1. Patrimoniul si drepturile patrimonialemiercuri, 7 octombrie 201514:03

PatrimoniulNotiunea de patrimoniu a aparut relativ tarziu. In dreptul roman clasic, notiunea de familie includea atat persoanele, cat si bunurile familiei. Alaturi de notiunea de familie era folosita si notiunea de pecuniae, care initial desemna animalele, dar, mai tarziu, a dobandit si semnificatia de moneda. Ulterior, in dezvoltarea stiintei dreptului a aparut si sintagma familiae pecuniae, aceasta notiune construindu-se in dreptul roman in cadrul si in jurul institutiei succesiunii. Conturarea notiunii de patrimoniu apare in conditiile in care activitatea economica s-a dezvoltat si a impus aparitia notiunii de credit, creditorii avand nevoie, pentru satisfacerea creantelor lor, de un mecanism (asigurat de patrimoniu). In ceea ce priveste dreptul romanesc, se poate identifica un sens larg al notiunii de patrimoniu, sens care evoca o totalitate de bunuri. In DIP se vorbeste de patrimoniul comun al umanitatii. Intr-o reglementare mai tehnica, precum legea apelor, se prevede ca apele fac parte din patrimoniul national. In ceea ce priveste, de exemplu, patrimoniul cultural, legea 182/2000 foloseste expres sintagma de patrimoniu cultural mobil. Tot in acelasi sens, de patrimoniu cultural, in NCC exista formularea in art. 2615, alin. (3): "Patrimoniu cultural national al unui stat". Ceea ce intereseaza este sensul strict, tehnico-juridic, al notiunii de patrimoniu. In vechiul Cod Civil nu era definita notiunea de patrimoniu, aceasta fiind folosita expres in anumite contexte. Notiunea de patrimoniu se regaseste in 31/1990, legea societatilor comerciale, dar si in legea 215/2001, a administratiei publice locale. In viziunea legiuitorului, notiunae de patrimoniu include toate bunurile, drepturile, obligatiile, domeniul public/privat. In NCC: Art. 31:"Orice persoana are patrimoniu". De asemenea, Art. 187: "Orice PJ trebuie sa aiba organizare, patrimoniu si scop propriu". In NCC exista un text care aduce aminte de art. 1718 din Vechiul Cod Civil, si anume art. 2324, alin. (1): "Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare". Pornind de la toate aceste texte, dar, mai ales, de la art. 31 din NCC si art. 119 din legea 215/2001, putem defini patrimoniul ca fiind ansamblul de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, economic, adica care pot fi evaluate in bani, apartinand unui subiect de drept . Aceasta definitie este sintetica in raport cu ultima mentionata, din art. 119. Din definitie lipsesc bunurile, domeniul public, domeniul privat. Ratiunea lipsei acestora este faptul ca folosirea notiunii de drepturi se refera la bunuri. Rezulta ca elementele patrimoniului sunt drepturile si obligatiile cu valoare economica. Acest lucru inseamna ca drepurile personale nepatrimoniale nu intra in componenta patrimoniului. Abordarea economica, impusa si de analizele juridie, dar mai ales de realitate, duce si la o perspectiva contabila asupra patrimoniului: coloana drepturilor si cea a obligatiilor (activul si pasivul patrimonial).

1

Notiunile de activ si pasiv patrimonial se regasesc in art. 820, NCC sau art. 1943, NCC.Raporturile dintre latura activa si pasiva a patrimoniului sunt extrem de importante. In functie de ceea ce predomina, putem avea un subiect de drept solvabil sau un subiect de drept insolvabil. In ceea ce priveste analiza patrimoniului, s-au construit doua teorii:

Teoria personalista a patrimoniului - construita de doi juristi celebri: o "Patrimoniul este strict legat de persoana, iar fiind strict legat de persoana, inseamna ca

orice persoana are un patrimoniu, deci daca orice persoana are un patrimoniu, nicio persoana nu poate sa instraineze/sa renunte la patrimoniu."

o "Orice persoana are patrimoniu, chiar daca nu are niciun bun in proprietate."o "O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu."o "Patrimoniul este individizibil, pentru ca indivizibila este personalitatea titularului sau."

Teoria patrimoniului de afectatiune - construita de juristii germani:

o Juristii germani au creat teoria, aceasta spunand ca o persoana are atatea patrimonii cate scopuri/afectatiuni creaza. Consecinta a fost acceptarea ideii ca patrimoniul este divizibil, iar, pe plan economic, acest lucru insemna ca un creditor il putea urmari pe debitorul sau doar cu privire la bunurile din patrimoniul de afectatiune.

