CAPITOLUL III –ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU SCARLATINA

3.1. ROLUL PROPRIU

Este cunoscut faptul că examenul medical - actul prestat de medic - nu epuizează imensul volum de practici şi acţiuni care constituie îngrijirea bolnavului.

"Medicul trece, asistenta rămâne. Medicul prescrie, asistenta execută" - iată de ce îndeplinirea obligaţiilor care-i revin, la un nivel superior de înţelegere şi interpretare, ca urmare a pregătirii sale de bază şi tehnico-profesionale, constituie aportul remarcabil al asistentei medicale.

Pregătirea de bază a asistentelor medicale, nivelul lor ridicat de cultură generală le permit, pe de o parte, însuşirea mai profundă şi mai rapidă a unor cunoştinţe şi practici de specialitate şi mai multă receptivitate faţă de ştiinţă şi faţă de nou, iar pe de altă parte, un orizont mai larg, o orientare mai rapidă la patul bolnavului. Asistenta medicală, a cărei sarcină de bază este asigurarea condiţiilor optime de îngrijire a bolnavilor, are atribuţii: de îngrijire medicală propriu-zisă, igienico-sanitare, organizatorice, educative şi gospodăreşti.

Locul său de muncă poate fi spitalul, policlinica sau circumscripţia medico-sanitară. Este lesne de înţeles că, pentru a-şi duce activitatea în bune condiţii, trebuie să cunoască bine instituţia în care lucrează, sub toate raporturile: structură, organizare etc. în cadru! policlinicii sau al circumscripţiei medicale, asistenta medicală are sarcina de a aplica toate cunoştinţele dobândite în anii de studiu pentru îngrijirea bolnavilor ambulatori, de a executa toate tehnicile şi actele medicale care se pot efectua ambulatoriu în unitatea sanitară respectivă sau la domiciliul bolnavului, de a contribui la acţiunile de depistare a bolilor, la acţiunile profilactice şi de educaţie sanitară, pe scurt, de a contribui cu toate posibilităţile saîe la vindecarea bolnavilor, la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei.

Ele asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la supravegherea lui, prelevează produsele biologice şi patologice, pregătesc bolnavii pentru examinările radiologice, endoscopice, asigură tratamentul, păstrează şi întreţin mobilierul, vesela, aparatura, instrumentarul etc., conferind totodată bolnavilor cele mai bune condiţii de igienă şi de confort. Având obligaţia de a supraveghea bolnavii şi de a urmări toate complicaţiile şi accidentele afecţiunilor şi tratamentelor aplicate, trebuie să le ştie bine şi să le recunoască la nevoie. Iată de ce trebuie să aibă temeinice cunoştinţe de patologie şi terapie, să cunoască semnele şi simptomele bolilor, contraindicaţiile şi incompatibilităţile medicamentelor. Dacă asistenta nu are rolul de a recomanda tratamente, în schimb are obligaţia să semnaleze toate modificările apărute în starea bolnavului. Asistenta medicală trebuie să-şi cunoască bine atribuţiile, să-şi îndeplinească obligaţiile planificat şi organizat, pentru ca timpul de muncă să fie pe deplin folosit. Organizarea raţională a muncii sale asigură un randament mai mare, o economie de forţe, de timp şi de materiale. Există, totuşi, un sector de activitate în care factorul timp nu are importanţă: liniştirea bolnavului. Atenţia acordată de către asistentă este foarte importantă, dacă ne gândim că patul constituie universul restrâns al bolnavului, timp de zile şi, uneori, săptămâni. Bolnavul care solicită asistenţă medicală îşi încredinţează sănătatea, şi uneori viaţa, în mâinile celor care îl îngrijesc

Ingrijirea bolnavilor cu boli infecto-contagioase trebuie sa se adapteze la particularitatile speciale ale acestor boli. Astfel:

-bolile infecto-contagioase acute evolueaza cu o stare febrila, care epuizeaza si astenizeaza organismul, reducand fortele lui de aparare;

-ele actioneaza asupra intregului organism provocand tulburari in functionarea celor mai variate organe si aparate in cursul aceleiasi boli, care de multe ori necesita interventii cu caracter de urgenta;

-evoluand relativ rapid, boala trece in scurt timp prin diferitele ei faze, fiecare reclamand ingrijiri speciale;

-din cauza reducerii capacitatii de aparare, organismul acestor bolnavi prezinta o receptivitate crescuta si fata de alte infectii;

-bolnavul contagios reprezinta osursa de infectie pentru anturajul lui, personalul de ingrijire si restul bolnavilor.

