caietele fdvdr, an i, nr. 1, noiembrie, 2011

1noiembrie 2011noiembrie 2011

Sumar

Caietele FDVDR Sumar Editorial

Despre noi

Clubul de excelență 4-12

2-3

Cursurile FDVDR 13-29

Interviuri

Pașaport pentu Excelență 36-37

Fotoreportaj 38-40

Revistă editată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea RomânieiDirectorTrisi Nicoleta Cristea

RedactorAnca Andreea Popa

Fondatorprof. Dan Voiculescu

Florin Chilian

Alessandra Stoicescu

Dezbate România

Copiii au talent

Prezentare

Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la naşterea Fundaţiei DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României. Au fost 20 de ani în care amurmărit cu stăruinţă acelaşi obiectiv, care a reprezentat credo-ul pe carea fost clădită Fundaţia: susţinerea şi promovarea valorilor româneştiautentice.

Vreme de 20 de ani am fost alături de copii şi tineri talentaţi,oferindu-le îndrumarea şi resursele de care aveau nevoie pentru a-şiîmplini talentul. Rezultatele obţinute ne-au arătat că strădania noastrăşi abnegaţia lor nu au fost în zadar. Sute de premii obţinute la con-cursuri naţionale şi internaţionale stau mărturie în acest sens.

„Dezvoltarea României” a reprezentant şi va continua să reprez-inte pe mai departe destinaţia acestei uimitoare călătorii pe care am în-ceput-o acum 20 de ani. Acesta este şi rostul prezenţei acestui dezideratîn chiar denumirea Fundaţiei. Încurajând, stimulând şi ajutând talen-tul, munca, dăruirea, credem că ne putem îndeplini misiunea.

Caietele FDVDR vă invită să fiţi martorii strădaniei noastre. Văprezentăm câteva dintre proiectele noastre, dar mai ales câţiva dintrecopiii si tinerii care dau sens tuturor eforturilor noastre. Veţi găsi înpaginile revistei noastre nu doar semne ale muncii nostre de astăzi, cişi seminţele României de mâine.

Nicoleta Trisi CristeaDirector General

Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României

Scriere creativă

Fotografie

Pictură

Membrii clubului

30-35

Art DirectorDan Marinescu

CoordonatorDaniel O Bejan

DTPSorin Paraschiv

2 Caietele FDVDR

Prezentare FDV

Onoapte de iarnă, marea schimbare,revoluția, neliniștea, fervoarea celor

mulți și vizionarul care pune bazele fun-dației. Așa s-a născut Fundația DanVoiculescu.

În 1990, în zorii libertătii noastre, mulți din-tre români erau încă tulburați de ceea ce li se în-tâmpla. Nu puțini priveau cu nădejde la cele ce,sperau ei, aveau să se întâmple. Nici cei carevedeau deja în ziua de mâine un motiv de pre-ocupare, nu erau puțini.

La înființarea a ceea ce avea să devină unuldintre cele mai importante grupuri de afaceridin România, profesorul Dan Voiculescu aprivit cu egală responsabilitate nu doar la oblig-ațiile pe care, în calitate de antrepenor, și leasumase față de propria afacere, propria fami-lie sau salariații săi. Responsabilitatea sa so-cială, asumată din primele clipe ale libertățiinoastre, obligația de a clădi ceva durabil, aureprezentat premizele de la care s-a plecatatunci când a fost înființată Fundația DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României.

“Țelul unui om de afaceri responsabileste acela de a crea prosperitate, nu doarpentru sine și pentru cei care graviteazăîn jurul său, ci de a folosi resursele pro-priei bunăstări ca pe niște instrumenteale binelui. Bogăția în sine este inutilă,lipsită de sens. Abia atunci când eadevine vehiculul binelui, împlinind des-tine, a jutându-i pe cei care pot schimbasocietatea, abia atunci capătă sens.”prof. Dan Voiculescu

Viziunea fondatorului organizației, prof.Dan Voiculescu, a fost cea care a ghidat activ-itatea fundației, de-a lungul celor douăzeci deani. Potrivit acesteia, într-un sistem format din

trei tipuri de capital (uman, geo-fizic și finan-ciar), cel mai important dintre acestea, celuman, a fost mereu şi cel mai bine reprezentatîn România. Este și motivul pentru care, Fun-daţia Dan Voiculescu, prin proiectele sale, a ur-mărit valorificarea acestui important capitalpentru descoperirea, antrenarea și promovareainteligenței și a excelenței. Acesta a devenit unautentic credo al fundației, definind misiuneaacesteia:

“Susținem excelența. Antrenăm in-teligența”. În cei peste 20 de ani de activitate,

Despre noi

“Susținem exce-lența. Antrenăm in-

teligența.”. În ceipeste 20 de ani de ac-tivitate, Fundația Dan

Voiculescu pentruDezvoltarea Românieia transformat viziuneafondatorului său, într-

o autentică misiunesocială.


Prezentare FDV

Fundația Dan Voiculescu pentru DezvoltareaRomâniei a transformat viziunea fondatoruluisău, într-o autentică misiune socială. Peste5.000 de tineri înzestrați cu vocație și talent,au fost sprijiniți în dezvoltarea talentului, încompletarea abilităților individuale sau înobținerea de rezultate deosebite la competiți-ile națio nale și internaționale, prin programeadaptate și personalizate nevoilor lor. În acestscop, fundația a derulat programe națio nale detestări psihologice, aptitudinale și de consilierepsihologică, de dezvoltare a inteligenței

emoționale, activități cultural-educaționale,concursuri, evenimente speciale, concerte, pro-grame de vacanță și tabere, cursuri, ateliere, ex-poziții și multe altele.

Ca o recunoaștere și certificare a activitățiidesfășurate, Fundația Dan Voiculescu a fostafiliată, începând din 2009, unora dintre celemai importante organizații internaționale, cuobiective asemănătoare: European Council forthe High Ability și World Council for Giftedand Talented Children.

În paralel, pentru a contribui la dezvoltareacapitalului uman, fundația apromovat, susținut și încura-jat valorile naționale prinproiectele desfășurate.

Români care merită re-spectul societății din careprovin, specialiști din dome-niul tehnic, științific, social,economic sau educaţional,cultural şi artistic au fost re-cunoscuți, promovați și pre-miați în cadrul diferitelorprograme sau evenimente in-ițiate de Fundația DanVoiculescu.

Cercetarea, în uneledintre cele mai inovativediscipline ale momentuluiprecum robotica, progra-marea software sau infor-matica, este unul dintredomeniile care a benefi-ciat de o atenție deosebitădin partea fundației.

20 de ani de activitate a Fundației DanVoiculescu în cifre:

Peste 5.000 de tineri cu reale performanteau beneficiat de programele FDV

Numai in ultimii 4 ani, cel putin 750 decopii, cu varsta intre 4 si 18 ani, au participatla cursurile FDV

Peste 50 de programe si proiecte pe termenmediu si lung in domeniul educational, culturalsi social, unele dintre acestea in curs de desfa-surare

Mai mult de 150 de spectacole, concertesi evenimente cultural-educationale doar in ul-timii 3 ani

Cel mai mare premiu individual din istoriarecentă a Romaniei în valoare de 300.000RON decernat de in 2007 inventatorului JustinCapră. n

4 Caietele FDVDR

Clubul de excelență

SUA – San Francisco: Festivitatea depremiere a Olimpiadei Internaţionale a

invenţiilor în informatică. Acolo, în prezentalegendelor vii ale informaticii, programatori șireprezentanti ai IBM, Google, Microsoft, IonuțBudișteanu primește medalia de aur. Are 17 aniși este un adevărat fenomen în informatică șisoftware. Iar cu programele pe care el le-acreat, a reușit să atragă atenția și admirația in-formaticienilor din întreaga lume.

Osală plină ochi stă înmărmurită și as-cultă o singură vioară. În față, Mircea

Dumitrescu, un copil în aparenţă obişnuit, dedoar 10-12 ani, pe care publicul îl ascultăvrăjit. Este suficient să îĺ auzi și descoperi că întrupul acela mititel a poposit geniul. Felul încare mişcă arcuşul, născând din corzile vioriisunete minunate, are ceva aparte, ieşit dincomun.

Zeci de priviri îl umăresc. Dirijează pro-pria orchestră, care interpretează lu-

crări compuse chiar de el. De această dată, seîntâmplă pe scena Festivalului Internațional“George Enescu”. Recunoscut ca un fenomen,

un talent muzical complex, Mateicompune de la 7 ani lucrări pentrupian, orchestră şi cor, interpretatepe scene de primă mărime de cătreartişti de prestigiu, orchestre,coruri, soliști, sub bagheta unormari maeştri dirijori. Matei BucurMihaescu este pianist, dirijor șicompozitor la 16 ani.

Unul dintre tablourile prezente în ex-poziție atrage cele mai multe priviri și

îndeamnă trecătorul să se oprească. Lucrareaarată, dincolo de bogăţia de culoare şi revăr-sarea de emoţie, o mare dragoste pentru artă.Dragoste însoţită de un talent pe măsură altânărului pictor Radu Chiruță (19 ani). “Culo-rile sunt cuvintele mele.” spune Radu. Doarînțelegând acest lucru, vei descoperi întablourile lui complicate și fascinante poveșticare altfel ar părea de neînțeles.

Pe o masă, într-o aparentă dezordinestau zeci de piese, circuite, bobine și

câte și mai câte lucruri de neînțeles pentru unom oarecare. Cornel Amariei lucrează la ro-botul care va ajuta persoanele cu handicap lo-comotor în treburile casnice. Lângă robotulaflat în lucru, stau alte inveții premiate cumedalii de aur la olimpiadele de robotică dinîntreaga lume. În total, peste 50 de roboți i-auadus, celui considerat a fi cel mai tânăr inven-tator român, 20 de medalii internaționale în 12țări.

Clubul de excelențăPrezentare

“Culorile sunt

cuvintele mele”

Radu Chiruță


Publicul se ridică în picioare, aplaudăsau plânge de emoție, în sală ori în fața

micului ecran. Albano, prima jumătate a due-tului se retrage cu discreție doi pași în spate.Aplauzele din seara aceasta i se cuvin Andreei.Andreea Olariu.

La vârsta de 15 ani, vocea puternică, pasi-unea care răzbat din această voce și talentul ei,au născut 26 de trofee pentru cea mai bunăvoce în nenumărate festivaluri naționale și in-ternaționale. Albano aplauda. În seara aceasta,Andreea, cea cu care a cântat în duet a obținutcel mai important premiu la emisiunea-concurs“Io canto”, realizată de canalul italian, Canale5 Mediaset.

Liniște desăvârșită. Nici respirația uneigâze n-ar putea străpunge liniștea

aceea compactă, densă, ca un bloc de piatră.Așezați față în față, cei doi jucători nu seprivesc. Par încremeniți.

Linii invizibile par să le fi legat pentru tot-deauna privirile de tabla de șah. În lungile orede studiu, de analize, s-a întâlnit cu astfel deprobleme. Ar putea încerca una dintre mutărileclasice, studiate. Sau ar putea încerca o mutarenouă, îndrăzneață.

Analizează în minte, studiază mutările posi-

bile, variațiile, apoi decide. Șah mat! Medalie

de aur. Pentru a treia oară consecutiv, Ștefan

Tomici obține titlul de campion naţional, la

categoria sa de vârstă. Performanţa este

unică în istoria şahului românesc, cu atât mai

mult cu cât ea vine la o vârstă atât de fragedă.

Mii de spectatori îl aplaudă freneticminute în șir. O dată în plus, a fost

cel mai bun, obținând un nou premiu.Mircea Gogoncea nu se află la olimpiadade matematică, limba română sau infor-matică. Nu astăzi. A trecut prin concursuri dechitară clasică, matematică, informatică,creaţie literară, teatru, pictură, fotografie, în 8domenii diferite, la care a câștigat 137 dediplome, (fără a număra orice diplomă de par-ticipare care ar fi putut fi primită împreună cuaceste premii): printre care 5 premii de exce-lenţă, 3 Mari Premii, 59 premii întâi. Este înacelași timp și singurul român care a absolvitdoi ani de şcoală într-unul singur, la Liceul deMuzică „George Enescu“ din București. Pasi-unea sa principală a rămas însă chitara clasică,pe care o studiază de la 4 ani. Iar acum, la 19de ani, tânărul chitarist urcă pe scena celui maiprestigios festival internațional de chitară dinCordoba, Spania pe care au cântat, de-a lungultimpului, marii muzicieni ai lumii. Mircea amai susținut concerte în Germania, Italia, Tur-cia, Slovenia, Grecia, Maroc, SUA și Româ-nia, iar performanţele sale muzicale sunt dejarecunoscute în întreaga lume. Așa a ajuns săfie considerat, astăzi, un adevărat maestru alchitarei clasice.

