F. M. Dostoievski CRIMA SI PEDEAPS

Roman n sase prti cu epilog

PARTEA NTI

Capitolul I ntr-una din zilele dogoritoare de la nceputul lunii iulie, un tnr iesi pe nserate din cmruta n care sta cu chirie la niste locatari din ulicioara S. Si, ajuns n strada, se ndrept ncet si oarecum nehotrt spre podul K. Pe scar avusese noroc s se strecoare fr a se ntlni cu gazda. Cmruta lui se afla la mansarda unei cladiri nalte, cu patru etaje, si semna mai degrab cu un dulap dect cu o odaie. Iar gazda care-i nchiriase aceast chilie, cu masa si curtenia n pret, locuia cu cteva trepte mai jos, ntr-un apartament separat. De cte ori iesea din odaie, tnrul er nevoit s treac prin fata buctriei, a crei us era mai ntotdeauna larg deschis spre scar, si, de fiecare dat, avea o senzatie bolnvicioas de team, de care i era rusine si care l fcea s se ncrunte. Era dator vndut gazdei si se temea s dea ochii cu ea. Nu c ar fi fost las sau sfios din fire, dimpotriv, dar de la o vreme se afla ntr-o stare de ncordare si iritare nervoas vecin cu ipohondria. Se nchisese n el nsusi si se izolase ntr-atta de toat lumea, nct ajunsese s se team nu numai de ntlnirea cu gazda, dar de orice relatii cu oamenii. l coplesea srcia, desi n ultima vreme nici aceasta nu-l mai apsa. Nu-si mai vedea deloc de ocupatiile zilnice, mai mult chiar: nici nu voia s mai stie de ele. De fapt, nu se temea ctusi de putin de gazda, orice planuri ar fi clocit mpotriva lui. Dar dect s se opreasc pe scar, s asculte tot soiul de nerozii despre acele nimicuri ale vietii de toate zilele, de care nu se sinchisea, si s auda cererile insistente de a achita chiria, amenintrile, vicrelile ei, iar el s se scuze, s mint, cutnd s scape nu, mai bine s se strecoare ca o pisic pe scara si s-o stearg neobservat. De altminteri, de ast data, dup ce ajunse n strada, el singur se mira de teama lui de a-si ntlni creditoarea. Cnd te gndesti ce fapt pun eu la cale, si s-mi fie frica de asemenea fleacuri! se gndi el, zmbind ciudat. Hm... da... Totul, totul e n minile omului si el las totul s-i scape numai si numai din pricina lasittii... asta este o axiom... Sunt curios s stiu: de ce anume se tem mai tare oamenii? S fac un pas nou, s rosteasc un cuvnt nou, nemairostit, de asta se tem ei mai tare!... Dar vd c am nceput s trncnesc... Si de aceea nu fac

nimic, pentru c trncnesc! S-ar putea ns sa fie tocmai pe dos: trncnesc fiindc nu fac nimic. Am ajuns un palavragiu n luna asta din urm, de cnd tot zac zile ntregi n ungherul meu si m gndesc la... fantasmagorii! Ia s vedem pentru ce am pornit-o la drum? Sunt eu n stare s fac asta? S fie asta ceva serios? Nu, nu este deloc serios. E numai un joc al nchipuirii, cu care caut s m amgesc: o nlucire! Da, s-ar putea s nu fie dect o nlucire!" Afara era o cldur coplesitoare, zpuseala, lumea se nghesuia pe trotuare, pretutindeni se zreau grmezi de var, de crmizi, schele, praf, si peste tot domnea acea putoare specific din timpul verii, binecunoscut oricrui locuitor al Petersburgului, cruia nu-i da mna s-si nchirieze o vila la tara; acestea toate impresionar neplacut nervii si asa destul de zdruncinati ai tnrului. Duhoarea nesuferita a crsmelor, foarte numeroase n acea parte a orasului, si betivii, pe care-i ntlnea la tot pasul, desi era zi de lucru, ntreau coloritul trist si respingtor al privelistii. O clipa, trsturile fine ale tnrului oglindir un sentiment de adnc dezgust. Era deosebit de frumos: nalt, cu trup subtire si mladios, avea ochi negri, splendizi, si prul blond-nchis. El fcu doi, trei pasi, apoi czu ntr-o adnca visare, sau mai bine zis, ntr-un fel de toropeala; mergea nainte fr s vada nimic n jurul lui si, de altfel, nici nu voia s vada. Din cnd n cnd numai mormia cte ceva, cci, dup cum recunoscuse el singur mai nainte, luase obiceiul s monologheze. Totodat era constient de faptul c gndurile i se ncurcau uneori si c era grozav de slabit: de doua zile nu mncase aproape nimic. Era att de prost mbrcat, nct altul n locul lui, fie chiar un om deprins cu haine mizere, desigur c s-ar fi rusinat sa ias n strada, ziu, cu astfel de zdrente. De altfel, cartierul era att de srccios, nct ar fi fost greu s se mire cineva de orice fel de straie. Vecintatea pietei Sennaia, numeroasele localuri dubioase si populatia, alctuit aproape numai din lucrtori, mici meseriasi, ngrmdit n strzile si ulicioarele acestui cartier din centrul Petersburgului, scoteau uneori la iveala, mpestritnd decorul, figuri att de stranii nct nu te mai putea mira s ntlnesti una ct de ciudat. Iar n sufletul tnrului nostru se adunase atta amar de dispret, atta ur, nct, n pofida sensibilittii sale exagerate, caracteristic la acea vrst, nu se rusina ctusi de putin de zdrentele pe care le purta. Altceva ar fi fost dac sar fi ntlnit cu prietenii sau cu colegii de altdat, pe care, n genere, i ocolea... Cu toate acestea, cnd un betiv care, cine stie din ce pricina si ncotro, er dus n clipa aceea pe strada ntr-o haraba cu un cal urias de povara i strig: Hei, tu, plarier neamt!", rcnind ct l tinea gura si artndu-l cu degetul, tnrul se opri locului si duse mn la plarie cu un gest febril. Era un tilindru cumprat de la Timmerman, dar ponosit, decolorat, numai guri si pete, fr boruri si strmbat caraghios ntr-o parte. Si l cuprinse nu rusinea, ci un sentiment cu totul diferit, aproape de spaim. Eram sigur, ngim el, zpcit, eram sigur! Nici nu se putea ceva mai ru! O prostie ca asta, un fleac fr nsemntate poate strica toate socotelile! Da, plaria asta prea bate la ochi... E ridicola si tocmai de aceea bate la ochi... La zdrentele mele s-ar potrivi o sapca, si chiar una pleostit si veche, n orice caz nu bazaconia ast. Nimeni nu poart astfel de plarii; asta atrage atentia de la o posta si cine o vede o data n-o mai uita... da, o tine minte, i se ntipreste n cap, si asta poate fi un indiciu care s te

trdeze. ntr-o asemenea mprejurare trebuie s fii ct mai sters, s treci ct mai neobservat... Amnuntele sunt foarte importante, da, da, amnuntele!... Ele te dau ntotdeauna de gol si stric totul..." Nu avea mult de mers; stia cti pasi avea de fcut din poarta casei lui pn acolo: exact sapte sute treizeci. ntr-o zi numrase pasii, pe vremea cnd visa numai despre acest lucru. Pe atunci, el nsusi nu credea c ar putea nfptui acest vis, ci doar se lasa attat de ndrzneala lui monstruoas si atrgtoare totodat. De atunci trecuse o lun, ncepuse s vada lucrurile altfel; si cu toate monologurile biciuitoare despre soviala si neputinta lui, se obisnuise totusi, fr voie, s priveasc visul monstruos" ca pe ceva cu putint de mplinit, desi tot se ndoia c ar fi n stare s-l nfptuiasc. De fapt, se ducea acum s fac o repetitie a actiunii sale, si emotia crestea n el cu fiecare pas. Tremurnd nervos, cu inima pierit, se apropie de o cas enorm, care cu o latur dadea spre canal, iar cu cealalt spre strada X. Era o cas de raport, alctuit din apartamente mici, locuite de tot soiul de meseriasi croitori, tmplari, buctrese, niste nemti, domnisoare fr ocupatie precis, mici functionari etc. Oamenii care intrau si ieseau misunau sub cele dou bolti si n cele dou curti interioare ale imobilului. Casa avea trei sau patru portari. Tnrul fu ncntat de faptul c nu se ntlnise cu nici unul si izbuti s se strecoare neobservat pe poart si pe scara din dreapta o scar ngust si ntunecoas, de serviciu"; dar toate acestea le stia mai dinainte, le studiase de mult, si ambianta i convenea; n bezna care domnea pe scar nu erau de temut nici privirile cele mai iscoditoare. Dac de pe acum mi-e fric, ce-ar fi dac as veni ntradevr aici pentru ceea ce vreau s fac?"... se ntreb el fr voie, urcnd la etajul trei. Acolo, drumul i fu tiat de niste hamali, fosti soldati, care scoteau mobilele dintr-o locuint. Stia c apartamentul era ocupat de un functionar neamt, familist. Asadar, neamtul se mut, si la etajul trei, pe scara si pe palierul acesta nu va mai rmne ctva timp alt locatar dect btrna. E bine de stiut... pentru orice ntmplare...", se gndi el din nou si sun la usa btrnei. Soneria tri att de slab, de parc ar fi fost de tinichea, nu de aram. Aproape toate soneriile din apartamentele unor astfel de case sun la fel. Dar, de cnd nu mai fusese pe acolo, tnrul nostru i uitase sunetul, si acum clinchetul acesta ciudat i aminti parca ceva, l fcu s-si nchipuie clar... si tresri: nervii i erau foarte slabiti. Peste putin, usa se ntredeschise si, prin crptura ngust, locatara scruta cu vdit nencredere pe noul venit; numai ochii i strluceau n ntuneric. Vznd lume multa pe scar, femeia prinse inim si deschise usa. Tnrul trecu pragul unui antretel ntunecos, desprtit n doua de un paravan care ascundea o buctrie minuscula. Tcut, btrna se nfipse n fata lui si-l privea cercettor. Era de vreo saizeci de ani, mruntic, usctiva, cu un nas ascutit si niste ochisori ageri, plini de rutate. Era cu capul gol, iar prul blan, presrat ici-colo cu fire crunte, era uns din belsug cu ulei. Gtul, lung si subtire, ca o lab de gin, si-l nfsurase ntr-o crp de flanela, iar pe umeri, cu toat zpuseala, i se blangnea o scurteic de blan, ponosit si decolorat. Btrnica tusea si icnea ntruna. Pesemne c tnrul i aruncase o privire ciudata, cci aceeasi nencredere de mai nainte i se citi o clip n ochi. Sunt Raskolnikov, student. Am fost la dumneavoastr acum o lun, se grbi el s ngne, nclinndu-se usor, fiindc si amintise c trebuie s fie3

ct mai amabil. Stiu, maica, stiu, mi amintesc foarte bine c ai mai fost pe aici, zise btrna rspicat, fr s-si dezlipeasc privirea cercettoare de pe obrazul lui. Da... Si am venit pentru o treab de acelasi fel... urm Raskolnikov, surprins si tulburat de nencrederea btrnei. Poate c asa e de felul ei, dar nu mi-am dat seama rndul trecut", se gndi el cu un sentiment neplacut. Btrna tcea, stnd parca n cumpna, apoi se dadu mai de o parte si-i arta usa care da nspre odaie, fcndu-i loc s treac. Intr, maic. Odaia n care ptrunse tnrul avea tapet galben, perdelute de muselina, muscate la ferestre si, n clipa aceea, era luminata din plin de razele soarelui asfintit. Si, atunci, soarele o sa lumineze tot asa!"... i trecu involuntar prin minte, n timp ce-si rotea grbit privirea prin odaie, ca s studieze si s memoreze, pe ct era cu putinta, asezarea lucrurilor. Camera nu avea ns nimic deosebit. Mobila de lemn galben, foarte veche, era alctuita dintr-un divan cu sptar urias, o mas ovala n fata divanului, o toaleta cu oglinjoara ntre cele dou ferestre, cteva scaune nsirate de-a lungul peretilor si dou-trei poze ieftine, n rame galbene, reprezentnd niste domnisoare nemtoaice cu porumbei n mini. Asta era tot. n colt, n fata unei icoane mici, ardea o candela. Era foarte curat: si mobila si podelele erau lustruite, totul strlucea. Munca Lizavetei", se gndi tnrul. n toata locuinta nu ai fi putut gsi un fir de praf. Numai la vduvele btrne si rutcioase se vede asemenea curtenie", urm el n gnd si se uit cu coada ochiului, cu curiozitate, la perdeluta de stamba care ascundea usa spre cea de-a doua odait. n aceasta odait, n care el nu ptrunsese niciodat, se aflau patul btrnei si scrinul. Apartamenul nu avea dect aceste dou ncperi. Ce doresti? ntreba cu asprime btrna, intrnd n odaie si proptinduse, ca si mai nainte, n fata lui, ca s-l poat privi drept n ochi. Am adus un amanet, iat-l! Raskolnikov scoase din buzunar un ceas btrnesc, plat, de argint. Pe capacul din spate era gravat globul terestru. Lantul era de otel. Pi si sorocul celuilalt a trecut. Sunt trei zile de cnd a trecut luna. Am s v platesc dobnda pe nc o lun; v rog s mai asteptati. Dac vreau astept, daca nu vnd chiar azi amanetul, cum mi-o placea! Ct mi dati pe ceas, Aleona Ivanovna? Numai fleacuri aduci, maica, fleacuri, mai-mai c nu am ce da pe ele. Rndul trecut ti-am dat pe inel dou bumsti, si cu o rubla si jumtate poti cumpra unul nou de la giuvaergiu. Dati-mi patru ruble pe ceas, am s-l rscumpr, este o amintire de la tatl meu. n curnd trebuie s capt niste bani. O rubl si jumtate cu dobnda nainte, dac vrei. O rubl si jumtate! exclam tnrul. Cum doresti... Si btrna i ntinse ceasul. Tnrul l lu, furios, gata s plece; dar se rzgndi: si aduse aminte c nu avea unde se duce si c nu venise pentru bani.

