buletinul pompierilor 2-2007.pdf

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

BULETINUL POMPIERILOR

Nr. 2(16) – 2007 (serie nouă)

EDITURA MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

BUCUREŞTI - 2007

Publicaţie editată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Fondată în 1955 Apare semestrial

www.revista.pompieri.go.ro/alte publicaţii

COLEGIUL DE REDACŢIE:

Preşedinte: general-locotenent Vladimir SECARĂ

Editor coordonator: general de brigadă drd. Constantin ZAMFIR

Redactor-şef: colonel Valentin UBAN

Secretar responsabil de redacţie: locotenent-colonel drd. ing. Cristian DAMIAN

Traduceri: ec. Valentin Th. MARINESCU

Difuzare: Nicoleta MARIN

Lucrările au fost elaborate de un colectiv din Inspecţia de Prevenire –Direcţia Pompieri a I.G.S.U.

Coordonator lucrare: colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ

© Copyright: I.G.S.U.

® Drepturile asupra materialelor publicate aparţin autorilor

Redactare: cms. şef Vişan Georgeta Tehnoredactare şi copertă: sinsp. Tudorache Carmen

Grafician: Lavinia Dima

Tipărit la Tipografia MIRA

3

CUPRINS Armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană

1. PERSPECTIVE PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR DUPĂ INTEGRAREA ÎN U.E. - autor: general de brigadă drd. Constantin ZAMFIR - adjunct al inspectorului general I.G.S.U. ................. 5

2. APLICAREA REGLEMENTĂRILOR EUROPENE PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR ŞI SERVICIILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII LA INCENDII – autori col. dr. ing. Sorin CALOTĂ - Şeful Direcţiei Pompieri I.G.S.U. ..................................... 9

3. STUDIU PRIVIND ARMONIZAREA REGLEMENTĂRILOR NAŢIONALE PRIVIND INSTALAŢIILE DE STINGERE A INCENDIILOR CU REGLEMENTĂRILE EUROPENE- autori: col. dr. ing. Sorin CALOTĂ, col. dr. ing. Ioan VALE, mr. ing. Costel Marian PIETREANU, cpt. ing. Ionel – Puiu GOLGOJAN -Direcţia Pompieri I.G.S.U.......................................................................................... 22 4. CLASIFICAREA EUROPEANĂ A PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII DIN PUNCT DE VEDERE AL REACŢIEI LA FOC - autor: col. dr. ing. Sorin CALOTĂ - Şeful Direcţiei Pompieri - I.G.S.U.......................................................................................................... 98 5. PREVENIREA INCENDIILOR ÎN UNELE STATE EUROPENE - autori: Traducere şi adaptare: col. dr. ing. Sorin CALOTĂ, mr. ing. Constanţa ENE, mr. drd. ing. George SORESCU, lt. ing. Victor GRAURE slt. ing. Cătălin NETCU, chim. Dan ANDRONESCU - Direcţia Pompieri I.G.S.U........................................... 114 6. STUDIU COMPARATIV PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII LA INCENDIU ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE - autor: lt. col. ing. Daniel RADU Direcţia Pompieri I.G.S.U........................................................................................ 234

5

PERSPECTIVE PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR

DUPĂ INTEGRAREA ÎN U.E.

General de brigadă Constantin ZAMFIR

Adjunct al inspectorului general I.G.S.U.

Abstract The work presents fire prevention expectation after European

integration, the main directions of action, applying provisions of European regulation, elaborate a new conceptions regarding fire statistic who will determinate a better preventive measures.

Au trecut aproape 240 de ani de la momentul în care autorităţile emiteau primele documente de prevenire a incendiilor, urmărind să asigure cetăţenilor şi aşezărilor siguranţa atât de necesară derulării unei vieţi şi civilizaţii fireşti.

De-a lungul timpului, au fost emise multe reglementări de prevenire a incendiilor. Experienţa acumulată, eficientizarea în timp a structurii organizatorice, creşterea competenţei profesionale a personalului inspecţiei a condus la realizarea unuia dintre cele mai bune niveluri de protecţie la foc a cetăţenilor din Europa şi pot asigura preluarea şi aplicarea eficientă a noilor atribuţii conforme cu reglementările europene.

Dezvoltarea metodelor de prevenire, instruirea proprie şi informarea preventivă a cetăţenilor au fost preocupări ale pompierilor încă de la înfiinţarea instituţiei, conţinutul concepţiei de prevenire îmbogăţindu-se continuu în practica de zi cu zi.

Astfel, în ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării factorilor de risc care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului naţional. Analiza evenimentelor din acest an indică menţinerea vulnerabilităţii comunităţilor la manifestarea situaţiilor de urgenţă, deşi capacitatea de răspuns a instituţiilor specializate a crescut simţitor de la an la an. În acest context se impune acordarea unei

6

atenţii mult mai mari consolidării capacităţii instituţiilor specializate şi a autorităţilor locale, regionale şi naţionale pentru prevenirea producerii situaţiilor de urgenţă.

Prevenirea este mult mai puţin costisitoare decât răspunsul la evenimentele produse, fie ele incendii sau inundaţii. Ca urmare, prevenirea situaţiilor de urgenţă trebuie să constituie o activitate prioritară a tuturor componentelor sistemului naţional de management a situaţiilor de urgenţă, a tuturor persoanelor fizice şi juridice de pe teritoriul naţional.

Riscul de incendiu este cel mai frecvent risc care se manifestă pe teritoriul naţional. Incendiul afectează, uneori ireversibil, domenii importante ale activităţii vieţii economice şi sociale, precum construcţii, instalaţii, păduri, culturi agricole. Atât prin frecvenţă şi pagube produse, cât şi prin numărul de victime, incendiul produce cele mai mari pierderi cu consecinţe directe şi indirecte. Ca urmare, prevenirea incendiilor a constituit şi va constitui o preocupare majoră pentru fiecare comunitate.

Din acest punct de vedere este interesantă tendinţa tot mai accentuată existentă în statele membre ale U.E., prezentată într-un material din acest număr de revistă, de orientare prioritară a activităţii spre prevenire. După ani de zile în care s-au depus eforturi financiare şi umane doar pentru întărirea intervenţiei, neglijând aproape complet zona preventivă, s-a ajuns la concluzia că activitatea de prevenire este mult mai eficientă pentru asigurarea unui nivel corespunzător de securitate a cetăţenilor. În România se ştia acest lucru de foarte mulţi ani. De aceea, nu întâmplător, experienţa pozitivă românească a convins multe state să întărească segmentul prevenirii incendiilor sub diferitele forme: elaborare de reglementări, control preventiv, informare preventivă, elaborare statistici.

Lipsa unei politici comunitare privind apărarea împotriva incendiilor, a unui mecanism specific de acţiune similar celui existent pentru protecţie civilă, lipsă datorată organizării diferite a structurilor de apărare împotriva incendiilor, de la stat la stat, nu trebuie să îngrădească schimbul de idei şi experienţă în acest domeniu. Libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor, unul din principiile de bază al Pieţii Interne Europene, impune acţiuni concertate pentru stabilirea unui nivel minim de securitate la incendiu.

Un pas important în această direcţie îl constituie Directiva nr. 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii şi prevederile despre securitatea la incendiu, inclusiv în documentele subsecvente, cum ar fi Documentul Interpretativ nr. 2.

„Securitatea la incendiu”, una dintre cerinţele esenţiale ale Directivei 89/106/CEE, arată că strategia de apărare împotriva incendiilor se bazează

7

pe prevenirea acestor fenomene, urmărind reducerea la minim a împrejurărilor favorabile iniţierii şi dezvoltării incendiilor. Această prevedere evidenţiază importanţa activităţii de prevenire a incendiilor, ce trebuie sprijinită şi dezvoltată pornind de la strategii şi proceduri eficiente şi transparente.

Inspecţia de Prevenire este, în prezent, o structură specializată a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, o componentă importantă a acesteia fiind prevenirea incendiilor. Existenţa Inspecţiei de Prevenire, structură cu tradiţie şi experienţă îndelungată, cu realizări deosebite de-a lungul anilor, constituie o garanţie, dar şi un avantaj în deplina integrare europeană în acest domeniu.

Armonizarea reglementărilor naţionale cu cele europene şi aplicarea lor nu este un proces facil, dar am convingerea că experienţa şi competenţa personalului din Inspecţia de Prevenire asigură preluarea şi aplicarea eficientă a noilor reglementări, în scopul îndeplinirii cerinţei esenţiale „securitate la incendiu” pentru construcţii şi instalaţiile aferente acestora.

Schimbările permanente care au avut şi au loc în continuare în organizarea structurilor cu atribuţii în prevenirea incendiilor dovedesc importanţa şi dorinţa de perfecţionare şi eficientizare a acestei preocupări cu rol de apărare a populaţiei, a bunurilor şi a mediului în situaţii de urgenţă.

Concepţia europeană privind securitatea la incendiu va determina modificări majore, esenţiale, atât în ceea ce priveşte fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor pentru construcţii, a clasificării lor din punct de vedere al comportării la foc, cât şi în elaborarea unor noi reglementări tehnice privind construcţiile, securitatea la incendiu în special. În toate actele normative subsecvente Legii nr. 307 privind apărarea împotriva incendiilor, recent elaborate de Inspecţia de Prevenire, s-a urmărit cu prioritate preluarea reglementărilor şi standardelor europene, chiar dacă se ia astfel înainte altor autorităţi care nu au reuşit armonizare atât de necesară. Au fost avute în vedere îndeosebi standardele europene privind montarea, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere şi de detectare a incendiului, care prezintă diferenţe de abordare faţă de unele norme tehnice româneşti încă nearmonizate de ministerul de resort.

Prin urmare, intrarea în U.E. trebuie să permită valorificarea superioară a experienţei dobândite în activitatea de prevenire a incendiilor. Trebuie preluate însă şi formele eficiente existente în alte state, îndeosebi, privind acordarea unui rol important comunităţilor locale, întăririi componentei preventive a serviciilor voluntare.

Ţinând cont de tendinţele actuale de pe plan european, de obiectivele strategiei Guvernului şi strategiei sectoriale a ministerului, Inspecţia de Prevenire acţionează deja în următoarele direcţii prioritare:

8

• aplicarea strictă a prevederilor reglementărilor europene aplicabile; • exercitarea cu fermitate şi competenţă, cu respectarea deplină a

legalităţii, a autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor prin activităţi specifice;

• acţiuni mai eficiente pentru cunoaşterea prevederilor reglementărilor privind noua clasificare europeană a produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc de către producători, patroni, utilizatori şi proiectanţi, pentru a asigura un nivel competitiv pentru produsele şi serviciile de proiectare naţionale;

• planificarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire a incendiilor de către Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, preponderent la instituţii publice, operatori economici cu risc mare şi foarte mare de incendiu, ori obiective în care se desfăşoară activităţi socio-economice şi culturale la care participă un număr mare de persoane;

• elaborarea unei noi concepţii privind statistica incendiilor care va determina optimizarea măsurilor preventive;

Principala prioritate o reprezintă crearea unei culturi a prevenirii incendiilor prin informarea publicului asupra riscurilor existente şi educarea populaţiei cu privire la măsurile practice pe care le poate lua pentru reducerea vulnerabilităţii.

Cetăţeanul, ca principal beneficiar al politicii de securitate, are dreptul şi datoria de a contribui activ la construcţia ei cotidiană, printr-un comportament participativ şi responsabil. Cetăţeanul are dreptul de a fi informat cu privire la riscurile la care este supus în cadrul comunităţii, dar în acelaşi timp are obligaţia de a avea un comportament preventiv, de a participa activ la prevenirea incendiilor, şi în general, la prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în cadrul comunităţii locale. În cadrul acestui comportament preventiv un loc important îl ocupă eliminarea neglijenţelor. Evenimentele din această vară, cu o creştere nemaiîntâlnită a arderilor necontrolate de mirişti, au demonstrat că în acest domeniu mai sunt multe de făcut. Este necesară dezvoltarea la nivel naţional a unei concepţii integrate de conştientizare a publicului, precum şi a factorilor de decizie şi a celorlalţi actori implicaţi, pentru cunoaşterea diferitelor tipuri de riscuri specifice, a măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului care trebuie adoptat în cazul producerii lor, a unei mentalităţi adecvate la nivelul comunităţilor locale prin angrenarea în acest efort a tuturor factorilor educaţionali: şcoala, biserica, organizaţiile nonguvernamentale etc. O astfel de concepţie este necesară pentru a crea o societate informată şi rapidă în reacţii, capabilă să-şi reducă vulnerabilitatea la incendii şi alte dezastre.

9

APLICAREA REGLEMENTĂRILOR EUROPENE PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR ŞI SERVICIILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII

LA INCENDII

Col. dr. ing. Sorin CALOTĂ Şeful Direcţiei Pompieri I.G.S.U.

Abstract The work presents the way of applyinng European regulation

regarding free circulation of goods and utilities in fire security fields. Armonizarea reglementărilor naţionale privind prevenirea

incendiilor cu reglementările europene a fost abordată ca o direcţie prioritară de acţiune, având în vedere respectarea principilor europene fundamentale privind libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor.

Libera circulaţie a mărfurilor reprezintă principalul obiectiv şi în acelaşi timp principiul de bază al Pieţii Interne Europene. Astfel, în art. 9 al Tratatului de la Roma, care a stat la baza înfiinţării Uniunii Europene, a fost stipulată crearea şi menţinerea unei uniuni vamale care să acopere întregul comerţ cu bunuri şi care să implice interzicerea tarifelor la importul şi exportul de produse între Statele Membre, ca şi a altor taxe cu efect echivalent, respectiv desfiinţarea barierelor din calea circulaţiei libere a mărfurilor, eliminarea restricţiilor cantitative, a monopolurilor naţionale, a subvenţionărilor din partea statului şi a taxelor discriminatorii.

Principalele dispoziţii ale Tratatului U.E. care precizează că este interzisă orice barieră în calea circulaţiei mărfurilor în interiorul U.E. sunt :

Art. 28. – interzice restricţiile cantitative la importuri, ca şi orice măsură cu efect echivalent;

Art. 29. – interzice restricţiile cantitative la exporturi, ca şi orice măsură cu efect echivalent;

10

Art. 30. – prevede derogări de la interdicţiile menţionate la art. 28 şi art. 29., justificate prin anumite motive specifice. Astfel, art. 30 autorizează Statele Membre să limiteze circulaţia liberă a mărfurilor din motive de moralitate publică, ordine sau securitate, protecţia sănătăţii şi a securităţii persoanelor şi animalelor, protecţia plantelor, protecţia patrimoniului naţional referitor la valori artistice, istorice sau arheologice, protecţia proprietăţii industriale şi comerciale. Aceste interziceri sau restricţii nu pot, totuşi, să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau de restricţii deghizate pentru comerţul între Statele Membre. Prin măsură cu efect echivalent, Curtea de justiţie a definit orice reglementare a unui Stat Membru susceptibilă de a împiedica direct sau indirect actual sau potenţial comerţul intracomunitar. Se remarcă, pe de o parte, necesitatea efectului asupra comerţului, pe de altă parte, absenţa a intenţiei discriminatorii.

Bariere în calea liberei circulaţii a mărfurilor pot fi: bariere private sau bariere stabilite prin reglementări – create de Statele Membre (legi, dispoziţii ş.a.). Barierele reglementare pot fi :

1. Bariere fiscale: - Reglementări vamale; - Taxe fiscale naţionale ş.a.

2. Bariere nefiscale: - Bariere tehnice; - Proceduri de autorizare; - Proceduri discriminatorii pentru vânzare ş.a.

Barierele tehnice sunt definite ca fiind obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor care sunt consecinţa aplicării, la mărfuri provenind dintr-un alt Stat Membru şi în care au fost legal fabricate şi comercializate, a unor reglementări care impun cerinţe suplimentare acestora, cum ar fi cele referitoare la proiectare, formă, mărime, greutate, compoziţie, prezentare, etichetare, ambalare.

Art. 28-30 din Tratatul U.E. se aplică atunci când prevederi ale legilor naţionale sunt incompatibile cu Legea comunitară. Justiţia şi administraţia sunt obligate să aplice Legea comunitară, care deţine supremaţia faţă de legea naţională.

Înlăturarea barierelor tehnice se realizează prin : - Armonizarea legislativă (art. 95 din Tratatul U.E.)

• Vechea Abordare (reglementări detaliate pentru produse) • Noua Abordare: directive pentru cerinţe esenţiale şi

marcajul CE

11

- Recunoaştere mutuală - O metodă de a înlătura barierele tehnice în domeniul nearmonizat

Armonizarea legislativă Până în anul 1985, politica comunitară de eliminare a barierelor

tehnice în calea liberei circulaţii a mărfurilor a constat în armonizarea specificaţiilor tehnice de fabricare a produselor în detrimentul stabilirii nivelurilor de performanţă ale acestora. Acest concept, cunoscut sub numele de ″Old Approach″ (″Vechea Abordare″), a condus la amplificarea legislaţiei comunitare cu sute de directive cu un pronunţat caracter tehnic, ca şi la proceduri laborioase şi dificile de luare a deciziilor, adoptarea directivelor pentru armonizarea tehnică având la bază decizia unanimă a Consiliului.

Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1985: Noua Abordare pentru armonizare tehnică şi standarde (″New Approach to Technical Harmonization and Standards″) a stabilit următoarele principii, fundamental noi:

- Armonizarea legislativă se limitează numai la cerinţele esenţiale de securitate ale produselor (cerinţe care trebuie să asigure protecţia sănătăţii, a mediului, securitatea muncii şi a persoanelor) pe care acestea trebuie să le satisfacă pentru a beneficia de libera circulaţie în cadrul Comunităţii;

Aceste cerinţe esenţiale sunt stabilite prin elaborarea unui nou tip de directive (directivele „Noua Abordare“).

- Organizaţiile europene de standardizare (CEN, CENELEC) primesc mandat din partea Comisiei Europene pentru a furniza producătorilor un set de specificaţii tehnice în conformitate cu cerinţele esenţiale definite în directive, în documente numite standarde europene armonizate;

Produsele fabricate în conformitate cu standardele armonizate beneficiază de prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale corespunzătoare.

- Statele Membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a se asigura că produsele sunt introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă ele nu ameninţă securitatea şi sănătatea persoanelor sau alte interese publice din domeniul directivei, atunci când sunt instalate, întreţinute şi utilizate corespunzător şi în conformitate cu scopul preconizat. Acest lucru induce obligaţia de supraveghere a pieţii din partea Statelor Membre. - Statele Membre trebuie să accepte prezumţia că produsele care poartă marcajul CE respectă toate prevederile directivelor relevante pentru aplicarea marcajului. În consecinţă, Statele Membre nu pot interzice, restricţiona sau împiedica introducerea pe piaţă şi utilizarea pe teritoriul lor a produselor purtând marcajul CE, cu excepţia cazului în care prevederile legate de aplicarea marcajului sunt incorect aplicate.

12

Rezoluţia Consiliului privind Abordarea Globală a evaluării conformităţii, din 21.12.1989 stabileşte principiile de bază asupra politicii comunităţii privind evaluarea conformităţii :

- definirea unor module corespunzătoare diferitelor faze ale procedurilor de evaluare şi stabilirea criteriilor de utilizare a acestor proceduri prin desemnarea organismelor care aplică aceste proceduri şi de aplicare a marcajului CE;

Abordarea Globală a fost completată cu Decizia 93/465/CEE din 22 iulie 1993 privind modulele pentru diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi regulile de afişare şi utilizare a marcajului CE de conformitate, pentru a fi utilizate în directivele tehnice de armonizare.

- promovarea la nivelul Statelor Membre a unor sisteme naţionale centrale de acreditare şi folosirea tehnicilor de comparare între acestea;

- promovarea la nivel comunitar a unei organizaţii de acreditare (ulterior European Accreditation - EA);

Pentru fiecare domeniu reglementat a fost desemnată o autoritate competentă. Pentru domeniul reglementat „Produse pentru construcţii“ autoritatea competentă este Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Pentru produsele pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu (recunoaştere/desemnare organisme de atestare a conformităţii, supravegherea pieţei), autoritatea este Ministerul Administraţiei şi Internelor (Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Recunoaşterea mutuală Prima interpretare a termenului de barieră tehnică, din punct de

vedere al dreptului comunitar, apare prin Hotărârea Curţii de Justiţie din 20.02.1979 în cazul 120/78 (dosarul - ,,Cassis de Dijon”) şi reafirmată în hotărârea din 26.06.1980 în Dosarul nr. 788/79, care a furnizat Comisiei interpretări ce au permis o monitorizare mult mai strictă a aplicării regulilor Tratatului privind libera circulaţie a mărfurilor.

Curtea a dat o definiţie generală a barierelor la liberul schimb care sunt interzise de către dispoziţiile articolelor 30 - 36 din Tratatul Economic şi Comercial European (EEC): ,,orice măsură naţională capabilă să împiedice, direct sau indirect, actual sau potenţial, schimbul intra - comunitar” .

În hotărârea sa din 20.02.1979, Curtea indică scopul acestei definiţii ca şi aplicarea la regulile comerciale şi tehnice :

- Orice produs fabricat şi vândut legal într-un Stat Membru trebuie, în principiu, să fie admis pe piaţa oricărui alt Stat Membru.

13

- Orice produs care se importă dintr-un alt Stat Membru trebuie în principiu să fie admis pe teritoriul Statului Membru care îl importă dacă a fost fabricat legal, adică conform normelor şi proceselor de fabricaţie care sunt obişnuite şi tradiţional acceptate în ţările exportatoare.

Acest principiu implică faptul că Statele Membre, când stabilesc normele comerciale sau tehnice care ar putea să afecteze libera circulaţie a mărfurilor, nu trebuie să stabilească un punct de vedere exclusiv naţional.

Principiile deduse de către Curte implică faptul că Statele Membre nu pot, în principiu, să interzică vânzarea pe teritoriul său a unui produs fabricat legal şi vândut într-un alt Stat Membru, chiar dacă produsul este fabricat conform cu cerinţe ale calităţii sau tehnice care diferă de acelea naţionale.

Începând cu anul 1984, a fost adoptată Directiva 83/189/CEE modificată prin Directiva 98/34/CE pentru aplicarea, în domeniul nereglementat a principiilor statuate de Hotărârea Curţii de Justiţie. Aceasta obligă statele membre să comunice Comisiei orice proiect de reglementare tehnică referitor la produse şi, începând cu anul 1999 şi la servicii informatice, înainte de a fi adoptat în legislaţia naţională.

Comisia şi statele membre recurg astfel la un sistem de control preventiv. Pe o perioadă de trei luni, cât durează notificarea, Statele Membre nu trebuie să aplice reglementarea. Procedura suprimă obstacolele în calea liberei circulaţii a produselor înainte să apară, ceea ce permite evitarea acţiunilor retroactive, totdeauna negative. Conform Hotărârii Curţii de Justiţie din 30.04.1996 ("CIA Security"), orice reglementare tehnică nenotificată în stadiul de proiect nu poate fi aplicată şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi invocată contra persoanelor.

Directiva Consiliului 83/189/CEE din 28 martie 1983 de stabilire a procedurii pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi regulamentelor tehnice (JO L 109, 26.04.1983) şi Decizia nr. 3052/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1995 de stabilire a procedurii pentru schimbul de informaţii referitoare la măsurile naţionale de derogare de la principiile de liberă circulaţie a mărfurilor în cadrul Comunităţii prevăd că atunci când un Stat Membru ia măsuri pentru a împiedica libera circulaţie sau plasarea pe piaţă a unui anumit model sau tip de produs fabricat legal sau introdus pe piaţă într-un alt Stat Membru, va notifica Comisia în mod corespunzător, în cazul în care efectul direct sau indirect al măsurii este:

– interzicerea generală a mărfurilor, – refuzul de a permite ca mărfurile să fie introduse pe piaţă, – modificarea modelului sau tipului de produs înainte de a fi pus sau

menţinut pe piaţă, sau

14

– retragerea mărfurilor de pe piaţă. Se precizează detaliat modalitatea şi forma de notificare. Fiecare stat membru stabileşte şi informează Comisia despre

autoritatea sau autorităţile naţionale competente pe care le-a numit pentru a transmite sau primi informaţiile menţionate în prezenta decizie. Statele Membre stabilesc un punct de contact, care poate fi autoritatea naţională competentă sau autorităţile menţionate sau a unei reţele de puncte de contact care să acţioneze ca punct iniţial pentru toate întrebările privind motivele pentru care alte reglementări naţionale nu sunt recunoscute şi despre modul general de funcţionare al prezentei decizii. Aceste documente au fost actualizate prin Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind procedura pentru schimb de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, amendată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial nr. L204 din 5 august 1998, precum şi prin Regulamentul Consiliului nr. 2679/98 din 7 decembrie 1998 privind funcţionarea pieţei interne în legătură cu libera circulaţie a mărfurilor între Statele Membre.

Printre altele, se prevede că în cazul în care Comisia consideră că apare un obstacol într-un Stat Membru, aceasta va notifica Statul Membru respectiv asupra motivelor care au condus la această concluzie a Comisiei şi îi va cere să ia toate măsurile necesare şi proporţionate pentru a elimina obstacolul respectiv într-o perioadă pe care o va determina în funcţie de urgenţa cazului respectiv.

În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea textului, statul membru:

- va informa Comisia asupra măsurilor pe care le-a întreprins sau intenţionează să le întreprindă pentru punerea în aplicare a alin. 1, sau

- va comunica o concluzie motivată conform căreia nu există un obstacol care să constituie o încălcare a art. 30-36 din Tratat.

Termenul „obstacol” este definit ca un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor între Statele Membre care este imputabil unei Stat Membru, fie că implică sau nu o acţiune sau inacţiune din partea acestuia, care ar putea constitui o încălcare a art. 30-36 din Tratat şi care:

(a) duce la o perturbare gravă a liberei circulaţii a mărfurilor împiedicând, întârziind sau deturnând fizic sau în alt fel importul acestora într-un stat membru, exportul dintr-un stat membru sau transportul printr-un stat membru;

15

(b) cauzează pierderi serioase persoanelor lezate, şi (c) necesită acţiuni imediate pentru împiedica continuarea,

extinderea sau intensificarea perturbării sau prejudiciului respectiv; În legislaţia naţională, Hotărârea Guvernului nr. 1016 din 25

iunie 2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană stabileşte măsurile pentru aplicarea prevederilor documentelor europene menţionate mai sus.

Ca punct naţional de contact, pentru primirea, transmiterea şi solicitarea informaţiilor şi documentelor ce fac obiectul schimbului de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisie este stabilit Ministerul Economiei şi Comerţului.

Punct de contact în domeniul securităţii la incendiu este Ministerul Internelor şi Reformei Administrative prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri

Organele administraţiei publice centrale, precum şi celelalte autorităţi cu funcţie de reglementare au următoarele obligaţii:

a) să se organizeze pentru a asigura operativ primirea, transmiterea, solicitarea şi prelucrarea informaţiilor şi documentelor, de la şi către Compartimentul pentru schimb de informaţii pentru reglementări tehnice;

b) să desemneze şi să comunice Compartimentului pentru schimb de informaţii pentru reglementări tehnice persoanele de contact responsabile pentru fiecare dintre activităţile ce decurg din prevederile legii;

c) să ia în considerare, în cadrul procesului de definitivare a proiectelor de reglementări tehnice, observaţiile primite de la Comisie şi de la celelalte state membre ale Uniunii Europene;

d) să ia măsurile corespunzătoare pentru planificarea elaborării şi adoptării reglementărilor tehnice conform prevederilor legii. Prin urmare, conform acestui act normativ orice reglementare tehnică, cu incidenţă asupra liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor trebuie notificată la CE înainte de a putea fi adoptată şi aplicată, dacă nu este emisă în aplicarea unor reglementări europene.

Aplicarea documentelor europene în domeniul securităţii la incendiu În domeniul reglementat de Legea nr. 608/2001, republicată,

produsele cu rol în securitatea la incendiu, cu marcaj CE, au circulaţie liberă pe teritoriul României. Serviciul Supravegherea Pieţei controlează însă corectitudinea utilizării marcajului CE.

16

În această categorie intră toate produsele care fac obiectul unor standarde europene armonizate: componente ale sistemelor de detectare şi semnalizare (EN 54/2 – 12), hidranţi interiori (EN 671/1,2), componente ale sistemelor de stingere cu gaze (EN 12094/1-13), componente ale sistemelor de stingere cu apă ( EN 12259-1 – 12), dispozitive de evacuare naturală a fumului şi gazelor fierbinţi (EN 12101), componente ale sistemelor de stingere cu pulberi (EN 12416/1,2), componente ale sistemelor de stingere cu spumă(EN 13562/1), hidranţi subterani(EN 14339), hidranţii supraterani (EN 14384) ş.a.

Aceste standarde armonizate includ cerinţe pentru aplicarea marcajului CE. Ca urmare la încheierea perioadei specifice de coexistenţă, aplicarea lor va deveni obligatorie în proiectare, comercializare, utilizare.

În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001, trebuie să se ţină seama că, în prezent, există o singură piaţă, Piaţa unică europeană, în care produsele circulă liber, indiferent de statul membru unde au fost prima dată introduse pe piaţă. Restricţii (severe) apar pentru produsele din afara U.E. (de exemplu, prin produs importat se înţelege acum un produs din afara spaţiului U.E.). Metodologia pentru certificarea mijloacelor tehnice destinate apărării împotriva incendiilor este în situaţia de a fi trimisă spre notificare. Metodologia face diferenţa între produsele deja introduse pe piaţa europeană într-un alt stat membru şi cele importate sau cele pentru care se solicită introducerea pentru prima dată pe piaţa europeană în România.

În primul caz, este necesar un simplu aviz de introducere pe piaţă, dacă nu există diferenţe între reglementarea tehnică din statul de provenienţă şi cea română, diferenţe justificate de note naţionale notificate şi acceptate de U.E. De exemplu, în cazul hidranţilor subterani, adâncimea de îngropare şi modul de cuplare pot fi specifice fiecărei ţări.

În cazul produselor importate sau a celor noi, pentru care se doreşte introducerea pentru prima dată pe piaţa europeană, este necesară certificarea conform reglementărilor tehnice elaborate pentru fiecare categorie de produse şi aprobate prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative. Şi aceste reglementări vor trebuie să urmeze procedura de notificare pentru a evita orice barieră tehnică. În cazul în care pentru unele categorii de produse vor fi aprobate standarde europene, desigur că acestea vor fi incluse în reglementările respective.

În domeniul securităţii la incendiu, cerinţă esenţială pentru construcţii, au fost transpuse prevederile Directivei nr. 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii, preluată în legislaţia naţională prin HG nr. 622/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Toate actele normative

17

subsecvente acestei hotărâri, care reveneau în atribuţia instituţiei noastre au fost adoptate şi sunt prezentate în tabelul de mai jos:

LEGISLAŢIE EUROPEANĂ

LEGISLAŢIE NAŢIONALĂ

Directiva Consiliului nr. 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii

Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, modificată şi completată prin HGR nr. 796/14.07.2005

Documentul Interpretativ nr. 2 Decizii CE

Regulament privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordin comun MTCT nr. 1822/ 7.10.2004) şi MAI. 94/ 26.10.2004), modificat şi completat prin Ordinul comun : MTCT(nr. 133 /2006) şi MAI (nr. 1234 / 2006)

Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1985: Noua Abordare pentru armonizare tehnică şi standarde (″New Approach to Technical Harmonization and Standards″ )

Hotărârea Guvernului României nr. 891/03.06.2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, modificată şi completată prin HGR nr. 140/24.02.2005.

Metodologia de control privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 607/2005, modificată şi completată prin Ordinul nr. 1100/14.12.2005

Procedura de desemnare a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordin comun – MTCT (nr. 2134/2004), MAI (nr. 460/2004)

Regulament de organizare şi funcţionare al Comisiei de Recunoaştere a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu - aprobată cu OMAI.585/2005

Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 1103 IG/2005 privind aprobarea „Procedurii de evaluare în vederea recunoaşterii laboratoarelor şi organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu”;

Prin actele normative menţionate mai sus au fost definite atribuţiile IGSU ca autoritate în domeniul desemnării organismelor de evaluare a conformităţii produselor, precum şi ca autoritate în domeniul supravegherii pieţei, pe deplin conforme cu cerinţele europene specifice, asigurând

18

totodată şi condiţiile pentru schimbul de informaţii la nivel naţional şi, prin punctul naţional de contact, la nivel european.

Totodată, s-a asigurat preluarea standardelor europene armonizate referitoare la euroclasele de comportare la foc, evitând astfel orice barieră tehnică în calea liberei circulaţii a produselor pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu.

În elaborarea acte normative subsecvente Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, s-a avut în vedere şi înlăturarea oricăror posibile bariere tehnice în calea liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor:

Act normativ Problematica implicată

Hotărârea Guvernului pentru aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau

autorizării privind securitatea la incendiu H.G. nr. 1739 din 06.12.2006

Libera circulaţie a serviciilor

Hotărârea Guvernului pentru stabilirea contravenţiilor la Normele generale de apărare împotriva incendiilor

H.G. nr. 537 din 06.06.2007

Libera circulaţie a mărfurilor şi a

serviciilor Normele generale de apărare împotriva incendiilor

O.M.A.I. nr. 163/2007 Libera circulaţie a

mărfurilor şi a serviciilor

Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă

O.M.A.I. nr. 1474/2006


serviciilor

Aprobarea tarifelor la eliberarea avizelor şi autorizaţiilor de securitate la incendiu şi protecţie civilă

O.M.A.I. nr. 1433/2006

-

Norme metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţie civilă

O.M.A.I. nr. 1435/2006

Libera circulaţie a serviciilor

Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de avizare a normelor şi reglementărilor tehnice specifice de apărare

împotriva incendiilor, elaborate de ministere şi organe ale administraţiei publice centrale

O.M.A.I. nr. 1436/2006


serviciilor

Codul deontologic al personalului din IGSU şi structurile subordonate

O.M.A.I. nr. 1489/2006

-

Stabilirea criteriilor pentru consiliile locale şi operatorii economici care trebuie să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu

atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor O.M.A.I. nr. 106/2007

-

19

Metodologia de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu O.M.A.I. nr.130/2007


serviciilor

Metodologia de elaborare şi structura cadru a planului de analiză şi acoperire a riscurilor

O.M.A.I. nr.132/2007

-

Metodologia de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu

O.M.A.I. Nr.210/2007


serviciilor

În elaborarea tuturor acestor acte normative s-a urmărit, cu prioritate eliminarea oricăror prevederi care ar putea fi interpretate ca bariere în calea liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor.

Astfel, în cuprinsul Normelor Generale se fac referiri clare la utilizarea reglementărilor şi a standardelor europene, precum şi la recunoaşterea certificatelor, atestatelor sau altor documente similare emise conform reglementărilor europene de organisme recunoscute pe plan european. Au fost avute în vedere îndeosebi standardele europene privind montarea, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere şi de detectare a incendiului, care prezintă diferenţe de abordare faţă de unele norme tehnice româneşti încă nearmonizate.

În reglementările privind elaborarea scenariilor de incendiu şi evaluare a riscurilor de incendiu au fost introduse precizări privind utilizarea euroclaselor de comportare la foc, precum şi a documentelor recunoscute pe plan european.

Totodată, au fost intensificate activităţile de explicare a noilor reglementări având în vedere dificultăţile certe de receptare a noilor concepte atât de personalul inspecţiilor judeţene, cât şi de specialiştii din societatea civilă (arhitecţi, verificatori, proiectanţi ş.a.).

În prezent, Direcţia Pompieri analizează implicaţiile adoptării Directivei Consiliului nr. 2006/123/CE privind serviciile pe piaţa internă europeană asupra activităţilor de avizare-autorizare şi de prestări de servicii, astfel încât la momentul intrării în vigoare să fie pregătit un set de acte normative pe deplin conforme cu acest document European.

20

ANEXA Ghidul practic referitor la concepţia şi aplicarea articolelor 28 – 30 din Tratatul UE (editat de Comisia Europeană - DG Piaţa Internă) conţine jurisprudenţa referitoare la explicarea terminologiei şi la aplicarea articolelor în diferite cazuri. Exemple de cazuri semnificative:

1.Articolele din Tratat se referă la "măsuri ale statelor membre". Noţiunea de stat membru este interpretată în sens larg, luând în considerare activităţile organismelor publice, inclusiv instituţiile administrative, de reglementare sau judiciare. Se aplică nu numai administraţiei centrale dar şi la administraţia locală şi regională.

Caz: Un organism profesional căruia legislaţia naţională îi conferă

atribuţii privind un anumit domeniu profesional ia anumite măsuri având ca efect interzicerea liberei circulaţii a produselor.

Analiză: Este o încălcare clară a art. 28. (Dosar 266-267/87, The Queen vs. Royal Pharmaceutical Society of Great Britain)

2. Recunoaşterea mutuală înseamnă că un stat membru nu poate, în principiu, interzice vânzarea pe teritoriul său, a unui produs fabricat legal şi comercializat în alt stat membru, chiar dacă produsul este fabricat după prescripţii tehnice sau calitative diferite de cel impuse propriilor produse.

Caz : Un stat membru doreşte printr-o reglementare să limiteze, pe

teritoriul său, utilizarea denumirii de "bere" numai la produsele sale fabricate în anumite condiţii (o anumită concentraţie de alcool). Un importator doreşte să comercializeze o băutură mai alcoolizată, produsă curent în alt stat membru.

Analiză: Este o încălcare clară a art. 28. Dacă conţinutul diferit de alcool este menţionat pe etichetă,măsura nu este justificată de protecţia consumatorului şi nici de concurenţa neloială. (Dosar 176-84 European Commission vs. Germany)

3. Obligaţia de a cere o licenţă (certificat) de import este un exemplu evident de măsură cu efect echivalent, interzisă prin articolul 28.

21

La fel obligaţia de a obţine un certificat, mai ales dacă certificatul trebuie să dovedească că produsul importata fost supus unui anumit tratament în celălalt Stat Membru (certificat de origine sau de autenticitate etc.). (Dosar 251-78 Denkavit Futtermittel vs. Minister fur Ernahrung)

4. Măsurile care "incită la cumpărarea doar a produselor naţionale

sau care impun această cumpărare prin acordarea unor avantaje" sunt considerate măsuri cu efect echivalent fiind o tentativă evidentă de a controla fluxul de importuri. (Dosar 249/81 European Commission vs. Ireland – campania BUY IRISH)

5. Reglementările care impun condiţii referitoare la forma,

dimensiunile, greutatea, compoziţia, prezentarea, identificarea doar pentru produsele importate sunt măsuri de efect echivalent.

Caz: un stat membru cere ca margarina să fie vândută numai în ambalaj cubic pentru a fi diferenţiată de unt.

Analiză: Este o încălcare clară a art. 28. Măsura nu se justifică prin protecţia consumatorului, deoarece acesta poate fi informat prin mijloace mai puţin restrictive. (Dosar 261/81 Rau vs. De Smedt)

6. Caz : Un stat membru impune ca sistemele de detectare şi semnalizare

(detectoare punctuale) fabricate şi comercializate într-un alt stat membru să fie conforme cu norma naţională NBN S21-100 şi să fie agrementate de un organism (Belgian Organisation for Security Certification) în urma unor încercări.

Analiza: Este o încălcare clară a art. 28. Curtea consideră că statele membre trebuie să ţină seama de testele şi controalele efectuate în statele membre exportatoare care furnizează garanţii echivalente. Statele membre importatoare trebuie să se limiteze la controale prin sondaje. Statul membru trebuie să returneze plata încercărilor efectuate. (Dosar 254/05 European Commission vs. Belgium).

22

STUDIU PRIVIND ARMONIZAREA REGLEMENTĂRILOR NAŢIONALE PRIVIND

INSTALAŢIILE DE STINGERE A INCENDIILOR CU REGLEMENTĂRILE EUROPENE

Col. dr. ing. Sorin CALOTĂ Col. dr. ing. Ioan VALE

Mr. ing. Costel Marian PIETREANU Cpt. ing. Ionel-Puiu GOLGOJAN

Direcţia Pompieri I.G.S.U.

Abstract The work aims to analyze the differences between projection norms

in our country and European standards in this field, showing the necessity to harmonize national regulations concerning fire extinguish installations with European regulations.

Având în vedere noul statut al României de stat membru al U.E., cu

obligaţia de a respecta riguros reglementările europene, dar şi progresul tehnic remarcabil din ultimii ani, care a dus la o varietate tot mai mare de produse şi instalaţii de stingere a incendiilor, inclusiv de agenţi de stingere, se impune analiza diferenţelor dintre normele de proiectare din ţara noastră şi standardele europene din domeniu. Standardele, fiind voluntare, au un caracter de recomandare, dar devin obligatorii, ca standarde armonizate, când sunt elaborate de CEN în urma unui mandat al Comisiei Europene. Pentru anumite situaţii se prezintă şi o analiză comparativă cu alte reglementări din ţările Uniunii Europene. Detalii sunt prezentate în Anexa 1 la prezentul studiu.

Ca stat membru al U.E, România aderă la principalele obiective ale Uniunii Europene:

– promovarea unei dezvoltări continue, armonioase şi echilibrate a ţărilor membre;

23

– crearea unei pieţe unice, armonizarea reglementărilor existente în ţările membre şi transformarea lor pe baze noi în norme europene;

– libertatea de mişcare pentru bunuri, persoane, servicii şi capital, crearea de noi locuri de muncă etc.

Libera circulaţie a mărfurilor reprezintă principalul obiectiv şi în acelaşi timp, principiul de bază al Pieţii Interne Europene. Astfel, în art. 9 al Tratatului de la Roma, care a stat la baza înfiinţării Uniunii Europene, a fost stipulată crearea şi menţinerea unei uniuni vamale care să acopere întregul comerţ cu bunuri şi care să implice interzicerea tarifelor la importul şi exportul de produse între Statele Membre, ca şi a altor taxe cu efect echivalent, respectiv desfiinţarea barierelor din calea circulaţiei libere a mărfurilor, eliminarea restricţiilor cantitative, a monopolurilor naţionale, a subvenţionărilor din partea statului şi a taxelor discriminatorii. Piaţa construcţiilor, ca parte a Pieţei Unice – unde concurenţa să se poată manifesta liber – are o pondere însemnată şi de aici importanţa atribuită sistemului de reglementări în construcţii, în scopul bunei desfăşurări a activităţilor din acest sector.

Armonizarea bazei tehnice pentru proiectarea construcţiilor şi pentru sortimentul, calitatea şi performanţele materialelor, echipamentelor şi în general a produselor de construcţii trebuie să asigure creşterea mobilităţii proiectanţilor şi/sau a întocmirii de proiecte, eliminarea barierelor tehnice şi comerciale din industria construcţiilor, tratarea în acelaşi mod în toate ţările europene a diferitelor tipuri de structuri, materiale şi produse.

Din punct de vedere juridic, măsurile de armonizare a sistemului de reglementări tehnice s-au dispus, în principal, prin trei acte ale Consiliului Uniunii Europene şi anume:

• Directiva privind Produsele pentru Construcţii nr. 89/106/EEC. • Directiva Lucrărilor Publice nr. 89/440/EEC; • Directiva privind libera circulaţie a serviciilor nr. 2006/123/EC; Aceste directive stabilesc atât principiile de funcţionare ale pieţei în

domeniul construcţiilor şi criteriile de elaborare a normelor tehnice, cât şi modul de corelare/interpretare a legilor, normelor şi decretelor din statele membre ale U.E.

Spre deosebire de celelalte directive tip Noua Abordare, Directiva privind Produsele pentru Construcţii nu prevede cerinţe esenţiale pentru produse, ci pentru construcţiile în care sunt încorporate produsele respective. Cerinţele esenţiale sunt:

1. Rezistenţa mecanică şi stabilitate;

24

2. Securitate la incendiu; 3. Igiena, sănătate şi mediu înconjurător; 4. Securitate în exploatare; 5. Protecţie împotriva zgomotului; 6. Economia de energie şi izolarea termică. Corespunzător celor şase cerinţe esenţiale s-au elaborat şase acte

denumite Documente interpretative (Interpretative Documents, ID) notate ID1...ID6 (pentru cerinţa securitate la incendiu a fost elaborat ID 2) care detaliază cerinţele pentru proiectare, produse şi construcţii. Conform acestor documente, legislaţia trebuie să se refere în principal la:

A) reglementări tehnice privind proiectarea construcţiilor; B) standarde referitoare la cerinţele de calitate ale materialelor şi

produselor folosite la realizarea construcţiilor; C) specificaţii privind modul de întocmire a agrementelor tehnice

pentru noi produse, echipamente, materiale, procedee etc. Comisia a dispus ca de elaborarea sistemului european de standarde,

agremente şi reglementări CE să se ocupe trei dintre cele mai importante organisme de standardizare: Comitetul European de Standardizare (Comité Européen de Normalisation, CEN), Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (CENELEC), Institutul European de Standardizare în Telecomunicaţii (ETSI), respectiv pentru agrementele tehnice: European Organisation for Technical Approvals (EOTA).

România în calitate de stat membru trebuie nu numai să fie capabilă să creeze condiţii pentru producerea bunurilor conform standardelor comunitare, dar trebuie să fie capabilă să garanteze că toate produsele introduse pe piaţă – proiecte, materiale, echipamente etc. – corespund standardelor. Aceasta înseamnă nu numai adaptarea de către toate statele membre a legislaţiei potrivite, dar şi crearea tuturor structurilor, tehnicilor etc. necesare aplicării efective a noii legislaţii. Aceste structuri – laboratoare de încercări, organisme de certificare, de metrologie etc. – trebuie să câştige încrederea comunităţii europene prin acreditare şi, după caz, notificare.

Încă înainte de aderare, ca o condiţie din acquis-ul comunitar, toate standardele naţionale conflictuale cu cele europene au fost anulate. În unele cazuri justificate, prin legislaţia naţională se admite o perioadă de coexistenţă între standardele naţionale şi cele europene de 3 până la 5 ani.

În sensul celor precizate trebuie să subliniem faptul că lista cuprinzând indicativele de referinţă ale standardelor romane care transpun standarde europene armonizate şi ale specificaţiilor tehnice recunoscute din

25

domeniul produselor pentru construcţii este aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 448 din 27 iunie 2007.

Art. 36 alin.(1) din H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată , precizează clar că utilizarea claselor naţionale de comportare la foc a fost permisă numai până la data admiterii în U.E.

Noua concepţie europeană privind securitate la incendiu, cuprinsă în Documentul Interpretativ nr. 2, se referă şi la diferitele tipuri de instalaţii, atât la cele utilitare, cât şi la cele de stingere a incendiului. Documentul prezintă o nouă abordare a evaluării instalaţiilor într-o construcţie, analizând atât rolul lor în funcţionalitatea clădirii, respectiv în protecţia împotriva incendiului, cât şi rezistenţa lor la foc, deci, atât ca perioadă de timp în care pot să asigure funcţia pentru care au fost proiectate şi executate, cât şi din punct de vedere al contribuţiei lor la propagarea incendiului.

Documentul Interpretativ nr. 2 prezintă pe scurt principalele tipuri de instalaţii şi componente pentru instalaţii pentru detectare şi alarmare la incendiu, controlul fumului, instalaţii de stingere a incendiilor, instalaţii pentru căile de evacuare şi pentru securitatea echipelor de salvare.

În vederea elaborării specificaţiilor tehnice sunt prezentate criterii privind expunerea sau acţiunea care trebuie luată în considerare în elaborarea reglementărilor europene sau/şi naţionale, criteriile de performanţă şi caracteristicile apreciate ca semnificative în evaluarea contribuţiei la îndeplinirea de către construcţie a cerinţei esenţiale, fără a se enumera clase de performanţă ca în cazul altor categorii de produse.

Un efort deosebit a fost depus de către comitetele tehnice din cadrul CEN pentru elaborarea standardelor pentru diferite tipuri de instalaţii şi componente ale instalaţiilor, din care multe au fost aprobate în ultimii 2-3 ani, dar o parte sunt încă în fază de proiect.

Au fost elaborate familii de standarde pentru familii de instalaţii/componente ale instalaţiilor. Aceste standarde de produs oferă prezumţia de conformitate, adică permit aplicarea marcajului CE pe produsul care îndeplineşte toate cerinţele standardului, aplicând schema de atestare a conformităţii precizată (de regulă în Anexa ZA).Ca urmare, vor putea fi proiectate, comercializate sau utilizate numai acele instalaţii sau componente de instalaţii care sunt conforme cu standardele europene armonizate. Pentru aceste produse nu trebuie eliberat agrement tehnic.

26

Aceste standarde sunt standarde armonizate, elaborate sub un mandat al Comisiei Europene (M 109) şi publicate în JOCE – Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Ca urmare, aplicarea lor este obligatorie.

Unele standarde se referă la ghiduri de proiectare, montare, întreţinere (cum sunt, de exemplu, SR EN 12845, SR EN 12416-2/2002). Prevederile acestor standarde vor trebui incluse în normativele de specialitate.

Actualizarea normativelor de proiectare şi executare a instalaţiilor aferente construcţiilor şi a reglementarilor specifice de proiectare şi executare a instalaţiilor şi sistemelor de stingere a incendiilor, instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiilor, de iluminat de siguranţă, instalaţiilor şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi cu prevederilor standardelor române armonizate, presupune următoarele:

– includerea noilor clase de comportare la foc şi a nivelurilor admise pentru unele produse pentru construcţii (conducte şi canale tehnice, cabluri electrice, canale de ventilare) destinate utilizării în instalaţiile respective, corelate cu respectarea criteriilor de performanţă specifice acestora, stabilite de deciziile Comisiei Europene, transpuse în legislaţia din România prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performantelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul M.T.C.T - M.A.I nr. 1822/394/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

– introducerea principiilor de proiectare, execuţie şi exploatare prevăzute de standardele europene specifice;

– introducerea cerinţelor de proiectare şi construcţie pentru componentele instalaţiilor de stingere, prevăzute în standardele europene armonizate;

– introducerea claselor de performanta la foc exterior pentru acoperişuri şi învelitori pentru acoperişuri;

– introducerea principiilor şi criteriilor de performanţă specifice stabilite de Documentul Interpretativ nr. 2 – Securitatea la Incendiu şi de standardele europene armonizate;

Armonizarea legislaţiei este un proces continuu care evoluează în contextul integrării europene propriu-zise. Armonizarea cu legislaţia europeană implică cunoaşterea, în detaliu, a acesteia, adaptarea sa la realităţile româneşti şi asigurarea coerenţei noii legislaţii armonizate. Procesul armonizării legislaţiei naţionale cu cea comunitară este un proces complex, îndelungat şi, practic, ireversibil. Problema armonizării implică

27

perfecţionarea actualelor reglementări, a structurării acestora în raport de exigenţele comunitare.

Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086-05, este principala reglementare naţională în vigoare referitoare la instalaţiile de stingere.

Lista tipurilor de instalaţii de stingere a incendiilor prevăzute de acest normativ include:

1. Instalaţii de hidranţi interiori; 2. Instalaţii de hidranţi exteriori; 3. Coloane uscate; 4. Instalaţii cu sprinklere; 5. Instalaţii cu drencere; 6. Instalaţii cu apă pulverizată; 7. Instalaţii de stingere cu ceaţă de apă; 8. Instalaţii de stingere cu substanţe speciale:

a. Instalaţii cu CO2; b. Instalaţi cu azot (IG-100); c. Instalaţii cu FM 200; d. Instalaţii de stingere cu argon (IG-01); e. Instalaţii cu NAF SIII; f. Instalaţii cu ECARO.

9. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli; 10. Instalaţii de stingere cu spumă; 11. Instalaţii de stingere cu pulberi; 12. Instalaţii de stingere cu abur.

În capitolele următoare se prezintă, comparativ, prevederile

normativului faţă de prevederile standardelor europene (din care unele sunt standarde armonizate) pentru fiecare din aceste tipuri de instalaţii.

1. Instalaţii de hidranţi interiori

Normativul are prevederi detaliate privind hidranţii interiori, cu referiri la standardele europene aplicabile. Se poate spune, din acest punct de vedere, că se respectă obligativitatea ca produsele să fie conforme cu prevederile standardelor europene.

Se prezintă, în continuare, traducerea în diferite limbi a termenului Hidranţii de incendiu:

Engleză, English – hose, hydrant

28

Daneză, Dansk (Danish) n. – brandhane, Franceză, Français (French) n. - bouche d'incendie, Germană, Deutsch (German) n. – Feuerhydrant, Greacă, Ελληνική (Greek), n. - πυροσβεστικός κρουνός, Italiană, Italiano (Italian) idrante, Portugheză, Português (Portuguese) n. - hidrante (m), Rusă, Русский (Russian) гидрант, пожарный кран, Spaniolă, Español (Spanish) n. - hidrante, boca de incendio, Suedeză, Svenska (Swedish) n. – brandpost.

Pentru actualizarea prevederilor legislaţiei din ţara noastră se impune,

pentru aceste produse, actualizarea listei standardelor ca referenţial, cu standardele care intră sub incidenţa Directivei privind produsele pentru construcţii 89/106/EEC, prevăzute în Jurnalul Oficial C 304 din 13 decembrie 2006, standarde armonizate prin mandatul M109, standarde menţionate ca referenţial în NP 086-05.

SR EN 671-1:2002. Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri semirigide

SR EN 671-1:2002/AC:2003. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri semirigide

SR EN 671-2:2002. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri plate

SR EN 671-2:2002/A1:2004. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri plate.

De asemenea, pentru hidranţii interiori există şi alte standarde române aplicabile pentru aceste produse, standarde care nu sunt menţionate ca referenţial în NP 086-05:

SR EN 671-3:2002. Instalaţii fixe de lupta împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 3: Întreţinerea hidranţilor interiori echipaţi cu furtunuri semirigide si a sistemelor echipate cu furtunuri plate.

SR EN 14540:2004. Furtunuri de luptă împotriva incendiilor. Furtunuri aplatizabile etanşe pentru sisteme fixe.

SR EN 694:2002. cu amendamentele SR EN 694:2002/AC:2003 şi SR EN 694:2002/AC:2004. Furtunuri de luptă împotriva incendiului. Furtunuri semirigide pentru sisteme fixe.

29

Deoarece standardul SR EN 671-3: 2002 nu este menţionat ca referenţial în normativul NP 086-05, în continuare se prezintă detaliat diferenţele dintre prevederile privind întreţinerea hidranţilor interiori:

Verificare şi întreţinere

Nr. crt. NP 086-05 SR EN 671-3: 2002

1. Sunt prezentate la art. 28.1

Sunt prezentate la art. 4 şi art. 6

2.

Periodic: Modul de manevrare robinete;

Starea furtunului; Acces la hidranţii interiori.

Periodic: Este amplasat în locul proiectat;

Nu este vreun defect vizibil Acces la hidranţii interiori

3. –

Anual: Desfăşurare completă a furtunului, presurizare şi verificarea unei liste

de aspecte specifice de control.

4. –

O dată la cinci ani: Presurizarea furtunurilor la

presiunea maximă de lucru în conformitate cu

EN 671-1 şi EN 671-2 2. Instalaţii de hidranţi exteriori Pentru aceste tipuri de instalaţii, în documentele europene, nu există

deocamdată prevederi cu privire la proiectarea instalaţiilor cu hidranţi exteriori.

Se impune ca, în noua legislaţie armonizată cu legislaţia europeană să se introducă şi obligativitatea ca produsele să respecte standardele europene armonizate specifice respectiv SR EN 14339: 2006 - Hidranţi de incendiu subterani, precum şi a SR EN 14384: 2006 - Hidranţi de incendiu supraterani, standarde a căror perioadă de coexistenţă cu specificaţiile naţionale a expirat.

Faţă de vechile standarde (STAS 695-80 Hidrant subteran, STAS 3479 - Hidrant suprateran) apar diferenţe :

- Dimensionale; - privind materialele utilizate (care trebuie să fie conforme cu EN

1503-1 şi EN 1503-3); - presiunea nominală (10, 16, 25 bari la hidranţii subterani, 16 bari

la cei supraterani, faţă de 10 bari la standardele vechi);

30

- necesitatea adoptării unor anexe naţionale, privind condiţiile specifice ţării noastre, respectiv posibilitatea racordării accesoriilor pentru alimentarea cu apă, din dotarea serviciilor de pompieri, privind culoarea, adâncimea de îngheţ ş.a..

3. Coloane uscate

Prevederile normei naţionale

Prevederi în standardele europene

Prevederi în reglementările

din ţările membre ale

Uniunii Europene

Observaţii

Cap. 5 din NP 016-05

prEN 14586: 2002, Specification for

landing valves for dry riser and other dry main systems for firefighting

in buildings

Vezi Anexa 1 –

4. Instalaţii cu sprinklere

Prevederile normei naţionale Prevederi în SR EN 12845-05 Observaţii Art. 4.26 din NP 086-05 Se face menţiunea asupra

obligativităţii folosirii pentru instalaţiile interioare de apă

pentru incendiu numai a conductelor metalice

La art. 17.1 permite utilizarea mai multor materiale pentru conducte (fibră de sticlă armată, azbociment, polietilenă de mare densitate) precum şi detalii privind grosimea acestor conducte

Vezi tabelul 1

Obligativitatea echipării tehnice a clădirilor cu instalaţii cu sprinklere

Art. 7.1 – 7.3 din NP 086-05

Nu se fac referiri la obligativitatea echipării clădirilor cu instalaţii cu sprinklere. Beneficiarul este cel care solicită proiectarea unei instalaţii cu sprinklere conform pct. 4.1 din acest standard

Proiectul trebuie aprobat de autoritatea competentă.

Se face totuşi o clasificare a spaţiilor protejate cu sprinklere la art. 6, Anexele A, B, C din SR EN 12845: 2005

Vezi anexele

nr. 2, 3 şi 4 la prezentul

studiu

31

Soluţii tehnice

Art. 7.4 din NP 086-05 separare prin elemente de

construcţie fără contribuţie la foc (incombustibile) sau prin alte dispozitive corespunzătoare (ecrane, cortine)

Art. 5.3 prevede compartimentări ale spaţiilor protejate cu sprinklere conform legislaţiei în vigoare dar nu mai puţin de 60 de minute. La pct. 6.2 se specifică că pentru riscul LH compartimentările au rezistenţa la foc de cel puţin 30 minute.

Vezi anexa nr. 2 la prezentul

studiu

Tipuri de instalaţii

Art. 7.5 din NP 086-05 Două tipuri de instalaţii: apă-

apă şi apă-aer

La art. 11 se fac referiri la cinci tipuri de instalaţii apă-apă, apă-aer, mixte, instalaţii cu preacţionare, instalaţii în derivaţie

Art. 7.6 din NP 086-05 Temperatura încăperilor între 4-

1000C

Art. 11.1.1. excluderea posibilităţii îngheţării apei şi temperatura mediul ambiant să nu depăşească 950C

Art. 11.2.1. exclude posibilitatea îngheţării apei iar temperatura mediul ambiant să nu depăşească 700C

Art. 7.11 din NP 086-05 Rezerva de sprinklere dată în

funcţie de numărul celor montate

Art. 20.1.3 prezintă un număr exact de capete sprinkler, funcţie de riscul spaţiilor protejate precum şi condiţii de păstrare a acestora.

Art. 7.17 din NP 086-05 Distanţa între deflector şi

tavanul continuu (8-40 cm)

Art. 12.4.12 şi 12.4.14 fac referire la modul de amplasare a sprinklerelor faţă de tavanele suspendate

Art. 12.1 precizează distanţe de cel puţin: 0,3 sau 0,5 m pentru LH şi OH şi de 1m pentru HHS şi HHP

Art. 12.4.2 menţionează distanţa maximă faţă de tavan la 0,3m sub tavane combustibile şi 0,45 m faţă de tavanele sau acoperişurile încadrate în euroclasele A1 sau A2 (sau echivalente).

Pentru detalii privind

clasificările LH, OH, HH

vezi anexa nr. 3 la prezentul

studiu

Art. 7.17 din NP 086-05 Distanţa faţă de perete să nu fie

mai mare decât jumătatea distanţei dintre sprinklere în caz

curent

Art. 12.4.1, tabelele 19 şi 20 precizează distanţa în funcţie de modul de dispunere a sprinklerelor, tipul tavanului, produsele pentru construcţii utilizate, etc

32

Art. 7.23 din NP 086-05 Numărul de sprinklere aferente

unui ACS 800 pentru apă-apă 600 pentru apă-aer

Art. 11.1.3 pentru sistemul apă-apă şi cu preacţionare se foloseşte criteriul arie protejată pentru un ACS

Art. 11.2.2 pentru sistemul apă-aer şi mixte se foloseşte criteriul volum maxim aer (gaz inert) pentru un ACS

Dimensionarea instalaţiilor de stingere cu sprinklere

Art. 7.37 – 7.46 din NP 086-05 Caracteristici sprinklerelor,

Aria protejată este calculată în funcţie de caracteristicile

funcţionale ale sprinklerelor

În SR EN 12845-05 nu se fac referiri la caracteristicile sprinklerelor în sensul celor precizate în NP 086-05.

Aria maximă de pe care o poate asigura un sprinkler nu trebuie să depăşească anumite valori standard (tabelele 19 şi 20).

Art. 7.49 din NP 086-05 Calcul dimensionare în funcţie

de cel mai dezavantajat sprinkler d.p.d.v. hidraulic

În SR EN 12845-05 se precizează două metode de dimensionare a conductelor: predimensionare (pe baza unor tabele şi parţial al unor calcule hidraulice) şi complet dimensionate în funcţie de densitatea de stropire a unui grup de patru sprinklere)

Rezerva de sprinklere

Art. 7.11 din NP 086-05 Specifică faptul că rezerva

de sprinklere este: – egală cu nr. de sprinklere

dacă instalaţia are până la 30 de sprinklere;

– 5 – 25 % pentru celelalte instalaţii dar nu mai puţin de 30 buc., procentul mare aplicându-se pentru instalaţiile cu număr mic de sprinklere.

În art. 20.1.3. din SR EN 12845-05 se menţionează rezerva de sprinkere astfel:

– 6 buc. pentru instalaţii LH; – 24 buc. pentru instalaţii OH; – 36 buc. Pentru instal. HHS şi

HHP.

