caietele fdvdr nr. iii

52

Upload: fundatia-dan-voiculescu

Post on 13-Mar-2016

247 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Caietele FDVDR este o revista editata de Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei.

TRANSCRIPT

Page 1: Caietele FDVDR nr. III
Page 2: Caietele FDVDR nr. III
Page 3: Caietele FDVDR nr. III

1noiembrie 2012

Editorial

Editorial

Fondatorprof. Dan Voiculescu

Există mai multe definiţii pentru talent,dar niciuna îndeajuns de încăpătoare

încât să poată fi socotită completă, din punctulmeu de vedere. Talentul poate fi suma unorabilităţi native extraordinare sau doar o anumedexteritate moștenită și/sau însuşită și îndelungexersată. Definiţia nici nu este, poate, atât deimportantă, pentru că indiferent cum am alegesă-l definim, talentul – ne place să credem saunu - e uşor de remarcat, e observabil, facediferenţa dintre comun şi excepţional.

Lucrul şi mai interesant este că, deşi nureuşim să ne punem de acord asupra uneidefiniţii mulţumitoare, aproape toţi avem cer-titudinea că putem identifica talentul, atuncicând îl întâlnim. Nu cred că există o scuzămai frecvent invocată pentru justificareamediocrităţii decât talentul, real ori închipuit.Uneori, mediocritatea gălăgioasă, promovatăinsistent, împinsă în atentia publica, ajungesă treacă, de la un punct încolo, drept valoareautentică, care deși este lipsită de demonstraţiareuşitei, este intens complimentată pentru evi-denţa succesului. Notorietatea, meritată sau nu,ajunge astfel nu să răsplătească opera, ci să fie„opera” însăşi.

Ceea ce ne-am propus să facem, de maibine de 20 de ani, la Fundaţia Dan Voiculescupentru Dezvoltarea României, este demersulde a aşeza reuşita şi succesul în aceeaşiîncăpere. Există o distincţie majoră întrereuşită şi succes: reuşita măsoară împlinireatalentului prin realizări, prin operă dacă vreţi;succesul este, de cele mai multe ori, doar o mă-sură a notorietăţii. Încercăm să zidim edificiicare vor dura, tocmai de aceea dorim săadăugăm vocaţiei și talentului şi acele darurifără de care acestea nu pot cunoaşte împlinirea:stăruinţă, rigoare, muncă, educaţie, excelenţă.

Atât cât ne stă în putinţă, noi, cei de laFDVDR, am construit și vom continua să con-struim, repere pentru „România de mâine”, pemăsura cerințelor „României eterne”. Aşa seface că, în acest număr al revistei, veţi întâlnievocate „Grădina Valorilor Româneşti” sau„Mărţişorul” lui Tudor Arghezi, dar îl veţicunoaşte şi pe violonistul de geniu care esteAlexandru Tomescu. Îi veți întâlni și pe câțivadintre copiii talentați și muncitori, membri aiClubului de Excelență, copii pe care „pariem”și de care suntem siguri că veți mai auzinumai de bine și mâine și poimâine… Ei nevor da astăzi „Autografe pentru Viitor”.

Şi încă ceva. Cum revista se pregăteşte săapară chiar în preajma zilei noastre naţionale,ne alăturăm demersului prietenilor şi colegilornoştri din Trustul Intact și aşezăm Tricolorulpe coperta revistei, cu respect şi mândrie.

La mulţi ani, români!La mulţi ani, România!

Trisi CristeaDirector General

Fundația Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României

Revistă editată de Fundația Dan Voiculescu

pentru Dezvoltarea României

DirectorTrisi Cristea

RedactoriAnca PopaAlexandra Diaconu

Art DirectorDan Marinescu

DTP și GraficăSorin Paraschiv

Fotografii din arhiva personală Tudor Argheziși Alexandru Tomescu

Fotografii realizate de Dan Marinescu/FDVDR

CoordonatorDaniel O. Bejan

Page 4: Caietele FDVDR nr. III

2

Sumar

Caietele FDVDR

Caietele FDVDR Sumar

Editorial

Pictură 33-36Scriere creativă 37-40

Fotografie 41-45

1

Cursurile FDVDR 3-5

6-7

Autografe pentu Viitor

Concursul Oameni și Locuri

8-12

Interviu Alexandru Tomescu 13-17

Testări în grădinițe 18

Grădina Valorilor Românești 19-22

Mărțișor de octombrie 23-28

Parteneri 29, 32, 46 - 48

Allegria 30 - 31

Page 5: Caietele FDVDR nr. III

3noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

Cursurile FDVDR

Din 2007, peste 1.500de copii au beneficiat de

programul de cursurigratuite.

Încă din anul 2007, Fundaţia DanVoiculescu pentru Dezvoltarea

României a demarat programul anual decursuri gratuite pentru copii şi tineri, menitsă-i încurajeze să-şi dezvolte abilităţile şisă-şi atingă maximul de potenţial.Cursurile, special concepute pentrucopiii şi tinerii cu aptitudini şi rezultateşcolare de excepţie, au rolul de a-isusține în vederea dezvoltării talentului.Copiii care frecventează aceste cursuri auacces la o largă paletă de materiale edu-

caționale (albume, enciclopedii etc.) adec-vate de domeniul de pregătire specific.Talentul şi abilităţile cursanţilor sunt

completate şi dezvoltate şi prin inter-mediul activităţilor cultural-edu-caţionale ce includ vizite la muzee,expoziţii, tabere de creaţie, workshop-uri şi întâlniri cu personalităţi reprezen-tative pentru domeniile noastre deinteres.Pe lângă o pregătire de specialitate, cur-sanţii sunt incluşi într-un program deconsiliere psihologică, de dezvoltare ainteligenţei emoţionale, care are rolulde a-i ajuta să se cunoască mai bine şisă-şi clădească propriul drum, în con-formitate cu aptitudinile personale şi cuaspiraţiile acestora.În total, din 2007, peste 1.500 de copiiau beneficiat de programul de cursurigratuite.

Pentru al şaselea an educaţional consecu-tiv, copiii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 18ani, cu vocaţie şi talent, câștigători de pre-mii naţionale şi internaţionale, cu rezultateşcolare deosebite, participă, în funcţie derezultatul obţinut în urma testărilor, la cur-suri de: Arte vizuale, Artă fotografică,Limba Engleză, Informatică aplicată şirobotică, Educaţie Muzicală, Perfor-manţă în programare, Scriere creativăşi Dezvoltare personală.Şi pentru că ne gândim și la părinți,avem în desfăşurare un program de con-siliere parentală, axat pe dezvoltareapersonalităţii copiilor talentaţi.Cursurile se desfăşoară săptămânal, înperioada octombrie - iunie, timp în carecopiii se pregătesc sub îndrumarea șicoordonarea unor profesori de speciali-tate.

Page 6: Caietele FDVDR nr. III

4 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

Cursul de arte vizuale urmărește dez-voltarea înclinațiilor artistice prin aprofundareanoțiunilor din sfera artelor plastice și decora-tive şi prin abordarea problemelor teoretice șipractice ale elementelor de limbaj plastic, aleculorii, ale compoziției, structurate în teme deatelier cu conținut personalizat. Conţinutul tematic al cursurilor are

drept scop dezvoltarea imaginaţiei şi asensibilităţii, precum şi formarea cul-turii estetice, elemente primordiale îndefinirea personalităţii artistice.

Cursul de artă fotografică antreneazăimaginaţia şi memoria cursanţilor, îi învaţă săse cunoască şi să folosească optim aparatele defotografiat digitale, folosind lumina, culoarea

şi spaţiul, pentru a transmite mesaje vizuale.Acest curs oferă acces la cunoștințeleteoretice și experiențele practice princare participanții pot învăța săstăpânească procesul de concepere șirealizare a fotografiilor, atât în aer libercat și în studio. Cursul de Limba Engleză urmăreştedezvoltarea abilităţilor de utilizare alimbii engleze prin amplificarea în-crederii în capacitatea cursantului de ase exprima în diferite situaţii, de a-şidezvolta vocabularul şi de a utiliza înmod corect elementele de gramatică şivocabular, necesare studiului unei limbistrăine. De asemenea, cursul are dreptscop pregătirea cursanţilor pentruexamenele de competență lingvisticăCambridge, care vizează toate cate-goriile evaluate în cadrul acestora:IELTS, FCE, CAE.Începând din luna mai 2008, FundaţiaDan Voiculescu pentru DezvoltareaRomâniei este centru acreditat Cam-bridge.Cursul de Informatică aplicată şi roboticăpropune activităţi educative care să stimulezecursanţii în studiul integrat al matematicii,mecanicii, electronicii digitale şi programăriicalculatoarelor, în scopul realizării aplicaţi-ilor cibernetice şi a construcţiei roboţilor.

Page 7: Caietele FDVDR nr. III

5noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

Cursul este adresat copiilor cu vârstapeste 14 ani.Cursul de educaţie muzicală are dreptscop iniţierea şi pregătirea din punct devedere vocal, prin folosirea unor tehnicimoderne şi de actualitate, dezvoltareaculturii muzicale şi a limbajului muzi-cal, dezvoltarea simţului creativ. Încadrul acestor cursuri copiii înzestrațicu calități vocale deosebite, care au fostpremiați la festivalurile naționale și in-ternaționale de interpretare muzicală, îşivor dezvolta capacitățile interpretativeși de receptare a muzicii, beneficiândatât de o pregătire individuală (solist)cât şi de ansamblu (grup mic şi Grupulvocal “Steluţele Europei”), în vedereaparticipării la festivalurile şi concur-surile de profil.Cursul de Performanţă în progra-mare urmăreşte pregătirea cursanţilorîn vederea participării la concursurile deinformatică şi dobândirea de cunoştinţeşi deprinderi avansate, necesare re-alizării de produse informatice per-formante.Cursul de Scriere creativă este organi-zat pe două paliere principale: scrierealiterară şi comunicarea. O particulari-

tate a cursului este reprezentată de ur-mărirea şi încurajarea evoluţiei tinerilorînzestraţi, de-a lungul timpului. Înprimul modul, cursul urmăreştedezvoltarea capacităţii de a inter-preta şi analiza critic textele, pre-cum şi modalităţile de organizare aideilor, construcţia narativă şi abor-darea stilistică. În cel de-al doileamodul sunt studiate modalităţile decomunicare, de la formele clasicela cele specifice “new media”,tehnicile de construcţie a mesajuluişi organizare a textului.Cursul este adresat copiilor cu vârstecuprinse între 12 şi 18 ani.

Cursul de dezvoltare personală ur-măreşte dezvoltarea abilităţilor de auto-cunoaştere şi intercunoastere, stimulareaşi valorificarea propriilor aptitudini, con-solidarea competențelor de comunicare şirelaţionare interpersonală, dezvoltareaunei stime de sine pozitive.Cursul de consiliere parentală ur-măreşte dezvoltarea şi consolidareacompetenţelor parentale în domeniul re-laţionării şi intercunoaşterii părinte-copil, a abilitării părinţilor în sensulachiziţionării de strategii şi metode decomunicare, interacţiuni adecvatenevoilor copilului şi totodată de pre-venire şi gestionare a unor situaţii speci-fice.Cursurile sunt gratuite. Cei caredoresc să urmeze aceste cursuri tre-buie să se înscrie şi să participe latestările aferente cursului ales. Înfuncţie de rezultatul obţinut, copiiivor putea lua parte la curs. Pentru fiecare an educaţional, înscrierileau loc în luna septembrie, urmând ca aces-tea să înceapă în luna octombrie. Cei carenu reuşesc să aplice la cursuri în pe-rioada de înscriere şi testare, o pot faceulterior, cu menţiunea că vor putea par-ticipa la curs în funcţie de rezultat şi delocurile disponibile.coordonatori proiectAlexandra Diaconu Mihaela Gheorghe

Page 8: Caietele FDVDR nr. III

6 Caietele FDVDR

Concurs Oameni și locuri

Concurs Oameni și locuri

„Ne naştem exploratori şi trăimo viaţă întreagă căutând lucruri, oa-

meni şi locuri speciale. Călătorimzeci, chiar sute de kilometri pentru

a vedea ceva special, dar de celemai multe ori, uităm să privim în

jurul nostru, să descoperim acelceva care face ca locul în care

trăim, să fie într-adevăr special”

Oameni și locuri – Something specialabout my place” este un concurs

național în limba engleză, care antreneazătineri creativi, cu viziune, în realizarea de filmedocumentare și fotografii.

Aceștia sunt provocați să aducă în primplan locuri inedite care merită să fie cunos-cute, vizitate sau oameni obișnuiți, ne-cunoscuși publicului, care au schimbat înbine comunitatea în care trăiesc

Prima ediție a concursului s-a desfășuratîn primăvara acstui an, reunind 32 de echipeparticipante, din întreaga țară. Evaluarea șipremierea participanților a fost realizată de

specialiștii National Geohraphic Learning.Călătoria în România neștiută, propusă de

participanți, este una fascinantă, care ne poartădin întunericul peșterii Florilor pe vârfulmuntelui Vulcan, de la cascada de lângă BăileHerculane la cazinoul din Constanța, cul-minând cu fabrica de hârtie de la Ramaca -documentarul despre mica fabrică de hârtie, re-alizat de 6 tineri din orașul Giurgiu, fiind șicâștigătorul primei ediții a acestui concurs.

Cea de-a doua ediție a concursului “Oa-meni și locuri” se desfășoară în perioada 18 oc-tombrie - 17 decembrie și propuneparticipanților o temă captivantă: relația om -natură.

