caietele fdvdr nr. iv

1noiembrie 2013

Editorial

Editorial

Fondatorprof. Dan Voiculescu

Evaluarea tot mai precoce a aptitudinilorcopiilor, încercarea de descoperire cât

mai devreme a abilităţilor speciale a acestora,reprezintă o tendinţă tot mai vizibilă în psiho-pedagogia modernă. Apar metode de evaluaretot mai complicate, sisteme de cercetare totmai elaborate, din dorinţa de a remarca şivalorifica, în măsura în care este posibil, câtmai timpuriu potenţialul nativ al copilului.Iar asta ar trebui să fie vestea bună, atât pen-tru părinţi, cât şi pentru pedagogi.

Vestea rea este că, nu de puţine ori, bene-ficiarii rezultatelor acestor evaluări nu reuşescsă valorifice corect informaţiile astfel obţinutesau, mai grav, privesc aceste rezultate, atuncicând ele nu se potrivesc cu aşteptările părin-telui, ca pe un semn al unei viitoare excluderi,ca pe un verdict definitiv, grav, implacabil –lucru cum nu se poate mai greşit.

Evoluţia unui copil nu este un proces liniar,în care există nişte parametri dinainte stabiliţi– pe care îi putem numi şi înzestrări native –care aşteaptă doar modularea, cultivarea, am-plificarea lor în timp, cu ajutorul educaţiei.Dezvoltarea copilului este un proces dinamic,mereu surprinzător, în care dominantele uneivârste se pot atenua, procesul educaţional for-mativ poate ajuta la scoaterea în evidenţă aunor aptitudini considerate până atunci maipuţin marcante. În cele din urmă, trebuie să ac-ceptăm, ne aflăm în faţa aceleiaşi vechi para-digme care nu permite o evaluare statică apersonalităţii, care nu încetează să fie, în de-venirea sa, în egală măsură o sumă a aptitu-dinilor, dar şi a factorilor emoţionali, sociali,educaţionali.

Tocmai de aceea, pentru a fi corect înţe-lese, pentru a putea fi bine valorificate rezul-

tatele acestor testări şi evaluări tot mai precoce,precum cele pe care încercăm să le realizăm laFundaţia Dan Voiculescu pentru DezvoltareaRomâniei, trebuie înţeles că ele nu au carac-terul unui verdict, unui diagnostic, cireprez in tă , mai degrabă, un raport de sta-diu, un prim set de informaţii, necesar edu-catorului sau părintelui, nu pentru a aşezacopilul pe un traseu prestabilit, cu o excesivăconcentrare a educaţiei pe direcţia aptitudinilorobservate, dar tocmai pentru a ajuta la valori-ficarea acestor aptitudini în construcţia uneieducaţii armonioase, echilibrate, care să permitădezvoltarea ulterioară complexă a copilului.

„Ca să fii om întreg, atâtea sunt necesare”spunea Geo Bogza. Rostul oricărei evaluări,scopul oricărui proces educaţional este şi tre-buie să rămână tocmai acesta: să ne îngrijim cafrumoşii noştri copii să devină oameni întregi.

Trisi CristeaDirector General

Fundația Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României

Revistă editată de Fundația Dan Voiculescu

pentru Dezvoltarea României

DirectorTrisi Cristea

RedactoriAlexandra GordeaAlexandra VîntuAnca Milea

Art DirectorDan Marinescu

DTP și GraficăSorin Paraschiv

Fotografii realizate de Dan Marinescu/FDVDR

CoordonatorDaniel O. Bejan

2

Sumar

Caietele FDVDR

Caietele FDVDR

3noiembrie 2013

Grădina Valorilor Românești


Grădina Valorilor Românești găzduieștean de an, pe toată perioada verii, ac-

tivități culturale și alternative de petrecere atimpului liber, precum:

- cursuri de limba engleză, pictură și isto-ria artei, artă fotografică, scriere creativă, cur-suri National Geographic Learning;

- ateliere handmade – quilling, origami,scrapbooking;

- Spectacole de teatru de păpuși, con-cursuri, face-painting și momente distrac-tive cu clowni;

Proiectul este realizat de Fundația DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României înparteneriat cu Primăria sectorului 4.

Toate activităţile desfășurate în GrădinaValorilor Românești, încă din anul 2010, suntoferite gratuit copiilor și tinerilor cu vârstacuprinsă între 3 și 18 ani, care aleg să pe-treacă o vară de neuitat, într-un mediu propicestudiului și relaxării.

Pentru al patrulea an consecutiv, GrădinaValorilor Românești a reprezentat un loc spe-cial pentru copiii și tinerii care au găsit în

Grădina Valoriloreste un proiect cul-tural-educațional carevizează crearea unuicentru de interes cul-tural, un spațiu destinatpromovării valorilorautentice românești.

4 Caietele FDVDR


acesta un mod de recreere și de acumulare denoi cunoștințe, benefice pentru viitorul lor.Fiecare curs a adus ceva nou, profesorii încer-când să le insufle copiilor dorința și plăcereade a învăța.

Vara aceasta, pe lângă cursurile și atelierelepe care le-am desfășurat an de an, ne-am bu-

curat de succesul unor noi activități, precum: ate-lierele de pictură pe apă și dezvoltare prin teatru,activitățile recreative pentru preșcolari, atelierulde machete și atelierul de modelaj ceramică.

• Atelierul de pictură pe apă a urmărit dez-voltarea imaginației, creativității, răbdării,simțului estetic și a interesului pentru artă, pic-

tură și frumos, prin folosirea tehnicii EBRU.EBRU este o tehnică străveche persană,

care reprezintă arta de a desena pe suprafațaapei, urmând ca desenele realizate să setranspună pe hârtie. Vopselele sunt împrăștiatepe suprafața apei cu ajutorul unor pensule spe-

5noiembrie 2013


ciale, fără ca acestea să se îmbine între ele.Apoi se folosesc bețe din metal sau un pieptenedin metal, pentru a crea modele, forme și de-sene. După terminarea desenului, deasupraacestuia se așează o hârtie specială pe care seva imprima pictura realizată.

Arta EBRU sedistinge printr-o cali-tate deosebită: unici-tatea.

• În cadrul ate-lierului de dezvoltarepersonală prin teatrucopiii și tinerii au avutșansa de a-și dezvoltapersonalitatea, cre-ativitatea, concen-trarea, simțul estetic,capacitatea de a se ex-prima liber și de a ieșidin situații dificile.

• Atelierul demodelaj ceramică aurmărit deprindereatehnicilor modelării înlut și ale ceramicii. În

cadrul acestuia, copiii au fost încurajați să-șidezvolte creativitatea și simțul estetic.

• Atelierul de machete ”Crafts town” și-apropus dezvoltarea și stimularea imaginației,

orientarea, organizarea și înțelegereaspațialității. Copiii au călătorit în timp și și-auconstruit propriul univers, au descoperit arhi-tectura ca artă și știință universală.

• Activitățile recreative pentru preșcolari i-au antrenat pe cei mici în cele mai interactivejocuri ale copilăriei și competiții de logică,desen creativ, ș.a.

Spectacolele de teatru au fost nelipsite varaaceasta, sute de copii fiind atrași weekend deweekend, de cele mai frumoase povești puseîn scenă de Trupa de teatru Libelula. ”Scufițaroșie”, ”Frumoasa adormită”, ”Soldățelul deplumb” au fost doar câteva dintre personajelecu care copiii au avut bucuria să se întâlnească.În fiecare an, Fundația Dan Voiculescu pentruDezvoltarea României organizează în GrădinaValorilor Românești numeroase activitățipentru copii și tineri, pornind de la cursuri șiateliere și ajungând la adevărate spectacolecu teatru de păpuși, clowni, face-painting,muzică și distracție pe măsură.

Coordonatori proiect

Alexandra VîntuAlexandra GordeaAncuța StefănescuAnca Milea

Andrei Pană

6 Caietele FDVDR

La FDVDR se întâmplă, aproape, în mod obişnuit să ne întâlnim cu talentul, în formelesale cele mai variate de expresie. Nu la fel de obişnuită este întâlnirea cu excepţionalul,

iar Matei Bucur Mihăescu se numără printre acei tineri cu o înzestrare superioară, vizitaţi deexcepţional.

