Rãsunetulcultural An. II; Nr.11 (20), noiembrie 2014

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

Antologie SSBN:Calendar

Iar mã apasã duminica,zi scrobitã, pusã la naftalinã,faþã roºie de þãranspãlatã cu sãpun de rufeºi înþepenitã lângã stranãde frigul prediciide strânsoarea bocancului cu scârþdomniºoarã simandicoasãcu ochi miopiºi buzele tivite cu veninduminica e sorã cu noaptea,sorã cu moartea…Pãsãrile uitã sã mai zboarecând cerul cade pe gânduriºi fiecare floareîºi ascunde culorile în muguri

Vântul umblã tãhui pestrãziSoarele-ºi înãbuºã un cãscatMecanismele jucãtorilor s-au stricat!

Vom supravieþui, oare, pânã luniLuni, fior de lunã nouã,piatrã de temelie,miez de pâine aurietãiatã-n douã de cuvânt?

Veronica ªtir

Aniversãri Din perspectiva aniversãrilor, luna noiembrie este dominatã cu autoritate de ziua de

naºtere a lui Liviu Rebreanu, proiectatã spre dimensiuni deasupra omenescului prin legendaraploaie de stele din noaptea aceea, menitã sã prevesteascã venirea pe lume a unui mântuitor alliteraturii române ºi pe care se zice cã tatãl sãu l-ar fi închinat mai întâi celor câteva cãrþi pecare le avea în preajmã, abia apoi îndeplinind cele de cuviinþã la o asemenea ocazie. Sevorbeºte iarãºi, ºi îºi amintea Ludovica, mama scriitorului, cã a fost o naºtere foarte grea ºi cãar fi tras clopotele a primejdie pentru cele douã vieþi aflate în cumpãnã. Se amestecã realitateacu semnele profetice pentru a contura o legendã capabilã sã se armonizeze cu dimensiunileuriaºe ale creaþiei celui care avea sã domine proza româneascã pânã astãzi, sã troneze ca unveritabil suveran al scrisului în spiritualitatea neamului sãu, el, cel cu o viaþã de muritorobiºnuitã ºi chinuitã, ca a oricãrui om de rând. Creaþia estompeazã hãituirile omeneºti ºi ridicãimaginea autorului spre sfere olimpiene, acolo unde valorile nu pier. ªi nu e rãu cã este aºa. O asemenea aniversare, comparabilã doar cu cea din 15 ianuarie, nu prea lasã loc înpreajma ei unor evenimente, din acelaºi domeniu, care sã aibã o respiraþie mai largã, sãaminteascã de personalitãþi importante, creatoare de valori durabile. Aºa se face cã ziua de naºtere a profesorului Ion Vlad (26 noiembrie 1929), unul dintre ceimai importanþi teoreticieni ºi critici literari ai culturii noastre, nãscut tot în Bistriþa-Nãsãud, la

Archiud, omul care ar onora fãrã îndoialã un fotoliu academic, a trecut ºi trece aproapeneobservatã dincolo de cercurile apropiaþilor. În ziua aniversarã a criticului, lumea literarãpregãteºte ºampania cu care sã închine a doua zi în cinstea lui Rebreanu. Nu este delocconfortabil sã împarþi un eveniment cu o personalitate devenitã legendarã. Este adevãrat, nici Ion Vlad nu este departe de o aurã care sã îl trimitã spre poveste,indiferent care laturã a personalitãþii sale ai aborda-o. Este explicabil cã mai apropiatã esteaceea de formator de profesori de literaturã, de la catedra de teorie a literaturii a Filologieiclujene, cu rigoare, metodã, exigenþã. Nu am întâlnit nici un profesor care sã-i fi fost studentºi sã nu fie mândru de asta, dincolo de îngrijorãrile pe care le-or fi avut sau nu în preajmaexamenelor. Esenþialã este, în schimb, dimensiunea operei sale. Teoreticianul Ion Vlad este azi maiactual ca oricând, pentru cã aminteºte, aratã, demonstreazã cã o criticã literarã fãrã un foartesolid suport teoretic înseamnã diletantism, chiar dacã inundã peisajul. Prin studiile sale aarãtat cã valorile durabile aparþin deopotrivã textului literar, cât ºi metatextului (criticii literare),dezavuând efemerul, spectacularul ºi improvizaþia. Studiul formelor îi permite sã pãtrundã înprofunzimi nebãnuite ale operei, cu o logicã impecabilã, învãluind intuiþia într-un demersºtiinþific fãrã cusur. Doar o lecturã atentã descoperã cã profesorul Ion Vlad admite ºi o laturãcreativã, subiectivã a criticului, dar nicidecum una impresionistã. S-ar cuveni, cred, ca lumea literarã care umple cupele de ºampanie în ajunul aniversãrii luiRebreanu, sã le goleascã în cinstea profesorului, teoreticianului ºi criticului literar Ion Vlad,pentru ca a doua zi sã le umple din nou.