Concurenții pot alege să prezinte: locuri încare oamenii au modificat cadrul natural sauau reușit să-i prezerve caracteristicile pentru arealiza diferite activități, evenimente specialeprin care oamenii protejează natura, oamenicare au avut și au un impact pozitiv asupraacesteia. Aspectul care face obiectul prezen-tării trebuie să fie ancorat în realitatea cotidi-ană, clipurile trebuind să aibă un caracterdocumentar.

Evaluarea și desemnarea câștigătorilor vafi realizată și de această dată de către reprezen-tanții National Geographic Learning.

Scopul acestui proiect este nu numai unulinformativ ci și unul educativ, deoarece ur-mărește sensibilizarea tinerei generații precumși căutarea și găsirea de modalități de a protejamediul natural.

Coordonator proiectAnca Milea

PremiiO training montaj video oferit de

IMAO workshop fotografie

O materiale educaționale oferite deFundația Dan Voiculescu

și Fischer InternationalO materiale promoționale

National Geographic Learning

Page 9: Caietele FDVDR nr. III

7noiembrie 2012

Concurs Oameni și locuri

Concursul Oameni și locuri – Some-thing special about my place este organi-zat de Fundația Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României în parteneriat cuFischer International, National GeographicLearning și Intact Media Academy înscopul de a aduce în prim plan aspecteinedite ale comunității în care trăim.

Acest concurs se adresează copiilor cuvârste cuprinse între 10 și 18 ani.

Cea de-a doua ediție se va desfășura în două secțiuni:- secțiunea video – participanții vor

transmite organizatorului un documentarsub forma unui clip video de 3-5 minute

- secțiunea foto – participanții vor trans-mite organizatorului o fotografie în concor-danța cu tema propusă

Tema concursului este relația OM -NATURĂ– participanții trebuind să transmităpentru fiecare secțiune imagini sau clipurivideo care să surprindă aspecte speciale aleacestei relații din locurile în care trăiesc.

Intact Media Academy își propunesă adune experiența celor mai reputațijurnaliști din mass-media româneascăși să transforme munca lor în cel maicomplex program educațional creatvreodată în mass-media din România.

Fischer International este unul din-tre cele mai importante centre de cartedin România, specializat în promovareamaterialelor educaționale necesare în-vățării și aprofundării limbilor engleză,franceză, italiană, spaniolă și germană.

Page 10: Caietele FDVDR nr. III

8 Caietele FDVDR

Autografe pentru viitor

Autografe pentru viitor

Problemele sunt ca niștepuzzle-uri pentru mine:

imediat cum rezolv una,îmi doresc să soluționez oalta, printr-o metodă cât

mai originală

Acum în clasa a XII-a la Liceul Inter-național de Informatică din București

și bursier al Fundației Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României, Vlad AlexandruGavrilă are un remarcabil palmares, cutoate medaliile posibile puse în joc încompetițiile de informatică ale lumii.Printre cele mai strălucitoare trofee seaflă și cel mai recent cucerit: aurulOlimpiadei Internaționale de Infor-matică din Italia la care a reușit, îm-preună cu ceilalți membri ai lotuluinațional de informatică, să clasezeRomânia pe primele poziții, alături deRusia și SUA, la numărul de medaliicâștigate. Extrem de prețios este, deasemenea, ”argintul” obținut laOlimpiada Internațională din Thai-landa în 2011, în întrecere cu cei maibuni elevi din 90 de țări.

Vlad participă din clasa a treia lacompetițiile de informatică, reușind săurce în fiecare an pe podium. Dar nus-a mulțumit cu perfecționarea și afir-marea în pasiunea sa de căpătâi,dedicându-se în paralel și aprofundăriitainelor fizicii. Cu același succes, trei

ani la rând (2008 - 2010) locul I la OlimpiadaNațională de Fizică fiindu-i... rezervat!

Vlad studiază încă din clasa a doua limbajede programare. Singur a hotărât să meargă lacursurile de calculatoare organizate pentru”boboci”, dar după numai câteva ore profesoriii-au decoperit harul și au hotărât să-lpregătească împreună cu cei de clasa a III-a șia IV-a, pe care i-a și depășit în scurt timp. Iardupă alte câteva luni, Vlad concura cu elevimult mai mari: prima olimpiadă de informat-ică, primul premiu câștigat! Nici nu împlinise10 ani și a vrut să se întreacă cu alții mai maricu cel puțin doi ani, deoarece la clasele pri-mare nu se organizau asemenea competiții.

VLAD ALEXANDRUGAVRILĂ

18 aniUn informatician recunoscut

deja la 18 aniMultiplu medaliat la

Olimpiadele de fizică și in-formatică

Page 11: Caietele FDVDR nr. III

9noiembrie 2012

Autografe pentru viitor

Autografe pentru viitor

Tot în clasa a treia a realizat primul „mini-joc” de cultură generală, gen „Vreau să fiumiliardar”, perfecționându-și aplicația astfelîncât aceasta să poată fi folosită ca un mod in-teractiv de a învăța la materii precummatematica, limba română, geografia sau is-toria. În clasa a cincea a adăugat programu-lui o grafică deosebită, făcând astfel jocul,care ascundea probleme și întrebări dificile,mult mai atrăgător, mai incitant penturcopiii de vârsta lui. „Problemele erau caniște puzzle-uri pentru mine: imediat cumrezolvam una, îmi doream să soluționez altaprintr-o metodă cât mai originală. De aceea, m-a atras într-atât informatica,

din capul locului - pentru că problemele aveaulegătură cu lumea reală. Reușeam să rezolvprobleme imposibil de soluționat într-un timpatât de scurt, fără ajutorul calculatorului și alunui algoritm eficient. Cele practice și inediteerau preferatele mele”.

Nu a trecut mult și Vlad a fost „recrutat”să facă parte din elita informaticii din Româ-nia: era în clasa a VI-a, avea 12 ani, când aprimit invitația de a studia la Liceul Inter-național de Informatică din București. Un anmai târziu rezolva probleme din programa deliceu și obținea, în două zile consecutive,medalia de aur și premiul I la OlimpiadaNațională de Fizică, cât și premiul I laOlimpiada Națională de Informatică, cuDiplomă de excelență!

Atunci s-a calificat și în lotul național dejuniori, în cadrul căruia numele de AlexandruVlad Gavrilă, un român ce avea mai puțin de14 ani, s-a făcut cunoscut și pe plan inter-național: medalia de argint la Second Junior

Balkan Olympiad in Informatics, din Bulgaria. Își amintește cu emoție de primul

trenuleț pe care l-a primit de la tatăl lui saude prima dioramă pe care a construit-o la 10ani. În rest, cu toate că pregătirea de spe-cialitate la nivelul de performanță cerut deolimpiadele internaționale presupune unnumăr ridicat de ore de studiu și un volumconsiderabil de muncă, a reușit să obțină înfiecare an calificative școlare maxime latoate disciplinele, el considerând că numaiastfel se pun bazele unei educații cu ade-vărat solide și durabile.

Vlad are și un mare regret: nu i se acordăposibilitatea de a fi olimpic la două discipline,conform regulilor Ministerului Educației in-trate în vigoare în 2012. Chiar și asa, continuăsă se pregătească la cel mai înalt nivel și la fiz-ică, convins fiind că „informatica și fizica sepot lega foarte frumos în inteligența artificială,în electronică”.

Iar pentru viitor, își propune să îmbine celedouă discipline în domeniul cercetării aero-nautice.

Page 12: Caietele FDVDR nr. III

10 Caietele FDVDR

Autografe pentru viitor

Dennis are 12 ani şi este pasionat deaeronautică, iar de curând a devenit

interesat şi de navomodelism şi automodelism. Dennis Dobrescu vrea să devină pilot de

aviaţie. Până să-şi îndeplinească visul, conducemachete de aeronave prin telecomandă, iar depatru ani câştigă aproape toate competiţiilenaţionale de aeromodelism. Și studiază alteforme de viață, în care crede, chiar dacă nupoate creiona un „extraterestru”.

Pe el nenumăratele medalii nu îl impre-sionează deloc, pentru că ştie că avionul vi-itorului există deja, în mintea sa. În acesttimp, în camera lui, pe raft stă un dosar im-presionant cu diplome şi un mănunchi demedalii obținute la competițiile naționaleși internaționale în domeniul aeromodelis-mului.

Povesteşte în detaliu despre fiecare com-petiţie câştigată şi, mai ales, despre profe-sorul care îl susţine. Are sprijinulnecondiționat al familiei sale și al FundațieiDan Voiculescu, al cărei bursier este. Iaraceastă susținere îl încurajează, îi este deajuns ca să continue cu aceeași ambiție.

Vorbeşte puţin şi zâmbeşte timid, dar dacăîl întrebi despre machetele sau concursurile deaeromodelism, parcă devine un alt copil.

Dennis Dobrescu s-a născut în loculpotrivit pentru un viitor pilot: la Pucioasa, un

oraş cu tradiţie în concursurile de machete deaeronave. Tot acolo l-a întâlnit şi pe cosmo-nautul român, Dumitru Prunariu. Chiar dacăpasiunea pentru aeromodelism îi ocupă multtimp, este interesat şi de alt gen de competiţii.Participă la olimpiadele şi concursurile delimba română şi matematică. Le preferă pecele din urmă pentru că „se leagă tot de avi-aţie”.

Povesteşte mândru despre propria ma-chetă, pe care a construit-o recent împreună cuprofesorul său. Nu a cumpărat una gata făcutăpentru că ar fi costat prea mult, aşa că „domnulprofesor a comandat materialele de pe internetşi ne-am pus pe treabă. Cu 1.000 de lei amfăcut o machetă numai bună de concurs”,spune Dennis Dobrescu. Când vine vorba de-spre planurile de viitor, timiditatea dispare:„vreau să devin pilot, dar nu vreau să plec dinRomânia”. Are și o explicație pentru asta: „Capilot pot vedea toată lumea. De ce să plec?”

Denis se află printre bursierii anului2012 ai Fundației Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României.

Vreau să devin pilot, dar nuvreau să plec din România.

Ca pilot pot vedea toatălumea. De ce să plec?

DENNIS DOBRESCU12 ani

Un posibil pilot de aviație careștie cum va arăta avionul viitorului.

Câștigător a nenumărate

competiţii de aeromodelism

Page 13: Caietele FDVDR nr. III

11noiembrie 2012

Autografe pentru viitor

MIRCEA GOGONCEA21 ani

Viitor maestru al chitareiclasice

Un tânăr recunoscut deja cafiind unul dintre cei mai buni chi-tarişti români din lume

Chitara este un modde a fi

La numai 21 ani, Mircea este recunos-cut ca fiind unul dintre cei mai buni

chitarişti români din lume. Mircea face perfor-manță în muzică și reușește să impresionezepublicul cu talentul lui în mânuirea corzilor.

La numai 5 ani, Mircea Gogoncea câștigaprimul premiu la chitară clasică, iar la 12 ani eracel mai premiat copil român care a cântat la chi-tară în fața lui Leonardo DiCaprio și CatherineZeta-Jones la festivalul “Leul de aur” din 2003,de la Veneția.

În România, Mircea a fost cel mai premiatelev român.

Mircea Gogoncea estetânărul care a cucerit lumeacu talentul lui ... la propriu!A câștigat peste 150 dediplome (sau poate și maimulte) în 8 domenii diferite(fără a număra orice diplomăde participare care ar fi pututfi primită împreună cuaceste premii): Chitară cla-sică, Matematică, Infor-matică, Creaţie literară,Teatru, Pictură, Fotografie,printre care 5 premii de ex-celenţă, 3 Mari Premii, 70de premii întâi.

A ales să se concentrezepe studiul chitarei clasice, domeniu în care aobținut peste 84 de premii la 79 de concursurinaţionale şi internaţionale, dintre care peste 50DE PREMII I.

Mircea este din 2007 susținut și încurajatspre performanță și de Fundația DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României.

Mulți ar crede că toate acestea sunt sufi-ciente pentru a-l considera un geniu! Dar nu șipentru Mircea Gogoncea care, a continuat săfacă performanță pentru a ajunge un adevăratmaestru al chitarei clasice.

Evoluează în concerte alături de nume mariale chitarei, jurizează concursuri internaționalealături de Joaquín Clerch, Carles Trepat,Rafael Aguirre și continuă să câștige, de celemai multe ori cu unanimitate de voturi, celemai prestigioase concursuri de chitară clasicădin întreaga lume.

Așa s-a întâmplat și în 2011, la Festivalulde Chitară de la Cordoba din Spania care re-unește anual cei mai mari chitariști din lume, lacare Mircea a câștigat premiul I cu unanimi-tate de voturi. Chitaristul român de numai 20de ani a fost atunci și cel mai tânăr câștigătoral acestui concurs la care au participat de-a lun-gul timpului nume legendare ale muzicii inter-naționale precum: Bob Dylan, BB King,

Chuck Berry, Garry Moore, Carlo Santana șimulți alții.

Despre succesul, performanțele și harul cucare a fost înzestrat Mircea, presa din întreagalume a scris deja și continuă să scrie.

Așadar… un singur pas pentru a auzi deMircea ca despre un desăvârșit maestru alchitarei clasice.