Într-o epocă în care maşinăriile fac muzică, aşezând împreună, conform unor algoritmi deneînţeles, ritmuri, sunete şi ecouri, Matei pipăie cu talentul său arcadele complicate ale muziciiclasice. Deloc contaminat de năvala biţilor, de uşurinţa cu care astăzi tehnologia îngăduie oricăruidiletant să compileze în discutabile şi vremelnice construcţii sunete cu pretenţia de muzică, aple-cat deasupra pianului său, Matei Bucur Mihăescu zideşte edificii trainice, cu înalte cupole sonore,coloane majestuoase şi uimitoare arcade străjuind întregul. Pentru că rigoarea pe care o pre-supune muzica pe care o numim clasică, arhitectura complexă a armoniilor, contrapunctul bineîmplinit, sunt tainele care mişcă muzica din spaţiul divertismentului în ţinutul mai puţin accesi-bil al artei, acolo unde vremelnicia e înlocuită de posteritate.

Catedralele sunetuluiMatei Bucur Mihăescu

7noiembrie 2013

Nimic din muzica lui Matei nu este demonstrativ, muzica fiind în mod manifest un refuz alostentaţiei, în care melodia nu e izgonită în ţinuturi aride. Din tripla sa ipostază, de compozitor,interpret şi dirijor, tânărul Matei Bucur Mihăescu face din întâlnirea cu muzica nu doar un ex-erciţiu de subtilitate, ci o experienţă intimă, profundă, precum o smerită reculegere în catedralasunetelor.

Toate aceste elogii, meritate, de bunăseamă, vorbesc despre un tânăr de numai 18 ani!Sprijinul constant pe care FDVDR, profesorul Dan Voiculescu, i l-au acordat lui MateiBucur Mihăescu e parte a promisiunii noastre către cei de mâine.

Daniel O. Bejan

8 Caietele FDVDR

Concurs Oameni și locuri


Workshop foto“Oameni și locuri”

Teodora Otel și Mădălina Ifrim , câștigă-toarele celor mai recente ediții ale concursu-lui “Oameni și locuri” au participat, în lunaiulie, la un workshop de fotografie susținutde Dan Marinescu, fotograf profesionist șicoordonator al cursului de fotografie dincadrul Clubului de Excelență al fundației.

Workshopul a fost organizat într-un stil in-teractiv, care a presupus realizarea unor fo-tografii, analizarea și corectarea diferitelorprobleme apărute în executarea lor.

Pentru cele două câștigătoare ziua a în-ceput cu vizitarea Centrului vechi al Bu-cureștiului unde au imortalizat diferitemomente cotidiene, precum și elemente dearhitectură specifice acestei locații.

A urmat un tur al principalelor atracțiituristice , realizat prin intermediul Bucharest

City Tour, Mădălina și Teodora, având posi-bilitatea de a fotografia monumentele dincapitală în diferite condiții de iluminare, înmișcare și din diverse unghiuri.

Cursul s-a încheiat cu o vizită la MuzeulSatului, unde cele două câștigătoare au avutocazia să fotografieze diverse obiecte și clădiritradiționale.

9noiembrie 2013


Câștigătorii secțiunii video a concursuluiOameni și locuri au participat la workshopulsusținut de Alessandra Stoicescu în cadrul In-tact Media Academy. Cei mai creativi și istețitineri au avut parte de o zi specială. Realiza-torul Antenei 3 le-a vorbit tinerilor despre totce înseamnă televiziunea și despre cum și ce tre-buie să faci în fața unei camere de luat vederi.

Echipele Artistry din Moreni și UnusualTeam din Constanța au avut ocazia să vadăcum se realizează emisiunile în direct, să vor-bească de la pupitrul de transmisiune a știrilorși să cunoască toate evenimentele care se în-tâmplă în culisele emisiunilor.

Anca Milea

Oameni și locuri este un concurs de fotografie și documentare în limbaengleză organizat în pateneriat cu Fischer International, National GeographicLearning și Intact Media Academy

Workshop video “Oameni și locuri”

10 Caietele FDVDR

Proiect european

Oamenii de dincolo de statistici

Grup ţintă, indicatori, 50% femei, agricultură de subzistenţă, şomeri - toţi aceştia sunt termeni cu care specialiștii proiectelor şi fonduriloreuropene sunt foarte familiarizaţi. Dar ce se află dincolo de aceşti termeni, dincolo de statistici şi numere? Se află oameni care fac efor-

tul de a învăţa ceva nou, chiar dacă nu mai sunt la vârsta începuturilor, oameni care merg la şcoală ca şi copiii lor şi oameni care spera că îşi potcrea un viitor mai bun.

La început a fost ideea.În 2007, Fundaţia Dan Voiculescu a început un nou capitol, cu o echipă nouă care a purces imediat la lucru pentru crearea atât de importan-

tului portofoliu de proiecte pe care autorităţile de management îl cer aplicanţilor pe fonduri europene. Aceste proiecte ne-au ajutat să cunoaştemoameni noi, din cele mai diferite locuri ale ţării şi din cele mai diferite profesii, ne-au ajutat să cunoaştem viitorii colaboratori din cadrul acestuiproiect şi ne-au creat premisele de la care am plecat când am aplicat pentru obţinerea fondurilor nerambursabile.

Proiectul „Promovarea meşteşugurilor tradiţionale pentru a facilita trecerea de la agricultura de subzistenţă laocuparea în activităţi non-agricole în mediul rural”, POSDRU/83/5.2/S/59784 este cofinanţat de Fondul Social Eu-ropean prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013.

11noiembrie 2013

Proiect European

Un colţ de Ardeal în Oltenia.Primul loc de desfăşurare a cursurilor, din

cele 4 prevăzute în cadrul proiectului, a fost lo-calitatea vâlceană Vaideeni. Situată înapropierea micului oraş Horezu, comunaVaideeni este un loc de interferenţă culturalăîntre tradiţiile Olteniei şi cele ale Ardealului(locuitorii săi fiind descendenţi ai unor familiivenite din Mărginimea Sibiului şi stabilite aicipentru a evita oprimarea religioasă de substăpânirea maghiară din Ardeal). Aici neaşteptau o sută de oameni mai degrabă rez-ervaţi, care îi priveau cu suspiciune pe cei zecebucureşteni veniţi să le promită cursuri gratu-ite şi consiliere. Reticenţa am învins-o cu aju-torul primarului, a celor doi asistenţi din cadrulprimăriei şi, nu în ultimul rând, a lui Mihăiţă,mediator şcolar, membru implicat al comu-nităţii, care ne-a fost alături în diferitele activ-ităţi ale proiectului. Suspiciunea am depăşit-ocând am început cursurile şi participanţii auînţeles că ceea ce făceam era treabă serioasă.

Cursurile au început în localitatea Vaideeniîn luna ianuarie, o perioadă potrivită pentruastfel de activităţi deoarece oamenii dinaceasta zonă au putut să îşi lase gospodăriile,care iarna nu cer atâta îngrijire, pentru a par-ticipa la activităţile de instruire. Timp de o lunăde zile, o sută de oameni au învăţat săfolosească calculatorul, să dezvolte idei deafaceri şi nu în ultimul rând să producă obiecte

artizanale sau de uz casnic.În luna martie, când activităţile dedicate

acestei regiuni au luat sfârşit, “marusul”(aşacum a fost botezat de dl Liţă, în prima zi decurs) a devenit “ mouse –ul”, căutarea pe in-ternet şi folosirea programelor de editare a tex-tului nu mai reprezentau „drăcii de neînţeles”,iar obiectele create la cursurile de meşteşuguritradiţionale au atras primii vizitatori ai târguluiorganizat pentru participanţii la aceste cursuri.

Acest proiect s-a desfăşurat în perioada 01.06.2010 – 31.08.2012 şi a avut ca scop formarea în domeniulmeşteşugurilor tradiţionale a 400 de persoane din mediul rural ocupate în agricultura de subzistenţă. Valoareaproiectului a fost de 4.059.098 lei, din care finanţare nerambursabilă 3.977.916 şi cofinaţare beneficiar 81.182 lei.