Dati-mi banii! fcu el grosolan. Btrn vr mna n buzunar sa scoat cheile si trecu n odaia de alaturi, dup perdea. Rmas singur n mijlocul ncperii, Raskolnikov, foarte atent, trgea cu urechea, urmrind-o n gnd. O auzea pe btrna descuind scrinul. Probabil sertarul de sus, cumpni el. Cheile, asadar, le poarta totdeauna n buzunarul drept... O singura legtur, pe un inel de otel... Este una de trei ori mai mare dect celelalte, si e dintat; asta nu poate fi de la scrin... Trebuie s mai fie o cutie sau o ladit... Da, da, asta-i interesant de stiut. Toate laditele au asemenea chei... De altfel, ce ticlosie..." Btrna se napoie. Tine, maic: dac socotim dobnda zece copeici de rubla pe lun, pentru o rubla si jumtate, pe o lun nainte, face cincisprezece copeici. Pentru cele dou ruble de rndul trecut, socotind la fel, trebuie sa capt douzeci de copeici. Asta face cu totul treizeci si cinci de copeici, asa c mai ai de primit pentru ceas o rubla si cincisprezece copeici. Na, tine-le! Cum? Am ajuns la o rubla si cincisprezece copeici? Taman atta. Raskolnikov, fr s mai discute, lu banii. Se uita tint la btrn si nu se grbea s plece, ca si cum ar fi vrut s mai spun sau s mai fac ceva, nici el nu stia ce anume... Zilele acestea s-ar putea s v mi aduc ceva, Aleona Ivanovna... ceva bun... de argint... o tabachera... trebuie numai s-o iau de la un prieten... si tcu, ncurcat. Om mai vorbi cnd i aduce-o, maica. Rmneti cu bine... Dumneavoastr tot singurica sunteti acas... surioara lipseste? ntreba el ct mai nepstor, iesind n antretel. Ce treaba ai cu ea? Nimic deosebit. Am ntrebat si eu asa, ntr-o doar. Si dumneavoastr, gata... Rmneti cu bine, Aleona Ivnovn! Tnrul prsi locuinta, foarte tulburat. Si aceast tulburare sporea cu fiecare clip. Pe scar se opri de cteva ori, ca si cum l-ar fi mirat ceva pe neasteptate. n sfrsit, ajuns n strada, exclam: O, Doamne! Ce dezgusttor!... Se poate ca eu... Nu, nu, este o prostie, o absurditate! adaug el cu hotrre. Cum a. putut s-mi treac prin minte o idee att de monstruoasa? De ce infamie sunt capabil? Esential este c e o infamie, o ticlosie, e mrsav, mr-sav!... Si eu, o lun ntreag..." Dar nici cuvintele, nici exclamatiile nu-i puteau exprima emotia. Senzatia aceea de nemrginit dezgust, care-l apsase si-l tulburase nc de la venire, ajunsese la paroxism, era de-o intensitate att de violenta, nct nu mai stia ce s fac sa scape de acest chin. Mergea pe trotuar, clatinndu-se ca un om beat, fr s vada trectorii, lovindu-se de ei, si nu se dezmetici dect n alt strada. Se uita primprejur si vzu c se afla n dreptul unei crciumi, un fel de hrub, a crei scara ncepea de-a dreptul din strada. n clip aceea, doi betivi iesir pe usa si, sprijinindu-se unul pe celalalt si njurndu-se unul pe altul, ncepur sa urce scara. Fr s stea pe gnduri, Raskolnikov cobor n beci. Niciodat nu intrase ntr-o crcium, dar acum i se nvrtea capul sil mai chinuia si o sete arztoare. Avea o poft de o bere rece, cu att mai mult cu ct trecea neasteptata lui slabiciune pe seama foamei. Se aseza ntr-un colt ntunecos si murdar, la o masa slinoas, ceru o sticla cu bere si sorbi cu nesat primul pahar. Numaidect si simti inima mai usoara si mintea5

mai limpede. Fleacuri! se gndi el plin de ncredere. N-avea nici un rost s m simt rusinat! E o slabiciune fizica, nimic mai mult! Un singur pahar de bere, o bucat de pesmet si mintea se lumineaz, gndurile se limpezesc, intentiile se precizeaz! Ptiu, ct de nensemnate sunt toate!"... Dar n pofida acestui scuipat plin de dispret, se nviorase, eliberat parc dintr-o data de o povar ngrozitoare, si i privea prietenos pe cei ce se aflau n crciuma. Si totusi, chiar n clipa aceea, simtea nelamurit ca pornirea aceasta de a interpreta lucrurile n bine era si ea ceva bolnvicios. n crcium rmsese lume putina. n afara de cei doi betivi cu care se ntlnise pe scara, un grup ntreg vreo cinci brbati si o femeie, unul dintre ei cu o armonica - prsi localul. Dup plecarea lor se fcu liniste, si localul deveni mai spatios. Nu se mai afla n sala dect un cettean cam afumat, trgovet, dup nftisare, care sedea n fata unei sticle de bere, si tovarsul lui, un individ gras, de statura uriasa, cu barb crunta si cojoc lung. Acesta se ntrecuse cu butura si atipise pe banc; n rstimpuri, ca prin somn, si desfcea bratele, pocnea din degete, si slta partea de sus a trupului, fr s se ridice de pe lavita, si tot ngna un cntecel nerod, cercnd cu tot dinadinsul sa-si aminteasc urmarea... Of, un an, btut pe muche, Soata mi-am iubit... Of, un an... sau, trezit din buimceala, ngima: M-am tot dus pe o strdut Si-am gsit fosta-mi drgut... Nimeni ns nu-i mprtsea veselia; pn si tovarsul lui l asculta tcut, privind toate aceste explozii de voiosie cu dusmnie si nencredere. n afara de acestia doi, mai era un musteriu, un fost slujbas, dup nftisare. Sedea la o alt mas, cu sticla n fata, sorbind rar butura si privind n jur. Omul acesta prea si el frmntat de ceva.

Capitolul II Raskolnikov nu era obisnuit cu lumea si, dup cum am mai spus, fugea de oameni, mai ales n ultima vreme. Acum, ns, se simtea atras de ei. n sufletul lui se petrecea ceva nou parca, si totodat se trezea n el nevoia de a fi printre oameni. Ultima lun, plin de tristete, de ncordare si de apstoare neliniste l obosise att de mult, nct dorea s rsufle mcar o clip ntr-alt mediu, oricare ar fi fost, si de aceea, cu toat murdaria ce-l nconjura, rmase cu placere n crcium. Crciumarul nu sta n sala, dar una-dou intra n local, cobornd dintralt ncpere pe o scar interioar, asa c i se vedeau mai nti cizmele elegante unse cu dohot, cu cptuseala rosie rsfrnt peste carmb. Purta o podiovc si o jiletca de atlaz negru, nenchipuit de soioas; cravata nu avea, iar obrazul lui prea uns cu ulei, ca un lact de fier. La tejghea sttea un bietandru de vreo paisprezece ani; altul, mai mic, servea musteriii. Pe tejghea se zreau niste castraveti tiati mrunt, felii mici de peste si pesmeti de pine neagr; toate acestea rspndeau un miros greu. Aerul era nbusitor, aproape de nesuferit; duhnea att de puternic a butur, nct te puteai mbta numai de duhoare dup cinci minute petrecute acolo.

Se ntmpla uneori n viata s ntlnesti oameni cu desvrsire necunoscuti care te intereseaz nitam-nisam de la prima vedere, mai nainte chiar de a fi schimbat o vorb cu ei. Aceast impresie o fcu asupr lui Raskolnikov acel musteriu care sedea singur la masa si prea un fost slujbas. Mi trziu, amintindu-si de aceast prim impresie, o lu drept presimtire. Se uit mereu la el, poate din pricin c si omul l privea struitor si prea dornic s intre n vorb. Pe toti ceilalti din local, cu crciumar cu tot, slujbasul acesta i privea cu nepsare, ba chiar plictisit si cam de sus, ca pe niste oameni inferiori ca situatie si cultur, cu care nu ai ce vorbi. Omul acesta era trecut de cincizeci de ani, de statur mijlocie, ndesat, cu prul crunt si o chelie mre; avea obrazul buhit si glbejit, aproape verzui, de betiv inveterat, cu pleoapele umflate de sub care strluceau niste ochisori rosii, mici ca dou crpturi, dar plini de vioiciune; ceea ce te izbea n nftisarea lui era c n acei ochi inteligenti, cu privirea plina de bun-simt, se aprindeau uneori licriri de exaltare vecina cu nebunia. Era mbrcat ntr-un frac negru, vechi, jerpelit si fr nasturi; unul singur se mai tinea, cu care si ncheiase haina, voind, pesemne, s pstreze buna-cuviint. Jiletca de nanchin lasa sa se vada un plastron mototolit, murdar, ptat de butura. Ca toti slujbasii, nu purta barb, ns obrajii lui nu mai fuseser brbieriti de multe zile, asa nct erau npditi de tepi desi, cenusii. Pn si miscrile lui pstrau ceva din gravitatea functionreasc. Prea ns tulburat; si ciufulea prul si, uneori, parca prada unei nemrginite tristeti, si sprijinea pe masa uda si nclait coatele rupte si-si lasa capul n palme. n sfrsit, omul se uita tinta la Raskolnikov si-i spuse cu glas tare, rspicat: Pot s-mi permit, stimate domn, s intru n vorb cu domnia voastr? Cci sub haina modest, ochiul meu ncercat recunoaste n persoana dumneavoastr un om cult si neobisnuit cu butur. Eu am pretuit ntotdeauna cultura mbinat cu sentimentele nalte, de altminteri sunt consilier titular. M numesc Marmeladov, consilier titular. mi ngduiti ntrebarea: ati fost functionar? Nu, eu studiez... rspunse tunarul; oarecum surprins de tonul ciudat, pompos al interlocutorului su si de fptui c i vorbea asa, de-a dreptul. Si cu toate c numai cu cteva clipe n urm simtise n treact dorint de a se apropia de oameni, oricine ar fi ei, la primul cuvnt ce-i fu adresat se trezi n el vechea senzatie neplacut de enervare si dezgust pe care o simtea de cte ori un strin intr sau numai ncerca s intre n vorb cu el. Asadar, sunteti student, sau ati fost student! exclam functionarul. Eram sigur! Experienta, stimate domn, vechea mea experienta! Si, multumit de sine, si atinse fruntea cu degetul. Ati fost student sau v-ati ocupat n general de chestiuni stiintifice! Permiteti... El se scula, clatinndu-se pe picioare, si lua sticluta si paharul si se asez piezis la msuta lui Raskolnikov. Era afumat, dar vorbea destul de vioi si chiar emfatic, numai din cnd n cnd se ncurca nitelus sau lungea frazele. Se repezise spre Raskolnikov cu atta aviditate de parc nici el, de o luna ntreag, nu mai vorbise cu nimeni. Stimate domn, ncepu Marmeladov aproape solemn, srcia nu este un viciu, acesta este un adevr. Mai stiu, si asta nu este mai putin adevrat, c nici betia nu este o virtute. Dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. n srcie mai pstrm nc nobletea sentimentelor nnscute. n7