Page 14: Caietele FDVDR nr. III

12 Caietele FDVDR

Autografe pentru viitor

FRANCESCA VELICU14 ani

Imaginea viitorului baletuluiromânesc

Singurul copil român invitat

de Teatrul Balșoi la un master-

class la Moscova

Pentru dans, lasorice la o parte

Avea numai 4 ani când a urcat primadată pe scena Operei Naționale din

București. Iar de atunci dansează. Acum are 14ani și a fost deja remarcată chiar de profesoriicoregrafi ruși ai Teatrului Balșoi. Așa a ajunssă fie singurul copil român invitat în 2012 săstudieze pentru un an la Academia de balet aTeatrului Balșoi de la Moscova.

Francesca Velicu este elevă a Liceului deCoregrafie “Floria Capsali” din București. Ca oadevărată artistă a vrut să descopere toate artelefrumoase. A început cu muzica și pictura. Con-vinsă fiind că o artistă completă trebuie să aibăcunoștințe solide de muzică, a studiat timp de 8ani pianul și chitara în plan secundar, la Școala deMuzică nr. 5 din București.

Însă cel mai mult a atras-o dansul. Aveamai puțin de patru ani când a început să iacursuri de balet. Așa a ajuns, după doar câtevaluni de lecții pe scena Operei Naționale dinBucurești într-un spectacol pentru copii. Iar deatunci este colaborator al Operei române ănspectacolele Corsarul și Albă ca Zăpada.

După mai multe premii la olimpiadele șiconcursurile naționale, Francesca a ajuns în2011 direct în semifinala de la Paris a Concur-sului internațional „Youth America GrandPrix”, la categoria juniori. Este cea mai marecompetiție de balet la care participă anual copiicu vârste cuprinse între 9 și 19 ani din întreagalume. Iar în 2011, printre cei mai bunidansatori ai Europei s-a aflat și FrancescaVelicu.

Performanțele micuței balerine și grația cucare pășește pe scenă au fost repede remarcatede organizatorii acestui concurs care i-au oferitîn urma acestui concurs o bursă la New York,la Bolshoi Ballet Academy’s Summer Inten-sive, în vara anului 2012. La întoarcerea înțară, Francesca mărturisea: „De la maeștrii debalet ruși și americani de la New York am în-vățat să dansez nu doar cu trupul, ci și cu su-fletul”.

În urma acestui stagiu dintre cei peste 60de copii din toate țările lumii care au partici-

pat la cursurile de vară de la New York,Francesca a fost singura care a primit invitațiade a studia pentru un an la renumita Academiade balet a Teatrului Balșoi, din Moscova.

Francesca știe că numai cu ajutorul exi-genților coregrafi ruși poate atinge perfecți-unea și își poate împlini visul de a ajunge PrimBalerină într-una din marile Companii de Baletdin lume. “Pentru dans, las orice la o parte.”spune ea.

Francesca Velicu este unul dintre copiii încare Fundația Dan Voiculescu crede și pe careîi susține.

Page 15: Caietele FDVDR nr. III

13noiembrie 2012

Interviu Alexandru Tomescu

Inter

viu A

lexan

dru T

omes

cu„Î

n fiec

are c

opil e

xistă

un ta

lent..

.“

Page 16: Caietele FDVDR nr. III

14 Caietele FDVDR

Interviu Alexandru Tomescu

“În fiecare copil există untalent care poate rămâne

nedescoperit dacă nu facem ce putem pentru a-i ajuta”

Alexandru TomescuPuţini tineri muzicieni se pot mândri cu

performanţele profesionale ale lui AlexandruTomescu. De-a lungul a peste 20 de ani de ac-tivitate concertistică acordurile viorii acestuiaau răsunat în cele mai mari săli de concerte alelumii, printre care: Carnegie Hall (New York),Concertgebouw (Amsterdam), Berliner Philar-moniker, Théâtre des Champs Élysées (Paris)şi Metropolitan Arts Center (Tokyo), alături deorchestre de prestigiu dirijate de dirijori cele-bri: Kurt Masur, Valery Gergiev şi ChristophEschenbach.

Palmaresul lui Alexandru Tomescu numărăpeste 100 de premii I naţionale şi nu mai puţinde 26 de distincţii internaţionale, la concursuride prestigiu precum: Niccolo Paganini (Italia),Pablo Sarasate (Spania), Marguerite Long -Jacques Thibaud (Franţa) şi George Enescu(România). În ultimii ani, tânărul violonist afost invitat să se alăture pedagogilor celebri aiviorii în juriile unor concursuri internaţionale

din Italia, Franţa sau România. Solist concertist al Orchestrei Naţionale

Radio, Alexandru Tomescu are o intensă ac-tivitate muzicală la nivel naţional, concertândpe scenele tuturor filarmonicilor din ţară.

Cu o carieră impresionantă, ce se întindepe patru continente şi în peste 30 de ţări,Alexandru Tomescu se detaşează drept liderultinerei generaţii de violonişti români.

Pentru că prin intermediul Fundației Dan

Voiculescu am avut ocazia să cunosc mulțitineri talentați în domeniul muzical, dacă eștide acord, vreau să te rog să le destăinui celorcare împărtășesc aceeași pasiune cu tine,despre începuturile carierei tale și, de ce nu,poate chiar câteva dintre secretele unuimuzician deja afirmat.

Cum ți-ai dat seama că vioara este ...aleasă? De ce nu chitara sau pianul?

De fapt am început cu studiul pianului,dar din cauza unui accident a trebuit să re-nunţ la el. Oricum, vioara m-a fascinat din-totdeauna, iar în copilărie reprezenta jucăriaideală, o cheie către un tărâm nesfârşit, plinde posibilităţi care invitau la explorare.

Nu mi-o mai putea lua nimeni din mână.

Părinţii mei, amândoi muzicieni, ştiau că nu sepot pune în calea unui asemenea entuziasm şichiar dacă ar fi preferat ca eu să devin avocatsau medic, au realizat că nu există alt drumpentru mine. Astfel lucrurile au devenit se-rioase şi de atunci nu m-am mai oprit.

Ai avut un mentor? În toți acești ani,ți-ai dorit vreodată să-l egalezi pe ... Pa-ganini… de exemplu?

Mentori au existat mulţi şi cred că oricineaspiră să îi egaleze şi să îi depăşească pe ceimai buni. Dar pariul cel mai important este cutine însuţi. Trebuie să ai mereu puterea de a tedetaşa de tine în aşa fel încât să îţi dai seamacare este calea de străbătut ca să evoluezi şi săpui în valoare ce ai mai bun. Cu tine trebuie săfii într-o permanentă competiţie, să te auto-de-păşeşti, să dai tot ce ai mai bun din tine. Credcă este o regulă de viaţă, aplicabilă indiferentde domeniul de activitate.

Fără niciun fel de rezerve, se poatespune că ești cel mai cunoscut tânăr vio-lonist român. De ce are nevoie, după păr-erea ta, un tânăr ca să se afirme? Careeste rețeta succesului în Romania?

Eu aş spune că întâi de toate, esenţială estemunca. Este singura cale să ajungi în top şi săte şi menţii acolo. Privind acest aspect, nu potcrede nici în compromisuri, nici în scurtături.Şi ca să poţi să fii constant în munca depusă, ainevoie de tenacitate şi perseverenţă. Restul eimposibil să nu vină de la sine, indiferent deunde te afli.

Atâta timp cât vei trata cu seriozitatemaximă fiecare recital, fiecare concert, eimposibil ca oamenii să nu te aprecieze.Cred că de fapt publicul este cel care areultimul cuvânt de zis în aprecierea unuiartist. Dacă reuşeşti să îi impresionezi peoameni, dacă mesajul tău ajunge la ei,înseamnă că ţi-ai îndeplinit menirea. Pub-licul va fi mereu acolo să te asculte, să teînţeleagă, să te aprecieze.

Page 17: Caietele FDVDR nr. III

15noiembrie 2012

Interviu Alexandru Tomescu

Esti superstițios? Ai o formulă magică sauvreun ritual pe care îl faci înainte să intri pescenă?

Formule magice în niciun caz nu am.Obişnuiesc de cele mai multe ori să repet pânăîn ultima clipă. Este nevoie de asta şi ca să îmiîncălzesc articulaţiile degetelor şi mâinilor. Eca în sport, nu poţi porni într-o cursă de 100 demetri fără să te fi încălzit, întrucât întâmpiniriscul unor întinderi musculare sau a altor ac-cidente periculoase. Cred că majoritatea muzi-cienilor au nevoie de un interval înainte deconcert în care să fie singuri, să se pregăteascăemoţional pentru a da totul pe scenă, să se con-centreze la maximum asupra a ceea ce au defăcut.

A fost vreun moment în care te-ai simțitrecompensat cu adevărat pentru toate sac-rificiile făcute?

Nu a fost un singur moment. Mă simtrecompensat după fiecare concert, când vădcă publicul a apreciat ceea ce i-am dăruit, cândîn urma milisecundei care urmează ultimuluiacord al unei piese, izbucnesc aplauze ropoti-toare. Pentru asta trăim noi, artiştii de fapt.

Totuşi în acest context nu pot vorbineapărat de sacrificii, pentru că termenul are oconotaţie negativă, în vreme ce eu nu pot spunecă am sacrificat ceva pentru vocaţia mea. Purşi simplu în această direcţie m-a purtat des-tinul.

Vioara face parte acum din viața ta. Suntmomente în care ți-ai fi dorit să faci altceva?

Doar în copilărie visam la diferite meseriiîntre care şi la cea de şofer de troleibuz. Pe la4 ani eram fascinat de aceste vehicule, de zgo-motul deschiderii uşilor, de alunecareatroleelor pe cabluri. Dar curând mi-am datseama că singurul lucru pe care îmi doresc să

îl fac este să devin violonist. Niciodată nu mi-am pus problema abandonării acestui domeniu.Am început să merg pe acest drum de foartetimpuriu şi călătoria mi s-a părut atât defirească încât nicio secundă nu mi-ar fi trecutprin cap să fac altceva.

Având în vedere că ai avut ocazia să in-terpretezi pe unul dintre cele mai bune in-strumente cu coarde, nu pot să nu te întrebcât contează „capacitățile” viorii și cât tal-entul, atunci când un muzician inter-pretează o partitură?

În muzică e ca în tenis, ca să-l parafrazezpe marele Toma Caragiu. Lăsând gluma la oparte, se spune că un tenismen bun joacă binepe orice suprafaţă, cu orice tip de rachetă. Lafel şi un violonist reuşeşte să cânte impecabilchiar şi pe un instrument mai puţin valoros.Sunt convins că lăutarii pe care Enescu îi ad-mira atât nu cântau pe viori Stradivarius.

Page 18: Caietele FDVDR nr. III

16 Caietele FDVDR

Interviu Alexandru Tomescu

La fel, am întâlnit oameni care cântau peviori de valoare, dar nu reuşeau să se impună înconcursuri. Mă gândesc acum la o violonistăcu care am concurat în cadrul competiţiei„Marguerite Long – Jacques Thibaud”, care seplângea că Stradivariusul ei, în valoare de„doar” câteva sute de mii de euro nu este sufi-cient de bun ca să o ajute să câştige.

Avantajul maxim al unui instrument devaloare este că răspunde cu o promptitudineextraordinară la intenţiile violonistului,acesta depunând un efort considerabil maimic, tehnic vorbind. Dar cred că un muzi-cian care are cu adevărat ceva de împărtăşit,o va face indiferent de instrumentul pe carecântă.

Cum ți-a schimbat faimoasa vioară Stradi-varius parcursul muzical, cariera?

Cred că a fost o întâlnire fericită atât pen-tru mine, cât şi pentru vioara Stradivarius. Pen-tru mine pentru că am primit un instrumentcare mă reprezintă, cu care mă simt excelentpe scenă. Pentru instrument a fost bine fiindcăera cântat, după o lungă perioadă de tăcere,care l-a afectat. Este cunoscut faptul că viorilese deteriorează mai mult când nu sunt cântate,decât atunci când sunt pe scenă, în mâna unuimuzician. Din 2007, am iniţiat aşadar unparteneriat extraordinar reflectat mai ales decele patru ediţii ale Turneului NaţionalStradivarius, prin care am dorit să ofer ocaziatuturor românilor de a cunoaşte o parte a Pat-rimoniului Naţional. Toate turneele Stradi-varius au fost un succes. „Parteneriatul” cuvioara Stradivarius m-a inspirat ca în 2011 săvin cu un nou concept pentru Turneul Naţionalcare îi poartă numele: a fost primul spectacolsincretic care a îmbinat cele 24 de Capricii deNiccolò Paganini cu scurt-metraje conceputepentru fiecare Capriciu în parte. Apoi, în 2012,am mers şi mai departe şi alături de Ana Pepineşi de Paul Cimpoieru am îmbinat integralaSonatelor op. 27 de Eugène Ysaÿe cu teatrulnon-verbal.

Alături de vioara Stradivarius am făcut noidescoperiri, am trecut prin diferite tipuri de

emoţii artistice, am cunoscut Capriciile şi Ob-sesiile unui artist, deci am petrecut multe mo-mente revelatorii.

Anul acesta se împlinesc cei 5 ani, pe-rioada pentru care ai câștigat dreptul de acânta la vioara Stradivarius Elder-Voicu 1702,despre care se spune ca ar fi unul din cele maibine conservate Stradivarius-uri. Îți va fi greusă restitui vioara?

Încă nu am nicio informaţie în acest sens,dar se va organiza un nou concurs, la care cusiguranţă voi candida.

De cine ai fost sprijinit în dezvoltarea tal-entului tău?