Cursurile organizate în cadrulproiectului:

- Tehnologia informaţiei şicomunicaţiilor

- Competenţe antreprenoriale- Modelare ceramică- Tâmplărie artizanală- Pictură icoane pe sticlă- Împletituri rachită

12 Caietele FDVDR

Proiect european

La capătul ţăriiCunoştintele acumulate în localitatea

Vaideeni ne-au convins că putem face faţăacestui proiect complex care uneori părea im-posibil şi, înarmaţi cu deprinderile organiza-torice dobândite aici, ne-am mutat 450 de kmîn Nord, în localitatea Blândeşti, din judeţulBotoşani. Aici ne aşteptau încă 100 de oameni,probabil la fel de neîncrezători ca şi cei dinOltenia. În Blandeşti de mare ajutor ne-au fostmembrii comunităţii locale. Primarul, con-tabila primăriei, preotul din comună, educa-toarea şi învăţătoarea ne-au fost alături în toatecele petrecute aici.

Am stabilit centrul de comandă în gradiniţadin satul Cerchejeni, aici am instalat calcula-toarele şi celelalte instrumente utile în procesulde învăţare şi am început cursurile. Am real-izat destul de repede ca moldovenii sunt oa-

meni ageri la minte, care învăţau repede şicare, după cum ne-a demonstrat dna AntoanetaPalimariu, au un simţ al umorului foarte dez-voltat. Experienţa noastră în Blândeşti a fostedificatoare, am cunoscut oameni caredimineaţa, după ce-şi terminau treburilegospodăreşti îşi aduceau copiii la şcoală sau lagrădiniţă şi rămâneau la cursurile noastre, oa-meni implicaţi în viaţa comunităţii, ca preotulsatului care a venit aproape în fiecare zi decurs, deşi nu făcea parte dintre participanţi, casă înveţe să picteze icoane pe sticlă şi săsculpteze în lemn, pentru ca apoi să le predeacopiilor la şcoala de duminică, sau ca d-naMaria Ciobanu, educatoare la grădiniţaCerchejeni care a avut grijă să nu ne lipseascănimic din ceea ce am fi putut avea nevoie petot parcursul vizitei noastre, oameni care auînţeles că accesul la informaţie, la educaţie esteimportant fie că locuieşti în centrul unui mareoraş, fie că trăieşti într-o comună îndepărtată.

Pe drumuri de munte

După şederea în nordul Moldovei, dru-murile proiectului cu finanţare europeană ne-au purtat spre o localitate situată într-un vârfde munte. Localitatea Jina, cel de-al treilea locde desfăşurare a cursurilor proiectului, este sit-uată într-un loc desprins din baladeleromâneşti. Oameni întreprinzători, jinenii auarătat încă de la început o aplecare aparte cătrecursul de competenţe antreprenoriale, cunoşt-inţele acumulate aici venind în sprijinul activ-ităţilor pe care ei le desfăşoară de zeci de ani –creşterea şi valorificarea animalelor. Am în-tâlnit aici oameni ospitalieri care ne-au primitîn casele lor şi ne-au povestit istoria localităţiişi a locuitorilor săi şi care ne-au arătat căspiritul întreprinzător nu este doar otrăsătură a marilor oraşe.

Activităţi derulate în fiecarelocaţie

- workshop de promovare amestesugurilor traditionale

- cursuri de formare profe-sionala

- târg de tradiţii – cu ex-punerea obiectelor realizate decursanti

- seminar

13noiembrie 2013

Proiect european

Valea Iaşului din Argeş

În ultimul popas al proiectului, lucrurile aumers, parcă, mai uşor, datorită primarului aces-tei localităţi, un organizator disciplinat, cu origoare aproape militară. Deşi am fost întâmp-inaţi de una dintre cele mai grele ierni din ul-timii ani, cei o sută de cursanţi au înfruntatdificultăţile prilejuite de aceasta situaţie şi,timp de o lună, au participat la actvităţile pro-puse în cadrul proiectului european. Aici amîntâlnit oameni cu un talent aparte în modela-jul ceramicii sau picturii pe sticla şi grupuri detineri foarte interesaţi de utilizarea calcula-torului.

Pentru noi Valea Iasului a însemnatîncheierea cu succes a unuia dintre cele maigrele proiecte desfăşurate de către FDVDR.Un proiect care a insemnat mai mult decat in-

deplinirea unor indicatori ori realizarea unorstatistici, a reprezentat o ocazie de a călători în4 dintre regiunile istorice ale României, de aremarca tradiţii şi obiceiuri care se mențin desute de ani şi de a cunoaște 400 de oameni careau pășit alături de noi în secolul XXI.

Anca Milea

Indicatorii proiectului400 de participanţi la cursuri120 persoane certificate1030 persoane – beneficiare

ale campaniilor de informare

14 Caietele FDVDR

Proiect european

15noiembrie 2013

Parteneri

16 Caietele FDVDR

Radu Tănasie

Povești în nemișcare

Atunci când a venit pentru prima dată la Fundaţia Dan Voiculescu pentru DezvoltareaRomâniei avea doar paisprezece ani. Un copil obişnuit, dintr-o familie obişnuită. Mai

puţin obişnuită era dragostea sa pătimaşă pentru artă – el nu ştia că e pasiune, cu atât mai puţincă e pătimaşă. A urmat cursurile de pictură, apoi, tot la FDVDR, cursurile de artă fotografică.Iar în septembrie 2013 a fost admis la Facultatea Naţională de Arte.

17noiembrie 2013

Radu Tănasie

Sigur, o prezentare completă ar pre-supune înşiruirea nenumăratelor premii,povestea (tulburătoare, aţi descoperi) a întâl-nirii cu primul aparat foto profesional. Iar lu-crurile acestea ar fi, poate, interesante dacăam vorbi despre biografia lui Radu Tănasie,dacă aici am spune povestea lui. Dar propriasa poveste e una pe care o va spune el însuşi,poate, cândva. Pentru că de fapt asta e ceeace merită spus despre Radu: Radu spunepoveşti. De fapt le vede, acolo unde cei maimulţi dintre noi am vedea doar ziduri şiumbre. Iar după ce le vede, le trece princomplicatul sistem de oglinzi şi lentile aleaparatului fotografic şi apoi ni le spune şinouă, celorlalţi, pe îndelete.

18 Caietele FDVDR

Radu Tănasie

Ceea ce e fascinant în lucrările lui Radu, efelul în care reuşeşte să spună întreaga povesteîn încremenirea unui ciob de secundă. Întreagapoveste e acolo, în nemişcarea fotografiei, darvie, dinamică, de multe ori tristă, zguduitoare.Fotografiile lui Radu spun poveşti, iarpoveştile sale nasc volbură de emoţii.

19noiembrie 2013

Radu Tănasie

Dacă pentru mulţi fotografi întâlnirea cu întâmplarea e doar pretextul unor exerciţii de prestidigitaţie tehnică,Radu Tănasie reuşeşte să păstreze sobrietatea jocului de lumini şi umbre, austeritatea spaţiului şi să aleagă dincurgerea vremii exact acea particulă care conţine întregul întâmplării. Forţa expresivă, subtilitatea observaţieişi generozitatea studiului, fac din fotografiile lui Radu nu doar opere de artă, ci tulburătoare compendii de viaţă.

Radu Tănasie, tânăr, fotograf, dar mai ales înzestrat povestitor. Unul dintre copiii frumoşi pe care FDVDRîi promite zilei de mâine.

20 Caietele FDVDR

Parteneri

Alice MunroUn Premiu Nobel pentru proza scurtă

Se tot vorbește în aceste zile pe toate canalele despre o scriitoare.Canadiană. Nici tînără,nici bogată, nici multipremiată, nici foarte multmediatizată. Un lung șir de nici, nici nici. Și că scrie proză scurtă. Și maice? A luat Premiul Nobel pentru Literatură. De fiecare dată cînd seacordă cîte un Premiu Nobel pentru literatură agențiile de presă și tele-viziunile intră în alertă. Cine, de unde, cum, cînd. Se răscolesc biografii,se amintesc bibliografii, se cern mărturii, se discern opinii critice.

Ce să spui despre un premiant Nobel decît de bine. Nu întotdeauna.Sunt destui nobelizațI bombăniți.Că juriul, că și criteriile, că politicul,ideologicul – stînga/dreapta au șI ele rolul lor, ca șI geografia. ȘI mai ce?Și că i-a pus Dumnezeu mîna în cap. Cui? Unui Scriitor. Un scriitor esteîn primul rînd cel premiat. Exact asta se uită, se neglijează în aceste mo-mente de glorie și recunoaștere internațională a muncii unui om. Carealtfel trudește și se sacrifică de unul singur.