Nu a obținut niciun premiu important.Nici nu a participat la concursuri im-

portante. Are 13 ani. Și pictează. E suficientsă-ți lași privirea să zăbovească îndeajuns pecontururile fragile abia atinse de culoareacuminte mai întotdeauna, neașteptat de în-drăzneață uneori desfăcându-se mereu șimereu în zeci și zeci de nuanțe, zugrăvindlumea așa cum doar ochii unui copil înzestratcu mult har și sensibilitate neobișnuiă o potvedea.

În colțul tabloului o semnătura desenată culitere mici, stangâce încă, rostește un nume pecare siguranță îl vom mai auzi: MariaVasilescu.

Ce au în comun toțiacești tineri?

Toți sunt deosebit de talentați și suntmembri ai unui club de elită care re-

unește, în prezent, unii dintre cei mai bunicopii și tineri din țară, cu rezultate și perfor-manțe deosebite, apreciați la nivel național șiinternațional.: Clubul de Excelență al FundațieiDan Voiculescu.


6 Caietele FDVDR

În ultimii ani, Clubul de Excelențăs-a dezvoltat și a evoluat, în concordanțăcu membrii săi, reunind de-a lungul tim-pului peste 700 de copii și tineri.

O parte dintre ei, fie datorită domeniului în careexcelează sau nivelului la care se află, sunt susținuțide fundatie pentru a-și urma vocația și a evolua pedrumul spre excelență. Ei sunt sprijiniți financiar îndezvoltarea lor,pentru o pregătire corespunzătoare saupentru participarea la diferite competiții inter-naționale.

Talentul membrilor clubului este completatși dezvoltat și prin intermediul diferitelor ac-tivități cultural-educaționale organizate încadrul Clubului de Excelență, ce includ vizitela muzee, expoziții, workshopuri și seminariide specialitate, programe adaptate pe parcur-sul vacanțelor sau tabere de creație în țară șistrăinătate. Membrii clubului au acces și ben-eficiază de materiale educaționale, albume, en-ciclopedii în domeniile lor de interes.

Pe lângă o pregătire de specialitate, acești

tineri sunt incluși într-un program de consilierepsihologică, de dezvoltare a inteligențeiemoționale care are rolul de a-i ajuta să secunoască mai bine și să-și clădească propriuldrum, conform nu numai aspirațiilor, cât și ap-titudinilor personale.

De asemenea, cu diferite ocazii, precum 1iunie, sărbătoarea Crăciunului, încheierea saudeschiderea anului educațional, Clubul de Ex-celență organizează pentru membrii săi eveni-mente, cu public numeros, în cadrul cărora ceimai buni dintre ei evoluează și sunt răsplătițicu premii diverse.

De cele mai multe ori însă, într-un procentde peste 90%, acești copii și tineri provin dinfamilii cu o situație materială modestă sauchiar precară. Aceia dintre ei, cu performanțeremarcabile care au nevoie de susținere pentrua putea continua sau evolua, beneficiază de unprogram de burse acordat exclusiv desăvârșiriipregătirii lor în domeniul în care excelează. n

“Clubul de excelențăa reunit de-a lungul

timpului peste 700 decopii și tineri”



Membrii Clubului de Excelență

Mircea Dumitrescu sau „miculPaganini”

Mircea Dumitrescu are 13 ani şi cântă lavioară. E doar un copil, un copil, în aparenţă,obişnuit, căruia îi plac jocurile, maşinuţele.Dar dacă îĺ auzi cântând, descoperi că în trupulacela mititel a poposit geniul. Felul în caremişcă arcuşul, născând din corzile viorii suneteminunate, are ceva aparte, ieşit din comun.

Avea 5 ani când bunicul i-a pus prima datăvioara pe umăr și degetele pe arcuș. Atunci asimțit că vioara îi va deveni cea mai bună pri-etenă. Mircea locuieşte împreună cu părinţii,bunicii şi fratele său mai mic. Pe el, tatăl său nul-a auzit niciodată cântând. Dar atunci cândvede mâinile micuţului mângâind vioara cu ar-cuşul, ochii i se umplu, de fiecare dată, delacrimi. Şi seară de seară pleacă la lucruştiind că are pentru ce trudi. Iar în aparta-mentul lor micuţ, se întâmplă, în fiecarezi, un lucru minunat: o vioară revarsă din

strune sunete fără de pereche.Deşi are doar 13 ani, la concursurile la care

participă, Mircea intră în competiţie cu tineride peste 20 de ani. Şi de cele mai multe oricâştigă acele competiţii. Profesorii spun că„nivelul la care Mircea interpretează este unulacademic”. Nu e deci de mirare că i se spune„Micuţul Paganini”. De fapt, la un importantconcurs din Italia, în competiţie cu tineri veniţidin atâtea alte ţări, Mircea a luat locul I, cu unprogram de …Paganini! Talentul şi dăruirea cucare cântă au fost argumentele care au justifi-cat de fiecare dată renumele de „Micuţul Pa-ganini”.

În cei 8 ani, Mircea a reușit să cânte pemulte dintre marile scene ale Europei, la Ham-burg, Munchen sau Milano. La concursurile in-ternaţionale a obţinut 27 de locuri întâi şi numai puţin de 8 premii întâi absolute! La numai13 ani!

Fundaţia Dan Voiculescu este, din 2008,alături de acest copil minune. Mircea benefici-ază de întreg suportul necesar, prin programulde burse sau prin asigurarea fondurilor nece-

Vă prezentăm șapte dintre membrii Clubului de Excelențăal Fundației Dan Voiculescu

sare participării la concursurile internaţionale.Şi va continua să-i fie alături şi mai departe.Având credinţa că într-o bună zi “micuţul Pa-ganini” va deveni „Marele Mircea Du-mitrescu”.

Profesorii spun că„nivelul la care

Mircea interpreteazăeste unul academic”.

Nu e deci de mirare căi se spune „Micuţul

Paganini”

8 Caietele FDVDR


IONUȚ BUDIȘTEANU un geniul al informaticii la 17ani

Are 17 ani şi a adus România alături SUAsau Marea Britanie, ţările care găzduiesccâteva dintre cele mai prestigioase universităţidin lume în domeniul IT-ului, Stanford, MITsau Berkley.

Ionuţ Budişteanu este un adevărat fenomenîn domeniul informaticii. Pentru el, materia deliceu nu mai reprezintă o provocare.

Specializat în software şi algoritmi, de la11 ani, Ionuţ nu ratează nicio competiţie îndomeniul IT-ului, fie ea naţională sau inter-naţională, olimpiadă sau concurs.

Lucrează în limbaje de programareavansate cu ajutorul cărora a creat nu-meroase softuri utilitare și educaţionale.Programele au fost concepute pentru aveni în sprijinul elevilor, care trebuie săînveţe noţiuni abstracte, precum reţeleleneuronale sau algoritmii informatici.

Iar atunci când este întrebat despre real-izările cu care se poate mândri, Ionuţ am-inteşte, cu modestie: schema complexă deanti-piratare a unui software, implementată înproiectul YahooPass sau viruşii şi „caii troieni”

realizaţi de el pentru baza de date americanăMegaSecurity. Cele peste 30 de distincţii, pre-mii I şi II, ar putea fi, pentru alţii, semne alereuşitei. Pentru el sunt doar etape în formareasa ca un mare informatician.

La doar 17 ani, tânărul a creat programecare pot fi folosite pentru accesul la distanţă alunui calculator- util în supravegherea unuicopil- sau care au capacitatea de a recunoaştescrisul de mână, chipurile sau vocile. „Exem-plele sunt minimale dar dovedesc capacitateaprogramului de a crea astfel de aplicații. Cuajutorul lui, ar mai putea fi posibilă re-cunoașterea amprentelor, a retinei, detecția bo-lilor din radiografii sau predicția bursei”spunea tânărul despre programul său. Un altproiect la care a lucrat este cel folosit pentrulocalizarea calculatoare furate.

Ionuț a realizat și un program de in-teligență artificială care ar putea contribui lasecuritatea instituțiilor, cu aplicare în domeniulpazei și supravegherii. Aplicația a fost dejaevaluată de profesorii universitari români, spe-cializați în software. Același program a fostprezentat și la o conferință în Elveția, la careIonuț Budișteanu a participat în calitate decâștigător al unui premiu oferit Google la con-cursul « Infoeducație ».

În 2010, Ionuţ Budişteanu a fost premiat laOlimpiada Internaţională a Invenţiilor Infor-maticii din Statele Unite şi a obţinut re-

cunoaşterea celei mai mari asociaţii informat-ice la nivel internaţional: Association forComputing Machinery. Pentru decernareapremiului, Ionuţ a fost invitat la Festivitatea depremiere organizată în San Francisco - „uneveniment echivalent Premiilor Nobel, dar îndomeniul calculatoarelor”, după cum însuşitânărul informatician afirma.

Softul pentru care a fost premiat în SUAeste capabil să facă predicţii de bursă, meteo,să recunoască amprentele sau vocea. „Reţeauaneuronală a învăţat valorile zilelor precedenteşi reuşeşte, cu o mică eroare, să prognozeze ceva întâmpla în ziua următoare la bursă. Depildă, pentru recunoaşterea oamenilor, reţeauaneuronală artificială a softului a fost învăţatăcu anumite feţe”, a explicat Ionuţ.

Dar pentru el, dincolo de premiul obţinut,cea mai mare satisfacţie a venit din re-cunoaşterea şi admiraţia cu care a fost întâmp-inat de legendele vii ale informaticii,programatori de limbaje de programare, direc-tori de la IBM, Google, Microsoft, cei carereprezintă industia de IT şi cercetarea în pro-gramare. Iar printre premianţii Olimpiadei dinSUA, alături de cercetători, doctori, profesori,doctoranzi şi studenți ai unor prestigioase uni-versităţi din lume s-a aflat şi Ionuţ Budişteanu,un tânăr informatician, membru al Clubului deExcelenţă şi bursier al Fundaţiei DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României.



ŞTEFAN TOMICI triplu campion național, șahis-tul cu o minte sclipitoare

Ştefan Tomici: un mic geniu, o mintesclipitoare, triplu campion naţional laşah, multiplu medaliat al turneelor deşah... la 13 ani!

Vă prezentăm un campion, un copil ex-cepţional, de o maturitate tulburătoare, care îşipăstrează totuşi copilăria. Privindu-l pe Ştefanpoţi afla atât de multe. Despre muncă, dăruire,ambiţie, credinţă. Dar şi despre competiţie,victorie, înfrângere. Poţi afla că, în sportulminţii, superstiţiile îşi au locul lor. Privindu-lpe Ştefan, ori alţi copii asemeni lui, poţi regăsimotivele pentru care am putea fi mândri căsuntem români.

Ştefan joacă şah de performanţă de la 6 ani,iar de atunci până acum a obţinut 25 de cupe şi45 de medalii. Prima medalie de aur a câşti-gat-o la 10 ani, după care premiile nu aumai încetat să apară. În fiecare lună, câte unconcurs, două, trei... A reprezentat Româniala concursuri internaţionale şi la campi-onatele europene de şah, de unde s-a în-tors, mai de fiecare dată, cu câte unpremiu.

I-a întâlnit şi s-a bucurat de apreciereaunora dintre cei mai mari maeştri: Anatoli Kar-pov - triplu campion mondial, marele maestruindian Viswanathan Anand (37 ani) - campionmondial în 2007 şi 2008, Dieter Nisipeanu şiElisabeta Polihroniade - unii dintre cei maibuni şahisti români ai ultimilor ani.