De toţi cei cu care drumul devenirii mele s-aintersectat. De mama mea, cu care am început defapt să studiez, de Ştefan Gheorghiu, de EdwardSchmieder, de Tibor Varga, de toţi profesorii mei,de toţi cei cu care am colaborat. Fiecare nourecital a însemnat o nouă descoperire pentru mine,care m-a ajutat să fiu cine sunt azi.

Care este cel mai important sprijin pe carear trebui să îl primească un tânăr muzician, laînceput de drum? Care ar fi cea mai potrivităformă pe care ar trebui să o aibă acest spri-jin? - Iar acest răspuns îl vom considera ca ....un sfat, pentru noi.

Cred că cel mai important sprijin îl găseşteîn el însuşi. Dacă ştie ce vrea, poate să dărâmemunţii. Poţi să ai profesori excepţionali, un in-strument valoros, dacă eşti confuz în privinţadirecţiei pe care vrei să o adopţi, toate cele demai sus nu îţi vor folosi la nimic.

Sigur că ai nevoie însă şi de ajutor dinpartea celor din jur. De oameni care să te în-drume, de oameni care să te încurajeze, de oa-meni care să îţi ghicească potenţialul şi să teîmpingă înainte.

Două dintre Turneele Stradivarius au avutşi o componentă socială, cât de important estesă asociezi muzica şi binefacerea?

Cred că binefacerea trebuie asociatăfiecărei activităţi. Sunt sigur că tuturor ne stă în

Page 19: Caietele FDVDR nr. III

17noiembrie 2012

Interviu Alexandru Tomescu

putinţă să facem bine celor din jur. Dar cred,de asemenea, că muzica are puterea de a neface mai buni. Este un principiu care stă încăde timpuriu la baza activităţii mele. Când eramelev, am donat fondurile strânse în urma unuiturneu în Anglia pentru renovarea sălii de spec-tacole a Liceului „George Enescu”. Apoi în2009 şi 2010, Turneul Stradivarius a fostdedicat nevăzătorilor, respectiv copiilorhipoacuzici. Anul acesta am participat ală-turi de colegii mei din Cvartetul Ad Libitum –Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc şi Filip Papa –la Gala Genesis for Life, un eveniment dedicatstrângerii fondurilor necesare pentru achiz-iţionarea unui aparat de scanare venoasă desti-nat Secţiei de Neonatologie a Spitalului MarieCurie din Capitală.

Iar de curând, am devenit Ambasador alFundaţiei HHC România – Hope and Homesfor Children – o organizaţie cu o activitateimpresionantă care nu are cum să te lase in-diferent. Cei de la HHC se ocupă de refor-marea regimului copiilor aflaţi în grijastatului. În primul rând au închis toate orfeli-natele de tip vechi din zona Maramureş. Prin

orfelinat de tip vechi înţelegem acele instituţiisordide care găzduiau sute de copii pentru în-grijirea cărora personalul era total insuficient.În urma închiderii acestor centre, copiii suntprimiţi fie în familii normale, unde sunt îngri-jiţi de asistenţi maternali, fie în case de tip fa-milial, construite după ultimele stantarde, undesunt găzduiţi cel mult zece copii. De aseme-nea, HHC România, duce o politică activă anti-abandon, convingându-le pe mame să nu îşilase copiii şi punându-le la dispoziţie diferitemijloace care să le ajute să îi păstreze. Ce esteextrem de interesant este că HHC nu trateazăefectele, ci merge direct la cauză. În sensul cănu se limitează la a susţine financiar o familieaflată în nevoie, ci îi pune la dispoziţie mi-jloacele necesare pentru ca aceasta să-şi câştigeexistenţa pe termen lung.

Nu în ultimul rând, HHC România seocupă de reintegrarea în societate a copiilorproveniţi din centre de tip vechi, un aspect ex-trem de important.

Am spus „da” imediat ce mi s-a făcut prop-unerea de a mă asocia acestui proiect pentru cămi se pare nedrept ca aceşti copii fără vină săsufere. Copilăria în mod normal este cea maisenină parte a vieţii, singura în care nu suntemnevoiţi să ne raportăm la realitate, singura încare avem tot timpul necesar să explorăm şi sădescoperim netulburaţi această lume prin joc.Nu suntem în niciun fel constrânşi, realitatease împleteşte cu fantezia neîngrădită, suntemmult mai liberi.

Toţi copiii au dreptul la o copilărie fericită,pentru a putea înfrunta problemele care aparodată cu înaintarea în vârstă. Ne stă tuturor înputere să facem ceva pentru a-i ajuta pe aceşticopii să păşească cu dreptul în viaţă. Numaihazardul a făcut poate ca unii dintre noi să nenaştem în familii iubitoare, să nu ne lipseascănimic şi să fim ajutaţi să ne împlinim visele.Fiecare dintre aceşti copii au talente extraor-dinare – pentru pictură, pentru muzică, pentruştiinţe poate. Dar cum să le descopere fără mi-jloacele necesare? Dacă Doamne-fereşte eramnevoit să cresc în condiţiile de care aveau ei

parte înainte de sprijinul oferit de HHC, euoare aş fi ajuns ce sunt azi? Cine m-ar fi în-drumat către muzică, cine m-ar fi sprijinit?

În fiecare copil există un talent care poaterămâne nedescoperit dacă nu facem ce putempentru a-i ajuta. Îmi doresc ca HHC săreuşească să închidă toate orfelinatele din ţară,să îi poată sprijini pe toţi copiii să descoperecalea pe care o au de urmat.

Mi-aş dori ca nimeni să nu îşi mai aban-doneze copilul de teamă că nu îi poate oferi oviaţă îmbelşugată. Şi ştiu că putem realizatoate acestea, dar cu multă implicare. Aşa că îiinvit pe cititori să fie cu ochii pe activitateaHHC şi să ni se alăture la fiecare campanie.

Interviu realizat de Anca Popa

Page 20: Caietele FDVDR nr. III

18 Caietele FDVDR

Testări în grădinițe

Testări în grădinițe

Complexitatea crescândă a societăţiicontemporane face ca presiunea

provocării deciziilor cu care se confruntă copiiinoştri să apese asupra lor de la vârste din ce înce mai mici.

Este important să cunoaștem copiii în pro-funzimea lor, după niște criterii obiective. Înacest sens Fundaţia Dan Voiculescu a conceputpentru copiii de vârstă preşcolară înscrişi îngrădiniţe, un program gratuit de evaluare a ari-ilor de dezvoltare care pot contribui, datorităpotenţialului nativ al fiecăruia, la afirmareaprecoce a unui anumit talent.

Dezvoltarea este diferită de creştere.Dezvoltarea copilului se referă la modul încare copilul devine capabil să facă lucruridin ce în ce mai complexe pe măsură cecrește, creşterea fiind un proces fizic, natu-ral.

Când vorbim despre dezvoltare, vorbimdespre abilităţi ca:

-limbaj: vorbirea curentă, comunicarea,înţelegerea celor spuse de ceilalţi, folosirealimbajului corporal şi a gesturilor;

-socializare: interacţiunea cu ceilalţi, re-laţiile cu familia, prietenii, educatorii, co-operarea, modul în care răspund emoţiilorcelorlalţi;

-abilităţi cogni-tive - abilităţi degândire, care includ:învăţarea, înţelegerea,raţionamentul, re-zolvarea de probleme;

- m o t r i c i t a t egrosieră: folosireaunor mari grupuri demuşchi pentru a stadrept, a se aşeza, amerge, a alerga, a-şipăstra echilibrul, a-şischimba poziţia;

-motricitate fină:folosirea mâinilor pentru a mânca, a se îm-brăca, a desena, a picta, a scrie, a se juca.

Capacităţile sunt în formare şi fiecare copille dezvoltă în mod unic.

În urma evaluării efectuate până în prezent,care a constat în întrebări şi observarea com-portării la sarcini corespunzătoare vârsteicronologice, s-a constatat un nivel bun şi foartebun de capacitate a copiilor de a se concentraşi menţine atenţia asupra sarcinii, de organi-zare a informaţiilor în memorie, de a rezolvaprobleme de raţionament, cunoştinţe de vo-cabular, matematice, viteza de procesare a in-formaţiei, capacitatea de a-şi exprima adecvatpropriile emoţii şi de a înţelege emoţiile altora,de a stabili relaţii sociale adecvate, de a alegealternative raţionale şi asumadecizii.

Rezultatele observate aufost comunicate fiecăruipărinte în parte. Toţi părinţiiîşi doresc o dezvoltare armo-nioasă pentru copilul lor, săexceleze în anumite domeniipentru care îl pregătesc încă

de la grădiniţă. Din acest motiv cunoaştereaabilităţilor specifice fiecărui copil şi identifi-carea timpurie a acelora care ar putea aduceexcelenţa în anumite domenii este esenţială.

Copiii înscrişi în acest program aubeneficiat gratuit de “Cursul de Dez-voltare Emoţională” ce a urmărit dez-voltarea unor abilităţi de adaptare lamediul social contemporan. Studiile dinultimii ani au demonstrat că inteligenţagenerală nu este singură un predictor alreuşitei sociale dacă nu este însoţită şi deabilitatea de adaptare la problemele vieţiicotidiene, unde un rol important îl joacă in-teligenţa emoţională.

Cursul a fost structurat în patru şedinţe,care au vizat fiecare câte o competenţăemoţională şi/sau socială:

Şedinţa 1: autocunoaştere şi cunoaştere aemoţiilor de bază

Şedinţa 2: încredere în forţele propriiŞedinţa 3: dezvoltarea competenţelor so-

ciale de cooperare şi a împărţi cu ceilalţiŞedinţa 4: abilitatea de a recunoaşte că

“sunt bun, nu perfect”Suportul de oferire a mesajului prin care s-

a transferat competenţa a fost: povestea, dia-logul şi desenul, ca instrumente familiarecopiilor de această vârstă.

Sabina Grosoșiu - psiholog

program de evaluare a dezvoltării copiilor de vârstă preşcolară

Page 21: Caietele FDVDR nr. III

19noiembrie 2012

Grădina Valorilor Românești

Centru de interescultural și educațional

Grădina Valorilor Românești este unproiect cultural-educațional al

Fundației Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României , realizat înparteneriat cu Primăria sectorului 4, carevizează crearea unui centru de interes cul-tural, un spațiu destinat promovării valo-rilor autentice românești.

Amenajat în anul 2010 sub forma unuicomplex statuar format din 76 de busturi ale”românilor esențiali”, acest colț de natură găz-duiește, an de an, pe toată perioada verii, ac-tivități culturale și alternative de petrecere atimpului liber, precum :

-cursuri de limba engleză, pictură și istoriaartei, artă fotografică, scriere creativă, dezvoltare

personală, cursuri National Geographic Learning; -ateliere handmade;-Spectacole de teatru și cu teatru de păpuși,

serate culturale, concursuri, face-painting și mo-mente distractive cu clovni;

Pe aleile dedicate scriitorilor, muzicienilor,politicienilor și oamenilor de știință, cei careiubesc lectura pot deschide una dintre cărțilebibliotecii amenajate de Fundația DanVoiculescu, dotată cu sprijinul BiblioteciiMetropolitane Bucureşti, JurnaluluiNaţional, Grupului Editorial RAO, centru-lui de carte străină Fischer International şial Editurii Litera.

Toate activităţile desfășurate în Grădina ValorilorRomânești sunt oferite gratuit copiilor și tinerilor cuvârste cuprinse între 5 și 18 ani, care aleg să petreacăo vară de neuitat, într-un mediu propice studiului și re-laxării.

Pentru al treilea an consecutiv, GrădinaValorilor Românești a reprezentat un loc spe-cial pentru copiii și tinerii care au găsit înacesta un mod de recreere și de acumulare denoi cunoștințe, benefice pentru viitorul lor.

Grădina Valorilor Româneșticomplex statuar format din 76 de busturi ale „românilor esențiali“

Page 22: Caietele FDVDR nr. III

20 Caietele FDVDR

Grădina Valorilor Românești

Sute de copii s-au înscris și au participat la cursuri, ateliere, concursuri șispectacole interactive. În fiecare week-end cei mici au pășit în lumea fer-

mecată a basmelor și s-au bucurat de surprizele pregătite special pentru ei, iar întimpul săptămânii aceștia și-au însușit noi cunoștințe, în cadrul cursurilor și ate-lierelor, sub îndrumarea profesorilor coordonatori.

Fiecare curs a adus ceva nou, profesorii încercând să le insufle copiilor dorințași plăcerea de a învăța.

Cursul Ilustrație de carte și-a propus o incursiune în lumea literaturii, pornindde la fantasticul basmelor orientale, călătorind cu zeii Olimpului și ajungând pânăla amintirile de vacanță din romanele adolescenței. Lectura operelor literare s-a fi-nalizat prin reprezentarea grafică și picturală a scenelor, momentelor marcante sauportretizarea personajelor în diferite ipostaze, esența conținutului trecând prin fil-trul imaginației fiecărui mic artist.

Cursul de pictură s-a adresat copiilor cu vârste cuprinsă între 5 și 10 ani, careau experimentat o serie de tehnici accesibile și atrăgătoare, precum și stiluri pic-turale ușor de aplicat în subiectele abordate.

Cursul de limba engleză a avut drept scop dezvoltarea capacităţilorlingvistice ale copiilor, ţinând cont de particularităţile de vârstă, prin metodeşi tehnici moderne de predare/învăţare (jocuri, proiecte realizate în echipă, ac-tivităţi interactive, recreative).