De multe ori. Să ne amintim doar de Flaubert sau Radu Petrescu alnostru. Doi mari nevoiași în ale scrisului fără să le pese de Nobel. Mărog, pe vremea lui Flaubert, nici nu exista, dar și așa, nu-l vedem pemarele benedictin dîndu-se în stambe cu filmări și interviuri.sau inter-venții, c-o fii, c-o pății. Dar mai știi, ce nu face succesul dintr-un pre-miat.

Premiatul Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta se nu-mește Alice Munro.AțI auzit de ea? Mă îndoiesc. E scriitoare. Canadi-ană. Și scrie, a scris, multe povestiri. Schițe, nuvele. Doar un roman.Uite că si proza scurtă e apreciată, a luat Premiul Nobel pentru prozăscurtă, se repetă pe toate canalele o banalitate. Și un neadevăr. AliceMunro a luat Nobelul pentru că scrie o proză bună. Că e scurtă sau lungănu contează. Să fie bună contează.

A contat.Nu știu cîți dintre cititorii români au avut în mînă singura traducere

din multele volume de povestiri ale lui Alice Munro. Volumul cu untitlu cam dulceag, Prea multă fericire ( editura Litera, 2011, traducereadin limba engleză Ioana Opaiț) nu știu să fi beneficiat de vreo atențiespecială din partea celor care citesc în limba română. Păcat. Este chiaro carte remarcabilă, scrisă cu naturalețe și firesc, unde epicul se așeazăcuminte în pagină, iar întîmplările relatate sunt dintre cele mai banale.O literatură a cotidianului frust am fi tentați să zicem – de altfel etichetade cehov al Canadei circulă pe seama ei, așa cum la americani RaymondCarver beneficiază de acest titlu, de ce nu, de glorie, la urma urmelor –dacă prozele ei nu ar conține mult mai mult decît atît.

Bedros Horasangian

21noiembrie 2013

Interviu Dinu C. Giurescu

Inte

rviu

Din

u C

. Giu

resc

u„D

acă

nu-ți

iube

ști ț

ara,

atu

nci c

e m

ai p

oți i

ubi?

”

22 Caietele FDVDR


Data trecută, când am stat de vorbă, laaniversarea lui Eminescu, mi-aţi re-

proşat că folosesc în adresarea către dvs. titlulde academician. Mi-aţi zis aşa: „înţeleg cădoriţi să fiţi respectuos, dar spuneţi-mi, vă rog,domnule profesor; nu academician, nu depu-tat, ci domnule profesor!” . Sunteţi, totuşi,membru al Academiei Române, din 1990, iardin 2012 aţi fost ales şi deputat în ParlamentulRomâniei. Cu toate acestea, iată, vi se paremult mai important să nu se uite calitatea dvs.de dascăl, de profesor. Şi asta într-o vremecând învăţământul românesc se căzneşte dingreu să nu se lase sufocat de impostură şimediocritate.

Azi, când goana după titluri şi demnităţipare să fi luat minţile multora dintre contem-poranii noştri, dvs. insistaţi să omiteţi aceste ti-tluri şi demnităţi, pe care, neîndoielnic, lebinemeritaţi, pentru a fi ştiut pe mai departedoar ca profesorul Dinu C. Giurescu. De ce?

E simplu: pentru că aceasta este profesiade bază. Profesor. Fac asta de zeci de ani şi eceea ce mă defineşte. Dacă vreţi, e ceea cesunt. Titlurile, recunoaşterea, în feluritele eiforme, au venit după aceea. Membru al Acad-emiei am devenit pentru că mi-a fost recunos-cută munca de cercetare, munca de profesor,munca de o viaţă. Asta e important. Am fostprofesor o viaţă întreagă şi asta e ceea ce măreprezintă, iar dacă vreţi să vorbim despre in-trarea mea, la o vârstă aşa de înaintată, înpolitică, putem să o lămurim...

Haideţi să o lămurim!

Aveam aceeaşi opinie despre politică pecare o au mulţi oameni, apoi am avut o dis-cuţie cu profesorul Dan Voiculescu. Îi spuneamdespre lucrurile care trebuie să se schimbe înţara asta, pentru că nu sunt puţine, iar dom-nia sa mi-a zis: „Lucrurile astea se potschimba doar din Parlament, domnule profe-

sor! Iar acolo e nevoie mai ales de oameni cadumneavoastră!” Am reflectat un timp, am ovârstă la care biologia nu se lasă înfrântă,chiar dacă mintea e tot sprintenă. Până laurmă am acceptat şi asta a fost. N-am ţinut dis-cursuri electorale, n-am umblat cu promisiuni,m-am întâlnit doar de două ori cu alegătorii,dar am obţinut, în colegiul în care am candi-dat, peste 60 % din voturi. Se vede treaba căoamenii mă cunosc şi m-au votat.

-Aţi auzit, desigur, spunându-se că un pro-fesor e atât de strălucit pe cât de străluciţi îisunt discipolii. Nu ştiu dacă Alexandru Mace-don i-a fost discipol sau doar umil învăţăcel luiAristotel, dar mă îndoiesc că marele războinicera măsura după care să fie judecat bătrânulfilosof. Aveţi discipoli, domnule profesor?

Nu ştiu care este cuvântul potrivit, dar ammulţi studenți cărora le-am fost profesor, istorici,la formarea cărora am avut şi eu o contribuţie.

23noiembrie 2013


Unii dintre ei sunt azi la pensie deja, pentru căcineva a venit cu ideea asta că un profesor tre-buie pensionat la 65 de ani, ca şi cum a devenitnefolositor, ca şi cum nu mai poate lucra încercetare, nu mai poate educa noi generaţii.

O prostie!Acum trebuie să apară, la Editura Acade-

miei, ultimul volum din „Istoria românilor”,dedicat perioadei de după 1945, o perioadăgrea, complicată. Am lucrat la volumul acestacu o echipă de tineri, în jurul a 30 – 35 de anicu toţii. Volumul de muncă pe care l-a presu-pus o asemenea lucrare, volumul de cercetarefoarte mare, e cu adevărat impresionant şi iatăa ieşit o lucrare de care sunt mulţumit și lacare am avut colaborarea unor tineri binepregătiți.

Aşa că, răspunzând la întrebarea dum-neavoastră, pot spune că da, am discipoli.Vreau să cred că da.

-Nu trebuie să fii un observator teribil desubtil pentru a observa că intelectualitatearomânească e mai împărţită ca niciodată. Sus-pecte cârdăşii ţin locul oricăror alte realeafinităţi, bizare afilieri ideologice devin criteriimai importante decât opera. În larma generalăcare a cuprins cetatea se aud doar cei mai gălă-gioşi, de multe ori remarcabili doar prin zgo-motul teribil pe care îl produc. „Unde ni suntvisătorii?” se întreba poetul odinioară. Unde nisunt elitele, domnule profesor?

Aici e o discuţie, există gălăgioşii aceştia,despre care vorbiţi, nu e nimic nou, aşa a fostîntotdeauna, mereu au existat personaje dinacestea teribil de prezente, zgomotoase, seaşează în prim plan şi încearcă să atragăatenţia cu larma lor. Acum e, totuşi, parcă mairău ca niciodată. Parcă prea e multă inde-cenţă, multă gălăgie, cum bine aţi spus, multălaudă de sine, totul manifestându-se cu osupărătoare ostentaţie, agresiv. E o agresivi-tate a formei care nu mai lasă să se vadă fon-dul, atâta cât mai există.

În acelaşi timp există mulţi, foarte mulţioameni serioşi, cărturari, specialisti care îşi

fac treaba cu discreţie, făra a ieşi în faţă, fărăzarvă. Credeţi-mă, nu sunt puţini, chiar dacă îivedem rar sau deloc, dar ei reprezintă auten-tica elită a acestei ţări. Mai trebuie doar săvină vremea când să fie recunoscuţi ca atare.

-Se vorbeşte foarte mult despre perioadainterbelică, evocându-se un trecut aproapeutopic, în care, ar trebui să credem că politicaera un tărâm al virtuţii, economia româneascăcunoştea o prosperitate nemaiîntâlnită, iar so-cietatea respira un aer de înaltă civilizaţie.Chiar aşa au stat lucrurile?

