ministerul afacerilor interne - editura.mai.gov.ro · ministerul afacerilor interne inspectoratul...

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL

PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

PUBLICAŢII DE SPECIALITATE

BULETINUL POMPIERILOR NR. 2/2016

Editura Ministerului Afacerilor Interne

Bucureşti, 2016

Publicaţie editată de

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Fondat – 1955

Apare semestrial

Nr. 2 – 2016

COLEGIUL DE REDACŢIE:

Preşedinte: General-maior dr. Ovidiu VASILICĂ

Redactor-şef: Colonel dr. ing. Cristian DAMIAN

Consultanți științifici:

Conf. col. dr. ing. Emanuel DARIE

Conf. col. dr. ing. Garibald POPESCU

www.igsu.ro/publicatiidespecialitate

© Copyright: I.G.S.U.

® Drepturile asupra materialelor publicate aparţin autorilor

http://www.igsu.ro/publicatii

3

C U P R I N S

Secţiunea I

LUCRĂRI CU CARACTER PROFESIONAL

1. Managementul acţiunilor de descarcerare, autori: lector univ. dr. ing.

lt. col. Aurel TROFIN, conf. univ. dr. ing. col. Florin NEACŞA – Academia de

Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri, ing. slt. Felix-Mihai GUI –

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea” al judeţului Mureş ............................................. 7

2. Proiectarea și realizarea barajelor. Riscuri, autori: student caporal

Flavius-Octavian RĂVEANU, student sg. Alexandru-Nicolae BUDEANU, lector

univ. dr. ing. mr. Dragoș-Iulian PAVEL – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan

Cuza”, Facultatea de Pompieri ...................................................................................................... 13

3. Aplicaţia practică a proiectului european FP-7 Spartacus „Monitorizarea

prin satelit a situaţiilor de urgenţă pentru sprijinirea managementului în

operaţiuni critice pe căile ferate”, autori: S.U. Eugen BĂRBULESCU –

coordonator activitate, Radu Sorin ACHIMESCU – inspector protecţie civilă,

Gheorghe MOLDOVEANU – cadru tehnic P.S.I, Bogdan VINTILĂ – responsabil cu

pregătirea medicală, Viorel LUCACI – responsabil cu redactare documente și planuri

Ministerul Transporturilor, Autoritatea Feroviară Română – AFER Serviciul pentru

Situaţii de Urgenţă Calea Griviţei .................................................................................................. 21

4. Reguli de bază în acordarea primului ajutor, autori: student frt. Laurențiu

ENE, student frt. Ion-Eugen PAMPU, lector univ. dr. ing. lt. col. Aurel TROFIN –

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ......................................... 30

5. Riscuri pentru personalul de intervenție pe timpul stingerii incendiilor,

autori: student cap. Ionuț COBZIUC, student cap. Andrei FLOREA, student

cap. Iulian PÎRVULESCU, instructor militar principal I drd. ing. col. Alin-Ionel

MOCIOI – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ...................... 38

6. Tehnici de pătrundere și căutare a victimelor în clădiri incendiate, autori:

student frt. Gabi-Mugurel STANCU, instructor militar principal I drd. ing.

col. Alin-Ionel MOCIOI – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea

de Pompieri .................................................................................................................................... 48

7. Sisteme speciale pentru alertarea structurilor de intervenţie, autori: student

frt. Bogdan COVEI, student frt. Mihai CRISTEA, lector univ. dr. ing. lt. col. Aurel

TROFIN – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ...................... 55

8. Formarea și evaluarea abilităților servantului pompier, autori: student

sg. Raul-Emanuel OLTEANU, lector univ. dr. ing. mr. Ion ANGHEL – Academia de

Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ............................................................... 61

9. Protecția pasivă la foc, autori: student frt. Ionuț STROE, lector univ. dr. ing.

mr. Ion ANGHEL – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de

Pompieri ......................................................................................................................................... 71

4

10. Utilizarea dronelor în situații de urgență, autori: student sg. Robert-Gelu

LEFTER, student sg. Florin-Gabriel GĂZDAC, conf. univ. dr. ing. col. Emanuel

DARIE, conf. univ. dr. ing. mr. Liviu-Valentin BĂLĂNESCU – Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri .......................................................................... 79

11. Evaluarea riscului de incendiu la o școală, autori: student cap. Bogdan TATU,

lector univ. dr. ing. lt. col. Ștefan-Nicolae TRACHE – Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri .......................................................................... 86

12. Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă, autori: student

frt. Cornel OPREA, student cap. Victor ONICIUC, lector univ. dr. ing. lt. col. Aurel

TROFIN – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ...................... 91

13. Stingerea incendiilor cu abur, autori: student sg. Sorin-Marius

CRAIOVEANU, student sg. Florin PETRACHE, student sg. Vlad-Ioan BORȘ,

student sg. Evelin CREȚU, conf. univ. dr. ing. col. Emanuel DARIE, conf. univ. dr.

ing. col. Garibald POPESCU, conf. univ. dr. ing. col. Irina ZGAVAROGEA –

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ......................................... 99

14. Normativul I 13/2015. Prevederi pentru securitatea la incendiu, autori:

student cap. Andrei-Ciprian POP, student cap. Alexandru-Ioan DUMITRU,

conf. univ. dr. ing. col. Emanuel DARIE – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan

Cuza”, Facultatea de Pompieri ....................................................................................................104

15. Protecția elementelor de costrucție din lemn folosind metode moderne de

ignifugare, autori: student frt. Andrei GUȚĂ, student frt. Daniel ZAMĂNEAGRĂ,

lector univ. dr. ing. mr. Dragoș-Iulian PAVEL – Academia de Poliţie „Alexandru

Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ............................................................................................107

16. Evaluarea și monitorizarea riscului în caz de accident chimic, autori: student

cap. Codruț CHERĂȚOIU, student cap. Florin BADEA, student cap. Ionuț

CĂȘARU, lector univ. dr. ing. lt. col. Aurel TROFIN – Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ........................................................................115

Secțiunea a II-a

Lucrări cu caracter științific

17. Simulare calitativă a incendiului de la clubul Colectiv. Comparație cu

prevederile normativelor în vigoare privind evacuarea persoanelor, autori:

student frt. Alin MUCEA, student frt. Cătălin-Claudiu AIOANEI, conf. univ. dr. ing.

col. Emanuel DARIE – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de

Pompieri .......................................................................................................................................124

18. Inundarea cu fum. Modelare 3D și aplicație cu fum. C++, autori: student

sg. Samuel BILA, student sg. Lucian-Cristian MIRCEA,

conf. univ. dr. ing.

col. Emanuel DARIE – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea

de Pompieri ..................................................................................................................................132

19. Studiul privind ventilarea unei clădiri de învățământ în caz de incendiu

utilizând simularea pe calculator, autori: student cap. Silviu ALEXA, student

cap. Ionuț TELEPTEAN, student cap. George-Mădălin POPA, instructor militar

principal I, drd. ing. col. Alin-Ionel MOCIOI, conf. univ. dr. ing. mr. Liviu-Valentin

BĂLĂNESCU – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea

de Pompieri ..................................................................................................................................138

5

20. Analiza armonicelor din rețeaua electrică de joasă tensiune, autori: student

master (ECDD) Gheorghiță BABA, conf. univ. dr. ing. Eleonora DARIE –

Universitatea Tehnică de Construcții București, Facultatea de Inginerie a Instalațiilor

Master – Energie Confort și Dezvoltare Durabilă ........................................................................145

21. Măsuri de protecție împotriva incendiilor la instalații cu

panouri fotovoltaice, autori: student frt. Cosmin-Andrei ANGHEL, student

frt. Andrei-Alexandru BUȘĂ, conf. univ. dr. ing. col. Emanuel DARIE – Academia

de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri ........................................................152

Secțiunea a III-a

Varia

22. Rezolvarea subiectelor de algebră şi analiză matematică date la concursul de

admitere la Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan

Cuza”, sesiunea august 2016, autori: conf. univ. dr. ing. col. Garibald POPESCU,

conf. univ. dr. ing. col. Emanuel DARIE – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan

Cuza”, Facultatea

de Pompieri, dr. ing. col. Cristian DAMIAN – Inspectoratul General pentru Situaţii

de Urgenţă ....................................................................................................................................159

23. Rezolvarea subiectelor la disciplina fizică date la concursul de admitere la

Facultatea de Pompieri, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, sesiunea

august 2016, autori: conf. univ. dr. ing. col. Emanuel DARIE, conf. univ. dr. ing.

col. Garibald POPESCU – Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea

de Pompieri, dr. ing. col. Cristian DAMIAN – Inspectoratul General pentru Situaţii

de Urgenţă ....................................................................................................................................170

24. Conceptul de apărare împotriva incendiilor. Stingerea incendiilor.

Hidraulică și mecanica fluidelor. Concepte conexe. Terminologie specifică și

conexă. (Partea I-a), autori: prof. univ. dr. Gabriela ȘERBĂNOIU – Academia de

Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Drept, prof. univ. dr. ing. Nicolae

GOLOVANOV, prof. univ. dr. ing. Cornel TOADER – Universitatea „Politehnica”

București, Facultatea de Energetică, prof. univ. dr. ing. Adrian RETEZAN –

Universitatea „Politehnica” Timișoara, conf. univ. dr. ing. Garibald POPESCU –

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri .......................................184

SECŢIUNEA I

LUCRĂRI CU

CARACTER PROFESIONAL

7

MANAGEMENTUL ACŢIUNILOR DE DESCARCERARE

Lector univ.dr. ing. lt. col. Aurel TROFIN

Conf. univ.dr. ing. col. Florin NEACŞA

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri

Ing. slt. Felix-Mihai GUI

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea” al Judeţului Mureş

Abstract: The article highlights the necessity of considering the golden hour, the efficiency

of the procedures intervention so that the victim must be extracted within twenty

minutes. Approach within a team in procedures concept and implementation of a

web platform will allow each rescuer to provide feedback about what they did,

how they did and what problems they confronted.

Keywords: Vehicle Extraction, Emergency Situation, Accident, Golden Hour

1. INTRODUCERE

Este dificil de a stabili o singură procedură de descarcerare, întrucât operaţiunea de

salvare este realizată diferit, pentru că se utilizează un număr diferit de personal de intervenţie,

echipament şi o mare varietate de tehnici.

Totuşi, există o procedură-standard care poate fi adaptată, cunoscută de mai bine de 20 de

ani în state precum SUA, Marea Britanie, Germania etc., sub denumirea de abordarea în cadrul

echipei, ce are ca scop reducerea numărului de tăieri (descarcerări) prin desfășurarea unor acţiuni

simultane (descarcerare şi acordarea primului ajutor medical de urgenţă) şi trasarea de sarcini de

lucru realizate în acelaşi timp, având ca obiectiv principal îngrijirea permanentă a victimelor.

2. ORA DE AUR

Ora de Aur este un concept bine definit pentru majoritatea echipajelor de descarcerare şi

descrie timpul trecut de la producerea accidentului până la asigurarea, pentru victimă, a

tratamentului definitiv, care în cele mai multe cazuri este în sala de operaţie.

Fig. 1 – Ora de aur

Intervenția

chirugicală

Răspunsul

și evaluarea

scenei

Stabilizarea la

centrul medical

de urgențe

e

Transportul

victimei

Descarcerarea

Îngrijirea

de urgență

a victimei

1

2

3 4

5

6

8

Acest concept a fost definit încă din Primul Război Mondial, mai târziu fiind preluat de

către R. Adams Cowley, un chirurg din Maryland, SUA.

Studiile recente au pus la îndoială Ora de Aur, precizând că nu este posibil să se aplice

acest concept asupra tuturor leziunilor critice. Într-adevăr, mai nou a început a se face referinţă la

Perioada de Aur, deoarece intervalul de o oră este prea prescriptiv.

Alt factor mai important este transportul la cea mai apropiată unitate de îngrijiri medicale

de urgenţă, care să dispună şi de echipamentele medicale necesare asistării pacientului.

În ciuda dezbaterii încă în curs de desfăşurare referitoare la relevanţa medicală a unei ore,

ceea ce nu a fost discutat niciodată de către specialiști este nevoia de a reduce orice fel de

întârziere când este vorba de o victimă în stare critică.

Potrivit Orei de Aur, salvatorii au la dispoziţie douăzeci de minute pentru a stabiliza şi

descarcera victima, ceea ce este încă o perioadă de timp relevantă şi importantă pentru aceştia.

Poate fi pus la îndoială faptul că acest concept nu ţine cont de schimbările referitoare la

designul vehiculelor, construcţia şi dotările suplimentare de siguranţă (SRS-ul şi airbaguri), cu

care se întâlnesc la ora actuală salvatorii la locul accidentului, dar, douăzeci de minute sau mai

puţin este o estimare realistă.

Echipele de descarcerare ar trebui, de-a lungul sau în timpul antrenamentului şi pregătirii

lor, să identifice problemele care pot duce la prelungirea timpului de salvare şi să lucreze spre a

elimina aceste întârzieri. Abordarea în cadrul echipei promovează folosirea activităţii simultane şi

a sarcinilor duse la bun sfârşit în acelaşi timp, ceea ce îi ajută pe aceştia în realizarea cu succes a

intervenţiei.

Mereu vor fi incidente care sunt mai complexe, provocatoare şi care inevitabil vor crea

întârzieri, dar această perioadă de douăzeci de minute sau mai puţin ar trebui să fie suficientă.

3. COMUNICAREA LA LOCUL EVENIMENTULUI

Odată ce un sistem sigur de lucru a fost stabilit şi menţinut, următoarele tipuri de

comunicări trebuie stabilite şi menţinute pe toată durata operaţiunilor de salvare:

Comunicarea de la locul accidentului Tabelul nr. 1

Comunicarea între

membrii

echipajului

Modul de comunicare

Comandantul

intervenţiei şi

echipa tehnică

Comandantul intervenţiei trebuie să comunice eficient cu restul echipei,

având de-a face cu potenţiale pericole şi consultări cu membrii echipei. Trebuie să

detalieze planul de descarcerare dorit şi să verifice înţelegerea acestuia de către

echipă, cerând confirmare şi feedback. Pe durata intervenţiei, comandantul trebuie

constant să actualizeze, încurajeze, menţină mişcarea şi, în caz de nevoie, să

întrerupă orice activitate dacă siguranţa este compromisă.

Echipa tehnică şi

comandantul

intervenţiei

Echipa trebuie să-l ţină la curent pe acesta cu detalii referitoare

la progresul lor şi cu potenţialele probleme cu care se pot confrunta. Bazându-se

pe aceste informaţii, comandantul intervenţiei va putea să schimbe şi să adapteze

planul, dacă este necesar.

Medic şi victimă

Cu prima ocazie, odată ce siguranţa şi stabilitatea au fost verificate, medicul

trebuie să stabilească comunicarea cu victima din vehicul. Doar după aceasta poate

începe evaluarea şi transmiterea informaţiei celui ce comandă la nivelul

incidentului.

Comandantul

intervenţiei şi

medic

Odată ce planul de descarcerare a fost formulat, comandantul intervenţiei

trebuie să comunice planul medicului şi să primească o confirmare că medicul a

înţeles. Dacă planul trebuie actualizat sau schimbat din motive medicale,

comandantul intervenţiei trebuie să informeze medicul că aceste schimbări sunt

viabile. Acesta va preda controlul medicului asupra descarcerării iar toată mişcarea

victimei trebuie controlată de persoana care coordonează mişcările coloanei

vertebrale, când accesul total a fost creat şi descarcerarea e pe cale să înceapă.

9

Medic şi

comandantul

intervenţiei

Odată ce evaluarea iniţială a fost realizată şi comunicată, medicul trebuie să

ofere actualizări comandantului intervenţiei, pentru ca, în cazul unui eveniment

sau întâmplări neaşteptate, planul să poată fi schimbat pentru executarea

descarcerării imediate.

Medic şi echipa

tehnică

În timpul acțiunilor de descarcerare, medicul va avea contact direct şi

îndeaproape cu victima. Dacă acţiunile echipei tehnice în timpul intervenţiei au

efect dăunător asupra victimei, medicul trebuie să aibă o cale de comunicare

deschisă cu echipa, pentru a-i sfătui, ceea ce le va permite să adopte o poziţie sau o

tehnică diferită. Odată ce accesul total a fost creat, medicul trebuie să ofere echipei

tehnice un rezumat bazat pe condiţia şi starea victimelor, înaintea asistării acestora

cu descarcerarea.

Comandantul

intervenţiei şi alte

structuri de

intervenţie

participante la

incident

Comandantul intervenţiei trebuie să comunice şi cu alte structuri de

intervenţie la locul scenei, fie că este vorba de poliţie, alte echipe de intervenţie

sau personal medical. O cale de comunicare clară trebuie să fie stabilită pentru ca

fiecare structură de intervenţie să îndeplinească cerinţe într-o manieră sigură,

oportună şi ajutătoare pentru victimă. Este important a ţine cont că responsabil

pentru siguranţa echipei este comandantul intervenţiei şi că niciodată nu trebuie să

părăsească locul intervenţiei pentru a lucra cu altă structură de intervenţie. De

aceea acest rol îi revine unei persoane special nominalizate.

4. ELABORAREA PLANULUI DE DESCARCERARE

Trei principii fundamentale trebuie avute în vedere în timpul formulării planului de

descarcerare:

1. Victima este blocată fizic

Victima nu poate fi scoasă din vehicul din cauza structurii vehiculului, care împiedică

descarcerarea, spre exemplu: impactul frontal la mare viteză ce duce la blocarea şoferului între

bord şi volan.

Odată ce siguranţa este asigurată, vehiculul stabilizat şi s-a realizat managementul

geamurilor, prioritatea trebuie să fie îndepărtarea blocajului fizic, pentru exemplul anterior:

îndepărtarea unei uşi sau împingerea bordului, ceea ce permite echipei de descarcerare să scoată

victima din zona de pericol. Eşecul acestei proceduri va însemna ca victima sau victimele să nu fie

scoase într-un timp rapid. Odată ce blocajul fizic iniţial a fost îndepărtat, trebuie creat suficient

spaţiu pentru permiterea unei extrageri rapide, înainte de crearea accesului total pentru planul de

urgenţă.

Fig. 2 – Orarul descarcerării unei persoane blocate fizic

10

2. Victima este blocată medical

Deşi victima nu este blocată fizic de către structura vehiculului, nu poate fi descarcerată

din cauza condiţiei medicale, spre exemplu: impact frontal la o viteză relativ mică, unde şoferul se

plânge de dureri mari la spate sau ceafă.

Dacă victima e blocată doar medical, atunci prioritatea iniţială, după ce s-a asigurat

siguranţa, s-a imobilizat vehiculul şi s-a realizat managementul geamurilor, este de a crea spaţiu

suficient pentru o descarcerare rapidă, înaintea creării accesului total pentru planul de urgenţă.

Fig. 3 – Orarul descarcerării unei persoane blocate din punct de vedere medical

3. Victima nu este blocată fizic sau medical

Există situaţii când pasagerul nu este blocat nici fizic, nici medical, de exemplu: impactul

lateral la viteză mică, unde s-au lansat multiple airbaguri.

Odată ce siguranţa a fost asigurată, vehiculul stabilizat şi accesul dobândit, poate fi făcută

o examinare medicală completă. Dacă nu sunt detectate afecţiuni şi nu este niciun fel de blocaj

fizic, atunci se va lua în considerare o extragere directă a victimei sau cu descarcerare asistată.

Aceasta trebuie făcută sub supravegherea medicului.

10 12 15

Sosirea echipelor tehnice și

medicale și începerea

procesului de stabilizare

Dobândirea accesului inițial

prin uşa șoferului și evaluarea

pacientului

Evaluarea medicală completă

și supravegherea extragerii

victimei de către medic

Orarul descarcerării unei persoane care nu este blocată fizic sau din

punct de vedere medical

Timpii operativi de intervenție exprimaţi în minute

Fig. 4 – Orarul descarcerării unei persoane care nu este blocată fizic sau din punct de vedere

medical

11

5. ABORDAREA ÎN CADRUL ECHIPEI

Scena de la locul unei coliziuni din trafic este un mediu provocator chiar şi pentru cel mai

experimentat salvator şi necesită o abordare metodică şi sigură pentru a culege informaţii în

vederea stabilirii priorităţilor în fazele iniţiale ale intervenţiei.

Fig. 5 – Abordarea în cadrul echipei

Este important să se înţeleagă că, deşi abordarea în cadrul echipei la locul accidentului

este foarte prescriptivă, este recomandată întocmirea unei liste clare a etapelor ce trebuie urmate,

salvatorii trebuie să reacţioneze foarte repede asupra problemelor ce pot apărea, probleme care pot

pune în pericol siguranţa salvatorilor sau a victimelor.

Aprecierea sau evaluarea scenei şi a siguranţei mereu va fi pe primul loc dar, datorită

stării victimelor, alte etape ale abordării în cadrul echipei vor fi efectuate „sporadic”. Spre

exemplu: când se ajunge la faţa locului, după o analiză făcută la 360 de grade, va fi necesară

spargerea unui geam cât mai depărtat de victimă pentru a câştiga acces rapid. Odată ce acest lucru

va fi făcut, toate etapele omise vor fi efectuate.

Această abordare poate fi folosită pentru toate coliziunile din trafic, indiferent de numărul

vehiculelor sau victimelor implicate.

Abordarea în cadrul echipei permite, de asemenea, echipelor de intervenţie să structureze

antrenamentul, utilizând fiecare fază ca referinţă pentru învăţat şi analiză.

6. CONCLUZII

Deşi fiecare accident de circulaţie este tratat în particularitatea lui, pe plan mondial există

metode de intervenţie şi principii tehnico-tactice bine definite şi însuşite corect de personalul

operativ prin: exerciţii practice de antrenament în teren sau on-line, participări la competiţii de

descarcerare şi primajutor, workshopuri, experienţă profesională dobândită etc.

Pentru o intervenţie eficace este nevoie, în primul rând, de o dotare tehnică adecvată, iar

în al doilea rând de o concepţie unitară de pregătire a personalului operativ. Totuşi, o abordare

structurată va determina echipele de salvatori să-şi concentreze eforturile pentru salvarea

victimelor într-un mod sigur şi cu rezultate pozitive. Cel mai eficient salvator este acela ce

lucrează cu o minte deschisă, care nu face abstracţie de opiniile altora (atâta timp cât sunt centrate,

eficiente şi sigure) şi este mereu pregătit să pună în practică metode noi şi inovatoare.

Orice operaţiune de descarcerare sau orice sesiune de antrenament trebuie structurată pe

cele şapte etape privind abordarea în cadrul echipei. Acest proces trebuie procedurat şi poate să

,

12

permită tuturor membrilor echipei de intervenţie să ofere feedback în legătură cu ce au făcut, cum

au făcut şi cu ce probleme s-au confruntat. De asemenea, procedura trebuie să fie adusă la

cunoştinţa întregului personal de intervenţie şi trebuie să formeze baza următoarelor sesiuni de

antrenament prin stabilirea activităţilor ce pot fi făcute mai eficient în viitor.

Potrivit Orei de Aur, concept definit încă din timpul Primului Război Mondial, salvatorii

au la dispoziţie douăzeci de minute pentru a stabiliza, descarcera şi a extrage victima, diferenţa de

timp constând în transportul la o unitate spitalicească şi asigurarea tratamentului medical avansat

de specialitate, inclusiv în sala de operaţie.

Bibliografie

[1] Ian Dunbar, Vehicle Extraction Techniques, Editura Holmatro, februarie 2014.

[2] Brendon Morris, Tehnici de descarcerare din vehicule – Editura Holmatro Rescue

Equipment the Netherlands, manual editat sub egida SMUCR şi IGSU, 2010.

[3] Neacşa F., Trofin A., Utilaje şi autospeciale destinate intervenţiilor în situaţii de

urgenţă, Editura Printech, 2010.

[4] Trofin A., Neacşa F., Accesorii, echipamente şi sisteme tehnice utilizate la intervenţii

în situaţii de urgenţă, Editura Sitech, 2016. [5] Rescue equipment, HOLMATRO Catalogue.

13

PROIECTAREA ȘI REALIZAREA BARAJELOR.

RISCURI

Student cap. Flavius-Octavian RĂVEANU,

Student sg. Alexandru-Nicolae BUDEANU,

Lector univ. dr. ing. mr. Dragoș-Iulian PAVEL


Abstract:

Dams can be natural, being created without human intervention, or artificial,

made by humans. Artificial dams serve to retain water, while other similar

structures, such as piers or locks have the role to prevent water to flow from its

course, or to ensure the passage from one part to another of a dam, who

divides different volumes of water found at different levels.

Keywords: Dams, Design, Risk.

1. INTRODUCERE

Ultimul deceniu al secolului 20 şi începutul secolului 21 au fost marcate în România, ca

de altfel în întreaga lume, de creşterea frecvenţei şi amplificarea agresivităţii viiturilor, adesea

corespunzătoare unor perioade medii de revenire cuprinse între 50-100 de ani. Parţial această

situaţie este generată de modificările antropice exercitate asupra păturii superioare a terenului,

având drept consecinţă micşorarea capacităţii de retenţie în sol a apelor meteorice şi accelerarea

curgerii apei pe versanţi, urmată evident de creşterea debitului de vârf a viiturilor. Se pare însă că

această situaţie este influenţată în principal de modificările climatice care s-au produs şi se produc

în continuare din cauze mai mult sau mai puţin cunoscute. Pe de altă parte, periculozitatea

viiturilor a crescut ca urmare a creşterii vulnerabilităţii albiilor majore ale râurilor, precum şi a

numărului de construcţii hidrotehnice care în caz de rupere pot provoca adevărate dezastre.

În România, s-au executat numeroase lucrări hidrotehnice din clasa „mijloace structurale”

destinate reducerii debitelor de vârf prin acumulări, derivaţii de ape mari sau lucrări pe versanţi

care acţionează la sursă în zona de formare a viiturilor, micşorării nivelurilor de culminaţie prin

lucrări de regularizare şi curăţare a albiilor sau protejării directe a albiilor majore prin lucrări de

drenaj şi îndiguiri. Din cele peste 13 miliarde m³ de apă înmagazinabili în acumulările existente,

din raţionamente tehnico-economice numai 3,6 miliarde m³ sunt destinaţi atenuării viiturilor, faţă

de un necesar de circa 20 miliarde m³ pentru controlul total al acestora. Derivaţiile existente

destinate micşorării vârfului viiturilor, însumând circa 600 km, realizează o capacitate de tranzit de

peste 2.000 m³/s, fiind deosebit de eficiente pentru protecţia unor mari oraşe precum Bucureşti şi

Timişoara. Sunt realizate lucrări de regularizare pe circa 7.000 km de albie şi apărări de maluri pe

circa 2.500 km. Aproape 10.000 km de pe râurile interioare sunt îndiguiţi, iar întregul curs al

Dunării de pe teritoriul ţării noastre este practic apărat de diguri.

Cu toate aceste lucrări de amploare, inundaţiile continuă să fie prezente, provocând mari

pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. De aceea a fost necesar să se pună bazele unei

strategii naţionale de apărare împotriva inundaţiilor care să stabilească principalele obiective ce

trebuie urmărite şi măsurile care pot fi luate pentru atingerea acestora.

14

2. CLASIFICAREA BARAJELOR

Barajul propriu-zis este alcătuit din: fundație, corp, aripi și încastrări.

1. Fundația barajului – constituie elementul de infrastructură, respectiv partea inferioară

a barajului care preia și transmite sarcinile la terenul de fundație. Dimensiunile fundației rezultă

din calcule în funcție de natura și portanța barajului.

Adâncimea de fundare (Yf) se măsoară pe parametrul amonte al barajului între nivelul cel

mai coborât al terenului în secțiunea transversală și nivelul inferior al fundației.

Adâncimea de fundare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie mai mare decât adâncimea de îngheț;

efortul unitar de compresiune să nu depășească rezistența (presiunea) admisibilă de

calcul a terenului respectiv;

să depășească adâncimea maximă (probabilă) până la care se pot produce valuri în

bieful aval al barajului, atunci când lucrările nu sunt prevăzute cu radier;

să fie corelată cu înălțimea utilă a lucrărilor hidrotehnice transversale, precum și panta

albiei din aval de aceste lucrări.

În general se poate adopta adâncimea de fundare de:

1,5 ............ 2,5 m la baraje;

1,0 ............ 2,0 m la praguri și traverse.

Adâncimile maxime se adoptă la baraje și numai la praguri la care nu sunt prevăzute

radiere, terenul de fundație are compresibilitate ridicată, iar panta albiei din aval de baraj este peste

15-20%. Valorile minime corespund lucrărilor cu radiere, pe terenuri greu compresibile, panta

albiei din aval fiind redusă, sub 15%.

Caracteristicile fizico-mecanice ale terenului de fundație rezultă din studiile geotehnice.

2. Corpul barajului (elevația) – este cuprins între planul superior al fundației și planul

care include pragul deversorului. Corpul barajului reprezintă partea principală a barajului,

deoarece datorită poziției sale centrale, preia și atenuează șocul viiturilor torențiale, reține

aluviunile grosiere, permite formarea aterisamentelor, mijlocește efectul de consolidare al

lucrărilor etc.

Geometria corpului barajului este în funcție de natura materialului, forma și tipul

barajului, modul de executare etc.

În porțiunea mediană a corpului barajului, corespunzătoare zonei deversate se practică

deschideri, denumite barbacane. Aceste deschideri asigură evacuarea apelor din bieful amonte,

diminuează presiunea hidrostatică și înlătură parțial pericolul infiltrațiilor. Forma acestora poate fi

pătrată, dreptunghiulară sau circulară de 10........40 cm. Numărul și forma lor este în funcție de

granulometria aluviunilor, tipul de lucrări, înălțimea lucrărilor, tehnologia de execuție etc.

Barbacanele pe mai multe rânduri se amplasează alternativ.

În cazul barajelor ‚,filtrante” locul barbacanelor este luat de fante. Acestea sunt deschideri

verticale având lățimea de 10......30 cm. Fantele reduc mult presiunea hidrostatică și prelungesc

durata de funcționare a barajelor, datorită retenției selective a aluviunilor.

3. Aripile barajului – sunt părți laterale ale deversorului, formând umerii acestuia,

extremitățile fiind încastrate în maluri.

Aripile împiedică deversarea apei peste întreaga deschidere a barajului, obligând-o să se

scurgă numai prin deversor.

Coronamentul aripilor poate fi orizontal sau înclinat spre deversor, soluție

constructivă foarte avantajoasă și folosită des, deoarece are avantajul că apele sunt dirijate și

concentrate spre deversor, mai ales în timpul viiturilor excepționale, când apele depășesc înălțimea

deversorului.

15

Fig. 1 – Părțile componente ale unui baraj

4. Încastrările barajului sunt porțiunile de la periferia barajului sprijinite pe fundație și

malurile aferente.

Fig. 2 – Încastrarea barajului

Elementul geometric principal al încastrării îl constituie ,,adâncimea de încastrare”

(figura 2), care se măsoară după normala trasată la linia terenului pe de o parte, și colțul încastrării

sau linia de încastrare pe de altă parte. În funcție de natura terenului respectiv al stratului litologic,

adâncimea de încastrare trebuie să se înscrie în următoarele limite:

terenuri stâncoase constituite din roci metaforice sau sedimentare dure 0,5 – 1,0 m;

terenuri tari, stabile și compacte situate pe substrat de roci metamorfice și sedimentare:

1,0 – 1,5 m;

terenuri instabile, cu alunecări și surpări, al căror substrat este de natură nisipoasă,

argiloasă sau marnoasă.

Sub aceste limite există pericolul ,,decastrării’’ lucrărilor hidrotehnice transversale.

16

Barajele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

a) după scopul urmărit există:

baraje de acumulare, de mare înălţime, care creează lacuri de acumulare de mare

capacitate cu scopul de a realiza regularizarea debitelor, atenuarea viiturilor, satisfacerea nevoilor

de apă ale consumatorilor industriali şi agricoli (Bicaz, Vidraru-Argeş, Mărişelu-Someş,

Vidra-Lotru etc.);

baraje de retenţie (de derivaţie), de mică înălţime, care realizează ridicarea nivelului

apei în măsura necesară pentru ca apa să poată fi derivată pe o aducţiune (Oieşti, Vaduri, Piatra

Neamţ etc.). Volumele de apă acumulate în lacurile create de aceste baraje sunt mici şi nu permit

regularizări de durată.

Între aceste două categorii nu există însă o delimitare strictă, existând baraje care

realizează în bună măsură ambele efecte.

b) după structura barajului există:

baraje fixe;

baraje mobile.

c) după materialele de construcții folosite:

Baraje din beton:

baraje de greutate din beton;

baraje precomprimate;

baraje cu contraforţi şi evidate;

baraje arcuite;

baraje din rolcret;

de anrocamente.

Fig. 3 – Baraj de anrocamente (Siriu)

Fig. 4 – Baraj de anrocamente (Vidra)

17

Baraje din materiale naturale:

baraje din pământ;

baraje din piatră;

baraje din piatră şi pământ.

Fig. 5 – Baraj de pământ (Mâneciu)

Fig. 6 – Baraj de pământ (Zetea)

d) după modul în care barajele preiau diversele solicitări şi le transmit terenului de

fundaţie există:

baraje arcuite;

baraje evidate şi cu contraforţi;

baraje descompuse (pile şi plăci, pile şi cupole, arce multiple etc.);

baraje de greutate (fig. 7) – sunt construite din anrocamente etanşeizate cu miez de

argilă şi impermeabilizate prin dalare betonată la contactul cu apa lacului. Acestea au

dimensiuni mari, lăţimea bazei putând ajunge la 100-200 m. Presiunea apei din lac este

preluată în întregime de corpul barajului.

Fig. 7 – Baraj de greutate

18

e) după modul de descărcare a apelor mari, din bieful amonte în cel aval, există:

baraje deversoare (barajele din beton, de diferite tipuri) la care evacuarea apelor mari

se face peste corpul barajului;

baraje nedeversoare (în general, barajele din materiale locale) la care evacuarea apelor

mari se face prin construcţii speciale care ocolesc corpul barajului.

f) după controlul scurgerii:

baraje de derivaţie;

baraje pentru navigaţie;

baraje pentru regularizare.

g) pentru acumulări de apă:

baraje pentru atenuarea viiturilor;

baraje pentru alimentări cu apă;

baraje cu rol hidroenergetic;

baraje pentru controlul sedimentării.

h) după modul cum lucrează barajul:

baraje de greutate a căror stabilitate la răsturnare şi alunecare este asigurată în cea mai

mare parte prin greutatea proprie;

baraje de rezistenţă – din beton armat – (baraje autostabile) la care stabilitatea la

răsturnare şi alunecare este asigurată în cea mai mare măsură de acţiunea greutăţii

coloanei de apă şi aluviuni;

baraje în arc la care solicitările exterioare sunt preluate de încastrările în

maluri,asigurându-se stabilitatea necesară. Se realizează din structuri de beton armat.

Sunt construcţii suple, ce transmit sarcina rezultată din presiunea apei asupra barajului,

malurilor. De regulă, acestea (malurile) sunt alcătuite din structuri petrografice dure,

impermeabile (şisturi cristaline, mase de eruptiv). Spre deosebire de barajele de

greutate, cele de tip arc au grosimi mai reduse (15 m – 30 m la bază şi 6 m – 10 m la

coronament).

i) după forma barajului în plan avem:

baraje rectilinii (drepte);

baraje în arc (sau arce).

j) după profilul transversal al barajului:

baraje cu profil: trapezoidal pentagonal şi hexagonal;

baraje cu redane (trepte);

baraje cu fundaţie evazată;

baraje cu contraforţi;

baraje cu paramenţi curbi;

baraje în consolă;

baraje tip căsoaie;

alte profile.

3. APLICAREA METODEI ELEMENTELOR FINITE ÎN CALCULUL

BARAJELOR

3.1. Introducere

Metoda elementelor finite dublată de programe de calcul eficiente rulate pe calculatoare

numerice cu performanțe ridicate, dar și pe calculatoare personale a devenit în ultimele două

decenii cea mai aplicabilă metodă de calcul din inginerie. Ea oferă soluții aproximative, dar pe

deplin satisfăcătoare din punct de vedere ingineresc. Această metodă, a elementelor finite, rezolvă

probleme cu grad mare de complexitate, care nu pot fi abordate prin alte metode. Ea se aplică în

19

domenii ca mecanica structurilor, mecanica fluidelor (hidrodinamică), termodinamică, hidraulică

subterană, câmpuri electrice etc.

Principiul de bază al metodei constă în fragmentarea mediului continuu într-un număr

finit de elemente unidimensionale (bare), bidimensionale (suprafețe) sau tridimensionale (volume),

cu geometrii-standard mai simple care sunt interconectate în puncte nodale. Aceste elemente care

fragmentează sistemul se numesc elemente finite, iar mediul continuu astfel aproximat se numește

mediu discretizat.

În câmpul elementelor finite se aleg funcții care descriu variația unor parametri. Aceste

funcții sunt numite funcții de interpolare, de formă sau de aproximare. Elementele finite din

analiza structurilor sunt construite practic în toate cazurile cu funcții de aproximare a deplasărilor

din câmpul elementelor. Ele exprimă deplasările în câmp, în funcție de deplasările nodale

considerate necunoscute. Izolat au fost construite și elemente finite bazate pe aproximarea

câmpului deformațiilor, eforturilor sau elemente finite hibride în care funcțiile aproximează

câmpul deplasărilor și al eforturilor.

În punctele de interconectare între elemente, la noduri, se pun condițiile de continuitate a

parametrilor descriși de funcțiile de interpolare. Aceste condiții exprimă simpla egalitate a

parametrilor din diversele elemente în noduri comune, eventual și a derivatelor lor. Se pun

condițiile de graniță și se exprimă vectorul încăperilor nodale echivalente pe ambalajul de

elemente finite. Prin rezolvarea sistemului de ecuații algebrice, format prin parcurgerea etapelor de

calcul descrise mai înainte se determină valorile nodale. Marele avantaj al variantei în elemente

finite construite prin aproximarea câmpului deplasărilor constă în faptul că sistemul algebric

format este liniar.

În final, se pot determina valori punctuale din câmpul elementelor sau din noduri și pentru

alți parametri pe baza relațiilor de legătură cu parametrii aleși inițial. În analizele structurale acești

noi parametri sunt deformațiile și eforturile.

3.2. Prezentarea unor programe de calcul

3.2.1 Programul de calcul SAP este elaborat la Universitatea California – Berkeley și

sunt, în prezent, foarte utilizate în lumea întreagă.

Inițial programul era codificat în limbaj FORTRAN IV și conceput pentru sistemul de

calculatoare CDC. În România, acesta a fost adaptat pentru calculatoarele FELIX, completat cu

numeroase subrutine originale și dezvoltat.

3.2.2. Programele de calcul NONSAP și ADINA

Programul de calcul NONSAP elaborat în prima versiune la Universitatea din California

– Berkeley în 1974 și programul de calcul ADINA apărut la Massachusetts Institute of

Technology, Cambridge, în 1976 sunt între cele mai cunoscute și aplicate programe generale în

elemente finite pentru analize structurale neliniare statice și dinamice.

Atât programul NONSAP cât și programul ADINA au fost concepute cu structuri

flexibile, introducerea unor noi tipuri de elemente sau modele de materiale, perfecționările în

algoritmări fiind posibile fără dificultăți deosebite. Aplicarea lor în România a început cu anul

1978.

3.2.3. Programul de calcul ANSYS

Aparține firmei Swanson Analysis Systems, și este, în prezent, cel mai complet program

general în elemente finite folosit în România. Versiuni IMT ale programului sunt rulate pe

calculatoarele CYBOR – IBM de la Centrul de Mecanica Solidelor – București și Institutul de

Reactori Nucleari – Pitești.

Procedeele de analiză implementate în program sunt următoarele: analiză statică, analiză

dinamică tranzitorie neliniară, analiză dinamică tranzitorie simplificată, analiza vibrațiilor libere,

analiză spectrală, analiza răspunsului armonic, analiză ondulatorie, analiză termică, analiză pe

substructuri.

20

3.2.4. Programul de calcul SIMEX

A fost elaborat la Catedra de Construcții Hidrotehnice din cadrul Universității Tehnice de

Construcții – București, folosind ca bază structura programului ISBILD elaborat la Universitatea

din California – Berkeley.

Programul calculează evoluția deplasărilor și eforturilor statice din simularea execuției în

straturi a barajelor din materiale locale și din încărcările aplicate după terminarea construcției.

Modelul hiperbolic Duncan-Chang este folosit pentru modelarea comportării materialelor.

3.2.5. Programul de calcul ELFIGEN

Este elaborat la Catedra de Construcții Hidrotehnice din cadrul Universității Tehnice de

Construcții – București, folosind ca bază structura programului FEAP elaborat de R.L Taylor la

Universitatea din California – Berkeley.

Programul a fost conceput pentru a rezolva probleme bidimensionale pentru diverse medii

continue: analize – structurale în domeniul liniar – elastic, statice și dinamice prin integrarea

numerică în timp a ecuațiilor de mișcare, infiltrații prin medii poroase în regim permanent și

tranzitoriu, probleme din mecanica fluidelor.

4. CONCLUZII

Barajele sunt construcţii hidrotehnice, situate transversal pe cursul de apă, care au rolul de

a ridica şi controla nivelul apei în bieful amonte sau de a realiza acumularea unui anumit volum de

apă în acest bief.

Barajele pot fi naturale, fiind create fără intervenţie umană, sau artificiale, adică realizate

de oameni. Barajele artificiale servesc mai ales pentru reţinerea apei, în timp ce structuri similare,

aşa cum sunt digurile sau ecluzele au rolul de a preveni apa să se reverse din cursul său, sau,

respectiv, să asigure trecerea dintr-o parte sau alta a unui baraj, care separă volume diferite de apă

aflate la diferite nivele. Cel mai înalt baraj din lume are 300 de metri şi este Barajul Nurek din

Tadjikistan, terminat abia în 1980. Acesta este responsabil pentru 98% din nevoile electrice ale

Tadjikistanului. Barajul Nurek este o construcţie unică, având o parte centrală din ciment care

formează o barieră impermeabilă de-a lungul râului Vakhsh.

Bibliografie

[1] Adrian Popovici și Călin Popescu, Baraje pentru acumulări de apă, vol. I, anul 1992.

[2] Adrian Popovici și Călin Popescu, Baraje pentru acumulări de apă, vol. II, anul 2002.

21

APLICAŢIA PRACTICĂ A PROIECTULUI EUROPEAN FP-7

SPARTACUS „MONITORIZAREA PRIN SATELIT A SITUAŢIILOR

DE URGENŢĂ PENTRU SPRIJINIREA MANAGEMENTULUI

ÎN OPERAŢIUNI CRITICE PE CĂILE FERATE”

Coordonator activitate – S.U. Eugen BĂRBULESCU

Inspector protecţie civilă – Radu Sorin ACHIMESCU

Cadru tehnic – P.S.I. Gheorghe MOLDOVEANU

Responsabil cu pregătirea medicală – Bogdan VINTILĂ

Responsabil cu redactare documente și planuri – Viorel LUCACI

Ministerul Transporturilor, Autoritatea Feroviară Română – AFER

Serviciul Pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract: The application consists of simulating an accident at a level crossing rail car by

the collision of a car with a road vehicle at a level crossing car, crossing large

ring line. Following the occurrence of this event will trigger the Plan in

emergencies – limit and remove the consequences of the emergency. Measures

will be taken to rescue potential victims and extinguish a possible fire, to limit

damage to property and expanding the danger zone.

Keywords: Rail Car Collision, Emergencies Plan, Measures, Practical

Application

1. INTRODUCERE

1.1. Definirea conceptului de situaţie de urgenţă

Situaţia de urgenţă este un eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin

amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile

materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare

adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al

forţelor şi mijloacelor implicate.

1.2. Definirea conceptului de prevenţie în gestionarea situaţiilor de urgenţă

Activităţile de prevenire vizează monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum

şi a efectelor negative ale acestora. Acestea trebuie să aibă un caracter permanent înaintea

producerii evenimentelor generatoare de urgenţe civile, pe timpul derulării acţiunilor de protecţie

şi salvare, precum şi în perioada reabilitării şi înlăturării efectelor.

Prevenirea se constituie într-o activitate permanentă, organizată, planificată, coordonată

organizatoric, financiar şi logistic de Autoritatea Feroviară Română – AFER. Activităţile ce

decurg din aplicarea conceptului de prevenire se completează şi se întrepătrund cu acţiunile de

intervenţie pentru protejarea şi salvarea de vieţi, bunurilor, mediului în general, inclusiv a forţelor

şi mijloacelor de intervenţie.

22

1.3. Efecte interactive ale prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă

Situaţiile de urgenţă declanşate din cauza nerespectării procedurilor privind securitatea

zonelor în care se desfăşoară încercări şi probe ale materialului rulant pot conduce la accidente cu

victime şi pagube materiale. Nivelul de securitate realizat depinde de mijloacele tehnice din dotare,

semnalizare şi comunicare a zonelor periculoase în care se pot produce accidente.

Factorul uman are cea mai mare implicare în acţiunea de micşorare a riscului, prin

informare şi intervenţie operativă. Manifestarea excesivă a factorilor naturali de mediu, care

influenţează în mod deosebit ponderea gravităţii evenimentului, poate fi contracarată prin măsuri

de securitate şi reglementări specifice privind comportarea persoanelor aflate în vecinătatea zonei

de siguranţă, referitoare la interdicţia de a traversa zona în timpul desfăşurării probelor.

1.4. Evaluarea riscului

Studiul şi evaluarea riscului este un proces complex care se realizează prin abordarea

interdisciplinară a ştiinţelor naturale şi sociale, care cuprind variabilele probabilistice şi parametrii

determinaţi, care se iau în considerare la studiul de caz.

Riscul reprezintă numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra

proprietăţilor şi întreruperi de activităţi economice în timpul unei perioade de referinţă şi într-o

regiune dată, pentru un posibil eveniment la poligonul de încercări feroviare. O altă formă de

definire a riscului se poate reprezenta prin probabilitatea reală de expunere a unor persoane la

acţiunea unui hazard de o anumită mărime, cu grave consecinţe, previzibil într-o anumită măsură.

Realizarea unui control total al riscului este imposibilă, dar se poate eficientiza printr-o

abordare pragmatică, probabilistică şi normativă, care se completează.

1.5. Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea este definită ca fiind gradul de pierderi rezultate din potenţialitatea unui

fenomen de a produce victime şi pagube materiale.

Gradul de vulnerabilitate depinde de un complex de factori: populaţie, construcţii,

infrastructură, activitate economică, organizare socială şi nivel de instruire în domeniul situaţiilor

de urgenţă.

1.6. Legislaţia în domeniul situaţiilor de urgenţă

În planul legislaţiei, salariaţii de la Centrul de Testări Feroviare Făurei cunosc

reglementările aflate în vigoare şi aplicabile în domeniul activităţii pe care o desfăşoară. Există o

structură de intervenţie şi o bază logistică.

Prevenirea şi reducerea efectelor situaţiilor de urgenţă se poate face prin informare şi

respectarea măsurilor din Planurile de acţiune (răspuns) pe termen scurt, mediu şi lung.

Rolul planurilor de acţiune (răspuns) este de a permite abordarea provocărilor prezente şi viitoare,

care pot să apară. Sunt stabilite priorităţile şi implicarea tuturor salariaţilor pentru a face faţă

situaţiilor anormale care apar în situaţii de urgenţă şi pentru a acționa eficient într-o situaţie de

criză.

2. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea s-a realizat pe baza studiilor efectuate în domeniul prevenirii unui eveniment

(accident) feroviar, în care sunt implicate o locomotivă care tractează un vagon în probe şi un

autovehicul rutier, la o trecere de nivel cu calea ferată, prin monitorizarea riscurilor care pot

declanşa această situaţie de urgenţă şi evaluarea activităţilor de instruire a personalului din zona

studiată.

23

Scopul lucrării este de a analiza într-un mod unitar, sistematic, o situaţie de urgenţă care

poate avea loc în aria studiată şi de a prezenta modalităţile practice de prevenire şi intervenţie în

zona studiată, sub coordonarea factorilor decizionali şi cu sprijinul forţelor profesioniste şi

voluntare. În atingerea acestui scop, lucrarea abordează aspecte concrete ale activităţilor

desfăşurate în caz de urgenţă civilă în aria studiată, precum şi activitatea de intervenţie şi cea de

prevenire. Obiectivul este de a determina soluţiile optime de minimizare a urmărilor riscurilor

naturale şi de prevenire, prin condiţionări specifice ale riscurilor antropice.

3. DESCRIEREA ŞI ANALIZA RISCULUI PRODUCERII UNUI ACCIDENT

FEROVIAR LA CENTRUL DE TESTĂRI FEROVIARE FĂUREI

La Centrul de Testări Feroviare Făurei se desfăşoară, în mod curent, activitatea de probe a

materialului rulant, la încercări dinamice pe Inelul mare. Zona de siguranţă, care delimitează perimetrul pe care este interzis accesul, în timpul

desfăşurării probelor, este semnalizată corespunzător. Suplimentar, la trecerile de nivel cu calea ferată, sunt persoane care nu permit traversarea liniei ferate. Viteza de circulaţie a materialului rulant aflat în probe poate să ajungă la 200 km/h.

Analiza riscului producerii unui accident feroviar stabileşte că există probabilitatea de 30% ca în zona de încercări să intre cineva neautorizat.

În cazul producerii unei coliziuni între materialul rulant şi un autovehicul rutier, la o trecere de nivel, se poate avaria autovehiculul, materialul rulant, infrastructura feroviară şi se pot declanşa incendii şi explozii.

Zona cu risc crescut de producere a incendiului este în vecinătatea autovehiculului avariat (rezervorul de combustibil). Acesta se poate extinde în urma aprinderii vegetaţiei uscate.

Intervenţia la incendiu se realizează de către personalul care îşi desfăşoară activitatea la

Centrul de Testări Feroviare Făurei sau de către cel aflat în imediata vecinătate (cu stingătoare şi

hidranţi), conform Planului de apărare împotriva incendiilor. În cazul în care incendiul se

amplifică şi nu poate fi stins de către forţele proprii se apelează la Pompieri conform procedurii

stabilite în acest tip de situaţie,

4. DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR DE PREVENIRE – INTERVENŢIE

A. PREVENIREA

Activităţile din această fază se desfăşoară cu scopul de a asigura realizarea şi aplicarea

măsurilor/acţiunilor de previziune (prognoză) şi prevenirea urmărilor unui accident feroviar,

protecţia oamenilor, animalelor, bunurilor şi valorilor materiale, concepţia şi condiţiile de realizare

a intervenţiei, acţiunile pe termen lung.

Activităţi specifice: 1. Identificarea, localizarea şi inventarierea surselor de risc pe baza

planului/desfăşurătorului probelor ce urmează a fi realizate la Inelul mare de la Centrul de Testări Feroviare Făurei.

2. Planificarea executării probelor, în perioade când activitatea/traficul prin zonă este redus, comunicarea restricţiei privind circulaţia în zonele de risc, urmărirea respectării programului de probe, urmărirea perimetrului şi asigurarea supravegherii zonei de siguranţă.

3. Organizează transmiterea informaţiei privind desfăşurarea probelor la comunităţile locale (Primărie), unităţi economice, cât şi la forţele de sprijin profesioniste şi voluntare.