Particularitatile bolilor infecto-contagioase determina sarcinile asistentei in ingrijirea acestei categorii de bolnavi.

3.1.1. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Bolnavii infectiosi trebuie spitalizati in saloane mici cu 1, 2 maximum 4 paturi, in conditii de perfecta curatenie, cuprinzand numai mobilierul strict necesar. Perdelele si covoarele reprezinta un rezervor de praf infectat, deci nu se vor mentine in saloanele unde se ingrijesc bolnavii cu boli invectioase acute. Saloanele trebuie sa fie luminoase si cu o ventilatie ireprosabila, pentru a se putea realiza o aeratie permanenta. Patul trebuie sa asigure bolnavului o odihna perfecta. Este bine daca se vor utiliza invelitori de lana, care absorb mai bine transpiratia decat cele de bumbac. Sub bolnav se vor aseza saltele sau perne pneumatice compartimentate sau umplute cu apa, eventual colaci de cauciuc, inveliti si presarati cu pudra de talc pentru a preveni escarele de decubit. Bolnavul va fi schimbat din decupit dorsal in cel lateral stang si drept si eventual, sau la nevoie, in pozitia drenajului postural la intervale regulate. Bolnavii trebuie antrenati pentru miscari active sau la nevoie asistenta le va mobiliza articulatiile in mod pasiv.

Bolnavul in stare grava trebuie servit la pat cu plosca si urinar. Daca are incontinenta urinara sau de materii fecale, asistenta ii va schimba cat mai des lenjeria. Se va avea grija ca, atat plosca, cat si urinarul sa fie dezinfectate. Fiecare trebuie sa aibe plosca si urinar propriu.

Perioada de spitalizare a acestor bolnavi trebuie de multe ori prelungita. Bolnavii, ajung in canvalescenta, se simt bine , insa continua sa elimine germeni. Ei nu vor parasi spitalul pana la sterilizare. In aceasta perioada, multi bolnavi isi pierd calmul, devin nervosi si vor neaparat sa plece. Asistenta, printr-o munca sustinuta de educatie sanitara, trebuie sa-i lamureasca asupra necesitatii prelungirii perioadei de spitalizare.

3.1.2. Supravegherea bolnavilor si recunoasterea precoce a complicatiilor

Asistenta trebuie sa urmareasca functiile vitale ale organismului. Modificarile constante reprezinta de obicei simptomele de debut ale complicatiilor, caracteristice pentru bolile infectioase. Alaturi de datele care se noteaza in foaia de temperatura, asistenta trebuie sa urmareasca emisiunile de urina, si materii fecale si sa se ingrijeasca

de evacuarea lor in caz de retentie. Mai departe stand in permanenta la patul bolnavului, ea poate sa observe mai inainte decat oricine unele simptome alarmante ca: dispneea, contractiile, convulsiile, paraliziile, tulburarile de vorbire, de deglutitie si de vedere etc., care prevestesc sau tradeaza instalarea complicatiilor.

Bolile infecto-contagioase pot atinge oricare organ sau aparat, inclusiv sistemul nervos central. Meningitele, encefalitele, precum si manifestarile nervoase din cursul bolilor febrile, fazele cu debut nervos ale hepatite epidemice si ale altor boli infectioase, precum si starile de excitatie psihomotorie in perioada de debut a starilor comatoase, supun bolnavii la acte necontrolate, din care motiv ei necesita o supraveghere permanenta si deci nu pot fi parasiti nici un moment. Se va avea grija ca pe langa acesti bolnavi sa ramana in permanenta o asistenta, o infirmiera sau eventual o alta persoana.