Se idealizează. Se exagerează , dar eraaltceva, în comparaţie cu ce avem acum. Lu-crurile mergeau altfel, adică mergeau totusibine. Economia era prosperă, existau marii in-dustriaşi români, nu slugărnicia asta de acumîn faţa ideii de „investiţii străine”. Concesiu-nile publice existau şi atunci, dar nu în condiţiica acelea despre care discutăm azi, la RoşiaMontană. Iar presiuni din străinătate, credeţi-mă, existau şi în acea vreme.

A existat, desigur, criza din 1929, care ne-a lovit și pe noi, dar din care am ieşit rapid, cuo economie funcțională, performantă – aşacum se tot spune azi. Vă dau doar un exemplu:calea ferată. Proiect început pe vremea luiCarol I, care a presupus un efort substanțial,dar care s-a realizat.

Sigur, exista petrolul, dar era al nostru şiştiam ce să facem cu el. Dar mai exista şi agri-cultura, pentru că pe atunci chiar aveam agri-cultură. Mai exista şi industria, pentru căaveam industriaşi români, și mari, și mijlocii,nu ca acum.

În politică era altceva. Sigur, nu trebuieidealizat, dar erau, în politica de atunci, oa-meni de altă calitate, de altă ţinută. Mai sim-plu spus oameni care aduceau ceva politicii,nu dintre cei care veneau pentru a lua din ea.

-Atunci când vine vorba despre cei 44 deani de comunism, funcţionează o stranieprezumţie de întuneric – dacă îmi îngăduiţi for-mularea. E ca şi cum anii aceia nu fac parte din

24


Caietele FDVDR

istoria naţională, cu tot răul acela despre carese vorbeşte. Totul e redus la mizeria ideolog-ică, la abjecţia totalitarismului, perioada numai e o parte a istoriei acestui neam, ci pare săfi devenit o perioadă a istoriei unei ideologii şiatât. Cu toate astea, în acei ani românii au con-tinuat să trăiască în ţara lor, s-a construit, s-auscris opere importante ale culturii noastre. Nugreşim oare reducând o perioadă a istorieinoastre la rigiditatea unui sistem, dar ignorândfaptul că simultan cu acel regim, aici a trăit, to-tuşi, un popor care a continuat să creeze?

Asta e o prostie! Nu tot românii au trăit înacei ani? Nicio judecată serioasă nu poatefuncţiona în termenii aceştia! Toate relele co-munismului, pe care bine facem că le amintim,pentru a nu se uita, nu justifică ştergerea dinistorie a atâtor ani, a lucrurilor care s-au în-tâmplat aici. S-au făcut compromisuri? Fărăîndoială! Şi azi se fac! Dar chiar şi în aniiaceia ţara nu a încetat să se numească Româ-nia, să fie locuită de români, să se vorbeascălimba română. S-a construit, oamenii de cul-tură au creat, sunt lucruri care au rămas. Pescurt e istoria noastră, trebuie să învăţăm dince ni s-a întâmplat, dar nu avem voie să uităm,nici să ignorăm ceea ce au construit oameniiacestei ţări,în cadrul sistemului atunci existent.

Există atâţia mari scriitori români, a căroroperă se așează doar înlăuntrul acelor ani. Măgândesc, de exemplu, la Nichita Stănescu,Marin Preda,...

Dacă începem să păstrăm din istorianaţională doar perioadele convenabile ideo-logic, unde ajungem?Ar fi o nebunie.

-Aud frecvent tot felul de specialiştisusţinând că salvarea României stă în turism şiagricultură. Aşa să fie?

Nu ştiu cum e cu turismul. Avem locuri șilucruri frumoase de arătat. Multe. Nu ştiudacă ceilalţi vor să afle de ele. Dar agricul-tura e una dintre şansele noastre. Şi cred că lu-crurile încep să se mişte în această privinţă.Dacă privim cu puţină atenţie, descoperim că

agricultura tinde să devină un domeniu critic,de mare importanţă, la nivel global, aşa că nuvăd de ce nu am valorifica potenţialul acestamajor despre care tot vorbim.

Ne-am repezit să intrăm în UE, crezând cătoate se vor rezolva de la sine. Şi uite că nu eaşa. Cei de la UE ştiu să ne tot ceară, iar cânde vorba de dat... mai puţin. Nici noi nu ştimnici să cerem, nici să luăm ce ni se cuvine.Acum urmează să le dăm dreptul străinilor săcumpere terenuri, pentru că avem obsesia astacu „investiţiile străine”! Ce poate să iasă bundin asta pentru ţară?

-Astăzi, când ne copleşeşte dictatulglobalizării, când toţi par cuprinşi de unfebril cosmopolitanism, apare desuet șireprobabil să vorbeşti despre naţiune, valori

naţionale. Patriotismul e îngăduit doar cândjoacă echipa naţională, invocarea tradiţiilor şivalorilor naţionale e privită ca o formă de rad-icalism sau oricum ca o dovadă de inadecvare.

Am fost întrebat cândva de ce sunt mândrucă sunt român. N-am ştiut ce să răspund. Pen-tru bunul motiv că nu am gândit până atunci căar trebui să îmi argumentez patriotismul. Dvs.ce aţi răspunde?

Dacă nu-ţi iubeşti ţara, atunci ce mai poţiiubi? Eu nu înţeleg de ce există părerea că înconcertul ăsta al globalizării a devenitnepotrivit să fii patriot! Sigur că ne iubim ţara,pentru că avem ce iubi. Avem o istorie, avem ocultură...

Spun unii „deştepţi” că existenţa statuluiromân e o chestiune recentă. Dar grecii ce să

25noiembrie 2013


mai spună, când au stat sute de ani subotomani? Dar cehii, slovacii? SUA există dedouă sute şi ceva de ani. Existăm de multăvreme ca naţiune, existăm de și mai multăvreme ca popor şi cultură, iar existenţa noas-tră s-a interferat cu alţii, care nu se ruşineazăazi cu patriotismul lor.

Oamenii pleacă, în căutarea unei vieţimai bune, prin străinătate; au plecat peste2,5 milioane. Şi atunci apar unii şi spun cădacă aici se trăieşte greu, atunci nu ai de ceîţi mai iubi ţara. Oamenii care au făcutMarea Unire, nu au făcut-o pentru un traimai bun, ci pentru că aveau credinţă în cevamai înalt.

Sper că asta e o fază trecătoare, iar între-bările astea despre patriotism sunt doar re-torică de dragul retoricii. Pentru că dacă

ajungem să punem în discuţie dragostea deţară, atunci suntem pierduţi.

-Nu pot încheia înainte de a vă pune o în-trebare primită de la unul dintre copiii care în-vaţă la cursurile organizate de Fundaţia DanVoiculescu pentru Dezvoltarea României.Auzind că pregătesc un interviu cu domniavoastră, am fost rugat să vă întreb exact aşa:care credeţi că este eroul esenţial al istorieinoastre?

Ei, Doamne! Dar sunt atâţia... NeagoeBasarab, care a însemnat mult, chiar dacă adomnit puţin, Alexandru cel Bun, ce să maispun despre Ştefan cel Mare? Dimitrie Can-temir, personalitate a iluminismului european.Şi a fost al nostru, s-a născut aici! Avem o is-

torie plină de personalităţi remarcabile, nu m-aş opri doar la domnitori, avem mulţi, mulţioameni ai istoriei noastre care pot fi socotiţieroi esenţiali.

-„Încotro ne îndreptăm, Doamne?” vă în-trebaţi, într-un text tulburător, publicat de Co-tidianul, în iulie, anul acesta. Într-un interviuacordat lui Mihai Mincan, pentru ziarul Ade-vărul, cu doi ani în urmă, spuneaţi: „Să-ţiplângi soarta e pierdere de vreme!”

Mă tem că nici măcar vlagă pentru unstrigăt de disperare, ca acel „Încotro ne în-dreptăm, Doamne?”, nu mai avem. Şi, totuşi,încotro ne îndreptăm, domnule profesor? Aşvrea să încheiem acest dialog cu răspunsul laaceastă întrebare. Şi poate puteţi domnia voas-tră picura un strop de speranţă, acolo undeaceasta pare să fi dispărut de tot.

