adrian nastase-batalia pentru viitor 10

7/21/2019 Adrian Nastase-Batalia Pentru Viitor 10

http://slidepdf.com/reader/full/adrian-nastase-batalia-pentru-viitor-10 1/168

Adrian Năstase

BĂTĂLIA PENTRU VIITOR„Viaţa politică nu înseamnă nimic fără idealuri, dar idealurile sunt golite de sens dacă nu au olegătură cu posibilităţi reale deaplicare” Anthony Giddens

Prefaţă.

!"#$ %A A&!V'. (e aflăm în faţa unui parado) dureros* e+ecul total, cu efecte destructie masie asuprasocietăţii rom-ne+ti, înregistrat de politicienii care se denumeau cu orgoliu în //0 „salatoriisperanţei +i ai moralităţii naţionale” se înt-lne+te cu mi1a integrării. om-nia de astă1i nu estecapabilă să deină om-nia de m-ine. 2i totu+i, acest lucru este necesar. &ar imperatiuleuropean nu poate fi nici măcar rostit în afara asumării unui proiect politic de anergură. "ine arecura3ul +i forţa necesare unei astfel de întreprinderi4 "e contea1ă, oare, în acest moment esenţial* puterea politică de dragul puterii, într5un spaţiu dramatic, funcţion-nd după legile 6armice aletragediei eleate antice sau lupta riscantă de a introduce rigoarea unui proiect prin intermediuldreptului de a decide conferit de ad3udecarea Puterii politice4 Aem neoie de politicienicople+iţi de spaima pierderii priilegiilor, trăitori într5un 7nfern al promisiunilor încălcate, sau de

oameni politici responsabili care +tiu că înainte de a promite trebuie să coningă că pot să facă48ric-t de mult ne5am dori miracolul, el nu poate e)ista într5un spaţiu al minciunii politice sau alderobării de responsabilitate. #nii din politicienii pre1entului se pierd în 3ocuri sterile „de scenă”, menite a asiguraaccesul la resurse ipotetice. 9n faţa presiunilor e)ercitate de termenul electoral, toate energiilesunt canali1ate în cursa pentru imagine. #ltimii ani s5ar putea concentra în doar c-tea cuinte*e)istenţa de a1i pe m-ine, puleri1area resurselor +i a energiilor sociale, re1istenţa fără plan, fără proiect, supraieţuirea. &e5a lungul timpului, omenirea a mai fost ictima teoriilor +i ideologiilor a+e1ate peiresponsabilitate +i demagogie, care s5au soldat cu e)perimente ratate, dureroase. (e aducem cutoţii aminte de suficienţa soluţiilor unice, în care drumul către binele de m-ine erapură

demagogie. Am fost obligaţi să parcurgem în ace+ti ultimi patru ani e)perienţe similare, dar pusesub semnul unei ideologii opuse. 9ntre aceste e)treme ideologice, binele +i interesul naţional s5aumacerat a3ung-nd o pulbere calpă. iscăm o „eternitate a ine)istenţei istorice”, culti-ndmioritica toleranţă +i răbdare, acum, în ceasul în care omenirea pare a5+i răsuci destinul pe o nouăspirală a eoluţiei sale* globali1area. $5a spus că anul //0 a însemnat o nouă reoluţie, un moment în care, în sf-r+it, om-niaa scăpat de fantomele trecutului +i de lentoarea tran1iţiei. $5au întocmit contracte de tip iacobin,cu termene imediate de e)ecuţie. Puterea politică a fost ad3udecată, dar contractele au fost



abandonate. Acum, fiecare înţelege că acele cuinte au fost doar instrumentele unei diersiuni deo imoralitate stupefiantă. 9n a+teptarea miracolului, am consumat decepţia ori1onturilor striite. &eci1iile politice de astă1i stau sub semnul imanentului +i nu oferă soluţii de integrare înritmul real european. !le continuă să fie serantele unor interese clientelare, lipsite de oricelegătură cu posibilităţile reale ale societăţii rom-ne+ti. Populaţia este supusă la sacrificii inutile,

într5un proces de decimare lent, dar sigur. #nii dintre politicienii rom-ni nu par a percepe realitatea dincolo de aatarul pre1entului personal. Preocupaţi de imagine +i de acumulările materiale, ei au condamnat acţiunea politică laun ritual histrionic, lipsit de substanţă. Politicianul ultimilor trei ani tinde să deină o marfă căoricare, andabilă imediat +i nu creatoare de aloare. !+ecurile nu sunt asumate, folosindu5sescu1a ideologică. !litele sunt insulare, incapabile încă :4; de solidaritate sub stindardul unoridealuri naţionale. &incolo de teoriile care au încercat să e)plice prăbu+irea sistemului comunist se aflăargumentele reale ale e+ecului economic. Vestul +i5a e)portat tehnologiile :a dat +i credite pentruacestea;, dar nu a acceptat să +i importe produsele create cu a3utorul lor. Acum condamnă acestetehnologii, oblig-nd la repetarea plăţilor. 9n fapt, Vestul este obligat să participe la spectacoluldramatic al e+uării modelelor propuse. !l nu are alte instrumente pentru a elimina decala3ul, înafara presiunilor. Presiunile nu sunt, însă, o soluţie, ci doar un paliati. 2i la acest niel neoia de proiect, de construcţie integratiă a spaţiului european deine necesitate itală. om-nia post5reoluţionară a aut parte de repre1entări naie asupra societăţii,concreti1ate în atitudini pripite sub imperiul neoii de a răspunde imperatielor protestatare.Primii cinci ani din acest deceniu au însemnat pentru om-nia înscrierea pe drumul reformelor +ial democraţiei. &upă alegerile din //0 noi am fost singura ţară în care s5a preferat o ruptură încontinuitatea reformei, iar acest lucru ne5a costat +i ne a costa enorm. Această opţiune, însă, de+ifăcută prin ot nu poartă responsabilitatea electoratului, ci a clasei politice care a desfiinţat proiectul de1oltării în faoarea mitului miracolului. "um se pre1intă a1i om-nia în concertul alorilor europene4 7maginea este de1olantă.%ipsită de proiect, scindată +i autarhi1ată, societatea rom-nească este obligată la un parcurs aldurerii. Pe de o parte, lipsa de resurse economice elementare iar, pe de alta, alterarea încrederii înconceptul economic al liberei opţiuni. "e au arătat ace+ti ultimi trei ani4 8ameni politici care nuau capacitatea de a e)ista ca Putere într5un Proiect, în schimb apelea1ă demagogic la imaginarulcolecti pentru a5+i perpetua iresponsabilitatea. $ocietatea iitorului a fi o reţea inteligentă, cu mii de noduri. <ortăreţele tradiţionalistesunt destructurate, subminate de noile modele de solidaritate. Principala auţie a unei naţiuni aconsta din priceperea +i ingenio1itatea cetăţenilor săi de a deeni „noduri” utile întregului,solidare în 3urul alorilor specifice, dar, mai ales, în 3urul alorilor umanităţii. "are a fi iitorulom-niei dacă a continua politica de e)od al inteligenţelor, subminarea liniilor de forţă aleiitorului prin bat3ocorirea pre1entului +i e)orci1area trecutului4 $trategiile după care se produce procesul de transformare a fostelor state comuniste suntarbitrare +i e)trem de complicate. (eoile +i accidentele de parcurs nu pot permite transformareaacestor state într5un 3oc cu elei premianţi +i cu elei repetenţi. $5au impus condiţionări politicecare încalcă regulile democratice +i s5au e)ercitatpresiuni asupra sueranităţii naţionale. "are aufost re1ultatele pentru societatea rom-nească4 olul elitelor nu este de a 3udeca sau a da erdicte, ci de a construi idealuri +i instrumente pentru a a3unge la ele, de a crea cadrul social necesar pentru renegocierea climatului decomunicare +i de cooperare. Prin alegerile din //0 s5a inoculat ideea că aceia care au preluat puterea aparţin unei elite „politico5culturale” a societăţii rom-ne+ti. 8 elită „auto5lmpusă” pe