Conceptia moderna asupra patrimoniului imbina ideile esentiale dintre cele doua teorii. Ceea ce este important si rezulta si din NCC este ca se accepta, pe de o parte, divizibilitatea patirmoniului, iar pe de alta parte existenta maselor patrimoniale (existenta patrimoniului de afectatiune). Caracterele patrimoniuluiPornind de la suprapunerea acestor teorii, putem spune ca astazi, bazandu-ne pe reglementarile dreptului romanesc, caracterele patrimoniului sunt urmatoarele:

1. Patrimoniul este o universalitate juridicaAceasta notiune evoca notiunea de tot, de ansamblu. Intre patrimoniu si elementele sale exista o relativa independenta Trebuie facuta o distinctie intre universalitatea de drept (alcatuita din drepturi si obligatii) si universalitatea de fapt (alcatuita din bunuri). Si inainte de actualul cod civil, si mai ales in cadrul reglementarii din noul cod civil trebuie facuta distinctia intre cele doua tipuri de universalitate. Universalitatea de fapt este alcatuita numai din bunuri, spre deosebire de universalitatea de drept. Art. 541. Universalitatea de drept este independenta de manifestarea de vointa a titularului. Aceasta este alcatuita din drepturi si obligatii, pe cand cea de fapt este alcatuita din bunuri. Este inalienabila, pe cand cea de fapt este alienabila. Este independenta de elementele sale (se poate ca un subiect de drept sa nu mai aiba niciun bun).

2. Orice persoana are un patrimoniu (Art. 31, NCC)Se impune o comparatie intre patrimoniu si capacitatea de folosinta, data fiind asemanarea lor.Capacitatea de folosinta permite dobandirea de drepturi si obligatii patrimoniale si de drepturi personale nepatrimoniale, pe cand patrimoniul nu cuprinde decat drepturile si obligatiile cu valoare economica. Capacitatea de folosinta este o aptitudine, pe cand patrimoniul este o actualitate, o realitate.

2

Capacitatea de folosinta nu are rol de garantie, pe cand patrimoniul, asa cum rezulta din art. 2324, NCC, are rol de garantie comuna a creditorilor. Capacitatea de folosinta poate exista si inainte de nasterea persoanei fizice si chiar inainte de dobandirea personalitatii juridice de catre persoana juridica, pe cand patrimoniul exista doar la dobandirea existentei persoanei.

3. Patrimoniul este inalienabilDe vreme ce orice subiect de drept are un patrimoniu, inseamna ca un subiect de drept nu isi poate instraina propriul patrimoniu. In privinda persoanelor fizice lucrurile sunt destul de clare, insa in teoria persoanelor juridice exista un caz in care se poate instraina unei persoane juridice o parte din patrimoniu, fara ca persoana juridica de la care pleaca acea bucata de patrimoniu sa dispara (divizarea persoanei juridice).

4. Patrimoniul este unic. Orice persoana are un singur patrimoniu.Daca o persoana are mai multe mase patrimoniale nu inseamna ca are mai multe patrimonii.

5. Patrimoniul este divizibil

Nu exista nicio contradictie intre unicitatea patrimoniului si faptul ca el este divizibil. Acest lucru rezulta expres din art. 31, alin. (2), NCC care spune ca patrimoniul poate fi divizat numai in cazurile si conditiile prevazute de lege. Patrimoniile de afectatiune sunt masele fiduciare si masele afectate exercitarii unei profesii.Un subiect de drept poate sa divida patrimoniul sau in mai multe mase patrimoniale. Fiducia este o operatiune juridica bazata pe incredere. Mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii sau alte drepturi patrimoniale catre unul/mai putini fiduciari, adica subiecte de drept care prezinta incredere si care urmeaza sa le administreze in folosul unuia sau mai multor beneficiari. In ceea ce priveste masele parimoniale afectate exercitarii unei profesii, un exemplu ar fi cel al avocatului sau al profesiilor liberale. Privitor la patrimoniul profesional, constituirea/marirea/lichidarea lui nu se pot face decat potrivit legii, adica potrivit conditiilor prevazute de NCC si legile speciale care organizeaza aceste profesii.

Trebuie retinut ca atunci cand opereaza transferul patrimonial intre masele patrimoniale sau atunci cand se lichideaza anumite mase patrimoniale trebuie protejati creditorii. Aceste miscari patrimoniale nu pot fi facute cu prejudicierea creditorilor. Daca creditorii sunt protejati, pot ataca in justitie aceste decizii privind miscarile intrapatrimoniale facute de titularul patrimoniului. In ceea ce priveste miscarile intrapatrimoniale, NCC a adus precizari importante: miscarile dintre masele aceluiasi patrimoniu apartinand aceluiasi subiect de drept nu constituie instrainare .

3

Modalitatile patrimoniuluiCand discutam despre modalitatile patirmoniului avem in vedere situatia stapanirii in comun a unei mase patrimoniale/a unui patromniu de catre mai multe persoane.

1. IndiviziuneaAceasta se poate naste fie prin dobandirea prin mostenire, sau, in cazul persoanelor juridice, prin modalitatile de reorganizare.

2. Comunitatea matrimonialaIn momentul in care doi soti sunt casatoriti sub regimul comunitatii, toate bunurile pe care le dobandesc impreuna si toate obligatiile pe care si le asuma, intra in patrimoniul lor comun.