Andrei Moldovan

Casa memorialã LiviuRebreanu din Prislop (Nãsãud)

IIIIIIIIII VIAÞA LITERARÃ Rãsunetul cultural - noiembrie 2014

Începând chiar cu volumul de debut”Duduca de marþipan” (2000, poeme înprozã) ºi trecând prin”E vremea sã porþicercei” (2001), ”Cartea burþilor ºi asingurãtãþii” (2003), ”Poeme detrecere”(2005) ºi ”Ritmuri de îmblânzitaricioaica” (2010), vocea Doinei Ioanid esteuna distinctã ºi distinsã în polifonia liriciicontemporane. Timbrul sãu delicat, de omare sensibilitate, întrupare melodicã aimaginii–metaforã ”magnolii de oþel”, a avutputerea de a susþine, de la debut pânã înprezent, un ton cald ºi intens, menþinândvocea uºoarã ºi flexibilã, fidelã propriuluidrum, propriei partituri, un itinerar în linieevolutivã, lucru vãdit ºi în cel mai recentvolum de poeme”Cusãturi” (Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2014).

Poemele din ”Cusãturi” sunt dedicate”Celor de aproape sau de departe care m-au însoþit în drumul meu”. Þesãtura volumuluise înfiripã din melodicitatea ºi ritmul interioral poemelor în prozã ºi devine fundal pentruo polifonie a vocilor iubirii, decrepitudinii ºimorþii desfãºuratã într-o scriiturãcontrapuncticã bine stãpânitã. Doina Ioanidrealizeazã în acest nou volum acea puritatea liniei melodice, linã ºi fluentã, devenitãsemnãtura recognoscibilã a liricii sale.Poemele sale au ceva din galanteriamadrigalului ºi din albastrul romanþeiantonpaneºti, o mângâioasã voce dulce-amarã, parfumat-picantã, de un legato bineponderat, caracterizatã de o agilitate ºi oflexibilitate ce permit glisarea din cotidian înArcadia, din gestul mãrunt în fluturareamuzicii timpului,dansând printre eroi ºi iluzii.Acest repertoriu, deloc facil, aceste temeample, caracterizate de o somptuozitateseverã (moartea, fugit irreparabile tempus,vanitas vanitatum) sunt interpretate cureverberaþii de clopoþel de argint, cascadede emoþii ºi desluºiri, uºoare ºi flexibile, încare implacabilul, pare un nor uºor, plutitor

Petite chanson de carillonneurºi a cãrui culoare abia trãdeazãgreutatea sisificã a destinului uman.O anume pudoare ºi decenþã caredezvãluie doar ici-colo un petic cusutcu stângãcie pe inimã, fãrã degetar, înfugã, cãci, nu-i aºa, spectacolul trebuiesã continue, pãpuºile de cârpe îºi joacãmai departe rolul pe mica-mareascenã în drama a cãrei actori ºispectatori sunt, fãrã sã o ºtie,marionete în mâna destinului. Dar ceacare nu învãþat sã poarte cercei, nu aînvãþat nici ”arta” cusutului: ”Acum îmipare rãu cã n-am învãþat sã cos. N-amînvãþat sã cos butoniere, nici flori peetaminã, nici ºtergare.O singurã datãam reuºit sã însãilez un ceai cu un norºi cu o vacã. Sã coºi e lucru mare. Poþisã pui petice colorate peste gheburilegelatinoase din spatele oamenilor, poþisã-þi faci mãºti de tafta, sã nu terecunoascã femeile-toporiºcã cînd vindupã tine, poþi sã te coºi la loc, deodatãcu ziua care vine. Poþi?.”