4. Evaluarea riscului şi anticiparea urmărilor (amploarea) accidentului având în vedere frecvenţa şi caracteristicile incidentelor similare, stabilirea/determinarea vulnerabilităţii, costurile refacerii bunurilor afectate.

5. Urmărirea realizării unor măsuri şi acţiuni de corecţie a caracteristicilor şi condiţiilor

de funcţionare/exploatare în vederea diminuării şi eliminării vulnerabilităţii prin prevenire,

investiţii în sisteme de avertizare şi protecţie.

24

6. Realizarea, completarea şi adoptarea planului de intervenţie care să asigure

planificarea, conducerea şi coordonarea activităţilor în situaţii de urgenţă.

7. Asigurarea resurselor materiale şi financiare necesare funcţionării sistemului de

protecţie-intervenţie prin stabilirea necesarului de resurse materiale şi financiare, stabilirea căilor

şi modalităţilor de asigurare a resurselor şi planificarea acestora.

8. Asigurarea instruirii/pregătirii/antrenării personalului destinat intervenţiei în situaţii de

urgenţă.

ACTIVITĂŢI DE PREVENIRE În scopul reducerii gravităţii consecinţelor evenimentului, precum şi pentru a elimina sau

diminua pericolul unei eventuale situaţii de urgenţă se vor realiza următoarele acţiuni de prevenire:

Evitarea – prin respectarea criteriilor privind circulaţia în zona de risc, semnalizarea

corespunzătoare.

Minimizarea – prin avertizarea privind restricția circulaţiei în timpul desfăşurării

probelor.

Corectarea – prin verificarea că este cunoscut programul de restricţie a circulaţiei.

Realizarea structurilor organizatorice necesare desfăşurării acţiunilor de

protecţie-intervenţie.

Asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare.

Întocmirea planului de protecţie şi intervenţie pe acest tip de risc.

Instruirea şi educarea salariaţilor care vor desfăşura acţiuni de protecţie-intervenţie şi a

celorlalți salariaţi privind modul de comportare.

B. ÎN TIMPUL EVENIMENTULUI

Activităţile pe timpul producerii evenimentului se desfăşoară cu scopul de a asigura

avertizarea despre producerea accidentului în vederea minimizării şi realizării protecţiei.

1. Activităţi specifice

1. Asigurarea înştiinţării, informării şi alarmării prin completarea şi pregătirea mijloacelor

de înştiinţare, informare şi alarmare, menţinerea în stare de operativitate a sistemului de înştiinţare

şi alarmare prin culegerea/primirea datelor şi informaţiilor despre situaţia de urgenţă, alarmarea,

constituirea şi informarea structurilor constituite pentru intervenţie în vederea activării lor şi

raportarea datelor preliminare.

2. Informarea conducerii AFER, Centrului Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al

Ministerului Transporturilor (COSU MT) şi Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă

Brăila privind apariţia situaţiei de urgenţă.

3. Analiza situaţiei create în urma producerii situaţiei de urgenţă prin

primirea/centralizarea datelor şi informaţiilor despre situaţia produsă, supravegherea şi controlul

surselor de risc, informarea în legătură cu situaţia creată, evaluarea pierderilor/distrugerilor

provocate de accident, stabilirea celor mai urgente măsuri de limitare a pierderilor/pagubelor,

cercetarea şi căutarea supravieţuitorilor, stabilirea necesarului de forţe şi mijloace pentru lichidarea

urmărilor dezastrului.

4. Luarea hotărârii pentru intervenţie prin aprobarea rapoartelor de documentare care

cuprind măsurile stabilite, cu termene şi responsabilităţi precise, măsurile pentru funcţionarea

oportună a fluxului informaţional, redactarea dispoziţiunii/ordinului de intervenţie pentru trecerea

la aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie stabilite.

5. Asigurarea protecţiei individuale prin urmărirea măsurilor şi acţiunilor de pregătire şi

aplicare a măsurilor de protecţie individual.

6. Urmărirea asigurării acţiunilor de protecţie colectivă (de grup) prin stabilirea acţiunilor

de protecţie colectivă şi urmărirea asigurării materiale a acestora şi aplicarea lor corectă.

25

7. Urmărirea asigurării acţiunilor de protecţie a oamenilor, animalelor, bunurilor şi

valorilor materiale prin evacuare – relocare, asigurarea condiţiilor şi resurselor necesare evacuării

şi relocării, conform prevederilor planurilor de evacuare.

8. Informarea conducerii AFER, Centrului Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al

Ministerului Transporturilor (COSU MT) şi Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă

„Dunărea” al Județului Brăila despre activităţile desfăşurate.

9. Îndeplinirea oricăror alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege şi/sau conducerea AFER şi

Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Transporturilor.

C. POSTINCIDENT

Activităţile din această perioadă urmăresc asigurarea măsurilor de protecţie şi a acţiunilor

pentru localizarea şi înlăturarea accidentului cu scopul de diminuare a pierderilor.

1. Activităţi specifice

1. Desfăşurarea activităţilor specifice de conducere pe care le desfăşoară Celula de

Urgenţă – culegerea de date, analiză, elaborarea deciziilor şi transmiterea dispoziţiilor pentru

intervenţia forţelor destinate pentru intervenţie, coordonarea şi asigurarea cooperării între forţele

de intervenţie, notificarea dezastrului, informarea permanentă prin folosirea mijloacelor de

comunicaţie neafectate.

2. Cercetarea – căutarea cu ajutorul elementelor de cercetare ale Protecţiei Civile şi

subunităţilor specializate pentru depistarea supravieţuitorilor şi victimelor, respectiv a avariilor la

reţelele de utilităţi, distrugeri la construcţii, căile de acces blocate, prevenirea altor pericole

complementare.

3. Supravegherea şi controlul zonelor afectate pentru stabilirea priorităţilor, organizarea

cooperării între forţele participante.

4. Asistenţa medicală şi psihologică prin acordarea primului ajutor, a ajutorului medical

de urgenţă pentru oameni şi animale, transportul răniţilor şi spitalizarea acestora, asigurarea

măsurilor de profilaxie în vederea împiedicării şi declanşării unor epidemii şi/sau epizootii.

5. Asigurarea asistenţei sinistraţilor prin organizarea evacuării, transportului, cazării şi

hrănirii la locurile de relocare, organizarea transportului şi distribuţiei apei potabile, alimentelor şi

articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

6. Realizarea măsurilor de pază şi ordine prin restricţii ale circulaţiei în zonele afectate,

asigurarea pazei obiectivelor importante, îndrumarea circulaţiei.

7. Asistenţa religioasă şi a mijloacelor de comunicare cu rudele.

2. Intervenţia, refacerea şi reabilitarea obiectivelor (zonelor) afectate:

1. Desemnarea colectivului pentru conducerea şi executarea acţiunilor de refacere şi

reabilitare, pentru inventarierea, expertizarea şi evaluarea efectelor şi pagubelor produse, în

vederea comunicării acestora către conducerea AFER, la Centrul Operativ pentru Situaţii de

Urgenţă al Ministerului Transporturilor (COSU MT) şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă

„Dunărea” al Județului Brăila (Centrul Operaţional).

2. Analizează cauzele producerii situaţiei de urgenţă şi stabileşte măsuri de prevenire şi

limitare a efectelor.

3. Asigură informarea populaţiei, prin mass-media, despre evoluţia şi efectele situaţiei,

acţiunile întreprinse pentru limitarea acestora şi măsurile ce se impun în continuare.

4. Stabileşte şi urmăreşte repartizarea şi utilizarea ajutoarelor materiale şi băneşti acordate

de guvern, de organizaţii non-guvernamentale naţionale/internaţionale etc.

5. Analizează documentaţiile privind costurile lucrărilor de refacere şi solicită aprobarea

fondurilor necesare.

6. Reactualizează planurile de protecţie şi intervenţie în situaţii de urgenţă.

26

7. Îndeplineşte orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege şi/sau Comitetul Ministerial

pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Transporturilor şi Comitetul Municipiului Bucureşti

pentru Situaţii de Urgenţă.

D. ACŢIUNI PE TERMEN LUNG

În scopul înlăturării efectelor inundaţiilor sau furtunilor se stabilesc şi se planifică pe

urgenţe, în funcţie de nevoile social – economice şi de siguranţă a salariaţilor, acţiuni pe termen

lung:

1. Relocare

Prin această acţiune se vor asigura condiţiile de activitate a persoanelor sinistrate, al căror

loc de muncă a fost distrus sau este neutilizabil.

2. Refacere-reconstrucţie

Acţiunea de refacere-reconstrucţie cuprinde următoarele:

expertizarea;

planificarea şi executarea demolării construcţiilor distruse şi a celor avariate care nu

mai asigură siguranţă pentru folosire;

curăţarea zonelor blocate de dărâmături;

înlăturarea avariilor la căile de comunicaţii rutiere, feroviare, reţele de utilităţi;

consolidarea construcţiilor avariate pentru a asigura utilizarea în condiţii de siguranţă;

refacerea unor construcţii necesare activităţilor specifice;

construirea unor clădiri (proiectarea) în locul celor demolate.

Responsabilitatea realizării acţiunilor de refacere-reconstrucţie îi revine proprietarului.

3. Reabilitare-restabilire

Acţiunea se desfăşoară pe întreg teritoriul AFER în scopul de a aduce în stare de

funcţionare normală activităţile publice, sociale, economice, prin:

reactivarea AFER;

reluarea activităţilor specifice;

restabilirea capacităţii de acţiune a sistemului de protecţie-intervenţie.

4. Menţinerea condiţiilor de siguranţă

În scopul de a menţine condiţiile de siguranţă pentru eventualele efecte târzii ale

inundaţiilor, înzăpezirilor, accidentelor de toate felurile, se va continua desfăşurarea următoarelor

activităţi:

controlul şi supravegherea situaţiei hidrometeorologice;

controlul factorilor de mediu;

restricţii de consum a apei;

restricţii de circulaţie;

pază, ordine şi îndrumarea circulaţiei;

prevenirea şi stingerea incendiilor;

prevenirea epidemiilor/epizootiilor.

Serviciul pentru situaţii de urgenţă organizează după producerea dezastrelor echipe de

specialişti pentru inventarierea, expertizarea şi evaluarea rapidă a efectelor şi a pagubelor produse,

în vederea comunicării acestora eşaloanelor superioare şi iau măsuri pentru asigurarea funcţionării

activităţii la Centrul de Testări Feroviare Făurei, în limita posibilităţilor.

Aplicaţia constă în organizarea şi desfăşurarea unui exerciţiu pentru limitarea şi

înlăturarea urmărilor unei situaţii de urgenţă (accident feroviar la o trecere de nivel auto) şi a

efectelor complementare ale acesteia (avarii la poligonul feroviar, material rulant, autovehicul,

incendiu etc.), respectiv victime (răniţi).

27

Exerciţiul se desfăşoară pe baza unui scenariu pregătit de către colectivul

Compartimentului de prevenire al SPSU AFER, conform modelului elaborat de către Catedra de

Pregătire de Specialitate a Centrului Naţional de Perfecţionare pentru Managementul Situaţiilor de

Urgenţă (U.M. nr. 0490 Ciolpani).

Prezentarea scenariului:

În urma coliziunii unei garnituri feroviare cu un autovehicul, la orele 09.30, garnitură care

se afla în probe pe Inelul Mare de la Centrul de Testări Feroviare Făurei, la o trecere de nivel auto,

s-au produs avarii la poligonul feroviar, materialul rulant și autovehicul şi s-a declanşat un

incendiu. De asemenea, au rezultat şi victime (răniţi).

Ca urmare a producerii accidentului în incinta Poligonului CTF Făurei au rezultat

următoarele:

infrastructura liniei de cale ferată s-a avariat pe o lungime de 300 m;

materialul rulant (locomotiva, vagoanele laborator/probe) au suferit avarii;

avarierea instalaţiei electrice (linia de contact şi instalaţia de semnalizare);

avarierea și izbucnirea unui incendiu la autovehiculul implicat în coliziune;

trei persoane rănite, care necesită intervenţie medicală de specialitate.

Pierderi şi distrugeri mai importante s-au produs la infrastructura liniei, materialul rulant

şi autovehicul, unde au rezultat trei răniţi şi distrugeri materiale.

Conform datelor primite, propunem să se delimiteze două raioane de intervenţie, în

vecinătatea zonelor afectate:

a) zona I – aria infrastructurii feroviare avariate, care include şi materialul rulant implicat

în accident;

b) zona II – vecinătatea autovehiculului avariat şi incendiat.

1) Propun ca limitarea şi înlăturarea urmărilor incendiului să se execute cu forţele şi

mijloacele proprii, până la sosirea forţelor profesioniste ale ISU, pe următoarele urgenţe:

a) În urgenţa întâi până la orele 09,45 vă propun să se acţioneze pentru:

cercetarea generală şi de specialitate a zonei afectate în urma declanşării incendiului;

asigurarea căilor de acces spre locurile la care se impun intervenţii imediate pentru

salvarea persoanelor afectate şi întreruperea alimentării cu energie electrică a zonei

afectate şi a vecinătăţilor acesteia;

stingerea incendiului, concomitent cu salvarea răniţilor, acordarea primului ajutor şi

transportul acestora la spital;

luarea măsurilor urgente în vederea îndepărtării materialelor inflamabile, din spaţiile

afectate pentru evitarea extinderii incendiului;

limitarea accesului în zonele cu grad ridicat de pericol (aflate în vecinătate), precum şi

marcarea căilor de ocolire ale acestora;

b) În urgenţa a doua, până la orele 14,00, vă propunem să se continue acţiunile

desfăşurate în urgenţa I şi să se finalizeze toate celelalte acţiuni de limitare şi înlăturare a urmărilor

incendiilor.

Propun ca efortul principal să fie concentrat în zonele afectate, pentru acţionare operativă

şi înlăturarea urmărilor incendiului.

2) Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor incendiilor vă propun următoarea repartiţie a

forţelor şi mijloacelor la obiective (birou, laborator), urmând să intervină:

grupa cercetare;

grupa Debl. Sv.;

grupa sanitară.

28

Vă propun ca acţiunile de intervenţie să se desfăşoare în următoarea ordine:

întreruperea alimentării cu energie electrică în zonele afectate;

stingerea incendiului (limitarea extinderii), concomitent cu salvarea răniţilor;

organizarea evacuării, acordarea primului ajutor medical şi transportul răniţilor la

spital, înlăturarea pericolului de redeclanşare a incendiului;

desfăşurarea celorlalte activităţi de asanare a terenului şi trecerea la repunerea în

funcţiune a capacităţilor de producţie (spaţii de lucru).

Spitalizarea răniţilor, vă propun să se realizeze la Spitalul Făurei şi la Spitalul de Urgenţă

Judeţean, cu un număr de două autosanitare.

Punctul de adunare a răniţilor să se organizeze la intrarea în CTF Făurei şi să fie deservit

de grupa sanitară, până la sosirea forţelor profesioniste SMURD şi SALVARE.

Pentru evacuarea răniţilor, vă propun următorul itinerar: CTF Făurei – Spitalul Făurei,

respectiv Spitalul de Urgenţă Judeţean.

Propun ca după terminarea misiunilor, forţele şi mijloacele să se adune în raionul de

adunare dispus în CTF Făurei.

3) Cooperarea între formaţiuni să se organizeze în obiectivele de intervenţie de către şefii

acestora.

4) Pe timpul desfăşurării acţiunilor de intervenţie vă propun luarea următoarelor măsuri:

cercetarea continuă a locurilor cu pericol de explozie;

marcarea locurilor periculoase;

interzicerea accesului spre zona afectată şi dirijarea circulaţiei pe rute ocolitoare;

instalarea pazei la obiectivele strategice.

5) Punctul de aprovizionare cu materialele pentru intervenţie propun să intre în funcţiune

la orele 10,00 la punctul de adăpostire şi transportarea acestora la locurile de intervenţie, din

zonele neafectate.

6) Conducerea acţiunilor de intervenție să se asigure din P.C. (punctul de comandă)

folosind următoarele mijloace de comunicaţie: telefon fix și mobil, staţie radio, cât şi de la locul

intervenţiilor.

7) În vederea stingerii operative a incendiului, respectiv limitarea extinderii acestuia, pe

lângă forţele proprii, se va solicita la 112 sprijinul cu următoarele forţe şi mijloace necesare

îndeplinirii misiunii în timp oportun:

forţe şi mijloace de intervenţie (personal specializat şi autospecială de stins incendii);

asistenţă medicală specializată (personal medical şi autosanitară).

Bibliografie

[1] Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul

managementului situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de

Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată prin Legea nr. 104/2014;

[2] Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile

de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici (lt. col. dr. Niculae Stan). Legea

nr. 481/2004, republicată, privind protecţia civilă.

[3] Manual de protecţie civilă pentru personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei civile

de la localităţi, instituţii publice şi agenţi economici (lt. col. dr. Niculae Stan).

[4] OMAI nr. 1259/2006, pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea

activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie

civilă. Legea nr. 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor.

[5] OMAI nr. 163/2007, pentru aprobarea Normelor Generale de apărare împotriva

incendiilor.

[6] OMAI nr. 166/2010, privind aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva

incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente.

29


incendiilor la ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii.


incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri.

[9] Reglementări interne (Decizii).

[10] Legea nr. 481/2004, republicată.

[11] OMAI nr. 1184/2006, pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea

activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă.

[12] OMT nr.1611 din 03.12.2014 pentru organizarea şi funcţionarea Centrului operativ

pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă din cadrul Ministerului

Transporturilor. [13] OMT nr. 1612 din 03.12.2014 pentru organizarea şi funcţionarea Comitetului

ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Transporturilor.

30

REGULI DE BAZĂ

ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

Student frt. Laurențiu ENE

Student frt. Ion-Eugen PAMPU

Lector univ. dr. ing. lt. col. Aurel TROFIN


Abstract:

First aid is the provision of immediate care to a victim with an injury or illness,

usually effected by a lay person, and performed within a limited skill range, is

the difference you can make to assist someone before emergency help arrives.

Preparing yourself for disaster or an emergency situation by learning first aid

basic principles can really make all the difference between life and death.

Keywords: First Aid, Basic Principles, Emergency Situation

1. IMPORTANȚA CUNOAȘTERII PROCEDURILOR DE PRIM AJUTOR

Accidente se pot întâmpla în orice moment, iar perioada necesară intervenției echipajelor

de salvare poate varia. Este important ca victimei să i se aplice procedurile de prim ajutor până la

sosirea echipajelor specializate de prim ajutor, această acțiune poate menține funcțiile vitale,

crescând astfel șansele de supraviețuire. Oamenii trebuie antrenați pentru executarea corectă a

manevrelor de prim ajutor, astfel încât efectul acestora să fie cel scontat.

2. PRINCIPIILE DE BAZĂ ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

SIGURANȚA SALVATORULUI

Personalul de prim ajutor trebuie, în primul rând, să asigure securitatea persoanei

accidentate, a celor din jur, cât şi a lui însuşi. De fapt, aceasta înseamnă scoaterea persoanei

accidentate din zona în care a avut loc accidentul, în situația în care există pericol de incendiu,

explozie etc.

A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI

Deplasarea victimei de la locul accidentului se va face doar în cazul unui pericol iminent,

evitându-se mișcările bruște. Se recomandă imobilizarea pe timpul transportului. Se va încerca să

se aplice tehnicile corect, chiar dacă deplasarea victimei este prioritatea numărul unu. Dacă

victima este conștientă, va fi rugată să coopereze, explicându-i-se manevrele care urmează să i se

aplice. Pacientul trebuie protejat împotriva frigului sau a căldurii excesive.

APELAREA SERVICIILOR PROFESIONISTE DE INTERVENȚIE

Dacă este nevoie de ajutor specializat se va apela numărul unic pentru apeluri de urgență

112 (Serviciile Medicale de Urgență – SMURD – SAJ/SABIF, Pompieri, Poliție, Jandarmi).

31

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

Manevre ce se impun:

1) extragerea și salvarea victimelor în cel mai scurt timp posibil, fără agravarea stării de

sănătate existente;

2) manevrele de prim ajutor trebuie să se rezume la strictul necesar menținerii în viață a

persoanelor rănite;

3) oprirea imediată a hemoragiilor;

4) menținerea respirației și a pulsului;

5) prevenirea intrării victimei în starea de șoc;

6) imobilizarea fracturilor;

7) asigurarea moralului victimei.

Evaluarea iniţială, primară, reprezintă evaluarea funcţiilor vitale şi a leziunilor care pun

viaţa în pericol. Evaluarea iniţială constă în realizarea unei evaluări globale a stării victimei pentru

a se determina gravitatea leziunilor şi stabilirea priorităţilor de acţiune.

Prima etapă are ca obiectiv stabilirea nivelului de conştienţă a victimei:

A. Scala AVPU (A – alertă, V – verbal, P – pain – durere, U – unresponsive –

inconştienţă);

B. Scala Glasgow (Glasgow Coma Score sau GCS):

1. Deschiderea ochilor spontan ………………………………………….……. 4 puncte

la cerere ………………………………………………. 3 puncte

la durere………………………………………………. 2 puncte

nu deschide………………………………………….… 1 punct

2. Cel mai bun răspuns motor la ordin……………………………………………….. 6 puncte

localizează stimulii dureroşi…………………………. 5 puncte

retrage la durere……………………………………… 4 puncte

flexie la durere……………………………………….. 3 puncte

extensie la durere…………………………………….. 2 puncte

niciun răspuns……………………………………….. 1 punct

3. Cel mai bun răspuns verbal orientat ……………………………………………….. 5 puncte

confuz ………………………………………………… 4 puncte

cuvinte fără sens ……………………………………… 3 puncte

zgomote ………………………………………………. 2 puncte

niciun răspuns ……………………………………….. 1 punct

A doua etapă este cea de evaluare a funcţiilor vitale prin secvenţele A-B-C:

A. Managementul căilor aeriene – în cazul unei victime inconştiente, se vor elibera căile

aeriene prin hiperextensia capului, dacă nu se observă nicio urmă de traumatism sau

subluxaţia mandibulei la victimele traumatizate.

Eliberarea căilor respiratorii: 1. curăţarea manuală a cavităţii bucale;

2. extragerea corpilor străini cu ajutorul unei pense;

3. metoda de compresie a abdomenului (manevra Heimlich) pentru eliminarea unui corp

străin ce blochează căile respiratorii – dezobstrucţia căilor respiratorii;

4. menţinerea liberă a căilor respiratorii prin tripla manevră Safar, care constă în:

hiperextensia capului;

32

întredeschiderea gurii;

ridicarea mandibulei.

Fig. 1 – Evaluarea iniţială

Înainte de începerea oricărei manevre de salvare este necesar să constatăm prezenţa

stopului respirator sau cardio-respirator, caz în care se încep imediat manevrele de resuscitare,

excepţie fiind situaţia în care se constată existenţa unei hemoragii masive, situaţie când se

realizează hemostaza şi apoi se vor începe manevrele de resuscitare.

Dezobstrucţia căilor aeriene superioare Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un corp străin. În

această situaţie victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau completă.

Obstrucţia căilor aeriene este cel mai rapid „ucigaş” al pacientului.

Dezobstrucţia căilor aeriene este întotdeauna primul pas în asistenţa pacientului.

Persoană conştientă Dacă persoana este conştientă va duce o mână sau ambele mâini spre gât, se apleacă şi

tuşeşte (semnul universal).

Fig. 2 – Semne ale obstrucției căilor aeriene

În cazul obstrucţiei incomplete, respiraţia este zgomotoasă, victima este încurajată să

tuşească. Dacă nu se produce dezobstrucția, se apleacă pacientul în faţă şi cu podul palmei se

execută lovituri spre înainte, în zona dintre omoplaţi – 5 lovituri interscapulare.

Fig. 3 – Tehnica dezobstrucţiei căilor aeriene – persoană conştientă

Dacă această metodă de salvare nu dă rezultate, se aplică o altă metodă numită manevra

Heimlich. Salvatorul se apropie de victimă din spate, va fi cuprins pe sub braţe, se vor îndepărta

33

picioarele pentru a se asigura stabilitatea, se aşează pumnul unei mâini la mijlocul distanţei dintre

ombilic şi stern (apendicele xifoid), iar cealaltă mână va prinde pumnul şi se execută mişcări

bruşte înăuntru şi în sus – 5 compresiuni abdominale. Aceste mişcări vor comprima diafragma care

la rândul ei va comprima plămânii şi presiunea creată în bronhii va arunca corpul străin în

cavitatea bucală.

Fig. 4 – Metoda Heimlich – persoană conştientă

Dacă persoana devine inconștientă se pune în decubit dorsal și Start RCP.

B. Asistarea respiraţiei prin: simţ, văz, auz, între 5 şi 10 secunde.

Fig. 5 – Asistarea respirației

Stopul respirator este caracterizat prin:

lipsa mişcărilor cutiei toracice;

fără sunete scoase datorită respiraţiei;

nu mai simţim aerul expirat pe faţă.

Situații speciale:

Semnele respirației anormale: gasp-uri (respirații rare, superficiale, agonale).

Examinarea toracelui: plaga suflantă se pansează ocluziv în trei laturi.

Pacientul poate fi palid, chiar cianotic, mai ales în jurul buzelor şi a patului unghial.

La pacientul aflat în hipotermie severă respiraţiile sunt atât de rare, încât pacientul pare

decedat.

C. Asistarea circulaţiei:

dacă pacientul nu respiră începem CTE (compresiuni toracice externe) în raport de 30:2;

dacă pacientul respiră căutăm semnele unei hemoragii care poate pune viaţa în pericol

şi le tratăm.

Resuscitarea cardio-pulmonară (RCP)

Oxigenul este elementul esenţial pentru viaţa a milioane de celule ale corpului uman.

Pentru a ajunge la celule, oxigenul din aer trebuie să intre în corpul nostru prin respiraţie şi să fie

distribuit la toate părţile componente ale organismului prin circulaţia sângelui.

34

Când oxigenul nu ajunge în cantitate suficientă la celule, se produce asfixia. Celulele

lipsite de oxigen mor în câteva minute. Cele mai sensibile la lipsa de oxigen sunt celulele

creierului, care, după 3-4 minute pot provoca leziuni ireversibile la nivelul creierului.

Valorile funcțiilor vitale Tabelul nr. 1

Frecvenţa respiratorie Pulsul Tensiunea arterială

sugari = 40 – 45 /minut;

copii = 20 – 30/minut;

adulţi = 14 – 18/minut.

sugari = 130 – 140 /minut;

copii = 90 – 100 /minut;

adulţi = 60 – 80 /minut.

sugari = 65 – 80 / 40 – 50;

copii = 90 – 110 / 60 – 65;

adulţi = 115 – 140 / 70 – 90.

FR>VN – polipnee

FR<VN – dispnee

P>VN – tahicardie

P<VN – bradicardie

TA>VN – hipertensiune

TA<VN – hipotensiune

Salvarea vieţii celui care nu mai respiră şi căruia nu-i mai bate inima depinde de

intervenţia rapidă şi corectă a salvatorilor.

Persoană inconştientă – fără respirație

victima trebuie poziţionată în decubit dorsal (întinsă pe spate) şi pe o suprafaţă tare

înaintea începerii operaţiunilor de salvare.

Tehnica masajului cardiac extern Persoana fără conştienţă care se află în stop respirator şi stop cardiac are nevoie de masaj

cardiac (pentru a menţine circulaţia sanguină), cât şi de respiraţie artificială (pentru a oxigena

sângele – creierul și celulele corpului):

salvatorul urmează linia arcului costal cu degetul inelar până în adâncitura unde

ultima coastă întâlneşte sternul (apendicele xifoid);

se plasează degetul mijlociu şi arătătorul lângă degetul inelar;

se aşează cealaltă mână cu podul palmei pe stern mai sus de cele două degete;

prima mână se aşează deasupra, degetele se ţin ridicate sau înnodate pentru a nu

apăsa pe coaste;

se apleacă corpul în faţă astfel încât umerii să fie deasupra locului de compresie;

cu coatele întinse, cu braţele perpendicular pe stern, linia umerilor să fie paralelă cu

linia longitudinală a victimei, se fac compresiunile astfel încât să înfundăm sternul

(numărând cu voce tare „1, şi 2, şi 3, şi 4 şi 5 …”);

Fig. 6 – Tehnica masajului cardiac extern

între compresii se lasă sternul să se ridice, fără a ridica mâna în situaţia în care

există doi salvatori, astfel un salvator execută masaj cardiac extern, iar celălalt va

asigura ventilarea artificială;

durata compresiei toracelui trebuie să fie egală cu cea a decompresiei.

Când există un singur salvator, se repetă procedura de poziţionare a podului palmei, după

executarea ventilării artificiale.

35

Protocol pentru stopul cardio-respirator Tabelul nr. 2

Victimă Adâncimea de

comprimare

Ritm

(număr/minut)

Raportul

compresiuni/ventilări

Reverificare

puls nou-născuţi 1,5 – 2 cm ≈ 120 3/1 5 ventilări

la

verificarea

respiraţiei

se continuă până

când victima se

mişcă, deschide

ochii şi respiră

normal

sugar (< 1 an) 1,5 – 2,5 cm 100 – 120 15/2

copii (1 – 8 ani) 2,5 – 3,5 cm 100 – 120

15/2 (2

salv.)

30/2 (1

salv.)

adulţi 4 – 5 – 6 cm ≈ 100 30/2

Se execută cicluri de masaj cardiac extern şi respiraţie artificială, conform protocolului

prezentat în tabelul nr. 2, iar după 40 de minute, dacă funcţiile vitale nu sunt restabilite, medicul

care participă la intervenţie poate stabili decesul victimei.

Tehnica ventilaţiei artificiale – gură la gură, gură la nas, gură la mască

Persoana care nu respiră şi este lipsită de cunoştinţă este în stop respirator şi are nevoie de

respiraţie artificială.

Salvatorul îngenunchează lângă victimă. Cu capul victimei în hiperextensie, se menţine

gura uşor întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pansează nasul.

Salvatorul inspiră profund aer şi poziţionează etanş gura pe gura victimei, apoi insuflă aer în

plămânii victimei. În acelaşi timp, se verifică dacă toracele se ridică atunci când aerul este introdus

în plămâni. Solicită sprijinul serviciilor de urgenţă medicale, sunând la 112.

Protocol pentru stopul respirator Tabelul nr. 3

Victimă Insuflare aer

(secunde)

Timp pentru o

ventilare (secunde)

Frecvenţa ventilaţiilor

(număr/minut)

Sugari < 1” ≈ 2” ≈ 30

Copii 1” – 1,5” 2” – 3” 20 – 30

Adulţi ≈ 2” 4” – 5” 12 – 14

a. b. c.

Fig. 7 – Tehnica ventilaţiei artificiale

(a – pregătire, b – gură la gură, c – gură la mască)

Când se utilizează masca pentru ventilație, va fi nevoie de poziţionarea Pipei Guedel

pentru a menţine căile aeriene superioare deschise. Aceasta se găsește în trusele de prim ajutor,

echipate conform Ordinului Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 427 din 14 iunie 2002.

Alegerea mărimii corespunzătoare pentru pipă se face prin măsurarea distanţei de la colţul

gurii la unghiul mandibulei. Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală se face ţinând pipa cu

concavitatea în sus. Când vârful pipei atinge cerul gurii se roteşte 180 grade şi se continuă

înaintarea până când capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.

36

Fig. 8 – Tehnica fixării Pipei Guedel

Fig. 9 – Protocol de resuscitare cardio-pulmonară (RCP) adult

Persoană inconştientă – cu respirație

Pacienții inconștienți, care nu au suferit niciun traumatism, trebuie așezați în poziția

lateral de siguranță (PLS) pentru a păstra căile aeriene libere.

Îngenunchind lângă victimă se vor elibera căile aeriene prin hiperextensia capului și

ridicarea bărbiei. Se va așeza brațul cel mai apropiat al victimei în unghi drept față de corp, iar

antebrațul se îndoaie în sus. Se va trece celălalt braț al victimei peste torace așezând dosul palmei

pe obrazul victimei.

Se ridică genunchiul opus față de salvator, trăgându-l în sus și menținând piciorul pe

pământ. Cu o mână se va prinde umărul opus față de salvator și cu cealaltă mână genunchiul

pacientului.

Se va întoarce lateral spre salvator, asigurându-se că se sprijină pe genunchi și pe cot și se

duce capul într-o ușoară hiperextensie.

Se va reevalua starea pacientului la 2-3 minute, până la sosirea echipajului medical.

a) b)

37

Fig. 10 – Poziţia laterală de siguranţă

3. CONCLUZII

Regulile de bază în acordarea primului ajutor au o aplicabilitate generală, de aceea

însușirea lor este necesară la orice nivel și în domenii de activitate variate.

Cunoașterea acestor principii este o calitate necesară vieții, utilă atât pentru ajutorul

semenilor, cât și pentru creșterea siguranței în forțele proprii și a respectului de sine.

Pentru a salva o persoană, salvatorul trebuie să cunoască foarte bine protocoalele de prim

ajutor, să execute antrenamente periodice pentru consolidarea abilităților și păstrarea stăpânirii de

sine, factor psihologic determinant în acordarea primului ajutor medical de urgență.

Bibliografie

[1] Raed Arafat, Vass Hajnal, Primul ajutor calificat, București, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, 2009.

[2] Raed Arafat, Vass Hajnal, Echipamente şi tehnici de utilizare în prim ajutor,

Bucureşti, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, (IGSU, SMUCR), 2005.

[3] Premiers Secours en equipe, edition Icone Graphic.

[4] Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii – Titlul IV:

Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat.

[5] European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2010, Journal

homepage: www.elsevier.com/locate/resuscitation.

38

RISCURI PENTRU PERSONALUL DE INTERVENȚIE

PE TIMPUL STINGERII INCENDIILOR

Student cap. Ionuț COBZIUC

Student cap. Andrei FLOREA

Student cap. Iulian PÎRVULESCU

Instructor militar principal I drd. ing. col. Alin-Ionel MOCIOI


Abstract:

Firefighters are at increased risk of death and injury due to trauma while

working inside of common residential occupancies. Extreme fire behavior, new

building materials and their decreased resistance to fire, the toxic gases which

result from their burning, the failure of the building from collapse is frequently

a causal or contributing factor in traumatic fatalities during structural

firefighting operations.

In order to prevent all those risks and get out safely from a fire or any other

emergency situation, the professional services, firefighters must be very careful

about how they action, to know most of the characteristic of a fire, to protect

themselves as good as they can. Also, good and developed equipment can get

the risks to a lower level but not last, a firefighter must always know and be

aware of the risk which he expose himself.

Keywords: Firefighters, Flashover, Backdraft, Risks, Fire Protection

1. INTRODUCERE

Materialele din care se realizează clădirile s-au schimbat semnificativ în ultimele trei

decenii, însă tacticile și echipamentele forțelor profesioniste de intervenție au evoluat foarte puțin.

Aceste noi tipuri de materiale de construcții au un impact negativ asupra dezvoltării unui incendiu

și totodată asupra siguranței echipelor de intervenție. Astfel, este necesară o nouă abordare a

situațiilor de urgență, una cât mai sigură, evaluând cu mare atenție materialele care ard și gazele ce

pot rezulta în urma arderii acestora, cât și stabilitatea structurii de rezistență.

În consecință, serviciile profesioniste pentru situații de urgență au nevoie de un

echipament de protecție cât mai dezvoltat și noi tactici de intervenție astfel încât riscurile la care se

expun pe timpul unei intervenții să fie cât mai reduse.

2. TERMINOLOGIE

a) Combustia, sinonimă cu arderea, este o reacție de combinare rapidă a unei substanțe

cu oxigenul, însoțită de o dezvoltare rapidă de căldură, precum și de emisie de lumină/flacără (în

cele mai multe cazuri) plus alte gaze.

În funcție de tipul reacției, de viteza de propagare a flăcărilor sau de căldura de ardere,

deosebim următoarele tipuri de ardere:

arderea normală – arderea din spații deschise cu aport mare de oxigen; este însoțită de

flacără;

39

arderea lentă – se produce atunci când temperatura de ardere este mult mai scăzută

decât cea obișnuită și este caracterizată printr-o viteză de reacție relativ mică;

arderea mocnită – arderea care se desfășoară fără flacără, fiind pe punctul de a se

stinge datorită lipsei aportului de oxigen;

arderea rapidă – este, în general, de tipul exploziei şi detonaţiei și survine în incinte

închise, cu viteze de propagare a flăcării, dependente nemijlocit de viteza de reacţie, de ordinul a

1.000 ... 4.000 m/s; arderea rapidă se poate amorsa şi de către o ardere lentă, întotdeauna

degajându-se căldură şi lumină;

arderea completă – în decursul căreia se constată arderea în totalitate a substanței

combustibile, rezultând atât produse de ardere care nu mai ard, cât și gaze inflamabile;

arderea incompletă – este o ardere defectuoasă rezultată în urma lipsei oxigenului sau

din contră a volumului ridicat de oxigen rezultând astfel compoziții toxice care în contact cu aerul

pot produce explozii;

ardere fără flacără – este o ardere foarte violentă, are loc pe suprafețe poroase,

refractare care conduce la temperaturi deosebit de ridicate.

b) Incendiul este o ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu,

care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o intervenție

organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.

c) Explozia este o reacţie chimică sau fizică ori fizico-chimică, rapidă sau foarte rapidă,

violentă, în decursul căreia se produce şi se degajă o cantitate mare de fluid gazos la temperatură

înaltă, generatoare de creştere bruscă a presiunii când are loc într-o incintă închisă şi însoţită de

efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc. cauzate de descompunerea substanţelor explozive

implicate.

d) Riscul reprezintă potenţialul de realizare a unui eveniment nedorit care este funcţie de

pericol, de probabilitatea sa şi de consecinţele sale, cu un anumit nivel de repercusiuni asupra

oamenilor, bunurilor materiale şi mediului înconjurător. Identificarea şi evaluarea riscurilor conţin

etape de investigaţie şi cuantificare prin metode şi proceduri specifice atât domeniului de activitate

al generatorului de pericol, cât şi al principiilor şi criteriilor de apreciere ale evaluatorului. Oricare

ar fi metoda folosită, aceasta nu înlocuieşte experienţa acumulată de un expert, cunoştinţele

acestuia fiind indispensabile exploatării reale a oricărei evaluări.

3. RISCURI PENTRU PERSONALUL DE INTERVENȚIE

Abordarea oricărei intervenții de stingere presupune analiza riscurilor ce apar din

momentul alertării și până la finalizare. Acestea trebuie abordate de către fiecare membru al

personalului de intervenție și analizată din prisma riscului, pentru prevenirea producerii

accidentelor, pentru limitarea propagării și posibilitățile de dezvoltare a incendiului.

3.1. Căldura și modalități de transmitere a căldurii

Căldura este o formă de energie, o manifestare a stării de agitație mecanică a moleculelor

și atomilor unui corp. Reacțiile de ardere pe timpul incendiului sunt însoțite de degajare de căldură

ce favorizează crearea unor puncte slabe care pot provoca aprinderea substanțelor combustibile

în zona respectivă, conducând astfel la autoîntreținerea arderii după îndepărtarea sursei de

aprindere.

Trebuie să ținem cont de faptul că elementele combustibile utilizate astăzi produc o

cantitate dublă de căldură în comparație cu materiale clasice, cum ar fi lemnul.

Riscurile luate în calcul decurg de la analiza căldurii care este influențată de potențialul

caloric și de modul de transmitere până la fenomenele complexe și modul de manifestare ale

acestora influențate de zeci de parametri.

40

a) Transmiterea căldurii prin conducție

Are loc prin fenomenul de transmitere a căldurii de la un corp cald la unul rece datorită

moleculelor din masa corpului, fără ca materialul să se deplaseze sau să sufere deformații.

Transmiterea căldurii prin conducție nu se face de către toate corpurile în aceeași măsură,

în timp ce metalele o transmit cu ușurință, azbestul, spre exemplu, o transmite foarte greu.

Fig. 1 – Transferul prin conducție Fig. 2 – Transferul prin convecție

b) Transmiterea căldurii prin convecție

Este caracteristic lichidelor și gazelor care au o coeziune mai redusă între molecule. Masa

de fluid, aflat în imediata apropriere a sursei de căldură, se încălzește și se ridică, lăsând locul unei

mase de fluid rece. Se formează astfel un circuit care propagă căldura în spațiu.

Gazul produs de ardere care contribuie la propagarea prin convecţie a căldurii

este monoxidul de carbon CO: (13.5% – 74%).

c) Transmiterea căldurii prin radiație

Orice corp radiază căldură în spațiul înconjurător. Aceasta împiedică acțiunile de

intervenție, iar în cazul în care personalul de intervenție nu este echipat corespunzător, radiația

poate produce pe suprafețele neprotejate arsuri.

La incendii transmiterea căldurii nu se face numai printr-un singur mod (conducție, radiație sau

convecție), ci prin două sau chiar prin toate formele de transmitere deodată.

Fig. 3 – Transferul prin radiație

3.2. Produsele arderii

Produsele de ardere și de descompunere care rezultă pe timpul incendiului sunt, în

general, părți componente ale fumului, flăcării și o serie de gaze ca produse de ardere.

41

Fumul, ca produs vizibil al majorității produselor de ardere, este format din particule

nearse ale materialului care arde, din vapori și gaze, care dau un colorit caracteristic, miros și gust.

Fumul degajat la incendii diferă în mare măsură, în ceea ce privește concentrația, aspectul și natura

componenților.

Din caracteristicile fumului se poate stabili natura substanței care arde, fapt important

pentru forțele de intervenție pe timpul recunoașterii incendiului și organizării stingerii acestuia.

Caracteristicile fumului în urma arderii unor materiale Tabelul nr. 1

Materiale și substanțe combustibile

Caracteristicile fumului

Culoare Miros Gust

Lemn Cenușiu – negru De rășină Acrișor

Hârtie, paie, fân Galben – alb Specific Acrișor

Bumbac Brun – închis Specific Acrișor

Produse petroliere Negru Uleios Acrișor

Fosfor Alb – dens Usturoi Fără

Magneziu Alb Fără Metalic

Sulf Nedefinit Sulfuros Acid

Fumicoton și alte combinații de azot

Galben – brun Iritant Acid

Cauciuc Negru – brun Sulfuros Acid

Potasiu metalic Alb – dens Fără Alcacid

Polistiren Negru – închis Hidrocarburi -

Policlorura de vinil Cenușiu - închis Acid clorhidric -

Celuloid Cenușiu – închis Specific Acid

În raport de culoarea fumului, de miros și gust se poate stabili natura materialului care

arde, astfel:

fum alb – conține vapori de apă;

fum cenușiu către negru – provine din arderea lemnului;

fum cenușiu – lemn gudronat;

fum alb-negru cu acțiune neiritantă – arderea hârtiei, paielor și fânului;

fum negru – arderea gudronului, asfaltului, petrolului, benzinei și altor produse

petroliere;

fum cenușiu înțepător, cu miros neplăcut – din arderea țesuturilor;

fum galben – arderea combinațiilor de azot și este foarte toxic;

prezența unor substanțe toxice – gust astringent, dulce sau amar, miros de usturoi, de

băuturi alcoolice, înțepător și de migdale, o culoare albastră, albă, galbenă;

prezența unor substanțe otrăvitoare – fum albastru, alb, galben, gust dulceag și amar.

În cazul izbucnirii incendiilor în aer liber, produsele arderii se degajă în cantități mai mari

decât în cazul celor din interior. Compoziția fumului prezintă cea mai mare importanță pentru

aprecierea situației, în cazul incendiilor izbucnite în interior. Valoarea aproximativă a acestei

compoziții se arată în tabel.

Compoziția aproximativă a fumului rezultat din incendiile izbucnite în interior Tabelul nr. 2

Locul incendiului Compoziția fumului, în % – după volum:

Oxid de carbon Bioxid de carbon Oxigen

Subsoluri 0,04 – 0,65 0,10 – 3,50 17,00 – 19,50

Poduri 0,10 – 0,20 0,10 – 2,50 17,70 – 20,70

Secții de fabrici de mobilă 0,16 – 0,40 0,30 – 1,30 19,30 – 20,00

Apartamente 0,10 – 0,25 10,00 – 1,80 18,60 – 19,00

Depozite de vopsele, ulei, materiale de ambalaj

0,20 1,20 – 2,20 18,60

Diverse 0,10 – 1,40 0,30 – 10,10 9,00 – 20,80

42

Fără îndoială, pericolul principal pe care-l prezintă fumul constă în greutatea care se

creează pe timpul evacuării, din cauza reducerii vizibilității. Acest pericol crește atunci când

fumului i se asociază căldura, gazele de combustie și disociere termică, inerte sau toxice. La rândul

ei, reducerea vizibilității depinde și de compoziția și concentrația fumului, de mărimea ei și

repartiția particulelor, de natura iluminatului și de o serie de alți parametrii. Se apreciază faptul că,

de obicei, persoanele neavizate nu-și pot imagina ușurința cu care se poate răspândi fumul în

clădire, precum și consecințele grave pe care inundarea de fum le poate avea pentru ocupanți.

Din datele experimentale rezultă că, în general concentrațiile periculoase ale fumului pe

căile de evacuare clasice, executate din materiale incombustibile, se pot forma în timp scurt, de cel

mult 3 – 4 minute, înainte deci de atingerea parametrilor critici de temperatura sau toxicitate,

bineînțeles cu mult mai înainte de sosirea pompierilor la fața locului. Pentru utilizarea în condiții

de securitate a căilor de evacuare se apreciază că este necesară o vizibilitate de 10 – 15 m.

Efectele gazelor și vaporilor asupra oamenilor Tabelul nr. 3

Substanțe

Letal la inspirație peste

5 – 13 min

Periculos (toxic) în

inspirație peste 0,5 – 1,0 h

Suportabil la inspirație

peste 0,5 – 1,6 h

Concentrație

Volumul

[%]

Aproximativ

[mg ∙ l-1

]

Volumul

[%]

Aproximativ

[mg ∙ l-1

]

Volumul

[%]

Aproximativ

[mg ∙ l-1

]

Fosgen 0,005 0,20 0,0025 0,10 0,0001 0,004

Clor 0,025 0,70 0,0025 0,07 0,0025 0,007

Acid

cianhidric 0,02 0,20 0,01 0,10 0,005 0,05

Oxizi de azot 0,05 1,00 0,0 0,20 0,005 0,10

Anilina - - - - 0,013 0,50

Hidrogen

sulfurat 0,08 1,10 0,04 0,60 0,02 0,30

Sulfură de

carbon 0,20 6,00 0,10 3,60 0,05 6,50

Gaze

sulfuroase 0,30 8,00 0,04 1,10 0,01 0,30

Acid

clorhidric 0,30 4,50 1,10 1,50 0,01 0,15

Amoniac 0,50 3,50 0,25 1,70 0,025 0,17

Oxid de

carbon 0,50 6,00 0,20 2,40 0,10 1,20

Benzen 2,0 65,00 0,75 25,00 0,30 10,00

Cloroform 2,5 125,00 1,50 75,00 0,50 25,00

Benzină 3,00 120,00 2,00 80,00 1,50 60,00

Tetraclorură

de carbon 5,00 315,00 2,50 158,00 1,00 63,00

Acetilenă 50,00 550,00 25,00 275,00 10,00 110,00

Bioxid de

carbon 9,00 162,00 5,00 90,00 3,00 54,00

Etilenă 95,00 1100,0 80,00 920,00 50,00 575,00

Structura flăcărilor

Flacăra se poate defini ca o masă de gaze care dezvoltă lumină și căldură, ca urmare a

unor reacții chimice exoterme. Flăcările se pot produce în reacțiile de combinare ale substanțelor și

materialelor combustibile, cu aerul sau oxigenul, și uneori, în reacțiile unor substanțe

incombustibile, atunci când se combină cu anumite gaze, cum sunt clorul și hidrogenul (de

exemplu, combinarea fosforului cu clorul și a clorului cu hidrogenul). Flacăra este rezultatul

exclusiv al arderii gazelor. Corpurile solide ajung la starea de incandescență în situația în care

43

reacțiile de ardere se produc fără flăcări; ele ard cu flacără numai atunci când substanțele din care

sunt compuse se transformă în gaze combustibile sub acțiunea căldurii. Flacăra este cu atât mai

luminoasă, cu cât conține mai multe particule incandescente aflate în suspensie.

Flăcările prezintă câteva caracteristici de o reală importanță pe timpul operațiilor de

stingere a incendiilor, ca de exemplu culoarea și temperatura. Luminozitatea flăcărilor de benzină, benzen, acetilenă, huilă, lemn, ulei și a altor

substanțe este consecința radiațiilor electromagnetice emise de flacără în domeniul vizibil. Luminozitatea este cu atât mai mare, cu cât flăcările de gaze conțin mai multe particule de

corpuri solide în stare de incandescență, în special carbon, care înainte de a arde complet emit radiații electromagnetice. Deci, flacăra este cu atât mai puțin luminoasă, cu cât conține un număr mai redus de particule în suspensie. La arderea lichidelor, structura flăcărilor depinde nemijlocit de dimensiunile fluxului de vapori degajați de lichidul inflamabil, de viteza lui de deplasare, precum și de viteza de mișcare a aerului.

3.3. Fenomenul Flashover

Este etapa fenomenului arderii, când are loc trecerea bruscă de la arderea localizată la

arderea generalizată a tuturor materialelor combustibile existente în încăpere. Această trecere

durează de la 5 la 15 secunde și este urmată de arderea generalizată. Este o etapă normală a

dezvoltării unui incendiu într-un spațiu semideschis.

Fig. 4 – Flashover Fig. 5 – Limbi de foc

Semnalele de alarmă prevestitoare ale fenomenului Flashover:

strat de fum dens;

temperatură ridicată și în creștere;

apariția flăcărilor violente în stratul de fum;

focar vizibil cu flăcări bine delimitate;

prezența unor deschideri care permit aportul de aer;

majoritatea materialelor din spațiul incendiat eliberează gaze combustibile (fumegă).

Protecția în fața fenomenului flashover este strâns legată de retragerea forțelor din

încăpere și evacuarea acestora.

Pentru prevenirea acestui fenomen este necesară aplicarea unor jeturi de apă pulverizată

repetate la un interval de 8-10 secunde pentru răcirea spațiului sau a încăperilor incendiate.

Fig. 6 – Jet pulverizat 1 Fig. 7 – Jet pulverizat 2

44

3.4. Fenomenul Backdraft

Acest fenomen apare atunci când este creată o deschidere în elementele de

compartimentare a unui spațiu închis incendiat, astfel se furnizează suficient oxigen din exterior,

care, în amestec cu gazele inflamabile din interior și în prezența unei surse de aprindere pot genera

o deflagrație instantanee, care se manifestă spre exterior, prin deschiderea creată, printr-un jet

puternic de gaze fierbinți și flăcări, cu efecte distructive majore.

Backdraftul are riscul de producere cel mai ridicat în următoarele cazuri:

în poduri;

în mansarde;

la ultimul nivel al clădirii;

în spațiile de sub scările de comunicare pe verticală;

în încăperile învecinate.

Semnalele de alarmă prevestitoare ale fenomenului Backdraft:

fumul crește în volum și determină o presiune ridicată în încăpere;

flacăra este aproape inexistentă; mici urme de jar, scântei;

căldura se concentrează în întreg spațiul, pereții acumulează căldura;

datorită presiunii există pulsații ale fumului prin fisuri sau fante ale elementelor de

construcție;

apar sunete ciudate, șuierături și vibrații;

culoarea fumului este particulară;

ferestre negre;

temperatură perceptibilă.