considerente fie de „cunoa+tere luminată” = în ca1ul intelectualilor de dreapta 5 fie pe temeiul„moralităţii” = în ca1ul politicienilor. !)perienţa a demonstrat că cei „>??? de speciali+ti” nu aufost capabili să relanse1e economia, iar mitul moralităţii a fost doar o perdea menită a ascundeabisale tentaţii de rean+ă, dorinţe de recuperare a destinului personal pe seama unei comunităţi. „Algoritmi1area” ieţii politice a fost o eroare a cărei perersitate a condus la casi5

ruinarea ţării. P-nă în //0 o astfel de soluţie ar fi fost priită ca inacceptabilă, at-t de către politicieni c-t +i de societatea ciilă. &upă //0 însă, ocea ciică nu a mai fost au1ită, iar ocea politică, acoperită de acarmul clientelelor. "ontrolul politic al guernului nu a implicat +iresponsabilitatea partidelor din "oaliţie, ci doar responsabilitatea mini+trilor în faţa partidului.@inisterele au fost împărţite ca ni+te feude, la fel +i regiile statului. !le trebuiau să funcţione1e nu pentru binele public, ci pentru atingerea unor strategii obscure de partid, deseori oneroase.Guernul a deenit un fel de structură „federală”, fără ierarhii +i fără solidaritate. (u e)istă centrude putere în om-nia care să nu fie sub control politic. %oialitatea politică a deenit singurulcriteriu de selecţie a indii1ilor în posturi de conducere. !lita politică a deenit elită clientelară a partidului său a coaliţiei* /B dintre directori sunt membri ai unui partid aflat în coaliţie, iar C?Bdintre ei ocupă posturi de conducere în partid. 9n afara „sistemului de partid” nu e)istă dec-tanonimatul. @odelul neo5liberal agresi este pus sub semnul întrebării de ictoriile electorale alesocial5democraţiei care nu e)clude globali1area, dar consideră că, în conte)tul regional +iinternaţional actual, prioritară este solidaritatea naţională. om-nii sunt umiliţi sistematic deopulenţa clasei politice +i a clientelei acesteia, de deci1iile unor instituţii financiareinternaţionale,de interesele geo5politice ale altor state, de interdicţia de a circula liber în !uropa,de interdicţia de a asociaunui plan almoderni1ării, fiind i1olaţi într5un program permanent destr-ngere +i lipire a cioburilor. Guernanţii actuali au fost acu1aţi de incapacitatea de a oferi soluţii alabile pentrufuncţionarea statului, pentru sistemul democratic +i regulari1area flu)urilor sociale +i economice.Guernările "&5#$&5#&@ au fost +i sunt un 3oc de societate în care fiecare caută c-+tigarea p-rghiilor de control asupra a c-t mai multor resurse, lăs-nd pe plan secund eficienţa guernării.!+ecul politic în prea3ma alegerilor îi de1bină, îi obligă la interminabile episoade iolente internelăs-nd să se adă acea „u1ină” a demagogiei +i în+elăciunii care a dus la smulgerea oturilor unuielectorat inocent +i de bună credinţă. "ine a fi „ţapul ispă+itor”4 (umirea lui @ugur 7sărescu în funcţia de premier consfinţe+te, din păcate, acest fiasco,nefiind dec-t un nou scenariu, menit a schimba „focus5ul” de pe "otroceni +i PalatulParlamentului pe Guern. Apelul la tehnocraţi nu este o soluţie at-t timp c-t ace+tia trebuie să sesupună unei oinţe politice aleatorii. $5a bătut monedă îndelung pe adoptarea legilor proprietăţii, care au serit actualei Puteridrept capital electoral. (umai că în ultimii ani nu am au1it niciodată că s5ar fi făcut +i o ealuarearealistă a ceea ce a mai rămas din proprietăţile at-t de disputate în Parlament. Vechea proprietate,fie că a fi retrocedată, fie că a fi priati1ată +i5a atins limitele în materie de creaţie +i de producere de auţie. Actualul Guern, obsedat de retrocedarea proprietăţilor naţionali1ate +i delichidarea proprietăţii de stat, a contribuit din plin la apariţia unui mediu to)ic pentru crearea de proprietate. 9n acest fel se dealori1ea1ă +i proprietăţile retrocedate, dar se generali1ea1ă +i sead-nce+te sărăcia la nielul întregii societăţi. Peste 3umătate din cele 0>???? de întreprinderi mici+i mi3locii, create p-nă în //0 au dat faliment după //0 8 reglementare de durată nu trebuie să plece de la „proprietatea bună” +i „proprietatearea”, ci de la abordarea egalităţii +i legitimităţii tuturor formelor de proprietate.