Acest refuz al asumãrii ºi integrãriiîn limitele efemere ale destinuluiomenesc, aceastã lamentaþieînceputã în poemele din volumul dedebut ºi incantatã ca o formulã deprotecþie ºamanicã, fir roºu de-a lungulvolumelor Doinei Ioanid, e un ”plânsrãsturnat”, cãci dacã Fãt-Frumosul din

basm a avut ºansa de a plânge ºi de a cereînainte de venirea pe lume ”tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte” iar maiapoi a beneficiat ºi de privilegiul de a greºi,lunecând în Valea Plângerii, Duduca demarþipan nu a avut parte de astfel de ºanse.Plânsul ei este acela al eroinei trezite înlume, fãrã drept de apel, nevoitã sã-ºitrãiascã umanitatea, efemeritatea,feminitatea, ”tinereþea urmatã de bãtrâneþeºi viaþa urmatã de moarte”, vânând în pro-pria Vale a Plângerii iubirea, dar aceasta cuatât mai puþin i-a fost fãgãduitã la naºtere...Cusãturi este drumul de întoarcere acasã,trecerea uimitã prin locurile cunoscute deodinioarã, este drumul spre copilãrie, esteºi drumul interior, întors înlãuntru ca ospiralã ce se închide în sine, iar drumulacesta mai are doar amintirile, doarfragmentele, doar petice de lume ºi dinaceste bucãþi, cusute stângaci se refacepovestea unui ”a fost odatã” , iar aceastãpoveste este act magic, punere în scenamemoriei, catharsis ºi apã vie, singuraformã de rezistenþã împotriva întrebãrii mute” - Cum se poate una ca asta? mai alaltãieriam trecut pe aici; ºi spunea tot ce ºtia.” Iarrãspunsul, departe de râsul care spulberãiluzia din basm, este ”Sîntem încã aici.Sîntem încã aici.” Acest rãspuns, acest ecou,este el binecuvântare sau damnare?

”Nostalgii de duminicã. Feþe ale iubirii,chipuri ale memoriri – boabe de piper pusesub limbã. Oameni zidiþi din ce pot: iubire ºispaimã, treceri mai mici ºi mai mari, cuatingeri ºi vise apucate stingher de o toartã.Nostalgii de duminicã, înveliºul cald alaerului pe obrajii mei. ªi ziua continuã cugesturi mici, regãsite cu deliciu. Sîntem încãaici, unde nu se vede prea bine, unde timpulia umbra de pe chipul nostru ºi o aruncã înaer ca pe o clãtitã. Sîntem încã aici, înluminã, printre pomi. Aºa ziceam. Aºa zicem.Petite chanson de carillonneur.”

Andrea Hedes

În aceastã posturã, cãlãtoria vã va con-duce, deopotrivã, prin spaþiu ºi timp. Aº reluaaici metafora atât de inspiratã a lui NicolaeBosbiciu: „Locul acesta, aparent izolat înraport cu civilizaþia actualã, este, atât pentrumulþi veniþi din afara lui, cât ºi pentru cei careîºi au rãdãcinile aici, un fel de Macondomarquezian, încãrcat de poezie”.