Fig. 8 – Semnale Backdraft

45

3.5. Comparația fenomenelor complexe

Comparație fenomene Tabelul nr. 4

Caracteristici Backdraft Flashover

Zone de incendiu Spații închise Spații semi-deschise

Factori declanșatori Alimentarea cu aer Căldura

Fumul – Foarte dens, uleios

– De culoare neobișnuită (gălbui,

maroniu, verde)

– Dens, creează un strat de fum

– Culoare clasică

Flacăra – Fără flacără

– Culoare strălucitoare

– Flăcări vizibile (galben intens)

– Flacără luminoasă

Căldura – Importantă

– Repartizată

– Importantă și copleșitoare;

Sunete Asurzitoare Normal (net)

Structura – Geamuri înnegrite foarte fierbinți

– Pereți calzi

– Vibrarea ușilor

Deschiderile mari alimentează

incendiul cu aer proaspăt

Tipul incendiului Mocnit Luminos

Riscuri majore – Explozie

– Colaps

– Arsuri

– Propagare

4. MĂSURI DE PROTECȚIE PE TIMPUL STINGERII INCENDIILOR

Una din măsurile principale de protecție ale persoanelor ce intervin în situații de urgență

constă în modul de echipare al acestora, nivelul de protecție care le este asigurat. Astfel, echiparea

servanților este de două tipuri. Echiparea la alertare sau la ordin și echiparea la locul intervenţiei

ce se execută în funcţie de misiunile preconizate a fi executate sau a ordinelor primite şi se

adaptează permanent tehnicilor de intervenţie aplicate, astfel încât să asigure îndeplinirea

misiunilor în condiţii de siguranţă. Accesoriile și echipamentul fiecărei persoane diferă în funcție

de funcția și atribuțiile acesteia.

Cu cât echipamentul folosit este mai performant, procentul ca intervenția să fie un succes

și să nu existe victime este mai mare. Câteva din echipamentele folosite de profesioniștii în situații

de urgență sunt:

Costum de intervenţie din Nomex pentru pompieri:

jacheta cu strat-membrană TEMPEX FIRE, 125g/m² material respirabil, impermeabil

la apă;

pantalon impregnat cu Fluorcarbon, impermeabil la apă, anti-murdărire, cu

strat-membrană TEMPEX FIRE;

căptușeală strat Nomex/vâscoză FR.

Fig. 9 – Costum de protecție Fig. 10 – Cască de protecție Fig. 11 – Cizme de protecție

46

Cască profesională de protecţie pentru pompieri – FIRE 03:

vizor rabatabil din policarbonat, disponibil: transparent sau fumuriu;

vizor tratat antizgâriere şi antiaburire – EN166;

apărătoare ceafă din piele, detașabilă;

curelușă pentru bărbie din NOMEX;

amortizor interior de șocuri din spuma de poliuretan;

sistem de aerisire;

accesorii reflectorizante;

rezistentă la temperaturi mari de până la 250°C, timp de 15 min și de până la 140°C,

timp de 30 min.

Cizme de intervenţie pentru pompier – HAIX FIREMAN YELLOW:

piele impermeabilă, respirabilă, grosime 2.4-2.6 mm;

căptușeală respirabilă;

inserție de lamă antiperforaţie în talpă pentru protecţie la obiecte ascuțite;

talpă antiderapantă, antistatică, flexibilă, rezistentă la carburanţi, uleiuri şi temperaturi

extreme;

bombeu metalic aplicat pe o suprafaţă lărgită, pentru a asigura protecţie şi confort

optime;

sistem HAIX Micro Soft Light pentru absorbţia șocurilor la nivelul călcâiului.

Mănuşi profesionale pentru pompieri cu căptușeală GORETEX – ESKA® –

HELIOS:

piele Fire-Block, special concepută pentru rezistenţă la flacără (nu se deformează chiar

şi la temperaturi extrem de ridicate);

piele tratată pentru protecţie la ulei, acizi;

palma şi degetele sunt întărite cu un mix de material Kevlar & silicon & carbon pentru

protecţie la tăiere, alunecare şi rezistentă la apă;

inserţie GORE-TEX Waterproof ce asigură respirabilitate şi impermeabilitate la apă;

căptușeală tratată antibacterian din Kevlar, întărită cu fir din argint;

„buzunare de aer” la nivelul degetelor şi pe dosul palmei, ce permit o protecţie

suplimentară la leziuni, flacără;

sistem de dublă reglare ce permite o ajustare optimă, tratat ignifug.

Fig. 12 – Mănuși de protecție Fig. 13 – Mască de protecție

Masca integrală DRAGER – DRAGER 6300, 6530, 6570:

fabricată din materiale hipoalergice, utilizează un filtru frontal cu montare prin

înfiletare; 5 puncte de ajustare individuală;

corpul măştii din EPDM cu etanşare dublu strat asigurând o acţiune triplă de etanşare;

unghi larg de vedere de 180° asigurat de lentile PMMA;

lentile rezistente la zgârieturi, fără distorsionare asigurând calitatea imaginii;

47

vizor din policarbonat, antiaburire, câmp vizual mare;

ventilare inteligentă de aer pentru prevenirea aburirii vizorului;

membrana de vorbire integrată din oţel inoxidabil asigură o comunicaţie excelentă.

Aparat de respiraţie autonom – DRAGER – PSS 3000:

1) Masca X-plore 6300;

2) Butelie din oţel ( compozit la cerere), volum 6 litri;

3) Aparat PSS 3000, ce include: harnaşament, suport dorsal din carbon compozit, reductor

presiune, manometru, avertizor sonor (90 dB), automat pulmonar.

Fig. 14 – Aparat de respirație Fig. 15 – Ochelari de protecție

Ochelari de protecţie pentru pompieri – FIREMAN Goggles:

ochelari pompieri compatibili cu căştile de pompieri PAB COMPACTA, PAB

FIRE03, PAB FIRE HT 04 COMPOSITE;

asigură protecție la particule de mare viteză cu energie/putere redusă la impact;

reglare rapidă prin elastic lat;

vizibilitate optimă;

dublură din spumă de poliuretan şi membrană din cauciuc pentru confort şi fixare

optimă;

lentilă din policarbonat, tratat antizgâriere şi antiaburire, cu protecţie la ultraviolete.

5. CONCLUZII

În concluzie, numai în baza unei evaluări a riscurilor făcută profesional şi cât mai

complet, se pot stabili măsurile de prevenire şi protecţie cele mai adecvate, se poate decide asupra

măsurilor de protecţie care trebuie luate şi după caz, asupra echipamentului de protecţie care

trebuie utilizat.

Pregătirea mijloacelor de intervenţie şi instruirea personalului necesită o punere în comun

a experienţei dobândite din participarea la incendii.

Bibliografie

[1] Țiplea Vasilică, Contribuţii privind securitatea profesioniştilor pe timpul intervenţiilor

în situaţii de urgenţă, lucrare de licență.

[2] ISU 04 – Ghid privind tehnica și tactica stingerii incendiilor

[3] P. Bălulescu, Stingerea incendiilor.

[4] P. Bălulescu, Prevenirea incendiilor.

[5] ISU Suceava – Studiul fenomenelor complexe – Simulare în caisson.

[6] Col. Popovici Sorin, plt. maj. Cojocar Simona, Tratarea fenomenelor complexe.

48

TEHNICI DE PĂTRUNDERE ȘI CĂUTARE A VICTIMELOR

ÎN CLĂDIRI INCENDIATE

Student frt. Gabi-Mugurel STANCU

Instructor militar principal I drd. ing. col. Alin-Ionel MOCIOI


Abstract: This paper presents some details, techniques and methods used by professional fire services with an eye to forcible entry, search and rescue people trapped into burning buildings. In the sight of forcible entry will be presented door types, materials and locking modes and modes of breaking them. The second part of this paper presents some techniques to search for victims in different types of buildings risks and modes of action of firefighters.

Keywords: Forcible Entry, Search And Rescue, Doors, Methods, Buildings

1. TEHNICI DE PĂTRUNDERE ÎN COMPARTIMENTELE CUPRINSE DE

FLĂCĂRI

Metodele folosite pentru pătrunderea în compartimentele incendiate nu sunt universale,

dar sunt propuse cu scopul de a demonstra faptul că tehnicile de pătrundere variază în funcție de

condițiile de dezvoltare a incendiului.

În unele situații de ventilare controlată, arderea se va manifesta cu flacără mică, dar cu o

cantitate mare de produse de ardere acumulate extrem de inflamabile. În alte situații, flăcările sunt

în stadiu post-flashover și sunt foarte intense. Uneori, vântul din direcția opusă direcției de

propagare a flăcărilor poate pătrunde în clădire și poate crea condiții de neimaginat pentru

pompieri.

În toate cazurile, controlul incendiului se va baza pe tehnici de pătrundere eficiente, debit

de stingere adecvat și o strategie coordonată de ventilare a spațiilor incendiate. La sosirea primului echipaj la locul intervenției, incendiul se poate prezenta în multe

moduri. De exemplu, clădirea poate fi etanșă și să nu prezinte niciun semn de ardere, cu toate că în

aer poate exista miros de fum. Sau, poate fi ventilată printr-o fereastră deschisă și, aparent, să se desfășoare doar cu degajare mare de fum. De asemenea, incendiul poate fi în stadiul post-flashover și în unele zone ale clădirii, flăcările ieșind violent prin una sau mai multe deschideri/ferestre ale clădirii.

Fig. 1 – Clădire în flăcări

49

Pe cât posibil, pătrunderea într-o clădire se face pe o ușă sau pe o fereastră, dacă acestea

pot fi deschise fără alte pagube. În cazul în care nu este posibil, se va folosi metoda de pătrundere

care aduce cele mai mici pagube. Când este necesar uzul de forță, este de preferat să se spargă un

geam, decât lemn.

Salvarea unei vieți este prima prioritate a unui pompier.

Majoritatea clădirilor au o intrare secundară, aceasta putând fi intrarea din spate sau

intrarea pentru aprovizionare cu produse, în magazine sau centre comerciale.

Adesea însă, intrarea secundară nu este păstrată în condiții la fel de bune ca și cea

principală și pompierii trebuie să găsească o metodă cât mai rapidă de a pătrunde în clădire.

1.1. Ușile

Când se caută o cale de intrare într-o clădire, mai întâi se încearcă intrarea principală,

deoarece aceasta oferă, de obicei, acces în aproape toate spațiile clădirii.

Întotdeauna trebuie să încerci să te faci auzit înainte de a acționa asupra unor intrări,

deoarece acolo pot fi persoane care nu știu de existența incendiului.

Ușile, obloanele și porțile se clasifică în șapte tipuri principale. Fiecare necesită o

abordare specială pentru a produce minimum de pagube.

a. Uși cu balamale:

lemn brut;

panou;

suprafață plată;

din oțel;

ranforsate;

b. Uși batante;

c. Uși rotative;

d. Uși glisante:

tip solid;

oțel tip zăbrele.

e. Uși pliante;

f. Uși tip consolă;

g. Rulouri.

a. Uși cu balamale:

Din lemn brut: Este cel mai ieftin tip de ușă folosită în construcții. Cu excepția caselor

moderne cărora le conferă un aspect antic, acestea sunt destul de subțiri. Sunt fixate de accesorii

foarte fragile și, în general, pot fi trântite cu umărul sau printr-o lovitură cu bocancii de intervenție.

Fig. 2 – Tehnică de spargere a ușilor

Tip panou: Ușile tip panou au, în general, ramă din lemn, uneori fiind prevăzute și cu

panou/panouri pentru geam. Panoul de sticlă ar trebui să fie spart primul, apoi să se deschidă ușa

cu mâna, dacă este posibil. Însă, dacă panourile sunt toate din lemn, se va sparge panoul din

50

centru, deoarece acesta opune cea mai mică rezistență și există un risc mai mic de rănire a

salvatorului.

Suprafața plată: Acest tip de ușă poate fi goală sau plină și întărită de un număr de

traverse. Tăierea poate fi dificilă. Se poate încerca alternativa cu o pârghie pentru a debloca bolțul

de blocare.

Din oțel: Prezintă o dificultate mai mare de tăiere sau de spargere cu un topor. Dacă

nicio altă tehnică nu funcționează, singura soluție este să fie decupată cu un flex.

Ranforsate: Pătrunderea prin ușile ranforsate depinde de construcția lor. Dacă barele

sunt slab construite, este posibil să fie suficiente câteva tăieturi cu uneltele grele de tăiat. O

alternativă ar fi folosirea unor pârghii pentru a îndoi barele suficient cât să asigure pătrunderea. În

caz că nici asta nu funcționează, ar trebui încercate alte intrări înainte de a doza efortul pe

deschiderea acestei uși.

b. Uși batante: Înlocuirea lor este costisitoare și ar trebui sparte numai în cazul în care

încuietoarea este blocată și nu poate fi forțată. Unde este sticlă securizată, este de preferat să se

spargă cu un instrument ascuțit. În funcție de locul în care se află cuiul de blocare, acestea pot fi

tăiate atât cât să se ajungă la cuiul respectiv de către pompier și să se acționeze asupra lui.

c. Uși rotative: Ușile rotative prezintă o piedică pentru pompieri deoarece, dacă sunt

stricate, ele nu permit trecerea obiectelor masive sau liniilor de furtun. Ușile se rotesc cu ajutorul

pivoților centrali de sus și de jos și, în general, au patru aripi dispuse în unghiuri opuse una față de

cealaltă.

Aceste uși se blochează rar, dar pot fi blocate. În general, au panouri de sticlă în

jumătatea de sus. Dacă persoana blocată nu poate fi eliberată prin altă metodă, accesul la aceasta

se poate obține prin spargerea geamului și pătrunderea prin locul respectiv.

În general, se folosesc două metode de securizare a aripilor.

În primul rând, aceste aripi sunt fixate de o consolă sau de o bară solidă situate, în

general, în partea de sus a ușii. Un capăt al fiecărei bare este permanent conectat cu o altă parte a

ușii și capătă o formă de prindere cu părțile învecinate.

Ușile pot fi doborâte prin eliberarea barelor, prin anularea piulițelor-fluture sau prin

slăbirea prinderilor care le țin în loc.

În cazul celui de-al doilea tip, părțile opuse sunt articulate într-o singură parte și sunt

ținute în poziție de un lanț care trece prin ele și care este fixat în niște prinderi pe fiecare parte a

ușii. Dacă acea prindere este eliberată, părțile ușii pot fi pliate pentru a crea o deschidere mai bună.

d. Uși glisante: Aceste uși pot fi sub forma unui întreg, sau sub formă de zăbrele care

ajung într-un spațiu relativ mic când sunt deschise.

Tipul solid: Nu sunt adesea folosite în proprietățile personale, exceptând probabil

garajele, dar sunt folosite pe o scară largă în sediile comerciale, în special ca și uși rezistente la foc

pentru izolarea anumitor secțiuni din clădire.

Ușile glisante pot fi îndepărtate din glaful lateral al fiecăreia cu o rangă. Pe cât posibil

ar trebui să nu se distorsioneze ușa, deoarece, ulterior, aceasta nu va mai putea fi fixată în locașul

prevăzut. O alternativă ar fi ridicarea ușilor cu mai multe răngi. Metoda obișnuită de securizare a

acestora este prin suspendarea de un cârlig.

Fig. 3 – Modalitate de deschidere a ușilor glisante

51

Oțel tip zăbrele: Acest tip de ușă este folosită pe o scară largă pentru protejarea proprietăților acolo unde umiditatea nu este o problemă. Ușa glisează pe două seturi de șine, una sus și una jos, dar de multe ori se întâlnesc cele care folosesc doar o singură șină în partea de jos. Este de preferat să se facă o examinare atentă înainte de a încerca să se acționeze asupra ușii. Aceste uși au un dispozitiv automat de blocare, care se găsește de obicei în partea de sus, care trebuie mai întâi deblocat înainte de a putea deschide ușa. Alternativa o reprezintă tăierea părților din ușă.

e. Uși pliante: Sunt, în general, construcții destul de slabe și de cele mai multe ori pot fi îndepărtate prin împingere cu umărul. Există și cazuri când au o construcție mai robustă. Atunci trebuie să forțăm încuietoarea sau să tăiem pentru a îndepărta.

f. Uși tip consolă: Sunt contrabalansate și pivotate, astfel încât întreaga ușă se ridică pe verticală.

g. Rulouri: Sunt confecționate din metal sau lemn. În general, dacă la exterior nu se află nici un dispozitiv de control, se subînțelege că există și o altă intrare.

Rulourile mici de până la 2,5x1,8 m pot fi ridicate cu mâna. Când este angrenată din interior, partea de sus este uneori securizată printr-un bolț, care poate fi lovit din exterior pentru deblocare. Se întâmplă totuși să nu se deblocheze nici prin această metodă. Ultima variantă este introducerea a două răngi și ridicarea ruloului. Nu trebuie distorsionat deoarece nu va mai putea fi deblocat.

1.2. Metode de securizare a ușilor

Ușile și porțile se vor securiza în mod obișnuit prin mai multe metode. O parte dintre

aceste metode, cât și modul de acționare în caz de pătrundere forțată se vor detalia în cele ce

urmează.

1. Încuietoarea clasică a unei uși poate fi considerată cea mai simplă și cea mai puțin

opulentă încuietoare. Poate fi deschisă cu ajutorul unei pene metalice, lovită cu un ciocan de tipul

unui baros, sau cu partea dreaptă a unui topor, până se introduce între încuietoare și tocul ușii.

Altă soluție, mult mai simplă și rapidă, ar fi decuparea încuietorii, sau chiar lovirea

directă a acesteia cu partea ascuțită a unui topor.

2. Lacătele pot fi îndepărtate cu ajutorul unui depărtător sau pur și simplu tăiate.

3. Ușile blocate cu buloane de panică se deblochează prin efectuarea unui decupaj

deasupra bulonului, ulterior introducând mâna și îndepărtând lanțul ce susține bulonul.

Altă variantă o reprezintă forțarea excesivă a ușilor, până când încuietorile cedează.

4. La ușile cu balamale, se vor lovi balamalele cu partea ascuțită a unui topor până când

acestea cedează.

5. Ferestrele:

În general, se evită spargerea ferestrelor, deoarece înlocuirea acestora poate fi extrem de

costisitoare (vitrine).

Însă există cazuri când spargerea ferestrei este absolut necesară. Pentru a evita eforturile

sporite, se recomandă ca geamurile să se spargă începând dintr-un colț, oricare, deoarece acolo

rezistența lor este mai mică și se poate sparge mult mai ușor și rapid.

La ferestrele care sunt protejate de grilaje, se încearcă mai întâi îndepărtarea grilajului.

Acesta poate fi de obicei îndepărtat mai simplu prin tăiere, sau prin îndoire cu lovituri repetate de

ciocan sau topor.

2. TEHNICI DE DESCHIDERE A UȘILOR CÂND SE ÎNCEARCĂ

PĂTRUNDEREA ÎNTR-O ÎNCĂPERE SUSPECTATĂ CA FIIND CUPRINSĂ DE

FLĂCĂRI:

Dacă ușa este deschisă, se va închide pentru a controla fluxul de aer care alimentează arderea;

Nu se deschide ușa până când țeava de refulare nu este pregătită;

52

Poziția de luptă a servanților este în genunchi sau ghemuit pentru a fi protejați de

flăcări, utilizând și ușa ca protecție;

Forțați și deschideți ușa doar atât cât este necesar ca țeava de refulare să pătrundă în

interior;

Se va observa volumul de fum, culoarea, direcția și viteza de ieșire;

Se aplică ceață de apă/apă pulverizată fin 2-3 secunde, se observă efectele, se așteaptă

circa 10 secunde, după care se repetă procedeul;

După aproximativ 30 de secunde ar trebui să se observe aburi ieșind din încăpere;

Pe măsură ce se avansează în încăpere se închid toate deschiderile pentru a reduce

volumul compartimentului afectat de incendiu;

Se refulează în continuare ceața de apă/apa pulverizată la un unghi de 30-50° pentru

răcire la partea superioară a încăperii;

Un alt binom de intervenție echipat cu o linie de furtun cu țeavă de refulare va aștepta

la intrare;

Intrarea trebuie controlată: se închide pentru împiedicarea pătrunderii aerului și

alimentarea arderii și deschisă pentru a lăsa fumul să iasă;

Se comunică în permanență cu echipa din interior.

3. OPERAȚIUNI DE CĂUTARE-SALVARE A VICTIMELOR

Căutarea este considerată o operațiune fundamentală în cazul intervenției. Căutarea

potențialelor victime ale unor structuri necesită coordonare și multă practică pentru a asigura atât securitatea salvatorilor, cât și a celor salvați. Există multe metode de căutare pentru condiții și situații variate. Ofițerul trebuie să decidă care metodă este potrivită pentru fiecare operațiune de salvare și să coordoneze operațiunea de căutare în timp ce face și alte activități și este supus stresului și presiunilor. Un plan de căutare trebuie să fie realizat înainte de intrarea în clădire și trebuie să cuprindă o căutare primară și una secundară.

Proceduri de examinare pentru desfășurarea operațiunilor de căutare-salvare:

factori luați în considerare la determinarea poziție căutării primare;

primele zone inspectate ale clădirii;

factori de incidență care pot ajuta la stabilirea unei direcții sau a locului pentru începerea căutării.

Fig. 4 – Servanți în acțiunea de căutare

Căutarea primară: încercarea rapidă de a localiza și evacua persoanele aflate în pericol.

Timpul este critic.

Se verifică toate zonele în care ar putea fi victima.

Salvatorii se bazează pe vedere, sunet și palpare.

Se utilizează unelte manuale pentru extinderea ariei de căutare.

Se utilizează zonele probabile care sunt stabile și sigure pentru o căutare rapidă.

53

Căutarea secundară: cercetarea amănunțită efectuată după ce situația este sub control.

Se localizează victimele care nu au fost găsite la căutarea primară.

Se încheie atunci când condițiile sunt îmbunătățite, dar încă prezintă pericole.

Lentă și metodică și cuprinde toate zonele.

Participă mai multe echipe de căutare.

Include toate zonele clădirii.

Metode de căutare 1. Metoda de căutare „pompierul orientat” Accentuează metode de căutare în echipă. Trebuie să aibă un plan prestabilit și trebuie să fie practicată în echipă înainte de

utilizare. Această metodă este ideală pentru căutarea în încăperi de mici dimensiuni. Comandantul echipajului rămâne orientat într-un singur loc în structură: pe linia de

furtun sau pe coardă/cordiță, la intrarea în cameră, în hol. Misiunea persoanelor orientate este de a ghida pompierii după ei. Se vor folosi metode de căutare clasice în încăperile mici: mâna stângă, mâna

dreaptă, căutare primară rapidă. Avantaje: siguranța echipajului primează în orice moment. Salvatorilor li se permite să se

concentreze pe căutarea victimelor, nu pe coardă/cordiță. Rezultate căutării sunt mai rapide. Dezavantaje: necesită mult mai multă concentrare.

Fig. 5 – Servant în acțiune

2. În cazul unui personal limitat, căutarea va fi făcută de către servanți cu ajutorul

metodei cu o linie de furtun pregătită pentru intervenție. Șeful de țeavă verifică dacă are apă pe furtun și eliberează aerul din acesta înainte de a

intra în clădire. Căutarea se desfășoară sistematic, în direcția focarului. Echipa comunică în vederea găsirii ușilor și locurilor unde s-ar putea afla victime.

Amplasarea poate fi în hol, în cazul în care se utilizează căutarea „orientată”. O regulă strictă care nu trebuie încălcată sub nicio formă, deoarece ține de siguranța

salvatorilor, este aceea că echipa nu trebuie să treacă niciodată prin flăcări, indiferent de situație. 3. Procedurile de căutare la școli sunt solicitante fizic și emoțional Din perspectiva căutării, școala poate fi împărțită în trei mari arii de căutare: clase, birouri

și sala de gimnastică/de sport. Aria mare de căutare va fi la sala de gimnastică/de sport. În zona birourilor se vor folosi

metode-standard de căutare sau metode orientate. Întotdeauna se verifică, împreună cu personalul didactic, prezența elevilor și ultimul loc unde au fost văzuți cei absenți. Niciodată nu se vor împinge scaune și bănci deoarece copiii se pot ascunde sub acestea și îi putem vătăma.

4. Căutarea persoanelor blocate în magazine mari Incinta magazinul se împarte în două mari zone de căutare, în funcție de probabilitatea de

existență a unui număr mare de victime. Acestea vor fi: partea din față, în zona de taxare și partea din spate, în zona de depozitare.

54

Echipa de căutare care merge în zona a doua de căutare trebuie să pătrundă prin partea din

spate a magazinului. Aceeași metodă poate fi folosită și în centrul magazinului.

Planificarea acțiunilor de intervenție este esențială pentru a face față situației.

Fig. 6 – Incendiu de proporții într-un spațiu comercial

5. Campusurile

Sunt de trei tipuri: ale universităților, cluburi studențești și locuințe studențești.

La cluburile studențești, este de preferat a fi aplicată metoda de căutare „orientată”.

Se va avea grijă la dormitoarele cu un număr mare de ocupanți în paturi supraetajate.

Acestea sunt un adevărat labirint și dificile pentru căutare.

Există două tipuri de locuințe studențești: cămine și apartamente.

În locuințele tip apartament se pot folosi metode-standard de căutare. Acestea au bucătării

și grupuri sanitare comune. Aparent, aici pot locui cinci persoane, dar în campus pot fi și 10-20 de

persoane care pot locui împreună.

Fig. 7 – Incendiu într-un campus universitar

Însă, în casele din afara campusurilor se întâmplă majoritatea deceselor studenților. O

contribuție o are lipsa sistemului activ si pasiv de protecție împotriva incendiilor.

Căutarea-standard sau o căutare orientată modificată poate avea rezultate bune în aceste

locuri.

Bibliografie

[1] Model SOP Standard Operating Procedure, SOP 3/Version 1/2008.

[2] Manual of Firemanship, Ed. Book 11, 1998.

[3] Fireground Search, Training Drills by Green Maltese, Vol. 16, Number 184.

55

SISTEME SPECIALE

PENTRU ALERTAREA STRUCTURILOR DE INTERVENȚIE

Student frt. Bogdan COVEI

Student frt. Mihai CRISTEA



Abstract: The eCall initiative is designed to deploy a device installed in all vehicles that will automatically dial 112 in the event of a serious road accident, and wirelessly send airbag deployment and impact sensor information, as well as GPS coordinates to local emergency agencies. Statistics show that eCall could increase emergency response times by 40 percent in urban areas and by 50 percent in rural areas. The project is also supported by the European Automobile Manufacturers Association (ACEA), an interest group of European car, bus, and truck manufacturers, and ERTICO (Europe's Intelligent Transportation System (ITS). Many of the stakeholder companies involved with telematics technology belong to ERTICO or ACEA group. An advantage of this membership is increased ability to influence developing eCall standards.

Keywords: eCall, Standards, ACEA, ITS

1. INTRODUCERE

Inițiativa de implementare a sistemului eCall, presupune instalarea unui dispozitiv în toate

vehiculele care va apela automat 112 în cazul unui accident rutier grav și trimite wireless informații de la declanșarea airbagurilor, de la senzorul de impact, precum și coordonatele GPS structurilor de intervenție locale. Conform unor estimări, eCall ar putea accelera timpii de răspuns de urgență cu 40 la sută în zonele urbane și cu 50 la sută în zonele rurale.

Proiectul este, de asemenea, susținut de Asociația Producătorilor Europeni de Automobile (ACEA), un grup de interese al producătorilor europeni de automobile, autobuze și autoutilitare și ERTICO. Multe dintre companiile interesate de proiect ce dispun de tehnologii telematice au calitatea de membru în ERTICO sau ACEA. Un avantaj al acestui parteneriat este capacitatea de a influența standardele eCall în curs de dezvoltare.

În sprijinul Serviciului 112 a fost introdusă noţiunea de mesaj asociat unui apel de urgenţă, prin implementarea și asigurarea activării unor apeluri fără voce sau apeluri cu „linia deschisă”. În acest sens, numărul 113 a fost stabilit la nivel european ca număr unic pentru mesajele asociate apelurilor de urgenţă în reţelele publice de telefonie mobilă, iar protocolul stabilește drepturi şi obligaţii specifice apelanților și operatorilor [3].

2. SISTEMUL eCall

Sistemul eCall este vital mai ales când ocupanții autoturismelor sunt în stare de

inconștiență și nu pot cere ajutor. Specialiștii în transmisiuni speciale au terminat de modificat

infrastructura auto, iar costul dotării unui automobil cu echipamentul necesar este de aproximativ

100 de euro.

56

Soluția tehnică este una extrem de simplă: un dispozitiv de dimensiunea unui telefon

mobil, care se instalează în bordul autoturismului și este conectat la calculatorul de bord.

Platforma de implementare a sistemului eCall de către STS la Serviciul 112 a costat

700.000 de euro, iar România este prima dintre cele nouă țări care a finalizat proiectul.

Sistemul „eCall” va funcţiona în toate statele membre ale Uniunii Europene, urmând să

fie extins şi în Islanda, Norvegia şi Elveţia.

Fig. 1 – Preluarea apelului de către dispecerul 112

La declanșarea sistemului se apelează numărul european de urgență 112, se stabilește o

legătură telefonică cu centrul corespunzător de preluare a apelurilor de urgență și se transmite în

baza standardului EN 15722:2011, un set minim de date ce conţine informaţii despre accident,

cum ar fi: ora la care a avut loc, poziția exactă a vehiculului accidentat și direcția deplasării

(informație esențială în cazul în care accidentul s-a produs pe o autostradă sau într-un tunel), sau

chiar o descriere scurtă a stării autovehiculului.

Fig. 2 – Fluxul informațional decizional al sistemului eCall

57

La momentul depistării de către dispozitivul eCall a implicării autovehiculului într-un

accident grav, acesta iniţiază automat un apel de urgenţă la serviciul 112 la cel mai apropiat centru

şi transmite coordonatele geografice exacte ale accidentului, precum şi alte informaţii. În acelaşi

timp, iniţierea unui apel eCall se va putea face şi manual, prin acţionarea unui buton. Activarea

manuală a sistemului poate fi folosită, de exemplu, în situaţia în care sunteţi martor al unui

accident. Indiferent de modul de activare, manual sau automat, suplimentar faţă de schimbul

automat de informaţii, se iniţiază şi o conexiune vocală între vehicul şi centrul de apeluri de

urgenţă. În acest fel, orice ocupant al autovehiculului apt să răspundă la întrebări poate furniza

detalii suplimentare despre accident centrului de apeluri de urgenţă.

Luarea de măsuri pentru reducerea accidentelor şi deceselor pe drumurile europene este

imperios necesară. În 2009, aproximativ 35.000 de persoane au decedat şi 1,5 milioane au fost

rănite în 1,15 milioane de accidente rutiere doar în reţeaua de drumuri europene.

Alertarea imediată în caz de accident şi cunoaşterea exactă a locaţiei acestuia reduce

timpul de răspuns al echipelor de intervenţie. Datorită acestei reduceri de timp, eCall poate salva

până la 2.500 de vieţi în Uniunea Europeană în fiecare an şi va limita efectele a zeci de mii de

răniri grave. eCall va conduce la aplicarea mai rapidă a tratamentului, cu perspective de recuperare

mult mai bune ale victimelor. Ajungerea mai devreme la locul accidentului va permite şi degajarea

rapidă a acestuia, reducând astfel riscul unor accidente secundare, scăzând timpul de congestie a

traficului, a risipei de carburant şi a emisiilor de CO2.

În termeni financiari, pierderile Uniunii Europene cauzate de accidentele rutiere se ridică

la 160 de miliarde de euro/an. Dacă toate autovehicule ar fi echipate cu sistemul eCall, se obţine o

reducere anuală de 20 de miliarde a acestor pierderi anual.

Implementarea eCall la nivel european ţine cont de două condiţii care vor asigura

succesul operării sistemului:

interoperabilitate şi continuitate transfrontalieră: serviciul eCall trebuie să fie

disponibil pentru orice vehicul din orice ţară europeană, inclusiv pentru vehiculele care călătoresc

în afara ţării de origine;

armonizare: serviciul eCall va putea funcţiona în mod corespunzător pe întreg

teritoriul Europei doar în cazul în care va fi dezvoltat și armonizat în toate ţările, respectând

particularităţile fiecărui stat în parte, iar utilizarea numărului unic de urgenţă 112 reprezintă primul

pas al acestei abordări armonizate.

În baza Regulamentului nr. 758/2015, Parlamentul European a decis că toate mașinile noi

vândute în Uniunea Europeană, începând cu 31.03.2018, vor fi dotate cu tehnologii care permit

apelarea automată la 112, în caz de accident grav, iar începând cu 01.10.2017 infrastructurile eCall

ale statelor membre UE să fie operaționalizate.

3. PROCEDURA DE PRELUARE A UNUI APEL FĂRĂ VOCE „LINIE

DESCHISĂ”

Operatorul trebuie să fie foarte atent atunci când are de-a face cu apeluri fără voce sau cu

apeluri cu „linia deschisă”. Această situaţie poate fi rezultatul unui număr de motive, inclusiv

faptul că apelantului îi este teamă să vorbească din cauză că este un intrus în casă, din cauza unei

boli sau a unei probleme medicale sau apelantul are deficienţe de vorbire sau nu poate vorbi.

Pentru toate apelurile cu „linie deschisă”, se vor urma procedurile de mai jos:

operatorul va spune „112, ce urgenţă aveţi?” cu voce tare, de două ori;

dacă nu primeşte niciun răspuns, atunci spune „Apăsaţi o tastă a telefonului sau faceţi

un zgomot dacă mă auziţi”.

Dacă la niciuna dintre aceste proceduri operatorul nu primeşte un răspuns, atunci apelul

va fi rejectat, altfel va fi transferat poliţiei. Linia va fi ținută deschisă pentru a auzi orice sunet care

vă poate ajuta să identificaţi natura urgenţei până când apelul va fi preluat de poliţie şi se vor

preciza acestora indiciile furnizate de către apelant.

58

Este important de reţinut că în cazul apelurilor recepţionate din reţelele de telefonie fixă,

în dispecerat va fi activată adresa exactă a evenimentului, pe când, în cazul apelurilor recepţionate

din reţelele de telefonie mobilă localizarea se va realiza pe o suprafaţă care poate cuprinde foarte

multe adrese, astfel încât, în această situaţie, apelantul va trebui să fie ajutat în a-şi preciza poziţia

prin răspunsuri de confirmare la întrebări suplimentare de genul: vă aflaţi la adresa? – dacă aceasta

este asociată apelului, vă aflaţi la .......? – sunt precizate repere din zona de localizare a apelului

etc.

4. SISTEMUL DE ALERTARE 113

În conformitate cu prevederile art. 10 lit. g) din Ordonanța de Urgență nr. 34/2008 privind

organizarea și funcționarea Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență, aprobată prin

Legea nr. 160/2008, centrele unice pentru apeluri de urgență 112 poartă responsabilitatea „primirii

apelurilor de la persoane cu dizabilități”.

STS a identificat şi implementat o soluție de accesare a serviciului de urgență de către

persoanele cu deficiențe de auz și/sau vorbire, prin integrarea în arhitectura existentă a SNUAU a

unei funcţionalităţi de recepţionare/transmitere de mesaje scurte de tip SMS, păstrând totodată

caracteristicile funcționale de bază ale serviciului 112 de voce: gratuitate și accesibilitate.

Fig. 3 – Sistem de alertare de urgență pentru persoanele cu dizabilități

Soluția permite trimiterea și recepționarea de mesaje scurte tip SMS cu asigurarea

următoarelor facilități:

Acoperire recepționarea la nivelul Centrului SMS 113 București a tuturor apelurilor de tip

SMS generate la nivel național;

distribuirea mesajelor către dispeceratele de urgență ale agențiilor specializate de

intervenţie de pe raza județului unde are loc incidentul.

Canal de comunicație interconectare directă, la nivelul municipiului București, între operatorii de

telefonie mobilă și centrul de mesaje scurte al STS.

Număr de acces numărul unic 113, gratuit, disponibil în rețelele mobile de telecomunicații.

Acces la serviciu accesul pe bază de preînregistrare, conform Legii nr. 132/2015.

Setul minim de informații necesar pentru tratarea urgenței în conținutul mesajului, persoanele cu dizabilități de auz şi/sau vorbire vor trebui să

comunice cel puțin tipul urgenței și locul/adresa incidentului.

Comunicare bidirecțională cu apelantul soluția va permite comunicația bidirecțională dintre apelant – operator SMS 113

pentru procesarea primară a datelor privind natura și locul/adresa incidentului.

5. FLUX OPERAȚIONAL PENTRU PRELUAREA UNUI MESAJ PRIN

SISTEMUL 113

Flux operațional pentru preluarea unui mesaj prin sistemul 113 presupune parcurgerea

următoarelor etape:

înregistrarea în baza de date a SNUAU a numerelor de telefon mobil ce sunt folosite

pentru anunţarea urgenţelor, conform procedurii de înregistrare;

59

în cazul în care o persoană are o urgenţă, va suna imediat la numărul 112;

operatorul 112 va prelua apelul, însă nu va iniţia un dialog, ci va închide conexiunea,

fiindcă va fi identificat automat de către sistem ca fiind o persoană cu dizabilităţi de auz şi/sau

vorbire;

persoana în cauză va primi un SMS cu textul: „TRIMTEȚI SMS LA 113 CU

URGENȚA ȘI ADRESA INCIDENTULUI”;

apelantul va răspunde printr-un SMS la numărul 113, descriind scurt urgenţa şi

indicând cu exactitate adresa, inclusiv judeţul (este indicat să nu folosească diacritice, pentru a

urgenta transmiterea);

după transmiterea SMS-ului, este posibil ca apelantul să mai primească mesaje din

partea operatorului 112 cu întrebări suplimentare (apelantul va răspunde scurt şi cât se poate de

exact);

operatorul 112 va transmite apoi datele obţinute de la persoana în cauză agenţiilor

specializate de intervenţie (Poliţie, Ambulanţă, Pompieri/SMURD) care o vor ajuta în urgenţa pe

care o are.

6. SCHEMA TEHNICĂ A SISTEMULUI 113

Fluxul informațional decizional se asigură conform schemei tehnice prezentate mai jos:

Fig. 4 – Fluxul informațional decizional al sistemului 113

7. CONCLUZII

Sistemele moderne, precum eCall și sistemul de alertare 113 vin în sprijinul persoanelor

care sunt în imposibilitatea de a comunica la dispeceratul 112 o anumită situație de urgență, astfel

se facilitează un schimb de date online, prin care se asigură un set minim de informații reale

într-un timp relativ scurt.

Astfel, este identificat locul intervenției, iar echipajele de intervenție în caz de urgență vor

utiliza sistemele moderne de navigare pentru a ajunge în timp util, în vederea salvării persoanelor

implicate în evenimente ce pun viața în pericol.

60

Sistemul 113 vine în sprijinul persoanelor cu dizabilități și al dispecerului prin utilizarea

unei comunicări prin mesaje bidirecționale de text, prin care sunt solicitate informații standard de

către dispecer.

Bibliografie

[1] Trofin Aurel – Accesorii, echipamente și sisteme tehnice utilizate la intervenții în

situații de urgență – format electronic.

[2] Trofin Aurel – Curs de tehnici de descarcerare – format electronic.

[3] Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență – http://www.112.ro/index.php?

pag=79.

[4] http://eur-lex.europa.eu/homepage.html.

[5] Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010

privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul

transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport.

[6] Rezoluția Parlamentului European din 3 iulie 2012 referitoare la eCall: un nou serviciu

112 pentru cetățeni (2012/2056 – INI).

[7] Decizia nr. 585/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014

privind implementarea serviciului eCall interoperabil la nivelul UE.

[8] Regulamentul nr. 758/2015 privind cerinţele de omologare de tip pentru instalarea

sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor şi de modificare a

Directivei 2007/46/CE. [9] Manual de operare – Centrul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

http://www.112.ro/index.php?%20pag=79

http://www.112.ro/index.php?%20pag=79

61

FORMAREA ȘI EVALUAREA ABILITĂȚILOR

SERVANTULUI POMPIER

Student sg. Raul-Emanuel OLTEANU

Lector univ. dr. ing. mr. Ion ANGHEL


Abstract:

The forming of abilities in any field including the emergency services involves

training and acquiring the basic skills from that specific field. In order to

achieve the objective of making a point with a new simple and effective method

of skill training and skill assessment for the emergency services, the present

work will treat the concept of professional competence, the concept of skill

training and that of specialized skills, also an eloquent model of skill training

and skill assessment for extinguishing a class A, B and C fire will be presented.

The use of an algorithm for a skill training and skill assessment is required

considering the lack of this learning and forming methods for the emergency

personnel in the national regulations or the existence of an adapted alternative

to the common encountered fire emergencies and hazards. The lack of

existence in the specific regulations of this kind of algorithm like the one used

in the western countries is the most powerful basis on which this presentation

of an adapted and optimized skill training and skill assessment algorithm for

the emergency services was made.

Keywords: Emergency Services, Skill Training, Skill Assessment, Algorithm

1. INTRODUCERE

Formarea unei competențe în orice domeniu, inclusiv cel al situațiilor de urgență implică

formarea și însușirea unor abilități de bază din domeniul respectiv. Pentru a-și atinge obiectivul,

acela de a prezenta o metodă simplă și eficientă de formare și evaluare a abilităților pentru

personalul profesionist care intervine în situațiile de urgență, lucrarea de față prezintă conceptul de

competență profesională, cel al abilității de specialitate și un model elocvent de formare și evaluare

a unor abilități pentru stingerea unor incendii de clasă A, B și C. Utilizarea unui algoritm pentru

formarea abilităților și evaluarea lor sunt necesare având în vedere lipsa acestei metode de învățare

și formare a personalului profesionist în legislația națională sau a unei alte alternative adaptate la

riscurile și la intervențiile specifice întâlnite. Inexistența unei legislații concrete sau a unor

standarde sau normative precum cele utilizate în țările occidentale constituie cel mai puternic

temei pentru prezentarea unui algoritm adaptat și optimizat serviciilor profesioniste pentru situații

de urgență naționale.

Conceptul de competență este definit ca fiind ,,capacitate a cuiva de a se pronunța asupra

unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a

unui funcționar de a exercita anumite atribuții.” [1] și, în general, se referă la ,,capacitatea dovedită

de a selecta, combina și utiliza adecvat cunoștințe, abilități și alte achiziții constând în valori și

atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situații de muncă sau de învățare,

precum și pentru dezvoltarea profesională sau personală în condiții de eficacitate și eficiență.” [2].

62

Conform acestor două definiții rezultă că, pentru a fi competent într-un anumit domeniu, va fi

nevoie de o acumulare a unor cunoștințe necesare unei bune performanțe în respectivul domeniu.

Pentru a putea pune în aplicare aceste cunoștințe, formarea unor abilități de bază trebuie luată în

considerare, iar implementarea lor trebuie aplicată într-un mod simplu, eficient și elocvent.

Combinate cu aceste abilități și cunoștințe de specialitate se formează și anumite atitudini ale

personalului pentru situații de urgență necesare aplicării pentru domeniul lor, la timpul și în

contextul potrivit.

Doar o bună armonizare a acestor trei elemente poate să conducă la formarea unei

competențe profesionale concrete, conform reprezentării grafice a conceptului de competență redat

în figura 1.

Fig. 1 – Reprezentarea grafică a îmbinării celor trei elemente de competență profesională [2]

Conceptul de competență profesională mai poate fi rezumat și prin trei expresii ale elementelor de bază care o compun:

atitudine: ,,A fi”;

cunoștințe: ,,A ști”;

abilitate: ,,A face”. În lucrarea de față se va aborda doar elementul din urmă, și anume acela de

abilitate. Abilitatea sau deprinderea de muncă se referă la o pricepere, îndemânare, dibăcie, iscusință și este prezentă doar în activități manuale. Abilitatea este produsul unei învățări și al unei activități.

O abilitate necesită realizarea unei anumite acțiuni sau sarcini cu un scop specific într-un context și un timp dat. Punerea în practică a abilității necesită executarea unei acțiuni care răspunde concret manipulării mediului fizic, social sau informațional. Abilitatea se va evalua doar prin măsurarea performanței acesteia [2]. Această abilitate trebuie să fie învățată repede și corect pentru o aplicare corectă, dar și evaluată conform unei fișe de evaluare, prestabilită pentru algoritmul de formare implementat.

Formarea unei abilități necesită, de regulă, anumiți stimuli sau situații create de mediul înconjurător pentru a sedimenta acțiunea și a putea fi evaluată corespunzător.

Așadar, pe parcursul lucrării de față se va urmări prezentarea celor trei abilități pe etape, iar în fiecare etapă se vor expune instrucțiunile și explicațiile necesare, cât mai simple și mai relevante pentru situația prezentată grafic. Contextul în care abilitatea este formată și evaluată se intenționează a fi cât mai apropiat de cel real întâlnit la intervenție.

Lucrarea se referă și va trata chiar necesitățile reale menționate în legislația națională din domeniul situațiilor de urgență; ținând cont de prevederile Ordinului Inspectorului

63

General nr. 1144 din 29.09.2008 privind Normele de aplicare a O.M.A.I. nr. 1134 din 2006, ale articolului 7 aliniatul 2 care stipulează: ,,Acţiunile de intervenţie prezintă unele particularităţi determinate, în special, de: natura, amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţă; locul şi situaţia concretă în care se acţionează; capacitatea de intervenţie a unităţilor, subunităţilor, a serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă; caracteristicile terenului şi ale obiectivului; timpul, anotimpul şi starea vremii; gradul de pericol pentru personal şi tehnica din dotare; natura, caracteristicile şi proprietăţile fizico-chimice ale materialelor implicate şi a celor din imediata vecinătate.” [3].

Lucrarea prezentă va atinge aceste obiective prin prezentarea algoritmului de formare a

abilităților de stingere a incendiilor de clasă A, B și C, respectiv, evaluarea fiecărui algoritm în

parte. Conform acestor exemple de formare și evaluare, se poate instrui și educa personalul din

domeniul situațiilor de urgență indiferent de complexitatea abilității sau acțiunii întâlnite.

2. FORMAREA ABILITĂȚII

Abilitățile vor fi prezentate sub formă de pași, într-o înlănțuire logică ținând cont de fiecare activitate de desfășurat în parte. Fiecare pas va avea descrierea exactă a acțiunilor de desfășurat cu o imagine reprezentativă a pasului respectiv atașată.

Metoda nu insistă asupra detaliilor unei acțiuni; mai mult, se va insista asupra acțiunii în sine și asupra înlănțuirii ei și a respectării succesiunii pașilor de desfășurat în mod corespunzător. [4]

Algoritmul de formare a abilităților pentru stingerea incendiilor de clasă A [4] Tabelul nr. 1

Nr. crt. Descrierea acțiunii de desfășurat Reprezentarea vizuală a acțiunii

P

Pasul 1

1. Se verifică presiunea stingătorului pentru a

asigura funcționarea acestuia și încărcarea lui

corespunzătoare

P

Pasul 2 2. Se îndepărtează siguranța stingătorului

P

Pasul 3

3. Se începe stingerea incendiului de la o distanță

de siguranță, de minimum 6 metri

64

P

Pasul 4

4. Nu se va direcționa jetul direct spre focar de la

o distanță mică

Pasul 5

5. Se va acționa de la baza flăcării: mai întâi

flacăra cea mai apropiată și se continuă către

capătul zonei de ardere

Pasul 6 6. Se va întinde pulberea uniform pe toată

suprafața lichidului inflamabil

Pasul 7 7. Se verifică existența focarelor care ar putea

reiniția incendiul

Înainte de începerea operațiunilor prezentate mai sus, pe pași, se poate ține cont și de următoarele acțiuni care cuprind:

echiparea corespunzătoare a servantului cu echipament de protecție;

identificarea corectă de către servant a clasei de incendiu;

alegerea unei substanțe de stingere potrivite (un stingător adecvat) clasei de incendiu identificată;

asigurarea zonei de intervenție și/sau amenajarea acesteia. În funcție de clasa de incendiu, servantul va alege stingătorul potrivit astfel:

pentru incendiile de clasă A: stingătoare cu pulbere și stingătoare cu spumă;

pentru incendiile de clasă B: stingătoare cu pulbere, stingătoare cu dioxid de carbon și stingătoare cu spumă;

pentru incendiile de clasă C: stingătoare cu pulbere și stingătoare cu dioxid de carbon.

65

Algoritmul de formare a abilităților pentru stingerea incendiilor de clasă B [4] Tabelul nr. 2

Nr. crt. Descrierea acțiunii de desfășurat Reprezentarea vizuală a acțiunii

Pasul 1 1. Se începe prin a ataca incendiul de la o distanță

sigură, de la minimum 6 metri

Pasul 2 2. Evitarea refulării direct spre materialul

combustibil

Pasul 3

3. Se va împrăștia spuma într-un cerc astfel încât

să creeze o peliculă care acoperă suprafața

incendiată

Pasul 4

4. Se împrăștie fluxul de spumă înainte și înapoi

pe suprafața incendiată pentru a mări stratul de

spumă. Pelicula formată trebuie lăsată să se așeze

pe suprafața materialului combustibil. După ce

flăcările sunt stinse, se continuă să se aplice agent

până când suprafața este complet acoperită

Pasul 5

5. Se aplică spumă pentru a menține stratul

format la suprafață și a ține sub control orice

reinițiere

66

Incendiile sunt clasificate în funcție de natura materialelor sau substanțelor combustibile

prezente în spațiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere. [5]

pentru incendii de clasă A – solide: hârtie, lemn, textile, cauciuc, paie;

pentru incendii de clasă B – inflamabile: benzină, petrol, ulei, alcool, vopsea;

pentru incendii de clasă C – gaze: metan, hidrogen, propan, acetilenă.

Algoritmul de formare a abilităților pentru stingerea incendiilor de clasă C [4] Tabelul nr. 3

Nr.crt. Descrierea acțiunii de desfășurat Reprezentarea vizuală a acțiunii

Pasul 1 1. Se trage siguranța stingătorului

Pasul 2 2. Cu o mână se apucă ajutajul de pulverizare și se

îndreaptă către direcția incendiului

Pasul 3

3. Se execută o declanșare de control pentru a

verifica dacă stingătorul este operațional și dacă

agentul de stingere se descarcă corespunzător

Pasul 4

4. Se apropie de incendiu cu ieșirea permanent în

spate. Servantul nu va permite niciodată ca

incendiul să ajungă în spatele său pentru a bloca

calea de evacuare

67

Pasul 5 5. Se va îndrepta către baza incendiului și se va

acționa stingătorul

Pasul 6

6. Se va împrăștia pulberea dintr-o parte în alta și se

va continua țintirea către baza incendiului. Se va

continua să se folosească stingătorul până când

incendiul este complet stins

Pasul 7 7. Se va îndepărta de focar și se va verifica dacă

acesta este complet stins

Pentru folosirea eficientă a stingătoarelor în funcție de substanța de stingere cu care este

încărcat următoarea tactică poate fi pusă în aplicare [6]:

Pentru un stingător pe bază de apă:

Aplicarea substanței de stingere trebuie să înceapă cât mai aproape de focar pentru a

folosi energia jetului de pătrundere în masa incendiată. În același timp, prin mișcări permanente

ale furtunului de refulare sau de rotire în jurul focarului, se asigură acoperirea întregii suprafețe

incendiate. După ce se observă dispariția flăcărilor, refularea trebuie continuată pentru răcirea

jarului și a suprafețelor care ard mocnit sau cu incandescență.