<rica de un stat puternic a generat idul de autoritate, disoluţia puterii. $tatul nu +i5aasumat rolul de agent al schimbării. <ără o interenţie puternică a statului riscăm să prelungimtran1iţia la c-tea decenii. &iminuarea fără discernăm-nt a rolului statului :a statului rom-n = carepre1entant al intereselor generale = în om-niaD; în etapa actuală este contraproductiă +iantrenea1ă nesocotirea graă a intereselor naţionale generale. Eustiţia pieţei nu este totuna cu

3ustiţia socială. Foţi cetăţenii au dreptul la „+anse de iaţă”, înţeleg-nd prin aceasta o politică deechilibru între încura3area ofertei +i asigurarea drepturilor populaţiei. Veniturile nu trebuieegali1ate, pe c-nd accesul la educaţie &A. $ă fie globali1area o @c&onald5l1are, o "oca5coloni1are a lumii4 $ă fie ispitauniformi1ării consumului, nu prin interculturalitate, ci prin instaurarea hegemoniei modeluluieconomic nord5american, o milenară +i ultimă încercare pentru omenire4 (u +tim încă, dar netemem +i poate prin această teamă raţiunea nu a adormi. Globali1area supune ciili1aţiile la+ocuri repetate. #nele spaţii sunt obligate a se supune acestui model, în funcţie de interesele geo5strategice ale propagatorilor lui. om-nia a intrat în procesul globali1ării prin afirmarea dorinţei de integrare în #!.Această dorinţă coe)istă cu un handicap* >? de ani de comunism +i incapacitatea ultimilor trei anide a continua reforma. om-nia a trecut, după // brutal, de la Harl @ar) la "oca "ola.Viitorul său pare a depinde e)clusi de oinţa electorală a naţiunii. &ar nu este suficient,deoarece în lipsa unor oameni politici responsabili, care prin acţiunile lor să responsabili1e1edeci1ia, dar +i otul primit, am putea recădea în capcana romantică a somnului de moarte. 2idacă, în basme, oinicul adormit prin ra3ă beneficia de miracol, în realitatea rom-nească, singuraminune posibilă este solidari1area naţională în 3urul unui nou proiect politic. Puterea actuală luptă cu trecutul. !a luptă încă :în anul I???; cu #niunea $oietică :e1iscandalul „firului ro+u”;, ea luptă încă cu comunismul, ea luptă încă cu securitatea. $ocietatea rom-nească, după 1eceani de tran1iţie în slalom, după 1ece ani în care a a3unssă trăiască la nielul a >?B faţă de nielul de trăi din // = c-nd a ie+it în stradăD 5"onsideră:CB dintr5un recent sonda3 7@A2; că mergem într5o direcţie gre+ită. !ste necesar, de aceea, ca noi rom-nii :inclu1-ndu5l aici +i pe cetăţenii rom-ni de alteetnii; să ne asumăm un nou drum, pe ba1a unui nou proiect. Astfel, poate începe „bătălia pentru iitor”. „$chimbareaJlărge+te ruptura între ceea ce credem că e)istă +i ceea ce e)istă în realitate,dintre imaginile e)istente +i realitatea pe care se presupune că o reflectă” Alin Foffler Partea 7"apitolul FA($<8@A!A,9(F! #F8P7! 27 (!V87A &! P87!"F P8%7F7" #n start îndelung am-nat sau în căutarea timpului pierdut. Au trecut 1ece ani. Kece ani de c-nd. &ouă1eci ni se păreau nedrepţi +i 3ignitori, iar acumne temem că interalul, profeţit atunci, să nu se doedească e)cesi de optimist. Kece ani de c-nds5a produs implo1ia regimului comunist, în conte)tul disoluţiei celorlalte state comuniste dinregiune. 2i, hărţuită de termene, cronologii +i ultimatumuri, de aproape patru ani, om-niaerifică, într5o manieră democratică, principiul alternanţei la putere. $untem încă la început +i, nuînt-mplător sau demagogic, statele din Vest discută continuu despre continuitatea +i lărgireademocraţiei. (u e)istă democraţie perfectă, definitiă +i consolidată pentru totdeauna, aceasta se



află, mai ales în !st, într5un echilibru fragil, iar ultimii ani au demonstrat !stului +i implicit +iom-niei c-t de igilenţi ar trebui să fim în apărarea drepturilor +i libertăţilor c-+tigate cu s-nge. "um a fi ghidată, în continuare, dinamica proceselor de transformare, prin raport cutendinţele înregistrate la nielul sistemului global4 Aceasta este întrebarea de al cărei răspunsdepinde eoluţia om-niei în următoarele decenii.

