Pasa Hassan se inscrie in categoria creatiilor literare ale lui George Cosbuc care evoca personalitati si evenimente deosebite ale istoriei nationale. A fost publicata pentru prima data in revista "Vatra" in 1894, ulterior a fost inclusa in volumul Cantece de vitejie, in 1904. Poezia reprezinta un moment important din lupta poporului nostru pentru independenta si anume Batalia de la Calugareni din 23 august 1595. Aici Mihai Viteazul a obtinut o victorie stralucita asupra cotropitorilor otomani, victorie ce a uimit intreaga Europa si care a condus mai tarziu la unirea pentru o scurta durata a celor trei Tari Romanesti (Tara Romaneasca, Transilvania, Moldova) in 1595. Balada este o creatie epica de mica intindere in versuri, cu autor cunoscut (balada culta) sau cu autor anonim, colectiv(balada populara) care relateaza intamplari neobisnuite din trecut, de inspiratie istorica, fantastica, legendara sau familiala, savarsite de personaje ale caror insusiri sunt prezentate prin antiteza, impresionand puternic. Ca in orice balada, intalnim si in Pasa Hassan toate caracteristicile definitorii mentionate mai sus. Asadar demonstratia apartenentei operei literare v-a implica trei aspecte principale: stabilirea conditiei de opera literara, argumentarea caracterului epic si, in final evidentierea trasaturilor specifice unei balade. Aceasta opera literara este o creatie in versuri in care autorul creaza un univers imaginar propriu, folosind resursele expresive ale limbii, care trezeste emotii si sentimente. Pasa Hassan este o creatie originala, inspirata din realitatea istorica de la sfarsitul secolului al saisprezecelea: Lupta dusa de romani pentru libertate sub conducerea lui Mihai Viteazul. Sursa de inspiratie este opera lui Nicolae Balcescu, "Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul" si anume un fragment din cartea a doua Calugarenii. Din acest capitol poetul retine doar momentul in care Mihai se avanta pe campul de lupta (de la podul de pe apa Neajlovului), il zareste si il provoaca la o lupta deschisa pe Hassan, al doilea conducator al turcilor. Imaginatia creatoare a poetului va inventa o serie de amanunte legate de actiunile celor doua personaje sau la prezentarea reactiilor sufletesti ale pasei. O opera literara emotioneza datorita capacitatii ei de sugestie, ceea ce se realizeaza prin procedee artistice (antiteze: "Stai pasa , o vorba de-aproape sa-ti spun/ca nu te-am gasit nicairea/ Dar pasa-si pierduse si capul si firea!/ Cu fraul pe coama el fuge nebun") evocand un eveniment eroic din trecut si trezind emotii si sentimente puternice datorita limbajului artistic sugestiv. Pasa Hassan este o opera literara de evocare istorica. Pasa Hassan este o opera epica deoarece naratorul pune pe seama personajelor fapte si intamplari. Faptele se incheaga intr-un subiect literar cu subiectele caracteristice. Structura baladei contine trei secvente: confruntarea celor doua armate (in primele cinci strofe), urmarirea pasei de catre voievodul roman (in strofele sase-unsprezece) si comentariul ironic al poetului legat de deznodamant (ultima strofa). Aceste secvente alcatuiesc subiectul baladei, chiar daca actiunea este scurta. Astfel se pot regasi toate momentele subiectului, cu o gradare a tensiunii epice culminand in deznodamantul urmaririi pasei de catre voievodul roman. Naratiunea este modul de expunere predominant. Aglomerarea verbala si existenta propozitiilor scurte sunt principalele modalitati de evidentiere a rapiditatii faptelor, desi actiunea se petrece cu secole in urma, poetul nu foloseste timpul trecut al verbelor ci prezentul istoric. Dialogul apare liber doar la chemarea lui Voda. Descrierea e folosita atunci cand realizeaza portretului lui Mihai. Prezentarea actiunii se face la persoana a treia ceea ce marcheaza prezenta naratorului. Daca domnitorul roman este vazut admirativ, portretul pasei e facut cu conditia de a fi ironizat. La actiune participa un numar redus de persoane cu trasaturi opuse ca in orice balada: voievodul roman, viteaz, cu spirit de sacrificiu si dragoste de tara, si pasa Hassan, caracterizat prin frica si lasitate. in afara acestor personaje individuale la actiune participa si doua personaje colective (armata romana si cea turceasca), conturate tot prin antiteza. Oastea romana, desi mica, se distinge prin organizare, spirit ofensiv, curaj si dragoste de tara, pe cand oastea turceasca, desi numeroasa apare ca o multime dezorganizata, in deruta, fugind cuprinsa de panica. intalnind asemenea trasaturi intr-o opera epica in versuri cu o actiune redusa ca intindere si un numar mic de personaje unde se prezinta o intamplare neobisnuita, un episod eroic, in care un personaj cu insusiri exceptionale, Mihai Viteazul savarseste fapte vitejesti ne determina sa aflam ca Pasa Hassan este o balada eroica de inspiratie istorica. Caracterul cult are un autor cunoscut (George Cosbuc) si spre deosebire de balada populara, observam ponderea mai mare a elementului real datorita izvorului istoric autentic folosit.