În cazul utilizării acestui tip de stingător la stingerea lichidelor combustibile, procedeul

de intervenție se desfășoară diferit. Refularea substanței de stingere începe de la distanță de

peste 2 metri și pe o direcție tangențială cu suprafața lichidului incendiat pentru eliminarea

pericolului de împrăștiere a lichidului combustibil.

Nu se acționează cu acest tip de stingător asupra instalațiilor electrice existând riscul de

electrocutare.

Pentru un stingător cu pulbere:

Dirijarea jetului de pulbere se face de la începutul intervenției la baza flăcărilor (mai ales

la lichidele combustibile), de la marginea cea mai apropiată și progresând către extremitatea opusă

cu o mișcare de măturare (dreapta-stânga) pe întreaga lățime a focarului. Jetul de pulbere trebuie

dirijat tangențial pe suprafața care arde pentru a evita turbionarea și deversarea lichidului

incendiat. Refularea poate fi întreruptă pentru a fi reluată în zonele cu ardere mai intensă.

68

La utilizarea stingătorului cu pulbere în aer liber se recomandă dirijarea jetului perpendicular pe direcția vântului cu deplasare spre direcția de înaintare a acestuia. Nu se acționează în sens contrar direcției vântului.

În spații închise, stingătorul cu pulbere se folosește având în vedere: reducerea vizibilității din cauza pulberii refulate, unele efecte adverse la respirație (pulberea nu este toxică), necesitatea îndepărtării cantității de pulbere rămasă după intervenție.

Pentru un stingător cu dioxid de carbon CO2: Refularea substanței de stingere se poate face cu întreruperi, chiar repetate. Jetul nu se

dirijează direct asupra lichidului care arde pentru a se evita deversarea acestuia, precum și asupra elementelor electronice sensibile, șocul termic putându-le deteriora.

3. EVALUAREA ABILITĂȚII

Fișa de evaluare se va face conform standardului NFPA 1001 Standard for Fire Fighter

Professional Qualifications. [7] Sarcină: Stingerea unui incendiu incipient de clasă A, B și C cu un stingător

corespunzător. Rezultatul acțiunii: Servantul aflat la față locului va putea să aleagă un stingător

corespunzător și să stingă incendiul corespunzător clasei A, B sau C. Materiale necesare: Echipament de protecție; diferite tipuri de stingătoare (stingător cu

pulbere, stingător cu dioxid de carbon, stingător cu spumă). Condiții: Având în vedere selectarea stingătorului adecvat din cele disponibile, servantul

echipat corespunzător va acționa asupra unui incendiu de clasă A, B sau C și va demonstra abilitățile necesare pentru a stinge unul dintre următoarele tipuri de incendii.

Evaluarea abilităților pentru stingerea incendiilor de clasă A Tabelul nr. 4

Nr.

crt. Activități de urmărit

Rezultate

Da Nu

1. Este echipat corespunzător cu echipamentul de protecție

2. Identifică corect clasa incendiului cu care se confruntă

3. Alege un stingător potrivit pentru stingerea unui incendiu de clasă A

4. Procedează corect la declanșarea stingătorului (trage inelul de siguranță sau

penetrează cartușul)

5. Testează funcționarea stingătorului printr-o acționare scurtă cu o descărcarea a

agentului stingător

6

Se apropie la o distanță corespunzătoare pentru refulare în funcție de stingătorul ales:

– stingător cu apă la maximum 10 metri

– stingător cu spumă la maximum 8 metri

– stingător cu pulbere la maximum 6 metri

7. Îndreaptă jetul stingătorului către incendiu

8. Împrăștie substanța de stingere la baza focarului și o aplică uniform pe tot cuprinsul

zonei de ardere

9. Avansează asupra restului de material aprins concomitent cu refularea substanței de

stingere asupra focarului incendiului

10. Asigură stingerea incendiului. Verifică eventualele focare rămase nestinse (focare

ascunse)

Evaluarea abilităților pentru stingerea incendiilor de clasă B Tabelul nr. 5

Nr.


Rezultate

Da Nu



3. Alege un stingător potrivit pentru stingerea unui incendiu de clasă B

69



5. Testează funcționarea stingătorului printr-o acționare scurtă cu o descărcare a


6


– stingător cu spumă – 8 metri

– stingător cu pulbere – maximum 6 metri


8. Împrăștie substanța de stingere la baza incendiului și o aplică uniform pe tot cuprinsul

zonei de ardere



10. Asigură stingerea incendiului. Verifică eventualele focare rămase nestinse (focare

ascunse)

Evaluarea abilităților pentru stingerea incendiilor de clasă C Tabelul nr. 6

Nr.


Rezultate

Da Nu



3. Alege un stingător potrivit pentru stingerea unui incendiu de clasă C



5. Testează funcționarea stingătorului printr-o acționare scurtă cu o descărcarea a


6


– stingător dioxid de carbon – maximum 8 metri

– stingător cu pulbere – maximum 6 metri


8. Împrăștie substanța de stingere la baza incendiului și o aplică uniform pe tot cuprinsul

zonei de ardere



10. Asigură stingerea incendiului. Verifică eventualele focare rămase nestinse

Totalul de puncte posibile = 10;

Totalul de puncte necesare pentru a îndeplini cerințele = 7;

Totalul de puncte obținute = ......... .

Admis........... Respins...........

4. CONCLUZII

Având în vedere misiunile și intervențiile la care participă personalul profesionist pentru

situații de urgență, aceștia trebuie să își formeze competențe profesionale temeinice specifice

pentru managementul activităților de stingere a diferitelor clase de incendii.

Pentru a putea fi atinse aceste competențe, va fi nevoie de anumite abilități specifice

minime, precum:

abilitățile ocupaționale care se referă la executarea acțiunilor specifice localizării,

stingerii incendiilor și înlăturarea efectelor acestuia;

abilitățile de specialitate precum pregătirea echipamentelor și a tehnicii de intervenție

specifice diferitelor clase de incendii și mânuirea corectă a echipamentelor și tehnicii de

intervenție.

70

Exemplul algoritmului de formare și evaluare a abilităților necesare stingerii unor incendii

de clasă A, B și C, precum și cunoștințele prezentate în lucrare pot fi folosite cu eficiență în cadrul

sistemului pentru situații de urgență profesionist din România în conformitate cu normativele

existente care reglementează acest domeniu de activitate.

Acest model poate fi implementat atât pentru situațiile prezentate în lucrarea de față, cât și

pentru toate activitățile desfășurate de servantul de pompieri în cadrul intervenției. Scopul lucrării

este de a scoate în evidență o metodă simplă și inovatoare pentru domeniul național pentru situații

de urgență – de formare și evaluare a unor abilități specifice. O descriere mai amănunțită a acestor

cunoștințe referitoare la mânuirea tehnicii de intervenție, a mecanismelor stingerii incendiilor și o

prezentare mai amplă a algoritmilor de formare și evaluare a abilităților servantului pompier ar

putea constitui o lucrare mai elaborată, dar cu rezultate remarcabile pentru formarea personalului

profesionist pentru situații de urgență.

Bibliografie

[1] Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a revăzută și adăugită.

[2] Anghel I., Radu A., Conceptul de competență profesională pentru pompieri, Sesiunea

de Comunicări Științifice cu Participare Internațională SIGPROT 2012-2013.

[3] Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență

nr. 1144/I.G. din 29.09.2008.

[4] Fundamentals of Fire Fighter Skills, [http://firefighter.jbpub.com/skilldrills.cfm]

accesat 28.02.2016.

[5] Anghel I., Teoria arderii, Editura Printech, București, 2015.

[6] [http://www.informarepreventiva.ro/pliante.htm] accesat 20.02.2016

[7] National Fire Protection Association, NFPA-1001-Standard-for-Fire-Fighter-

Professional-Qualifications, Chapter 5, [http://www.nfpa.org/codes-and-standards/

document-information-pages?mode=code&code=1001], accesat 13.02.2016.

http://firefighter.jbpub.com/skilldrills.cfm

http://www.nfpa.org/codes-and-standards/%20document-information-pages?mode=code&code=1001

http://www.nfpa.org/codes-and-standards/%20document-information-pages?mode=code&code=1001

71

PROTECȚIA PASIVĂ LA FOC

Student frt. Ionuț STROE

Lector univ. dr. ing. mr. Ion ANGHEL


Abstract:

This paper illustrates the importance of fire safety that can be achieved by

means of passive protection and active protection.

Passive fire protection includes compartmentalization of the overall building

through the use of fire-resistance rated-walls and floors. Organization into

smaller fire compartments, consisting of one or more rooms or floors, prevents

or slows the spread of fire from the room of fire origin to other building

spaces, limiting building damage and providing more time in the building

spaces for emergency evacuation or to reach an area of refuge.

Keywords: Fire Protection, Passive Fire Protection, Fire Safety

1. INTRODUCERE

Focul este unul dintre cele mai utile elemente de pe pământ. Cu toate acestea, el poate fi,

de asemenea, unul dintre cele mai distructive. Devastarea provocată de un incendiu poate fi

catastrofală.

O clădire bună este o clădire sigură și un factor important este securitatea la incendiu.

Clădirile sunt concepute pentru a păstra produsele combustibile departe de ocupanții acestora,

oferindu-le timp să se evacueze în condiții de siguranţă.

Reglementările care guvernează proiectarea clădirilor iau în considerare, de asemenea,

siguranţa pompierilor care participă la un asemenea incident. Astfel, în cazul în care o clădire este

protejată în mod adecvat, aceasta ar trebui să reziste unui incendiu pe o marjă de timp rezonabilă,

fără posibilitatea unei prăbușiri necontrolate.

Protecţia pasivă în caz de incendiu este termenul aplicat componentelor dintr-o clădire

care asigură acesteia un nivel adecvat de eficiență împotriva incendiilor. Acest lucru se poate

aplica comportării la foc a elementelor de construcție sau la îmbunătățirea nivelului de stabilitate

la foc obținut prin adăugarea de materiale, produse sau sisteme de specialitate.

Nivelul de stabilitate la foc asigurat sau euroclasa de reacţie la foc pot rezulta

din aplicarea tehnologiei moderne și de ultimă generație dar, așa cum se întâmplă cu toate

structurile complexe şi dinamice, orice conexiuni slabe trebuie să fie reperate pentru ca dezastrul

să fie evitat.

2. PROTECȚIA PASIVĂ LA FOC

Comportarea la foc reprezintă totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite

atunci când un material, produs sau ansamblu de construcţie este supus unei încercări

standardizate [9].

Incendiul este o ardere autoîntreţinută care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu,

care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită intervenţia

organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.

72

Autorizaţia de securitate la incendiu reprezintă actul administrativ emis, în baza legii, de

către inspectorate, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind

realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale „securitate la

incendiu” la construcţii, instalaţii şi alte amenajări.

Limitarea propagării incendiilor este ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii,

care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul

compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.

Fig. 1 – Securitatea la incendiu

Risc de incendiu – probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau

compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin

riscuri de incendiu, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi de depozitare se exprimă prin

„categorii de pericol de incendiu”.

Securitatea la incendiu reprezintă combinarea elementelor de protecție pasivă și active,

după cum se poate observa în figura 1, conferindu-ne o viziune clară a acestui aspect.

Protecția pasivă la foc este un ansamblu de măsuri ce se pot lua cu scopul de a

preveni/limita sau stopa răspândirea unui incendiu [1]. Acest tip de protecție este complementar

protecției active și împreună cele două tipuri de sisteme de protecție alcătuiesc rezistența la foc a

construcției. Scopurile luării acestor măsuri sunt reprezentate de salvarea de vieți omenești și de

limitarea pagubelor în caz de incendiu.

Protecția pasivă presupune:

compartimentarea clădirii în ansamblu prin utilizarea de materiale rezistente la foc;

organizarea în compartimente mai mici de incendiu, constând din una sau mai multe

încăperi sau construcții care să prevină sau să încetinească răspândirea incendiului dintr-un spațiu

la altul, de la o construcție la alta. Acestea se prevăd de la caz la caz cu scopul de a limita pagubele

astfel încât utilizatorii să poată ieși în siguranță, în situații de urgență pentru a ajunge într-o zonă

fără pericol de incendiu.

Modalități de protecție pasivă:

zidărie din materiale rezistente la foc;

termoprotecția cu vopsea termospumantă (mortar în cazul structurilor);

materiale rezistente la foc la treceri și goluri tehnologice;

izolarea cablurilor electrice;

placarea materialelor combustibile cu materiale incombustibile (tencuieli);

montarea de uși, geamuri, tavane și podele rezistente la foc.

3. COMPARTIMENTUL DE INCENDIU

Compartimentul de incendiu reprezintă construcția sau o parte a unei construcții

conținând una sau mai multe încăperi sau spații, delimitate prin elemente de construcții destinate

să îl izoleze de restul construcției, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată

determinată [1]. O reprezentare grafică sugestivă a tuturor cerinţelor pentru un compartiment de

incendiu este ilustrată în figura 2.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Foc

https://ro.wikipedia.org/wiki/Incendiu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Situa%C8%9Bie_de_urgen%C8%9B%C4%83

73

Fig. 2 – Conceptul grafic al protecţiei pasive [4]

Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcție de riscul de incendiu existent,

destinație, alcătuire și de rezistența la foc a construcției. Compartimentul de incendiu poate fi o

construcție independentă, o încăpere, o zonă sau un volum, delimitat de pereți antifoc, respectiv

planșee antifoc. În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum

închis, constituit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc și

cu aria desfășurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcții civile

(publice) de nivelul I de stabilitate la foc.

4. SISTEME DE PROTECŢIE PASIVĂ LA FOC

4.1. Structuri din oţel

Oţelul este un material de construcţie anorganic, care se încadrează în euroclasa A de

reacţie la foc. Structurile portante din oţel aflate sub sarcină îşi pierd capacitatea de portanţă, dacă

se încălzesc la o temperatură de aproximativ 500°C. Avem exemplificată în figura 3 o structură de

oţel protejată la foc prin carcasare cu un strat termoizolant.

Fig. 3 – Înveliş al stratului de oţel

74

Din plăcile de construcţie rezistente la foc se pot forma pe structurile din oţel din diferite

profile, învelişuri termoizolante rezistente la foc cu perete subţire, într-un singur strat, sub formă

de sertare, cu limite de rezistenţă la foc.

Plăcile se leagă între ele cu cleme din sârmă din oţel, iar învelişurile cu una, două sau trei

laturi se vor fixa de perete sau tavan cu şuruburi cu diblu.

4.2. Sisteme ghips-carton

Plăcile din ghips-carton sunt realizate din ipsos şi un carton special deosebit de rezistent.

Acestea se fabrică şi sunt tratate în scopul obţinerii unei rezistenţe superioare la foc a construcţiei.

Izolarea cu aceste materiale ne este ilustrată în secţiunea din figura 4.

Fig. 4 – Sisteme de ghips-carton

1 – izolaţie; 2 – bandă autoadezivă;

3– schelet metalic dublu; 4 – placare dublă

O varietate de sisteme bazate pe materiale din ghips-carton pentru utilizarea în aplicații

verticale, orizontale şi înclinate, fie pentru mărirea nivelului de rezistenţă a integrității şi izolării în

caz de incendiu sau a puterii de absorbție a capacității portante. Produsele sunt disponibile pentru

perioade-standard de testare de 30, 60, 90, 120,1 80 şi 240 de minute atunci când a fost supus

la testele SR EN 1364-3:2014. Încercări pentru rezistenţa la foc a elementelor neportante.

Partea 3: Pereţi-cortină.

Domeniile de aplicare:

partiții şi pereți de compartimentare;

pardoseli și tavane;

coridoare de evacuare şi acces;

scări, lobby-uri și cofrete pentru axele protejate;

protecţia structurii din oțel.

4.3. Tubulatură cu rezistenţă la foc

Tubulatura din oțel rezistentă la foc pentru sisteme de ventilaţie sau extracție este

concepută prin folosirea de materiale originale şi elemente de fixare care să limiteze propagarea

focului şi produsele rezultate din ardere într-un mod care să nu permită trecerea către alte părți ale

clădirii din compartimentul de origine pentru o perioadă de timp stipulată. Tubulatura rezistentă la

foc, de asemenea, poate fi construită fără o linie de conducte/țevi produsă din sisteme autoportante

cu carcasă fabricată din silicat de calciu și ciment. Un exemplu de tubulatură putem vedea

în figura 5.

http://magazin.asro.ro/index.php?pag=3&lg=1&cls0=1&cls1=0&cls2=0&cls3=0&cls4=0&id_p=46063132



75

Fig. 5 – Tubulatură cu rezistență la foc

pentru evacuarea fumului și gazelor fierbinți [4]


sisteme de extragere a fumului;

sisteme duale de ventilaţie;

sisteme de presurizare;

sisteme de extragere pentru parcări;

sisteme de extragere pentru bucătărie.

4.4. Sigilări ale penetrărilor cu rezistenţă la foc

Conductele de instalaţii, mai ales ţevile şi cablurile electrice vor fi trecute prin pereţi şi

planşee care delimitează compartimentele de incendiu din interiorul clădirii în aşa fel încât

etanşarea golului zonei străpungerii să nu afecteze valoarea limită de rezistenţă la foc a structurilor

clădirilor şi funcţia lor de compartimentare a spaţiului.

Fig. 6 – Sigilări ale penetrărilor cu rezistență la foc [4]

1 – silicon; 2 – tija de susținere din polietilenă; 3 – perete din beton


deschideri multi-serviciu prin pereți și podele;

deschideri de serviciu goale prin pereți și podele;

țevi combustibile (materiale plastice);

bariere de cavitate.

4.5. Clapete cu rezistenţă la foc

Clapeta trebuie instalată în cadrul sistemului de țevi, în același timp cu execuția

penetrărilor din perete sau podea.

76

Pentru a menține rezistenţa la foc a pereților, barierele din cavități şi etaje sunt penetrate

de conducte de încălzire, ventilaţie și climatizare.

Fig. 7 – Clapete cu rezistență la foc pentru controlul fumului [8]

1 – carcasă din oţel galvanizat; 2 – lamelă; 3 – garnitură etanşare; 4 – opritor lamelă;

5 – fuzibil la 72° C; 6 – mecanism de funcționare; 7 – garnituri din cauciuc


amortizoare tip perdea;

clapete multi-folie/paletă/lamă;

sisteme intumescente, de obicei fie tăiate sau în formă de fagure de miere.

4.6. Uşi cu rezistenţă la foc

Uşa cu rezistenţă la foc este un element de închidere a golurilor verticale (destinate

circulației) practicate în pereții antifoc. O asemenea ușă este executată din materiale

incombustibile cu o limită minimă de rezistență la foc de 90 de minute. Scopul unei asemenea uși

este acela de a nu lăsa incendiul să se extindă dintr-o încăpere în alta, protejând oamenii împotriva

răspândirii fumului și gazelor toxice astfel încât aceștia să iasă în condiții de siguranță în exteriorul

clădirii. Două exemple de astfel de uşi putem vedea în figurile 8 a) şi 8 b).

Fig. 8 – a) Ușă rezistentă la foc din sticlă [3]

77

Fig. 8 – b) Ușă cu rezistență la foc [5]

O varietate a ușilor cu rezistență la foc sunt disponibile din materiale de lemn, metal și compozit. Acestea variază de la uși pietonale simple, cu o singură deschidere şi cu un singur oblon, care sunt folosite extensiv în case şi apartamente, la uși mari acționate electric, sau pentru a proteja hale industriale. Aceste produse sunt concepute pentru a satisface standarde pentru rezistenţa la foc într-o anumită perioadă, după cum s-au dovedit în timpul unui test de incendiu. Cele mai frecvente perioade sunt 30, 60, 90 şi 120 de minute, deşi unele produse disponibile pe piaţă pot oferi perioade de 180 și 240 minute de rezistenţă la foc. Ușile cu rezistență la foc vin într-o gamă extinsă de dimensiuni, finisaje şi configuraţii şi sunt disponibile cu sau fără deschideri vitrate.

Domenii generale de aplicare:

uși interioare în apartamente;

uși de intrare în locuințe;

uși pentru stâlpi de susținere protejați;

uși ce oferă compartimentare în clădirile utilizate de către public cum ar fi birouri, spitale, şcoli şi hoteluri;

uși de dormitor rezidențiale în complexe de cazare;

protecţia rutelor de evacuare în clădirile publice, comerciale și industriale, inclusiv: obloane pentru compartimentarea în sediile magazinelor mici en-detail, comerciale şi industriale.

5. CONCLUZII Protecţia împotriva incendiilor este foarte importantă deoarece un incendiu poate provoca

pierderi materiale şi/sau de vieţi omeneşti. Faza de dezvoltare a unui incendiu depinde de natura materialelor care ard. Odată ajuns în faza de ardere generalizată (flashover), acel moment în care brusc se aprind toate materialele combustibile din incintă şi în care se ating temperaturi foarte mari, de peste 1.000°C, incendiul devine devastator. În faza de dezvoltare ar trebui să intervină metodele prin care se realizează securitatea la incendiu. Aceasta se poate realiza prin mijloace de protecţie pasivă şi protecţie activă. Informaţiile statistice arată că pagubele produse unei clădiri în care sunt folosite elemente pasive de protecţie sunt diminuate cu până la 70% (momentul în care brusc se aprind toate materialele combustibile din incintă şi în care se ating temperaturi foarte mari 1.000-1.200°C).

78

În Romania, în ultimii ani, legislaţia privind apărarea împotriva incendiilor s-a înăsprit,

amenzile pentru funcţionarea fără autorizaţie de securitate împotriva incendiilor pot ajunge şi la

50.000 de RON, fapt ce îi obligă pe proprietari să acorde o atenţie deosebită şi apărării împotriva

incendiilor.

Acest lucru este îmbucurător deoarece viaţa ocupanţilor trebuie să primeze şi avem un

exemplu recent, incendiul de la clubul Colectiv, în care şi-au pierdut viaţa 64 de persoane. Această

locaţie funcţiona fără autorizaţie de securitate la incendiu.

Bibliografie

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Protec%C8%9Bie_pasiv%C4%83_antiincendiu accesat

25.03.2016.

[2] http://site.cibworld.nl/dl/publications/CIB269.pdf accesat 28.03.2016.

[3] http://www.promax-engineering.ro/index.php?nyelv=ro&menu=7_1 accesat pe

31.03.2016.

[4] https://www.promat.co.uk/en/reference/fire-protection-handbook accesat 01.04.2016.

[5] http://pfpf.org/pdf/supplement/supplement.pdf accesat 01.04.2016.

[6] http://www.siatec.ro/usi-rezistente-la-foc/ accesat 02.04.2016.

[7] http://www.romfire.ro/protectie-structuri-metalice.html accesat 02.04.2016.

[8] https://www.airtradecentre.com/RO/RO/documentation/E01.010.1-CR2-CFTH-

Clapete-circulare-rezistente-la-foc-Rf-2h accesat 03.04.2016.

[9] Normativ P118-1_29. feb 2016.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Protec%C8%9Bie_pasiv%C4%83_antiincendiu

http://site.cibworld.nl/dl/publications/CIB269.pdf

http://www.promax-engineering.ro/index.php?nyelv=ro&menu=7_1

https://www.promat.co.uk/en/reference/fire-protection-handbook

http://pfpf.org/pdf/supplement/supplement.pdf

http://www.siatec.ro/usi-rezistente-la-foc/

http://www.romfire.ro/protectie-structuri-metalice.html%20accesat%2002.04.2016

https://www.airtradecentre.com/RO/RO/documentation/E01.010.1-CR2-CFTH-Clapete-circulare-rezistente-la-foc-Rf-2h%20accesat%2003.04.2016

https://www.airtradecentre.com/RO/RO/documentation/E01.010.1-CR2-CFTH-Clapete-circulare-rezistente-la-foc-Rf-2h%20accesat%2003.04.2016

79

UTILIZAREA DRONELOR ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ

Student sg. Robert-Gelu LEFTER

Student sg. Florin-Gabriel GĂZDAC

Conf. univ. dr. ing. col. Emanuel DARIE

Conf. univ. dr. ing. mr. Liviu-Valentin BĂLĂNESCU


Abstract:

This paper aims to make a short presentation of possible use of drones and

demonstrate that this technology complements human factor, in support of its

efforts thus resulting increased efficiency of prevention, intervention and

emergency management.

Keywords: Drone, Fire, UAV, Human Factor

1. INTRODUCERE

Dezvoltarea tehnologiei în ghidarea de la distanță, precum și obținerea de informații de la

sol mai precise au reprezentat o consecință firească a răspândirii accelerate a acestora. Utilizarea

dronelor pentru aplicații militare este frecventă, de asemenea au început să capete un rol tot mai

important în aplicații civile pentru supravegherea condițiilor de desfășurare a întrunirilor publice,

traficului rutier, zonelor de dezastru și calamități sau pentru monitorizarea nivelului de poluare în

diverse localități și stabilirea riscurilor de inundații pe cursurile de apă.

Vehiculele aeriene fără pilot utilizate în situațiile de urgență pot reprezenta pentru

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență o unealtă foarte importantă pentru provocările

acestui secol. Până în momentul de față necesitatea dronelor nu este însemnată, factorii evidențiați

din această lucrare vor arăta tendința accelerată și ascendentă în domeniul situațiilor de urgență.

2. ISTORIA DRONELOR

Balonul cu aer cald reprezintă prima tehnologie de zbor dezvoltată de oameni.

François Laurent d'Arlandes și Jean-François Pilâtre de Rozier au construit un balon cu aer cald la

14 decembrie 1782, urmând a se înregistra primul zbor liber al acestuia la 1 noiembrie 1783, la

Paris, fiind pilotat de frații Montgolfier. După nici 10 ani trupele franceze ajutate de observațiile

realizate din balon reușesc să îi învingă pe prusaci pe câmpul bătăliei de la Valmy.

Pe 16 iunie 1861, Thaddeus Lowe, un bărbat în vârstă de 28 de ani din New Hampshire, a

plutit aproximativ 152 de metri deasupra Casei Albe, aflându-se într-un balon cu aer cald proiectat

de el însuși. „Acest punct de observare acoperă o arie de 80 de km în diametru – orașul cu

împrejurimile lui reprezintă o priveliște frumoasă”, acestea au fost vorbele scrise de Lowe într-o

telegramă adresată lui Abraham Lincoln, reprezentând primul mesaj electronic trimis din aer la sol.

Vorbele lui Thaddeus Lowe rămân valabile și în zilele noastre. Observarea aeriană are o

istorie îndelungată și prezintă o mare realizare în toate sensurile cuvântului.

2.1. Generalități

O dronă reprezintă un quadcopter, un aeromodel quadrotor, care este ridicat de la sol și

propulsat cu ajutorul a patru motoare, fiecare având montat vertical o elice. Majoritatea dronelor

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Laurent_d%27Arlandes

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Fran%C3%A7ois_Pil%C3%A2tre_de_Rozier

80

folosesc două seturi de elice identice fixe, două dintre ele funcționând în sens orar și celelalte două

în sens antiorar.

Controlul dronei se realizează prin variația ratei de rotație a unuia sau mai multor

motoare, schimbând astfel sarcina cuplului și caracteristicile de tracțiune. Drona este controlată de

la sol cu ajutorul unei telecomenzi. Imaginea captată de camera montată pe dronă poate fi redată

pe telefon, tabletă, calculator sau un monitor care este conectat la un sistem de emisie-recepție,

însă modul și tehnologia sistemelor de transmitere a imaginilor diferă de la un model la altul.

Dronele pot fi utilizate atât în aer liber, cât și în spații închise datorită dimensiunilor reduse și

manevrabilității foarte bune oferite de sistemele electronice și electromagnetice utilizate în

stabilizarea acestora.

În ultimul deceniu, tehnologiile au evoluat până în punctul în care dronele au ajuns să fie

de dimensiuni foarte mici, ușoare și ieftine suficient pentru a permite democratizarea dramatică a

observării aeriene.

Aeronavele de mici dimensiuni sunt acum capabile de zbor și de colectare a informațiilor

cu o intervenție umană minimă și fără necesitatea unui echipaj la bord. Aceste avioane, care

variază pe scară largă în mărime, costuri și rezistență, sunt cunoscute ca drone, vehicule aeriene

fără pilot (UAV), sisteme aeriene fără pilot (UAS) sau vehicule aeriene pilotate de la distanță

(RPAVs).

Nu există o linie de demarcație clară între drone și avioanele pilotate de echipaje umane

deoarece automatizările au devenit foarte importante la un avion cu pilot.

Fig. 1 – Sensul de rotație a motoarelor dronei

3. BENEFICII ȘI MODURI DE UTILIZARE

În ultima perioadă de timp, dronele, cunoscute și sub denumirea de „vehicule aeriene fără

pilot”, reprezintă atât în domeniul militar, cât și în cel civil cea mai importantă inovație. În general,

informaţiile referitoare la drone sunt ţinute cât se poate de departe de ochii publicului; puţinele

lucruri care se cunosc sunt culese din diferite surse şi asamblate de jurnalişti şi istorici din

domeniul aviaţiei.

Tehnologiile necesare construirii de drone par să se fi născut dintr-o cerinţă de aparate de

zbor fără echipaj, capabile de misiuni periculoase şi secrete. Un alt obiectiv a fost efectuarea de

zboruri pe vreme rea şi în zone ostile unde riscul pierderilor umane era mare. Alte avantaje ale

folosirii dronelor sunt: preţul mai mic decât al aeronavelor cu echipaj, greutatea mai mică,

posibilitatea de a încărca mai mult combustibil în locul pilotului ceea ce înseamnă mai multe ore

de zbor odată, ca şi faptul că astfel de dispozitive pot îndeplini unele misiuni pe care un pilot nu ar

vrea să le efectueze.

81

Dacă până acum câțiva ani dronele erau utilizate doar în teatrele de război, ele ar putea fi

utilizate din ce în ce mai des și în viața de zi cu zi, astfel devenind omniprezente. Termenul de

„dronă” era folosit doar în context militar indicând ideea de defensivă militară. Datorită

îmbunătățirii tehnologiei și nivelului de producție mărit, prețul de cumpărare al unei drone a scăzut

fiind accesibil și persoanelor civile astfel încât termenul de dronă a fost preluat și utilizat foarte des

în toate limbile pământului. „Unmanned aerial vehicles” sunt recunoscute drept instrumente

experimentale sau sunt asociate cu tehnologii ce țin cu desăvârșire de industria militară.

Pilotarea dronelor se face mult mai ușor decât în cazul avioanelor civile sau a celor de

luptă, excepția de la regulă fiind aceea când se confruntă cu viteze foarte mari a curenților de aer.

Ceea ce diferențiază dronele de alte aparate de zbor fără pilot este în primul rând

dimensiunea și greutatea foarte redusă, apoi faptul că alimentarea cu energie se face de la o baterie

sau pe baza propriilor metode de a produce energie și foarte rar prin metode ce includ combustia.

Vehiculele aeriene fără pilot pot fi dotate cu o varietate de echipamente de supraveghere,

urmărire, camere de termoviziune, senzori chiar şi arme letale şi non-letale. Greutatea lor variază

de la 0,42 kg la 15,300 kg, însă domeniul dronelor este în plină dezvoltare, iar aceste valori se

modifică mereu.

Indiferent dacă ne raportăm la Inspectoratele pentru Situații de Urgență, Serviciul Mobil

de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD), Departamentul pentru Situații de Urgență sau

orice altă structură a statului român ce acționează contra cronometru, timpul reprezintă cel mai

mare dușman, iar baremul de notare este reprezentat de timpul de răspuns care trebuie să fie foarte

mic.

Situația de urgență reprezintă un eveniment excepțional, cu caracter nonmilitar, care prin

amploare și intensitate, amenință viața și sănătatea populației, mediul înconjurător, valorile

materiale și culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare

adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al

forțelor și mijloacelor implicate.

Situația potențial generatoare de situații de urgență reprezintă un complex de factori de

risc care, prin evoluția lor necontrolată și iminența amenințării, ar putea aduce atingere vieții și

sănătății populației, valorilor materiale și culturale importante și factorilor de mediu.

Cu ajutorul acestei recente tehnologii, riscurile care influențează timpul de răspuns pot fi

reduse; ele, în marea majoritate sunt reprezentate de: obstacole întâlnite pe teren, restricții de zbor

și lipsa de timp. De asemenea, dronele permit supravegherea rapidă a situațiilor periculoase,

analiza și evaluarea riscurilor, oferă informații centrelor de comandă reușind să fie utilizate mai

ieftin decât elicopterele și avioanele convenționale oriunde pe glob.

Aparatele aeriene fără pilot pot oferi o vedere de ansamblu pe zone întinse și la viteze de

neegalat, fiind ca un ochi pe cer, sprijinind misiunile de căutare și salvare a persoanelor dispărute.

Găsirea obiectelor, dar, în special, a oamenilor pe timp de noapte a devenit posibilă cu utilizarea

unor senzori termici care permit detectarea mișcării și căldurii emise de corp. Pentru diminuarea

numărului de personal, tehnică și utilaje necesare pentru reușita unor astfel de intervenții, dronele

reduc timpul, costurile și riscurile misiunilor.

Datele și informațiile exacte sunt esențiale în luarea deciziilor mai ales atunci când

iminența producerii unui dezastru amenință mijloacele de viață ale comunității. Dronele transmit

imagini în timp real cu privire la orice incident, atât în aer liber, cât și în spații închise, efectuează

zboruri direct asupra locurilor afectate chiar și la altitudini foarte joase pentru a oferi echipelor și

echipajelor de pe teren fotografii și înregistrări de înaltă rezoluție, prețioase pentru realizarea

planificării intervenției și darea unor ordine precise.

Analiza situațiilor operaționale se poate face pe baza unei imagini de ansamblu care poate

fi obținută numai prin utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot. Această prezentare generală poate

oferi echipajelor de intervenție informațiile necesare despre problema stabilității structurii

construcțiilor în cazul unui incendiu sau în urma producerii unui seism major, ceea ce conduce la

evaluarea riscurilor și evitarea prăbușirii clădirii, pentru siguranța echipajelor de intervenție și

persoanelor a căror viață este periclitată. Mijloacele de stingere pot fi îndreptate să acționeze mai

82

întâi în zonele critice eliminându-se astfel potențialul de a pierde timp și resurse, astfel avem parte

de un management eficient al intervenției.

Dacă până acum câțiva ani tornadele, inundațiile, căderile abundente de zăpadă,

incendiile de pădure și secetele erau considerate fenomene meteo extreme, acestea vor deveni ceva

normal în viitor fiind provocate de schimbările climate, necesitând tehnologii de ultimă oră pentru

monitorizare și răspuns.

Dronele sunt mult mai performante și mai sigure decât piloții când ne raportăm la trecerea

prin perdele de fum generate de incendiile de pădure. Acestea sunt înzestrate cu senzori în

infraroșu și pot furniza date cu privire la intensitatea și direcția incendiului. Direcția de propagare

a unui incendiu se poate schimba de la o secundă la alta din cauza influenței curenților de aer, în

schimb această problemă nu va mai fi curentă deoarece informațiile recepționate de senzorii dronei

sunt actualizate în timp real. Majoritatea incendiilor de pădure se produc în zone în care acoperirea

pentru serviciile mobile de internet și voce este redusă, în acest caz UAV-ul va rămâne în zbor și

va putea oferi servicii mobile pentru utilizarea telefoanelor inteligente, tabletelor și laptopurilor

pentru menținerea în permanență a fluxului informațional și a transmisiei de date.

Pompierii și guvernele încearcă să reducă pierderile și efortul cauzat de incendiile de

pădure prin prevenirea acestora. De obicei, este trecută cu vederea faza de detecție care ar putea

face diferența ca o tehnologie revoluționară. Din punct de vedere uman, social și economic

costurile provocate de incendiile de pădure sunt ridicate și devin din ce în ce mai mari.

Riscul și frecvența de producere a incendiilor de pădure este într-o continuă creștere din

cauza schimbărilor climatice și managementului slab al terenurilor agricole care permit

acumularea de materiale combustibile și dezvoltarea necontrolată a vegetației sălbatice.

Marea majoritate a incendiilor de acest tip se produc în interiorul sau în zona pâlcurilor de

pădure din apropierea zonelor urbane, în zona de delimitare acolo unde se produce intersecția între

zona de pădure și zona urbană.

Deoarece costurile produse de intervențiile pentru stingerea incendiilor de pădure cresc

foarte mult și foarte repede, în mod regulat guvernele cheltuiesc mai mult decât bugetul pe care îl

au alocat, adesea fiind nevoite să împrumute fonduri atribuite pentru prevenirea incendiilor de

pădure.

Chiar dacă bugetul alocat pentru prevenirea inteligentă a incendiilor de pădure va crește,

incendiile vor continua să fie o problemă, iar linia de mijloc între prevenire și intervenție o

reprezintă detecția.

Depistarea precoce este foarte importantă pentru eficiența intervențiilor la incendiile de

pădure. Dacă un incendiu este detectat mult mai târziu, el are timp să se dezvolte foarte mult.

Costurile vor fi direct proporționale cu timpul pierdut până la observarea incendiului, deoarece

permit acestuia să se dezvolte în unele cazuri mai presus de suprafața care poate fi combătută de

echipajele de intervenție. Inspectoratele pentru Situații de Urgență de regulă admit ideea că un

incendiu de pădure ar trebui detectat în maximum 15 minute de la inițiere în funcție de condițiile

meteo.

Intervenția la incendiile de pădure se bazează adesea pe informațiile adunate cu ajutorul

metodei observației vizuale de către pompierii specialiști în intervenția și stingerea incendiilor de

pădure. Aceste informații sunt influențate negativ de estimările greșite ale oamenilor asupra

suprafeței de fond forestier afectat, stabilirii locul de inițiere, vitezei și direcției de propagare a

incendiului din cauza norilor de fum dens degajați în urma arderii materialului lemnos. Dronele

pot juca un rol important în intervenția la incendiile de fond forestier, unde în prealabil au fost

utilizate cu succes pentru detectarea, localizarea și observarea incendiilor.

În mod tradițional recunoașterea, analiza informațiilor necesare bunei desfășurări a

intervenției, pentru stingerea incendiilor se face de către comandantul intervenției, direct pe teren

sau prin examinarea datelor primite de la punctele de observare, sateliți sau alte mijloace. Recent,

sistemele aeriene fără pilot sunt folosite pentru a avea o privire de ansamblu asupra modului de

manifestare a incendiului și pentru o mai bună gestionare a forțelor și mijloacelor.

83

Fig. 2 – Imagine transmisă de o dronă, ce reflectă privirea de ansamblu

de la locul intervenției

Un ajutor pentru Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare și cel de

Ambulanță, care au fost mereu în pas cu tehnologia, este dat de către tehnologia inovatoare utilizată în domeniul dronelor, care ar putea schimba viitorul medicinei de urgență. Potrivit evaluării activității desfășurate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în anul 2015, s-a intervenit la 342.161 solicitări de asistență medicală de urgență și descarcerare reprezentând 86% din totalul intervențiilor, având un timp mediu de intervenție în ceea ce privește asistența medicală de urgență de 57 minute.

Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD) au acţionat, în medie, la 937 cazuri pe zi, acordând prim ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă unui număr de 317.815 adulţi şi 32.821 copii, pentru următoarele afecţiuni: medicale generale – 46%, traumatisme – 26%, prim ajutor la accidente rutiere – 5%, intoxicaţii – 5%, boli cardiace – 6%, probleme neurologice-psihiatrice – 6%, precum şi alte afecţiuni – 6%. În ceea ce priveşte tipul acţiunilor SMURD, 98% din total îl reprezintă primul ajutor medical calificat, iar 2% asistenţa persoanelor.

Faţă de anul 2014, numărul cazurilor de urgenţă la care au participat echipajele SMURD a crescut cu 11%, iar cel al persoanelor asistate cu 12%.

Timpul mediu de răspuns al echipajelor SMURD a fost de 11 minute, menţinându-se constant faţă de anul precedent. Cele mai multe intervenţii SMURD au fost efectuate de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti – Ilfov contabilizând 68.892 (aproximativ 23% din totalul intervențiilor SMURD).

Fig. 3 – Dronă medicală în poziție de transport (stânga)

și în poziție de decolare, zbor și transport (dreapta)

84

Aproximativ 50.000 de oameni mor anual în România în urma unui stop cardiorespirator,

majoritatea având loc în spații publice, iar rata de supraviețuire în urma unui stop

cardiorespirator este de 3%. După primele două minute în care persoana se află în

stop cardiorespirator, șansele de supraviețuire scad cu aproximativ 10% la fiecare minut.

Principalul motiv pentru rata mică de supraviețuire este timpul necesar serviciilor de urgență să

ajungă la fața locului și lipsa cunoștințelor generale privind acordarea primul ajutor medical de

către cetățeni. În ultimul deceniu a existat un impuls pentru dotarea spațiilor publice cu

defibrilatoare automate, de exemplu, defibrilatoare de acest tip sunt montate în unele stații de

metrou din București.

Un nou concept de acordare a primului ajutor cu vehicule fără capacitate de transport a

fost lansat bazându-se pe proprietățile tehnico-tactice ale vehiculelor aeriene fără pilot, respectiv

ale dronelor. Aceste aparate de zbor fără pilot sunt destinate intervenției rapide și acordării

primului ajutor la locul accidentului, în special în zonele centrale ale aglomerărilor urbane sau în

zonele cu acces limitat pentru îmbunătățirea timpilor de intervenție care, în general, sunt

influențați de traficul rutier.

Drona medicală poate interveni pe o distanță de până la 12 km în aproximativ un minut,

atingând viteze de peste 120 km/h, este construită în mare parte din elemente din carbon și este

complet autonomă.

Drona este concepută pentru a transporta un defibrilator semiautomat compact,

medicamente, pansamente, o pătură și alte echipamente care pot face diferența între viață și

moarte. Din punct de vedere constructiv este dotată cu un microfon și un difuzor pentru a se putea

face legătura între persoana/persoanele de la locul intervenției și dispecerat pentru a se primi

informații de specialitate în privința acordării primului ajutor medical și folosirii defibrilatorului

automat. Aceasta mai este dotată și cu sistem GPS, cu ajutorul căruia este direcționată la locul

intervenției pe baza detaliilor și indicațiilor despre adresa unde se află victima oferite atât de către

apelantul serviciului de urgență, cât și prin localizarea apelului.

Persoana din preajma victimei nu mai are nevoie de telefon de îndată ce drona ajunge la

locul intervenției, deoarece comunicarea se realizează prin intermediul microfonului, difuzorului și

camerei atașate dronei. Având mâinile libere, apelantul poate să pună victima în decubit dorsal și

să poziționeze capul în hiperextensie, de asemenea poate pregăti defibrilatorul pentru resuscitare

fiind monitorizat și îndrumat în timp real de un doctor, cu ajutorul conexiunii audio-video.

Avantajul principal al dronelor este că pot ajunge mult mai rapid decât o motocicletă sau

o ambulanță la o intervenție. O ambulanță SMURD ajunge în 8 minute la locul unde este solicitată,

pe când timpul mediu pentru o motocicletă este de aproximativ 3-5 minute, ambele fiind surclasate

de aeronavele fără pilot. Dronele-ambulanță sunt o soluție de progres, benefică pentru reducerea

timpilor de intervenție, îmbunătățirea serviciilor medicale de urgență pentru îngrijirea pacientului

reducând în același timp costurile operaționale. O astfel de aeronavă poate parcurge distanțe de

peste 10 ori mai mari decât cele parcurse de un autovehicul convențional folosit pentru acordarea

primului ajutor, având costuri considerabil mai mici de achiziție și de întreținere. Acest lucru

oferă economii atât pe termen scurt, cât și lung, având costuri de mentenanță reduse prin

reducerea uzurii autovehiculelor din prima linie. În afară de economiile de costuri, timpi de

răspuns îmbunătățiți și un impact redus asupra mediului înconjurător, cel mai mare avantaj al

dronei-ambulanță este faptul că îndeplinește obiectivul numărul unu al oricărui sistem de asistență

medicală de urgență: îmbunătățirea calității serviciilor de îngrijire a pacientului.

4. CONCLUZII

Dronele au multiple întrebuințări atât în domeniul civil, cât și militar, fiind avantajoase în

primul rând din punct de vedere al costurilor de achiziție și întreținere scăzute. Evoluția din

domeniul tehnologic arată în mod convingător că dronele pot avea o aplicabilitate însemnată în

ceea ce privește modul de monitorizare, gestionare și intervenție a situațiilor de urgență. Utilizarea

acestor echipamente de recepție-emisie sol-aer simplifică modul de transmitere a datelor ceea ce

85

conduce la o îmbunătățire importantă în privința luării deciziilor în cazul producerii situațiilor de

urgență. Managementul situațiilor de urgență va fi influențat și va depinde de noile tehnologii

utilizate pentru planificarea modului în care va fi gestionată situația de urgență, cât și acțiunea

efectivă în situații de urgență.

Bibliografie

[1] http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/133-arhiva-revistei/cuprins/

229-cugetari-nr-11.

[2] Hotărârea Guvernului României nr. 912 din 2010 publicată în Monitorul Oficial

nr. 633 din 08.09.2010. (H.G.R. nr. 912/2010 pentru aprobarea procedurii de autorizare

a zborurilor în spaţiul aerian naţional, precum şi condiţiilor în care decolarea şi

aterizarea aeronavelor civile se pot efectua şi pe alte terenuri sau suprafeţe de apă decât

aerodromurile certificate, cu modificările și completările ulterioare).

[3] Evaluarea activităţii desfăşurate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în

anul 2015, http://www.igsu.ro/documente/informare_publica/evaluari/Evaluare-IGSU-

2015.pdf.

[4] Automatic Forest Fire Monitoring and Measurement using Unmanned Aerial Vehicles,

https://www.upo.es/isa/lmercab/publications/papers/ICFFR10_Merinoetal.pdf.

[5] http://www.alecmomont.com/projects/dronesforgood/.

http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/133-arhiva-revistei/cuprins/%20229-cugetari-nr-11

http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/133-arhiva-revistei/cuprins/%20229-cugetari-nr-11

http://www.igsu.ro/documente/informare_publica/evaluari/Evaluare-IGSU-2015.pdf

http://www.igsu.ro/documente/informare_publica/evaluari/Evaluare-IGSU-2015.pdf

https://www.upo.es/isa/lmercab/publications/papers/ICFFR10_Merinoetal.pdf

http://www.alecmomont.com/projects/dronesforgood/

86

EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU

LA O ȘCOALĂ

Student cap. Bogdan TATU

Lector univ. dr. ing. lt. col. Ștefan-Nicolae TRACHE


Abstract:

The paper aims to present a simulation conducted by the author for the risk of

fire to a school.

In accordance with the Law no. 307/2006 on protection against fire and the

MAI Order no. 163/2007 for the approval of the General Norms for fire

protection any public institution must establish technical and organizational

measures in the work.

Keywords: School Fire, Risk, Technical and Organizational Measures

1. INTRODUCERE

În conformitate cu Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și Ordinul

MAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor orice

instituție publică, prin măsuri tehnice și organizatorice stabilite și puse în aplicare trebuie:

să prevină și să reducă riscurile de incendiu;

să asigure condiții pentru limitarea și dezvoltarea incendiilor;

să asigure protecția utilizatorilor și a forțelor care acționează la intervenție;

să asigure protecția bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență

determinate de incendiu.

Conform art. 17 din OMAI nr. 163/2007, conducătorul instituției emite acte de autoritate

cum ar fi dispozițiile privind modul de organizare și de stabilire a responsabilităților privind

apărarea împotriva incendiilor, iar conform art. 18, unul din documentele care trebuie întocmite

este Planul de analiză și acoperire a riscurilor.

Conform art. 38 din OMAI nr. 163/2007, orice instituție publică trebuie să asigure prin

măsuri și reguli specifice cerinței esențiale „securitate la incendiu” amplasarea, proiectarea,

execuția și exploatarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor, precum și performanțele și

nivelurile de performanță în condițiile unui incendiu la structurile construcțiilor, produselor pentru

construcții, instalațiilor aferente construcțiilor și instalațiilor de protecție la incendiu.

Securitatea la incendiu are drept obiectiv reducerea riscului de incendiu care, conform

art. 39 din OMAI nr. 163/2007 se realizează prin:

asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în faza de proiectare și execuție și

menținerea acestora la parametrii proiectați pe timpul exploatării;

echiparea și dotarea construcțiilor și instalațiilor cu mijloace tehnice de apărare

împotriva incendiilor;

organizarea activității de apărare împotriva incendiilor;

asigurarea intervenției pompierilor în cazul producerii unor incendii.

87

1.1. Baza legală

La elaborarea prezentei documentații s-au avut în vedere următoarele prevederi

documentare:

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor:

art. 16 lit. d) prin care ministerele și celelalte organe ale administrației publice centrale

sunt obligate pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să

stabilească metodele și procedurile pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de

incendiu specifice domeniului de competență;

art. 18 lit. d) prin care ministerele și celelalte organe ale administrației publice centrale,

trebuie să stabilească pe baza metodologiei elaborate de către Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență, metode și proceduri pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu,

specifice domeniului de competență;

art. 19 lit. b) prin care este stabilită obligația administratorului, conducătorului

instituției, utilizatorului și salariatului de a asigura identificarea și evaluarea riscului de incendiu

din unitatea sa de a asigura corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu nivelul

riscurilor;

art. 29 care stabilește că examinarea sistematică și calificată pentru evaluarea și

controlul riscului de incendiu se face în toate fazele de proiectare, execuție și pe întreaga durată de

existență a construcțiilor și amenajărilor de orice tip;

art. 44 pct. IV lit. d) în care neîndeplinirea obligației de la art. 19 lit. b) constituie

contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 la 500 RON.

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 163/28.02.2007:

art. l1: Actele de autoritate și documentele specifice privind apărarea împotriva

incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administrației publice centrale sunt:

c) metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu

specifice domeniului de competență;

art. 16: Documentele și evidentele specifice apărării împotriva incendiilor la unitățile

administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puțin:

a) planul de analiză și acoperire a riscurilor;

art. 18: Documentele și evidențele specifice apărării împotriva incendiilor ale

operatorilor economici/instituțiilor trebuie să cuprindă cel puțin:

a) planul de analiză și acoperire a riscurilor al unității administrativ-teritoriale, în

partea ce revine operatorului economic/instituției;

d) documentația tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu,

identificarea și analiza riscurilor de incendiu etc.;

art. 40 (1) care definește riscul de incendiu. Ordinul Ministrului de Interne nr. 210/21.05.2007 care a aprobat Metodologia privind

identificarea, evaluarea și controlul riscului de incendiu și unde au fost menționați:

factorii de determinare a riscului de incendiu;

natura surselor de aprindere;

metodele de evaluare a riscului de incendiu existent (calitative, matematice, analitice, grafice și combinate etc.);

măsurile pentru controlul riscului de incendiu;

prin art. 31(1) s-a stabilit că persoanele fizice și juridice care desfășoară activități de identificare și evaluare a riscului de incendiu trebuie să fie atestate și calificate în baza standardelor ocupaționale.

Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajărilor Teritoriului nr. 27 (N) din

07.04.1999 pentru aprobarea normativului de siguranță la foc al construcțiilor P 118/99 în care, la

art. 2.1.1. la 2.1.3 se precizează că proiectantul trebuie să stabilească nivelurile de risc de incendiu.

la art. 1.2.46. se definește riscul de incendiu pentru clădiri civile și pentru cele cu

activități de producție și depozitare;

88

la art. 2.1.3. la 2.1.6. stabilește nivelurile de risc de incendiu (mic, mijlociu, mare)

precum și categoriile de risc de incendiu: A, B, C, D, E).

1.2. Definiția termenilor

a. Managementul riscului de incendiu – este un proces complex care utilizează resurse

umane și materiale în scopul abordării științifice a tratării riscurilor și include următoarele faze:

identificarea factorilor de risc;

evaluarea riscului;

controlul riscului;

finanțarea riscului.

b. Identificarea factorilor de risc de incendiu – este cea mai importantă fază a

managementului riscului și constă în identificarea pericolelor potențiale care există la nivelul

instituției/obiectivului analizat;

c. Evaluarea riscurilor de incendiu – este procesul de estimare și cuantificare a riscului

asociat unui sistem, determinat pe baza probabilității de producere, a consecințelor lui și de

comparare a acestuia cu un nivel de risc de incendiu acceptat.

d. Controlul riscurilor de incendiu este faza a treia a managementului riscului de

incendiu și reprezintă ansamblul măsurilor constructive tehnice și organizatorice destinate

menținerii/reducerii riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite, reducerea la minim a

consecințelor expunerii la pierderi.

Riscul de incendiu - modalități de cuantificare, conform P 118:

În funcție de densitatea sarcinii termice - q.

mare – q > 840 MJ/m²;

mijlociu – q = 420 – 840 MJ/m;

mic – q < 420 MJ/m².

În funcție de destinația/funcțiunea spațiilor din clădirile civile:

mare – se utilizează sau se depozitează materiale sau substanțe combustibile (arhive,

biblioteci depozite, parcaje etc.);

mijlociu – se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice etc.);

mic – celelalte încăperi sau spații.

La construcții de producție și/sau de depozitare, categoriile de pericol de risc de

incendiu sunt:

foarte mare – posibilități de explozie volumetrică; categoriile A+B;

mare – posibilități de incendiu/ardere, categoria C;

mediu – existența focului deschis în absența materialelor combustibile; categoria D;

mic – materiale incombustibile sau combustibile în stare de umiditate înaintată,

categoria E.

2. NOȚIUNI GENERALE

Clădirile pentru învățământ (preșcolar, școlar și învățământ superior) vor îndeplini

nivelele de performanță admise în reglementările tehnice specifice și prevederile normativului.

Amplasarea clădirilor, de regulă, se realizează independent, la distanță față de clădirile

învecinate cu altă destinație. Atunci când se alipesc sau comasează cu alte destinații, se

compartimentează corespunzător. Nu este admisă amplasarea clădirilor pentru învățământ în

apropierea unor clădiri sau instalații cu pericol de incendiu sau explozie.

Clădirile de învățământ se proiectează și se realizează în conformitate cu prevederile

generale, comune și specifice de siguranță la foc, potrivit reglementărilor tehnice de specialitate,

asigurându-se îndeplinirea condițiilor și nivelelor de performanță admise, diferențiate în funcție de

vârsta utilizatorilor și programele funcționale de învățământ.

89

Încăperile cu risc mijlociu de incendiu (laboratoare, depozite, ateliere-şcoală etc.) vor fi dispuse, pe cât posibil, izolat față de spațiile cu aglomerări de persoane sau separate prin elemente CO (CA1) rezistente la foc, alcătuite și realizate corespunzător densității sarcinii termice și a riscului de incendiu.

În condițiile asigurării funcționalității specifice, se vor lua măsuri de limitare a surselor potențiale de izbucnire a incendiilor și reducerea materialelor și a substanțelor combustibile din spațiile și zonele accesibile utilizatorilor.

Spațiile auxiliare anexe (centrale termice, stații tehnice, gospodării de combustibil, grupuri electrogene etc.) aferente clădirilor de învățământ, de regulă, se dispun independent sau atunci când se comasează sau grupează cu construcția de învățământ se separă prin pereți și planșee CO (CA1) rezistente la foc conform reglementărilor tehnice, având accese total separate de cele ale utilizatorilor-copii. În spațiile auxiliare și anexe ale clădirii de învățământ se vor respecta regulile și măsurile specifice de protecție, în funcție de destinația și riscul de incendiu al acestora.

Folosirea sau depozitarea lichidelor ori a gazelor combustibile în alte locuri decât cele special amenajate și în cantitățile stabilite, precum și fără îndeplinirea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor specifice acestora, sunt strict interzise.

De regulă, clădirile de învățământ se realizează din materiale și elemente de construcție CO (CA1) și rezistente la foc, asigurându-se condițiile de corelație între grad, aria construită ai numărul de niveluri stabilite în normativ (art. 3.2.4. și 3.2.5.). Utilizarea materialelor și a elementelor de construcție combustibile este admisă în condițiile normativului și ale reglementărilor tehnice specifice.

2.1. Părțile principale ale clădirilor

Ținând seama de alcătuirea constructivă și rolul structurii, se evidențiază două părți

principale ale clădirilor: infrastructura și suprastructura. Infrastructura clădirii, situată sub cota ± 0,00, cuprinde fundațiile, elementele

constructive ale subsolului și planșeul peste subsol, respectiv numai fundațiile în cazul clădirilor fără subsol.

Executată în bună parte sub nivelul terenului natural, infrastructura vine în contact direct cu terenul asigurând încastrarea în teren și stabilitatea întregii construcții. Prin intermediul fundațiilor, infrastructura transmite terenului de fundare toate încărcările care acționează asupra construcției.

În cazul construcțiilor situate pe terenuri în pantă, infrastructura se poate realiza sub

formă de trepte. Suprastructura clădirii cuprinde toate componentele constructive (verticale și orizontale)

situate deasupra cotei ± 0,00 m, inclusiv acoperișul. Suprastructura se realizează din elemente care au rolul de a crea spațiile necesare desfășurării proceselor funcționale sau tehnologice, spațiul construit fiind delimitat în plan orizontal în încăperi de către pereți și pe verticală în niveluri de către planșee. Pereții de pe conturul clădirii, prevăzuți cu ferestre, sunt pereți exteriori (sau de închidere). În cazul existenței subsolurilor, primul planșeu se numește planșeul de subsol, iar ultimul, planșeul de pod sau planșeul-terasă, în funcție de modul de rezolvare constructivă a acoperișului. Planșeele intermediare se numesc planșee curente.

Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel: P+n în cazul clădirilor fără subsol, respectiv S+P+n în cazul clădirilor cu subsol, notațiile S, P și n desemnând subsolul, parterul (primul nivel) și numărul de etaje. În cazul clădirilor pe terenuri în pantă, cota ± 0,00 m se poate fixa la nivelul unde se realizează accesul principal în clădire sau cel mai jos nivel cu procese funcționale specifice clădirii respective (de exemplu, camere de locuit), care se consideră parterul clădirii.

Circulația pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul scărilor. La clădirile civile (de locuit, administrative etc.) cu peste patru etaje se prevăd și lifturi, iar la clădirile industriale prevederea lifturilor este determinată de procesele tehnologice, indiferent de numărul de niveluri.

90

La unele clădiri etajate, se prevăd, la parter, spații mari care necesită înălțimi mai mari

decât ale nivelului curent (de exemplu, holul). În multe situații, aceste spații se dezvoltă numai pe

o anumită porțiune a parterului și atunci pe porțiunea rămasă se prevede un etaj parțial care se

numește mezanin (notat cu M), primul etaj fiind nivelul situat peste parter și mezanin. Acoperișul

este elementul (sau subansamblul) realizat la partea superioară a clădirilor, fiind cu pod sau de tip

terasă. În cazul construcțiilor care nu adăpostesc procese funcționale sau tehnologice (poduri,

rezervoare, estacade etc.), părțile principale sunt aceleași: infrastructura (formată din fundații) și

suprastructura (care este chiar construcția propriu-zisă).

2.2. Elementele componente ale clădirilor

Întreaga clădire, atât infrastructura, cât și suprastructura, este formată din elemente de

construcție.

O parte din elemente alcătuiesc structura de rezistență a clădirii și se numesc elemente de

rezistență sau elemente structurale; o altă parte nu contribuie la realizarea structurii de rezistență

(numite elemente nestructurale), rolul lor fiind hotărâtor în realizarea spațiilor corespunzătoare

(estetic și igienic) pentru desfășurarea proceselor funcționale sau tehnologice. De asemenea, pentru

buna funcționare a clădirilor sunt necesare instalațiile de apă, încălzire, electrice, ventilare,

climatizare etc., acestea fiind, de asemenea, elemente nestructurale.

A) Elemente structurale formează, în ansamblu, structura de rezistență a clădirii. Fiecare

element structural preia încărcările ce-i revin, în funcție de poziția sa concretă în structură. Prin

îmbinări se asigură legăturile dintre elementele structurale și conlucrarea acestora în cadrul

structurii, care sub acțiunea încărcărilor ce revin întregii construcții se comportă ca o structură

spațială complexă.

Încărcările verticale (sau gravitaționale) sunt preluate de elementele structurale

orizontale și transmise elementelor verticale care, la rândul lor, le transmit fundațiilor și acestea

mai departe terenului de fundare.

B) Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat în spațiile construite,

în conformitate cu specificul proceselor funcționale sau tehnologice. În funcție de rolul funcțional,

elementele nestructurate pot fi: de compartimentare, închidere, izolare, etanșare și finisaj, precum

și elementele de instalații.

Bibliografie

[1] http://www.nofire.ro/servicii/evaluare-risc-de-incendiu.html?adwords

[2] http://www.scritub.com/diverse/INCENDIUL-RISCUL-DE-INCENDIU-S33791.php

[3] http://www.igsu.ro/documente/SVPSU/standarde/Evaluator-risc-incendiu.pdf

http://www.nofire.ro/servicii/evaluare-risc-de-incendiu.html?adwords

http://www.scritub.com/diverse/INCENDIUL-RISCUL-DE-INCENDIU-S33791.php

http://www.igsu.ro/documente/SVPSU/standarde/Evaluator-risc-incendiu.pdf

91

ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA

INCENDIILOR LA LOCUL DE MUNCĂ

Student frt. Cornel OPREA

Student cap. Victor ONICIUC



Abstract:

This article presents the goal of fire safety management at the workplace,

which consists in ensuring that all of the employees know how to act in both

cases of fire prevention and fire extinction.

Keywords: Fire Safety, Management, Employees

1. INTRODUCERE

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă are ca obiectiv

principal asigurarea pentru colectivul de salariaţi a condiţiilor care să permită acestora ca pe baza

cunoştinţelor de care dispun şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie să acţioneze pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea

bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii,

explozii, avarii sau accidente tehnice. [3]

Organizarea apărării împotriva incendiilor constă în:

a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice

care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor

care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a

incendiilor;

b) organizarea intervenției de stingere a incendiilor;

c) afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor;

d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea

planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;

e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea

propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;

f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor

inscripţii ori mijloace de atenţionare. [2]

Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva

incendiilor în unităţile structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit

prevederilor Legii nr. 307 din 2006 cu modificările și completările ulterioare, pe baza normelor

aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale

şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu

atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, pot desemna din

rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul

apărării împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată,

în condiţiile legii.

92

2. IDENTIFICAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

Pentru operatorii economici (microîntreprinderile – cu mai puțin de 10 angajaţi,

CA 2 mil. E)/instituţii şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniul reglementat de

o autoritate, administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură

organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelor documente:

a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de

muncă;

b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;

c) organizarea instruirii personalului;

d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcționării ori utilizării

construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la

incendiu;

e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul

şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale. [1]

În conformitate cu art. 22 din „Ordinul nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea

normelor generale de apărare împotriva incendiilor”, locurile de muncă sunt definite astfel:

Prin loc de muncă, în înțelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înțelege:

1. secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea;

2. depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;

3. atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi altele

asemenea;

4. utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie

carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a

buteliilor cu GPL pentru consumatori;

5. sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi

complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;

6. unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele

asemenea;

7. compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru

birouri, cu destinaţie financiar-bancară;

8. clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii:

spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;

9. bibliotecă, arhivă;

10. clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul,

supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor,

studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;

11. lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;

12. clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de metrou;

13. fermă zootehnică sau agricolă;

14. punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;

15. amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.

93

Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice precizate mai sus asigură

conform Legii nr. 307 din 2006, următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva

incendiilor:

a) documentaţia tehnică specifică, în conformitatea cu legiea: scenarii de securitate la

incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;

b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate care au stat la

baza emiterii lor;

c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice

de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;

d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;

e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;

f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;

g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;

h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile

proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea

reglementărilor în domeniu.

Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se actualizează

de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:

a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat

la baza emiterii acestora;

b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;

c) s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul

activităţii. [1]

3. ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Apărarea împotriva incendiilor, în temeiul art. 1 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea

împotriva incendiilor, reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini

organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate,

organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de

producere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor,

în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului

împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

Astfel, în conformitate cu art. 6-11 din Legea nr. 307/2006 cu modificările și completările

ulterioare, sunt stabilite următoarele obligaţii generale:

persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi

dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor,

viaţa, bunurile şi mediul;

persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile

de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea

incendiului;

în cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi

fâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele de care

dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora;

în cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care

deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au

următoarele obligaţii:

să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă

ajutor;

să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru

operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la

bunurile proprii ori ale altor persoane;

94

să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor,

demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea

mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zona

periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor

măsuri.

La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosinţă asupra

bunurilor imobile, precum şi a contractelor de antrepriză, părţile sunt obligate să prevadă expres în

actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce priveşte apărarea împotriva incendiilor.

Pentru limitarea propagării şi stingerea incendiilor, precum şi pentru limitarea şi

înlăturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale

sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile locale, persoanele juridice şi asociaţiile familiale

şi persoanele fizice care desfăşoară individual activităţi economice în condiţiile Legii nr. 300/2004

privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi

economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să

colaboreze între ele, contribuind cu forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe bază

contractuală. Organizarea acţiunilor de colaborare şi procedurile necesare se stabilesc prin

convenţii încheiate între părţi, cu avizul inspectoratelor.

Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii, echipamente tehnologice de

producţie şi de transport au obligaţia să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu

organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a

planurilor de intervenţie în caz de incendiu.[1]

Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă conform art. 5 din

OMAI nr. 163 presupune:

Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă

1. stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

2. elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărâri şi

altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva

incendiilor;

3. elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind

apărarea împotriva incendiilor;

4. organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;

5. planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării,

cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau

dezvoltarea incendiilor;

6. analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

7. elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;

8. îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare,

certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;

9. realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de

alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;

10. asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare

împotriva incendiilor;

11. planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de

incendiu;

12. analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor

şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;

95

13. reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate

de contracte/convenţii;

14. asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de

instruire.

Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea

mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de

muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează,

după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor

juridice respective.

Obligaţiile salariaţilor la locul de muncă:

să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă,

sub orice formă, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor sau de conducătorul locului de muncă, după caz; să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi

echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;

să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;

să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;

să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

4. ORGANIZAREA INTERVENŢIEI DE STINGERE A INCENDIILOR LA

LOCUL DE MUNCĂ

Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:

stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a

personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de

urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi

a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;

stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;

stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor, bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;

organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă,

prezentate anterior, se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi

se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.

96

Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau

de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

Structura-cadru a formularului este prezentată în anexa nr.1 la normele generale de

apărare împotriva incendiilor, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii.

În conformitate cu prevederile art. 26 din O.M.A.I. nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru

aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, intervenţia la locul de muncă în

cazul producerii unui incendiu, presupune executarea operaţiunilor din tabelul următor cu ajutorul

echipelor de primă intervenţie, personalul fiind nominalizat astfel: în timpul programului de lucru,

în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.

Paşi de urmat în cazul producerii unui incendiu:

1. alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin

mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la

serviciul 112;

2. salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor de intervenţie şi

de evacuare;

3. întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a

consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de

către persoanele anume desemnate;

4. acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva

incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a

sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;

5. evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi

deteriorate în timpul intervenţiei;

6. protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului:

temperatură, fum, gaze toxice;

7. verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot

apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute mai sus, nominalizarea se face pentru fiecare

schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.

Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în

zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor

corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.

Fig. 1 – Măsuri specifice planului de evacuare

Echipele de primă intervenţie stabilite în Planul de intervenţie sunt destinate evacuării,

salvării şi acordării primului ajutor medical de urgenţă, stingerea incendiilor în fază incipientă şi

executarea altor acţiuni specifice în cazul producerii unor calamităţi naturale, accidente

tehnologice sau dezastre.

Echipele sunt organizate de către personalul desemnat, la nivelul locurilor de muncă, în

funcţie de activităţile desfăşurate şi persoanele care îşi execută atribuţiile pe locurile respective de

muncă.

PĂSTRAȚI-VĂ CALMUL

ANUNȚAȚI INCENDIUL

LA POMPIERI

ATACAȚI FOCUL CU

STINGĂTOARE

ÎN MEDIU DE FUM

RESPIRAȚI CÂT MAI

APROAPE DE SOL

ÎNCHIDEȚI SAU

ÎNTRERUPEȚI

FOLOSIȚI HIDRANTUL

DE INCENDIU

97

5. INDICATOARE DE SECURITATE

Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare,

prevăzute la art. 23 lit. f) din normele generale de apărare împotriva incendiilor, se execută, se

amplasează şi se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.

În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de

circulaţie internaţională.

Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine

conducătorului locului de muncă.

Angajatorul va aplica prevederile Hotărârii de Guvern nr. 971 din 26.07.2006, privind

cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de

protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul

trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate

cu prevederile prezentei hotărâri, şi să verifice existenţa acesteia.

Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care

conţin o culoare de securitate, astfel:

Culorile utilizate pentru mijloacele de semnalizare

Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări

Roşu

Semnal de interdicţie Atitudini periculoase

Pericol-alarmă Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenţă

Evacuare

Materiale şi echipamente

de prevenire şi stingere a

incendiilor

Identificare şi localizare

Galben sau

galben-oranj Semnal de avertizare

Atenţie, precauţie

Verificare

Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau acţiune specifică

Obligaţia purtării echipamentului

Verde Semnal de salvare sau de

prim-ajutor

Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente, posturi,

încăperi

Situaţie de securitate Revenire la normal

6. INSTRUCŢIUNI SPECIFICE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 23 lit. c) din normele

generale de apărare împotriva incendiilor, se elaborează pentru locurile de muncă stabilite de

administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:

prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;

obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;

regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea

instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi

pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;

evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;

98

prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările,

arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor

de prevenire a acestora.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de

activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să

îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de administrator/conducător.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteză, în

funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.

Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la

cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiuni de apărare

împotriva incendiilor au obligaţia să le studieze, să și le însuşească şi să le aplice.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu

informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări,

dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.

Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data

întocmirii/reviziei şi data aprobării.

7. CONCLUZII

Pentru a preveni și reduce riscurile de producere a incendiilor, dar și pentru a asigura

intervenția operativă de limitare și stingere a acestora în cazul declanșării lor:

persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și

dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor,

viața, bunurile și mediul;

persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile

de urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea

incendiului;

la încheierea actelor de transmitere temporară a dreptului de folosință asupra bunurilor

imobile, precum și a contractelor de antrepriză, părțile sunt obligate să prevadă expres în actele

respective răspunderile ce le revin în ceea ce privește apărarea împotriva incendiilor;

deținătorii și utilizatorii de construcții ori de instalații, echipamente tehnologice de

producție și de transport au obligația de a conlucra cu autoritățile administrației publice și cu

organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea și punerea în aplicare a

planurilor de intervenție în caz de incendiu [4].

Analizând Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor se constată că

instruirea la locul de muncă este o necesitate pentru a preveni și a înlătura incidentele nedorite ce

pot apărea în cazul unui incendiu la locul de muncă și pentru a stabili un regulament de urmat de

către toți angajații privind comportarea la apariția unui incendiu.

Bibliografie

[1] Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

[2] Ordinul nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare

împotriva incendiilor.

[3] http://isuolt.ro/wp-content/uploads/2013/10/brosura3.pdf.

[4] http://forum.pompierii.info/subiect-organizarea-apararii-impotriva-incendiilor-la-locul-

de-munca.

http://isuolt.ro/wp-content/uploads/2013/10/brosura3.pdf

http://forum.pompierii.info/subiect-organizarea-apararii-impotriva-incendiilor-la-locul-de-munca

http://forum.pompierii.info/subiect-organizarea-apararii-impotriva-incendiilor-la-locul-de-munca

99

STINGEREA INCENDIILOR CU ABUR

Student sg. Sorin-Marius CRAIOVEANU

Student sg. Florin PETRACHE

Student sg. Vlad-Ioan BORŞ

Student sg. Evelin CREŢU


Conf. univ. dr. ing. col. Garibald POPESCU

Conf. univ. dr. ing. col. Irina ZGAVAROGEA


Abstract:

This paper presents the use of steam as a fire extinguishing agent, using a

model designed by the paper authors to demonstrate the efficiency of steam fire

suppression systems.

Keywords: Steam, Fire, Fire suppression systems

1. INTRODUCERE

Lucrarea își propune să prezinte o simulare realizată de autori pentru testarea eficienţei de

stingere a incendiilor cu ajutorul unei instalaţii de producere a aburului.

2. INSTALAŢII FIXE DE STINGERE CU ABUR. NOȚIUNI GENERALE

Aburul este o substanţă de stingere utilizată în industria chimică, petrochimică,

de lacuri şi vopsele, în camere de uscare, în staţiile de pompe şi în mai multe tipuri de încăperi

tehnologice.

Instalaţiile de stingere cu abur se folosesc atunci când folosirea altor mijloace de stingere

este contraindicată din punct de vedere tehnico-economic sau nu este eficace.

Efectul de stingere al aburului constă în reducerea concentraţiei de oxigen din spaţiul

incendiat sub limita inferioară de întreţinere a arderii. Eficienţa de stingere a acestuia este destul de

redusă, motiv pentru care se recomandă să fie utilizat pentru spaţii închise cu un volum maxim de

500 m3

, de regulă în încăperile unde există permanent instalaţii tehnologice de abur.

Ca agent de stingere se poate utiliza aburul saturat sau cel supraîncălzit, cel dintâi fiind

mult mai eficient. Se utilizează cu ajutorul unor instalaţii fixe şi semifixe.

În general, instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiilor se compun din:

sursa de alimentare cu abur;

conducta principală de abur (legată la sursa de alimentare înaintea robinetului de

închidere a consumatorilor tehnologici);

robinetul conductei principale de alimentare cu abur (normal deschis);

ventilul automat de acţionare;

reţeaua de distribuţie a aburului (cu conducte perforate);

detectoare de incendiu (amplasate în incinta protejată);

100

tabloul electric de comandă al instalaţiei;

butoane de acţionare manuală;

dispozitiv de semnalizare acustică locală (pentru avertizarea personalului aflat în

incinta protejată);

conducta de alimentare cu abur a instalaţiei semifixe, cu hidranţi de abur.

Conform Normativului privind securitatea la incendiu a construcțiilor P118/2 – 2013,

partea a II-a, debitul de calcul al unei instalatii de stingere cu abur se determina cu ajutorul relației:

Viq sa (1)

unde:

q – debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur;

V – volumul spaţiului protejat;

sai – intensitatea de stingere cu abur.

În funcţie de destinaţia şi etanşeitatea spaţiului incendiat, normativul prezintă următorul

tabel:

Valorile intensităţii de stingere a incendiului cu abur, în funcţie de destinaţia și etanşeitatea

spaţiului protejat

Tabelul nr. 1

Nr.

crt. Etanşeitatea

spaţiului protejat Destinaţia spaţiului protejat

Intensitate de

stingere (isa)

[kg/s∙m3]

1 Spaţii la care toate

golurile se închid

etanş.

– Spaţii cu închidere etanşă (a uşilor, ferestrelor,

luminatoarelor, golurilor pentru ventilare etc.).

– Rezervoare şi conducte etanşe.

0,0025

2 Spaţii cu etanşeitate

relativă.

– Spaţii la care se pot închide etanş toate

golurile (cu excepţia ferestrelor, luminatoarelor

şi golurilor pentru ventilare).

– Clădiri din materiale incombustibile

– Rezervoare neetanşe

0,0050

Cantitatea totală de abur utilizată la stingerea incendiilor se poate determina cu

următoarea relaţie:

tTqQ (2)

unde:

Q – debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur;

T t – durata teoretică de stingere a incendiului.

Durata teoretică de stingere a incendiului este considerată de 180 secunde pentru spaţiile

etanşe şi 300 secunde pentru spaţiile cu etanşeitate relativă.

Debitul de abur la un orificiu de distribuţie, 0q , se poate determina cu ajutorul relaţiei:

0 2 05p

q , fv

(3)

unde:

= 0,6 (coeficientul compactităţii jetului de abur);

p – presiunea aburului, (bar);

v – volumul specific.

101

Valorile volumului specific al aburului în funcţie de presiune şi temperatură sunt redate în următorul tabel:

Valorile volumului specific al aburului în funcţie de presiune şi temperatură Tabelul nr. 2

Presiunea aburului la sursă [bar]

Temperatura aburului [

0C]

Volumul specific v

[m3/kg]

1 99,09 1,7250 2 119,62 0,9016 3 132,88 0,6166 4 142,92 0,4706 5 151,11 0,3816 6 158,08 0,3213 7 164,17 0,2778 8 169,61 0,2448 9 174,53 0,2189 10 179,04 0,1981

Normativul precizează, de asemenea, şi celelalte detalii tehnice cu privire la modul de realizare şi utilizare a instalaţiilor fixe de stingere cu abur.

Principalele avantaje și dezavantaje ale instalaţiilor de stingere cu abur sunt:

Avantaje: Cost scăzut, aburul folosit pentru stingere provenind de regulă din instalaţii care îl

utilizează deja în alte scopuri, dirijându-l prin instalaţiile de stingere doar în situaţiile în care există incendii.

Dezavantaje: Aburul nu se poate folosi ca agent de stingere la incendiile de materiale plastice care se

topesc la temperaturi joase, instalaţii electrice aflate sub tensiune sau în spaţiile unde sunt depozitate materiale ce acţionează violent în contact cu apa.

Aburul nu se poate folosi decât după evacuarea tuturor persoanelor din spaţiul incendiat.

3. REALIZAREA MODELULUI

Pentru realizarea modelului, autorii au confecţionat o machetă paralelipipedică, ce simulează un spațiu închis, 5 fețe ale acesteia fiind confecționate din OSB, de grosime 12 mm și o față din sticlă, pentru a putea observa evoluția incendiului și eficacitatea instalației de stingere.

Aburul folosit pentru stingere s-a obţinut cu ajutorul unui arzător ce încălzeşte apa dintr-un rezervor modificat, pe care se află indicatori de presiune şi temperatură, pentru observarea variaţiei celor doi parametrii în timp.

Refularea aburului se face prin intermediul a cinci găuri, cu diametre de 1,5 mm fiecare, date în conducta de cupru la distanţe aproximativ egale între ele, conductă ce mărgineşte trei dintre pereţii machetei.

Fig. 1 – Model experimental al unei instalaţii fixe de stingere cu abur

102

Fig. 2 – Aburul folosit pentru stingerea incendiului

3.1. Rezultate experimentale

Refularea aburului s-a produs în urma deschiderii unui robinet de trecere, situat pe

conducta principală de abur. La o temperatură de peste 120º Celsius, temperatura maximă indicată

cu ajutorul termomanometrului, şi o presiune de 1,5 bar, a fost posibilă stingerea incendiului

într-un timp situat între 10-20 secunde din momentul dirijării aburului prin instalaţia de stingere.

Fig. 3 – Rezervorul de producere a aburului la o presiune de aproximativ un bar

4. CONCLUZII

Lucrarea experimentală, realizată de către autori la Facultatea de Pompieri, a demonstrat

eficacitatea stingerii cu abur a unui incendiu într-o incintă. Capacitatea vaporilor încălziți de a

prelua rapid o cantitate mare de căldură, coroborată cu o presiune corespunzătoare de evacuare în

instalația de stingere reprezintă premise pentru utilizarea în scopul propus.

Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiilor trebuie, de asemenea, să se realizeze

întocmai cu indicaţiile precizate în normative. Nerespectarea indicaţiilor tehnice, precum şi

utilizarea improvizaţiilor sau a unor echipamente de calitate slabă pot pune în pericol personalul

aflat în vecinătatea acestora.

De asemenea, aceste instalaţii sunt supuse periodic unor probe hidraulice de rezistenţă la

presiune, de etanşeitate şi de funcţionare.

103

Bibliografie

[1] http://vapoare.blogspot.ro/2009_02_01_archive.html

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Stingerea_incendiilor

[3] http://stingatoare-incendiu.blogspot.ro/2010/05/sisteme-de-stingere-pe-baza-de-

abur.html

[4] http://www.scritub.com/diverse/Substante-de-stingere-a-incend14156.php

[5] http://www.rasfoiesc.com/inginerie/pompieri/Mijloace-de-stingere-a-substan47.php

[6] Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor P118/2 – 2013, Partea a II-a -

Instalaţii de stingere art. 26-art. 27.

http://stingatoare-incendiu.blogspot.ro/2010/05/sisteme-de-stingere-pe-baza-de-abur.html

http://stingatoare-incendiu.blogspot.ro/2010/05/sisteme-de-stingere-pe-baza-de-abur.html

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/pompieri/Mijloace-de-stingere-a-substan47.php

104

NORMATIVUL I 13/2015.

PREVEDERI PENTRU SECURITATEA LA INCENDIU

Student cap. Andrei-Ciprian POP

Student cap. Alexandru-Ioan DUMITRU



Abstract:

This paper sets a goal in presenting the new improvements and security

standards regarding the prevention and the security in case of fire. The article

emphasizes the safety measures that must be found in any room that has

installed a heating system or deposits of flammable materials, as results from

Norm I 13/2015.

Keywords: Norm I 13/2015, Security Standard, Safety Measures, Heating

System

1. INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune a face o scurtă prezentare a îmbunătățirilor aduse noului

Normativ I-13/2015 în ceea ce privește prevenirea incendiilor și securitatea în caz de incendiu.

Acest articol dezvoltă măsurile de siguranță care trebuie respectate în orice încăpere în

care este montat un sistem de încălzire sau care depozitează materiale inflamabile, așa cum sunt

prezentate detaliat în Normativul I 13/2015.

2. CONDIȚII GENERALE DE PROIECTARE ȘI EXECUTARE

2.1. Proiectarea și executarea instalațiilor de încălzire centrală se face astfel încât

acestea să corespundă calitativ cel puțin nivelurilor minime de performanță prevăzute prin

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare:

a) rezistență mecanică și stabilitate;

b) securitate la incendiu;

c) igienă, sănătate și mediu înconjurător;

d) siguranță și accesibilitate exploatare;

e) protecție împotriva zgomotului;

f) economie de energie și izolare termică;

g) utilizarea sustenabilă a resurselor naturale.

Nivelurile minime de performanță referitoare la aceste cerințe sunt prevederi obligatorii și

se aplică la proiectarea și executarea instalațiilor de încălzire centrală potrivit reglementărilor

tehnice aplicabile.

2.2. Alegerea soluțiilor de încălzire a clădirilor se face după criterii tehnice și economice,

ținând seama de necesitățile specifice, de tipul și destinația clădirilor și de posibilitățile de

realizare.

(1) În analizele privind economicitatea unei soluții, inclusiv oportunitatea unei

modernizări sau transformări, se iau în considerare toate aspectele legate de costul investiției, al

exploatării și economia de energie.

105

(2) Pentru încălzirea clădirilor se recomandă soluția de încălzire centrală, ținând seama de

cerințele pe care aceasta le poate satisface, de avantajele soluției și de criteriile economice

menționate anterior.

(3) Utilizarea încălzirii centrale este obligatorie atunci când este impusă de condițiile

tehnologice ale producției industriale, de cele de depozitare sau de condiții de securitate la

incendiu.

(4) În construcțiile echipate cu instalații de protecție împotriva incendiilor sau cu alte

dispozitive de securitate la incendiu acționate de elemente termosensibile, instalația de încălzire cu

aer cald trebuie să fie realizată astfel încât temperatura, viteza și direcția jetului de aer cald să nu

determine declanșarea accidentală a acestora.

(5) În lipsa unui agent termic sau în situații în care soluția rezultă ca avantajoasă, pentru

încălzirea cu aer cald a încăperilor se pot folosi generatoare cu aer cald cu focar propriu,

echipamente la care încălzirea aerului se face prin arderea unui combustibil lichid sau gazos.

(6) Utilizarea generatorului de aer cald pentru încălzirea încăperilor se face cu luarea

tuturor măsurilor necesare de securitate la incendiu și siguranță în exploatare:

generatoare cu focar etanș, la care circuitul aerului de încălzire este separat de circuitul

aer de ardere – gaze arse;

instalații de semnalizare – automatizare pentru funcționarea în siguranță (menținerea

concentrațiilor de noxe din încăpere în limitele admise, controlul alimentării cu

combustibil, detecția scăpărilor de gaze etc.).

(7) Încălzirea prin radiație la temperaturi înalte folosind radianți electrici sau cu gaze, se

poate prevedea pentru spații deschise (terase, peroane, intrări în clădiri) sau chiar în spații închise,

atunci când nu se poate utiliza un agent termic și dacă folosirea soluției în aceste spații este admisă

de reglementări de securitate la incendiu.

(8) La radianții cu gaze se iau măsuri de automatizare pentru prevenirea incendiilor și

exploziilor și pentru menținerea concentrațiilor de noxe în limitele admise.

(9) În încăperile echipate cu instalații de protecție împotriva incendiilor sau cu alte

dispozitive de securitate la incendiu acționate de elemente termosensibile, amplasarea suprafețelor

radiante trebuie realizată astfel încât să nu determine declanșarea accidentală a acestora.

(10) Centralele termice individuale se pot amplasa în interiorul clădirii sau pe terasa

acesteia, respectând, în principal, prevederile cuprinse în reglementările tehnice referitoare la

proiectarea, execuția și exploatarea centralelor termice mici, de securitate la incendiu în clădiri, a

prescripțiilor tehnice specifice ISCIR etc.

(11) Soluția constructivă și materialele componente ale coșului de fum trebuie să

răspundă, în principal, cerințelor privind:

a) rezistența și stabilitatea constructivă;

b) rezistența la temperaturi extreme;

c) rezistența la coroziune;

d) etanșare;

e) securitate la incendiu.

(12) Încăperile din clădirile civile și de producție și/sau depozitare în care se depozitează

maximum 10 m3

lichide combustibile pentru centrala termică se separă, obligatoriu, de restul

clădirii având altă destinație, prin pereți și planșee proiectate potrivit reglementărilor tehnice de

securitate la incendiu a construcțiilor.

(13) Golurile strict funcționale de acces, realizate în elementele respective, se protejează

prin elemente rezistente la foc proiectate potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a

construcțiilor.

(14) Încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20 m3

combustibili solizi se separă de restul clădirii prin pereți și planșee care trebuie să îndeplinească,

obligatoriu, condițiile prevăzute în acest standard.

(15) Comunicarea cu sala cazanelor se poate face prin uși rezistente la foc, potrivit

reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcțiilor.

106

(16) Buncărele pentru combustibili solizi, precum și pâlniile de alimentare a instalațiilor

de ardere se realizează din materiale incombustibile și se iau măsuri pentru evitarea încărcării

electrostatice.

(17) Spațiul în care se amplasează buncărele, care au o capacitate mai mare de 2 m3, se

separă de sala cazanelor prin pereți și planșee incombustibile, având o rezistență la foc potrivit

reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcțiilor.

(18) Coșurile și canalele de fum se realizează și execută ținând seama de prevederile din

prezenta reglementare tehnică și de prevederile cuprinse în STAS 3417, prescripții tehnice

specifice ISCIR și a reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcțiilor. Coșurile de

fum trebuie să fie proiectate, instalate și puse în funcțiune în conformitate cu SR EN 15287.

3. MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

(1) În vederea satisfacerii exigențelor de siguranță se respectă prevederile privind

proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de detectare, semnalizare și avertizare a

incendiilor potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcțiilor.

(2) Centralele termice se dotează cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor și

se echipează cu instalații de stingere a incendiilor conform reglementărilor în vigoare.

(3) În centralele termice cu combustibil lichid sau gazos, în sala cazanelor, se prevăd

stingătoare având performanța de stingere 21A și 113B, amplasate câte unul la fiecare 100 m2

suprafață de pardoseală.

(4) Pentru depozitele închise cu combustibil lichid din exteriorul construcției se asigură

pentru fiecare 20 de t de capacitate minimum:

două stingătoare având performanța de stingere 21 A și 113B;

un stingător transportabil cu performanțe de stingere IIB;

o ladă cu nisip de 0,5 m3;

o lopată.

(5) În centralele termice cu combustibil solid, în sala cazanelor se prevăd hidranți

interiori de incendiu, dacă aceasta este amplasată într-o construcție echipată cu asemenea instalații,

sau stingătoare având performanța de stingere 21A și 113B, amplasate câte unul la fiecare 100 m2

suprafață de pardoseală.

(6) Sub injectoarele cu combustibil lichid se prevăd tăvi etanșe din tablă, umplute cu

nisip, pentru evitarea împrăștierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil.

(7) La trecerea prin pereți și planșee, conductele aparente sau mascate (în canale, ghene,

etc.) se montează în tuburi de protecție sau piese speciale, care să permită mișcarea liberă a

conductelor datorită dilatării și să asigure protecție mecanică a conductelor izolate. În funcție de

rolul de protecție la foc al elementelor de construcții se alege ansamblul trecerii (construcții și

instalații) ținând seama, obligatoriu, de reglementările de securitate la incendiu.

(8) Trecerea conductelor prin elemente de construcții (pereți și planșee) care au rol de

Protecție la foc, antifoc sau rezistente la explozie, precum și utilizarea canalelor și ghenelor în care

se montează conductele se face conform reglementărilor de securitate la incendiu.

Bibliografie

[1] Normativ pentru proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de încălzire centrală

(revizuire și comasare normativele I 13-2002 și I 13/1-2002), indicativ I 13-2015,

Monitorul Oficial al României, Partea I, Legi, Decrete, Hotărâri și alte Acte, anul 183

(XXVII) – nr. 897 bis, miercuri, 2 decembrie 2015.

107

PROTECȚIA ELEMENTELOR DE CONSTRUCȚIE DIN LEMN

FOLOSIND METODE MODERNE DE IGNIFUGARE

Student frt. Andrei GUȚĂ

Student frt. Daniel ZAMĂNEAGRĂ

Lector univ. dr. ing. mr. Dragoș-Iulian PAVEL


Abstract:

Wood is one of the most valuable and widely used natural resources for

furniture manufacturing and engineering construction. Worldwide

environmental problems and natural resource crises are becoming more and

more serious, and wood is receiving more attention because of its unique

renewability and environmentally-friendly nature. However, insufficient

durability limits the use of wood, because of its biodegradability and

flammability. The lack of durability can be overcome when proper protection is

applied to wood. Wood is as old as history much the same as protection has

been practiced for almost as long as wood has been used (Richardson 1978).

Over the years numerous processes have been introduced, and existing

processes have been improved. The goal of modern wood preservation is to

ensure deep, uniform penetration with a reasonable cost and without

endangering the environment. [1].

Keywords: Innobility, Ignition Power, Flammble, Newly Disined Wood

Treatment Procedures

1. INTRODUCERE

Lemnul este materialul de bază în domeniul construcțiilor care trebuie supus mai întâi

unei serii de tratamente care au ca scop sporirea rezistenței împotriva acțiunii factorilor naturali

sau biologici: mucegai și insecte. Procedeul de îmbunătăţire a comportării la foc a materialelor

combustibile se numeşte ignifugare.

Deoarece lemnul este un material organic, mai devreme sau mai târziu el va lua foc,

indiferent cu ce este tratat. Prin ignifugare se obţine o întârziere semnificativă a declanşării arderii,

astfel încât rămâne suficient timp la dispoziţie pentru a împiedica declanşarea efectivă a

incendiului.

De asemenea, jarul provenit din lemnul ignifugat se stinge mult mai repede decât jarul

rezultat dintr-un lemn netratat. [2]

Cerințele esențiale la care trebuie să răspundă o construcție sunt:

a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;

b) securitate la incendiu;

c) igienă, sănătate şi mediu înconjurător;

d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare;

e) protecţie împotriva zgomotului;

f) economie de energie şi izolare termică;

g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale. [3]

108

2. CONDIȚII GENERALE PRIVIND IGNIFUGAREA LEMNULUI

În acest context pentru asigurarea securității la incendiu a construcțiilor realizate din lemn

se impune aplicarea diferitelor procedee de ignifugare a lemnului. Pentru ignifugarea materialelor

şi elementelor de construcţii combustibile este obligatorie utilizarea numai a produselor avizate de

I.G.S.U. Conform Legii [3] aceste produse trebuie agrementate tehnic, iar conform sistemului de

evaluare a conformităţii din România trebuie să aibă certificat de conformitate. Ignifugarea este

una din cerinţele privind securitatea la incendiu pentru îmbunătăţirea gradului de rezistenţă la foc a

clădirii. Ignifugarea corect executată poate localiza un incendiu, în focarul iniţial, prin limitarea

aprinderii şi arderii în continuare a materialelor de construcţii, jucând rolul de barieră, sau poate

prelungi faza de ardere lentă, ceea ce duce la neafectarea rapidă a structurii de rezistenţă şi

totodată, posibilitatea unei intervenţii din interior, fără a se ajunge la faza de ardere generalizată.

Ignifugarea materialelor şi produselor combustibile este recomandată la:

construcţiile noi, la modificarea sau schimbarea destinaţiei sau a condiţiilor de utilizare

a celor existente, precum şi periodic, la expirarea perioadei de menţinere a calităţii lucrării de

ignifugare specificată de producător;

realizarea unor elemente de construcţie, cum sunt tavane, închideri sau mascări

finisaje ş.a.;

tratamente termice şi acustice interioare;

construcţiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc.

în care se lucrează cu substanţe combustibile sau cu foc deschis;

investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea şi în alte situaţii.

La alegerea produsului de ignifugare se va ţine cont de:

gradul de rezistenţă la foc la care trebuie să ajungă construcţia (stabilit de proiectant);

performanţele produsului care reies din specificaţia tehnică;

clasa de combustibilitate şi limita de rezistenţă la care trebuie să ajungă materialul

combustibil;

locul elementului în structură (rezistenţă, finisaj);

condiţiile specifice în care este utilizat materialul (în interior sau exterior).

Lucrările de ignifugare se execută numai de personalul instruit şi atestat în acest scop

conform [4], [5], şi a procedurilor de atestare elaborate de C.N.S.I.P.C. şi aprobate de inspectorul

general al I.G.S.U.

Pentru lucrările de ignifugare se ține seamă de:

Norma tehnică C58 – 96 – privind ignifugarea materialelor combustibile;

SR 652 – 98 – verificarea eficacității ignifugării;

SR 7248 – 99 – metoda de determinare a propagării flăcării pe suprafața materialelor;

Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații

aferente – C56 – 85;

Standardul de firmă pentru produse;

Instrucțiuni de utilizare a produsului.

3. METODE NOI DE IGNIFUGARE A LEMNUL

3.1. Lemnul compozit (WPC) [6]

Lemnul plastifiat – WPC (Wood Polymer Composite) este un produs compozit inventat în

Japonia, în a cărui compoziţie intră făina de lemn (peste 50%) şi deşeuri de mase plastice

termoplastice în special din polipropilenă și polietilenă amestec stabilizat împotriva radiaţiilor UV,

a mucegaiurilor şi insectelor. Ambele componente, lemn și plastic, pot proveni din fluxurile

109

reciclabile. Pe lângă lemn mai pot fi folosite și alte materii prime cum ar fi: cânepă, bumbac, fibre,

coji de orez, coji de semințe de floarea soarelui. Materialele sunt 100% reciclabile. Acestea au

rezultat în urma proiectului „LIMOWOOD” din 2015. Proiectul a fost realizat de cercetătorii de la

Institutul Fraunhofer pentru Wood Research WKI din Braunschweig împreună cu partenerii

industriali din Belgia, Spania, Franța și Germania. Materialul rezultat nu conține adezivi care să

elibereze formaldehidă (gaz incolor foarte toxic) folosit în industrie pentru obținerea rășinilor,

folosită apoi în fabricarea plăcilor de lemn.

O mare calitate a profilelor de WPC este că acestea nu-şi modifică semnificativ

dimensiunile prin expunere la lumină şi căldură, coeficientul de dilatare fiind apropiat de cel al

aluminiului. Se pot obţine, de asemenea, profile pentru stâlpi şi uluci de gard, ţigle, lambriuri

exterioare, paleţi deosebit de rezistenţi, sisteme pentru uşi şi ferestre. Datorită rezistenţei

excepţionale la condiţiile atmosferice, produsele din WPC sunt soluţia ideală pentru mobilierul

urban (bănci şi mese în parcuri, coşuri de gunoi, ghivece pentru plante ornamentale, garduri şi

împrejmuiri, podeţe şi pontoane pentru bărci, pergole, foişoare).

Fig. 1 – Construcție din lemn WPC în parcul Moghioroș

Profilele de WPC pot fi ignifugate crescând rezistenţa la flacără de câteva ori faţă de

lemnul impregnat. Acestea nu trebuie protejate prin vopsire sau lăcuire şi au o garanţie la acţiunea

intemperiilor de minim 15 ani. Pe partea de ignifugare s-a demonstrat că materialul WPC rezistă în

flacără 300 de secunde până la inflamare (incendiul din clubul Colectiv a durat 153 de secunde).

În România se fabrică lemn compozit WPC la fabrica Bencomp din Buzău.

3.2. Impregnare sub vid-presiune [7]

Pentru lemn masiv și produsele de panou procedeul cel mai des utilizat pentru tratare este

de impregnare sub vid-presiune. Acest lucru este realizat de către companiile specializate în

autoclave mari de presiune, în condiții controlate. Materialul supus tratării se usucă succesiv până

la obținerea unui conținut de umiditate compatibil cu utilizarea finală, asigurând astfel o protecție

permanentă, care nu necesită întreținere.

3.2.1. Procesul de tratare a lemnului

Lemnul tratat cu produs ignifug se impregnează în condiţii controlate prin tehnologia de

vid-presiune într-un sistem închis numit autoclavă, produsul ignifug intrând în profunzime, în

lemn.

Există două astfel de produse, Dricon și NON-COM Exterior, oferite de firma engleză

Arch Timber Protection.

110

a)

b)

c)

d)

e)

Lemnul se

introduce în

autoclavă. Se

procedează la

vidarea iniţială,

se evacuează

aerul din

celulele

lemnului.

Se menţine

vidul.

Se inundă

autoclava cu

produsul ignifug

în condiţii de vid.

Se aplică presiune

hidraulică care

obligă

conservantul să

pătrundă adânc în

structura

lemnului.

Vidarea finală prin

care se extrage

excendentul de

soluţie şi se

pompează înapoi

în recipientul de

stocare.

Presiunea scăzută

din interiorul

lemnului absoarbe

soluţia de la suprafaţa

acestuia când este

scos la aer.

Lemnul impregnat se

lasă la uscat.

Fig. 2 – Etapele de tratare a lemnului

În România există două firme care comercializează produsele Arch Timber Protection și

prestează serviciile de impregnare prin tehnologia de vid-presiune, la Gheorghieni din județul

Harghita și la Slănic din județul Argeș. Pentru produsele cu panou, cum ar fi plăcile aglomerate și

fibrolemnoase cu densitate medie (MDF), produsele chimice ignifuge sunt în mod normal

încorporate ca parte integrantă a fabricării lor.

3.3. Plăcile OSB FIRESTOP [8]

Focul poate distruge clădiri, echipamente și chiar vieți. Importanța evacuării rapide a

personalului, asociată cu proiectarea corespunzătoare a căilor de evacuare si utilizarea materialelor

adecvate pentru suprafața de finisare a pereților și a planșeelor joacă un rol important în faza

inițială a unui incendiu. Pe lângă caracteristicile excelente de rezistență la incendii, placa OSB

Firestop prezintă și caracteristici de finisare a suprafeței similare tencuielilor și sistemelor de pereți

uscați.

Spre deosebire de sistemele de pereți uscați, plăcile OSB Firestop sunt deosebit de

rezistente la fisuri și deteriorări în timpul manipulării și montării, precum și la solicitările din

timpul utilizării.

Avantajele plăcilor OSB Firestop sunt:

rezistență mecanică și portanță din clasa OSB 3;

clasa de reacție la foc B-s1, d0;

în timpul incendiului, o singură placă (2,5 x 1,25 m) eliberează o cantitate de apă

cristalizată, crescând astfel rezistența la incendii;

compoziția stratului de suprafață Pyrotite® cu fibre de sticlă crește caracteristicile

de rezistență ale plăcilor OSB;

permit soluții mai rapide și mai economice decât în cazul metodelor combinate de

construcție la care sunt folosite sisteme de pereți uscați;

ușurință mai mare de manipulare și prelucrare în comparație cu panourile de pereți pe

bază de silicați (gips, plăci din fibre și gips și plăci din așchii lemnoase legate cu ciment);

impermeabilitate mare pentru utilizarea în structuri de anvelopare a clădirilor;

exactitate și stabilitate dimensională ridicată;

rezistență la șocuri sau deteriorări în timpul manipulării;

metodă uscată și deosebit de rapidă de construire;

111

utilizare în zone cu risc seismic;

ecologice – chiar și în timpul incendiului nu sunt eliberate substanțe chimice

periculoase;

fabricate din material lemnos care provine din păduri gestionate durabil;

plăcile OSB Firestop sunt lipite cu adezivi care nu conțin formaldehidă.

Fig. 3 – Elementele componente ale plăcilor OSB Firestop

Fig. 4 – Diferența experimentală dintre plăcile pe bază de lemn și OSB Firestop

4. IGNIFUGAREA MATERIALELOR ȘI PRODUSELOR DIN LEMN ȘI/SAU PE

BAZĂ DE LEMN [9]

În cazul ignifugării cu produse de suprafaţă a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-CON,

PAF etc. se au în vedere următoarele aspecte:

aplicarea se face prin aceleaşi procedee ca şi la lemnul masiv (tratare la suprafaţă

şi/sau în masa lor), respectându-se consumul specific precizat de producător pentru fiecare produs

de ignifugare, de temperatura mediului, de compatibilitatea suport-produs;

uscarea materialelor ignifugate se va realiza în timp cât mai scurt, astfel încât

produsele să nu fie degradate de umiditate (se pot folosi aeroterme).

Condiţiile impuse sunt:

umiditatea lemnului:

- maximum 10% – pentru elementele de finisaj;

- maximum 18% – pentru celelalte;

- temperatura aerului – minim 10° C.