Art. 7.12 din NP 086-05 Rezerva de sprinklere

rezistente la coroziune cu temperaturi

de declanşare mai mari de 900C trebuie

să fie egală cu numărul de sprinklere al instalaţiei în sectorul cel mai mare

33

Alimentarea cu apă

Rezerva de apă nu se poate determina în condiţiile menţio-nate la art. 13.1 din NP 086-05. Pentru determinarea acesteia se utilizează date precizate la art.

3.2.3.2 şi 3.2.3.3 din STAS 1478-90

În art. 8.1.1. din SR EN 12845-05 se menţionează intervalul de timp pentru care se asigură caracteristicile de debit şi presiune:

– 30 min. pentru instalaţii LH; – 60 min. pentru instalaţii OH; – 90 min. pentru instalaţii HH.

Presiunea maximă a apei

NP 086-05 Nu reglementează presiunea maximă din instalaţiile de

stingere cu sprinklere

În art. 8.2. din SR EN 12845-05 se menţionează faptul că presiunea maximă a apei în instalaţiile în care înălţimea pe verticală între două sprinklere mai mică de 45 metri nu trebuie să depăşească presiunea de 12 bar .

De asemenea pentru instalaţiile în care înălţimea pe verticală între două sprinklere mai mare de 45 metri se admit presiuni mai mari de 12 bar numai la refularea pompelor şi în conductele de distribuţie şi conductele secundare de distribuţie (art. 8.2.2).

Grupuri de pompare acţionate de motoare diesel

Art. 14.3 din NP 086-05 Precizează faptul că pompa fixă cu motor cu ardere internă care este prevăzut pornire automată

În art. 10.9.1. din SR EN 12845-05 se menţionează faptul că pompa acţionată de motorul diesel să intre în funcţiune în maximum 15 secunde de la pornire.

Pe lângă prescripţiile de proiectare a instalaţiilor de stingere cu

sprinkler, pentru a îndeplini rolul funcţional în caz de incendiu, se prevăd şi prescripţii de proiectare pentru unele elemente de construcţie.

În acest sens, o problemă spinoasă de armonizare a reglementărilor româneşti cu cele europene o constituie, spre exemplu, protecţia golurilor caselor de scări şi a scărilor rulante. În continuare, se prezintă o analiză comparativă a principalelor prevederi normative care se regăsesc în P118-99, NP 086-05 şi SR EN 12845: 2005

34

P 118-99 NP 086-05 SR EN 12845: 2005 Observaţii Art. 2.4.38. Golurile

funcţionale din planşeele intermediare rezistente la foc, se protejează prin elemente de întârziere a propagării focului, se protejează prin elemente rezistente la foc, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.

În cazuri justificate când nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protecţia golurilor poate fi asigurată numai prin prevederea pe conturul golului (sub planşeu), a unor ecrane C0 (CA1) şi perdele de apă cu intrare în funcţiune automată în caz de incendiu sau alte sisteme de protecţie agrementate tehnic

Art. 8.1 Instalaţiile cu drencere pot fi utilizate pentru:

– protecţia împotriva propagării incendiilor, utilizând perdele de apă;

– stingerea incendiilor. Art. 8.2. Perdelele de apă

pentru protecţia împotriva propagării incendiilor folosind drencere se pot prevedea pentru: – ...; – protecţia golurilor scărilor

rulante; – ... .

Art. 8.23. Drencerele pentru

protecţia golurilor se amplasează cu cel puţin 40 cm deasupra golurilor protejate şi cu orificiul de stropire orientat în jos. ...

12.4.11 Scări rulante şi casele scărilor

Numărul de sprinklere trebuie să fie mai mare în jurul tavanului deschis format de scările rulante, scări etc. Sprinklerele trebuie amplasate la o distanţă cuprinsă între 1,5 m şi 2 m unul de celălalt. Dacă, datorită structurii, distanţa minimă nu poate fi păstrată, pot fi folosite spaţii mai mici cu sprinklere aşezate adiacent astfel încât să nu se ude unul pe celălalt.

Distanţa orizontală dintre sprinklere şi deschiderea tavanului nu trebuie să depăşească 0,5 m. Aceste sprinklere trebuie să fie capabile să fumizeze debitul minim necesar per sprinkler în restul zonei de protecţie de sub tavan.

Din considerente de calcule hidraulice trebuie luate în considerare doar sprinklerele de pe latura mai lungă a deschiderii.

În aplicarea prevederilor art. 2.4.38 din normativul P118-99, prin perdele de apă în contextul corelării cu prevederile din normativul NP 086-05, se înţeleg instalaţii de stingere cu drencere. Se va avea în vedere pentru reglementările ce vor fi revizuite ca perdelele de apă să fie realizate de instalaţii de stingere cu sprinklere deschise, cu apă pulverizată, drencere în funcţie de destinaţie.

35

Verificarea şi testarea elementelor componente ale instalaţiilor de stingere cu sprinklere:

Verificare şi întreţinere Nr. crt. NP 086-05 SR EN 12845-05

1. Sunt prezentate pe elemente componente ale instalaţiilor de stingere cu sprinklere

art. 28.9 – 28.22

Sunt prezentate în funcţie de periodicitatea executării verificărilor

art. 20

2. Manometre: control săptămânal/lunar

Manometre: control săptămânal

3. Dispozitive de semnalizare optice şi

acustice: control trimestrial

Verificarea gongului hidraulic: Verificări săptămânale

4. Conducte, armături, fitinguri: control anual

Reţea de conducte şi suportul acestora:

Verificări trimestriale

5. Capete sprinkler: control anual

Capete sprinkler: Verificări trimestriale

6. Racord alimentare la pompele mobile: control lunar –

7. Robinete: control şi verificare săptămânal / lunar

Robinete de oprire principale: Verificări săptămânale

Celelalte robinete: Verificări trimestriale

Robinete de închidere, clapete de alarmă, clapete de reţinere, robinete de

alarmă şi supape de sens: Verificare o dată la trei ani

8. Robinete:

Întreţinere: anual sau ori de câte ori este nevoie

Robinetele cu flotor din rezervoarele de apă

Verificare anuală

9. – Aparat de control şi semnalizare apă

– aer: Verificări semestriale

10. – Nivelurile de apă din sursele de apă: Control săptămânal

11. –

Pornirea pompelor automate: Verificări săptămânale

Verificarea anuală a debitului pompelor automate

36

Verificare anuală a cuvelor şi a filtrelor la aspiraţia pompelor

12. –

Pornirea motorului diesel: Verificări săptămânale

Identificarea anuală a defectelor de repornire a motorului diesel

13. –

Instalaţia de încălzirea care asigură ca apa din instalaţia de stingere cu

sprinklere să nu îngheţe: Verificări săptămânale

14. – Bateriile de pornire a motorului

diesel: Verificări lunare

15. – Surse de alimentare cu apă şi

alarmarea acestora: Verificări trimestriale

16. – Surse de alimentare cu energie

electrică: Verificări trimestriale

17. – Alarma la unitatea de pompieri şi a

centralei de alarmare: Verificări semestriale

18. –

Rezervoare de apă şi hidrofoare: Verificare o dată la trei ani

Golire, curăţare şi control intern cel puţin o dată la 10 ani.

19. – Verificarea trimestrială a pieselor de schimb

Testări

1. Dispozitive de alarmare optică şi acustică: control trimestrial –

2. Dispozitive de măsurare: Testări –

3.

Capete sprinkler: Testări cel puţin o dată la cinci ani

Metodele de încercare menţionate conform Anexei 1 din NP 086-05 sunt date în standardul SR

ISO 6182-1:1997

–

4. Capete sprinkler cu răspuns rapid: Testări –

37

Alte observaţii: – Nu se reglementează în standardul european numărul maxim de

sprinklere de pe o ramură; Traducerea cuvântului sprinkler în diverse limbi ale statelor din

Europa:

Engleză, English – sprinkler Daneză, Dansk (Danish) n. - sprinkler, sprøjte, vandvogn, spreder,

stænkeprop, v. tr. - strø, drysse, småregne Olandeză, Nederlands (Dutch) sproeier Franceză, Français (French) n. - arroseur, canon arroseur, asperseur,

diffuseur, v. tr. - arroser, asperger Germană, Deutsch (German) n. – Sprinkler, v. - sprenkeln Greacă, Ελληνική (Greek) n. - ψεκαστήρας, ραντιστήρι, ψεκαστής,

(αυτόματο) ποτιστήρι, πυροσβεστικός ψεκαστήρας (οροφής) Italiană, Italiano (Italian) spruzzatore, irrigatori Portugheză, Português (Portuguese), n. - regador (m), dispositivo

borrifador de água para apagar incêndios Rusă, Русский (Russian) пульверизатор, спринклер, тушитель,

дождевальная установка, лейка, кропило Spaniolă, Español (Spanish) n. - aspersor, rociador, regador, regadera,

v. tr. - regar con regadera Suedeză, Svenska (Swedish) n. - stänkflaska, stril, färgspruta,

sprinkler, sprutapparat, sprutmunstycke

În continuare, se prezintă centralizat, principalele prevederi ale legislaţiei din unele ţări din Europa privind obligativitatea instalaţiilor cu sprinklere precum şi corelarea cerinţelor privind stabilitatea la foc a construcţiilor dacă se prevăd astfel de instalaţii.

38

Tabelul 1 – Tabel centralizator cu principalele prevederi legislative din unele state ale Europei cu privire la obligativitatea dotării clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Ţara Aero-

porturi Locuri cu

aglomerări de pers.

Centre comerciale Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Cămine

şcolare Locuinţe

rezidenţiale Birouri Parcaje

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Austria Nu – – Comparti-mente largi

Funcţie de înălţimea de depozitare şi

bunurile depozitate, dar în general se

impun sprinklere

dacă aria este mai mare de

1800 m2

> 32 m Pentru înălţimi

> 22 m se reduc cerinţele

privind rezistenţa la foc

a structurii

–

> 32 m Pentru

înălţimi > 22 m se reduc

cerinţele privind

rezistenţa la foc a structurii

–

> 32 m înălţime Pentru înălţimi

> 22 m se reduc

cerinţele privind

rezistenţa la foc a

structurii

> 32 m înălţime Pentru înălţimi

> 22 m se reduc

cerinţele privind

rezistenţa la foc a

structurii

–

Belgia Da – Arii mai mari de 2000 m2 – – – – – – – – –

Danemarca Da –

> 1000 m2 multietajate > 2000 m2

mono-etajate

> 2000 m2 sarcină termică mare

> 5000 m2 alte situaţii

Poate determina

mărirea ariei comparti-

mentelor de la 1000 m2 la 10000 m2

> 2000 m2 sarcină

termică mare > 5000 m2 alte situaţii

Poate determina

mărirea ariei comparti-

mentelor de la 1000 m2 la

10000 m2

–

>1000 m2 arii spaţii de odihnă

multietajate Limitarea

compartimentelor de la 600

la 2000 m2

>1000 m2

arii spaţii de odihnă multietajat

e Limitarea

compartimentelor de la 600 la 2000 m2

– – –

Arii mai mari de

600 m2 în clădiri

multietajate Arii mai mari de 2000 m2 pentru mono-etajate

Elveţia –

Reduc cu 30 de minute

cerinţele de rezistentă la

foc a

Obligatoriu pentru

depozite şi centre

comerciale

–

–

Reduc cu 30 de minute cerinţele de rezistentă la

foc a structurilor


cerinţele de rezistentă la

foc a


cerinţele de


cerinţele de rezistentă

– –

Parcaje subterane: > 4000 m2

un etaj; > 2000 m2

39

Ţara Aero- porturi

Locuri cu aglomerări

de pers. Centre

comerciale Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Cămine şcolare

Locuinţe rezidenţiale Birouri Parcaje

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 structurilor structurilor rezistentă

la foc a structurilor

la foc a structurilor

mai multe etaje

Parcaje suprateran

e: > 4000 m2

pentru închise;

> 8000 m2 pentru un

nivel deschis; Parcaje

automatizate:

> 50 maşini

Finlanda Da

Compar-timete

nelimi-tate sau redu-cerea la

jumătate a incendiului şi 25%

extra-gere fum

Comparti-mente

nelimitate sau

reducerea la jumă- tate a

incendiului şi 25%

extragere fum

Comparti-mente

nelimitate sau

reducerea la jumătate a incendiului şi 25%

extragere fum

Compartimente nelimitate

sau reducerea la jumătate a

incendiului şi 25%

extragere fum

Compartimente nelimitate sau reducerea la jumătate a

incendiului şi 25% extragere

fum

Frecvent obligatoriu întocmire studii de

securitate la incendiu

– – –

Comparti-mente

nelimitate sau

reducerea la jumătate

a incendiului şi 25%

extragere fum

–

Franţa Nu –

Arii mai mari de 3000 m2

sau cu restaurante

Sau o cantitate

mai mare de 10000 kg vopsea

–

Arii mai mari de 3000 m2 şi mai mici de 6000 m2;


cu evaluarea riscului şi aprobarea

– – – – – –

Pentru mai mult de

cinci etaje subterane şi numai pentru

etajul al şaselea.

Opţional se

40

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Permite

creştere aria de depozi-

tare a bunu-rilor peri-

culoase de la 1000 m2 la 2.000 m2

prefectului montează detecţie

dacă etajele 3-5

sunt subterane şi numai la nivelul nr. 3

Germania Da

Arii mai mari de 3600 m2 sau mai

mari de 22 metri

înălţime sau

subterane (cu

excepţia bisericilor,

unităţilor de învăţământ

şi a muzeelor)

Arii mai mari de 3000 m2 sau etaje subterane

mai mari de 500 m2

Rezistenţă la foc a

pereţilor mai mică de 60 de minute şi planşee; nu

este necesară

evacuarea fumului, se

pot mări distanţele

de evacuare de până la 35 metri

Sarcina termică mai mare de 15 kWh/m2 şi

arii mai mari de

400 m2 Sarcina

termică mai mare de 45 kWh/m2 şi

arii mai mici de

400 m2 Deschideri mai mari de 40 metri şi

structuri fără performanţe de compor-tare la foc Înjumătă-ţeşte apa necesară

pentru serviciile de

pompieri Determină


Depozitare cu înălţimea de peste 7,5 m.

Sarcina termică mai mare de 15

kWh/m2 şi arii mai mari de

400 m2 Sarcina

termică mai mare de 45

kWh/m2 şi arii mai mici de

400 m2

– – – – – –

Parcaje subterane la mai mult de 4 metri Parcaje

amplasate sub alte clădiri

41

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 mărirea

compartimentului de

incendiu de 3-10 ori în funcţie de

capacitatea structurii portante

Determină creşterea primului nivel al

subsolului de la 1000 m2 la 3500

m2 şi nivelurile

supraterane de la 500 m2 la 1750 m2 Determină

mărirea distanţelor

de evacuare cu 15 m pentru

înălţimi mai mari de 5 m şi cu 20 m

pentru înălţimi mai mari de 10 m. Nu este necesară

evacuarea

42

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 fumului

Irlanda Nu –

Aria unui singur etaj este mai mare de 4000 m2

Toate centre

comerciale

–

Aria unui singur etaj este mai mare de

14000 m2 şi dacă aria cu

risc mare este mai

mare de 1000 m2

Dacă ultimul etaj circulabil

este la mai mult de 30 metri

– – – –


este la mai mult de 30

metri

–

Italia Nu – – – – Mai mult de 1000 paturi – –

Clădiri cu mai mult de

30 kg/m2 – –

Parcaje subterane

multietajateastfel: mai

mult 4 etaje închise, 5 etaje

deschise Parcaje

automatizate

Luxemburg – –

Clădiri cu aria mai mare de

3000 m2 sau mai mul de 3 etaje cu aria mai mare de 1000 m2 Nu se prevăd

separări de

– –

Clădiri cu înălţimea mai mare de 60 m

Parcaje închise cu mai mult de

20 autov. Dublarea

compartimentelor până la 1600

m2

Dacă evacuarea

persoanelor se face pe coridoare

–

Clădiri cu înălţimea mai mare de 60 m Cazarea

copiilor se face pe mai mult de trei

etaje cu deşeuri

menajere depozitate

Sarcina termică mai

mare de 225/m2

Clădiri cu înălţimea mai mare de 60 m Arhive,

biblioteci cu arii mai

mari de

Sarcina termică mai

mare de 225 MJ/m2. Clădiri cu

înălţimi mai mari de 60

metri Arhive cu aria mai mare de 600 m2

Închise sau subterane

cu capacitate mai mare de 50 de

autov. Permite mărirea

distanţei de evacuare de la 30

43

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 90 de minute

pentru un singur etaj

Nu sunt necesare separările

de 60 minute între

diversele unităţi din

centrul comercial

în clădire 600 m2 Se pot

dubla ariile până la 1600 m2 pentru clădiri

monoetajate sau 3200 m2 pentru

clădiri multietajate

Dublarea comparti-mentului: 1600 m2 pentru mono-etajate; 3200 m2 pentru

multietajate

metri la 40 de metri

dacă sunt mai mult de 20 de

autov.

Marea Britanie Nu



metri Arii mai mari de 4000 m2

Reducerea rezistenţei

la foc a structurii cu

30 de minute dacă

înalţimea este < 5 m sau 18 m<

h < 30m

În Anglia şi Ţara Galilor

pentru compartimente > 2000

m2. În Scoţia

obligatorii în toate

centrele comerciale

Aria maximă pe nivel în

clădiri multietajate

peste 14.000 m2

dacă înălţimea <

18 m 4000 m2

dacă înălţimea este mai

mare de 18 m

Galerii publice cu lăţimi mai mari de 10

m Reducerea rezistenţei la foc cu 30

Dublul ariei maxime pe

nivel la clădiri multietajate mai mare de 40.000 m2

dacă înălţimea < 18 m, 8.000

m2 dacă înălţimea este mai mare de

18 m Reducerea

rezistenţei la foc cu 30 de minute dacă

înălţimea este < 30 m


este la mai mult de 30 metri

Scoţia dacă sunt mai mulţi de 6 persoane

– –

În Scoţia în clădiri mai

mari de 18m

înălţime



metri Reducerea rezistenţei

la foca structurii cu 30 de minute dacă

înalţimea este intre

5 m şi 30m

–

44

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 de minute

dacă înălţimea

este < 30 m

Norvegia

Da > 1800

m2 pentru clădirii mono-etajate > 800

m2 pentru clădiri multietajate

> 1800 m2 pentru clădirii mono-etajate

> 800 m2 pentru clădiri

multietajate

> 1800 m2 pentru clădirii

monoetajate > 800 m2

pentru clădiri

multietajate

> 1800 m2 pentru clădirii

monoetajate > 800 m2

pentru clădiri

multietajate

> 1800 m2 pentru clădirii monoetajate > 1200 m2

pentru clădirii monoetajate şi sarcina


MJ/m2

> 800 m2 pentru clădiri multietajate

Clădiri multietajate cu aria mai mare

de 800 m2

Sprinklere sau personal de

supraveghere pe timp de noapte +

măsuri pasive

În clădiri cu mai

mult de un etaj dacă

sunt realizate din lemn

–

Clădiri multietajate cu aria mai

mare de 800 m2

compartimente cu aria mai mare de 1800 m2

Clădiri cu un etaj cu aria mai mare de 1800 m2

Olanda Da –

Magazine de

desfacere a artificiilor

sau depozite cu

aria comparti-

mentului de incendiu

mai mare de 1000 m2

Compartimente de

incendiu mai mari de

1000 m2 Mai mult de 10000 kg de

bunuri cu pericol de incendiu

Depozite de artificii

Compartimente de incendiu mai mari de

1000 m2 Mai mult de 10000 kg de

bunuri cu pericol de incendiu

Clădiri cu înălţimi mai mari de 70

metri înălţime – – –


metri înălţime

Se reduce rezistenţa la foc de la 30 până la 60 minute

sau se măresc

lungimile căilor de

evacuare şi a aria

compartimentelor sau

se reduc


metri înălţime

–

45

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 numărul de

hidranţi

Polonia –

> 600 persoane

sau stadioane cu > 3000 persoane

> 10000 m2 pentru un

etaj > 2500 m2

clădire multietajată

– – > 55 m înălţime – – – > 55 m înălţime

> 55 m înălţime

Parcaje subterane

cu mai mult de 100 de

autov.

România –

Platouri de filmare

amenajate şi închise,

studiouri de televiziune şi scene

amenajate, cu arii mai

mari de 150 m2, inclusiv buzunarele depozitele şi atelierele anexă ale

ale acestora;

Clădiri înalte şi

foarte înalte cu

densitatea sarcinii

termice mai mare de

420 MJ/m2; Clădiri

publice cu -

Clădiri înalte şi foarte înalte cu

densitatea sarcinii

termice mai mare de

420 MJ/m2; Clădiri

publice cu aria mai mare de

1250 m2 şi densitatea

sarcinii termice mai

mare de 840 MJ/m2

Construcţii de producţie încadrate în

în categoriile A, B, C de pericol de

incendiu cu aria

construită de peste

2000 m2 şi densitatea de sarcină termică de peste 420

MJ/m2

Construcţii destinate depozitării

materialelor combustibile

cu aria construită mai mare de 750

m2 şi densitatea de

sarcină termică de peste 1680

MJ/m2; Depozite cu stive înalte

(peste 6 metri) şi

densitatea de sarcină


MJ/m2.

Clădiri înalte şi foarte înalte cu

densitatea sarcinii termice

mai mare de 420 MJ/m2;

Clădiri publice cu aria mai

mare de 1250 m2 şi densitatea sarcinii termice

mai mare de 840 MJ/m2

– – – –

Clădiri înalte şi foarte

înalte cu densitatea


mare de 420 MJ/m2;

Clădiri publice cu aria mai mare de



mare de 840 MJ/m2

Garaje şi parcaje

subterane pentru mai mult de 50 de auto-turisme,

precum şi la cele supra-terane

închise cu mai mult de trei niveluri

46

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 aria mai mare de



mare de 840 MJ/m2

Spania Da Creşterea

distanţei de evacuare cu 25%

Compartiment > 1500

m2 şi sarcina

termică > 500 MJ/m2

Compartiment > 2500

m2

Creşterea distanţei de evacuare cu

25%

Compartiment > 3500

m2 şi sarcina

termică > 850 MJ/m2 Mărimea maximă a

compartimentelor se

reduce dacă sarcina

termică este mare sau

dacă clădirea

este înglobată în alte clădiri

Oferă posibilitatea

dublării compartime

ntelor şi reducerea rezistenţei

la foc a structurii

Compartiment > 2000 m2 şi sarcina

termică > 850 MJ/m2

Mărimea maximă a

compartimentelor se

reduce dacă sarcina

termică este mare sau

dacă clădirea este

înglobată în alte clădiri

Obligatorie dacă ultimul etaj se află la

mai mult de 28 m

Creşterea distanţei de evacuare cu

25%

Obligatorie dacă ultimul

etaj se află la mai mult de

28 m Creşterea

distanţei de evacuare cu

25%

Creşterea distanţei

de evacuare cu 25%

Creşterea distanţei de evacuare cu 25%

Obligatorie dacă

ultimul etaj se află la

mai mult de 80 m

Obligatorie dacă

ultimul etaj se află la

mai mult de 80 m

Creşterea distanţei de evacuare cu 25%

În parcaje automa-

tizate

47

Ţara Aero- porturi


de pers. Centre



0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Suedia Da Perfor-manţe

bazate pe norme

Perfor-manţe

bazate pe norme

Performanţe bazate pe

norme

Performanţe bazate pe norme dar

depozitele în general sunt protejate cu sprinklere


norme dar cele mai multe hoteluri se prevăd cu sprinklere


norme

Performanţe bazate pe norme


norme


norme


norme


norme

Ungaria – –

Arii mai mari de 8000 m2 Înălţimi mai

mari de 13,65 m înălţime

–

Dublarea mărimi ariei

compartimentului de

incendiu

Înălţimi mai mari de 13,65

m Mai mult de trei 3 etaje

Dacă paturile sunt la o înălţime

mai mare de 13,65 m

– – Înălţimi mai

mari de 31,65 m

1. mai multe etaje subterane; 2. > 13,65 m înălţime

închisă 3. > 20

autov. pe comparti-

ment

48

5. Instalaţii cu drencere

În Normativul NP 086-05 este prevăzut un întreg capitol (capitolul 8) referitor la instalaţiile cu drencere (soluţii tehnice de realizare, dimensionare ş.a.)

În standardele europene şi în literatura de specialitate analizată termenul drencer are un înţeles diferit faţă de reglementările româneşti.Astfel în EN 12845 (varianta în limba engleză) drencerul (drencher) este definit ca un sprinkler utilizat pentru a pulveriza apa peste o suprafaţă pentru a asigura protecţia împotriva expunerii la foc. În varianta în limba franceză pentru aceeaşi definiţie se utilizează termenul perdea de apă (rideau d'eau) preluat în varianta în limba română a standardului menţionat.

Drencerele, în accepţiunea din reglementările tehnice româneşti, pot fi asociate, ca principiu de funcţionare, cu sprinklerele deschise sau, uneori, cu sprinklerele de inundare (deluge sprinkler systems). Sprinklerul deschis (open sprinkler; sprinkleur ouvert) este definit în SR EN 12845 ca un sprinkler neobturat de un element termosensibil.

La punerea în funcţiune, instalaţiile cu sprinklere deschise refulează apă prin toate sprinklerele instalaţiei. De obicei, elementul de activare a acestei instalaţii este o instalaţie de detectare şi semnalizare cu detectoare de incendiu. Se asigură astfel o protecţie cu apă a spaţiului protejat. Aceste instalaţii sunt utilizate în special în situaţia riscurilor speciale unde viteza de propagare a incendiului este mare sau pentru protecţia pe exterior a clădirii protejate împotriva incendiilor.

În SR EN 12845 sunt prevăzute drencere, definite, cum s-a menţionat mai sus, ca pulverizatoare de perdea de apă, doar la protecţie teatrelor (anexa F) :

În teatre, unde există o cortină de securitate între scenă şi sală, cortina de securitate trebuie prevăzută cu o linie de drencere formând o perdea de apa controlată de un robinet cu deschidere rapidă (de exemplu robinet de trecere) amplasat într-o poziţie accesibilă.

Toate atelierele, cabinele de probă, decorurile, magaziile şi spaţiile de dedesubtul scenei trebuie însă protejate cu sprinklere.

Pentru armonizarea reglementărilor naţionale cu cele europene, atât pentru instalaţiile cu sprinklere, cu apă pulverizată cât şi pentru drencere se impune preluarea, ca referenţiale, şi a următoarelor standarde europene armonizate, care intră sub incidenţa Directivei privind produsele pentru construcţii 89/106/EEC, prevăzute în Jurnalul Oficial C 304 din 13 decembrie 2006:

SR EN 12259-1+A1:2002/A2:2004. Componentele sistemelor de tip sprinkler si cu apa pulverizata. Partea 1: Sprinklere.

49

SR EN 12259-1+A1:2002/A3:2006. Componente pentru sisteme cu sprinklere şi apă pulverizată. Partea 1: Sprinklere.

SR EN 12259-2:2002 . Partea 2: Sistem de supape de alarma apa-apa. SR EN 12259-2:2002/A1:2002. Partea 2: Sistem de supape de alarma

apa-apa. SR EN 12259-2:2002/A2:2006. Partea 2: Sistem de supape de alarmă

apă-apă. SR EN 12259-2:2002/AC:2003. Partea 2: Sisteme de supape de

alarma apă-apă. SR EN 12259-3:2002. Sisteme de supape de alarma apa-aer. SR EN 12259-3:2002/A1:2003. Partea 3: Sistem de supape de alarma

apă-aer. SR EN 12259-3:2002/A2:2006 Partea 3: Sisteme de supapă de alarmă

apă-aer. SR EN 12259-4:2002. Partea 4: Dispozitive de alarmare cu motor

hidraulic SR EN 12259-4:2002/A1:2003. Partea 4: Dispozitive de alarmă cu

motor hidraulic. SR EN 12259-5:2003 .Partea 5: Detectoare de curgere a apei.

În fază de proiect : prEN 12259-6, Fixed firefighting systems – Components for sprinkler

and water spray systems – Part 6: Pipe couplings. prEN 12259-7, Fixed firefighting systems – Components for sprinkler

and water spray systems – Part 7: Pipe hangers. prEN 12259-8 Fire protection - Components for automatic sprinkler

systems - Part 8: Pressure switches prEN 12259-9 Fixed firefighting systems - Components for sprinkler

and water spray systems - Part 9: Deluge valve assemblies prEN 12259-10Fixed firefighting systems - Components for

sprinklers and water spray systems - Part 9: Deluge Valves prEN 12259-11Fixed firefighting systems - Components for sprinkler

and water spray systems - Part 11: Medium and high velocity water sprayers prEN 12259-12 Fixed firefighting systems - Components for sprinkler

and water spray systems - Part 12: Pumps

Aceste standarde armonizate se referă la componente pentru instalaţiile cu sprinklere şi includ cerinţe pentru aplicarea marcajului CE. Ca urmare la încheierea perioadei specifice de coexistenţă aplicarea lor va deveni obligatorie, în proiectare, comercializare, utilizare.

50

6. Instalaţii cu apă pulverizată

Prevederile normei naţionale Standarde europene

Prevederi în reglementările din ţările membre ale Uniunii Europene

Observaţii

Cap. 9 din NP 086-05

prEN 14816 Fixed firefighting

systems - Water spray systems - Design and

installation

–

Termen de finalizare a standardului februarie

2009

Standardul european este în curs de elaborare.

7. Instalaţii de stingere cu ceaţă de apă

Prevederile normei naţionale Standarde europene Observaţii

Cap. 10 din NP 086-05

prEN 14972 Fixed firefighting systems -

Watermist systems - Design and installation

–

Obligativitatea echipării tehnice a clădirilor cu instalaţii cu sprinklere

Art. 10.1 – 10.4 din NP 086-05

Nu sunt recomandate în cazurile în care apa în contact cu substanţele combusti-bile care ard, formează amestecuri explozive sau toxice.

Proiectarea se realizează de firme autorizate, în funcţie de obiectivele protecţiei la incendiu: stingerea incendiului, controlul incendiului, limitarea incendiului, limitarea propagării căldurii. Proiectul trebuie aprobat de autoritatea competentă. Standardul nominalizează materialele care în contact cu apa produc reacţii violente sau care conduc la obţinerea unor cantităţi semnificative de produşi periculoşi: metale reactive (litiu, sodiu, potasiu, magneziu, titaniu, zirconiu, uraniu şi plutoniu);metale alcoxidice cum ar fi sodiu metoxid; metalamidă; carbid; derivaţi halogenaţi (clorura de benzoil şi clorura de aluminiu); hidruri; silani; pentasulfura de fosfor ş.a.

–

51

Componentele instalaţiei

Art. 10.5 din NP 086-05 enunţă

componentele fără cerinţe tehnice

Componentele trebuie să îndeplinească cerinţele din EN 54, EN 12094 sau, pentru cele specifice, cerinţele din Anexa A. Cerinţele sunt stabilite în funcţie de obiectivul în care vor fi instalate (clase de risc conform EN 12845, tipul de incendiu (clasa A, B, C), destinaţii speciale (tuneluri de cabluri) etc.

–

Alimentarea cu apă

Art. 11.1-11.4 din NP 086-05

Alegerea tipului de alimentare cu apă se face în funcţie de criteriile de protecţie şi de nivelul riscului

–

Amplasarea duzelor

Art. 10.26 din NP 086-05

În funcţie de pericolul de incendiu,

combustibilitate, rezistenţa la foc a

elementelor de construcţii, poziţia

grinzilor şi instalaţiilor, precum şi de parametrii hidraulici

daţi de producător

În funcţie de manualul producă-torului, precum şi de tipul de risc de incendiu şi de configuraţia incintei

–

Presiune de pulverizare a apei

Art. 10.40 din NP 086-05

- Înaltă , peste 34 bari - Medie, 12 – 34 bari - Joasă, 6 – 12 bari

- Înaltă , peste 35 bari - Medie, 12,5 – 35 bari

- Joasă, până la 12,5 bari –

Verificări

În NP 086-05 nu sunt prevăzute

Verificări anuale. Se descrie conţinutul unui program de verificări. Este prevăzută necesitatea unor

instruiri speciale

–

52

8. Instalaţii de stingere cu substanţe speciale:

Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu gaze inerte este reglementată de Normativul NP 086-05, care prevede următoarele tipuri :

a. Instalaţii cu CO2; b. Instalaţi cu azot (IG-100); c. Instalaţii cu FM 200; d. Instalaţii de stingere cu argon (IG-01); e. Instalaţii cu NAF SIII; f. Instalaţii cu ECARO.

Normativul NP 086-05 stabileşte parametrii de proiectare şi

metodologia de calcul a acestor instalaţii pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu gaze inerte care nu necesită licenţă de proiectare (CO2, azot, argon) şi gaze inerte specifice unui anumit producător (FM 200, INERGEN, NAF SIII, ECARO). Parametri de proiectare sunt: debitul specific, volum specific, concentraţia specifică, presiunea de lucru etc. De asemenea, este precizat şi modul de exploatare, întreţinere şi reparare a acestor instalaţii.

Substanţele speciale utilizate în instalaţii de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească cerinţele impuse de protocolul de la Montreal, semnat la 16 septembrie 1987.

În acest sens, odată cu interzicerea folosirii halonilor ca substanţe de stingere, s-au identificat noi soluţii de înlocuirea a acestora, cu substanţe denumite şi agenţi de stingere „curaţi”. La nivel internaţional, pentru instalaţiile de stingere cu gaz, s-a elaborat seria de standarde ISO 14520, care cuprinde în părţile sale, cele mai uzuale substanţe de stingere.

În legislaţia din ţara noastră se regăsesc doar o parte din substanţele speciale de stingere precizate în seria de standarde menţionată.

Substanţele de stingere care nu sunt specificate de normativele din ţara noastră:

– Triodide (FIC – 13I1); – CEA 308; – CEA 410; – NovecTM 1230; – FE – 241; – FE – 13; – FE – 36.

53

Heptan Substanţă de

stingere Concentraţie de stingere

(%)

Concentraţie minimă de

proiectare (%)

LC50 (%)

NOAEL (%)

LOAEL (%)

FIC-12I1 3,5 4,6 > 12,8 0,2 0,4 FC – 2 – 1 – 8 7,3 8,8 > 81 30 > 30

FC – 3 – 1 – 10 5,9 7,1 > 80 40 > 40 FK – 5 – 1 – 12 (NovecTM1230) 4,5 5,9 > 10 10 > 10

HCFC Blend A 10 13 64 10 > 10 HFC 23 12,7 16,5 > 65 50 > 50

HFC 236 fa 6,5 8,5 > 47,5 10 15

Tabel comparativ asupra unor caracteristici ale substanţelor speciale de stingere care nu sunt cuprinse în reglementările din România

Pentru instalaţiile de stingere cu CO2 se impune ca pentru

actualizarea prevederilor din legislaţia din ţara noastră, menţionarea ca referenţial a următoarelor standarde, care intră sub incidenţa Directivei privind produsele pentru construcţii 89/106/EEC, prevăzute Jurnalul Oficial C 304 din 13 decembrie 2006:

SR EN 12094-7:2002 Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii si metode de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2

SR EN 12094-7:2002/A1:2005 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii şi metode de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2

Alte standarde specifice instalaţiilor de stingere cu substanţe speciale.

EN 25923:1993 Fire protection - Fire extinguishing media - Carbon dioxide (ISO 5923:1989)

EN 27201-2:1994 Fire protection - Fire extinguishing media - Halogenated hydrocarbons - Part 2: Code of practice for safe handling and transfer procedures (ISO 7201-2:1991)

De asemenea, pentru componentele instalaţiilor de stingere cu gaz, se impune introducerea în reglementările naţionale a standardelor europene armonizate.Componentele acestor instalaţii trebuie să respecte cerinţele standardelor din seria SR EN 12094 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz.

54

SR EN 12094-1:2004 Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 1: Cerinţe si metode de încercare pentru dispozitive electrice automate de comanda si temporizare, stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească echipamentul de control şi semnalizare a incendiului, care comandă instalaţia de stingere a incendiului cu gaze inerte. Aceste cerinţe reprezintă o particularizare a cerinţelor standardelor SR EN 54-1:1998 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 1: introducere şi SR EN 54-2+AC:2000 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 2: echipament de control şi semnalizare.

Celelalte părţi ale standardelor din seria 12094 stabilesc încercările la care sunt supuse elementele componente ale instalaţiilor de stingere cu gaze inerte: dispozitive neelectrice automate de comandă şi temporizare – partea 2:2004; dispozitive manuale de declanşare şi de oprire – partea 3:2004; ansambluri de supape şi declanşatoarele lor – partea 4:2004; distribuitoare de înaltă şi joasă presiune şi declanşarea lor – partea 5:2006; dispozitive neelectrice de scoatere din funcţiune – partea 6:2006; duzele sistemelor cu CO2 – partea 7:2002/A1:2005; racorduri – partea 8:2006; detectoare speciale de incendiu – partea 9:2004; manometre şi presostate – partea 10:2004; dispozitive mecanice de cântărire – partea 11:2004; dispozitive de alarmare pneumatice – partea 12:2004; dispozitive odorizante pentru instalaţiile de stingere cu CO2 de joasă presiune – partea 16:2004.

Elementele componente neelectrice sunt supuse, în principal, la următoarelor încercări:

Funcţionare; Rezistenţa la presiune internă; Etanşeitate; Rezistenţa la temperaturi înalte şi joase; Caracteristicile de curgere; Coroziune; Rezistenţa la vibraţii etc.

În plus, echipamentele electrice mai sunt încercate la suprasarcină, variaţii ale tensiunii de alimentare, umiditate etc.

Standardele europene aplicabile sunt : SR EN 12094-2. Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor.

Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 2: Cerinţe şi metode de încercare pentru dispozitive neelectrice automate de comandă şi temporizare.

55

SR EN 12094-3. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 3: Cerinţe şi metode de încercare pentru dispozitive manuale de declanşare şi de oprire

SR EN 12094-4. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 4: Cerinţe şi metode de încercare pentru ansambluri de supape şi declanşatoarele lor

SR EN 12094-5 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor - Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 5:Condiţii ăi metode de încercare pentru distribuitoare de înaltă şi joasă presiune şi acţionările lor pentru sistemele cu CO2.

SR EN 12094-6. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor - Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 6: Condiţii şi metode de încercare pentru dispozitivele neelectrice de scoatere din funcţiune a sistemelor de stingere cu CO2.

SR EN 12094-7. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor - Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii şi metode de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2 (standard european armonizat).

SR EN 12094-9. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 9: Cerinţe şi metode de încercare pentru detectoare speciale de incendiu.

SR EN 12094-10. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 10:Cerinţe şi metode de încercare pentru manometre şi presostate

SR EN 12094-11. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 11: Cerinţe şi metode de încercare pentru dispozitive mecanice de cântărire.

SR EN 12094-12. Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 12: Cerinţe şi metode de încercare pentru dispozitive de alarmare pneumatice.

SR EN 12094-13. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor - Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 13: Condiţii şi metode de încercare pentru clapete antretur.

SR EN 12094-13/AC. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiului. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 13: Condiţii şi metode de încercare pentru clapetele antretur.

Aceste standarde armonizate se referă la componente pentru instalaţiile de stingere cu gaze şi includ cerinţe pentru aplicarea marcajului CE. Ca urmare la încheierea perioadei specifice de coexistenţă aplicarea lor va deveni obligatorie, în proiectare, comercializare, utilizare.

56

Indicativul substanţei gazoase de stingere a incendiului

Denumirea chimică Formula chimică Denumirea comercială

Standardul de referinţă

CF3I Trifluoroiodomethane CF3I Triodide

FIC – 13I1 ISO 14520-2:

2006

FC – 2 – 1 – 8 Perfluoropropane CF3CF2CF3 CEA 308 ISO 14520-3:

2000

FC – 3 – 1 – 10 Perfluorobutane C4F10 CEA 410 ISO 14520-4:

2000

FK – 5 – 1 – 12 Dodecafluoro-2-

methylpentan-3-one CF3CF2C(O)CF(CF3)2 3MTM

NovecTM 1230 ISO 14520-5:

2006

HCFC Blend A –

HCFC – 123 HCFC – 22 HCFC – 124

Dichlorotriftuoroethane Chlorodifluoromethane Chlorotetrafluoroethane

Isopropenyl-1 -methylcyclohexene

CHCl2CF3 CHCIF2

CHCIFCF3 C10H16

NAF S–III ISO 14520-6:

2006

HCFC 124 Chlorotetrafluoroethane CHCIFCF3 FE – 241 ISO 14520-7:

2000

HFC 125 Pentafluoroethane CHF2CF3 HFC – 125

FE – 25 ECARO

ISO 14520-8: 2006

HFC – 227ea Heptafluoropropane CF3CHFCF3 HFC 227ea FM – 200

ISO 14520-9: 2006

HFC 23 Trifluoromethane CHF3 FE – 13 ISO 14520-

10:2005

HFC 236 fa Hexafluoropropane CF3CH2CF3 FE – 36 ISO 14520-

11:2005

IG – 01 Argon Ar Argotec ISO 14520-

12:2005

IG – 100 Nitrogen N2 Azot ISO 14520-

13:2005 Nitrogen (50 %) N2

IG – 55 Argon (50 %) Ar

Argonite ISO 14520-

14:2005

Nitrogen (52 %) N2

Argon (40 %) Ar

1G – 541 Carbon dioxide (8 %) CO2

Inergen ISO 14520-

15:2005

57

9. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli

În acest moment, În Europa, au fost elaborate două proiecte de standarde europene privind cerinţele şi metodele de încercare a elementelor componente specifice acestor instalaţii şi respectiv reguli de proiectare, instalare şi întreţinere. În prezent, nu sunt prevăzute de legislaţia naţională cerinţele şi metode de încercare pentru elementele componente ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli. Aceste standarde sunt:

prEN 15276-1. Fixed firefighting systems - Condensed aerosol extinguishing systems - Part 1: Requirements and test methods for components

prEN 15276-2. Fixed firefighting systems - Condensed aerosol extinguishing systems - Part 2: Design, installation and maintenance.

De asemenea, la nivel internaţional, pentru aceste tipuri de instalaţii există standardul ISO/CD 14520-16. Aerosol fire extinguishing systems – Physical properties and system design – Part 16: General requirements.

10. Instalaţii de stingere cu spumă

Standardul prEN 13565-2 (în fază de proiect final) prezintă importante

diferenţe faţă de NP 086:


Prevederi în standardele

europene


Observaţii

Obligativitatea echipării tehnice cu instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă

Deşi nu se menţionează în mod expres, conform

prevederilor din NP 086-05 se înţelege că aceste

tipuri de instalaţii de folosesc pentru stingerea incendiilor la rezervoare de depozitare produse petroliere (24.6, 24.7,

24.8, 24.9, 24.10, 24.20, 24.21, etc.)

prEN 13565-2: 2007 – –

58

• Domeniile de aplicare sunt precizate mult mai detaliat, printre altele: Pericol Joasă înfoiere Medie înfoiere Înaltă înfoiere Rezervoare cu lichide inflamabile Da Nu Nu Cuve rezervor şi arii de colectare Da Da Da

Hale de fabricaţie Da Da Da Hangare aviaţie Da ≤ 1400 m2 Da

Zone (staţii) pentru transfer combustibil

Da Da Da

Depozite materiale plastice Da Nu Da Deşeuri Da Nu Nu

Gaze naturale lichefiate Nu Nu Da Depozite de anvelope Da Nu Da

Hârtie în rulou Nu Nu Da Aplicaţii navale(debarcadere etc.) Da Da Nu

Transformatoare cu ulei Da Nu Da Tuneluri de cabluri Nu Nu Da

GPL Nu Da Da Depozite cu combustibili clasele A

şi B Da Nu Da

• Nu se recomandă utilizarea instalaţiilor cu spumă pentru stingerea incendiilor de:

- Substanţe chimice (nitrat de celuloză, de exemplu); - Echipament electric; - Metale (sodiu, potasiu etc.); - Materiale care reacţionează cu apa; - Matale combustibile (aluminiu, magneziu ş.a.). • Componentele instalaţiei trebuie să îndeplinească cerinţele

standardului SR EN 13565-1. Pentru a fi comercializate, instalate şi utilizate trebuie să aibă marcajul CE

Perioada de coexistenţă a standardului EN 13565-1:2003 Fixed firefighting systems — Foam systems — Part 1: Requirements and test methods for components este 01.03.2008 (SR EN 13565-1:2004 Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor. Sisteme cu spuma. Partea 1: Cerinte si metode de încercare pentru componente)

•Spumanţii utilizaţi trebuie să fie conformi cu EN 1568/1, 2, 3, 4), inclusiv clasificaţi în clasele de performanţă la stingere conform acestor standarde.Aceste standarde au fost preluate ca standarde române, respectiv :

- SR EN 1568-1:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 1: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de medie înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apă.

- SR EN 1568-2:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 2: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de înaltă înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apă.

59

- SR EN 1568-3:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 3: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de joasă înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apă.

- SR EN 1568-4:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 4: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de joasă înfoiere pentru aplicare pe lichide miscibile cu apă.

• Formulele de calcul de proiectare ţin seama,(prin coeficienţi tabelaţi) de coeficientul de înfoiere şi de clasa de performanţă la stingere;

• Sunt prevăzute cerinţe privind protecţia mediului; • Sunt prevăzute cerinţe pentru verificări (săptămânale, lunare,

semestriale, anuale).

Traducerea cuvântului spumă în diverse limbi ale statelor din Europa Engleză, English: foam Daneză, Dansk (Danish) n. - skum, fråde, hav v. intr. - skumme, fråde

v. tr. - opskumme Olandeză, Nederlands (Dutch) schuim, zeeschuim Franceză, Français (French) n. - mousse (chimique), v. intr. - mousser,

faire mousser Germană, Deutsch (German) n. - Schaum, Schaumstoff, v. - löschen

mit schaum Greacă, Ελληνική (Greek) n. - αφρός, αφρώδες υλικό, v. - αφρίζω Italiană, Italiano (Italian) gommapiuma, schiuma, Portugheză, Português (Portuguese) n. - espuma (f) Rusă, Русский (Russian) пена, пениться, переливаться через край Spaniolă, Español (Spanish), n. - caucho espumoso, gomaespuma,

espuma, espumoso, Suedeză, Svenska (Swedish), n. – skum, v. – skumma

11. Instalaţii de stingere cu pulberi

Prevederile normei

naţionale

Prevederi în standardele europene SR EN 12416-2:2005 Observaţii

Obligativitatea echipării tehnice a clădirilor cu instalaţii cu pulberi

În NP 086-05 nu se fac

referiri în mod expres la

obligativitatea

În SR EN 12416-2:2005 nu se fac referiri la obligativitatea echipării clădirilor cu instalaţii cu pulberi. La capitolul Introducere sunt enunţate unele recomandări privind protecţia spaţiilor cu astfel de instalaţii precum şi contraindicaţii de

60

echipării clădirilor cu instalaţii cu

pulberi. Conform pct. 8 din Anexa nr.

26 din NP 086-05 se prevăd

astfel de instalaţii conform

reglementărilor tehnice în vigoare

folosire a acestora. Riscuri care pot fi protejate utilizând sistemele de stingere cu pulbere includ următoarele: - lichide inflamabile sau combustibile şi gaze combustibile; - solide combustibile având caracteristici de ardere similare cu naftalina şi răşină, care se topesc când sunt implicate într-un incendiu; - combustibili cum ar fi lemn, hârtie, sau materiale textile amplasate astfel încât pulberea stingătoare să poată să ajungă pe toate suprafeţele care ard în cazul unui incendiu. Sistemele cu pulbere stingătoare nu trebuie să fie utilizate pentru a asigura protecţie pentru următoarele: - produse chimice care conţin oxigen în structură cum ar fi nitratul de celuloză; - combustibilii amplasaţi astfel încât există un risc de ardere în profunzime sau de incendiu mocnit la care agentul stingător nu poate ajunge

Tipuri de pulberi şi gaze propulsoare

Conform pct. 1 din Anexei nr. 26 din NP 086-05 se pot folosi pulberi pe bază de bicarbonat de sodiu, de

bicarbonat de potasiu, sulfat

de amoniu, carbonat de

sodiu, sulf, uree

Art. 5 menţionează ca unic agent de stingere pulberea pe bază de bicarbonat de sodiu

La art. 5 din SR EN 12416-

2:2005 se face precizarea ca la folosirea unei

alte pulberi decât cea pe bază de bicarbonat de

sodiu în proiectare se

aplică coeficienţi proporţionali cu

eficienţa de stingere

Nu există cerinţe privind conformitatea pulberii cu un

standard

Art. 5: pulberea trebuie să fie conformă cu SR EN 615

Conform pct. 5 din Anexei nr. 26 din NP 086-05 se pot folosi

Art. 4 menţionează ca gaz propulsor pe lângă cele două menţionate de normele române şi

următoarele: Argon, Heliu şi aer.

61

ca gaz propulsor

următoarele: azot comprimat şi dioxid de

carbon lichefiat

La tab. 1 din SR EN 12416-2:2005 există restricţii privind conţinutul maxim de apă din gazului propulsor.

Soluţii tehnice

Art. 25.8 din NP 086-05 prevede

subansamblurile unei instalaţii de stingere cu

pulberi : - rezervoare de stocare - sisteme de vehiculare - sisteme de comandă şi punere în funcţiune

- instalaţii de semnalizare

Art. 6 Sistemele cu pulbere pot fi alcătuite din următoarele subansambluri : - unitate rezervor cu pulbere incluzând regulator de presiune; - unitate gaz propulsor cu sistem de întârziere mecanic şi/sau electric; - sistem de declanşare şi comandă - vane principale, vane distribuitoare; - duze pentru inundare totală sau aplicare locală; - subansambluri pentru sisteme cu pulbere complete

Toate aceste subansambluri intră sub incidenţa marcajului CE (cerinţe standardizate obligatorii)

Se impune ca elementele componentele ale instalaţiilor de stingere cu pulberi pentru părţile mecanice să fie conforme cu SR EN 12416-1 iar pentru cele cu rol de detectare şi respectiv circuite electrice să fie conforme cu SR EN 54 respectându-se astfel cerinţele pct. 6 din standardul SR EN 12416:2-2005

Dimensionare

Art. 25.21 din NP 086-05

Cantitatea de pulbere pentru o

repriză de stingere în

volum ţinând cont de volumul

spaţiului protejat,

intensitatea de stingere şi timpul de stingere

Art. 10.2. Cantitatea de pulbere este calculată funcţie de volumul spaţiului protejat, ariile deschiderilor spaţiului protejat, debitul instalaţiilor de ventilare şi timpul de descărcare. Formula este mult mai complexă.

–

62

Art. 25.19 din NP 086-05 timpul de

descărcare este de 30 minute

Art. 10.3.1 timpul de descărcare nu trebuie să depăşească 30 minute

–

Art. 25.26 din NP 086-05

prevede ca şi cantităţi de gaz

pentru vehiculare

următoarele cantităţi:

15 l/ kg pulbere pentru CO2

25 l/kg pentru azot

Art. 4.1 Cantitatea de gaz se calculează în funcţie de zona de inundare cea mai defavorabilă hidraulic care asigură timpul de descărcare, asigurând totodată şi o cantitate care asigură golirea rezervorului şi curăţarea conductelor.

La folosirea CO2 conform art. 4.2 din SR EN 12416: 2005, volumul refulat de CO2 nu trebuie să depăşească 5% din volumul incintei protejate.

Documentaţie: nu există prevederi

Art. 15.1. precizează documentaţie ce trebuie furnizată utilizatorului.

Condiţii de instruire: nu

există prevederi

Art. 15.2: Persoanele care lucrează în interiorul zonelor protejate trebuie să fie instruite şi antrenate de utilizator cu operarea sistemului şi cu măsurile de luat înainte, pe durata şi după declanşarea pulberii.

Verificări : nu există prevederi

Art. 15.3. Utilizatorul trebuie să fie efectueze verificări zilnice, lunare şi anuale, în conformitate cu instrucţiunile producătorului. Tipurile de verificări sunt detaliate. Inspecţiile trebuie să fie făcute de personal competent, desemnat special pentru această muncă, instruit în legătură cu responsabilităţile sale, cu o aprofundată cunoaştere a sistemului. Este prevăzut un registru al instalaţiei.

Observaţii: – în SR EN 12416-2:2005 nu se fac referiri la: intensităţile de

stingere ale pulberilor, – reprizele de stingere din NP 086-05 se aplică pentru toate

instalaţiile cu pulberi iar în SR EN 12416-2:2005 se fac referiri la cantităţi de rezervă de pulberi în situaţia în care avem mai mult de cinci zone separate de descărcare. Aceste două aspecte prezentate sunt diferite atât ca şi concept, cât şi ca funcţionalitate, în primul caz cea de-a doua repriză fiind refulată în acelaşi spaţiu ca şi prima repriză, iar în al doilea caz prevederea

63

unei cantităţi de rezervă fiind necesară pentru asigurarea agentului de stingere pentru stingerea unui eventual incendiu în alt spaţiu protejat decât cel în care are loc evenimentul.

– Rezervorul pentru pulberi trebuie amplasat conform SR EN 12416-2: 2005 cât mai aproape de zona de inundare.

Trebuie de asemenea să se ţină cont de faptul că standardul EN 12416-1: 2003 are perioada de coexistenţă cu standardele naţionale până la data de 01.03.2008, standardul EN 12416-1:2001 Fixed firefighting systems — Powder systems — Part 1: Requirements and test methods for components până la data de 01.04.2004 cu amendamentul EN 12416-1:2001/A1:2004 până la data de 01.06.2005, iar EN 12416-2:2001 Fixed firefighting systems — Powder systems — Part 2: Design, construction and maintenance până la 01.04.2004

LA nivel european au fost identificate următoarele standarde specifice instalaţiilor de stingere a incendiilor cu pulberi:

EN 615:1994 Fire protection - Fire extinguishing media - Specification for powders (other than class D powders)

EN 615:1994/A1:2001 Fire protection - Fire extinguishing media - Specifications for powders (other than class D powders)

EN 615:1994/AC:2006 Fire protection - Fire extinguishing media - Specifications for powders (other than class D powders).

Traducerea cuvântului pulbere în diverse limbi ale statelor din Europa Engleză, English: powder; Daneză, Dansk (Danish), n. - pulver, pudder, krudt, kraft, v. tr. - pudre,

pulverisere, bistro, v. intr. - pudre sig, pulveriseres; Oleandeză, Nederlands (Dutch), poeder, kruit, poeier, pulver,

bepoederen, verpulveren, bestrooien; Franceză, Français (French), n. - poudre, v. tr. - v. intr. - se pulvériser Germană, Deutsch (German), n. - Pulver, v. – pulverisieren, löschen

mit pulver; Greacă, Ελληνική (Greek), n. - σκόνη, πούδρα, σκονάκι (φάρμακο),

πυρίτιδα, μπαρούτι, v. - κονιορτοποιώ/-ούμαι, τρίβω σε σκόνη, πουδράρω, βάζω πούδρα;

Italiană, Italiano (Italian), polvere; Portugheză, Português (Portuguese), n. - pó (m), v. - pulverizar, empoar; Rusă, Русский (Russian), порошок, порох, пудра, толочь,

пудриться; Spaniolă, Español (Spanish), n. - polvo, pólvora, polvos; Svenska (Swedish), n. - pulver, stoft, krut, puder, kläm, fart, v. -

pulvrisera, pudra, beströ, rusa iväg;

64

12. Instalaţii de stingere cu abur


Prevederi în standardele europene


Observaţii

Cap. 26 din NP 086-05 – – –

Documentele europene consultate nu conţin referiri la acest tip de instalaţie de stingere.

Concluzii Au fost prezentate, informativ, câteva deosebiri între reglementările

româneşti şi standardele europene. Aceste deosebiri sunt deseori importante, vizând atât principiile de proiectare, instalare şi întreţinere, cât şi structura instalaţiei şi componentelor acesteia, precum şi performanţele necesare şi metodele de determinare ale acestora.

Standardele europene specific, difuzate numai de Asociaţia de Standardizare din România – ASRO, trebuie atent şi din vreme studiate şi însuşite.

Multe standarde de produs (menţionate mai sus), elaborate pentru componentele instalaţiilor de stingere oferă prezumţia de conformitate, adică sunt standarde armonizate care permit aplicarea marcajului CE pe produsul care îndeplineşte toate cerinţele standardului. Ca urmare, vor putea fi proiectate, comercializate sau utilizate numai acele instalaţii sau componente de instalaţii care sunt conforme cu aceste standarde europene armonizate. Aplicarea lor este obligatorie, de la data încetării perioadei de coexistenţă cu standardele naţionale. Trebuie să se ţină seama că legislaţia comunitară prevalează asupra legislaţiei naţionale.

Unele standarde se referă la ghiduri de proiectare, montare, întreţinere (cum sunt, de exemplu, SR EN 12845, SR EN 12416-2 /2002).Prevederile acestor standarde vor trebui incluse urgent în normativele de specialitate. Până atunci, în situaţiile în care nu există prevederi specifice în reglementările româneşti sau acestea sunt contradictorii cu reglementările europene se aplică precizările art. 62 din Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007.

Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.

65

Anexa 1

Principalele prevederi ale reglementărilor din ţările Uniunii Europene cu privire la instalaţiile de stingere a incendiilor

Marea Britanie În această ţară prevederile reglementărilor tehnice specifice

domeniului securitate la incendiu, aplicabile din aprilie 2007, sunt structurate pe două segmente, astfel:

A. Clădiri de locuit (dwellinghouse) În aceste tipuri de clădiri se recomandă a se folosi sistemele de

sprinklere residentiale. Realizarea protecţiei cu sprinklere poate fi utilizată ca măsură

alternativă unde prevederile reglementărilor tehnice sunt opţionale. Proiectarea şi realizarea sistemelor de sprinklere trebuie realizată în concordanţă cu standardul BS 9251:2005 Sisteme de sprinklere pentru clădiri de locuit şi rezidenţiale – Cod practic şi DD 252:2002 Componente pentru sisteme de sprinklere rezidenţiale – Specificaţii şi metode de testare pentru sprinklere rezidenţiale.

Acolo unde este obligatorie amplasarea sprinklerelor, acestea vor fi amplasate în toată construcţia realizându-se astfel protecţia ei. Unde sprinklerele sunt instalate ca o măsură compensatorie pentru reducerea riscului se acceptă ca acestea să protejeze numai o parte din clădire. Precizări pot fi găsite în Sprinklere de protecţie: Utilizarea şi beneficiile sprinklerelor încorporate în construcţii şi structuri. BFSA (2006) ISBN: 0 95526 280 1.

Dacă clădirile de locuit au două sau mai multe etaje şi pardoseala situată la mai mult de 4,5 m faţă de nivelul solului (specific construcţiilor de locuit cu patru ori mai multe niveluri), este obligatorie montarea sistemelor de sprinklere în tot spaţiul construcţiei. Acestea trebuie proiectate şi executate în concordanţă cu prevederile BS 9251:2005. O alternativă pentru protecţia căilor de evacuare în cazul construcţiilor de locuit cu pardoseala ultimului nivel situată la mai mult de 7,5 m mai sus de nivelul terenului o constituie utilizarea sistemului de protecţie cu sprinklere.

66

B. Alte construcţii decât cele de locuit (dwellinghouse) Acolo unde se menţionează utilizarea sistemelor de sprinklere, este

obligatorie proiectarea şi instalarea acestora în întreaga construcţie ori în unele părţi, astfel:

a) pentru clădirile de locuit (dwellinghouse) şi cele rezidenţiale se vor respecta prevederile reglementărilor tehnice menţionate la punctul A.

b) pentru clădirile nerezidenţiale ori de locuit sau rezidenţiale care nu intră sub incidenţa lui BS 9251:2005 se aplică:

- cerinţele standardului BS 5306 – 2:1990, incluzând clasificarea riscurilor relevante împreună cu cerinţele adiţionale de protecţie a vieţii.

- cerinţele standardului BS EN 12845:2004, incluzând clasificarea riscurilor relevante împreună cu cerinţele speciale de protecţie a vieţii sistemelor.

Orice sistem de sprinklere instalat trebuie să satisfacă cerinţele din Partea B a Reglementărilor în Construcţii. Oricum, pot fi împrejurări unde cerinţa particulară de protecţie a vieţii, specificată în BS 5306 – 2 ori BS EN 12845 este nepotrivită ori nu e necesară.

Rezerva de apă pentru sistemele de sprinklere constă în: a) pentru sisteme proiectate şi executate după BS 5306 – 2: - două surse de apă independente una de alta care se supun

prevederilor BS 5306 – 2, paragraful 13.1.2. - două rezervoare, unde: - 1. rezervoarele trebuie să fie de Tip A, Tip D ori alt echivalent,

(conform BS 5306 – 2, paragraful 13.1.2); şi - 2. orice tip de pompă care trebuie să se supună cerinţelor BS 5306 –

2, paragraful 17.4.1.5; şi - 3. capacitatea fiecărui rezervor ar trebui să fie echivalentă cu cel

puţin jumătate din volumul minim de apă specificat al unui rezervor plin, potrivit evenimentului; ori

- 4. un rezervor echivalent cu jumătatea volumului de apă specific al unui singur rezervor şi altul care va trebui să nu fie mai puţin decât jumătate din volumul minim al capacităţii rezervorului (conform BS 5306 – 2, Table 25); potrivit evenimentului; şi

- 5. oricare ansamblu de rezervoare de apă utilizat în variantele de la punctele 3 şi 4, va avea rezerva totală de apă prevăzută incluzând orice scurgere care să-i reducă capacitatea, rezerva trebuie să fie cel puţin echivalentul unui singur rezervor plin conform cerinţelor Tabelelor 21, 22, 23 sau 24, potrivit evenimentului şi proiectului reţelei de conducte.

67

b) pentru sisteme proiectate şi executate conform prevederilor standardului BS EN 12845:

- două surse de rezervă de apă care să satisfacă cerinţele BS EN 12845, paragraful 9.6.1, fiecare fiind independentă de cealaltă, ori

- două rezervoare de apă de rezervă, unde: - 1. rezervor de înălţime sau de stocare echipat cu cel puţin o pompă

care trebuie să satisfacă cerinţele EN 12845, paragraful 9.6.2 b), şi - 2. staţii de pompe ce trebuie să se supună prevederilor BS EN 12845,

paragraful 10.2 şi - 3. capacitatea fiecărui rezervor este echivalentul a jumătate din

volumul de apă minim menţionat pentru capacitatea unui singur rezervor plin, potrivit evenimentului; ori

- 4. un rezervor ce are cel puţin echivalentul a jumătate din volumul de apă al unui rezervor plin şi altul ce nu va fi mai puţin decât volumul minim al rezervorului cu capacitatea redusă; şi

- 5. oricare ansamblu de rezervoare de apă utilizat în variantele de la punctele 3 şi 4, va avea rezerva totală de apă prevăzută incluzând orice scurgere care să-i reducă capacitatea, rezerva trebuie să fie cel puţin echivalentul unui singur rezervor plin conform cerinţelor EN 12845, Tabelul 9, 10 ori paragraful 9.3.2.3 ca, potrivit evenimentului şi proiectului reţelei de conducte.