Mi-e greu să spun încotro ne îndreptăm.Mai mult ca niciodată, mă tem, lucrul acestadepinde si de alţii într-o mai mare măsurădecât depinde de noi. Suntem mai dezbinaţi caniciodată, în societatea noastră domneşte ovrajbă care pare să nu mai aibă sfârşit, e orevărsare generală de ură, absolut de neînţe-les. Nimic bun nu poate ieşi din toate acestea.Dar speranţă sigur că trebuie să avem. Nu ede ajuns doar speranţa, trebuie şi puţină minte.Şi dorinţa de a fi mai mult prin noi înşine şi dea ne lăsa mai puţin împinşi în toate părţile decătre alţii.

Copiii noştri deştepţi uimesc lumea. Dinpăcate puţini se întorc acasă. Se ridică astăzio lume nouă, din care vom face şi noi parte.Ce fel? Asta doar de noi depinde. Dacă vomcontinua cu vrajba asta care ne stăpâneşte,dacă vom continua să acceptăm cu genunchiitremurând ceea ce ne cer alții, atunci vom de-veni o populaţie consumătoare de bunuri deimport. Dacă ne vom trezi, chiar şi în ultimulmoment, atunci vom continua să fim o naţiunecreatoare, cu identitate, cu reacţiile ei proprii.

Daniel O. Bejan

26 Caietele FDVDR

Senatul Științific


„E un fenomen de neoprit” ne spunem blazaţi, prizonieri ai acelei pacătoase resemnări de-spre care vorbeam. Apoi ridicăm din umeri, de parcă ne-am afla în faţa unui verdict al destinu-lui pe care nimeni şi nimic nu l-ar putea întoarce. Ne născocim o neputinţă uşor de argumentatistoric: „aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Coandă şi al altora”. Ne mai bucurăm, vremelnic şi pejumătate, când presa ne mai aduce povestea câte unui cercetător român, câte unui inginer, in-ventator ori medic român, care ajuns prin străinătăţi reuşeşte să uimească lumea cu sclipitoareasa inteligenţă.

Într-o lume în care dezvoltarea, pros-peritatea unei ţări nu mai depinde doar

de accesul la resurse, esenţial de altfel, dardin ce în ce mai mult de accesul la tehnologie,de cercetare, de progresul ştiinţific, Româniaşi-a îngăduit, vreme bună, să risipească ceea cereprezintă, făra doar şi poate, cea mai de preţbogăţie a sa: inteligenţa. De mulţi ani asistăm,cu o resemnare deloc sănătoasă, la ceea ce adevenit deja un fenomen, pentru care, iată, amgăsit şi un nume: exodul creierelor.

România şi-a îngăduit,vreme bună, să risipească

ceea ce reprezintă, făra doarşi poate, cea mai de preţbogăţie a sa: inteligenţa

27noiembrie 2013


Greşim închipuindu-ne că cei care pleacă o fac pentru că acolo unde vor ajunge au convingereacă vor găsi o mai bună răsplată pentru munca lor. De cele mai multe ori nu ştiu nici ei ce îi aşteaptă,dar au speranţa că ceea ce fac ar putea interesa pe cineva, ar putea găsi o anume preţuire. Pentrucă aşa stau, de fapt, lucrurile: în multe dintre poveştile celor cu care am discutat nu era vorba de-spre un salariu mai mare, despre o mai mare bunăstare, ci pur şi simplu despre faptul că, acolo unde

mergeau, exista interes pentru munca lor.Senatul Ştiinţific al Fundaţiei Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a reprezentat şi reprezintă demersul cu care ne-am simţit datori

pentru a schimba, fie şi cu puţin, ceva din realitatea aceasta. Am încercat să oferim inginerilor,cercetătorilor, inventatorilor români puţin din sprijinul care le lipsea, nu doar aplauze simbolice şiplatitudini retorice. A fost un prim pas, iar acum suntem gata să-i facem pe următorii. Împreună cuimportanţi parteneri, reprezentând fie instituţii ale statului, fie lumea afacerilor, încercăm să dămacestui important proiect al nostru o nouă dimensiune, un nou ritm.

Având alături, în Senatul ştiinţific al FDVDR, personalităţi remarcabile ale ştiinţei şi cercetăriiromâneşti, ne dorim să oferim inventatorilor şi cercetătorilor români acel sprijin care le lipseşte,care îi poate face să rămână aici, iar rodul muncii lor să fie parte a ceea ce numim dezvoltareaRomâniei.

Nu peste multă vreme vom anunţa primul concurs de proiecte, la care sunt aşteptaţi cercetătorişi inventatori români, iar acesta va fi doar începutul. Pentru că noi nu credem în acţiuni de succes,ci în proiecte serioase, pe termen lung, în dezvoltarea României.

Trisi Cristea

28 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

PicturăCoordonator Daniela Mihai

Cursurile FDVDR

ANDREEA TEME

Pasiunea Andreeipentru natură este frumosconturată în tablourilesale, marcate de lirism,dar totodată construite cudinamism și alternanțepline de contrast.

29noiembrie 2013

Cursurile FDVDR

DIANA VLAD

Stilul Dianei Vlad combină armoniostehnicile grafice cu cele picturale. Ele-mentele de limbaj plastic se compun unitarîn tehnici mixte ce pun în valoare sim-bolurile reprezentate.

30 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

IOANA BERECHET

Cu un simț cromatic deosebit, IoanaBerechet experimentează în tablourile salevariate tipuri de pensulații și modalități decompunere a unei imagini, îmbinând îm-preună cu mult talent tehnicile studiate.

31noiembrie 2013

Cursurile FDVDR

OLIVIA MIHEȚ

Olivia ilustrează natura în diferiteipostaze și momente. Învăluită de mister,în apus, alăturată unor elemente cu sem-nificații simbolice, natura din imaginilesale pare să vibreze în game cromatice fru-mos armonizate.

32 Caietele FDVDR

Cursrurile FDVDR

Cursurile FDVDR

FotografieCoordonator Dan Marinescu

Raluca TudorPasionată de natură, Raluca

surprinde de fiecare dată cele maiinedite momente.

33noiembrie 2013

Cursrurile FDVDR

Diana VladDiana este preocupată de peisajul urban pe

care îl observă prin prisma artistului plastic.

34 Caietele FDVDR

Cursrurile FDVDR

35noiembrie 2013

Cursrurile FDVDR

Mădălina CiobanuÎn fotografiile Mădălinei lumina

este personajul principal alături de ocompoziție atent studiată.

36 Caietele FDVDR

Cursrurile FDVDR

Vlad RădulescuCompoziția fotografiilor realizate

de Vlad îmbină elementele suprarealistecu cele dramatice reușind să transmităun mesaj convingător.

37noiembrie 2013

Parteneri

Colecția EduTecaPeste 350 de jocuri educaționale îi așteaptă pe copii în colecția EduTeca

Colecția EduTeca este alcătuită din 3 seriide CD-uri educaționale pentru copii: Seria

Anotimpurile, Seria Prietenii Sănătății șiSeria Exploratorii. Fiecare CD este o poartăspre o lume magică în care copilul, odată in-trat, întâlnește personaje apropiate vârstei sale,gândite pentru a asigura o dezvoltare armo-nioasă și un comportament pozitiv.

Noutatea și unicitatea CD-urilor edu-caționale din Colecția EduTeca este reprezen-tată de Educatorul Virtual. Acesta este unsoftware special creat pentru a ghida copilul înlumea cunoașterii EduTeca și a-i menține

atenția. Zânele Anotimpurilor, TigrulSănătății și Noe sunt „educatori virtuali”, careghidează copilul pe tot parcursul jocului,ajutându-l și încurajându-l. Fiecare sarcină ajocului este expusă la început, dar copilulprimește, pe parcursul jocului, un feedbackconstant atât vizual cât și auditiv.

Fiecare serie de produse este alcătuitădin 8 CD-uri educaționale, care urmărescprograma școlară, au avizul Ministerului Ed-ucației Naționale și reprezintă un instrumentvaloros în procesul de învățare. CD-ul estegândit ca o unealtă de învățare adaptivă.

Pentru parcurgerea sa, copilul este ghidat cuinstrucțiuni vocale, iar pentru fiecare acțiunepe care o întreprinde este furnizat, tot vocal, unfeedback dinamic.

Te invităm să faci parte din comunitateanoastră!

Intră pe comunitate.eduteca.ro și dălike paginii noastre de Facebook: face-

book.com/ascedia.eduteca și ve face partedin lumea magică EduTeca! Prietenii și spe-cialiștii noștri te așteaptă cu cele mai noijocuri, materiale didactice și articole intere-sante.