Balada cult Paa Hassan a aprut n revista Vatra, n anul 1894. Ea are ca subiect un moment eroic din timpul uneia dintre cele mai glorioase lupte pentru libertate a romnilor: btlia de la Clugreni din 1595, ctigat de Mihai Viteazul, voievodul care i-a unit pentru prima oar pe toi romnii n matca strveche a neamului nostru. Ca nucleu epic, poezia i are geneza ntr-un fragment din Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul, de Nicolae Blcescu, George Cobuc prelucrnd cu virtuozitate artistic principalele momente ale unei ntmplri aureolate de legend: ntr-acel minut, Mihai, precum odinioar semizeii cntai de nemuritorul Omir, alerga ntr-o parte i ntr-alta prin tabra turceasc cutnd pe Sinan, cnd, vznd de departe pe Hassan Paa, se lu dup dnsul strigndu-i s stea de e viteaz, s se lupte cu dnsul piept la piept, i cnd de cnd era s-l ajung cu paloul. Dar Hassan Paa fugea nspimntat i nu se putea ine pe picioare de groaz.Fiecare moment al acestei rapide desfurri epice este dezvoltat de George Cobuc n imagini impresionante, care dau baladei o puternic vibraie patriotic. Poetul schimb ns perspectiva din care se observ evenimentele: ochiul obiectiv i relativ neutru al istoricului este nlocuit n poezie. Perspectiva din care se observ cursul evenimentelor este n balad cea a lui Hassan a turcului ngrozit de vijelioasa apariie a voievodului romn i de dezastruoasa nfrngere a armatei sale. Acest punct de vedere, colorat subiectiv de strile sufleteti ale lui Hassan Paa, i permite poetului crearea unor remarcabile figuri de stil, care culmineaz cu arhicunoscuta hiperbol ce nfieaz chipul monumental al lui Mihai Viteazul.Procedeul fundamental pe care se ntemeiaz cele trei pri ale poeziei - tabloul btliei, dramatica urmrire i deznodmntul ironic - este antiteza, prin care se pun fa n fa, cu multiple semnificaii, cele dou tabere ncletate n lupt i cei doi conductori de oti. Balada se deschide cu imaginea panoramic a cmpului de lupt: Pe vod-l zrete clare trecnd / Prin iruri, cu fulgeru-n mn. / n lturi s-azvrle otirea pgn, / Cci vod o-mparte, crare fcnd, / i-n urm-i se-ndeas, cu vuiet curgnd, / Otirea romn. De la nceput, Mihai Viteazul apare impuntor, ntr-o ipostaz eroic, prin iruri cu fulgeru-n mn, n chip de personaj mitic, cu puteri fabuloase, de semizeu, invincibil, aa cum l-a prezentat i Nicolae Blcescu, deinnd atributul puterii supreme, fulgerul. Metafora aceasta att de concentrat nu numai c nfieaz arma concret de lupt, ci i exprim fora ei teribil, a crei strlucire mprtie, mparte dumanii, situndu-i ntr-o ruinoas defensiv.Dup apariia simbolic a voievodului, fora ce d sens istoricelor evenimente, George Cobuc contureaz tabloul mai larg al btliei, cele dou armate fiind definite prin termeni caracteristici. Romnii, puini ca ntotdeauna, sunt evocai prin termenul tradiional de oaste sau otire, ce arunc dintr-o dat o lumin cald, de simpatie i de mndrie, asupra faptelor eroice din acea memorabil zi. Otirea romn dobndete ns tria forelor naturii, ca i n Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, ea cu vuiet curgnd, ca un ru dezlnuit, aciunile sale avnd totodat limpezimea revrsrilor de ape.n contrast cu acest torent al energiilor desctuate, puhoiul otoman este nfiat prin termeni ce sugereaz dezordinea, nvlmeala, confuzia, ntreaga micare de gloat, cu mult calabalc i pedestrime nedifereniat a turcilor. Cuvinte i expresii precum otirea pgn, turcime-nvrjbit, urdie evoc micrile tulburi de mase umane i exprim totodat atitudinea dispreuitoare a poetului fa de dumanii seculari ai rii noastre. Strofa a doua mai ales, prin folosirea unor verbe evocatoare (rup, se rupe, cade), sugereaz aceast micare haotic, un fel de zbatere pe loc, dup care totul se nruie i se prbuete: Cu tropote roibii de spaim pe mal / Rup frnele-n zbucium i salt; / Turcimea-nvrjbit se rupe deolalt / i cade-n mocirl, un val dup val, / Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, / Se-nchin prin balt.i mai semnificativ pentru eroismul tradiional al romnilor este poziia conductorilor fa de oti. Ca i n Scrisoarea III (Mircea nsui mn-n lupt vijelia-ngrozitoare), Mihai se afl n fruntea otirii, cluzind-o ctre victorie, pe cnd cei doi conductori turci, Sinan i Hassan-Paa, se afl n situaii deloc onorabile, care subliniaz i mai mult ironia i sarcasmul cu care i privete poetul. Fulgerul Sinan, celebrul Sinan-Paa, ajuns la o vrst venerabil, cnd ar fi trebuit s-i ncheie cariera n plin glorie, acum, la Clugreni, se-nchin prin balt.Cuvintele, bine alese, determin n poezie opoziii semnificative. Sinan este caracterizat cu epitetul fulger, cuvnt folosit a doua oar n text, o dat pentru a sublinia mreia lui Mihai, iar acum cu sens dispreuitor, pentru a sugera contrastul dintre renumele personajului i situaia deplorabil n care se afl. Cel care voia s-i nchine pe alii, s nbue o sete secular de libertate, el nsui acum se-nchin prin balt, prin noroiul nfrngerii, supus i umilit, copleit de fora imens care i se opune, de acea armie oetit, care, ca i n poezia eminescian, este surprins ntr-o nvalnic ripost dat