112

Metode utilizate pentru verificarea lucrărilor de ignifugare:

[10] S.R. 652/1998 – metoda verificării eficacităţii ignifugării prin pierdere de masă; o

probă este formată din trei eprubete cu dimensiunile 150 x 400 x max. 48 min/1000 mp;

STAS 7248/ – metoda de propagare a flăcării pe orizontală (cu panou radiant) –

utilizată în cazul omologării soluţiilor ignifuge.

4.1. Tratamentul de suprafaţă

La preluarea frontului de lucru se va verifica cu atenţie suprafaţa suport care trebuie

ignifugată. Lemnul nu trebuie sa fie putred. Toate se consemnează în procesul-verbal de prelucrare

a frontului de lucru.

4.2. Pregătirea suprafeţelor

La aplicarea produselor ignifuge de suprafaţă se va avea în vedere: curăţarea suprafeţelor (de praf, noroi, var, vopsea sau impurităţi, inclusiv protecţii

ignifuge anterioare), prin periere, răzuire etc.; chituirea tuturor crăpăturilor, fisurilor, nodurilor, îmbinărilor şi golurilor existente pe

suprafeţele care se protejează cu chit, realizat din praf de cretă şi produs ignifug în raport de (1:1) – cantitate de chit reprezintă 0,1 kg/mp;

tratarea cu substanţă a rosturilor (de chertare) şi apoi întocmirea unui proces-verbal de lucrări ascunse, împreună cu beneficiarul în care se vor specifica operaţiile executate (tratări de rosturi, crăpături, fisuri etc. prin chituire).

Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să fie decojit (să nu aibă la suprafaţă coajă); să nu fie tratat în profunzime sau la suprafaţă cu substanţe chimice care să împiedice

pătrunderea produsului ignifug în masa materialului.

4.3. Aplicarea primului strat

se verifică umiditatea şi temperatura aerului (valori: maxim 60% şi minim 10° C); se verifică dacă umiditatea eprubetelor tăiate corespunde cu cea a lucrării; se face o probă de densitate a produsului ignifug dacă firma are în dotare densimetru; se trece la aplicarea primului strat de soluţie ignifugă pe lucrare şi epruvete şi se face

calculul consumului specific realizat astfel: se cântăreşte eprubeta înainte – uscată – şi după aplicarea soluţiei – udă, se face diferenţa maselor şi se raportează la suprafaţa acestuia;

se aplică stratul al doilea, se calculează consumul specific realizat pe cele două straturi. În cazul în care substanţa se aplică în două straturi, iar consumul specific obţinut este egal sau mai mare decât cel specificat de producător, putem considera că lucrarea este terminată, în caz contrar se mai aplică un strat.

Această metodă (tratamentul de suprafață) este aplicat și de firmele din România, cum ar fi S.C. ROMCHIM PROTECT S.A. [10] care inovează un produs ignifug total biodegradabil, fără efecte negative asupra mediului, sub denumirea „soluție ignifugă ANTIFLAM O.N. 99”.

Principalele sale avantaje sunt:

poate fi aplicat cu ușurință folosind diverse metode de aplicare: pensulă, bidinea, pompă manuală tip Vermorel, pistol, imersie sau alte metode de impregnare;

nu formează pelicula, pătrunde în fibra masei lemnoase fără a exista riscul de exfoliere;

nu schimbă aspectul materialelor tratate (produsul fiind incolor);

efectul tratamentului are o perioadă de 5 ani, față de alte produse ignifuge la care

efectul tratamentului este de 2-3 ani;

nu necesită un regim special de distrugere a cantităților de produs nefolosite sau care

au depășit termenul de garanție în ambalaj;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

113

ANTIFLAM O.N 99 în diluație cu apa în proporții prestabilite, poate fi folosit ca

îngrășământ anorganic pentru flori.

Eficiența acestui produs este testată printr-un experiment care va dovedi diferența dintre

materialele tratate cu material ignifug și materialele netratate. În continuare se prezintă un

minicartier format din șase case.

Fig. 5 – Șase căsuțe, din care două căsuțe sunt ignifugate complet

Căsuțele sunt așezate pe două rânduri, iar cele două căsuțe ignifugate se află între căsuțele

neprotejate de foc. Toate căsuțele sunt stropite cu benzină, după care sunt incendiate.

Fig. 6 – Evoluția incendiului după 10 minute de la pornirea acestuia

La căsuțele neprotejate, din cauza temperaturii ridicate, sticla de la ferestre s-a spart și s-a

topit, iar pe căsuțele ignifugate a ars doar benzina care a fost turnată pe ele.

După 20 de minute structura de rezistență a căsuțelor neignifugate a cedat, pe când la

căsuțele ignifugate, flacăra s-a stins. Priviți cum arată interiorul acestei construcții, care timp de

30 de minute a trebuit să suporte flacăra și temperaturile foarte ridicate provocate de incendiu:

pereții și mobilierul au rămas neatinse de efectele focului, iar perdelele sunt doar puțin afumate.

Fig. 7 – Evoluția incendiului după 30 de minute de la pornirea acestuia: au rămas în picioare

doar căsuțele tratate complet cu substanța ignifugă

5. EXPERIMENT IGNIFUGARE

Autorii prezentului articol au pus în practică pentru a testa eficiența ignifugării și

diferența dintre materialele tratate și netratate cu soluție ignifugă și au realizat un experiment. S-a

folosit o soluție ignifugă aflată în comerț de la firma [11] SETISTOP-S − ignifugant pentru lemn

cu proprietăți anticarie și antimucegai verificat.

114

Etapele ignifugării sunt:

se ignifughează o bucată din pal de lemn prin pensulare cu soluție diluată cu apă în

raport volumetric de 1;

se aplică 3 pensulări și se așteaptă timp de 24 h pentru finalizarea procesului;

se folosește un PAL din lemn aflat într-un coș împletit tot din lemn, cu hârtie ca sursă

de aprindere.

Aprinderea materialului combustibil se realizează cu ajutorul unei brichete. În continuare

se prezintă câteva pozele, în care se pot observa etapele procesului de ardere:

faza de ardere lentă;

faza de ardere generalizată (după depășirea punctului de temperatură maximă);

faza de regresie.

Fig. 8 – Testarea experimentală a lemnului

6. CONCLUZII

Prin folosirea noilor tipuri de substanțe de ignifugare, respectiv a noilor metode de

ignifugare se obține o mai bună protecție a elementelor din lemn, astfel încât dezvoltarea și

propagarea incendiilor la construcții este mult diminuată.

În prezenta lucrare sunt evocate câteva exemplificări privind folosirea noilor tipuri de

substanțe de ignifugare, respectiv a noilor metode de ignifugare, una dintre acestea fiind realizată

chiar de autorii articolului.

Bibliografie

[1] www.bioresources.com

[2] http://ignifugare.eu

[3] Conform Legii nr. 10/1995 (*actualizată la 6 iulie 2015 cu Legea nr. 177/2015) art. 5

cu privire la calitatea în construcții și apărarea împotriva incendiilor.

[4] Ordinul nr. 87 din 6 aprilie 2010 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a

persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor.

[5] H.G. nr. 259 din 31 martie 2005 privind atribuțiile Centrului Național pentru Securitate

la Incendiu și Protecție Civilă.

[6] http://www.wpcromania.ro/

[7] www.archtimberprotection.com/fire-protection/

[8] http://kronospan-express.com/

[9] http://www.min.ro/ro/servicii/ignifugare/

[10] Lista laboratoarelor autorizate pentru încercări la foc: S.R. 652/1998, STAS 7248

[11] http://www.setico.ro/ignifugant/index.php

http://www.bioresources.com/

http://ignifugare.eu/

http://www.wpcromania.ro/

http://www.archtimberprotection.com/fire-protection/

http://kronospan-express.com/

http://www.setico.ro/ignifugant/index.php

115

EVALUAREA ȘI MONITORIZAREA RISCULUI

ÎN CAZ DE ACCIDENT CHIMIC

Student cap. Codruț CHERĂȚOIU

Student cap. Florin BADEA

Student cap. Ionuț CĂȘARU



Abstract: This paper aims to make a short presentation of the possibilities of evaluation and monitoring risk in case of a chemical accident. Thanks to new calculus technique, once with the progress of technology and hazards simulation, there have been developed new ways of organization for chemical research, for monitoring and control of contamination and for detection of toxic substances, the amount of spread substance, the direction of the toxic cloud and the limits of area affected by the toxic cloud. Keywords: Chemical Hazard, Risk, Propane Explosion, Affected Area, Virtual Simulation

1. INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune să facă o scurtă prezentare a posibilităților de evaluare și monitorizare a riscului în cazul unui accident chimic, precum și a măsurilor de securitate necesare prevenirii unui dezastru chimic. Prin noua tehnică de calcul ce este la îndemâna investigatorilor de accidente chimice, odată cu avansarea tehnologiei și programelor de simulare a accidentelor, au fost dezvoltate metode de organizare a cercetării chimice, a controlului și supravegherii contaminării care se realizează în zona accidentului chimic și în zona de acțiune a norului toxic, pentru a stabili prezența substanțelor toxice, cantitatea de substanță răspândită, concentrația substanței în zona de răspândire, direcția deplasării norului toxic și limitele zonei de acțiune a norului toxic cu concentrația letală și de intoxicare.

2. MANAGEMENTUL RISCULUI

Managementul riscului reprezintă procesul de luare a deciziilor prin care se poate

face o alegere între un domeniu de opţiuni pentru a se ajunge la rezultatul cerut. Acesta poate

fi specificat prin lege, cum ar fi standardele de mediu, poate fi determinat printr-o analiză de risc-cost-beneficiu, sau poate fi determinat printr-un alt proces, de exemplu, „norme industriale” sau „bune practici”.

Managementul riscului ar trebui să aibă ca rezultat reducerea riscului până la un nivel acceptabil în limitele resurselor disponibile.

Managementul riscului constă în evaluarea următoarelor etape:

• Eliminarea riscului Interzicerea totală a utilizării sau comercializării unor substanţe periculoase este un

exemplu de eliminare a riscului. Totuşi, eliminarea riscului nu este întotdeauna posibilă: în exemplul dat, chimicalele interzise pot fi substituite cu altele, eventual mai puţin periculoase.

116

• Transferul riscului

Riscul poate fi transferat spre alte zone, de exemplu, industria poate transfera

responsabilităţile legate de riscurile de mediu către companiile de asigurări.

• Asumarea riscului

Riscul poate fi asumat de companii sau guvern. Aceasta se poate realiza în mod conştient,

de exemplu în cazul în care o companie estimează riscul şi face demersuri pentru acoperirea

costurilor oricărui prejudiciu care poate decurge din acesta. Riscurile sunt adesea asumate fără

estimarea acestora sau fără identificarea hazardurilor.

• Reducerea riscului

În majoritatea deciziilor politice şi legale, reducerea riscului este cea mai comună

modalitate de management al riscului. Deşi reducerea riscului este asociată în mod curent cu

reglementările legale, există şi multe alte căi de a realiza reducerea riscului.

3. IDENTIFICAREA RISCULUI

Identificarea riscului este o problemă dificilă, din cauza diversităţii şi multitudinii

evenimentelor potenţiale. Posibilităţile de apariţie a evenimentelor se pot estima prin studii

statistice, dar şansele de a obţine rezultate sigure sunt discutabile din cauza faptului că, pe lângă

riscul chimic este necesară asocierea altor tipuri de risc: riscul carcinogen, riscul epidemiologic,

riscul contaminării nucleare, riscul apariţiei unor fenomene natural etc.

4. ANALIZA RISCULUI

Analiza riscului implică dezvoltarea unei înțelegeri a riscului. Analiza riscului furnizează

date de intrare pentru estimarea riscului, pentru luarea deciziilor privind necesitatea limitării sau

nu a riscurilor și pentru cele mai potrivite strategii și metode de limitare a riscurilor. Analiza

riscurilor furnizează, de asemenea, date de intrare pentru luarea deciziilor atunci când trebuie

făcute alegeri, iar opțiunile implică tipuri și niveluri diferite de risc.

Analiza riscului implică luarea în considerare a cauzelor și surselor de risc, a

consecințelor lor pozitive și negative, precum și a plauzibilității că aceste consecințe se pot

produce.

Analiza riscului este un proces care cuprinde două etape:

1. Evaluarea (calitativă şi cantitativă) a riscului;

2. Analiza propriu-zisă, pe baza evaluării şi a altor date de intrare.

Procesul presupune comunicarea între cei implicaţi în analiza riscului, mai ales a celor

potenţial expuşi la risc ca un punct focal de importanţă majoră. Analiza riscului este un instrument

pentru evaluarea magnitudinii şi severităţii riscului. Deşi foloseşte principii şi instrumente

fundamentate ştiinţific, analiza de risc foloseşte informaţii care nu pot fi cunoscute cu un grad

mare de certitudine, ci doar cu un anumit grad de probabilitate. Analiza de risc aplicată

problematicii mediului înconjurător necesită o alegere între presupuneri/ipoteze plauzibile şi teorii

bine fundamentate ştiinţific, pe de o parte, cât şi decizii bazate pe politici şi reglementări în

domeniu.

5. FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ GRADUL DE RISC INDUS

Factorii ce influenţează gradul de risc indus în sisteme industriale, comunităţi umane şi

consecinţele acestuia sunt:

timpul şi durata expunerii la pericol;

numărul de oameni expuşi înăuntru şi în afara sistemului vizat;

structura demografică a celor expuşi;

117

eficacitatea răspunsului în caz de urgenţă înăuntrul şi în afara unităţii;

timpul de muncă pierdut de către angajaţi şi de către personalul din exterior;

scăderea moralului angajaţilor;

periclitarea imaginii publice;

prejudicii aduse proprietăţii în interiorul şi în afara unităţii;

costuri necesare pentru curăţire, reparare şi pierdere de producţie în interiorul şi în

exteriorul unităţii;

vătămarea personalului şi declanşarea de procese civile;

spaţiul legislativ şi constrângeri suplimentare în domeniul reglementărilor.

6. SIMULAREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN CAZUL UNUI ACCIDENT

CHIMIC

Deși simularea asistată de calculator este o unealtă relativ nouă în domeniul pompieristicii

moderne, aceasta poate furniza date importante cu privire la modul aproximativ de manifestare al

unui accident chimic. Aceasta are marele avantaj de a putea fi repetate teoretic la nesfârșit fără a fi

necesară distrugerea materialelor utilizate. Impedimentul principal în folosirea unei astfel de

tehnici este nevoia imperioasă a unui investigator de accidente care să cunoască puterile și

limitările programului de simulare utilizat și care, desigur să aibă certitudinea acurateței datelor

folosite, precum și siguranța corectitudinii implementării acestor date în conformitate cu metodele

de introducere a datelor suportate de programul în cauză.

Pentru elaborarea acestei lucrări s-au utilizat programele CAMEO și ALOHA, unelte ce

organizează și redau grafic informațiile obținute prin MARPLOT. Acest simulator necesită

definirea spațiului în care urmează a fi simulat accidentul care a avut loc și care se dorește a fi

reconstruit. Aceasta se realizează prin crearea unei geometrii care să reflecte dimensiunile reale ale

sursei substanțelor chimice.

Pași de urmat pentru simularea unui accident chimic, utilizând aplicațiile: CAMEO

ALOHA și MARPLOT

Folosind programele CAMEO, ALOHA și MARPLOT s-a realizat simularea unei

scurgeri la un rezervor de gaz propan, urmată de explozie, aflând astfel zona afectată.

Caracteristici generale rezervor propan:

Presiune internă proiectată ……… 18 bar

Presiune externă proiectată ……... 0,2 bar

Presiune de probă ……………….. 23 bar

Temperatură proiectată ….. -450 C +50

0 C

Dimensiuni ……………. diam. 2,5 X11 m

Capete ………………………….. Eliptice

Greutate ………………... circa 10.000 kg

118

Caracteristicile mediului exterior:

Alegerea dimensiunilor rezervorului:

Diametru: 2,5 m

Lungime: 11 m

Volum: aprox. 54.000 L

Au fost aleși următorii parametri:

Viteza vântului: 9,65 km/h

Vântul bate din direcția Vest

Cer senin

Temperatura aerului: 22° C

Umiditate: 40%

119

Scurgerea în atmosferă

Scurgerea are loc inițial sub formă de jet de gaz, printr-o țeavă scurtă, cu diametrul

de 30 cm.

Potențiale fenomene ce pot apărea din cauza scurgerii substanțelor inflamabile:

nori toxici ce se deplasează pe direcția vântului;

flash fire provocat de aprinderea norului de vapori;

explozia norului de vapori.

Zona de inflamabilitate

După o oră de la începerea

scurgerii propanului se observă un risc

ridicat de inflamabilitate pe o distanță

de aproximativ 60 de metri, care se

extinde până la 250 m, dar cu o

concentrație mai scăzută.

Zona afectată de toxicitate

Zona afectată de toxicitate este

puternic influențată de direcția și viteza

vântului. Astfel, se observă că aceasta

ajunge pe lungime până la o distanță

de 125 m.

120

Zona afectată de explozie

Fig. 1 – Flash fire provocat de aprinderea norului de vapori

Se observă că după

explozie zona cea mai afectată este

cea din jurul sursei, pe o arie de

aprox. 50 m2

și se extinde pe o rază

de 200 m, dar cu efecte reduse.

Identificarea locației în programul Marplot pentru care s-a realizat simularea: Autogaz

România Instalații GPL – Coordonate: 44.39009°N, 26.090387°E.

121

Zona afectată

Explozia unui rezervor de propan:

Fig. 2 – Etapele exploziei unui rezervor de propan

Evaluarea pericolului în funcţie de natura substanţei periculoase se face pentru stabilirea

zonelor:

zona de răspândire;

zona de pericol;

zona de izolare;

zona de evacuare.

122

Fig. 3 – Zonarea pe riscuri la locul intervenţiei [7]

Aceste zone nu sunt general valabile pentru toate clasele de substanţe, dimensiunile

acestora şi măsurile de protecţie fiind prezentate la fiecare clasa în parte.

7. CONCLUZII

Se poate considera că severitatea consecințelor unui accident chimic cu emanarea de

propan dintr-un rezervor este de nivel mare. Riscul reprezentat de un astfel de accident ca urmare a

deteriorării rezervorului se situează la un nivel acceptabil, cu necesitatea adoptării de măsuri

destinate reducerii probabilității și a consecințelor.

Datorită noilor tehnologii și programe software de simulare pot fi făcute studii legate de

apariția diverselor fenomene în cazul accidentelor chimice, asigurându-se astfel perfecționarea

metodelor de intervenție și a modului de asigurare a securității personalului ce intervine și nu în

ultimul rând minimalizarea pagubelor.

Bibliografie

[1] Manual pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu pentru clădiri

civile, sursa online http://www.psc.ro/en

[2] Băbuț G., Moraru R., (2006), Cadrul general al managementului riscului de mediu,

Buletin AGIR, nr. 3, iulie-septembrie.

[3] ActionAid (2006) Disaster Risk Reduction: Implementing the Hyogo framework for

action www.actionaid.com

[4] Twigg, John (2004) Good Practice Review 9: Disaster Risk Reduction www.undp.org

[5] UNFFC (2006) Feeling the Heat http://unfccc.int

[6] Dicționar tehnic Englez-Român.

[7] Achim Mihai, 2005, Lucrare de diplomă – Ghid de intervenție.

[8] SR ISO 31000:2010 – Managementul riscului. Principii și linii directoare.

http://www.psc.ro/en

http://www.actionaid.com/

http://www.undp.org/

http://unfccc.int/

SECŢIUNEA a II-a

LUCRĂRI CU CARACTER ŞTIINŢIFIC

124

SIMULARE CALITATIVĂ A INCENDIULUI

DE LA CLUBUL COLECTIV.

COMPARAȚIE CU PREVEDERILE NORMATIVELOR

ÎN VIGOARE PRIVIND EVACUAREA PERSOANELOR

Student frt. Alin MUCEA

Student frt. Cătălin-Claudiu AIOANEI



Abstract: A fire occurred in the night of Oct. 30 2015 in the nightclub „Colectiv” located in a former factory hall „Pionierul”. A band that was on the platform that night, during its performance, used pyrotechnics that ignited polyurethane foam insulation lining the pillars and ceiling of the platform. The fire spread quickly along the up pillars towards the ceiling area over the dance floor. The exit area of the building was not equipped with sprinklers, was crowded with frightened people rushing to get through that turned out to be the only entry/exit point of the building. Sixty four people lost their lives in the fire. This meant to design a reconstitution of a fire event based on press releases which was available in publication which had been issued ever since. Reconstitution is a necessary stage in making up a clear overview of what happened at the moment when the tragedy occurred. All this was possible due to a platform Pyrosim, a program used to create fire simulations that predicts temperature, movement of smoke and concentrations of combustion gases during fires.

Keywords: Nightclub Fire, Pyrotechnics, Polyurethane Foam, Virtual Modeling

1. INTRODUCERE

Elaborarea acestei lucrări are ca scop reconstituirea cu datele disponibile şi accesibile din

presă a incendiului care a avut loc la clubul Colectiv în data de 30 octombrie 2015 într-o hală a fostei fabrici de pantofi Pionierul. A fost cel mai grav incendiu din România dintr-un club de noapte și cel mai grav accident din țară, din cauza numărului mare de persoane decedate și rănite. În urma tragediei din 30 octombrie, de la clubul Colectiv au decedat un număr de 64 de persoane, 27 de persoane au decedat în timpul incendiului, iar în perioada următoare au decedat un număr de 37 de persoane în spitalele din România și din străinătate (dintre care ultima persoană a decedat pe data de 14 martie 2016). Reconstituirea incendiului s-a realizat prin intermediul unui program special destinat modelării şi simulării incendiilor. De asemenea, această lucrare constituie obiectul unei comparații între ceea ce s-a întâmplat și ceea ce putea fi prevenit dacă se respectau prevederile actelor normative în vigoare.

2. CONTEXTUL APARIȚIEI INCENDIULUI

Conform datelor prelevate din presă si a informațiilor oferite publicității de la INSEMEX

(Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă),

autoritatea specializată în materii de medii explozive, incinta era construită din beton armat,

125

susținerea planșeului era realizată prin patru stâlpi cu secțiune rectangulară, ferestrele erau zidite

(figura 1), exista o singură cale de evacuare care era îngreunată de amplasarea unui container de

metal în fața intrării principale (figura 2). Containerul avea o ușă cu două canaturi dintre care doar

un canat funcțional, a cărui lățime era de 0,80 m (adică un flux de evacuare conform P118/1999).

Datorită destinației acestui obiectiv (sală pentru reprezentații muzicale), planșeul încăperii era

acoperit cu un strat de burete poliuretanic pentru antifonare. Pe tavan se aflau și grilajele din lemn

de brad, care aveau și acestea rol de antifonare. De asemenea, pe cei patru stâlpi de susținere se

aflau straturi de burete antifonic.

Fig. 1 – Fereastră zidită

Incendiul a izbucnit, conform relatărilor martorilor, din cauza efectelor materialelor

pirotehnice, și anume a artificiilor, care erau amplasate în apropierea stâlpilor de rezistență.

Artificiile au reușit să aprindă spuma poliuretanică (era ușor inflamabilă din cauza neingnifugării)

și astfel a avut loc propagarea incendiului la plașeul încăperii. Dat fiind faptul că planșeul încăperii

era, de asemenea, căptușit cu burete poliuretanic incendiul s-a răspândit cu ușurință.

Fig. 2 – Containerul amplasat la intrarea principală

126

Incendiul extinzându-se cu rapiditate a reușit să provoace decese şi leziuni din cauza

efectelor fizice cuplate ale efluenţilor incendiilor asupra utilizatorilor (fluxul termic radiativ,

temperatura gazelor de ardere, gazele toxice iritante şi axfixiante) şi efectele psihologice care au

influenţat capacitatea de autosalvare şi au dus la învălmăşeală, îmbulzeală şi chiar panică. Clubul

era dotat cu trei extinctoare, dar doar unul a fost folosit pentru stingerea incediului. Un element

care ar fi dus la răspândirea cu rapididate a flacărilor a fost spălarea buretelui cu o substanță

presupusă a fi inflamabilă.

3. ETAPELE REALIZĂRII SIMULĂRII COMPUTERIZATE

Pentru realizarea acestei simulări 3D s-a utilizat platforma PyroSim (un simulator

puternic dezvoltat de către o firmă americană), o platformă ce abordează problemele inginerești

care apar în situațiile de urgență. Acest program este o interfață grafică pentru modelele FDS (Fire

Dynamics Simulation), care în cele din urmă pot prezice evoluția fumului, temperatura, diferite

concentrații de oxigen, gaze de ardere, modul de comportare a persoanelor pe timpul evacuării

acestora, precum și alte date susținute matematic referitoare la inițierea, evoluția și stingerea unui

incendiu.

Privind realizarea geometriei spațiului de studiat, PyroSim, folosește un sistem ortogonal

xOyz care ajută la introducerea valorilor reale necesare definirii geometriei propuse, precum și

atribuirea spațiului definit a proprietăților materialului care se vrea a fi introdus în simulare.

Prin utilizarea acestui program s-a încercat reconstituirea incendiului de la clubul

Colectiv, precum și introducerea de noi elemente în conformitate cu normativele în vigoare.

Spațiul studiat prezintă o suprafață totală de 425 de m2 din care doar 340 de m

2 erau

destinați publicului (după cum se poate observa din figurile 3 și 4).

Fig. 3 – Geometria încăperii exceptând partea combustibilă de la planșeu

Fig. 4 – Geometria încăperii cu panourile de lemn susținute de planșeu

127

După realizarea geometriei încăperii, următorul pas a fost identificarea materialelor care

au dus la producerea incendiului. Ținând cont de informațiile avute din presă, ca materiale de lucru

au fost considerate spuma poliuretanică, lemnul de brad și betonul armat. S-a plecat de la premisa

că spuma era neignifugată și astfel s-a încercat găsirea informațiilor care să fie cât mai pertinente

în legătură cu materialele introduse.

Pentru definirea acestor materiale s-au introdus proprietățile acestora în program,

proprietăți oferite de NIST, după cum se poate observa în figurile 5 și 6.

Fig. 5 – Proprietățile lemnului de brad

Fig. 6 – Proprietățile spumei poliuretanice

După definirea materialelor, suprafețelor li s-au atribuit proprietățile materialelor

corespunzătoare. Cei patru stâlpi de susținere și tavanul încăperii au fost îmbrăcați în spumă

poliuretanică neignifugată. De asemenea, pe plafonul localului au fost puse grilaje de lemn de brad

pentru a reflecta cât mai bine spațiul propriu-zis.

Proiectul încearcă să trateze incendiul în trei faze distincte, inițierea și dezvoltarea

incendiului, evacuarea persoanelor aflate în incinta clubului, precum și comparația dintre realitatea

locului și prevederile normativelor în vigoare.

a) Inițierea și dezvoltarea incendiului

Inițierea incendiului a fost urmarea unei particule pirotehnice care aprinsă a atins buretele

poliuretanic cu care stâlpul de rezistență din partea stângă a încăperii era izolat. Buretele antifonic

fiind expus un timp îndelungat efectului termic, din cauza distanței apropiate dintre materialele

pirotehnice și stâlp, acesta a ajuns la temperatura de autoaprindere și astfel a avut loc inițierea

incendiului. Dat fiind faptul că buretele de pe stâlpul de susținere avea legătură directă cu cel de pe

tavanul construcției, acesta s-a răspândit cu ușurință pe plafonul încăperii, ducând astfel la arderea

întregii cantități de burete aflată pe tavan.

128

În figura următoare se poate observa începutul aprinderii şi arderea buretelui antifonic

situat pe stâlpul de lângă scenă, precum și producerea gazelor toxice:

Fig. 7 – Inflamarea buretelui de pe stâlpul de rezistență din stânga încăperii. Faza de inițiere

De asemenea, în figurile ce urmează se poate vedea traseul fumului în interiorul clădirii.

Răspândirea fumului duce la creșterea temperaturii și astfel se ajunge la temperatura de

autoaprindere a buretelui pe întreaga suprafața. Se poate observa stratificarea fumului la nivelul

încăperii. Datorită temperaturii în creștere nivelul neutru scade și în consecință nivelul temperaturii

din interior crește.

Fig. 8 – Distribuția uniformă a fumului în încăperea incendiată

Fig. 9 – Variația temperaturii în plan vertical

129

b) Reprezentarea fluxului de persoane pe singura cale de evacuare.

În acest paragraf s-a încercat formarea unei perspective în ceea ce privește evacuarea

persoanelor din club în seara tragediei. Tot din informațiile din presă s-a plecat de la faptul că în

seara incidentului în club se aflau între 300 și 400 de persoane. După aproximativ 60 de secunde,

cei prezenți au evacuat incinta clubului prin singura ieșire accesibilă. Din cauza numărului mare de

persoane și a ușii foarte mici în comparație cu efectivul de persoane, la ieșirea principală s-a creat

o aglomerare de persoane, evacuarea devenind aproape imposibilă.

Cu ajutorul aceluiași program s-a încercat repartiția persoanelor pe timpul desfășurării

concertului, precum și începerea evacuării acestora. Astfel, s-au introdus date referitoare la

numărul de persoane, amplasarea acestora, timpul de detectare a incendiului și durata de reacție.

În figurile următoare se pot vedea datele introduse:

Fig. 10 – Poziționarea persoanelor

Fig. 11 – Repartiția persoanelor în încăpere

și detectarea fumului de către grupul de lângă scenă

130

Fig. 12 – Învălmășeala produsă pe direcția ieșirii

4. COMPARAȚIE CU PRIVIRE LA NORMATIVUL DE SECURITATE LA

INCENDIU

Sală aglomerată – încăpere sau grup de încăperi, pe același nivel sau niveluri diferite,

care comunică direct între ele prin goluri neprotejate la foc, în care suprafața ce-i revine unei

persoane este mai mică de 4 m2 și în care se pot întruni simultan cel puțin 150 de persoane;

când sunt situate la parter se consideră săli aglomerate dacă se pot întruni simultan cel puțin

200 de persoane.

Dată fiind situația în cauză și anume numărul mare de persoane prezente în interiorul

clădirii (între 300 și 400 de persoane) și suprafața clădirii de aproximativ 400 m2, se poate afirma

cu certitudine că incinta clubului corespundea unei săli aglomerate.

Prevederile normativului privind sălile aglomerate:

sunt obligatorii minimum două căi de evacuare distincte și judicios distribuite;

nu este admisă asigurarea prin ferestre a celei de a doua cale de evacuare;

trebuie să fie ușor accesibile din drumuri publice asigurându-se condiții de

desfășurare corespunzătoare a operațiunilor de stingere și salvare a persoanelor în caz

de incendiu;

trebuie să existe dispozitive de semnalizare a incendiului.

De asemenea, în conformitate cu normativul P 118 din 2013/2 în sălile aglomerate, în

care publicul se află în prezența unor cantități de materiale combustibile pentru stingerea

incendiilor se recomandă sprinklerele deschise.

Astfel s-a realizat o altă simulare care cuprinde o noua repartiție a persoanelor, în care se

poate observa diferența dintre cele două cazuri, și anume primul caz cu o singură cale de evacuare

(în figura menționată mai sus) și al doilea caz cu două căi de evacuare.

131

Fig. 13 – Deplasarea persoanelor pe cele două căi de evacuare

5. CONCLUZII

Se poate afirma cu ușurință că unul din factorii principali care au dus la o asemenea

tragedie a fost nerespectarea de către operatorul economic a prevederilor actelor normative privind

securitatea la incendiu și că simpla prevedere privind necesitatea unei căi de evacuare în plus ar fi

dus la fluidizarea evacuării.

Un alt aspect important al acestei lucrări este răspândirea acestei metode, de simulare

computerizată, în rândul operatorilor economici pentru evaluarea la risc de incendiu și pentru a-și

crea o perspectivă asupra pericolelor la care se pot expune într-o situație de urgență și în final

pentru a le preveni.

Cu alte cuvinte, pentru evitarea unor dezastre similare este important să se respecte ad

litteram legislaţia în vigoare privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi să se folosească

tehnica modernă pentru a anticipa eventualele incidente.

Bibliografie

[1] NIST NCSTAR 2: Vol. I – Report of the Technical Investigation of The Station

Nightclub Fire.

[2] http://www.thunderheadeng.com/wp-content/uploads/downloads/2014/02/

PyroSimManual.pdf, accesat pe 10.03.2016.

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Incendiul_din_clubul_Colectiv – accesat pe 9 martie 2016.

[4] http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/tragedie-in-bucuresti-un-club-a-explodat-mai-

multe-persoane-sunt-resuscitate.html – accesat pe 9 martie 2016.

http://www.thunderheadeng.com/wp-content/

132

INUNDAREA CU FUM.

MODELARE 3D ȘI APLICAȚIE CU FUM. C++

Student sg. Samuel BILA

Student sg. Lucian-Cristian MIRCEA



Abstract: The paper presents the steps of calculating the time needed to fill a room with

smoke, for a specific smoke height. Likewise, an application developed in C++

and the 3D model is described, along with an example.

Keywords: Time, Smoke Height, C++, 3D Modeling

1. GENERALITĂȚI

Orice limbaj constituie un mijloc de comunicare între două entităţi: emiţătorul şi

receptorul. În general limbajele sunt de două tipuri:

• limbaje naturale; • limbaje artificiale.

Limbajele naturale s-au constituit de-a lungul timpului, în procesul conlucrării membrilor

societăţii. Limbajele artificiale au fost şi sunt create pentru comunicarea într-un domeniu particular

de activitate.

Limbajele de programare fac parte din categoria limbajelor artificiale, fiind utilizate în

procesul de comunicare om-calculator. Un limbaj de programare reprezintă un mijloc de

comunicare între programator şi calculator. Un limbaj de programare este un mijloc de comunicare

particular, în care informaţia ce trebuie comunicată este codificată printr-un program pe baza a trei

componente:

• un set de acţiuni, care acţionează asupra unui

• set de date într-o anumită

• secvenţă de acţionare.

C++ este un limbaj de programare general, compilat. Este un limbaj multiparadigmă, cu

verificarea statică a tipului variabilelor ce suportă programare procedurală, abstractizare a datelor,

programare orientată pe obiecte. În anii 1990, C++ a devenit unul din cele mai populare limbaje de

programare comerciale, rămânând astfel până azi.

Bjarne Stroustrup de la Bell Labs a dezvoltat C++ (inițial denumit C cu clase) în

anii 1980, ca o serie de îmbunătățiri ale limbajului C. Acestea au început cu adăugarea noțiunii

de clase, apoi de funcții virtuale, suprascrierea operatorilor, moștenire multiplă, șabloane

(engleză: template) și excepții. Limbajul de programare C++ a fost standardizat în

1998 ca și ISO 14882:1998, versiunea curentă fiind din 2003, ISO 14882:2003. Următoarea

versiune-standard, cunoscută informal ca C++0x, este în lucru.

Realizarea unui program scris în C++ necesită parcurgerea a patru etape:

editare – scrierea programului-sursă, prin crearea unui fişier cu extensia cpp;

compilare – se aduce în memoria internă programul-sursă, se verifică erori şi se

converteşte acest program în program-obiect, având extensia obj;

link-editare – se leagă programul obiect cu bibliotecile de sistem şi se transformă

într-un program executabil având extensia exe;

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Limbaj_de_programare_general&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Compilare&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbaj_de_programare_multi-paradigm%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Programare_procedural%C4%83

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Abstractizare_(informatic%C4%83)&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Programare_orientat%C4%83_pe_obiecte

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anii_1990

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bjarne_Stroustrup

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bell_Labs

http://ro.wikipedia.org/wiki/1980

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbajul_C

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Clas%C4%83_(informatic%C4%83)&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Func%C8%9Bie_virtual%C4%83

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Suprascrierea_operatorilor&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mo%C8%99tenire_multipl%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ablon_(programare)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_englez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Excep%C8%9Bie_(programare)&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/1998

http://ro.wikipedia.org/wiki/ISO

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=C%2B%2B0x&action=edit&redlink=1

133

execuţie – se lansează în execuţie programul-obiect: se efectuează citirea datelor,

calculele şi scrierea rezultatelor, formându-se fişierul.

Limbajul C++ este caracterizat de:

sintaxă – este formată din totalitatea regulilor de scriere corectă a programelor;

semantică – reprezintă semnificaţia construcţiilor corecte din punct de vedere sintactic;

vocabular – este format din totalitatea cuvintelor care pot fi folosite într-un program.

PyroSim este un program de modelare 3D a dezvoltării și propagării incendiilor în

construcții, precum și de analiză a interacțiunii dintre incendiu și sistemele de protecție la incendiu

(stingere, detecție, desfumare etc.). Este folosit pentru a crea simulări de incendiu care

previzionează cu acuratețe temperatura, mișcarea fumului și concentrațiile de gaze de ardere în

timpul incendiilor.

Pyrosim este folosit în toată lumea pentru a ajuta specialiștii în luarea deciziilor în ceea ce

privește securitatea la incendiu a clădirilor.

Fumul este un produs de ardere întâlnit frecvent la incendii, fiind format din particule

solide nearse ale materialului care arde, din vapori şi gaze în suspensie, care dau un colorit

caracteristic, miros şi gust. Culoarea poate fi de la alb-cenușiu până la negru, dar, în funcție de

compoziția chimică a materialelor, poate prezenta şi diverse alte nuanțe coloristice însoțite, în

unele cazuri, de anumite mirosuri şi gusturi specifice în funcție de combustibilul care arde.

Atunci când temperatura aerului de deasupra focarului de incendiu este mai mare decât

cea a aerului pătruns în curentul de fum pe la baza focarului, din cauza radiație solare sau a

încălzirii volumului de aer a încăperii, jetul de fum încetează să se mai ridice până la nivelul

tavanului ca urmare a faptului că nu mai există o diferență mare de temperatură între fum și aerul

înconjurător.

Combustia este procesul de oxidare rapidă a unor substanţe, în urma căruia se degajă

căldură. Din punct de vedere termodinamic, procesul de ardere este analizat global, în sensul că nu

se studiază mecanismul de desfăşurare a arderii, denumit cinetica arderii, care este un fenomen

chimic extrem de complex şi nu se studiază nici produsele intermediare ale arderii.

2. DETERMINAREA TIMPULUI NECESAR PENTRU CA STRATUL DE FUM

SĂ AJUNGĂ LA O ANUMITĂ ÎNĂLȚIME ÎNTR-O ÎNCĂPERE.

PROCEDURA DE CALCUL

Presupunem că dorim să aflăm cât timp va fi necesar pentru ca stratul de fum să ajungă la

o anumită înălțime Z într-o anumită încăpere, în funcție de mărimile adimensionale date și un flux

termic total constant dat.

Etapele de calcul:

1. Se calculează fluxul termic total adimensional, cu ajutorul relației lui Zukoski:

5

2

*

1100

QQ

H

(1)

unde H este înălțimea încăperii și este sarcina termică a incendiului.

2. Se calculează înălțimea adimensională,Z

yH

, Z este cuprins între 0 și H.

3. Se citește valoarea parametrului

1

3

Q*

din diagrama de mai jos, pentru un y dat și

un determinat.

134

Fig. 1 – Diagrama de legătură între y și

Se află τ. Notăm cu W valoarea citită, astfel:

*1

3

W

Q

(2)

4. Se calculează aria pardoselii, ca fiind A = L l, unde L = lungimea încăperii și

l = lățimea încăperii.

5. Se folosește valoarea lui τ determinată la punctul 3 pentru a se calcula timpul t,

utilizând definiția timpului adimensional:

2t

g H

H A

(3)

3. ESTIMAREA TIMPULUI DE INUNDARE CU FUM A UNEI ÎNCĂPERI

PENTRU O ÎNĂLȚIME SPECIFICATĂ. APLICAȚIE C++

Aplicația este concepută în limbajul de programare C++ și are ca scop calcularea

intervalului de timp necesar inundării cu fum a unei încăperii pentru o înălțime specificată.

Programul se dovedește a fi extrem de util având, o aplicabilitate mare și specificând în mod clar

ce datele ce trebuie introduse.

Datele ce se impun a fi introduse de la tastatură sunt: Fluxul termic total, înălțimea

încăperii (H), înălțimea până la care se dorește să ajungă stratul de fum (Z), valoarea parametrului

W citit din diagramă (în funcție de y și Q*

), lungimea și lățimea încăperii. Pe baza acestora, se va

determina timpul necesar inundării cu fum (de exemplu, figura 2).

135

Programul este conceput de așa natură încât să afișeze erori, în cazul în care unele date

sunt introduse greșit (de exemplu, figura 3).

Fig. 2 – Captură ecran a determinării timpului necesar inundării cu fum

Fig. 3 – Captură ecran a afișării funcției de eroare

136

4. PYROSIM – MODELARE 3D

În continuare, pe baza informațiilor obținute din aplicația C++, am realizat o modelare 3D

de inundare cu fum a unui compartiment, reprezentând un dormitor cu ajutorul programului

PyroSim.

Datele introduse în PyroSim sunt prelucrate de sistemul de ecuații al programului Fire

Dynamic Simulation.

În urma procesării acestora s-a obținut modelarea propriu-zisă, inundarea cu fum și

separarea acestuia de aerul ambiental, obținându-se astfel planul neutru (figura 4 și figura 5).

Fig. 4 – Formarea planului neutru – vedere principală

Fig. 5 – Formarea planului neutru – vedere laterală

137

5. CONCLUZII

Prin lucrarea de față s-a adus un plus de vitalitate în ceea ce privește securitatea la

incendiu, precum și gestionarea modului de intervenții în situații de urgență, prin îmbunătățirea cu

ajutorul limbajului de programare C++ a unei aplicații, care are rolul de a calcula în cel mai scurt

timp, printr-o procedură de calcul simplificată, intervalul de timp al inundării cu fum a unei

încăperi incendiate.

Procedura de calcul a aplicației este prezentată în detaliu și se bazează strict pe

fenomenele ce rezultă în urma procesului de ardere și constituie un instrument deosebit de

important pentru managementul situațiilor de urgență, motiv pentru care am optat pentru

perfecționarea acesteia. De asemenea, s-a realizat cu ajutorul programului PyroSim o modelare 3D

a acelorași date pentru a putea vizualiza procesele studiate. Acest lucru contribuie la o

îmbunătățire a modului de conștientizare a riscurilor existente atât în prevenirea, cât și în

intervenția în situații de urgență.

Însumate, aplicația C++ și modelare 3D constituie un reper deosebit de important pentru

cercetarea securității la incendiu, studiul fenomenelor, dar și intervențiile în situații de urgență.

Prin intermediul acestor două aplicații informatice se poate realiza estimarea înălțimii stratului de

fum, aprecierea gradului de vizibilitate, realizarea modului de ventilare forțată în zona de

intervenție, facilitându-se în acest sens oportunitatea luării unei decizii optime într-un timp redus.

Bibliografie

[1] Mircea, L., Evaluarea riscului la infrastructuri critice, Lucrare de diplomă, Academia

de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2016.

[2] Bila, S., Studiu privind convecția produselor de ardere, Lucrare de diplomă, Academia

de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2016.

[3] Mircea, L., Calculul simplificat al stratului de fum. Aplicație C++, Lucrările Sesiunii

de Comunicări Ştiinţifice a Studenţilor din Facultatea de Pompieri, ediţia a XII-a

„SIGPROT-2015”, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2015.

[4] http://ro.wikipedia.org/wiki/C%2B%2B

[5] http://stackoverflow.com/questions/16635787

[6] http://www.ududec.com/wp-content/uploads/2014/09/3.-Elementele-de-baza-ale-

limbajul-de-programare-C++.pdf [7] http://www.sigura.ro/servicii-in-domeniul-managementului-securitatii-la-

incendiu/modelarea-3d-a-dezvoltarii-incendiilor-si-a-evacuarii-de-persoane/

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%2B%2B

http://stackoverflow.com/questions/16635787

http://www.ududec.com/wp-content/uploads/2014/09/3.-Elementele-de-baza-ale-limbajul-de-programare-C++.pdf

http://www.ududec.com/wp-content/uploads/2014/09/3.-Elementele-de-baza-ale-limbajul-de-programare-C++.pdf

http://www.sigura.ro/servicii-in-domeniul-managementului-securitatii-la-incendiu/modelarea-3d-a-dezvoltarii-incendiilor-si-a-evacuarii-de-persoane/

http://www.sigura.ro/servicii-in-domeniul-managementului-securitatii-la-incendiu/modelarea-3d-a-dezvoltarii-incendiilor-si-a-evacuarii-de-persoane/

138

STUDIUL PRIVIND VENTILAREA

UNEI CLĂDIRI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN CAZ DE INCENDIU

UTILIZÂND SIMULAREA PE CALCULATOR

Student cap. Silviu ALEXA

Student cap. Ionuț TELEPTEAN

Student cap. George-Mădălin POPA

Instructor militar principal I, drd. ing. col. Alin-Ionel MOCIOI

Lector univ. dr. ing. mr. Liviu-Valentin BĂLĂNESCU


Abstract:

This paper sets a goal in presenting possible benefits of fire ventilation. To

carry out fire and rescue operations in the best possible way it is important to

be well-informed. In the case of fire and rescue operations involving buildings,

knowledge concerning smoke, the spread of smoke, pressure conditions and

ventilation measures can often be decisive for the results of the operation. Fire

ventilation combines experience from fire and rescue services and research in

the form of experiments and theoretical studies on the subject.

Keywords: Virtual Modelling, Fire Ventilation, Smoke Evacuation

1. INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune a face o scurtă prezentare a posibilităților de propagare și de

evacuare a fumului în cazul izbucnirii unui incendiu cu degajare mare de fum. Opacitatea și

toxicitatea fumului, asociată cu temperaturile ridicate ale flăcărilor, îngreunează și uneori, fac chiar

imposibil accesul personalului de intervenție pentru salvarea oamenilor și stingerea incendiului. În

aceste condiții, incendiul se amplifică și cresc riscurile de pierderi de vieți omenești și pagube

materiale. În cadrul serviciilor profesioniste pentru situații de urgență nu există o procedură bine

stabilită privind ventilarea spațiilor incendiate, aceasta fiind doar un concept adoptat din cultura

occidentală. Considerăm că această tehnică este importantă în desfășurarea acțiunilor de

intervenție și trebuie să îi acordăm o mai mare atenție deoarece, corect utilizată, ne ajută enorm

pentru lichidarea incendiilor din interiorul construcțiilor ajutând la obținerea unei mai bune

vizibilități, executarea în condiții de siguranță a recunoașterilor, evacuarea și salvarea persoanelor.

Pentru a obține un rezultat cât mai aproape de realitate, am realizat o simulare cu ajutorul

programului Ansys în care am avut în vedere mai multe ipoteze simplificatoare de lucru.

2. NOȚIUNI PRIVIND VENTILAREA SPAȚIILOR INCENDIATE

Ventilarea reprezintă evacuarea sistematică a fumului, gazelor fierbinți și a altor substanțe

gazoase periculoase dintr-o structură incendiată și înlocuirea lor cu aer proaspăt. Principiul

fundamental al ventilării unui incendiu este de a încerca, în mod activ, să se modifice condițiile de

presiune existente într-o clădire incendiată, cu scopul de a elibera gazele de ardere. Metodele de

lucru, alegerea acestora și structura tactică a operațiunilor de stingere și de salvare diferă de la

intervenție la intervenție.

139

În funcție de tipul, configurarea clădirii și punerea în aplicare a operațiunilor, ventilarea

spațiilor incendiate servește pentru mai multe scopuri, după cum urmează:

pentru a reduce impactul gazelor de ardere și a căldurii asupra persoanelor surprinse în

interiorul clădirii, precum și pentru a facilita evacuarea lor din clădire;

pentru a ușura îndeplinirea operațiunilor de salvare și stingere, prin reducerea sarcinii

termice, precum și pentru a îmbunătăți vizibilitatea în clădire pentru echipajul care intervine;

pentru a preveni sau a opri răspândirea gazelor de ardere sau a incendiului prin

reducerea impactului presiunii și a căldurii în clădire;

pentru a permite salvarea bunurilor într-un stadiu incipient de dezvoltare al

incendiului.

2.1. Deschideri practicate și ventilarea incendiului

Metodele de ventilare cele mai utilizate constau în utilizarea deschiderilor existente, cum

ar fi: uși, ferestre sau guri de aerisire. Dar, se pot practica și deschideri în structura clădirii în

scopul ventilării, cum ar fi deschiderile practicate în acoperiș. Pentru a îmbunătăți ventilarea

spațiului incendiat se pot folosi ventilatoare. Acest procedeu se numește ventilare în suprapresiune.

Ventilarea spațiilor adiacente poate să îndeplinească cel puțin două funcții:

reduce impactul presiunii și căldurii asupra încăperii și camerelor alăturate;

fizic, separă încăperea astfel încât incendiul și gazele de ardere să nu se poată propaga.

2.2. Deschideri realizate pentru a avea acces la incendiu, care s-a propagat în

interiorul încăperii (de exemplu: în pereți sau în structura podelei)

Acest lucru se aseamănă și, prin urmare, este adesea confundat cu ventilarea unei camere

expuse la incendiu și ventilarea spațiilor adiacente.

Tehnica practicării deschiderilor este adesea pusă în aplicare când vine vorba de un

incendiu la acoperiș sau la incendii situate în spații greu accesibile, care nu pot fi lichidate în alt

mod.

Intenția pompierilor care intervin, în primă instanță, este de a-și face drum și de a suprima

incendiul din interiorul încăperii, nu de a evacua fumul.

Viteza de ardere este proporțională cu raportul dintre suprafața deschiderilor și cea a

pardoselii, astfel:

când este mare, în cazul incendiilor ventilate, schimbul de gaze pe timpul incendiului

crește pe măsură ce suprafața golurilor, deschiderilor este mai mare, situație concretizată printr-o

sporire a vitezei de ardere și reducere a arderii incomplete;

când este redus, în cazul incendiilor neventilate (din subsoluri) viteza de ardere este

redusă, și în acest caz se produce mai mult o ardere incompletă cu mult fum conținut în produsele

de ardere.

2.3. Metode de ventilare

Ventilarea influențează direcția și viteza schimbului de gaze. Rolul acesteia se

accentuează mai ales în perioada de dezvoltare a incendiului, când schimbul de gaze care se

produce în urma arderii este mic. Într-o clădire de un anumit volum, se acumulează o cantitate

importantă de căldură și de fum, incendiul putând provoca pierderi mari dacă nu se recurge la o

ventilare adecvată. Dacă incendiul ia proporții atât de mari încât clădirea nu mai poate fi salvată cu

mijloacele avute la dispoziție, este, cel puțin, posibil ca incendiul să fie controlat (menținut în

limitele clădirii) sub acțiunea țevilor de refulare și prin ventilare, de către pompierii aflați la

intervenție.

Ventilarea se poate face ușor, în caz de incendiu, prin deschiderea ferestrelor, acțiune care

permite căldurii și fumului să iasă pe la partea de sus, în timp ce aerul proaspăt pătrunde pe la

140

partea de jos a acestora. Ventilarea la incendiu poate fi pusă în aplicare în trei moduri diferite, în

funcție de configurația intrărilor (deschiderile prin care aerul proaspăt intră în încăpere) și a

ieșirilor (deschiderile prin care gazele de aer ies din încăpere). Se mai ține cont de distanța până la

focar, de înălțimea deschiderii și de disponibilitatea altor resurse.