Cursul de Limba engleză prin teatru și-a propus să inițieze copiii devârstă preșcolară și școlară (până la 8 ani) în învățarea limbii engleze prinmetode interactive, cum ar fi dialoguri între cursanți, utilizarea de materialevizuale atractive și învățarea de poezii simple, specifice vârstei.

În cadrul acestuia copiii au învățat să poarte conversații uzuale, întâlniteîn viața de zi cu zi.

Odată cu pășirea pe următoarele trepte ale cursului, copiii au fost îndem-nați să participe la scurte scenete de teatru în limba engleză, în vederea îm-bunătățirii abilităților conversaționale.

Cursul de limba engleză Tainele Marii Britanii și-a propus să călăuzeascăpașii elevilor spre descoperirea secretelor legate de tot ceea ce este reprezen-tativ pentru Marea Britanie.

Page 23: Caietele FDVDR nr. III

21noiembrie 2012

Grădina Valorilor Românești

Îmbinând trecutul cu prezentul, participanții la acest curs au în-vățat elemente de istorie, tradiții, superstiții și simboluri. De aseme-nea, și-au folosit imaginația la cote maxime datorită părții de creație,care presupune încercarea de a schimba istoria sau de a face să aparănoi detalii relaționate cu poporul britanic.

Cursul de scriere creativă a oferit cursanţilor noţiunile ele-mentare de terminologie literară şi instrumentele esenţiale de con-strucţie a textului, în același timp a încercat să stimuleze deprinderealecturii şi formarea unui minim aparat critic care să constituie sub-stanţa fertilă din care să se poată dezvolta personalitatea creatoare.

Cursul de artă fotografică desfășurat pe perioada vacanței de varăși-a propus să descopere și să inițieze tinerii cu vârste cuprinse între12 și 18 ani în tainele fotografiei.

Prin îmbinarea abilităților tehnice dar și a celor artistice partici-panții la curs au descoperit că fotografia este mai mult decât o pasiunesau o artă, este un mijloc de exprimare dar și de comunicare vizuală.

Totodată, au învățat că obstacolele ce stau în fața realizării fo-tografiilor mult dorite pot fi înlăturate dacă se pune accent pe creație,imaginație dar și originalitate.

Cursul National Geographic Learning a avut drept scop dez-voltarea interesului copiilor pentru explorarea și descoperirea, într-omanieră informală, a unora dintre cele mai variate și atractivedomenii. Concepute sub forma unor lecții interactive inspirate dindocumentarele National Geographic Learning, cursurile au oferitcopiilor o nouă viziune și interpretare despre cunoaștere, lume, științăși cultură.

Page 24: Caietele FDVDR nr. III

22 Caietele FDVDR

Grădina Valorilor Românești

Atelierul de dezvoltare personală și-apropus să învețe cursanții cum să se cunoascămai bine și să dobândească încredere în forțeleproprii, să devină mai deschiși și mai flexibiliîn relațiile cu sine și cu ceilalți, să-și înțeleagăpropriile emoții, sentimente, gânduri și com-portamente. Totodată, să-și înțeleagă și să-șigestioneze mai bine problemele specificevârstei pubertății și adolescenței și să facă fațăsituațiilor dificile apărute și în relațiile cuadulții sau cu persoanele de aceeași vârstă.Cursul s-a adresat copiilor cu vârste cuprinseîntre 10 și 18 ani.

Atelierele handmade (quilling, scrap-booking, origami și mărgelit) au urmăritdezvoltarea abilităților practice prin re-alizarea unor obiecte în diferite tehnici delucru manual, stimulând astfel imaginațiamicuților creatori. Îmbinând îndemânareacu creativitatea, participanții au realizat odiversitate de forme din hârtie, felicitări per-sonalizate în tehnica colajului și accesorii.

În fiecare an, Fundația Dan Voiculescupentru Dezvoltarea României organizeazăîn Grădina Valorilor Românești numeroaseactivități pentru copii și tineri, pornind de lacursuri și ateliere și ajungând la adevăratespectacole cu teatru de păpuși, clovni, face-painting, muzică și distracție pe măsură.

Coordonatori proiectAnca MileaMihaela GheorgheAlexandra DiaconuAlexandra GordeaAncuța ȘtefănescuMihai DumitriuSorin ParaschivAndrei Pană

Page 25: Caietele FDVDR nr. III

23noiembrie 2012

Mărțișor de octombrie

Măr

țișor

de oc

tom

brie

„Nici

odat

ă toa

mna

nu fu

mai

frum

oasă

Page 26: Caietele FDVDR nr. III

24

Mărțișor de octombrie

Caietele FDVDR

E o toamnă sfioasă,nemâniată de tulbu-rarea începutului de

veac

Eun octombrie cuminte şi văratec, nede-prins cu obiceiurile toamnei, încurcat

de regulile emisferelor. Cerul se deschidecurat, fără iscoadă de nor, aerul cald mişcă văz-duhul alene, uitând socoteala marilor migraţii.E o toamnă sfioasă, nemâniată de tulburareaînceputului de veac.

Aleea îngustă care duce de la strada agitatăcătre Mărţişor pare un culoar tainic care leagădouă lumi. Cu fiecare pas forfotul străzii e totmai depărtat, până când amuţeşte deplin, iar înloc ne cuprinde liniştea verde şi prietenoasă aaltui veac. Când intrăm pe poarta Mărţişoruluitotul pare că se preface în tihnă şi ne găsimîntr-un ţinut care nu cunoaşte nici timp, nicianotimp.

La stânga, livadă ,,n-a lepădat încă viulverdelui pentru arama toamnei, pentru că aicitimpul curge altfel şi toate se întâmplă la vremecuvenită, fără pripeală. Împrejmuit de un găr-duleţ de lemn vopsit tot în verde, e un peticelde pământ, peste care se răzleţeşte o tufă micăde trandafiri, ba încă mai încape şi un buchetde crizanteme. Pe gărduleţ e potrivit un semnpe care cu litere migălite cineva a scris: Aici seodihneşte „Zdreanţă cel cu ochii de faianţă”.Va să zică aici s-a ascuns, într-un târziu, celmai mare tâlhar de ouă pe care l-a ştiut vreo-dată stihul! La doi paşi e cuşca de lemn vopsit,cum altfel, tot în verde; n-ar fi deloc mirare cade sub cârpa de întuneric, dinlăuntrul cuştii,ochi de faianţă să ne privească a poznă.

La dreapta, o cruce de piatră străjuieştedouă lespezi pe care e sculptat un brâu ce îm-presoară numele poetului, Tudor Arghezi, şi alsoţiei sale, Paraschiva. Un nuc bătrân lasă dea-supra mormintelor umbră uşoară, cât săpazească locul de zarva lumii. Cumva, celedouă lespezi par ca scoarţele unei cărţi vechi,

la care nu încetezi să te întorci mereu, căutândsă desluşeşti tâlcuri noi. Frunza nuculuifoşneşte a şoaptă, îndemnând mai degrabă lazâmbitoare aducere aminte, decât la făţarnicăsmerenie.

Cine-i aci? O floare doar îl ştieŞi neştiinţa noastră rămâne pe vecie,Nu te ruga. Nu plânge. Nu căuta în jos.A fost? N-a fost? E de prisos.

În mijloc, casa se ridică, fără fală, dar cuveselă semeţie, ca un boţ de lumină cu ferestrepotrivite. Iar mai în spate, o clădire mică, zu-grăvită în alb curat, în care se află micuţa ti-pografie unde cândva era mijlocită înţelegereatainică a cernelei cu hârtia, din care se năşteaupetice de gânduri ascunse sub înşelătorul numede „Bilete de papagal”.

Păşind spre casă, un boţ de blană vine cătrenoi, mişcându-şi coada a şagă şi cerând

mângâiere. Abia când fiecare dintre noi îşiplăteşte cu câte o mângâiere dreptul de a trecemai departe ne e calea deschisă.

Doamne, fă-i bordei în soareÎntr-un colţ de ţară veche

-Dumnealui e stră-strănepotul domnuluiZdreanţă! face prezentările doamna MitzuraArghezi, întâmpinându-ne cu cald surâs, dinuşa casei.

Mitzura! îmi strigă un gând. Şi nu reuşescsă depăşesc sentimentul acela cotropitor că măaflu în faţa unui vechi tovarăş de pozne, cucare am copilărit atunci când se cuvenea săcopilăresc şi care m-a însoţit până la o vârstă lacare doar în taină mai e îngăduit a copilări.Doamna surăzătoare, elegantă, care mă în-tâmpină cu căldură la intrarea în odăilemărţişorului, va fi având domnia sa o vârstă aserenităţii şi senectuţii, socotind în ani lumeşti,

Page 27: Caietele FDVDR nr. III

25noiembrie 2012

Mărțișor de octombrie

dar licărul din ochi şi zâmbetul cald alungăînşelăciunea anilor şi îmi întăresc gândul că măregăsesc cu un vechi prieten, cu care nu m-amîntâlnit niciodată, dar alături de care am petre-cut vreme bună, risipind poveşti şi mâzgâlindpereţii cu gâze fantastice, aflate din stihuri.

-Poftiţi, vă aşteptam! suntem îndemnaţi înodaia de primire de la intrare, vegheată de osobă înaltă, îmbrăcată în faianţă de culoareauntului, pe care unduiesc firişoare de vopseaalbastră, curgând în rotocoale complicate.

Pe măsuţa din mijloc ne aşteaptă cafeleturceşti şi cofeturi. Cum nu mă grăbesc să gustdin cafeaua ascunsă sub politeţea unui degetde caimac, doamna Mitzura Arghezi mă în-deamnă să îndrăznesc. N-am încotro şi măr-turisesc că am reaua deprindere de a împreunaaburul cafelei cu fumul tutunului, obicei rău şistricător, dar pentru care n-am găsit dezvăţ.

-Foarte rău! mă ceartă gazda. Numai răufac ţigările astea, să ştiţi!

Cum să nu ştiu? Dar n-am astâmpăr şi îmiamintesc că maestrul era şi dumnealui înţelescu iarba dracului.

-Da, tata fuma! Pe atunci însă nu se ştiauatâtea despre nenorocirile pe care le aduce tu-tunul. Câtă mizerie lasă în vene, în artere. Peatunci nu se ştiau toate astea. Aflat prinstrăinătare, tata a descoperit gitanele aceleafranţuzeşti şi de atunci numai ţigări fără filtrufuma; Mărăşeşti şi Plugar.

Doamna Arghezi urmează apoi povesteadespre boala maestrului şi nepriceperea docto-rilor, apoi despre un alt doctor, care a găsit cuuşurinţă leac pentru suferinţa maestrului, acolounde, prea devreme, ceilalţi nu mai vedeaunădejde. Când povesteşte despre „tata”, măcopleşeşte deodată un potop de trăiri ciudate,pe care nu ştiu cum să le împac, aşa că le lasneîmpăcate. Tata cel pomenit e Tudor Arghezi,cea care îl pomeneşte e Miţu – cea din stihurilematestrului, iar eu ezit în faţa unei cafeleturceşti, în casa poetului, odihnind pe fotoliulîn care, probabil, cândva a stat şi mareleArghezi.

Lângă sobă, pe perete, e o schiţă în căr-bune, un portret al maestrului. Citesc iscălituradin colţ: Camil Ressu. Primesc îndată expli-caţie.

-Era un bun prieten de al tatei. Iubea multarta. O să găsiţi la etaj şi alte tablouri. Dărăscu,pe care tata îl preţuia enorm şi de care îl lega otrainică prietenie. Tot aşa cum tare mult l-aiubit pe Tonitza. Când, în 1965, este primulscriitor român laureat al pre-miului Herder, bursa carevenea odată cu premiul i-aoferit-o nepoatei lui Tonitza,Mihaela.

Apoi poveştile urmează.Aflu despre bucuria sărbă-torilor din iarnă şi strigătelecolindătorilor, la poartaMărţişorului de altă dată,despre cei care treceaupragul Mărţişorului, pentrua-l întâlni pe maestru şi arespira vreme de câtevaceasuri din tihna locului.

Gala Galaction, Topârceanu, Geo Bogza... Şicămăruţa pare că se umple cu personaje fabu-loase.

-Cum v-aţi îndreptat spre teatru? întreb. -Mi-a plăcut! îmi răspunde simplu doamna

Mitzura. Asta mi-am dorit şi asta am făcut. Amînceput cu puţin balet, apoi mi-am dorit să facteatru.

Cu modestie, doamna Arghezi nupomeneşte despre cele peste o sută de specta-cole de teatru în care a jucat sau despre cele 17filme în care a apărut, între 1958 şi 1986. Ovreme povestim despre teatru şi amintesc de-spre „Seringa”, piesa scrisă de Tudor Arghezi,pe care unii critici au suspectat-o de concesiifăcute regimului.

-Prostii! exclamă doamna Mitzura.Ce con-cesii? Care regim? E o piesă despre doctoriscrisa in 1943.Tata nu a făcut politică nicio-dată. Nu a fost membru al niciunui partid, iarîn pamfletele sale nu i-a iertat pe niciunii. Amsă vă arăt mai sus o fotografie, o să vedeţidumneavoastră.

Fotografia pomenită aveam să o văd ur-când scările. E o fotografie în care NicolaeCeauşescu, umil, plecat, încearcă să ciocneascăun pahar cu poetul.