dumanului.Al doilea conductor al turcilor, Hassan, se afl i el departe de miezul luptei, de evenimente. Chiar anumite cuvinte din text sugereaz acest lucru: el se afl sub poala pdurii, deci ntr-un spaiu ocrotit, departe, alturi de drum, adic ferit de cursul firesc al faptelor. George Cobuc face ns din el un martor la ntreaga desfurare de fore din acea memorabil zi, Hassan fiind cel ce nregistreaz ntregul scenariu al luptei, n acest fel, George Cobuc d pentru prima dat n poezia noastr o viziune modern asupra rzboiului, asupra faptelor incontrolabile din timpul unei lupte. Pentru Hassan, ale crui stri sufleteti, situate ntre mirare suprat (e negru-pmnt) i groaz nebun, gradeaz intensitatea btliei, acea zi eroic dobndete un curs halucinant, de comar, dat de deznodmntul dezastruos al cotropitorilor i de contiina nfrngerii care i copleete.Otirea romn i conductorii ei devin, n mintea lui, care nu realizeaz de-i vis, ori aieve-i, o for a naturii, ce spulber totul: Mihai l zrete i-alege vro doi / Se-ntoarce i pleac spre gloat, / Ca volbura toamnei se-nvrte el roat / i intr-n urdie ca lupu-ntre oi, / i-o frnge degrab i-o bate napoi / i-o vntur toat. Comparaii adecvate, ca volbura toamnei, ca lupu-ntre oi, precum i efectul lor, c vntur toat mulimea dumanilor, c n faa acestei stihii dezlnuite puterile turcilor sunt / Triile plevei, trimit iari la finalul btliei de la Rovine din Scrisoarea III, de Mihai Eminescu: Peste-un ceas pgntatea e ca pleava vnturat.Micarea voievodului romn pe cmpul de lupt este derutant, incontrolabil, nu numai greu de stpnit, dar i greu de urmrit cu privirea, fiind redat de verbe uneori cu sens contrar, cu o dinamic rapid: se-ntoarce, pleac, se-nvrte, bate, frnge, efectul fiind de vrtej nimicitor, de furtun dezlnuit: Dar iat-l! E vod, ghiaurul Mihai! / Alearg nval nebun. / mprtie singur pe ci i adun, / Cutreier cmpul, tind de pe cai - / El vine spre pa: e groaz i vai, / C vine furtun. Interjecia iat schimb brusc perspectiva imaginii, plasticitatea ei senzorial orientnd atenia ctre registrul tririlor sufleteti ale paei Hassan.Tot ce se petrece de acum ncolo este o proiecie interioar, intensificat de spaim, a evenimentelor din jur, care se deprteaz, rmn n urm odat cu galopul nebunesc ce micoreaz distana dintre urmritor i urmrit. Pe ecranul minii lui Hassan, Mihai apare brusc n prim-planul imaginii, exclamaia fiind expresia surprizei i a spaimei, urmat de revelaia nspimnttoare a pericolului: E vod, ghiaurul Mihai. Voievodul romn este aproape, opoziia care urmeaz micornd parc i mai mult distana dintre cei doi, fapt ce va culmina ctre finalul poeziei cu proiecia gigantic a figurii domnitorului, prin folosirea hiperbolei.Acest moment al poeziei, bine delimitat n text, l arunc pe Hassan ntr-o realitate de comar, n care orice reacie de spaim, orict de grotesc, devine fireasc: Dar paa-i pierduse i capul, i firea! / Cu frul pe coam el fuge nebun, / C-n ghear de fiar i-n gur de tun / Mai dulce-i pieirea. Laitatea de dimensiuni groteti, ca expresie a fricii absolute, cum observ criticul literar Petru Poant, este trstura de caracter ce rezum gama divers de reacii psihice i ndeosebi senzoriale ale paei, care las n voia sorii armatele sultanului i alege fuga spre a scpa de o moarte sigur.Din perspectiva groazei lui Hassan, apariia voievodului ia proporiile unui comar. Hiperbola exprim, ntr-un moment culminant, un reflex al spaimei, dar i un sim al sublimului, propriu lui George Cobuc. Imaginea lui Mihai este nspimnttoare i unic n poezia romn. Vod apare, pentru fugar, zice acelai Petru Poant, mai curnd o stihie, o emanaie monstruoas a furiei universale: Slbatecul vod e-n zale i-n fier / i zalele-i zuruie crunte, / Gigantic poart-o cupol pe frunte, / i vorba-i e tunet, rsufletul ger, / Iar barda-i din stnga ajunge la cer, / i vod-i un munte. Imaginea redat de aceast strof este extraordinar, fiind o sintez a figurilor de stil folosite anterior i a dramatismului, a tensiunii luntrice a versurilor. Hiperbola este alctuit din aliteraii unice i este cldit pe ritmuri perfecte.Ritmul surd al btliei, dat pn acum de verbe la gerunziu, unele aezate chiar n rim spre a-i amplifica efectul (trecnd, fcnd, curgnd, tind), zgomotul de arme ncruciate, vuietul greu al micrilor de trupe sunt copleite de sunetul cumplit al armurii voievodului, sugerat de onomatopee remarcabile, de repetarea obsedant a consoanelor z i r: Slbatecul vod e-n zale i-n fier / i zalele-i zuruie crunte. Imaginea apocaliptic a lui Mihai, care mprumut tria forelor naturii dezlnuite, ntunec total minile lui Hassan: vorba voievodului romn devine tunet, rsufletul ger, cuca lui e o cupol gigantic, arma de lupt se proiecteaz pe ntinderea cerului, vod nsui atingnd proporii colosale, fiind un munte.George Cobuc realizeaz aici adaptarea perfect a mijloacelor poetice la ideea artistic pe care o exprim, btaia obsesiv a ritmului amfibrahic, prin care se red galopul, saltul larg, aerian al acestuia, motivul cavalcadei, cu o bogat tradiie n literatura noastr, cu efecte extraordinare. De altfel, ntreaga