Pe campionul mondial en-titre,Viswanathan Anand, Ştefan a avut ocaziade a-l întâlni şi în faţa unei table de şah. S-aîntâmplat în noiembrie 2009, când campionulde origine indiană, care a intrat în istoria şahu-lui depăşind pragul celor 2.800 puncte pe listarating FIDE, a fost invitat în România, la unsimultan la Palatul Parlamentului. Iar dintrecele 20 de partide susţinute de maestru inter-naţional contra şahiştilor români, cea jucatăcontra juniorului Ştefan Tomici a avut cea mailungă durată.

Chiar dacă nu a reuşit să-l învingă aşa cumîşi propusese, Ştefan a primit atunci, de la celcare a intrat în istoria şahului mondial, multeîncurajări de a continua în acelaşi stil şi de a-şi urma visul: acela de a deveni un maremaestru al şahului.

La 12 ani, Ştefan Tomici a devenit pentruprima dată campion naţional la şah practic şila dezlegări. Au mai urmat încă două titluriconsecutive, în 2010 și 2011, la categoria șahclasic.

Iar la 13 ani a devenit triplu campionnațional la șah. Performanța este unică în isto-ria șahului, tocmai pentru că a fost înregistratătimp de trei ani consecutiv și la o vârstă atât defragedă.

Ștefan este tânărul care a dat șah mat și la... Parlament, în cadrul unui simultan la careau participat mai mulți parlamentari români. Șiaici, rezultatul final a fost categoric în favoareatânărului, care a câștigat toate cele zece partidedisputate.

Iar cum era de așteptat în cazul unuitânăr atât de talentat, pentru Ştefanprovocările şahului sunt departe de a luasfârşit. Își dorește să fie cel mai bun, iarpentru asta, băiatul se antrenează zilnic.

În îndeplinirea acestui deziderat, îi este ală-turi Fundaţia Dan Voiculescu care îi oferă spri-jinul necesar pentru antrenamentele zilnice siparticiparea la competițiile naționale și inter-naționale. Ștefan face parte, și el, din clubul deelită care reunește unii din cei mai talentațicopii și tineri cu performanțe și talent: Clubulde Excelență al Fundației Dan Voiculescu.

10 Caietele FDVDR


MATEI BUCUR MIHĂESCUpianist, dirijor și compozitor la16 ani

Matei este recunoscut ca un fenomen - untalent muzical complex, pianist şi compozitor,un tânăr de excepţie, membru al Clubului deExcelenţă al Fundaţiei Dan Voiculescu.

Matei compune de la 7 ani lucrări pentrupian, orchestră şi cor, care au fost interpretatepe scene de primă mărime de către artişti deprestigiu, orchestre, coruri, soliști, sub baghetaunor mari maeştri dirijori.

Printre cei care i-au interpretat lu-crările se numără chiar Corul Național deCameră Madrigal, sub bagheta regretatu-lui Marin Constantin. Acesta, a susţinutîmpreună cu orchestra CAMMERATA, înluna octombrie 2010, un concert în cadrulcăruia au fost interpretate, în exclusivi-tate, piese compuse de Matei.

Din dorința de a oferi publicului detoate vârstele o ocazie de a se întoarce lafrumos, prin melodicitatea profundă a lu-crărilor din repertoriul abordat și, nu înultimul rând, în scopul promovăriitinerelor valori naționale, Matei a fondatîn 2008, Orchestra CAMMERATA, for-mată din tineri deosebit detalentaţi asemeni lui.

Iar în anul 2010, Matei a înființatşi un cvartet intitulat MATEO, apre-ciat de la prima apariție, atât pentruformula instrumentală (clavecin/pian,flaut, oboi, fagot), cât și pentru reper-toriul original abordat.

În numai 9 ani, Matei a compus nu maipuţin de 80 de piese, cu care a impresionatiluştri muzicieni din Austria, Germania, Rusia,Japonia, Israel, reprezentanţi ai UniversitățiiNaţionale de Muzică Bucureşti, ai Uniunii

Compozitorilor și Muzi-cologilor din România şi nu înultimul rând, publicul careumple de fiecare dată sălile încare Matei cântă. La numai 16ani, Matei are deja publicate treicaiete de partituri cuprinzândlucrări pentru pian solo com-puse de el şi trei CD-uri în in-terpretare proprie, cuprinzândatât lucrări din creaţia univer-

sală cât şi compoziţii personale. Recitalurile şi concertele pe care le-a

susţinut, încă de la vârsta de 9 ani, în dubla sacalitate – de pianist şi compozitor – au ridicatîn picioare prestigioase săli de concerte. Pentruel, în 2007, Fundaţia Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României a organizat concertul"Matei Bucur Mihăescu-pianist și compozitor"în Sala de concerte "Mihail Jora" a SocietăţiiRomâne de Radiodifuziune.

În 2011, Matei a avut din nou șansa de a-şiprezenta creaţiile în faţa publicului de toatevârstele, iubitor al muzicii clasice în cadrulStagiunii Cammerata, organizată de FundaţiaDan Voiculescu, în parteneriat cu TeatrulNațional de Operetă „Ion Dacian”.

Pentru că ştie că talentul cu care a fostînzestrat nu este suficient, Matei studiazămult individual, iar în timpul liberfrecventează cursurile UniversitățiiNaţionale de Muzică Bucureşti, sub în-drumarea maeştrilor Dan Dediu, NicolaeComan și Cristian Brâncuşi.

ANDREEA OLARIU- tânăracu voce de aur care a cuceritinimile italienilor

Andreea are 15 ani iar vocea ei a fost com-parată cu cea a marelor interprete inter-naţionale, Lara Fabian şi Laura Paussini.

Andreea Olariu, a fost întotdeauna pasion-ată de muzică. A început să cânte la 6 ani, iaro dată cu debutul pe scenă a venit şi primulpremiu. Acum are 15 ani, dar trofeele şi pre-miile s-au adunat cât pentru alţii într-o viaţă.Practic, nu a existat festival sau concurs la carea participat și în care să nu obţină un premiu.Este suficient să o asculţi pentru a înţelege deunde vin toate aceste aprecieri şi recompense.

Vocea sa puternică și pasiunea i-au adus 26de trofee, înnenumărate festival-uri naționale și inter-naționale.

Ultimul premiueste și cel mai impor-tant pentru ea: pre-miul juriului “BravoBravissimo” în finalaemisiunii - concurs“Io canto” din Italia,câștigat în luna de-cembrie 2010.

Timp de patruluni, Andreea Olariu aparticipat la cele 12ediții ale emisiunii-concurs “Io canto”,realizată de canalul italian, Canale 5 Medi-aset.Compet i ț ia a fos t dedica tă ce lormai talentaț i copii din lume, în dome-niul muzical , cu vârs te cuprinse între7 ș i 16 ani .

Înca de la pr ima rundă a concursu-lui , Andreea s-a bucurat de succes , ar idicat în picioare , cu vocea sa , pub-l icu l emis iuni i “ Io canto” ş i pe ce icare o urmăreau pe micul ecran. An-dreea a câș t iga t de tașa t pa t ru ed i ț i ia le concursului . De f iecare dată însă,v ic tor ia Andree i a fos t ob ț inu tă da-



tor i tă votului publ icului .Ziarele italiene au scris pagini întregi de-

spre succesul și vocea Andreei.În cadrul aceluiași concurs, Andreea a

impresionat şi vedete internaţionale pre-cum Albano, Fausto Leali sau Lola Ponce,împreună cu care a și cântat în duet. Afost singura dintre cei peste 40 de con-curenți care a fost invitată să cânte întoate edițiile concursului, din postura deinvitată și cea de concurentă.

Pentru talentul său excepțional, Andreea afost aleasă în cadrul aceluiași concurs, printrecei 12 copii care au participat în 2011, la unturneu de 10 săptămâni în cele mai mari orașeale Italiei.

Melodia sa preferată este „Adagio“, îninterpretarea Larei Fabian, o prelucrare aarhicunoscutului „Adagiu în Sol minor”al lui Albinoni, melodie cu care a partici-

pat la mai multe concursuri.Multe din vocile de excepţie ale României

de astăzi au fost remarcate şi au strălucit încăde la o vârstă fragedă. Dar pentru ca talentulsă crească, fiecare a avut nevoie, la rândul ei,de încurajări şi investiţii de încredere. AndreeaOlariu face parte din rândul acelor copii şitineri în care Fundaţia Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României crede şi pe care îisusţine.

CORNEL AMARIEI sau cel mai tânăr inventatorromân

Medaliat internaţional la concursuri şiolimpiade de robotică şi IT, membru al Clubu-lui de Excelenţă al Fundației Dan Voiculescu,la numai 17 ani, Cornel Amariei este consid-erat a fi „cel mai tânăr inventator român”.Printre invenţiile sale se numără roboți care poturmări persoane şi pot găsi victime în caz decutremur, aparatul care detectează alcoolul înorganism și robotul pentru persoanele cu diz-abilităţi.

Ca toţi băieţii, când era mic, cum primea ojucărie nouă, Cornel se apuca s-o demontezeca să vadă cum funcţionează. Spre deosebirede alţii, însă, el ştia să o şi reasambleze, ba maimult, îndrăznind uneori să născocească dinpiesele iniţiale ceva cu totul nou.

Primul său robot, inventat la numai 13 ani,a fost confecţionat din componentele unorjucării mai vechi şi avea o funcţie puţin obiş-nuită: urmărea obiectele luminoase. Roboţiiavansaţi „au luat naştere“ după un an. La în-ceputul clasei a IX-a, Cornel a realizat un robotde spionaj cu care a participat la trei concur-suri internaţionale, obţinând de fiecare datămedalii de aur.

Şi nu s-a oprit aici! În 2009, a obţinut treimedalii de aur la Olimpiada internaţională deIT&C, la Ankara, la Concursul internaţional deproiecte informatice INFOMATRIX şi laOlimpiada internaţională de proiecte informat-ice ICPO, din Turkmenistan. Și lista premiilorobținute nu se opreşte aici.

Performanţa l-a încurajat să depună, încontinuare, efort și să se autodepășească. Deşieste elev, Cornel predă robotică şi electronicăîn cadrul clubului de profil din liceul în careînvaţă, club pe care chiar el l-a înființat.

Printre cele mai noi invenții ale sale se aflăşi robotul conceput ca un ajutor în muncile cas-nice, în cadrul unui proiect finanţat de Fun-daţia Dan Voiculescu. Robotul are capacitateade a recunoaşte comenzile vocale, poate trans-

porta diferite obiecte, păstrându-se, în acelaşitimp, în balans, pe cele două roţi. Motivaţiaacestei invenţii este una personală pentru că,prin invenţiile sale, tânărul îşi doreşte să le fiealături şi să îi ajute pe cei dragi lui.

În pofida geniului său, Cornel Amariei esteun tânăr ca oricare altul, pasionat nu doar derobotică şi programare IT, ci şi de chitară, înot,polo sau artă fotografică.

Iar pentru viitor, Cornel îşi propune să par-ticipe la toate concursurile sau olimpiadele dindomeniile sale de interes, să învețe cât maimult şi să reușească să construiască roboţi cuaplicaţii utile în cât mai multe domenii.

12 Caietele FDVDR


RADU CHIRUȚĂ un tânăr îndrăgostit de artă

Pictura lui Radu, dincolo de bogăţia de cu-loare şi revărsarea de emoţie, arată o maredragoste pentru artă. Dragoste însoţită de untalent pe măsură.

Prietenii lui apropiaţi, acum la 19 ani,sunt pensula şi vopselele, dar şi acul şimaterialele de gravură, cărbunele,creionul sau lutul. Este foarte dedicat pa-siunii sale. Pentru el, arta este greu de de-scris, este o pasiune, un mijloc deexprimare, un refugiu, şi în același timp,vocaţie.

Radu mărturiseşte, ori de câte ori este in-trebat: „Culorile sunt cuvintele mele.” E lucrulpe care il spune de fiecare data. E lucrul in carecrede.