Din 1948 până în 1954, la venirea comu-niştilor, după un articol numit „Poezia putre-facţiei sau putrefacţia poeziei” al unui anumeSorin Toma, un semidoct zgomotos, pe careistoria literaturii îl mai reţine doar pentru

Page 28: Caietele FDVDR nr. III

26 Caietele FDVDR

Mărțișor de octombrie

ticăloşia cu care, în anii celui mai întunecat stalinism, a împroşcat cumizerie spre numele mari ale culturii româneşti, ei bine, după acel miz-erabil articol, Tudor Arghezi este practic scos din viaţa literară, opera saeste trecută la index. Pentru poet şi familia sa au fost ani grei. Aurmat apoi ieşirea din neguri, iar în 1955 poetul este ales membrual Academiei române.

„Cântare omului” , volumul apărut în 1956, a fost socotit tot de cătreunii dovada „concesiilor” pe care Arghezi le-ar fi făcut regimului comu-nist. Câtă dreptate există în această afirmaţie? Versurile care încheie po-emul numit „Celui ce gândeşte singur” dau suficient răspuns întrebării:

E timpul slugă veche şi robul celui rău,Tu, omule şi frate, să fii stăpânul tău.

Gândurile acestea mă fac să îndrăznesc să o întreb pe doamnaMitzura Arghezi ceva ce, pentru o clipă, îmi pare necuvenit.

-Maestrul, spuneaţi, nu a făcut niciodată politică. Dumneavoastră, înschimb, v-aţi mai intersectat cu politica!

Doamna Mitzura izbucneşte în râs şi cu şagă în glas îmi răspunde:-Ce intersectat? Eu am făcut politică! Nu rabd şi întreb mai departe:-Vorbeaţi despre greutăţile pe care le aveţi cu întreţinerea Mărţişorului.

Dar cât aţi lucrat în politică nu aţi putut cumva face ceva ca să primiţisprijin?

-Păi, ce? Trebuie să vină politica să îmi facă mie treaba îngospodăria mea? se miră doamna Arghezi de aşa întrebare anapoda.

Preţ de o clipă rămân fără glas. Oh, Doamne – îmi spun- dacă toţitrecătorii prin politică ar fi gândit asemenea! Răspunsul simplu, fărăemfază, condensează enorm de mult bun-simţ, iar asta mă face să măruşinez de necuviinţa întrebării, născută din reaua deprindere a celorpoliticeşti, care ne înconjoară.

-Domnul academician Răzvan Theodorescu, fostul minstru al cul-turii, trebuie să o spun –adaugă doamna Arghezi- a fost de mare ajutor.Nu pentru că i-am cerut, ci pentru că preţuieşte tare mult locul acesta.Pentru că-i pasă. Mă mai întâlnesc cu domnia sa, uneori, pe la PiaţaDorobanţi, şi îl salut. „Sărut mâna” îmi spune. „Bună ziua, domnule min-istru” îi răspund şi mereu râde zicând: „Nu mai sunt ministru!”. Păi ce,după domnia sa cultura a mai avut ministru? Doar ministerul, cultura nu.

Doamna elegantă din faţa mea încetează, preţ de o clipă să mai fie Mitzura,tovarăşa-mi de pozne, din stihuri. Doar o clipă. Apoi îmi răspunde la multeleîntrebări, fără ascunziş, cu francheţe. Când întreb despre mult mistificata relaţiea maestrului cu un alt colos, Sadoveanu, primesc simplu răspuns:

-S-au respectat. Nu s-au iubit, dar nu s-au duşmănit aşa cum vorbesc mulţi.Pur şi simplu nu-şi vorbeau, aleseseră căi diferite, dar s-au respectat şi preţuit.

Page 29: Caietele FDVDR nr. III

27noiembrie 2012

Mărțișor de octombrie

Timpul trece iute, nici nu-mi dau seamacând au curs deja două ceasuri, dar aici, laMărţişor, ştiu asta, timpul are altă măsură.Doamna Arghezi mă pofteşte la etaj, să vădodaia în care lucra maestrul.

Păretele de var, de lângă pat,Cu zugrăveli şi semne s-a-mbrăcat.

Odaia e îngustă şi cuminte, de o tulbură-toare simplitate. În stânga, o bibliotecă plinăde tomuri vechi. În dreapta un pat auster, decampanie, cu cadru metalic aşezat pe rotiţe,despre care aflu că era mutat prin toate odăile,pentru ca maestrul să găsească liniştea odihneidupă nopţile lungi de trudă, care, am aflat, ade-seori se încheiau departe, după venirea zorilor,la opt, nouă dimineaţa.

Pe mijloc un birou de scris, pe care douăpene odihnesc lângă o călimară aproape goală,într-un pahar. Ochelarii stau cuminţi peste oschiţă în care maestrul încercase un auto-portret, alături de o cutie veche de acuarele.Masa de scris e aşezată în faţa ferestrei care dăspre răsărit. Pe acelaşi perete cu fereastra e oicoană.

-E icoana la care s-a închinat tata, în aniiîn care s-a retras la Cernica, în viaţa monahala!îmi explică doamna Arghezi.

Fără-a te şti decât din presimţire,Din mărturii şi nemărturisire,M-am pomenit gândindu-mă la tineŞi m-am simţit cu sufletul mai bine.

Alături, pe peretele vecin, o copie aunei litografii reprezentându-l peRousseau, se învecinează, la doar câtevapalme distanţă, cu icoana veche, din careIisus trimite binecuvântare. Îmi parecumva neobişnuită apropierea aceasta din-tre icoana Mântuitorului, cu respiraţia ei demistică taină şi portretul părintelui Con-tractului social şi al Discursului asupra ine-galităţii. Proximitatea credinţei cu raţiuneacea mai rece, în cea mai tăioasă formă îminaşte o întrebare la care primesc îndatărăspuns:

-De ce nu? Tata avea o minte iscoditoare.Credinţa nu l-a părăsit plecând de la mânăstire,dar venind în lume a încercat să o înţeleagăcum trebuie. Pe Rousseau l-a iubit mult. Cât astat la Geneva mergea des la statuia acestuia şirecitea adesea scrierile lui. Aţi citit „Psalmii” şiştiţi că nu şi-a părăsit niciodată credinţa înDumnezeu, chiar dacă uneori îi mai ciupea cuşfichiul limbii pe unii reprezentanţi ai clerului.Dar l-a iubit şi pe Rousseau.

Pe un fotoliu de lânga măsuţa de cafea eaşezat cu grijă, peste o năframă, basculmaestrului. Bastonul vechi stă sprijinit de fo-toliul sub care o pereche de papuci vechi, uzaţide întrebuinţare, aşteaptă încă pasul stăpânu-lui. Ni se pare că ar putea fi o fotografie in-teresantă şi împreună cu prietenul DanMarinescu o întrebăm pe doamna MitzuraArghezi dacă ar fi de acord să o fotografiemacolo, în fotoliul acela.

-Cum să stau eu în lucrurile părinţilor mei?ne răspunde doamna Arghezi cu dreaptă mi-rare. Şi răspunsul acesta simplu şi simţit neumezeşte ochii şi ne ruşinează.

O gâză urcă uşor pe pana de lângă călimarăşi pare a încremeni acolo, veghindu-ne parcă.I-o arăt doamnei Arghezi şi îi spun că poate ofi trimisă de cineva, să ne iscodească.

-Se prea poate! îmi răspunde surâzând

Văd pe un perete o fotografie a maestru-lui împreună împreună cu Geo Bogza. Îmiamintesc că Bogza povestea despre una din-tre acele splendide exaltări ale sale, când în-tâlnindu-l pe Arghezi i-a sărutat mâna. Asărutat mâna celui care, copil fiind, l-a văzutpe Eminescu. O întreb pe Mitzura Arghezidespre asta.

-Ei, da. El a încercat să-i sărute mâna,dar tata şi-a tras-o repede. Nu se făcea! CuEminescu era aşa: tata era copil, avea 9 anicând l-a văzut pe Eminescu şi lucrul acestal-a însemnat pentru toată viaţa. Nu văputeţi închipui cât de mult îl putea iubi peEminescu. Nu vă puteţi închipui! „Ce neb-unie? Care nebunie? Nebuni erau cei carevorbeau despre nebunia lui Eminescu”.

Alături de dramaturgul Paul Anghel

Familia - Paraschiva, Baruțu și Mitzura

Cu George Vraca, Mitzura, Maria Bota și Geo Bogza

Page 30: Caietele FDVDR nr. III

28 Caietele FDVDR

Mărțișor de octombrie

Tata nu a văzut un om nebun. Mi-o spuneachiar el. Nu un om nebun, ci un tânăr în-flăcărat. Pomenea des întâlnirea aceea. Cândl-a văzut, aşa cum era el atunci, copil de 9ani fiind, nu un om nebun a văzut, ci peEminescu. Iar Eminescu nu putea fi decâtîntocmai cum l-a văzut el, înflăcărat.

Sus în odaia din spate, doarme un patefeonvechi în care încă se află un disc. Citesceticheta frumos desenată: Wagner- Tannhäuser.Gândul aleargă iute, iar numele cu rezonanţăgermană naşte rapide asocieri: 1943, VonKillinger, Baroane.

-Maestrul asculta Wagner? întreb cunelalocul ei surprindere. Iubesc muzicaneamţului, dar nu ştiu de ce găsesc de mi-rare ca şi Arghezi să o fi iubit.

-De ce nu? Tata asculta orice muzicăbună. Vorbesc despre muzica clasică, pecare o asculta mereu cu mare bucurie. Dece nu l-ar fi ascultat şi pe Wagner?

Încerc să îmi imaginez cum va fi sunândcrescendo-ul din uvertura la Tannhäuser înliniştea patriarhală a Mărţişorului şi îmi dauseama, încă o dată, că văzută din locul acelalumea arată cu totul altfel.

Cum deja jumătatea de oră pentru carecerusem îngăduinţă trecuse de mult, nepregătim de plecare.

Aproape trei ceasuri petrecusem în Mărţişor,care, acum vă pot spune, nu e un loc, ci un timp.Chiar când ieşeam din casă în curte intra un grupde prichindei, veniţi să se împărtăşească dinsfinţenia şi liniştea Mărţişorului. Un „Sărut-mâna” mare cât casa şi lungit pe ultima silabă asalutat-o pe buna noastră gazdă.

-Bună ziua copii! le-a răspuns cu bun-venitîn glas.

Copiii, cam de paisprezece ani, poate, aumers spre mormântul poetului să aşeze câtevaflori.

- Copii! Sa fiţi cu grijă! Nu călcaţi pe mor-mânt! i-a mustrat doamna Arghezi, după ceunul mai neastâmpărat, a călcat cu nebăgare deseamă. A fost prima dată când în glasuldoamnei Arghezi am simţit o vagă undă deasprime, iute alungată de un surâs. Şi amînţeles că domnia sa nu e doar vechiul meutovarăş din versuri, nici locatar dintot-deauna al Mărţişorului, ci străjer al unuiţinut miraculos în care uneori ne e îngaduitşi nouă, muritorilor de rând, să păşim.

Înainte de a pleca am cerut îngăduinţa de ao săruta pe obraji. Şi am primit-o, cu zâmbetneprefăcut, lipsit de cochetărie. Am mulţumitpentru găzduire şi ospăţul cu poveşti şi am maiinspirat o dată din aerul curat al Mărţişorului,apoi i-am mai dat o dată tain de mângâiere, ur-maşului lui Zdreanţă şi am păşit pe aleea carene întorcea în lume. La capătul aleii ne-amsimţit deodată mai bătrâni, ca izgoniţi dintr-unţinut al poveştilor.

Ne-am întors în acelaşi octombrievăratec, sub cupola aceluiaşi cer limpede, deunde lipsisem doar trei ceasuri. Dar acumnimic nu mai era la fel.

Daniel O. Bejan

Page 31: Caietele FDVDR nr. III

29noiembrie 2012

Parteneri

Muzeul Literaturii Române

Page 32: Caietele FDVDR nr. III

30 Caietele FDVDR

Concurs Allegria

Allegria

În România există în continuare mulțicopii talentați, anonimi pentru cei mai

mulți dintre noi, care au nevoie de sprijin și în-curajări pentru a se putea afirma. La vârsta lacare vocațiile pot fi încă ascunse, aceste talentetrebuie să primească șansa de a urca pe scenăși de a se exprima.

Încrezătoare în creativitatea și originali-tatea cu care mulți copii au fost înzestrați,Fundația Dan Voiculescu a lansat în lunaseptembrie a anului 2011 un nou proiectnațional care urmărește descoperirea de noitalente artistice în rândul copiilor cu vârstecuprinse între 7 și 18 ani.

Concursul „Alegria” oferă copiilor șansade a urca pe scenă, de a deveni cunoscuți șiapreciați, șansa de a-și transforma visul în re-alitate. Peste 500 de copii au participat laprima ediție desfășurată în perioada sep-tembrie 2011 – iunie 2012, iar cei care s-auremarcat au ajuns în finală.

Ediția I a fost o competiție a talentului. Și-au învins emoțiile, au crezut în forțele propriiși și-au îndeplinit visul: acela de a urca pe oscenă adevărată și de a primi aplauzele tuturor.Cei mai buni 20 dintre câștigătorii celor nouă

runde ale concursului, s-au confruntat în finaladin 1 iunie care a avut loc la Teatrul Mascadin București. Au creat un adevărat specta-col din care nu au lipsit momentele de dans,acrobație, muzică ușoară sau populară.