Acolo unde pompele se utilizează pentru scoaterea apei din rezervoare, fiecare pompă trebuie să fie amplasată astfel încât să scoată apa din fiecare rezervor şi orice pompă sau fiecare rezervor ar trebui să fie izolate.

Alimentarea cu apă a reţelei de sprinklere să se facă separat de cea a altor sisteme fixe de stingere a incendiilor.

Racorduri de alimentare şi hidranţi

Racordurile de alimentare cu apă sunt instalate şi echipate cu vane astfel încât serviciile de salvare şi intervenţie la incendiu să poată racorda furtunurile de apă la ele în vederea stingerii incendiilor. Racordurile de alimentare cu apă pot fi de tip uscat care sunt alimentate de la autospecialele serviciilor de salvare şi intervenţie la incendiu. Alternativ, pot fi folosite coloane care vor fi ţinute umplute complet cu apă, de la rezervoare ori pompe din clădire. Trebuie să existe posibilitatea de alimentare a coloanelor umede de la o autospecială de intervenţie în caz de urgenţă.

68

Prevederi pentru racordurile de alimentare Construcţiile care au ascensoare destinate serviciilor de pompieri trebuie prevăzute cu racorduri de alimentare în aceste ascensoare, acolo unde este necesar, pentru protejarea scărilor de evacuare. Dacă construcţiile sunt dotate cu sisteme de sprinklere, atunci puţurile ascensoarelor destinate intervenţiei pompierilor trebuie să fie prevăzute pe fiecare etaj, dacă acesta este la mai mult de 18 m de nivelul de acces al autospecialelor de intervenţie, dar nu mai mult decât 60 m de racordurile din exterior ale puţurilor ascensoarelor, măsurată pe o distanţa corespunzătoare liniilor de furtun întinse. Dacă construcţiile nu sunt dotate cu sisteme de sprinklere pe fiecare etaj, când acesta este la mai mult de 18 m de nivelul de acces al autospecialelor de intervenţie, ar trebui să nu fie mai mult de 45 m de la racordurile din exterior destinate protecţiei scărilor şi 60 m de la racordurile puţurilor ascensoarelor, măsurată pe o rută corespunzătoare liniilor de furtun întinse. Până la satisfacerea criteriului de 45 m de furtun este necesar protecţia în plus a racordurilor din scările de evacuare. Aceasta nu implică necesitatea ca aceste scări să fie proiectate ca puţuri de ascensoare destinate intervenţiei pompierilor. Racordurile se prevăd acolo unde nu este prevăzut accesul autovehiculelor. Proiectarea şi construcţia racordurilor de alimentare Acestea trebuie amplasate pentru a proteja închiderile casei de scări ori coridorul, acolo unde se prevede acest lucru. Pentru proiectarea şi realizarea racordurilor de alimentare este necesar să se respecte prevederile The Building Regulation 2000 – Fire Safety, Volumul 2 - Alte construcţii decât cele de locuit (dwellinghouse), reglementare intrată în vigoare în aprilie 2007, precum şi cele ale standardului BS 9990:2006. Racordurile de alimentare care deservesc conducte cu apă se prevăd în construcţii cu pardoseala ultimului nivel la mai mult de 50 m deasupra nivelului accesibil autospecialelor de intervenţie .În construcţiile mai mici, unde se prevăd racorduri de alimentare oricare din coloanele cu apă sau uscate sunt potrivite.

Prevederi pentru hidranţi proprii Construcţia, care are o suprafaţă de 280 mp ori mai mare, este amplasată la distanţă mai mare de 100 m de la hidranţi exteriori de incendiu se prevede cu hidranţi proprii, astfel : a. Construcţii prevăzute cu racorduri de alimentare – trebuie prevăzuţi hidranţi la mai puţin de 90 m de racordurile interioare de alimentare uscate.

69

b. Construcţii care nu sunt prevăzute cu racorduri de alimentare - trebuie prevăzuţi hidranţi la mai puţin de 90 m de intrarea în clădire, dar nu mai puţin de 90 m de apartament. Fiecare hidrant trebuie indicat clar printr-un marcaj, afişat în apropiere într-o poziţie vizibilă în concordanţă cu BS 3251:1976. Acolo unde rezerva de apă este insuficientă, ori nu se asigură presiunea şi debitul în conductă, ori este prevăzut un alt sistem, sursa alternativă de rezervă trebuie să fie prevăzută în concordanţă cu următoarele recomandări: 1. un rezervor fix de apă cu capacitatea cel puţin 45 000 litri, ori 2 .sursă naturală (izvor, râu, canal de apă ori lac) capabilă să aibă o rezervă de cel puţin 45000 litri de apă tot timpul anului, care să permită accesul autospecialelor de intervenţie, ori 3. ori alte căi care să ofere rezerva de apă necesară stingerii incendiilor considerate potrivite de serviciile de salvare şi intervenţie la incendiu.

Belgia

Se prevăd instalaţii automate de stingerea incendiilor tip sprinkler în următoarele spaţii:

magazine, atât în spaţiile de vânzare cât şi în spaţiile de depozitare, a căror suprafaţă este egală sau mai mare de 2000m2, inclusiv spaţiile ocupate de galantare şi mobilă;

magazine, aşa cum este mai sus, spaţiile de vânzare şi depozitare trebuie echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor. În jurul fiecărui cap de pulverizare trebuie să fie un spaţiu de cel puţin 60cm. Această măsură nu se aplică în magazine în care cantitatea de materiale combustibile, în aria de vânzare, nu depăşeşte 1000 kg pe nivel.

excepţia cerinţelor de mai sus fac spaţiile frigorifice cu o temperatură medie mai mică sau egală cu 40C şi o suprafaţă care nu depăşeşte 150 m2 şi care dacă este situată deasupra unui magazin, trebuie echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor.

Danemarca Generalităţi – un sistem de stingere automat de tip sprinkler este

un sistem instalat, controlat şi întreţinut în conformitate cu DS431, Normă pentru sisteme automate de stingere de tip sprinkler în clădiri şi Directiva 251 a DBI, Sisteme automate de stingere de tip sprinkler. Sistemul trebuie echipat cu un echipament care transmite semnalul de alarmă la unităţile de pompieri.

70

Instituţii de asistenţă socială – acestea includ aziluri de bătrâni, sanatorii şi alte instituţii pentru persoane care necesită îngrijire, incluzând şi spitalele.

- Compartimentele de incendii care cuprind spaţii de dormit trebuie echipate cu sisteme de detecţie şi semnalizare. Pe căile de evacuare trebuie montate detectoare de fum. În instituţiile dotate cu echipamente de stingere a incendiilor de tip sprinkler, detectoarele de fum se amplasează doar pe căile de evacuare.

- Construcţiile cu mai mult de un nivel, cu o arie a spaţiilor de dormit mai mare e 1000 m2, trebuie dotate cu instalaţii sprinkler. Sistemul trebuie să permită alarmarea tuturor camerelor de control ale instituţiei. Fiecare compartiment de incendiu poate avea o arie maximă de 2000 m2. (Fără un sistem sprinkler, compartimentele de incendiu pot avea o suprafaţă de maxim 600 m2 în clădiri cu mai mult de un etaj şi 2000 m2 în clădirile parter. Se admite un număr de maxim 50 de paturi pe compartiment).

Spaţii de vânzare – includ de asemenea şi spaţiile de depozitare. Aria maximă a compartimentelor de incendiu este de 600 m2.

- Compartimentele de incendiu cu arii mai mari de 2000 m2 în clădiri cu un etaj sau 1000 m2 în clădiri cu mai mult de un etaj trebuie protejat cu instalaţii de stingere a incendiilor de tip sprinkler. Compartimentele de incendiu protejat cu instalaţii de tip sprinkler pot depăşi 10000 m2 dacă cerinţele de securitate la incendiu descrise la pct. 6.1 partea 1 pot fi obţinute prin măsuri compensatorii. (Măsuri compensatorii pot fi instalaţiile de evacuare automată a fumului sau echipamentele de detecţie şi semnalizare)

Clădiri de producţie şi depozitare cu maxim 1 nivel - Clădirile cu mai mult de 1000 m2 trebuie împărţite în

compartimente de incendiu în funcţie de riscurile de incendiu. Compartimentările la foc trebuie realizate în construcţii cu mai mult de 2000 m2.

- Compartimentele de incendiu mai mari de 5000 m2 trebuie protejate cu instalaţii de tip sprinkler. Compartimentele de incendiu cu o mare densitate de sarcină termică (de exemplu depozitarea materialelor ambalate în ambalaje combustibile) trebuie protejate cu instalaţii de stingere de tip sprinkler dacă au o arie mai mare de 2000 m2. Compartimentele de incendiu protejat cu instalaţii de tip sprinkler pot depăşi 10000 m2 dacă cerinţele de securitate la incendiu descrise la pct. 6.1 partea 1 pot fi obţinute prin măsuri compensatorii.

71

Parcaje – cerinţele se referă doar la parcajele care au peste 100 m2

- Parcajele cu o arie mai mare de 600 m2 trebuie echipate cu instalaţii de stingere a incendiilor de tip sprinkler.

- Parcajele pe un singur nivel, subterane sau supraterane, trebuie echipate cu instalaţii sprinkler doar dacă au peste 2000 m2;

- Instalaţiile sprinkler trebuie montate dacă parcajul este prevăzut cu deschideri libere de cel puţin 5% din suprafaţa pardoselii. Deschiderile trebuie să fie uniform distribuite şi fără acoperiri. Nu este admisă o distanţă orizontală mai mare de 12 m până la o deschidere. Finlanda

Clădiri de producţie şi depozitare Partea E1 a Codului Naţional de Construcţii oferă reguli şi

recomandări în ceea ce priveşte securitatea la incendiu a clădirilor. Documentele referitoare la sistemele şi echipamentele care măresc securitatea la incendiu sunt oferite de către ministerul de interne.

Riscurile de incendiu Clase Construcţiile de producţie şi depozitare sunt împărţite în două clase de risc: Clasa 1 – activităţi asociate unui risc mic sau mediu de incendiu. Clasa 2 – activităţi asociate unui risc mare sau foarte mare sau acolo

unde există risc de explozie. Ghidul oferă exemple de clase asociate activităţilor economice.

Clasificarea s-a făcut în concordanţă cu ramurile industriei ţinându-se cont de frecvenţa probabilă de aprindere, materialele combustibile, în special sarcina termică a acestora, combustibilitatea şi fumul pe care îl degajă, amplasarea acestor materiale combustibile, cantitatea lor şi agentul cu care pot fi stinse.

Principala activitate determină încadrarea clădirii în una din cele două clase. Totuşi, activităţile din diverse compartimente ale clădirii pot fi tratate separat, de la caz la caz.

Încadrarea în clasele de risc ale clădirii presupune proiectarea acesteia în funcţie de aceasta. Schimbarea clasei de risc implică reanalizarea întregii structuri.

Operaţiuni individuale Spaţiile de lucru care prezintă riscuri ridicate, filtre, silozuri, sisteme

de extracţie a prafului, benzi transportoare şi spaţii mici care prezintă risc de

72

explozie sunt în general protejate fie printr-un sistem de stingere local, fie prin separarea spaţiului cu elemente de construcţie EI 60 realizate din materiale cel puţin din clasa A2-s1, d0.

Nivelul de protecţie Construcţiile de producţie şi depozitare trebuie dotate cu echipamente

care să uşureze operaţiunile de salvare şi stingere, în concordanţă cu nivelul de protecţie. Nivelul de protecţie influenţează clasele de risc, dimensiunea maximă a compartimentului de incendiu, evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi, caracteristicile elementelor portante. Detaliile nivelului de protecţie sunt stabilite împreună cu unităţile locale de pompieri.

Nivelul 1 de protecţie – echipamente de primă intervenţie, şi, unde este cazul, suplimentarea acestora.

o Echipamentele de primă intervenţie se referă la echipamentele care pot fi acţionate de o singură persoană şi destinate stingerii începuturilor de incendiu, ca de exemplu hidranţii interiori şi stingătoarele portative de incendiu. Acestea sunt aplicabile clasei de risc 1;

o Suplimentarea echipamentelor se referă la reţelele de hidranţi exteriori şi la utilizarea agenţilor de stingere speciali. Aceste echipări se referă în principal la clasele de risc 2.

Nivelul de protecţie 2 – un sisteme de alarmare care transmite un semnal de alarmă la o subunitate de intervenţie. Acest sistem include şi echipamentele de la nivelul 1 de protecţie.

- Un sistem de detectare automată a incendiului se prevede acolo unde detectarea timpurie a incendiului şi transmiterea rapidă a semnalului de incendiu la subunităţile de pompieri coroborate cu echipamentele de primă intervenţie micşorează riscul deteriorării proprietăţii şi măreşte siguranţa utilizatorilor. Ar trebuie să fie posibilă intervenţia pompierilor în maxim 10 minute de la iniţierea alarmei. Dacă acest lucru nu este posibil, este recomandabil ca construcţia respectivă să aibă propriu echipaj de pompieri voluntari sau o remiză de pompieri.

Nivelul de protecţie 3 – un sistem de stingere automat şi echipamentele de primă intervenţie menţionate la nivelul 1.

- Un sistem de stingere automat de tip sprinkler este folosit acolo unde apa este recomandată ca agent de stingere şi acolo siguranţa utilizatorilor, valoarea bunurilor protejate, compartimente de incendiu mari impune utilizarea unui asemenea sistem de stingere.

73

- Sistemele automate de stingere cu spumă pot fi folosite atât pentru lichide inflamabile cât şi pentru substanţe solide. De asemenea pot fi utilizate şi alte sisteme automate de stingere a incendiilor.

Sisteme de stingere locale – se referă la protecţia locală a unui utilaj, de obicei cu acţionare automată. Este utilizat pentru protecţia utilajelor care prezintă un risc ridicat de incendiu, acumulări de praf şi pulberi combustibile, benzi transportoare şi spaţii mici care prezintă un risc ridicat de foc sau explozie.

Clasa de incendiu ale clădirilor Clădiri din clasa P1 Nu este limitat numărul de niveluri sau înălţimea clădirii. Clădirea

poate fi încadrată atât în clasa 1 cât şi în clasa 2 de risc de incendiu. O construcţie cu mai mult de 2 niveluri în care activităţile desfăşurate se încadrează în clasa 2 sau se găsesc mai multe de 50 de utilizatori trebuie să fie întotdeauna de tipul P1.

Clădiri din clasa P2 O clădire din clasa P2 poate avea un regim de înălţime de maxim 2

niveluri şi nu poate depăşi 9 m. O construcţie cu un singur nivel poate, totuşi, depăşi înălţimea de 9 m (E1 tabelul 3.2.1). O clădire cu un singur nivel poate adăposti activităţi cu riscuri încadrate atât în clasa 1 cât şi în clasa 2. O construcţie cu două niveluri poate adăposti numai riscuri de clasa 1. în construcţie îşi pot desfăşura activitatea un număr maxim de 50 de utilizatori.

Clădiri din clasa P3 Clădirile din clasa P3 pot avea maxim un nivel şi nu pot depăşi 14 m

înălţime (E1 tabelul 3.2.1). O clădire din clasa P3 poate adăposti numai activităţi din clasa 1. Dacă acestea sunt din clasa 2, nivelul de protecţie al construcţiei este 3.

Dacă o clădire cu un singur nivel are facilităţi cu două niveluri, construcţia poate fi considerată ca fiind un singur compartiment de incendiu, cu activităţile din porţiunea cu 2 niveluri asociate părţii cu un singur nivel. Pardoseala celui de-al doilea nivel nu trebuie să depăşească 15% din aria construită a întregii construcţii, dar nu mai mult de 200000 m2. Rezistenţa la foc a pardoselii este luată ca şi cum ar fi compartimente diferite. Aceasta nu se aplică dacă suprafaţa celui de-al doilea etaj nu depăşeşte 50000 m2.

Platformele deschise pentru depozitare, şi platformele utilizate pentru întreţinerea utilajelor nu sunt considerate a fiind niveluri. Trebuie asigurată o cale de evacuare de pe acestea şi de pe pasarelele de acces spre o locaţie considerată sigură. Distanţa maximă va fi de 45 m.

74

Condiţia esenţială pentru stingerea incendiilor şi salvarea vieţii oamenilor va fi dată de asigurarea construcţiei şi a vecinătăţilor.

Dacă locaţia, o parte considerabilă construcţiei, ori există cazuri excepţionale ce se supun unui pericol specific cu privire la protecţia vieţii ocupanţilor precum şi din punct de vedere al protecţiei la foc, este obligatoriu ca acea construcţie să fie prevăzută cu dispozitive ori sisteme care să îmbunătăţească protecţia la foc în concordanţă cu cele menţionate în autorizaţie.

Când se alege un dispozitiv pentru îmbunătăţirea protecţiei la foc el va fi asigurat de modul de operare şi proprietăţile ce sunt aplicabile obiectului.

Instalaţiile care trebuie să funcţioneze în timpul incendiului vor fi realizate astfel încât să fie menţinute corect în funcţiune pentru perioada de timp cerută.

Proprietarul ori utilizatorul construcţiei vor supraveghea funcţionarea corectă a dispozitivelor ce asigură protecţia la foc.

Construcţiile vor fi prevăzute, cu echipamente de primă intervenţie pentru stingerea incendiului, aşa că utilizatorii spaţiilor vor fi capabili să poată să stingă incendiul în faza incipientă. Cantitatea şi tipul de echipament de primă intervenţie pentru stingerea incendiilor este stabilit de serviciile de pompieri.

Coloanele uscate vor amplasate în fiecare casă de scară în toată construcţia cu mai mult decât 8 etaje şi în plus în fiecare casă de scară din construcţiile clasa P2 cu mai mult de 3 şi 4 niveluri.

Dacă un sistem automat de stingere a incendiului este instalat în clădire ori în compartimentul de incendiu pot fi permise derogări cu privire la:

- prevederi legate de aria construită a construcţiei şi a compartimentului de incendiu,

- prevederi privind lungimea căilor de evacuare, - prevederi privind densitatea de sarcină termică, - prevederi legata de suprafeţe, - prevederi care să prevină propagarea incendiului la vecinătăţi şi

să reducă consecinţele în zona incendiată. Aceste derogări vor da posibilitatea echipelor de intervenţie şi salvare

la incendiu să intervină pentru a stinge incendiul în faza iniţială fără a le pune în pericol viaţa.

Construcţiile din clasa P2 cu 3-4 niveluri trebuie să fie prevăzute cu un sistem automat de stingere a incendiului, care este potrivit scopului.

75

Structuri portante Structurile portante sunt realizate în conformitate cu partea E1 a

Codului Naţional pentru Construcţii al Finlandei (capitolul 6). Excepţii pot fi permise în construcţii cu un singur nivel, astfel:

o Clasa R15 pentru clădiri din clasa P1 dacă construcţia este protejată cu sisteme automate de stingere şi dacă structura de rezistenţă este realizată din materiale din clasa A2-s1, d0;

o Clasa R30 dacă clădirea este protejată cu un sistem automat de stingere;

o Clasa R15 în construcţii clasa P2 care adăpostesc activităţi din clasa 1 dacă acestea sunt construite din materiale din clasa A2-s1, d0;

o Clasa R15 în construcţii clasa P2 care adăpostesc activităţi din clasa 2 dacă construcţia este protejată cu sisteme automate de stingere a incendiilor şi structura este realizată din materiale din clasa A2-s1, d0.

Cerinţele pentru structura acoperişului care nu afectează structura de rezistenţă a construcţiei sunt prezentate în partea E1 tabelul 6.2.1 din codul naţional. Aplicarea excepţiilor este condiţionată de categoria materialelor utilizate pentru acoperiş care trebuie să fie cel puţin din clasa A2-s1, d0, astfel încât să fie evitată prăbuşirea progresivă a construcţiei.

Franţa Spaţiu de depozitare local reprezintă o arie din spaţiul de vânzare

utilizată pentru depozitarea mărfurilor necesare pentru o zi de lucru. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

o Volumul maxim al compartimentului nu trebuie să depăşească 300m3. Acest volum poate fi majorat la 500m3 dacă volumul este protejat cu instalaţii automate de stingere a incendiilor.

Spaţiile de procesare şi/sau preparare a alimentelor care sunt amplasate în spaţii accesibile publicului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

− Aria maximă individuală nu trebuie să depăşească 500m2 şi una din laturile spaţiului să nu depăşească 20m ele sunt:

− Protejate de un sistem de stingere automat dacă oferă spaţii accesibile publicului larg.

Măsuri de securitate la incendiu în spaţii accesibile publicului şi pe căile de evacuare

Protecţia la foc în aceste spaţii trebuie asigurată în funcţie de importanţa spaţiului şi de riscurile prezente:

76

a) Construcţiile în care spaţiile de vânzare, inclusiv spaţiile anexe, depăşesc 3000 m2:

− Stingătoare de incendiu cu apă pulverizată de cel puţin 6 l, uniform distribuite, cu un minim de 1 stingător la 250 m2, astfel încât distanţa maximă între stingătoare să nu depăşească 15 m;

− Stingătoare adecvate riscurilor specifice; − Hidranţi interiori Dn 20 mm sau Dn 40 mm. Numărul de

hidranţi trebuie astfel determinat încât orice punct să fie protejat de două jeturi;

− Un sistem automat de stingere a incendiilor cu apă. b) Construcţiile din categoriile 1, 2 şi 3 pentru care spaţiile de

vânzare şi spaţiile anexe, nu depăşesc 3000m2: − Aceleaşi condiţii ca mai sus, dar fără sistem automat de

stingere a incendiilor cu apă Măsuri speciale pentru mărfuri şi articole periculoase Cu excepţia cerinţelor articolului GZ8, buteliile de butan sunt

admise în spaţii în care publicul are acces, dacă capacitatea unei butelii nu depăşeşte 3 kg, iar cantitatea totală per punct de vânzare nu depăşeşte 25 kg. Această capacitate totală poate fi extinsă la 100 kg dacă spaţiul este protejat cu sisteme automate de stingere cu apă.

Hale de ambalare Volumul maxim al spaţiilor în care se depozitează şi se manevrează

ambalajele, a depozitelor de deşeuri este limitată la 100m3. Acest volum poate fi mărit la 300 m3 dacă volumul este protejat cu instalaţii automate de stingere cu apă.

Depozite Depozitele sunt limitate astfel:

o La 1500 m3 în subsoluri, parter şi etaj dacă publicul are acces la un nivel peste cel în care sunt depozitate mărfurile sau acolo unde construcţia este parţial ocupată de o a trei entitate.

o La 3000 m3 la parter şi etajele superioare acolo unde publicul nu are acces la nivelul imediat superior celui în care sunt depozitate mărfurile şi există aceeaşi activitate în toată construcţia.

Acolo unde spaţiile de depozitare sunt protejate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor cu apă, volumele definite mai sus pot fi majorate la 5000 respectiv 10000 m3.

77

Acces de urgenţă Atunci când depozitul subteran nu este prevăzut cu 2 căi de evacuare

sau protejat cu sisteme automate de stingere a incendiilor cu apă, trebuie prevăzută o cale de acces în podeaua etajului de deasupra, de forma unui pătrat cu latura de 60 cm sau cerc cu diametru de 60 cm.

Spania Categorii de construcţii: o A – construcţii care adăpostesc activităţi industriale şi alte

activităţi sau afaceri; o B – construcţii care adăpostesc activităţi industriale şi alăturat

alte construcţii care adăpostesc alte activităţi industriale; o C – construcţii care adăpostesc activităţi industriale şi la cel

puţin 3 metri de alte construcţii care adăpostesc alte activităţi industriale Nivelurile de risc:

1. < 425 MJ/m2; 2. < 850 MJ/m2; 3. < 1275 MJ/m2; 4. < 1700 MJ/m2; 5. < 3400 MJ/m2; 6. < 6800 MJ/m2; 7. < 13600 MJ/m2; 8. > 13600 MJ/m2.

Suprafaţa maximă a compartimentului de incendiu în mall-uri este de 2500 m2 dar poate fi majorat până la 10000 m2 dacă este echipat cu instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler şi cel mai înalt punct din care trebuie evacuate persoane nu depăşeşte 10 m. Dimensiunea compartimentului este nelimitată dacă există instalaţii de stingere de tip sprinkler şi există căi de evacuare pe fiecare nivel.

Instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se prevăd pentru:

o Toate clădirile mai înalte de 80 m; o Spaţii de preparare a hranei din spitale şi spaţii de cazare dacă

puterea instalată depăşeşte 20kW; o În spaţii de preparare a hranei din alte construcţii dacă puterea

instalată depăşeşte 80kW; o În hoteluri şi moteluri mai înalte de 28m; o În magazine cu o arie mai mare de 1500m2 dacă densitatea de

sarcină termică depăşeşte 500MJ/m2;

78

o În parcări automate.

Instalaţii de stingere a incendiilor trebuie prevăzute în staţiile de transformare dacă temperatura de inflamare a dielectricului este mai mică de 3000C şi puterea transferată depăşeşte 1000kVA printr-un singur transformator sau 4000kVA prin staţie.

Table 2.1

Aria maximă permisă pentru fiecare compartiment de incendiu (m2) Categoriile de construcţii Nivelul riscului

de incendiu A B C Mic

1 1000 4000 6000 2 1000 4000 6000

Mediu 3 500 3500 5000 4 400 3000 4000 5 300 2500 3500

Mare 6 2000 3000 7 1500 2500 8

Nu este admis Nu este admis 2000

Dacă construcţia este protejată cu instalaţii automate de stingere a

incendiilor de tip sprinkler suprafeţele din tabelul de mai sus pot fi majorate cu 100%.

Dacă o construcţie de tipul C este protejată cu instalaţii automate de stingere de tip sprinkler dimensiunile compartimentelor de incendiu nu sunt normate, atât timp cât distanţa faţă de cea mai apropiată de construcţie este mai mare de 10 m.

Dacă într-un depozit cu un singur nivel sunt prevăzute instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler şi trape de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, capacitatea portantă a elementelor de construcţie poate fi redusă astfel:

Depozit cu un singur nivel Nivelul riscului de

incendiu A B C

Mic De la 90 la 60 De l a 60 la nici o cerinţă

De la 30 la nici o cerinţă

Mediu De la 120 la 90 De la 90 la 15 De la 60 la nici o cerinţă

Mare Nu este permis De la 120 la 30 De la 90 la 15

79

O instalaţie automată de stingere a incendiilor de tip sprinkler poate substitui orice cerinţă referitoare la instalaţiile de detectare a incendiilor.

Instalaţiile automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se

prevăd pentru:

a) clădiri de producţie Categorii de construcţii Risc de incendiu Aria

A Mediu >500 B Mediu >2500 B Mare >1000 C Mediu >3500 C Mare >2000

b) clădiri de depozitare Categorii de construcţii Risc de incendiu Aria

A Mediu >300 B Mediu >1500 B Mare >800 C Mediu >2000 C Mare >1000

Suplimentar faţă de prevederile naţionale de mai sus, fiecare regiune sau oraş adoptă suplimentare. De exemplu, Barcelona obligă ca orice construcţie cu o înălţime mai mare de 50m trebuie echipată cu sisteme automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler.

Norvegia Instalaţiile automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se

prevăd la: o atrium şi arii mai mari de 200 m2 din spaţii de cazare temporară.

Dacă aria nu depăşeşte 800 m2 instalaţiile de tip sprinkler pot lipsi dacă compartimentările dintre camere şi căile de evacuare se fac cu elemente A60.

o Spitale şi instituţii de îngrijire cu unul sau mai multe niveluri construite din lemn sau alte construcţii cu risc ridicat de incendiu.

o Magazine cu un singur nivel a căror suprafaţă, limitată de compartimentările antifoc, depăşeşte 1800 m2 sau magazine pe mai multe niveluri a căror suprafaţă desfăşurată depăşeşte 800 m2. Suprafaţa de 1800 m2 poate fi dublată dacă sunt prevăzute sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi.

80

o Construcţii pentru industrie, comerţ şi depozitare a căror suprafaţă, limitată de compartimentările antifoc, depăşeşte 1800 m2 sau construcţii pe mai multe niveluri a căror suprafaţă desfăşurată depăşeşte 800 m2. Suprafaţa de 1800 m2 poate fi dublată dacă sunt prevăzute sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi densitatea de sarcină termică nu depăşeşte 50MJ/m2.

Portugalia Instalaţiile automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se

prevăd la: o Parcaje subterane acolo pot exista mai mulţi de 100 de persoane

sau mai mult de 50 de utilizatori, indiferent de numărul de niveluri, şi în toate parcajele automate;

o Clădiri de birouri, clădiri publice, hoteluri, mall-uri, aerogări, gări, autogări;

o Construcţii de producţie şi depozitare unde pot exista mai mult de 100 de persoane;

o Atrium cu o înălţime mai mare de 20m; o Spaţii greu accesibile, stabilite, de la caz la caz, de unităţile de

pompieri. Instalaţiile de tip sprinkler pot fi utilizate pentru dublarea

compartimentului de incendiu, astfel: − Clădiri de locuit, birouri, instituţii de învăţământ, clădiri publice,

hoteluri, mall, clădiri de sport , muzee şi galerii de artă de la 1600m2 la 3200 m2;

− parcaje de la 6400 m2 la 128002 la cele supraterane şi de la 3200 la 6400 m2 pentru cele subterane;

− Spitale de la 800 la 1600 m2; − Biblioteci şi arhive de la 800 la 1600 m2 la cele supraterane şi de la

400 la 800 m2 la cele subterane.

81

Anexa 2

Clasificarea utilizatorilor şi a riscului de incendiu pentru clădirile protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Generalităţi

Clasa de risc de incendiu pentru care sunt concepute sistemele de stingere tip sprinkler trebuie determinată înainte de începerea proiectării instalaţiei sprinkler.

Clădirile şi spaţiile care urmează a fi protejate de sisteme automate de sprinklere trebuie încadrate în următoarele clase de risc:

– risc mic de incendiu – LH; – risc mediu de incendiu – OH; – risc mare de incendiu - HH. Clasificarea ţine seama de materialele depozitate şi sarcina termică.

Exemple sunt prezentate în anexa 3. În cazul în care zone cu risc de incendiu diferit comunică între ele,

criteriile de proiectare pentru zona cu riscul mai mare trebuie aplicate şi cel puţin primelor două conducte de sprinkler din zona cu risc mai mic.

Clase de risc de incendiu

Clădirile şi spaţiile protejate care îndeplinesc una sau mai multe condiţii de risc de incendiu prezentate mai jos, trebuie clasificate ca aparţinând unui risc de incendiu, după cum urmează:

Risc mic -LH

Locurile cu materiale cu sarcina termică mică, combustibilitate mică şi cu nici un compartiment de incendiu mai mare de 126 m2 cu o rezistenţă la foc de cel puţin 30 min. Pentru exemple trebuie consultată anexa A.

Risc mediu -OH

Locurile unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o sarcină termică medie şi combustibilitate medie. Pentru exemple trebuie consultată anexa 3.

82

Riscul mediu se împarte în 4 subgrupe: - OH1, risc mediu grupa 1; - OH2, risc mediu grupa 2; - OH3, risc mediu grupa 3; - OH4, risc mediu grupa 4.

Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în OH1, OH2 şi

OH3 dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite: a) protecţia întregii încăperi trebuie proiectată conform clasei OH3

minimum; b) nu trebuie depăşită înălţimea maximă de depozitare stabilită în

tabelul 1. c) aria maximă de depozitare a unei stive trebuie să fie de maximum

de 50 m2 la cel puţin 2,4 m de orice alt loc de depozitare a unei alte stive. Când procesul desfăşurat în clădire este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de risc HHS (depozitare cu risc ridicat)..

Tabelul 1 - Înălţimea maximă de depozitare pentru OH1, 0H2 şi 0H3

Înălţime maximă de depozitare, m Categorie de depozitare

Vrac sau stivuite (ST1) Alte tipuri de depozitare (ST2 -ST6)

Categoria I 4,0 3,5 2,6 1,7

Categoria II 3,0 2,6 1,7

Categoria III 2,1 1,7 1,

Categoria IV 1,2 1,2

NOTĂ: În toate aceste cazuri protecţia trebuie să fie conform criteriilor pentru OH3

83

Risc mare -HH

Activităţi cu risc mare – HHP

Clasa„ activitate cu risc ridicat„ acoperă activităţile unde materialele implicate au o sarcină termică mare şi combustibilitate mare şi incendiile au o dezvoltare rapidă sau intensă.

HHP se împarte în 4 subgrupe:

- HHP1 Activităţi cu risc mare grupa 1; - HHP2 Activităţi cu risc mare grupa 2; - HHP3 Activităţi cu risc mare grupa 3; - HHP4 Activităţi cu risc mare grupa 4.

NOTĂ - Protecţia împotriva HHP4 este în general asigurată cu sisteme de stingere prin inundare, care nu fac obiectul prezentului standard.

6.2.3.2Depozite cu risc mare - HHS

Clasa „ activitatea cu risc mare„ acoperă depozitele de mărfuri în care înălţimea de depozitare depăşeşte limitele date la riscul mediu - OH

Depozitele cu risc mare HHS se subîmparte în 4 categorii:

- HHS1 depozite cu risc mare categoria I; - HHS2 depozite cu risc mare categoria II; - HHS3 depozite cu risc mare categoria III; - HHS4 depozite cu risc mare categoria IV.

NOTĂ - Exemple sunt prezentate în anexele 4 şi 5.

Depozitare

Generalităţi

Riscul total de incendiu al mărfurilor depozitate se determină în funcţie de combustibilitatea materialelor stocate, inclusiv ambalajele lor şi modul de stocare.

Pentru a determina criteriile de proiectare necesare pentru mărfurile depozitate trebuie urmată procedura din figura 2.

84

Figura 2 - Schemă de determinare a claselor de risc la incendiu pentru depozite

NOTĂ - Atunci când nici una din aceste anexe nu este în totalitate aplicabilă şi există date reale obţinute din experimente, acestea pot fi utilizate pentru a stabili cerinţele de proiectare.

Moduri de depozitare

Modurile de depozitare trebuie clasificate după cum urmează - ST1: vrac sau stivă; - ST2: palete pe un singur rând, cu alei cu lăţimea mai mare de 2,4 m; - ST3: palete pe mai multe rânduri (inclusiv duble ); - ST4: stelaje; - ST5: rafturi cu lăţime mai mică sau egală cu 1m; - ST6: rafturi cu lăţime cuprinsă între 1 m şi 6 m.

Exemple tipice de moduri de depozitare sunt prezentate în figura 3. Pentru fiecare mod de depozitare există limitări specifice ale înălţimii

de stocare, depinzând de tipul şi modul de proiectare al instalaţiei de stingere tip sprinkler (a se vedea 7.2). Pentru ca instalaţia sprinkler să fie eficientă trebuie îndeplinite cerinţele de limitare şi protecţie din tabelul 2.

NU

Se utilizează metodologia de clasificare

Se utilizează categorii specifice

DA

NU

DA

DA

Se utilizează criterii specifice

Se consultă lista alfabetică

Conţine material plastic sau cauciuc?

Este un risc special?

Anexa G Riscuri speciale

Anexa B Metodologia de clasificare a mărfurilor depozitate

Anexa C Lista alfabetică cu produse

85

Tabelul 2

Cerinţe de limitare şi protecţie pentru diverse moduri de depozitare

Mod de depozitare Limitări

Protecţie suplimentară faţă

de sprinklere la plafon sau acoperiş

Note aplicabile

ST1

Depozitarea trebuie să se facă în stive care nu

depăşesc suprafaţa de 150 m2 pentru C lll şi C IV

Nu este cazul 2,3

ST2 Rânduri unice la intervale de 2,4 m Nu este cazul 2

ST3 Depozitarea se limitează la stive care nu depăşesc stive care nu depăşesc suprafaţa

2

Nu este cazul 2

ST4 Intervalul dintre rânduri este egal sau mai mare

de 1,2 m

Sunt recomandate sprinklere

intermediare 1,2

Intervalul dintre rânduri este mai mic de 1,2 m

Sunt obligatorii sprinklere intermediare 1

ST5

Fie intervalul dintre rânduri este mai mare de

1,2 m, fie stivele de depozitare nu depăşesc

2

Sunt recomandate sprinklere

intermediare 1,2

ST6

Fie intervalul dintre rânduri este mai mare de

1,2 m, fie stivele de depozitare nu depăşesc stive care nu depăşesc

suprafaţa de 150 m2

Sunt obligatorii sprinklere intermediare sau, dacă este imposibil,trebuie instalate

despărţituri verticale incombustibile şi continui

pe toată înălţimea, longitudinal şi transversal

pentru fiecare raft

1,2

NOTA 1 - Când tavanul este la mai mult de 4 m de materialele depozitate, trebuie utilizate sprinklere de raft. NOTA 2 - Stivele de depozitare trebuie separate de un interval de cel puţin 2,4 m. NOTA 3 - Stivele de depozitare nu trebuie să depăşească suprafaţa de 150 m2 pentru C şi C II.

86

Figura 3 - Moduri de depozitare Legendă:

1 Vrac sau stive (ST1) 2 Stelaje (ST4) 3 Palete pe mai multe rânduri (ST3) 4 Palete pe un singur rând (ST2)

5 Rafturi (ST5/6)

87

Anexa 3

Clasificarea riscurilor tipice pentru construcţii în funcţie de activităţile desfăşurate

Tabelele A1, A2 şi A3 conţin listele cu clasificarea riscurilor minime, Tabelele trebuie de asemenea folosite ca ghid pentru activităţi nemenţionate în mod special. Tabelele trebuie utilizate împreună cu Anexa 2 din prezentul studiu.

Tabelul A.1 - Activităţi clasificate ca risc mic Şcoli şi alte instituţii educaţionale (anumite spaţii) Birouri (anumite spaţii) Închisori

Tabelul A.2 - Activităţi clasificate ca risc mediu Activitate Grup de risc mediu

OH1 OH2 OH3 OH4 Sticlă şi Fabrici de sticlărie

Produse chimice

lucrări de ciment laboratoare fotografice fabrici de film fotografic

lucrări de vopsire fabrici de săpun

fabrici de lumânări de ceară, fabrici de chibrituri, ateliere de vopsele

Industrie mecanică

fabrici de pre-lucrare foi de metal ( tole )

ateliere de automobile ateliere de construcţie mecanică

fabrici de materiale electronice, fabrici de echipamente radio , fabrici de frigidere,, fabrici de maşini de spălat

Alimente şi băutură

abatoare, lăptării brutării, fabrici de biscuiţi , fabrici de bere fabrici de ciocolată, cofetării

fabrici pentru hrana animalelor mori de cereale fabrici de supe şi legume deshidratate fabrici de zahăr

distilerii de alcool

Diverse spitale, hoteluri, biblioteci (excluzând depozitele de cărţi), restaurante, şcoli, birouri

laboratoare (fizice), spălătorii, parcuri de maşini, muzee

studiouri de radiodifuziune, gări, sere

teatre şi cinematografe, săli de concert, fabrici de tutun

88

Hârtie ateliere de legătorie, fabrici de carton, fabrici de hârtie, tipografii

procesarea deşeurilor de hârtie

Cauciuc şi materiale plastice

fabrici de cabluri, modelare prin injectare (material plastic), fabrici de materiale plastice şi mărfuri de materiale plastice (excluzând materiale plastice spongioase), fabrici de mărfuri de cauciuc , fabrici de fibre sintetice (excluzând acrilicele) lucrări de vulcanizare

fabrici de frânghii

Grup de risc mediu

Activitate OH1 OH2 OH3 OH4

Birouri şi magazine

săli de informatică (fără arhive) birouri

magazine mari, centre comerciale

săli de expoziţii

Textile şi îmbrăcăminte

fabrici de articole de piele

fabrici de mochete (exclusiv cauciuc si materiale plastice spongioase), ţesături, fabrici de panouri fibroase, fabrici de încălţăminte, fabrici de tricotaje, fabrici de lenjerie, fabrici de saltele (exclusiv materiale plastice spongioase), ateliere de cusut, ateliere de ţesături, filaturi

bumbăcării, ateliere de prelucrare a inului , ateliere de prelucrare a cânepii

89

Lemne ateliere de prelucrare a lemnului, fabrici de mobilă (fără materiale plastice spongioase), expoziţii de mobilă, fabrici de mobile tapiţate (fără materiale plastice spongioase)

ferăstraie, fabrici de plăci aglomerate, fabrici de placaj

NOTĂ - În cazul în care la utilizările din OH 1 şi OH 2 se găseşte vopsea sau alte zone de risc similar ridicat de incendiu, aceste zone trebuie tratate ca OH 3.

Tabelul A.3 - Activităţi clasificate ca activităţi de risc mare

HHP1 HHP2 HHP3 HHP4 Fabrică de linoleum şi acoperiri de sol, Fabrică de vopsea, culori şi lacuri Fabrică de răşină, negru de fum şi de terebentină Fabrică de înlocuitori de cauciuc Fabrică de rumeguş

fabrică de mecanisme de aprindere a focului, fabrică de factor de material m3 (a se vedea tabelul ib. 1) materiale plastice spongioase, cauciuc spongios şi articolede cauciuc spongios [excluzând M4 ( a se vedea tabelul 1)] distilarea gudronului depouri de autobuze, camioane neîncărcate şi vagoane de cale ferată

fabrică de nitrat de celuloză

fabrică de artificii

90

Anexa 4

Metodologie de clasificare pe categorii a mărfurilor depozitate specifice clădirilor protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Generalităţi

Riscul de incendiu al mărfurilor depozitate (definite ca produs şi ambalajul său) este o funcţie de sarcina calorifică (kW) care la rândul ei este o funcţie de puterea calorifică (kJ/kg) şi a vitezei de ardere (kg/s).

Puterea calorifică este determinată de materialul sau de amestecul de materiale din care sunt făcute mărfurile. Viteza de ardere este determinată atât de materialele implicate, cât şi de configuraţia materialului.

Pentru clasificarea mărfurilor, prezenta metodă analizează la început materialul implicat pentru obţinerea “ factorului material” şi apoi modifică, dacă este necesar, numai configuraţia mărfurilor pentru a determina categoria. Dacă nu se impune nici o modificare,”factorul material“ singurul determinant al categoriei.

Factor material (M)

Generalităţi Pentru a determina factorul material când mărfurile sunt compuse

dintr-un amestec de materiale se utilizează Figura B1. Pentru aceasta trebuie considerat că mărfurile depozitate includ toate materialele de ambalaj şi paletei suport. Pentru scopul acestei evaluări, se recomandă să fie tratat cauciucul în acelaşi fel ca şi materialele plastice,

Pentru determinarea categoriei trebuie folosiţi următorii patru factori materiali;

Factor material 1 Produse incombustibile în ambalaj combustibil şi produse cu

combustibilitate redusă sau medie în ambalaje combustibile/incombustibile. Produse cu conţinut redus de materiale plastice ca cele definite mai jos:

- conţinut de materiale plastice neexpandate mai mic de 5 % din masă (incluzând paleta);

- conţinut de materiale plastice expandate mai mic de 5 % din volum. EXEMPLE: - părţi metalice cu/fără ambalaj de carton pe palete de lemn; - alimente în saci; - alimente în conserve;

91

- ţesături de materiale nesintetice; - articole de piele; -produse de lemn; -ceramică în cutii de carton/lemn; -unelte de metal în ambalaj de carton/lemn; -cartonul cu butelii de material plastic sau recipiente de sticlă umplute

cu lichide neinflamabile; -aparate electrice mari ( cu puţin ambalaj ).

Legendă:

1. Factor material 1 2. Factor material 2 3. Factor material 3 4. Factor material 4 x % materiale plastice expandate, în volum y % materiale plastice neexpandate, în masă

Figura B1 - Factor material Factor material 2

Mărfurile care au un conţinut energetic mai ridicat decât mărfurile cu factor material 1, de exemplu mărfurile ce conţin materiale plastice în cantitate mai mare aşa cum este prezentat în figura B.1.

EXEMPLE: - mobilier de lemn sau metal cu scaune de material plastic; - echipament electric cu componente sau ambalaj de material plastic;

92

- cabluri electrice pe mosor sau în cartoane; - ţesături sintetice.

Factor material 3 Materialele care sunt predominant de materiale plastice neexpandate (a

se vedea figura B.1.) sau materiale cu un conţinut energetic similar. EXEMPLE: - baterii de autovehicule fără electrolit; - serviete de material plastic; - computere; - căni acoperite de material plastic neexpandat.

Factor material 4 Materialele care sunt predominant de materiale plastice expandate

(mai mult de 40 % din volum) sau materiale cu un conţinut energetic similar (a se vedea figura B.1).

EXEMPLE: - saltele spongioase; - ambalaj de polistiren expandat; - capitonaje cu material spongios.

Mod de depozitare

Efectul modului de depozitare

După determinarea factorului material, pentru a se determina cea mai bună încadrare pe categorii, se va face referire la modurile de depozitare prezentate în coloana 1 a tabelului B.1.

Dacă o categorie apropiată se încadrează de asemenea în tabelul C1, trebuie să fie aleasă cea mai mare valoare dintre cele două valori.

Tabelul B.1 - Categorii în funcţie de modul de depozitare

Factor material Mod de depozitare 1 2 3 4

Container de materiale plastice expus cu conţinut

neinflamabil

Cat. I, II, III Cat. I, II, III Cat. I, II, III Cat. IV

Suprafaţă de materiale plastice

neexpandate expusă Cat. III Cat. III Cat. III Cat. IV

93

Suprafaţă de materiale plastice expandate expusă

Cat. IV Cat. IV Cat. IV Cat. IV

Structuri deschise Cat. II Cat. II Cat. III Cat. IV Materiale de tip

blocuri pline Cat. I Cat. I Cat. II Cat. IV

Material pulverulent sau granular Cat. I Cat. II Cat. II Cat. IV

Nici un tip special Cat. I Cat. II Cat. III Cat. IV

Tipurile de depozitare din tabele sunt explicate după cum urmează:

Container de material plastic expus cu conţinut neinflamabil Se aplică doar containerelor de material plastic care conţin lichide sau

solide neinflamabile şi care sunt în contact direct cu containerul.

NOTĂ – Această configuraţie nu se aplică pieselor metalice depozitate în cutii de materiale plastice.

Categoria I: recipiente cu lichide neinflamabile; Categoria II: recipiente mici (≤ 50 I) cu solide neinflamabile; Categoria III: recipiente mari (> 50 I) cu solide neinflamabile.

Exemple - butelii de materiale plastice conţinând băuturi nealcoolice sau lichide

cu mai puţin de 20 % conţinut de alcool; - tuburi sau flacoane de materiale plastice cu pudră inertă, ca pudra de

talc.

Conţinuturile neinflamabile acţionează ca un mediu absorbant de căldura şi reduc viteza de ardere a containerelor. Lichidele sunt mai eficiente decât solidele deoarece conduc căldura mai uşor,

Suprafaţă de materiale plastice neexpandate expusă Categoria trebuie să fie mărită la III sau IV în cazul mărfurilor la care

suprafaţa de material plastic expusă se întinde pe una sau mai multe părţi sau pe mai mult de 25 % din suprafaţă.

EXEMPLE: - piese metalice depozitate în casete de PVC; - conserve alimentare ambalate în film de material plastic retractabil. Pentru casete de depozitare de polipropilenă şi polietilenă nu se aplică

Suprafaţă de materiale plastice expandate expusă Materialele plastice expandate expuse sunt mult mai periculoase decât

materialele plastice neexpuse. Este recomandat de a fi tratat ca o categorie IV.

94

Structură deschisă Materialele cu structură foarte deschisă prezintă în general un risc mai

mare decât materialele cu o structură închisă. Suprafaţa mare împreună cu accesul mai uşor al aerului măresc riscul de ardere.

Creşterea riscului poate fi substanţială, mai ales, cu combustibilii obişnuiţi.

EXEMPLE: - cartonul are factor material de 1; - cartoanele plane sunt de categoria I; - cutiile goale asamblate sunt de categoria II (din cauza accesului uşor

al aerului); - rolele stocate vertical sunt fie de categoria III sau mai mare (risc

special) în funcţie de modul de depozitare (stivuite, legate sau nelegate etc.).

Materiale tip blocuri pline Materialele solide sub formă de blocuri pline au un raport redus

suprafaţă la faţă de volum/masă. Aceasta reduce viteza de ardere şi permite reducerea categoriei.

EXEMPLU: - blocuri compacte de cauciuc, dale de vinilin depozitate în blocuri

etc. Această configuraţie nu se aplică blocurilor de material plastic

expandat (categoria IV). Materiale granulare sau pudră Materialele granulare exclusiv materialele plastice expandate care se

împrăştie în timpul unui incendiu şi tind să domolească focul şi sunt, în consecinţă, astfel mai puţin riscante decât materiile prime originare.

EXEMPLU: Granulele de materiale plastice folosite pentru turnare prin injecţie şi

depozitate în cutii de carton. Această clasificare nu se aplică în cazul depozitării în rafturi. Fără depozitare specială Mărfurile care nu au nici una din caracteristicile menţionate mai sus,

de exemplu mărfurile în cartoane.

95

Anexa 5

Lista alfabetică a produselor depozitate şi a categoriilor pentru clădirile protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Tabelul C.1 trebuie folosit pentru a determina categoria produselor depozitate pentru care orice fel de ambalaj, cu sau fără palete, nu este mai riscant decât o cutie de carton sau un singur strat de împachetare în carton ondulat.

Tabelul C.1 – Produse depozitate şi categorii

Produs Categorie Comentarii Adezivi I Se cere protecţie specială pentru solvenţi

inflamabiliCarton asfaltat II In rulouri orizontaleCarton asfaltat III In rulouri verticale

Baterii, pile uscate IIBaterii, pile umede II Se cere protecţie specială pentru

acumulatori goi de material plastic Bere IBere II Containere în cutii de lemn Cărţi IILumânări III Pânză gudronată IIINegru de fum IICarton (toate tipurile) II Depozitat plat sau orizontal Carton (cu excepţia celui III Rulouri depozitate verticalCarton (ondulat) III Rulouri depozitate orizontal Carton (ondulat) IV Rulouri depozitate verticale Cutii de carton III Cutii goale, grele şi asamblate Cutii de carton II Cutii goale, uşoare şi asamblate Dale de mochetă IIIMochete, fără substrat de spumă II Stocarea pe rafturi necesită instalarea de

sprinklere de rafturiCartoane parafinate plate II Cartoane parafinate montate IIICeluloză III În baloturi fără nitrit, fără acetat Pastă de celuloză ICeramică IICereale II In cutiiMangal II Excluzând mangalul impregnat Ţesături sintetice III Depozitate plat

96

Ţesături de lână sau bumbac IIHaine IICovor de fibră IIDulciuri de cofetărie IIPlută II Baloturi de bumbac II Măsuri speciale, este necesară o arie

protejată mai mareOlărit IAparate electrice I Predominant construcţie metalică Cabluri sau fire electrice II Stocarea pe rafturi necesită sprinklere de

rafturi

Produs Categorie Comentarii Alfa N1) III Vrac sau baloturiFertilizatori solizi II Poate cere măsuri specialePanouri de fibre IIMecanisme de aprindere a focului (grătar)

III

In II Pot fi necesare măsuri speciale, pentru mărirea suprafeţei implicate

Făină II În saci sau pungi de hârtieAlimente în conserve I În cutii de carton şi tăviIngrediente alimentare II În saciMobilă, umplută II Cu fibre şi materiale naturale dar

excluzând materialele plastice Mobilă de lemn IIBlănuri II În cutii plateFibră de sticlă I NeprelucratăSticlărie I GoalăSeminţe I În saciCânepă II Pot fi necesare măsuri speciale, pentru

mărirea suprafeţei implicate Piei IIlută IITricotaje II A se vedea haineCarton stratificat IIArticole de piele IIPânză de in II Linoleum IIIChibrituri IIISaltele II Carne I Răcită sau îngheţatăArticole metalice ILapte pudră II În saci sau pungi

97

Rechizite II Vopsele I Pa bază de apă Hârtie II Foi depozitate pe orizontală Hârtie III Masa < 5 kg/100 m2 (de exemplu hârtie

igienică), role depozitate pe orizontală

Hârtie IV Masa < 5 kg/100 m2 (de exemplu hârtie igienica), role depozitate pe verticală

Hârtie III Masa = 5 kg/100 m2 (de exemplu ziare), role depozitate pe verticală

Hârtie II Masa = 5 kg/100 m2 (de exemplu ziare), role depozitate pe orizontală

Hârtie bitumată III Hârtie, materie primă II Rulouri, baloturi Hârtie, deşeu III Pot fi necesare măsuri speciale, pentru

mărirea suprafeţei implicate Perne II Pene sau puf Cârpe, zdrenţe II Vrac sau baloturi Răşină II Excluzând lichidele inflamabile Pânză pentru acoperiş în rulouri II Stocat pe orizontală Pânză pentru acoperiş în rulouri III Stocat pe verticală Frânghie de fibre naturale I Pantofi I Săpun, solubil în apă II

Aţe de fibre naturale I Zahăr II In pungi sau saci Textile A se vedea ţesăturiLemn de construcţie tăiat III In stive ventilate Lemn de construcţie tăiat II Lemn de construcţie ne tăiat II In stive neventilate Tutun II Foi şi produse finite Cauciucuri depozitate pe orizontală

IV Cele depozitate pe verticală nu fac obiectul acestui standard

Fibre vegetale II Căpiţă, paie, cânepă, bumbac etc. Ceară (parafină) IVÎmpletituri de răchită IIIVin ILemn A se vedea lemn de construcţie Lemn, placă aglomerată, placaj II Depozitată plat, excluzând stivele

ventilatePasta de lemn II BaloturiFoi de placaj de lemn IVRumeguş IV Baloturi

98

CLASIFICAREA EUROPEANĂ A PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII

DIN PUNCT DE VEDERE AL REACŢIEI LA FOC

Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ Şeful Direcţiei Pompieri I.G.S.U.

Abstract The work presents an European classifications of products for

construction from the fire reaction point of view.

Directiva 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii stabileşte reguli cu valabilitate generală pe teritoriul Pieţei interne comunitare privind libera circulaţie a produselor pentru construcţii : cerinţele esenţiale, specificaţiile tehnice de referinţă, sistemele de evaluare a conformităţii, organizarea instituţională necesară. Modalităţi de aplicare a Directivei au fost ulterior stabilite prin decizii ale Comisiei Europene (peste 60 de decizii). Unele decizii ale Comisiei Europene se referă la sistemul de euroclase privind cerinţa de securitate la incendiu şi condiţiile de clasificare a produselor pentru construcţii din punct de vedere ale acestei cerinţe (cu relevanţă în stabilirea sistemelor de evaluare a conformităţii pentru libera circulaţie a produselor), de exemplu Decizia Comisiei nr. 00/147/CE din 8 februarie 2000 referitoare la clasificarea performanţelor de reacţie la foc ale produselor pentru construcţii.

Toate aceste documente au fost preluate în legislaţia naţională prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin ordin comun – Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 394/26.10.2004) cu modificările şi completările ulterioare.

99

Deciziile Comisiei reflectă noua concepţie europeană privind testarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc, rezultat al consensului intervenit după ani îndelungaţi de cercetări. Astfel, a fost elaborat un sistem coerent, unitar şi complex de euroclase de reacţie la foc şi, respectiv, de rezistenţă la foc.

Sistemul de clasificare în euroclase stabilit prin Decizia Comisiei nr. 00/147/CE nu este un sistem închis, definitiv. El a fost şi va fi completat în viitor prin alte sisteme de clasificare pentru situaţii şi produse deosebite, scopul final fiind asigurarea unei caracterizări complete şi corecte a tuturor produselor, pentru a asigura o protecţie optimă utilizatorilor şi bunurilor. Aceste noi sisteme sunt incluse în modificările corespunzătoare ale Regulamentului menţionat mai sus.

Conceptul de reacţie la foc este mult mai larg decât combustibilitatea, incluzând nu numai comportarea la ardere, dar şi fluxul de căldură degajat (ca principal parametru), emisia de fum şi gaze de ardere (efluenţii incendiului), radiaţia de căldură, propagarea flăcării ş.a.

Creşterea importanţei cerinţei ″securitate la incendiu″, în contextul priorităţii acordate pe plan european asigurării vieţii, sănătăţii şi siguranţei cetăţenilor, a determinat perfecţionarea metodelor de încercare la foc pentru a corespunde situaţiilor tot mai variate şi mai complexe întâlnite la alcătuirea unei construcţii şi la conţinutul ei.

Spre deosebire de vechile metode de încercare, cu caracter empiric, noile metode de încercare se fundamentează pe scenarii de referinţă, care reproduc situaţiile unor incendii reale, scenarii elaborate după mai bine de 20 de ani de cercetări fundamentale în domeniul termodinamicii incendiului. Sistemul de clasificare privind reacţia la foc are la bază contribuţia produsului - în utilizarea finală - la iniţierea şi propagarea incendiului în camera focarului sau într-o cameră dată. Scenariul de referinţă ia în considerare un incendiu, iniţiat într-o cameră, care se poate dezvolta şi care poate atinge eventual flashover.

Incendiul este un proces complex de ardere, cu evoluţie nedeterminată, incluzând şi alte fenomene de natură fizică şi chimică (transfer de căldură, formarea flăcărilor , schimbul de gaze cu mediul înconjurător , transformări structurale produse în materialele de construcţie şi elementele de rezistenţă etc.).

Agenţii termici, chimici, electromagnetici ori biologici rezultaţi în urma incendiului acţionează asupra construcţiilor,instalaţiilor şi utilizatorilor putând produce multiple efecte negative (deformaţii, reducerea rezistenţei, instabilitate, prăbuşire, respectiv arsuri, intoxicaţii, traumatisme, panică ş.a.).

100

În evoluţia unui incendiu în interiorul unei încăperi intervin cinci faze:

• iniţierea incendiului; • faza de ardere lentă; • faza de dezvoltare a incendiului.

În această fază, arderea poate evolua în mai multe direcţii: − Dacă aerul necesar arderii este în cantitate suficientă, apare

fenomenul de flash-over (termen anglo-saxon intraductibil, preluat ca atare în literatura de specialitate europeană, inclusiv în standardul de terminologie SR-EN ISO 13943).

− Dacă incinta este închisă,cantitatea de aer necesar arderii devine în timp insuficientă. Rezultă o încetinire, apoi o regresie în dezvoltarea focului, care poate să se stingă spontan.

− Dacă în situaţia de regresie a incendiului are loc o admisie bruscă de aer (prin spargerea geamului, deschiderea uşii, spărturi sub planul neutru ş.a.) are loc o admisie bruscă de aer proaspăt şi se produce fenomenul de backdraft (termen intraductibil) care are manifestări similare celui de flash-over.

• faza de incendiu generalizat; • faza de regresie.

Cercetările experimentale din ultimii ani au permis identificarea parametrilor ce caracterizează fenomene specifice care delimitează clar aceste faze. Pe de altă parte a fost studiată comportarea la foc a diferitelor materiale (pentru cele celulozice fiind stabilite modele termodinamice cu grad ridicat de reproductibilitate), îndeosebi privind contribuţia acestora la dezvoltarea incendiului.

Scenariul de referinţă include 3 situaţii de incendiu, corespunzând la trei faze în dezvoltarea incendiului :

- iniţierea incendiului prin aprinderea unui produs cu o flacără mică, pe o suprafaţă limitată a produsului;

- dezvoltarea incendiului-ce poate atinge flashover-simulată de un singur produs arzând în colţul camerei (metoda SBI) generând un flux de căldură pe suprafeţele adiacente;

- faza post-flashover, când toate produsele combustibile contribuie la incendiu.

Alte scenarii de incendii pentru situaţii particulare (incendiu într-o cameră mică, incendiu pe faţadă ş.a.) sunt în curs de analiză, în vederea elaborării standardelor respective.

101

1. Iniţierea incendiului prin aprinderea unui produs cu o flacără mică

Teoria termică a aprinderii presupune că fiecare material se caracterizează printr-o temperatură critică de aprindere. Definirea unei temperaturi de inflamare sau de aprindere în cazul solidelor este o problemă mult mai complexă decât în cazul lichidelor. O temperatură de aprindere nu poate fi definită în termenii unei temperaturi medii a masei solidului. Generarea volatilelor inflamabile implică descompunerea solidului, proces ireversibil, deci nu este un echivalent pentru presiunea de vapori de echilibru a lichidelor.

Definirea acestei temperaturi ca o temperatură de suprafaţă presupune două tipuri de condiţii pentru încălzirea până la temperatura de aprindere : fie de la un flux de căldură constant ( inclusiv după aprinderea volatilelor ), fie de la un flux variabil, care scade la valori mai mici după aprindere, ducând la stingerea flăcării pentru pierderi mari de căldură. Dacă fluxul de căldură este continuu, temperatura de aprindere este definită ca temperatura de suprafaţă minimă la care debitul de volatile este suficient pentru a asigura o flacără susţinută la suprafaţă. Pentru simplificare, poate fi considerată ca o problemă de transfer de căldură la o suprafaţă tip placă plană subţire infinită, material complet inert, opac, cu proprietăţi termice uniforme, cu neglijarea descompunerilor chimice, pentru care se poate aplica ecuaţia conducţiei căldurii în regim nestaţionar. De regulă, nu se ia în considerare fenomenul de generare internă de căldură datorită reacţiilor chimice (fără izvoare interioare de căldură ), iar multe cazuri sunt reduse la cazul unidimensional. Acest caz este descris de ecuaţia cunoscută:

∂∂τ

∂∂

T a Tx

=2

2

unde : ac

=λρ

- difuzivitatea termică ;

λ - conductivitatea termică ; c - căldura masică. Cel mai simplu caz este cazul plăcii plane omogene, de grosime 2δ

şi lungime infinită, de temperatură T0, expusă pe ambele feţe la temperatura T∞ , modalitatea de calcul fiind expusă în manualele de specialitate

102

Analiza aprinderii foilor sau plăcilor care nu pot fi considerate ca subţiri termic (adică Bi > 0,1 ) necesită soluţii complexe de tipul :

θθ

μμ μ μ

μ τ μ0 1

22=+

−=

∞

∑ sinsin cos

exp( ) cosn

n n nnn n

ll l l

a l

unde βn sunt rădăcinile ecuaţiei : ctgBin

nμβ

=

Cazuri mai complexe apar la fenomenul de aprindere în cazul unei plăci încălzite pe o singură faţă , cu potenţiale pierderi de căldură pe ambele feţe. Se poate considera în acest caz un solid semi-infinit supus unui flux uniform de căldură. Plăcile ″groase termic″ pot fi analizate aproximativ cu modelul capacităţii calorice concentrate, în timpul fazelor iniţiale ale încălzirii, înainte ca pierderile de căldură din faţa de dedesubt să devină semnificative.