A inceput de la desenul cu creta pe asfalt.Apoi trecut la reproducerea personajelor dindesenele animate sau din filmele care îi captauatenţia. Exerciţii frivole de îndemânare, poate,dar fireşti popasuri, pentru vârsta aceea.

Din clasa a II-a, Radu a mers la cursuri depictură, iniţial la Şcoala de Arte Plastice Nr.3din Bucureşti, iar mai târziu la Liceul de Arte

Plastice „Nicolae Tonitza” la care a obținutmereu rezul ta te deosebi te la toa temater i i le . Radu par t ic ipă d in 2008,săptămânal , l a cursur i le de a r tev izua le organiza te de Fundația DanVoiculescu şi se află printre tinerii carebeneficiază de programul de burse al fun-daţiei.

Originalitatea lucrărilor lui Radu a fost re-marcată de numeroși artiști plastici din țară șistrăinătate și a fost recompensată cu premii laconcursurile și expozițiile internaționale degrafică și pictură din Anglia, Polonia, Cehia,Japonia.

Cea care îl îndrumă pe Radu, DanielaMihai, profesor de arte vizuale în cadrulClubului de Excelenţă, al fundației, dincare și Radu face parte, vorbind despretalentul tânărului artist remarca: “Sensi-bilitatea unui artist se traduce prin creațiasa….prin multitudinea de pete ordonatepe o bucată de material…care prindeviață odată cu gândurile transpuse șitransformate în pete de culori sau linii.Radu Chiruță a atins o maturitate îngândire și creație ce denotă o vastă cul-tură artistică și abilități înnăscute de gra-fician dar și sensibilitate de pictor.

Cu rafinament și răbdare, Radu învăluiefiecare detaliu al operei sale în atmosfera mag-ică a gândurilor venite parcă din alt univers.Realul capătă conotații fantastice, efemeruldevine etern iar visul trăieste prin simfonia cro-matică și accentele grafice particulare creațieisale. Construindu-și cu sensibilitate universul,fiecare compoziție devine unică și valoroasăprin varietatea gândurilor întrepătrunse și or-donate într-o armonie secretă desăvârșită.Creația lui Radu impresionează și transmiteîntr-o manieră desăvârșită codul ascuns allumii sale interioare dezvăluindu-ne o vastitatede emoții și trăiri transpuse într-un stil expre-siv, în compoziții grafice și picturale de o realăcalitate.”

Radu este un tânăr modest şi, în acelaşitimp, încrezător în talentul şi pasiunea sa.

Pentru a contribui la dezvoltarea talen-tului cu care au fost înzestrați, Fundația

Dan Voiculescu derulează anual un program decursuri gratuite pentru copii, în șapte domeniidiferite de activitate: arte vizuale, limba en-gleză, fotografie, educație și cultură muzicală,informatică, scriere creativă și șah.

În total, din 2007, peste 1.500 de copii aubeneficiat de acest program.

Cursurile se desfășoară în București,la sediul fundației, sub îndrumarea și co-ordonarea unor specialiști și profesori, înfiecare an, în perioada octombrie - iunie.

În continuare, vă prezentăm cursurile descriere creativă, fotografie și pictură prin in-termediul lucrărilor realizate de o parte dintretinerii cursanți.


Cursurile FDVDRScriere creativăFotografiePictură

Scriere creativă

14 Caietele FDVDR

Scriere creativă

BRISTENA FIICA DACILOREra odată un rege puternic. El avea o fată

frumoasă, ca o zi de primăvară. Când ea vor-bea era ca un cântec suav al păsărelelor. Nu-mele ei era Bristena.

Peste mări și ţări trăia un dragon. Regelenu prea se avea bine cu acest dragon. Se cer-taseră mai demult, iar dragonul era foarte fu-rios chiar şi după multă vreme de la cearta lor.

Într-o noapte, dragonul, ros de dorinţarăzbunării se furişă în grădina regelui cu olopată, pe când paznicii dormeau. A săpat ogroapă adâncă, apoi a aşezat cărămizi de jurîmprejurul ei și a plecat.

Dimineaţa, Bristena a ieşit să se plimbeprin grădină şi crezând că este o fântână, seduse la groapa săpată de dragon, se aplecă dea-supra ei şi, căzând, a ajuns într-o altă lume. Erao lume diferită, ciudată, în care toate animalelevorbeau!

Fata era mirată de tot ceea ce vedea. Văzuo floare frumoasă şi înaltă. Se apropie de ea.

– Ce frumoasă este această floare, zise

prințesa şi, spre surprinderea ei, aceasta îirăspunse:

– Mulţumesc!.– Cum de vorbesc florile? întrebă prinţesa

cu uimire.– Şi noi ne mirăm că voi, oamenii, nu ne

înţelegeţi graiul; poate ar fi trebuit să înveţi săne asculţi şi să ne înţelegi de mai demult.

Regele, văzând că fata lui lipseşte, trimiseimediat omul în care avea cea mai mare în-credere să o găsească.

După un timp, foarte supărat ca fata lui eraîn continuare de negăsit, a dat veste în lume căcine o va găsi pe Bristena va primi drept răs-plată jumătate din împărăţie. Toţi voinicii dintoate ţările lumii au început să o caute. Printreei şi un prinţ pe care îl chema Scorilo.

– Măria ta, zise prințul, eu nu doresc jumă-tate din împărăţia ta, dar doresc, de te învoieşticu mine, ca, dacă o găsesc pe prinţesă, să mi-o dai ca soţie.

Regele se învoi şi voinicul plecă încăutarea prinţesei.

Dragonul era ascuns într-un copac dincurtea împărăţiei şi a ascultat toată discuţia.Scorilo a ieşit din palat, apoi a mers prin grăd-ină şi a căzut şi el în groapa săpată de dragon,cea în care căzuse şi Bristena.

Dragonul, văzând aceasta, s-a dus imediatşi el pe acel tărâm, ca să-l împiedice pe prinţ săo găsească pe fiica regelui.

Ca şi Bristena, Scorilo era foarte uimit deceea ce vedea acolo, unde toate animalele șiplantele vorbeau. I se părea totul ceva uimitor.

Fata, plimbându-se pe malul unui râu, auziun strigăt de ajutor şi, întorcându-se, văzu unpeşte auriu care se zbătea pe pământ. Ea îl luăşi îl aruncă repede înapoi în râu. Peştele, dreptmulţumire îi dărui o scoică şi-i zise:

– Păstrează această scoică. Ea îţi va în-deplini oricare două dorinţe.

Bristena îi mulțumi şi se duse să caute unloc în care să se odihnească.

Scorilo auzi şi el un strigăt de ajutor. În-toarse capul şi văzu şi el un peşte auriu

BRISTENA MĂRGĂRITBristena Mărgărit are doar 11 ani şi

o neobişnuită bucurie a poveştii. Deşi esteuna dintre cele mai mici eleve ale cursu-lui de scriere creativă, organizat deFDVDR, are o agerime a frazei suprinză-toare pentru vârsta atât de fragedă.Păşind cu inocenţă pe tărâmul dintrepoveste şi legendă, Bristena reuşeşte sănăscocească o mică minune.

Scriere


FRUNZĂ

Se va rostogoliO frunzăPrin oraşul înghiţit de măştiŞi va împietri priviriumbrindu-le,Iar noi nu vom mai auzi nicicândCeasul stricatSau ticăitul mecanizat al inimii

2020

Fericirea se vinde la pungi de un chil,Pe-o tarabă îmbătrânităDin piaţă,De unde oricineO poate fura.

Ai scos banii:Poate vei reuşi să cumperiO pungă.

În 2020,Eşti singurul rămas fără fericire.

SERAFIMI

Doar aripile-aucoborât din zid.Întârzii să-ntind asfaltul de ploaie;Înghit tuburi de luminăSă ocrotească fericirea mucegăită.Mă-nfurii şi ţip.Ţip către muguri Care plesnesc de spaimă,Ţip către voi,Voi care-mi întoarce-ţi spatele şi zburaţi.Ţip iar, şi iar, şi iarPână ce răsăritul dă foc pădurii de arţar.Tac şi privesc.

zbătându-se pe malul râului. Numai că acestaera, de această dată, dragonul preschimbat înpeşte. Prinţul luă peştele şi, când vru să-larunce în apă, fu muşcat de deget atât de tare,încât ţipătul lui s-a auzit în tot tărâmul. Bris-tena a auzit şi ea şi s-a îndreptat repede sprerâu, de unde venise ţipătul.

Era bucuroasă că poate vedea în sfârşit unom pe acel tărâm. Văzând degetul rupt al luiScorilo şi văzând suferinţa lui, a luat scoica şii-a cerut ca degetul lui să fie ca mai înainte. Şiaşa s-a întâmplat. Scorilo i-a mulţumit.

– Tu eşti Bristena?– Da, eu sunt!– Atunci, trebuie să-ţi spun că eu te caut de

fapt de foarte mult timp, de când ursitoarelemi-au spus că voi forma o mare familie împre-ună cu o prinţesă, pe care o voi găsi pe un alttărâm, din care va lua naştere un popor numitdac şi apoi român.

Atunci prinţesa scoase iar scoica şi îi spusecă îşi doreşte să ajungă, împreună cu tânărulprinţ, înapoi pe pământ. Şi cât ai clipi erau dinnou înapoi, în regatul tatălui său.

Groapa dispăru odată cu intrarea în aceltarâm şi cu dragonul, iar în locul acela există şiastăzi o stâncă din care izvorăşte un râu pe careoamenii l-au numit apoi “Mureş”.

Regele fu foarte fericit că îşi revede fiicaşi îşi ţinu bucuros promisiunea către tânărulprinţ.

Şi s-a facut o nuntă ca-n poveşti de-a ţinut7 zile şi 7 nopţi.

Un mare popor tocmai se născuse!

DIANA LAURA NOHITAre numai 14 ani şi uneori pare o

micuţă înţeleaptă. Versurile Dianeipar, uneori, întrebări şoptite. Alteoripar răspunsuri murmurate. Însă, întot-deauna sunt mirări desenate cu literefrumos arcuite.

Scriere creativă

creativăCoordonator curs Daniel O. Bejan

16 Caietele FDVDR

Scriere creativă

SUNETELuna se arată pe cerul orb, ca o zgârietură.

Noaptea este apăsătoare. Tramvaiul duruie şipare că se menţine cu greu pe liniile de fiercare străbat calea Giuleşti. Gălbenuşul luminiicurge din numeroşii stâlpi, aşezaţi precumnişte pioni la marginea trotuarului făinos.Ţânţarii roiesc în jurul lămpii atârnate de colţulunei case mici, ca de cărbune. Este casa luiMaghiran. În acest muşuroi al beţivilor tind săcred că a luat viaţă muzica lăutărească. De lamiezul nopţii şi până în zori, sunetul viorilorşi al ţambalului îmbată împrejurimile.

Câinii stau sub maşinile parcate în faţacasei şi latră cu năduf. Lemnele trosnesc înfocul aprins lângă fântână. Prin aerul uşor

pluteşte aroma dulceagă a vinului, dar şi miro-sul puternic al crinilor, care împreună cupuzderie de fluturi au luat în stăpânire grădina.

Cei aşezaţi la masa din mijlocul curţii beaupahar după pahar şi tot nu se satură de atât demultă băutură. Unul dintre ei scoate din buzu-narul pantalonilor o ţigară mototolită la vârf,de unde ca un ţurţure spiralat atârnă de foiţaalbă puţin tutun. Îşi aprinde ţigarea. Fumul în-cepe să valseze prin faţa ochilor săi lăsându-sepurtat de vânt în stânga şi în dreapta. Privireaîi este perdeluită de cercurile înnecăcioase.

Lăutarii mustăcioşi, cu pălăriile negre ple-cate pe frunţile late, pline de riduri, zâmbescsatisfăcuţi la vederea lui Maghiran. Maghiraneste un bărbat robust, mic de statură, cu ochiinegri şi cu sprâncenele stufoase. Vorbeşteapăsat, uşor răguşit. Are pretutindeni încleştatăîn suflet pofta vinului alb.

Se aşează în capul mesei şi întreabă cuhotărâre:

– De când nu am mai încins noi un joc decărţi?