Fie că au câștigat deja premii pe diferitescene internaționale sau abia și-au descoperittalentul, toți au vrut să demonstreze că sunt ceimai buni și merită unul dintre premiile oferitecu generozitate către organizatori.

Iar la final, juriul a trebuit să desemnezeși câștigătorii. Ei sunt: Selea Iulian, 13 ani,muzică - locul I, Pîrvu Alex Andrei, 9 ani,muzică- locul II și Orheanu Ștefan, 12 ani,dans irlandez - locul III. Toți participanții aufost premiați și au devenit membri ai Clubuluide Excelență al Fundației Dan Voiculescu.

Ediția a II-a a fost lansată la începutullunii octombrie 2012. Concursul se va des-fășura, ca și în cazul primei ediții, pe parcursulmai multor runde, pe două categorii de vârstă:7-12 ani și 13- 18 ani. Lunar, cei mai talentațicopii au acum șansa să-și demonstreze talen-tul și calitățile artistice în cadrul unei noi edițiia concursului Allegria.

Înscrierile se fac pe

www.fundatiadanvoiculescu.ro

concursul tinerelor talente

Page 33: Caietele FDVDR nr. III

31noiembrie 2012

Concurs Alegria

Allegria

Și de această dată, la finalul fiecărei runde aconcursului va fi ales câte un câștigător pentrufiecare categorie de vârstă și vor fi oferite nu-meroase alte premii pentru concurenții merituoși.

Toți participanții vor fi răsplătiți cu diplome și premii.Iar în luna iunie 2013, câștigătorul concursului vaavea șansa de a se lansa în cadrul unei emisiuni di-fuzate pe un post național de televiziune.

Concursul de talente Allegria își propuneîn egală măsură descoperirea celor mai bunitineri și promovarea excelenței prin inter-mediul unui concurs interactiv, dinamic, dar șisusținerea și îndrumarea acestor tineri cătreperfecționare și competiție constructivă.

Coordonator proiectAlexandra Gordea

Page 34: Caietele FDVDR nr. III

32 Caietele FDVDR

Pagină Parteneri

Instituţie publică de spectacole, teatrude repertoriu aflat în subordinea Con-

siliului General al Municipiului Bucureşti şifinanţat de la bugetul local, Teatrul Ion Cre-angă din Bucureşti desfăşoară proiecte desti-nate copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 12ani, educatorilor, cadrelor didactice special-izate, părinţilor şi tutorilor legali.

Este alături de cei mari şi de cei mici încădin 1964, iar din anul 2005 organizează anual,la iniţiativa maestrului Cornel Todea, Festi-valul Internaţional de Teatru pentru Copii„100, 1.000, 1.000.000 de poveşti”.

Teatrul Ion Creangă oferă o paletă bogată

în experienţe artistice pline de creativitate,menite să inspire, să îndemne la reflecţie şi săîi încânte pe copii. Anual, peste 50.000 despectatori din Bucureşti şi din ţară vizioneazăspectacolele montate la teatrul poveştilorcopilăriei, lucru demn de admirat şi lăudat într-o epocă în care timpul liber al celor mici paredin ce în ce mai legat de lumea calculatoarelor.

Momentan, din cauza amplelor lucrări dereabilitare a construcţiei din Piaţa Amzei,Teatrul Ion Creangă îşi susţine reprezentaţiilela Sala Rapsodia de pe str. Lipscani nr. 53.

În stagiunea curentă, au fost programate 4spectacole noi:

Povestea spicului de grâu (dedicat copiilorcu vârsta între 3 şi 5 ani)

Noddy (dedicat copiilor de peste 5 ani)Mofturi – titlu provizoriu (dedicat copiilor

cu vârsta de peste 8 ani)Cartea Junglei (dedicat copiilor cu vârsta

între 5 și 14 ani)Programul spectacolelor Teatrului Ion

Creangă poate fi urmărit pewww.teatrulioncreanga.ro și pe pagina deFacebook/TeatrulIon Creanga.

Teatrul Ion CreangăTeatrul poveștilor copilăriei

Page 35: Caietele FDVDR nr. III

33noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

MIHNEA MIHAIL17 ANI

Diversitatea operei lui Mihnea definește complexitateapersonalității sale artistice, abilitățile deosebite și talentuldefinindu-se prin varietatea temelor și tehnicile abordate.Acesta modelează, pictează, compune și trasează linii cu ouimitoare maturitate artistică evidentă în expresivitateavolumelor, uimitoare perspective, forța personajelor ală-turi de lirismul cromatic, toate acestea fiind amprente alestilului semnat Mihnea Mihail.

PicturăCoordonator Daniela Mihai

Cursurile FDVDR

Page 36: Caietele FDVDR nr. III

34 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

VALENTINA STAN14 ANI

Umbra și lumina, acompaniate de nuanțe delicate, se în-tâlnesc în compoziții sensibile prin tematica dar și prin tehnicace îmbină laviurile pastelate cu accentele de culoare. Aceleașicalități tehnice alături de profunda sensibilitate, sunt evidenteîn compozițiile realizate grafic în creion sau cărbune.

Page 37: Caietele FDVDR nr. III

35noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

DENIS CERNAT17 ANI

Pensulații energice par să anime formele și gândurile transformate în pete pic-turale abstracte ce descriu un profund univers interior plin de sensibilitate și inocență,conturat în compoziții nonfigurative marcate de emoție.

Page 38: Caietele FDVDR nr. III

36 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

MONICA URECHE16 ANI

Îmbinând calitățile tehnicii digitalecu îndemânarea și simțul cromatic, per-sonajele inspirate din benzile desenatejaponeze surprind prin expresie și atitu-dine, ascunzând parcă o poveste, misterulalături de fantezie fiind elementele defini-torii seriei de personaje create de Monica.

Page 39: Caietele FDVDR nr. III

37noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

Scriere creativăCoordonator Daniel O. Bejan

GER

Noi nu trăim firesc. Osia lumii nu se în-vârte ca-n povești.

Pe strada asta, aerul înoată în formol. Prinasfaltul ăsta se scurge zăpada măsluită în prafde aspirină. E friguț. Iar un pui de viscol tot dătârcoale grădinilor înghețate. În ziua asta nu-țipoți îngădui să fii bolnav; căci azi este azi șitoți medicii sunt în vacanță. Afundă-ți pi-cioarele încet în zăpada grea și lasă-te dus decrivăț pe lângă spitalul ai cărui suferinzi îșirabdă bolile într-o resemnată tăcere. De dupăferestrele de lazaret nu se mai aude decât ecoulfulgilor prăvăliți din cer peste pervazuri infec-tate. Un felinar stereotipal de singur pâlpâie cuo lumină stinsă înserarea.

De departe vine zvon de câne care latră;cărți zac necitite în biblioteci savant constru-ite; tu mergi de nu mai știu când prin zăpadăiscodind în trecăt draperiile cuibărite în inimageamurilor ferecate.

Un știrb cu fața zbârcită și cu căutătură ciu-dată în privire, înfofolit într-o manta de postav,stă sprijinit de-o poartă din lemn. Se uită la tinepentru o secundă, apoi, cu degete butucănoaseîși strivește țigara, lăsând să-ți pătrundă în năriun damf plăcut de mahorcă. O femeiemărunțică trece în grabă pe lângă urmelepașilor tăi și te lasă curând în spate.

Simți? Încă mai cade apăsat câte-un crâm-pei de nea de pe acoperișurile vechi. Reclamestrălucesc infidele pe la toate colțurile. E frig.Iar porumbeii s-au ascuns de mult în can-delabre. Pe undeva printr-o cămăruță, îțiimaginezi cum un scriitoraș flămând năs-cocește o altă iarnă. O iarnă în care trăsuraBrâncovenilor rămânea împotmolită printre

troienele de pe podul Mogoșoaiei; o iarnă undecucoanele acoperite cu mătăsuri și giuvaieremâncau chicotind smochine. O iarnă, ei bine,orice iarnă; căci e mai greu să numeri ierniledecât să plăsmuiești una nouă..

În beciuri bătrâne, păianjenii își clădescalene mreje printre cufere de lemn uitate cuanii sub covor gros de colb. Un murmur mo-noton se aude deodată cu scârțâitul pașilor tăiprin zăpada tot mai mare. Te chinuie un gândpe care nu vrei să mi-l spui și căruia încerci să-i găsești taina. Inima îți bate în urechi de la ovreme. Flușturatică și haotică în tic-tacuri. Tre-buie să înveți odată să mergi în ritm cu lumeadacă nu vrei să te calce-n picioare.

La colț de stradă, un puști vinde lumină. Șilumina lui scoate la iveală întunericul din tine.Umbra. N-are mai mult de zece ani; e mic șinegricios, cu o cărăruie de jeg bătătorit la bazanasului cârn și cu buclele părului negru aran-jate în neorânduială pe frunte. Are privirealimpede și dreaptă, iar ochii săi migdalați seopresc pe fiecare rid de pe moaca ta palidă șiinexpresivă. Într-o mână strânge nervos unbriceag micuț și ascuțit iar cu cealaltă zornăieniște monede aflate în geaca sa de vreo douăori mai mare ca el. La picioarele puștiului stăun coșuleț în care odihnesc cutii de chibrituri și

lumânări îmbrăcate în ceară roșie.Se prinde din nou să ningă. Îl lași în pace

pe puștiul care vinde lumină și-ți vezi de drum.Ești istovit. Mergi greoi, închipuindu-ți că s-aiscat o revoluție și pentru câteva clipe te daiprundet pe marginea străzii pentru a face locsoldaților cu puștile la umăr să meargă spreUniversitate. Tușești mult și te uiți la ceas; eprea noapte, prea frig.

Într-o curte țiganii fac focul. Toți până launul înfierbântați de cojoace călduroase. Unbătrânel ciolănos cu mustața-i neagrăacoperindu-I buzele, mângâie clapele unuiacordeon și începe să cânte o melodie veselă.Imediat se prind în jurul focului vreo trei țiganivânjoși, începând să zbiere versuri cu vocerăgușită. O țigancă bătrână cu mersul tărăgă-nat și cu cozile de tăciune încinse sub un baticroșu, se apropie bodogânind de foc și aruncăunui cățel negru un os mare cu urme de zgârci.În aer ninsoarea e topită de mirosul de carnefriptă și arar mai vezi vreun fulg plutindîncetinel peste case.

Din întuneric mai apar și alți țigani, cu fetetinere după ei și se prind toți într-un dans și-ntr-o horă de răsună toată strada.

Și tu? Tu ce faci? Zâmbești înciudatprivind la ei, apoi privind la tine. Ce ușor tre-buie să le fie lor, țiganilor: o țigare, o sămânță,un scuipat și viața merge mai departe.

MARIA BÎRSAN14 ANI

Măriuca are 14 ani și dinastii depovești ascunse în minte. Se întâmplă înscrisul ei lucruri tulburătoare, care nascîn noi, cei mai în vârstă, grija de a păzi șide a cultiva harul ascuns sub câțivapistrui.

Page 40: Caietele FDVDR nr. III

38 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

BRISTENA MĂRGĂRIT12 ANI

Bristena Mărgărit are doar 11 ani şio neobişnuită bucurie a poveştii. Deşi esteuna dintre cele mai mici eleve ale cursu-lui de scriere creativă, organizat deFDVDR, are o agerime a frazei suprinză-toare pentru vârsta atât de fragedă.Păşind cu inocenţă pe tărâmul dintrepoveste şi legendă, Bristena reuşeşte sănăscocească o mică minune.

nu-l mai vadă în faţa ochilor săi niciodată.Şi cum împărăţia era foarte mare, trei sol-daţi s-au pregătit cât de repede cu putinţăsă-l ducă să-l arunce cât mai departe deochii încruntaţi ai împăratului.

În ziua următoare, pe când împăratul stăteala balcon gândindu-se iarăşi cu cine să-şimărite fiica, a venit în zbor o bufniţă care s-aaşezat chiar lângă el. Aceasta a prins grai ome-nesc şi a început să-i vorbească:

-Împărate, eu știu ceva ce-i lipseşte gră-dinii tale.

Atâta doar a spus pasărea şi şi-a luatzborul. Împăratul a căzut pe gânduri : “Oarece-i lipseşte minunatei mele grădini ? Strălu-cire are, măiestrie la fel …”. A stat împăratultrei zile si trei nopţi să se gândească ce-i poatelipsi grădinei sale, însă în zadar, căci nu a găsitrăspunsul.

Atunci împăratul a dat de veste că cel care-i va răspunde la întrebarea care-l frământa deatâta timp , o va primi în căsătorie pe fiica sa.Imediat ce Altaira a auzit promisiunea tatăluisău, s-a supărat amarnic şi i-a spus:

-Tată, sufletului meu nu-i trebuie să ştiedacă cel cu care mă căsătoresc e de viţa nobilă,sau că ştie să ghicească o floare care lipseştedintr-o grădină. Aş fi vrut ca tu să-mi fi între-bat sufletul despre dorinţele mele, a zis fata,apoi a hotărât să fugă din palat. La plecare aprivit prin grădină să-şi ia la revedere de la co-pacul ei drag, însă nu l-a gasit. Şi tare s-a mâh-nit când a văzut că însăşi tatăl ei a aruncatcopacul ei preferat la marginea împărăţiei.