3.1.3. Prevenirea diseminarii infectiei

Capacitatea de aparare a organismului fiind diminuata, el este expus la diferite infectii secundare. Alaturi de asigurarea ireprosabila a conditiilor de igiena ale mediului este necesar ca asistenta sa vegheze asupra igienei corporale a bolnavului. Bolnavii trebuie sa se spele si sa faca baie in mod regulat, fie singuri fie cu ajutorul asistentei sub forma baii partiale la pat. Dupa uscare ei vor fi pudrati cu talc. Lenjeria de corp trebuie sa fie totdeauna curata, schimband-o daca este necesar chiar de mai multe ori pe zi. Daca bolnavul prezinta leziuni cutanate, ca stafilocicii, vezicule de varicela sau dupa boala vaccinala etc. Lenjeria trebuie sa fie sterila, pentru a preveni suprainfectia acestor leziuni.

Asistenta trebuie sa acorde in cursul bolilor infectioase o atentie deosebita ingrijirii mucoaselor, caci neglijarea acestor regiuni duce prin infectii secundare la otite, stomatite septice si micotice, gangrena obrazului, parotidite septice, conjunctivite purulente etc., a caror evolutie poate sa fie tot asa de grava ca si aceea a bolii de baza. Ingrijirea mucoaselor are o deosebita importanta in cursul tuturor bolilor infectioase grave, dar in special in pojar, scarlatina, difterie, febra tifoida etc.

3.2. ROLUL DELEGAT

3.2.1. Rolul asistentei medicale in examinarea clinica

Participarea asistentei la examenul cilnic medical al bolnavului este o obligatie profesională . Ajutând medicul şi bolnavul la examenul clinic , asistenta contribuie la crearea unui cliumat favorabil pentru relaţia medic – bolnav .

Pentru aceasta asistenta are următoarele sarcini : - pregătirea psihică şi fizică a pacientului : - asistenta anunţă bolnavul şi îl lămureşte asupra caracterului inofensiv al examinării - se ajută bolmavul să ia poziţiile indicate de medic pentru examinare - se ajută la dezbrăcare şi îmbrăcare - pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare examinării : termometru ,

tensiometru , stetoscop - se verifică starea de funcţionare a instrumentelor - se înmânează medicului instrumentele solicitate

- pregătirea documentelor medicale (fişă , foi de observaţie , rezultatul analizelor)

- asistenta trebuie să asigure liniştea necesară desfăşrării examenului - se notează toate indicaţiile şi prescripţiile medicului din timpul examinări

(medicaţie , doze , modul de administrare , alimentaţie , hidratare , examene de laborator şi examene paraclinice)

In scarlatina examenul clinic obiectiv evidentiaza: faringe intens congestionat (plin cu sange) "ca flacara", amigdale hipertrofice (crescute in volum) cu depozite purulente sau nu, limba saburala (cu aspect alb-galbui, nisipos), adenopatii dureroase la palpare.

Perioada de stare corespunde aparitiei enantemului si exantemului cu persistenta simptomatologiei de debut si are o durata de 3 - 5 zile.

Exantemul (eruptie aparuta pe piele) are urmatoarele caracteristici: -este micropapuloeritematoasa (basicute pe piele alaturi roseata), aspra la pipait,

dispare la presiune-apare intr-un singur puseu (izbucnire) la 24-48 h de la debutul bolii-este de obicei la nivelul gatului, toracelui, abdomenului, feselor si fetei interne a

membrelor-respecta fata - la copil se descrie "masca Filatov": buze carminate (vopsite in

carmin), paloare circumorala (in jurul gurii), pometi si obraji hiperemici (umflati cu sange)