Acest deceniu, al tran1iţiilor, are semnificaţii deosebite nu numai pentru om-nia, ci pentru tot spaţiul altădată încorporat unei lumi închise, aflate sub semnul „cetăţii totale”.A+teptările au fost e)trem de mari, iar reali1ările disproporţionat de mici, iar această raportare nereleă naiitatea momentului iniţial, în care am demarat transformarea. #ltimii 1ece ani au fost, pentru noi toţi, o succesiune de lecţii, care, ignorate sau uitate, ne or îndepărta, încet, dar sigurde la scopurile pe care ni le5am propus în decembrie // Am a+teptat 1adarnic un nou „plan@arshal” pentru !uropa de !st +i ne5am autoilu1ionat sper-nd că putem fi spri3iniţi dincolo deorice interese ale „lumii ciili1ate.” @ai mult, noi în+ine am fost înclinaţi, adeseori, săsubestimăm comple)itatea de sistem a schimbărilor cărora trebuia să le facem faţă, elud-ndre1istenţa mentalităţilor, a anumitor atitudini +i comportamente contradictorii. Am iLe+it dinconst-ngerile „ă1boiului rece” pentru a intra în cele ale ră1boiului pentru locuri de muncă, aleră1boiului pentru pieţe de desfacere. (u riscă om-nia, ca în loc să deină o economie de piaţă,să deină doar o piaţă pentru economia de piaţă a altor ţări4 8 altă lecţie pe care trebuie s5o înăţăm este aceea a caracterului procesual altransformării. Aceasta nu se petreceîn circuit continuu, ci în etape +i în stadii, ca o succesiune desecenţe +i soluţii graduale. 9n acela+i timp, nu toate statele e)5socialiste au pornit în condiţii deegalitate,unii au fost defaori1aţi, au primit „note proaste” pe parcurs, sau nu au putut imprima unritm egal într5o competiţie deenită, în timp, tensionată. $ocietatea rom-nească a rămas prea multtimp ancorată în perioada critică 5 de start 5 consum-nd timp util cu probleme adiacente* cum netransformăm, ce ritm suntem capabili să susţinem, pe cine trebuie să penali1ăm politic, cumconstruim structurile superioare ale puterii, ce raporturi stabilim cu electoratul etc. (u de puţineori, am a3uns să urmărim scopul fără a g-ndi +i mi3loacele necesare atingerii lui. &e abia din //Idupă adoptarea "onstituţiei +i desfă+urarea noilor alegeri, lucrurile au început să aibă o anumităcoerenţă, societatea a căpătat stabilitate, iar economia un proiect. $istemul democratic a fostconsacrat în arianta modernă a parlamentarismului, procesele politice +i economice au conferitaloare structurilor instituţionale, racordul la spaţiul euro5atlantic a deenit prioritateaconsensuală a agenţilor politici ai schimbării, dar +i a ba1ei sociale a acestora. Părea căîndră1neala s5a transformat în tenacitate, iar re1ultatele concrete nu au înt-r1iat să apară. &in păcate, la nielul imaginii e)terne nu am reu+it să alorificăm în întregime aceste fa1e gradualeale transformării. &in acest moti nu am putut beneficia de a3utorul occidental în aceea+i măsurăîn care ceilalţi competitori au +tiut să5+i proiecte1e imaginea de „premianţi” în cursa pentrucapitalism. Acest punct critic nu a fost soluţionat nici după alternanţa democratică la putere din//0 cu toate că s5a spus că reformele economice or fi mult mai profunde, iar transformarea aaduce cu siguranţă, chiar dacă mai t-r1iu, fructele prosperităţii pe mesele ma3orităţii rom-nilor."eea ce nu s5a înt-mplat* eforma a început să fie percepută de ma3oritatea publicului ca odistribuire între cei puţini a unor resurse +i posibilităţi de acumulare +i a+a restr-nse, iar aceasta s5a tradus în neîncredere +i pesimism, în frustrări +i nemulţumiri. I „Ferapia de +oc” +i saltul în necunoscut. Voinţa de sacrificiu a populaţiei nu ţine la nesf-r+it +i, mai ales, nu poate fi hrănită cuargumente retorice +i cu promisiunea unei prosperităţi atemporale. <enomenul cel mai gra produs în ultimii ani este scăderea drastică a încrederii populaţiei în bunăstarea promisă.



"o-r+iţi de neca1uile cotidiene, de teama de +oma3 +i de gi3a că m-ine nu or mai aea ce pune pe masă cetăţenii nu mai au forţa să priească în iitor. Milanţul „reformei” ultimilor ani este1guduitor* absenţa unei oinţe politice reale nu putea să ducă la o schimbare de substanţă îneconomia reală. Aceasta este o altă lecţie, pe care societatea rom-nească a parcurs5o după //0aceea care ne înaţă că „terapia de +oc” deine transformare utilă +i rapidă doar c-nd sunt

îndeplinite condiţiile necesare, mai ales în ceea ce prie+te actiitatea guernamentală +irespectarea caracterului de repre1entatiitate a măsurilor impuse de sus. &impotriă, la noi,terapia de +oc a generat contradicţie, factorii puterii nedorind, în timp util, stabilirea unui dialog,în termenii consensualităţii, cu opo1iţia +i cu partenerii sociali, cu spri3initorii „cultului”legalităţii +i al constituţionalismului. 9n aceste condiţii, receptiitatea la promisiuni a a3uns la ocotă minimă +i, fapt foarte gra, a scă1ut +i receptiitatea faţă de proiecte +i programe, chiar dacăacestea, în anumite ca1uri au o argumentare corespun1ătoare +i pot fi susţinute. &in motie puerile, s5a negat ceea ce tradiţia ne5a arătat în legătură cu necesitatea unui„amestec” între piaţa liberă, spri3inită pe regula sacră a proprietăţii priate +i forme de e)istenţăale proprietăţii publice, gradual transferate spre 1ona priată. "a atare, s5a preferat arianta„retragerii”, fără a mai ţine cont de ceea ce răm-ne în urmă, cu toate că se bănuia că ipote1a pe ba1a căreia s5a făcut acest lucru nu era infailibilă. @ult mai bine ar fi fost dacă acţiuneaguernamentală +i5ar fi păstrat rolul strategic, în sensul proiectării cu gri3ă a de1oltării, aorientării de resurse spre sectoare ce meritau a fi prote3ate +i încura3ate pentru că aeam o piaţăreală. "apitalului autohton trebuia să fie spri3init în a participa la reali1area unor obiectienaţionale, cu at-t mai mult cu c-t se +tia că e)istă modele în acest sens. <ranţa, Germania, Anglia = după ră1boi, Grecia, Furcia, $pania, Portugalia, "oreea, dar +i $ingapore, mai de cur-nd, aufolosit modelul cre+terii diri3ate, astfel înc-t re1ultatele bune nu au încetat să apară 5 spree)emplu, $ingapore, la sf-r+itul anilor N? e)porta mai multe utila3e dec-t #$$;. Au fostdesconsiderate orice e)perienţe, de+i dilemele care trebuiau re1olate presupuneau concepereaunor studii ale eoluţiilor po1itie din dierse 1one care au parcurs un traseu relati asemănător.2i, în acest sens, poate fi amintită declaraţia, unui specialist în finanţe din Polonia, ţară care a fostfolosită drept e)emplu +i argument pentru „terapia de +oc”* „(oi am cunoscut erorile economieide piaţă scăpate de sub control în primii aniO anumite structuri trebuie modelate de stat +i nunumai în domeniul politicilor sociale” :Mr1e1ins6iO I>;. 8mul obi+nuit se poate întreba dacă politică mai poate re1ola lucrurile, stabilind priorităţile urm-nd o logică a împlinirii acestora. ăspunsul este afirmati, dar în condiţiile încare pornim de la ipote1a că scopul actiităţii politice constă, în primul r-nd, în găsirea unorrăspunsuri progresie, rod al unor reflecţii clare +i obiectie, la proocările permanente pe care olume în continuă mi+care le ridică în faţa societăţii. &e aceea, politică se pre1intă ca ocomple)itate organi1ată,ca un sistem deschis de tip Prigogine cu flu) de energie +i substanţă +icuocaţia unei ordini în mod necesar raţionale. Meneficiară a acestora ar trebui să fie societatea,spre care trebuie să se deschidă at-t uniersul doctrinelor politice, în dinamica lor socială, c-t +iacţiunile propriu51ise ale omului politic, subsumate, desigur proiectelor politice nuanţateideologic. &eocamdată, în cursa grea a schimbării pare că nu mai aleargă nimeni. <actorii de deci1iesunt în pau1ă +i î+i fac încăl1irea necesară pentru un nou mandat, în timp ce oamenii au obosit,sunt descura3aţi +i deprimaţi. Anul I?? pare să fie un an pierdut pentru om-nia. 9n perspectiaalegerilor locale = în iunie = a alegerilor parlamentare +i pre1idenţiale în noiembrie om aea înacest an doar dispute electorale, cri1e politice, stagnare economică. Ar fi fost utile alegerianticipate la începutul acestui an, pentru a porni c-t mai cur-nd „motoarele” economiei.



