Capitolul r

Cu doud sdpfimAniinurmd

Mi-am lisat palmele reci sI' alunece de-o parte gi de alta a

rochiei. M[ imbr[casem frumos, ca sl fac impresie bunI. $tiam c[era o prostie. Mai ales ci nu mi aflam tocmai la prima impresie.

- Cafea?

Blake s-a apropiat de locul in care stiteam gi mi-a intins o ceaqcl

din care ieqeau aburi. Purta o pereche de jeanqi inchigi la culoare gi

o cfunagi albi, care-i ficea pielea sd strdluceasci. Era bronzat dupd

zilele petrecute in casa de pe plajd, locul in care ne refugiaserim

pentru a scipa de viala din orag gi pentru a ne reincdrca bateriile.

in ziua aceea, la fel ca in toate celelalte, Blake imi tiia rlsuflarea.

Pirea coborAt din paginile unei reviste de modi 9i totugi omul repre-

zenta mai mult decit o frumusele rdpitoare. intreaga lui prezenfi

avea darul de a mi scoate din minli. Uneori (cAnd nu eram ferme-

cati de perfecliunea lui) m[ intrebam daci 9i eu aveam acelagi efect

asupra sa.

- Mulpmesc! i-am goptit.

MAinile ni s-au atins uEor cdrrd am luat ceagca, lisdnd fierbin-

leala s[-mi cuprindl degetele.

- O si-mi zici cd sunt nebun, dar mie mi se pare ci ai emolii.

Blake a sorbit din cafeaua lui, apoi gi-a llsat capul intr-o parte.

Eu mi-am coborit privirea cdtre lichidul cremos, mi-am umplutnirile cu aroma lui bogati gi am incercat si-mi inchipui ce avea si se

intimple in ora urmltoare. Faptul ci Blake imi era al[turi ar fi tre-

buit sd-rni aduci o mic[ (o mare) alinare, dar nu era a$a.

- Nu m[ pot abline.

El a rds incet.

- Nu existi, absolut niciun motiv pentru care si ai emolii. i1i dai

seama, nu-i aEa?

Lui ii venea ugor s-o spuni. in celilalt capit al camerei, un tinirinalt discuta cu c61iva dintre investitori. Acum eram la per tu cLr

mulli dintre ei, insl nu uitam faptul ci ei puteau fhuri sau distruge

vise. Erau, mai mult sau mai pufin, oameni asemenea lui Blake. Uniireuqiseri pe cont propriu, allii avuseseri succes in carier[ Ei tratau

investiliile din umbriL ca pe un hobby, distrAndu-se cu cele mai noi

idei din domeniu.

Tdnirul avea maxilarul incordat, iar migcirile lui brugte, zim-betul crispat gi ochii larg deschigi il flceau s[ arate ca 9i cum ar fi biutin dimineala aia toat[ cafeaua din Boston.

- Aga eram gi eu acum cAteva luni, am spus. E ingrozitor, dar tu

n-o s[ gtii niciodat[ ce inseamni. Pe deasupra, probabil cd am rimasgi cu o tulburare de stres posttraumatic, dupi toate porciriile pe care

m-ai fbcut sI le indur in camera asta. De doud ori!Expresiei amuzate de pe chipul lui Blake ii lipsea remugcarea

pe care incercam si i-o provoc. Cu doar citeva luni in urmi, noidoi ne pomeniserim fali in fali in aceeagi incipere. intdlnirea avea

si declangeze un neagteptat gir de evenimente, adic[ viala noastriimpreund, aga cum o gtiam in momentul acela.

- Vad ci egti de-a dreptul distrus! am adiugat, incercind si par

supiratd, in timp ce suflam aburul din ceasci.

14 Legiturifragili

Meredithllild tS

- Am fost un nesimlit. Recunosc.

- Un migar in toati regula, l-am corectat eu.

A zAmbit obraznic.

- Bine, dar nu m-ai putea convinge si schimb nici micar osecundd din ce-a fost, fiindci acum te am pe tine.

Ochii lui verzi i-au fixat pe ai mei, in timp ce stitea relaxat ina-

intea mea, cu picioarele dep[rtate. Intr-adev[r, mi avea. Pe mlsurice ingrijorarea mi se topea, mi luptam cu impusul de a-i alunga

surdsul ila ingimfat cu un slrut, de fali cu toli investitorii la costum

care erau acolo. Omul mi innebunea in toate modurile posibile.

- Tu ce zici? Vreun regret? m-a intrebat el.