mizerie, ns, nu le mai pstreaz nimeni si niciodat. n mizerie, omul nici nu este mcar alungat din societatea uman cu btul, ci mturat cu trnul, ca s fie si mai umilitor. Si pe bun dreptate, fiindc n mizerie, chiar eu, cel dinti, sunt gata orisicnd s m insult pe mine nsumi. De aici crciuma! Stimatul meu domn, acum o lun de zile domnul Lebeziatnikov a btut-o pe sotia mea si sotia mea nu-i de teapa mea! Pricepeti? Si apoi, permiteti-mi s v ntreb, asa, din pura curiozitate: ati avut vreodat ocazia s v petreceti noaptea pe Neva, n slepurile cu fn? Nu, n-am avut acest prilej, rspunse Raskolnikov. Ce sunt aceste slepuri? Ei bine, eu vin de acolo, de cinci nopti acolo dorm... Omul si umplu paharul, l dadu pe gt si czu pe gnduri. De hainele lui si n pr se prinseser, ntr-adevr, ici-colo fire de iarb uscat. Dup ct se vede, de cinci zile nu se dezbrcase si nu se splase. i erau murdare mi ales minile, rosii, unsuroase, cu unghiile ndoliate. Toat sala ascult vorbele lui, desi nu cu prea mult atentie. Bietii ncepur s chicoteasc n dosul tejghelei. Crciumarul cobor din odaia de sus, pesemne nadins ca s asculte ce va spune mscriciul", si se asez deoparte, cscnd alene, cu ifos. Mimeladov prea binecunoscut prin partea locului. De altminteri, si felul lui de a vorbi, pompos, l cptase desigur n urm numeroaselor discutii cu diversii necunoscuti pe care-i ntlnea prin crciumi. La unii betivi acest obicei ajunge o necesitate, mai ales la betivii care acas la ei sunt tinuti din scurt, cu asprime. Si tocmai de aceea, n societatea tovarsilor de chef ei parc ncearc mereu s se justifice si, dac se poate, s trezeasc chiar stim. Mscriciule! zise tare crciumarul. De ce nu muncesti, de ce nu te duci la slujb, dac esti functionar? De ce nu m duc la slujb, stimatul meu domn? rspunse Marmeladov, adresndu-se lui Raskolnikov, ca si cum acesta i-ar fi pus ntrebarea. Pentru ce nu m duc la slujb? Credeti oare c nu m doare inima c m trsc fr rost ca un vierme n trn? Oare n-am suferit eu cnd, acum o lun, domnul Lebeziatnikov a snopit-o n btaie pe sotia mea, iar eu zceam beat n-am suferit eu oare? Permiteti, tinere, vi s-a ntmplat vreodat... hm... de pilda, s cereti un mprumut fr nici o sperant? Mi s- ntmplat... adic, cum fr nici o sperant? Cu desvrsire fr sperant, stiind dinainte c nu v veti alege cu nimic. De pilda, stiti ct se poate de bine c cutare cettean, loial si folositor societtii, pentru nimic n lume n-o s v dea bni, cci, permiteti-mi s v ntreb, de ce vi i-ar da? Stie prea bine c nu-i va mai vedea niciodat. Din mila? Dar domnul Lebeziatnikov, care e la curent cu ideile noi, ne-a explicat deunzi c, n vremea noastr, mila este interzis chiar de stiinta si c se obisnuieste acest lucru n Anglia, unde se aplica economia politic. Si atunci, dati-mi voie s v ntreb, pentru ce mi-ar da bani? Si, uite, cu toate c stii dinainte c n-are s-ti dea nimic, totusi te duci si... La ce bun s te mi duci? l ntrerupse Raskolnikov. Pi, dac nu ai la cine, daca nu ai unde s te duci? Cci orice om trebuie s aib mcar un loc pe lume unde s se poat duce! Fiindc vine o clip cnd ti trebuie neaprat o iesire... Cnd propria mea fiic s-a dus pentru cea dintia oar cu condicuta, atunci m-am tot dus si eu... (stiti, fie-

mea are condicuta...), adaug el, n parantez, aruncnd o privire cam nelinistit tnrului. Nu-i nimic, stimate domn, nu-i nimic! se grbi s declare numaidect, cu liniste prefcut, n timp ce bietii de la tejghea pufneau de rs si nsusi crciumarul surdea. Nu-i nimic! Nu m rusinez cnd vd c lumea da din cap, fiindc lucrul e cunoscut de toti, si tot ce este ascuns se da n vileag; iar toate acestea nu mai trezesc n sufletul meu dispret, ci smerenie. Fie si asa! Iat omul!" Permiteti, tinere: ati putea dumneavoastr... Dar nu, trebuie s exprim n cuvinte mai tari, mai plastice, nu ati putea, ci ati ndrzni, uitati-v acum la mine, s afirmati c nu sunt porc? Tnrul nu rspunse. Bine, urm grav oratorul, cutnd s ia un aer ct mai demn cu putinta si asteptnd s se sting n odaie chicoteala strnit de vorbele lui. Fie, sunt un porc, dar ea e o cucoana! Eu sunt un animal, dar Katerina Ivanovna, sotia mea, este o persoana culta si fiica de ofiter de stat-major. Fie, eu sunt un ticlos, dar dnsa are un suflet mare, plin de sentimente nobile, este o persoan cu educatie. Si cu toate acestea... o, daca i-ar fi mila de mine! Bunul meu domn, bunul meu domn, trebuie doar ca omul s aib mcar un singur locsor unde s gseasc mila! Katerina Ivanovna, ns, cu toate c e o doamn plin de mrinimie, este nedreapt... Si, cu toate c mi dau seama singur c atunci cnd m trage de pr o face din buntatea inimii dumisale (cci, repet fr s m rusinez, nevasta mea m trage de pr, tinere, strui Marmeladov cu un aer si mai demn, auzind aceleasi chicoteli), dar, Doamne, ce s-ar ntmpla dac mcar o data s-ar ndura... Dar, nu! Nu! Toate acestea sunt vorbe zadarnice si nu face s mai vorbim! Ce sa mai vorbim!... Cci nu o singura data am avut ce mi-am dorit si nu o data i-a fost mila de mine, dar... asa sunt eu, sunt o bruta. Ba bine c nu! spuse crciumarul, cscnd. Marmeladov izbi hotrt cu pumnul n masa. Asa sunt eu! Stiti dumneavoastr, domnul meu, c eu i-am but pn si ciorapii? Nu pantofii, cci asta poate c ar prea mai firesc, dar ciorapii! Iam but ciorapii! I-am but si salutul din ln de angora, slutul care i-a fost daruit demult, slutul care era numai al ei si nu al meu! Locuim ntr-o maghernita friguroas, si n iarna asta ea a rcit si a nceput s scuipe snge. Avem trei copilasi. Katerina Ivanovna munceste din zori pn n seara freac, spala, curt copilasii, fiindc din tinerete a fost nvtata cu curtenia; si are pieptul slab, e predispusa la oftica, si eu simt toate acestea. Credeti poate c nu le simt? Si cu ct beau mai mult, cu att simt mai tare. Tocmai de aceea beau, fiindc butura m face sa simt si s comptimesc... Beau, ca s sufr mai tare! Si, cuprins parca de dezndejde, omul si pleca fruntea pe masa. Tinere! urma el, ridicndu-si din nou capul. Pe chipul dumitale citesc o oarecare durere. Am citit-o de cum ai intrat si de aceea ti-am vorbit numai-dect. Cci, spunndu-ti povestea vietii mele, nam fcut-o ca s m condamn la stlpul infamiei n fata acestor derbedei ce vor s se distreze si care, de altminteri, cunosc povestea mea, ci fiindc eu caut un om sensibil si cult. Afla deci c sotia mea a fost crescut ntr-un pension aristocratic si c la terminarea scolii a dansat cu salul n fata guvernatorului si a altor personalitti oficiale, fapt pentru care a fost distinsa cu medalia de aur si o diploma de onoare. Medalia... medalia am vndut-o... demult... Hm!... Ct despre diploma de onoare, o mai are si9

astzi si o pstreaz n sipet; chiar acum cteva zile a artat-o gazdei noastre. Ele dou se cearta mereu, dar i-a artat-o, bucuroas s se poat lauda si ea n fata cuiva si sa vorbeasc despre zilele fericite de altdat. Eu n-o condamn, nu, cci e singurul lucru care i-a mai rmas amintirea, pe cnd din toate celelalte s-a ales praful si pulberea. Da, da, este o doamn ce se aprinde usor, mndr si nenduplecata. Spala pe jos, mnnc pine neagra, dar nu admite s se poarte cineva necuviincios cu dnsa. Tocmai de aceea n-a vrut sa nghit grosolania domnului Lebeziatnikov, si cnd el a snopit-o n btaie, a czut la pat, dar nu din pricina btii, ci din pricina jignirii. Am luat-o vduva cu trei copii, unul mai mic dect celalalt. Se mritase ntia oara, din dragoste, cu un ofiter de infanterie, si fugise cu el din casa printeasca, l iubea nespus de mult, dar el a nceput s joace crti, a fost dat n judecata si din asta i s-a tras si moartea. Ctre sfrsitul vietii o btea; dar dnsa nu se lasa mai prejos, stiu sigur, si chiar am documente; totusi, si azi l mai pomeneste cu lacrimi n ochi, m mustr din pricina lui si mi-l da de pilda, iar eu m bucur, m bucur nespus, c mcar n nchipuire crede c a fost fericita odat... Dup moartea lui, ea a rmas cu trei copii mici, ntr-un judet ndeprtat si slbatic, unde m aflam si eu pe vremea aceea: tria ntr-o mizerie att de neagra, c eu, care am vzut multe n viata, nu-s n stare s-o descriu. Familia o renegase. Si apoi, era mndr, prea mndr... Atunci, bunul meu domn, eu, care eram vduv, ca si dnsa, si aveam de la prima sotie o fata de paisprezece ani, am cerut-o n cstorie, cci n-am putut s trec nepstor pe lng atta suferint. Va puteti nchipui ct de mare i-a fost nenorocirea, daca dnsa, instruit, bine crescut, dintr-o familie nobila, a primit s m ia de brbat! Si m-a luat! Plngnd, blestemnd si frngndu-si minile dar m-a luat! Cci n-avea unde s se duc. ntelegeti, stimate domn, ce nseamn asta, sa nu mai ai unde te duce? Nu. nc nu puteti ntelege ce nseamn asta... Un an ntreg mi-am fcut datoria cu sfintenie si nu m-am atins de... (el arata cu degetul litra de vin) cci am si eu simtire. Dar nici asa nu i-am putut fi pe plac; apoi mi-am pierdut postul si nu din vina mea, ci fiindc s-a redus schema, si atunci am nceput iar!... E un an si jumtate de cnd, dup multe peregrinri si nenoroace, am ajuns, n sfrsit, n aceast capitala mreata, mpodobit cu nenumrate monumente. Si aici am gsit un post... L-am gsit si l-am pierdut. ntelegeti? De data asta l-am pierdut din vina mea, fiindc m-a biruit nravul... Azi stm ntr-un ungher pe care-l nchiriem de la Amalia Lipevehsel, dar din ce trim si ce platim - nu stiu. Acolo, n afara de noi, mai st si alta lume... O Sodoma respingtoare... hm... da... ntre timp a crescut si fie-mea din prima cstorie; ct a ndurat dnsa, fie-mea, din pricina mamei sale vitrege, am s trec sub tcere. Cci, desi Katerina Ivanovna e nssi personificarea mrinimiei, este o fiint irascibila, se aprinde din te miri ce si apoi da-i cu gura... Da! Ei, ce s mai vorbim despre toate astea! Dup cum va puteti lesne nchipui, Sonia n-a nvtat mai nimic. Am ncercat sunt patru ani de atunci - sa-i dau lectii de geografie si istorie universala; dar fiindc nici eu nu eram prea tare n aceste materii si-mi lipseau si manualele potrivite, iar crtile pe care le-am avut... hm... ei bine, acele crti nu le mai avem astzi; asa c s-a isprvit si cu nvttur ei. Neam oprit la Cirus, regele Persiei. Mai trziu, cnd s-a fcut mai mare, a citit cteva romane, iar acum, de curnd, gratie domnului Lebeziatnikov, a mai

citit o carte: Filozofia lui Lewes o cunoasteti? A citit-o cu mult interes, ba ne-a mprtsit si nou frnturi din aceast lectur. Asta e toat cultura ei. Si acum, bunul meu domn, s v pun o ntrebare, cum s-ar zice, particulara: mult poate s cstige o fata srac si cinstit muncind cinstit?... Chiar muncind din zori pn n noapte, domnul meu, dac este cinstita si nu are cine stie ce talent, nu poate cstiga nici cincisprezece copeici pe zi! Si pe deasupra consilierul de stat Klopstok, Ivan Ivanovici poate-l cunoasteti? nu numai ca nu i-a achitat nici pn astzi cusutul celor sase cmsi de olanda, dar a insultat-o, a alungat-o, btnd din picior, si i-a aruncat un cuvnt necuviincios, fiindc zicea dnsul gulerul n-a fost croit pe msura si e strmb. Iar acas copilasii sunt flamnzi... Katerina Ivanovna umbla prin odaie, frngndu-si minile, si pe obraz i apar pete rosii, cum se ntmpla la boala dumneaei, si o ocrste: Leneso, stai aici la clduric, mnnci si bei!"... Da' ce mncare, ce butur, cnd uneori cte trei zile n sir nici copilasii nu vad o coaja de pine uscata?! Zceam atunci... ei da, ce mai! Zceam beat mort, si am auzit-o pe Sonia mea ntrebnd (e tcut din fire, nu rspunde niciodat si are un glascior blajin... e blaioar, cu obrjorul slabut, palid): Ce s fac, Katerina Ivanovna, cum s m hotrsc pentru treaba aceea?" Cci Daria Frantevna, o femeie stricata, binecunoscuta de politie, i-a pus gnd ru; de vreo trei ori i-a tot trimis vorba prin gazda noastr. Ei si? i-a rspuns Katerina Ivanovna n btaie de joc. Mare comoara, n-am ce zice! Ce s-o pzesti atta?!" Dar n-o nvinuiti, no nvinuiti, stimate domn! Ea nu judeca atunci, era nervoas, bolnava, vedea copiii plngnd de foame... a spus-o ca s-o jigneasc pe Sonia si nicidecum ca s-o ndemne la ru... Asa e firea Katerinei Ivanovna; daca, de pilda, copiii plng, fie chiar de foame, ea i ia la btaie... Pe la orele sase, am vzut-o pe Sonia cum s-a sculat, si-a pus bsmluta, pelerina si a plecat de acas, iar la nou s-a ntors napoi. A venit, s-a apropiat de Katerina Ivanovna si, fr o vorba, a pus pe masa n fata ei treizeci de ruble. Mcar gura s fi deschis, mcar s se fi uitat la dnsa nimic; a luat broboada noastr verde, de stof subtire (avem noi o broboada de familie), si-a tras-o peste cap, peste ochi, si s-a culcat n pat, cu fata la perete, numai umerasii si trupusorul i tresreau usor... Iar eu, ca si mi nainte, zceam beat mort... Si am vzut atunci, tinere, am vzut-o pe Katerina Ivanovna apropiindu-se de patul Soneciki, tcut, si ramnnd toata sear n genunchi la picioarele ei, si srutndu-i picioarele, si nevoind cu nici un pret sa se scoale, si le-am mai vzut pn la urm adormind amndoua... mbrtisate... da... iar eu... eu zceam beat mort... Marmeladov amuti, de parc i s-ar fi pus un nod n gt. Apoi si umplu grbit paharul, l bu pe nersuflate si plesci din limb de placere. De atunci, stimate domn, urm el dup aceast tcere, n urma unei mprejurri neplacute si din pricina denuntului unor persoane ruvoitoare, la care a contribuit si Daria Frantevna, pentru c, pretindea ea, nu i s-a artat respectul cuvenit, fiic-mea, Sofia Semionovna, a fost silit s-si scoat condicut si n-a mai putut s rmn cu noi. Gazda noastr, Amalia Feodorovna, n-a vrut s admit sa mai stea cu noi (desi tot ea fusese de partea Dariei Frantevna altdat), si nici domnul Lebeziatnikov... hm... Tocmai din pricina Soniei s-a ntmplat si povestea aceea dintre el si Katerina Ivanovna. Pe vremuri, chiar domnul Lebeziatnikov i-a tot atinut calea Soneciki, acum, ns, s-a pus deodat la ambitie; zicea: Cum adic,11