!pisteme la un proiect politic. Frăim într5o lume diersă, iar această diersitate a ei 5 în pofida tendinţei de uniformi1areglobală a economiilor 5este încă at-t de mare, înc-t nu se mai poate concepe sistemul economicsau politic mondial ca unul monocrom. Vorbim, nu despre o lume, ci de lumi, cu ritmuri decre+tere +i cu eoluţii diferite. 9n ace+ti ultimi ani, lumea a cunoscutschimbări politice,

economice, tehnologice +i sociale fără precedent, schimbări care s5au petrecut la niel global.8lume închisă 5 cea de tip soietic 5 s5a prăbu+it, lăs-nd loc redescoperirii democraţiei liberale +isistemului economic generat de piaţă, cu beneficiile +i cu lacunele sale. $ocietateainformaţională, „economia informaţională”, de1oltarea mi3loacelor simbolice de schimb suntrealităţi care, în urmă cu un deceniu poate păreau încă foarte îndepărtate, cel puţin pentru o partea societăţii rom-ne+ti. Astă1i trăim într5o lume a comunicării, a informaţiei, în care criteriul principal este rapiditatea +i adaptarea la situaţii fluctuante. 7nformaţia s5a transformat în „bani +iauţie”, iar capacitatea de a opera cu informaţia stocată se regăse+te în posibilitatea de a conferiun curs controlabil +i coerent transformărilor. (u numai !stul european parcurge un drum altran1iţiei, al transformării. 9ntreaga lume se află în interstiţiul în care o epocă istorică lasă localteia, adeărurile fiind încă nomade în această perioadă de trecere, în care au reapărut frustrărilelegate de incertitudinea iitorului +i sen1aţia de sf-r+it de istorie. Amurgul istoriei +i reenirea laenunţuri de tipul „%Nhistoire nNa pas de sens”, repetată în sensul unei perceperi a istoriei doar cami+care continuă către iitor, nu este, în fond, dec-t con+tienti1area interesului pentru una dindimensiunile temporale 5 iitorul. 8rice fiinţă umană, însă, oscilea1ă permanent între trecut +iiitor, căut-nd în trecut un passe5partout pentru pre1ent, regăsind iitorul în pre1entul deitali1atsau încerc-nd tentaţia unei regresii nelimitate, atunci c-nd e)istă o cri1ă care pare a nu se maisf-r+i. Proiectul politic poate fi o soluţie pentru a reda optimism societăţii. &ar, nu pot ficoncepute proiecte în id, nu se pot elabora progno1e priind ariantele de iitor posibile fără aface recurs +i la tendinţele sedimentate de trecut. "onduitele temporale, culturale sau politice,generate de con+tienti1area timpului care presea1ă, tind a fi tot mai mult plasate în aalul duratei,către h-c et nunc, elud-nd, adeseori, proiecţia către amonte, către originile problemelor pe caresocietatea le are de înfruntat în drumul ei către iitor. &e aceea, poate, se resimte neoiaconstruirii de proiecte, mai cu seamă atunci c-nd lumea în care trăim este i1olată de timpul +i despaţiul real al lumii spre care tindem. #n astfel de proiect trebuie să răspundă unor corelatie caresă confere iabilitate +i finalitate enunţurilor formulate. &inamica sa internă este generată de tipulde de1oltare pe care îl propune. Viabilitatea sa este conferită de reali1area unei duble deschideri,at-t la e)tinderi teoretice +i aplicatie, c-t +i la reorgani1area sistemului de referinţă, dupăîndeplinirea fiecărui stadiu propus. Pentru a fi operaţional, proiectul mai trebuie să aibăriguro1itatea unui sistem comple), cu niele multiple, cu o ierarhie a priorităţilor +i integralitate,să fie deschis la transformările din mediul e)tern +i intern, la eoluţiile care au loc în acestea, a+acum trebuie să aibă +i o anumită autonomie, consacrată de stabilitate +i echilibru. Acestea ar fi, înmare, condiţiile epistemologice pe care un proiect politic ar trebui să le îndeplinească, în măsuraîn care dore+te să se legitime1e +i să fie legitimat de societate. Astfel de proiecte sunt necesare pentru întocmirea unui tip modern de administrare a treburilor publice. <ără capacitatea de atransfera, însă, aceste condiţii în obiectie precise +i sectoriale, proiectul politic 5 indiferent deconcepţie 5 nu se poate legitima. 7ar 7storia cunoa+te un +ir de nenumărate proiecte care au rămasîntr5o lume a #topiei, unele cobor-nd totu+i din aceasta pentru a se doedi, în cele din urmă, nureali1abile, ci reprobabile, a+a cum este ca1ul comunismului +i al „socialismului real” actiat înnumele întrupării occidentalului „mit al -rstei de aur a umanităţii”. Foynbee scria că două suntîncercările de a scăpa de pre1entul chinuitor* futurismul +i arhaismul. Aem de5a face chiar cus-mburele #topiei* întoarcerea noastră către un paradis pierdut +i fuga spre lumea imaginară a