Distribuţia de temperatură este dată de ecuaţia stabilită de Welty : θθ τ0

12

= − erf xa

Viteza de creştere a temperaturii suprafeţei depinde de valoarea

raportului λ λρ2

ac= - numit inerţie termică. Temperatura suprafeţei pentru

materiale cu inerţie termică mică (cum ar fi spuma de poliuretan) creşte repede la încălzire, favorizând aprinderea.

În cazul încălzirii de la un flux de radiaţie se obţine în final ecuaţia :

γ = β [ 1 - exp ( β2 ) erfc ( β ) ]-1

unde :γτ

θ ρ τ=

A Qc a

R R

s

este denumit modulul energiei.

Ecuaţia este utilizată în cazul aprinderii pilot a lemnului, fiind confirmată experimental. În ecuaţia de mai sus, se ţine seama că AR coeficientul de absorbţie pentru lemn, nu rămâne constant dacă suprafaţa este expusă unui flux de căldură radiant, deoarece suprafaţa se înnegreşte ca rezultat al carbonizării, care începe la temperaturi mai mari de 200oC. Similar se comportă toate materialele care carbonizează.

103

Din experimentele efectuate se poate aprecia că parametrii care influenţează aprinderea materialelor solide şi iniţierea incendiului într-o incintă sunt :

• parametrii sursei de aprindere : - tipul sursei: radiantă (aria, intensitatea radiaţiei, durata, banda

spectrală), convectivă (temperatura fluidului, viteza fluidului, durata), conductivă (temperatura suprafeţei,suprafaţa de contact, rezistenţa de contact, durata);

- localizarea sursei faţă de combustibil; - caracteristicile sursei potenţiale de aprindere (temperatura,

energia, mărimea flăcării); • parametrii materialului combustibil, care pentru un solid sunt :

dimensiunile (în principal grosimea), orientarea, inerţia termică, compoziţia, conţinutul de umiditate, conductivitatea termică, densitatea, suprafaţa specifică, temperatura iniţială, temperatura de aprindere în condiţii specifice, aprinzibilitatea, emisivitatea suprafeţei, greutatea pe unitatea de suprafaţă( la textile).

Numărul mare de parametri care pot interveni aleatoriu în iniţierea incendiului fac extrem de dificilă stabilirea unor relaţii cu caracter general, reproductibile. Sunt stabilite unele relaţii generale, a căror aplicare în practică a dat rezultate satisfăcătoare (de exemplu, relaţia de proporţionalitate între viteza de creştere a temperaturii şi inerţia termică, relaţia de proporţionalitate între difuzivitatea termică şi grosimea maximă a unei epruvete din lemn care poate fi aprinsă).

Pe baza acestor cercetări teoretice, în Decizia CE menţionată , pentru faza de iniţiere a incendiului a fost stabilită o metodă de încercare detaliată în standardul SR EN ISO 11925-2 Aprinzibilitatea produselor pentru construcţii la contactul direct cu flacăra. Acest standard specifică o metodă de încercare pentru determinarea aprinzibilităţii produselor pentru construcţii utilizate vertical, la contactul direct cu o flacără mică.

Această metodă permite evaluarea tuturor materialelor, inclusiv a celor multistrat, care se topesc , fără a fi aprinse şi nu mai vin în contact cu flacăra.

Standardul prevede două tipuri de proceduri: una care se aplică pentru produse obişnuite şi una pentru produse care se topesc.

Sunt precizate caracteristicile sursei de aprindere (temperatura, energia, mărimea flăcării). Nu se utilizează surse radiante.

104

Încercările se execută într-o cameră de ardere confecţionată din oţel inoxidabil. Se supun încercării 6 epruvete, decupate cu ajutorul unui şablon din produsul pentru construcţii care urmează a fi încercat, 3 pe direcţie longitudinală şi 3 pe direcţie transversală, având dimensiunile de (250 x 90) mm pentru produse obişnuite şi (250 x 180) mm, pentru produse care se topesc.

Pentru fiecare din cele 6 epruvete se înregistrează următoarele date: - dacă se produce aprinderea sau, pentru prima epruvetă, dacă

materialul se topeşte sau nu mai vine în contact cu flacăra, fără a fi aprins ; - dacă vârful flăcării atinge cota de 150 mm şi intervalul de timp

după care se produce; - distanţa maximă de propagare a flăcării (mm); - dacă prezintă incandescenţă; - dacă există picături arzânde;

- mărimea zonei deteriorate. Distanţa maximă de propagare a flăcării (FS), precum şi apariţia de

picături sau particule arzânde intră în criteriile de clasificare pentru euroclasele B, C, D, E, respectiv BFL, CFL, DFL, EFL.

Datorită aspectelor teoretice menţionate, temperatura de aprindere nu este determinată deocamdată ca parametru de clasificare.Sunt în curs de elaborare metode de încercare a aprinzibilităţii materialelor celulozice în câmp radiant.

2. Dezvoltarea incendiului - ce poate atinge flashover - simulată de un singur produs arzând în colţul camerei (metoda SBI) generând un flux de căldură pe suprafeţele adiacente

Arderea lentă este a doua fază de evoluţie a unui incendiu, cu caracteristici şi parametri distincţi:

• Faza de ardere se caracterizează printr-o ardere limitată la aria focarului şi o propagare ascendentă a flăcării.

• Radiaţia termică este neglijabilă. • Câmpul de temperaturi nu este modificat esenţial. Arderea se propagă la materialele din vecinătatea sursei de iniţiere,

care sunt termodegradate profund, dar nu distruse complet. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera ambiantă şi formează cu aerul un amestec combustibil, care poate fi aprins de flăcări, precum şi gudroane, care ajung în zonele încă neatinse de flăcări.

105

Durata acestei faze depinde de natura, cantitatea şi modul de distribuţie a materialelor combustibile în incintă, de dimensiunea şi amplasarea surselor de aprindere şi de cantitatea de căldura transferată de la acestea, având o mare importanţă întrucât determină timpul disponibil pentru salvare şi efectuarea cu succes a operaţiunilor de stingere.

După aprinderea materialului combustibil şi după ce arderea devine stabilă, pot fi evidenţiate trei posibilităţi de evoluţie a incendiului :

− incendiu local - dacă materialul combustibil este izolat, fără punţi de combustibil către alte zone cu materiale aprinzibile;

− ardere cu viteză mică sau autostingere - dacă ventilaţia este insuficientă ;

− evoluţia spre faza următoare - faza de dezvoltare a incendiului - când există suficient combustibil, iar cantitatea de aer permite propagarea incendiului în toată incinta; faza de dezvoltare poate evalua la flash-over.

• În această fază, incendiul are caracter asemănător cu incendiile în aer liber: cu flacără ascendentă şi viteză de ardere determinată de fluxul de căldură de la flacără la suprafaţa combustibilului QF:

mQ Q

LF p

v

=−

în care: m - viteza de ardere; Qp - fluxul pierderilor de căldură; Lv - căldura necesară pentru producerea volatilelor (pentru lichide

identic cu căldura latentă de vaporizare). Pentru majoritatea combustibililor, cca.30 % din căldura degajată de

flăcări este radiată către zone limitrofe, iar restul este dispersat convectiv în flacăra ascendentă.

În cazul unui incendiu de incintă (compartiment), căldura nu este pierdută total către împrejurimi, o parte fiind transferată gazelor de ardere care se acumulează sub plafon. Încă din primele momente ale incendiului stratul de gaze fierbinţi şi fum acumulat sub plafon va radia către zonele joase ale incintei cu intensitate crescătoare, deoarece în timp cresc concentraţia de fum, grosimea stratului şi temperatura. Efectul este creşterea vitezei de ardere calculată acum cu ecuaţia :

mQ Q Q

LF E p

V

=+ −

în care QE reprezintă fluxul termic radiat de plafon.

106

Ca urmare se va intensifica propagarea flăcărilor peste întreg stratul de combustibil aprins iniţial, cât şi la materialele învecinate, incendiul intrând în următoarea fază de evoluţie - incendiu dezvoltat.

În cazurile, suficient de dese, când nu este posibilă cunoaşterea conţinutului combustibil al incintei focarului, dezvoltarea incendiului este adesea evaluată printr-o creştere proporţională cu pătratul timpului ;

Q Qodezv

=⎛⎝⎜

⎞⎠⎟

ττ

2

unde timpul de dezvoltare τdezv este definit ca timpul în care se atinge debitul de căldură degajat Qo .

Pentru viteza de dezvoltare a incendiului s-a propus şi alte relaţii de creştere parabolică, după o perioadă de iniţiere (incubaţie):

Q = βf (τ - τo )2 în care βf este un coeficient experimental de creştere a incendiului (kW/s2) şi τo durata perioadei de iniţiere.Dezvoltarea parabolică descrisă mai sus este idealizată şi apreciată ca nerealistă, deoarece un incendiu care se propagă ascendent se va dezvolta exponenţial. Nu s-a reuşit însă elaborarea unei alte variante care să descrie incendiul când nu sunt cunoscute tipul, localizarea şi geometria sarcinii termice din incinta focarului, datele experimentale fiind încă insuficiente.

Propagarea incendiului în jurul focarului poate fi considerată ca o succesiune de aprinderi nesimultane şi include o multitudine de procese variate care niciodată nu se desfăşoară în acelaşi mod şi care depind de un număr mare de parametri: tipul materialului combustibil, distribuţia sa, gradul de dispersie, dimensiunea incintei, accesul de aer, mediul ambiant al incintei etc.

Propagarea incendiului din zona focarului iniţial va fi rapidă dacă sunt implicate suprafeţe verticale sau dacă există o configuraţie tip colţ (coş).Propagarea rapidă a incendiului este favorizată şi de tipul de material implicat: termoplasticile pot să se topească şi să curgă, creând focare noi (de exemplu, în cazul plafoanelor false din polistiren ).

Pot fi evidenţiate două tipuri de propagare, în funcţie de direcţiile diferite ale curentului de aer şi ale propagării flăcării:

- cazul propagării flăcării în aceeaşi direcţie cu aerul (ascendent); - cazul propagării flăcării în direcţie opusă cu aerul (în jos, lateral sau

în contracurent).

107

Primul caz permite obţinerea unor viteze de propagare mult superioare.

A fost dezvoltat un model teoretic pentru propagarea ascendentă a flăcării. Ecuaţia de bază este :

dxdt

x xp f p=−

τ

în care : xp - poziţia frontului de piroliză; xf - înălţimea flăcării; τ - constantă de timp, luată uzual ca timpul de aprindere

corespunzător fluxului de căldură. Înălţimea flăcării este proporţională cu debitul total de căldură

degajat pe unitatea de suprafaţă a peretelui. Pentru rezolvarea ecuaţiei au fost dezvoltate mai multe scheme analitice şi numerice.

Experimentările au arătat influenţa asupra propagării flăcării pe suprafaţa solidelor combustibile a următorilor parametri :

- Orientarea suprafeţei şi direcţia de propagare Interpretarea fizică a variaţiei de comportare în funcţie de unghiul de orientare constă în interacţiunea fizică între flacără şi zona de combustibil nears. Flacăra rezultată din ardere are tendinţa de orientare în sus (forma de con vertical).Datorită acestei orientări, flacăra va avea tendinţa să se lungească adiacent suprafeţei verticale, ocupând tot stratul limită de la suprafaţă, asigurând astfel preîncălzirea stratului de combustibil nears direct prin convecţia şi radiaţia flăcării şi produselor de ardere. Acest mecanism devine dominant la unghiuri mai mari de 18o, crescând spre 90o. Debitul volatilelor determină atât înălţimea flăcărilor, cât şi extinderea zonei de preîncălzire a combustibilului neafectat. Experimental [de Ris] această dependenţă este reprezentată de ecuaţia:

wPv = Lpn

unde: wPv - viteza de propagare verticală ; LP - lungimea zonei de piroliză ; n - coeficient experimental , n ≅ 0,5. Experimental s-a constatat că propagarea ascendentă pe o suprafaţă

verticală are viteza maximă, fiind de 2-8 ori mai mare (funcţie de natura materialului) decât viteza de propagare pe suprafaţă orizontală.

- Grosimea combustibilului; - Inerţia termică; - Geometria epruvetei;

108

Scenariul de referinţă sintetizează aceste rezultate ale cercetărilor în metoda descrisă de standardul SR EN 13823 Încercarea ″ Un singur produs arzând (SBI) ″

Principiul metodei se referă la încercarea unei epruvete realizată sub forma a două părţi constructive verticale care formează un colţ în unghi drept, care este expusă la flacăra unui arzător aşezat la partea inferioară a colţului. Flacăra este obţinută prin arderea gazului propan injectat printr-o cutie de nisip.

Prin urmare s-a ales cazul caracteristic acestei faze, al unui singur obiect arzând, izolat, urmărind a determina propagarea incendiului la împrejurimi în configuraţia cea mai favorizantă, cea de colţ.

Dispozitivul de încercare SBI, foarte complex, constă dintr-o incintă de încercare, aparatura SBI (cărucior, cadru suport, arzătoare, hotă, colector, conducte), sistemul de alimentare cu propan, sistemul de evacuare a fumului şi echipamentul general de măsurare.

Se înregistrează următorii parametri : timpul până la aprindere, propagarea flăcării, degajarea de căldură, producerea fumului, apariţia de picături/particule arzânde.

Se calculează fluxul de căldură degajat RHR, cantitatea totală de căldură degajată THR, viteza de dezvoltare a focului FIGRA, propagarea laterală a flăcării LFS, viteza de emisie a fumului SMOGRA, emisia totală de fum TSP600s. Comportarea la ardere a produsului este dată sub formă de grafice, prin programe de calcul specifice.

FIGRA, THR600s, LFS, SMOGRA intră în parametrii de clasificare pentru euroclasele A2, B, C, D.

3. Faza post-flashover, când toate produsele combustibile contribuie la incendiu

După producerea fenomenului de flash-over, arderea devine generalizată. Suprafeţele expuse ale tuturor materialelor combustibile din incintă încep să ardă. Fluxul de căldură generat prin ardere atinge maximul, ca urmare se ating temperaturi înalte, ce pot ajunge la 1100oC. Aceste valori se menţin până când viteza de generare a volatilelor inflamabile începe să descrească ca rezultat al epuizării treptate a combustibilului.

109

În timpul acestei faze, structurile de rezistenţă şi elementele de construcţii sunt cele mai afectate de incendiu, ele pot să se fisureze sau să se prăbuşească.

Parametrul care caracterizează faza incendiului generalizat este temperatura gazelor din incintă. Experimentările urmăresc determinarea evoluţiei probabile a temperaturii, în funcţie de timp, în vederea estimării efectelor acesteia asupra structurilor de rezistenţă ale compartimentului. Majoritatea modelelor sunt în parte teoretice, în parte empirice. Partea teoretică vizează calculul coeficientului transferului de căldură în structură şi calculul debitului de aer intrat. Partea experimentală urmăreşte determinarea prin măsurători a vitezei de ardere a combustibilului (de regulă prin viteza pierderii de masă). Este unanim recunoscută în literatura de specialitate reproductibilitatea foarte slabă a incendiilor de compartiment (Friedman, Heckestad, P.H.Thomas). Pe baza acestor modele au fost elaborate diferite regimuri de încălzire pentru determinarea performanţelor de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii. Din punct de vedere al încercării materialelor prezintă relevanţă contribuţia la foc a materialelor din incinta incendiată, în faza incendiului generalizat toate materialele fiind în stare de ardere.

Metodele de încercare stabilite ca standarde de referinţă sunt

următoarele:

SR EN ISO 1182 - Încercarea de incombustibilitate Acest standard specifică o metodă de încercare pentru determinarea

performanţelor de incombustibilitate pentru materialele de construcţie, în cazul expunerii la o temperatură de aproximativ 7500C. Nu se aplică pentru încercarea materialelor care sunt acoperite, placate sau laminate. Incombustibilitatea este o caracteristică intrinsecă şi ca urmare independentă de utilizarea finală a produsului.

Se efectuează 5 încercării pe epruvete diferite, având fiecare un volum de (80 + 5) cm3, condiţionate în prealabil. Acestea se introduc într-un cuptor standardizat, a cărui temperatură medie se stabilizează, cu cel puţin 10 minute înaintea încercării, la (750 + 5)0C. Durata încercării este de 30 de minute.

Se înregistrează următorii parametri: - creşterea de temperatură, Δ T, în grade Kelvin, pentru fiecare

epruvetă, precum şi media aritmetică a celor 5 determinări;

110

- apariţia şi durata flăcărilor susţinute, tf, pentru fiecare epruvetă şi media aritmetică a celor 5 determinări;

- pierderea de masă, Δm pentru fiecare epruvetă, precum şi media aritmetică a celor 5 determinări.

Aceşti 3 parametri (ΔT, tf, Δm) intră în criteriile de clasificare pentru euroclasele A1, A2, respectiv A1FL, A2FL.

SR EN ISO 1716 – Încercarea de determinare a căldurii de ardere (puterii calorifice superioare)

Acest standard specifică o metodă pentru determinarea puterii calorifice superioare pentru un volum constant de materiale de construcţie (metal, lemn, beton, piatră, vată minerală, polimeri).

Încercarea se efectuează cu ajutorul unui calorimetru calibrat. Este necesară o probă de produs având o suprafaţă minimă de 0,5 m2.

Puterea calorifică superioară este o caracteristică intrinsecă şi ca urmare independentă de utilizarea finală a produsului.

Pentru produse omogene puterea calorifică superioară se determină direct, pentru produsele neomogene se determină indirect după anumite relaţii în funcţie de datele obţinute pentru componenţii substanţiali şi nesubstanţiali. Puterea calorifică superioară (PCS) intră în criteriile de clasificare pentru euroclasele A1, A2, respectiv A1FL, A2FL.

Toţi parametrii determinaţi prin standardele menţionate sunt incluşi în Decizia 00/147/CE care stabileşte criteriile de performanţă pentru clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei la foc, definite şi simbolizate ca în tabelul 1:

Tabel 1 Simbol Criterii de performanţă

ΔT Creşterea de temperatură Δm Pierderea de masă Tf Durata de persistenţă a flăcării

PCS Putere calorifică superioară FIGRA Viteza de dezvoltare a incendiului THR600 s Degajare totală de căldură

LFS Propagarea laterală a flăcării SMOGRA Viteza de emisie a fumului

TSP600 s Emisia totală de fum FS Propagarea flăcării

111

Trebuie menţionat că unele criterii (FIGRA, SMOGRA, TSP600s) nu reprezintă mărimi fizice, ci parametri determinaţi prin calcule laborioase şi complexe. Deoarece contribuţia la foc a unui produs depinde de proprietăţile sale intrinseci, de acţiunea termică, dar şi de utilizarea finală, devine esenţială testarea produselor în condiţiile de utilizare finală. A rezultat un sistem de clasificare în euroclase care poate fi considerat complet şi direct aplicabil la toate produsele. Sunt luate în considerare două categorii de produse: produse de construcţii, exclusiv pardoselile şi, respectiv, produsele pentru pardoseli.

Principiile noii concepţii de clasificare sunt: - Datele de fundamentare şi domeniul de aplicare al clasificării

stabilite pentru un produs trebuie să fie identificabile în informaţia asociată marcajului CE (cele esenţiale), ca şi în raportul de clasificare (într-o prezentare completă).

- Produsele generice trebuie să fie testate şi clasificate într-un mod unitar şi consecvent pretutindeni în Europa;

- Un produs trebuie astfel testat încât clasificarea să reprezinte performanţa produsului în utilizarea finală. Când utilizarea finală nu este cunoscută, produsul trebuie testat în condiţii standardizate privind suportul şi modul de montaj.

- Deoarece contribuţia potenţială la foc a unui produs poate varia în funcţie de condiţiile de utilizare finală, un produs poate fi încadrat în diferite euroclase corespunzătoare configuraţiei de încercare adoptată (de exemplu încercarea produsului pe suport combustibil sau incombustibil). Utilizarea finală poate include diferite aspecte: orientarea produsului, relaţia cu alte produse adiacente(suport,încastrări etc.) ş.a.

Toate produsele pentru construcţii (cu excepţia produselor pentru pardoseli) trebuie testate în poziţie verticală.

În standardul SR EN 13238 sunt prezentate câteva condiţii de montaj reprezentative, relevante pentru serii de suporturi standard, în vederea limitării numărului de teste necesare.

Decizia 00/147/CE stabileşte şi euroclasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru construcţii, cu excepţia pardoselilor :

Pot fi definite astfel 7 clase de performanţă privind reacţia la foc: Clasa F – Produse pentru care nu se determină performanţe şi care nu pot fi clasificate în clasele A1, A2, B, C, D, E; Clasa E – Produse capabile să reziste pentru o scurtă perioadă la acţiunea unei flăcări mici fără propagarea semnificativă a flăcării; criterii conform EN ISO 11925/2;

112

Clasa D – Suplimentar faţă de clasa E: produse care rezistă o perioadă lungă la acţiunea unei flăcări mici şi sunt capabile să suporte acţiunea termică a unui singur produs arzând, cu o degajare limitată de căldură; criterii conform EN ISO 11925/2 şi EN 13823; Clasa C – Suplimentar faţă de clasa D: produse care la acţiunea unui singur produs arzând prezintă o propagare laterală a flăcării limitată; criterii conform EN ISO 11925/2 şi EN 13823; Clasa B – Suplimentar faţă de clasa C: condiţii mai severe: criterii conform EN ISO 11925/2 şi EN 13823; Nu are loc flashover; Clasa A2 – Produse care într-un incendiu în faza dezvoltată nu contribuie semnificativ la sarcina termică şi dezvoltarea incendiului; criterii conform EN ISO 1182, EN 13823, EN ISO 1716; Nu are loc flashover; Clasa A1 – Produse care nu contribuie la foc în nici o fază a incendiului, ele satisfac automat toate cerinţele celorlalte clase; criterii conform EN ISO 1182 şi EN ISO 1716; Decizia prevede clasificări suplimentare pentru produsele din clasele A2, B, C, D, în funcţie de prezenţa picăturilor/particulelor arzânde (subclasele d1, d2, d3) şi de emisia de fum (subclasele s1, s2, s3).

Odată încadrate într-o clasă de reacţie la foc, produsele trebuie utilizate numai în condiţiile de utilizare finală pentru care au fost testate.

Concluzii Noul sistem de clasificare este deja utilizat în România.Laboratorul

de încercări la foc din cadrul Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă este acreditat pentru toate metodele de încercare prevăzute în deciziile europene şi poate încadra produsele pentru construcţii în euroclasele de reacţie la foc.

Până de curând, statele din UE au avut metode diferite de încercare a combustibilităţii şi, corespunzător, clasificări diferite ale produselor pentru construcţii pentru fiecare stat în parte (de exemplu, în Franţa - clasele M0-M4, în Germania - clasele A1,A2, B1-B3, în Marea Britanie - clasele 0 – 4 etc.).Unele din aceste clase naţionale au fost echivalate, pentru o perioadă de tranziţie, cu euroclasele de reacţie la foc (a se vedea studiul d-lui lt. col. ing. Daniel Radu publicat în Buletinul Pompierilor nr. 1/2006).Această echivalare a fost punctuală şi s-a putut realiza numai atunci când parametrii de încercare şi clasificare din metoda naţională puteau fi echivalaţi cu scenariile de referinţă pentru euroclase. Decizia de echivalare a fost luată în comitete ce au reunit specialişti în securitate la incendiu, reprezentanţi ai producătorilor, autoritatea competentă (de regulă, Ministerul de Interne), proiectanţi.

În România, STAS 11357 clasifica materialele şi elementele de construcţii din punct de vedere al combustibilităţii în 2 grupe:

113

incombustibile C0 şi combustibile (cu patru clase C1 , C2 ,C3 ,C4 ) pe baza unor criterii de clasificare (creşterea temperaturii în cuptor, pierderea de masă, mărimea zonei arse pe lungimea epruvetei, durata flăcării, apariţia picăturilor ş.a.) determinate prin metode naţionale de încercare (STAS 8558, SR 7248, STAS 8025, STAS 12982). Aceste metode se aplicau pe o epruvetă prelevată din produsul respectiv, iar clasificarea avea aplicabilitate generală pentru toate utilizările finale posibile. Toate aceste standarde sunt anulate, fiind conflictuale cu standardele europene în vigoare (condiţie a acquis-ului comunitar).

Art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată , precizează clar că utilizarea claselor naţionale de comportare la foc (deci inclusiv clasele de combustibilitate C0…..C4) a fost permisă numai până la data admiterii în U.E.

Conform art. 36 alin (2) rapoartele de încercare/clasificare la foc pentru produse pentru construcţii, elaborate conform claselor naţionale de comportare la foc, nu mai sunt valabile după data admiterii în U.E.

Deoarece fostele metode de încadrare în clase de combustibilitate se bazau pe principii de determinare diferite de scenariile de referinţă pentru euroclase nu se poate face o echivalare între fostele clase de combustibilitate şi euroclasele de reacţie la foc.

De exemplu, pentru încadrare în clasa C0 , parametrii de clasificare erau, conform STAS 8558, creşterea temperaturii în cuptor şi pierderea de masă.Pentru încadrare în euroclasa A1 , aparent adecvată pentru echivalare, parametrii de clasificare sunt: Δ T şi Δ m şi Tf sau PCS şi FIGRA şi LFS şi THR 600s (inclusiv criterii suplimentare privind emisia de fum şi căderea de picături arzânde). Diferenţele sunt evidente. În plus, există diferenţe majore între aparatura de încercare şi aparatura de măsurare utilizate.

Pentru a depăşi unele blocaje induse de neactualizarea unor reglementări, cum ar fi P118, vor trebui înlocuite, punctual, cu caracter provizoriu, în cuprinsul acestor normative, vechile clase de combustibilitate cu euroclasele de reacţie la foc.Noul cod de securitate la incendiu va trebui să includă referiri precise la euroclase, fundamentate tehnic şi adecvate diferitelor utilizări preconizate.

Totodată vor trebui armonizate metodele de evaluare a riscului de incendiu (GT-030-01 şi cele similare).Preluarea nefundamentată a claselor de combustibilitate la elaborarea acestor ghiduri nu asigură întotdeauna o evaluare corectă a riscului specific. Euroclasele de reacţie la foc permit o evaluare mult mai complexă a contribuţiei unui produs de construcţii la iniţierea şi propagarea incendiului şi deci o estimare mult mai aproape de realitate a riscului de incendiu.

114

PREVENIREA INCENDIILOR ÎN UNELE STATE EUROPENE

Traducere şi adaptare: Col. dr. ing. Sorin CALOTĂ

Mr. ing. Constanţa ENE Mr. drd. ing. George SORESCU

Lt. ing. Victor GRAURE Slt. ing. Cătălin NETCU

Chim. Dan ANDRONESCU I.G.S.U.

Abstract The work presents the fire prevention activity in some European

states.

1. Introducere

La realizarea acestui studiu s-a utilizat materialul documentar Prevention of fires and other incidents (Prevenirea incendiilor şi a altor incidente), elaborat în anul 2004 de Raddnings Verket (Agenţia suedeză a serviciilor de salvare), pe baza răspunsurilor date la un chestionar, de 13 state europene (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Suedia, Olanda, Marea Britanie şi Grecia). Majoritatea comentariile din text aparţin colegilor suedezi.

2. Apărarea împotriva incendiilor la nivel european

Apărarea împotriva incendiilor a fost, de sute de ani, o preocupare majoră pentru statele europene. Experienţa câştigată în urma marilor incendii a dus la îmbunătăţirea securităţii la incendiu. Scopul principal este acelaşi: optimizarea siguranţei cetăţenilor şi proprietăţii, dar metodele şi mijloacele utilizate diferă mult de la ţară la ţară.

115

Diferă şi importanţa care se acordă securităţii la incendiu ca unul din riscurile majore pentru societate. În UE securitatea la incendiu este de competenţa fiecărui stat membru şi rolul UE se limitează la unele referiri în domeniul protecţiei civile. Nu există legislaţie comunitară în acest domeniu care să evidenţieze cele mai bune metode („best practice”), să stabilească obiective comune sau un nivel unic de securitate la incendiu.

Un exemplu în acest sens îl constituie Recomandarea Consiliului 86/666/CEE din 22 decembrie 1986 privind apărarea împotriva incendiilor în hoteluri existente. S-a constatat că reglementarea, având caracter de recomandare, nu a fost implementată în nici una dintre statele membre. În acest document se menţionează că statele membre pot recurge la măsuri diferite de cele enunţate dacă se ajunge la un rezultat cel puţin echivalent. În cazul în care unele măsuri nu pot fi aplicate din motive economice, antiseismice sau arhitecturale, soluţiile adoptate trebuie să asigure respectarea nivelului minim global de securitate prevăzute de recomandare.

Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată şi dezvoltată la nivel european a fost caracterizată în secolul trecut, ca fiind preponderent direcţionată către stingerea incendiilor şi limitarea propagării acestora, cu efecte pozitive în dezvoltarea tehnicii de intervenţie, definirea şi impunerea unor condiţii şi criterii de performanţă.

În ultima perioadă, la nivelul statelor membre se constată o tendinţă accentuată de orientare a activităţii de apărare împotriva incendiilor înspre zona preventivă. Au fost promovate şi dezvoltate metode de analiză de risc de incendiu, s-a îmbunătăţit calitatea controlului preventiv, s-a impus prin reglementări obligativitatea informării cetăţenilor şi salariaţilor cu privire la pericolele de incendiu la care sunt supuşi prin afişarea acestora de către autorităţile administraţiei publice locale, respectiv conducerea operatorilor economici, s-au completat măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor la locuinţe prin impunerea detectorilor rezidenţiali pentru noile construcţii.

Nu există însă un schimb de informaţii şi de experienţă în acest domeniu între statele europene. Nu există o reţea sau structură care să lege autorităţile de securitate la incendiu din statele europene.

Astfel de legături constituie o importantă parte din cooperarea europeană şi funcţionează cu succes în numeroase alte domenii (de exemplu, mecanismul de protecţie civilă, deja implementat, având în vedere însă riscuri transfrontaliere; riscul de incendii nu se încadrează în acest domeniu, fiind o problemă locală/naţională).

116

Unele documente UE includ aspecte de prevenire a incendiilor şi securitate la incendii. Securitatea la incendiu, ca problemă orizontală, este analizată de diferite agenţii şi organisme europene. De exemplu, cerinţa „securitate la incendiu” figurează printre cerinţele esenţiale pentru construcţii – în Directiva nr. 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii.

Dar securitatea la incendiu include multe elemente care interacţionează şi care sunt abordate ca un întreg la nivel naţional. Aceeaşi abordare holistică se impune a fi practicată şi la nivel european şi internaţional. În această direcţie, Suedia a propus înfiinţarea unui organism care să reunească autorităţile naţionale de securitate la incendiu.

În Europa activează două asociaţii profesionale care au ca scop promovarea unui nivel unitar al apărării împotriva incendiilor în ţările membre: CTIF - Asociaţia internaţională a serviciilor de incendiu şi salvare, al cărei principal obiectiv îl constituie colaborarea serviciilor de intervenţie în caz de incendiu şi CFPA Europe - Asociaţia autorităţilor naţionale europene privind apărarea împotriva incendiilor, membră a Consiliului european consultativ pe probleme de securitate şi incendii (EFSAC)., în care România este membră. Membrii CFPA Europe sunt, de asemenea, membrii ai CFPA International, care cuprinde circa 30 de asociaţii naţionale de protecţie împotriva incendiilor din întreaga lume.

Pentru promovarea reglementărilor UE, la nivel european activează, alături de organismele europene de standardizare CEN, CENELEC şi ETSI, structuri precum: EURALARM – Asociaţia europeană a producătorilor şi instalatorilor de sisteme de apărare împotriva incendiilor şi securitate, EUROFEU – Comitetul european al producătorilor de echipamente de apărare împotriva incendiilor şi de autospeciale, care promovează politica generală comună la nivel european privind stingerea incendiilor, CEA - Comitetul European de Asigurare care colaborează cu organismele europene de standardizare la elaborarea reglementărilor UE în domeniul specific, Grupului european al laboratoarelor pentru încercări la foc (EGOLF).

3. Obiective naţionale şi strategii privind prevenirea incendiilor

Realitatea a dovedit că, pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire a incendiilor sunt necesare obiective naţionale de prevenire a incendiilor. Majoritatea statelor membre au obiective naţionale stabilite de guvern sau de agenţii ale acestuia. Câteva state au numai ghiduri tehnice sau

117

reglementări. Obiectivele naţionale sunt uneori adaptate la nivel local prin obiective specifice. O problemă comună este cea a determinării şi măsurării efectelor măsurilor propuse. Rezultatul s-a dovedit a fi pozitiv atunci când activităţile desfăşurate şi mai ales problemele cu care s-au confruntat cei implicaţi în realizarea obiectivelor au fost făcute publice. Obiectivele naţionale, fiind determinate de prevederile legislative proprii şi de situaţia operativă specifică, nu vor dispărea nici în contextul stabilirii pe viitor a unor obiective la nivel european.

O strategie naţională trebuie să fie publică şi explicită. Ea trebuie elaborată pentru o perioadă determinată şi trebuie să includă scopuri precise. Reglementările trebuie elaborate în raport cu strategia. Trebuie menţionate beneficiile, dificultăţile, limitările, costurile.

În realizarea strategiei şi evaluarea progresului trebuie utilizate statistici. Sunt necesare date pentru a stabili obiective şi a măsura efecte. Toate datele trebuie definite: altfel va fi dificil de măsurat efectele. Pentru implementarea unor astfel de sisteme trebuie definiţi indicatori.

Obiectivele naţionale de prevenire a incendiilor sunt stabilite prin legislaţie, dar pot exista şi obiective stabilite prin planuri şi programe de acţiune. Trebuie să fie implicate toate părţile interesate (administraţie publică centrală şi locală, asociaţiile profesionale, ONG-uri ş.a.) în stabilirea de obiective naţionale realizabile. Când responsabilităţile acestora sunt definite, trebuie să devină parte în cadrul acţiunilor.

Obiectivele naţionale de prevenire a incendiilor sunt dezvoltate, de regulă, în cooperare cu alte structuri interesate care au responsabilităţi definite. Indicatorii sunt utilizaţi în explicarea şi înţelegerea rezultatelor. Astfel de măsurători asigură evaluarea activităţilor de prevenire a incendiilor şi a efectelor acestora.

În astfel de strategii trebuie determinate şi pierderile estimate. Pierderile totale includ toate tipurile de pierderi economice directe şi indirecte. Trebuie luate în calcul, de asemenea şi costurile de prevenire a incendiilor.

Trebuie menţionat cum programele pot reduce totalul costurilor privind victimele şi pagubele ca urmare a incendiilor, în special atunci când activitatea a fost efectuată în strânsă relaţie cu companiile de asigurări.

Din comparaţii la nivel internaţional se pot trage învăţăminte. În acest sens pot fi utilizate anumite valori din fiecare ţară. În ciuda diferenţelor naţionale este nevoie de colaborare la nivel UE privind apărarea împotriva incendiilor.

118

Ca un posibil obiectiv european poate fi considerat stabilirea unui nivel de securitate comparabil în întreaga Europă, dar atât timp cât securitatea la incendiu este rezultatul mai multor factori care interacţionează, acest lucru este dificil. Astfel de obiective pot fi construite prin obiective naţionale.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel (răspunsuri la chestionar):

Austria Există ghiduri tehnice de apărare împotriva incendiilor. Ele sunt

elaborate de specialişti din serviciile de pompieri. Acestea au caracter de recomandare şi reprezintă performanţele necesare. Specialiştii fac apel la ele când evaluează securitatea la incendiu. Ghidurile tehnice de apărare împotriva incendiilor sunt publicate.

Belgia Este dificil de coordonat strategiile privind securitatea la incendiu

deoarece autorităţile federale au competenţe în asigurarea standardelor de bază privind securitatea la incendiu fără a preciza destinaţia clădirii. Autorităţile regionale elaborează reguli specifice pentru spitale, şcoli, ş.a. Legea din 1979 menţionează că regele determină, prin decret, standardele de bază privind securitatea la incendiu pentru anumite categorii de clădiri independent de destinaţia lor. În prezent, standardele de bază se aplică doar la clădirile noi. Unul din obiective este elaborarea de standarde de bază privind securitatea la incendiu pentru toate clădirile. “Consiliul superior” privind securitatea la incendiu dă un aviz pe proiectul legii privind securitatea la incendiu. Consiliul este format din specialişti în securitatea la incendiu (reprezentanţi ai sectorului public şi privat).

Nu există obiective privind asigurarea datelor statistice. Se intenţionează a se face în curând astfel de statistici.

Danemarca Potrivit Codului Construcţiilor “Clădirile trebuie construite şi

echipate în vederea obţinerii unui nivel acceptabil de securitate la incendiu şi unei protecţii împotriva propagării la clădirile vecine. Trebuie să existe posibilităţi acceptabile de salvare a persoanelor şi pentru forţele de pompieri”.

Parlamentul a decis ca, pe baza informaţiilor, analizelor şi cercetărilor privind incendiile şi salvările, printr-o evaluare a riscului din fiecare oraş, să se stabilească structura şi organizarea fiecărei brigăzi de pompieri. În plus, Parlamentul a decis să întărească încrederea populaţiei, de

119

exemplu, prin difuzarea informaţiilor privind primul ajutor şi prima intervenţie în caz de incendiu.

Ca obiectiv naţional, Agenţia Daneză de Management al Situaţiilor de Urgenţă a implementat un plan de reducere a numărului de victime ca urmare a incendiilor.

Astfel de obiective nu sunt comunicate publicului, dar stau la baza susţinerii campaniilor, prospectelor, filmelor video etc. Ele sunt comunicate bineînţeles autorităţilor prin mail ori publicaţii.

Finlanda Nu există strategii specifice privind securitatea la incendiu.

Securitatea la incendiu este parte a unor strategii şi programe referitoare la, de exemplu, prevenirea accidentelor casnice sau electrice.

Ministerul de interne elaborează planuri anuale şi cincinale cu obiective generale. Pentru perioada 2000-2004, un obiectiv general l-a constituit reducerea numărului de incendii şi alte accidente.

În planul anual sunt înscrise trei direcţii: - dezvoltare şi de difuzare a informaţiilor şi activităţilor de instruire

pentru publicul larg; - controale de prevenire în obiective de risc; - îmbunătăţirea cooperării cu diferite autorităţi, ONG-uri, etc. Ministerul de Interne pregăteşte în acest moment o strategie mai

detaliată şi planuri de acţiune privind prevenirea accidentelor. Planurile anuale ale ministerului de interne sunt discutate cu organizaţiile implicate (unele ONG-uri). Acţiunile ministerului se bazează pe statisticile serviciilor de salvare şi rapoartele anuale ale Oficiilor regionale ale Statului, precum şi ale organizaţiilor implicate.

Germania Nu există proiecte naţionale cu obiective definite. Protecţia la

incendiu trebuie asigurată prin menţinerea standardelor de apărare împotriva incendiilor. De exemplu, aplicarea reglementărilor privind timpul de răspuns standard al brigăzilor de pompieri sau solicitarea unor caracteristici ale structurilor şi amplasării construcţiilor pentru minimizarea situaţiilor de producere a incendiilor şi de propagare a focului şi fumului, ceea ce permite salvarea persoanelor şi animalelor.

Asociaţiile de pompieri au iniţiat proiecte privind creşterea numărului de detectoare de fum în locuinţele private şi clădirile rezidenţiale. Câteva brigăzi de pompieri conduc campanii locale cu sprijinul financiar al societăţilor de asigurări. Rezultatele nu sunt centralizate.

120

Asociaţiile de pompieri elaborează materiale informative. Acestea sunt distribuite populaţiei în principal pe perioada unor acţiuni preventive. Brigăzile de pompieri asigură pe plan local, asistenţa tehnică privind cerinţele şi instalarea corectă a detectoarelor de fum. Rezultatele nu sunt centralizate.

Asociaţiile de pompieri iniţiază proiecte educaţionale şi informative privind protecţia la incendiu. Grupe de specialişti au elaborat conceptele şi materialele necesare şi predau în grădiniţe şi şcoli generale despre comportamentul corect în caz de incendiu ori îi pregătesc pe educatori şi profesori în aceste teme. Aceste sarcini sunt îndeplinite de către brigăzile locale de pompieri. Următorul obiectiv este instruirea adulţilor. Anumite reglementări ale landurilor privind prevenirea incendiilor şi răspunsul la dezastre cuprind educaţia privind prevenirea incendiilor ca atribut oficial al brigăzilor de pompieri. Nu sunt date privind rezultatele îndeplinirii acestui obiectiv.

Grecia Ca în majoritatea ţărilor, există obiective naţionale privind

securitatea la incendiu care se referă la scăderea numărului de incendii şi al consecinţelor acestora. Acestea se pot rezuma astfel:

- securitatea vieţii; - protecţia corespunzătoare; - protecţia mediului. Acestea nu sunt cuantificabile şi sunt stabilite de către Guvern.

Autorităţile şi în special H.F.C.M (Comandamentul Corpului de Pompieri Elen) implementează activităţile inclusiv informarea publică, instruirea continuă a pompierilor, recrutarea noilor pompieri, achiziţionarea echipamentului modern de intervenţie la incendii, publicarea reglementărilor noi privind apărarea împotriva incendiilor, creşterea numărului de controale de prevenire a incendiilor etc.

Există probleme reale de comunicare. S-au făcut progrese mici, iar publicul nu reacţionează în caz de incendiu în clădiri, deşi pare îngrijorat de incendiile de pădure care constituie o prioritate a Guvernului.

Notă: în anii 2006-2007 stingerea incendiilor de pădure a devenit o problemă naţională dramatică, fiind necesar un sprijin european.

Irlanda Raportul privind securitatea la incendiu şi serviciile de pompieri

(2002) a reflectat nevoia de dezvoltare a obiectivelor şi strategiilor naţionale explicite. În acest moment, obiectivele de securitate la incendiu sunt mai mult implicite decât explicite.

121

Obiectivele curente implicite ar putea fi descrise ca: - prevenirea deceselor, în particular a cazurilor multiple din clădiri în

care publicul are acces; - prevenirea/reducerea pierderilor ca urmare a incendiilor, deşi sunt

măsuri luate pentru asigurarea securităţii persoanelor care contribuie la protecţia bunurilor;

- protecţia infrastructurii naţionale şi locale (exemplu : aeroport, spital) privind pierderea sau distrugerea activităţilor economice vitale prin incendii (exemplu: turism, industria de IT).

Principalele strategii sunt: - asistenţa tehnică privind securitatea la incendiu; - asigurarea că protecţia activă şi pasivă se face corespunzător; - asigurarea că “persoana care controlează” are calificare

corespunzătoare responsabilităţilor şi cum poate să-şi îndeplinească atribuţiile;

- efectuarea de controale. Acestea pot fi însumate prin cei trei “I” ai securităţii la incendiu –

Ingineria clădirii, Instruirea utilizatorilor şi Implicarea celor responsabili. Raportul a identificat nevoia de dezvoltare şi implementare a obiectivelor în acest domeniu. A mai ieşit în evidenţă natura diferită a organizaţiilor implicate şi absenţa cadrului adecvat de coordonare.

O altă soluţie este de a măsura eficienţa şi eficacitatea resurselor utilizate în activitatea de prevenire a incendiilor, în a stabili balanţa optimă între cei trei “I”, de exemplu concentrarea prea mare pe inginerie şi prea puţin pe educaţie şi implicare poate avea efecte negative. Obiectivele şi strategiile implicite definite mai sus au condus, trecând prin cadrul legislativ, la asigurarea instruirii, informării publice şi implicarea fiecărei organizaţii care are responsabilităţi în acest sens.

Italia Obiectivele rezultă din acte legislative şi sunt implementate de cei

care au responsabilităţi la diferite niveluri. Obiectivele se referă la simplificări administrative, actualizarea reglementărilor în acord cu dezvoltarea tehnică şi industrială, intensificarea studiilor şi activităţilor de cercetare, dezvoltarea culturii de securitate în special cea referitoare la activităţi cu risc major.

Norvegia În anul 2001, Ministerul Muncii şi Administraţiei Guvernamentale a

prezentat Parlamentului un raport special privind prevenirea incendiilor şi exploziilor – rezultat al eforturilor ultimilor zece ani şi a stabilit noi strategii

122

şi obiective în acest domeniu. Raportul a fost discutat de Parlament în iunie, iar propunerile din acesta au fost aprobate în deplin consens. Potrivit raportului, principalele strategii în următorii 5 ani sunt:

- controlul public, dezvoltarea legislaţiei, informarea şi alte iniţiative publice vor fi direcţionate înspre reducerea riscurilor;

- riscul de incendiu, explozii şi alte accidente va fi redus cât mai mult posibil;

- riscul de incendiu şi explozii din întreprinderi va fi redus continuu. Noile obiective naţionale în domeniul prevenirii incendiilor şi

exploziilor sunt: - fără incendii şi explozii atât în general cât şi în legătură cu

transportul materialelor periculoase în care pot avea loc peste 4 victime într-un singur eveniment (de exemplu peste 4 victime);

- media numărului victimelor în incendii în locuinţe va fi redusă considerabil în comparaţie cu cea din 1995-1999 (media 53);

- pierderile materiale ca urmare a incendiilor, exploziilor şi altor accidente nu va fi mai mare decât media din 1995-1999 (media 2,7 coroane norvegiene);

- fără incendii cu pierderi ireparabile la patrimoniul cultural naţional. Aceste obiective sunt comunicate în diverse moduri. Planul strategic

2002-2005 se bazează pe obiective. Obiectivele şi strategiile sunt cuprinse în toate documentele privind securitatea la incendiu şi sunt publice. Obiectivele şi strategiile naţionale sunt comunicate la nivel naţional. Serviciile de pompieri stabilesc obiective suplimentare pentru propria activitate.

Suedia Pentru o bună coordonare, SRSA a adoptat un plan de acţiune 2002-

2004, care include 3 obiective concrete de atins. Acestea sunt: - reducerea numărului de victime în incendii de locuinţe cu 10%; - reducerea numărului de incendii în clădiri cu 10%; - reducerea numărului incendiilor majore (mai mari de 160000 euro)

cu 10%. Obiectivele sunt comunicate în conferinţe. Toţi responsabilii au

propriile domenii de responsabilitate. Este relativ uşor de verificat rezultatele prin urmărirea statisticilor anuale, dar este dificil de găsit cine a efectuat această muncă. În plus, unele administraţii locale au obiective proprii.

În legea viitoare privind serviciile suedeze de salvare, activităţile de prevenire a incendiilor vor avea un loc important. Ideea este ca proprietarii

123

clădirilor să fie mai competenţi în ceea ce priveşte responsabilităţile lor de a se proteja pe ei şi proprietatea. Parlamentul preferă în general legi fără prea multe detalii. Noua lege va stabili câteva obiective naţionale privind incidentele/accidentele şi va determina fiecare autoritate locală să formuleze propriile obiective.

Controalele preventive pot fi reformate şi se vor referi în viitor şi la controale proprii, ale sistemelor interne de management al apărării împotriva incendiilor.

Olanda Obiectivele generale privind securitatea la incendiu sunt: - riscul pentru utilizatori, pompieri şi alt personal de intervenţie ce ar

putea deveni victime ca urmare a incendiilor, trebuie să fie redus; - incendiul trebuie menţinut în proporţii rezonabile; - riscul poluării inacceptabile a mediului, ca urmare a incendiilor,

trebuie să fie redus; - riscul pierderilor materiale ridicate ca urmare a incendiilor trebuie

să fie în dependenţă cu costurile pentru controlul pagubelor. Un nou obiectiv şi unul din mijloacele de îndeplinire a obiectivelor

de mai sus, este de a pregăti populaţia, organizaţiile private/publice şi autorităţile locale în acord cu responsabilităţile lor privind organizarea şi menţinerea securităţii la incendiu şi/sau obligaţia de a informa privind accidentele şi incendiile.

Obiectivele generale privind securitatea la incendiu sunt cuprinse în legislaţie şi documentaţii specifice. Informarea publică este asigurată de autorităţile locale.

Pentru a conştientiza cetăţenii privind securitatea la incendiu, se aplică un program naţional. Modalitatea principală este ajungerea informaţiei la public. Televiziunea este media dominantă. Organizaţiile publice/private şi autorităţile locale vor fi informate privind programul prin conferinţe, buletine speciale şi publicaţii specializate.

Datorită numărului relativ mic de accidente, instrumentele de măsurare a îndeplinirii obiectivelor sunt reduse.

Marea Britanie Obiectiv naţional – reducerea incendiilor cu decese în locuinţe cu

20% pentru media anilor 2004-2009 faţă de media 1999-2004. În Scoţia nu există obiective şi efecte cuantificabile pentru serviciile

de pompieri, abordarea fiind diferită faţă de Anglia şi Ţara Galilor. În multe comunităţi locale sunt utilizaţi indicatorii de performanţă şi

există date despre îndeplinirea acestora, stabilite de organisme oficiale de

124

audit pentru toate autorităţile publice: Societatea de Audit Scoţia şi Comisia Financiară. Indicatorii de performanţă nu sunt totuşi un scop ci mai degrabă reflectă performanţe locale ca date de intrare cuantificate în planificarea resurselor.

MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU

Figura: Concepţia de securitate la incendiu în Anglia.

Securitatea la incendiu poate fi descrisă ca rezultat al câtorva activităţi. Securitatea la incendiu conduce de asemenea la o protecţie mai mare a pompierilor la intervenţii.

România Strategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă aprobată prin Hotărârea

Guvernului reprezintă un document de planificare pe termen scurt şi mediu, elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, care formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune şi prevede resursele necesare pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Strategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă formează documentul cadru pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţiuni specifice vizând reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc specifici asupra populaţiei, bunurilor şi mediului:

Prevenirea incendiilor

Protecţia la

incendiu

Intervenţia Serviciilor

de pompieri

125

- reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc specifici asupra populaţiei, bunurilor şi mediului printr-o planificare, la nivel naţional şi local, pe termen scurt şi mediu, a unui set de acţiuni şi măsuri specifice;

- elaborarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale a programelor proprii în domeniul de competenţă;

- pregătirea autorităţilor, instituţiilor, organelor şi organismelor potrivit atribuţiilor legale pe care le au în domeniul situaţiilor de urgenţă.

Un capitol important din strategie este destinat riscului de incendiu ca cel mai frecvent risc care se manifestă pe teritoriul naţional, producerea lui reprezentând o situaţie de urgenţă de tip special, fenomen care afectează domenii importante ale activităţii vieţii economice şi sociale, precum construcţii, instalaţii, amenajări, păduri, mijloace de transport, culturi agricole etc.

Prin Strategia sectorială a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative privind reforma instituţională, obiectivul fundamental pentru etapa imediat următoare îl constituie întărirea capacităţii instituţionale a structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În acord cu cerinţele impuse în procesul de integrare europeană şi pe baza concluziilor desprinse în urma analizelor-diagnostic, la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au fost stabilite ca priorităţi:

- deconcentrarea atribuţiilor structurilor din aparatul central al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative din aparatele proprii ale inspectoratelor generale (similare), concomitent cu diminuarea posturilor de conducere şi a efectivelor cu până la 50%;

- stabilirea numărului de posturi în structurile de ordine şi siguranţă publică, în strictă concordanţă cu numărul de indicatori aprobaţi de minister prin legea anuală a bugetului de stat;

- evaluarea nivelului optim al efectivelor de ordine şi siguranţă publică, necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege;

- elaborarea unor soluţii alternative care să conducă la îmbunătăţirea activităţii în domeniul de referinţă;

- implementarea unor metode şi tehnologii moderne pentru managementul în timp real al crizelor non-militare;

- realizarea efectivă a unui parteneriat cu societatea civilă prin: - întărirea capacităţii de promovare a unei imagini coerente, credibile

şi stabile a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative; Programul „Asigurarea integrităţii patrimoniului public şi privat prin

prevenirea şi intervenţia la incendii”, stabileşte obiective naţionale a căror

126

îndeplinire se analizează periodic la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Acestea se referă la:

- Eficientizarea activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă; - Indicatori de performanţă (de eficienţă: inspectori de prevenire la

100.000 locuitori, fizici: acţiuni de informare publică, controale şi acţiuni de prevenire a incendiilor, de rezultat: procentul cauzelor de incendiu şi încălcărilor la normele de apărare împotriva incendiilor înlăturate operativ în raport cu cele constatate.

4. Programe la nivel naţional şi local în statele europene

Programe comunitare de apărare împotriva incendiilor, aplicate atât la nivel naţional cât şi local, sunt implementate în toată Europa. Acestea implică toţi factorii decizionali, iar responsabilităţile sunt definite pe parcursul derulării algoritmului de securitate – din partea autorităţilor/organizaţiilor către posibilele victime. Sunt identificate grupurile ţintă, o parte din acestea având nevoie de o abordare specifică. Astfel de programe includ, pe lângă legislaţie şi tehnici specifice, activităţi cum sunt informarea, educarea şi executarea de exerciţii.

Este necesară concentrarea eforturilor către incendiile produse la locuinţe şi către educarea copiilor. Trebuie totodată să se acţioneze împotriva arsonului. Serviciile de pompieri trebuie să desfăşoare o activitate de prevenire mai intensă şi să extindă programele specifice diferitelor categorii sociale. Trebuie evaluate răspunsurile şi rezultatele programelor.

Proprietarii clădirilor şi ai platformelor industriale au acces la informaţie, dar se confruntă atât cu controale, cât şi cu presiunea cadrului legal. Rezultatele sunt măsurate şi comparate cu obiectivele naţionale. Programele sunt comunicate şi dezbătute în sensul că se realizează o mai bună înţelegere a problemelor complexe precum şi nevoia asumării unei responsabilităţi crescute.

Apărarea împotriva incendiilor în comunitatea europeană înseamnă în primul rând implementarea unei culturi de securitate respectiv a unei educaţii legate de securitatea la incendiu. Prevenirea incendiilor are drept scop reducerea riscului de apariţie a incendiilor, nu modalităţile de intervenţie după producerea unui incendiu. Majoritatea incendiilor la locuinţe pot fi prevenite prin măsuri simple, riscul major la producerea unui incendiu de locuinţă fiind fumatul şi folosirea abuzivă a aparatelor electrocasnice. Mai multe informaţii pot fi găsite pe site-urile: www.firekills.uk, www.firesafetytoolbox.org.uk.

127

Introducerea programelor legate de prevenirea incendiilor reprezintă un proces complex deoarece sistemul implică mai multe părţi diferite. Programele au legătură cu obiectivele naţionale şi sunt dezvoltate într-un proces care include atât cadrul legislativ, cât şi educaţia. Există atât la nivel local, cât şi naţional, diferite organizaţii care deţin cunoştinţe în domeniu şi care doresc să se implice în aceste programe. Parteneriatul include obiectivele industriale şi proprietarii diferitelor obiective unde sunt necesare controale de prevenire. Sunt folosite mai multe metode pentru atingerea obiectivelor propuse.

Trebuie implicate toate părţile interesate. Acestea includ administraţiile centrale şi locale, instituţii, servicii de pompieri, posibile victime şi grupuri vulnerabile. Statisticile ajută în identificarea grupurilor şi domeniilor ţintă.

Responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse trebuie să aparţină municipalităţii locale, unde pot fi identificate riscurile şi acţiunile implementate. Serviciile de pompieri au rolul de a conduce activităţile, deci prezenţa lor în prevenirea incendiilor trebuie să fie evidentă.

Activitatea de prevenire nu este voluntară. Sunt necesare noi reglementări pentru a schimba vechile sisteme. Presiunea executată de guvern asupra autorităţilor locale este utilă. Statele trebuie să găsească metode prin care să arate cum sunt folosite resursele financiare alocate pentru prevenirea incendiilor. Populaţia trebuie să cunoască cum sunt folosiţi banii publici. De exemplu: în Norvegia, din anul 1991, s-a aplicat strategia de a folosi mai multe fonduri pentru prevenirea incendiilor.

În Marea Britanie, unităţile de pompieri sunt foarte des controlate, iar activitatea lor în domeniul prevenirii incendiilor este raportată către guvern. Aceste controale au legătură cu strângerea de fonduri. Se va face o cerere către serviciile de pompieri prin care acestea vor arăta modul în care au fost cheltuiţi banii publici.

Complexitatea procesului este evidentă. Uniunea Europeană poate fi un teritoriu pe care se pot prezenta exemple pozitive şi pe care se pot face schimburi de experienţă.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel:

Austria Proiecte în curs de desfăşurare Există un progres constant în domeniul prevenirii incendiilor şi al

securităţii la incendiu. Unele teme sunt: Reglementări comune; dezvoltarea, revizuirea ghidurilor tehnice , implementarea standardelor Uniunii Europene

128

în legătură cu clasificarea din punct de vedere al rezistenţei la foc şi al reacţiei la foc.

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Simplificarea şi standardizarea legislaţiei.

Belgia Proiecte în curs de desfăşurare

O problemă importantă o reprezintă competenţa împărţită pe două niveluri (naţional şi regional). Sunt în curs de desfăşurare mai multe proiecte (în domeniul prevenirii incendiilor):

• Reformarea unităţilor de pompieri • Propuneri pentru modificarea standardelor de bază • Analiza riscului (studiu) • Statistica şi refacerea bazelor de date

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Riscul de incendiu reprezintă un element important care trebuie luat

în seamă la stabilirea legilor şi a standardelor. Danemarca

Proiecte în curs de desfăşurare Se află în curs de publicare un „ Ghid de securitate”. S-a hotărât

sistematizarea datelor şi experienţei rezultate în urma incendiilor. Fuziunea companiilor de asigurări a avut drept rezultat implementarea unei baze de date care este compatibilă cu programul DEMA pentru înregistrarea incendiilor. Acest lucru face posibilă compararea daunelor înregistrate cu eforturile trupelor de pompieri şi cu cauza de incendiu. Ingineria securităţii la incendiu este pe cale să fie implementată.

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Numărul victimelor produse în urma incendiilor. Educarea copiilor şi a tinerilor în domeniul securităţii la incendiu. Arsonul poate fi considerat una din cauzele principale ale incendiilor

(poate ajunge până la 40% din totalul incendiilor). Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes Programele daneze de învăţare din şcoala primară au avut un răspuns

foarte bun şi o cerere foarte mare, bazându-se pe personaje foarte mediatizate pe posturile naţionale de televiziune.

Finlanda Proiecte în curs de desfăşurare Nevoia de a acorda mai multă atenţie prevenirii incendiilor şi a

accidentelor. În acest sens, cea mai mare problemă o reprezintă schimbarea

129

mentalităţii unităţilor de pompieri în ceea ce priveşte prevenirea incendiilor. Rolul unităţilor de pompieri trebuie schimbat de la activ la proactiv.

Securitatea la incendiu la spitale şi la adăposturi sunt priorităţile ultimilor ani. Un model suplu, pentru analizarea securităţii la incendiu şi a siguranţei evacuării, a fost folosit pentru aşezăminte sociale, clinici medicale şi instituţii.

Prevenirea arsonului reprezintă un proiect aflat în desfăşurare de mai mulţi ani şi care continuă să fie un subiect deosebit de important.

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Munca de prevenire bazată pe luarea în considerare a riscului.

Deoarece resursele nu vor creşte, este recomandat ca rezultatele să se atingă prin abordarea activităţilor într-un mod mai eficient.

Nevoia unui mediu de viaţă mai sigur pentru populaţia în vârstă. Date referitoare la accidente, de o mai bună calitate, cât şi o analiză

mai sistematizată a datelor. Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes Activităţi de informare legate de incendiile izbucnite dintr-o cauză

de natură electrică direcţionate atât către consumatori cât şi către profesionişti. Antrenament în vederea creşterii siguranţei la locurile de muncă unde se lucrează la temperaturi înalte.

Germania Proiecte în curs de desfăşurare Numărul cazurilor de arson cauzate de copii este destul de ridicat.

Datorită iniţiativei asociaţiei pompierilor, mai multe landuri au implementat instruirea privind securitatea la incendiu în cadrul legislativ corespunzător fiecărui land. La celelalte landuri, acest aspect se află în faza de dezvoltare, fiind necesară armonizarea condiţiilor.

În Germania, mor în urma incendiilor între 450 şi 500 de persoane (aproximativ 6 victime la un milion de locuitori), 80% dintre acestea în clădiri rezidenţiale. Populaţia trebuie să fie mai bine educată în ceea ce priveşte securitatea la incendiu şi să adopte mijloace proprii de apărare împotriva incendiilor cum ar fi detectoarele de fum. Reglementările Uniunii Europene, cum sunt Eurocodurile, reprezintă un element important în accelerarea procesului.

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Obiectivele landurilor nu sunt, din păcate, uniforme. Mai multe

landuri se concentrează asupra următoarelor subiecte: • Educarea populaţiei în legătură cu prevenirea incendiilor;

130

• Efortul de a ajunge la statistici concludente, care pot conduce la dezvoltarea unei mai bune securităţi la incendiu.

Grecia Proiecte în curs de desfăşurare În Grecia, principalele probleme din domeniul prevenirii incendiilor

sunt concentrate, în special asupra platformelor industriale care prezintă risc foarte mare de incendiu şi asupra complexelor de clădiri, centrelor de recreare şi de divertisment. În ultimele două cazuri, poliţia şi municipalitatea locala sunt de asemenea implicate. Principalele proiecte aflate în desfăşurare se află la metrou, la tuneluri prin care trec autostrăzi, aeroporturi şi la structura stadionului olimpic din Atena.