eu, un om cult, s stau n aceeasi cas cu una ca ea?" Katerina Ivanovna n-a tcut, i-a luat aprarea Soniei... si atunci... Acum Sonecika vine pe la noi numai seara, de o ajut la treab pe Katerina Ivanovna si-i da cele de trebuint pentru trai, pe ct poate... Locuieste la croitorul Kapernaumov, a subnchiriat la el o odaita; Kapernaumov e schiop si gngav, are o familie foarte numeroasa, si toti copiii lui sunt gngavi ca el... Pn si nevast-sa e blbit... Stau nghesuiti ntr-o singura ncpere, iar Sonia si are acolo coltul ei, desprtit printr-un perete de scnduri... Hm... Sunt sraci lipiti si gngavi... da... A doua zi dimineata m-am sculat, mi-am pus zdrentele, am ntins minile ctre cer si m-am dus la Excelenta sa Ivan Afanasievici. l cunoasteti pe Excelenta sa Ivan Afanasievici? Nu?... Ei, atunci nu stiti ce nseamn pinea lui Dumnezeu. Ceara, curata ceara n fata Domnului nostru; se topeste ca ceara!... Dup ce a binevoit s m asculte, i-au venit lacrimi n ochi. Fie, Marmeladov, mi-a zis, cu toate ca mi-ai nselat ncrederea... te iau nc o dat pe rspunderea mea personala, chiar asa a spus, nu uita asta, si acum - du-te!" Am srutat praful de pe picioarele lui, n gnd, fireste, cci n realitate n-ar fi ngduit asa ceva, el fiind un demnitar cult si cu idei moderne; m-am napoiat acas si cnd am anuntat c din nou am un post si voi primi leafa... Doamne, ce-a mai fost atunci!... Marmeladov tcu foarte tulburat. n clipa aceea, un grup de cheflii, beti turta, intrau n local; n prag rsun o flasneta, tocmit de ei, si un glas de copil de sapte ani ngnnd rgusit Stucul. Crciuma se umplu de larma. Crciumarul si bietii se grbir s serveasc musteriii. Fr s-i pese, Marmeladov si urma povestirea. Alcoolul i se urcase la cap si, cu ct se afuma mai tare, cu att era mai vorbret. Amintirea succesului avut de curnd la serviciu l nsufletea si-i lumina obrazul. Raskolnikov l asculta cu atentie. Asta a fost acum cinci sptmni, stimate domn... da. Katerina Ivanovna si Sonecika - cum au aflat, Doamne! - parc ne-am vzut n mprtia cerului! Altdat zceam ca un animal si nu auzeam dect vorbe grele! Acum, ns, umblau pe vrfuri, cutau s astmpere copiii, cic: Semion Zaharci a ostenit la slujba, se odihneste, ssst!" Cnd plecam la serviciu, mi dadeau cafea cu caimac. Auzi dumneata, au fcut rost de caimac adevrat! Si de unde au luat cele unsprezece ruble si cincizeci de copeici ca s m echipeze ca lumea nu stiu! Mi-au luat cizme, plastroane de percal de-o frumusete! uniforma, si astea toate n cea mai buna rnduiala, pentru unsprezece ruble si cincizeci de copeici. n prima zi, cnd m-am napoiat de la serviciu, Katerina Ivanovna a pregtit dou feluri de mncare: sup si carne srata cu sos de hrean, lucru nemaipomenit! Rochii nu are... n-are de nici unele, si totusi s-a gtit de parc avea de gnd s se duc n vizit; si nu cine stie ce lucru mare, dar se pricepe s fac orice din nimic; se piaptn, si pune un guleras curat, mansete, si parc-i alta, ntinereste, se face mai frumoasa. Sonecika, porumbita tatii, ne ajuta numai cu banii; zicea c, pn una alta, nu se cade s vina pe la noi mai des, doar poate pe nserate, ca s nu o vada nimeni. Auzi dumneata?! ntr-o zi, cnd am venit la prnz s m odihnesc, m-am culcat si - ce credeti? Pe Katerina Ivanovna n-a mai rbdat-o inima, abia trecuse o sptmn de cnd se certase ru de tot cu gazda noastr, cu Amalia Feodorovna, si acum o poftise la o cafea. Doua ceasuri au tot stat si au tot susotit amndou. Acu, zicea Katerina Ivanovna, Semion Zaharci e la serviciu si are leaf, ba s-a

prezentat si Excelentei sale, iar Excelenta sa a iesit s-l ntmpine, a poruncit ca toat lumea s astepte, si pe Semion Zaharci l-a condus de mn, naintea celorlalti, n cabinetul lui. Auzi, auzi dumneata? Eu, fireste, nu ti-am uitat meritele, Semion Zaharci, a spus Excelenta sa; cu toate ca te-ai tinut de patima aceea usuratic, fiindc mi promiti s te lasi de ea si pentru c, pe deasupra, n lips dumitale, treburile au mers prost (auzi, dumneata!) am ncredere, a zis, n cuvntul dumitale de onoare." Toate acestea Kterina Ivanovna le-a nscocit, drept s v spun, dar nu din usurint sau ca sa se laude, nu! Credea tot ce spunea, se alina cu nscocirile ei, zu asa! Si eu n-o condamn, nu, n-o condamn!... Iar acum sase zile, cnd i-am adus prima mea leaf, douzeci si trei de ruble si patruzeci de copeici (leafa mea ntreag) mi-a zis: Drglasul meu"! asa a zis. Si asta ntre patru ochi, m ntelegi? Ce mai drglas a gsit, ce sot sunt eu? Si totusi, m-a ciupit de obraz si mi-a zis drglasul meu"! Marmeladov se opri, voi s zmbeasc, dar brbia ncepu deodat s-i tremure. Se stpni. Crciuma, aspectul lui de om deczut, cele cinci nopti pe slepurile cu fn, litra de votc si, totodat, dragostea lui bolnvicioas pentru nevast, pentru familie, l nuceau pe Raskolnikov. l asculta cu ncordare, dar si cu durere. i era ciuda c se rtcise n localul acela. Stimate domn, stimate domn!... exclam Marmeladov, dup ce si mi stpni tulburarea. Toate acestea poate c au s v par vrednice de rs, asa cum le par si altora; poate c v plictisesc numai, povestindu-v amnuntele stupide si nenorocite ale vietii mele de familie, dar pentru mine n-au nimic de rs! Cci eu le simt pe toate... Toat ziulica aceea rupt din rai, toat seara aceea am visat lucruri minunate: cum am s le ornduiesc toate, cum am sa-i mbrac pe copilasi si am sa asigur linistea neveste-mii, cum am s-mi smulg copila din bratele desfrului si am s-o readuc n snul familiei... Si multe, multe altele... Visurile astea nu pot fi condamnate, domnule! Ei, dup toate astea (Marmeladov tresri deodat, ridica fruntea si se uita tint la Raskolnikov), exact a dou zi dup ce am furit aceste visuri (adic acum cinci zile si cinci nopti), pe nserate, am sterpelit prin viclesug si nselaciune, ca un tlhar de drumul mare, cheia de la sipetul Kterinei Ivanovna, am luat de acolo tot ce a mai rmas din leafa (ct anume nu-mi amintesc), si acum, priviti-m: asta-i tot! Sunt cinci zile si cinci nopti de cnd am fugit de acas si sunt cutat; s-a isprvit cu slujba, uniforma a rmas la crciuma de la Podul Eghipetski, n locul ei am cptat zdrentele astea... si totul s-a sfrsit! Marmeladov se izbi cu pumnul n frunte, scrsni din dinti, strnse pleoapele si se sprijini greu cu cotul de masa. Dar, peste o clip, chipul i se schimb pe neasteptate, el se uita la Raskolnikov cu un fel de siretenie fortat, rse si adaug: Azi am fost la Sonia, m-am dus s-i cer bai de votca, s-mi treac mahmureala! He-he-he ! Si ti-a dat? striga unul dintre nou-veniti, de la masa vecin, izbucnind ntr-un rs zgomotos. Litra ast am cumprat-o pe banii ei, zise Marmeladov, adresndu-se numai lui Raskolnikov. Mi-a dat cu mna ei treizeci de copeici, tot ce mai avea n casa, am vzut-o cu ochii mei... Nu mi-a spus nimic, m-a privit n tcere, nimic mai mult... Nu pe pmnt, colo sus... sunt asemenea ochi care i plng si-i jelesc pe oamenii pctosi, i plng fr s-i dojeneasc, fr s-i13

dojeneasc! Si cnd nu esti dojenit te doare, te doare mai ru... Treizeci de copeici! Da. Si doar avea nevoie de ele, nu-i asa? Ce crezi dumneata, drag domnule? Acum ea trebuie s fie curtic. Si curtenia asta deosebita costa bani, pricepi dumneata? Pricepi? Trebuie s-si cumpere si ea dresuri, altfel nu se poate; are nevoie de fuste scrobite, de pantofiori mai actrii, s-si poat arata piciorusul cnd trece peste o bltoac. Pricepi, pricepi oare dumneata, domnule, ce nseamn aceast curtenie? Ei, si eu, tatl ei, i-am stors treizeci de copeici ca s-mi treac mahmureala! Si i beau! Ba i-am si but!... Spune acum, spune, cui s-i fie mila de unul ca mine? Hai? Dumitale ti-e mila de mine? Da sau ba? Spune, ti este mila? He-he-he! Fcu o miscare s-si umple paharul, dar nu mai avea cu ce. Sticla era goala. De ce i-ar fi mila de tine? striga crciumarul, rsrind alaturi. Rsunar rsete si chiar njurturi. Rdeau si njurau si cei care ascultaser si cei care nu ascultaser, vznd numai cum arata fostul functionar. S-i fie mila! Pentru ce s-i fie mila? striga deodat Marmeladov, sculndu-se n picioare, cu bratul ntins nainte, cuprins de exaltare, ca si cum abia ar fi asteptat aceste cuvinte. De ce s-i fie mila de mine, zici tu? Ai dreptate, nu merit mila! Ar trebui s fiu rstignit, rstignit pe cruce si nu daruit cu mila! Dar tu, judectorule, rstigneste-l pe pctos, dar rstignindu-l, da-i mila ta! Atunci eu singur am s vin la tine ca sa fiu rstignit, cci nu mi-e sete de veselie, ci de lacrimi si durere mi-e sete! Tu, negustorule, crezi poate c m-am nveselit cu litra ta de votca? Durere, durere am cutat n fundul cnii, durere si lacrimi, si le-am gsit si le-am sorbit cu nesat! Iar mila are s aib de noi acela carele pre toti i daruieste cu mila lui si carele pre toti si pre toate le ntelege, el, singurul judector. Va veni ziua de apoi si el m va ntreba: Unde este copila care s-a jertfit pentru mama ei vitreg, ofticoas si rea, si pentru niste copilasi strini? Unde este copila care nu s-a ngrozit de netrebnicia tatlui ei pmntesc, un betiv fr cpti, si a fost milostiva cu el?!" Si va mai spune: Vino n mprtia mea. Te-am iertat o data... Te-am iertat o dat... Si-ti iert si acum pcatele tale multe, pentru ca mult ai iubit..." Si o va ierta pe Sonia mea, o va ierta, stiu bine... Am simtit-o n inima mea cnd am fost deunzi la ea!... Si are s-i judece pre toti si are sa-i ierte pre cei buni si pre cei ri, si pre cei ntelepti si pre cei smeriti... Iar cnd va fi isprvit cu toti ceilalti, va gri ctre noi: Veniti si voi, va spune, veniti, voi betivanilor, veniti, voi cei slabi de nger, veniti, voi pctosilor!" Si noi vom iesi si ne vom opri n fata lui fr fric. Si va spune el: Sunteti niste porci! Aveti chip de animale si apucturi aidoma lor, dar veniti si voi n mprtia mea!" Atunci vor gri cei preantelepti, vor grai cei destepti: Doamne, pentru ce-i primesti si pe acestia?" Si va rspunde el: Ii primesc, v-o spun vou, preante-leptilor, i primesc, v-o spun vou celor cu minte multa, fiindc nici unul dintre ei nu sa crezut vrednic s fie primit...". Si va ntinde ctre noi bratele, si ne vom arunca n bratele lui si vom plnge... si vom ntelege totul! Atunci abia vom ntelege totul!... Si toti vor ntelege... si Katerina Ivanovna... va ntelege si dnsa... Doamne, vie mprtia ta! Marmeladov se las pe banca, istovit, frnt, fr sa se uite la nimeni; uitase si unde se afla si rmase cufundat n gnduri. Vorbele lui fcur oarecare impresie; o clipa domni tcerea, apoi rsunar aceleasi rsete si sudalmi de mi nainte:

Ce mai destept! Bate cmpii! Zi-i functionar si pace! S.a.m.d., s.a.m.d. S mergem, domnule, i zise deodat Marmeladov lui Raskolnikov, ridicnd capul. Du-m acas... Casa lui Kosel, n curte. Trebuie sa m duc... la Katerina Ivanovna. Raskolnikov ar fi vrut s plece mai de mult si se gndise si el s-l nsoteasc pe Marmeladov. Picioarele acestuia se mpleticeau mai ru dect limba si el se sprijini greu de bratul tnrului. Nu aveau de fcut mi mult de dou-trei sute de pasi. Dar, pe msura ce se apropia de cas, rusinea si teama puneau tot mai mult stpnire pe sufletul betivului. Eu nu m tem de Katerina Ivanovna... ngna el, nelinistit. Nu m tem c are sa m trag de pr. Ce e trasul de pr? Un fleac! Ti-o spun eu!... Ar fi chiar mai bine s m nhate de pr; nu de asta mi-e frica... m sperie... mi-e frica de... ochii ei... da... si de petele rosii care i ies n obraji m tem... si de respiratia ei... Ai auzit vreodat cum respir un bolnav de boala ei... cnd e tulburat? Si m mai tem de plnsul copiilor... Dac Sonia nu le-a dus de mncare, atunci... nu stiu! Nu stiu!... Dar de btaie nu m tem... S stii, domnule, ca pe mine nu m doare cnd m bate, nu, nu... m bucura... Nici nu m-as putea lipsi de btaie... E mai bine. S m bata, s-si aline durerea... e mai bine asa... Iat casa. Casa lui Kosel, un lactus, un neamt bogat... Dum acolo! Ptrunser n curte si urcar la catul al treilea. Era aproape unsprezece seara si cu toate c, n acel anotimp, la Petersburg noptile sunt albe, cu ct urcau, cu att scara era mai ntunecoas, iar sus de tot domnea bezna. Usa mic si afumat din captul scrii er deschis. Un muc de luminare lumina o cmrut srccioas, lung de zece psi; o vedeai toat de pe palier. nuntru era dezordine; zdrente de ale copiilor trntite peste tot, un cearceaf rupt atrnat n ungherul din fund, unde, pesemne, se afla patul. n odaie erau doua scaune si un divan jerpelit, mbrcat n musama, iar n fata divanului o mas veche de buctrie, din lemn de brad, nevopsit si neacoperit. Pe marginea mesei un sfesnic de metal cu un muc de luminare de seu, gata s se sting. Asadar, familia Marmeladov nu avea un ungher, ci o odaie, ns aceast odaie er de trecere. Usa spre celelalte ncperi, sau custi, n care era mprtit apartamentul Amaliei Lipevehsel era ntredeschis. De acolo se auzeau glagie si strigte. Cineva rdea n hohote. Se vede c jucau crti si beau ceai. Uneori rzbteau expresii tri. Raskolnikov o recunoscu numaidect pe Katerina Ivanovna. Era o femeie firav, destul de nalt si mladioas, dar grozav de slabit; avea prul blondnchis, nc foarte frumos, si obrajii nvpiati de dou pete rosii. Umbla de colo pn colo prin odaia aceea strimt, cu minile strnse la piept, cu buzele arse si rsuflarea scurt si grea. Ochii i strluceau c de friguri, dar privirea era aspr si fix: la lumina ultimelor plpiri ale mucului de luminare, chipul acesta ftizie si frmntat fcea o impresie dureroas. Raskolnikov socoti c ea nu are mai mult de treizeci de ani si c nu se potriveste deloc cu Marmeladov... Femeia nu auzi, nu bg de seam sosirea lor: prea c umbla n nestire, fr s vada si fr s auda. Aerul din odaie era nbusitor, dar ea nu deschidea fereastra; de pe scara venea un miros nesuferit, dar usa dinspre scara rmnea deschis: din ncperile din fund, prin usa crpat, ptrundeau valuri de fum: femeia tusea, dar nu15

nchidea usa. Cea mai mic dintre fetite, de vreo sse ani, adormise chircit pe jos, cu capul nfundat n divan. Un bietel, cu un an mi mare, tremura si plngea ntr-un colt; pesemne abia fusese btut. O fetit mai mrisoar, de vreo nou ani, nltut si subtire ca un chibrit, ntr-o cmsut zdrentroas, iar pe umerii goi cu o pelerinut de postav, cusut cu vreo doi ani n urm, probabil, cci nu-i mai acoperea genunchii, se afla n acelasi colt, lng frtiorul ei, si-l tinea de dup gt cu bratu-i lung, uscat c un bt. Se vede ca ncerca sa-l potoleasc, i soptea ceva, l alinta s nu mi plng si, n acelasi timp, cu ochii ei mari si negri, care preau enormi pe obrjorul slab si speriat, o urmarea cu teama pe maic-sa. Fr s intre, Marmeladov ngenunche n prag si-l mpinse nainte pe Raskolnikov. Femeia, vznd un om necunoscut, se opri o clipa distrata n fata lui, trezindu-se parc si cerend s nteleag: ce cut el acolo? Apoi si nchipui, pesemne, c se ducea la locatarii din fund, odaia lor fiind una de trecere, si, fr s-i mi pese de prezent lui, se ndrept spre us de la scar ca s-o nchida si, deodat, zrindu-l n prag pe brbatul ei ngenuncheat, scoase un tipat. A! striga ea ca scoasa din minti. Te-ai ntors! Ocnasule! Claule!... Unde sunt banii? Arat, ce i n buzunare?! Si hainele sunt schimbate! Undeti sunt hainele? Unde sunt banii? Vorbeste!... Se repezi s-l caute prin buzunare. Marmeladov, supus si asculttor, si desfcu bratele ca s usureze perchezitia. Nu mai avea nici o letcaie. Unde sunt banii? rcni femeia. O, Doamne, i-ai but pe toti! Mai erau dousprezece ruble n sipet!... Si, deodat, cuprinsa de furie, l apuca de pr si-l trase n odaie. Ca s-i crute efortul, Marmeladov se tra, smerit, n genunchi dup ea. Asta mi face placere! Nu m doare, m bu-cu-r, sti-ma-te domn! striga el, n timp ce ea l trgea de pr, scuturndu-l, ba l si izbi cu capul de podea. Copilul care dormea pe jos se trezi si ncepu s plng. Bietelul nu se mi putu stpni n coltul lui, tresri, tipa si se repezi, ngrozit, la sor-sa, aproape zvrcolindu-se de spaim. Fetita mai mare tremura ca varga. A but! A but tot, tot! tipa femeia, dezndajduit. Si hainele-s schimbate. Sunt flamnzi, lihniti! (Si frngndu-si minile, art spre copii). O, viat blestemat! Si dumitale, nu ti-e rusine obrazului, se npusti ea deodat asupra lui Raskolnikov. Vii de la crcium! Ai but cu el, nu-i asa? Ai but cu el! Afar! Tnrul se grbi s plece, fr s scoat o vorb. De altfel, usa din fund se dadu la perete si n prag se ivir cteva mutre curioase, batjocoritoare si rnjite, cu tigri si lulele n gur, si tichii n cap. Unii erau n halate descheiate, altii att de sumar mbrcati, c aproape sfidau buna-cuviint, ctiva tineau n mn crtile de joc. Ce-i distra si-i fcea s rda pe toti era c Marmeladov, n timp ce-l trgea nevast-s de pr, zbiera c asta i face placere. Ctiva intrar chiar n odaie; n sfrsit, rsun o voce ascutit si ameninttoare: nssi Amalia Lipevehsel ncerca s rzbeasc prin multime, ca s restabileasc ordinea, asa cum stia dnsa! Adic pentru a suta oar so sperie pe biata femeie, poruncindu-i, printre njurturi, s prseasc chiar a dou zi casa. nainte de a pleca, Raskolnikov vr mn n buzunar, scoase cteva monede de aram, care-i rmseser din rubla schimbat la crciuma, si le puse, fr s fie vzut, pe prichiciul ferestrei. Ceva mai

trziu, pe scar, i pru ru si voi s se ntoarc. Ce prostie, gndi el, ei o au pe Sonia, iar de bani am si eu nevoie." Dar dup o clip de gndire ntelese c nu era cu putint s ia bnii napoi si ca n nici un caz n-ar face-o; dadu din mn a lehamite si porni spre cas. Sonia are nevoie de dresuri, se gndea el mergnd pe strada si zmbind cu venin, curtenia asta cost bani... Hm! Si cnd te gndesti c Sonecika s-ar putea s fi rmas si ea cu mna goala azi, fiindc e vorba de noroc, ca la vntoare... ca la minele de aur... si atunci, fr banii mei, ar bate cu totii din buze mine... Bravo, Sonia! Ce izvor nesecat au descoperit totusi. Si se folosesc de el! Se folosesc! S-au obisnuit. Au plns la nceput, si apoi s-au obisnuit! Ticlosul de om se obisnuieste cu toate!" Czu pe gnduri. Dar dac gresesc?! exclam el deodat, fr s vrea. Dac, n realitate, omul nu este ticlos omul n genere, semintia uman -atunci toate celelalte nu sunt dect prejudecti, temeri scornite de mintea noastr, si atunci nu mai este nici o stavila, toate sunt asa cum trebuie s fie!"...

Capitolul III A doua zi se trezi trziu, neodihnit dup un somn agitat. Nu se simtea n largul lui, era nervos, ncrit si-si privi cu ur odaita. Er un fel de colivie minuscula, lunga de vreo sase pasi, creia tapetul galben, scorojit si plin de praf i dadea un aspect mizer; si apoi era att de scunda, nct un om ceva mai nalt nu s-ar fi simtit la ndemn, s-ar fi temut mereu c se loveste cu capul de tavan. Mobila se potrivea cu ncperea: trei scaune vechi si hrbuite, n colt, o mas vopsit, pe care zceau cteva crti si caiete acoperite de un strat gros de praf, ceea ce vdea limpede c nu se mi atinsese de ele de mult vreme nici o mn. n sfrsit, mai era si o sofa mare, greoaie, care ocupa aproape un perete ntreg si jumtate din latimea camerei; pe vremuri, sofa fusese mbrcata n stamb, acum, ns, er numai zdrente si servea drept pat. Raskolnikov dormea adeseori mbrcat asa cum era, si fr cearceaf, nvelit cu paltonul lui vechi si jerpelit de student, iar la cap cu o pernuta mic, sub care punea ce-i mai rmsese din rufe, curate sau murdare, numai s ridice un pic cptiul. n fat sofalei se afla o msuta. Ar fi fost greu s decada mi mult si s ajung mai lastor dect era, dar n starea lui sufleteasc, Raskolnikov se complacea n aceasta incurie. Se retrsese ca o broasc-testoas n carapacea ei si pn si mutra slujnicei, care trebuia s-l serveasc si intra uneori n odaie, l nfuria si-l fcea s se crispeze dureros. Asa se ntmpla cu unii monomani, obsedati de ideea lor fix. De dou sptmni gazda ncetase de a-i mai trimite prnzul si el tot nu se nvrednicise s se duc la dnsa s-i cear socoteala, desi rmnea zile ntregi nemncat. Nastasia, buctreasa si unica slujnic din cas, era ncntat de aceasta stare de spirit a chiriasului: nu mai grijea si nu mai deretica n odaie dect o dat pe sptmn, cnd, din ntmplare, punea mna pe matur. Tot ea l trezi n dimineata aceea. Hai, scoala, ce tot dormi?! i strig la ureche. E noua trecute. Ti-am17

adus ceai, vrei? Cred c esti lihnit de foame! Chiriasul deschise ochii, tresri si o recunoscu. Ceaiul e de la gazda? ntreb el, ridicndu-se ncet ca un bolnav. De la gazda?! Nici pomeneala! Femeia asez n fata lui propriul ei ceainic, crpat, cu un rest splacit de ceai si dou buctele glbui de zahr. Nastasia, te rog, ia asta... zise el, cutndu-se prin buzunare (dormise mbrcat). Si scotnd un pumn de monede de aram: Du-te de-mi cumpr o franzela si ia de la mezelarie niste salam mai ieftin. - Acusica ti aduc franzela: dar ia zi, n loc de salam, n-ai mnca mai bine oleac de ciorb? Ciorb bun, rmas de ieri. Ti-am pstrat de la prnz, dar te-ai ntors trziu. E foarte bun ciorba. Dup ce-i aduse ciorba si Raskolnikov se asez s mnnce, Nastasia si fcu loc lng el pe sofa si ncepu s-i turuie gura. Er de la tar si foarte vorbreat. Praskovia Pavlovna vrea s fac jalb la politie mpotriv-ti, zise femeia. Raskolnikov se strmb. La politie? De ce? C nu-i platesti chiria si nici nu te muti. De sta. La naiba, asta mai lipsea, bombni el, scrsnind din dinti. Nu... nu m ncnt de fel... acum... E o proast... adaug el tare. Am s trec chiar azi pe la dnsa s stm de vorb. Nu-i mi proast ca mine; da tu, dac esti asa destept, de ce zaci colea ca un sac de trte, de nu iese nici o socoteala din ce faci? Altdat ziceai c te duci s dai lectii la copii, da' acu' de ce nu mai faci nimic? Fac eu... rspunse Raskolnikov cu asprime si fr nici un chef de vorb. Ce faci? Muncesc. Ce muncesti? Gndesc, rosti el serios, dup o scurt tcere. Nastasia se porni pe rs. Era dintre acele femei care rd usor, si, cnd se pornea, rdea ncet, legnndu-se si cutremurndu-se, pn se satur si ea de tt rs. Si cstigi mult cu gnditul? izbuti ea, n sfrsit, sa ntrebe. Nu pot da lectii la copii daca nu am cizme. Si apoi, putin mi pas! Ba s-ti pese, c din asta triesti! Lectiile nu snt platite. Ce s fac cu cteva copeici? urm el fr chef, vorbind mi mult cu el nsusi. Si tu ai vrea s faci avere, asa, dintr-o dat? Raskolnikov i arunc o privire stranie, rmase o clip tcut, apoi spuse hotrt: Da, vreau s fac avere dintr-o dat. Ia-o mai domol, c m sperii, prea esti fioros. S m duc dup franzela, sau nu? Cum vrei. Na, c uitasem! Asear, cnd nu erai acas, ti-a venit o scrisoare. O scrisoare! Mie! De la cine? Nu stiu de la cine o fi. I-am dat postasului trei copeici. Mi le dai napoi? Pi da-mi scrisoarea, da-mi-o, pentru numele lui Dumnezeu! strig

