1

BalneoclimatologieCurs 1

1. Introducere. Obiectul şi definiţia balneoclimatologieiClima acţionează în orice moment atât asupra materiei fără viaţă, cât şi asupra

organismelor vii. Fiinţele vii expuse aerului exterior suferă variaţii de temperatură, presiune atmosferică, vânt umezeală, câmp electric. Organismele vii se adaptează permanent condiţiilor climatice. În cazul în care echilibrul fiziologic nu mai poate fi menţinut, din diferite cauze, dimensiunea exagerată a stresului climatic, fie vârsta, starea de boală, pot surveni accidente. De aici se deduc cele 2 aspecte complementare ale relaţiei dintre climă şi organismele vii: elementele climatice sunt, în anumite condiţii pe de o parte, un factor de existenţă a vieţii (şi putem adăuga şi un factor utilizabil în întreţinerea sau recăpătarea sănătăţii), şi pe de altă parte, un factor patogen, a cărui cunoaştere este necesară.

Din aceste câteva idei introductive se desprind deja unele noţiuni ce se cer definite:

Meteorologia (gr. meteoron = proces, fenomen atmosferic, lat. logos - ştiinţă) este ştiinţa care studiază proprietăţile atmosferei şi fenomenele care se petrec în interiorul ei. Una dintre ramurile sale de cercetare este climatologia.

Climatologia (gr. klima = înclinare - a unei suprafeţe de pământ faţă de razele Soarelui, lat.logos = ştiinţă) studiază caracterele climatice ale diferitelor regiuni ale pământului, clasifică şi repartizează teritorial clima, pe baza analizelor proceselor şi elementelor ei componente, stabilind cauzele care duc la schimbarea acestora.

Bioclimatologia este o ramură a climatologiei care studiază influenţa factorilor climatici asupra organismelor. La rândul ei, bioclimatologia este o parte componentă şi a ecologiei, dat fiind că factorii climatici sunt o parte din mediul de viaţă.

Biometeorologia studiază efectele vremii, deci modificările de timp, asupra fiinţelor vii.

Bioclimatologia şi biometeorologia umană cercetează influenţa factorilor climatici şi meteorologici asupra omului.

Meteoropatologia (gr. phatos = a suferi) este o ramură a medicinei care studiază stările de boală provocate sau influenţate de factorii meteorologici.

Climatoterapia (gr. therapeuein = a îngriji) se ocupă de folosirea în scop terapeutic a acţiunii favorabile a factorilor climatici asupra organismului.

2

Balneoclimatologia este o ramură a climatologiei aplicate şi studiază influenţa elementelor meteorologice şi a factorilor climatici din staţiunile balneoclimaterice asupra organismului uman.

Staţiune climatică - localitatea sau/şi arealul situat în zone cu factori climatici benefici şi care are condiţii pentru asigurarea menţinerii şi ameliorării sănătăţii şi/sau a capacităţii de muncă, precum şi a odihnei şi reconfortării

Staţiune balneoclimatică - localitatea sau/şi arealul care dispune de resurse de substanţe minerale, sţiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalaţii specifice pentru cură şi care are o organizare ce permite acordarea asistenţei medicale balneare în condiţii corespunzătoare

2. Noţiuni de bază ale relaţiei climă - organism (stres, adaptare, homeostazie, ritmuri cosmice şi biologice)

StresulAcţiunea mediului asupra omului se poate manifesta printr-un stres de natură

variabilă. Stresul (engl. Stress = presiune, încordare, tensiune) este o noţiune relativ nouă, semnificând o solicitare puternică a organismului, o sursă de agresiune, de solicitare a organismului de către factori nenumăraţi şi foarte diferiţi. Toate stările alarmante provoacă aceeaşi reacţie de apărare, indiferent de natura factorului stresant. Se realizează astfel un sindrom general sau local de adaptare. Este solicitat sistemul endocrin (hipofiza), sistemul nervos şi glandele suprarenale. O primă etapă este „reacţia de alarmă", urmată, în cazul în care stresul persistă, de un stadiu de indiferenţă, şi apoi de un stadiu de epuizare. Un stres moderat, urmat de restabilirea echilibrului endocrin şi nervos este considerat pozitiv, stimulent, antrenând o adaptare şi o vitalizare a organismului.

Pentru geograful climatolog, stresul care interesează este expunerea la variaţiile puternice, neperiodice ale activităţii solare, ale circulaţiei atmosferice, la condiţiile agresive ale unui mediu modificat, cu alte caracteristici geografice.

Adaptarea este un proces complex prin care un organism îşi modifică forma, structura şi funcţiile, potrivit anumitor condiţii de mediu vital. Se disting trei faze prin care trece organismul uman.

Prima fază este acomodarea, care este reversibilă. Un exemplu de acomodare este creşterea numărului de hematii şi a procentului de hemoglobină din sânge, la deplasarea la altitudine mare, cu o presiune scăzută a oxigenului, utilizată în tratamentul anemiilor şi convalescenţelor în staţiunile de munte. Tot adaptare se consideră şi imunitatea pe care o dau anumite boli infecţioase.

Faza a doua este aclimatizarea, care reprezintă adaptarea, prin modificări fiziologice, la noi condiţii geografice (în special de climă). Ca exemplu este adaptarea europeanului la condiţiile specifice dintr-o ţară caldă.