Privirea i s-a lntunecat, ca gi cum mi-ar fi putut citi gAndurile,

iar birbatul amuzat qi plin de sine s-a transformat in iubitul ce-mi

linea inima in palme. Am tras aer pe nas, agteptAnd atingerea ce

urma deseori acelei priviri. O simpli atingere linigtitoare, in care se

reglsea toatd dragostea noastrl implrtlgiti.Blake gi-a trecut uqor degetele peste conturul obrazului meu,

apoi qi-a aplecat fala cdtre a mea. S[rutul gingaq pe care mi l-a llsatpe obraz, care putea fi luat drept un schimb ticut intre doi colegi, a

umplut de parfum aerul dintre noi. Risuflarea mi s-a oprit in loc,

plstrdndu-mi in piept mireasma lui. Mi-aq fi dorit si mi afund in ea,

si m[ scald in acea unicl aromd masculini.

El s-a retras, reluAndu-gi linuta relaxati in fala mea. CAnd am dat

si-l sirut incl o dat6, ceagca de cafea i-a acoperit din nou buzele fru-

moase. Doamne, cAtechinurisenzualeindurasemeulamilaacelorbuze!

Am inchis ochii qi am scuturat din cap. Nu existau cuvinte. Niciregrete. Blake avea dreptate. Meritase si trecem prin toate suigurile

gi coborAgurile, oriclt de dureroase ar fi fost ele. Ficuserim greqeli.

Ne riniserim unul pe altul, dar, cumva, rizbiserim, devenind mai

puternici. El imi cunoEtea sufletul, iar eu il cuno$team pe al lui. Nu

gtiam ce ne aduce viitorul, dar nu puteam nici si mi imaginez stAnd

allturi de altcineva in afari de Blake.

- Mai ai emofii? m-a intrebat el in qoapti.

Am deschis ochii pentru a descoperi ci surAsul lui amuzat reve-

nise, acum cu o noui cilduri in privire.

- Nu, am recunoscut, zlpicitd de brusca schimbare a atmo-

sferei dintre noi gi simlind prea acut lipsa de intimitate.Am incercat sI ignor felul in care inima mi se umfla in piept, un

semn fir[ nume al disperirii cu care-l iubeam. Eram sclava lui qi a

trupului cu care, in mod repetat, imi spulbera capacitatea de a pri-

cepe viafa aflat[ dincolo de perefii dormitorului nostru. Mi-ag fi dorit

s[ fim singuri, s[ am libertatea de a-l dezmierda. Tdnjeam siJ ating.

- Bine. O si fie distractiv, ili promit!Blake a trecut ldngl mine qi m-a cuprins cu bralul, mdngdin-

du-mi spatele cu delicate migc[ri circulare. Poate c[ nu mai era

un gest oarecare. Indiferent unde ne-am fi aflat, avea un fel de a-i

anunta pe toti ci-i aparlineam. in sala de gedinle ori in dormitor, nu

lisa prea mult loc de indoiali. Nu puteam spune c[ mi deranja. inmomentul acela imi doream sd mi' aplec spre el, si-l respir qi si-milas universul s[ se topeasci in bralele lui.

- O sd incepem in cAteva minute. Vrei si mininci ceva? N-ai

luat micul dejun, a murmurat Blake, ficAndu-mi si-i simt rdsuflarea

caldd pe git.Am scuturat din cap

- Nu, mullumesc.

Am frcut o patzd, incapabild s[ ignor siminla de indoiali ce

incollea in mine.

- Blake...

- Ce e, scumpo?

Avea o voce blindi in clipa in care numele meu de alint i s-a ros-

togolit printre buzele superbe. Iar felul in care s-a uitat la mine... Ag

fi putut si-i cer diamantul Hope pe o tavi de argint, flr[ sd am prea

multe indoieli c-ar fi gisit o cale de a mi-l aduce.

- Egti sigur ci m[ vrei aici?

El a tresirit, strAmbandu-si frumoasele tr6slturi cu o mici incrun-

tdturi.

16 Legiturifragili

MuedithWild t7

- Cum adicl? Bineinleles ci te vreau! Te-am instalat in consi-liul ista din mai multe motive gi nu toate au fost egoiste. Meri(i sl fiiaici la fel de mult ca oricare dintre birielii igtia.

Mi-am dat ochii peste cap.

- M[ indoiesc.

- Tu contribui astizi cu propria experienti - egecuri gi suc-

cese. $tii asta.