Raskolnikov, tulburat. O, Doamne! Scrisoarea i fu adus pe dat. Fireste, era de la mama lui, din gubernia R. Cnd o lua n mna, tnrul pli. Trecuse atta amar de vreme de cnd nu mai primise nici o scrisoare: dar acum mai era ceva care fcu deodat s i se strng inima. Nastasia, pentru Dumnezeu, pleac; tine trei copeici si du-te, du-te mai degrab, pentru Dumnezeu! Plicul i tremura n mn; nu-i venea s-i rup n fata femeii, voia s rmn singur cu scrisoarea lui. Dup plecarea Nastasiei, duse plicul la buze si-l sruta; apoi cercet lung scrisul de pe adresa, scrisul acela cunoscut si drag, mrunt si nitel oblic, al mamei lui, care, cndva, l nvtase s citeasc si s scrie. ntrzia s rup plicul; parca se temea de ceva. n sfrsit, desfcu scrisoarea; era mare, groasa, grea; doua coli mari fuseser acoperite cu un scris mrunt-mrunt: Dragul meu Rodea, scria mama, au trecut mai bine de dou luni de cnd n-am mai stat de vorb prin scris, ceea ce m-a fcut s sufr si chiar s nu dorm n unele nopti, tot gndindu-m la tine. Dar sunt sigur c n-ai s-mi iei n nume de ru aceast tcere nedorit. Tu stii cit te iubesc; noi, eu si cu Dunia, nu te avem dect pe tine, tu esti totul pentru noi, sperant si credinta noastr n viitor. Ce a fost pe mine cnd am aflat c de cteva luni ai fost nevoit s prsesti facultatea fiindc n-ai mi avut din ce s te ntretii, c n-ai mi avut nici meditatii, nici alte mijloace de cstig! Cu ce te puteam ajuta din cele o sut douzeci de ruble pensie pe an? Cele cincisprezece ruble, pe care ti le-am trimis acum patru luni, le-am mprumutat, dup cum stii si tu, de la un negustor din orasul nostru, Vasili Ivanovici Vhrusin, garantnd tot cu pensia mea. Vhrusin este un om tare bun si a fost prieten cu tatl tu. Dar devreme ce i-am dat o cesiune asupra pensiei mele trebuia s astept pn la achitarea datoriei, ceea ce s-a ntmplat abia acum, asa nct, n rstimpul acesta, nu ti-am putut trimite nimic. Astzi, ns, slav Domnului, cred c voi putea s-ti mai trimit ceva, de altminteri cred c acum ne putem lauda c ne-a surs si nou norocul, fapt despre care m grbesc s-ti scriu. Mai nti de toate, dragul meu Rodea, afla c sora ta este de sase sptmni cu mine si c de acum nainte nu ne vom mai desprti niciodat. Slava Domnului, suferintele ei au luat sfrsit! Dar s ti le spun pe toate pe rnd, c s stii si tu cum s-au petrecut lucrurile si tot ce-am cutat s-ti ascundem pn astzi. Acum dou luni, cnd mi-ai scris c ai auzit nu stiu de la cine c Dunia are de ndurat multe grosolanii n familia Svidrigailov si mi-ai cerut lamuriri ce rspuns as fi putut s-ti dau? Dac ti-as fi scris atunci adevrul, tu erai n stare sa lasi totul balt si s vii acas, chiar de ar fi fost s vii pe jos, fiindc eu ti cunosc firea si inima si stiu c tu n-ai fi putut rbda ca sora ta s fie jignit. Eram disperat, dar ce puteam s fac? Nici eu n-am stiut tot adevrul. Iar greutatea cea mai mare era faptul ca Dunia, cnd a intrat anul trecut la copii n cas aceea, a luat un avans de o sut de ruble, cu conditia s i se scada treptat din leaf n fiecare lun si, prin urmare, nu-si putea prsi serviciul pn la stingerea ntregii datorii. Banii acestia (acum ti pot spune tot, scumpul meu Rodea), Dunecika i luase n primul rnd ca s-ti poat expedia cele saizeci de ruble de care aveai atta nevoie pe vremea aceea si pe care i-ai primit de la noi anul trecut. Atunci te-am mintit scriindu-ti ca banii acestia i-ar fi economisit mi19

nainte, dar asta nu era adevrat, pe cnd acum ti spun cum a fost, fiindc acum, din mila Domnului, toate s-au schimbat pe neasteptate n bine, si eu vreau s stii ct de mult te iubeste Duni si ce suflet nepretuit are. Fapt este c, la nceput, domnul Svidrigailov se purta cu dnsa foarte grosolan, iar la mas er ironic si chiar necuviincios... Dar nu vreau s-ti mi dau toate aceste amnunte chinuitoare, c s nu te mai necjesti de poman, acum, cnd totul a luat sfrsit. Pe scurt, cu toat atitudinea binevoitoare si plin de noblete a Marfei Petrovn, sotia domnului Svidrigailov, si a tuturor celor din cas, Dunecikai i venea ct se poate de greu, mai ales atunci cnd domnul Svidrigailov, care luase la regiment obiceiul de a bea, era sub influenta lui Bachus. Si ce crezi c s- aflat mai trziu? nchipuieste-ti c acest smintit s-a ndrgostit de Dunia la prim vedere si cutat s-si ascunda pasiunea, purtndu-se cu dnsa grosolan si cu dispret. Poate c i- fost si lui rusine, poate s- ngrozit singur cnd s- vzut, om n etate si cap de familie, nutrind asemenea sentimente usuratice, si tocmai de aceea s fi fost, fr voia lui, furios pe Dunia. Se poate, pe de alt parte, c prin comportarea-i grosolan si batjocoritoare, s fi vrut s ascunda adevrul de ceilalti. Pn la urm, nu sa mai putut stpni si a ndrznit s-i fac Duniei pe fat propuneri mrsave; i promitea mrea cu sarea si chiar spunea c are s-si prseasc familia ca s se duc s triasc cu dnsa ntr-un alt sat, sau, poate, n strintate. Iti dai seama ct a suferit dnsa! Nu putea s-si prseasc slujba, asta nu numai din pricina datoriei, ci si din mila pentru Marfa Petrovn, care ar fi putut intr la bnuiala si astfel s se fi iscat discordie n familie. De altfel, si pentru Dunecika ar fi fost o mare rusine; poti fi sigur c lucrurile nu s-ar fi petrecut fr scandal. Au mi fost si alte multe cauze, asa nct Dunia nu spera s scape din acea cas ngrozitoare nainte de sase sptmni. Tu o cunosti bine pe Dunia, stii ct de desteapt este si ce caracter drz are. Dunecika poate s ndure multe si s gseasc n inima ei pn si n cazurile cele mi critice - destula noblete ca s nu-si piarda tria sufleteasc. Mie nici nu mi-a scris totul, nevoind s m necjeasc, desi ne scriam mereu una alteia. Dezlegarea a venit pe neasteptate. Din ntmplare. Marfa Petrovn l-a surprins pe brbatul ei implornd-o pe Dunia n grdin si, ntelegnd toate de-a-ndosele, a aruncat vin numai asupra surorii tale, crezind-o singura vinovat. Acolo, n grdin, a avut loc o scen groaznic; Marfa Petrovn chiar a plmuit-o pe Dunia, n-a vrut s asculte nimic din ce-i spunea, a tipat o or ntreag si, pn la urm, a poruncit ca Dunia s plece de ndat la mine, la oras, cu o crut trneasc, n care au fost aruncate claie peste grmada toate lucrusoarele ei, rufria, rochitele, tot, asa cum se gseau nempachetate si nelegate. Se pornise o ploaie cu gleat si Dunia, njosit si ocrit, a trebuit s mearg cu un mujic, cale de saptesprezece verste, ntr-o crut fr coviltir. Gndeste-te acum ce ti-as fi putut scrie ca rspuns la scrisoarea pe care am primit-o de la tine acum dou luni si despre ce er s-ti scriu? Eram la cptuiul puterilor; nu ndrzneam s-ti spun adevrul, fiindc te-ai fi simtit prea nenorocit, te-ai fi necjit, te-ai fi revoltat si, apoi, ce puteai s faci? Poate doar s te nenorocesti si tu, prin cine stie ce fapt necugetat... Pe deasupra, Dunecika mi-a interzis s-ti scriu ceva. Nu puteam s-mi umplu scrisoarea cu tot felul de nimicuri, la ntmplare, cnd aveam atta durere n suflet. O lun ncheiat, tot orasul a brfit pe seam

noastr si lumea a ajuns att de departe, nct, din pricina privirilor dispretuitoare si a susotelilor (unii si-au permis chiar s vorbeasc cu glas tare n prezent noastr), nu ne mai puteam arta cu Dunia nici mcar la biseric. Toat lumea ne-a ntors spatele, nimeni nu ne mai dadea bun ziua, si am aflat chiar, din surs sigur, c niste vnztori si niste functionri se pregteau s ne aduc o insult josnic, ungnd cu dohot poaria casei, asa c si proprietarul a cerut s ne mutm. Vina era a Marfei Petrovna, care a ponegrit-o si a nvinuit-o pe Dunia n toate casele. Dnsa cunoaste pe toat lumea de aici din oras si, in luna aceea, venea aproape n fiecare zi de la tar; de felul ei e cam limbut si-i place s vorbeasc despre viata ei de familie si, mai ales, s se plng de brbatul ei fat de toti acei care vor s-o asculte, ceea ce este foarte urt din partea ei; astfel, vestea s-a rspndit n scurt timp nu numai in tot orasul, dar si n tot judetul. Eu am czut la pat, si Dunia, mititica, s-a dovedit mi tare ca mine! Trebuia s-o vezi cum a ndurat toate, cum m mngia si m ncuraja... Este un nger! Dar, din mila Celui-de-Sus, suferintele noastre au luat sfrsit repede; domnul Svidrigailov s-a dezmeticit, s-a cit si, probabil, fcndu-i-se mila de Duni, i- dat Marfei Petrovna dovezi de netgduit asupra nevinovtiei Duneciki, precum scrisoarea pe care Dunia a fost silit s i-o scrie si s i-o trimit, nc nainte de a-i fi surprins Marfa Petrovna n grdin, si n care ea refuza orice explicatie direct si ntlnire intr-ascuns, pe care i le cerea dnsul. La plecarea Duneciki, aceast scrisoare a rmas n minile lui. n ea, Dunia l dojenea cu asprime si profunda indignare tocmai pentru lipsa de noblete a atitudinii sale fat de Marf Petrovna, i punea n vedere c er tat de familie si om nsurat, i art ct de mrsav era din partea lui s chinuiasc si s nenoroceasc o fat si asa destul de necjit si lipsit de aprare. ntr-un cuvnt, dragul meu Rodea, scrisoarea aceasta vdeste atta frumusete sufleteasc si este att de nduiostoare, nct am plns ca un copil, citind-o, si nici acum nu o pot reciti fr lacrimi. Apoi, n aprarea Duniei au venit si mrturiile slugilor, care, asa cum se ntmpla de obicei, vzuser si stiuser mi multe dect crezuse nsusi domnul Svidrigailov. Marfa Petrovna a rmas cu desvrsire nmrmurit si, dup cum a mrturisit mai trziu, a fost din nou distrusa. n schimb s-a convins pe deplin de nevinovtia Duneciki. A doua zi, fiind duminic, ea a venit de-a dreptul la catedrala si, n genunchi, plngnd amarnic, a rugat-o pe Sfnta Nsctoare s-i dea putere s ndure aceast nou ncercare si s-si fac datoria pn la capt. Apoi, de la catedrala, fr s mai dea ochi cu cineva, a venit ntins la noi, ne-a povestit totul si, plin de cint, a mbrtisat-o pe Dunia, vrsnd lacrimi amare, si a implorat-o so ierte. n aceeasi dimineat, fr s zboveasc, a pornit prin oras si, plngnd, a restabilit pretutindeni, pe la toate casele, cu cele mai mgulitoare expresii, nevinovtia Duneciki, nobletea sentimentelor si a comportrii sale. Mai mult dect att, a artat tuturora si a citit ea nssi, cu glas tare,scrisoarea Duneciki ctre domnul Svidrigailov, ba chiar i-a lasat pe unii s copieze aceast scrisoare (ceea ce mi se pare de prisos). Astfel, dnsa s-a vzut silit s circule cteva zile prin oras, fiindc unii, vznd c altii au avut precdere, s-au suprat. A trebuit s-si fac un program si se stia dinainte ziua si casa unde Marf Petrovna avea s citeasc scrisoarea, iar la citire se adunau acolo si cei care o mai auziser de cteva ori la ei acas si ntr-alte prti, dup cum urmase rndul. Dup prerea mea multe,21