Notă: datele au fost transmise înainte de desfăşurarea Jocurilor Olimpice.

Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes Trebuie menţionat că majoritatea clădirilor din Grecia sunt

confecţionate din beton, care este un material rezistent la foc. Irlanda

Proiecte în curs de desfăşurare • Completarea legislaţiei primare; • Introducerea metodelor de încercare şi a standardelor din

Uniunea Europeană. Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes O parte dintre autorităţile din domeniul apărării împotriva incendiilor

au implementat programe de calitate legate de anumite categorii de clădiri. Italia

Proiecte în curs de desfăşurare Reforma din Ministerul de Interne a avut o mare influenţă asupra

sectorului prevenirii incendiilor prin crearea Direcţiei Centrale de Prevenire şi Securitate în domeniul tehnic. La începutul anului 2002 o serie de direcţii au fost reorganizate, având următoarele obiective:

simplificarea proceselor tehnico-administrative; creşterea calităţii studiilor care stau la baza reglementărilor

tehnice din domeniul prevenirii incendiilor; dezvoltarea unor noi reglementări tehnice referitoare la acele

activităţi care nu au fost încă abordate; continuarea unor programe mai vechi care au drept scop

îmbunătăţirea serviciilor oferite comunităţii cum ar fi „În siguranţă împreună şi prevenirea incendiilor”

131

(informaţiile pot fi obţinute accesând site-ul www.vigilfuoco.it), „Reguli privind controlul produselor”, „Laboratorul Europa 1”, „Laboratorul Europa 2”.

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare În acest moment atenţia este concentrată asupra următoarelor

sectoare: - folosirea unor metodologii tehnice legate de securitatea la

incendiu în special pe linia combaterii accidentelor majore; - creşterea spiritului şi culturii de apărare împotriva incendiilor la

nivel naţional; - întărirea sistemului de voluntariat prin completarea legislaţiei;

Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes - în luna iunie 2002 au fost adoptate măsuri excepţionale de

organizare pentru a creşte rigurozitatea examinării rapoartelor referitoare la activităţile legate de riscurile majore. Monitorizarea acestei activităţi de către Comitetele Regionale Tehnice a avut drept rezultat dublarea randamentului ca urmare a măsurilor adoptate;

- Cursuri speciale de antrenament pentru pregătire personalului serviciilor de urgenţă au avut loc la nivel regional.

Norvegia Proiecte în curs de desfăşurare În ultimii 12 ani, eforturile au fost concentrate către îmbunătăţirea

activităţii de prevenire a incendiilor. În acest scop la fiecare serviciu regional a fost angajat cel puţin un specialist la 10.000 locuitori. În acest moment se fac eforturi pentru extinderea cooperării între serviciile de pompieri şi autorităţile locale cu atribuţii de control în domeniul energetic.

În acest moment se desfăşoară un proiect care să asigure prevenirea incendiilor în locuinţe private pentru persoanele cu dizabilităţi. Proiectul se derulează în cooperare cu importanţi investitori străini.

Un proiect asemănător se desfăşoară şi are drept scop evitarea distrugerilor din patrimoniul naţional.

Legat de pierderea de vieţi omeneşti în urma incendiilor, se desfăşoară un proiect privind incendiile la locuinţe. Date din statistica cauzelor de incendiu constituie baza proiectului; elementele componente ale proiectului sunt instalaţiile şi echipamentele electrice, utilizarea pe scară largă a instalaţiilor de gaze, comportamentul oamenilor legat de riscul la incendiu.

132

O comisie de experţi întruniţi la Ministerul Justiţiei a propus o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii privind cercetarea cauzelor de incendiu. Stabilirea unei comisii regionale de cercetare a cauzelor de incendiu, formată din un ofiţer din partea poliţiei, un inspector din domeniul energetic şi ofiţeri din serviciul local de prevenire, a fost una dintre principalele propuneri.

Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes Prevenirea incendiilor s-a concentrat asupra hotelurilor, spitalelor şi

instituţiilor de ajutor social în ultimii 10 ani, ceea ce a dus la scăderea la doar 4 morţi în urma incendiilor din 1986.

O preocupare permanentă legată de: incendiile în locuinţe, montarea detectoarelor şi amplasarea stingătoarelor în locuinţe a condus la scăderea numărului de victime în urma incendiilor cu 10% în perioada 1991-2000.

Suedia Proiecte în curs de desfăşurare În Suedia au loc anual cca. 10.000 de incendii care au drept cauză de

incendiu acţiunea intenţionată (arson). Majoritatea au fost iniţiate de către copii şi tineri, problemă care a fost studiată în mod special. Factorii sociali şi daunele generale în urma incendiilor au afectat clădirile publice (şcoli, clădiri medicale, terenuri de sport).

Securitatea la incendiu pe timpul desfăşurării evenimentelor muzicale reprezintă o altă problemă cu care s-au confruntat serviciile suedeze pentru situaţii de urgenţă.

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Chestiunile legate de comportamentul uman reprezintă singurul şi

cel mai important factor legat de securitatea la incendiu. Erorile, rutina şi ignoranţa contribuie la apariţia incendiilor. În acest

sens trebuie implementate soluţii tehnice privind prevenirea incendiilor care să fie aduse la cunoştinţa cetăţenilor.

Olanda Proiecte în curs de desfăşurare O problemă delicată o reprezintă punerea în practică a legislaţiei.

Legislaţia are tendinţa de a se dezvolta într-un mod complex. Reglementările din domeniul construcţiilor sunt foarte greu de implementat. Olanda se confruntă cu un deficit de inspectori instruiţi la un nivel corespunzător.

Se fac mari eforturi în procesul de obţinere a certificatului de atestare care se obţine pe termen lung şi în urma unor analize amănunţite a modului în care s-au efectuat controalele.

133

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Menţinerea legislaţiei şi crearea responsabilităţii în ceea ce priveşte

securitatea la incendiu. Marea Britanie

Proiecte în curs de desfăşurare Unul dintre principalele proiecte îl reprezintă dezvoltarea cooperării

strategice între comunităţile locale. Procedurile de intervenţie la incendiu s-au dezvoltat pentru a veni în sprijinul serviciilor de pompieri. Cursul privind procedurile de intervenţie din cadrul proiectului cooperării strategice între comunităţile locale demonstrează înlesnirea modalităţilor de acţiune la case, clădiri din domeniul sănătăţii şi locuinţe, astfel încât serviciile de pompieri şi-au maximizat randamentul. Informaţii pe site-ul: www.firesafetytoolbox.org.uk

Sectoare vitale pentru proiectele viitoare Securitatea la incendiu constituie o parte integrantă a

managementului riscului de incendiu şi a reducerii acestuia. Planurile de viitor trebuie direcţionate inevitabil în vederea sprijinirii

obiectivelor legate de risc. Nu este lipsit de importanţă continuarea colaborării cu publicul şi cu

partenerii, folosind cele mai eficiente mijloace. (www.firekills.gov.ul) Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes În fiecare an au loc cel puţin două campanii naţionale cu tema:

Concepte de prevenire, detecţie şi salvare. Toate campaniile au avut perioade pre şi post-campanie care au fost

realizate cu ajutorul evaluărilor statistice şi în urma cărora au putut fi luate măsuri de reducere a numărului de victime şi schimbarea mentalităţii în rândul populaţiei.

În Scoţia a fost introdus managementul integrat al riscului. Acest proces va demara în scurt timp în Anglia şi Ţara Galilor.

5. Incendii cu victime

Ţara Populaţia (mil.)

Incendii cu victime (2001)

Morţi/1 milion

Observaţii/Comentarii

Austria 8 52 morţi 6,5 Număr de victime de la toate tipurile de incendii

Belgia 10,2 Nu este disponibil Danemarca 5,4 74 morţi în

72 incendii 13,7 Aceste cifre se referă la toate

incendiile cu victime indiferent de tip, construcţie, inclusiv incendii la autovehicule

134

Finlanda

5,2 77 morţi în 67 incendii

14,8 66 au murit în clădiri. Întrucât morţii nu se înregistrează în mod curent în sistemul de raportare centralizat pentru incendii, aceste date se bazează pe informaţiile din mass media.

Germania 82,4 600 7,3 estimat 500-600. Grecia

10,5 64 victime (1 pompier)

6,1 Datele de mai sus se referă la toate victimele indiferent de tip, construcţie, zonă (pădure-oraş) etc.

Irlanda

3.96 58 morţi 14,5 Aceste cifre includ toate victimele care s-au înregistrat în 28 zile de incendii la care au participat (răspuns) pompierii. Ele includ incendiile din toate categoriile de construcţii şi din alte locuri (de exemplu incendii la autovehicule). Marea majoritate a victimelor s-a înregistrat în clădiri de locuit. În 2001 s-au înregistrat două victime într-o construcţie clasificată ca alta decât de locuit şi una într-o situaţie din exteriorul construcţiei (în 1998 - 45, în 1999 - 51, în 2000 - 43).

Italia

56 Circa 1060 1,9 Nu sunt disponibile date referitoare la 2001. În conformitate cu statisticile prezentate în anii anteriori, numărul de victime cauzate de incendii este de 1,9 la un milion de locuitori.

Norvegia

4,5 65 morţi în 54 incendii

14,4 Cifrele se referă la toate incendiile soldate cu morţi indiferent de tip (47 incendii soldate cu morţi, 53 victime în 2000, 60 victime în 1999).

Portugalia

10 6,1 61 103 morţi în 2002 (76 în locuinţe şi 37 în industrie, inclusiv 1 pompier). 61 morţi în 2001 (56 în locuinţe

135

şi 6 în industrie). 53 morţi în 2000 (48 în locuinţe şi 5 în industrie).

Suedia

8,9 137 morţi în 121

incendii

15,4 Aceste cifre se referă la toate incendiile indiferent de tip, construcţie, vehicul etc. 1999: 100 incendii - 110 victime. 2000: 92 incendii - 98 victime. 2002: 126 incendii - 137 victime.

Olanda

16,2 62 morţi

3.8 38 dintre aceste 62 victime s-au înregistrat la incendii în locuinţe. Nu s-a înregistrat nici un pompier.

Marea Britanie

58 627 morţi în 560

incendii

10,8 O persoană a cărei moarte este atribuită unui incendiu este contabilizată ca victimă chiar între morţii care s-au produs în ultimele săptămâni sau luni. Această cifră este supusă revizuirii când s-a primit ultima informaţie care confirmă cauza morţii. Valoarea estimată a acestei cifre revizuite este 606.

Consideraţii generale Raportul decese/un milion de oameni este cu siguranţă mai mare.

Este util să se determine tendinţele privind modul de colectare a datelor an de an. Asociaţia Internaţională pentru Studiul Asigurărilor din Domeniul Economiei (The International Association for the Study of Insurance Economics) elaborează în fiecare an un buletin numit Statistici ale Incendiilor în Lume (World Fire Statistics). Cifrele prezentate aici pentru Suedia nu sunt cifrele oficiale de care se dispune. Ei dau cifre mai mari din anumite raţiuni. Se poate verifica la www.genevaassociation.org.

Exemple de incendiu tipic cu victime în unele ţări: Austria

Într-o seară o persoană a aprins o lumânare în camera de zi. Persoana a plecat la culcare şi a uitat să stingă lumânarea. Lumânarea a generat o ardere mocnită a fost sesizată mult timp, dar a produs o cantitate mare de fum. Incendiul s-a propagat şi a fost sesizat de un vecin care a anunţat pompierii. Pompierii au sosit şi au spart uşa. Pompierii echipaţi cu aparate de respiraţie au stins incendiul în camera de zi şi simultan au căutat în apartament. Ei au găsit persoana în pat. Persoana a fost scoasă la aer curat.

136

Reanimarea a eşuat. Deşi incendiul nu a afectat direct dormitorul, acesta s-a umplut cu fum şi persoana a murit prin inhalare de fum.

Belgia Este un incendiu într-o locuinţă privată. (fără date suplimentare)

Danemarca Un incendiu tipic cu victime include un bărbat de peste 65 ani care

locuia singur. Incendiul a fost generat de fumat, combinat cu abuzul de alcool sau droguri/medicamente. Moartea s-a produs înainte de sosirea pompierilor.

Finlanda Un om de vârstă mijlocie care locuia singur a adormit sau a leşinat

din cauza ţigării care a căzut sau a ibricului care a dat în foc. Germania

Victime au fost o mamă şi unul din copii săi. Nesupravegheat de părinţi, copilul cel mare se juca cu chibrituri şi o lumânare. Pompierii au putut salva tatăl şi doi dintre copii din mansarda apartamentului cu ajutorul scărilor. Mama şi un copil au fost găsiţi morţi. Supravieţuitorii au fost duşi la spital cu intoxicaţie severă prin inhalare de fum. Apartamentul nu avea detector de fum. Pompierii au stins incendiul rapid.

Grecia Victima a fost o bătrână ce locuia singură care a folosit o candelă

agăţată în apropierea hainelor şi cărţilor. Când au sosit pompierii a fost găsită moartă pe pardoseala dormitorului. Victima a încercat să iasă, dar a fost prea târziu. În apartament nu era nici un mijloc tehnic de apărare împotriva incendiilor. Incendiul a fost foarte uşor de stins.

Portugalia Două incendii tipice: • Într-o locuinţă privată, cauzat de supraîncălzirea cablurilor şi

sistemelor electrice. • În mica industrie, cauzat de funcţionarea necorespunzătoare a

echipamentelor, maşinilor şi instalaţiilor electrice. Suedia

Victima a fost un bărbat de vârstă mijlocie care locuia singur. El era cunoscut ca fumător şi consumator de bere şi băuturi alcoolice. Uneori adormea fumând în fotoliu, pe canapea sau în pat. Vecinii şi prietenii erau conştienţi de acest risc după unele incidente. Când au sosit pompierii l-au găsit mort pe pardoseală. Probabil victima a fost neglijentă cu ţigara. În micul apartament nu exista un detector de fum. Incendiul a fost uşor de controlat.

Olanda

137

Victima a fost o persoană în vârstă. Incendiul s-a produs noaptea când persoana dormea. În casă nu exista un detector de fum. Cauza probabilă a incendiului a fost un echipament care funcţiona sau era utilizat defectuos. Incendiul a fost uşor de controlat.

Marea Britanie Incendiul s-a declanşat în holul de la parterul unei case cu două etaje

şi terasă. Incendiul a părut să fie de natură accidentală şi a fost găsită o persoană de sex feminin în faţa camerei de zi de la parter, decedată. Un bărbat şi trei copii s-au evacuat înaintea sosirii pompierilor.

Raportul victimelor în incendiu, morţi/1 milion de locuitori variază

mult. Diferenţele între ţări pot proveni de la:

Mai mult sau mai puţin de la lumânări Persoane în vârstă care locuiesc în case Sisteme de încălzire Focuri deschise Consumul de alcool Utilizarea de lemn, nu cărămizi şi

pietre Număr de pompieri profesionişti Număr de pompieri voluntari Mai mult sau mai puţin echipament electric

Trasee de cabluri

Diferenţe între case Gradul de conştiinţă (conştientizare) Obiceiul de a fuma Oameni vârstnici în instituţii

(instituţionalizaţi) Vârsta medie Reglementări severe privind locuinţele Comportamentul uman Obiceiul de a bea Climatul şi cultura Norme pentru instalaţii electrice

0Cauzele deceselor în incendii nu pot fi stabilite uşor. Ele sunt specifice fiecărei naţiuni. Caracteristicile comportamentale sunt cele mai importante. Este de asemenea complicat deoarece numai factorii umani precum consumul total de tutun sau alcool nu pot explica diferenţele. Trebuie să se înţeleagă cum şi unde sunt utilizate astfel de droguri şi de către cine. De exemplu tabelul următor:

Fumători în unele ţări europene. Bărbaţi/femei

Danemarca 31/27 Germania 40/32 Grecia 47/29 Finlanda 27/20 Norvegia 30/30 Suedia 16/19

138

Olanda 33/27 Marea Britanie 28/26

Prin comparaţie cu datele de mai sus, rezultă că nu există legătură între numărul de incendii cu victime şi numărul de fumători.

6. Rapoarte şi statistici

Statisticile la nivel naţional reprezintă baza pentru activitatea de

prevenire viitoare. Acestea furnizează date despre incendiile din diferite tipuri de clădiri sau activităţi, precum şi numărul deceselor produse şi cauzele care au dus la acestea.

Statisticile sunt utilizate pentru identificarea tendinţelor, pentru scopuri informative, pentru planificarea misiunilor. Statisticile pot fi utilizate pentru dezvoltarea şi evaluarea politicii de securitate la incendiu şi pentru întocmirea unor previziuni în ceea ce priveşte nivelul incendiilor şi numărul victimelor. Precampaniile şi postcampaniile folosesc aceste cifre, şi la rândul lor sunt utilizate pentru implementarea strategiilor de reducere a efectelor negative. Există diferenţe între cerinţele legale şi necesitatea realizării unei baze de date la nivel naţional cu acest tip de informaţii. Majoritatea informaţiilor fac referire la victimele de pe urma incendiilor.

Unele ţări obţin marea majoritate a informaţiilor de la poliţie – poate şi pentru că poliţia este implicată mai mult în investigarea cauzelor incendiilor. Unele servicii de pompieri au în derulare sau intenţionează să implementeze programe speciale de investigare a cauzelor incendiilor. Vor fi astfel mai multe detalii despre funcţionarea corespunzătoare a mijloacelor P.S.I. sau a echipamentelor, comportamentului şi responsabilităţii, acordând o atenţie deosebită cauzelor. Cooperarea cu companiile de asigurări poate fi îmbunătăţită. În mod normal acestea comunică doar costul total la nivel naţional al pagubelor produse la incendiu.

Statisticile trebuie să fie suficient de detaliate pentru a putea fi folosite la realizarea noilor reglementări. Actualmente, cercetătorii sunt utilizatorii cei mai frecvenţi. Autorităţile vor trebui de asemenea să folosească aceste informaţii furnizate de statistici şi să să întocmească analize temeinice. Efectul de feed-back cauzat de interacţiunea dintre producerea incendiilor şi prevenirea incendiilor trebuie în continuare dezvoltat şi îmbunătăţit.

Toate statele consultate au solicitat îmbunătăţirea statisticilor şi nu înmulţirea acestora. Ele trebuie folosite adecvat. Toţi termenii trebuie să fie foarte bine definiţi altfel rezultatele nu pot fi utile. Se impune necesitatea

139

unor Statistici Europene privind Incendiile (statistici detaliate care să contribuie la analiza cost/beneficiu). Statisticile trebuie să fie folosite de agenţiile naţionale să sprijine întocmirea unor reglementări şi să furnizeze informaţii pentru găsirea unor noi soluţii pentru combaterea evenimentelor nedorite.

Statisticile privind incendiile sunt esenţiale pentru fiecare naţiune în parte. Statisticile realizate de brigăzile de pompieri sunt doar o singură sursă, pe lângă acestea mai existând şi cele ale companiilor de asigurări şi ale altor organizaţii de profil. Programele de cercetare a cauzelor de incendiu pot furniza detalii importante pentru îmbunătăţire.

Unele statistici pot fi utilizate de către Comisia Europeană pentru a crea o imagine despre problemele de securitate la incendiu în Europa. Sistemele naţionale sunt baza de plecare. Toate aceste cifre trebuie bine definite, la ora actuală existând mari preocupări în ceea ce priveşte situaţia actuală a statisticilor incendiilor la nivel internaţional. Cu sprijinul Comisiei se pot face mai multe eforturi pentru îmbunătăţirea statisticilor cu scopul de a înţelege mai bine necesitatea şi modalitatea de abordare a securităţii la incendiu.

O bază de date bună care conţine definiţii şi cifre exacte şi concrete este un obiectiv naţional. S-a remarcat faptul că eficienţa unui sistem se dovedeşte după o utilizare de câţiva ani. Precizia cifrelor este esenţială atunci când acestea sunt folosite la cercetări ştiinţifice. Compatibilitatea poate fi o problemă a schimbului de informaţii între sectoare, un exemplu elocvent în acest sens fiind faptul că nu se ştie cu siguranţă dacă poliţia şi companiile de asigurări au aceleaşi definiţii. O primă măsură de îmbunătăţire ar fi ca toate sistemele să aplice acelaşi set de definiţii.

Pentru dezvoltarea obiectivelor şi programelor eficiente şi pentru înţelegerea problemelor legate de incendii este nevoie mai mult decât de statisticile brigăzilor de pompieri. Un sistem naţional sănătos furnizează feedback-ul necesar optimizării programelor. Trebuie să se cunoască şi costurile. Compania de asigurări poate să ofere informaţii privind costurile, însă trebuie ştiut că acestea nu acoperă toate pierderile survenite în urma unui incendiu. Concluziile trase în urma stabilirii cauzelor incendiilor reprezintă un element esenţial atunci când acestea sunt comparate cu statisticile generale.

Este nevoie de statistici ale incendiilor la nivel european. În prezent există astfel de statistici care fac comparaţie vizavi de problema deceselor persoanelor în urma producerii incendiilor. În fiecare an „World Fire Statistics“ publică astfel de cifre. Unii participanţi la proiect sunt de acord

140

cu cifrele publicate de aceştia, în timp ce alţii nu. Italia refuză total aceste cifre. În cadrul acestui proiect, numărul deceselor de pe urma incendiilor a fost furnizat de către autorităţile naţionale. Dar aspectele care ar trebui introduse în aceste statistici variază de la o ţară la alta. Organizaţia Mondială a Sănătăţii dispune de aceleaşi cifre. Nu se pot înţelege diferenţele, dacă nu folosim aceeaşi termeni.

Pentru a putea fi în stare să furnizăm statistici ale incendiilor la nivel european şi să putem da o dimensiune problemelor, este nevoie de sisteme naţionale şi:

- acordul în ceea ce priveşte cerinţele minime; - utilizarea unor definiţii stabilite de comun acord; - punerea accentului pe decesele de pe urma incendiilor şi pe costul

total al pagubelor; - comentarii şi declaraţii de la fiecare naţiune; - date bine stabilite de furnizare a datelor. Statisticile privind incendiile de pădure sunt centralizate datorită

faptului că sunt reglementate de directive ale Uniunii Europene. Pompierii pot încerca să coopereze cu World Fire Statistics, chiar dacă misiunea acesteia este la nivel mondial şi nu numai european.

Raportul anual al incendiilor În răspunsurile primite de la statele europene se observă necesitatea

unui schimb mai intensiv de informaţii între ţări. Trebuie găsite cele mai bune metode şi idei.

Schimbul anual de informaţii între naţiuni este o modalitate de a învăţa. Pe lângă statisticile naţionale sunt necesare informaţii cu privire la tendinţe, probleme, practici eficiente, exemple pozitive şi legislaţie nouă sau în curs de realizare. Acest schimb de informaţii poate fi iniţiat şi apoi dezvoltat pas cu pas. Orice informaţie scrisă va trebui să fie simplă. Reţeaua este modalitatea cea mai simplă pentru a realiza schimbul de informaţii.

Se impune necesitatea unei mai bune cooperări între autorităţile naţionale de securitate la incendiu. Cooperarea implică mai mult decât statisticile. Este bine să se aibă în vedere cadrul în care se petrec acestea şi să se interpreteze de ce au loc. Un raport naţional general poate cuprinde:

- Fondul şi informaţia din statistici; - Experienţele şi rezultatele privind securitatea la incendiu; - Lecţii învăţate şi experienţe trăite la incendii; - Cele mai bune metode;

141

- Concluziile la nivel naţional; - Programe; - Probleme principale şi tendinţe – reacţii după incendiile majore. În acest sens, Uniunea Europeană poate oferi un sprijin important.

Comisia poate furniza o explicaţie privind importanţa unor astfel de rapoarte, necesitatea cooperării şi schimbului de experienţă. Uniunea Europeană poate de asemenea să se comporte ca un coordonator, chiar dacă Comisia nu este organismul primar care primeşte aceste informaţii.

Uniunea Europeană are nevoie de realităţi importante care să poată exprima o serie de informaţii despre dificultăţile întâlnite la incendii. Calitatea trebuie să fie la standarde ridicate.

European Commission‘s Joint Research Centre a organizat în Septembrie 2003 un seminar – „Lecţii învăţate de la incendiile din clădiri”. Prin intermediul acestor lecţii s-a observat că marea majoritate a reglementărilor importante se fac în urma producerii unor incendii majore. Greşeli s-au făcut la toate nivelurile (prevenire, planificare, intervenţie) şi se găsesc în toate domeniile (tehnic, organizatoric, comportamental). Greşeli se produc adesea în multe sectoare (construcţii, proprietarul, chiriaşii, unităţile de pompieri) iar incendiile nu ţin cont dacă aceste clădiri sunt mai vechi sau mai noi.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel : Austria Nu există statistici şi rapoarte reale. Există diferenţe de la land la

land. Momentan se implementează un nou sistem pentru Viena.

Belgia Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Există un raport anual care este întocmit de brigada de pompieri şi care este înainta la SPF Interior

Este obligatorie întocmirea acestor statistici?

Nu

Cum sunt prezentate statisticile? (bază de date şi rapoarte anuale) La momentul acesta nu sunt realizate statistici la nivel naţional.

Există un studiu despre cum ar trebui realizate acestea. Brigăzile locale de pompieri investighează majoritatea incendiilor majore. Rapoartele sunt înaintate la SPF Interior, dar nu există o bază de date care să conţină aceste rapoarte.

142

Unele brigăzi de pompieri au luat parte la un plan experimental zonal de analiză a riscurilor. Informaţiile dobândite sunt necesare activităţii viitoare a brigăzilor de pompieri.

Danemarca Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Există un format standard. Cifrele sunt furnizate anual de brigăzile de pompieri către Agenţia de Management al Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca. Aproximativ 60% din totalul brigăzilor de pompieri oferă mai multe informaţii decât prevede legea. Sistemul se va schimba în anul 2005.


Nu

Cum sunt prezentate statisticile?

În rapoarte anuale întocmite de Agenţia de Management al Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca. Calculele locale se fac prin intermediul programelor DEMA.

Statisticile sunt utilizate iniţial pentru furnizarea realităţilor în ceea ce priveşte capacitatea de răspuns la incendiu a sistemului de urgenţă danez. Pe termen lung acestea vor fi utilizate la identificarea tendinţelor şi la întocmirea analizelor de risc necesare muncii de prevenire. Noile metode bazate pe evaluarea riscurilor necesită statistici tot mai bune.

Companiile de asigurări întocmesc la rândul lor şi ele statistici dar o mare parte din aceste date nu sunt disponibile. Se fac eforturi de către Brigada de Pompieri din Copenhaga pentru rezolvarea acestei neînţelegeri, instituţie ce se află în relaţii bune de cooperare cu aceste companii de asigurări.

Se cooperează cu societăţile de asigurări şi pentru obţinerea informaţiilor legate de costul total al pierderilor provocate de incendii.

Finlanda Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Brigăzile de pompieri completează formularele rapoartelor pentru fiecare eveniment în parte. Aceste formulare sunt colectate într-un sistem de baze de date computerizat, acesta din urmă fiind sursa din care sunt realizate statisticile de către brigăzile de pompieri şi autorităţile centrale.


Da, conform Legii serviciilor de salvare: - Autoritatea municipală de salvare furnizează informaţii cu privire la date, resurse, colaborări şi alte activităţi desfăşurate de serviciile de salvare, acestea fiind centralizate de Biroul Naţional de statistici.

143


Statisticile întocmite la nivelul brigăzii de pompieri, municipal, regional, provincial, naţional, etc. sunt publicate în diferite articole, rapoarte, studii şi acoperă o varietate de domenii. Pe viitor Ministerul de Interne va publica statisticile anuale.

Datele sunt utilizate: - pentru activitatea de analiză a riscurilor; - pentru concepţiile generale; - pentru identificarea frecvenţei de producere a unor tipuri de

accidente, cauze de producere a incendiilor, etc; - pentru monitorizarea tendinţelor; - pentru evaluarea şi îmbunătăţirea legislaţiei, programelor şi

activităţilor esenţiale. Rapoarte de monitorizare a tendinţelor şi a conştientizării sunt

întocmite periodic. Ultimul a fost întocmit în anul 2002 şi cuprinde considerente asupra tipurilor de risc la care este supusă populaţia şi vizavi de activitatea serviciilor locale de pompieri.

Nu există un sistem care să centralizeze date de la diferitele accidente. Datele finale obţinute sunt destul de fragmentate, acest lucru datorându-se faptului că unele organisme întocmesc propriile lor statistici utilizând metodele proprii. Statisticile furnizate de organismele guvernamentale precum şi cele furnizate de Centrul naţional de statistică cuprind date referitoare la decese accidentale, accidente industriale şi de trafic rutier. Companiile de asigurări au cele mai relevante date statistice care privesc pierderile materiale.

Potenţialul acestor date încă trebuie descoperit. Instituţiile academice utilizează adesea în cercetările lor aceste date. Brigăzile de pompieri devin din ce în ce mai conştiente de aceste posibilităţi, din moment ce noul sistem de analiză al riscurilor se bazează foarte mult pe aceste date.

Germania Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Formulare comune sunt utilizate de toate landurile dar colectarea datelor se face, în parte, diferit de la land la land. Germania nu deţine o statistică care să cuprindă toate datele la nivel naţional, furnizate de brigăzile de pompieri. Landurile realizează statisticile pe baza rapoartelor lunare sau anuale.


Nu

144


Statisticile la nivel local sunt publicate de brigăzile municipale de pompieri. În mod normal, landurile fac o conferinţă anuală de presă în care sunt prezentate statisticile brigăzilor de pompieri.

Statisticile referitoare la operaţiunile desfăşurate de brigăzile de pompieri sunt utilizate pentru identificare tendinţelor. Tendinţele sunt de definire clară a atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor şi a atribuţiilor de verificare tehnică. Sunt utile pentru planificarea misiunilor şi pentru analiza costurilor brigăzilor de pompieri. Statisticile furnizate de cele 16 landuri nu sunt uniforme şi conţin puţine date comune care pot fi comparate. Acestea nu sunt suficient de bine diferenţiate pentru a constitui un sprijin real pentru activitatea de prevenire a incendiilor. În consecinţă, landurile publică doar statisticile anuale ale brigăzilor de pompieri.

Cauzele producerii incendiilor sunt investigate şi stabilite de specialiştii poliţiei în criminalistică, brigăzile de pompieri neprimind întotdeauna rezultatele cercetării.

Ca sursă alternativă de furnizare a statisticilor pot fi menţionate companiile de asigurări care le întocmesc după propriile criterii.

Asociaţia pentru Dezvoltarea Protecţiei la Incendiu (Association for the Advancement of Fire Protection), un partener de încredere al industriei de apărare împotriva incendiilor şi brigăzile de pompieri lucrează actualmente la crearea unei baze de date digitale şi la un sistem de analiză a statisticilor: Inter STRES şi STRES (N.A. sistemul a devenit funcţional începând cu 2006). Sistemul – care trebuie să fie utilizat la nivel naţional – implică în primul rând brigăzile de pompieri, dar şi un număr însemnat de pompieri voluntari. Sistemul permite brigăzilor de pompieri stabilirea unor repere.

Pentru majoritatea părţilor implicate acest sistem nu este utilizat pentru analize sau pentru activitatea de prevenire a incendiilor. Excepţie fac unele brigăzi de pompieri care întocmesc statisticii amănunţite, obţinând astfel informaţii esenţiale pentru activitatea de prevenire a incendiilor.

Grecia Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Există un format standard. Datele sunt furnizate zilnic de către brigăzile de pompieri Directoratului de Informatică al Comandamentului Corpului de Pompieri Elen.

145


Da


Sunt prezentate în rapoartele anuale ale Directoratului de Informatică al Comandamentului Corpului de Pompieri Elen.

Statisticile sunt utilizate pentru identificarea tendinţelor şi pentru furnizarea datelor pentru informări. Sunt rareori detaliate suficient pentru a putea furniza date necesare activităţii de realizarea a noilor reglementări. Aceste date sunt utilizate de Uniunea Companiilor Greceşti de Asigurări.

Fiecare incendiu este cercetat minuţios de către brigada de pompieri în a cărei zonă de competenţă s-a produs. Rapoartele sunt transmise Directoratului de Informatică al Comandamentului Corpului de Pompieri Elen şi stocate într-o bază de date din care se extrage raportul anual.

Atunci când se confruntă cu incendii majore sau atunci când se impune, ofiţerii de pompieri strâng informaţii de la ofiţerii de poliţie pentru a putea identifica arsoniştii. Când avem de-a face cu incendii de proporţii se implică şi experţii din domeniul incendiilor care întocmesc un raport cu date detaliate despre producerea incendiului, pagubele produse şi măsurile de repunere în funcţiune a instalaţiilor şi clădirilor afectate.

Nu există analize speciale. Doar cercetătorii din cadrul instituţiile academice încearcă să întocmească analize, cu toate că, datele nu sunt suficiente şi adecvate pentru această activitate. Datele sunt înaintate pentru prelucrare altor organizaţii precum Autoritatea de Protecţie Civilă.

Irlanda Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Brigăzile de pompieri compilează şi transmit sinteze anuale Departamentului de mediu şi Guvernului care publică Buletinul Anual de Statistică a Incendiilor. Unele autorităţi din domeniul apărării împotriva incendiilor au un sistem de întocmire al statisticilor pe calculator, fapt ce simplifică această activitate, dar acest lucru nu este încă universal.


Da. Secţiunea 34 din Legea apărării împotriva incendiilor din 1981. O formula de raportare la nivel naţional a fost realizată în ultimii ani pentru simplificarea introducerii datelor pe calculator, insă mai există unele dificultăţi de colectare şi prelucrare a datelor.

Cum sunt prezentate statisticile? Statisticile sunt prezentate sub forma unor publicaţii anuale.

Raportul realizat în anul 2002 subliniază stadiul subdezvoltat al cercetării incendiilor în Irlanda. Activitatea de cercetare a cauzelor

146

incendiilor este nesemnificativă sau lipseşte cu desăvârşire, spre deosebire de activitatea poliţiei de investigare a posibilelor crime produse. Feed-back-ul care ar trebui să existe între incendii ca evenimente şi protecţia la incendiu a unei clădiri nu a fost realizat.

Statisticile brigăzilor de pompieri sunt întocmite anual. Un domeniu în care lucrurile stau relativ bine este acel al rapoartelor

privind numărul victimelor. Fiecare eveniment fatal este raportat imediat de autorităţile din domeniul apărării împotriva incendiilor. Sunt luate în considerare şi datele despre victimele cauzate de incendii provenite de la ziare sau de la Biroul Central de Statistică. Orice tendinţă observată este utilizată în cadrul campaniilor de informare preventivă ale Consiliului Naţional de Securitate. Acest consiliu lucrează actualmente la o cercetare pentru îmbunătăţirea nivelului de cercetare a cauzelor şi circumstanţelor de producere a incendiilor soldate cu victime.

Procesul de cercetare a cauzelor incendiilor de către poliţie reprezintă o sursă de informare, dar este folosit ca probă în instanţă şi nu este disponibil pentru a putea să se tragă învăţăminte. Statisticile publicate sunt uneori utilizate la studiile întreprinse de institutele de cercetare.

Italia Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Cu ajutorul rapoartelor de intervenţie executate de pompieri (ofiţer de pompieri, subofiţer sau comandant de echipaj).


Da.


Prin intermediul formelor standardizate ale rapoartelor de intervenţie.

Rapoartele şi statisticile sunt utilizate pentru monitorizarea internaţională, gestionarea resurselor pompierilor şi pentru fixarea priorităţilor activităţilor.

Buletinele şi statisticile sunt utilizate şi transmise de asemenea către oficiile independente ale Brigăzii Naţionale de Pompieri care, împreună cu autorităţile locale sunt responsabile pentru managementul politic şi administrativ. În afara acestui fapt, website-ul oficial www.vigilfuoco.it conţine o pagină de web denumită „Securitatea şi Prevenirea Incendiilor”, care furnizează informaţii statistice.

Datele sunt folosite de alte organisme ale administraţiei în scopurile impuse de lege.

Norvegia Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Pe formate standardizate. Cifrele sunt transmise continuu Directoratului pentru Securitate la Incendiu şi Securitate Electrică.

147


Nu. Dar toate brigăzile de pompieri le întocmesc şi aproape toate incidentele provocate de incendii sunt raportate. Sistemul funcţionează din 1986. Cauzele de producere a incendiilor sunt stabilite de Poliţie şi transmise Directoratului.


Sub forma rapoartelor anuale şi pe website-ul Directoratului www.dbe.no . Datele referitoare la victimele produse în urma incendiilor sunt introduse pe web tot timpul.

Directoratul a iniţiat în 1986 un proiect de colectare şi înregistrare sistematică a datelor privind incendiile şi alte intervenţii la care au fost chemaţi pompierii. Serviciile municipale de pompieri sunt obligate să raporteze Directoratului, astfel că, statistica naţională privind incendiile este alcătuită din rapoarte de la toate municipalităţile. În statistici au fost incluse ulterior şi rapoartele poliţiei şi ale întreprinderilor industriale referitoare la accidentele care implică substanţe periculoase. Pentru a întregi informaţiile oferite de serviciile de pompieri se adaugă informaţii şi de la societăţile de asigurări care furnizează cifre referitoare în general la costul pagubelor produse. În completare poliţia precizează cauzele incendiilor produse. Până în prezent, se poate face o conexiune între cauzele incendiilor raportate de poliţie care sunt aproximativ 70% din numărul incendiilor raportate de către serviciile de pompieri. Companiile de asigurări raportează Directoratului suma totala a pierderilor şi nu defalcat pe companii sau pe tipurile de incendii.

Serviciile de pompieri completează 4 tipuri de rapoarte: - Raportul solicitărilor care se completează cu toate solicitările şi alte

tipuri de asistenţă oferită. Acesta reprezintă practic un raport cu circuit intern pentru serviciile de pompieri.

- Raportul incendiilor produse în clădiri – se completează cu toate intervenţiile la clădiri, avioane şi vase. Raportul se trimite urgent Directoratului şi poliţiei districtuale. Raportul trebuie să conţină informaţii referitoare la data incendiului, adresa, etc. Acesta mai conţine: datele iniţiale şi asistenţa dată, originea, cum a fost stins incendiul şi ce a oprit extinderea incendiului. Apoi se specifică dacă a fost realizat dispozitivul şi dacă echipamentele au funcţionat corespunzător. Se notează decesele sau rănirile precizând vârsta şi sexul, precum şi valoarea pagubelor materiale produse.

- Raportul accidentelor care implică transportul substanţelor periculoase – se completează în urma accidentelor ce implică substanţe periculoase care se petrec pe şosele sau căi ferate şi care trebuie trimise fără

148

întârziere Directoratului. În aceste rapoarte se mai precizează informaţii cu privire la condiţiile de trafic, tipul autovehiculului care transportă substanţele periculoase, tipul accidentului şi cauza producerii acestuia. De asemenea se precizează în acest raport tipul substanţelor periculoase implicate şi se analizează posibilitatea de propagare a accidentului.

- Raportul trimestrial al apelurilor şi a altor tipuri de asistenţă – este un raport cumulativ care se înaintează Directoratului la sfârşitul fiecărui trimestru. În acesta sunt descrise şi celelalte situaţii care nu au fost trecute în celelalte rapoarte. Raportul nu este unul detaliat, dar în schimb prezintă situaţia accidentelor de trafic la care au fost solicitaţi pompierii, situaţia incendiilor produse în maşini, situaţia asistenţei ambulanţei, etc.

Întotdeauna se va pune problema dacă trebuie să se întocmească rapoarte mai stufoase şi detaliate, chiar dacă acest lucru presupune un număr mai mic de rapoarte, sau dacă trebuie să se întocmească rapoarte mai puţin detaliate, acest lucru presupunând un număr mai mare de rapoarte.

În Norvegia s-a ales soluţia de compromis: varianta rapoartelor relativ detaliate cu privire la incendiile produse în clădiri şi accidentele care implică transportul substanţelor periculoase, la care se adaugă şi numărul tuturor tipurilor de asistenţă acordată. După 16 ani sistemul este utilizat eficient de serviciile de pompieri. Se estimează că numărul rapoartelor înaintate Directoratului acoperă 100% domeniul de activităţi.

Serviciile de pompieri utilizează statisticile mai ales pentru justificarea activităţii lor şi pentru a putea face o comparaţie între costurile destinate activităţii lor operaţionale cu costurile altor municipalităţi. Statisticile sunt luate în considerare şi atunci când se stabilesc ordonanţele municipale şi atunci când se hotărăşte finanţarea pentru desfăşurarea corespunzătoare a misiunilor serviciilor de pompieri.

Directoratul publică statisticile naţionale privind incendiile atât în reviste, cât şi pe web.

Se fac eforturi deosebite pentru a optimiza introducerea şi utilizarea informaţiile din baza de date. De ani buni se colectează date de la incendii şi se realizează studii statistice. Acest lucru ajută în procesul decizional şi în munca de relaţii publice. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea sistemului statistic reprezintă una din priorităţi.

Portugalia Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către

În urma producerii fiecărui incendiu. Brigada de pompieri întocmeşte un raport către Centrul

149

brigăzile de pompieri? Districtual de Coordonare


Da


Este prezentată serviciului intern şi Şcolii Naţionale de Pompieri.

Suedia Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Există un format standard. Cifrele sunt raportate de către brigăzile de pompieri în fiecare luna la SRSA.


Nu.


Sub forma rapoartelor anuale întocmite de SRSA.. Sunt făcute şi pe un CD. Astfel se pot face diferite calcule.

Statisticile sunt folosite pentru identificarea tendinţelor. Rareori sunt detaliate suficient pentru a fi utilizate la realizarea de noi reglementări. Uneori sunt utilizate pentru analize cost-beneficiu. Aproape toate incendiile majore sunt cercetate de brigăzile locale de pompieri. Rapoartele sunt transmise la SRSA şi introduse într-o bază de date din care anual se extrage un raport.

În jur de 30 de brigăzi, care au aproximativ 40 de ofiţeri specialişti, au participat la programul naţional de cercetare a cauzelor incendiilor iniţiat de SRSA. În fiecare an sunt cercetate aproape 500 de evenimente. Poliţia participă la cercetare doar atunci când s-a comis o crimă sau există suspiciune de crimă. Confruntarea şi analiza detaliilor incendiilor se execută pentru a ridica nivelul cunoştinţelor despre incendii. Un rol deosebit îl are studierea dezvoltării incendiilor, supravegherea, analiza şi măsurile ce se impun a se lua atunci când discutăm despre incendii cu victime, incendii de cămine, precum şi alte tipuri semnificative de incendii. Programul determină o mai bună cunoaştere a incendiilor şi a cauzelor de producere a acestora, precum şi a defectelor instalaţiilor de detecţie şi semnalizare. Rezultatele constatate sunt făcute public şi aduse la cunoştinţa producătorilor şi a celor care le comercializează. Un alt aspect pozitiv îl reprezintă scăderea numărului „cauzelor nedeterminate” din rapoartele de intervenţie. SRSA este capabilă să răspundă necesităţilor datorate de apariţia unor noi riscuri de incendiu prin intermediul grupului de ofiţeri angrenaţi în acest program de cercetare a cauzelor de incendiu.

150

Costul anual al acestui program este în jur de 0,3 milioane de euro. Programul şi costurile acestuia sunt justificate de modalitatea eficientă de a rezolva anumite probleme atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Brigăzile nu pot rezolva de unele singure toate problemele apărute la incendii şi de aceea cooperarea membrilor cu SRSA a dus la obţinerea unor rezultate bune în ceea ce priveşte securitatea produselor.

Brigăzile de pompieri propun o nouă legislaţie care să facă referire la investigarea tuturor incendiilor precum şi a altor accidente. Ideea presupune şi folosirea experienţei celor care lucrează efectiv în domeniu (ofiţerii de pompieri).

Începând cu anul 1999 există un sistem voluntar de raportare a incendiilor cu victime. Acestea sunt raportate de brigăzile de pompieri şi de către poliţia locală. Informaţiile sunt culese de la presă. În acest fel sperăm să identificăm toate incendiile produse (inclusiv pe cele la care nu intervine brigada de pompieri). După mai mulţi ani de experienţă putem spune că acum avem o bază de date cu informaţii mai detaliate. Aceste cunoştinţe acumulate sunt extrem de utile campaniilor de informare preventivă. Una din concluziile esenţiale care se desprinde este aceea că scopurile propuse sunt greu de atins.

Olanda Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Biroul Central de Statistică (CBS), organism care este responsabil cu publicarea statisticilor incendiilor, deţine un sistem de baze de date electronic. Cifrele sunt furnizate lunar de către brigăzile de pompieri.


Completare acestor statistici nu este obligatorie.


Statisticile sunt prezentate în raportul anual „Statistica incendiilor”, întocmit de Biroul Central de Statistică .

Statisticile sunt utilizate pentru identificarea tendinţelor, pentru compararea diferitelor organizaţii şi pentru furnizarea datelor necesare evaluărilor şi informărilor. Concluziile sunt folosite rar atunci când se actualizează sau se întocmesc reglementări (detectoarele de fum sunt o excepţie). Atribuţiile de cercetare a cauzelor de producere a incendiilor majore revin brigăzilor locale de pompieri. Rapoartele sunt trimise la Biroul Central de Statistică şi stocate într-o bază de date, din care anual se alcătuieşte un raport.

151

Ministerele, Inspecţiile ministerelor, autorităţile regionale/locale, Institutul Naţional al Serviciilor de Pompieri Olandeze şi Managementul Dezastrelor (institut de pregătire şi centru de cercetare multidisciplinar, diferite institute de cercetare cu experienţă în domeniul securităţii la incendiu etc.) stau la baza activităţii de cercetare în domeniul securităţii la incendiu.

Raportul anual al Biroului Central de Statistică nu conţine informaţii recente (sunt necesari aproximativ 2 ani pentru ca acest birou să întocmească raportul) şi nu conţine informaţii foarte detaliate. Analiza ulterioară a datelor furnizate este necesară pentru a atinge un nivel superior al calităţii. Pentru îmbunătăţirea înţelegerii şi a utilităţii acestor rapoarte în domeniul prevenirii incendiilor, colectarea datelor trebuie să presupună o analiză în primul rând a cauzelor de producere a incendiilor. O atenţie deosebită trebuie acordată conştientizării şi responsabilizării populaţiei.

Marea Britanie Cum sunt centralizate statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri?

Prin intermediul analizei fiecărui eveniment în parte. Marea majoritate sunt întocmite manual şi codificate de guvern, care validează datele. În jur de 30% din totalul acestora sunt colectate direct de la brigăzile de pompieri. Există un program de modernizare care intenţionează să aducă procentul la 100% până cel târziu în anul 2006.


Nu, nu există legislaţie care oblige întocmirea statisticilor. În schimb există un acord între comandanţii brigăzilor şi Guvern în ceea ce priveşte furnizarea acestor date.


La nivel naţional şi la nivel de brigada locală. Statisticile sunt publicate trimestrial şi anual în Buletine Statistice. Editarea se face atât în format electronic cât şi pe website-ul oficial al Biroului Adjunctului Primului Ministru – pentru alte statistici este nevoie de cerere. Aceste date sunt publicate şi sub forma indicatorilor de performanţă.

Datele sunt folosite pentru dezvoltarea şi evaluarea securităţii la incendiu – localizarea incendiului, cauza şi sursa de aprindere, etc. Tendinţele sunt atent monitorizate şi se fac previziuni în ceea ce priveşte

152

incendiile, victimele etc. Datele sunt de asemenea folosite pentru identificarea zonelor predispuse incendiilor.

Statisticile şi rapoartele sunt utilizate la planificarea campaniilor naţionale făcute de Centrul Naţional Comunitar de Securitate la Incendiu. Campaniile au la bază principiile prevenirii, detectării şi evacuării în caz de incendiu. Campaniile naţionale recente s-au concentrat asupra dotării cu detectoare de fum şi mentenanţei acestora, modalităţii de întocmire a planurilor de evacuare în cazul producerii unui incendiu, pericolului izbucnirii incendiilor datorate gătitului în bucătărie şi datorate fumatului în locuinţe. Cea mai recentă campanie, desfăşurată chiar anul acesta, a pus accent pe incendiile izbucnite în bucătărie datorită neatenţiei şi nesupravegherii activităţii de gătit.

Date de la incendii la care serviciile de pompieri nu sunt neapărat solicitate:

- Incendii în locuinţe: „Findings from the British Crime Survey”; - Atitudini şi conştientizarea privind securitatea la incendiu: NCFSC:

Attitudes and awareness Monitor; - Accidente neprevăzute:

- DTI - HASS & LASS statistics; - DoH - Hospital Episode Statistics (HES);

Centrul Naţional Comunitar de Securitate la Incendiu desfăşoară acţiuni de cercetare înainte şi după realizarea campaniilor individuale pentru a putea stabili eficacitatea acestora şi anual se realizează un studiu care cuprinde informaţii legate de securitatea la incendiu, tendinţele şi conştientizarea populaţiei: Fire Safety – Attitudes and twarness monitor.

Datele sunt utilizate la analiza producerii incendiilor şi pentru cercetări. Datele obţinute sunt utilizate în sprijinul şi pentru dezvoltarea campaniilor de informare privind prevenirea incendiilor – alertare, conştientizarea populaţiei, etc., precum şi pentru demonstrarea eficacităţii sistemelor de detecţie automate / detector de fum autonom.

Datele adunate contribuie de asemenea la determinarea şi implementarea strategiilor de prevenire a fenomenului de arson, precum şi la strategiile din domeniul sănătăţii şi criminalisticii. Astfel se poate trage o concluzie cu privire la nivelul de securitatea la incendiu atins de Scoţia şi de comunităţi.

Există un grup care gestionează schimbul de informaţii dintre cele 8 autorităţi locale de apărare împotriva incendiilor. Date statistice sunt puse la dispoziţie şi de Executivul scoţian pentru sprijinirea conceptelor de

153

securitate la incendiu. Acestea împreună cu cele 8 brigăzi de pompieri elaborează o concepţie unitară de creştere a nivelului de securitate la incendiu al comunităţii şi al concepţiei generale la nivelul întregii Scoţii. Fiecare autoritate trebuie să întocmească un plan propriu privind securitatea la incendiu a comunităţii. Performanţele atinse sunt identificate şi analizate de către inspecţia de prevenire de la nivelul Inspectoratului general.

Una dintre iniţiativele cele mai recente este realizarea unui proiect comun de date care implică autorităţile locale, pompierii şi alte agenţii. Legislaţia recentă adoptată permite crearea de parteneriate la nivelul comunităţilor care să constituie adevărate punţi de comunicare între diferitele agenţii şi autorităţi astfel încât să se ajungă la creşterea siguranţei comunităţii.

7. Prevenirea incidentelor (excluzând incendiile)

Constatări generale Unitatea de pompieri este rareori implicată în prevenirea generală a

accidentelor. În unele ţări există iniţiative locale şi naţionale. Tendinţa este în direcţia unei abordări mai extinse, conform căreia personalul care se ocupă de stingerea incendiilor poate fi implicat într-o gamă mai largă de activităţi.

Când inspectorii găsesc şi alte probleme pe lângă pericolul de incendiu, notifică autorităţile competente.

Mutarea atenţiei de la intervenţie la prevenirea incendiilor va fi un pas mare şi deloc simplu. Focalizarea pe mai multe accidente poate fi mai dificilă.

Unităţile de pompieri au cunoştinţe care pot fi utile în prevenirea generală a incidentelor. Experienţa obţinută de pe urma acţiunilor de răspuns poate fi valoroasă în prevenirea accidentelor de zi cu zi. De asemenea există motive întemeiate pentru ca instituţiile centrale să coopereze în privinţa problemelor de mediu şi a prevenirii accidentelor. O mişcare în direcţia acestor acţiuni există în unele state. De vreme ce acest lucru implică costuri pentru aceste servicii este necesară o bază legislativă. Această extindere a intereselor poate fi de asemenea o cale de a obţine o eficienţă mai bună a banilor cheltuiţi pentru serviciile de pompieri.

Este o problemă complexă să începi o asemenea cooperare de vreme ce toate sectoarele au propriul lor obiectiv mai degrabă restrâns. În unele situaţii agenţiile naţionale au fost reunite pentru a coopera sau pentru a

154

fuziona sub forma unor noi agenţii cu scopuri mai largi. O unică agenţie naţională este rareori desemnată de vreme ce sunt probleme de siguranţă diferite pentru domenii diferite.

Interesele şi priorităţile se pot ciocni câteodată. Adesea banii sunt o problemă deoarece siguranţa are un preţ. Cerinţele de securitate incluse târziu în proiect atrag costuri ulterioare şi, chiar posibil, probleme ulterioare.

Sunt de asemenea zone unde obiectivele sau idealurile naţionale sau europene pot fi greu de combinat. Problemele de mediu reprezintă un domeniu unde pot fi identificate conflicte de scopuri.Halonii, freonii, pvc, pcb şi câţiva inhibitori sunt foarte eficienţi în combaterea incendiului, dar dăunează mediului. Siguranţa consumatorului este de asemenea un domeniu în care serviciile de pompieri pot interveni.

Implicarea serviciilor de pompieri în mai multe tipuri de accidente are nevoie de o legislaţie naţională. Trebuie să fie finanţată.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel: Austria

Autorităţile responsabile se pot baza şi pot consulta experţii unităţilor de pompieri. Pe lângă securitatea la incendiu sunt controlate şi substanţele periculoase.

Autorităţile responsabile pot consulta experţii unităţilor de pompieri în problemele de mediu şi siguranţa consumatorului.

Danemarca După cunoştinţele noastre pompierii nu sunt implicaţi în activităţi de

acest gen. În majoritatea cazurilor se are în vedere un compromis în conflictul

între considerentele de mediu şi prevenire incendiilor. Siguranţa consumatorului este în competenţa Agenţiei Naţionale a Consumatorului din Danemarca.

Finlanda Prin campanii locale şi naţionale, grupuri de lucru, programe etc. Prevenirea incendiilor, prevenirea altor accidente şi promovarea

siguranţei sunt de obicei tratate într-o manieră integrată. Chiar legislaţia identifică aceste lucruri, în sensul că nu există nici o menţionare a prevenirii incendiilor, doar a prevenirii accidentelor ca sarcină a serviciilor locale de salvare.

Sunt controlate substanţele periculoase, prevenirea generală a accidentelor, adăposturile apărării civile.

155

Germania Ocazional, sunt organizate ateliere de lucru şi pot participa diferite

autorităţi. În cazul unui oraş mai mare pot coopera nivelele operaţionale. O coordonare şi cooperare generală sistematică nu există. Autoritatea responsabilă prin lege manageriază comunicarea şi cooperarea cu celelalte autorităţi.

În momentul în care problemele sunt identificate, ele devin responsabilitatea altei autorităţi, autoritatea responsabilă este avizată.

Germania are multe şi restrictive legi de mediu. Protecţia mediului şi protecţia împotriva incendiilor adesea interacţionează. Interzicerea timpurie a halonilor reprezintă un exemplu. Politicile de mediu adesea împiedică utilizarea materialelor inhibitoare în mase plastice. În cazul incendiilor acestea pot avea diferite efecte. Ele reduc producerea incendiilor, dar în caz de incendiu, ele eliberează gaze toxice.

Grecia Unităţile de pompieri sunt în principal responsabile de prevenirea

incendiilor. Pentru prevenirea incidentelor sau pentru reducerea efectelor incidentelor care nu au legătură cu incendiile (inundaţii, cutremure etc.), autoritatea competentă informează publicul. Totuşi, unităţile de pompieri sunt implicate în mai multe incidente/accidente pentru operaţiuni de salvare.

Pompierii greci controlează securitatea la incendiu. Dacă este descoperită o problemă care nu priveşte securitatea la incendiu, se informează autoritatea competentă.

Siguranţa mediului şi a consumatorului în relaţie cu prevenirea incendiilor este rezolvată indirect prin restricţionarea propagării fumului. În plus, arderea gunoaielor şi a deşeurilor în apropierea pădurilor este interzisă.

Irlanda Comitetul Naţional de Prevenire a Accidentelor din cadrul

Consiliului de Siguranţă Naţională, care include servicii medicale, servicii de pompieri şi organizaţii pentru cei în vârstă, a creat proiecte pilot pentru reducerea accidentelor. Ofiţerii care se ocupă de prevenirea incendiilor contribuie cu aceste programe în zona lor. Autorităţile medicale au iniţiat studii privitoare la accidente.

O comisie interdepartamentală pe probleme de Siguranţă Publică a elaborat un raport asupra siguranţei publice în general, în 2002.

Câţiva pompieri sunt responsabili cu implementarea unei game complete de reglementări în construcţii.

156

Recomandarea CE din 22 Decembrie 1986 în legătură cu siguranţa la foc la hoteluri a fost una dintre puţinele iniţiative pornite din perspectiva consumatorului. Irlanda a inclus această recomandare în „Ghidul Măsurilor de Prevenire a Incendiilor în Hotelurile Existente, Pensiuni şi Clădiri Similare” publicat în 1989. Irlanda a contribuit de asemenea la studiul APAVE (1996), la implementarea acestei recomandări la ţările europene.

Italia Brigada naţionala de pompieri este investita prin lege să desfăşoare

activităţi de prevenire a incendiilor, precum şi în caz de pericole tehnice semnalarea altor autorităţi.

Brigada naţională de pompieri acţionează atunci când acest lucru este cerut de către instituţia judecătorească, în calitate de consultanţi tehnici. În cazul accidentelor tehnice, brigada de pompieri poate avea unele puteri conferite de lege similare cu ale poliţiştilor (investigaţii ştiinţifice, interzicerea accesului în zonă, colectarea probelor, interogarea martorilor etc.)

Pe lângă securitatea la incendiu se inspectează şi locurile cu risc de explozie, locurile cu pericol de panică (teatre, discoteci), cu aglomerări de persoane. Alte tipuri de inspecţii sunt cele după producerea unor dezastre naturale. Aceasta este o activitate tipică în special după inundaţii şi cutremure.

Ministerul Mediului este autoritatea competentă atât la nivel naţional cât şi regional privind problemele de mediu. Ministerul de Interne şi Ministerul Mediului au un protocol de colaborare la nivel local şi naţional în părţile comune ce îi privesc. Inspecţia de prevenire consideră că fiecare cauză de incendiu poate afecta siguranţa mediului. De exemplu, Decretul Ministerial din 31.07.1934 conţine reguli privitoare la depozitele de ulei mineral.

Ministerul Activităţilor de Producţie este responsabil pentru protecţia consumatorului. Deoarece cele mai importante informaţii vin din comerţul cu mărfuri periculoase în urma controlului autorităţilor, Italia a stabilit un Sistem Rapid de Schimb de Informaţii în care sunt implicate un număr de ministere. Brigada de pompieri acordă avizul tehnic către Administraţii centrale în acest domeniu, precum şi în caz de incendiu.

Norvegia Unităţile de pompieri sunt implicate numai în mică măsură în

prevenirea incidentelor/accidentelor, altele decât cele referitoare la incendii. Directoratul pentru Protecţie Civilă şi Planificare de Urgenţă are o

largă responsabilitate cu privire la siguranţa publică.

157

Alături de securitatea la incendiu sunt controlate şi: securitatea electrică (centrale electrice, reţele de distribuţie, industrie, rezidenţe, sănătate şi servicii, vase, instalaţii de petrol), produse de consum (electrice sau neelectrice), jucării, locuri de joacă etc.

Suedia Sunt câteva programe de prevenire şi în câteva cazuri unităţile de

pompieri sunt implicate. În Ianuarie 2002, responsabilitatea pentru Programul SSPP a fost

preluată de Agenţia Suedeză pentru Servicii de Salvare de la Institutul Naţional de Sănătate Publică.

În virtutea noii legislaţii protecţia împotriva accidentelor, rol tradiţional al SRSA – este integrată cu normele de sănătate publică.

Programele sunt desfăşurate şi la cerere şi sunt bazate pe cooperarea locală, regională şi naţională.

Olanda Ministerul de Interne şi Relaţiilor Regale prin Departamentul pentru

controlul dezastrelor şi serviciile de pompieri este autoritatea guvernamentală cu expertizarea în securitatea la incendiu. Departamentul armonizează reglementările şi acordă avizele generale, atât la nivel regional cât şi la nivel local. Organizarea pompierilor şi protecţiei civile este atributul de bază a autorităţilor locale. Sarcinile principale se referă la acţiunea în caz de incendiu şi răspuns la dezastre a serviciilor de pompieri, de poliţie şi a serviciilor medicale. La momentul potrivit, se solicită asistenţă Crucii Roşii sau serviciilor de protecţia mediului. Pentru a asigura un răspuns rapid şi eficient în cazul accidentelor produse în zonele de graniţă, Olanda a încheiat protocoale de intervenţie transfrontalieră cu Germania şi Belgia.

Sarcinile serviciilor de pompieri locale sunt descrise în The Fire Brigade Act (1985). Chiar dacă nu este un incendiu, pompierii au obligaţia de a limita şi controla riscul asupra oamenilor şi animalelor care poate apare în cazul unui accident. Dacă există pericolul ca unele bunuri să fie distruse, pompierii pot solicita asistenţă tehnică.

Oricum, pompierii sunt solicitaţi la calamităţi; împreună cu alte servicii municipale care sunt un important partener în prevenirea, limitarea şi controlul riscurilor. Acest sistem cuprinde cinci elemente.

Primul element (proactiv) este avizul privind securitatea la proiectare pentru construcţiile mari, parcurile industriale, şosele, tuneluri.

Al doilea element (preventiv), se ocupă de aspectele materiale care pot preveni dezastrele or limita consecinţele acestora.

158

Al treilea element (pregătirea) este pregătirea acţiunilor curente în situaţia calamităţilor produse sau la aplicaţii precum şi la achiziţionarea produselor.

Al patrulea element (intervenţia) reprezintă activitatea de intervenţie la dezastre, salvări, stingere, detectare a substanţelor periculoase şi protecţia mediului.

A cincilea element (monitorizarea) cuprinde activităţile care trebuie desfăşurate pentru asistenţa răniţilor, refacerea forţelor de intervenţie, readucerea la starea de normalitate, desfăşurarea evaluării pentru a învăţa din experienţă.

Când problemele apărute fac obiectul altor inspecţii, acestea sunt raportate autorităţilor responsabile.

