cap 7

3
CAPITOLUL 7 EVALUAREA ACTIVELOR, DATORIILOR SI CAPITALURILOR PROPRII - Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilitătii care constă în cuantificarea, măsurarea în expresie bănească a existentei, miscării si transformării elementelor de bilant în scopul reflectării acestora în contabilitate. - În termenii cei mai generali, evaluarea este produsul dintre un element cantitativ si unul exprimat în etalon bănesc. Elementul bănesc îmbracă următoarele forme: a) Forma costurilor. Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea intrării în gestiune a unor bunuri, lucrări sau servicii. Costurile pot fi grupate la rândul lor în: costuri de achizitie si costuri de productie b) Forma preturilor. Preturile reprezintă valoarea încasată sau de încasat în urma vânzării bunurilor si îmbracă două forme: 1. preturi cu ridicata, respectiv cele la care circulă bunurile între agentii economici si se compun din: costul complet, profitul producătorului, alte impozite si taxe 2. preturi cu amănuntul, respectiv cele la care bunurile sunt vândute către populatie, care cuprind: pretul cu ridicata si adaosul comercial practicat de unitătile de desfacere cu amănuntul. c) Forma tarifelor. Tarifele reprezintă acele elemente bănesti, asemănătoare preturilor, cu ajutorul cărora se evaluează lucrările executate, serviciile prestate precum si munca depusă de către salariati. d) Forma valorilor. Valorile au acelasi continut si functie în evaluarea contabilă ca si preturile. Se deosebesc însă de acestea prin faptul că tin seama de evolutia preturilor la un moment dat, distingându-se, din acest punct de vedere, diferite forme de valori: valoarea actuală, valoarea de utilitate, valoarea de piată, valoarea de aport, valoarea de inventar, valoarea justă - Procesul de evaluare constă în determinarea valorilor la care activele, datoriile, veniturile si cheltuielile vor fi prezentate în bilant si în contul de profit si pierdere, urmărind atât satisfacerea necesitătilor gestionare, cât si pe cele de natură decizională. - Derularea procesului de evaluare presupune alegerea unei anumite baze de evaluare: Costul istoric. Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalent de numerar plătită în momentul cumpărării lor sau la valoarea justă a sumei plătite în momentul cumpărării. Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obtinute în schimbul obligatiei sau, în anumite împrejurări, la valoarea ce se asteaptă să fie plătită în numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, în cursul normal al afacerilor.

Upload: ralukm5

Post on 09-Nov-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

conta

TRANSCRIPT

CAPITOLUL 7

EVALUAREA ACTIVELOR, DATORIILOR SI CAPITALURILOR PROPRII- Evaluarea reprezint un procedeu al metodei contabilittii care const n cuantificarea, msurarea n expresie bneasc a existentei, miscrii si transformrii elementelor de bilant n scopul reflectrii acestora n contabilitate.

- n termenii cei mai generali, evaluarea este produsul dintre un element cantitativ si unul exprimat n etalon bnesc. Elementul bnesc mbrac urmtoarele forme:

a) Forma costurilor. Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate n vederea intrrii n gestiune a unor bunuri, lucrri sau servicii. Costurile pot fi grupate la rndul lor n: costuri de achizitie si costuri de productie

b) Forma preturilor. Preturile reprezint valoarea ncasat sau de ncasat n urma vnzrii bunurilor si mbrac dou forme:

1. preturi cu ridicata, respectiv cele la care circul bunurile ntre agentii economici si se compun din: costul complet, profitul productorului, alte impozite si taxe

2. preturi cu amnuntul, respectiv cele la care bunurile sunt vndute ctre populatie, care cuprind: pretul cu ridicata si adaosul comercial practicat de unittile de desfacere cu amnuntul.

c) Forma tarifelor. Tarifele reprezint acele elemente bnesti, asemntoare preturilor, cu ajutorul crora se evalueaz lucrrile executate, serviciile prestate precum si munca depus de ctre salariati.

d) Forma valorilor. Valorile au acelasi continut si functie n evaluarea contabil ca si preturile. Se deosebesc ns de acestea prin faptul c tin seama de evolutia preturilor la un moment dat, distingndu-se, din acest punct de vedere, diferite forme de valori: valoarea actual, valoarea de utilitate, valoarea de piat, valoarea de aport, valoarea de inventar, valoarea just

- Procesul de evaluare const n determinarea valorilor la care activele, datoriile, veniturile si cheltuielile vor fi prezentate n bilant si n contul de profit si pierdere, urmrind att satisfacerea necesittilor gestionare, ct si pe cele de natur decizional.