Am fost la Runc cu aproape doi ani înainte

de a vã vorbi despre aceastã carte, într-o zide Sfânta Mãrie Micã. Nu cred ca, în acestinterval, comuna sã se fi schimbat atât demult încât, la o eventualã revenire, sã nu-irecunosc geografia ºi oamenii, mãcar dupãfirea lor. Numai cã, în spaþiul acestei pagini,eu nu sunt chemat sã evoc Runcul aºa cuml-am cunoscut, ci sã vã ghidez prin el cuajutorul acestei cãrþi de dimensiuniimpresionante care se numeºte Fabricat înRuncu Salvei*. În cele aproape 900 de pagini,care se deschid cu puternica poezie Satul alui Vasile Dâncu ºi cu prefaþa Un sat cât ofãrâmã de veºnicie a profesorului universitardoctor Ioan-Aurel Pop, membru al AcademieiRomâne, veþi face cunoºtinþã cu cadrul natu-ral ºi administrativ-teritorial al aºezãrii, cuevoluþia demograficã a comunei RuncuSalvei în secolele al XIX-lea ºi al XX-lea, cuistoricul ei din cele mai vechi timpuri pânã înzilele noastre ºi cu „haiducul” GrigoreBoºotã, la care ne oprim o clipã, pentru cãBoºotã a devenit, aidoma lui Pintea Viteazul,Andri Popa, Baba Novac, Iancu Jianu, TomaAlimoº, o figurã legendarã. Povestea lui esteamplã ºi captivantã, dar noi îi vom repro-duce, pentru a vã ademeni înãuntrul ei, doardebutul:

„Încã de la începuturi, viaþa sa esteplasatã în zona ilicitului, adicã a iubirii ilicite,fiind copil din flori. (...) La vârsta de 11 ani,rãmâne orfan de mamã ºi este luat slugãde o familie din sat. (...) Copil din flori,devenind în final copilul nimãnui, ajuns lamila altora, vulnerabil prin statutul sãu, de-cide sã pãrãseascã satul natal. (...) Dupã ceîmplineºte 12 ani, pleacã sã slujeascã la ofamilie mai bogatã din Ilva Mare.” ªi de aici

Locul unde se fabricã timpDacã n-aþi fost pânã acum în Runcu Salvei, judeþul Bistriþa-Nãsãud, ºi nu aveþi încã

drum pe acolo, deschideþi cartea de faþã, citiþi-i paginile, împãrtãºiþi-vã din poveºtile pecare le spun imaginile ºi veþi simþi, la capãtul ei, cã trebuie sã ajungeþi neapãrat la Runc,dar nu atât în postura de turiºti, cât în aceea de cetãþeni de suflet ai aºezãrii.

încep conflictele cu stãpânul din Ilva ºi ulte-rior cu autoritãþile, ceea ce-l face pe uncunoscut sã-l eticheteze drept „hoþ la drumulmare. El lua de la mari neguþãtori ºi ajuta pesãraci. A avut legãturi cu directori de ºcoli, lacare da pungi de galbeni, sã facã ºcoli. LaCoºna, avea ceatã de haiduci”.

Nu se va putea trece peste capitolulProprietatea. Aspecte economice, nici pestecel care prezintã Biserica, acesta din urmãorganizat pe subcapitole precum Bisericã,preoþi ºi comunitate religioasã (1849-1948), Parohia Ortodoxã între anii 1948 ºi2012, Biserica Penticostalã, Reprezentareastatisticã ºi evoluþia cultelor în perioadacontemporanã.

ªi capitolul ªcoala este segmentat în aºafel încât sã poatã acoperi un fenomeneducaþional de lung parcurs: ªcoala ºislujitorii ei, Baza materialã a ºcolii.Perioada 1961-2013, Tabel cu numãrulelevilor ªcolii „Ioan S. Pavelea”, RuncuSalvei (1968-2013), Fraþii Dumitru, printreprimii runcani cu ºcoli înalte.

Vom face din nou o pauzã de respiraþiesau, mai bine zis, o scurtã întoarcere în timp,de-a lungul cãreia ne cãlãuzeºte MirceaPrahase:

„Nevoia acutã de carte a fãcut ca, sprejumãtatea sec. al XVIII-lea, populaþiaromâneascã din unele aºezãri mai rãsãrite,din punct de vedere economic, sãorganizeze ºcoli susþinute de obºteasãteascã. La instituirea regimului militar de

graniþã (1762-1764), grãnicerii români aveauun învãþãmânt obºtesc organizat aproape întoate satele. Abia în 1826-1830 aceste ºcoliau fost transformate în «ºcoli poporalenaþionale», puse sub autoritatea organelormilitare, dar întreþinute de comune.” Nici aicinu cred cã vã veþi opri din citit pânã la capãtîn momentul când veþi avea cartea laîndemânã.