poezie respir nc de la primul vers (Pe vod-l zrete clare trecnd) ritmul larg al cavalcadei otirii romne, care este condus spre o victorie de rsunet. n episodul urmtor, strigtul lui Mihai este ritmat dup aceeai btaie a galopului, n care cezura are rolul de a vizualiza Imaginea: Stai, pa, o vorb // de-aproape s-i spun; Stai pa! // S piar // azi unul // din noi!.Dup aceast revrsare de maxim intensitate a spaimei, redat printr-o complexitate de mijloace artistice i de versificaie, poetul urmrete reaciile lui Hassan numai n plan senzorial. Ca fiin psihic el nu mai exist, iar manifestrile sale sunt pur instinctive, animalice, avnd ca scop numai conservarea fiinei. George Cobuc stpnete i n acest sens o gam larg de posibiliti artistice, chipul personajului aprnd n culori pline i n contururi groteti.Hassan are o nfiare transfigurat de groaza pieirii, ochii i sunt de snge, barba vlvoi, i drdie dinii, e galben-pierit, iar gesturile i micrile l scot din sfera normalitii i a umanului: Cu scrile-n coapse fugaru-i lovete / i gtul l bate cu pumnii-amndoi; / Cu ochii de snge, cu barba vlvoi / El zboar oimete // Turbanul i cade i-l las czut; / i rupe cu mna vestmntul / C-n largile-i haine se-mpiedic vntul, / i lui i separe c-n loc e inut; / Alearg de groaza pieirii btut, / Mnnc pmntul.Acest studiu exact, de mare efect estetic i dramatic, al reaciilor spaimei pure, absolute, pregtete finalul ironic al baladei, n care poetul, ca i n baladele populare, ndelung verificate de experiena istoric, se poate exprima concentrat n proverbul: Fuga este ruinoas, dar este sntoas. Contextul scenic i istoric la care el se aplic i amplific ns usturtoarea ironie: i-n ceasul acela Hassan a jurat / S zac de spaim o lun, / Vzut-au i beii c fuga e bun / i bietului pa dreptate i-au dat, / Cci vod ghiaurul n toi a bgat / O groaz nebun.n ntregul ei, poezia Paa Hassan uimete prin puterea de a evoca nebunia luptei surprinse ntr-o urmrire i prin imaginea de o vigoare neobinuit a figurii lui Mihai Viteazul, care i afla n aceste versuri aureola de monumentalitate i eternitate.

Este o balada deoarece ilustreaza faptele de eroism ale unui personaj istoric cu insusiri exceptionale.Balada evoca batalia de la Calugareni din anul 1595, elogiaza eroismul ostasilor romani sub conducerea lui Mihai Viteazul si satirizeaza lasitatea turcilor si a conducatorilor acestora.Titlul este numele unui conducator al armatei otomane; prin intermediul starilor lui sufletesti se incheaga tabloul bataliei si mai ales imaginea neinfricatului domn muntean.La inceputul poeziei se infatiseaza figura impunatoare a lui Mihai care patrunde vijelios printre dusmani urmat de vitejii sai. Maretia eroului este evidentiata prin constructia metaforica cu fulgeru-n mana, iar tumultul luptei se releva prin imagini vizuale, auditive si motorii. Un rol important in cadrul elementelor auditive il au verbele la gerunziu trecand, facand, curgand asezate la sfarsitul versurilor, pozitie care impune accentuarea lor, sugerand o muzica grava ca un glas de pierzanie. Aceasta secventa emotioneaza prin arta cu care Cosbuc da viata tabloului bataliei si prin subtilitatea cu care imagineaza perspectiva victoriei romanilor:Pe voda-l zareste calare trecandPrin siruri cu fulgeru-n manaIn laturi s-azvarle ostirea pagana,Caci voda o-mparte carare facand,Si-n urma-i se-ndeasa cu vuiet curgand,Ostirea romana.Avantul eroic al romanilor contrasteaza cu spaima si dezordinea din ostirea turcilor. Aglomerarile verbale, epitetul adverbial deolalta si repetitia un val dupa val surprind starea jalnica a armatelor dusmane. Imbulzindu-se sa treaca podul de peste Neajlov, cea mai mare parte a turcilor si-a gasit moartea in apele raului unde cazuse insusi Sinan-pasa-salvat cu greu de un ostas de-al sau. Metafora fulgerul Sinan si verbul se-nchina releva situatia ridicola in care se afla cunoscutul comandant al armatei otomane:
Cu tropote roibii de spaima pe malRup fraiele-n zbucium si salta;Turcimea-nvrajbita se rupe deolaltaSi cade-n mocirla, un val dupa val,Iar fulgerul Sinan, izbit de pe calSe-nchina prin balta.Antiteza sugereaza doua planuri: al inaltarii romanilor in perspectiva istoriei si al prabusirii paganilor.O alta secventa a inclestarii dramatice de la Calugareni o constituie intrarea in lupta a ienicerilor condusi de Mihnea Turcitul impotriva muntenilor pe care ii tradase. Prin intermediul acestui personaj, Cosbuc condamna pe vanzatorii de tara din toate timpurile.Iuresul luptei este surprins prin verbele urland, s-arunca si prin substantivele flinte si fum. In aceasta parte a baladei este infatisat Pasa Hassan caracterizat de la inceput prin lasitate, element negativ subliniat de verbul ramane si adverbele departe si alaturi:Hassan de sub poala padurii acumLui Mihnea-i trimite-o porunca;In spatele-ostirii muntene s-aruncaUrland ianicerii prin flinte si fum, Dar pasa ramane alaturi de drumDeparte de lunca.In contrast cu pasa care se multumeste sa dea porunci, ramanand departe de primejdii, domnitorul romanilo se avanta asupra