Fără a şovăi, a luat-o spre locul unde aauzit că se află pomul, să vadă pentru ultimaoară pe cel lângă care şi-a petrecut copilăria. Amers ceva cale, până când a văzut copacul. L-a recunoscut imediat. Ar fi fost în stare să re-cunoască acel pom dintr-o sută, a fost foartespecial pentru ea. Era scos din rădăcină, dar eraşi fărâmat în bucăţele. Crengile erau desparţitede trunchi. Ea a luat trei lăstari.

Între timp, împăratul şi-a dat seama că fiicalui nu e de găsit, aşa că a trimis şapte ostaşi încare avea cea mai mare încredere s-o caute.

La curtea împărătească veneau tot mai

mulţi flăcăi , cu speranţa de a afla ce-i lipseştegrădinii. Unii ziceau că-i lipsesc crizantemele,alţii cristalele, dar toate acestea erau deja îngrădină. Pentru a afla, unii, mai vicleni, seduceau chiar şi la vrăjitoare. Pe vremea aceeatrăia o vrăjitoare, despre care se zicea că ştieviitorul.

Aflând şi fiica împăratului despre acestdar nemaivazut al bătrânei, a hotărât să meargăla casa ei, ţinând cele trei ramuri în mână. De-odată, din una dintre florile gingaşe ale unei ra-muri, s-a ivit o zână plăpândă care a şoptit:“Mi-e sete, mi-e sete!”. Fetei i s-a făcut milade ea însă nu avea de unde să îi dea apă. Apoio altă zână a ieşit dintr-o floare a altei ramuri șia şoptit şi ea: “Mi-e sete, mi-e sete!”. Şi de astădată i s-a făcut milă însă n-avea cum să-i po-tolească setea. Chiar când trecea pe lângă unrâu, o altă zână răsări dintr-o floare micuţă depe cea de-a treia ramură. A zis şi ea ca şi cele-late zâne că îi e sete. De data asta i-a putut daapă.

-Mulţumesc mult că mi-ai dat să beau, a ziszâna. Drept răsplată, această rămurică din carem-am născut îţi va împlini o dorinţă. Ba chiar,îţi pot spune ce îi lipseşte grădinii tatălui tău.Vino aproape să-ţi şoptesc.

Dorinţa pe care şi-a pus-o a fost ca atuncicând va dori, să se transforme în orice fiinţă și-ar dori.

Într-un târziu, a ajuns la casa vrăjitoarei.Fata îşi dori să se transforme într-un urs.Văzând vrăjitoarea o aşa fiară, s-a speriat şi afugit. Apoi Altaira a intrat în casa ei, i-a îm-brăcat hainele şi îşi dori să se transforme învrăjitoare. Încet- încet, au început să vină felde fel de flăcăi la ea, să afle raspunsul ei la în-trebarea împăratului. Prima oară, ca încercare,Altaira îi intrebă:

-Dacă fiica împăratului ţi-ar cere să vor-beşti despre tine, în câteva cuvinte, ce aispune?

Primul i-a răspuns că ar zice că ar fi des-curcăreţ, curajos şi fiu de rege. Al doilea arăspuns şi el, că se socoate deştept, voinic sichipeş. Însă nici unul din aceste răspunsuri numulţumiră pe prinţesă.

Aurul Verde

Trăia odată un împărat bogat și puternic.El avea o fată neasemuit de frumoasă,

pe nume Altaira. Când ea vorbea păsările seopreau să-i asculte glasul melodios. Seara,când ieşea pe balcon, stelele parcă se opreauîn loc să se uite la ea. Împăratul se străduia săo mărite, însă în zadar. Fata se împotrivea defiecare dată. Niciunul din cei aleşi de tatăl săunu era pe placul inimii ei.

Dar împăratul mai preţuia ceva, poate la felde mult ca pe propria sa fiica: o grădină. Darnu era o simplă grădină. Era o grădină aurită.Erau acolo garofiţe, salcâmi, tei, meri, peri,pruni şi câte şi mai câte….Împăratul se mân-drea că grădinei sale nu-i lipseşte nimic. Toatăîmpărăţia a auzit de ea.

Într-o zi, pe când împăratul se plimbaprin grădină a văzut un copac verde. Aporuncit să se scoată şi să fie aruncat nu-maidecât într-un colţ al împărăţiei, încât să

Page 41: Caietele FDVDR nr. III

39noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

ExilAdaug din mineMile ceruluiTot reușesc să cuprindCu o singură zbatereA pleoapeiAbisulSprijinit în podul palmeiÎncerc să ridic bolte fragileZborul păsărilorPână mai ieriAvea loc pe cer.Acum e pribeag.Punctul din care am plecatLa începutul lumii –Nemărginit.Aud ecoulÎl lasă pașiiCând se lovesc de pietre.Îndrept mânaAting rana unui zbor mimat.Din toate scânteile ceruluiA rămas un singur băț de chibritCare arde stingher.

Comunicat apocrifSunt urmele pașilor mei pe nisipVezi?Două flori sălbaticePlantate fără tăgadă.CândvaAveau rostul lorÎnfloreau cochiliiZadarnic caut scoiciÎn mâlul uscat.

Te usucă și tu.Rest

Am avut jumătate de visMă înălțamCu o singură aripăFrântăDe jumătatea unui nor.Jumătate de viațăS-a scursÎn jumătate de ceasCând parte din mineTremura răsăritul.

CuvinteOamenii răstălmăcesc cuvintele.Le apucă de la jumătateLe împăturesc.Apoi literele se șifonează.Le netezeștiLe așezi pe rândLa loc în suport.Cutele nechibzuiteSe încăpățânează să rămână.Literele nu mai au echilibruȘi îți alunecă din cuvânt.

TangouAmurg înghețat de plăceriAmețit de pașiMâniosDarSimpluSincron incoerent.Se zbatDoi plopi cu ramuri negre-nfipteÎntr-un covor de zdrențeRoșii și gălbui.

ALEXANDRA SCARLAT17 ANI

Pentru Alexandra Scarlat poezia esteun refugiu al sentimentului, o tainiță agândului, în care își găsește sălaș vremel-nic, dar tainic. Emoția autentică, nefabri-cată, nu e istovită peste măsură prinuzuale metafore, fiind lăsată să respire înpropria ei cadență.

Într-o vreme în care toți poeții vor săîl încalece pe strașnicul Pegas, Alexandraîși dorește doar să-i poată da mângâiere.

Deodată, intră în casă un om mai blând şisărman după înfățişare. Şi lui i s-a pus aceeaşiîntrebare:

-Păi, nu în vorbe ci în fapte sunt adevărul,însă dacă ar fi să-i răspund i-aş spune că suntbun, iubitor de natură și harnic.

Fata a tresărit. Răspunsul acesta i-a plăcut. Tânăra prinţesă încă mai cântărea răspun-

sul flăcăului, când cei doi au văzut pe prispacasei o pasăre rănită la o aripă. El a sărit ime-diat să ajute sărmana pasăre. Astfel prinţesa şi-a dat seama că e om bun la suflet, aşa cum îșidorise ea. Chiar în acel moment, Altaira s-atransformat din nou in fată. El a rămas înmăr-murit.

-Tu… eşti fiica împăratului?-Da, eu sunt. Acum să mergem la palat să

îi spunem împăratului că ai găsit ce îi lipseştegrădinii lui.

-Dar eu nu ştiu ce îi lipseşte…Fata l-a luat de mână şi l-a condus la palat

unde toţi se aflau în căutarea ei. După aceea, i-a şoptit la ureche ce i-a spus și zâna.

Ajungând la împărat, acesta i-a grăit:-Preamărite împărat, am cugetat, iar eu

cred următorul lucru: Grădina LuminăţieiVoastre are aproape de toate, într-adevăr, însăîi lipseşte viaţa. Şi asta înseamnă că nu are niciiubire.

A rămas împăratul să se gândească, apoi şi-a dat seama că era răspunsul drept. Nici el nus-a gândit la acest răspuns.

-Fiule, grăi împăratul, tocmai ai spus niştevorbe foarte înţelepte. Drept răsplată o vei luade căsătorie pe fiica mea.

Și au făcut o nuntă ca în basme. Adică, ştiţivoi, a durat trei zile şi trei nopţi.

Iar împăratul a dat poruncă să seresădească, chiar în faţa ferestrei sale un copacrămuros, verde şi … viu. Acum, împăratuluichiar nu îi lipsea nimic din grădina sa!

Page 42: Caietele FDVDR nr. III

40 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

Mai adânc dincolo de plămâni –până ce ajungea să-l poarte în spinare.Mergea aplecat, cu tot aerul în spinare.

În el lumina se făcea tot mai micăși fiecare forțare lasă în urmă sufletși orice mișcare lasă șanțurile în beznă

Dincolo de gard eram doar noiși pământul transpirat de emoție,duhnind o stringere.

Jos,în strada mareun om ieșea din sufletul luiIar eu priveam nostalgicăcum sufletul îi cadeși ploaia se revarsă prin găuriapoi îl despicăîn douăîn patru până ajunge carne sub șinele tancurilor.

Un om ieșit din sufletul luise întindepe iarbă în spatele gardului de fier.El învelește în chipul săuamintirea sufletelor noastre.

Despărțire

Te duci atunci când reușești să faci cunoștință cu o garnitură de tren.

Cu sufletul lipit în tălpi,încă iubindu-și copilul mortdar deja așteptându-l pe următorul se agăța

de inimacare îți creștea din privire.

Noaptea se întindea încă din zorica o lână neagrăîntunericul țesându-ți veșmânt peste trup.Ea te împingea spre asfaltparcă sufletul ei s-ar fi lovit de bordurile uitate pe margine.

zSub umbrela aceluiași cerorașul în care tu și ea vâsliți împreună ace-

leași ploi,se închideatunci când faci cunoștințăcu prima garnitură de tren.

Nu mai întreba –Pune câinele să-ți latre toată nefericirea.

Când Amalia scrie

Ochii îmi creșteau ca o prelungire abrațelor –

Pipăiam cu privirea conturul lucrurilor.

Un câine tăia bucăți din mine,le strângea grămadă șile îngropa sub asfaltpe trotuarul unde Dumnezeu își păstrează

scara.Eu îmi simțeam bucățile abia la amiazăla vremea când Amalia trecea să le dea cu

sare.

Când soarele se strângea în puncte de lu-mină rece

mă visam un copil frumoscu gleznele libere și jucăriile îndesate în

buzunarele rochiei.

Păsările își întindeau uneori aripa spremine,

dar Dumnezeu le reteza zborul.Eu mă întindeam atunciși pipăiam pereții zgâriați de umbrele tale.

Amalia îmi creștea ca o prelungire abrațelor,

mai departe,dincolo de ele,până ce cuminte se așeza în loculîn care Dumnezeu mai urcă doar cu scara.

Cântecul sirenei

Jos,în strada mareun om ieșea din sufletul lui.

Noi ne întindeam pe iarbă în spatele gar-dului de fier

și așteptam să vedem cum luminai se rupe în fâșii.

Suflarea tăia bucăți din omul rămas înstrada mare –

Vedeam cum pleacă în rândun ochi, un braț, o inimă.

Cu pașii scufundați,trăgea aerul aproape de plămâniAdânc

CORINA CIUCĂ18 ANI

La 17 ani, Corina Ciucă nu mai este,deja, o promisiune, ci o voce care îşianunţă, fără solemnitate, dar cu dreaptăchemare, intrarea în Parnas. Versurile einu încearcă să fie recipiente obosite alemetaforei, nici vehicule încăpătoare aleemoţiei facile, nici lampioane chinezeşticolorând cu lumină înşelătoare cenuşi şimucegaiuri. Nu e vorba de o sinceritate ju-cată, nici de demonstraţie retorică, ci de oînţelegere adâncă a sensului poeziei.

Page 43: Caietele FDVDR nr. III

41noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

ANA MIRUNAMIHAI13 ANI

Pasiunea Mirunei pentru naturătranspare în imaginile ei. Își compunecadrele cu grijă, pentru detalii căutândlumina și unghiurile cele mai inspirate.

FotografieCoordonator Dan Marinescu

Page 44: Caietele FDVDR nr. III

42

Cursurile FDVDR

Caietele FDVDR

RADU GABRIELMORĂȘANU

13 ANIGabriel experimentează în aproape

toate zonele fotografiei, de la peisaj lamacro, găsind surse de inspirație în oricemoment și orice loc.

Page 45: Caietele FDVDR nr. III

43noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

Page 46: Caietele FDVDR nr. III

44

Cursurile FDVDR

Caietele FDVDR

LAURA ARABO12 ANI

Laura alege momentul potrivit pen-tru a declanșa, astfel încât fotografiile salesurprind prin spontaneitate și exuberanță.

Page 47: Caietele FDVDR nr. III

45noiembrie 2012

Cursurile FDVDR

IONUȚ ALEXANDRUPOPESCU

15 ANIIonuț preferă fo-

tografia urbană, fiind atrasde nenumăratele povești pecare orașul le spune lafiecare pas.

Page 48: Caietele FDVDR nr. III

46

Teatrul Masca

Caietele FDVDR

Teatrul Mascasingurul teatru de gest și pantomimă din România

Teatrul Masca B-dul Uverturii, Nr. 70-72. Telefon:021/430.50.69, 021/430.59.99

www.masca.ro

Page 49: Caietele FDVDR nr. III

47noiembrie 2012

Teatrul Masca

Teatrul Masca

Page 50: Caietele FDVDR nr. III

48

Parteneri

Caietele FDVDR

Page 51: Caietele FDVDR nr. III
Page 52: Caietele FDVDR nr. III