Câteva cerinţe privind securitatea la incendiu fac obiectul Legii pentru Mărfuri şi Alimente. Mai mult, Inspectoratul pentru Protecţia Sănătăţii şi Sănătate Publică desfăşoară activităţi de cercetare pentru echipamente de securitate la incendiu. Legea Mediului conţine măsuri de prevenire a incendiului, în special în transportul şi depozitarea substanţelor periculoase. Politica de mediu intervine şi în construcţia de clădiri, de exemplu: nu sunt acceptate materialele care sunt toxice pentru mediu în situaţia producerii unor incendii.

Marea Britanie Pompierii sunt implicaţi în prevenirea incendiilor în anumite limite,

dar sunt propuneri de a schimba acest lucru. Sănătatea şi securitatea generală este monitorizată de către autorităţile locale sau Health & Safety Executive.

Problemele de mediu şi securitatea consumatorului nu sunt incluse în activităţile de prevenire desfăşurate de pompieri. În anumite situaţii colaborează cu alte departamente guvernamentale.

În Scoţia se urmăreşte modelul din Anglia şi Ţara Galilor. Programul comunităţii de parteneriat pentru securitate şi planificare poate integra lucrătorii dintre diversele agenţii şi autorităţi.

8. Reţeaua europeană în domeniul prevenirii incendiilor

Propunerile statelor europene se prezintă astfel : Austria

Propunere O astfel de reţea ar putea avea drept scop un nivel de securitate la

159

incendiu similar sau comun ţărilor participante. Standardele pentru produsele de consum (de exemplu : vehicule,

mobilă), pentru cazare (exemplu : hoteluri) şi mijloace de transport (exemplu: trenuri) vor asigura un anumit nivel de securitate. Pe de altă parte standardizarea nivelului de securitate la incendiu la clădiri va rezulta din aceleaşi motive de competiţie economică. Dar o astfel de reţea ar putea avea de asemenea marele avantaj al schimbului de experienţă şi cunoştinţe.

Acceptarea recomandărilor de către UE ar putea fi o problemă. Membrii reţelei ar trebui să fie specialişti. Numărul membrilor reţelei nu ar trebui să fie prea mare pentru a nu pierde competenţele în luarea deciziilor.

Belgia Reţeaua ar favoriza cunoaşterea recomandărilor specialiştilor şi

astfel s-ar beneficia de avantajul experienţei altora. Danemarca

Propunere Schimbul de cunoştinţe şi statistici este o bază importantă pentru

îmbunătăţirea securităţii la incendiu. Cooperarea actuală între 5 ţări nordice pe probleme de prevenire a

incendiilor este considerată foarte necesară şi fructuoasă. Rezultatul reţelei propuse ar fi o creştere mutuală a securităţii la

incendiu în toate ţările, experienţa uneia sau mai multor ţări poate fi utilă tuturor.

Trebuie să se analizeze cu atenţie în ce măsură o astfel de cooperare este gata să ia locul unor organizaţii oficiale sau neoficiale, ca de exemplu: NEDIES, MARS, CEN, CTIF sau CFPA.

Finlanda Se acceptă crearea unei reţele între autorităţile statelor membre. În

acest moment când la nivel european nu există nici o temă privind prevenirea incendiilor ar fi mai bine să se creeze mai întâi o imagine a întregii situaţii şi să se identifice care sunt nevoile, dacă există, pentru cooperare. Pentru a fi capabili de identificarea acestor nevoi este nevoie de o descriere comparativă a situaţiei şi politicilor din statele membre.

Reţeaua trebuie să analizeze şi să difuzeze informaţii şi cunoştinţe privind securitatea la incendiu la nivelul comunităţii. Obiectivele principale ar putea fi îmbunătăţirea cunoştinţelor privind apărarea împotriva incendiilor. Acestea vor permite identificarea sectoarelor şi riscurilor specifice în care standardele comunitare ar putea fi necesare pentru sprijinirea măsurilor naţionale.

160

Un obiectiv ar putea fi schimbul de informaţii privind politica şi dezvoltarea periodică şi rezultatele obţinute pentru promovarea eforturilor statelor membre în acest domeniu.

Nu avem nici un fel de date privind incendiile din Europa. Este aproape imposibil de făcut comparaţii privind de exemplu decesele ca urmare a incendiilor. Datele din acest domeniu ar putea fi de interes comun. Datele ar putea constitui informaţii pentru autorităţile în domeniul apărării împotriva incendiilor dar şi pentru politicieni, legislativ şi cei care iau decizii.

Germania Propunere Obiectivul reţelei ar putea fi schimbul de experienţă periodic privind

reglementările de prevenire a incendiilor, la nivelul specialiştilor. Scopul ar fi armonizarea legislaţiei. Realizarea evaluării armonizate şi procedurilor de analiză a incendiilor ce pot avea loc într-o clădire. Schimbul rezultatelor va conduce la îmbunătăţirea protecţiei cetăţenilor din ţările membre. Asociaţia pentru construcţii ARGEBAU, coordonează reglementările privind prevenirea incendiilor în construcţii. Coordonarea este influenţată în acelaşi timp de diferite interese din construcţii. De aceea, autoritatea unei reţele europene va fi mică în Germania. Există mulţi parteneri europeni, dar nu parteneri cu competenţe şi influenţe naţionale. Propuneri de activităţi:

Dezvoltarea metodelor inginereşti armonizate de protecţie la foc, metodelor de analiză şi evaluare a incendiilor, cercetării cauzelor de incendiu, determinării legislaţiei minime pentru inspectorii de prevenire a incendiilor, literaturii de specialitate.

Rezultate: Rezultatele ar putea fi recomandări pentru statele membre UE.

Influenţă la nivel european privind posibile reglementări armonizate pentru construcţii. Incendiile de amploare din statele membre pot constitui învăţăminte pentru celelalte state. Construirea unei platforme de informare şi consultare.

Subiecte specifice/Proiect Cerinţe pentru echipamente electrice Armonizarea obiectivelor apărării împotriva incendiilor în cadrul

UE. O mai bună securitate în locuinţe şi clădiri de locuinţe, dezvoltarea

protecţiei la fum în clădiri.

161

Optimizarea raportului dintre construcţie şi măsurile de protecţie operaţională la foc şi timpul de răspuns şi performanţele serviciilor de pompieri, ca obiectiv de protecţie al populaţiei din UE.

Avantaje şi dezavantaje Germania consideră că nu este simplu de făcut o evaluare. Cu

siguranţă o astfel de reţea oferă multe avantaje pentru sistemul de protecţie la foc din Germania. In anii recenţi s-a produs o uşoară degradare. Motivele au fost de ordin economici dar şi politic.

Ar putea fi o bază viitoare pentru măsurile de prevenire a incendiilor şi posibile presiuni politice din partea UE pentru realizarea unor reglementări mai bune. Concentrarea cercetării ar putea oferi avantaje economice. Protecţia la foc în tuneluri are mulţi adepţi în UE.

Un dezavantaj ar putea fi de ordin subiectiv, precum pierderea influenţei politice a landurilor.

Grecia Este o propunere bună pentru coordonarea variatelor activităţi

privind apărarea împotriva incendiilor. În orice caz, privind experienţa avută legată de atâtea grupuri şi organizaţii implicate în această problemă, nu suntem atât de optimişti, dacă pentru această reţea europeană nu există atribuţii clare şi nu are autoritatea stabilită.

Domenii Reglementări europene privind apărarea împotriva incendiilor; Prevenirea incendiilor; Metode de încercare; Ingineria de securitate la incendiu; Rezultatul acestei munci ar putea fi coordonarea şi armonizarea. Subiecte specifice/proiect Educaţie publică; Apărarea împotriva incendiilor în universităţi; Coordonarea şi armonizarea în ţările UE.

Italia S-au identificat următoarele propuneri prioritare: - iniţierea de acţiuni comune în acele domenii în care interacţiunea

cetăţenilor din anumite ţări este mai mare ca urmare a mobilităţii în Uniune, cu excepţia atribuţiilor fiecărui stat membru pentru securitatea comunităţii. Este cazul transportului, pentru care este necesară activitatea la nivel internaţional.

162

- elaborarea unor baze de date statistice, o dată ce au fost stabilite criteriile privind colectarea datelor;

- pregătirea unei baze de date internaţionale, recunoscute de UE privind certificatele pentru produsele din domeniul apărării împotriva incendiilor;

- cooperarea cu toţi cei implicaţi zilnic în activităţi de salvare şi stingerea incendiilor şi asociaţiile lor, precum FEU.

Domenii Se urmăresc următoarele două obiective: - acţiuni coordonate la nivel naţional privind riscurile ce privesc mai

multe ţări (exemplu: drumuri şi tuneluri CF internaţionale; transportul internaţional al materialelor periculoase; reglementarea riscurilor transfrontaliere, comercializarea produselor etc.;

- crearea unei baze de date complete privind accidentele. Subiecte specifice/proiecte Definirea elementelor comune privind managementul securităţii la

incendiu. Avantaje şi dezavantaje Pro: cel mai important obiectiv în scurt timp este stabilirea

metodelor de statistică comune pentru compararea nivelurilor de securitate şi pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor privind scenariile de incendiu.

Contra: Ar putea necesita cheltuieli mari umane şi financiare măsurabile dacă obiectivele şi termenele au fost stabilite.

Irlanda Propunere Identificarea direcţiilor şi exemplelor de bună practică în domeniul

securităţii. Reţeaua să nu fie autoritate subordonată. Reţeaua îşi prezintă recomandările printr-un grup de experţi.

Domenii Întâlniri şi cercetare. Avantaje şi dezavantaje Pro: Beneficii datorate participării la discuţii şi dezbateri

internaţionale. Ajută la evaluări critice ale politicilor naţionale şi la asigurarea unui profil mai bun pentru securitatea la incendiu. Umple golul din acest moment.

Contra: Eforturi mai pentru a fi eficientă. Pot apărea conflicte cu alte organizaţii.

Norvegia

163

Propuneri Reţeaua va porni ca forum pentru schimbul de experienţă, idei şi

bune practici. Subiecte specifice/proiect Identificarea direcţiilor şi exemple de bună practică. Discuţii privind raportarea diferitelor organisme implicate a

responsabilităţilor în prevenirea incendiilor. Discutarea armonizării metodelor şi măsurilor de prevenire a

incendiilor. Suedia

Propuneri Un singur organism nu se poate ocupa de conceptul de Securitate la

incendiu a Uniunii Europene. Grupurile de securitate la incendiu ale comunităţii pot prezenta temele privind securitatea la foc. Ar putea să asigure prezenţa părerii specialiştilor în cadrul Comisiei şi integrarea soluţiilor privind securitatea la foc în alte domenii. Va fi importantă pentru cooperarea dintre autorităţile naţionale.

Domenii Producătorii se ceartă de regulă pentru menţinerea preţurilor mici la

produsele lor, pentru a ţine piept competitorilor. Unii au nevoie să solicite securitate la incendiu şi costuri suplimentare pentru aceasta. Această reţea ar putea să preia această competiţie.

Subiecte specifice Un sistem de răspuns rapid pentru probleme privind apărarea

împotriva incendiilor cauzate de produse.

9. Legislaţia de bază, autorităţi naţionale şi responsabilităţile acestora

Aspecte generale Toate statele au legi care reglementează „securitatea la incendiu”. De

regulă există o „lege de apărare împotriva incendiilor” care reglementează activitatea inspecţiilor de prevenire şi a unităţilor de intervenţie.

Există de asemenea reglementări pentru securitatea la locul de muncă, pentru lichide combustibile, explozibili, accidente majore, substanţe periculoase, mediu, electricitate. Protecţia consumatorului cuprinde mai mult sau mai puţin elemente de securitate la incendiu. Aceste reglementări

164

derivă dintr-o serie de Directive ale Uniunii Europene. Brigăzile de pompieri şi autorităţile naţionale de apărare împotriva incendiilor reprezintă agenţiile locale respectiv naţionale care gestionează aceste legi.


Austria Cerinţele privind securitatea la incendiu revin pe de o parte Codului

Construcţiilor din Austria (Bauordnungen) şi legilor de apărare împotriva incendiilor, iar pe de altă parte revin Codului Industrial din Austria (Gewerbeordnung). Legile construcţiilor şi cele de apărare împotriva incendiilor ale celor 9 landuri diferă de la unul la altul.

Pe parcursul procesului de autorizare a funcţionării unei clădiri, autorităţile pot consulta brigăzile de pompieri şi alţi experţi din diferite domenii.

Belgia Există două niveluri diferite în ceea ce priveşte legislaţia belgiană

privind securitatea la incendiu. La nivel naţional: standarde de bază pentru clădirile nou construite,

standarde de bază ce sunt aceleaşi pentru şcoli, spitale, restaurante. Aceste standarde au cinci anexe:

1. Terminologie 2. Clădiri joase 3. Clădiri medii 4. Clădiri înalte 5. Reacţii la foc La nivel „regional/de comunitate” (3 zone (regiuni) şi 3 comunităţi):

fiecare are legislaţie asemănătoare şi specifică pentru spitale, hoteluri ş.a. Brigăzile de pompieri execută controale de prevenire a incendiilor la

clădiri. Brigăzile de pompieri contribuie la îmbunătăţirea codurilor naţionale şi regionale. Brigăzile de pompieri sunt organizate la nivel local (oraş, district, municipalitate, ş.a.). şi sunt subordonate Serviciului Public Federal. Acesta controlează activitatea brigăzilor de pompieri pe diferite tipuri de activităţi: securitate la incendiu, organizare, pregătire, conducere etc.

Danemarca

Legislaţiei privind securitatea la incendiu include două componente: Legea de pregătire împotriva dezastrelor şi Legea construcţiilor.

165

Legea de pregătire împotriva dezastrelor: Ministerul Internelor şi Sănătăţii (MIH) şi Agenţia de Management a

Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca (DEMA) sunt autorităţile care coordonează activitatea de securitate la incendiu. Agenţia de Management a Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca este subordonată Ministerului Internelor şi Sănătăţii conform Legii de pregătire împotriva dezastrelor (Preparedness Act) şi reglementează cadrul general de desfăşurare a activităţilor, atât la autorităţi cât şi la operatorii economici. Legea cuprinde reguli pentru toate tipurile de servicii de salvare şi pentru securitatea la incendiu. Agenţia de Management a Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca reglementează cadrul legal de desfăşurare a activităţii care implică un risc de incendiu special. Directiva referitoare la produse de construcţii a fost deja implementată în aceste reglementări. Implementarea acestei legi revizuite se face începând cu anul 2003.

Legea construcţiilor: Legea construcţiilor obligă Agenţia Naţională de Locuinţe şi

Întreprinderi să elaboreze reglementări în construcţii. Directiva referitoare la produse de construcţii şi o serie de diferite standarde sunt implementate în reglementările construcţiilor. Reglementările în construcţii includ şi aspecte legate de securitatea la incendiu a construcţiilor. Există o reglementare separată pentru coşuri de fum

Autorităţile locale sunt cele care execută majoritatea controalelor şi a acţiunilor de supervizare.

Finlanda Există două principale acte normative, Legea serviciilor de salvare şi

Legea de utilizare a terenurilor şi construcţiilor, care acoperă domeniul securităţii la incendiu. Pe baza acestor acte au fost emise o serie de decrete şi ordine. Ministerul de Interne este responsabil în ceea ce priveşte aplicarea Legii serviciilor de salvare, iar Ministerul Mediului pentru aplicarea Legii construcţiilor.

Legea serviciilor de salvare reglementează responsabilităţile şi sarcinile autorităţilor locale de salvare (brigăzile de pompieri). De asemenea conţine şi prevederi din domeniul securităţii la incendiu. Conform acestor prevederi, responsabilitatea privind securitatea la incendiu a clădirii revine atât proprietarului cât şi utilizatorului. Autorităţile locale de salvare urmăresc aplicarea acestor prevederi. Acestea deţin un rol important şi în aplicarea altor reglementări de securitate.

166

Legea de utilizare a terenului şi construcţie coroborată cu reglementările în construcţii stabileşte un standard minim pentru proiectarea şi construirea clădirilor. Reglementările privind securitatea la incendiu sunt parte componentă a procesului de autorizare. Autorităţile locale de inspecţie a clădirilor urmăresc aplicarea reglementărilor în construcţii. Autorităţile locale de salvare sunt şi ele implicate în procesul de autorizare.

Există şi o serie de prevederi propuse de alte ministere care au un impact semnificativ asupra securităţii la incendiu. Legea substanţelor explozive şi a celor periculoase este în responsabilitatea Ministerului Comerţului şi Industriei. Autoritatea pentru Siguranţa Tehnologică, care este o autoritate centrală, şi serviciile locale de salvare aplică această legislaţie. Legea Siguranţei Ocupaţiilor şi a Sănătăţii reglementează securitatea locului de muncă şi este în responsabilitatea Ministerului Sănătăţii şi Afacerilor Sociale.

Grecia Reglementarea de apărare împotriva incendiilor (Decretul

Prezidenţial P.D. 71/1987) este parte componentă a Reglementărilor Naţionale în Construcţii. A fost introdusă în 1987 şi acoperă inclusiv noile clădiri şi hotelurile existente. Clădirile construite înainte de 1987 respectă diferite decrete şi reglementări emise de brigăzile de pompieri.

Protecţia pasivă la incendiu este parte componentă a Reglementărilor de apărare împotriva incendiilor emise de Ministerul Mediului, pe când protecţia activă la incendiu este în competenţa brigăzilor de pompieri.

Există legislaţie din domeniul apărării împotriva incendiilor pentru cazuri speciale (de exemplu rafinăriile de petrol, instalaţii de gaze naturale etc.). Legislaţia din domeniu este gestionată, în principal, de brigăzile de pompieri, dar sunt implicate şi alte autorităţi (Ministerul Transporturilor, Educaţiei, Sănătăţii Publice etc.).

Irlanda Există două acte normative principale care guvernează serviciile de

pompieri şi securitatea la incendiu în Irlanda, Legea serviciilor de pompieri din 1981 şi Legea controlului construcţiilor din 1990. Ministerul Mediului şi Autorităţile locale răspund în faţa Parlamentului (Dáil) de reglementările privind securitatea la incendiu şi tot acest minister este cel care iniţiază proiectele de acte normative care fac referire la această activitate.

Legea serviciilor de pompieri din 1981 (FSA) stabileşte autorităţile care intervin la incendiu (37 de autorităţi locale) şi le dă în responsabilitate

167

apărarea împotriva incendiilor precum şi intervenţia în cazul altor situaţii de urgenţă. Conţine de asemenea prevederi care stabilesc autorităţile responsabile de apărare împotriva incendiilor în gestionarea securităţii la incendiu a clădirilor (toate tipurile de clădiri mai puţin locuinţele individuale).

Legea controlului construcţiilor din 1990 şi Reglementările naţionale în construcţii conţin prevederi care stabilesc un minim de standarde de performanţă pentru proiectarea şi construcţia clădirilor în Irlanda. Reglementările în construcţii sunt bazate pe performanţă şi cuprind 12 secţiuni, de la A la M, dintre care evident face parte şi secţiunea B – Securitatea la incendiu. Ministerul Mediului şi Autorităţile locale elaborează ghiduri tehnice pentru conformitatea cu reglementările (Îndrumătorul tehnic – Secţiunea B – Securitatea la incendiu).

Proprietarii construcţiilor sunt obligaţi să obţină de la Autoritatea de Control a Construcţiilor un Certificat de Securitate la Incendiu înainte de a începe construcţia. Acest certificat confirmă faptul că o construcţie este realizată conform cu planurile depuse la autoritatea de control a clădirilor şi va îndeplini cerinţele Părţii B (securitate la incendiu) din reglementările în construcţii. Documentaţia este analizată de către ofiţeri (65 de ofiţeri care sunt atestaţi profesional) şi este aprobată sau, după caz, respinsă. Acest sistem funcţionează din 1992 şi este privit ca un pas important în îmbunătăţirea standardelor de securitate a construcţiilor. Locuinţele individuale trebuie să respecte Secţiunea B – Securitatea la incendiu din cadrul Reglementărilor în construcţii, dar Certificatul de Securitate la Incendiu nu se cere decât în cazul blocurilor de apartamente.

Există o serie de acte normative emise de departamentele guvernamentale, precum Legea Substanţelor Periculoase din 1972 şi alte reglementări asemănătoare (de exemplu licenţierea depozitelor de substanţe petrolifere), care au un impact major asupra securităţii la incendiu.

Italia În Italia, Legea nr. 1570/1941, modificată şi completată de Legea

469/1961, atribuie Ministerului de Interne, prin intermediul Brigăzilor naţionale de pompieri, coordonarea tuturor activităţilor legate de prevenirea incendiilor, stingerea incendiilor şi a urgenţelor în general. Conform legii, toate prevederile tehnice legate de prevenirea incendiilor sunt cuprinse într-un decret al Ministerului de Interne, document ce este întocmit şi aprobat de Comitetul Tehnic Ştiinţific Central de Prevenire a Incendiilor. Acesta este un organism al Ministerului de Interne, constituit din reprezentanţi ai

168

Brigăzilor naţionale de pompieri şi din reprezentanţi ai altor ministere implicate în activităţi de securitate. Reglementările tehnice sunt în conformitate cu Reglementările Uniunii Europene şi sunt emise de Compartimentul de Reglementare, Certificare şi Control din cadrul Direcţiei Centrale de Prevenire şi Securitate Tehnică a Departamentului Serviciilor de Pompieri Salvatori şi Apărare Civilă. Reprezentanţii Brigăzilor naţionale de pompieri iau parte în procesele de reglementare de la nivel naţional (UNI şi CEI) şi de la nivel european (CEN şi CENELEC).

Norvegia Directoratul de Securitate la Incendiu şi Securitate Electrică (DBE) A fost înfiinţat la 1 Ianuarie 2001 prin fuziunea dintre Directoratul

de Securitate Electrică şi a Produselor din Norvegia şi Directoratul de Prevenire a Incendiilor şi Exploziilor. Aria de responsabilitate a noului directorat astfel creat include incendiile, exploziile, securitatea electrică, transportul pe uscat al substanţelor periculoase, lichide şi gaze sub presiune, securitatea produselor. Directoratul îşi desfăşoară activitatea conform Legii Prevenirii Incendiilor şi Exploziilor, Legea Supervizării Instalaţiilor Electrice şi a Echipamentelor Electrice şi Legea Controlului Produselor şi Serviciilor de Consum. Directoratul de Securitate la Incendiu şi Securitate Electrică este în subordinea Ministerului Muncii şi Administraţiei Guvernamentale şi a Ministerului Copiilor şi Afacerilor Familiale. Începând cu 1 iulie 2003, acest directorat s-a unit cu Directoratul de Apărare Civilă şi Planificare a Urgenţelor rezultând un nou directorat de siguranţă publică.

Biroul Naţional de Administraţie şi Tehnologie a Construcţiilor Reprezintă o legătură între Ministerul Guvernării Locale, industria

construcţiilor şi public. Biroul furnizează autorităţilor o privire de ansamblu a problemelor care afectează industria de construcţii şi care încurajează cooperarea dintre industrie şi sectorul public. Acest organism este responsabil cu administrarea şi interpretarea reglementărilor naţionale în construcţii şi are autoritatea de a administra un sistem centralizat al aprobărilor proiectanţilor, constructorilor şi inspectorilor din industria de construcţii. Biroul este responsabil de asemenea cu furnizarea informaţiilor şi consultaţiei tehnice în ceea ce priveşte interpretarea reglementărilor în construcţii la nivel naţional. Mai mult, acest organism întocmeşte studii de cercetare care stau la baza revizuirii sau la baza simplificării reglementărilor.

Legea Prevenirii Incendiilor şi Exploziilor

169

Acest act a fost aprobat pe data de 14 iunie 2002 şi a intrat în vigoare pe data de 1 iulie a aceluiaşi an. Acest document reprezintă un instrument eficient în sprijinul unei activităţi performante de prevenire a incendiilor şi exploziilor atât la nivel local cât şi la nivel central. Această reglementare include măsuri preventive, de pregătire şi de intervenţie în domeniul incendiilor şi exploziilor. Totodată, tratează şi problema siguranţei la manipularea substanţelor periculoase şi la transportul bunurilor periculoase.

Legea Supervizării Instalaţiilor Electrice şi a Echipamentelor Electrice

Această reglementare acoperă domeniul instalaţiilor şi echipamentelor electrice (cu excepţia radiotelegrafiei şi radiotelefoniei).

Legea Controlului Serviciilor şi Produselor de Consum Scopul reglementării este de a preveni daunele ce pot apărea pentru

sănătate datorită anumitor tipuri de produse sau datorită anumitor servicii. Acest act se aplică în procesul de producţie, inclusiv la testarea, importul, comercializarea, utilizarea şi alte operaţiuni de manipulare a produselor. Orice persoană care produce sau care importă produse are datoria să obţină informaţiile necesare dacă acţiunile lor pot produce sau nu daune sănătăţii persoanelor.

Legea Planificării şi Construcţiei Acest act conţine reglementări privind construcţiile, exproprierea,

refinanţarea şi codurile de construcţii. Reglementările în construcţii se concentrează asupra atingerii unui nivel ridicat al calităţii construcţiilor şi a unui proces eficient în planificare şi construcţie.

Portugalia Autorităţile Oficiale privind Securitatea la Incendiu Evaluarea şi verificarea aplicării sistemelor şi măsurilor de

securitatea la incendiu (active/pasive) în construcţii implică câteva instituţii precum:

- SNBPC – Serviciul Naţional de Apărare Împotriva Incendiilor şi Protecţie Civilă – coordonează revizuirea reglementărilor şi este responsabil cu verificarea;

- CSOPT – Consiliul Superior al Afacerilor Publice şi Transporturilor – este responsabil cu legislaţia;

- IPQ – Institutul Calităţii din Portugalia - este responsabil cu standardizarea, certificarea şi metodele;

170

- LNEC - Laboratorul Naţional de Inginerie Civilă este responsabil cu evaluarea comportării la foc a produselor;

- Brigăzile profesioniste de pompieri sunt responsabile cu evaluarea şi controlul;

- Ministerul Economiei, pe lângă alte responsabilităţi mai are în sarcină şi instalaţiile industriale.

SNBPC este un serviciu rezultat prin unirea fostului Serviciu Naţional de Apărare împotriva Incendiilor cu fostul Serviciu Naţional de Protecţie Civilă. Serviciul este în faza de acomodare având competenţele celor două servicii cu accent deosebit pe securitatea la incendiu a clădirilor, propuneri de măsuri legislative noi, întocmirea unor studii, elaborarea criteriilor de analiză şi a planurilor de inspecţie.

În cadrul acestui nou serviciu există 14 tehnicieni care lucrează permanent în domeniul securităţii la incendiu la 5 districte, urmând ca pentru celelalte 13 districte să se mai angajeze un număr de 13 specialişti. În cadrul fiecărei brigăzi de pompieri profesionişti există un număr de 12 specialişti care lucrează permanent în domeniul securităţii la incendiu. Legislaţia actuală include multe reguli detaliate pentru diferite tipuri de obiective. Regulile sunt prescriptive iar proprietarii trebuie să le urmeze. Pe viitor, se preconizează că vor exista doar reguli cu caracter general, mai puţin amănunţite şi bazate mai mult pe performanţă.

SNBPS lucrează la un proiect - RGSCI (Reguli Generale privind Securitatea la Incendiu a Clădirilor) caracterizate de următoarele aspecte:

- să aibă aplicabilitate universală (independent de utilizare, natura proprietăţii sau utilizării);

- să cuprindă întreg ciclul de viaţă al clădirii; - să explice competenţele şi responsabilităţile tuturor entităţilor

implicate în proces; - să conţină norme prescriptive acolo unde situaţia o impune; - să respecte Euroclasele definite în 2000/147/CE şi 2000/367/CE; - să respecte standardele EN specifice.

Suedia Există 3 mari părţi ale legislaţiei suedeze privind securitatea la

incendiu: Legea Serviciilor de Salvare din Suedia, Legea Substanţelor Inflamabile şi Explozibile şi Legea Planificării şi Construcţiilor.

Legea Serviciilor de Salvare din Suedia şi Legea Substanţelor Inflamabile şi Explozibile

171

SRSA (Agenţia Serviciilor de Salvare din Suedia) este o autoritate guvernamentală care reglementează securitatea la incendiu. În baza Legii Serviciilor de Salvare din Suedia, SRSA lucrează la îmbunătăţirea standardelor, reglementărilor şi recomandărilor cu caracter general. Legea cuprinde reguli pentru toate tipurile de servicii de salvare şi supervizează totodată şi securitatea la incendiu.

Legea Planificării şi Construcţiilor Consiliul Locuinţei, Construcţiei şi Planificării este responsabil cu

managementul teritoriilor şi a resurselor de apă, dezvoltării urbane şi construcţiei. Această reglementare implementează Directiva pentru Produsele pentru Construcţii.

Olanda Sunt patru elemente principale de legislaţie privind securitatea la

incendiu: Legea serviciilor de pompieri din 1985, Legea locuinţei, Legea muncii şi Legea mediului.

Ministerul de Interne, Departamentul de Control al Dezastrelor şi pentru Servicii de Pompieri este autoritatea guvernamentală de expertiză în domeniul securităţii la incendiu. Departamentul elaborează reglementări şi dă avizul general atât pentru autorităţile locale, cât şi regionale. Departamentul acţionează în baza Legii serviciilor de pompieri.

Ministerul locuinţei, planificării teritoriului şi mediului are sarcina de a crea condiţiile pentru calitatea locuinţelor şi a altor construcţii şi pentru calitatea vieţii în societatea de astăzi şi de mâine. Populaţia trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a locui în condiţii de sănătate, a se simţi în siguranţă şi a avea respect pentru mediul în care locuieşte. Sarcinile privind suprafeţele pentru locuinţe şi mediul au la bază Legea locuinţei şi Legea mediului. Decretul (Legea) construcţiilor este de asemenea o bază importantă de reglementare (nu numai pentru construcţii de locuit, ci şi pentru construcţii şi amenajări care nu au destinaţie de locuinţe).

Inspecţii ale ministerelor Atât Ministerul de Interne, cât şi Ministerul Locuinţei, Planificării

Teritoriului şi Mediului au câte un departament de inspecţie care este responsabil pentru inspecţia periodică a autorităţilor regionale şi locale.

Autorităţile regionale şi locale sunt responsabile pentru prevenirea şi stingerea incendiilor şi realizează majoritatea supravegherilor şi incendiilor. Ele au legislaţie locală suplimentară privind utilizarea construcţiilor sub aspectul securităţii la incendiu.

Marea Britanie

172

Legislaţia care se aplică în mod curent în Anglia este destul de complexă. Se aplică o legislaţie diferită în Anglia şi Ţara Galilor, în Scoţia şi în Irlanda de Nord. În plus, insulele de pe Canalul Mânecii (“Channel Islands“) şi în the Isle of Man au ansambluri legislative separate aplicând legislaţie specifică.

În prezent, se utilizează peste 100 elemente, separate de legislaţie, care acoperă securitatea la incendiu a construcţiilor aflate în exploatare. În majoritatea construcţiilor securitatea la incendiu este acoperită de Legea prevenirii incendiilor (the Fire Precautions Act) sau de Reglementările de prevenire a incendiilor (la locul de muncă) (the Fire Precautions (Workplace) Regulations), deşi se pot aplica elemente specifice de legislaţie în funcţie de destinaţia construcţiei precum Legea teatrelor (pentru construcţie folosită ca teatru) sau Legea licenţei (pentru o construcţie în care se vinde alcool).

În cazul oricărei construcţii noi sau modificărilor constructive avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu vor trebui luate în considerare ca parte a procesului de aprobare (autorizare a construcţiei) prevăzut de legislaţia relevantă a construcţiilor.

Guvernul Angliei propune modificări majore ale legislaţiei ce acoperă securitatea la incendiu în construcţii din Anglia şi Ţara Galilor care se intenţionează să intre în vigoare în următorii 1-2 ani. S-a anticipat că vor fi modificări similare în Scoţia şi Irlanda de Nord în acelaşi timp.

Scoţia are responsabilitatea privind legislaţia în toate domeniile referitoare la incendii. În consecinţă orice legislaţie nouă sau modificare la legile existente este necesar să fie adoptată de Parlamentul Scoţiei. De asemenea Scoţia are posibilitatea de a introduce legislaţie nouă, diferită, care nu este necesar să existe şi în Anglia şi Ţara Galilor. Obligaţiile privind securitatea la incendiu sunt prevăzute de Legea serviciilor de pompieri 1947 cu completările ulterioare.

În anul 2002, Executivul scoţian, a introdus o Carte albă conţinând propuneri pentru adaptarea legislaţiei viitoare privind securitatea la incendiu în Scoţia. Intenţia clară este de a introduce o nouă lege ce va înlocui Legea din 1947 cu împuternicirile, obligaţiile şi responsabilităţile, inclusiv cele referitoare la securitatea la incendiu. Aceasta este în discordanţă cu propunerea actuală a Angliei şi Ţării Galilor de a utiliza metoda legislaţiei subsidiare prin reglementare în procesul de adoptare înaintea unei noi serii de modificări.

173

Autorităţi naţionale În Anglia şi Ţara Galilor, departamentul din guvern responsabil

pentru securitatea la incendiu în construcţii este Biroul primului ministrului. Acelaşi departament este de asemenea responsabil pentru reglementările din construcţii. În Scoţia şi Irlanda de Nord sunt departamente guvernamentale separate.

Executivul scoţian este autoritatea statului competentă din Scoţia şi îşi îndeplineşte responsabilităţile prin Divizia de planificare a situaţiilor de urgenţă şi incendiilor care este parte a Departamentului de Justiţie. În Divizia de planificare a situaţiilor de urgenţă şi incendiilor există o secţiune pentru incendii (de pompieri). În plus există un Inspectorat al serviciilor de pompieri, separat de Inspectoratul serviciilor de pompieri din Anglia şi Ţara Galilor.

România Conform Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor,

apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.

Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de către ministrul administraţiei şi internelor. Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a Guvernului. Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. Autorităţile administraţiei publice locale asigură aplicarea măsurilor privind activităţile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză şi acoperire a riscurilor, ce se întocmesc la nivelul localităţii şi judeţului.

174

Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.

10. Cerinţe privind prevenirea incendiilor în clădiri

Generalităţi Cerinţele de performanţă sunt cuprinse în manuale şi reglementări.

Securitatea la incendiu este o parte centrală a securităţii clădirilor şi trebuie să fi înţeleasă de toţi cei implicaţi. Ingineria securităţii la incendiu este o disciplină care trebuie cunoscută mai bine de către constructori, utilizatori şi serviciile de pompieri. Serviciile de pompieri (atât serviciile de preventire cât şi serviciile de intervenţie) trebuie să fie implicate în primele etape ale construirii. Toate părţile trebuie să coopereze. Pe timpul vieţii unei clădiri pot avea loc o serie de modificări (schimbare de destinaţie, modificări constructive) care pot afecta securitatea la incendiu. Interconexiunile dintre codul construcţiilor, reglementările de apărare împotriva incendiilor şi răspunsul la incendiu trebuie să fie strâns legate, supervizate şi actualizate pentru menţinerea nivelului de securitate la incendiu. În unele ţări, autorităţile cu securitatea la incendiu sunt foarte implicate, în altele au un rol redus.


Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii Există 9 reglementări diferite privind construcţiile în Austria.

Dezvoltarea unei legislaţii comune este încă în evoluţie. Securitatea în caz de incendiu va fi probabil inclusă în Constituţia federală. Implementarea standardelor CEN în legislaţie este un proces în dezvoltare.

Există tabele corespondente privind clasificarea produselor de construcţie din reglementările naţionale în standardele CEN.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Diferă de la land la land şi depinde de utilizare. Clădiri rezidenţiale : Pentru măsurile de securitate sunt responsabile autorităţile pentru

construcţii ale landului. Acestea pot apela la diferiţi specialişti, de ex: serviciile de pompieri.

Construcţii industriale:

175

Evaluarea securităţii la incendiu cade în responsabilitatea autorităţilor pentru construcţii ale landurilor, autorităţile locale şi autorităţile pentru locuri de muncă. Acestea pot fi serviciile de pompieri.

Documentaţie privind prevenirea incendiilor Proprietarul sau utilizatorul are fie un concept (scenariu) de

securitate la incendiu ori autorităţile le dau îndrumări(cerinţe) scrise. Belgia

Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii Reglementările pentru construcţii sunt în prezent, în întregime

prescriptive. În urma unui studiu, s-a decis modificarea reglementărilor prescriptive şi elaborarea reglementărilor performanţiale. S-au elaborate diferite reglementări ca de exemplu pentru ascensoare, reacţie la foc, rezistenţă la foc.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu 1. Proprietarul construcţiei solicită autorizaţie de construcţie la

autorităţile locale (primar); 2. Primarul solicită la serviciul de pompieri un aviz de securitate la

incendiu; 3. Serviciul de pompieri scrie un raport în baza reglementărilor

existente (reglementări generale şi specifice); 4. Raportul este trimis primarului şi proprietarului; 5. După construire, serviciul de pompieri verifică conformitatea între

raport şi construcţie. Dacă nu este posibilă îndeplinirea reglementărilor, există o comisie

de acordare a derogărilor. Există unele probleme privind uniformizarea rapoartelor şi diferitelor interpretări ale inspectorilor locali.

Documentaţie privind prevenirea incendiilor Reglementările generale şi specifice descriu rezistenţa la foc, clasele de construcţii, compartimentare, conceptul de evacuare, ascensoare, ş.a.

Danemarca Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii

Reglementările privind construcţiile sunt prescriptive dar sunt permis şi alte soluţii dacă sunt argumentate pe bază de documente. În viitor se vor implementa reglementările performanţiale (ingineria securităţii la incendiu). Reglementările privind construcţiile vor fi atunci împărţite în două părţi – una prescriptivă şi una performanţială. Se aşteaptă ca reglementările performanţiale să fie utilizate în puţine clădiri. Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii şi standardele europene de clasificare a

176

produselor pentru construcţii sunt implementate în legislaţia privind construcţiile.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Documentaţie privind prevenirea incendiilor Etapele pentru obţinerea autorizaţia de construire : 1. Proprietarul cere permis de construcţie; 2. Comitetul local pentru locuinţe convoacă pe toţi cei implicaţi la

consultări, inclusiv serviciul de pompieri ca specialişti; 3. Pentru anumite tipuri de proiecte (locuri cu risc de incendiu

ridicat) serviciul local de pompieri este responsabil cu partea de permis de construcţie privind securitatea la incendiu;

4. În primă fază a proiectului este normal să se acorde permis privind fundaţia clădirii;

5. Un permis de construcţie este emis pe baza proiectului detaliat; 6. Când clădirea este complet construită comitetul pentru locuinţe

emite autorizaţia care confirmă că autorităţile nu au găsit nicio neconformitate. Nu se face nicio inspecţie înaintea începerii utilizării construcţiei. Adesea apar probleme deoarece comitetul pentru locuinţe nu are pregătire în domeniul securităţii la incendiu. Rezultă situaţii în care ofiţerii de prevenire trebuie să utilizeze controale de prevenire pentru a corecta greşelile.

Finlanda Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii Este implementată prin legislaţia pentru construcţii cu o lege

separată privind aprobările pentru produse. Cele şase cerinţe esenţiale ale CPD sunt incluse în legislaţia pentru construcţii.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Etapele pentru obţinerea autorizaţia de construire :

• Cerere scrisă pentru permis de construcţie. Cererea trebuie să includă rapoarte specifice, desenele proprietarului şi altele asemenea.

• Autoritatea locală în construcţii aprobă permisul de construcţie. În funcţie de exemplu, de nivelul autorităţilor municipale, organismul de aprobare poate fi un comitet, o structură municipală, şeful unui birou specific etc.

• Întrunirile şi inspecţiile necesare sunt specificate în permis, de asemenea este specificat ce documente şi rapoarte trebuie să fie prezentate autorităţii pentru construcţii.

177

• În şedinţa iniţială sunt stabilite în detaliu cerinţe diferite, pot fi una sau mai multe întâlniri şi care pot fi organizate chiar înainte ca permisul să fie aprobat. Constructorul aranjează această întâlnire şi printre participanţi sunt cel puţin proprietarul terenului, proiectantul şef şi inspectorul în construcţii de la autoritatea locală pentru construcţii.

• Constructorul are responsabilitatea generală privind respectarea tuturor reglementărilor relevante. Aceasta include supravegherea lucrărilor în care scop trebuie păstrat un document de inspecţie pentru toate verificările şi inspecţiile.

• Unele inspecţii sunt realizate de autoritatea pentru construcţii. La cerere supravegherea poate fi de asemenea încredinţată constructorului în conformitate cu planul de supraveghere aprobat.

• Autoritatea pentru construcţii realizează inspecţia finală. Ea acoperă în principal documentaţia. Documentele de securitate la incendiu sunt considerate ca parte a procesului de aprobare. Autorităţile locale pentru situaţii de urgenţă sunt în principal autorităţile municipale implicate activ în procesul de aprobare a lucrării în strânsă colaborare cu autorităţile pentru construcţii. Colaborarea poate lua diverse forme: comitete comune, consultaţie scrisă, inspecţii comune etc. În majoritatea municipalităţilor, autorităţile pentru construcţii se sprijină puternic pe autorităţile pentru situaţii de urgenţă, experte când este vorba de aspecte de securitate la incendiu. Implicarea autorităţilor de salvare este considerată extrem de importantă şi în noua legislaţie care intră în vigoare din ianuarie 2004. Aceasta este menţionată ca una din sarcinile serviciilor locale de urgenţă. Suplimentar la procesul de aprobare, în multe construcţii autorităţile

pentru situaţii de urgenţă realizează o inspecţie de prevenire a incendiilor înaintea intrării în exploatare a construcţiilor. Acest tip de inspecţie este realizat întotdeauna în obiective cu risc mare.

Documentaţie pentru prevenirea incendiilor O cerinţă a documentaţiei specifice este concordanţa cu

instrucţiunile pentru utilizarea şi întreţinerea construcţiei. Aceste instrucţiuni trebuie să cuprindă de exemplu ce tip de proceduri de întreţinere sunt necesare pentru diverse echipamente şi sisteme.

Documentaţia de securitate trebuie să fie realizată pentru anumite construcţii, atât noi cât şi existente. Acestea sunt construcţii rezidenţiale cu cinci sau mai multe apartamente, locuri de muncă cu 30 sau mai multe

178

persoane prezente în construcţie, hoteluri, spitale, spaţii de asamblare, construcţii industriale mai mari etc.

Documentaţia trebuie să cuprindă informaţii asupra riscurilor de accident, măsurilor de prevenire, instruire, planuri de protecţie împotriva direcţiilor etc.

Germania Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii Standardele CEN sunt obligatorii. Eurocodurile sunt conţinute în

toate legile statului pentru construcţii. Excepţiile de la aceste standarde trebuie să fie comunicate autorităţii statului pentru construcţii. Autoritatea statului examinează cererea şi-şi poate da acceptul.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Etape în procesul de construcţie din Legea de proiectare şi

construcţie: 1. Proprietarul construcţiei foloseşte un arhitect autorizat pentru a

depune cererea de construcţie autorităţii municipale de autorizare a construcţiilor (autoritatea pentru construcţii din oraş sau land). Cererea se consideră depusă numai după completarea fără greşeli.

2. Autoritatea (autoritatea pentru construcţii) examinează cererea şi consultă unele birouri stabilite prin lege. În conformitate cu tipul construcţiei sau destinaţie aceasta poate implica serviciile profesioniste de pompieri sau autorităţile de prevenire a incendiilor judeţene. Unele landuri au experţi privaţi autorizaţi pentru prevenirea incendiilor.

2a) Unele landuri au un sistem rapid de aprobare a modului de construcţie. Construcţiile care îndeplinesc toate cerinţele landului şi sunt destinate pentru a fi utilizate ca şi construcţii de locuinţe sau pentru birouri (de obicei construcţii sub regimul (limita) de clădire înaltă şi dimensiunea maximă de 40 pe 40 m) trebuie să fie înregistrate numai la autoritatea de autorizare a construcţiilor. Executarea planurilor construcţiei şi respectarea tuturor reglementărilor de prevenire a incendiilor sunt responsabilitatea şi obligaţia arhitectului şi proprietarului construcţiei.

3. După ce au fost consultate toate birourile, autoritatea pentru construcţii emite o autorizaţie de construcţie care încorporează toate recomandările acestor birouri. În funcţie de tipul construcţiei şi de destinaţie, autorizaţia de construcţie poate conţine cerinţe speciale tehnice, constructive şi de prevenire operativă a incendiilor. Dacă nu este cazul, se aplică cerinţele generale de prevenire a incendiilor din codurile pentru construcţii.

179

4. Proprietarul construcţiei primeşte un document de la autoritate (autoritatea pentru construcţii) şi anume autorizaţia de construcţie. Proprietarul construcţiei poate face contestaţie în perioada prescrisă şi poate contesta total sau parţial autorizaţia de construcţie. Odată expirată perioada pentru contestaţii, autorizaţia de construcţie devine parte a ordonanţelor pentru construcţii şi astfel devine validă.

5. Construcţia poate fi realizată. În cazul construcţiilor deosebit de mari se realizează inspecţii în

cursul construcţiei. După încheierea construcţiei, proprietarul ei comunică aceasta la autoritatea pentru construcţii. Aceasta poate executa o inspecţie finală, totuşi aceasta nu este o condiţie. De regulă sunt obligatorii inspecţii finale pentru construcţii speciale. Trebuie să fie prezentate toate certificatele experţilor privind aspectele tehnice ale construcţiei (sisteme sprinkler, sisteme de ventilare, iluminat de siguranţă etc.). Serviciile de pompieri şi inspectorii de prevenire pot participa la inspecţiile construcţiilor. În conformitate cu autorizaţia de construcţie proprietarul sau utilizatorul construcţiei este responsabil pentru securitatea la incendiu pe întreaga durată de existenţă a construcţiei. Acele tipuri de construcţii care sunt subiectul inspecţiilor de prevenire a incendiilor sunt în atenţia inspectorilor deoarece în orice moment pot apare deficienţe substanţiale cauzate de defecţiuni funcţionale sau de utilizarea neautorizată a construcţiei.

Documentaţia pentru prevenirea incendiilor Reglementările de protecţie la foc pentru construcţii din Germania

conţin cerinţe multiple pentru protecţia persoanelor, clasificări sub aspectul rezistenţei la foc a elementelor de construcţii, protecţie la fum, materiale de construcţii autorizate, tehnologia de protecţie la foc pentru a include reglementări de inspecţie.

Există totdeauna căi alternative pentru a realiza scopurile de protecţie la foc. Pentru construcţii speciale se aplică o documentaţie pentru sisteme de prevenire a incendiilor.

Grecia Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii Nu este implementată. Autorităţile par să nu aibă preocupări serioase

referitoare la aceasta cel puţin în prezent. Lucrări de construcţie – securitate la incendiu Etapele pentru obţinerea autorizaţiei de construire : 1. Proprietarul terenului, prin proiectanţi profesionişti, se adresează

autorităţilor locale pentru construcţii pentru autorizaţie de construcţie

180

depunând un dosar complet care include toate desenele şi calculele din proiectul de arhitectură şi structură al construcţiei proiectate.

2. Acest dosar include printre altele proiectul de securitate la incendiu în conformitate cu legislaţia din Grecia. Controlul proiectului de protecţie pasivă la incendiu este realizat de Departamentul orăşenesc de proiectare şi controlul măsurilor active de serviciul de pompieri local.

3. Când, după consultare proiectul de mai sus al construcţiei este aprobat, este emisă autorizaţia de construcţie şi proprietarul poate începe construcţia.

4. După terminarea construcţiei, responsabilitatea pentru măsurile de securitate la incendiu revine proiectantului şi proprietarului.

5. Nu este obligatorie o inspecţie a autorităţilor pentru construcţii şi serviciilor de pompieri, dar aceasta ar putea fi realizată în orice moment pe durata de existenţă a construcţiei. Dacă construcţia este de interes public major (supermarket, cinematograf, restaurant, obiectiv industrial etc.) este obligatoriu să se obţină un certificat de protecţie la incendiu după inspecţie şi înainte de darea în folosinţă. Valabilitatea acelui certificat de protecţie la incendiu este de obicei 5 ani. Încălcarea reglementărilor de securitate la incendiu intră sub incidenţa legii şi se pedepseşte.

În unele construcţii (de exemplu instalaţii industriale, suprafeţe de întruniri publice etc.) instruirea angajaţilor este cerută de legislaţie cu scopul de a obţine certificat de protecţie la incendiu. Instruirea include exploatarea sistemelor de protecţie la incendiu. În plus, programul de instruire a al angajaţilor este implementat la obiective cu risc mare care uneori include scenarii de accidente pentru a verifica cooperarea între autorităţile implicate şi salariaţi sau public. Sunt multe probleme în acest domeniu:

• În general, se constată o subestimare a necesităţii asigurării securităţii la incendiu de către proiectanţii, inginerii, constructorii şi utilizatorii construcţiei.

• Deşi aproape toate construcţiile trebuie să se doteze cu mijloace de protecţie la incendiu în conformitate cu reglementările în domeniu, de obicei numai proprietarii care trebuie să obţină o autorizaţie de funcţionare de la autoritatea competentă instalează sistemele de protecţie la incendiu necesare.

• Nu există un laborator oficial de încercări la foc, sunt doar câteva standarde greceşti de încercări la foc şi cerinţele de performanţă la

181

foc ale materialelor şi componentelor pentru construcţii sunt limitate de legislaţie.

• Nu este suficientă cooperare între diverşii specialişti care sunt implicaţi în proiectarea construcţiilor (arhitecţi, ingineri civili, ingineri electricieni, experţi etc.). De multe ori planurile de securitate la incendiu afectează proiectele arhitecturale şi aceasta creează unele probleme, dacă nu există cooperare şi asigurare de mijloace de apărare împotriva incendiilor. În unele cazuri, sunt mai multe autorităţi care au jurisdicţie.

Deoarece adesea nu este o cooperare corespunzătoare între diferite autorităţi şi nu sunt bine clarificate responsabilităţile, se constată dificultăţi şi confuzie.

• Este un număr foarte limitat de experţi cu experienţă în domeniul ingineriei securităţii la incendiu.

Irlanda Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii este implementată.

În Legea controlului în construcţii 1990 şi în reglementările subsecvente. Reglementările în construcţii 1997 stabilesc, în format funcţional similar „Securităţii la incendiu”, ca standardele de securitate la incendiu să fie aplicate în proiectarea şi realizarea construcţiilor din Irlanda. Aceste reglementări sunt susţinute de de o serie de documente de conducere tehnică, care includ Securitatea la incendiu TGD B, a cărei utilizare indică conformitatea cu cerinţele funcţionale. TGD B conţine prevederi pentru proiectanţi de a utiliza metode şi proiecte altele decât cele pe care le conţine, care includ soluţii de inginerie a securităţii la incendiu pentru a realiza conformitatea cu Reglementările.

În prezent TGD B sunt revizuite pentru a încorpora standardele europene de performanţă la incendiu, de încercări şi de clasificare.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Conformitatea cu Reglementările naţionale pentru construcţii din

Irlanda este în responsabilitatea proiectantului, constructorului şi proprietarului construcţiei. În prezent nu există un sistem de aprobare statuat (ca în Anglia) sau o certificare statuată a sistemului de conformitate (ca în Europa de sud). De mulţi ani a operat o certificare nestatuată a sistemului de conformitate pentru scopuri de transfer a proprietăţii prin convenţie între declaraţiile legale (Societatea juridică) şi de arhitectură (RIAI). Oportunitatea şi posibilitatea de a introduce un sistem de certificare statuat,

182

care este oferit prin legislaţia din 1992, este examinată în prezent şi este aşteptat în curând un raport provizoriu.

Deşi legislaţia din 1992 stabileşte de asemenea autorităţile de control pentru construcţii (principalele 37 autorităţi locale) şi le dă împuterniciri executive, ele nu au rol principal în realizarea conformităţii cu Reglementările pentru construcţii, căci acesta se realizează efectiv la vânzarea proprietăţii.

Excepţie este sistemul de certificare de securitate la incendiu descris mai sus. În acest caz reglementările de control pentru construcţii, elaborate în 1992 şi modificate în 1997, cer elaboratorilor să obţină un certificat de securitate la incendiu, care constituie efectiv o verificare asupra aspectelor privind securitatea la incendiu din proiect, înaintea începerii construcţiei. Elaboratorul trebuie să prezinte o cerere autorităţii de control pentru construcţii relevante pentru certificat de securitate la incendiu, cu desenele, specificaţiile şi calculele corespunzătoare pentru a demonstra că proiectul este în conformitate cu cerinţele Reglementărilor (şi TGD B sau o alternativă acceptabilă). Se plăteşte un onorariu la depunerea cererii pentru a acoperi costurile autorităţii de control pentru construcţii. Ofiţerii de prevenire verifică proiectul pentru conformitate şi recomandă autorităţii de control pentru construcţii să emită certificatul, cu sau fără condiţii, sau să-l respingă. În fiecare an sunt procesate circa 6000 FSC. Construcţiile de locuit individuale (nu şi blocurile de locuinţe) sunt excluse de la cerinţa de a obţine certificat de securitate la incendiu, dar nu sunt exceptate de la îndeplinirea cerinţelor Reglementărilor pentru construcţii care includ securitatea la incendiu.

Investitorii sunt de asemenea obligaţi de lege să informeze despre începerea lucrărilor pentru locuinţe autorităţile de control pentru construcţii relevante înaintea începerii construcţiei Aceasta dă posibilitate inspectorilor (ofiţeri pentru controlul construcţiilor) să viziteze amplasamentele în diverse etape ale construcţiei. Nu este o cerinţă universală pentru inspecţii ale amplasamentului/pe durata construcţiei (12,15 % din construcţii sunt acoperite de comunicări valabile de începere a construcţiei). Securitatea la incendiu este o parte centrală a activităţilor de control a construcţiilor din Irlanda. La un număr de autorităţi locale, sarcina de administrare a sistemului general de control a construcţiilor a fost încredinţată serviciului de pompieri. Raportul global (2002) consideră că aceasta a fost o practică benefică şi ar trebui să fie extinsă la toate autorităţile locale. Atenţia este acum concentrată pe implementarea acestei recomandări.

183

Documentaţie pentru prevenirea incendiilor Ghidurile securităţii la incendiu pentru persoanele în control la

diferite categorii de construcţii conţin o recomandare ca un registru de securitate la incendiu elaborat şi actualizat la construcţiile individuale. Ghidurile conţin informaţii asupra problemelor acoperite de registru şi ofiţerii de prevenire verifică pe timpul inspecţiilor dacă acesta este actualizat. Una din problemele incluse în actualizarea Legii serviciilor de pompieri, 1981 dă o bază statutară specifică acestei cerinţe de „bună practică” căci este văzută în general ca un indicator bun al managementului de securitate la incendiu la construcţii.

O altă problemă de luat în considerare este necesitatea de a lega proiectul de securitate la incendiu în construcţii complexe de tipul registrului de management al securităţii la incendiu menţionat mai sus. Există pericolul ca avantajul caracteristicilor proiectului de securitate inerent şi sistemele complexe de securitate active să fie pierdut când clădirea trece de la etapa de construcţie la cea de utilizare sau când aceasta se modifică în timp. Conceptul de „dosar de securitate a construcţiei” a fost aplicat ca o „bună practică”. Modificările propuse la Legea serviciilor de pompieri 1981 vor da de asemenea posibilitatea pompierilor să ceară o persoană pentru controlul construcţiilor pentru a avea o evaluare a securităţii la incendiu a construcţiilor respective realizată şi raportată de o persoană competentă profesional.

Italia Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii este

implementată. Multe standarde naţionale implementează standarde europene şi

prevederile acestora sunt incluse în reglementări. Acest proces a fost realizat uşor, deoarece perceptele date de cerinţele fundamentale ale directivei au fost deja prezentate în reglementările anterioare. Directiva a fost implementată prin Decretul prezidenţial nr. 246/1993. Referitor la procesul de reglementare a CEN, în conformitate cu Noua Abordare, Italia îşi exprimă opinia prin UNI „Autoritatea de reglementară voluntară” care include serviciile naţionale de pompieri. Pompierul participă în comitete privind problematica de stingere a incendiilor şi în alte comitete care acţionează pe linie de securitate. La sfârşitul votului formal în CEN şi după ce standardele au obţinut statutul deplin, sunt implementate prin decret. Serviciul naţional de pompieri din Italia este reprezentat în Comitetul permanent al Directivei de un expert pompier permanent. Ofiţerii de

184

pompieri urmăresc şi participă la lucrările Grupul de reglementări în domeniul incendiilor.

Procesul de construcţie –securitate la incendiu În conformitate cu reglementările italiene, lucrările de construcţie se

supun obligaţiei de a obţine autorizaţie de construcţie sub controlul Comisiei de construcţie municipale (prezentă în toate cele 8000 municipalităţi din Italia). În aceste comisii este reprezentat comandantul serviciului de pompieri al provinciei.

Documentaţie pentru prevenirea incendiilor Este prevăzută prin Decretul din 4 mai 1998 care specifică atât

documentele necesare pentru examinarea proiectului şi cele care trebuie elaborate pentru a face inspecţia posibilă. Documentaţia necesară pentru a obţine Certificatul de prevenire a incendiilor include:

- certificatul de ignifugare pentru uşi şi alte elemente de închidere (a golurilor);

- declaraţia de montare corespunzătoare pentru uşi şi alte elemente de închidere (a golurilor);

- declaraţia de aplicare corespunzătoare pentru elemente de protecţie la incendiu, precum acoperiri intumescente;

- raportul tehnic privind rezistenţa la foc a elementelor de structură şi a celor care nu intră în structura construcţiei;

- declaraţia de montare corespunzătoare pentru elementele clasificate în conformitate performanţele lor de reacţie la foc;

- declaraţia de conformitate pentru instalaţii reglementate prin legea 46/1990 (producerea, transportul şi utilizarea energiei electrice şi a altor instalaţii). Astfel de declaraţie constă din desenul (proiectul) instalaţiei, lista de materiale utilizate şi declaraţia de montare (instalare) corespunzătoare;

- declaraţia de conformitate pentru instalaţii reglementate prin Legea 46/1990;

- declaraţia pentru montarea instalaţiilor de protecţie la descărcări electrice atmosferice.

Norvegia Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii este

implementată în legislaţia naţională. Reglementările tehnice fac trimiteri către standardele de referinţă norvegiene care au preluat standardele europene armonizate.

Una din modificările majore este cea din capitolul securitate la incendiu. Codul de legi despre securitatea la incendiu a fost redus de la 32

185

de pagini cu soluţii pentru toate tipurile de construcţii. Noul concept trebuie dezvoltat de Comitetul Nordic pentru Reglementări în Construcţii (NKB), care de mult timp lucrează la aceste reglementări de prevenire. S-a lucrat în cooperare cu alte ţări cu condiţii climatice similare, cu materiale de construcţie similare, cu aceleaşi standarde de viaţă, dar sunt fonduri limitate de a finanţa cercetările în dezvoltarea acestor noi cerinţe. Multe din aceste lucruri au fost armonizate cu Directiva 89/106/EEC, cu modificările ulterioare.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu În Norvegia, domeniul acesta este bine definit. Sistemul stipulează

obligaţia proprietarului şi arhitectului, proiectantului şi constructorului. Firmele autorizate care să supervizeze, contracteze sau să construiască şi firmele care verifică proiectele şi execuţia sunt înregistrate la autoritatea locală care are aceste atribuţii. Autorităţile locale au un rol considerabil redus în supravegherea clădirilor în construcţie.

Toate părţile care au contracte cu clientul pentru lucrările esenţiale care se supun reglementărilor în construcţii trebuie să fie direct răspunzătoare la autorităţile locale. Planurile de control trebuie să arate cine este responsabilul din cadrul autorităţii de control şi cat este de performant controlul. Evaluarea se bazează pe organizarea şi calitatea sistemului în cadrul firmelor şi de calificarea experienţei din firmă.

Etapele pentru obţinerea autorizaţia de construire din Legea privind planificarea construcţiilor:

1. Proprietarul clădirii răspunde de găsirea unei persoane competente să realizez construcţia.

2. Autoritatea locală evaluează aplicarea prevederilor de către firmele autorizate.

3. Arhitecţii autorizaţi, proiectanţii şi contractorii trebuie să fie specificaţi pe plan, care confirmă că toate cerinţele sunt respectate şi au fost luate în calcul.

4. Când clădirea a fost realizată autoritatea locală certifică practic prin completarea unor procese verbale de control în acord cu PBA (Planning and Building Act).

Certificatul înseamnă că autorităţile nu au găsit deficienţe. Acest lucru se realizează înainte de exploatarea clădirii.

Suedia Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii:

186

Standardele pentru clădiri reprezintă prescripţiile principale. Acestea acordă proprietarilor de clădiri mai multe opţiuni pentru proiectare tehnică din punct de vedere al securităţii la incendiu precum şi modele de calcul.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Etapele pentru obţinerea autorizaţiei de construire din Legea privind

Planificarea Construcţiei. - Constructorul solicită permisiunea de a construi şi face o notificare

de construcţie. - Comitetul local invită la consultaţii verificatorii de proiecte, iar

aceştia pot apela la pompierii locali in calitate de experţi. - La aceste consultaţii verificatorii verifică modul în care regulile

sunt respectate de către constructor, putându-se solicita şi un arbitru. - Autorizaţia de construcţie este acordată numai dacă sunt prezentate

toate schiţele desenate şi părţile scrise. Toate cerinţele inclusiv securitatea la incendiu trebuie să fie în acord cu legislaţia.

- Când clădirea este realizată complet, comitetul local acordă certificatul după realizarea unui control, cu condiţia să nu existe observaţii.

- În acest sistem, proprietarii construcţiilor îşi asumă toată răspunderea. Dar greşelile sistemului de control afectează securitatea.

SRSA elaborează materialele cu privire la securitatea la incendiu, regulamentele şi modul de aplicare. Acest lucru se aplică de toate părţile, de la arhitecţi până la comercianţi.

Inspectorii de prevenire nu sunt bucuroşi de această situaţie, întrucât adesea inspectorii trebuie să corecteze greşelile în clădirile de construcţii.

Documentaţii de prevenire a incendiilor Documentaţiile trebuie să cuprindă referiri la rezistenţa la foc a

clădirii şi elementelor de construcţii, compartimentările, planurile de evacuare, funcţionarea în caz de incendiu a instalaţiilor de aer condiţionat, controlul intern.