paganilor, incurajandu-si ostasii prin fapte. Comparatiile ca volbura toamnei, ca lupu-ntre oi, verbele frange, bate, vantura, adverbele degraba, inapoi pun in lumina vitejia legendarului Mihai:Ca volbura toamnei se-nvarte el roataSi intra-n urdie ca lupu-ntre oi,Si-o frange degraba si-o bate-napoiSi-o vantura toata.Antiteza se adanceste in versurile Hassan de mirare e negru-pamant, Bogdan e suflet de vant; metafora inedita- suflet de vant scoate in evidenta faptul ca voievodul apare in batalie infricosator ca si stihiile care matura totul in calea lor. Groaza pasei se subliniaza prin acumulari verbale, prin imagini vizuale si motorii, prin exclamatii retorice, cu ajutorul epitetului nebuna, determinant al substantivului groaza si prin interjectia vai:Dar iata-l! E voda ghiaurul Mihai!Alearga navala nebuna,Imprastie singur pe cati ii aduna,Cutreiera campul taind de pe cai-El vine spre pasa; e groaza si vai,Ca vine furtuna.Provocat la lupta deschisa de catre domnitor, pasa alearga ingrozit pierzndu-si demnitatea de conducator gandind ca orice moarte este mai usoara decat cea survenita in confruntarea cu ghiaurul Mihai:Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun,Ca nu te-am gasit nicairea Dar pasa-si pierduse si capul si firea!Cu fraul pe coama el fuge nebun,Ca-n ghieara de fiara si-n gura de tunMai dulce-i pieirea!Hassan il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias, imagine halucinanta realizata printr-un sir de hiperbole care au la baza epitetele crunte, gigantica si comparatiile i un munte, e tunet, e ger:Salbaticul voda e-n zale si-n fier,Si zalele-i zuruie crunte,Gigantica poarta-o cupola pe frunte,Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,Iar barda-i din stanga ajunge la cer,Si voda-i un munte.Gesturile si starile sufletesti ale pasei il prezinta ca pe un om inebunit de frica:Cu scarile-n coapse fugaru-si lovesteSi gatul i-l bate cu pumnii amandoiCu ochii de sange, cu barba valvoiEl zboara soimeste.Adverbul soimeste da glas dispretului fata de lasitatea lui Hassan- cuvantul soimeste, care exprima cutezanta, avantul si setea de libertate avand in context semnificatii ironice.Lipsit de orice control, pasa lasa turbanul sa-i cada si nu-l ridica, isi sfasie vesmintele in fuga lui desperata spre tabara turceasca unde nadajduieste sa gaseasca salvarea:Alearga de groaza pieirii, batut,Mananca pamantul.Finalul accentueaza dispretul poetului atat fata de pasa, cat si fata de bei, ingroziti deopotriva de catre Mihai:Si-n ceasul acela Hassan a juratSa zaca de spaima o luna,Vazut-au si beii ca fuga e bunaSi bietului pasa dreptate i-au datCaci voda ghiaurul in toti a bagatO groaza nebuna.Versul lung de 11 silabe, versul scurt cu valoare de concluzie- asezat la sfarsitul strofei, contribuie la crearea imaginii unui episod istoric grandios din istoria nationala: victoria de la Calugareni din anul 1595.

Demonstrarea specieiBalada culta reprezinta o opera epica in versuri cu autor cunoscut, in care se relateaza intamplari neobisnuite din trecut, de inspiratie istorica, fantastica, legendara sau familiara, savarsite de personaje cu insusiri exceptionale, prezentate mai ales in antiteza.Poezia Pasa Hassan, alaturi de alte creatii din volumul Cantece de vitejie sunt inspirate de lupta eroica a poporului nostru pentru apararea gliei strabune, si anume lupta de la Calugareni (1545), in care armata romana condusa de Mivai Viteazul spulbera armata otomana. Ideea constituie sentimentele de admiratie ale autorului fata de personalitatea exceptionala a lui Mihai Viteazul si dispretul fata de lasitatea lui Hassan.Desi personajul principal este Mihai Viteazul, titlul trimite la celalant personaj, cu care se realizeaza antiteza.Structura balarei contine trei secvente:confruntarea celor doua armate(primele cinci strofe), urmarirea pasei de catre voievodul roman (strofele 5-11 ) si comentariul ironic al poetului legat de deznodamant(ultima strofa).Aceste secvente alcatuiesc subiectul baladei, chiar daca actiunea este simpla. Astfel se pot gasi toate momentele subiectului, cu o gradare a tensiunii epice culminand in deznodamantul urmaririi Pasei de catre voievodul roman.Expozitiunea este constituita de prima secventa si infatiseaza tabloul confruntarii celor doua armate, pe fundalul caruia se individualizeaza cateva personaje. Mihai voda conduce atacul micii ostiri romane,punand pe fuga armata turceasca. Impinsa in laturi turcimea cade in mocirla in frunte cu temutul Sinan, izbit de pe cal.In intriga Hassan, privind de la distanta lupta, ii porunceste lui Mihnea sa loveasca in spate oastea munteana, incercuind-o. Mihai observa manevra, il zareste pe pasa si se intoarce spre multimea turcilor, contra carand atacul.Inprastiind dusmanii, el isi croieste drum prin multimea pagana, inaintand vijelios spre pasa in fruntea romanilor.Desfasurarea actiunii cuprindeurmarirea lui Hassan de catre Mihai. Pasa asista neputincios la atacul fulgerator al muntenilor,care ii pune pe fuga pe slujitorii Semilunei. Vazandu-l pe voievodul roman