multe s-au exagerat, dar asa e Marfa Petrovna din firea ei. Cel putin a izbutit s restabileasc pe deplin onoarea Duneciki si ntreaga mrsvie a acestei ntmplari a czut ca o pat de nesters pe brbatul ei, singurul vinovat, asa nct pn la urm mi-a fost si mila de acest smintit, att de aspru pedepsit. Dunia a fost numaidect poftit s dea lectii in unele case, dar ea a refuzat. n general, toat lumea a nceput deodat s-i arate o stim deosebit. Si toate acestea au contribuit n chip hotrtor la acea ntmplare neasteptat care, pot s spun, schimb acum ntreaga noastr soart. Afla deci, drag Rodea, c Dunia fost cerut n cstorie, si c ea, a acceptat aceasta cerere, lucru pe care tin sa ti-l aduc la cunostinta ct de repede. A fcut aceast fr -ti cere sftui, dar ti vei da seama c ne-a fost cu neputint s amnm si s asteptm pn ce vom primi rspunsul tu. De altfel, tu nu ai fi putut cumpni situatia, nefiind aici. Iat cum s-au petrecut lucrurile. Piotr Petro viei Lujin este de pe acum consilier de curte si se nrudeste de departe cu Marfa Petrovna, care a contribuit mult la aceast logodn. La nceput, el si-a exprimat, printr-nsa, dorinta de a ne cunoaste, a fost primit cum se cuvine, a luat o cafea, iar a doua zi a trimis o scrisoare prin care si expunea foarte cuviincios cererea n cstorie si ne ruga s-i dam rspunsul categoric si prompt. Este un om de afaceri, foarte ocupat, si se grbeste s plece la Petersburg, asa nct fiecare clipa i se pare pretioas. Binenteles, la nceput, am rmas uimite, pentru c toate acestea s-au petrecut prea repede si ne-au luat prin surprindere. Toat ziu am stat si am chibzuit mpreun. Domnul Lujin este un om serios, cu situatie asigurat, ocupa doua posturi si are de pe acum ceva avere. Ce-i drept, e de patruzeci de ani, dar e destul de bine ca nftisare si poate nc s plac femeilor. n general, e foarte serios si cumptat, numai putin cam posac si parc un pic ngmfat. Dar s-ar putea s par astfel doar la prima vedere. Si te previn, drag Rodea, cnd ai s-l vezi la Petersburg, fapt care se va petrece foarte curnd, s nu judeci pripit si cu patima, dup cum ti-e obiceiul, dac la prima vedere n-o s-ti plac ceva la el. Si-o spun pentru orice ntmplare, desi sunt ncredintat c are s-ti fac impresie bun. n afara de aceasta, ca s cunosti un om trebuie s te apropii de el treptat si cu bgare de seama, ca s nu cazi n greseala si s-ti formezi o idee preconceput, care numai cu greu poate fi stears si reparat ulterior. Ct despre Piotr Petrovici, el, dup toate aparentele, este un om ct se poate de onorabil. De la prima lui vizit ne-a declarat ca e un om serios, dar ca mprtseste in multe privinte ideile generatiei noi", dup cum s-a exprimat dnsul, si este dusmanul tuturor prejudectilor. A mai spus multe, fiind un pic vanitos, pare-mi-se, si placndu-i s fie ascultat, ceea ce nu este un mare cusur. Eu, ce-i drept, nu prea am nteles multe, dar Dunia m-a lamurit c, desi nu este un om prea instruit, este destept si pare bun. Tu cunosti firea surorii tale, Rodea. Este o fat curajoas, desteapt, rbdatoare si mrinimoasa, desi are o inim arztoare, ceea ce stiu de mult. Fireste, nici din partea ei, nici din partea lui, nu poate fi vorba de dragoste, dar Dunia, n afar de faptul ca este o fat desteapt, este n acelasi timp o fiinta de-o noblete ngereasca, si va socoti de datoria ei s fac fericirea brbatului su, care, la rndul lui, se va ngriji de fericirea sotiei, fapt de care, deocamdat, nu avem nici un motiv sa ne ndoim, desi recunosc c lucrurile s-au ticluit cam prea repede. Si apoi, domnul Lujin este un om

practic si, desigur, v ntelege c fericirea csniciei lui v fi cu alt mi trainic, cu ct Dunecika va fi mai fericit alaturi de el. Ct despre o oarecare instabilitate a caracterului, vechi deprinderi, sau chiar unele nepotriviri n preri (lucru de care nu poti scpa nici n cele mi fericite csnicii), Dunecika mi-a spus singura c ea se ncrede n fortele ei, c nu e nici un motiv de ngrijorare si c poate s ndure multe, cu conditia, fireste, ca raporturile care se vor stabili ntre ei s fie cinstite si drepte. De pilda, mie, la nceput, mi- prut cam aspru; dar asta s-ar putea sa fie din pricin c e un om sincer si, desigur, asa si este. Astfel, la cea de- doua vizit, dup ce a primit rspunsul afirmativ la cererea lui n cstorie, s- exprimat ca si nainte de a o cunoaste pe Dunia si propusese s ia o fat cinstit, fr zestre, si neaprat una care a simtit pe pielea ei ce nseamn greuttile materiale: fiindc, a spus el, brbatul nu trebuie s-i datoreze nimic sotiei, dar e foarte bine c sotia s vada n brbatul ei un binefctor. Adaug c nu a folosit chiar aceste cuvinte, ci a vorbit mi drgut, dar eu am uitat cum a spus si am retinut numai ideea; de altfel, n-a spus-o cu premeditare ci, probabil, l- luat gur pe dinainte n toiul discutiei, asa nct, mai pe urm, a ncercat sa-si ndrepte greseala si s stearg impresia. Mie ns mi s- prut cam tios si i-am spus mai trziu Duniei. Dar ea mi-a rspuns chiar cu ciuda c vorbele nu-s totuna cu faptele", si desigur, are dreptate. nainte de a lua hotrrea, Dunecika n-a nchis ochii deloc si, socotind c eu dorm, s-a sculat din pat si toat noaptea a umblat prin odaie; apoi a czut n genunchi n fata icoanei si s-a rugat mult, cu nflacrare, iar a dou zi, dimineat, mi- spus c s-a hotrt. Am mai pomenit c Piotr Petrovici pleac la Petersburg. Are treburi importante si vrea s deschida un birou de avocatur. El se ocup de mult vreme de diverse reclamatii si chestiuni de judecat si acum cteva zile a cstigat un proces important. Acum trebuie s plece la Petersburg fiindc are o chestiune important la senat. Asadar, drag Rodea, el ar putea s-ti fie de mare folos, n toate privintele, si am stabilit cu Dunia c tu chiar de pe acum i putea s-ti ncepi carier si s-ti consideri soarta asigurat. O, dac acest lucru s-ar realiza! Ar fi o fericire n care nu putem vedea altceva dect buntatea Celui-de-Sus ce se revars asupra noastr. Dunia numai asta viseaz. Noi am si ndrznit s-i facem o aluzie lui Piotr Petrovici. El a rspuns cu prudent si a spus c, fireste, cum el nu se poate lipsi de secretar, este fr doar si poate preferabil s plateasc leaf unei rude si nu unui strin, dac aceast ruda se va dovedi capabila s-si ndeplineasc serviciul (tu, si s nu fii capabil!). Dar pe loc si- exprimat ndoiala, zicnd c studiile de facultate nu-ti vor da rgaz s-ti vezi de serviciu la biroul lui. N-am insistat mai mult, dar Dunia nu se gndeste dect la asta. De cteva zile e parc ntr-un fel de febr si a si fcut un plan dup care ai putea mai trziu s devii tovarsul si chiar asociatul lui Piotr Petrovici n treburile lui avoctesti, cu att mai mult cu ct urmezi Facultatea de drept. Eu, Rodea, sunt cu totul de aceeasi prere, si-i mprtsesc toate planurile si sperantele, pentru c mi dau seama c sunt ct se poate de realizabile. Si cu toate c Piotr Petrovici s- cam ferit s dea un rspuns hotrt (e explicabil, fiindc nu te cunoaste), Dunia e convins c va obtine toate acestea, folosindu-se de influent binefctoare pe care este sigur c o va avea asupra viitorului ei sot. Fireste, Iui Piotr Petrovici nu i-am pomenit nici un cuvnt despre aceste sperante de viitor si, mai ales, despre faptul c23

poate vei ajunge cndva asociatul Iui. Este un om serios si s-ar fi putut s primeasc cu rceala toate acestea, socotindu-le doar niste visuri. Tot asa nici eu, nici Duni nu i-am suflat o vorb cu privire la marea noastr sperant, ca ne va ajuta s te sprijinim cu bani, pn cnd ti vei isprvi studiile; si nu i-am vorbit, n primul rnd, pentru c asta se va tace de la sine mi trziu, si el, desigur, o va propune fr vorbe de prisos (parc i-ar putea refuza Dunecikai atta lucru!), cu att mai mult cu ct ai putea ajunge mn lui dreapt la birou si s primesti acest ajutor nu c o binefacere, ci ca un salariu binemeritat. Asa vrea s aranjeze lucrurile Dunecika si eu sunt n totul de aceeasi prere. n l doilea rnd, nu i-am spus, fiindc doream c la apropiata voastr ntlnire s te pun pe picior de egalitate cu el. Cnd Dunia i-a vorbit cu admiratie despre tine, el i- rspuns c nainte de a judeca un om trebuie s-l cunosti ct mai aproape si c-si rezerv dreptul de a-si form o prere proprie, dup ce te va cunoaste. Stii, nepretuitul meu Rodea, mi se pare c sunt unele motive (care, de altfel, nu se refera la Piotr Petrovici, ci mai curnd la unele capricii de ale mele, de femeie btrn), care m fac s cred c poate as face mai bine c dup cstoria lor s nu stau cu dnsii si s locuiesc singur, c pn acum. Sunt convins c el este destul de nobil si de delicat ca s-mi propun s nu m mai despart de fiic-mea, si dac nu mi-a spus-o pn acum, este, desigur, fiindc asta se ntelege de la sine; dar eu am s refuz. Am vzut de multe ori n viat c soacrele nu prea snt pe placul ginerilor, iar eu nu numai c nu vreau s fiu o povar pentru cineva, dar vreau s fiu absolut liber, ct timp mai am o buctic de pine ce-mi apartine si copii ca tine si ca Dunecika. Daca se va putea, m voi instala in apropierea voastr, a ta si a ei, fiindc, Rodea, ce a fost mi placut, am pstrat la sfrsit: afla deci, dragul meu, c s-ar putea ca foarte curnd s fim iarsi mpreun si s ne mbrtism tustrei dup o desprtire de aproape trei ani! S-a stabilit categoric c Dunia si cu mine plecm la Petersburg. Cnd anume - nu stiu, dar, n orice caz, foarte curnd; s-ar putea chiar peste o sptmn. Totul depinde de dispozitiile pe care le va da Piotr Petrovici, care, de ndat ce se va mai descurca la Petersburg, ne va da de stire. Din unele considerente, ar vrea s grbeasc, pe ct posibil, cstoria si chiar, dac va fi cu putint, s fac nunt nainte de postul care vine, iar dac nu va fi cu putinta, fiindc a rmas prea putin timp, atunci ndat dup Sfnt Mria... O, ce fericit voi fi s te strng la pieptul meu! Pe Dunia bucuria revederii o emotioneaz nespus, si ntr-o zi a zis, n glum, c daca n-ar fi dect pentru atta lucru, si nc face s se mrite cu Piotr Petrovici. Este un nger! Ea nu adaug nimic la scrisoarea mea si m-a rugat s-ti scriu ca are att de multe s-ti spun, nct n-ar izbuti sa le fac sa ncap n cteva rnduri si n-ar face altceva dect s se necjeasc; mi-a spus s te mbrtisez tare, tare si s-ti transmit nenumrate srutri din partea ei. Dar cu toate ca s-ar putea ca noi s ne vedem personal, zilele acestea am s-ti trimit ceva bani, ct am s pot mi mult. Acum, cnd lumea a aflat c Dunecika se mrit cu Piotr Petrovici, creditul meu a crescut pe neasteptate si stiu sigur c Afanasi Ivanovici are s-mi dea, n contul pensiei, chiar si saptezeci si cinci de ruble, asa nct poate am s-ti trimit vreo douzeci si cinci sau chiar treizeci de ruble. Ti-as trimite mai mult, dar mi-e fric de cheltuielile noastre de clatorie; si cu toate c Piotr Petrovici fost att de drgut, nct a luat asupr lui o parte din cheltuielile de clatorie n capitala, si anume, a propus