2.3.1. Ventilarea incendiului pe orizontală

În acest caz, orificiile/ieșirile de evacuare sunt amplasate la același nivel cu incendiul,

făcând ca gazele de ardere să se deplaseze orizontal. Ventilarea pe orizontală se aplică, de

exemplu, în apartamentele incendiate sau în anumite tipuri de clădiri industriale, în care este

dificil, chiar imposibil, de creat deschideri în acoperiș sau unde nu există lucarne și guri de

aerisire.

Pe orizontală, începând de la ultimul nivel în jos, fumul se propagă pe la casa scării în

lungul coridoarelor de evacuare, la partea superioară a acestora, cu viteza pasului normal sau de la

o încăpere la alta, când există goluri care realizează comunicarea între ele (în mod deosebit,

canalele de ventilație, chiar și în cazul când ventilatoarele nu funcționează, constituie căi de

propagare ușoară a fumului).

2.3.2. Ventilarea incendiului pe verticală

În acest caz, orificiile de evacuare sunt amplasate deasupra incendiului, de cele mai multe

ori situate în partea cea mai de sus a clădirii, favorizând evacuarea gazelor pe verticală. Orificiul

de evacuare este obținut prin realizarea unei deschideri în structura acoperișului sau prin utilizarea

gurilor de aerisire existente. Mișcarea fumului în clădire depinde de diferențele de presiune ce iau

naștere, precum și de existența posibilităților de curgere a gazelor, pe verticală de jos în sus și de la

un nivel la altul.

2.3.3. Ventilarea mecanică a incendiului

Acest principiu poate fi utilizat de comandantul intervenţiei ca tactică de control a

ventilării pe timpul intervenţiei de stingere. Creşterea presiunii din interiorul construcţiei va

determina deplasarea produselor arderii către zonele exterioare cu presiune mai joasă. Acest tip de

141

ventilare poate fi utilizat în orice moment de dezvoltare a incendiului, însă trebuie luat în

considerare faptul că utilizarea lui poate aduce un aport de oxigen în zona incendiată și reprezintă

întotdeauna un risc. Ventilarea mecanică trebuie sa fie combinată cu crearea de deschideri, astfel

încât să se ajungă la ventilarea orizontală sau verticală.

Pentru a spori siguranța servanților care realizează deschideri, cât și pentru cei din

interiorul clădirii, pe lângă tacticile de intervenție, servanții vor avea în vedere următoarele măsuri

de securitate :

servanții se vor amplasa mai jos față de nivelul deschiderii create;

deschiderea va fi protejată cu un jet de apă.

3. EVACUAREA FUMULUI ȘI GAZELOR FIERBINȚI PRIN TIRAJ NATURAL

Desfumarea prin tiraj natural se organizează prin introduceri de aer și evacuări de fum

care comunică cu exteriorul direct sau prin canale (ghene), care să asigure circulația aerului în

volumul protejat și evacuarea fumului. Evacuarea fumului se realizează prin goluri în fațade, prin

canale și ghene ori prin dispozitive cu deschidere automată dispuse în acoperiș sau în treimea

superioară a pereților exteriori ai încăperii. Golurile de ventilare permanent deschise, practicate în

acoperiș sau în partea superioară a pereților exteriori, se însumează la suprafața liberă necesară

desfumării.

Ventilarea poate contribui la dezvoltarea mai rapidă a focarului, care degajă o cantitate de

căldură mai mare într-un interval mai mic, iar gazele de ardere sunt diluate de excesul de aer.

Curenții de aer evacuează cantități importante de căldură, contribuind la atenuarea creșterii

temperaturii zonei incendiate. Dacă ventilarea este insuficientă, arderea pe suprafața materialului

combustibil este incompletă. Un alt factor care contribuie la propagarea fumului într-o clădire îl

reprezintă temperatura ridicată, care ia naștere în zona focarului. În această zonă, volumul gazelor

poate crește de trei ori și, în acest caz, 2/3 din această cantitate este transportată în exteriorul

etajului incendiat, transportând fumul spre alte părți ale clădirii. La deplasarea fumului, o contribuție importantă o au și parametrii aerului exterior,

respectiv, temperatura și viteza vântului. Temperatura aerului exterior influențează tirajul termic, care contribuie la propagarea fumului.

În cazul în care incendiul se produce la un etaj inferior, în perioada rece a anului, din cauza diferenței mari de temperatură dintre exterior și interior, fumul se propagă rapid la etajele superioare, astfel că întreaga clădire va fi invadată de fum în timp scurt.

În perioada de vară, când temperatura aerului exterior este mai mare decât temperatura aerului din interiorul clădirii, direcția curenților de aer se inversează, apărând pericolul de invadare a fumului în căile de evacuare situate sub etajul incendiat, mai ales dacă focarul este situat la un etaj deasupra planului neutru. Vântul poate influența procesul de propagare a fumului datorită suprapresiunilor și depresiunilor create pe fațadele clădirii. Acțiunea vântului asupra clădirilor se manifestă printr-o mișcare a aerului pe conturul acestora, asociată cu un câmp de suprapresiuni și depresiuni, care influențează schimbul natural al aerului din clădiri și evacuarea în atmosferă a fumului și gazelor fierbinți din încăperile incendiate.

142

4. UTILIZAREA SIMULĂRII ASISTATE DE CALCULATOR

Deşi nu este des folosită în domeniul situațiilor de urgență, simularea pe calculator poate furniza date importante cu privire la modul aproximativ de manifestare al unui incendiu, al deplasării gazelor de ardere, a fumului şi al altor caracteristici relevante ale acestor fenomene. Marele avantaj al acesteia este de a putea fi repetată teoretic la nesfârșit fără a fi necesară distrugerea materialelor utilizate, de exemplu într-o reconstituire a unui incendiu, fie ea la scară sau nu. Impedimentul principal în folosirea unei astfel de tehnici este nevoia de avea un investigator de incendii care să cunoască puterile și limitările programului de simulare utilizat și care, desigur, să aibă certitudinea acurateței datelor folosite, precum și siguranța corectitudinii și implementării acestor date în conformitate cu metodele de introducere a datelor suportate de programul în cauză.

Pentru elaborarea acestei lucrări s-a utilizat programul ANSYS. Acest simulator necesită definirea spațiului în care urmează a fi simulat incendiul. Aceasta se realizează prin crearea unei geometrii care să reflecte dimensiunile reale ale compartimentului de incendiu. În scopul exemplificării acestui proces a fost utilizată o clădire de învățământ cu internat integrat cu dimensiuni de 53,5 x 12,1 x 3 m, a cărei imagine este redată în figura 1:

Fig. 1 – Geometria clădirii

Sursa de aprindere în cazul acestei simulări s-a considerat ca fiind un scurtcircuit la

instalația electrică în sala de depozitare a bagajelor. Rafturile, bagajele și jaluzelele din interiorul încăperii sunt confecționate din materiale combustibile ceea ce a condus la o dezvoltare rapidă a incendiului rezultând o mare degajare de fum.

Pentru studierea mai amănunțită a fenomenului am realizat trei scenarii diferite de simulare, în care am urmărit propagarea fumului în clădire, utilizând ventilarea pe orizontală.

În primul caz, am considerat toate geamurile ca fiind deschise, împreună cu ieșirile de evacuare, acest lucru fiind reprezentat în figura 2.

Fig. 2

143

În al doilea caz, avem toate geamurile închise, rămânând deschise doar căile de evacuare

(figura 3).

Fig. 3

În al treilea caz, am păstrat deschise doar trei geamuri și căile de evacuare, celelalte

geamuri fiind închise (figura 4).

Fig. 4

5. CONCLUZII

Trebuie luate toate măsurile pentru a crea pompierilor condiţii să acţioneze direct asupra

focarului, în cel mai scurt timp posibil.

Ventilarea este un instrument extrem de valoros pentru pompieri atunci când acţionează

în interiorul clădirilor.

Atunci când este aplicată la momentul oportun şi corect, ventilarea poate face diferenţa

între o misiune de succes şi una dezastruoasă.

Variația presiunii este nesemnificativă, evitându-se astfel fenomene precum flash-over

și backdraft.

Holul este cel mai expus din cauza lipsei obstacolelor.

Temperatura fumului după 120 de secunde de-a lungul holului depășește 1000

C.

144

Bibliografie

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Ventilation_(firefighting), accesat pe 16.03.2016

[2] Stefan Svensson, Fire Ventilation, https://www.msb.se/RibData/Filer/pdf/20879.pdf,

accesat pe 16.03.2016

[3] Paul Grimwood, Tactical Ventilation, http://www.cfbt-be.com/images/teksten/

Grimwood%20-%20Tactical%20Ventilation.pdf, accesat pe 16.03.2016.

[4] Ansys CFX tutorials, http://orange.engr.ucdavis.edu/

Documentation12.1/121/CFX/xtutr.pdf, accesat pe 21.03.2016.

https://en.wikipedia.org/wiki/Ventilation_(firefighting)

https://www.msb.se/RibData/Filer/pdf/20879.pdf

http://www.cfbt-be.com/images/teksten/%20Grimwood%20-%20Tactical%20Ventilation.pdf

http://www.cfbt-be.com/images/teksten/%20Grimwood%20-%20Tactical%20Ventilation.pdf

http://orange.engr.ucdavis.edu/%20Documentation12.1/121/CFX/xtutr.pdf

http://orange.engr.ucdavis.edu/%20Documentation12.1/121/CFX/xtutr.pdf

145

ANALIZA ARMONICELOR

DIN REȚEAUA ELECTRICĂ DE JOASĂ TENSIUNE

Student Master (ECDD) Gheorghiță BABA

Conf. univ. dr. ing. Eleonora DARIE

Universitatea Tehnică de Construcții București, Facultatea de Inginerie a Instalațiilor

Master – Energie Confort și Dezvoltare Durabilă

Abstract: This paper develops a brief overview of the problems caused by harmonics in the low voltage network and the methods of limiting them. The work is done by monitoring of harmonics and power quality analysis, exemplified by means of measurements made on an overview of 400/230 V distribution, using an Metrel MI 2892 analyzer. Keywords: Power Quality Analyzer, Harmonics, Electromagnetic Disturbance, Modelling.

1. INTRODUCERE

Problemele legate de poluarea armonică reprezintă unul dintre aspectele importante în relația furnizor de energie electrică – consumator de energie electrică [5]. Această lucrare face o scurtă prezentare a problemelor determinate de armonicele din rețeaua electrică de joasă tensiune și a metodelor de limitare a acestora. Utilizarea electronicii de putere, impune redefinirea modalităților de calcul pentru puterea și energia absorbite de consumatori și elaborarea de noi standarde referitoare la această problemă. Sistemul energetic, poate funcționa adecvat, în prezența unei „cantități” limitate de armonice [2]. Aparatele pentru analiza calității energiei electrice, monitorizează și înregistrează calitatea energiei electrice și indică următori parametri: goluri de tensiune, vârfuri de tensiune, flickere, fenomene tranzitorii, factor de putere, armonice interarmonice, fenomene tranzitorii de înaltă frecvență, detectarea și afișarea formei de undă [5].

2. PROBLEME DETERMINATE DE ARMONICI

Armonicele sunt tensiuni sau curenţi sinusoidali a căror frecvenţă este un multiplu

întreg al frecvenţei fundamentale a sursei. Curenţii armonici sunt generaţi de sarcinile neliniare monofazate (surse de putere în comutație, balasturi electronice pentru lămpile fluorescente), precum și de sarcinile trifazate (surse de alimentare neîntreruptibile, acționări cu viteză variabilă). Curenţii armonici determină probleme furnizorului, cât și consumatorului de energie electrică.

Când se vorbeşte despre armonice, în instalaţiile electrice de joasă tensiune, se face referire în principal la curenţi, deoarece armonicele rezultă datorită curenţilor şi cea mai mare parte a efectelor negative, este datorată acestor curenţi. Nu se pot trage concluzii utile, fără a cunoaşte spectrul armonicelor de curenţi (uzual, se determină numai factorul total de distorsiune – Total harmonic distortion – THD). Când armonicele se propagă prin rețeaua electrică de distribuţie, în laturile reţelei care nu sunt străbătute de curenţi armonici, acestea se regăsesc – ca tensiuni. Este foarte important, să fie măsurate atât valorile tensiunilor armonice, cât şi ale curenţilor armonici şi ca valorile determinate, să fie specificate explicit, ca valori ale tensiunii şi curentului.

146

Convenţional, factorul de distorsiune al curentului cuprinde ca sufix I (de exemplu, 35 % THDI), distorsiunea de tensiune cuprinde sufixul U (de exemplu, 4 % THDU) [1÷4].

Curenţii armonici, sunt de mult timp prezenţi în sistemul de alimentare cu energie electrică de mai mulţi ani. La început, curenții armonici erau determinaţi de redresoarele cu mercur, utilizate pentru a asigura conversia tensiunii alternative în tensiune continuă pentru calea ferată şi pentru acţionări de tensiune continuă cu viteză variabilă, din industrie. Însă în ultimul timp, clasa de tipuri şi numărul de unităţi de echipamente care produce armonici a crescut foarte mult şi va continua să crească, astfel că şi efectele nocive datorate lor, vor crește [1÷4].

2.1. Probleme determinate de curenții armonici

Supraîncărcarea conductorului de nul de lucru (într-un sistem trifazat echilibrat,

curbele de tensiune ale fiecărei faze în raport cu punctul neutru al conexiunii în stea sunt defazate

cu 120°, astfel încât dacă fiecare fază este egal încărcată, curentul rezultant pe neutru este zero.

Dacă sarcinile nu sunt echilibrate, pe neutru se transmite numai rezultanta sumei curenţilor de

întoarcere. În situația în care curenţii de fază, fundamentali, se anulează, curenţii armonici cu rang

multiplu de trei se adună în conductorul neutru) [1÷4];

Efecte în transformatoarele electrice (supraîncălzirea transformatoarelor – determinată

de creșterea pierderilor prin curenţi Foucault, fenomen care conduce la o reducere corespunzătoare

a duratei de viaţă și curenții armonici care au un rang multiplu de trei, se regăsesc în toate fazele

înfășurărilor unui transformator electric cu conexiune triunghi, astfel încât transformatoarele cu

înfăşurare triunghi, pot fi folosite ca transformatoare de izolare) [1÷4];

Acționarea intempestivă a întrerupătoarelor (cauzată de obicei de curenţii din circuit,

care sunt mai mari, datorită prezenţei curenţilor armonici) [2];

Suprasolicitarea condensatoarelor pentru corecția factorului de putere (impedanţa

condensatorului, scade odată cu creşterea frecvenţei, pe când impedanţa sursei, creşte cu frecvenţa.

Prin condensator, pot trece curenţi armonici foarte mari, care pot duce la deteriorări. La o

frecvenţă armonică, poate să apară fenomenul de rezonanţă – între condensator şi reactanţa de

scăpări a sistemului de alimentare – astfel încât pot fi generate tensiuni şi curenţi foarte mari, care

pot determina avarii ale condensatorului. Rezonanţa poate fi evitată prin introducerea unei bobine

în serie cu condensatorul astfel încât combinaţia rămâne inductivă, cel puţin pentru armonica

semnificativă cu rangul cel mai mic. Această soluţie limitează și curentul armonic care poate

circula în condensator) [1÷4];

Efect pelicular în conductoarele electrice (este foarte mic la frecvenţa nominală

de alimentare, deci poate fi ignorat, dar la peste 350 Hz, adică de la armonică 7 în sus,

efectul pelicular devine important, provocând pierderi suplimentare şi încălzire în conductoarele

electrice) [2].

2.2. Probleme determinate de tensiunile armonice

Efecte în motoarele asincrone trifazate (creşterea pierderilor prin curenţi Foucault, în

acelaşi mod ca şi în cazul transformatoarelor. Mai apar pierderi suplimentare datorate generării de

câmpuri armonice în stator, fiecare dintre acestea având tendinţa de a roti motorul cu o altă viteză,

într-un sens sau altul. Curenţii de frecvenţă înaltă induşi în rotor, conduc la creşterea suplimentară

a pierderilor. Acolo unde sunt tensiuni armonice, motoarele trebuie descărcate pentru a ţine seama

de pierderile adiţionale) [2];

Efecte în aparatele electronice de măsurare, care detectează punctul în care tensiunea

de alimentare trece prin zero (dacă există armonici sau fenomene tranzitorii la nivelul alimentării,

numărul de treceri prin zero creşte, fenomen ce conduce la disfuncţionalităţi) [3].

2.3. Probleme determinate de curenții armonici la nivelul surselor de alimentare

Curentul armonic absorbit de la sursa de alimentare determină o cădere de tensiune

armonică, proporţională cu impedanţa sursei în punctul comun de cuplare (PCC) şi cu valoarea

147

curentului (deoarece reţeaua electrică de alimentare cu energie electrică este de regulă inductivă,

impedanţa acesteia, va fi mai mare la frecvenţe mai mari) [1];

În PCC, tensiunea electrică este deformată de curenţii armonici, produşi de fiecare consumator (care îşi aduce contribuţia sa suplimentară) [1].

Consumatorilor nu li se poate permite să adauge poluare armonică în sistemul de alimentare cu energie electrică, în detrimentul altor utilizatori. În majoritatea ţărilor, industria energiei electrice a introdus reglementări care limitează valoarea curentului armonic ce poate fi emis [1÷4].

3. METODE PENTRU LIMITAREA ARMONICELOR

Acestea sunt [1÷4]:

Filtre pasive (sunt folosite pentru a realiza o cale de impedanţă redusă pentru curenţii armonici astfel ca ei să circule în filtre şi nu în sistemul de alimentare cu energie electrică. Filtrul se poate proiecta pentru o singură armonică sau pentru o serie de armonici, în funcţie de cerinţe);

Transformatoare de izolare şi reducere a armonicilor;

Filtre active. Pentru a menține o calitate acceptabilă a rețelei de alimentare cu energie electrică,

organisme naționale și intrnaționale, au emis recomandări pentru limitarea armonicelor de curent injectate în rețea [5].

4. MONITORIZAREA ȘI ÎNREGISTRAREA CALITĂȚII ENERGIEI ELECTRICE

Pentru analiza calității energiei electrice se folosesc aparate care asigură măsurarea și înregistrarea semnalelor electrice în rețele monofazate sau trifazate [5]. Aparatul de măsurat este prevăzut cu un ecran de afișare a formei semnalelor, precum și cu circuite de intrare pentru tensiune și pentru intensitatea curentului electric. Măsurarea armonicelor de tensiune impune utilizarea unor conductoare de legătură între aparat și rețea (cu o lungime cuprinsă între 1 și 1,5 m) [5]. Măsurarea armonicelor de curent impune precauții speciale. Multe circuite de intrare folosesc transformatoare de măsură de curent, cu miez feromagnetic, fapt ce conduce la o sporire a erorilor la frecvențe mari și la saturarea miezurilor la amplitudini ridicate ale curenților [5].

Pentru elaborarea acestei lucrări s-a utilizat Analizorul Metrel MI 2892. Panoul frontal al instrumentului constă dintr-un LCD grafic, o tastatură și un selector rotativ. Datele de măsurare și starea curentă a instrumentului sunt indicate pe afișaj [5].

În scopul exemplificării procesului de monitorizare și înregistrare a calității energiei electrice, a fost utilizat un tablou electric de distribuție, TGD 400/230 V.

Fig. 1 – TGD 400/230 V. THD U1, THD U2, THD U3

148

Fig. 2 – TGD 400/230 V. THD U12, THD U23, THD U31

Fig. 3 – TGD 400/230 V. THD I1, THD I2, THD I3.

Fig. 4 – TGD 400/230 V. TOD I1, TOD I2, TOD I3, TOD IN

149

Fig. 5 – TGD 400/230 V. Armonica U1

Fig. 6 – TGD 400/230 V. Armonica U12, de ordinul 50

Fig. 7 – TGD 400/230 V. Armonica I12, de ordinul 1

150

Fig. 8 – TGD 400/230 V. Armonica I2, de ordinul 1, 5 și 12

Fig. 9 – TGD 400/230 V. Factorul de distorsiune în tensiune THD U1 [%]

Cu ajutorul secțiunilor furnizate de programul de simulare, se pot cunoaște toți parametrii

de calitate a energiei electrice.

5. CONCLUZII

Prezența armonicelor în sistemul de alimentare cu energie electrică poate genera o gamă

largă de efecte nedorite [5]. Toate echipamentele electrice şi electronice moderne au surse în

comutaţie sau controlează într-un fel sau altul puterea absorbită şi astfel rezultă ca sarcini

nelineare. Sarcinile lineare sunt relativ rare (lămpile incandescente necontrolate şi sistemele

necontrolate de încălzire) [1÷4].

Bibliografie

[1] http://www.sier.ro/Articolul_3_1.pdf. Ghid de aplicare – Calitatea energiei electrice.

Armonici. Cauze și efecte.

[2] http://www.sier.ro/Articolul_3_1_1.pdf. Ghid de aplicare – Calitatea energiei electrice

Armonici. Interarmonici.

http://www.sier.ro/Articolul_3_1.pdf

http://www.sier.ro/Articolul_3_1_1.pdf

151

[3] http://www.sier.ro/Articolul_3_1_2.pdf. Ghid de aplicare – Calitatea energiei electrice

Armonici. Condensatoarele într-un mediu bogat în armonici.

[4] http://www.sier.ro/Articolul_1_1pdf. Ghid de aplicare – Calitatea energiei electrice.

Introducere.

[5] Costin Cepișcă, Calitatea energiei electrice, București, Editura Electra, 2007,

ISBN 978-973-7728-88-3.

http://www.sier.ro/Articolul_3_1_2.pdf

http://www.sier.ro/Articolul_1_1pdf

152

MĂSURI DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

LA INSTALAȚII CU PANOURI FOTOVOLTAICE

Student frt. Cosmin-Andrei ANGHEL

Student frt. Andrei-Alexandru BUȘĂ



Abstract:

This paper aims to make a brief presentation of the operation of photovoltaic

panels and fundamental points that firefighters should take into consideration

in case of an emergency.

Keywords: Photovoltaic Panels, Emergency, Firefighters Intervention

1. INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune să facă o scurtă prezentare a modului de funcționare a

panourilor fotovoltaice și a punctelor fundamentale pe care pompierii ar trebui să le aibă în vedere

în cazul apariției unei situații de urgență.

În opțiunile energetice ale omului, electricitatea și-a câștigat un loc privilegiat. Chiar dacă

unele surse neconvenționale sau convenționale de energie pot fi utile direct în instalații termice sau

mecanice, preocuparea de a obține pe seama lor energie electrică rămâne pe primul plan. Există o

serie de generatoare, bazate pe fenomene fizice sau chimice mai mult sau mai puțin studiate, din

care viitorul va reține pe cele mai eficiente care folosesc materiale mai răspândite pe pământ.

Printre generatoarele care pot realiza conversia directă a energiei electrice și în care se

pun mari speranțe, pe primul loc sunt celulele fotovoltaice, numite și celule solare, atunci când

energia primară o reprezintă radiațiile soarelui.

2. CONSTRUCȚIA PANOURILOR FOTOVOLTAICE

Procesul de fabricare convențional singular și policristalin al celulelor de silicon

fotovoltaic începe foarte simplu, cu aplicarea semiconductorului în polisilicon – un material

produs din cuarț și folosit mult în industria electronică. Polisiliconul este încălzit până la

temperatura de topire și sunt adăugate apoi în acesta, bucăți mici de bor pentru a crea un material

semiconductor de tip P. Blocurile de silicon sunt formate, de obicei, folosind una din cele două

metode:

1) Formând un bloc pur de silicon cristalizat din semințe de cristal făcute din polisiliconul

topit.

2) Turnând polisiliconul topit într-un cazan, formând un material de silicon policristalin.

Bucăți individuale de wafere sunt feliate din blocurile de silicon folosind un fierăstrău de

sârmă și pe urmă sunt supuse gravurii suprafeței. După ce waferele sunt curățate, ele sunt așezate

într-un cuptor de difuzie de fosfor, creând un strat subțire de semiconductor de tip N în jurul

întregii suprafețe exterioare a celulei. Pe urmă, un înveliș antireflexiv este aplicat deasupra

suprafeței celulei și contactele electrice sunt imprimate deasupra suprafeței celulei (negativ). Un

material conductor de aluminiu este așezat dedesubtul suprafeței fiecărei celule (pozitiv),

reatribuindu-i proprietățile de tip P a părții de jos, deplasând stratul difuz de fosfor. Fiecare celulă

153

este verificată electric, sortată după curentul electric de ieșire și conectate electric la celelalte

celule pentru a crea circuite de celule pentru asamblare în module fotovoltaice.

Fig. 1 – Schemă de conectare şi schemă echivalentă a unei celule solare

3. CELULE FOTOVOLTAICE. PRINCIPII GENERALE

Este prezentată schema constructivă simplificată a celulei PV având la bază material

semiconductor de tip P. Analizăm fenomenele care au loc în cazul când celula PV este expusă unei

radiaţii incidente. Această radiaţie poate fi echivalată cu un flux de fotoni, care au energia

E = h∙v, unde h este constanta lui Planck, iar v este frecvenţa fotonilor. Dacă energia fotonului este

mai mare ca energia benzii energetice a semiconductorului, atunci, în urma interacţiunii fotonului

cu un atom, electronul din banda de valenţă va trece în banda de conducţie şi, deci, o energie

mai mică, iar fotonul B are o frecvenţă mai mare şi, corespunzător, o energie mai mare

(unda electromagnetică cu frecvenţă mică pătrunde în material la adâncimi mai mari şi invers).

Purtătorii de sarcină liberi sunt separaţi de câmpul electric al joncţiunii p-n, caracterizat

prin potenţialul de barieră şi care, în funcţie de tipul semiconductorului folosit, este de

circa 0,2 - 0,7 V.

Fig. 2 – Schema constructivă a celulei fotovoltaice

154

4. CLASIFICARE

4.1. Celule pe bază de siliciu

a. Strat gros

Celule monocristaline (c-Si)

Randament mare – în producția în serie se poate atinge până la 20% randament energetic,

cu tehnica de fabricație pusă la punct; totuși procesul de fabricație este energofag, ceea ce are o

influență negativă asupra perioadei de recuperare (timp în care echivalentul energiei consumate în

procesul de fabricare devine egal cu cantitatea de energie generată).

Celule policristaline (mc-Si)

La producția în serie s-a atins deja un randament energetic de peste la 16%, consum

relativ mic de energie în procesul de fabricație, și până acum cu cel mai bun raport

preț – performanță.

b. Strat subțire

Celule cu siliciu amorf (a-Si)

Cel mai mare segment de piață la celule cu strat subțire; randament energetic al modulelor

de la 5 la 7%; nu există strangulări în aprovizionare chiar și la o producție de ordinul TeraWatt.

Celule pe bază de siliciu cristalin, de exemplu, microcristale (µc-Si) în combinație cu

siliciul amorf – randament mare; tehnologia – aceeași ca la siliciul amorf.

4.2. Celule solare pe bază de compuși organici

Tehnologia bazată pe chimia organică furnizează compuși care pot permite fabricarea de

celule solare mai ieftine. Prezintă totuși un impediment faptul că aceste celule au un randament

redus și o durată de viață redusă (max. 5.000 h).

4.3. Celule pe bază de pigmenți

Numite și celule Grätzel utilizează pigmenți naturali pentru transformarea luminii în

energie electrică; o procedură ce se bazează pe efectul de fotosinteză. De obicei, sunt de culoare

mov.

4.4. Celule cu electrolit semiconductor

De exemplu, soluția: oxid de cupru/NaCl. Sunt celule foarte ușor de fabricat, dar puterea

și siguranța în utilizare sunt limitate.

5. FUNCȚIONAREA SISTEMELOR FOTOVOLTAICE

Celulele fotovoltaice sunt conectate electric în circuite în serie sau în paralel, pentru a

produce voltaj, curent și niveluri de putere mai mari. Modulele fotovoltaice consistă în circuite

fotovoltaice sigilate într-un mediu de protecție laminat, și sunt blocurile fundamentale construite

din sisteme fotovoltaice. Panourile fotovoltaice includ una sau mai multe module fotovoltaice

asamblate ca unități de domeniu instalabil. O matrice fotovoltaică este unitatea generatoare de

putere completă, constând în orice număr de module și panouri fotovoltaice.

https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Monocristaline&action=edit&redlink=1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Randament

https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie

https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Policristaline&action=edit&redlink=1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siliciu

https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Amorf&action=edit&redlink=1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotosintez%C4%83

155

Fig. 3 – Celulele fotovoltaice, modulele, panourile și matricele

Sistemele fotovoltaice sunt ca și restul sistemelor generatoare de electricitate, doar că

echipamentul este diferit față de cel folosit în mod convențional de alte sisteme generatoare

electromecanice. Principiile de operare și interferare cu alte sisteme electrice rămân aceleași și

sunt ghidate de un corp electric, coduri și standarde bine stabilite. Deși un matrice fotovoltaic

produce putere când este expus la lumina solară, un număr de alte componente sunt necesare să

conducă, controleze, convertească, distribuie și să stocheze corect energia produsă de matrice.

În funcție de cerințele de funcționare și operare a sistemului, este nevoie de componente

specifice, și pot include componente majore, cum ar fi un invertor de putere CC-CA (Curent

continuu – Curent alternativ), controloare de sisteme si baterii, surse de energie auxiliara și

câteodată încărcarea curentului specificat (aparatul). În plus, un asortiment de sistem de balansare

(SDB) a obiectelor de metal, inclusiv cabluri, protecție de val și deconectarea aparatelor și alt

echipament de procesare a puterii.

Fig. 4 – Structura unui sistem fotovoltaic

6. MĂSURI GENERALE DE PRECAUȚIE

Anumite măsuri de bază ar trebui să fie luate de către toți pompierii la locul intervenției.

Stabilirea existenței unui sistem fotovoltaic este cheia pentru a preveni accidente la locul

intervenției. Următoarele șase puncte de funcționare în condiții de siguranță sunt oferite pentru

pompieri:

Pe timpul zilei = pericol; Pe timpul nopții = pericol mai puțin.

Informarea comandantului intervenției cu privire la existența sistemul fotovoltaic;

În timpul nopții pentru iluminarea zonei de intervenție de la un sistem de iluminat

poate produce suficientă lumină pentru a genera un pericol electric în sistemul fotovoltaic;

156

Se acoperă toate modulele fotovoltaice cu materiale care blochează până la 100%

lumină – pentru a opri generarea de electricitate

Nu rupeți, îndepărtați, nu călcați pe modulele fotovoltaice, și stați departe de module,

componente și conducte.

O matrice fotovoltaică va genera întotdeauna energie electrică atunci când soarele

strălucește. Aceste unități nu se opresc ca echipamentele electrice convenționale. Pompierii ar

trebui întotdeauna să trateze toate cablurile și componentele ca fiind sub tensiune. Ruperea sau

compromiterea unui modul fotovoltaic este extrem de periculoasă și ar putea elibera imediat toată

energia electrică în sistem.

Fără lumină, panourile fotovoltaice nu produc energie electrică și astfel, operațiunile pe

timp de noapte au un grad de pericol mai scăzut. Iluminatul zonei în timpul unei operațiuni de

noapte, cum ar fi de la o unitate de iluminare mobilă sau alte surse decât lumina directă a soarelui,

poate fi suficient de luminoasă pentru sistemul fotovoltaic astfel încât să genereze un nivel de

energie periculos.

Pe scurt, există mai multe puncte fundamentale ce trebuie avute în vedere de către

pompieri și comandanții intervențiilor când intervin la un incendiu de clădire echipată cu un sistem

de energie solară:

Să identifice existența unui sistem de energie solară

localizarea panourilor pe acoperiș;

stabilirea întrerupătoarelor electrice;

obținerea informațiilor despre sistem.

Identificarea tipului de sistem de energie electrică

sistem cu panouri solare;

sistem cu panouri fotovoltaice.

Izolarea și deconectarea sistemului pe cât de mult posibil

blocarea și marcarea tuturor întrerupătoarelor;

izolăm sistemul fotovoltaic la invertor folosind metode fiabile.

Se intervine în jurul tuturor componentelor sistemului.

În timp ce foliile izoterme pot fi folosite pentru a bloca lumina solară, energia electrică va

fi în continuare generată, exceptând cazul în care sunt realizate dintr-un material care blochează

lumina în proporție de 100%. Trebuie luat în considerare faptul că vântul poate zbura în orice

moment foliile de pe panourile acoperite. Spuma nu este eficientă în blocarea luminii solare și va

aluneca de pe panouri.

Fig. 5 – Incendiu la o instalație cu panouri fotovoltaice

157

7. TEHNICI LA LOCUL INTERVENȚIEI

Componentele sunt întotdeauna fierbinți!

Singurul și cel mai critic aspect al urgenței la care trebuie să răspundă personalul este

faptul că sistemul fotovoltaic și componentele sale sunt încărcate electric. Imposibilitatea de a

descărca panourile fotovoltaice expuse la lumina solară face din acestea un adevărat pericol pe

timpul zilei, dar și pe timp de noapte, întrucât aceste sisteme sunt dotate cu acumulatori.

Acționați normal, dar nu atingeți Pompierii folosesc aceleași tactici și strategii la construcții dotate cu sisteme de energie

solară, dar trebuie să ia în considerare și să înțeleagă faptul că sunt expuși la echipament aflat sub

tensiune. Se va interveni în mod obișnuit, se vor apropia de zona de risc cu grijă, precauție,

încercând să se afle în zona de siguranță.

Părăsirea locului intervenției După ce personalul din serviciu a intervenit și eliminat pericolul, se vor asigura că locul

intervenției nu mai prezintă factori de risc. Ei trebuie să fie conștienți de pericolele neprevăzute.

Un exemplu ar fi un sistem deteriorat în timpul unui incendiu pe timp de noapte, care odată expus

la lumina soarelui, începe să genereze energie electrică și creează un pericol de șoc sau

reaprinderea incendiului.

8. CONCLUZII

Acest sistem este pus sub tensiune de echipamente electrice ca orice alt echipament,

dar cu o incapacitate de a descărca curentul stocat; în caz contrar nu este cu mult diferit. Nu

subestima puterea curentului electric! Educația și pregătirea de specialitate trebuie să fie clare

cu privire la pericolele sistemelor de energie solară și vor pune accentul pe siguranța personalului

din serviciu.

Acest subiect este unul nou și nu sunt stabilite măsuri de siguranță, necesitând atenție din

partea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, astfel încât printr-o pregătire temeinică

salvatorii să nu întâmpine dificultăți în gestionarea intervențiilor la sistemele de instalații ce conțin

panouri fotovoltaice.

Bibliografie

[1] http://www.promacht.ro/solar/panouri.html

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_solar%C4%83#Clasificare

[3] http://www.ro-bul-ret.eu/images/stories/results/ret/modulul-2.pdf

[4] http://solar.valahia.ro/pag/cad/intro.html

[5] https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uac

t=8&ved=0ahUKEwj82o2Wlf7LAhUBkRQKHUhYDoUQFggcMAA&url=http%3A

%2F%2Fwww.nfpa.org%2F~%2Fmedia%2Ffiles%2Fresearch%2Fresearch%2520fou

ndation%2Fresearch%2520foundation%2520reports%2Ffor%2520emergency%2520re

sponders%2Frffirefightertacticssolarpowerrevised.pdf&usg=AFQjCNEGLgdEbTLBi

UhrfT0aTEh8QLWGzQ&sig2=98k06i_AU-

c9nN0dr7NZ_A&bvm=bv.118817766,d.bGs

http://www.promacht.ro/solar/panouri.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_solar%C4%83%23Clasificare

http://www.ro-bul-ret.eu/images/stories/results/ret/modulul-2.pdf

http://solar.valahia.ro/pag/cad/intro.html

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwj82o2Wlf7LAhUBkRQKHUhYDoUQFggcMAA&url=http%3A%2F%2Fwww.nfpa.org%2F%7E%2Fmedia%2Ffiles%2Fresearch%2Fresearch%2520foundation%2Fresearch%2520foundation%2520reports%2Ffor%2520emergency%2520responders%2Frffirefightertacticssolarpowerrevised.pdf&usg=AFQjCNEGLgdEbTLBiUhrfT0aTEh8QLWGzQ&sig2=98k06i_AU-c9nN0dr7NZ_A&bvm=bv.118817766%2Cd.bGs







SECŢIUNEA a III-a

VARIA

159

REZOLVAREA SUBIECTELOR DE ALGEBRĂ

ŞI ANALIZĂ MATEMATICĂ DATE LA CONCURSUL

DE ADMITERE LA FACULTATEA DE POMPIERI,

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

SESIUNEA AUGUST 2016

Conf. univ. dr. ing. col Garibald POPESCU



Dr. ing. col. Cristian DAMIAN

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract:

The paper presents solved Algebra and Mathematical Analysis problems

proposed for the Entrance Exam to the Firefighters Faculty, Police Academy

„Alexandru Ioan Cuza”, in the session August 2016.

1. Limita şirului:

123

213

nn

nnan este:

a) 3

2; b) 1; c) ; d)

3

1; e) 0; f) .

Soluție:

Limita şirului definit în text este:

123

21)(lim

2 nn

nnan

n

123

23lim

2

2

nn

nn

n

2

2

2

2

123

231

lim

nnnn

nnn

n

2

2

2

2

123

231

lim

nnnn

nnn

n0

1

123

231

lim

2

2

nnn

nnn

. (1)

Răspunsul corect este e).

2. Fie funcţia RRf : , xexxf )( ; să se calculeze )0(//f .

a) 0; b) 2; c) 1; d) 2 ; e) 2e; f) 1 .

Soluție:

Derivata întâi este egală cu:

xxxxx exeexexexxf //// )( . (2)

160

Derivata a doua este egală cu: xxxx exeexexf 2)()( /// . (3)

Atunci, derivata a doua este egală cu:

2)0(// f . (4)

Răspunsul corect este b).

3. Să se determine valoarea parametrului Ra , astfel încât funcţia RRf : , definită

prin

0,1ln

0,2)(

2

22

xx

xeaxxxf

x

, să fie continuă.

a) 2

1a ; b) 3a ; c) 2lna ; d)

2

3a ; e) 1a ; f) 0a .

Soluție:

Pentru ca funcţia f să fie continuă în punctul 0x , este necesar şi suficient să fie

îndeplinită condiţia:

0 ,s dl l f (5)

pentru care

00

lim

xx

sl )(xf

00

lim

xx

)1ln( 2x 0 , (6)

şi

00

lim

xx

dl )(xf aeaxx x

xx

22

00

)2(lim . (7)

Din relaţia (5) rezultă:

0a . (8)

Răspunsul corect este f).

4. Să se afle ecuaţia asimptotei la pentru graficul funcţiei RRf 1,1\: , dată

de2

2

1

22)(

x

xxxf

.

a) 1y ; b) 2y ; c) xy ; d) 0y ; e) 2

1y ; f) 1 xy .

Soluție:

Asimptota cerută de text este:

2

2

1

22)(lim

x

xxxfy

n

2

2

1

22lim

x

xx

n

11

212

lim

2

2

2

2

xx

xxx

n

11

212

lim

2

2

x

xxn

2 . (9)

Răspunsul corect este b).

161

5. Valoarea integralei dxx

x

1

0

2 1 este:

a) 2ln ; b) 2ln2

1 ; c) 1; d)

2

1; e) 2ln

2

3 ; f) 2ln2 .

Soluție:

Integrala din text se mai scrie:

1

0

/2

1

0

2

/21

0

2

1

0

2)1ln(2

1

)1(2

1

22

1dxxdx

x

xdx

x

xdx

x

xI

2ln2)1ln(21

0

/2 x . (10)


6. Să se calculeze limita: x

x

x

11lim

2

0

.

a) 1 ; b) 1; c) 2

1; d) ; e) 0 ; f)

2

1 .

Soluție:

Limita din text, se mai scrie ca fiind:

0

0

2

0

11lim

x

x

x

11

1111lim

2

22

0 x

x

x

x

x

x

x

02

0

11lim

20

x

x

x. (11)


7. Să se calculeze aria mulţimii plane mărginite de graficul funcţiei RRf : , dată prin 23)( xxxf , axa Ox şi dreptele de ecuaţii 1x şi 3x .

a) 1; b) 3; c) 3

2; d)

3

1; e)

3

10; f)

3

13.

Soluție:

Aria mulţimii plane mărginite de graficul funcţiei RRf : , 23)( xxxf , axa Ox şi

dreptele de ecuaţii 1x şi 3x este egală cu:

dxxxIA f

3

1

2 )3(3

10

323

3

1

32

xx. (12)


162

8. Fie funcţia RRf : , 23)( 23 xxxf . Să se determine suma valorilor extreme

ale funcţiei f.

a) 4

1; b) 24 ; c) 24 ; d) 0 ; e) 3 ; f) 5 .

Soluție:

Derivata întâi este egală cu:

06323)( 2/23/ xxxxxf . (13)

Din condiţia:

0)(/ xf , (14)

rezultă valorile absciselor care permit generarea prin intermediul funcţiei din text, a

extremelor sale:

01 x şi 22 x . (15)

Suma valorilor extreme ale funcţiei f definită în text este egală cu:

0)2()0()()( 21 ffxfxf . (16)

Răspunsul corect este d).

9. Să se afle Rm astfel încât ecuaţia 071294 23 mxxx să aibă o singură

rădăcină reală.

a) m ; b)

28

13,4m ; c)

,

28

134,m ;

d)

28

13,04,m ; e) ,4m ; f) 3,m .

Soluție:

Fie funcţiile:

RRf : , (17)

respectiv

RRg : , (18)

definite prin

xxxxf 12947

1)( 23 , (19)

respectiv

mxg )( , Rm . (20)

Determinarea parametrului m în condiţiile cerinţei din text implică faptul că graficele

celor două funcţii este necesar şi suficient să se intersecteze o singură dată în raport cu

codomeniile de definiţie ale acestor funcţii.

Atunci, derivata întâi este:

2327

6)( 2/ xxxf , (21)

admite rădăcinile

21 x , 2

11 x . (22)

163

Tabloul de variaţie corespunzător este:

x 2 0 2

1

)(/ xf - - - - - - - - - - - 0 + + + + + + + + + + 2

1 - - - - - - - - - - - -

)(xf 4 0 28

13

Se trasează graficul lui f şi g.

Răspunsul corect este c).

10. Să se calculeze 2015

2016

1

20162 CC .

a) 2014 ; b) 2015 ; c) 2016 ; d) 4032 ; e) 0 ; f) 2013 .

Soluție:

Deoarece:

)!(!

!

knk

nC k

n

, kn , Nkn , , (23)

rezultă

2016!2015

2016!2015

!2015!1

!20161

2016

C , (24)

şi

2016!2015

2016!2015

!1!2015

!20162015

2016

C . (25)

Atunci:

2016)12(20162016201622 2015

2016

1

2016 CC . (26)


11. Dacă 1)( xxf să se calculeze )1()0()1( fff .

a) 0 ; b) 1; c) 1 ; d) 2 ; e) 2 ; f) 4 .

Soluție:

Deoarece:

2)1( f ; 1)0( f ; 0)1( f , (27)

atunci

00)1()2()1()0()1( fff . (28)

Răspunsul corect este a).

12. Să se calculeze suma soluţiilor ecuaţiei 0232 xx .

a) 3 ; b) 2; c) 0; d) 3; e) 1; f) 4 .

Soluția nr. 1:

Se rezolvă în mod clasic ecuaţia din text:

1214)3(4 22 acbx . (29)

164

Atunci, rădăcinile sale sunt:

2

13

22,1

bx , (30)

de unde rezultă

21 x şi 12 x . (31)

Suma soluţiilor ecuaţiei este egală cu:

321 xx . (32)


Soluţia nr. 2: Se aplică în mod direct una dintre relaţiile lui Viète:

321 a

bxx . (33)


Soluţia nr. 3: Se aplică una dintre relaţiile lui Viète dedusă. Rădăcinile ecuaţiei de gradul doi definită prin:

02 cbxax , Rcbaa ,,,0 , (34)

admite rădăcinile:

22,1

bx . (35)

Atunci:

32

2

2221

a

b

a

b

a

b

a

bxx . (36)


Soluţia nr. 4: Ecuaţia din text se mai scrie:

0)2)(1()1(2)1(2223 22 xxxxxxxxxx . (37)

Aceasta are rădăcinile:

21 x şi 12 x . (38)

Atunci, suma soluţiilor ecuaţiei este egală cu:

321 xx . (39)


13. Fie matricea

110

101

321

A . Să se calculeze ).(det 2A .

a) 4 ; b) 16; c) 9; d) 1; e) 0; f) 36 .

165

Soluţia nr. 1:

Evaluăm pe 2A . Atunci:

211

411

251

110

101

321

110

101

3212 AAA . (40)

În aceste condiţii, avem:

211

411

251

).(det 2A

11

11)1(

21

41)1(

21

41)1( 312111

11

11

21

41

21

410)11()42()42( . (41)


Soluţia nr. 2:

Aplicăm regula lui Sarrus.

Evaluăm pe 2A .

Atunci:

211

411

251

110

101

321

110

101

3212 AAA . (42)

În aceste condiţii, avem:

2

1 5 2

det.( ) 1 1 4

1 1 2

A

)1()1(2)1()1()4()1()1(2

1 1 4

1 1 2

02)1()1()4()1()1(2)1()1( .

(43)


14. Se cer restul şi câtul împărţirii polinomului 132 23 XXXf la 1X .

a) XXr 3,1 2 ; b) XXr 3,1 2 ; c) XXr 3,1 2 ; d) XXr 3,1 2 ;

e) XXr 3,1 2 ; f) 1,2 2 Xr .

Soluție:

Se realizează operaţia de împărţire şi se observă că: 3 2 2( 2 3 1) : ( 1) 3 1X X X X X X , (44)

166

care corespunde schemei

D C Î r . (45)

Răspunsul corect este a).

15. Care este soluţia ecuaţiei: 0624 xx ?

a) 1 ; b) 2 ; c) 1; d) 0 ; e) 2 ; f) 3 .

Soluţia nr. 1:

Deoarece răspunsul este unic, se verifică în parte, fiecare soluţie în ecuaţia din text şi

rezultă 1x .


Soluţia nr. 2:

Ecuaţia se poate rezolva grafic.

Fie: xxxf 24)( , (46)

şi

6)( xg . (47)

Se reprezintă grafic funcţiile:

RRf : , xxxf 24)( , (48)

şi

RRg : , 6)( xg . (49)

Din intersecţia celor două grafice, rezultă soluţia:

1x , (50)

respectiv

1 gf . (51)


Soluţia nr. 3:

Se face substituţia:

tx 2 . (52)

Ecuaţia din text se mai scrie ca fiind:

0606220624 22 ttxxxx . (53)

Discriminantul ecuaţiei (2) admite valoarea:

25)6(1414 22 acbt . (54)

Soluţiile ecuaţiei (53) sunt:

2

51

22,1

a

bt

t, (55)

din care rezultă soluţiile

31 t şi 22 t . (56)

Deoarece:

02 tx , (57)

se acceptă doar soluţia

22 x 1 x . (58)


167

16. Produsul soluţiilor ecuaţiei 0lnln 2 xx )0( x este:

a) 2e ; b) 1; c) 1e ; d) e ; e) 2 ; f) 2e .

Soluţia nr. 1:

Ecuaţia din text se mai scrie:

0lnln 2 xx 0)1(lnln xx . (59)

Din:

10ln 0

1 exx . (60)

Din:

exxx 21ln01ln . (61)

Produsul soluţiilor ecuaţiei din text este egal cu:

exx 21 . (62)


Soluţia nr. 2:

Notăm:

xy ln . (63)

Ecuaţia din text devine:

.0)1(02 yyyy (64)

Ultima ecuaţie admite ca soluţii:

01 y şi 12 y . (65)

Revenind la substituţie, rezultă:

11 x şi ex 2 . (66)

Produsul soluţiilor ecuaţiei din text este egal cu:

exx 21 . (67)


17. Fie ecuaţia matricială

01

01

11

12X ; care este suma elementelor matricei

?)(2 RMX

a) 2 ; b) 8 ; c) 2 ; d) 6 ; e) 4 ; f) 5 .

Soluție:

Se consideră:

11

12A (68)

şi

01

01B . (69)

Deoarece:

BAX . (70)

168

Înmulţim ecuaţia (70) la dreapta cu 1A şi rezultă: 11 ABAAX 1 ABX , (71)

în care

10

012

11 IAAAA , (72)

1A este matricea inversă pe care trebuie să o evaluăm în continuare şi 2I este matricea

unitate care reprezintă un element neutru în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor în

mulţimea )(2 RM .

Evaluăm inversa matricei A.

Matricea transpusă este definită prin:

11

12TA . (73)

Se defineşte matricea:

2221

1211*

aa

aaA , (74)

în care

11)1( 11

11 a ; (75)

1)1()1( 21

12 a ; (76)

1)1()1( 12

21 a ; (77)

22)1( 22

22 a . (78)

Rezultă că:

21

11*A . (79)

Atunci matricea inversă, admite exprimarea:

* *1 *

1 1

1 2det. 1

A AA A

A

. (80)

Atunci:

1 ABX

21

11

01

01

11

11. (81)

Suma elementelor matricei )(2 RMX este egală cu 4.


18. Dacă 321 ,, xxx sunt rădăcinile polinomului 223 23 XXXf , să se calculeze

)( 2

3

2

2

2

1321 xxxxxx .

a) 5 ; b) 8 ; c) 2 ; d) 4 ; e) 4 ; f) 10 .

Soluție:

Polinomul are forma:

dcXbXaXf 23 )2(2)3( 23 XXX . (82)

169

Se aplică în mod direct relaţiile lui Viète:

3321 a

bxxx , (83)

2133221 a

cxxxxxx , (84)

2321 a

dxxx . (85)

Atunci:

)( 2

3

2

2

2

1321 xxxxxx

)(2)( 133221

2

321321 xxxxxxxxxxxx 10)223(2 2 . (86)


170

REZOLVAREA SUBIECTELOR LA DISCIPLINA FIZICĂ

DATE LA CONCURSUL DE ADMITERE LA FACULTATEA

DE POMPIERI, ACADEMIA DE POLIȚIE

„ALEXANDRU IOAN CUZA”

SESIUNEA AUGUST 2016


Conf. univ. dr. ing. col. Garibald POPESCU Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Pompieri

Dr. ing. col. Cristian DAMIAN Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract:

The paper presents solved Physics problems proposed for the Entrance Exam

to the Firefighters Faculty, Police Academy „Alexandru Ioan Cuza”, in the

session August 2016.

1. Un resort are lungimea nedeformată 1 m şi este atârnat vertical de tavan. Un corp cu

masa de 1kg este agăţat de capătul inferior al resortului. Să se calculeze lungimea resortului

deformat ştiind că valoarea constantei elastice a resortului este 1 N/cm. Se consideră valoarea

acceleraţiei gravitaţionale 10 m/s2.

a) 0,1m; b) 0,2 m; c) 1,0 m; d) 1,1 m; e) 1,2 m; f) 2,0 m.

Soluție:

G

x

eF

a

l

)a )b

Izolând corpul și scriind suma algebrică a forțelor care acționează pe verticală asupra

acestuia în punctul de alungire maximă, rezultă:

1 100,1 m.

1 0,010

e

e

m a m g F m gm g F k x x

ka

(1)

Lungimea resortului deformat este:

resortului deformat 1 0,1 1,1 m.l l x (2)

171

Deci răspunsul corect este d).