-respecta palmele si talpile;-nu este pruriginos (nu provoaca mancarimi)-paleste dupa 24 - 48 h iar dupa 4 - 5 zile incepe descuamarea (cojirea)-descuamarea (cojirea) este mai importanta la nivelul palmelor si talpilor (in

lambouri), mai ales in cazurile netratate corespunzatorEnantemul este prezent intotdeauna si se caracterizeaza prin: -faringe intens congestionat "ca flacara" (plin cu sange)-amigdale hipertrofice (marite de volum), uneori acoperite de depozite purulente-mucoasa palatina si uvula sunt intens hiperemice (umplute cu sange)-ciclul lingual - obligatoriu: -prima zi - limba este saburala (cu aspect alb-galbui, nisipos), acoperita de

depozite albicioase care se detaseaza usor: "limba de portelan"-a doua zi - descuamarea (cojirea) de la exterior spre interior a limbii: "limba cu

margini rosii"-a treia zi - ca urmare a descuamarii progresive: "limba in 2V" - unul la varf si

altul la baza limbii-a patra zi - limba este total dezepitelizata: "limba zmeurie"-a cincea zi limba incepe sa se reepitelizeze-dupa 7 zile limba este epitelizata: "limba lacuita" sau "de pisica"-dupa doua saptamani limba devine de aspect normal)

3.2.2. Rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica

Colaborarea şi examinarea clinică a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei . Ajutorul acordat medicului şi bolnavului în cursul examinării clinice degervează pe aceasta din urmă de eforturi fizice şi previne o serie de suferinţe inutile , contribuie la crearea unui climat afectiv favorabil între bolnav – medic – asistentă , face accesibilă medicului exporarea tuturor regiunilor organismului , servindu-l şi cu instrumentarul necesar , toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului în stare fizică şi psihică precară la traumatismul examinărilor şi recoltarea produselor biologice în vederea examinării.

Bolnavul trebuie pregătit pentru recoltare , pentru buna reuşită a examenelor de laborator , în primul rând trebuie să i se explice ce urmează să i se facă . Pentru aceasta ar trebui să se folosească metode cât mai blânde şi mai puţin traumatizante , alese de la caz la caz . Bolnavii mai suspicioşi sau agitaţi vor trebui liniştinţi prin cuvinte potrivite sau , la nevoie , chiar pe cale medicamentoasă . Li se va explica bolnavilor necesitatea analizelor . Ei trebuie să fie convinşi că recoltarea se face în interesul lor , că aceasta contribuie hotărâtor la stabilirea diagnosticului şi tratamentului . Rezultatele bune se vor obţine numai dacă această muncă de lămurire este însoţită de manopere cât mai puţin dureroase şi neplăcue , respectându-se , pe cât posibil , pudoarea bolnavului . Având în vedere că de multe ori aceleaşi recoltări trebuiesc repetate pe cursul bolii , bolnavii bine pregătiţi vor ajuta ei însăşi asistenta în efectuarea lor .

Pe lângă pregătirea arătată , mai sunt necesatre şi alte precauţii pentru fiecare recoltare în parte .

Unele recoltări se fac pe nemâncate , ştiut fiind că alimentaţia provoacă secreţie de suc gastric , influenţează numărul globulelor albe şi modifică compoziţia chimică a sângelui. Aceste recoltări vor fi deci executate dimineaţa când bolnavul nu s-a ridicat din pat . Până la luarea probelor resprctive bolnavii nu trebuie să facă mişcare , să nu se spele cu apă rece , să nu fumeze , să fie ferit de influenţa impresiilor noi ale zilei , condiţii care pot falsifica în mare măsură analiza respectivă .

Nerespectarea normelor de pregătire atrage după sine rezultate false de laborator , cu urmări foarte grave pentru bolnav . Din acest motiv , asistenta trebiue să aibă o evidenţă a bolnavilor care vor fi pregătiţi pentru examene de laborator şi să îi supravegheze înainte de recoltare .

Recoltarea se face după ce tot materialul necesar a fost pregătit. Vasul în care se face recoltarea trebuie să fie curat , uscat , şi sterilizat , seringile

să fie de unică folosinţă . Înainte de recoltare vasele se vor eticheta , indicându-se numărului bonului însoţitor . Bonul însoţitor trebuie să cuprindă numele şi prenumele bolnavului , numărul salonului şi al patului , diagnosticul clinic , natura produsului , analiza cerută , data recoltării şi numele celui care a făcut recoltarea . În unele cazuri este bine dacă se indică şi scopul pentru care se cere examenul.