38 Caietele FDVDR

Cursurile FDVDR

În anul educaţional 2013 – 2014 , Clubul de Excelenţă al FundaţieiDan Voiculescu a propus elevilor un nou curs. Cursul de dez-

voltare prin teatru propune o metodă non-formală de educaţie, ometodă care este mai aproape de modul natural de învăţare al copilu-lui: ÎNVĂȚAREA PRIN JOC. Prin intermediul acestui curs, partici-panţii reuşesc să-şi dezvolte aptitudinile înnăscute, să dezvolte noiabilități, să se cunoască mai bine.

Obiectivele cursului:- dezvoltarea creativităţii, a capacităţii de exprimare liberă, conști-

entizarea și comunicarea sentimentelor şi emoţiilor;- dezvoltarea spontaneității și prezenței de spirit;- dezvoltarea simţului artistic şi educarea gustului estetic;- familiarizarea copiilor şi a părinţilor cu metodele de învăţare prin

intermediul jocului.

Dezvoltare prin teatru

39noiembrie 2013

Cursurile FDVDR

Coordonator curs Gabriela Ioniță

Gabriela Ioniţă, profesorul cursului dedezvoltare prin teatru, este coordonatorcultural în cadrul Școlii de artă „Corifeu”.Absolventă a Facultăţii de teatru- secţiaartă dramatică, Gabriela este o actriţăcunoscută, care are în palmares numeroasepiese de teatru, apariţii televizate şi unportofoliu impresionant de cursuri pentrucopii.

40 Caietele FDVDR

Cycling in the city

Cycling in the cityconcurs de eseuri în limba engleză

Center for International Training and

Examinations şi Fundaţia Dan Voiculescu

aduc în România concursul de eseuri orga-nizat de Alianţa Americano—Europeană

pentru Educaţie. În acest an tema con-cursului este axată pe promovarea mi-jloacelor ecologice de transport,organizatorii provocând participanţii laaflarea celor mai “verzi” metode de de-plasare în marile oraşe.

Concursul se adresează elevilor carese apropie de nivelul B2 al cunoştinţelorde limba engleză şi are rolul de a-iajută în eforturile lor de a învăţa aceastălimbă prin: îmbunătăţirea abilităţilor descriere, exprimarea creativă a ideilor,pregătirea acestora pentru susţinereaexamenelor de competenţă lingvistică.

41noiembrie 2013

Cycling in the city

Concursul se va desfăşura în douăetape:

-în prima etapă participanţii vor trans-mite, până la data de 14 februarie 2014,eseurile realizate pe tema “ Switching tosustainable means of transport”

-în cea de-a doua etapă a concursuluivor accede 10 finalişti, care vor participala o probă de eseuri fulger, aceştia vorcompune un eseu original alcătuit din 250de cuvinte în 30 de minute.

Premiile vor fi pe măsura provocării,cel mai important dintre acestea fiind otabără în Marea Britanie. Participanţii vormai putea câştiga biciclete, cărţi şidicţionare.

Anca Milea

Alianţa Americano—Europeană

pentru Educaţie este o coaliţie for-

mată din experţi şi organizaţii locale,

regionale şi naţionale, axată pe zona

balcanică şi mediteraneană, dar

cu implicaţii şi în restul Europei.

Obiectivele acestei alianţe sunt de

a promova predarea, învăţarea,

certificarea şi obţinerea compe-

tenţelor esenţiale de limbaj,

tehnologice şi de management,

necesare în secolul XXI.

42

Ionuț Budișteanu

Caietele FDVDR

Ionuț Budișteanu și atât

a-şi pierde simţul măsurii în faţa unui aseme-nea succes. Nu e cazul lui Ionuţ. A primitvestea cu liniştită mulţumire şi gata. Pentru căe ocupat, nu are vreme de pierdut cu fleacuri.La fel s-a întâmplat şi cu nenumăratele premii,medalii şi semne de recunoaştere naţională şiinternaţională, venite de-a lungul timpului. Şinu au fost puţine, deşi, repet, are numai 19 ani.Pentru Ionuţ, toate lucrurile acestea au o ex-plicaţie în fizică, numită „legătură de cauzali-tate”; atunci când inteligenţa şi munca fărăodihnă se întâlnesc, cu siguranţă, vine şi re-cunoaşterea. Iar el e mereu ocupat, cu minteagonind către următorul proiect, aşa că nu arevreme pentru jubilaţii ori inutile reverii.

Dacă stai de vorbă cu el nu ai cum să nuremarci fermecătoarea-i francheţe. Poţi uita căai în faţă doar un puşti, pentru că ia lucrurile

Ionuţ are numai 19 ani şi deja s-a scrisfoarte mult despre el, atât de mult încât

ai putea crede că puţine lucruri au mai rămasde spus despre tânărul vâlcean pe care nupuţini îl socotesc genial. Numele lui este IonuţBudişteanu, este din Rămnicu Vâlcea, infor-matician, bursier al Fundaţiei Dan Voiculescupentru Dezvoltarea României şi născoceştemaşinării uimitoare, iar despre el vom continuasă scriem, cu bucurie şi mândrie, pentru cămintea lui mereu iscoditoare nu încetează săcreeze lucruri uimitoare.

Un recent clasament, publicat de revistaTime, îl situa pe Ionuţ Budişteanu pe locul 9într-un interesant clasament al celor mai influ-enţi adolescenţi ai planetei. Aţi citit bine, nu enicio greşeală! Un astfel de clasament există,iar Ionuţ se află, în acest clasament cu puţin înurma tinerei pakistaneze Malaia Yousafzai,laureata premiului Nobel pentru pace, darînaintea Maliei Obama, fiica preşedinteluiSUA sau a lui Justin Bieber, idolul ado-lescenţilor, dar mai ales al adolescentelor depretutindeni.

O astfel de recunoaştere, de ce n-am re-cunoaşte, le-ar fi putut lua minţile multor oa-meni maturi, care s-ar fi găsit în primejdia de

Ionuţ Budişteanu estebursier al

Fundaţiei Dan Voiculescupentru Dezvoltarea

României din anul 2010

43noiembrie 2013

Ionuț Budișteanu

foarte în serios, nu e interesat să îţi spună lu-crurile pe care ai vrea să le auzi, nu încearcă săimpresioneze cu o frază încurcată în arabescuricomplicate, e organizat, eficient şi în expri-mare, ca în tot ceea ce face. Dacă îl întrebi cecarte mai citeşte o să îţi răspundă, cu aceeaşidezarmantă francheţe, ca nu are timp decât delucrările de strictă specialitate. Nu vrea săepateze, nu bravează, nici nu simte că ar trebuisă se jeneze de o astfel de mărturisire. Firesculunui asemenea răspuns, cuceritor prin el însuşi,e purul adevăr: nu are timp. Timpul lui e bineorganizat în reprize de studiu şi lucru, pauzelepentru divertisment sunt puţine şi rare.

Ionuţ Budişteanu este, de ceva vreme, nudoar unul dintre cei mai merituoşi bursieri aiFDVDR, dar mai ales una dintre cele mai ar-gumentate făgăduieli pe care le facem vi-itorimii. Pe lângă multele sale lucrări dindomeniul software, Ionuţ a inventat o

maşinărie care, pentru mine, un nepriceput înalte tehnicii, e o uimitoare născocire: un dis-pozitiv dedicat nevăzătorilor, care îi ajută săvadă lumea înconjurătoare cu ajutorul... lim-bii, nu al ochilor. Avea doar 16 ani atunci cânda realizat această invenţie.

Cu siguranţă vom mai vorbi, vom mai scriedespre acest tânăr care deja a uimit lumea. În-trebându-l ce fel ar trebui să scriu despre el,cum ar trebui să-l prezint, mi-a răspuns, cuaceeaşi simplitate, cu acelaşi firesc: IonuţBudişteanu şi atât. Şi acesta a devenit textulacestui material. Dar nu pentru că aş fi dorit săelogiez modestia tânărului vâlcean, ci pentrucă, deja, face parte dintre acele personalităţipentru care numele este de ajuns, pentru căînseamnă ceva.

Daniel O. Bejan

44

Parteneri

Caietele FDVDR

O nouă stagiune la Teatrul Ion Creangăcel mai îndrăgit teatru pentru copii

A început o nouă stagiune teatrală; cea de-a patruzeci și noua, pentru Teatrul Ion Creangă,teatrul pentru copii, teatru intrat în conștiințamultor generații, azi ajunse la maturitate, dreptun univers al copilăriei, spre care se întorc cuîncântare.