chiar el s trimit pe socoteala lui bagajele noastre si lada cea mare (nu stiu cum, prin niste oameni cunoscuti), totusi, trebuie sa tinem seama c la sosirea n Petersburg nu putem rmne fr nici un ban, mcar n primele zile. De altfel, Dunecika si cu mine am fcut socoteala exact si a iesit c drumul n-are sa ne coste prea mult; de la noi pn la calea ferat nu snt dect nouzeci de verste si noi, pentru orice ntmplare, ne-am si nvoit cu un surugiu pe care-l cunoastem; iar de acolo o s clatorim destul de bine cu clas a treia. Astfel, poate n-am s-ti trimit douzeci si cinci de ruble, ci, sigur, am s reusesc s-ti trimit treizeci. Dar ajunge, am umplut dou coli cu ntreaga noastr poveste si nu mi am loc. Dar cte ntmplari s-au stins! Acum, nepretuitul meu Rodea, te mbrtisez pn la revederea apropiat si te binecuvntez cu binecuvntarea mea de mam. S-o iubesti pe Dunia, pe sora ta, Rodea, s-o iubesti cum te iubeste si ns, si s stii c te iubeste nespus, chiar mi mult dect pe ea nssi. Este un nger, Rodea, iar tu, tu esti totul pentru noi, toat ndejdea noastr, toat credint noastr n viitor. Numai sa fii fericit si o sa fim si noi fericite. Oare te mai nchini lui Dumnezeu, Rodea, asa cum fceai altdat, si crezi n buntatea fr de margini a Creatorului si Mntuitorului nostru? Tare m tem, n sufletul meu, sa nu fi czut si tu n mrejele necredintei, att de rspndit astzi! Dac este asa, eu m rog pentru tine. Adu-ti aminte, dragul meu, cum, pe vremea cnd erai copil, cnd tria tatl tu, gngureai rugile pe genunchii mei, si ct de fericiti eram cu totii pe vremea aceea. Acum, te las cu bine, sau mai bine: la revedere! Te mbrtisez si te srut tare, de nenumrate ori. A ta pn la mormnt, Pulheria Raskolnikova Aproape tot timpul ct a citit scrisoarea, de la primele rnduri, ochii lui Raskolnikov fura scldati de lacrimi; dar cnd o sfrsi, un zmbet amar si rutcios i schimonosi fata palida si crispat. si puse capul pe perna turtit si murdar si rmase mult timp pe gnduri. Inima i btea cu putere si gndurile i se nvlmseau. n cele din urm, simti ca se nbus n odaita lui strimt, galben, care semna mai curnd cu un dulap su cu o lada. Si trupul si sufletul aveau nevoie de spatiu. si lu plaria si iesi n strada, de data asta fr teama ntlnirilor de pe scar; uitase de ele. Se ndrept spre Vasilievski Ostrov, trecnd pe bulevardul V.; umbla repede, ca mnat de o treab urgent, dar nainta, dup obiceiul lui, fr sa vada nimic, mormind sau chiar vorbind singur, cu glas tare, ceea ce i mira pe trectori. Multi l crezur beat.

Capitolul IV Scrisoarea mamei lui l istovise. Dar cu privire la punctul principal, capital, cum s-ar spune, nu sovise nici o clip. Chiar n timpul ct citise scrisoarea, luase hotrrea si hotrrea era decisiva: Ct voi fi eu n viat, cstoria asta nu va avea loc. La dracu' cu domnul Lujin!" Situatia e clar, mormi el, rnjind rutcios si srbtorind dinainte izbnda hotrrii lui. Nu, micuto, nu, Dunia, nu m puteti nsela!... Se mai si scuz c nu mi-au cerut sfatul, ca au luat hotrrea fr mine! Fireste! Credeti c acum nu se mai poate desface? O s vedem noi dac se poate25

su nu! Auzi dumneata, ce argument invoca - Piotr Petrovici este att de ocupat, att de ocupat, c nu se poate nsura altfel dect din goan cailor, c s nu zic din goana trenului. Nu, Dunecika, stiu si-mi dau seam ce snt acele multe lucruri pe care ai s mi le spui; stiu si la ce te-ai gndit o noapte ntreaga, umblnd prin odaie, si pentru ce te-ai rugat n fata icoanei Maicii Domnului din Kazan, care se afla n iatacul micutei. E greu s urci Golgota. Hm... Si asa, te-ai hotrt definitiv, Avdotia Romanovna, s te mriti cu un om de afaceri, practic, un om cu ceva avere (de pe acum are ceva avere, de... asta impune, e ceva serios!), care ocup dou posturi si mprtseste ideile generatiei noastre noi (dup cum scrie micuta), un om care pare bun, dup cum spune chiar Dunecika. Acest pare sun grozav! Si Dunecika se mrit pe temeiul acestui pare!... Minunat! Minunat! As dori s stiu pentru ce mi-a scris micuta despre nou noastr generatie ? C s-l caracterizeze pe acest domn sau cu scopul de a m mbuna, de a pune o vorb bun n favoarea domnului Lujin? O, viclenelor! Ar fi interesant, de asemenea, de lamurit nc ceva: ct au fost de sincere una fata de cealalt n ziua si n noaptea care au precedat hotrrea si n zilele care au urmat? Oare si-au spus ele n cuvinte tot ce aveau pe suflet, ori, dndu-si seama c au amndou aceleasi gnduri si sentimente, s-au nteles att de bine tacit, c orice vorba ar fi fost de prisos? Probabil c, ntro msur, asa a fost; se vede din scrisoarea micutei; el i-a prut cam tios, un pic, si naiva mea micut s- apucat s-si dezvluie observatiile Duniei. Iar dnsa, cum era de asteptat, s-a suprat si i-a rspuns chiar cu ciuda. Fireste! Cine nu s-ar nfuria (cnd totul este hotrt si de la sine nteles) dac ar trebui sa mai rspunda si la asemenea ntrebri naive. Si apoi ce-mi tot scrie: S-o iubesti pe Dunia, Rodea, si s stii c ea te iubeste nespus, chiar mai mult dect pe ea nssi... Nu cumva o mustr n taina constiinta fiindc s-a nvoit s-si jertfeasc fiic n folosul biatului? Tu esti credint noastr n viitor, tu esti totul pentru noi! O, micuto!"... Furia din sufletul lui sporea din clip n clipa, si dac ar fi dat ochi cu domnul Lujin, ar fi fost n stare poate chiar s-l ucida! Hm, este adevrat, si urma el gnduri le ce-i roiau n minte, este foarte adevrat c pentru a cunoaste un om, trebuie s te apropii de el treptat si cu bgare de seama; dar caracterul domnului Lujin nu-i greu de descifrat. Mai nti de toate el este un om serios si pare bun; auzi dumneata, a luat asupra lui transportul lazii celei mari si a bagajelor! Se mai poate cineva ndoi de buntatea lui ? Iar ele amndou, logodnica si cu mama, vor tocmi un surugiu si vor clatori cu cruta cu coviltir de rogojin (doar asa am clatorit si eu!). Ce are a face?! Nu sunt dect nouzeci de verste, iar de acolo o s clatorim destul de bine cu clasa treia, cam vreo mie de verste. Au dreptate: se ntind ct le este plapuma. Dar dumneata, domnule Lujin, nai nimic de zis? E doar logodnica dumitale... Si apoi, nu se putea s nu stii ca mama ia cu mprumut, n contul pensiei sale, ca s aib bani de drum, nu-i asa? Fireste, dumneata si Dunecika veti alctui o ntreprindere comerciala, ntemeiat pe avantaje reciproce si contributie egala, deci cheltuielile se mpart pe din doua: frate-frate, dar brnza-i pe bani, dup cum spune proverbul. Dar pn si aici omul de afaceri a reusit sa le trag nitelus pe sfoar: transportul bagajelor cost mai putin dect clatoria, s-ar putea chiar sa fie gratuit. Dar atunci, nu vd ele ce se petrece su se prefac c nu vd? Cci sunt multumite, ncntate! Si cnd te gndesti c astea-s

floare la ureche pe lng cele ce le asteapt n viitor! Ce-i mi grav n toat povestea asta nu este zgrcenia, nici meschinria, ci tonul. Tonul care prevesteste ce fel de raporturi se vor stabili ntre ei dup cstorie... Si micuta, care risipeste banii n stnga si n dreapta! Cu ce are sa vina la Petersburg? Cu trei carboave n buzunar sau cu doua bumsti", cum spune cealalt... btrna... hm! Din ce sper s triasc mi trziu la Petersburg? Doar si da seama de pe acum, din cine stie ce motive, c nu va putea sta cu Dunia dup cstoria ei, nici mcar la nceput. O fi scpat vreo vorba, pesemne, drgutul de logodnic, din care s-a luminat micuta, desi cu nici un pret n-ar mrturisi acest lucru si zice: Am s refuz. Si atunci, ce face, din ce sper s triasc? Din cele o sut douzeci de ruble pensie, din care se va scdea nc datoria ctre Afanasi Ivanovici? Acas mpletea bsmlute de iarna, cosea mnecute, stricndu-si ochii btrni. Dar acest lucru nu adaug mai mult de douzeci de ruble pe an la cele o suta douzeci, asta o stiu bine. Prin urmare, se bizui totusi pe nobletea sentimentelor domnului Lujin!: Are s-mi propun singur, are s m roage. Asteapt! Asa se ntmpla ntotdeauna la aceste suflete admirabile, schilleriene: pn n ultima clip l mpuneaz pe om, pn la ultima clip ndajduiesc c vor avea din partea lui numai bine, si cu toate c presimt contrariul, pentru nimic n lume nu si-o mrturisesc; se cutremur numai la simpla idee; se apr cu minile si cu picioarele de adevr, pn cnd omul nzorzonat de ele, le da personal cu tifla. Ar fi interesant de stiut dac domnul Lujin are decoratii? Sunt gata s pariez c are Ordinul Anna la butonier si c-l abordeaz cnd ia masa la diversi antreprenori si negustori. Poate c si-l va pune si la propria dumnealui nunta! Dar, lua-l-ar naiba!... Ce s-i faci? Asa e micuta... Dumnezeu s-o tie... Dar Dunia? Dunecika, scumpa mea, eu te cunosc prea bine! Doar aveai nousprezece ani cnd neam vzut ultima oar si ti-am nteles firea. Micuta scrie c Dunecika poate s ndure multe. Asta o stiam. Asta am stiut-o nc acum doi ani si jumtate si n acesti doi ani si jumtate mereu m-am gndit la asta, tocmai la faptul c Dunecika poate s ndure multe. Dac l-a putut suporta pe domnul Svidrigailov cu tot ce a urmat, nseamn c, ntr-adevr, poate ndura multe, si acum, dumneaei si micuta si-au nchipuit c si domnul Lujin poate fi suportat, domnul Lujin care-si expune teoria cu privire la avantajul ce-l ofer sotiile luate din mizerie, pentru care brbatul este un binefctor, si si-o expune aproape la prim ntlnire. S zicem c l-a luat gura pe dinainte, desi e om chibzuit (asa c s-ar putea prea bine s nu-l fi luat gura pe dinainte, ci s se fi grbit s-si afirme punctul de vedere), dar Dunia, Dunia? Ea doar vede limpede ce fel de om este Lujin si stie c va trebui s triasc cu acest om. Dar si eu stiu c ea s-ar nvoi mai curnd sa se hrneasc numai cu pine neagr si ap dect s-si vnda sufletul, c nu si-ar da libertatea sufletului n schimbul unui pic de confort. N-ar face-o nici pentru tot ducatul Schleswig-Holstein, darmite pentru domnul Lujin! Nu, Dunia era altfel din cte o stiam eu si cred c nu s-a schimbat nici acum!... Ce sa vorbim! E greu s-i suporti pe Svidrigailovi! E greu s colinzi guberniile si s muncesti o viat ntreag pentru doua sute de ruble pe an, si totusi, stiu ca sora mea ar prefera sa duca viata unui negru din colonii, sau a unui lituanian n slujba unui neamt din Ostsee, dect sa-si pngreasc sufletul si s-si ncarce constiinta, legndu-si viata de un om pe care nu-l respecta si cu care nu are nimic comun. Sa-si lege viata pentru totdeauna, numai din27

interes! De-ar fi domnul Lujin din aur curat, sau o nestemat de nepretuit si tot n-ar primi s-i fie ibovnic cu cununie! De ce primeste totusi? Unde-i hiba? Care-i dezlegarea enigmei? E limpede: pentru ea, pentru confortul ei, nici chiar ca s scape de moarte nu s-ar vinde, dar pentru altul, uite c se vinde! Pentru o fiint drag, adorat, s-ar vinde! iat unde-i hiba: pentru fratele ei, pentru mama ei e gata s se vnda. Pentru ei ar vinde orisice! O, dac-i vorba de asta, ar fi n stare s-si calce si pe constiinta! Libertate, liniste, chiar si constiint, tot ar pune la btaie! Calc-se n picioare viata mea, numai fiintele dragi s fie fericite! Mi mult dect att, si va nscoci o cazuistica proprie, lund pilda de la iezuiti, si pentru ctva timp va izbuti poate chiar s se linisteasc, s se conving c asa trebuie s fac pentru realizarea acestui scop mret. Asta esti tu, Dunia, si totul e limpede ca lumina zilei. Rodion Romanovici Raskolnikov si numai el e pe primul plan, asta este! Doamne, ar putea s-l fericeasc, s-l tin