cum se indreapta spre el, Hassan isi pierde cumpatul si o ia la fuga ingrozit. Imaginea voievodului roman apare crunta in ochii ingroziti ai pasei.acesta refuza confruntarea cu Mihai voda pe campul de lupta , continuandu-si fuga ingrozit.Infricosat de gandul pieirii, pasa isi lasa turbanul cazut, isi smulge vesmantul si alearga intr-o goanna nebuna, si isi pierde firea ceea ce constituie punctual culminant.Deznodamantul il constituie momentul in carePasa Hassan se salveaza in tabara turceasca; aici, spahiii se grabesc sa iasa din corturi, aparandu-l.Comentariul ironic al poetului sublineaza ipostaza umilitoare a pasei, doborat de spaima prin care a trecut.La actiune participa personaje prezentate in antiteza: voievodul roman, viteaz, cu spirit de sacrificiu si dragoste de tara, si pasa Hassan caracterizat prin frica si la lasitate. In afara acestor personaje individuale la actiune participa si doua personaje collective(armata romana si cea turceasca), conturate tot prin antiteza. Oastea romana , desi mica, se distinge prin organizare, spirit ofensiv, curaj si dragoste de tara, pe cand ostirea turceasca, desi numeroasa, apare ca o multime dezorganizata, in deruta, fugind cuprinsa de panica.Modalitatea principala de exprimare este naratiunea care sa impleteste uneori cu fragmente descriptive si cu dialogul.Naratiunea este modalitatea prin care se relateaza faptele de vitejie ale eroului. Vorbirea directa apare in cele doua interventii ale lui Mihai Viteazul care au rolul de a evidential pe de-o parte trasaturile personajului, iar pe de-alta parte de a amplifica groaza pasei caruia I se pare ca vorba lui Mihai este tunet.Descrierea de tip portret este prezentata in conturarea imaginii supra dimensionate a lui Mihai in ochii ingrozitului pasa dar se remarca si portretul caricatural facut de narrator pasei cu ochii de sange, cu varba valvoi.Naratorul porneste actiunea intr-un ritm alert prin utilizarea unor verbe semnificative rup, salta, cade, o arunca si perspectiva naratoriala se schimba si trece in viziunea unui personaj si anume Hassan.In deznodamant naratorul care sustine discursul epic isi exprima compatimirea dispretuitoare fata de lasitatea si frica conducatorului turc. Vazut-au si beii ca fuga e buna/ Si bietului pase dreptate I-au dat.Toate aceste argumente sustin apartenentatextului Pasa Hassan la specia literara balada.Pasa Hassan caracterziareapersonajelor Posted by: blogsinfo1 on: 11 mai 2011 In: Fr categorie

Scrie un comentariu

George Cosbuc este intaiul poet ardelean care s-a identificat cu poporul din care face face, cantandu-i bucuriile si durerile.In cuprinsul baladei, G. Cosbuc realizeaza doua portrete memorabile, folosind hiperbola si antiteza. Poetul scoate in evidenta trasaturile fizice si insusirile morale ale celor doua personaje principale, Mihai Viteazul si pasa Hassan, folosind caracterizarea directa (facuta de autor, de alte personaje si autocaracterizarea) si indirecta, desprinsa din gesturi, imbracaminte, din vorbe si atitudine.In primele strofe ale baladei, poetul aduce in prim-plan imaginea voievodului roman, realizata gradat. Mai intai apare calare, cu fulgeru-n mana, facand carare printre dusmani. Apoi intra-n urdie ca lupu-ntre oi, o risipeste, o loveste necrutator, o vantura ca pe o pleava nefolositoare. Cu ajutorul verbelor la indicativ prezent si la gerunziu, poetul il prezinta pe Mihai intr-o continua miscare, navala nebuna, semanand moarte in jurul sau: trecand, facand, zareste, se-ntoarce, alege, se-nvarte roata, intra, o frange, o bate, o vantura, e suflet de vant(metafora), imprastie, cutreiera campul, taind de pe cai, vine furtuna.In ochii ingroziti ai pasei, imginea voievodului creste, atingand proportii uriase. In strofa a opta, silueta sa este conturata prin imagini vizuale, auditive si motorii.Salbatecul voda e-n zale si-n fierSi zalele-i zuruie crunte,Gigantica poart-o cupola pe frunte,Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,Iar barda-i din stanga ajunge la cer,Si voda-i un munte.Epitetul asezat in inversiune, salbatecul voda, sugereaza hotararea romanului de a nimici dusmanul. Aprigul voievod este imbracat in armura; zalele si fierul zuruie crunt, dezvaluind indarjirea cu care se napustea asupra paganilor. Zalele-i zuruie crunte- constructie anomatopeica, care parca porunceste moartea dusmanilor. Caciula e o cupola gigantica, barda-i ajunge la cer sunt imagini care creeaza senzatia unui munte, Si voda-i un munte. Metafore personificate: vorba-i e tunet, rasufletul ger, fixeaza mai bine personalitatea voievodului care imprastie groaza in jurul sau, care imprumutase forta naturii dezlantuite.In antiteza perfecta cu Mihai Viteazul este prezentat pasa Hassan. Alaturi de drum,departe de lunca, pus pe fuga, Hassan fricos si las, apare permanent in contrast cu neinfricatul voievod roman. Ca si Mihai, Hassan este caracterizat direct si indirect. Fuga pasei spre tabara turceasca este evidentiata in ultimele patru strofe ale baladei.