Dar noi trebuie sã mergem înainte, pentrua pomeni mãcar capitole la fel de captivanteprecum cele enumerate pânã aici, carevorbesc despre graiul local, despreetnografie ºi folclor, despre ultimul opincar– Floarea Cosmi, despre ceteraºul de laRunc – badea Dumitru Cilica, despreoameni, plãcinte ºi poveºti din Runc, despreîndemnul cu titulatura „Visit Runc”, despreliteraturã, despre comunitatea vie.

Aº putea încheia enumerarea cu ultimulcapitol al cãrþii, Acest sat dintre aceste dealuri,dar unde am pierdut pe drum sutele defotografii de ieri ºi de azi care dau chip acesteimonografii, de ce pomenesc abia acum deCuvântul primarului Anchidim Pavelea, cumde am dat atât de puþine nume de runcanide ieri ºi de azi ºi, mai ales, cum m-aº puteaopri din aceastã prezentare în aºa fel încâtdrumul dumneavoastrã spre Runc abia sãînceapã?

* Vasile Lechinþan, Adrian Onofreiu,Mircea Prahase (coordonatori), Fabricat înRuncu Salvei. Aspecte monografice, Cu oPrefaã de Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop,membru al Academiei Române, format: 16X 23 cm, 886 de pagini color, ediie cartonatã,Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013.

Ioan Es. Pop

IIIIIIIIIIIIIIIªANTIER LITERARRãsunetul cultural - noiembrie 2014

Universul MamaXII. Viaþa ta, Copilãria mea

þi-am adusdragu mamiide tãte

îmi spuneai dupã celãsam traista ºi plaseleîn mijlocul garsoniereifusesem dupã tinela garã ºi luasemautobuzul 9îmi era cam ruºinecu tinecã erai o þãrancãluasem traista în spinareplasele în mâiniºi mergeam repedecu câþiva metriînaintea tasã nu mã vadã cinevatu înþelegeaiveneai dupã mine ca un cãþeldar ca sã nu te laºimai prejos strigai:

mai lasã-le josdragu mamiicã þi-or fi grelec-am adus de tãtede la Runc

mergeam în continuarerepedeprefãcându-mã cã nu te auddupã ce am lãsat bagajeleîn mijlocul garsoniereiînchiriate cu 100 de euromi-ai spus

þi-am adus de tãtedragu mamiiplãcintã cu brânzãde aia bunãun pui sã-þi fac o tocanãcum îþi place þiemere din grãdinaplantatã detatã-tu sãracuamu cred cãºi oasele i-s putredede când o muritcârnaþ de ãlape care îl mânci cu poftãcastraveþi muraþicum îþi plac þie nesãraþio plasã de cartofio pungã de ceapão legãturã mare de usturoiun borcan de silvoiþãcã nu ºtiu dacã mai amputere sã fac ºi la anuþi-am adus ºi niºte þuicãda nu mai mult de o jumãtatecã ºtiu cã atuncicând te apuci de bãutnu te mai poþi opritrei pungi cu fãinã de mãlaicã ºtiu cã-þi place mãmãligaºi bagã la cap amuaici pe fundu trãistiiprintre celofane hârtiiºi tãt felu de miezuriþi-am adus Copilãria de la Runcfrumos împachetatã

Poeme de George Vasile Dâncuîn ziaru judeþean Rãsunetulai grijã de eaþine-o în casãprintre cãrþile tale dragisã nu o duci pe la filmesã o uiþi prin vreun hol de cinemanici pe la crâºmãsã o laºi pe lângãtãt felu de sticle goalenici în delegaþiile talesã nu o uiþi în tren sau într-o garãcã românu batã-l cucunu ºtie sã întoarcã lucrurile pierdutenu-i ca la noi la Runccând venea unchiu tãupoºtaºu satuluinoaptea beatºi-ºi uita geantacu banii de pensieîn cãrareºi veneau dimineaþasãtenii ºi i-o aduceauai grijã de eadragu mamiicã eu am avutpoate nu mai vin la tinecã-s beteagã ºi slabãºi ºi dacã o sã vinn-o s-o mai pot aducede grea ce-i