Etichetarea vaselor trebuie făcută cu mare grijă , asistenta să se asigure că eticheta este bine lipită , nu s-a pătat cu produsul recoltat făcând invizibile cele scrise.

Produsele biologice vor fi recoltate în cantitate suficientă pentru analiza cerută , după normele indicate pentru fiecare produs şi analiză în parte .

Investigatiile care ajuta la confirmarea suspiciunii de scarlatina sunt: - teste de laborator pentru evidentierea sindromului biologic inflamator: leucocitoza cu

neutrofilie, eozinofilie, VSH accelerat, fibrinogenemie crescuta. - teste bacteriologice: evidentierea, prin culturi de la poarta de intrare, a streptococului

beta hemolitic (neobligatorie pentru acceptarea diagnosticului);exudatul faringian se recolteaza dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele pe dinti, inainte de inceperea tratamentului (cu ajutorul unui tampon steril se sterg amigdalele si peretele posterior al faringelui, evitandu-se atingerea limbii, luetei si contaminarea lui cu saliva); la purtatorii sanatosi se recolteaza exudat nazo-faringian si nazal; dupa recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor faringian, nazo-faringian si nazal, se vor transporta in maximun doua ore la laborator

- teste serologice: reactia ASLO deceleaza anticorpii anti streptolizina-O. Titrul ASLO creste in urmatoarele conditii: - inconvalescenta dupa scarlatina creste peste 200u/ml (titrurile normale ASLO

suntcuprinse intre 166-200 u/ml (metoda clasica); mentinerea crescuta a titrului ASLO exprima evolutia catre sindrom postst reptococic sau catre complicatii tardive

- infectie streptococica in antecedentele recente ale pacientului, cand se inregistreaza o crestere in dinamica a titrului; dupa o angina streptococica, titrul ASLO crestein 2-3 saptamani, atinge nivelul maxim la 5 saptamani si scade apoi lent, panala 6-12 luni (in cazul in care boala se vindeca)

- instalareasau agravarea unei complicatii postst reptococice (cu exceptia coreei, cand ASLOeste normal) - eficienta tratamentului: antibioterapia instituita precoce face ca titrul ASLO sa

creasca mai putin, iar corticoterapia determina revenirea mai rapida la valori normale; in infectiile streptococice netratate titrurile ating valori maximale (pana la2500 u/ml)

- starea depurtator sanatos de streptococ beta-hemolitic.

3.2.3. Rolul asistentei medicale in administrarea tratamentului

Antibioticele sunt substante medicamentoase dintre cele mai larg utilizate. Alegerea medicamentului cat si ritmul de administrare se face de catre medic

asistenta trebuie sa cunoasca principial, criteriul de alegere.Dozele de medicament trebuie strict respectate. Antibioterapia nu este lipsita de

pericol. Pentru prevenirea acestora, inaintea inceperii penicilinoterpiei, se testeaza sensibilitatea pacientului fata de acest antibiotic prin metoda intradermoreactiei executata cu o solutie de penicilina 1000 u/ml. testul de sensibilitate, rezultatul acestuia, precum si persoana care a executat-o sunt notate in foaia bolnavului.

Tratamentul standard al scarlatinei se face cu Peniciclina G:La copil: 2 x 400 000 U/zi pana la varsta de 8 ani, altfel 2x 800 000U/zi, la interval de 12 ore La adult: de 2 x 1-2 mil. U/zi.Durata tratamentului cu Penicilina G: 7 zile. Dupa acest interval, se administreaza

Moldamin (flacon a 600 000 U la copilul peste 5 ani sau a

1 200 000 U la adult), un flacon pe saptamana,i.m., timp de 21 zile.In caz de alergie la Penicilina, se administreaza timp de 10-14 zile, un Macrolid

(Eritromicina: 30 - 40 mg/kgc/zi sau Claritromicina 2 x 250 mg/zi); in acest caz se prelungeste durata tratamentului pana la 14 zile, deoarece, nu se poate administra Moldamin (existand alergia la Betalactamine).