Pe scena sălii Rapsodia, actorii Teatru-lui Ion Creangă interpretează spectacoledeja binecunoscute și îndrăgite, adresatecopiilor cu vârsta cuprinsă între 1 -12 ani,dar și reprezentații nou-nouțe precum: Re-nart Vulpoiul, Miraj într-un OU, În parc,Cartea junglei sau D-l Goe, Vizită, Peda-gog de școală nouă – Mofturi.

Acestea sunt, împreună cu celelalte titluridin repertoriu, povești în egală măsură hazliişi serioase, care îi introduc pe copii într-ununivers magic din care din care învață desprefamilie, prietenie și despre cât de frumoasă estecopilăria.

Acum, că anotimpul rece a venit, de ce săstați în casă? Veniți, împreună cu cel mic, sădescoperiți poveștile copilăriei la Teatrul IonCreangă!

Pentru mai multe informaţii despre pro-gramul spectacolelor, vă invităm pe site-ul in-stituției (www.teatrulioncreanga.ro) sau pepagina Facebook/TeatruIonCreanga.

45noiembrie 2013

Eseu

… Iarnă grea. Crivăţul muşcă din aer pesteobcini. Maşina se opinteşte din greu prinnămeţi, pe serpentine, scuturată zdravăn decâte o rafală de vânt. Când şi când o simt fug-ind într-o parte, derapând atunci când roatamuşcă din vreun petec de gheaţă. Iar vântulurlă, înfuriat că un străin a cutezat să calce unţinut care e numai al lui. Mâinile mi-auîngheţat pe volan, iar ochii mi-au obosit. Îmilăcrimează. Cu greu reuşesc să găsească potecăprin răbufnirea albă de zăpadă învolburată,care se revarsă fără contenire dintr-un cer carenu se mai vede.

La un punct, undeva pe marginea drumu-lui, desluşesc două mogâldeţe. Doi prichin-doci, care abia se văd în urgia albă,ghemotoace înghesuite sub două cuşme maimari decât ei. Îmi fac semn cu mâna. Opresc.Maşina derapează uşor spre stânga, apoi maiiute spre dreapta şi se opreşte, înţepenind într-un dâmb de zăpadă. Cei doi piticuţi vin în fugă,luptând cu nămeţii. Când au deschis portiera,mai întâi a pătruns înăuntru un vâjâit teribil,aducând cu el aer îngheţat şi risipă de nămeţi;abia apoi, după ce s-au scuturat bine de zăpadacare le devenise un al doilea veşmânt, cei doipiticuţi au urcat în maşină.

- Săru’mâna! au spus amândoi într-un glas.Vesel glas, râzând glas, nepăsător la urgia deafară.

- Bună ziua, flăcăi! le răspund. Bună ziua,nu săru’ mâna, că nu-s popă!

Chicotesc amândoi. Ştiţi merele de Bucov-ina? Cele roşii, aprinse ca focul cel bun şi cuprisos de zeamă dulce şi parfumată? Câte douăastfel de mere se coceau pe obrajii voinicilormei de-o şchioapă. Iar în ochi, o pereche deochi negri, alta de ochi albaştri, lucea o veselieplină de poznă.

- De unde veniţi voi pe vremea asta?

- De la şcoală! răspunde perechea de ochialbaştri, trăgându-şi nasul.

- Păi, vă încumetaţi voi la şcoală pe aşavreme? dau glas mirării.

- Da’ cum? se miră ei de aşa neghioabă în-trebare.

În cele din urmă maşina iese din dâmbulde zăpadă în care se oprise şi opintit ne ducemai departe, pe serpentine, pe drumul spreSuceviţa. Cei doi fii ai zăpezii şuşotesc în legealor. Cel cu ochi albaştri scoate caietul şi începesă buchisească, urmărind cu degetul şi mişcânduşurel din buze. Cel cu ochii negri stă cu nasullipit de geam şi priveşte spre răfuiala omătuluicu lumea. Tresare şi îl întrerupe pe celălalt:

- Nu-i bini, măi! Şi ai scris tu acolo, măi?Familia şeia di cari îi vorba îi revista di laOradea, măi. Ia vezi! Nu-i familia dânsului!

Mă încearcă un zâmbet.- Unde trebuie să ajungeţi? întreb.- Acasă, la poşta veche! Încă olecuţă şi-am

ajuns! Îi casa şeia uitată pi culmea dealului! mălămureşte cuşma cu ochi negri.

- Şi vă place la şcoală? mai întreb într-odoară.

- Da’ cum? se miră iar ochii albaştri.- Ni plaşi! întăreşte şi cel cu ochi negri. Că

învăţăm carti.- Da? mă prefac eu surprins. Şi ce învăţaţi

voi acolo?- Despre domnul Mihai Eminescu! răspund

amândoi într-un glas. Cel cu ochi albaştri îşitrage nasul. Cel cu ochi negri şi-l şterge cudosul mânecii.

- Asta chiar merită osteneala – şoptesc maimult pentru mine. Ştiţi voi cine era cel maiapropiat şi drag prieten al… domnului Eminescu?

- Da’ cum! sare cel cu ochi negri,aplecându-se peste scaunul meu. Domnul IonCreangă!

- Aşa e!

O rafală puternică scutură din nou maşina.

Piticii chicotesc. Apoi ochii albaştri mă trag

uşor de mânecă.

- Iaca, am ajuns! Colea îi casa noastră. Nu

se vedi că-i zăpadă! Ni lasaţ’ şi pi noi?

- Da’ cum! răspund şi eu în joacă.

Piciul cu ochi negri se scotoceşte în traistă

şi scoate de acolo un măr pe care mi-l dă drept

plată. A fost singura dată când am acceptat

plată de la un drumeţ.

- Mulţămim că ne-aţi adus! Săru’ mâna!

spun ei iar într-un glas şi deschid portiera, să

coboare.

- Nu mi-aţi spus cum vă cheamă!

- Pi mini mă cheamă Ionică! răspunde cel

cu ochi negri. Iar lui îi zice Mihai.

- Sunteţi fraţi? mai apuc să întreb.

- Nu! chicotesc amândoi. Prieteni.

Ionică îmi aşează în palmă un măr roşu ca

obrajii lor înveseliţi de ger, plată dreaptă pen-

tru că i-am adus prin nămeţi până aici. Ca

niciodată, accept plata aceea, care mi se pare

cel mai grozav lucru pe care l-am primit vreo-

dată.

Şi se pierd în zăpadă. Două mogâldeţe din

care doar cuşmele se mai văd, biruind nămeţii.

Privind în urma lor, încerc să fixez acea imag-

ine, undeva în cămările minţii, să îmi fie

merinde când voi avea nevoie de un boţ de

nădejde.

E iarnă.

Un boț de nădejdeDaniel O. Bejan

46

TEAM 2013

Caietele FDVDR

Tabăra elevilor activi și merituoșiTEAM 2013

Şi în 2013, cei mai merituoşi copii ai Fundaţiei Dan Voiculescu pentru DezvoltareaRomâniei au fost răsplătiţi pentru talentul, dar mai ales pentru strădania lor, cu o tabără depoveste la Costineşti. Fie că a fost vorba de tineri care urmează cursurile organizate deFDVDR, de bursieri ai fundaţiei, s-au putut bucura de câteva zile de soare, briză a mării şi joc.

47noiembrie 2013

TEAM 2013

E vacanţă, e tabără, deci plajă şi odihnă. Dar copiii FDVDRnu sunt copii obişnuiţi, aşa că mereu mai e şi altceva de făcut,în afară de joacă. Lucruri minunate aşteaptă să fie descoperite,fotografiate, desenate sau povestite. Iar jocurile au întotdeaunaîn ele ceva din lucrurile învăţate la cursuri.

Ultima seară de tabără.Ne despărţim de mare, darprieteniile rămân. Şi cu sigu-ranţă revenim în 2014. Pânăatunci un zâmbet pentrudoamna profesoară şi domnulprofesor.

Fotografii:Diana Vlad

Mădălina Ciobanu

Radu Morășanu

Vlad Rădulescu

Alexandru Popescu

48 Caietele FDVDR

caietele fdvdr nr. iv

Documents