aºa am fãcutdragã mamãam pus-o la loc de cinsteunde îmi þin hârtiileºi puþinele manuscriseîntr-o cutie tare de bananeîn dulapsub hainele de iarnãtot acoloîn luna lui aprilie 2011am pus frumosîntr-un plic de Eon Gaz(factura am plãtit-ocu întârziereºi am aruncat-oiar plicul l-am pãstrat)am pus dupã cum spunîntr-un plic de Eon GazViaþa ta

sunt acolo toateºi aºa cumnu vreau sã-mi revãdmanuscriseledeºi am grijã de eleaºa fac ºicu Copilãria meaºi cu Viaþa ta

VI. La înmormântarea taera în toamna lui 1995cu o þigarã în gurãpe o ploaie mocãneascãmã duceamsã rad niºte beriîn Music Pubtocmai primisemo scrisoare de la tineîn care spuneai

învaþã, învaþãºi iar învaþã

iar eu þi-am scris înapoi

cã prima datãa zis-o Lenin

tot în aceascrisoare spuneai

þine mintecã de douã oriatingi buzelecând spuicuvântul mama

am începutsã plângam luat scrisoareacu mineam fumatun pachet de þigãriºi am bãutprea multe beri

mã gândeamîn timp ce chefuiamcã atuncicând vei murio sã facceva memorabilsã þinã minte totsatul judeþul þarao ceremonie funerarãde pominã

ºi iatã cã autrecut 17 aniºi sunt la priveghiºi nu ºtiu ce sã facsãtenii mã întreabãdacã vând pãmântulcopiii de ce avemaºa de multe cãrþiiar femeile ce seva întâmpla cu casa

n-am fãcut nimicextraordinarla înmormântarea tadar a fost bine

m-au ajutatverii mei

m-am rugatmi-am luatrãmas-bun de la tineþi-am sãrutatmâinile fruntea ºi guratoate exemplarþi-am spusînainte de aveni oameniicã o sã facîntocmaice voiai tude la mineþi-am mai spuscã nu o sã uitniciodatãvorbele tale

þine mintecã de douã oriatingi buzelecând spuicuvântul mama

la înmormântarea tadragã mamãn-a fostextraordinardar eu am fostexemplarpãcat cãnu m-ai pututvedea

(poemul seîncheie aiciîn an doilea rândpentru cã eu credcã acesta este sfârºitulºi în primul rândpentru cãcel ce îl scrietocmai a începutsã plângã)

IVIVIVIVIV Rãsunetul cultural - noiembrie 2014

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Vasile V.Filip, Menuþ Maximinian, Aurel Podaru,

Andrea Hedeº, Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-Nãsãud;

email:rasunetul@rasunetul.ro

CONFLUENÞE

MIRCEA PETEAN:ªtiind bine cât de hotãrât sunt sa dau la Filologie, sora mea m-a avertizat: “Ai grijã, acolo

sunt cel puþin doiprofesori faimoºi pentru exigenþa lor: unul e Ion Vlad, iar celãlalt,MirceaZaciu. Cicã îi picã pe bieþii studenþi pe capete.” “Nu mi-e fricã”, am fãcut eu pegrozavul.

ªi într-adevãr, nu avea de ce sã-mi fie fricã, pentru cã Zaciu ne-a tratat, cel puþin pe noi,echinoxiºtii, cu o mare bunãvoinþã, acordându-ne încredere ºi susþinându-ne cu generozitateîn încercãrile noastre de a rãzbate în plan lliterar. Ion Vlad a fost ceva mai distant, doarpreda teoria literaturii, eram pe un teren arid, trebuia sã facem un efort serios de a gândiabstract, de a ne intelectualiza discursul. Reuºeam, cu chiu cu vai, sã fim abstruji, uncuvânt care revenea mereu în propriul sãu discurs. Era în vogã structuralismul, Profesorulnostru îl invoca adesea pe Gérard Genette, lãsându-se fascinat de geneza ºi metamorfozaformelor literare, mai degrabã decât de o carte sau de un autor anume.