--Dar pasa-si pierduse si capul si firea!Cu fraul pe coama el fuge nebun,Ca-n gheara de fiara si-n gura de tunMai dulce-i pieirea.Ingrozit, pasa isi pierde si capul si firea, fuge nebun, caci pieirea e mai dulce si-n ghera de fiara si-n gura de tun, decat sub sabia ghiaurului. Urmarit de acesta, groaza si disperarea pun stapanire pe Hassan, care va gasi scapare in tabara turceasca.In continuare, imaginea voievodului apare hiperbolic:Salbatecul voda e-n zale si-n fierSi zalele-i zuruie crunte,Gigantica poarta-o cupola pe frunte,Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,Iar barda-i din stanga ajunge la cer,Si voda-i un munte.In ochii ingroziti ai pasei, proportiile romanului sunt marite, ingrosate, hiperbolizate, Voievodul dobandeste o statura gigantica: cusma este uriasa, vorba este asemenea tunetului, rasufletul ger, barda atinge cerul, iar voda e un munte. Prin metafore-hiperbola, epitete, inversiune, poetul contureaza personalitatea lui Mihai care imprumuta forta de la natura . In ochii lui Hassan el nu poate fi invins, tot asa, cum un munte nu se clinteste din temeliile lui; forta lui nu poate fi stavilita, tot asa, cum tunetul si gerul nu pot fi oprite. Voievodul apare ca o forta dezlantuita a naturii care accentueaza lasitatea, umilinta, ridicolul, traite de fulgerul pasa. In contrast cu frica, groaza vestitului pasa, apare curajul voievodului de a infrunta moartea. Mihai il striga din nou pe Hassan, sa se opreasca pentru ca in acea zi sa piara unul dintre ei.-Dar pasa mai tare zoreste;Cu scarile-n coapse fugarul-si lovesteSi gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;Cu ochii de sange, cu barba valvoiEl zboara soimeste.Inspaimantat, pasa isi indeamna fugarul, il loveste in coaste, il bate cu pumnii, zboara soimeste. Gesturile lui necontrolate dezvaluie spaima ce-l stapaneste. El este desfigurat de groaza, cu ochii de sange, cu barba valvoi, ii dardie dintii si-i galben-perit!Spaima aproape nebuneasca; gesturile ratacite, nefiresti sunt evidentiate si-n strofa a zecea.Turbanul ii cade si-l lasa cazut;Isi rupe cu mana vesmantulCa-n largile-i haine se-mpiedica vantulSi lui i se pare ca-n loc e tinut;Alearga de groaza pieirii batutMananca pamantul.In fuga turbanul ii cade si nu-l ridica; si rupe vesmantul, caci i se pare ca vantul se impiedica in hainele-i largi si-l tine-n loc. Innebunit de groaza pieirii, alearga mancand pamantul si-i dardaie dintii si-i galben perit!Daca in prima parte a baladei, poetul il aduce in prim-plan pe Mihai, vijelios, avantat, dominand campul de lupta cu vitejia lui fara egal, in partea a doua, il aducein fata pe Hassan, tot in miscare, surprins in fuga rusinoasa catre tabara turceasca. Starea umilitoare de fugar este scoasa in evidenta prin cuvinte si expresii ironice, cu iz popular: isi pierde si capul si firea, fuge nebun, mananca pamantul, e groaza si vai etc.Si-i dardaie dintii si-i galben-pierit!Dar Alah din ceruri e mare!Si-Alah ii scurteaza grozava-i carareCaci pasa-i de taberi aproape sosit!Spahiii din corturi se-ndeasa grabit,Sa-i deie scapare.Alah ii scurteaza cararea, spahii ies din corturi sa-l scape pe pasa, dandu-i dreptate, caci voda ghiaurul in toti a bagat o groaza nebuna. Apoi Hassan a jurat sa zaca de spaima, o luna.Ritmul alert al baladei, reflectad clocotul luptei sau fuga nebuna a pasei, este redat prin multimea verbelor de miscare, prin propozitii scurte, prin structura versurilor cu ritm amfibrahic, rima variata, imbratisata, masura de 6-9-11 silabe.Poetul foloseste o varietate de mijloace artistice si un vocabular impresionant: arhaisme: urdie, gheaur flinta barda, bei, atc; ezpresii populare, zicale: ca lupu-ntre oi, ca volvura toamnei, mananca pamantul, pasa zoreste, zboara soimeste, vazut-au si beii ca fuga e buna.Inspirat din opera lui Nicolae Blcescu, capitolul Clugreni, balada culta Pasa Hassan evoca artistic o secven a btliei de la Clugreni (1595), in care otirea romn, condus de Mihai Viteazu, a nvins armata otomana, aflat sub conducerea lui Sinan Pasa.Poetul imagineaz n aceast poezie, scena in care Mihai Viteazu, cutnd pe Sinan, l gsete pe Hasan-Pasa, se ia dup el dornic de a da piept la piept.Balada este o creaie epic in versuri, n care este povestit o ntmplare neobinuit, la care participa cteva personaje care se confrunt i care prin comportament impresioneaz puternic.Poezia Pasa Hassan este o oper literara cult, deoarece are autor cunoscut, si este o balad istoric, pentru c nfieaz o ntmplare neobinuit din trecutul nostru istoric, la care particip personaje cu nsuiri ieite din comun.n ciuda aparenelor, ntre titlul baladei si coninutul, este o deplin concordan. Portretul domnitorului romn nu este nfiat direct, ci se contureaz din impresiile pe care le produc faptele sale asupra conductorului turc, Pasa Hassan. Chiar si micarea armatei romne, conduse de Mihai Viteazu este prezentat prin ochii paei. Procedeul de a prezenta personajul prin prisma adversarului este evident din prima strof: Pe Vod-l zrete clare trecnd Si-n urma-i se-ndeas, cu vuiet curgnd/ Otirea romn.Fiind o oper epic, momentele