2. Valoarea modulului componentei unui vector pe o direcţie este:

a) maximă când vectorul face un unghi de 00 cu direcţia; b) maximă când vectorul face un

unghi de 300 cu direcţia; c) maximă când vectorul face un unghi de 45

0 cu direcţia; d) maximă

când vectorul face un unghi de 600 cu direcţia; e) maximă când vectorul face un unghi de 90

0 cu

direcţia; f) maximă când vectorul face un unghi de 1200 cu direcţia.

Soluție:

Valoarea modulului componentei vectorului V pe direcţia x din figură este:

cosxV V (3)

xV

V

O x

Valoarea modulului componentei vectorului V pe direcţia x este maximă dacă:

cos 1 0 xV V (4)

Deci răspunsul corect este a).

3. De tavanul unui lift aflat în repaus față de Pământ este suspendat un corp cu ajutorul

unui fir. Se taie simultan cablul de acționare a liftului și firul de suspendare al corpului. Ce se

întâmplă cu corpul din lift pe durata căderii liftului?

a) Corpul se apropie de tavanul liftului; b) Corpul se apropie de podeaua liftului;

c) Corpul rămâne nemișcat față de lift; d) Corpul se deplasează orizontal față de lift; e) Corpul

rămâne în repaus față de Pământ; f) Corpul coboară accelerat față de Pământ cu dublul accelerației

gravitaționale.

Soluție:

În figura următoare sunt trasate forțele și accelerațiile aferente corpului suspendat și

liftului:

172

Ecuațiile de echilibru pentru cele două entități (corp suspendat, respectiv lift) sunt:

corp corp corp corp

lift lift lift lift

m a G T

m a G T

(5)

Simultan se taie cablul de acționare al liftului și firul de suspendare al corpului, deci:

0

0

corp

lift

T

T

(6)

În consecință relațiile (5) devin:

corp corp corp corp corp

lift lift lift lift lift

m a G m g a g

m a G m g a g

(7)

Cele două entități se deplasează cu aceeași accelerație, deci corpul rămâne nemișcat față

de lift (parcurge aceeași distanță ca și liftul).

Deci răspunsul corect este c).

4. Un corp este aruncat pe verticală, în sus, de la suprafaţa Pământului, cu viteza

0 10 m/sv . La ce înălţime energia cinetică a corpului este egală cu energia potenţială

gravitaţională? Se consideră că la suprafaţa Pământului energia potenţială gravitaţională are

valoarea 0 J şi 210 m/sg .

a) 2

0v2,5 m

4h

g ; b)

2

0v10 mh

g ; c) 0 0,5 m

2

vh

g ; d)

2

02v20 mh

g ;

e) 0v 10 mh ; f) h g .

Soluție:

Pentru rezolvarea problemei se va folosi energia totală a corpului la nivelul solului,

respectiv la înălțimea h, astfel:

173

0 0 0

2 2

0 0

2

02 2

2h h h h

t c p

ht c p p

m v m vx E E E m g x

m vx h E E E E

(8)

Prin ipoteza problemei avem că: 2

2

2

2

h h

h h h

hc p

t c p h

m vE E m g h

E E E m v m g h

(9)

Conservarea energiei totale la cele două nivele de referință (x = 0, respectiv, x = h)

conduce la determinarea înălțimii la care energia cinetică a corpului este egală cu energia

potenţială gravitaţională, astfel:

0

2 2 2

0 0 102 2,5 m.

2 4 4 10

ht tE E

m v vm g h h

g

(10)


5. Un corp cu masa 1 kgm alunecă un timp de 2 s pe un plan înclinat de lungime

4 ml , pornind din repaus din punctul de înălţime maximă al planului înclinat. Unghiul dintre

planul înclinat şi orizontală este 30 . Care este lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare, în

timpul coborârii pe planul înclinat (se consideră 210 m/sg ).

a)2

2sin 3 Jf

lL m g

t

; b) sin 4 JfL m l g l ;

c) sin 2 JfL m l ; d)2

232 Jf

lL m l g

t

;

e)2

2sin 12 Jf

lL m l g

t

f) sin 2 JfL m l .

Soluție:

Accelerația corpului pe planul înclinat este (vezi figura):

nG

tG

G

fF

N

a

sin cos

sin cos

t nm a G G m g m g

a g

(11)

174

Distanța parcursă de corp la coborârea pe planul înclinat plecând de la înălțimea maximă

a planului, pornind din repaus este:

222

2 2

sin cossin cos 2

2 2

sin 2 cos

g ta tl g t l

g t l g t

(12)

Coeficientul de frecare la alunecare este:

2

2sin

cos

lg

t

g

(13)

Folosind aceste rezultate, lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare, în timpul coborârii

pe planul înclinat este:

2

2

2

cos

2sin

2cos sin

cos

1 2 41 4 10 12 J.

2 2

fF nL G l m g l

lg

lt m g l m l gg t

(14)

Lucrul mecanic efectuat de forța de frecare are semnul minus deoarece forța de frecare are

sensul opus mișcării pe planul înclinat.

Deci răspunsul corect este e).

6. Un corp așezat pe un plan înclinat, cu frecare, începe să alunece către baza planului. Se

cunosc: accelerația gravitațională g, coeficientul de frecare la alunecare și unghiul de înclinare

a planului față de orizontală . Modulul accelerației corpului are expresia:

a) cosg ; b) sin cosg ; c) sin cosg ;

d) sing ; e) tgg ; f) tg ctgg .

Soluție:

În conformitate cu figura următoare, putem scrie legea a doua a dinamicii proiectată pe

direcția alunecării cu frecare pe planul înclinat astfel:

nG

tG

G

fF

N

a

sin cos sin cost nm a G G m g m g a g

Deci răspunsul corect este b).

175

7. Temperatura unui pahar cu apă, exprimată în grade Celsius, creşte cu t . Variaţia de

temperatură a apei exprimată în Kelvin va fi:

a) 273,16T t ; b) 273,15T t ); c) T t ; d) 273T t ;

e) 273,15T t ; f) 273,16T t .

Soluție:

Dacă notăm cu indice 0 temperatura inițială a paharului cu apă și cu indice 1 temperatura

finală a paharului cu apă, avem:

0 0

1 1

273,15

273,15

T t

T t

(15)

unde:

0 1

0 1

, temperaturi exprimate în [K]

, temperaturi exprimate în [ C]

T T

t t

(16)

Scăzând cele două relații din (15) rezultă:

1 0 1 0 1 0273,15 ( 273,15)T T T t t t t t (17)

Deci răspunsul corect este c).

8. Acelaşi număr de moli de gaz ideal suferă procesele izobare reprezentate în figura de

mai jos. Precizaţi relaţia care există între cele trei presiuni:

a)

1 2 3p p p ; b) 1 3 2p p p ; c)

3 2 1p p p ; d) 2 1 3p p p ;

e) 2 3 1p p p ; f) 3 1 2p p p .

Soluție:

Ecuațiile de stare ale celor trei procese izobare din figură se scriu astfel:

1 1 1

2 2 2

3 3 3

p V R T

p V R T

p V R T

(18)

1 2

3

V

T

176

Corespunzător, ecuațiile presiunilor în coordonate (V,T) se pot scrie:

11

1

22

2

33

3

ctg

ctg

ctg

Tp R R

V

Tp R R

V

Tp R R

V

(19)

Din figură se observă că:

1 2 31 2 3ctg ctg ctg

p p pp p p

R R R

(20)


9. Într-un proces oarecare, un sistem efectuează lucrul mecanic 500 JL şi primeşte

căldura 1200 JQ . Variaţia energiei interne a sistemului va fi:

a) 1700 J; b) 1200 J; c) 500 J; d) 700 J; e) 1700 J; f) 1200 J.

Soluție:

Prin convenție, căldura primită de către un sistem precum și lucrul mecanic efectuat de

acesta au semn pozitiv. În acest context, primul principiu al termodinamicii se scrie:

1200 500 700 J.U Q L (21)


10. O cantitate de gaz ideal este supusă unei transformări descrisă de relaţia p a V ,

unde a este o constantă pozitivă. Care este expresia căldurii molare C în acest proces? Se cunosc:

constanta universală a gazelor ideale R, căldura molară la volum constant a gazului CV.

a) C R ; b) 3

2C R ; c) VC C R ; d) 2VC C R ; e) VC C R ;

f) 1

2VC C R .

Soluție:

177

Primul principiu al termodinamicii scris pentru un sistem închis se scrie:

U Q L (22)

în care dacă notăm cu indice 1 starea inițială a gazului și cu 2 starea finală a acestuia

avem:

- variația energiei interne:

12 12VU C T (23)

- cantitatea de căldură aferentă acestei transformări:

12 12Q C T (24)

- lucrul mecanic:

22 2 2

2 2

12 2 1

1 1 1

2

2 21

1

2 2

1

V aL p V dV a V dV a V V

Va V

V

(25)

Raportul volumelor din relația (25) se poate determina scriind ecuația gazului ideal

corespunzătoare stărilor inițială 1 respectiv finală 2 astfel:

221 1 1 1 1 2 2

22 2 2 1 12 2

p V R T a V R T V T

p V R T V Ta V R T

(26)

Folosind acest rezultat obținem lucrul mecanic:

2 2 21 1

1 1

12 2 1 12

1 1

2 2 2 2

T Ta V R T

T T R RL T T T

(27)

Cu aceste rezultate, relația (22) se scrie:

12 12 122

V

RC T C T T

(28)

Împărțind relația (28) cu produsul 12T , rezultă căldura molară a procesului:

1

2VC C R (29)

Deci răspunsul corect este f).

11. Dacă unui gaz ideal biatomic îi creşte adiabatic volumul de 32 de ori, temperatura sa

absolută:

a) creşte de 4 ori; b) scade de 4 ori; c) creşte de 8 ori; d) scade de 8 ori;

e) se reduce la jumătate; f) se dublează.

Soluție:

178

Exponentul adiabatic al gazului ideal biatomic se scrie în funcție de căldurile specifice

la presiune constantă respectiv la volum constant cp și cv și numărul de grade de libertate a gazului

biatomic i:

122

7

52

5

p

v

iR

c i

ic iR

i

(30)

Ecuația transformării adiabatice scrisă în funcție de temperatură și volum este: 1 1

1 1 2 2T V T V (31)

Temperatura în starea finală rezultă:

1 1

1 1 1 1 1 12 1 1 275 1

5 12 1 5

32 2 422

V V T T T TT T T

V V

(32)


12. Care din expresiile de mai jos exprimă corect densitatea unui gaz ideal? (semnificaţia

simbolurilor din formule este următoarea: ρ – densitatea; p – presiunea; μ – masa molară;

R – constanta universală a gazelor ideale; NA – numărul lui Avogadro; Vμ – volumul molar;

T – temperatura absolută).

a) p

R T

; b)

T

R p

; c)

p

R T

; d)

2

AN V

T

; e) R T

p

;

f) R T

p

.

Soluție:

Expresia densității gazului ideal rezultă imediat din ecuația de stare a gazului, după cum urmează:

mp V R T

(33)

Împărțind relația (33) cu volumul V se obține densitatea cerută:

m R T R T pp

V R T

(34)


13. Un încălzitor electric are două rezistoare. Timpul de aducere la fierbere a unei

cantităţi de apă, folosind rezistorul 1R , este 1 15 mint . Dacă se utilizează numai rezistorul 2R

timpul de aducere la fierbere a aceleiaşi cantităţi este 2 45 mint . Să se calculeze timpul de

aducere la fierbere a aceleiaşi cantităţi de apă, dacă se conectează la aceeaşi sursă ambele rezistoare grupate în serie.

a) 20 min; b) 40 min; c) 60 min; d) 80 min; e) 100 min; f) 120 min.

Soluție:

179

Cantitatea de căldură necesară pentru a atinge timpul de fierbere se poate determina conform enunțului problemei în trei moduri:

- Folosind rezistorul 1R :

2

1 1 1 1

1 1

U UQ U I t U t t

R R (35)

- Folosind rezistorul 2R :

2

2 2 2 2

2 2

U UQ U I t U t t

R R (36)

- Utilizând cele două rezistențe legate în serie: 2

1 2 1 2

U UQ U I t U t t

R R R R

(37)

Din primele două relații se obține:

2 2

1 11 2

1 2 2 2

15 1

45 3

U U R tt t

R R R t (38)

Egalând relațiile (37) cu (35), respectiv (37) cu (36) se poate determina în două moduri timpul de aducere la fierbere a aceleiaşi cantităţi de apă, dacă se conectează la aceeaşi sursă ambele rezistoare grupate în serie, astfel:

2 2

1 2 21 1 1

1 2 1 1 1

2 2

1 2 12 2 2

1 2 2 2 2

1 1 3 15 60 min.

11 1 45 60 min.

3

U U R R Rt t t t t

R R R R R

U U R R Rt t t t t

R R R R R

(39)

Deci răspunsul corect este c). 14. Un voltmetru ideal, conectat la bornele unei surse de tensiune, indică 6V. Când la

aceleaşi borne este conectat un rezistor, voltmetrul indică 3V. Ce va indica voltmetrul, dacă în

locul unui rezistor vom conecta doi astfel de rezistori legaţi în serie?

a) 1V; b) 2V; c) 3V; d) 4V; e) 5V; f) 6V.

Soluție:

În figura următoare sunt prezentate cele trei situații din enunțul problemei:

Cazul a): Voltmetrul ideal este conectat direct la bornele sursei de tensiune;

Cazul b): La bornele sursei de tensiune este conectat un rezistor;

Cazul c): La bornele sursei de tensiune sunt conectați doi rezistori legați în serie.

Se va trata separat fiecare caz în parte, în care se va evalua tensiunea ABU măsurată de

voltmetrul ideal:

Cazul a):

Tensiunea ABU măsurată de voltmetrul ideal este:

1AB v v

v

v

E EU I R R

rR r

R

(40)

Dar vR (voltmetrul este ideal).

180

Prin urmare, deoarece voltmetrul indică 6 V:

6 VABU E (41)

Cazul b):


. .

.

3 VvAB echiv echiv

vechiv v

v

E E R RU I R R

R RR r R Rr

R R

(42)

relație în care .v

echiv

v

R RR

R R

.

;E r

I A

B

vRABU

)a

;E r

I A

B

vRABU

)b

R

;E r

I A

B

vRABU

)c

R

R

Înlocuind relația (41) în (42) rezultă:

6 13 V

2

v vAB

v v vv

v v

R R R RU

R R R R R Rr r R RR R R R

(43)

Relația (43) se poate scrie după simplificările respective, astfel:

1 1

21

v

r r

R R

(44)

Știind că vR , rezultă raportul 1r

R (45)

Cazul c):


181

. .

.

2

2 2

2

2

2 21

2

vAB echiv echiv

vechiv v

v

v

v v

v

E E R RU I R R

R RR r R Rr

R R

R R EE

r rR R R r R r

R R

(46)

Înlocuind relația (45) în (46) se găsește tensiunea indicată de voltmetru în acest caz:

6 124 V.

1 31 1

2 2

AB

EU

r

R

(47)


15. Se asamblează un circuit ca în figură. Tensiunea electromotoare a unei baterii este

1 12 VE , iar rezistenţa sa internă 1 1 r .

Ce valoare trebuie să aibă tensiunea electromotoare 2E a bateriei cu rezistenţa internă

2 3 r , pentru ca prin rezistorul R să nu circule curent electric?

a) 3V; b) 6V; c) 12V; d) 24V; e) 36V; f) 48V.

Soluție:

Cu notațiile din figură, se scriu ecuațiile lui Kirchhoff pentru nodul A și pe cele două

ochiuri ale rețelei marcate cu sensul de parcurgere respectiv:

R E2 , r

2 E

1 , r

1

182

1 2

1 1 1

2 2 2

R

R

R

I I I

E I r I R

E I R I r

(48)

Din enunțul problemei cunoaștem că:

0RI (49)

Înlocuind această valoare în (48) se obține:

1 2

1 1 1

2 2 2

I I

E I r

E I r

(50)

Din (50) obținem tensiunea electromotoare:

22 1

1

312 36 V.

1

rE E

r

(51)

Deci răspunsul corect este e).

16. Câţi Jouli are 1kWh?

a) 1.000.000J; b) 1.200.000J; c) 2.400.000J; d) 3.600.000J; e) 5.000.000J;

f) 10.000.000J.

Soluție:

1kWh reprezintă unitatea de măsură a produsului dintre puterea electrică P

și timpul t. Transformând în unitățile de măsură din sistemul internațional SI corespunzătoare,

rezultă:

J1 kWh = 1000 W 3600 s = 1000 3600 s = 3.600.000 J

s (52)

Deci răspunsul corect este d). 17. Se consideră un nod de rețea la care sunt legați șase conductori prin care circulă

curenți cu intensitățile marcate în figură. Ce intensitate are curentul prin ramura marcată cu „semnul întrebării” (vezi figura)?

183

a) 3 A; b) 2 A; c) 3,5 A; d) 1A; e) 0 A; f) 4,5A.

Soluție:

În conformitate cu prima lege a lui Kirchhoff, suma algebrică a valorilor intensităților curenților într-un nod al circuitului electric de curent continuu trebuie să fie zero (considerăm sens pozitiv la intrarea în nod și negativ la ieșire):

4 3 1 2 1,5 0 4,5 A.x x (53)

Intensitatea curentului electric prin ramura marcată cu „semnul întrebării” este 4,5 A și are sensul ieșirii din nodul considerat.

Deci răspunsul corect este f).

18. Într-un circuit electric simplu rezistenţa circuitului exterior este de n ori mai mare decât rezistenţa internă a bateriei. Randamentul circuitului este:

a)1n

n

; b)

1

n

n ; c)

1

1n ; d)

2 1

n

n ; e)

1

n; f) n .

Soluție:

Într-un circuit electric simplu (vezi figura), puterea electrică a sursei E este:

1A

2A

1,5A

4A

3A ?

184

2 22

2( ) ( )sursă

E EP I R r R r

R rR r

(54)

Puterea electrică utilă (debitată pe rezistența externă R) este:

22

2utilă

EP I R R

R r

(55)

Randamentul circuitului este:

2

2 2

utilă

sursă

P E R r RR

P E R rR r

(56)

Conform ipotezei:

R n r (57)

Înlocuind în (56) rezultă:

1 1

n r n r n

n r r n r n

(58)


185

CONCEPTUL DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR.

STINGEREA INCENDIILOR. HIDRAULICĂ ŞI MECANICA

FLUIDELOR. CONCEPTE CONEXE.

TERMINOLOGIE SPECIFICĂ ŞI CONEXĂ

(Partea I-a)

Prof. univ. dr. Gabriela ŞERBĂNOIU

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Drept

Prof. univ. dr. ing. Nicolae GOLOVANOV

Prof. univ. dr. ing. Cornel TOADER

Universitatea „Politehnica” Bucureşti, Facultatea de Energetică

Prof. univ. dr. ing. Adrian RETEZAN

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

Conf. univ. dr. ing. Garibald POPESCU


Abstract:

The paper presents 79 specific terms of related fields of study such as Fire

Prevention, Firefighting, Hydraulics, Fluid Mechanics.

Because of the importance in relation to the objective current reality, they were

brought to the rank of concept. The main wishes of the authors and the

achievement of the work are the changes arising or redefining of the legal,

phenomenological, conceptual points etc. and hence the translation of these

terms in the main international language (English). Copyright are reserved for

data content in this submitted work.

Keywords: Substance, Firefighting, Hydraulics, Fluid Mechanics, Firefighting

Equipment, Fire Installations, Concepts, Terminology, Legislation, Technical

Regulation, Water, Accessories for the passage of water

1. TERMINOLOGIE. CONCEPTE SPECIFICE DOMENIILOR HIDRAULICĂ

ŞI MECANICA FLUIDELOR PENTRU CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII

Principalele concepte şi principalii termeni specifici şi conecşi definiţi şi dezvoltaţi în

lucrare, cu referire la apărarea împotriva incendiilor în conexiune cu domeniul hidraulicii şi

mecanicii fluidelor pentru construcţii şi instalaţii, sunt:

Accesoriu/accessory – element tehnic materializat prin: obiecte, piese, dispozitive etc.,

care se utilizează în activităţile de prevenire şi stingere a incendiilor; sinonim, accesoriu pentru/de

prevenirea şi stingerea incendiilor.

Aditiv destinat reducerii pierderilor de sarcină liniare/linear additive intended to

reduce load losses – substanţă în stare de agregare solidă (praf sau pulbere) sau în stare de

186

agregare lichidă, utilizată în cantităţi cu ordinul de mărime ppm, care generează reducerea difuziei

turbulente (datorată pulsaţiilor de viteză) la transportul apei prin conducte, furtunuri plate,

furtunuri semirigide; utilizarea aditivilor în acest sens, permit reducerea pierderilor de sarcină

liniare.

Ajutaj/nozzle – dispozitiv tronconic, care se montează la extremitatea/ieşirea dintr-o

ţeavă de refulare tip; montarea acestuia permite scăderea diametrului, care pe cale de consecinţă,

pentru debit constant sau în creştere, este realizată creşterea vitezei pentru apă, generându-se

astfel creşterea presiunii şi deci, creşterea pentru bătaia jetului de apă refulat, care în acelaşi

timp, este proporţional mai compact, în raport cu creşterea lungimii de refulare astfel realizată.

Ajutaj controlat manual/manually controlled nozzle – ţeavă tip/ajutaj

divergent-convergent, care permite controlul manual prin închiderea jetului sau după caz, prin

modificarea formei, dimensiunilor sau a caracteristicilor acestuia (de exemplu, modificarea din jet

compact în jet pulverizat).

Alimentare cu apă pentru incendiu/water supply for fire – totalitate a formelor,

procedeelor metodelor, mijloacelor tehnice folosite pentru asigurarea cantităţilor de apă, destinate

stingerii incendiilor.

Alimentare cu apă în releu, pompare/ water supply in relay, pumping – transferul

unor cantităţi de apă în zonele de intervenţie/zona operaţiilor, utilizând o rezervă de apă

îndepărtată, prin intermediul unui dispozitiv de intervenţie, care implică utilizarea de autospeciale

destinate pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, dispuse în releu.

Amorsare pompă centrifugă/priming centrifugal pump – umplerea corpului unei

pompe centrifuge destinată activităţilor de prevenire şi stingere a incendiilor, cu apă la

temperatură mult sub temperatura sa de vaporizare.

Aparat de comandă şi semnalizare/command and signaling device – instalaţie

proiectată şi construită să funcţioneze în sistem rezervat de automatizare; este utilizat în

instalaţiile speciale de stingere cu sprinklere, fiind destinat să asigure controlul parametrilor de

lucru şi semnalizarea intrării în stare de funcţionare pentru instalaţia de stingere; aparatele de

control şi semnalizare admit din punct de vedere constructiv, tipul apă-apă şi tipul apă-aer; se

utilizează în mod frecvent, prescurtarea A.C.S.

Apă/water – lichid incolor, inodor, insipid cu formula chimică OH 2 ; este extrem de

puţin compresibilă (aproximativ de 1000 de ori mai redusă decât aerul); căldura latentă de

vaporizare este egală cu aproximativ 2436 J (582 calorii) la temperatura t = 25 C, calitate care îi

conferă acesteia proprietăţi foarte bune ca substanţă de stingere şi simultan de răcire; apa prezintă

calitatea de a fi opacă în infraroşu, fiind un filtru natural pentru radiaţia termică ce permite în

acest mod, o capacitate foarte bună de ecranare şi protecţie în cazul manifestării incendiilor;

temperatura de îngheţ a apei este egală cu t = 0 C şi temperatura de vaporizare este egală cu

t = 100C la presiune atmosferică MPap 1,0 ; la temperatura mediului egală cu t = 4 C, apa are

densitatea maximă egală cu 3975,999 mkg şi admite anomalia de a avea volum minim; la

presiune atmosferică egală cu MPap 1,0 şi temperatura mediului ambiant egală cu t = 20 C,

apa conţine un volum de aer egal cu %2 din volumul său.

Aspiraţie din surse de apă fără presiune/aspiration from water sources without

pressure – operaţie de deplasare a unei cantităţi/volum de apă printr-o conductă, cu secţiune

circulară, urmare a micşorării presiunii aerului la capătul/sensul înspre care se doreşte circulaţia

/dirijarea apei (spre pompa centrifugă) dintr-o sursă de apă fără presiune (lacuri, bazine de

acumulare, platforme amenajate pentru alimentarea cu apă prin aspiraţie etc.); datorită scăderii

presiunii aerului cu ajutorul unor dispozitive pentru vidare, coloana de apă urcă prin conducta sau

tubul de aspiraţie, până la momentul de timp, în care, se generează echilibrul între presiunea

exterioară (atmosferică) care acţionează pe suprafaţa liberă a sursei de apă fără presiune şi

nivelul referenţial al apei din pompa centrifugă.

Autospecială pentru/de intervenţie/fire engine truck for intervention – autospecială

de intervenţie, care are în compunere instalaţii, echipamente, accesorii şi materiale pentru

187

prevenirea şi stingerea incendiilor, destinate limitării şi lichidării incendiilor, salvării oamenilor,

bunurilor materiale, pentru înlăturarea urmărilor accidentelor de circulaţie, accidentelor tehnice

şi dezastrelor.

Autospecială pentru stingerea incendiilor/fire truck for extinguishing fire – autospecială de intervenţie prin intermediul căreia se acţionează în mod nemijlocit sau în

cooperare cu echipajele altor autospeciale similare, pentru limitarea şi lichidarea incendiilor prin

utilizarea unor/de substanţe pentru stingere, utilaje conexe, accesorii şi echipamente din dotare.

Castel pentru acumulare apă/tower for water storage – construcţie dezvoltată pe

verticală, în care se depozitează prin acumulare/pompare diferite cantităţi de apă potabilă, pentru

a fi distribuită consumatorilor prestabiliţi din faza de proiect; consumatorii de apă, sunt dispuşi la

distanţe exact definite de construcţia în care se realizează acumularea de apă; acumularea

cantităţilor de apă se realizează inclusiv în sensul activităţilor pentru stingere a incendiilor.

Cavitaţie la aspiraţia apei/cavitation in the water suction – fenomen care se

materializează prin întreruperea unei coloane de apă aflată în mişcare relativă, datorită degajării

în interiorul său a unor bule de aer sau de vapori ai lichidului însuşi, atunci când presiunea din

coloana de apă scade până la valoarea presiunii de vaporizare pentru temperaturi exact definite

(de exemplu: aspiraţia cu pompe centrifuge din surse de apă, acumulate în mod natural sau în

mod artificial).

Cădere de presiune/pressure drop (1) – diferenţă dintre valorile numerice ale

presiunilor măsurate între două secţiuni diferite ale unei conducte, furtun plat sau furtun semirigid

aflate sub presiune, prin care circulă un fluid (apă); căderea de presiune este liniară sau locală.

Cădere de presiune/pressure drop (2) – scădere a presiunii într-o linie de furtun

datorată fenomenului de frecare a lichidului (apei) în mişcare, cu pereţii interiori ai furtunurilor

plate şi semirigide.

Ceaţă de apă/water mist – substanţă destinată pentru stingerea incendiilor în spaţii

închise; ceaţa de apă se poate genera în mod artificial cu ajutorul aerului comprimat sau prin

utilizarea unor ţevi de refulare pentru apă, care utilizează duze în construcţie specială, la presiuni

ale apei egale cu MPa)1...2,0( pentru presiune joasă şi de MPa)15...5( pentru presiune înaltă.

Cheie pentru racord furtun/hose coupling spanner – accesoriu în construcţie

standard, destinat pentru strângerea sau pentru destrângerea racordurilor la furtunurile de

stingere a incendiilor.

Cheie pentru hidrant de incendiu/key/stand for fire hydrant – accesoriu în

construcţie standard, destinat închiderii sau deschiderii robineţilor hidranţilor pentru stingerea

incendiilor.

Clapetă de/pentru reţinere apă/water retention flap/flap for water restraint –

element tehnic/dispozitiv mobil amplasat constructiv în interiorul corpului metalic al unui sorb;

aceasta se acţionează de către servanţi prin deschiderea sa în sensul spre interiorul sau spre

exteriorul sorbului, prin intermediul unei cordiţe, fiind destinată în principal, pentru obturarea

coloanei de apă aspirată, astfel încât aceasta să nu se descarce în sursa de apă din care s-a realizat

operaţia de aspiraţie, până la o eventuală acţiune/operaţie de realimentare cu apă (în sensul,

clapetă pentru reţinere apă la sorbul de aspiraţie).

Coloană de aspiraţie apă pentru incendiu/water aspiration column for fire (1) –

coloană constituită/alcătuită din tuburi de aspiraţie standard sau conductă fixă şi rigidă care

dotează un sistem platformă de alimentare cu apă, destinat aspiraţiei autospecialelor pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor.

Coloană de aspiraţie apă pentru incendiu/water aspiration column for fire (2) –

conductă de legătură dintre pompa centrifugă a unei autospeciale destinată activităţilor de

prevenire şi stingere a incendiilor şi sursa de apă din care se realizează operaţia de aspiraţie.

Colector – distribuitor/collector distributor – accesoriu pentru trecerea apei, utilizat

pentru a conexa două sau mai multe linii de furtunuri plate cu diametre interioare diferite, într-o

singură linie de furtunuri.

Colector cu reţinere/collector with retention – a se vedea colector controlat.

188

Coloană umedă/wet pipe/rising wet main/wet column – conductă fixă/rigidă instalată

cu titlu permanent într-o clădire, racordată la o rezervă de apă sub presiune, care permite

alimentarea furtunurilor destinate pompierilor sau, după caz, cuplarea directă la aceasta a

autospecialelor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Coloană uscată/dry pipe/rising dry main/dry column – conductă fixă/rigidă,

instalată/montată cu titlu permanent într-o clădire, destinată pentru racordarea furtunurilor

pompierilor şi autospecialelor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor; coloana se pune sub

presiune, în momentul utilizării sale.

Conductă ascendentă/rising pipe – coloană verticală, instalată cu titlu permanent, în

clădiri înalte pentru alimentarea cu apă pentru incendiu.

Conductă verticală/vertical pipe – a se vedea conductă ascsendentă.

Cordiţă de susţinere/support cable/support string/support card – cordiţă destinată

pentru susţinerea sorbului tuburilor de aspiraţie şi pentru acţionarea pârghiei destinată

controlului supapei sorbului, în cazul activităţilor specifice operaţiilor de aspiraţie din surse

naturale sau din surse artificiale de apă, la utilizarea autospecialelor de prevenire şi stingere a

incendiilor (în sensul: cordiţă de susţinere sorb pentru aspiraţie şi clapetă de reţinere).

Colector controlat/controlled collector – colector sau distribuitor prevăzut cu clapetă

pentru dirijarea apei pentru una sau mai multe ieşiri.

Distribuitor/distributor – accesoriu utilizat pentru distribuţia debitului de apă sau de

soluţie spumantă, de la o linie de furtunuri plate, la două sau trei linii independente de furtunuri

plate.

Debit de apă/water flow – volum de apă transportat în unitatea de timp, prin secţiunea

transversală a unei conducte sau a unui furtun plat sau a unui furtun semirigid, destinat pentru

stingerea incendiilor.

Debit pompă/nominal pump flow/pump flow – debit nominal al unei pompe centrifuge

specificat în condiţii de presiune exact definită.

Debit nominal de refulare al unei pompe centrifuge/nominal flow for repression of a

centrifugal pump – volum de apă refulat prin intermediul unei pompe centrifuge, la viteză de

rotaţie (turaţie) nominală.

Debit maxim de refulare al unei pompe centrifuge/maximum flow for repression of a

centrifugal pump – volum de apă refulat prin intermediul unei pompe centrifuge, la viteză de

rotaţie (turaţie) maximă.

Debit de refulare apă pentru stingerea incendiilor/flow repression for fire

extinguishing – debit de apă refulată la presiune prestabilită, la ieşirea dintr-un furtun plat,

furtun semirigid, ţeavă de refulare tip, destinate pentru stingerea incendiilor.

Densitate aer/air density – valoare numerică egală cu raportul dintre masa şi volumul

unei cantităţi de aer exact definită; la nivelul solului, pentru presiunea atmosferică egală

cu MPap 1,0 , densitatea aerului este egală 328,1 mkg .

Densitate apă/water density – valoare numerică egală cu raportul dintre masa şi

volumul unei cantităţi de apă exact definită; la nivelul solului (presiunea atmosferică

MPap 1,0 ), densitatea apei este egală 3980 mkg .

Dezamorsare/defusing – fenomen care se materializează prin ruperea/pierderea

coloanei de apă din traseul de aspiraţie al unei conducte din oţel laminat, tub de aspiraţie etc.,

care alimenteză pompele centrifuge pentru incendiu din staţiile de pompe incendiu, autospecialele

destinate activităţilor de prevenire şi stingere a incendiilor etc.

Dispersie jet de apă/dispersion of water jet – a se vedea, jet pulverizat de apă, jet

dispersat de apă.

Dispozitiv pentru amorsare pompă centrifugă/centrifugal pump primer – dispozitiv

mecanic, utilizat pentru a introduce apă în interiorul unei pompe centrifuge; în acest mod, pompa

centrifugă este amorsată pentru generarea fenomenului de refulare a apei.

Duză pentru ţeavă de refulare apă/nozzle for water repression pipe – ajutaj

divergent-convergent cu dimensiuni standard, care se montează la ieşirea dintr-o ţeavă de refulare

189

tip; aceasta este destinată pentru creşterea presiunii şi implicit, pentru creşterea lungimii unui jet

de apă.

Ejector de gaze/gas ejector – a se vedea pompă de vid.

Ejector de ape mici/small waters ejector – accesoriu utilizat pentru evacuarea apei din

spaţii în care, înălţimea stratului/acumulării de apă este redusă; se utilizează în cazurile, în care

din motive tehnice, nu este permisivă realizarea operaţiei de aspiraţie; principiul în raport cu care

se realizează evacuarea apei, se numeşte ejecţie şi reprezintă un caz particular al principului lui

Bernoulli.

Ejecţie/ejection – fenomen de antrenare a unui lichid (apă) urmare generării unei

depresiuni într-un spaţiu închis, prin trecerea unui debit de apă, cu viteză, printr-un ajutaj

divergent-convergent utilizând principiul lui Bernoulli.

Faşă metalică pentru furtun/metal hose bandage – piesă/element metalic sau textil în

formă de colier destinat/care se utilizează, pentru obturarea şi controlul pierderilor de apă, în

cazul unui furtun plat aflat sub presiune; sinonim, faşă pentru furtun.

Forţă de recul/jet recoiling force/jet returning force – forţă generată în sens

contrar/opus sensului de refulare al jetului generat dintr-o ţeavă de refulare tip, montată la

furtunuri plate sau la furtunuri semirigide, destinate pentru stingerea incendiilor.

Furtun aplatisabil/flatten hose – furtun plat destinat stingerii incendiilor care, în stare

fără debit şi presiune (neumplut) se poate plia şi rula prin înfăşurare sau prin desfăşurare; atunci

când acesta este pus sub presiune sau când prin acesta se transportă o anumită cantitate sau debit

de apă, forma secţiunii transversale devine circulară.

Furtun de refulare/delivery hose/repression hose – furtun plat sau furtun

rigid/semirigid, destinate stingerii incendiilor.

Furtun semirigid/semirigid hose – furtun destinat pentru stingerea incendiilor, care îşi

menţine starea de secţiune circulară, atunci când acesta nu este presurizat.

Furtun de refulare apă pentru incendiu/water repression hose for fire – vezi furtun

de refulare.

Hidrant/hydrant (1) – dispozitiv montat/instalat sau care se instalează la extremitatea

unei conducte conexă reţelelor de apă, fiind permisivă conectarea echipamentului de intervenţie

al pompierilor, pentru alimentarea cu apă a autospecialelor de prevenire şi stingere a incendiilor,

motopompelor, electropompelor sau a liniilor de furtunuri destinate pentru stingerea incendiilor.

Hidrant/hydrant (2) – dispozitiv instalat sau care se instalează la o conductă principală

pentru apă, care permite conectarea echipamentului de intervenţie al pompierilor şi care în stare

de funcţionare, permite obţinerea unui debit continuu de apă pentru incendiu, cu o anumită

presiune.

Hidrant de/pentru incendiu/fire hydrant – echipament compus dintr-un furtun plat sau

după caz, dintr-un furtun semirigid/rigid, prevăzut cu suport şi ţeavă de refulare tip având robinet

de închidere, a apei.

Hidrant interior pentru incendiu/internal fire hydrant/interior fire hydrant/inward

hydrant (1) – sistem de accesorii destinat luptei împotriva incendiilor, compus din: cutie, suport

pentru furtun, robinet manual de închidere, furtun plat prevăzut cu racorduri, ţeavă de refulare

universală şi cheie pentru racord.

Hidrant interior pentru incendiu/internal fire hydrant/interior fire hydrant/inward

hydrant (2) – echipament de luptă împotriva incendiilor, compus din: cutie, suport pentru furtun,

robinet manual de închidere, furtun plat prevăzut cu racorduri, ţeavă de refulare universală.

Hidrant exterior pentru incendiu/external fire hydrant/outward hydrant –

echipament de luptă destinat pentru stingerea incendiilor, este montat în exteriorul clădirilor şi

identic ca şi dotare, cu hidrantul interior.

Hidrant interior cu furtun semirigid pentru incendiu/internal hydrant with

semirigid hose for fire/inward hydrant with semirigid hose for fire/hydrant with semirigid

fire hose (1) – hidrant tip pentru incendiu, la care suportul este un tambur rotitor, dotat cu furtun

semirigid şi ţeavă de refulare tip.

190

Hidrant interior cu furtun semirigid pentru incendiu/internal hydrant with

semirigid hose for fire/inward hydrant with semirigid hose for fire/hydrant with semirigid

fire hose (2) – element fizic/material de luptă împotriva incendiilor compus din: tambur cu

alimentare axială, robinet de închidere automat, furtun semirigid, ţeavă de refulare universală.

Hidrant subteran (exterior) pentru incendiu/underground hydrant for fire/ fire

underground hydrant – echipament amplasat/situat la nivelul solului, racordat la o conductă

principală de distribuţie aflată permanent sub presiune; este destinat pentru utilizarea la

intervenţia de stingere a incendiilor.

Hidrant suprateran (exterior) pentru incendiu/fire pillar hydrant – echipament

amplasat deasupra nivelului solului, racordat în mod permanent la o conductă de distribuţie

aflată permanent sub presiune; este destinat pentru utilizarea la intervenţia de stingere a

incendiilor.

Hidrofor/hydrophore – sistem în construcţie hidropneumatică, care se află în

compunerea instalaţiilor de stingere cu apă, prin intermediul căruia apa poate fi transportată la o

anumită înălţime în raport cu nivelul solului, urmare expansiunii aerului închis într-un rezervor

metalic; apa este introdusă în rezervor, prin intermediul electropompelor şi aerul care se află la

partea superioară a rezervorului, respectiv deasupra acumulării de apă, este introdus prin

intermediul unor compresoare pentru aer; după caz, sistemul hidropneumatic se proiectează şi se

realizează constructiv cu rezervare tehnologică.

Lovitură de berbec/ram’s hit – fenomen cu variaţie în timp şi în spaţiu a presiunii unui

lichid, în conducte, furtunuri etc., aflate sub presiune, în mişcare permanentă, sub acţiunea

forţelor de inerţie; acestea se propagă materialitându-se printr-un tren de unde cu natură elastică

având viteză exact definită, dependente de modulul de elasticitate al traseelor pe care acestea le

parcurg (conducte, furtunuri, pompe etc.); în activităţile specifice de stingere a incendiilor;

fenomenul se generează la închiderea sau la deschiderea rapidă/instantanee a hidranţilor pentru

incendiu, la trecerea/traversarea autovehiculelor peste furtunurile plate destinate stingerii

incendiilor etc.; consecinţa acestui fenomen implică deteriorarea traseelor de furtunuri plate sau

semirigide, prin care este transportată apa.

Navă pentru stingerea incendiilor/fire boat – navă cu tracţiune mecanică, echipată cu

pompe şi echipamente specifice, destinate pentru intervenţia la stingerea incendiilor.

Numărul Reynolds/Reynolds number – criteriu adimensional care se defineşte prin

raportul matematic dintre forţele de inerţie şi forţele de vâscozitate dinamică; în hidraulică,

mecanica fluidelor, transfer de căldură şi masă etc., termenul a fost adus la rang de concept; prin

intermediul acestui număr, se caracterizează starea de mişcare a unui fluid; dacă 2320Re0 ,

mişcarea este laminară; dacă )10000(4000Re2320 , mişcarea este tranzitorie; dacă

)10000(4000Re , mişcarea este turbulentă.

Incendiu sub control/under control fire – incendiu localizat; incendiu controlat;

incendiu care admite propietatea că nu se mai propagagă/nu se dezvoltă în timp şi în spaţiu.

Intervenţie la incendiu/fire fighting/fire intervention – totalitate de activităţi, operaţii

specifice şi acţiuni care se realizează pentru stingerea incendiilor.

Instalaţie fixă pentru aspiraţia apei/fixed water suction installation – vezi sistem de

alimentare cu apă pentru aspiraţia autospecialelor destinate activităţilor de prevenire şi stingere a

incendiilor.

Înălţime de aspiraţie pentru apă/water aspiration height – diferenţă de nivel, măsurată

între axul longitudinal al unei pompe centrifuge care dotează: autospecialele, motopompele,

electropompele, turbopompele, turbomaşinile destinate activităţilor de prevenire şi stingere a

incendiilor şi nivelul (oglinda sau luciul sursei de apă) la presiunea MPap 1,0 şi temperatura

minimă pentru apă, egală cu 4t ° C.

Înălţime de aspiraţie teoretică (maximă) pentru apă/theoretical water suction height

(maximum) – valoare numerică care defineşe echivalentul unei coloane de apă cu înălţimea

mh 33,10 şi presiunea egală cu valoarea MPap 1,0 (presiunea atmosferică la nivelul

solului).

191

Înălţime de aspiraţie tehnică (efectivă) pentru apă/tehnical water suction heigh –

valoare numerică măsurată pe verticală (diferenţă de nivel), egală din punct de vedere tehnic cu

valoarea maximă mh 5,7.max la presiune atmosferică MPap 1,0 .

Jet de apă/water jet – refulare a unui/unei produs/substanţe de stingere, sub formă de jet: continuu, pulverizat sau ceaţă de apă.

Jet de stingere cu apă/fire extinguishing jet/extinguishing jet with water – a se vedea jet de apă.

Jet continuu de stingere cu apă/compact water extinguishing jet – a se vedea jet continuu de apă, jet compact de apă.

Jet ceaţă de apă/water fog/jet – cantitate de apă refulată prin intermediul unei ţevi tip, sub formă de ceaţă, la presiune înaltă.

Jet pulverizat de apă/water sprayed jet – cantitate de apă refulată prin intermediul unei ţevi tip, sub formă dispersată.

Mijloc tehnic de apărare împotriva incendiilor/tehnical means/device of fire protection – sisteme, instalaţii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe, autospeciale etc., destinate activităţilor de prevenire, limitare şi stingere a incendiilor.

Motopompă remorcabilă/towing pump – sistem/ansamblu care conţine o pompă centrifugă şi motorul său, montate fix/nedemontabile, montate pe un şasiu dotat cu tren/roţi cu anvelope.

Motopompă transportabilă/transportable motor pump – sistem/ansamblu care conţine o pompă centrifugă şi motorul său demontabile de pe un şasiu dotat cu tren/roţi cu anvelope.

2. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE. REGLEMENTĂRI TEHNICE ŞI JURIDICE

[2.1] *** O.M.I. nr. 92/1990 – Ordin pentru aprobarea Regulamentului Instrucţiei de

Specialitate al Pompierilor Militari. [2.2] *** SR 2164/1994 – Furtun de refulare cauciucat pentru utilaje de stins incendii,

Institutul Român de Standardizare, Bucureşti, 1994. [2.3] *** SR EN 671-1:2012 – Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme

echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri semirigide, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 2012.

[2.4] *** SR EN 671-2:2012 – Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri plate, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 2012.

[2.5] *** SR ISO 8421-1/1999 – Protecţia împotriva incendiilor. Termeni generali şi fenomene ale incendiilor, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 2000.

[2.6] *** SR ISO 8421-8:1999 – Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular. Partea 8: Termeni specifici luptei împotriva incendiilor, intervenţiilor de salvare şi manipulării materialelor periculoase, Asociaţia Română de Standardizare, Bucureşti, 1999.

[2.7] *** SR 13450-2:2016 – Mijloace tehnice şi procedee pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Autospeciale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Partea 2, Condiţii tehnice generale de calitate ale autospecialelor cu apă şi spumă, Asociaţia Română de Standardizare, 2016.

[2.8] *** Legea nr. 307/2006 – Legea apărării împotriva incendiilor, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 633 din 21.07.2007, cu modificările şi completările ulterioare.

3. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE. PUBLICAŢII DE AUTORI [3.1] Kiselev, P. – Îndreptar pentru calcule hidraulice, Editura Tehnică, 1988. [3.2] Marinescu, D. – Termeni şi expresii p.s.i., Comandamentul Pompierilor, Facutatea

de Pompieri, Centrul de Studii şi Experimentări pentru Prevenirea şi Stingerea Incendiilor, Serviciul Editorial al Ministerului de Interne, 1991.

192

[3.3] Benga, M., Popescu, G., Darie, E., Popescu, S. – Elemente generale referitoare la mentenanţa instalaţiilor cu funcţii de prevenire/stingere a incendiilor, care utilizează apa ca substanţă de stingere, International Conference, Building Services and Ambiental Comfort, 20

th Edition, April (7...8) 2011, Timişoara, Editura Politehnica, Timişoara, 2011.

[3.4] Şerbănoiu, G. – English Course for Firefighters, Editura Sitech, Craiova, 2012. [3.5] Popescu, G., Darie, E., Poenaru, M. – Mentenanţa instalaţiilor cu funcţii de

prevenire/stingere a incendiilor care utilizează apa (partea I), Conferinţa cu participare Internaţională „Edificarea societăţii durabile“ (27-28) octombrie 2012, Chişinău, Republica Moldova, 2012.

[3.6] Popescu, G., Darie, E., Poenaru, M. – Mentenanţa instalaţiilor cu funcţii de prevenire/stingere a incendiilor care utilizează apa (partea a II-a), Conferinţa cu participare Internaţională „Edificarea societăţii durabile“ (27-28) octombrie 2012, Chişinău, Republica Moldova, 2012.

[3.7] Şerbănoiu, G. – English/Romanian Glossary for Firefighters, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2012.

[3.8] Popescu, G., Guzu, A. – Evaluarea pierderilor de sarcină pentru furtunuri semirigide destinate stingerii incendiilor, Buletinul Pompierilor nr. 1/2014, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 2014.

[3.9] Popescu, G., Guzu, A., Iacob, A. – Mentenanţa instalaţiilor cu funcţii de prevenire/stingere a incendiilor care utilizează apa (partea I-a), Sesiunea Ştiinţifică a Studenţilor Facultăţii de Pompieri, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ „SIGPROT-2013”, 26 aprilie 2013, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2014.

[3.10] Popescu, G., Iacob, A., Guzu, A. – Mentenanţa instalaţiilor cu funcţii de prevenire/stingere a incendiilor care utilizează apa (partea a II-a), Sesiunea Ştiinţifică a Studenţilor Facultăţii de Pompieri, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ „SIGPROT-2013”, 26 aprilie 2013, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2014.

[3.11] Şerbănoiu, G. – Aspects of Insurance against Fire, Managementul situaţiilor de urgenţă „SIGPROT-2014“, Lucrările Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale din Facultatea de Pompieri, ediţia a XVI-a, Bucureşti, 2014, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2014.

[3.12] Popescu, G., Nicolicioiu, A., Mican, H. – Exploatarea instalaţiilor cu funcţii de prevenire şi stingere a incendiilor. Terminologie specifică şi conexă. Aplicaţii (partea I-a), Lucrările Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice a Studenţilor din Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ ediţia a XII-a „SIGPROT-2015”, 30 aprilie 2015, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2015.

[3.13] Nicolicioiu, A., Popescu, G., Şerbănoiu, G. – Exploatarea instalaţiilor cu funcţii de prevenire şi stingere a incendiilor. Terminologie specifică şi conexă. Aplicaţii (partea a II-a), Lucrările Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice a Studenţilor din Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ ediţia a XII-a „SIGPROT-2015”, 30 aprilie 2015, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2015.

[3.14] Nicolicioiu, A., Popescu, G., Şerbănoiu, G. – Exploatarea instalaţiilor cu funcţii de prevenire şi stingere a incendiilor. Terminologie specifică şi conexă. Aplicaţii (partea a II-a), Buletinul Pompierilor 2/2015, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 2015.

[3.15] Popescu, G. – Influenţa aditivilor asupra curgerii apei prin conducte şi accesorii utilizate la stingerea incendiilor (ediţia a II-a), Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 2015.

[3.16] Şerbănoiu, G. – Aspects of Insurance against Fire, Buletinul Pompierilor nr. 1/2015, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 2015.

[3.17] Popescu, G., Mircea, L., Popa, E. – Transformatoare de mare putere. Conceptul de inertizare. Aplicaţii, Conferinţa cu participare internaţională „Instalaţii pentru Construcţii şi confortul ambiental” ediţia a 25-a (14-15) aprilie 2016, Editura Politehnica Timişoara, 2016.

[3.18] Golovanov, N., Toader, C., Popescu, G., Mircea, L. – Transformatoare de mare putere. Conceptul de inertizare. Aplicaţii (partea a I-a), Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică” ediţia a XVI-a, (2-3) iunie 2016, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2016.

193

[3.19] Golovanov, N., Toader, C., Popescu, G., Mircea, L. – Intervenţia pentru

stingerea incendiilor la instalaţii electrice. Măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor (partea

a II-a), Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică”

ediţia a XVI-a (2-3) iunie 2016, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, Editura

ProUniversitaria, Bucureşti, 2016.

[3.20]Golovanov, N., Toader, C., Popescu, G., Mircea, L. – Transformatoare de mare

putere. Conceptul de inertizare. Aplicaţii (partea a I-a), Conferinţa Ştiinţifică Internaţională

„Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică” ediţia a XVI-a, (2-3) iunie 2016, Academia

de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2016.


stingerea incendiilor la instalaţii electrice. Măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor (partea

a II-a), Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică”

ediţia a XVI-a (2-3) iunie 2016, Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti, Editura

ProUniversitaria, Bucureşti, 2016.


stingerea incendiilor la instalaţii electrice. Măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor

(partea I), Buletinul Pompierilor nr. 1/2016, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti,

2016.


stingerea incendiilor la instalaţii electrice. Măsuri de prevenire pentru controlul riscurilor

(partea a II-a), Buletinul Pompierilor nr.1/2016, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti,

2016.

[3.24] Retezan, A., Sârbu, I., Borza, I., Cinca, M., Doboşi, S. – Instalaţii pentru

construcţii şi confortul ambiental, Lucrările anuale ale Conferinţelor Internaţionale, Universitatea

„Politehnica” Timişoara, Departamentul Construcţii Civile şi Industriale, perioada (1990-2016),

Editura Politehnica Timişoara, perioada (1990-2016).

ministerul afacerilor interne - editura.mai.gov.ro · ministerul afacerilor interne inspectoratul...

Documents