– He-he. Păi de când eram tineri, Maghirane!spune un bătrân cocoşat, pipernicit, care întindemâna tremurândă către o bucată de pâine.

– Cu voi lângă mine, rămân veşnic tânăr.– Cu noi, ăştia bătrâni...- se amestecă unul

dintre lăutari, ţinând bine arcuşul în mână şicontinuând să cânte.

Un tânăr începe să râdă cu poftă. Maghi-ran încruntă din sprâncene şi strecoară deprintre buzele sângerii următoarele cuvinte:

– Hai să jucăm o partidă acum.– Adu-mi cărţi şi am să joc până m-o lua

de tot de cap vinu’ ăsta, zice bătrânul, puţinameţit.

– Ohoho. Măria ta! spune Maghiran pe-unton ironic. Da’ crezi că bătrâneţea înfloreştedoar în oase? Nu te-or fi lăsat şi pe tine talen-tele?

– Şi ce îndrugi acolo, tu, Maghirane?

– Ia adu-mi, mă, cărţile! îi şopteşte Maghi-ran unui băiat spălăcit, fără să ia în seamă în-trebarea bătrânului.

Băiatul fuge grăbit în casă, de unde se în-toarce repede cu ce i s-a cerut. Maghiran des-face pachetul şi împarte cărţile. Bătrânul îlpriveşte nedumerit. Lăutarii se opresc din cân-tat.

– Nici dacă te pişcam cu ceară nu deveneaiaşa serios, aruncă bătrânul câteva cuvinte culehamite.

Jocul începe. Nimeni nu mai scoate nici unsunet. Atmosfera devine tensionată. Toţi se în-treabă de ce Maghiran nu se bucură de joc.Bătrânul pune cărţile pe masă cu meticulozi-tate. Se termină partida.

– Pune vin, puiul tatii, că mă topesc- îispune spălăcitului, în batjocură, un grăsunglumeţ, cu fălcile roşii. M-a emoţionat preatare jocul acestor legende vii.

Băiatul mustăceşte şi ridică ochii asuprabătrânului, care se declară câştigător:

– Uite că tot eu rămân să mai beau puţin.– Dar tot eu am câştigat, sare Maghiran,

zâmbind.– Păi cum aşa?– Eu de supărare o să beau mai mult.Şi lăutarii izbugnesc într-un râs forţat, doar

pentru a îi da satisfacţie celui care le plăteştecântecul.

Mesenii încep să mănânce din carnea toc-mai scoasă de pe grătar. Maghiran este mân-dru de tensiunea pe care a creat-o maidevreme, deoarece a reuşit să fie pus de abso-lut toată lumea în centrul atenţiei. Cu bătrânuldeja nu mai este chip să se înţeleagă cineva.De abia dacă mai poate să ţină ochii deschişi.

Se lasă frigul. Greierii încep să cânte. Unmiros greţos învăluie curtea, iar casa luiMaghiran, odată cu plecarea lăutarilor, dispareîn noapte ca şi toate celelalte case de pe caleaGiuleşti.

Scriere

ALEXANDRUDUMITRU DUCUŢĂ

Alexandru are 15 ani şi îşi doreşte sădevină prozator. Sunt toate semnele că elchiar ar putea deveni unul dintre prozatoriiimportanţi ai generaţiei ce va să vină.Fineţea observaţiei şi voluptatea frazeinasc această promisiune.


CORINA CIUCĂLa 17 ani, Corina Ciucă nu mai este,

deja, o promisiune, ci o voce care îşianunţă, fără solemnitate, dar cu dreaptăchemare, intrarea în Parnas. Versurile ei nuîncearcă să fie recipiente obosite alemetaforei, nici vehicule încăpătoare aleemoţiei facile, nici lampioane chinezeşticolorând cu lumină înşelătoare cenuşi şimucegaiuri. Nu e vorba de o sinceritate ju-cată, nici de demonstraţie retorică, ci de oînţelegere adâncă a sensului poeziei.

Scriere creativă

POEM CU AMALIAPresată la receSinguratatea se strecoara pe sub uşi.Noaptea,Când se lasă răcoarea,Amaliase îndeasă sub pragul ușii de la dormitor.

De dimineata, pe sufletul golÎnghit 24 de ore –Le iau deseori secundesă nu le simt gustul.Uneori îmi cresc genunchii;Alteori îmi cad mâinile – ține doar de cât de bine știu să le diger.

Ziua port în buzunarul de sub inimăUn creion cu vârful ascuțit.Mă însemn sub ochiul drept,Să-l țin închis,și-i las guma Amaliei să mă streargă când îmi vor crește gene.Ei îi voi desena un gard și o lădiță.Ea va ști atunci că trebuiesă strângă florile din grădină.

Sub uşi rămâne loc pentru orice viață,Oricâte s-ar grăbi se se-ndese,Trebuie doar să-nveți să te strecori.

Amalia, e palma de pământCu care în fiecare noapte,Înainte să adormi,Îți înfunzi găurile din suflet.

AM ALESAm ales să fiu stâlp.Eram frumos, Eram vopsit,Eram situat central.

“Înălțimea n-are importanță,mi-au spus,eşti stâlp şi gata!”Eu i-am crezut și-am stat stâlp.

Demult, Când sufletul îmi zăcea încă în călcâi,aveam memorie bună – Îmi aminteamexact atât cât să nu mi se facă greață.

Uneori mă trezesc vorbind singurăMai ales în zoricând toate păsările pleacă.Astăzi toate firele de înaltă tensiune Sunt legate de stâlpi.

LA LIBRĂRIEÎnchisă într-un penar argintiupăstram încă o jumătate de stilou de la tine.

Cu timpul lucrurile s-au așezat – vara ninge din ce în ce mai rar,soarele apune la capătul zilei,iar ora nu are decât 60 de minunte.

Urc în grabă scările și mă gândesc în mai puțin de o secundăla toți oamenii pe care-i mai iubesc încă.

Astăzi am fost la librărie.

Închis într-un penar auriupăstrez acum un creion întregcu tot cu gumă de șters.

creativă

18 Caietele FDVDR

Scriere creativă

PORTRETEToți mințim. Este un alt mod de a măslui

realitatea. Dărâmarea sufletului nu s tă înputerea minciuni lor, c i în just i f icareaadevărului. Închiși în cutia de chibrituri,scriem. E toamnă. Și ce întuneric! Și noi stămsă zugrăvim altă toamnă la care n-am luat partenicicând. Am devenit propriile noastre person-aje. Și e greu când te gândești că pe o stradătrec zilnic și se plimbă nestingherite mii depovești. N-ai să poți niciodată să le cunoști petoate. Ele se ivesc, trec pe lângă tine și pleacă.Să nu iei niciodată urma poveștilor. Cum crezică s-ar fi simțit dacă le-ai fi descoperit ascun-zătoarea?

Tu n-ai o poveste. Ești obligat să fii scribulcelorlalte mii care vor sau nu să fie auzite.

Plouă. Arar. Și potolit. Uneori șovăielnic.Câteodata mai vin și ploi de vară. Furtuni caredefectează semafoare. Cu stropi mari și reci.De parcă toți caii lui Ilie ar asuda cu friguri.

Plouă. Cu dureri de cap. Plouă mărunt. Cufețe aspre și proaste dispoziții. Plouă științificpe pământ(de sus în jos!). Și melancolic. În cu-lori gri, disperate de violet, nuanțe aprinse dealbastru pământiu. Plouă abstract. Plouă mărețde după blocuri. De mult n-am mai văzut oploaie care să țină mai mult de-un fum de ți-gară. A! Am uitat să spun: plouă cu fulgi. Denea, de porumb, din vis.

Dar oricât de puțin ar ține ploile, groapa din-tre șinele de tramvai, încălecate unele peste al-tele, dă mereu pe-afară de plină ce e. E unoctombrie fără frunze. Și ploaia s-a găsit să batăîn burlane deja. O ploaie rece, mohorâtă și lungă.

Dimineața. Metalul șinelor de tramvai șer-puiește aiurit pe drum. O femeie mărunțică, cu

chip îmbătrânit și pielea atârnând pe oasele fețeiprăfuite de timp, îmbrăcată cu o canadiană uzată,se ivește de pe o străduță și deschide porțile mariale bisericii cu un zgomot de balama ruginită.Ploaia începe să bată mai tare. Femeia se închinărepede și, cu pioasă rugăciune, sărută pragul bis-ericii. Deschide ușa cu un tremur și intră.

Hala Traian se cufundă iar în tăcere. E frig. Un maidanez maroniu, cu un firișor

de sânge ivit după ureche, se plimbă agale petrotuar. Pe refugiul de tramvai, o femeie. Tre-cută bine de prima tinerețe. Pe care lacrimileau săpat riduri aspre și adânci. Firavă, palidă,resemnată. Duce o poveste în amărăciuneaochilor, care păstrează ceva din reflexiile păru-lui de culoarea castanei. Își ține geantă strânscu degetele-i osoase. Îi e frig. Azi de dimineațăa uitat să-și ia umbrela.

O vreme, liniuțele de pe cadranul mare alceasului proptit la răscrucea de drumuri, semișcă fără să fie iscodite de ochi obosiți. Eprea de dimineață. Cară în spate tot văzduhulbătrân și plin de semne. Vatmanului îi e frig.Cine ar fi crezut ca un bărbat posac, îmbătrânitprea din vreme, cu mâinile sculptate în os, arputea să ducă-n spate cerul, ca pe un covor ră-sucit la capete?

Femeia de pe refugiu urcă grăbită-n tram-vai, cu o privire pierdută și romantic înșelată.Măsoară locurile goale lung, până se izbește decăldura primitoare și se așează pe un scaun.Tramvaiul pornește cu primul călător, ducândnorii mai departe, împreună cu cea dintâipoveste a acelei zile.

Hala Traian începe să prindă viață.Ia aminte, dragă tu, ca mâhnirile tale să nu

caute alinare în bucuriile lor.Domnul Dorel s-a trezit. Azi se simte în stare

să meargă. Să se încurce puțin cu viața. Și s-oprivească în ochi, după atâta timp de nesăbuităboală. Niciodată nu s-a simțit mai bătrân ca atunci,când măsura îndelung camera mică și neaerisită aspitalului, cu paturile și pereții înveliți într-un verdecare aducea cu interiorul unei bile de plastic.

Era acasă. Nimeni nu i-a spus niciodată ceînseamnă defapt acasă. Acasă pentru el nu eradecât o adresă. Hala Traian.

Domnul Dorel își potrivește un zâmbet înochi. Fixează tavanul cu profundă recunoștință.Nu se aștepta să-și găsească odaia atât de primi-toare. Greșit! Nu se aștepta s-o mai găsească.

Se ridică alene. Cu sfiala bolnavului urmăritde asistență. Bâjbâie după o pereche de papuciprin praful năclăios al încăperii. Ceasul de pedulăpiorul zgâriat și ros de carii arată puțin pesteșase. Bătrânul nu se dumirește de ce nu a reușit săse trezească mai târziu. Intră în baia mică și îșipotrivește crema de ras pe chipul gâlbios și pătat,aidoma cojii unui ou de prepeliță. Ochii șterși și

Scriere

MARIA BÎRSANMăriuca are 13 ani şi dinastii de

poveşti ascunse în minte. Se întâmplă înscrisul ei lucruri tulburătoare, care nasc înnoi, cei mai în vârstă, grija de a păzi şi dea cultiva harul ascuns sub câțiva pistrui şio claie de păr roşcat.


Scriere creativă

calzi, străjuiți de mii și mii de crețuri, acoperiți deploapele grele (în care, bineînțeles, fusese turnatplumb), cercetează chipul uscățiv, întipărit în reflexiadin oglindă.

Cine-o fi omul acela gârbovit și cărunt– Cum te cheamă, nene? strigă domnul

Dorel, stând cu ochii țintă la oglindă.Bătrânul nu răspunde, ba chiar mai mult, se

uită înciudat la domnul Dorel, pe chipul căruia i seschițează de-abia zărit un surâs amar.

– Oare așa de rău am îmbătrânit? gândibătrânul, căutând să se primenească grabnic, ca sănu-și mai vadă fața în oglindă. Nimeni nu se joacăcu timpul.