Faza a treia este naturalizarea, care înseamnă supravieţuirea şi reproducerea, în condiţii schimbate de existenţă, cu modificări fiziologice şi la urmaşi.

Homeostazia (gr. Homoios= asemănător, stasis= stare) este proprietatea organismelor vii, determinată de reglajul neuroendocrin, de a-şi menţine, în limitele echilibrului funcţional, diferiţi parametri fizico chimici, biochimici, fiziologici constanţi.

3

Legat de problema stres-adaptare se subliniază că reglajul neuroendocrin determină o proprietate naturală a organismelor vii, de a-şi menţine, în limita echilibrului funcţional diferiţi parametri fizico - chimici, biochimici, fiziologici, etc. constanţi. Această proprietate se numeşte homeostazie (homoios, gr. = asemănător, stasis = stare). W. B. Cannon (1928), numeşte această proprietate: „înţelepciunea organismului.

In balneoclimatologie este importantă homeotermia, în cadrul mecanismelor de termoreglare, care reprezintă constanţa temperaturii interne a corpului, independent de temperatura exterioară. Această proprietate este asigurată prin mecanisme reflexe, antagonice, dintre care unele produc căldură internă, altele cedează căldura acumulată spre exterior. Ele sunt reglate de centrii nervoşi corticali şi hipotalamici, pe baza excitaţiilor termice pe care le primeşte pielea din mediul exterior.

Climatoterapia, realizată prin deplasarea şi tratamentul în staţiunile balneoclimaterice include reacţiile pacientului la noile condiţii de viaţă.

Ritmuri cosmice şi biologice. Reacţiile umane la condiţiile de mediu au loc în cadrul unor ritmuri cosmice, concordante sau discordante cu ritmurile fiziologice proprii. Adaptarea la factorii naturali de mediu care prezintă variaţii ritmice la un anumit interval se manifestă, printre altele, şi printr-o sincronizare a funcţiilor biologice interioare ale omului, cu cele exterioare ale mediului. Fenomenele ritmice cosmice ale astrelor apropiate (îndeosebi Soarele şi Luna), fenomenele meteorologice din atmosferă (determinate în mare măsură de primele, dar şi de condiţiile geografice locale), influenţează la rândul lor, bioritmurile fiinţelor vii, ale oamenilor, animalelor plantelor. Unele corelaţii sunt evidente, altele sunt mai greu de stabilit datorită complexităţii lor, altele trec neobservate sau sunt considerate fără corespondent, cel puţin până în prezent.

Exemple de modificări şi adaptări:- deplasările cu avionul pe glob, de la est la vest sau invers, prin schimbarea rapidă

a mai multor fuse orare, dereglări în ritmul veghe - somn;- petrecerea unui timp mai îndelungat în interiorul pământului, în afara ritmului zi -

noapte, produce, de asemenea dereglarea ritmului veghe - somn şi dezorientarea temporală.

Pentru balneoclimatologie importante sunt fenomenele anuale, semianuale şi diurne.Cele anuale sunt exprimate fizic prin variaţia principalilor parametri meteorologici şi

biologici, în funcţionarea diferită a unor organe, în raport cu sezonul (temperatura corpului mai scăzută iarna şi primăvara, mai ridicată vara, ritmul cardiac mai rapid vara, mai lent iarna) şi în frecvenţa bolilor sezoniere.

Fenomenele periodice de o zi sunt legate de perioada de rotaţie a Pământului în jurul axei sale, care determină variaţia a numeroşi parametri geofizici (meteorologici, câmp electric atmosferic şi geomagnetic). Ele se asociază şi cu două treceri ale Lunii la meridian, cu perioada de rotaţie siderală a planetei Marte. Aceste fenomene determină bioritmul circadian sau nimeral (lat. circa diem = aprox o zi, respectiv gr. nykt = noapte, hemere = zi), foarte important pentru organismul uman şi anume în ritmul veghe - somn, temperatura corpului, pulsul, compoziţia sângelui, în activitatea aparatului respirator, cardiovascular, digestiv.

Fenomenele anuale sunt o expresie a mişcării de revoluţie a Pământului, cu evidenţierea celor 4 anotimpuri la latitudini temperate. Variaţiile din cursul unui an se

4

datorează încălzirii inegale, temperaturilor aerului şi solului, a nebulozităţii, a umezelii relative şi absolute, a presiunii atmosferice. Se apreciază că momentul de maximă funcţionare zilnică a unui organ variază în raport cu sezonul. Astfel, ritmul cardiac este mai rapid vara şi mai lent iarna. Temperatura corpului este mai ridicată toamna şi mai scăzută iarna şi primăvara. Viteza de creştere a părului este maximă în iulie şi minimă în ianuarie, excreţia de potasiu, de sodiu şi de apă este maximă între orele 8-12, în septembrie, 16-20, martie - aprilie (Şteflea, 1984).Totodată, unele boli infecţioase au o incidenţă maximă sezonieră.

Pentru balneoclimatolog, fenomenele bioritmice anuale şi diurne sunt, în general evidente şi se pot cuantifică, spre deosebire de cele cu perioade mai mari sau mai mici a căror corelare este deocamdată relativă, dar care pot avea efecte indirecte (prin variaţiile electromagnetice) asupra organismului uman.