unui iitor fericit. 9n perspectiă iitoristă, +tiinţa +i tehnologia ocupă un rol preponderent, darcadrul lor de manifestare nu poate e)ista în absenţa unui proiect politic reali1abil. Citmul !uropei +i dilema lui Hutu1o. 9n iaţa politică rom-nească, mai cu seamă în ultimii doi5trei ani, se obseră o lipsă a

unităţii de sens între doctrină +i finalitatea politică. 8biectiele enunţate în campania electoralănu au mai fost rememorate sau traseul lor a fost deturnat pe parcurs, ceea ce a contribuit laneîncrederea societăţii în factorul politic, în proiecte +i programe enunţate, dar rămase ficţiune prin incapacitatea lor de a fi erificate în practică. Aici trebuie interenit pentru a propune un noumodel pentru societate, pentru satisfacerea neoii de echilibru a acesteia. 9n consecinţă, trebuie săconstruim un model ba1at pe noi fundaţii, pe încrederea în alenţele creatoare ale capitaluluiuman de care dispunem, pe acceptarea diferenţelor +i pe respingerea oricărui gen de încorsetare 5fie ea dogmatică, rasială sau etnică. Frebuie să aem proiecte concrete pentru a construi oeconomie compatibilă cu interesele societăţii, în spri3inul +i nu împotria ma3orităţii populaţiei.&ar, pentru acesta, trebuie să ne moderni1ăm strategiile, trebuie să edem cum putem spri3ini omai dinamică actiare a culturii antreprenoriale, dar +i cum putem moderni1a anumite forme de proprietate publică pentru a supraieţui într5o lume din ce în ce mai liberali1ată. Eustiţia socială,la r-ndul său, trebuie înţeleasă nu ca o impunere, ci ca o aprofundare a drepturilor economice +isociale, singura capabilă de a aduce stabilitate +i prosperitate, sau, altfel spus, echialată cu unechilibru al prosperităţii prin folosirea eficientă a costurilor sociale pe care le5am suportat peacest sinuos drum al tran1iţiei. olul statului trebuie +i el reitali1at, în limita principiilor statuluide drept +i a legitimităţii instituţiilor democratice, iar acest lucru nu trebuie să fie criticat ca fiindsemnulunei g-ndiri de tip centralist, ci trebuie ă1ut ca un factor au)iliar la creionarea unuimodel economic iabil, la stabilirea unui dialog po1iti între factorii politici +i societatea ciilă. (oi trebuie să creăm mecanismele prin care comunităţile să fie capabile să5+i reali1e1e scopurile,în acord cu drepturile +i libertăţile constituţionale. A+adar, aem neoie de un dialog refle)i +ide deschideri politice graduale, ceea ce ar solidari1a +i opinia publică, conferindu5ne un plus de prestigiu +i pe arena internaţională. Prea mult timp am priit politica drept formă acută decontradicţie +i poate ar trebui să con+tienti1ăm faptul că aem neoie = acum, în special 5 de unspaţiu al înţelegerii, al armoni1ării intereselor, fie acestea economice, politice sau culturale.&rumurile trainice se construiesc printr5un demers consensual, iar pentru a atinge prosperitatea +iconectarea la ritmul real al !uropei trebuie să construim un astfel de drum al înţelegerii. 9nalocuţiunea sa ţinută în faţa "onsiliului !uropei, omano Prodi sublinia că este neoie de o politică solidă de cooperare la nielul întregului continent, pentru că !uropa să deină un spaţiual stabilităţii +i progresului, al libertăţii +i respectului faţă de drepturile omului +i, în special, faţăde drepturile economice +i sociale, a+a cum au fost ele definite în &eclaraţia #niersală a&repturilor 8mului din /C !uropa nu trebuie să fie împărţită în una a prosperităţii +i alta asărăciei „, :omano Prodi, Alloccution au "onseil de lN!urope* aleur a3outee et aleurscommunes, $trasbourg, I> 3anier I???; a+a cum drepturile omului nu se împart în uneleimportante +i altele mai puţin importante. Pe de altă parte, prosperitatea nu ne poate” contamina„. Frebuie să o construim noi în+ine, cu resursele de care dispunem, cu un capital uman destul enegli3at în ultima perioadă. Aici trebuie adusă în discuţie +i construcţia unui cadru dinamic alsistemului educaţional, al înăţării a ceea ce se poate numi” alfabetul iitoruluiQ, pentru căîntreaga societate rom-nească dore+te 5 a+a cum a dorit5o +i în // 5 o democraţie în prosperitate+i nu numai un pluralism politic în sărăcie, pe care cei mulţi îl ăd din ce în ce mai mult ca pe unsistem al penuriei generali1ate +i al lipsei de ori1ont. "rearea locurilor de muncă este o prioritatenu numai pentru ţările est5europene, moti pentru care un politician ca Vi6tor Hlima s5a