Prin deschizătura geamului crăpat pătrundeamiros greu de covrigi calzi, care, după ce făceaînconjurul odăiței curate, iețea vârtej în aerul rece,încărcat de ploaie. Domnul Dorel veni cu pas vioila fereastră și o deschise larg, spre a lăsa aburiicalzi de covrig să-i inunde nările. Ce dor i-a fostbătrânului de covrigi rumeni și buni... Covrigărialui Titi era cunoscută în toată Hala. De când se știadomnul Dorel cumpăra covrigi de la „Păli-v-arfoamea!” și de când era el copil, Titi rămăsese lafel.

Era înalt, uscățiv, ușor gârbovit de vreme șiaducea cu un paznic înțelept de ceară din îm-părăția urechilor. Buzele-i erau arse de soare. Cră-pate de vânt. Nu mai erau buze. Doar niște tecisubțiri și învinețite care acopereau cu grijă niștedinți, sau, mai bine zis, lipsa lor. Mustăcioara-ineagră și rară ascundea o parte din cicatricea albăcare ducea până aproape de lobul urechii stângi,străpuns de un cercel de tinichea, semn de înde-părtată tinerețe și trecător neastâmpăr.

Dădea covrigul cu un leu. Un covrig mare, câtcapul unui copil, învelit într-o pătură subțire demac bun și negru. Nu știa nimeni ce drăcoveniipunea Titi în covrigi de erau atât de buni și rezis-tau o zi întreagă fără să se sfărâme, iar când,dimineața, venea grăbit să deschidă covrigăria, ocoadă mare de chipuri pofticioase și flămânde se

adună și-și așteptă cuminte și potolită rândul.Domnul Dorel era un vechi client al lui Titi. Bachiar îi făcea reclamă acestuia cât de des putea.Marfă bună la un preț mic toată lumea își dorea peatunci în îngrămădita hală Traian.

– Cum o mai duci, măi, Titi? îl intrebă dom-nul Dorel când se vedea în fața tejghelei,cu leulpregătit.

– Ce să fac, nea Dorule, de dimineață pânăseara mă vezi plămădind covrigi, răspundea Titicu supusă sfială. Ce să fac dacă altceva nu știu săfac bine? Mă străduiesc și eu la covrigărie.

– Sănătate, măi, Titi!– Și dumitale, nene Dorule!Titi nu era un om rău. I se duse vestea în tot

Bucureștiul, până în pădurile Bănesei desprecovrigăria lui. Era cuminte și sfătos ca o fată.

Domnul Dorel zâmbi de la fereastra deschisă.Cât ar fi vrut ca fii-sa, Sisa, să aleagă un om caTiti să-i fie fie soț, în locul panaramei de Mariu-sică, ginere-său; dar, de!, nu poți să le ai pe toate.Tot nu știe cum s-a lăsat păcălită Sisa de pă-duchele ăla care bea, petrece, mai și muncește (ce-i drept e drept, de ce, n-am zice?!), dar totuși nuface nimic toată ziua.

De la geam se simțea agitația ultimilor lucră-tori întârziați, care se grăbeau obosiți s-ajungă lamuncă, și larma școlarilor, ocoliți în fugă de timp.Pe lângă casele gri, mângâiate de ploaie, adeseaclocotind de zvonuri, se adunau precupețelestrălucind de grăsime și roșii în obraji, care se miș-cau anevoie în straiele grele și îmbibate de su-doare, înzorzonate cu fel și fel de paiete și bănuți.Într-o mână duceau un sac cu zarzavaturi, iar încealaltă un scăunel pentru a omorî orele grele deplictiseală cu câte-o veste nouă, aflată de la vecinade zarzavat.

Domnul Dorel închide fereastra. Se îmbracăfugar, își ia punga de pânză și iese din casă, mă-surând-o cu un aer superior, de la prisosul de prafde pe pereții înnegriți de timp, până la găurile dinpardoseala veche. Pleacă. Nu știe nici el unde,

căci n-are o pară în buzunar, dar n-are de gând sărămâie în casă. Pe scări coboară repede un puști.

– Bună ziua! Îi spune acesta dlui Dorel. N-așteaptarăspuns de la bătrân.

Domnul Dorel închide ușa și-o pornește înpas greoi jos, pe scări. E puțin mai fericit ca ieri.Azi se simte în stare să meargă.

În urma lui, dedesubtul păturii care mai aveapuțin și cădea din pat, sub crăpăturile din podea,printre țevi și firmituri de pâine adunate cu grijă,un gândac bătrân se trezea fericit că ghearele in-secticidului nu l-au torturat atât de mult încât să numai poată călători în lumea oamenilor.

creativă

Cursurile FDVDRScriere creativăFotografie

Pictură

20 Caietele FDVDR

Fotografie

Cursurile FDVDRScriere creativă

FotografiePictură


Fotografie

Fotografie

ALEXANDRU NICULAE17 ani

Alex este un atent observator alvieții cotidiene. Preferă spontaneitateastrăzii. Aici găsește unghiul cel maipotrivit, momentul, lumina și expresia,propriile modalități de expresie careexprimă cel mai potrivit viziunea sa.

Coordonator curs Dan Marinescu

22 Caietele FDVDR

Fotografie

RADU TĂNASIE17 ani

Radu îș i compune imagini le cu multă răbdare,as igurându-se că formele d in jur creează l in i iimaginare capabi le să conducă ochiu l că tresubiec t . În f iecare fo tograf ie pe care e l o rea l -izează, tânărul invi tă privi torul într-o lume atem-porală, inundată de lumină.


Fotografie

24 Caietele FDVDR

Fotografie

ALEXANDRU GEORGE17 ani

Alexandru este pasionat de peisaj, fie el natural sau abstract.Starea care domină imaginile sale este una de vibrație obținutăprin culoare, ca mijloc principal de expresie.


Fotografie

GEORGIANA BĂRBUȚ16 ani

Georgiana este un cercetător al elementelor pri-mare. Amestecă elemente esențiale - pământ, foc, apă,aer, metal - și obține emoție. Imaginile vorbesc despreexperiențele sale subiective.

Cursurile FDVDRScriere creativăFotografiePictură

26 Caietele FDVDR

Pictură

Cursurile FDVDRScriere creativă

FotografiePictură


Pictură

Pictură

DANIEL NOLEVSCHI18 ani

Daniel compune peisaje de o largă diversitate,surprinzând cu măiestrie diferite momente ale zilei(răsărit, pădurea la apus, peisaje iarnă, copacitoamnă), fiecare definindu-se printr-o particularitatecompozițională și o cromatică specifică. Peisajele luisunt precum un poem în care personajul principal estechiar natura. Elaborată într-o tehnică minuțioasă ceamintește de peisagiștii olandezi, natura pe care el otranspune într-o varietate de nuanțe, pare că vibreazăîn fiecare dintre tablourile sale. Simțul cromatic, sen-sibilitatea și tehnica evoluată fac din lucrările luiDaniel, fie natură statică sau peisaj, adevărate operede artă.

Coordonator curs Daniela Mihai

28 Caietele FDVDR

Pictură

ALEXANDRA ȘEICA17 ANI

Alexandra recreează, prin tablourilesale, lumea poveștilor fantastice, populatede personaje magice, în decoruri fabuloase.Printr-o tehnică picturală elaborată,fiecare tușă de pensulă descrie o atmosferafeerică, vibrantă. Lirism și dramatism, con-trast și atitudine ... acestea sunt elementeledefinitorii ale suitei de lucrări semnate deAlexandra Șeica.

EMMA MIHAI17 ANI

Arhitecturi fantastice elaborate în sis-teme complexe, personaje suprarealiste în-văluite de o dinamică contrastantă … toatemarchează opera Emmei Mihai. Dincolo deterestru, într-un univers alegoric, variate șistranii forme se întâlnesc în decoruri goticeintegrate în construcții pline de culoare.Forța compozițiilor sale este mai întot-deauna amplificată de cromatica intensăcare potențează astfel magia definitorie astilului Emmei.


Pictură

MIRUNA BOTEZAN16 ANI

Realizate în game cromatice unitare,compozițiile Mirunei Botezan sunt inspiratedin cele mai frumoase forme vegetale,forme marine și ornamente care devin,printr-o tehnică specială (acuarela și tuș),adevărate poeme cromatice. Miruna așeazăalături, în ingenioase compoziţii, elementevegetale şi perspective arhitecturale, scoiciși animale fantastice, toate devin leitmotivuloperelor sale, unice prin reprezentare șitehnică.

Cursurile FDVDRScriere creativăFotografieArte vizuale

30 Caietele FDVDR

Interviu

Un om norocos sunt!Interviu Florin Chilian

pune să îţi explic chestia asta.Rep.: Bine. Dacă tot am început cu

„Zece”, hai să te întreb: când ai scris cânteculţi-ai dat seama că o să aibă succesul ăstafenomenal?

F.C.: Eu mă aştept ca toate cântecele melesă aibă un succes fenomenal. Glumesc. Ba nuglumesc. Chiar nu vrei să ştii câtă muncă aînsemnat cântecul ăla. Asta nu se vede când as-culţi un cântec. Dai click pe youtube sau bagiCD-ul şi gata. Pe urmă alt click, alt CD... Nu îţipoţi imagina de câte ori mă întorc pe text,schimbând când un cuvânt, când altul. Dacăasculţi cu atenţie ai să vezi că totul e cu tâlc.Nimic nu e fără rost acolo.

Rep.: Pui mare preţ pe versuri. F.C. : Care versuri? Eu nu ştiu să scriu ver-

suri. Asta e treaba poeţilor. Eu nu sunt poet. Nuştiu să scriu nici texte pentru muzică. La cân-

tecele mele încerc doar să scriu cuvinte. Şiîncerc ca acele cuvinte să spună ceva.

Rep.: Eşti sigur că nu eşti poet? Absolutsigur?

F.C. : Absolut sigur.Rep.: Într-o parte ai „Zece”. Sensibil şi

pătruns de frumoasă mirare. În cealaltă „Cân-tecul avocatului”. Rău, muşcător, ironic pânăla sarcasm. În care dintre ele eşti tu?

F.C.: În amândouă, nu e clar? Amândouăsunt ale mele. Amândouă sunt trăiri ale mele.N-am primit nimic de-a gata, crede-mă. Ammuncit din greu şi am plătit cu vârf şi îndesattot ce a crezut scârba asta de viaţă că trebuiesă-mi treacă pe nota de plată, aşa că acum n-amde gând să fac economie de sentimente. Dacăîntr-o zi îmi e greaţă, am să spun că mi-egreaţă. N-o să mă sfiesc să spun asta! Iar dacăîntr-o zi îmi e dor, am să spun simplu: mi-e dor.

Reporter: „Zece întâmplări ciudate/ Şi-ominune...”

Florin Chilian: În cântec sunt doar zece,dar în viaţă sunt sute, mii de întâmplări ciudate.Doar minunea lipseşte. S-o fi ascuns pe un-deva.

Singura naşpa e povestea cu „Zece” - adurat mai mult să-l trec pe hârtie decât să-l...ceva... că nu l-am "făcut". A ieşit, s-a relevatpur și simplu. Am găsit hârtia pe care l-amscris. Crapă...atât de vechi e cântecul. Nu enicio corectură, nimic şters... Un om norocossunt! Aşa mai nemţeşte, cu verbul la sfârşit, săiasă mai tare în evidenţă. Prea nu mai suntverbe în limba română, numai adjective...Verb! Sună bine nu?

Rep.: În cazul ăsta „ciudate” e un eu-femism.

F.C.: „Minune” e un eufemism. Nu mă


Interviu

Rep.: Şi ce îţi e mai des?F.C.: „Dacă aţi avea decenţa să înţelegeţi

în ce lume trăiţi cu adevărat, v-ar îngheţa su-fletele” E o vorbă de a mea. Ţi-am răspuns?

Rep.: Frig. Cel mai des îţi e frig.F.C.: Cumplit de frig.Rep.: N-ai obosit să te tot revolţi? Nu e is-

tovitor să lupţi mereu cu umbrele?F.C.: Când o să obosesc o să vă anunţ.