Dupã Revoluþie, l-am întâlnit adeseori, fie la diverse reuniuni culturale, fie lasupermarketul unde obiºnuieºte sã îºi facã cumpãrãturile alãturi de soþia sa, distinsaDoamnã Profesoarã Carmen. Pe cât de aulic îl ºtiam, pe atât de ardent, aproape pãtimaºsusþinãtor al unei atitudini îl descopeream acum. “Daþi-ne ºinouã ceva spre publicare”, i-am cerut o datã pe vremea când lucram la Dacia. “Voi îl publicaþi doar pe prietenul tãuZaciu”, a rãspuns maliþios Profesorul. Apoi, dupã ce mi-am fãcut propria “prãvãlie”, amreiterat propunerea. “Bine”, mi-a zis, vãzând cã insist, “am sã-þi dau o lucrare despre...romanul poliþist!” O aºtept, în continuare!

LA MULÞI ANI, DomnuleProfesor!P.S. Abia aºtept sã-l reîntâlnesc ºi sã-i dãruiesc Nicanorul meu. Sunt extrem de curios sã-i ºtiu pãrerea, el fiind un expert în decriptarea resorturilor povestirii, cartea dedicatã acesteiforme narative fiind o lecturã privilegiatã pentru mine în anii de ucenicie…

OLIMPIU NUªFELEAN:Ion Vlad ºi lectura cãrþilor ca eveniment al

cunoaºteriiParafrazînd spusele fizicianul danez Niels Bohr, în vizitã la castelul Krönberg, pomenit

de Profesorul Ion Vlad în debutul cãrþii sale Romanul începuturilor crepusculare, fiziciancare se întreba retoric: „Nu e straniu cã acest castel devine cu totul altul de îndatã ce neimaginãm cã aici a trãit Hamlet?”, am putea sã ne întrebãm ºi noi, învãluiþi în acelaºi aerretoric: Nu e straniu cã literatura devine alta îndatã ce e interpretatã de Ion Vlad? Acest lucrul-am aflat mai întîi în sala cursului de teorie literarã, apoi din cãrþile Profesorului, dindiscuþiile despre cãrþi. Discursul sãu academic, precis formulat, era inconfundabil, îmirãsunã în minte ºi azi, ca ºi, desigur, în mintea altor colegi. Îmi amintesc cum un coleg îlimita adesea, seara, la cãmin, cu mare artã... Dacã ar fi sã parafrazez titlurile unor cãrþisemnate de Profesor, ar trebui sã menþionez apãsat cã ne-a oferit clare repere demetodologie literarã, ne-a învãþat sã descoperim operele literare, sã credem în destinulpovestirii (care, iatã, se dovedeºte azi cã învinge orice „deconstrucþie”), cã lectura este uneveniment al cunoaºterii, dar ºi cã este constructivã în cel mai înalt sens, ne-a introdus înfascinanta aventurã a formelor, ne-a purtat prin întinse teritorii romaneºti, ca sã descoperimaspecte ale finitudinii în fascinante universuri crepusculare, dînd în acelaºi timp rãspunsla marile întrebãri generate de receptarea literaturii. Putem cu uºurinþã sã observãm cumaceste „repere” literare devin repere sau dominante ale unei existenþe marcate de prezenþaspiritului. Forþînd oarecum sensurile unui concept, aº putea spune cã Profesorul ºi Criticulliterar Ion Vlad a configurat un etos al peregrinãrii prin cãrþi, punînd un patos incredibil ºi omare ºtiinþã în afirmarea lumii lor.