3. Patrimoniul profesional comunDe exemplu, doi medici stomatologi cumpara impreuna o casa si aparatura stomatologica.

Functiile patrimoniului1. Subrogatia reala universala si cu titlu universal

Subrogatia inseamna inlocuire. Este vorba despre inlocuirea unei persoane cu alta in cadrul unui raport juridic, atunci cand vorbim despre subrogatia personala (Art. 1853, NCC). Subrogatia reala presupune inlocuirea unui bun cu altul sau cu o valoare pecuniara. Aceasta subrogatie este mentionata intr-o serie de texte ale NCC. De exemplu, art. 350, lit. g), NCC, enumera printre bunurile proprii in cadrul regimului matrimonial al comunitatii legale sumele de bani sau orice valori economice care ilocuiesc un bun propriu, precum si bunul care a trecut/a fost dobandit in schimbul acestor valori.Un alt exemplu este art. 1051, NCC. Fundamentul acestui mecanism il constituie fungibilitatea economica a bunurilor, adica orice bun poate fi inlocuit cu un bun cu aceeasi valoare. Aceasta este o functie a patrimoniului care permite supravietuirea patrimoniului. Patrimoniul ramane patrimoniu in existenta lui chiar daca bunurile din cadrul sau se misca/se schimba. In procesul acestei subrogatii efectul care intereseaza este si starea patrimoniului. Atunci cand opereaza subrogatia universala sau cu titlu universal bunul care intra in patrimoniu dobandeste regimul juridic al intregului patrimoniu. Subrogatia reala universala inseamna inlocuirea unui bun cu altul in cadrul unui patrimoniu/masa patrimoniala, in cadrul careia bunul care intra in patrimoniu dobandeste regimul juridic general al patrimoniului/masei patrimoniale in care intra. Rolul acesteia este foarte important pentru ca asigura functionarea patrimoniului. Ea permite restituirea patrimoniului. Ea sprijina functia patrimoniului de a fi gajul general al creditorilor chirografari. Subrorogatia reala cu titlu particularEste o inlocuire a unui bun in cadrul unui patrimoniu sa a unei mase patrimoniale. La subrogatia reala cu titlu particular bunul care intra in patrimoniu nu dobandeste doar regimul juridic general al patrimoniului, ci si regimul juridic specific, particular al bunului care iese din

4

patrimoniu. (Exemplu: Legea exproprierii - in masura in care un bun afectat de o garantie/de o ipoteca este expropriat, legea prevede ca pentru bunul care este expropriat, expropriatorul plateste proprietarului o suma de bani. Suma nu va dobandi numai regimul juridic al patrimoniului, dar ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani) Subrogatia cu titlu particular se petrece numai atunci cand legea o prevede. Art. 748, alin. (2), NCC. Definitie: O subrogatie cu titlu particular este o inlocuire, adica si o subrogatie universala / cu titlu universal, iar bunul care intra in patrimoniu dobandeste regimul juridic special dat de situatia juridica particulara a bunului care iese din patrimoniu, acest lucru petrecandu-se numai daca o legea o prevede.

2. Garantia comuna a creditorilor (Gajul general al creditorilor chirografari)Creditorii chirografari sunt cei care au doar o creanta chirografara. Faptul ca un debitor are intotdeauna un patrimoniu, iar in patrimoniu sunt posibile miscarile patrimoniale, dar exista o independenta intre miscarile patrimoniale si existenta patrimoniului duce la concluzia ca debitorul va avea un patrimoniu care va fi solvabil la momentul executarii. Creditorii chirografari, din relatia lor cu patrimoniul pe a carui existenta se bazeaza, au anumite drepturi care le apartin numai lor. De exemplu, acestia pot ataca actele facute de catre debitorul lor, in frauda lor, cu actiunea pauliana sau pot ataca actele cu actiunea in simulatie. Trebuie retinuta specializarea garantiei comune a creditorilor. Un creditor care are o creanta bazandu-se pe faptul ca patrimoniul este divizibil si are posibil mase de bunuri, acel creditor, in masura in care are o creanta impotriva debitorului, va trebui sa verifice in legatura cu care este nascuta creanta si nu va putea executa creanta decat asupra bunurilor din masa patrimoniala in care se afla acele bunuri. Exista reglementari foarte clare care arata cum functioneaza specializarea gajului. De exemplu, este vorba de art. 2324, alin. (3), care dispune: "Creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu o anumita diviziune a patrimoniului, autorizata de lege, trebuie sa urmeasca, mai intai, bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale."Exista si reglementari speciale, un exemplu fiind in materia regimului matrimonial. Creantele nascute in legatura cu bunurile proprii ale unui sot vor putea fi executate de catre creditorii chirografari numai asupra bunurilor proprii, iar creantele nascute in legatura cu bunurile comune vor fi executate asupra bunurilor comune (art. 352-353, NCC).

3. Transmisiunea universala si cu titlu universalAceasta functie a patrimoniului se refera la transmisiunea patrimoniala. In cazul persoanei fizice, acest lucru are loc numai cand persoana fizica decedeaza, fiind vorba despre mostenitorii legali/testamentari.

5