- Derularea procesului de evaluare presupune alegerea unei anumite baze de evaluare:

Costul istoric. Activele sunt nregistrate la suma n numerar sau echivalent de numerar pltit n momentul cumprrii lor sau la valoarea just a sumei pltite n momentul cumprrii. Datoriile sunt nregistrate la valoarea echivalentelor obtinute n schimbul obligatiei sau, n anumite mprejurri, la valoarea ce se asteapt s fie pltit n numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, n cursul normal al afacerilor.

Costul curent. Activele sunt nregistrate la suma n numerar sau echivalent de numerar care ar trebui pltit, dac acelasi activ sau unul asemntor ar fi achizitionat n prezent. Datoriile sunt nregistrate la valoarea neactualizat a numerarului sau echivalentului de numerar, necesar pentru a deconta n prezent obligatia;

Valoarea realizabil de nregistrare a unui activ reprezint valoarea n numerar sau echivalente de numerar care poate fi obtinut n prezent prin vnzarea normal a activului. Datoriile sunt nregistrate la valoarea lor de decontare

Valoarea actualizat, potrivit creia activele sunt evidentiate la valoarea actualizat a viitoarelor intrri nete de numerar, care urmeaz a fi generate n derularea normal a activittii ntreprinderii. Datoriile se nregistreaz la valoarea actualizat a viitoarelor iesiri de numerar, care se asteapt a fi necesare pentru decontarea datoriilor n cursul normal al afacerilor.

- Evaluarea trebuie s se efectueze n urmtoarele momente, prin intermediul optiunilor corespunztoare caracterului economic al miscrii:

A. La data intrrii n patrimoniu, bunurile se evalueaz si se nregistreaz n contabilitate la valoarea de intrare denumit valoare contabil, astfel:

Activele sunt cuantificate la costul istoric care poate lua urmtoarele forme, n functie de modalitatea de intrare n patrimoniu: cost de achizitie, cost de productie, valoare de aport, valoare de utilitate, valoare just

Datoriile sunt cuantificate la valoarea istoric, respectiv valoarea echivalentelor obtinute n schimbul obligatiei sau valoarea ce se asteapt a fi pltit n numerar ori echivalente de numerar la decontarea datoriei.

Veniturile, atunci cnd sunt realizate, sunt evidentiate la nivelul valorilor de intrare ale activelor care s-au majorat sau la nivelul valorilor de iesire ale datoriilor care s-au diminuat.

Cheltuielile, atunci cnd sunt constatate, se cuantific la nivelul valorilor de iesire ale activelor care s-au diminuat ori la nivelul valorilor de intrare ale datoriilor care s-au majorat.

B. La inventariere evaluarea se efectueaz la valoarea actual sau de utilitate a fiecrui element, ntlnit sub denumirea de valoare de inventar.

C. La ntocmirea situatiilor financiare elementele de bilant, veniturile si cheltuielile, se evalueaz si se nscriu n bilant si n contul de profit si pierdere dup cum ntreprinderea utilizeaz tratamentul contabil de baz sau tratamentul alternativ, astfel:

Activele si datoriile au o valoare bilantier stabilit prin valoarea contabil pus de acord cu rezultatele inventarierii.

Veniturile si cheltuielile ntreprinderii sunt evaluate la valoarea initial, putnd prezenta, de asemenea, n cadrul situatiilor financiare, o valoare actualizat la inflatie, diferit de valoarea initial.

D. La data iesirii din ntreprindere sau la darea n consum, activele si datoriile trebuie evaluate la valoarea lor contabil. Particularitti n ceea ce priveste evaluarea n cadrul acestui moment apar la stocuri. n cazul acestora, tratamentul de baz prevede utilizarea a dou metode de evaluare:

a) Metoda primul intrat-primul iesit (first in, first out sau FIFO) care presupune ca evaluarea iesirilor din stoc s se fac la costurile intrrilor n ordinea cronologic a aparitiei. Astfel, primele elemente achizitionate sunt acelea care se si vnd primele si, prin urmare, elementele care rmn n stoc la sfrsitul perioadei sunt cele care au fost cumprate sau produse cel mai recent;

b) Metoda costului mediu ponderat (weighted average cost sau CMP) care se determin, lunar sau dup fiecare intrare, ca raport ntre valoarea total a stocului initial plus valoarea intrrilor n stoc si cantitatea existent n stocul initial plus cantittile intrate n stoc.

c) Tratamentul alternativ precizeaz utilizarea metodei ultimul intrat-primul iesit (last in, first out sau LIFO) care presupune c ultimele elemente achizitionate sau produse se vor vinde primele, rmnnd astfel n stoc cele achizitionate sau produse primele.

- Reevaluarea imobilizrilor corporale se efectueaz n vederea determinrii valorii juste a acestora, tinndu-se seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si de pretul pietei atunci cnd valoarea contabil difer semnificativ de valoarea just.