AUREL PODARU :Prin Ion Vlad, la Pavel Dan

Mama mea a fost colegã de clasã (în clasele primare) cu Pavel Dan. De la ea am auzitprima oarã numele prozatorului. „Ce haznã, de-atâta învãþãturã i s-o stricat capu’ ºi s-o dusPãvãlucu Morarului (aºa-i spuneau în sat scriitorului) când i-o fost lumea mai dragã!” Atâtaºtiam eu despre Pavel Dan când am ajuns la liceul din Turda, unde învãþase ºi el. Dinpãcate, însã, nici aici n-am avut norocul sã aflu ºi alte lucruri din biografia celui supranumit„rapsodul Câmpiei Transilvane”. Dar norocul vine (când e sã vinã!) de unde nici nu teaºtepþi. Eram student la Agronomia clujeanã, iar prietenul meu cel mai bun din liceu, coleg

de clasã, Vasile Vlad, student laFilologie, mã invitase de câteva ori sãasist la un curs susþinut de profesorulIon Vlad (coincidenþã de nume). Pânãcând am cedat stãruinþelor sale ºi m-am dus, fãrã sã ºtiu, ºi fãrã sã ºtie niciel, despre ce va vorbi Ion Vlad.

Amfiteatrul era neîncãpãtor ºi, într-oliniºte totalã, Profesorul a vorbit vreodouã ore, despre… Înmormântarea luiUrcan bãtrânul. Despre Urcãneasa ºiUrcan bãtrânul, despre Valer al luiBeder, Ana lui Triloiu, Simion ºiLudovica lui Piþuº, popa Tiron… Rudi…

Dumnezeule!, mã gândeam în timp ce vorbeaProfesorul, de oamenii ãºtia eu auzisem încãdin copilãrie, pe unii dintre ei îi ºi cunoºteam,mã întâlneam cu ei prin sat, le dãdeambineþe…

Nu mai aveam stare, mã foiam pe scaun,îmi frecam palmele pe sub masã. Pânã cândn-am mai rezistat ºi m-a luat gura pe dinainte:„útia-s consãtenii mei, Vasile!” i-am ºoptitprietenului meu, dar suficient de tare ca sã seaudã toatã suflarea din amfiteatru. Toate priviriles-au îndreptat spre mine în momentul acela,Profesorul ºi-a întrerupt discursul, m-a„reperat” repede , cum s-ar zice ºi,îndreptându-ºi degetul arãtãtor spre mine, m-a întrebat: „ªi dumneata eºti din Triteni?”

De aici a plecat totul. Întâlnirea mea cuProfesorul Ion Vlad a însemnat totodatã ºiîntâlnirea mea cu Pavel Dan - marele meuconsãtean. Dupã 50 de ani de la acea întâlnire,avea sã aparã ediþia criticã Pavel Dan a opereicomplete, realizatã de semnatarul acestorrânduri, cu Studiu introductiv de AndreiMoldovan. Va mulþumesc, Domnule Profesorºi vã urez din toatã inima: LA MULÞI ANI, CUSÃNÃTATE!

MARIA TOFANA:Studentul din anul al III- lea de la Facultatea de Litere care frecventa cursul de teoria

literaturii þinut de domnul profesor Ion Vlad se simþea privilegiat , deoarece avea ocazia dea cunoaºte o personalitate ºi, în acelaºi timp, avea un sentiment de teamã, din perspectivaexamenului pe care trebuia sã-l susþinã la sfârºitul anului universitar.

Domnul profesor, cu sobrietatea ºi exigenþa care-l caracterizau, le vorbea studenþilordespre teoria formelor. Cu emoþie ºi teamã, studentul asculta prelegerile prin intermediulcãrora pãtrundea în tainele teoriei literare, descoperind felul în care au evoluat formeleliterare, de la Poetica lui Aristotel pânã la Numele trandafirului de Umberto Eco. Deasemenea, pasiunea cu care vorbea despre cei mai importanþi teoreticieni ºi critici literaristârnea nu doar admiraþia studenþilor faþã de cultura vastã de care dãdea dovadã, ci ºiinteresul acestora faþã de operele reprezentative care au marcat evolutia formelor literarede-a lungul timpului.

Acum , rememorând perioada studenþiei, constat cã au trecut 20 de ani de cand am foststudenta domnului profesor Ion Vlad , teama a dispãrut, a rãmas admiraþia ºi preþuireapentru un erudit, un profesor deosebit, care a ºtiut sã pãtrundã în sufletele studenþilor sãiºi sã îi îndrume în înþelegerea textului literar.La mulþi ani, Domnule Profesor!

I O N V L A D - 8 5