Atingerea linigtitoare a mdinii lui pe spatele meu a dispirut, fiindinlocuiti de o dulce mAngiiere de-a lungul bralului, urmatl de o nou[dezmierdare pe obraz. Blake mi-a ridicat b[rbia, pini cdnd n-am mai

putut si vld altceva, sau s[ md gindesc la altceva, in afar[ de el.

- Sd nu te indoiegti, Erica! S[ nu te indoiegti niciodati de

valoarea ta.

Am scuturat ugor din cap.

- Probabil imi fac griji cn motivele tale au mai degrabi legdturicu... noi, nu cu meritul meu de a fi aici. Daci n-o s[ am cu ce si con-

tribui? Nu weau s[ te fac de ruqine in fap tuturor oamenilor 6stora.

El gi-a rotit spre mine corpul impresionant.

- Ascult6-mi! E prima prezentare la care asisti in calitate

de potenfial investitor, aga ci e in reguli si ai ceva emofii. Pur gi

simplu pune intrebirile care-ti vin in minte. Dac[ nu te poli gdndi

la niciuna, probabil c[ problema yine mai degrabl de la bietul bliatde-acolo care e pe cale sd vomite tot ce a mdncat la micul dejun

dectt de la tine. El e cel care-gi pune fundul la b[taie, aqa ci fr-li o

favoare! Bea-li cafeaua, du-te acolo cu tupeu, ca qi cum ai fi stip6nalocului lstuia nenorocit (fiindce peste vreo cdteva slptimini, cAnd

o sd devii solia mea, chiar o sn fii) qi fI ce qtii tu si faci mai bine: sifii qefb! Caute talentui gi hotirlgte daci afacerea individului meritlo qansi.

Am inghilit, in ciuda emoliei care-mi ardea gdtul. Mi uluia faptul

ci Blake avea atAta incredere in mine. Dar, la urma urmei, el n-avea

prea multe trdslturi care sI nu fie coplegitoare gi absolut nlucitoare.

- $tii ci eqti incredibil?

Expresia serioasi i s-a inmuiat intr-un zimbet oglindit in ochi'

Fericirea lui insemna totul pentru mine. Voiam s-o pistrez, s-o

impletesc.cu a mea qi si rimAnem astfel cAt mai mult timp cu putinfi.

Speram ci pentru totdeauna.

' Am inchis ochii, preluind scurtul moment dintre noi. Buzele lui

mi-au atins fruntea cu un sirut bldnd.

- Acum, hai si ne gisim locurile, inainte s6-i trimit pe tofi

acasi qi s[ fac dragoste cu tine direct pe mas6! in momentul de fa![

mi-e tare greu si nu pun mAna pe tine.

Mi-am ridicat privirea, incercind si nu-mi las gindurile s-o ia

razrra pe urmele fanteziei.

- E pufin cam devreme pentru ameninliri deEarte, l-am

tachinat eu, zimbind cu jumltate de gur6.

Blake gi-a scos limba, lisind-o si-i alunece senzual Peste mar-

ginea dinlilor.

- Nu-i o ameninfare deqarti qi cred ci qtii asta. Acum miqci-li

fundul [la dulce gi impresioneazil-mil

Am agteptat o secundi, pentru ca roqeala sd mi se stingi de pe

chip, apoi am luat-o inainte citre lunga masi de gedinle, la care tofi

ceilalli tocmai se aEezau. Mi-am ocupat scaunul, iar Blake gi-a dres

vocea, cobordndu-qi ochii citre o hArtie aflati in fala lui.

- Oameni buni, el e GeoffWells. A venit aici pentru a ne pre-

zenta proiectul lui: aplicafii pentru tehnologia portabili.

Geoffera tanir, sub doulzeci qi cinci de ani. Era slab, cu pielea

deschisi la culoare qi pirul blond-inchis, l5sat si cad[ in voie pe

umeri. Avea toate tris[turile caracteristice unui programator. Ochii,

de un albastru-strilucitor, ii erau larg deschigi gi treceau brusc de la

un chip la altul, in vreme ce agtepta ca toati lumea din fala lui si nu

se mai foiasci. Doamne, cit il mai compltimeam! Cand privirile ni

s-au intilnit, i-am zAmbit. Poate ci aveam si fiu singura figuri prie-

tenoasi din acea mu$me. El mi-a zdmbit la rAndul s[u, parcl rela-

xindu-se un pic.

- i1i multumim ci ai venit, Geoff! i-am zis.

r8 Legiturifragili