3.3. Descrierea a doua tehnici

3.3.1. Recoltarea sangelui pentru VSH

Asistenta medicala pregateste materialele necesare:-seringa de 2ml de unica folosinta;-ace sterile de unica folosinta;-solutie de Citrat de Na 3,8%;-perina, musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.Se pregateste pacientul psihic, explicandu-i cu 24h inainte necesitatea efectuarii

examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manance si sa pastreze repaos fizic.

Efectuarea tehnicii

a) prin metoda clasica:-asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun;-imbraca manusile sterile;-aspira in seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;-aplica garoul pacientului pentru a pune in evidenta vena;-punctioneaza vena si desface garoul;-aspira sange pana la 2ml (1,6ml);-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;-aseaza eprubeta in stativ;-ingrijeste pacientul dupa punctie;-pregateste produsul pentru laborator, completand buletinul;-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;-reorganizeaza locul de munca.

b) prin metoda vacutainer:-asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza;-imbraca manusile sterile;-monteaza acul dublu la holder prin insurubare;-indeparteaza cauciucul de pe ac- partea superioara;-aplica garoul;-punctioneaza vena si desface garoul;-fixeaza tubul vacutainer destinat recoltarii V.S.H.-umple pana la semn recipientul cu sange;-retrage acul dupa aplicarea tamponului cu alcool;-exercita o presiune asupra tamponului de 2-3 min;

-agita lent tubul vacutainer;-ingrijeste pacientul dupa punctie;-pregateste produsul pentru laborator, completand buletinul;-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;-reorganizeaza locul de munca.

3.3.2. Recoltarea exudatului faringian

Exudatul faringian – lichid produs în procesul inflamator faringian. Recoltarea secreţiilor faringiene se realizează în cazul anginelor (inflamaţia

faringelui şi amigdalelor) şi în boli declanşate de infecţia faringiană (reumatism articular acut, nefrite, etc.).

Scopul recoltării exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul faringelui, în vederea stabilirii tratamentului, precum şi depistării persoanelor sănătoase purtatoare de germeni.

Recomandari :- este indicat ca bolnavul să fie “a jeun” sau la câteva ore după masă. -recoltarea se realizează înaintea administrării antibioticelor.

Materiale necesare: tăviţă renală, spatulă linguală sterilizată, eprubetă sterilă prevăzută cu port tampon cu vată (sterile), lampă de spirt, chibrituri.

Etape de lucru: a) Pregătirea materialelor necesare : După pregătirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transportă lângă

pacient.b) Pregătirea fizică si pshică a pacientului :- se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea analizei;- se recoltează înaintea începerii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamidă; - se anunţă bolnavul că înainte de recoltare să nu mănânce, să nu bea apă sau alte

lichide, să nu facă gargară, să nu-şi instileze picături în nas, iar dacă este fumător să nu fumeze;

- se invită pacientul pe scaun, nefiind o pregătire fizică specială a acestuia.

Tehnica: - spălarea pe mâini cu apă curată şi săpun; - se aprinde lampa de spirt, se flambează gura eprubetei, fără să scoatem port

tamponul;

- se invită pacientul, se deschidă gura, cu spatula linguală sterilă se apasă limba; - se scoate port – tamponul din eprubetă şi se şterge depozitul de pe faringe şi

amigdale;

- se flambează gura eprubetei fără port – tampon; - se introduc în eprubetă port-tamponul cu produsul recoltat;- se flambează din nou gura eprubetei;- se etichetează cu următoarele date: numele şi prenumele pacientului, locul

recoltării, data recoltării; - se completează biletul de trimitere către laborator, care se trimite imediat cu

produsul recoltat; - se spală mâinile cu apă şi săpun.

Reorganizarea locului de muncă: Instrumentarul folosit se curăţă şi se spală cu apă curentă şi săpun, se introduce în

soluţie dezinfectantă şi se pregăteşte pentru sterilizare.

Observaţii: Înaintea recoltării, se observă atent zona de unde urmează să se facă recoltarea; În timpul recoltării, tamponul nu trebuie să se îmbibe cu salivă şi nici să atingă

dinţii, care, având floră microbiană ar putea influenţa rezultatul.