pronunţat pentru transformarea acesteia într5o dimensiune ma3oră a întregii arhitecturi politiceeuropene +i nu numai pentru aceea preconi1ată de partidele social5democrate :Vi6tor Hlima,!uropeNs greatest priority = creating 3obs, R$ocialist AffairS, ol.CJ3uly //;. Această problemă nu mai trebuie tratată în maniera clasică a liberalismului stat ersus piaţă, deoarece, dinstart, am recurge la o reducţie ce ar icia cel puţin unele dintre soluţiile ba1ate pe parteneriat +i

cooperare între actorii ma3ori ai pieţei +i actorii sociali. "red că această abordare nu mai poateaduce soluţii noi în detensionarea problemelor segmentelor sociale cele mai gra afectate de pierderea locurilor de muncă. "a atare, trebuie să comparăm re1ultatele practice ale dierselormodele intrate în de1baterea publică, din care să selectăm, ulterior, ceea ce putem aplica în modconcret situaţiei actuale din om-nia. Pentru aceasta a fi neoie, probabil +i de de1oltarea +iimplementarea unor noi instrumente, iar social5democraţia a fi capabilă de acest lucru în măsuraîn care a acţiona într5o manieră în acela+i timp creatiă +i lipsită de dogmă. Frebuie să eităm, de asemenea, căderea în plasa unor noi capcane ideologice, a+a cumtrebuie să +tim cum să eităm pe iitor +i perspectiele TatemporaleU pe care unii actori politiciau încercat să le actie1e după //0 Paratrăsnetul integrării monetare +i economice a impuse)igenţe crescute chiar ţărilor din interiorul #niunii !uropene, lucru care trebuie foarte bine +tiutmai ales de aceia care ăd o refi)are a cadrului modernităţii prin recursul la structuri ce ţin de untrecut la care chiar occidentalii au renunţat. &acă rem să contribuim = în iitorul mai mult saumai puţin apropiat = la iaţa comună a !uropei, trebuie să o facem propun-nd cea creator,capabil de atractiitate +i nu rudimente ale unor echi concepţii pe care le mai considerăm iabiledoar noi. eoluţia din // a enit cu ideea rupturii de dogmatism, ori a reconsideraîncremenirea în proiect chiar dacă sub alt fel de chipuri sau enunţuri, ca parte a unei soluţiiglobale înseamnă mai mult un fel de 3ure nego mihi nata, prin raportare la programul generos alreoluţiei +i la ori1ontul de a+teptare al întregii societăţi. &e aceea, pentru posteritate, reforma ca+i tran1iţia nu trebuie să se constituie într5un +ir de acţiuni la finalul cărora să spunem, precummare+alul Hutu1o, T"e folos ne aduce ictoria, dacă am rămas fără armatăU :de @aistreO I;. >8mul politic = o marfă că oricare alta4 Vedem cum lumea parcurge un interal cronologic e)trem de dinamic, al cărui moto paresă fie globali1area, cu ameninţările +i beneficiile ei. Frupele de +oc ale globali1ării sunt resimţiteca potenţial periculoase nu numai de statele din linia a doua, ci +i de ţările înalt industriali1ate, iar cri1ă sud5asiatică recentă este o doadă în acest sens. 9n ceea ce prie+te om-nia, aceasta poateconstitui un e)emplu de ţară relati industriali1ată, care, într5o perioadă nu foarte lungă de timp, afost descalificată în e+alonul ţărilor de categoria a treia, ca urmare nu at-t a incapacităţii în a seretehnologi1a în acord cu reoluţia post5lndustrială, c-t mai ales, a lipsei mi3loacelor în a seracorda la aceasta. 9n pre1ent, om-nia este o ţară erodată economic +i social, iar factorii deero1iune sapă constant o structură care are neoie de reparaţii capitale, de mobilitate +i desolidaritate. &in acest moti, omul politic trebuie să găsească noi dimensiuni de apropriere arealităţii, în conte)tul unei lumi e)trem de frăm-ntate. 7mpactul tehnologic a retu+at portretul europeanului ca om politic, a+a cum a retu+at +i profilul clasei politice. 8mul politic nu mai reu+e+te să acopere dec-t o parte din ceea ce estespaţiul teoriei, oferind din ce în ce mai puţine soluţii la problemele pre1entului. Acest diorţ, între politician +i posibilităţile pe care le are pentru a eni cu soluţii adecate, stă la ba1a contestăriiclasei politice nu numai din om-nia. (oua st-ngă sau nouă dreaptă, curentele anarhiste sau,dimpotriă neo5conseratoare, nu fac dec-t să surprindă această ce1ură +i nelini+tile aduse de eaîn spaţiul european. !ste ciudat că, pe măsură ce procesele integratoare se amplifică, alienareadeine o temă de reflecţie pentru dierse +coli, cunoscute sau marginale. Politica, „poison



politics”, după e)presia unui analist american :HamberO ;, are cea de a face cu aceasta, mai alesmodul în care se face la sf-r+it de mileniu* e)plo1ia modelului mar6eting, e)acerbareaimportanţei consilierilor de imagine, a „profesioni+tilor persuasiunii” :anali+ti, speciali+ti însonda3e, strategi în opinia publică etc.;, publicitatea politică oferită consumatorului otant, audestul de puţine în comun cu teoriile despre politică +i modul de a o concepe. 9nrădăcinarea