Olanda Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii Legislaţia pentru construcţii cuprinde referiri la standardele CEN. Procesul de construcţie – securitate la incendiu Etapele pentru obţinerea autorizaţiei de construire conform Legii

Caselor: 1. Constructorul solicită permisiunea de a construi. 2. Primarul face notificarea care este publicată în presa locală. 3. Autorizaţia este confruntată cu planul local de dezvoltare,

documentaţia de construcţie, legislaţia pentru construcţii naţională şi locală,

187

cu regulamentele pentru construcţii cu planul oraşului, comisia de arhitectură.

4. Planul pentru riscuri are la dispoziţie 6 săptămâni pentru a primi avizul.

5. Când autorizaţia respectă toate reglementările şi nu sunt obiecţii de făcut aceasta este acordată.

6. Pe timpul construcţiei, inspecţiile pot fi efectuate şi din partea autorităţii locale şi din partea celor naţionale. Când o construcţie suferă modificări sau extinderi care nu sunt în acord cu autorizaţia iniţială activităţile de construcţie sunt oprite. Autorităţile locale decid când şi în ce condiţii pot fi continuate lucrările.

7. Cerinţele de prevenire a incendiilor sunt cele precizate la pct. 3. Eficacitatea măsurilor de prevenire a incendiilor pot fi afectate de utilizarea clădirii.

Pentru clădirile care în fiecare zi se confruntă cu riscuri de incendiu, alte utilizări se permit doar cu mandat. Pentru a obţine acest act, proprietarul este obligat să întocmească un act adiţional în care să fie precizate măsurile de prevenire.

Controalele de prevenire pe timpul construcţiei se realizează de corpurile de control responsabile cu aspecte cuprinse în procesul de construcţie. Coordonarea între aceşti paşi (de către toate organele de control) necesită să fie îmbunătăţită. Aceste modificări recente au fost făcute în Housing Act, The Building Act, The Spatial Act and The Environmental Act.

Documentaţii de prevenire a incendiilor În documentaţii trebuie să se ţină cont de dimensiunile

autospecialelor, poziţia clădirilor faţă de alte clădiri, de înălţime, volum, rezistenţa la foc şi la fum, compartimentare, căi de evacuare, lifturi, uşi, funcţionarea instalaţiilor de aer condiţionat.

Marea Britanie Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii a fost

implementată de Regulamentul Produselor pentru Construcţii care a intrat în vigoare în 27 Decembrie 1991. Acest Regulament a fost modificat pe 01 ianuarie 1995, după adoptarea Directivei 93/68/CEE pentru modificarea Directivei referitoare la Produsele pentru Construcţii.

Acest regulament impune produselor pentru construcţii să aceleaşi caracteristici indiferent unde sunt încorporate trebuind să satisfacă cele şase cerinţe esenţiale cuprinse în Directivă. Produsele pentru construcţii, inscripţionate cu marcajul CE, se presupun că satisfac cerinţele esenţiale

188

diferenţiindu-se de cele care nu satisfac aceste cerinţe. Lipsa marcajului CE nu reprezintă o încălcare a legii.

Regulamentul pentru Clădiri diferă în aplicare în Irlanda de Nord şi Scoţia faţă de Anglia şi Ţara Galilor. Revizuirea din 2002 pentru aprobarea Documentului B (securitatea la incendiu ) a fost publicat în 19 decembrie 2002 şi a intrat în vigoare pe 01 martie 2003. (vezi http://www.safety.odpm.gov.uk/bregs/approvedb/index.htm).

Aceste modificări recunosc noile teste CEN şi standardele de clasificare a reacţiei la foc şi rezistenţei la foc şi indică modul în care pot fi utilizate şi aplicate împreună cu Regulamentul pentru Clădiri.

Cu privire la poziţia Scoţiei, al 6-lea Amendament din Standardele Tehnice, intră în vigoare pe 4 martie 2002 şi recunoaşte noile standarde de clasificare a reacţiei la foc şi rezistenţei la foc, care pot fi utilizate începând cu această dată (vezi http://www.scotland.gov.uk/build_regs/standards/contents.asp).

Similar în Anglia şi Ţara Galilor, Regulamentul pentru Construcţii cuprinde ghiduri care indică modalităţile în care pot fi aplicate noile standarde de clasificare a reacţiei la foc şi rezistenţei la foc.

În general Scoţia urmează procesul de identificare al Angliei şi Ţara Galilor cu o excepţie ce se referă la controlul clădirilor, lucru menţionat în Standardele cu Regulamentele pentru Construcţii (Scoţia) care au fost modificate în 1990.

Procesul de construcţie – securitate la incendiu Procesul de reglementare în Irlanda de Nord şi Scoţia diferă de

Anglia şi Ţara Galilor. În general, principiile sunt similare. Constructorii solicită realizarea unui control la toate construcţiile în

lucru – independent de cerinţele impuse de Regulamentul pentru Construcţii.

Sunt două tipuri de corpuri de control pentru clădiri – Autoritatea Locală, iar în Anglia şi Ţara Galilor numai Inspectorii Acreditaţi.

Amândouă corpurile de control sunt plătite pentru serviciile lor. Amândouă pot aviza înaintea începerii lucrărilor. Corpurile de control verifică dacă proiectele respectă cerinţele din regulamente, inclusiv securitatea la incendiu. Procesul de construcţie este monitorizat de către cele două corpuri de control, prin inspecţii periodice până la ocuparea clădirii.

Odată ce clădirea este dată în folosinţă corpurile de control nu mai au atribuţii, până când clădirea nu este deteriorată.

De la acest punct prevederile privind securitatea la incendiu sunt urmărite de către Autoritatea pentru Incendii.

189

Pe şantiere se respectă Regulamentul de Prevenire a Incendiilor din 1997 modificat în 1999 în urma cerinţelor Directivelor (89/391/EEC) şi (89/654/EEC).

Corpurile de Control sunt obligate să se consulte pe timpul procesului de control cu pompierii cu privire la aspecte securităţii la incendiu, pentru a se asigura că orice cerinţă a pompierilor este cunoscută de către constructor până nu este prea târziu din punct de vedere constructiv.

Deoarece Regulamentul pentru Construcţii şi Regulamentul de Prevenire a Incendiilor nu prescriu standarde specifice aici sunt câteodată probleme cu pompierii şi corpurile de control trebuie să aleagă cele mai sigure căi.

Documentaţii de prevenire a incendiilor În prezent clădirile care fac obiectul Regulamentului de Prevenire a

Incendiilor din 1971 trebuie să deţină o autorizaţie de securitate la incendiu. Acest certificat este un document inclus de planurile de proiectare,

iar măsurile fizice de prevenire sunt detaliate în acestea. România În România, Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii

a fost preluată prin H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată. Deciziile C.E. privind clasificarea europeană din punct de vedere al comportării la foc au fost preluate prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii, pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin ordin comun –Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 394/26.10.2004), cu modificările şi completările ulterioare.

Sunt încă în vigoare şi se aplică Legea calităţii în construcţii nr. 10/1995,cu modificări ulterioare, Normativul tehnic P118/1999 privind siguranţa la foc a construcţiilor, reglementări tehnice de proiectare, executare şi exploatare a clădirilor cu diferite destinaţii (de locuit, sociale, culturale etc). Aceste reglementări nu mai asigură condiţiile necesare în vederea proiectării construcţiilor la nivel european, fiind în dezacord cu cerinţele reglementărilor UE. Este în curs de elaborare Codul securităţii la incendiu care va asigura o deplină armonizare cu reglementările europene specifice.

Normele generale de apărare împotriva incendiilor, recent apărute, au ţinut seama de necesitatea înlăturării barierelor tehnice în calea liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor.

190

11. Ingineria securităţii la incendiu (F.S.E.) în ceea ce priveşte reglementările de prevenire a incendiilor la construcţii

Aspecte generale Sunt destul de puţine cazuri în care s-a folosit F.S.E. şi puţine

informaţii despre incendiile la clădirile unde au fost utilizate coduri performante de bază. Deoarece aceste clădiri sunt complexe şi de dimensiuni foarte mari au management foarte bun. S-a observat importanţa pregătirii specialiştilor în acordarea asistenţei F.S.E. Acurateţea documentaţiei privind prevenirea incendiilor trebuie să fie actualizată.

Experienţa în domeniul controalelor de prevenire a incendiilor este redusă. Sunt ridicate semne de întrebare referitoare la deficienţele care nu sunt raportate sau înţelese de către utilizatorii clădirilor sau de către inspectorii de prevenire. De asemenea, sunt probleme privind transmiterea informaţiilor referitoare la F.S.E. către toate părţile care le solicită.


Metodele F.S.E. sunt rar folosite. În Viena proiectele F.S.E. sunt utilizate de către autorităţile locale sau serviciile de pompieri. Experienţa în domeniul incendiilor izbucnite la clădiri care au fost proiectate utilizând F.S.E. este redusă. Până în acest moment nu s-au înregistrat evenimente.

Belgia Experienţa în domeniul controalelor de prevenire a incendiilor la

astfel de clădiri este redusă. Danemarca

În Danemarca experienţa în domeniul controalelor de prevenire a incendiilor la astfel de clădiri este redusă, deoarece încă nu au fost întocmite standarde.

Finlanda Reglementările în domeniul construcţiilor nu au un caracter de

obligativitate în ceea ce priveşte construirea clădirilor la un nivel ridicat de performanţă.

F.S.E. este un concept nou şi nu s-a răspândit pe scară largă, ceea ce înseamnă că nu există multă experienţă în domeniu. Pentru moment principala preocupare este cum să se asigure pregătirea şi educaţia necesară.

Serviciile de pompieri sunt sceptice în ceea ce priveşte conceptul în ansamblu. În multe proiecte de construcţii autorităţile responsabile cu

191

acţiuni de salvare şi constructorii au intrat în conflict, unele soldându-se cu acţionări în instanţă.

Italia Metoda FSE este direct utilizată de către proiectanţi în cazul unor

activităţi rar întâlnite, precum cele de platformele industriale în concordanţă cu activităţile acestora. În unele cazuri, cum ar fi de exemplu rapoartele de securitate privind activităţile cu risc major de accident, au fost realizate ghiduri pentru a veni în sprijinul proiectantului. Aceste ghiduri sunt bazate pe metodele FSE.

Metoda FSE este direct utilizată în unele aspecte de securitate la incendiu a teatrelor, care sunt caracterizate de suprafeţe mari ale scenelor, de aceea rezultatele testelor de rezistenţă la foc din cuptoarele de încercare la foc nu pot fi interpretate obiectiv.

Următoarele coduri sunt acceptate pentru evaluarea rezistenţei la foc în vederea eliberării Certificatului de Prevenire a Incendiilor:

- Norma UNI 9503 şi ENV 1993-1-2- Eurocode 3, pentru structurile din oţel; - Norma UNI 9502 şi ENV 1992-1-2- Eurocode 2, pentru beton şi prefabricate; - Norma UNI 9504 şi ENV 1995-1-2- Eurocode 5, pentru structuri din lemn; - Decretul 6/3/1986 cu privire la structurile din lemn; - Buletinul nr. 1992/28.02.1999 emis de către Comitetul Naţional de Cercetare, referitor la proiectare structurilor din oţel rezistente la foc.

Norvegia Responsabilităţile revin celor implicaţi în procesul de construire a

clădirii. Ofiţerii de prevenire a incendiilor şi autorităţile locale în acest domeniu, nu mai au obligaţii, şi nici posibilitatea pentru a controla şi a aduce remarci în cazul depistării unor greşeli de calcul sau incorectitudini pe timpul procesului de proiectare.

Aceeaşi problemă din Norvegia, o regăsim şi în Suedia referitoare la acurateţea documentaţiei de prevenire a incendiilor după mai mulţi ani de reconstruire, schimbare de proprietari, cât şi schimbarea destinaţiei clădirii. Istoria ne-a arătat că greşelile de calcul la proiectarea instalaţiilor automate de stingere au dus la distrugeri majore în caz de incendiu.

Suedia Experienţa referitoare la incendiile la construcţiile complexe este

redusă. Experţii în domeniul ingineriei securităţii la incendiu se găsesc la

192

brigăzile de pompieri. În mod normal ei sunt pregătiţi la Universitatea LUND – Departamentul Ingineriei Securităţii le Incendiu.

O altă problemă este aceea de a menţine documentaţia la zi, care să poată fi utilizată de către proprietar, cât şi de ofiţerii de pompieri, atunci când se produce un incendiu.

Olanda În Olanda metoda F.S.E. este foarte rar utilizată. Colectivele de

control (brigăzile de pompieri) nu sunt în acest moment capabile să judece si/sau să aprecieze metoda F.S.E.

Ministerul Afacerilor Interne are în curs de desfăşurare un studiu privind o metodă de proiectare a securităţii la incendiu. Autorităţile locale aşteaptă foarte multe de la o astfel de metodă.

Marea Britanie Un număr mare e clădiri au fost construite ţinându-se seama de

principiile securităţii la incendiu, în ultimii 10-15 ani. Regulamentul Construcţiilor din Marea Britanie este acum funcţional. Acesta permite proiectanţilor de a propune soluţii pentru întrunirea condiţiilor în vederea realizării securităţii la incendiu pentru utilizatori. Aprobarea este dată de Corpul de Control al Construcţiilor, dar în timpul procesului de aprobare brigada de pompieri trebuie să fie consultată, şi dacă este posibil, să obţină acordul din partea acesteia.

Până de curând nu existau standarde sau coduri de proiectare care să direcţioneze proiectarea şi construirea. BSD 250 a fost introdusă acum 6 ani şi a construit baza principală de pornire în dezvoltarea ingineriei securităţii la incendiu. Acesta a fost înlocuit cu BS 7974.

Sunt informaţii limitate despre incendiile care au avut loc la clădirile proiectate ţinându-se seama de ingineria securităţii la incendiu.

România Seria de standarde care definesc ingineria securităţii la incendiu (Fire

Safety Engineering - FSE) - ISO 133871 - 8: nu sunt preluate ca standarde române. Există preocupări reduse pentru elaborarea unor reglementări care să promoveze FSE.

12. Cerinţe de securitate la incendiu retroactive la clădiri

Consideraţii generale În mod normal, nivelul de securitate al unei construcţii este schimbat

prin modificări constructive (modernizări) şi la schimbarea destinaţiei.

193

Securitatea la incendiu a unei clădiri poate fi controlată dacă este solicitat un permis (aviz sau autorizaţie) de construcţie. Dacă viaţa este în pericol pot fi dispuse noi măsuri de securitate la incendiu. Aceasta se realizează în principal printr-o abordare legală privind apărare a împotriva incendiilor care se aplică atât construcţiilor existente cât şi celor noi. Controalele de prevenire se folosesc pentru a încerca să se îmbunătăţească securitatea la incendiu. Sunt multe corelaţii între legislaţia privind construcţiile şi cea privind apărarea împotriva incendiilor. Aceasta include corelaţii între măsurile de prevenire a incendiilor şi tactica stingerii incendiilor. Evaluarea riscului trebuie să fie actualizată de proprietar cât mai des.


Austria Elaborarea legislaţiei permite cerinţe retroactive de securitate la

incendiu a construcţiilor dacă sunt afectate viaţa şi siguranţa oamenilor şi dacă există pericol asupra mediului. Trebuie să fie luate în considerare aspectele economice.

Belgia Modificările constructive sau schimbarea de destinaţie impun adesea

solicitarea de permis (aviz/autorizaţie) pentru o construcţie nouă şi pot fi modificate nivelurile de securitate. Principalele standarde sunt elaborate pentru construcţii noi şi nu pentru modernizări.

Danemarca Nu sunt astfel de aspecte în legislaţie. Controalele de prevenire sunt

utilizate pentru a încerca să se îmbunătăţească securitatea la incendiu prin recomandări. Modificările constructive sau schimbarea de destinaţie necesită permis (aviz/autorizaţie) ca pentru o construcţie nouă şi astfel pot fi crescute nivelurile de securitate.

Finlanda Pot şi au fost emise cerinţe retroactive, dar nu ca parte a

reglementărilor obişnuite pentru construcţii. Directivele europene privind securitatea la locul de muncă şi prevederile lor privind securitatea la incendiu au fost incluse în legislaţia privind securitatea muncii. Legislaţia serviciilor de salvare are de asemenea anumite cerinţe de securitate la incendiu care se aplică atât construcţiilor noi cât şi celor existente. Majoritatea acestor cerinţe se referă la managementul de securitate la

194

incendiu sau la echipamentul de securitate la incendiu precum dispozitivele şi sistemele de alarmare în caz de incendiu (de detectare a fumului).

Germania De regulă, „se aplică protecţia de primă generaţie” fără cerinţe

retroactive la toate clădirile construite şi utilizate reglementar pe întreaga lor durată de viaţă. Excepţiile sunt valabile în cazurile de dezvoltări curente care prezintă pericol specific pentru persoane. În aceste cazuri „clauza de primă generaţie” este secundară.

În cazurile schimbărilor de destinaţie sau de modificare constructivă la o construcţie autorizată care necesită autorizare suplimentară pot fi adaptate cerinţele de apărare împotriva incendiilor.

Grecia Legislaţia permite cerinţe retroactive de securitate la incendiu în

unele cazuri şi cu condiţia ca proprietarul construcţiei să aplice măsurile de apărare împotriva incendiilor înaintea unei date bine definite. Modificările constructive sau schimbarea de destinaţie, necesită adesea o nouă autorizaţie de construcţie şi atunci pot fi crescute nivelurile de securitate.

Irlanda Legea apărării împotriva incendiilor din 1981 plasează

responsabilitatea asupra persoanelor aflate în control la construcţii de a lua măsurile de prevenire rezonabile de apărare în caz de incendiu şi de asigura siguranţa utilizatorilor din construcţii în caz de incendiu. Sunt stabilite măsuri rezonabile în seria documentelor „Ghid privind securitatea la incendiu” publicate de Departamentul Mediului şi Administraţiei Locale. Când este publicat un document, o persoană în control trebuie să evalueze clădirile pentru conformitatea cu ghidul dat. În caz de neconformitate inspectorii de prevenire trebuie să decidă cum procedează pentru a realiza nivelul de securitate cerut. Ei pot şi se implică în prevederea ulterioară de măsuri de securitate la incendiu, pasive şi active. În ghiduri este prevăzut raportul corespunzător ce trebuie realizat între managementul pasiv şi activ şi de securitate la incendiu. Totuşi, unde poate fi legat de avantaje comerciale, s-au găsit „persoane de control” mai dispuse să-şi îndeplinească atribuţiile. Dotarea ulterioară cu sisteme automate de detectare şi alarmare în caz de incendiu, împreună cu alte măsuri de apărare împotriva incendiilor, ar putea fi comune în clădiri de primire turişti precum hoteluri, case de oaspeţi etc.

Italia Toate reglementările tehnice elaborate începând din a doua jumătate

a anilor 80 includ, pe lângă prevederile pentru construcţii noi, o secţiune

195

distinctă referitoare la construcţiile existente, care indică prevederile minime ce li se aplică, ca şi perioadele prevăzute pentru realizarea lucrărilor de adaptare, care variază de obicei între 1 şi 7 ani, în funcţie de priorităţile de securitate şi complexitatea lucrărilor.

Norvegia Legislaţia norvegiană nu include permisiunea de solicitări retroactive

pentru construcţii. Totuşi reglementările dau autorităţilor de specialitate (pompierilor) atributul de a asigura standarde de securitate necesare în limite economice rezonabile în construcţiile existente. Controalele de prevenire a incendiilor executate în obiective se realizează pentru a îmbunătăţi securitatea la incendiu. Modernizarea sau schimbarea de destinaţie necesită adesea permis (aviz/autorizaţie) pentru construcţie nouă (care depinde într-un anumit grad de mărimea procesului).

Suedia Nu există un asemenea aspect în legislaţia construcţiilor. Controalele

de prevenire sunt folosite pentru a îmbunătăţi securitatea la incendiu. Modernizarea sau schimbarea destinaţiei necesită adesea permis (aviz/autorizaţie) de construcţie nouă şi atunci nivelurile de securitate pot fi crescute.

Legea serviciilor suedeze de salvare stabileşte într-un paragraf bazat pe performanţă:

„Proprietarii sau utilizatorii clădirilor de locuit şi altor construcţii se vor dota în mod rezonabil cu un echipament pentru stingerea incendiilor şi pentru salvarea persoanelor în caz de incendiu sau altă situaţie de urgenţă şi trebuie să ia acele măsuri necesare pentru prevenirea incendiilor şi pentru limitarea consecinţelor acestora”.

Olanda Până în 2006 au putut fi vândute şi utilizate detectoare de fum bazate

pe tehnologia de ionizare. De atunci, acest tip de detectoare de fum sunt interzise şi pot fi utilizate numai detectoare optice.

Marea Britanie Pompierii pot, când este cazul, să ceară prevederea de măsuri

suplimentare dacă s-au produs modificări la o construcţie fără aprobarea organismului de control în construcţii sau a pompierilor. În plus, utilizatorul trebuie să dea asigurări că măsurile de apărare împotriva incendiilor prevăzute în construcţie sunt bazate pe evaluarea riscului care trebuie să fie actualizată permanent. Deci pompierii pot cere asigurarea retrospectivă a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, indiferent dacă construcţia a

196

primit sau nu permis (aviz/autorizaţie) de construcţie, cu condiţia ca cerinţele să fie rezonabile pentru situaţia respectivă.

13. Securitatea la incendiu a echipamentului şi mobilierului

Consideraţii generale Serviciile naţionale de pompieri doresc anumite nivele de securitate

la incendiu, dar reglementările specifice sunt elaborate de alte structuri sau în standarde internaţionale. Inspectorii de prevenire pot decide asupra standardelor de incendiu privind echipamentul şi mobilierul în anumite construcţii.


Austria Referinţele sunt în concordanţă cu procedurile legale în vigoare.

Autorităţile fac controale înainte de a se permite utilizarea construcţiei. Concluziile controalelor se consemnează în documentul de control. Numai pentru construcţii publice există aprobate reglementări pentru mobilier încercat.

Belgia Serviciile de pompieri încearcă să aibă influenţă asupra calităţii

anumitor echipamente, de ex. montarea uşilor. Danemarca

Nu sunt cerinţe, cu excepţia mobilierului, decoraţiunilor şi expoziţiilor în locuri cu aglomerări de persoane precum săli de conferinţe, discoteci, săli de expoziţie etc. (din controale a rezultat că este necesară o mai bună colaborare între autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii incendiilor, problemelor de mediu şi securităţii la locul de muncă).

Finlanda Acest domeniu este acoperit, în principal, prin legislaţia de securitate

a produselor. Este o legislaţie specială privind cerinţele de securitate la incendiu pentru saltele, precum şi scaune şi mobilier tapiţate.

Germania Sunt norme pentru echipament tehnic de prevenire a incendiilor la

construcţii. Condiţiile au fost incluse în legislaţia pentru controlul tehnic al construcţiilor care cere controale regulate ale tehnologiei de construcţie prin experţi. Proprietarii trebuie să îndeplinească această obligaţie. Rapoartele lor de control sunt verificate în timpul controalelor de prevenire a incendiilor. (Documentul de control ca urmare a controlului; în construcţiile oficiale

197

sunt reguli pentru mobilierul încercat – din cauza consideraţiilor de mediu nu se permite utilizarea întârzietorilor de flacără pe bază de brom în bunurile de consum. Este posibil să se realizeze o anumită clasificare pentru mobilierul pentru locuinţe).

Grecia În reglementările din domeniul apărării împotriva incendiilor nu sunt

cerinţe pentru echipament şi mobilier. De multe ori acestea sunt utilizate de proprietari, societăţile de asigurări la incendiu şi autorităţi.

Irlanda Sunt elaborate şi publicate standarde pentru furnizarea şi instalarea

echipamentului de securitate la incendiu de Autoritatea naţională de standardizare a Irlandei. Aceste standarde reflectă amplificarea procesului de armonizare europeană.

Securitatea la incendiu a mobilierului din locuinţe este reglementată de Ministerul Întreprinderilor, Fabricării şi Utilizării care concordă cu reglementările utilizatorilor (consumatorilor).

Italia În construcţiile în care echipamentul şi mobilierul, din cauza

caracteristicilor lor, pot reprezenta un risc pentru comunitate, sunt elaborate reglementări specifice pentru cerinţe de reacţie la foc. Pentru echipamente, în termeni generali, performanţele componentelor instalaţiilor sunt reglementate prin proceduri şi prescripţii tehnice pentru instalaţii, pentru dispozitive de securitate şi pentru alte elemente relevante pentru securitatea primară. De exemplu: decretul D.M. din 31.07.1934 reglementează utilizarea şi depozitarea uleiurilor minerale, recomandă aprobarea de către Ministerul de Interne pentru dispozitivele de stingere a incendiilor utilizate în suprafeţele de depozitare. Legea 186/1968 – referitoare la securitatea instalaţiilor electrice – dă indicaţii de utilizare a normelor Biroului naţional pentru standarde în domeniul electric, C.E.I. Legea 1083/1971 – tratează utilizarea în siguranţă a gazelor combustibile - se referă la normele UNI-CIG (UNI-CIG este ramura Biroului naţional de standardizare competent pentru gaze). Legea 46/1990 stabileşte procedurile pentru instalaţii şi montarea de instalaţii.

Norvegia Aceasta este abordată, în general, în timpul controalelor executate de

serviciile de pompieri. Există de asemenea o reglementare numită Reglementări referitoare

la inflamabilitatea saltelelor şi a mobilierului tapiţat. Scopul acestor reglementări este să prevină afectarea sănătăţii cauzată de saltele şi mobilier

198

tapiţat care au fost aprinse de la o ţigară care arde mocnit. Aceste reglementări se aplică la producţia şi importul pentru vânzare şi la orice vânzare de saltele şi mobilier tapiţat în scopuri comerciale. Orice persoană care produce, importă pentru vânzare sau pe oricare altă cale saltele şi mobilier tapiţat în scopuri comerciale va da asigurări că nivelul prescris de securitate stabilit prin aceste reglementări este îndeplinit. Saltelele şi mobilierul tapiţat trebuie să reziste aprinderii de la o ţigară care arde mocnit în conformitate cu criteriile specifice stabilite în standardele europene.

Suedia SRSA încearcă să aibă o influenţă asupra agenţiilor care elaborează

standarde de produse. Pot fi făcute observaţii şi recomandări cu prilejul controalelor de prevenire a incendiilor.

Olanda Unele cerinţe de securitate la incendiu pentru echipament şi mobilier

sunt luate în considerare în Legea alimentaţiei şi mărfurilor. În plus, Inspectoratul pentru protecţia sănătăţii şi sănătate publică veterinară realizează cercetări privind securitatea la incendiu pentru echipament şi accesorii şi este responsabil pentru eventuala adaptare a reglementărilor. Administraţia încearcă să creeze un comportament mai conştient şi mai responsabil în ceea ce priveşte securitatea la incendiu în legătură cu alegerea, achiziţionarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului şi accesoriilor. Un permis (aviz/autorizaţie) de utilizare este un instrument local care operează cu informaţii precum:

• construcţii (nerezidenţiale) în care sunt peste 50 persoane; • construcţii pentru depozitarea de substanţe care sunt inflamabile

sau periculoase în caz de incendiu; • construcţii în care îşi petrec noaptea mai mult de 10 persoane

care nu sunt rezidenţiale (de locuit) (hoteluri, spitale); • construcţii de îngrijire zilnică a mai mult de 10 copii în vârstă de

până la 12 ani şi mai mult de 10 persoane cu dizabilităţi fizice sau mentale.

Când este cerut un permis de utilizare (aviz/autorizaţie), rolul său principal este să asigure măsuri suplimentare pentru prevenirea, controlul şi lichidarea incendiului şi accidentelor în caz de incendiu. În principal, pentru a crea compensarea riscurilor menţionate. Permisul de utilizare (aviz/autorizaţie) foloseşte informaţii referitoare la mobilier, căi de evacuare, instalaţii, motoare, gunoaie, stingătoare de incendiu.

Marea Britanie

199

Performanţa unor materiale precum mobilierul din casă este controlată prin reglementări. În plus, pompierii şi utilizatorul trebuie să ia în considerare echipamentul şi mobilierul prevăzute în funcţie de evaluarea riscului de incendiu

14. Clădirile de patrimoniu

Există câteva ţări care au legi speciale pentru protecţia clădirilor de patrimoniu. Trebuie să se aibă în vedere siguranţa vizitatorilor.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel : Austria

Nu este legiferat. Belgia

Nu este legiferat. Danemarca

Nu, cu excepţia controlului de prevenire a incendiilor, care se face odată la cinci ani.

Finlanda Nu există specificate în legislaţie precizări referitoare la securitatea

la incendiu. Germania

Nu. Autorizaţia emisă pentru clădire – în funcţie de utilizare şi durată – este aplicabilă şi pentru protecţia la incendiu.

Grecia Nu există nicio precizare suplimentară referitoare la securitatea la

incendiu în cazul clădirilor de patrimoniu. Irlanda

În primul rând, în cazul clădirilor din patrimoniu moştenite trebuie să se prevadă nivelul securităţii la incendiu pentru persoanele care o folosesc şi care trebuie să fie similare celor asigurate persoanelor care locuiesc în clădiri de acelaşi tip. Oricum, dacă în cazul unor asemenea clădiri există diferenţe în privinţa securităţii la incendiu faţă de clădiri moderne, trebuie să se prevadă condiţii de conservare. Departamentul de Securitate la Incendiu s-a dovedit foarte util prin demonstraţii care au făcut referiri la nivelul de securitate la incendiu, de exemplu prin faptul că a ţinut cont de geometria

200

clădirilor de patrimoniu şi că e probat prin scenarii particulare de incendii că este similar cu cel din cazul clădirilor moderne.

În Irlanda a fost elaborată o broşură cu persoanele care pot face inspecţii de securitate la incendiu în cazul clădirilor de patrimoniu. Mai multe publicaţii au făcut referiri la acest domeniu.

Italia Există două legi care fac referiri la clădirile de patrimoniu:

- Decretul ministerial 20/5/1992, „Regulamentul referitor la legile privind securitatea la incendiu în cazul clădirilor de patrimoniu având destinaţie de muzeu, galerii sau prezentări”

- Decretul prezidenţial 30/6/1995, „Regulamentul referitor la securitatea la incendiu la foc în cazul clădirilor de patrimoniu având destinaţie de librării şi arhive.”

Norvegia Există anumite ghiduri referitoare la prevenirea incendiului în cazul

clădirilor de patrimoniu. Proprietarilor le revine responsabilitatea de a avea grijă de clădire. Autorităţile de prevenire şi stingere a incendiilor sau alte autorităţi locale sunt obligate să identifice şi să îi înregistreze. Acest sistem de identificări este baza folosită de ofiţerii locali care merg în inspecţii de prevenire. Cum în Norvegia sunt un mare număr de clădiri de patrimoniu există o colaborare deosebită între Inspectoratul pentru Monumente Vechi şi Clădiri Istorice, Biroul Naţional al Tehnologiei Clădirilor şi Administraţiei şi Directoratul pentru Securitate la Incendiu şi Electrică.

Suedia Doar referiri generale acolo unde se vorbeşte despre incendii.

Olanda Nu există precizări speciale în acest sens. Prevederile referitoare la

securitatea la incendiu nu pot fi diferite de prevederile din Actul clădirii, în sensul că aceste prevederi nu trebuie să afecteze caracterul specific al clădirii de patrimoniu. Numai dacă în mod cert specificul clădirii pune în pericol clădirea în sine, din punct de vedere al securităţii la incendiu, modul de folosire al clădirii trebuie adaptat.

Marea Britanie Nu este legiferat.

România Se aplică Normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice

unităţilor de cultură, aprobate prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 4138/1999, precum şi alte reglementări privind protejarea monumentelor

201

istorice şi al patrimoniului cultural naţional mobil, precum Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice, Legea nr. 564/2001 pentru aprobarea OG nr. 47/2000 pentru stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial.

Protecţia specială a monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate, proprietate publică sau privată, este asigurată printr-un program de acţiuni coordonate, indiferent de locul lor de amplasare şi de starea lor de conservare. Protecţia specială se referă la situaţiile provocate de calamităţi naturale, stare de urgenţă, stare de asediu sau conflict armat.

Inspecţiile judeţene pentru situaţii de urgenţă execută controale de prevenire în unităţi de cultură, inclusiv de patrimoniu, care fac obiectul unei informări către Ministerul Culturii şi Cultelor.

15. Controale de prevenire a incendiilor şi cerinţe în clădiri rezidenţiale

Generalităţi Sunt diferenţe mari privind controalele în locuinţe şi reglementările

privind detectoarele de fum. Există reglementări pentru construcţii rezidenţiale cu risc ridicat şi special care prevăd căi de evacuare în caz de incendiu. Se prevede curăţarea coşurilor de fum care este activitatea de prevenire cea mai comună.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel :

Austria Se execută controale de prevenire a incendiilor în locuinţele private?

Diferă de la land la land

Sunt obligatorii detectoarele de fum în locuinţe rezidenţiale?

Nu. Recomandare în ghidul TRVB 115

Procentul de detectoare de fum Necunoscut, în orice caz foarte mic

Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor obligatorii pentru locuinţe?


Există şi alte cerinţe privind prevenirea incendiilor în locuinţe rezidenţiale?


Belgia

202

Se execută controale de prevenire a incendiilor în locuinţele private?

Nu

Sunt obligatorii detectoarele de fum în locuinţe rezidenţiale?

Nu

Procentul de detectoare de fum Necunoscut în prezent Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor obligatorii pentru locuinţe?

Curăţarea coşurilor de fum, verificarea instalaţiilor electrice


Nu

Danemarca


Nu, în general controalele de prevenire a incendiilor în locuinţe private nu sunt obligatorii. Există reglementări speciale privind clădirile de patrimoniu

Sunt obligatorii detectoare de fum în locuinţe rezidenţiale?

Nu.

Procentul de detectoare de fum Conform uniunii companiilor de asigurări, 75% din locuinţe au cel puţin un detector de fum. Nu există statistici privind funcţionarea şi utilizarea lor.


Da. Curăţarea coşurilor de fum.


Nu

Finlanda


Da


Da, din 1999 pentru toate locuinţele rezidenţiale

Procentul de detectoare de fum În 2002: 98%, din care 7% nu au funcţionat. Procentul a rezultat din controalele de prevenire a incendiilor executate în 2457 de locuinţe în diferite colţuri ale ţării.

Există şi alte activităţi de prevenire a Imobile cu cinci sau mai multe

203

incendiilor obligatorii pentru locuinţe?

apartamente trebuie să aibă documentaţie care să cuprindă informaţii privind prevenirea accidentelor, instruire, planuri pentru situaţii de urgenţă etc Curăţarea coşurilor de fum la intervale de timp reglementate


Nu

Germania


Nu


Nu. Multe ministere ale construcţiilor de land nu acceptă obligativitatea instalării detectorilor de fum în construcţii rezidenţiale conform DIN. Nu se prevăd controale de prevenire.

Procentul de detectoare de fum Necunoscut Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor obligatorii pentru locuinţe?

Există cerinţe pentru două căi de evacuare în locuinţe. Una dintre ele poate fi asigurată prin autoscara pompierilor. Limitarea distanţelor de evacuare în construcţii rezidenţiale şi separarea părţilor de construcţie în funcţie de înălţimea încăperilor.


Da. Controlul centralelor de încălzire

Grecia


Da


În zonele cu risc ridicat (încăperi de încălzire a apei, depozite de benzină, etc.)

Procentul de detectoare de fum 10% Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor obligatorii pentru locuinţe?

Da, în locuinţele rezidenţiale din apropierea pădurilor

Există şi alte cerinţe privind prevenirea Doar pentru clădiri rezidenţiale înalte

204

incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

Irlanda Se execută controale de prevenire a incendiilor în locuinţele private?

Nu atunci când sunt locuite. O proporţie ridicată a construcţiilor rezidenţiale noi sunt obiectul controalelor de prevenire care include securitatea la incendiu la încheierea construirii.


Din 1992 detectorii de fum sunt obligatorii în locuinţe. Consiliul Naţional de Securitate recomandă instalarea lor în toate locuinţele şi există programe pentru introducerea lor în case de bătrâni. Există o politică guvernamentală de a fu introduşi în toate clădirile publice.

Procentul de detectoare de fum

58% conform unui studiu


Proiectarea şi construcţia sunt reflectate în Partea B (Securitatea la incendiu) din Reglementarea privind construcţiile: căi de evacuare, alte măsuri passive de securitate la incendiu


Program educaţional pentru şcoli primare (www.nsc.ie). Un studiu arată că majoritatea deceselor în urma incendiilor au loc în locuinţe, ceea ce necesită dezvoltarea unui program în următorii ani prin care pompierii să devină “ambasadori ai mesajelor privind securitatea la incendiu”

Italia


Pentru clădiri mai înalte de 24 m


Parter şi unifamiliară – nu sunt obligatorii. Pentru rezidenţe sociale (dormitoare, colegii, etc.) – pot fi instalaţi detectori în funcţie de evaluarea riscului de incendiu şi în condiţiile impuse de reglementări.

Procentul de detectoare de fum

Necunoscut

Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor

Protecţie pasivă, protecţie activă, răspunsul la incendiu, sarcina termică, căi de evacuare.

205

obligatorii pentru locuinţe? Există şi alte cerinţe privind prevenirea incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

Doar pentru clădiri rezidenţiale mai înalte de 24 m. Pentru clădirile de peste 12 m există cerinţe specifice.

Norvegia


Controale de prevenire de către serviciile de pompieri nu sunt obligatorii în locuinţe. Autorităţile de control la instalaţii electrice fac controale, periodic dar rar.


Da

Procentul de detectoare de fum Aprox 97% Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor obligatorii pentru locuinţe?

Da. Curăţarea coşurilor de fum. Cerinţe speciale în construcţiile pentru personae cu nevoi speciale.


Da. Echipamente de stingere a incendiilor.

Portugalia


Doar în clădiri mai înalte de 29m


Da în clădiri publice şi turistice

Procentul de detectoare de fum 80% în clădiri turistice 0% în locuinţe


Da, în parcări subterane şi măsuri de protecţie active şi pasive, echipamente de primă intervenţie în clădiri turistice


Da, măsuri pasive şi constructive precum compartimentare. Serviciul Naţional de Pompieri şi Protecţie Civilă distribuie material informativ privind măsuri de prevenire în locuinţe

Suedia


Nu sunt obligatorii


Da

206

Procentul de detectoare de fum 68% din locuinţe Există şi alte activităţi de prevenire a incendiilor obligatorii pentru locuinţe?

Da, curăţarea coşurilor de fum.


Nu

Olanda


Nu. Doar un guvern local execută controale în locuinţe.


Nu pentru construcţiile existente. O dată cu intrarea în vigoare a Legii construcţiilor acestea vor fi obligatorii pentru noile locuinţe.

Procentul de detectoare de fum S-au vândut circa 1 milion. (cam 1 la 10 locuinţe).


Nu


Nu

Marea Britanie


Nu


Obligatorii în toate construcţiile rezidenţiale şi comerciale, conform reglementărilor locale sau British Standard Serviciile de pompieri organizează campanii de încurajare a proprietarilor să achiziţioneze detectoare de fum. Autorităţi publice şi private furnizează detectori de fum

Procentul de detectoare de fum 75-80% din proprietăţi au alarmă de incendiu


Toate locuinţele rezidenţiale trebuie să aibă un anumit nivel de securitate la incendiu. Acesta depinde de tipul şi utilizarea construcţiei


Nu

207

În România controalele de prevenire a incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti se execută de către serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă. Nu este obligatorie montarea detectoarelor rezidenţiale. Nu se cunoaşte numărul de locuinţe echipate cu detectoare rezidenţiale. Curăţarea coşurilor de fum este o activitate obligatorie de prevenire a incendiilor ce intră în responsabilitatea proprietarului.

16. Controale de prevenire Generalităţi În majoritatea ţărilor ofiţerii din serviciile de pompieri execută

controale de prevenire. Obiectivele care trebuie inspectate şi periodicitatea sunt reglementate în unele ţări. S-a decis pe plan local ceea ce este suficient şi relevant. Cooperarea între autorităţile locale şi inspecţiile comune (prevenire incendii, construcţii, securitatea muncii) este normală. Se verifică măsurile stabilite în autorizarea de utilizare a construcţiei iar deficienţele sunt raportate la oficiul local de construcţii.


Ministerul austriac al comerţului acordă responsabilitatea landurilor de a efectua controale în clădiri periodic. Intervalul de control diferă (ex. în Viena clădirile speciale sunt controlate cel puţin o dată la 5 ani)

Prevederile privind aplicarea reglementărilor în construcţii (de ex. lăţimea căilor de evacuare, acoperiri, soluţii constructive) sunt verificate în câteva landuri la fiecare 2 ani.

Belgia Ofiţerii pompieri sunt delegaţi de autorităţile locale să execute

controale. Controalele se fac la cererea primarului. Danemarca

Prin „Preparedness Act”, MIN este abilitat să emită ordine prin care autorizează DEMA să elaboreze reglementări privind periodicitatea controalelor în funcţie de tipul obiectivului controlat. Prin reglementări sunt stabilite şi obligaţiile proprietarilor obiectivelor controlate. Autorităţile locale care coordonează serviciile de pompieri delegă ofiţerii pentru aceste inspecţii.

Finlanda Autorităţile locale de salvare execută controale, la intervalul decis

prin reglementări de ministrul de interne. Există proceduri de control cuprinzând aspectele ce trebuie urmărite şi consemnate.

208

Germania Depinde de la land la land. Controalele de prevenire sunt executate

de serviciile de pompieri în oraşele mari şi de birouri de protecţie la foc în celelalte zone. Acestea fie sunt informaţi de către autorităţile care emit autorizaţii de construcţie, fie participă la emiterea autorizaţiei de construcţie ori sunt informaţi pe alte căi de noile clădiri. Inspectorii întocmesc o listă cu clădirile şi planifică controalele ori ţin seama de periodicitatea maximă de control de 5 ani. Controalele se fac împreună cu autoritatea care execută controale la instalaţii şi echipamente. Inspectorul întocmeşte un raport cu deficienţe. Deficienţele constructive sunt transmise la autoritatea în construcţii. Deficienţele operaţionale şi tehnice sunt în responsabilitatea serviciilor de pompieri. Proprietarii construcţiilor sau utilizatorii primesc un raport cu deficienţe. În urma unei întâlniri cu proprietarii sau utilizatori, autoritatea în construcţii şi serviciul de pompieri se stabileşte timpul planificat pe etape pentru înlăturarea deficienţelor. În condiţii speciale se acordă sancţiuni.

Grecia Controalele de prevenire sunt prevăzute în reglementările serviciilor

de pompieri. Fiecare clădire este controlată cam o dată la 2 ani (în funcţie de posibilităţile serviciilor de pompieri). Instruirea pompierilor se face în Academia de pompieri. Costurile controalelor sunt acoperite de guvern, însă nu s-a făcut un studiu. Selectarea obiectivelor pentru control se face în funcţiune de mai mulţi factori: construcţii autorizate, solicitării, riscul de incendiu al obiectivului, data ultimului control etc.

Irlanda Conform Legii serviciilor de pompieri (1981) pompierii execută

controale de prevenire a incendiilor, însă nu trebuie şi nici nu pot să controleze toate clădirile. Fiecare autoritate locală îşi întocmeşte planul propriu de control, conform priorităţilor locale, care se pot schimba mereu. Legislaţia nu specifică frecvenţa controalelor. Acest lucru fiind lămurit, în practică, definirea controalelor cuprinde o gamă largă de activităţi, de la verificări rapide şi limitate la anumite aspecte, până la lucruri detaliate controlându-se în amănunt toată clădirea.

Se are în vedere elaborarea unui amendament la acest act legislativ pentru a lărgi opţiunile de control pentru serviciile de pompieri. Acestea s-au impus ca necesitate în practică de la elaborarea legislaţiei pe securitatea la incendiu în 1981, unele lucruri fiind impuse de către legislaţia pentru Securitatea Alimentelor şi Sănătate şi Securitate. Printre cele mai importante

209

prevederi este cea de a se impune cerinţa ca personalul care desfăşoară controale să fie bine pregătit profesional.

Conceptul programelor de securitate la incendiu orientate spre sectoare specifice, reprezintă noua orientare a controlului de prevenire. Această nouă abordare urmăreşte etapele:

• Guvernul central dezvoltă obiectivele pentru sectoarele particulare; • Ghidul pentru Securitatea la Incendiu a fost publicat şi lansat; • Ghidul este diseminat şi suscită interes pe web, la seminarii

organizate de Consiliul Naţional pentru Securitate şi/sau alte autorităţi locale sau prin solicitări adresate prin poştă.

• Procesul de autoevaluare reprezintă o sarcină a persoanei ce desfăşoară controlul potrivit cerinţelor managementului de securitate la incendiu (măsuri pasive şi active după caz).

Italia Există două tipuri de controale: - Pentru emiterea certificatului de prevenire a incendiilor - Pentru “poliţie criminală” (în serviciile de pompieri există poliţia

criminală şi poliţişti) În plus, D.M. 16/2/1982 identifică activităţile care fac fac obiectul

controalelor precum şi frecvenţa lor. Regulile principale de securitate pe locul de muncă (D.P.R.

547/1955, D.P.R. 89/1955 şi decretul 626/1994) implementate în câteva ţări europene au fost identificate şi de către pompieri şi utilizate de autoritatea de control.

Controalele comune cu justiţia sunt realizate de către unităţile de pompieri şi ofiţerii de la poliţia criminalistică, potrivit competenţelor.

D.M. 4/5/1998 defineşte cerinţele pentru controale şi ce documente trebuie elaborate.

În aria de activităţi impuse de Accidentele Majore, controalele sunt desfăşurate Comisia de Inspecţii din cadrul Comitetului Tehnic Regional, în vederea realizării unei evaluări preliminarii.

Controalele sunt prevăzute de Sistemul de Managementului de Securitate în acord cu Decretul Lege 334/1999.

Norvegia Ofiţerii pompieri locali execută controale. În reglementări privind

controalele de prevenire a incendiilor sunt cuprinse perioadele şi lista obiectivelor care trebuie controlate.

În ultimii 10- 12 ani prevenirea incendiilor şi-a desfăşurat activitatea sub îndrumarea Directoratului pentru Securitatea la Incendiu şi Electrică. A

210

crescut numărul de inspectori de prevenire până la 500. Directoratul sprijină municipalităţile în dezvoltarea metodelor şi ghidurilor care trebuie folosite de ofiţerii de prevenire.

Suedia Ofiţerii pompieri locali execută controale de prevenire a incendiilor.

Legislaţia prevede periodicitatea controalelor şi lista clădirilor ce trebuie controlate.

Legislaţia impune municipalităţii modurile de dezvoltare a metodelor şi ghidează activitatea inspectorilor, asigurându-se că locuitorii şi-au luat toate măsurile rezonabile de prevenire a incendiilor.

Olanda Controalele de prevenire a incendiilor se execută în baza legislaţiei

din 1985. Fiecare clădire care este obligată să aibă o autorizaţie de funcţionare trebuie să fie controlată. Frecvenţa controalelor nu este reglementată. Autorităţile locale sunt responsabile cu planificarea şi conducerea controalelor. În viitor autorităţile locale de control vor fi obligate să prezinte un plan de control şi o evaluare anuală. O atenţie specială este acordată instrumentelor inspectorilor: mijloace de evaluare şi de stabilire a sancţiunilor. Controalele nu trebuie doar să îmbunătăţească securitatea la incendiu (efecte directe) dar şi conştientizarea necesităţii de a asigura prevenirea incendiilor (efect indirect).

Controale specifice se execută pentru: - clădiri (nerezidenţiale) cu peste 50 persoane; - clădiri pentru depozitarea de substanţe inflamabile sau periculoase

în caz de incendiu; - clădiri cu peste 10 persoane peste noapte, care nu sunt rezidenţiale

(hoteluri, spitale); - clădiri de îngrijire pe timpul zilei cu peste 10 copii sub 12 ani sau

peste 10 persoane cu dizabilităţi fizice sau mentale. Cei care execută controale sunt pregătiţi de Institutul pentru Servicii

de Pompieri şi Managementul Dezastrelor (NIBRA). Marea Britanie

Legislaţia este foarte complexă şi diferă în Anglia şi Tara Galilor, Scoţia, Irlanda de Nord.

În plus Insulele Canalului şi Isle of Man au o legislaţie separată. Acolo există peste 100 de elemente distincte în legislaţie care se referă la securitatea la incendiu la clădiri.

În majoritatea clădirilor securitatea la incendiu este aplicată prin două acte: Legea apărării împotriva incendiilor şi Regulamentul de apărare

211

împotriva incendiilor, dar şi alte legislaţii specifice cum ar fi Legea Teatrelor sau prin actul ce se reglementează consumul de alcool.

În cazul clădirilor noi, măsurile de securitate la incendiu sunt obligatorii şi se impun de către legislaţia pentru construcţii.

Guvernul Marii Britanii a propus modificări majore ale legislaţiei pe linia securităţii la incendiu în Anglia şi Ţara Galilor ale căror efecte se aşteaptă peste 1-2 ani.

Se anticipează că responsabilitatea controlului la majoritatea clădirilor să revină serviciilor de pompieri. Modificări asemănătoare se preconizează şi în Scoţia şi Irlanda de Nord.

România Controalele se efectuează de inspectorii de prevenire a incendiilor, în

baza unor planificări lunare care ţin cont de calculul fondului de timp şi de criteriile cuprinse în Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire, aprobat prin ordin al ministerului administraţiei şi reformei administrative, ţinându-se seama de:

a) clasificarea în funcţie de tipurile de risc a localităţilor, operatorilor economici şi instituţiilor, pe baza criteriilor stabilite conform legii;

b) categoriile/clasele de importanţă/funcţiunile construcţiilor /instalaţiilor/amenajărilor/monumentelor istorice, stabilite potrivit legii;

c) stadiile de proiectare/execuţie pentru realizarea lucrărilor aferente asigurării cerinţei esenţiale de securitate la incendiu, precum şi la realizarea adăposturilor de protecţie civilă, termenele de realizare planificate pe etape şi de finalizare a lucrărilor, pentru obiectivele de investiţii;

d) termenele de implementare a măsurilor stabilite prin strategiile şi programele de prevenire a situaţiilor de urgenţă;

e) concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative; f) specificitatea riscurilor identificate în plan teritorial şi perioada de

manifestare a acestora; g) ordinele primite, vizând acţiuni preventive prioritare. La planificarea şi executarea controalelor se acordă prioritate

instituţiilor, amenajărilor, spaţiilor publice, precum şi operatorilor economici care desfăşoară activităţi ce prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase. Periodicitatea executării controalelor nu trebuie să fie mai mare de 5 ani. La obiectivele în care se constată nereguli majore privind apărarea împotriva incendiilor se intensifică periodicitatea controalelor, până la soluţionarea acestora.

Controalele de prevenire a incendiilor se desfăşoară în baza unei Proceduri generale de control, utilizând documente tipizate. Neregulile

212

constatate sunt raportate prin informări anuale ministerului internelor şi reformei administrative şi ministerului de resort, în baza unei planificări stabilite prin Ordin al Inspectorului General.

17. Neregulile cele mai des întâlnite în controalele de prevenire

Aspecte generale În majoritatea ţărilor cele mai des întâlnite probleme sunt: erori în

proiectarea căilor de evacuare, compartimentelor de incendiu, pereţilor rezistenţi la foc şi evaluarea necorespunzătoare a riscului de incendiu. De asemenea, managementul defectuos şi utilizarea construcţiilor fără autorizaţie de construire reprezintă un factor îngrijorător.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel : Austria

Deschiderea uşilor rezistente la foc. Germania

În principal se constată deficienţe referitoare la căile de evacuare. Alte deficienţe frecvente sunt: funcţionarea fără autorizaţie sau fără proceduri interne în caz de incendiu.

Grecia Principalele deficienţe: căile de evacuare, compartimentare, riscul la

incendiu. O altă problemă este neconformitatea produselor pentru construcţii

cu standardele europene. Irlanda

În clădirile mai vechi mijloacele de evacuare sunt necorespunzătoare.

Aceste clădiri nu au sisteme de detecţie şi de avertizare. În clădirile noi sunt probleme la managementul securităţii la incendiu. S-a constatat că la clădirile care au un management general de calitate, managementul securităţii la incendiu este, de asemenea, de calitate.

Starea registrului de securitate la incendiu este o indicaţie bună asupra situaţiei securităţii la incendiu în clădire.

Probleme cu noii manageri care nu sunt întotdeauna instruiţi privind securitatea la incendiu.

Italia O problemă frecventă o reprezintă numeroasele clădiri de patrimoniu

naţional din Italia. Multe greşeli au fost notificate în Managementul Securităţii la Incendiu.

213

În domeniul comercial şi de producţie sunt cazuri în care nu se respectă legislaţia în vigoare, atunci când aplicarea legislaţiei presupune întreruperea activităţii.

Norvegia Cele mai des întâlnite probleme sunt: inundarea cu fum a căilor de

evacuare, greşeli în proiectarea pereţilor rezistenţi la foc şi structură necorespunzătoare a clădirilor.

De asemenea, se mai întâlnesc clădiri care au reţele de sprinklere necorespunzătoare.

Suedia Cele mai întâlnite nereguli sunt: căile de evacuare 59% urmate de

compartimentare – 15% şi evaluarea riscului de incendiu – 12%. România În baza raportărilor pe care inspectoratele judeţene pentru situaţii de

urgenţă le fac lunar pe domenii de activitate, s-au constatat manifestarea cu preponderenţă a următoarelor deficienţe: funcţionarea fără autorizaţie de securitate la incendiu, instalaţii electrice cu defecţiuni sau improvizaţii, mijloace de încălzire cu defecţiuni sau improvizaţii, nefuncţionarea instalaţiilor de detectare şi stingere a incendiilor, lipsa mijloacelor iniţiale de stingere a incendiilor, neasigurarea pregătirii salariaţilor

18. Controalele proprii (sisteme interne de verificare) privind

securitatea la incendiu

Aspecte generale Controalele proprii de verificare privind securitatea la incendiu

efectuate de serviciile private ale obiectivelor reprezintă punctul de pornire pentru controalele efectuate şi pentru o mai bună înţelegere a securităţii la incendiu. Astfel, autorităţile locale controlează cu prioritate anumite zone (obiective). Controalele au durată scurtă, frecvenţă redusă şi în unele cazuri sunt mai puţin costisitoare pentru ambele părţi implicate.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel: Danemarca

Deocamdată nu există, dar se va lua în considerare. Finlanda

Controalele interne efectuate pot constitui un punct de plecare pentru controalele de prevenire a incendiilor. Crearea condiţiilor de executare a controalelor interne în vederea oferirii unor documente de control importante pentru eficientizarea controlului de prevenire.

214

Germania Nu există. Cerinţele privind prevenire incendiilor sunt întotdeauna

minime. Când controalele de prevenire implică anumite taxe, durata acestora poate fi mai mică şi cu costuri mai mici, datorită „controalelor interne de prevenire”.

Grecia Sistemul de control intern afectează controalele de prevenire ale

autorităţilor, doar dacă acestea sunt efectuate respectând reglementările în vigoare sau îmbunătăţind prevederile legislative.

Italia Unele activităţi trebuie să aibă un sistem de control de prevenire

intern. Toate activităţile trebuie să fie analizate din punct de vedere al condiţiilor de securitate, conform prevederilor Decretului 10/3/1998.

Norvegia Obiectivele au stabilite obligaţii cu privire la sistemul intern de

control de prevenire a incendiilor. Acestea sunt stabilite pentru ca proprietarii clădirilor să înţeleagă responsabilităţile care le revin pe această linie. Persoana responsabilă trebuie să participe la controale efectuate de către specialiştii în probleme de prevenire a incendiilor.

Suedia Legislaţia propusă prevede obligativitatea creării unui sistem intern

de control privind prevenirea incendiilor. Acest sistem de management va ajuta proprietarii clădirilor să înţeleagă responsabilităţile care le revin şi să le comunice specialiştilor pe probleme de prevenire a incendiilor.

Olanda În acest moment nu sunt informaţii disponibile despre acest subiect.

Marea Britanie Controalele interne sunt percepute de foarte multe ori ca fiind unele

suplimentare care au efectul de a reduce frecvenţa controalelor de prevenire. România

Conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, controlul respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se efectuează şi de:

a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic; b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private; c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.

215

19. Cum se fac controalele de prevenire a incendiilor

Constatări generale Sunt controlate toate tipurile de riscuri. Acestea includ atât aspectul

tehnic cât şi managementul şi instruirea factorilor de conducere. Alte autorităţi locale nu pot organiza controale în afara unităţilor de pompieri. Sunt permise însă anumite legături şi afaceri care au drept scop consolidarea regulamentului de securitate la incendiu.


În concordanţă cu prevederile Codului construcţiilor care este folosit de un mare număr de persoane (centre comerciale, hoteluri, centre de distracţie), fiecare clădire de tip industrial este controlată la fiecare 5 ani. Rapoartele controlului de securitate la incendiu se referă la neajunsurile constatate. Clădirile sunt controlate cu privire la deficienţele evidente.

Unitatea de pompieri nu are autoritatea să inspecteze clădirile. Autorităţile care inspectează clădirile doar consultă unităţile de pompieri.

Instalaţiile de prevenire a incendiilor (instalaţiile de detectare a incendiilor, sprinklere, sisteme de desfumare, ş.a.) sunt controlate periodic (la un an sau la doi ani) de organisme notificate. Autorităţile iau în considerare rapoartele lor.

Belgia Sunt controlate toate tipurile de riscuri: căi de evacuare alarme şi

sisteme de stingere a incendiului, etc. Cele mai multe reglementări sunt preluate din RGPT (regulamentul general de protecţia muncii), care cuprinde şi reglementări referitoare la prevenirea incendiilor în sensul protejării angajaţilor.

Danemarca Sunt controlate toate tipurile de riscuri. Acestea includ: scenarii de

prevenire a incendiilor, căi de evacuare, alarme şi sisteme de stingere, instruire, folosirea şi întreţinerea sistemelor electrice, a interioarelor, ordinea şi proceduri. Referiri la prevenirea incendiilor se găsesc în multe legi. De exemplu, multe reglementări provin din Legea privind Siguranţa Ocupaţională şi Sănătatea şi includ prevederi referitoare la prevenirea incendiului, în sensul protejării angajaţilor. Inspectori din cadrul altor autorităţi pot face observaţii care ţin de prevenirea incendiilor.

Finlanda Inspecţiile de prevenire a incendiilor acoperă toate riscurile de

accident sau incendiu şi în general toată legislaţia care are legătură cu

216

prevenirea incendiilor şi prevenirea accidentelor. În practică se pune accent pe prevenirea incendiilor, evacuare şi managementul securităţii la incendiu.

Sunt şi alte autorităţi care pot face controale, dar foarte rar controalele acestora acoperă şi problemele legate de incendii. Tendinţa este de a efectua controale colective cu inspectorii de sănătate.

Germania Inspecţiile de prevenirea incendiilor acoperă toate procedurile de

protecţie la incendiu dar şi echipamentul. Din acest motiv – şi dacă este posibil – trebuie implicate şi inspecţiile în construcţie şi inspecţie pentru mediul de afaceri. Regulamentul prevede ca asemenea controale de prevenire să se organizeze la fiecare cinci ani.

Grecia Supervizarea şi controalele de prevenire a incendiilor se fac pentru a

certifica faptul că planul aprobat de prevenire a incendiilor este implementat. Sunt inspectate toate tipurile de riscuri precum şi prevenirea incendiilor (pasivă şi activă), cum ar fi: scenarii de securitate la incendiu, căi de evacuare, sisteme de detectare, alarmare şi stingere, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase, instruire, expunerea la suprafeţe încinse, probleme electrice, decoraţiuni interioare, spaţii pentru fumat, etc.

Suplimentar, dacă se face o sesizare referitoare la securitatea la incendiu, ofiţerul competent trebuie să meargă într-o inspecţie cât mai repede cu putinţă.

Irlanda Ofiţerii din cadrul serviciilor de prevenire a incendiilor acţionează şi

raportează inspecţiile de prevenire, în concordanţă cu legislaţia de prevenire şi autorităţile stabilesc care sunt priorităţile şi dispun în acest sens.

În Irlanda există mai multe organizaţii cu atribuţii în activitatea de prevenire a incendiilor.

Serviciile de pompieri au legături cu: - Autoritatea de Sănătate şi Securitate – pentru securitatea la

incendiu la locul de muncă; Serviciile de sănătate – pentru copii cu cerinţe speciale de îngrijire;

- Autorităţile turistice – pentru hoteluri, hosteluri sau altele. În general serviciul de prevenire a incendiului este singurul

reprezentant care poate face controale de securitate la incendiu ca autoritate de stat. Pot fi solicitate consultanţe particulare pe probleme de prevenire a incendiilor. Asemenea consultanţe pot fi cerute de agenţii de stat, care doresc să consemneze recomandările într-un registru sau să le folosească nemijlocit.

217

Raportul din anul 2002 subliniază necesitatea înfiinţării unui „Comitet Interdisciplinar pentru Securitatea Publică” în Irlanda, care să faciliteze coordonarea acţiunilor de prevenire între agenţiile de stat. S-a propus dezvoltarea unei legături între sistemele de prevenire a incendiilor cu sistemele de înregistrare turistice. Aceste propuneri sunt în faza de analiză.

Italia Inspecţiile se fac atât pentru controlul documentelor, cât şi prin

controale la faţa locului (inspecţiei uzuale). Inspecţiile presupun nu numai prevenirea incendiilor, dar şi toate

atribuţiile instituţionale ale serviciilor de pompieri. Nicio altă autoritate/agenţie nu poate efectua controale de prevenire a incendiilor.

Norvegia Controalele de prevenire sunt similare cu cele descrise de Suedia. În

prezent o parte importantă a controalelor este direcţionată către modul cum proprietarii îşi organizează sistemul de securitate la incendiu. În plus, inspectorii verifică diferite aspecte ale documentaţiilor de prevenire a incendiilor, cum ar fi dacă au fost prevăzute căi de evacuare sau sistemul de sprinklere funcţionează.

Actul de supervizare a instalaţiilor electrice şi al echipamentelor electrice necesită cunoştinţe temeinice în domeniu. Ca urmare este solicitat serviciul electric competent. Funcţionarea utilităţilor electrice este partea aparatului de inspecţie public şi inspecţiile se fac sub îndrumarea Directoratului Serviciului de Prevenire a Incendiului şi pe Probleme Electrice.