subiectului se nlnuie, si tensiunea creste pn n penultima strof, cnd Hassan ajunge la taberele turceti.Expoziiunea Poezia ncepe cu imaginea domnitorului romn, care mparte groaz si moarte printre pgni. El trece printre dumani cu fulgeru-n mn, fcnd crare.Descrierea haosului ce domnete in armata otoman are rolul de a evidenia vitejia romnilor. Ritmul alert este dat de folosirea unor verbe semnificative: rup, salt, cade, se-nchin. Tabloul este panoramic si plin de dinamism. Imaginile vizuale si de micare se succed cu repeziciune, iar vuietul (imagine auditiva), creeaz impresia de sfrit de lume. Imaginea dezastrului otirii otomane este relatat prin metafora hiperbolizat Cade-n mocirl un val dup val.Primele doua strofe ale baladei ilustreaz imaginea grandioas a luptei romnilor, condui de Mihai Viteazu, a carui mreie domina.Atmosfera de balad este creat cu ajutorul figurilor de stil hiperbolate (se-ndeas cu vuiet curgnd), metafora (cu fulgeru-n mn), asociat cu epitetul turcimea-n vrjbit, subliniaz vitejia romnilor. Folosirea verbelor la gerunziu sugereaz ritmul ncletrii celor dou armate. Aici remarcm i prezena aliteraiilor cu z, r, o.In strofa a treia prespectiva luptei se ngusteaz, si atenia este ndreptat spre Hassan, care st departe de lupt.Dac micrile celor dou oti constituie expoziiunea operei, intriga, realizat in urmtoarele trei strofe, este data de apariia voievodului romn in prejma paei. Trsturile scoase n eviden sunt curajul i dorina de a-i nvinge pe turci. El se mic precum lupul ntre oi, comparaie care reliefeaz mreia domnitorului, care este nzestrat cu nsuiri excepionale.Mirarea lui Hassan redat prin metafora E negru pmnt nu cunoate margini, iar spaima ncolete n sufletul paei, care este n continuare cuprins de vitejia si curajul voievodului, subliniaz prin verbele de micare: alearg, mprtie, cutremur, vine, i prin epitetul nval nebun. Imaginea impresionant a lui Mihai Vitezu prinde contur n ultimele dou versuri ale acestei strofe El vine spre pa: e groaz i vai / C vine furtun.Desfurarea aciunii, cuprins in urmtoarele trei strofe, red adresarea direct a voievodului ctre pa i nfieaz atitudinea turcului i reaciile sale in faa unei posibile confruntri. Frica l determin pe Hassan s-l vad pe Mihai in proporii hiperbolice: Slbaticul vod-i un munte. Prezentarea lui Mihai Vitezu este perceput nu numai vizual, ci i auditiv de ctre pa, sugerat prin aliteraia Zalele-I zuruie crunte. La provocarea direct a domnitorului romn, groaza turcului sporete i zboar oimete epitet verbal ncrcat cu ironie.Urmtoarele dou strofe (a-X-a i a-XI-a) constituie punctul culminant.Hassan ajunge n culmea disperrii. Expresiile populare de groaza pieirii btut i mnnc pmnt relev att disperarea personajului, dar i ironia autorului. i n penultima strof, portretul su fizic este o oglind a strii de spirit. Din pricina fricii, i drdie dinii, dar ajuns aproape de tabere, este ajutat de spahii care se grbesc S-i deie scpare.Cele dou personaje ale baladei sunt constituite in antitez. Ea scoate n eviden trsturi antagonice: curajul domnitorului romn i frica paei, spiritul de sacrificiu al voievodului i laitatea conductorului turc.Aura legendar a eroului, prezentarea lui n antitez cu adversarul su, mbinarea elementelor reale cu cele fabuloase, hiperbolizarea personajelor i a faptelor lor, ca i punerea acestora n situaii excepionale, ncadreaz opera Paa Hassan de George Cobuc n specia literar balad cult.Fiind o balad cut, se remarc prin varietatea procedeelor artistice folosite. Pentru a reda culoarea epocii, poetul folosete arhaisme, iar prin inversiuni se evideniaz caracteristici ale unor fapte sau personaje.Limbajul este presrat cu expresii populare, deosebit de sugestive, iar folosirea verbelor la prezent aduce evenimentul in actualitate, evideniind dragostea pentru patrie, pentru popor a poetului.Poezia este alctuit din dousprezece strofe, fiecare avnd cte ase versuri, ultimul mai scurt. Primele cinci versuri au msura de 9-11 silabe, ultimul de ase silabe. Rima este alctuit dup schema abbaab, iar ritmul este amhibrahic.Personajele acestei opere literare sunt prezentate in antiteza, trasaturile lor fiind hiperbolizante. Mihai Viteazul este simbolul libertatii al luptei pentru unitate nationala, principala sa trasatura de caracter fiind patriotismul. El capata insusiri ale eroilor legendari in ochii ingroziti ai pasei , care da dovada de lasitate in ciuda faptuluica vroia sa cotropeasca Tara Romaneasca.Personajele colective armata romana si cea turca, au rolul de a evidentia vitejia si curajul domnitorului roman care spulbera pe turci si isi conduce ostenii spre victorie.Modalitatea de expunere principala este naratiunea, care se imbina armonios cu descrierea si adresarea directaElemntele de prozodie: masura de 11-9-12-6, rima imbratisata., strofa sextina si ritm trohaic; contribuie si ele la conturarea imaginii de asamblu al textului.Incheiere:In concluzie, prezentand caracteristicele desfasurate mai sus, opera Pasa Hassan este o balada. Deoarece are autor, este balada culta.