Până atunci am demenţa de a spune ceea cecred eu că e de spus. Am obosit să văd tâmpiţiiţinând discursuri despre ponderaţie şi curvelepredicând castitatea. Mă enervează chestia astacu „revoltatul”. Unde naiba e revolta? Dacăvezi o mizerie şi spui că e o mizerie, înseamnăcă eşti cinstit, nu revoltat. Dacă vezi o ticăloşieşi te ridici împotriva ticălosului nu înseamnăcă eşti revoltat, e o chestie de sănătate a sis-temului nervos.

Rep.: Eşti implicat, foarte implicat în so-cial...

F.C.: Am ales să-mi pun mereu în risccreaţia sau notorietatea dobândită datoritămuzicii. Mi-am pus mereu "succesul" înslujba unui crez sau a unei idei în carecredeam ştiind că asta se poate repercutaasupra "imaginii" mele de artist sau acarierei.

Mai ales acum arta trebuie să aibă o di-mensiune militantă şi nu sunt cuvinte mari. Ammizat cu anii care au trecut pe cartea asta, cuviaţa mea.

Succes, notorietate, glorie, audienţă,imagine, izbândă... fum în ochii proştilor.Nimic din toate astea nu e adevărat.

Rep.: Un arici pe un câmp de maci…

F.C.: Am mai povestit chestia asta undeva.Ariciul era de fapt o fată. Cântecul era dejaacolo când a venit Marius (Tucă n.r.) şi mi-aspus că ar dori să fac un cântec pentru campa-nia Jurnalului Naţional, „Citeşte”. Aşa a apărutcântecul. Textul l-am scris la Caracal, îţi spunşi data: la 19 septembrie.

Mi-a plăcut mult ideea lui Marius. Şi astaam mai spus-o: cărţile mi-au salvat viaţa.

Rep.: Ţi s-a reproşat că nu eşti foarte pro-lific?

F.C.: Cine să-mi reproşeze? Ţi-am spus,pentru mine cântecele sunt o parte din mine.Nu mă număr printre ăştia care s-au apucat demuzică pentru că n-aveau chef să dea la strungîntr-o uzină. Există chestia asta, hai că ai scosdouă –trei piese bunicele, mai bagă repedecâteva să se adune de un album şi hai cu el pepiaţă.

32 Caietele FDVDR

Interviu

Nu mi-am propus niciodată: hai să o punde un album. Sunt cântece care se nasc uşor,altele au o gestaţie îndelungată. Când suntgata, sunt gata. Nu lucrez la normă. N-ai cumsă îţi planifici nebunia şi fiecare cântec arenebunia lui, închisă în el.

Nu ştiu de ce naiba vă opriţi toţi la „Zece

porunci”. Nu vorbim despre „Autistul” şiBrâncuşi? Hai să îţi zic o chestie: mai am gatavreo sută de cântece, aşa d-e valma. Îmi fi-nanţez singur albumele aşa că cele trei caresunt gata mai au de aşteptat, bani săfie...Primul o să fie gata anul viitor. Ştii de cefac asta? Prefer să-mi finanţez singur şi exi-

genţele tematice şi nebuniile. De-aia sunt sin-gurul dement care a pus decalogul pe muzică.

Mai e ceva. Lipsa calităţii de ascultător.Timpul ăsta lung de „amorsare”a creaţiei ţinede o vină a unor colegi netalentaţi, terni,copişti imbecili. Marile noastre „valori muzi-cale” se bat pe imitaţii ieftine ale diverşilor„regi” şi pe segmentul precar al gospodinelorcu IQ discret şi apetenţa pentru inele şi funcţiide secretare. De directorii de posturi de radioce să mai zic? Născuţi din părinţi fraţi. Gata,că mă aprind.

Rep.: Să te întreb care e cartea care te-amarcat?

F.C.: Hai, întreabă-mă.Rep.: Bine. Care e cartea care te-a mar-

cat?F.C.: Nu-ţi spun.Rep.: E revista Fundaţiei aşa că te întreb

despre colaborarea ta cu FDVDR.F.C.: E, de fapt, o afirmaţie, nu o întrebare.

Cei de la Fundaţie m-au invitat să fac parte din


Interviu

juriul concursului „Dezbate România” şi amacceptat. Mi-a plăcut ce se întâmpla acolo; suntsătul de cretinismele politicienilor, de toatezoaiele care se preling din ceea ce a mai rămasdin discursul nostru public aşa că mi s-a păruto chestie interesantă. Şi chiar este. Puştii şipuştoaicele pe care i-am văzut acolo mi-au maibăgat un pic de speranţă în traistă. M-aş bucurasă văd că o parte dintre ei vor ajunge săschimbe ceva din mizeria asta în care trăim;asta dacă nu s-or lăsa şi ei supţi de mlaştinaasta care vrea să ne înghită pe toţi. Mai depindeşi de noi să nu-i lăsăm să se piardă.

Oricum, mi-a plăcut atât de mult ideeaasta, cu „Dezbate România”, că am acceptat săfac parte din juriu şi la a doua ediţie. Iar acumşi la a treia ediţie.

Rep.: Au mai fost şi colocviile...F.C.: Au fost. Două seri în care am vorbit

despre muzică, poezie, valori şi recunoaşterealor în societatea românească. Hai că sună pre-tenţios. Au fost două seri de taifas cu nişte pri-eteni pe care nici nu ştiam că îi am. Ce să îţi zicmai mult?

Rep.: Te citez: „Unui politician(CosminGuşă) îi mulţumesc pentru contributia avutăla strîngrerea a 60.000 de euro, sumă necesarăunui copil de clasa a XI-a, bolnav de cancer.

„Cine crede că activitățile mele au vreolegătură cu politica, ar trebui să vadă ce amvăzut eu atunci. Ar trebui să o vadă pe mamaacelui copil. Copilul a murit, un an mai târziu.Ajunsese în clasa a XII-a. Sper că cei care măcriticau atunci pentru decizia de a mă alăturaunui om politic au ce mânca acum, atât ei, câtşi copii, fraţi sau părinţii lor.

Pentru o astfel de cauză am să pun mereula bătaie "faima", numele și reputația câștigatedatorită muzicii mele.

Le doresc "binevoitorilor comenta-tori" să fie trei secunde în pielea mameiacelui copil. Să nu faci rău. Să încerci săajuţi cu ce poţi atunci când poţi, potrivitcredinţelor tale. Dorința mea adevărată,singura dorință, de altfel, este să trezescvocile care contează, să-i fac să mai lasedeoparte arta lor și să se preocupe și de altă

idee, mai înaltă. Sper să le atrag atenția sprenevoile celorlalţi.

Nici pe departe nu sunt omul protest. Credcu sinceritate ca artiștii sunt singurii “nebuni”care, dată fiind fișa postului, au datoria și tre-buie să-i spună regelui că este în pielea goală.Aici intră în discuție noțiunea de artă și artist.Din păcate, la noi sunt prea mulți impostori.

Vreau să fiu catalogat arogant, dar nu lașși nu indiferent sau complice cu cei care suntpărtași la dramele care ne definesc realitateade prea multă vreme”

Am citat de pe pagina ta de web. Este,cred, cea mai bună încheiere pentru acest scurtinterviu. Ai ceva de retractat?

F.C. : Nicio virgulă.Rep.: Pot să îţi dau o veste proastă?F.C.: Care?Rep.: S-ar putea să fii poet.

F.C. : Ştii cum îmi semnez eu email-urile:„Sunt Florin Chilian și am telefonul ascultat pemandat de siguranță națională. Și emailurileîmi sunt urmărite de imbecili.”

34 Caietele FDVDR

Interviu

Reporter: Nu o să vorbim deloc desprepolitică...

Alessandra Stoicescu: Excelent!Rep.: ... nici despre ce înseamnă viaţa unei

vedete de televiziune, ci despre lucrurile cele-lalte cărora le eşti egal de devotată.

A.S.: Asta îmi şi doream. Nici nu cred căsunt „o vedetă”, fie ea şi de televiziune. Îmiplace să cred că sunt o jurnalistă, un om depresă care îşi iubeşte meseria şi care încearcăsă dea tot ce are mai bun, făcându-şi meseria.

Rep.: Televiziunea îţi oferă, totuşi, oanume notorietate.

A.S. : Notorietate, da. Dar notori-etatea este extrem de uşor de obţinut.Avem atâtea exemple în jurul nostru, nu?Notorietatea nu înseamnă nimic. Şi nu eacelaşi lucru cu credibilitatea, re-spectabilitatea.

Rep.: Îţi dau dreptate. Una e să ţi se spună:„vă ştiu de la televizor”. Şi cu totul altcevacând ţi se spune: „vă admir de la televizor”.

A. S. : În televiziune lucrăm cu una dintrecele mai perisabile mărfuri: ştirea, informaţia.Expiră extrem de rapid, iese repede din actu-alitate, fiind înlocuită de o alta, apoi şiaceea de către o alta şi tot aşa. Fiecare ast-fel de ştire este un examen. Un test de cred-ibilitate. Eşti uneori tentat să crezi că teafli în faţa unei lovituri de presă, să îţiimaginezi că poate fi marea lovitură a carierei.Şi rişti să scapi hăţurile, distrugându-ţi tocmailucrul pentru care ai muncit cel mai mult:credibilitatea. În fine, nu despre astavoiai să vorbim, nu?

Rep.: Nu neapărat. Asta îi învăţaţi şi pe studenţiide la „Intact Media Academy”?

A. S. : Şi asta, să ştii! „Intact Media Acad-emy” e un proiect grozav şi mă bucur nespus

să văd că a prins. Acel „Academy” din titu-latură e perfect justificat pentru că explică cene-am dorit să facem acolo, adică ceva maimult decât încă o şcoală de media. „Academy”pentru că vorbim despre elite, pentru că nepropunem să scoatem de acolo nu doar viitorijurnalişti, de presă scrisă, online sau televiz-iune, ci adevăraţi profesionişti de presă. Altfelspus, ne propunem ca acolo să descoperim şisă formăm viitoarea elită a presei româneşti.

Rep. : Deci televiziune, şcoala de media şiFundaţia „Mereu aproape”...

A.S. : „Mereu aproape” este proiectul meude suflet. Vezi? Că tot pomeneam mai devremedespre notorietate. Atunci când îţi pui notori-etatea despre care vorbeam în slujba unei ast-fel de cauze, abia atunci totul capătă sens.

Rep.: Cum s-a născut ideea?A.S. : Aşa cum ştii „Mereu aproape” a fost şi

este sloganul Antenei 1. Ei bine, noi am simţit...Rep.: Noi?A.S.: Îţi explic îndată. Spuneam că noi

am simţit că sloganul acesta nu e doar unatribut de marketing, ci chiar e ceva carene reprezintă, care descrie filosofia noas-tră, credinţa noastră, a celor din familiaantenelor. Sigur, Grupul „Intact” înseamnă oafacere, un grup de media, dar – aşa am simţitnoi înseamnă mai ales o comuniune în care neaflăm cu cititorii, ascultătorii sau telescpecta-torii noştri, cu semenii noştri. Într-un fel, noireprezentăm vocea lor. Şi chiar ne simţimmereu aproape. Împreună cu ceilalţi colegi dintrust, am decis că putem face mai mult decâtfăceam deja şi aşa s-a născut Fundaţia „Mereuaproape”.

Fundaţia a apărut acum şase ani, la iniţiativa con-ducerii postului. Şi imediat ne-am simţit cu toţii atraşi

Sunt jurnalistăInterviu Alessandra Stoicescu


Interviu

de idee. Aici trebuie neapărat să pomenesc numeledoamnei Gabriela Ştefan, cea care a pus atât de multsuflet în tot ceea ce înseamnă „Mereu aproape” încăde la început şi fără de care nu ştiu dacă am fi reuşitsă realizăm tot ceea ce s-a realizat acolo. Ar meritaca, într-o ediţie viitoare a revistei, să staţi de vorbă cudomnia sa.