Suedia Sunt controlate toate tipurile de riscuri. Sunt incluse scenarii de

prevenire a incendiilor, căi de evacuare, alarme şi sisteme de stingere, instruire, utilizarea şi manipularea substanţelor inflamabile, electrice etc. Reglementări referitoare la acţiunea de prevenire a incendiilor se regăsesc în mai multe legi. Cele mai multe reglementări se găsesc, de exemplu, în Legea privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă, şi include instrucţiuni de prevenire a incendiilor care să protejeze angajaţii. Inspectorii altor autorităţi (construcţii, securitate electrică, securitatea muncii), pot face şi observaţii legate de prevenirea incendiilor.

Olanda Unitatea de pompieri este cea care se ocupă de inspecţiile de

prevenire a incendiilor. Riscurile de incendiu controlate sunt următoarele: mobilier, căi de evacuare, ventilare, instalaţii, motoare, depozitarea şi

218

distribuirea materialelor inflamabile, deşeuri, planuri de prevenire a incendiilor şi de evacuare. Alte inspecţii se pot realiza pe baza altor regulamente, de exemplu Codul Muncii, care includ prevederi privind prevenirea incendiilor pentru a proteja angajaţii.

Marea Britanie După orice aprobare iniţială dată conform reglementărilor referitoare

la clădiri (acolo unde este necesar) responsabilitatea inspecţiilor trece la autorităţile competente.

Există foarte multe reglementări referitoare la prevenirea incendiilor în clădiri cum ar fi teatre, cinematografe, aziluri etc. În toate cazurile este prevăzută necesitatea consultării unităţii de pompieri înainte de obţinerea autorizaţiei, iar controalele sunt efectuate de autorităţile competente.

În clădiri de genul: hoteluri, magazine şi fabrici, brigada de pompieri este autoritatea direct competentă. Legislaţia impune ca serviciile de pompieri să efectueze controale la clădirile din responsabilitatea lor.

Ca urmare, decizia stabilirii clădirii ce urmează să fie controlată aparţine brigăzii de pompieri sau autorităţii desemnate. Un ghid pentru brigăzile de pompieri în activitatea de control, a fost elaborat de guvern şi în curând urmează să fie publicat.

În clădiri ca: teatre, cinematografe, aziluri, sau clădiri care necesită un „aviz”, cum ar fi hotelurile, birouri, magazine şi fabrici, brigada de pompieri sau autoritatea desemnată vor trebui să întreprindă controale şi să dea acordul pentru fiecare nouă aplicaţie.

Anumite controale sunt încă în atribuţiile altor autorităţi, dar deja se lucrează la modificarea acestei prevederi, în sensul responsabilizării numai a unităţii de pompieri.

20. Cum se asigură că obiectivele de securitate sunt îndeplinite

(mijloace coercitive)

Consideraţii generale Mijloacele de a impune reglementările variază, dar majoritatea

statelor au posibilitatea de a închide construcţii, de a retrage permise (avize/autorizaţii), de a interzice activitatea sau de a utiliza alte sancţiuni economice. Amenzile sunt o sancţiune obişnuită.


Austria Rezultatele controalelor sunt înscrise în rapoarte şi dacă sunt

identificate încălcări, într-o perioadă dată trebuie să se dovedească

219

conformitatea cu legea. Se aplică amenzi dar există de asemenea posibilitatea pierderii licenţei care este necesară pentru a utiliza construcţia.

Belgia Dacă nu sunt îndeplinite obiectivele de securitate, autorităţile locale

pot închide construcţia. Este acordată proprietarului construcţiei o perioadă limitată pentru a

realiza lucrările necesare. Există o comisie de derogări pentru măsuri echivalente.

Danemarca Dacă controlul de prevenire identifică situaţii cu un risc ridicat de

incendiu, inspectorii de prevenire sunt autorizaţi să interzică utilizarea în continuare până când nivelul de securitate la incendiu devine acceptabil. Deficienţele trebuie să fie înlăturate într-o perioadă limitată. Dacă deficienţele nu sunt înlăturate pot fi sancţionate şi, în împrejurări agravante, închisoare până la doi ani. Este folosit sistemul legislativ general şi există un sistem de apel (contestare).

Finlanda Domeniul posibilităţilor de constrângere este foarte larg şi

reglementat în detaliu. Posibilităţile includ aviz sau recomandare scrise, instrucţiune scrisă pentru a realiza măsurile indicate şi cerinţa pentru a lua măsurile indicate sau de a închide obiectivul. Instrucţiunile şi cerinţele pot fi întărite printr-o amendă contravenţională.

Germania Obiectivele sunt controlate în timpul controalelor periodice regulate

de prevenire a incendiilor. Controalele de prevenire a incendiilor trebuie să fie anunţate cu suficient timp înainte de începere.

În cazul rapoartelor specifice care privesc deficienţe sau în cazul rapoartelor de incendiu se pot executa controale neanunţate. Când sunt găsite deficienţe se ajunge la o înţelegere ca într-o anumită perioadă acestea să fie eliminate. Perioada este impusă de pompieri sau de autoritatea în construcţii. Dacă nu se ajunge la o înţelegere, autoritatea poate aplica măsuri coercitive. Acestea pot fi amenzi sau acţiuni corective ordonate de autoritatea în construcţii.

Grecia Ofiţerii de pompieri se asigură prin controale că sunt îndeplinite

obiectivele de securitate la incendiu şi că sunt implementate planurile de protecţie la incendiu aprobate. Aceste obiective pot fi impuse prin creşterea numărului de ofiţeri de pompieri implicaţi şi pregătirea lor suplimentară care

220

va conduce la creşterea controalelor sub aspect calitativ şi cantitativ. Dacă proprietarul sau utilizatorul construcţiei nu respectă standardele sau cerinţele controalelor nu i se eliberează Certificatul aferent de securitate la incendiu. Aceasta de obicei provoacă întreruperea activităţii până la îmbunătăţirea măsurilor de securitate pentru ca după un nou control să primească Certificatul (avizul) de securitate la incendiu şi ulterior Permisul (autorizaţia) construcţiei (pentru afaceri sau utilizare).

În toate cazurile de încălcare a legislaţiei este informată justiţia. Irlanda

Sunt mai multe opţiuni de constrângere la dispoziţia pompierilor având în vedere severitatea concepţiilor lor privind securitatea la incendiu în construcţii particulare. Acest domeniu de opţiuni este extins permanent şi dă un suport legislativ actualizat prin amendamente. Opţiunile includ sau vor include:

• recomandări, verbal sau în scris; • recomandarea de acţiuni specifice, verbal sau în scris; • cerinţa ca să fie realizată şi comunicată o evaluare care include

pregătirea unui program de lucrări; • cerinţa ca lucrările specificate să fie realizate într-o anumită perioadă; • avertizare (avertisment) verbală şi scrisă; • instrucţiuni verbale sau scrise pentru a închide sau suspenda

activitatea unităţii (anunţ (avertizare) de închidere); • anunţ (avertizare) de securitate la incendiu (în privinţa

construcţiei potenţial periculoase); • acuzaţie pentru delicte (nerespectarea cerinţelor generale şi/sau

neconformitatea cu cele de mai sus); • secţiunea 23 din ordin (Înalta Curte). Una din ideile evidenţiate în Raportul din 2002 a fost necesitatea

abordării unitare a tuturor autorităţilor locale în domeniul securităţii la incendiu. Ideal ar fi să se realizeze un cadru de evaluare a riscului/protecţiei pentru a ajuta ofiţerii în deciderea cursului unei acţiuni în orice caz particular. Este nevoie de echilibru în utilizarea opţiunilor particulare de constrângere şi unele sunt privite ca „resursă intensivă” în aplicare.

Italia Pentru activităţi reglementate, sunt evaluate obiectivele identificate

prin reglementările tehnice care trebuie aplicate.

221

Pentru activităţi nereglementate, evaluările sunt realizate de ingineri, în de la caz la caz. În conformitate cu politica de educare a populaţiei la nivele de securitate mai înalte şi nu numai de pedepsire a încălcării prevederilor legale, Decretul nr. 758/1995 prevede că trebuie respectate următoarele proceduri, în cazul când nu sunt respectate reglementările privind securitatea:

- autoritatea naţională de pompieri, care observă încălcările reglementărilor, impune plata unei sancţiuni economice reduse şi dispune măsuri de securitate corespunzătoare, stabilind timpul necesar permis pentru aplicarea lor;

- autoritatea informează judecătorul despre încălcările constatate, despre limitele de timp pentru implementarea măsurilor recomandate şi despre sancţiunea aplicată;

- odată ce limitele de timp menţionate mai sus au expirat, autoritatea verifică dacă măsurile de securitate au fost implementate. Dacă da, problema este încheiată. Altfel întreaga problematică iese din cadrul administrativ şi intră în legislaţia penală.

Norvegia Scopul principal al controlului este să se verifice la ce se referă

documentaţia disponibilă şi dacă situaţia reală corespunde cu aceasta. Deficienţele trebuie să fie remediate într-un timp anume, adesea două luni. Pot fi amenzi dacă deficienţele nu au fost remediate şi legislaţia privind apărarea împotriva incendiilor conţine de asemenea un sistem de apel (contestaţie).

Suedia Prin controale şi comparaţii. Neregulile trebuie să fie remediate într-

o anumită perioadă limitată. Permisiunea de a consuma alcool este legată de reglementările de securitate la incendiu. Pot fi aplicate amenzi dacă deficienţele nu s-au remediat. Şi aici este un sistem de apel (contestaţie).

Olanda Fiecare cetăţean este obligat să cunoască legea şi să acţioneze în

conformitate cu ea. În legislaţie se găsesc cerinţe pentru construcţii şi un proprietar trebuie să cunoască legislaţia în domeniul apărării împotriva incendiilor. Permisele (avizele/autorizaţiile) de construcţie şi utilizare vor fi eliberate când sunt îndeplinite obiectivele de securitate la incendiu (în teorie, procedura diferă uneori). Se execută controale. Deficienţele trebuie să fie înlăturate într-o anumită limită de timp. Pot fi aplicate amenzi dacă deficienţele nu s-au remediat sau poate fi retras(e) permisul(ele); este un sistem de apel (contestaţii).

222

Marea Britanie Responsabilitatea pentru prevederea de măsuri adecvate şi necesare

de securitate la incendiu revine utilizatorului(ilor) construcţiei. Regimul controlului are drept scop monitorizarea ca aceste responsabilităţi să fie îndeplinite.

Toate cazurile de încălcare a îndeplinirii acestor responsabilităţi reprezintă un delict penal şi, după caz, pompierii dau în judecată contravenienţii. De obicei, judecătoriile aplică amenzi foarte mari, în special când încălcarea aparţine unei companii mari.

România În conformitate cu Legea apărării împotriva incendiilor,

nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu atrage sancţionarea conform legii şi, după caz, anularea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu. Anularea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu impune sistarea lucrărilor de construcţii sau, respectiv, oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective. Măsura respectivă se comunică în cel mult 48 de ore, prin grija inspectoratului judeţean constatator, la registrul comerţului, prefectului şi altor instituţii publice cu competenţe în domeniu. Litigiile generate de eliberarea şi anularea avizului ori autorizaţiei de securitate la incendiu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, se pot aplica amenzi contravenţionale conform Legii privind apărarea împotriva incendiilor şi HGR nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la Normele generale de apărare împotriva incendiilor. O parte din acestea pot fi aplicate şi de către primari în urma controlului executat de componenta preventivă a serviciilor publice pentru situaţii de urgenţă.

21. Inspecţiile de prevenire, organizare

Numărul construcţiilor şi numărul anual de controale Ţara Numărul construcţiilor

care trebuie controlate Numărul anual de inspecţii de prevenire

Austria Necunoscut Necunoscut Belgia Necunoscut Necunoscut Danemarca 41.421 (2001) 28.220 (2001)

223

Ţara Numărul construcţiilor care trebuie controlate

Numărul anual de inspecţii de prevenire

Finlanda 1,4 milioane 41.469 anual Grecia Toate construcţiile 60.000 (2002)

Irlanda

Secţiunea 18 (2) din Regulamentul de Securitate la incendiu stabileşte responsabilitatea persoanei în control. Această secţiune se referă la toate tipurile de construcţii, cu excepţia celor de locuit. De aici rezultă că sunt mii de construcţii care ar trebuie controlate, dar practic sunt câteva categorii prioritare. Incendiul de la Stardust din 1981 a dus la stabilirea acestor categorii. Una dintre ele este cea a construcţiilor cu aglomerări de persoane (baruri, discoteci, restaurante)

Sunt trei categorii principale de controale impuse de Legea Serviciilor de Pompieri (1981): S 13 – solicitările din proiectele pentru autorizare sunt rezolvate de serviciile de pompieri. - 2738 S-24 – autorizaţiile care fac obiectul Curţii Districtuale de acordare a Licenţelor. - 3475 S-18 – categoriile de clădiri cu prioritate - 3475

Italia

Au fost emise 191000 autorizaţii de securitate la incendiu. Fiecare autorizaţie a fost emisă după studierea atentă a proiectelor de execuţie şi în urma unui control în cadru obiectivului

Necunoscut

Norvegia 35.716 (2001) 22.791 (2002) Olanda 179.000(2001) 45.500(2002) Portugalia 29.806 (2002) 5.000 (2002)

Regatul Unit

Anglia şi Ţara Galilor – 1.212.085 Scoţia – 52.757 Irlanda de Nord – 5.036

Anglia şi Ţara Galilor – 561.442 Scoţia – 13.867 Irlanda de Nord – 8.194

Suedia 85.000 (2000) 36.000 (2002) În România în anul 2006 s-au executat 29.825 de controale de prevenire a incendiilor.

224

Care sunt categoriile de construcţii care sunt controlate? Inspectorii trebuie să aibă o pregătire specială?

Ţara Care sunt categoriile de construcţii care sunt controlate?

Inspectorii trebuie să aibă o pregătire specială?

Austria

În conformitate cu codul construcţiilor pentru clădirile în care se poate afla simultan un număr foarte mare de persoane (centre comerciale, hoteluri, mall-uri) şi pentru construcţiile industriale mari inspecţia se desfăşoară o dată la 5 ani.

Nu

Belgia Construcţiile noi, cu excepţia celor de locuit. Facultatea de pompieri

Danemarca

Construcţiile cu aglomerări de persoane (săli de şedinţe, restaurante, discoteci) hoteluri, şcoli, magazine, clădiri de patrimoniu şi construcţii de producţie cu risc ridicat.

Agenţia Naţională pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă

Finlanda

Toate construcţiile. Controale anuale la:

1. hoteluri, hosteluri, campinguri etc. cu mai mult de 10 locuri;

2. spitale; spaţii de îngrijire, închisori etc. cu mai mult de 5 paturi;

3. spaţii comerciale, şcoli, teatre cu o arie mai mare de 500mp; restaurante cu mai mult de 50 de locuri; centre zilnice de îngrijire cu o capacitate mai mare de 25 locuri;

4. clădiri de producţie şi depozitare mari; ferme

5. spaţii unde se fabrică şi/sau depozitează materiale inflamabile sau explozive

Da, conform Legii Serviciilor de Salvare Cerinţele de pregătire vor fi armonizate cu noua legislaţie

225



6. construcţiile care au instalaţii automate de detectare şi stingere a incendiilor.

Germania

Clădiri cu aglomerări de persoane(teatre, cinematografe, stadioane), hoteluri, spitale, şcoli. Magazine en-gros şi en-detail cu suprafaţa mai mare de 2000mp; spaţii de producţie şi depozitare; clădiri înalte, construcţii cu pericole speciale pentru populaţie sau cu risc de incendiu sau explozie.

Inspectorii de prevenire trebuie să absolve cursuri de pregătire specială. De asemenea trebuie să aibă o experienţă foarte mare şi să participe o dată sau de două ori pe an la schimburi de experienţă la nivel naţional

Grecia

Toate tipurile de construcţii sunt controlate: hoteluri, şcoli, birouri, magazine, ansambluri rezidenţiale, spaţii de producţie şi depozitare, parcări, staţii de distribuţie carburanţi, campinguri.

Facultatea de pompieri

Irlanda

Fiecare autoritate locală stabileşte categoriile de construcţii care trebuie controlate. În general, prioritate au clădirile cu aglomerării de persoane.

Inspectorii de prevenire trebuie să aibă diplomă de licenţă. De asemenea, Facultatea de pompieri organizează anual cursuri de specializare pentru aceşti ofiţeri. (formare iniţială şi continuă). Deşi aceste cursuri nu sunt obligatorii, foarte mulţi ofiţeri şi-au exprimat dorinţa de a participa la ele. Pentru continuarea cursurilor , o universitate oferă o diplomă în securitate la incendiu în urma unui curs de un an iar altă universitate oferă un master de doi ani pe

226


Inspectorii trebuie să aibă o pregătire specială? aceeaşi temă. Ambele cursuri sunt la fără frecvenţă. Participarea este voluntară.

Italia

97 de activităţi sunt controlate pentru a verifica proiectul (avizat) şi certificatul de securitate la incendiu (autorizaţia) în domeniile: civil, industrial, comercial. Controalele se mai fac pentru supravegherea obiectivelor în exploatare şi la solicitarea organelor de cercetare penală.

Deoarece ofiţerii de pompieri sunt responsabili cu inspecţia de prevenire, competenţa lor depinde de pregătirea pe care o primesc la angajare şi după. Instruirea se referă la cum se efectuează un control. Cursurile durează 6 luni şi se încheie cu un examen. Începe imediat după angajare şi este obligatoriu. De asemenea, ofiţerii pot participa la diferite cursuri organizate de administraţiile locale.

Norvegia

A) în construcţiile în care riscul de a exista pierderi de vieţi omeneşti este mare;

B) construcţii, instalaţii, depozite, tuneluri etc. care prin natura lor sau datorită activităţilor desfăşurate în cadrul lor implică un risc mare de incendiu sau unde un incendiu ar putea avea consecinţe sociale majore;

C) construcţii de patrimoniu.

Da

Olanda Săli de şedinţă, construcţii industriale, hoteluri şi restaurante, aeroporturi, porturi, şcoli, spaţii de

Nu, deşi majoritatea inspectorilor participă la cursuri de pregătire

227



producţie şi depozitare, uzine electrice, construcţii cu aglomerări de persoane, construcţii cu risc mare de incendiu.

specifică

Portugalia Clădiri de locuit, construcţii de producţie şi depozitare, şcoli, spitale.

În toate comisiile locale există personal cu diplomă de inginer şi arhitecţi pentru analiza proiectelor. Un număr însemnat de cadre de conducere de la pompieri (profesionişti şi voluntari) deţin diplome de inginer şi au cursuri de perfecţionare în domeniul securităţii la incendiu şi pot participa la inspecţiile de prevenire

Regatul Unit Hoteluri, construcţii de producţie şi depozitare, magazine, spitale, teatre, cinematografe.

Toţi ofiţerii de pompieri sunt obligaţi să facă cursuri de bază de securitate la incendiu. Toţi ofiţerii care participă la controale de prevenire trebuie să aibă şi cursuri de specializare.

Suedia

Săli de şedinţă, construcţii industriale, hoteluri şi restaurante, aeroporturi, porturi, şcoli, spaţii de producţie şi depozitare, uzine electrice, construcţii cu aglomerări de persoane, construcţii cu risc mare de incendiu.

Este stabilit de Legea Serviciilor de Salvare

În România se execută controale de prevenire a incendiilor cu prioritate la clădiri publice, cu aglomerări de persoane, cu risc ridicat de incendiu. Inspectorii de prevenire a incendiilor sunt absolvenţi al unei unităţi de învăţământ subordonată Inspectoratului General ori al unei facultăţi civile.

228

Este posibilă instituirea unei taxe locale pentru inspecţia de prevenire? Ţara Este posibilă instituirea unei taxe locale pentru

inspecţia de prevenire? Austria Nu Belgia Da Danemarca Nu, dar sunt propuneri în acest sens Finlanda Nu Grecia Nu Irlanda Da Italia Taxele sunt stabilite prin lege Norvegia Nu

Olanda Nu, autorităţile locale sunt responsabile de inspecţia de prevenire

Portugalia Da, proprietarul plăteşte o taxă către Comandamentul Naţional pentru Serviciile de Pompieri şi Protecţie Civilă

Regatul Unit Nu Suedia Da

În România serviciile pentru situaţii de urgenţă nu percep taxe

pentru efectuarea controlului de prevenire a incendiilor.

22. Personalul serviciilor de pompieri

Ţara Populaţia (milioane) Unităţi de pompieri

Numărul peroanelor angajate permanent

cu atribuţii în domeniul securităţii la

incendiu

Austria

8 6 unităţi profesioniste (Viena, Salzburg, Graz, Linz, Klagenfurt, Innsbruck) 4553 unităţi formate din pompieri voluntari, 317 unităţi private de pompieri. Total: 214.827 pompieri activi

Necunoscut

Belgia 10,2 Valonia: 85; Flandra: 165, Bruxelles:1 Necunoscut

Danemarca 5,4 319 unităţi de pompieri şi 26 Numărul exact nu este

229




incendiu servicii pe insule mici. Aproximativ 3.700 pompieri angajaţi permanent. 5.200 de pompieri angajaţi cu program redus (2001)

cunoscut

Finlanda

5,2

Aproximativ 4.500 pompieri angajaţi permanent şi aproximativ 9.000 angajaţi part-time şi voluntari

Nu se cunoaşte numărul exact, dar se estimează că sunt aproximativ 200 de persoane care lucrează numai în domeniul prevenirii incendiilor şi securităţii muncii

Germania

82,4 27.600 pompieri angajaţi; 7100 pompieri privaţi; 1,06 milioane de voluntari

Cele 16 landuri au autonomie legislativă şi încă nu s-a făcut o colectare a tuturor datelor

Grecia

10,5 250 unităţi de pompieri; 9.800 de pompieri angajaţi permanent. Pe timpul verii sunt angajaţi încă 5.000 de pompieri sezonieri. În plus sunt 6.000 pompieri part-time (cel puţin 4 ture pe lună). Total: 20.800 pompieri

250 unităţi de pompieri; 9.800 de pompieri angajaţi permanent. Pe timpul verii sunt angajaţi încă 5.000 de pompieri sezonieri. În plus sunt 6.000 pompieri part-time (cel puţin 4 ture pe lună). Total: 20.800 pompieri

Irlanda

3,96 1.206 pompieri angajaţi permanent şi 1.952 pompieri angajaţi part-time. Aceasta include 150 ofiţeri superiori din care 70 se ocupă numai cu prevenirea incendiilor

70 de ofiţeri superiori se ocupă numai cu prevenirea incendiilor. Marea majoritatea a acestor ofiţeri au diplome de inginer sau în arhitectură) un procent important din

230




incendiu aceştia sunt absolvenţi ai unor cursuri post-universitare de securitate la incendiu

Italia 56 29.000 pompieri profesionişti Nu se cunoaşte numărul exact

Norvegia

4,5

2.900 pompieri angajaţi permanent, 9.535 part-time; total:12.435

Aproximativ 500. Este îndeplinită condiţia de 1 pompier angajat permanent calificat pe securitate la incendiu pentru fiecare 10.000 de locuitori

Olanda 16,2 488 unităţi de pompieri.

4.500 profesionişti şi 22.000 voluntari

Necunoscut

Portugalia

10 446 unităţi de pompieri cu 41.630 de pompieri din care 32.940 sunt voluntari. Pe timpul verii se mai angajează încă 3.344 de pompieri sezonieri

18 inspectori/coordonatori, 14 tehnicieni/ingineri şi arhitecţi

Regatul Unit

58 Anglia şi Ţara Galilor – 48; Scoţia – 8; Irlanda de Nord – 1. Aproximativ 43.000 angajaţi permanent şi voluntari

Anglia şi Ţara Galilor – 2009; Scoţia – 259; Irlanda de Nord – 33

Suedia 8,9 11.500 pompieri angajaţi

permanent; 7.400 voluntari. Total: 18.900

Aproximativ 580. Pentru inspecţia de prevenire 250

În România (cca. 20 milioane locuitori) există 277 servicii

profesioniste pentru situaţii de urgenţă, cu circa 20.000 angajaţi, 3.154 servicii publice pentru situaţii de urgenţă cu 12578 angajaţi şi 935 servicii private pentru situaţii de urgenţă cu 21340 angajaţi. Îndeplinesc atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor 554 de inspectori, în servicii

231

profesioniste pentru situaţii de urgenţă, 949 cadre tehnice în servicii private pentru situaţii de urgenţă şi 399 în servicii publice pentru situaţii de urgenţă.

23. Costurile accidentelor şi ale incendiilor

Concluzii generale A fost dificil de răspuns la o asemenea întrebare dar s-au făcut

eforturi în estimarea acestei valori.

Răspunsurile ţărilor: Austria, Belgia, Irlanda, Norvegia şi Portugalia

Necunoscut Danemarca

În 2001 DEMA a publicat lucrarea „Costurile socio-economice ale incendiilor din Danemarca”. A fost estimat un cost de aproximativ 10.000.000.000 DKK (100DKK=7,5 euro în 2004). În acest preţ au fost incluse pagubele directe, indirecte, prevenirea incendiilor. Mai multe detalii pe http://www.brs.dk/uk/pub/Socio_economic/index.htm.

Finlanda Totalul pagubelor la gospodăriile populaţiei a fost estimat la 2,5 –

4,0 miliarde de euro pe an. Costurile directe au fost estimate la 460 – 548 milioane de euro. Costurile directe implică asistenţa medicală, profiturile zilnice, serviciile de intervenţie, pierderile materiale, cercetarea cauzelor de incendiu.

Germania Nu există o statistică la nivelul întregii Germanii. Anumite landuri au

realizat o astfel de statistică şi extrapolând la întreg teritoriul rezultă o sumă de 1,061 miliarde de euro pe an. Intervenţiile pompierilor au dus la salvarea de bunuri a căror valoare depăşeşte de 3 ori suma de mai devreme.

Grecia Costurile anuale directe în zonele urbane sunt estimate la 65

milioane de euro. Italia

Nu este cunoscută valoarea totală a pagubelor, deşi în rapoartele de intervenţie se menţionează valoarea aproximativă a acestora. Se estimează că pagubele produse de incendii reprezintă aproximativ 0,15% din produsul din intern brut.

Olanda Costurile anuale ale tuturor brigăzilor de pompieri se ridică la 506

milioane de euro. Costurile includ cheltuielile de personal şi întreţinere a

232

unităţii, intervenţia la accidente şi incendii, întreţinerea tehnicii de luptă. În anul 2000 incendiile au produs pagube de aproximativ 723 milioane de euro.

Suedia Pagubele anuale datorate accidentelor se estimează a fi în jurul

valorii de 40.000 milioane SEK iar costurile aplicării măsurilor de prevenire în jurul valorii de 30.000 milioane de SEK. Aceste sume nu includ suferinţa umană, distrugerea ecosistemelor sau pierderea speranţei. Costurile suferinţelor umane a fost estimat la 400.000 milioane SEK. Asigurările contra incendiilor ating anual cota de 3.000 milioane SEK (1SEK=9,5 euro).

CONCLUZII Studiul nu este doar o sursă de informaţii-tip reper, ci identifică

tendinţe şi determină noi posibilităţi de abordare a prevenirii incendiilor la nivel naţional.

Apărarea împotriva incendiilor este unul dintre foarte puţinele domenii în care nu s-a realizat o integrare la nivel U.E.Securitatea la incendiu este de competenţa fiecărui stat membru. Nu există legislaţie comunitară în acest domeniu care să evidenţieze cele mai bune metode, să stabilească obiective comune sau un nivel unic de securitate la incendiu.În condiţiile unei circulaţii libere şi intense a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor lipsa unor abordări comune pentru stabilirea unui nivel minim de securitate la incendiu începe să fie acut resimţită.

UE nu poate defini deocamdată acest lucru. Fiecare ţară are nivelul de securitate pe care şi-l poate permite. Având în vedere o viitoare apropiere a nivelului de trai al ţărilor europene, ca un posibil obiectiv european poate fi considerat stabilirea unui nivel de securitate comparabil în întreaga Europă, dar atât timp cât securitatea la incendiu este rezultatul mai multor factori care interacţionează, acest lucru este dificil. Astfel de obiective pot fi construite prin obiective naţionale.

Obiectivele naţionale de prevenire a incendiilor diferă de la ţară la ţară, ca şi organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor. Uneori sunt diferenţe mari chiar în interiorul aceleaşi ţări, între landuri.

Cunoaşterea experienţei altor ţări în domeniul apărării împotriva incendiilor este deosebit de utilă. O analiză comparativă trebuie să ţină seama însă de condiţiile concrete din fiecare ţară. Din comparaţii (statistice) la nivel european se pot trage învăţăminte, dar este necesară elaborarea unor

233

statistici pe criterii unitare, comune, pentru ca datele să fie compatibile. Elaborarea unor astfel de metode statistice unitare rămâne un deziderat.

România are o lungă tradiţie în ceea ce priveşte aspectele legate de prevenirea incendiilor, mărturie stând documente datând de peste 240 de ani. Preocupările româneşti privind asigurarea unei protecţii corespunzătoare la incendiu în context european datează încă din 1900, ţara noastră numărându-se printre membri fondatori ai Comitetului Tehnic Internaţional al Focului (astăzi Asociaţia Internaţională a Serviciilor de Incendiu şi Salvare). Astfel, legislaţia românească privind apărarea împotriva incendiilor a încercat să fie în pas cu evoluţia existentă la nivelul ţărilor europene.

Existenţa unei concepţii de prevenire unice, a unei coordonări la nivel central, a unor reglementări unitare, a unor structuri similare a favorizat o dezvoltare eficientă a activităţii de prevenire, România ocupând un loc de frunte în privinţa numărului scăzut de incendii.

Din capitolele prezentate mai sus, desigur poate stârni nedumeriri citirea unor date furnizate de unele ţări din care rezultă că nu se cunoaşte situaţia operativă din zona de competenţă, că lipsesc date statistice elementare, că nu sunt centralizate date utile în stabilirea unor strategii de prevenire ş.a. Aceste aspecte sunt o consecinţă a neglijării prevenirii în detrimentul organizării intervenţiei. Elaborarea măsurilor de prevenire în ţările europene a fost de multe ori un proces post-factum, cu efect corectiv după înregistrarea unor evenimente negative majore.

Pe de altă parte, trebuie reţinute şi unele elemente de "bună practică" care pot fi preluate şi adaptate la condiţiile noastre : accentul pus pe descentralizare şi luarea unor măsuri de prevenire adecvate condiţiilor locale, organizarea unor controale colective dese cu diferite autorităţi şi îndeosebi sistemul de perfecţionare care presupune cursuri periodice de specializare şi perfecţionare.

De exemplu, în statele membre se constată o implicare şi o colaborare strânsă a autorităţii publice locale cu autoritatea naţională cu responsabilităţi în apărarea împotriva incendiilor. Se impune intensificarea activităţii de conştientizare şi de instruire a autorităţii publice locale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor pe care le are în domeniul apărării împotriva incendiilor în zona de responsabilitate. Totodată, la nivel local, se impune continuarea procesului de operaţionalizare a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă şi în special a componentei preventive a acestora.

234

În ceea ce priveşte pregătirea personalului care execută controale de prevenire a incendiilor în statele membre, se constată că aceştia sunt de regulă ofiţeri. Practica a demonstrat necesitatea încadrării şi în serviciile de prevenire a incendiilor din România doar a ofiţerilor, complexitatea activităţilor de prevenire conducând la dificultăţi pentru subofiţeri în completarea proceselor verbale de control, interpretarea prevederilor reglementărilor ori la încadrarea şi aplicarea corectă a sancţiunilor.

La nivel european se constată tendinţa de aplicare cu fermitate a sancţiunilor contravenţionale complementare în cazul construcţiilor care nu respectă prevederile reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor (exemplu: oprirea funcţionării Palatului Culturii din Dresda, clădire de patrimoniu, în data de 19.03.2007). În România continuă să se prefere sancţiunile contravenţionale principale, cu preponderenţă avertismentele. Acest lucru se datorează de cele mai multe ori calităţii slabe a documentelor de control.

Având în vedere că în majoritatea statelor membre rolul principal în elaborarea reglementărilor de apărare împotriva incendiilor îi revine autorităţii cu responsabilităţi în coordonarea şi controlul apărării împotriva incendiilor, este necesară analizarea elaborării şi în România a tuturor reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Şi nu în ultimul rând, este necesară continuarea accelerată a armonizării legislaţiei româneşti privind apărarea împotriva incendiilor cu cea din U.E.

235

STUDIU COMPARATIV PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII LA INCENDIU ÎN STATELE MEMBRE

ALE UNIUNII EUROPENE

Lt. col. ing. Daniel RADU Direcţia Pompieri I.G.S.U.

Abstract The work presents a comparative study regarding how the activity in

fire security field in E.U. member states is organized.

ANGLIA & ŢARA GALILOR

A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu- Ministerul construcţiilor, Ministerul de Comunităţi şi guvern local (Communities and Local Government)

Documentul B- SECURITATEA LA INCENDIU, publicat în 2006 şi aplicabil de la 1.03.2007 (Volumul 1- clădiri de locuit, Volumul 2- Clădiri altele decât locuinţele) aprobat de ministrul delegat pentru construcţii şi ministrul pentru Comunităţi şi guvern local (Building Regulations, Amendments 2002 to Approved Document B -Fire Safety-2000 edition were published in December 2006 – and applicable from 1 March 2007.)

Ghid privind securitatea la incendiu a diferitelor destinaţii- Entry Level Guide - A short guide to making your premises safe from fire.

Ghid privind securitatea la incendiu a birourilor şi magazinelor- Guide 1 - Offices and shops.

Ghid privind securitatea la incendiu a construcţiilor de producţie şi depozitare Guide 2 - Factories and warehouses.

Ghid privind securitatea la incendiu a hotelurilor, hostelurilor, centre de conferinţe, seminarii, cămine de studenţi, elevi, cazare turistică etc Guide 3 - Sleeping accommodation.

236

Ghid privind securitatea la incendiu pentru clădiri care adăpostesc persoane cu dizabilităţi, creşe, grădiniţe -Guide 4 - Residential care premises.

Ghid privind securitatea la incendiu a funcţiunilor de învăţămînt-Guide 5 - Educational premises.

Ghid privind securitatea la incendiu pentru clădiri publice, cluburi, săli de dans, clădiri de cult, , centre comerciale cu capacitate de max 300 persoane- Guide 6 - Small and medium places of assembly.

Ghid privind securitatea la incendiu pentru clădiri publice, cluburi, săli de dans, clădiri de cult, centre comerciale cu capacitatea mai mare de 300 persoane - Guide 7 - Large places of assembly.

Ghid privind securitatea la incendiu pentru teatre şi cinematografe-Guide 8 - Theatres and cinemas.

Ghid privind securitatea la incendiu a clădirilor de îngrijire a sănătăţii -Guide 10 - Healthcare premises.

Ghid privind securitatea la incendiu a construcţiilor din aeroporturi, gări, staţii de tren, tuneluri auto şi feroviare, staţii şi depouri de transport public etc Guide 11 - Transport premises and facilities.

Măsuri privind căile de evacuare destinate persoanelor cu dizabilităţi- Supplementary Guide - Means of escape for disabled people.

B. Autorităţi de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor - Parlamentul, Departamentul de Locuinţe:

Lege/decret din 1971 privind regulile de prevenire a incendiilor- Fire Regulations and the Fire Precautions Act 1971, în responsabilitatea Departamentului de Locuinţe.

Ordin privind reforma regulilor de securitate la incendiu, elaborat de guvern şi aprobat de parlament -The Regulatory Reform (Fire Safety) Order 2005, cu intrare în vigoare de la 1 octombrie 2006(obligaţii ale factorilor implicaţi şi ale organelor de aplicare a legii, evaluarea riscului de incendiu, eliminarea sau reducerea riscului generat de substanţele periculoase, sisteme de detecţie şi alarmare, căi de evacuare în caz de incendiu, sisteme de stingere a incendiului, planificarea şi pregătirea exerciţiilor de

237

evacuare, intervenţie a personalului, întreţinerea şi testarea echipamentului de stingere a incendiului) aplicabil la birouri, magazine, clădiri de îngrijire a sănătăţii, cluburi, restaurante, discoteci, şcoli, hoteluri, hoteluri, clădiri de producţie şi depozitare . Principala schimbare o constituie abrogarea necesităţii obţinerii Certificatului de securitate la incendiu şi înlocuirea sa cu evaluarea riscului de incendiu de către o persoană responsabilă din cadrul instituţiei publice sau operatorului economic.

C. Alte autorităţi de reglementare în domeniul securităţii la incendiu şi apărarea împotriva incendiilor

Comisia de securitate şi sănătate a muncii (Health and Safety Commission): Decret privind sănătate şi securitatea muncii- Health and Safety at

Work etc. Act 1974 (depozitarea substanţelor şi materialelor inflamabile, controlul vaporilor inflamabili, controlul surselor de aprindere).

Prevederi privind prevenirea incendiilor la locurile de muncă, emise de ministerul muncii şi aprobate de parlament- Fire Precautions (Workplace) Regulations1997.

SCOŢIA A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la

incendiu- Agenţia Scoţiană pentru construcţii- Scotish Building Agency:

Domestic Handbook- Secţiunea 2 -Securitate la Incendiu –2007. Non Domestic Handbook -Secţiunea 2 -Securitate la Incendiu – 2007.

B. Autorităţi de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor - Parlamentul Scoţiei

The Fire (Scotland) Act 2005, emis de Parlamentul Scoţiei The Fire Safety (Scotland) Regulations 2006, emis de Parlamentul Scoţiei

IRLANDA DE NORD A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -

Departmentul de Finanţe şi Personal Building Regulations (Northern Ireland) 2000- Partea E SECURITATE LA INCENDIU Technical Booklet E-FIRE SAFETY (căi de evacuare, propagarea incendiului în interiorul construcţiei-finisaje, structură, propagarea incendiului la vecinătăţi, căi de acces pentru intervenţie).

238

IRLANDA A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu –Departamentul mediului, Monumentelor istorice şi guvernului local

Technical guidance Document B –Fire Safety. Decret privind controlul construcţiilor-Building control act, 1990- necesitatea certificatului de securitate la incendiu emis de autoritatea de control a clădirilor, cerinţe privind rezistenţa la foc a construcţiilor, căile de evacuare, măsurile de intervenţie a serviciilor de pompieri, alarmarea şi detectarea incendiului. Cod de securitate la incendiu pentru clădiri publice, cluburi, săli de dans, teatre, cinematografe, stadioane, săli de concerte, de conferinţe, bazine de înot, piscine, patinoare, galerii de artă, cazinouri, săli de sport, muzee, cazinouri, biblioteci publice, clădiri de cult, centre comerciale -Code of Practice for the Management of Fire Safety in Places of Assembly. Ghid de securitate la incendiu pentru funcţiuni destinate surorilor de caritate- Guide to Fire Safety in Existing Nursing Homes and Similar Type Premises (1996). Ghid de securitate la incendiu pentru apartamente-Guide to Fire Safety in Flats, Bedsitters and Apartments. Ghid de securitate la incendiu pentru clădiri de cazare, altele decât hotelurile şi hostelurile-Guide to Fire Safety in Guest Accommodation. Ghid de prevenire a incendiilor în hoteluri existente şi funcţiuni similare- Guide to Fire Precautions in Existing Hotels, Guesthouses and Similar Premises. Securitatea la incendiu a creşelor şi grădiniţelor-Fire Safety in Preschools. Securitatea la incendiu a hostelurilor-Fire Safety in Hostels.

B. Autoritate de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor– Departamentul mediului, Monumentelor istorice şi guvernului local

Fire Services Act, 1981 (atribuţii ale autorităţilor de apărare împotriva incendiilor, cooperare între diferitele autorităţi de apărare împotriva incendiilor sancţiuni privind anunţul fals de incendiu, obligaţii generale privind apărarea împotriva incendiilor, stingerea incendiilor şi securitatea la incendiu a construcţiilor, plan de intervenţie, reţele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, reguli de securitate la incendiu etc.).

239

Franţa A. Autorităţi de Reglementare privind securitatea la incendiu

Codul construcţiilor şi clădirilor de locuit

Ministerul de Interne

Reglementări de securitate pentru clădiri cu primire de public din categoria 1-4 Decret din 26.06.80

Reglementări de securitate pentru clădiri cu primire de public din categoria a 5 a Decret din 26.06.90

Reglementări de securitate pentru clădiri cu regim mare de înălţime Decret din 18.10.77

Reglementări de securitate pentru clădiri de locuit Decret din 31.01.86

Clădiri din categoria 1-4 J-Clădiri pentru persoane cu dizabilităţi L-Săli de audiţii şi spectacole M-magazine, centre comerciale N-Restaurante O-hoteluri, pensiuni P-Săli de dans, săli de sport R-clădiri de învăţământ, sate de vacanţă S-Biblioteci, centre de documentare T-Săli de expoziţie U-clădiri de sănătate V-Clădiri de cultură W-Clădiri administrative, bănci, birouri X-Clădiri de sport

Clădiri din categoria a 5 a Toate tipurile de clădiri Hoteluri Cămine de bătrâni Clădiri de sport

Clădiri cu regim mare de înălţime GHA- cu destinaţia de locuinţă GHO-cu destinaţia de hotel GHR-destinaţia de învăţământ GHU-cu destinaţia de sănătate GHW-cu destinaţia de birouri GHZ-cu funcţiuni mixte

Clădiri de locuitCateg 4 de familie- planşeul ultimului nivel situat la 28-50m Categ 3 A de familie - planşeul ultimului nivel situat la cel mult 28m Categ 3 B de familie - planşeul ultimului nivel situat la cel mult 28m, acces pompieri Categ 2 de familie- clădiri cu max de 3 niveluri peste cel de referinţă Categ 1 de familie- clădiri cu max 1 niveluri peste cel de referinţă

Clădiri rezidenţiale-Decret din 31.01.86

Ministerul urbanismului, locuinţelor şi transporturilor

Parcaje între 100-6000 mp Decret din 31.01.86

240

Protecţia muncii Protecţia mediului

Codul muncii Igienă şi securitate/ prevederi privind securitatea angajaţilor împotriva riscului de incendiu

Ministerul muncii şi formării profesionale

Securitatea angajaţilor Decret 92232/21.03. 92

Uzine, ateliere, birouri 20 de angajaţi 50 de angajaţi 50 de angajaţi cu loc de muncă în spaţii cu produse inflamabile 700 de angajaţi

Legea protecţiei mediului din 19.07. 1976

Ministerul Industriei

Nomenclator de stabilire a tipurilor de clădiri industriale Lege din 19.07.76

Funcţiuni industriale Funcţiuni care trebuie să-şi asume securitatea printr-o declaraţie Parcajele şi garajele din hoteluri cu capacitateaîntre 250 şi 1000 de vehicule Toate funcţiunile Decret pe tipuri de funcţiuni Funcţiuni care necesită autorizare Instalaţii cu riscuri majore Parcaje cu mai mult de 1000 de autovehicule

Reguli ale Asociaţiei Societăţilor de Asigurări a Daunelor A.P.S.A.D Contracte de Asigurări

Normele R 7 Sisteme de detecţie automată a incendiilor

Funcţiuni industriale Rambursarea sau posibilitatea reducerii primelor de asigurări

241

Codul Construcţiilor, aprobat prin decret al Consiliului de Stat - Titlul 2- Securitatea şi protecţia contra incendiilor.

Dispoziţiile ministrului de interne din noiembrie 2002, cu intrare în vigoare la 31.12.2002, referitoare la reacţia la foc a produselor pentru construcţii(clase de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru construcţii, cu excepţia pardoselilor, clase de performanţă privind reacţia la foc a pardoselilor pentru construcţii

Dispoziţiile ministrului de interne, securităţii interne şi libertăţilor locale din 22.04.2004 referitoare la rezistenţa la foc a elementelor de construcţii(Arrêté du 22 mars 2004 relativ a la resistance au feu des produits, elements de construction, et d`ouvrages.

Decretul ministrului de interne şi amenajării teritoriului din 12.06.2006 referitor la sistemele de stingere cu sprinklere( Arrêté du 12 octobre 2006 portant approbation de diverses dispositions complétant et modifiant le règlement de sécurité contre les risques d’incendie et de panique dans les établissements recevant du public (systèmes d’extinction automatique du type sprinkleur et autres).

Decretul ministrului culturii şi telecomunicaţiilor referitor la protecţia împotriva riscului de incendiu la clădirile din competenţa ministerului culturii (Arrêté du 15 septembre 2006 relatif à la protection contre les risques d’incendie et de panique dans les établissements recevant du public relevant du ministère chargé de la culture).

Decret al ministrului justiţiei şi ministrului de interne şi amenajării teritoriului (Direcţia de securitate civilă) pentru aprobarea regulilor de protecţie împotriva incendiilor la clădirile cu destinaţia de penitenciare, precum şi periodicitatea de control a acestora (Arrêté portant approbation des règles de sécurité contre les risques d'incendie et de panique dans les établissements pénitentiaires et fixant les modalités de contrôle).

Decretul ministrului de interne şi amenajării teritoriului din 09.05.2006 privind securitatea la incendiu a parcajelor (Arrêté du 9 mai 2006 portant approbation de dispositions complétant et modifiant le règlement de sécurité contre les risques d’incendie et de panique dans les établissements recevant du public (parcs de stationnement couverts).

Decret din 25.06.1980 pentru aprobarea dispoziţiilor generale (măsuri constructive, evacuarea fumului, instalaţii de gaze naturale, electrice, încălzire, iluminat de siguranţă, ascensoare, bucătării, măsuri de securitate) privind reglementarea securităţii împotriva riscului de incendiu şi de panică la clădirile cu primire de public

242

(Arrêté du 25 juin 1980 portant approbation des dispositions générales du règlement de sécurité contre les risques d'incendie et de panique dans les établissements recevant du public).

Decret al ministrului de interne din 22.03.2004 privind modificarea dispoziţiilor privind evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi din clădirile cu primire de public şi de aprobare a instrucţiunilor tehnice specifice /INSTRUCTION TECHNIQUE NO 246 relative au désenfumage dans les établissements recevant du public.

Decret al ministrului de interne din 21.06.1982 privind hotelurile şi pensiunile turistice- l’arrêté du 21 juin 1982 Établissements du type « O » Hôtels et pensions de famille.

Decret al ministrului de interne şi amenajării teritoriului din 24 iulie 2006 privind reglementări de securitate la incendiu specifice hotelurilor mici Arrêté ministère de l’intérieur et de l’aménagement du territoire du 24 juillet 2006 portant approbation de diverses dispositions complétant et modifiant le règlement de sécurité contre les risques d’incendie et de panique dans les établissements recevant du public (petits hôtels)

Decret din 10 decembrie 2004 al ministrului de interne, securităţii interne şi libertăţii locale privind reglementări de securitate la incendiu specifice clădirilor de sănătate (Arrêté du 10 décembre 2004 portant approbation de dispositions complétant et modifiant le règlement de sécurité contre les risques d’incendie et de panique dans les établissements recevant du public- Etablissements du type “U” Etablissements de soins).

Reguli de securitate la incendiu ale asociaţiei societăţilor de asigurări APSAD Regula R1/Règle R1: stingere cu sisteme de sprinklere/extinction automatique à eau de type sprinkleurs., Règle R3: stingere cu sisteme de CO2/ extinction automatiqueau CO2; Regula R4/Règle R4: stingătoare portative/extincteurs mobiles. le respect de cette règle constitue une sorte de base minimale de prise en considération par l’assurance. Le respect de cette règle n’entraîne aucun rabais, mais le nonrespect de cette règle peut entraîner une augmentation de la prime(respectarea acestei reguli constituie o cerinţă minimă obligatorie pentru a fi luat în considerare la asigurare dar îndeplinirea acestei reguli nu presupune reducerea primei de asigurare, iar nerespectarea sa conduce la creşterea sumei de

243

asigurare. Regula R5/Règle R5 : Hidranţi interiori/robinets d’incendie armés (RIA). Regula R 6/ Règle R6 : Sisteme de securitate la incendiu/service de sécurité incendie (SSI). Regula R7/ Règle R7: sisteme de detectare automată a incendiului/détection automatique d’incendie. Această regulă constituie un cadru impus pentru stabilirea cerinţelor de securitate ale clădirii, ceea ce reprezintă şi condiţiile necesare implementării cerinţelor de proiectare şi realizare a sistemelor de detecţie şi semnalizare a incendiilor-Cette règle constitue souvent un référentiel imposé dans les cahiers des charges. C’est le texte technique le plus élaboré concernant la conception et la mise en oeuvre d’une installation de détection automatique d’incendie. Regula R8/ Règle R8: servicii de pază şi monitorizare a izbucnirii incendiului/service de gardiennage et de surveillance incendie. Regula R 9/Règle R9: perdele de apă/rideaux d’eau. Règle R12: / Reguli de instalare a sistemelor automate de stingere a incendiului/règle d’installation concernant l’extinction automatique à mousse. Regula R 13/Règle R13 : stingerea incendiilor utilizând sisteme de stingere cu gaze înlocuitori ai halonului/ extinction automatique utilisant des gaz de substitution au halon 1301. Regula R 15/Règle R15: separări rezistente la foc/ouvrages séparatifs coupe-feu. Règle R16: uşi rezistente la foc/portes coupe-feu.Règle R17: dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi/exutoires de fumées et de chaleur.

SPANIA A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -

Ministerele Locuinţei, Industriilor, Turismului şi Comerţului

Decretul Regal nr. 312/18.03.2005 privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei la foc şi rezistenţei la foc, aprobat de primul vicepreşedinte al guvernului.

Decret Regal nr. 314/2006 privind Codul Tehnic al Construcţiilor emis de Ministerul Locuinţelor (partea 11.- exigenţa de bază Securitate la incendiu-propagare interioară, exterioară, căi de evacuare, stabilitatea la foc a structurii de rezistenţă, instalaţii de protecţie împotriva incendiilor, căi de acces pentru intervenţie)- REAL DECRETO 314/2006, de 17 de marzo, por el que se aprueba el Código Técnico de la Edificación.

244

Normativ de securitate la incendiu ( Documento Basico Seguridad en caso de incendio) – emis de Ministerul Lucrărilor Publice- Direcţia Construcţiilor, Arhitecturii şi Urbanismului.

REGULAMENT DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU CLĂDIRI INDUSTRIALE - emis de Ministerul Industriei, Turismului şi Comerţului, avizat de Ministerul de Interne, aprobat şi promulgat cu Decretul Regal 2267/2004, din 3 de decembrie.

Regulamentul instalaţiilor de protecţie contra incendiului, aprobate cu Decretul Regal 1942/1993.

ITALIA A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -

Ministerul de Interne, Ministerul Lucrărilor Publice şi Transporturilor

Reglementări emise de Ministerul Lucrărilor Publice şi Transporturilor Norme tehnice pentru construcţii - mai 2005- aprobat de

Ministerul Lucrărilor Publice şi Transporturilor- cu propunerile şi observaţiile Departamentului de Protecţie Civilă - Cap.4. Acţiuni accidentale-incendiu

Reglementări emise de ministerul de interne/ Decrete 01/02/1986- Norme de securitate la incendiu pentru parcaje (Norme

di sicurezza antincendi per la costruzione e l'esercizio di autorimesse e simili).

18.09.2002- Reguli tehnice de prevenire a incendiilor pentru construcţii de sănătate, publice şi private (Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per la progettazione, la costruzione e l'esercizio delle strutture sanitarie pubbliche e private).

10/03/2005 - Clase de reacţie la foc ale produselor pentru construcţii (Classi di reazione al fuoco per i prodotti da costruzione da impiegarsi nelle opere per le quali e' prescritto il requisito della sicurezza in caso d'incendio).

Decret in 21/06/2004 - Norme tehnice şi procedurale pentru clasele de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii - Norme tecniche e procedurali per la classificazione di resistenza al fuoco ed omologazione di parte ed altri elementi di chiusura.

Decreto Ministeriale 10/03/1998 - privind criterii generale de securitate la incendiu la locurile de muncă- Decreto Ministeriale 10/0 Decreto Ministeriale 10/03/19983/1998 (Criteri generali di sicurezza antincendio e per la gestione dell'emergenza nei luoghi di lavoro).

245

B. Autoritate de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor -Ministerul de Interne

Decret din 06.10.2003 privind reguli de prevenire a incendiilor la

clădiri de structură turistică - Decreto Ministeriale 06/10/2003-Approvazione della regola tecnica recante l'aggiornamento delle disposizioni di prevenzione incendi per le attivita' ricettive turistico-alberghiere esistenti di cui al decreto 9 aprile 1994.

Decret din 19/08/1996 privind reguli de prevenire a incendiilor la clădiri/săli de spectacole (Decreto Ministeriale 19/08/1996 Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per la progettazione, costruzione ed esercizio dei locali di intrattenimento e di pubblico spettacolo).

28/04/2005- Decreto 28/04/2005-Reguli de prevenire a incendiilor pentru sisteme de încălzire cu combustibil lichid -Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per la progettazione, la costruzione e l'esercizio degli impianti termici alimentati da combustibili liquidi.

12/04/1996- Reguli de prevenire a incendiilor pentru sisteme de încălzire cu combustibil gazos- Decreto Ministeriale 12/04/1996 Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per la progettazione, la costruzione e l'esercizio degli impianti termice.

16/05/1987 –Norme de securitate la incendiu pentru clădiri civile -Decreto Ministeriale 16/05/1987 n. 246-Norme di sicurezza antincendi per gli edifici di civile abitazione.

Decret din 14/05/2004 - Reguli de prevenire a incendiilor pentru instalaţii şi depozite de gpl cu capacitatea maximă de 13 mc -Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per l'installazione e l'esercizio dei depositi di gas di petrolio liquefatto con capacita' complessiva non superiore a 13 m3.

Decret din 26/08/1992 - norme de prevenire a incendiilor la clădiri de învăţământ Norme di prevenzione incendi per l'edilizia scolastica.

20/05/1992 - Regulament privind normele de securitate la incendiu specifice clădirilor de cultură (monumente istorice, muzee, galerii de artă, expoziţii) - Decreto Ministeriale 20/05/1992 n. 569-Regolamento contenente norme di sicurezza antincendio per gli edifici storici e artistici destinati a musei, galleria, esposizioni e mostre.

20/12/2001- Prevederi referitoare la instalarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi-Decreto Ministeriale

246

20/12/2001- Disposizioni relative alle modalita' di installazione degli apparecchi evacuatori di fumo e calore.

06/03/1986- calculul densităţii sarcinii termice în cazul structurilor din lemn. Decreto Ministeriale 06/03/1986- Ministero dell'interno - Calcolo del carico di incendio per locali aventi strutture portanti in legno.

16 octombrie 2002 – Decret al ministrului de interne şi al activităţilor productive privind depozitele de GPL în recipiente fixe de capacitate max 5mc şi de butelii de capacitate mai mare de 5000kg- Decret 16 ottobre 2002 ministro dell'interno il ministro delle attivita' produttive- Depositi di G.P.L. in serbatoi fissi, di capacita' complessiva superiore a 5 m3 e/o in recipienti mobili di capacita' complessiva superiore a 5.000 kg.

FINLANDA A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -

Ministerul Mediului, Departamentul locuinţelor şi clădirilor

Decrete ale ministrului mediului, Departamentul locuinţelor şi clădirilor privind adoptarea unor părţi ale CODULUI CONSTRUC-ŢIILOR:

- Decret din 12.03.2002 pentru aprobarea părţii E1- Securitatea la Incendiu a construcţiilor.

- Decret din 22.03.2005 pentru aprobarea părţii E 2- Securitatea la Incendiu a construcţiilor de producţie şi depozitare.

- Decret din 22.03.2005 pentru aprobarea părţii E 2- Securitatea la Incendiu a garajelor.

- Decret din 18.06.2003 pentru aprobarea părţii E 7- Securitatea la Incendiu a sistemelor de ventilare.

- Decret din 22.05.2005 pentru aprobarea părţii E 9- Securitatea la Incendiu a centralelor termice şi depozitelor de combustibil.

ELVEŢIA A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu şi

prevenirii incendiilor – Asociaţia cantoanelor de asigurare în caz de incendiu

Directive de protecţie împotriva incendiilor ale Asociaţiei cantoanelor de asigurare în caz de incendiu

- Prevenirea incendiilor în exploatarea construcţiilor şi la organizările de şantier- Prévention incendie Sécurité dans les exploitations et sur les chantiers (26.03.2003/11-03f).

247

- Clasificarea materialelor şi elementelor de construcţie-Matériaux et parties de construction (26.03.2003 / 12-03f).

- Utilizarea materialelor de construcţii combustibile -Utilisation de matériaux de construction combustibles (26.03.2003 / 13-03f).

- Sisteme suport (stabilitate, rezistenţă la foc a construcţiilor echipate sau nu sprinklere, dilatare termică, sarcină termică, compartiment de incendiu) -Systèmes porteurs (26.03.2003 / 14-03f).

- Distanţe de securitate, compartiment de incendiu-Distances de sécurité Compartiments coupe-feu (26.03.2003 / 15-03f).

- Căi de evacuare în caz de incendiu- Voies d'évacuation et de sauvetage (26.03.2003 /16-03f).

- Marcarea căilor de evacuare, iluminat de siguranţă. Condiţii de alimentare- Signalisation des voies d'évacuation - éclairage de sécurité - alimentation de sécurité 26.03.2003 / 17-03f.

- Dizpozitive de stingere (stingătoare, hidranţi interiori, instalaţii de stingere cu gaze inerte, spumă)-Dispositifs d'extinction-Postes incendie, Extincteurs portatifs, Installations d'extinction à gaz, installations d'extinction à mousse ou à poudre ( 26.03.2003/18-03f).

- Instalaţii de sprinklere- Installations sprinklers (26.03.2003/ 19-03f).

- Instalaţii de detectare a incendiilor -Installations de détection d'incendie / 20-03f.

- Instalaţii de detectare a gazelor- Installations de détection de gaz (26.03.2003/ 21-03f).

- Instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi-Installations d'extraction de fumée et de chaleur (26.03.2003/ 22-03f).

- Instalaţii de încălzire - Installations thermiques (26.03.2003/ 25-03f).

- Instalaţii de ventilare - Installations aérauliques (26.03.2003/ 26-03f).

- Substanţe periculoase - Matières dangereuses (26.03.2003/ 27-03f)

- Lichide inflamabile- Liquides inflammables (26.03.2003/ 28-03f) - Definiţii ale termenilor- Définitions. Liste de termes importants

pourles mesures de protection incendie(26.03.2003/ 40-03f). - Măsuri de protecţie la foc pentru atriumuri- Mesures de

protection incendie pour les cours intérieures couvertes"(06.08.2003 / 101-03f).

248

- Măsuri de protecţie la foc pentru şeminee- Cheminées de salon (05.05.2003 / 103-03f)

- Ascensoare de intervenţie- Ascenseurs pour sapeurs-pompiers(05.05.2003/108-03f).

- Parcaje şi garaje - Parkings et garages pour véhicules à moteur/1002-03f AIDE DE TRAVAIL DE PROTECTION INCENDIE.

- Clădiri administrative -Bâtiments administratifs et artisanaux (06.08.2003 / 1003-03f).

- Clădiri de locuit -Etablissements hébergeant des personnes (06.08.2003 / 1004-03f)

- Clădiri cu număr mare de utilizatori -Bâtiments avec locaux prévus pour un grand nombre d'occupants (06.08.2003 / 1005-03f)

- Magazine mari -Grands magasins (06.08.2003 / 1006-03f) - Clădiri înalte - Bâtiments élevés(06.08.2003 / 1007-03f) - Directiva nr. 1941/iulie 2005-Gaze lichefiate-Gaz liquéfiés, 1ère

partie- Récipients, stockage, transvasement et remplissage - Directivă tehnică privind proiectarea, montarea şi funcţionarea

instalaţiilor de sprinklere -directives technique relatives à la conception, au montage et au fonctionnement des installations Sprinklers

- Directivă tehnică privind proiectarea, montarea şi funcţionarea instalaţiilor de detectare a incendiului -Directives techniques Installations de détection d'incendie

BELGIA A.Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu

Ministerul de Interne şi Ministerul Muncii- Autoritate federală-reglementări aplicabile la nivel naţional

- Decrete regale privind norme de bază de prevenire a incendiilor şi exploziilor, emise de Ministerul de Interne şi Ministerul Muncii - Arrêté Royal 7 juillet 1994, Arrêté Royal 4 avril 1996,Arrêté Royal 18 décembre 1996, Arrêté Royal 19 décembre 1997, Arrêté Royal 4 avril 2003 fixant les normes de base de prévention incendie et d’explosion (brièvement : Normes de Base de Prévention Incendie).

249

- Decret regal privind protecţia împotriva incendiilor a spitalelor-Arrêté royal AR 06/11/79 (MB 11/01/80)portant fixation des normes de protection contre l'incendie et la panique, auxquelles doivent répondre les hôpitaux.

- Decrete regale privind norme de securitate a stadioanelor- AR 02/06/99 (MB 10/07/99) « Arrêté royal contenant les normes de sécurité à respecter dans les stades de football; AR 26/11/02 (MB 20/12/02).

SUEDIA Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -Comisia pentru construcţii şi planificare in constructii-Swedish National Board of Housing, Building and Planning’s

Decret de planificare în construcţii, Cerinţe tehnice pentru lucrările de construcţii - The Planning and Building Act /01.06.2004, The Act on Technical Requirments for Construction works (Securitate la incendiu -Construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, în cazul izbucnirii unui incendiu: a) stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată pentru o perioadă determinată de timp; b) apariţia si propagarea focului si fumului în interiorul construcţiei să fie limitate; c) propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată; d) utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace; e) să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de intervenţie).

Reglementări privind clădirile- Building regulations BBR- BFS 1993:57, with amendments up to BFS 2002:19-cap. 5-safety in case of fire, cap. 2.42 securitatea la incendiu a instalaţiilor şi sistemelor de ventilare.

Cerinţe de proiectare-cap 10 rezistenţa la foc a structurilor, proiectare prin calcul şi încercări -Design Regulations of Swedish Board of Housing, Building and Planning , Mandatory provisions and general recommendations-BFS 1993:58 with amendments up to BFS 1998:39,BFS 1999:7 and BFS 1999:46 – cap. 10 resistance in case of fire.