Întâlnim în fiecare zi atâţia oameni copleşiţide nevoi. Oameni cu poveşti tulburătoare, copiicare se luptă cu boli cumplite sau cu lipsurile.Dumnezeule, există atâţia şi atâţia semeni careau nevoie de ajutorul nostru şi pe care, cupuţină solidaritate, îi putem ajuta, măcar puţin,să depăşească un moment de cumpănă al vieţii.Încercăm să aducem poveştile lor la urechilecelor care îi pot ajuta, încercăm noi înşine să îiajutăm, dar mai ales încercăm să îi ajutăm pesemenii noştri să înveţe să se ajute unii pe alţii.Câte poveşti ţi-aş putea spune...

Rep.: Câţi copii aţi ajutat?A.S. : Zeci, sute. Şi, crede-mă, îmi am-

intesc povestea fiecăruia dintre ei. Până acumam încercat să ajutăm la salvarea multor vieţi.Acum încercăm să salvăm şi destine, prinproiectul „Lăsaţi-mă să învăţ”. Tot aşa cum amfăcut-o şi cu „Apa trece, România rămâne”.

Rep.: Aşa s-a născut şi noua emisiune „Volun-tarii”?

A.S. : Da. De când suntem implicaţi în tot ceeace înseamnă „Mereu aproape” am cunoscut atâţia oa-meni, atâtea organizaţii, asociaţii... Oameni frumoşi,buni, care, fără a aştepta nimic în schimb, se strădui-esc din greu să aducă un pic de mai bine pentru se-menii lor. Am considerat că munca acestoroameni trebuie cunoscută şi trebuie respectată.Iar conducerea „Antenei 3” a fost alături demine în această iniţiativă.

Avem parte în mod constant de re-proşul acesta: că nu am da suficient de

multe ştiri pozitive, că nu am vorbi şi de-spre lucrurile frumoase care se întâmplăîn ţara asta. Ba uite că facem asta! Şi nunumai eu, cu „Voluntarii”. Şi CarmenAvram la „În premieră”. Şi Mihai Gâdeaîn „Sinteza zilei”. În Antena 3, chiar vremsă arătăm o Românie întreagă, nu doar cubune, nu doar cu rele, ci întreagă.

Rep.: Colaborarea cu Fundaţia DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României cums-a născut?

A.S.: Simplu. Firesc. Au existatproiecte ale Fundaţiei „Mereu aproape” încare a fost nevoie de sprijinul FDVDR,tot aşa cum au existat proiecte aleFDVDR la care am simţit că putem ajutaşi am făcut-o. Am găsit la FDVDR oa-meni nemaipomeniţi cărora vreau să lemulţumesc şi cu această ocazie pentru ex-celenta colaborare...

Rep.: Te mai întreb despre „DezbateRomânia”.

A.S. : A, da. Ideea mi s-a părut excelentă de când amauzit despre ea. Chiar m-am bucurat teribil când am fost invi-tată să fac parte din juriu. Chiar m-am bucurat! E o ne-maipomenită bucurie să vezi atâţia tineri frumoşi şi deştepţireuşind să se întâlnească în formatul ăsta... Încântători! Ştiibine, moderez zilnic dezbateri şi îţi spun cu mâna pesuflet că mi-aş dori să văd aceeaşi supleţe a argu-mentelor, acelaşi spectacol al inteligenţei la toate dez-baterile pe care le moderez.

Rep.: Deci te vedem în juriu şi la ediţia atreia?

A.S. : Sunt în juriu şi la ediţia a treia şi măaştept să fiu şi la cea de a patra ediţie. Şi la acincea.

Rep.: Aşa să fie. Mulţumesc. Mereu aproape?A.S. : Mereu aproape!

36 Caietele FDVDR

Pașaport pentru Excelență

Două săptămâni la OxfordPovestea câștigătorului primei ediții a Olimpiadelor creativitățiiîn limba engleză Pașaport pentru excelență

Se întâmplă uneori lucruri minunate.Atunci când am lansat concursul

„Paşaport pentru excelenţă” speram să găsimceva mai mult decât un număr de tineri, bunivorbitori de limba engleză. Mărturisit sau nu,speram să întâlnim tineri frumoşi, bogaţiîn simţ artistic, copii cu darul elocinţei,aflaţi în bună prietenie cu verbul. Pentrucă, dincolo de concursul propriu-zis,menirea fundaţiei noastre este tocmaiaceea de a descoperi acele valori din carese va alcătui România de mâine.

Concursul, ca orice concurs, defineaun set de reguli, pe baza cărora, firesc,avea să fie desemnat un câştigător. Ce nuîncăpea în regulamentul concursului şi nuavea cum să fie enunţat acolo, erau aştep-tările noastre, bucuria descoperirii unorcopii pur şi simplu minunaţi. Şi am avutparte din belşug de astfel de bucurii.

Inevitabil, orice concurs are şi un câştigă-tor. Iar câştigătorul nostru are o poveste aparte,care merită a fi spusă.

În prima etapă, participanții și-au demon-strat creativitatea vizuală prin realizarea

unei imagini reprezentative care ar fi trebuit săilustreze un cunoscut proverb britanic: Learn-ing is a treasure that will follow its ownereverywhere. Aplicația a conținut și un scurttext, în limba engleză, prin care concurenții aumotivat alegerea făcută.

Iar alegerea nu a fost deloc uşoară. Încele din urmă, am ajuns la etapă finală,cea în care ar fi trebuit să ne întâlnim faţăîn faţă cu tinerii concurenţi. În această fi-nală s-au calificat 20 de copii, cu vârstecuprinse între 12 şi 17 ani. Punctajelecelor 20 au fost foarte, foarte apropiate.Urma deci marea finală, etapa intervi-urilor.

Chiar când ne pregăteam să începem seriainterviurilor, care alcătuiau etapa finală, amfost anunţaţi de către unul dintre copiii califi-caţi în această fază că, din motive personale,se retrage din competiţie. Regulamentul con-cursului era limpede: următorul clasat îi ialocul în finală. Următorul clasat era Mihai, untânăr de 17 ani, din Galaţi. Mihai se clasase, înetapa anterioară, pe locul 21, la o diferenţăminimă de puncte de cel clasat pe locul 20. Iarpunctajele celor 20, repet, erau foarte apropi-ate.

Apoi a început seria interviurilor. Şibucuria despre care vă vorbeam la în-ceput. Am întâlnit copii sclipitori, tineriînzestraţi care ne-au răsplătit pe deplinaşteptările. Alegerea unui câştigător, amfost tentaţi să credem, nu avea să fie lesnede împlinit. Greşeam. Vivacitate, in-teligenţă vie, agerime, bună stăpânire acuvintelor am întâlnit la toţi cei 20 deconcurenţi, dar dintre toţi a existat unulcare a ieşit în evidenţă într-un modaparte. Şi, deşi este vorba de un adoles-cent, îndrăznesc să spun că ne-a fermecat.Evident, acesta a fost desemnat câştigă-tor.

Cum vi se pare să descoperiţi că, la unconcurs dedicat limbii engleze, întâlniţi unadolescent încântător care vă vorbeşte despreclasicii ruşi pe care i-a citit cu asiduitate? Cădespre cele citite poate vorbi într-o engleză flu-entă, impecabilă, enunţând opinii pe care să lepoată apoi argumenta inteligent şi cu o incred-ibilă inventivitate şi supleţe a gândirii, spri-jinindu-se pe cultură generală pe care doarvârsta fragedă o face să nu se poată numierudiţie.


Pașaport pentru Excelență

Orice juriu poate fi oricând acuzat

de subiectivism. În ceea ce ne

priveşte, dacă acest reproş va exista, sun-

tem gata să ni-l asumăm cu bucurie. Pen-

tru că cel pe care l-am ales este, mai mult

decât învingătorul unui concurs, este răs-

plata aşteptărilor noastre. Cele despre

care vă vorbeam la început. Fragmentul

acela frumos, de Românie viitoare, despre

care vă pomeneam.

Cum spuneam, uneori se întâmplă lucruri

minunate. Pentru că încă nu v-am spus numele

câştigătorului. Numele său este Mihai Alexan-

dru Stafie. Cel care a reuşit să ajungă în finală

doar printr-o întâmplare pe care acum o putem

pe drept cuvânt socoti fericită.

Peste 3.700 de elevi cu

vârsta între 12 și 17 ani s-

au înscris la prima ediție a

concursului Pașaport pentru

excelență

Iar succesul acestei prime ediţii, ne-a în-curajat, în mod firesc, la continuitate.

Concurs de limba engleză care stimuleazăcreativitatea copiilor.

Cea de-a doua ediție a concursuluiPașaport pentru excelență, demarată pe 15noiembrie 2011, devine accesibilă pentruun număr mai mare de copii și tineri, pa-sionați de limba engleză și de cultura bri-tanică și îi răsplătește cu sute de premii.

Două tabere de două săptămâni în Marea Bri-tanie, la Oxford și la Londra, în vara anului 2012, îiașteaptă pe câștigători. Înscrierile se fac, și la aceastăediție, pe www.pasaportpentruexcelenta.ro .

Mulțumim celor care sprijinăaceastă inițiativă:

Partener principal al concursului:Mirunette International Education.

Parteneri educaționali: British Council,Lewis School of English, Diverta

Sponsor principal: Fischer International. Un proiect susținut de: Editura AllParteneri media: Antena 1, Antena 2, An-

tena 3, Euforia TV, Radio Zu, Radio Romantic,Jurnalul Național, Financiarul, Revista Felicia,Terra Magazin, clopotel.ro, calificativ.ro

Parteneri locali: Asociația Euroas-sist, Asociaţia de prietenie "Ille et Vilaine- Sibiu", English Center Constanța

38 Caietele FDVDR

Fotoreportaj

Dezbate RomaniaConcurs de dezbateri și oratorie pentru studenți

Conceput sub forma unui concurs, proiec-tul „Dezbate România” încurajează culturadezbaterii și oratoriei în rândul tinerei gener-ații.

La „Dezbate România”, tinerii din facultătidezbat teme majore ale societății românești cuargumente pro și contra. Ipotezele propusespre dezbatere urmăresc să valorifice creativ-itatea în argumentație, cunoștințele acumulateîn urma educației formale, logica și retorica.

Dezbaterile promovează cultura dialoguluiîn rândul tinerilor.

În cadrul fiecarei dezbateri, două echipe ar-gumentează, susținând sau combătând ipotezapropusă de către organizatori spre dezbatere.


Fotoreportaj

“Dezbate România” promovează dezbater-ile dinamice, într-un cadru non-formal, undepertinență argumentelor se îmbină cu stilisticaretoricii.

Juriul este format din specialiști în comu-nicare și cunoscuți formatori de opinie. Toto-dată, juriului îi revine şi sarcina de a ghidadezbaterea astfel încât să ofere noi perspectiveasupra argumentării.

Cei mai buni câștigă un premiu în valoarede 1.000 de euro.

Ajuns deja la a treia ediție în același for-mat, concursul se desfășoară sub forma uneiserii de patru dezbateri, urmată de două semi-finale și o dezbatere finală. Prima ediție a con-cursului s-a derulat în perioadaoctombrie-decembrie 2010.

40 Caietele FDVDR

Copiii au talent

Copiii trebuie încurajați să creadă în forțeleproprii. Fie şi numai pentru a învăţa să comunice.La vârsta la care vocaţiile pot fi încă ascunse, ei aunevoie de șansa de a urca pe scenă și de a-și ex-prima talentul, într-un cadru în care să primeascăîncurajările şi aprecierile celor din jur. Aşa a por-nit ideea unui concurs pentru copiii talentaţi, lansatde Fundaţia Dan Voiculescu.

Concursul se adresează tuturor copiilor cuvârste cuprinse între 4 şi 18 ani, care au un talent,indiferent care ar fi acesta.

Copiii pasionati de artele spectacolului, maimici sau mai mari, cu toţii au acum şansa de a urcape scenă, de a deveni cunoscuți și apreciați şi nu înultimul rând, de a-şi transforma visul în realitate.

În fața juriului, copiii își demonstreaza talentulîn diferite domenii, în moduri cât mai variate și maicreative.

Câștigătorii celor 12 runde din cadrul concur-sului se vor califica pentru finala din 1 iunie 2012.

Concurs Copiii au talentTinere talente la rampă

caietele fdvdr, an i, nr. 1, noiembrie, 2011

Documents