credinţei că omul politic a deenit oglinda consilierilor săi, responsabili pentru do1area promisiunilor +i conceperea mesa3elor, fiind mai puţin reflectarea unui anumit model teoretic,doctrinar, este o urmare a e)plo1iei tehnologiei comunicaţiilor +i, poate, o renunţare uneori preau+oară, din partea acestuia. Am credinţa că un om politic se define+te prin implicarea criteriilor de orientarealori1atoare fenomenelor care fundamentea1ă relaţiile de ierarhi1are socială +i care au canumitor comun conceptul de putere socială. #n concept proteic, ă1ut în multiplele saledimensiuni, un concept unificator, în care puterea politică este doar o parte speciali1ată a sa.Puterea nu se confundă cu dominaţia, dictatul sau iolenţa, care sunt mai mult deriaţii fi1icedegenerate, ci repre1intă posibilitatea de a iniţia eforturi modelatoare, cu re1onanţă în timp +ispaţiu. 9n aceasta constă mandatul oferit de societate omului politic inclus în aentura babilonicăa democraţiei. 0Principiul realităţii +i scu1ele ideologice. $puneam c-nda că aem neoie de un efort de clarificare intelectuală, pentru a nu pornimereu întreb-ndu5ne* încotro4 :(ăstase, //0O >; Pentru că, în cele din urmă, dacă noi în+ine nu proiectăm un model iabil de societate, nu om face dec-t e)erciţii de admiraţie. (u putemsăreendicăm dierse afilieri doctrinare numai pentru a 3ustifica o legitimitate sau sper-nd căacest lucru este în sine o soluţie. Frebuie să ne asumăm ferm responsabilitatea re1olării unorsarcini contradictorii, eit-nd a mai folosi ideologia ca pe o scu1ă sau ca pe un cadru care impunelimite. (u trebuie să mai fim preocupaţi de false probleme, de introducerea competiţiei pe terenulsteril al acu1aţiilor a căror ba1ă ine dintr5un trecut în care unii au reu+it să acumule1e prestigiu 5fără a face compromisuri 5 iar alţii nu, de+i au dorit acest lucru +i ar fi fost gata să facă +icompromisuri. <iecare politician responsabil este îndreptăţit să participe la competiţie :mai alescă facem parte poate spune, de două ori, „ce a făcut în ultimii cinci ani4”;, dar nu trebuieniciodată să uite că la capătul acesteia se află iitorul nostru ca societate. &e aceea, demersul meuoptea1ă pentru serio1itate, pentru definirea reală a problemelor +i nu făc-nd apel la te)te +i te1edoctrinare, la scheme abstracte de moderni1are „instantanee”. (u se poate construi în absenţarealităţii +i acoe1iunii sociale, a+a cum nu putem pretinde că suntem capabili să susţinem unmodel al unei societăţi de „asistaţi” sau, dimpotriă, de rentieri. &ar nu putem nici renunţa, întotalitate, la principiile statului5asistent, mai ales în domenii foarte sensibile, cum sunt problema+oma3ului +i a creării locurilor de muncă. "ompensarea disponibili1ării 5 sintagmă at-t de desau1ită după //0 5 nu repre1intă o soluţie în condiţiile în care cel care î+i pierde locul de muncăsuferă +i o pierdere a legitimităţii sale sociale :%enoirO ;, pe care o resimte +i ca pe o pierdere ademnităţii, a calităţii sale de fiinţă umană. 7ar această e)clu1iune este, în esenţă, rodul uneiacţiuni umane asupra altor oameni, sau un alt fel de bellum omnium. &e aceea, reoluţionariifrance1i ca +i cei din coloniile nord5americane au impus ideea fraternităţii +i a egalei îndreptăţiri aoamenilor la fericire, ca ba1ă pentru construirea coe1iunii sociale +i a iitorului democraticdurabil. "e dorim să deenim4 8 regiune de complementaritate economică, a+a cum spunea uneconomist al #<&, după un oia3 politic palpitant prin 1ona social5democrată, sau o ţară capabilăde a găsi o alternatiă economică eficientă +i prin capacitatea de integrare într5o sferă de co5



prosperitate regională +i, ulterior, comunitară4 @ai trebuie, sau mai putem, să construim pemarginea ideii de de1oltare durabilă4 9n măsura în care această construcţie ar stabili1aeconomia, ar reduce +oma3ul, ar reglementa firescul mecanismelor de piaţă cred că ea se poatenumi +i de1oltare durabilă. eine social5democraţiei sarcina de a crea sinergia dintre termenulscurt +i iitorul pe termen lung, între obligaţiile de astă1i +i împlinirile de m-ine, între naţional +i

uniersal4 Acest lucru depinde de +ansele pe care ea însă+i +i le acordă +i pe care oinţa societăţiile poate legitima. "red însă că, într5adeăr, social5democraţia mai are un cu-nt greu de spus înceea ce prie+te destinul dimensiunii sociale a politicii, al competitiităţii globale +i al logiciiiitorului. "apitolul I $!@(7<7"AW77 27 7(F!P!F'7 I &e la teoreti1ări post5factum. Anii eroici ai electricianului din Gdans6, %ech Xalesa, nopţile +i 1ilele de temniţă ale luiVacla Yael, simbolul numit &ubce6, notorietatea lui Andei $aharo, spiritul lui GyorgyHonrad, cura3ul lui Adam @ichni6, nobleţea lui Eanos His, tenacitatea lui Eace6 Huron sauaposta1ia lui @iloan &3ilas. "-tea nume în spatele cărora au stat milioane de oameni, a+tept-nd„ie+irea din comunism” ca pe o „intrare în istorie”. 9n mare măsură, reoluţiile din // au conferit un curs dramatic +i nea+teptat schimbăriiînfăţi+ării unor regimuri politice care, cel puţin la începutul deceniului al nouălea, păreau încăsuficient de stabile pentru a se preedea c-nd +i cum se or prăbu+i. (ici„soietologii”, niciremarcabilii cunoscători ai eoluţiei +i funcţionării Mlocului comunist nu au putut preedeatimpul prăbu+irii +i cu at-t mai puţin rapiditatea cu care aceasta a aea loc. !ra sigur că un regim ba1at pe conducerea partidului unic a sucomba în cele din urmă, fie +i din cau1a inegalităţiiîntrecerii globale, dacă nu sub presiunea propriilor „supu+i” +i a nedreptăţii inerente tiraniei. „8rice sistem în care conducerea aparţine unui partid unic este fundamental nedrept,deoarece implică o u1urpare a dreptului poporului la libertatea de opţiune de către o elită auto5 proclamată, care nu este legitimată prin oinţa liberă a poporului” :Mr1e1ins6i, //>O 0C;. #n mit politic atemporal, al „luminosului m-ine” :FismăneanuO C;, a fost respins cude1gust de o populaţie în3osită de teamă, teroare, nerespectarea demnităţii +i calităţii umane, pentru ca totul să culmine1e cu un uragan al nemulţumirilor +i cu îndepărtarea reminiscenţelor„tribale” ale unui comunism e)cesi de naţionalist +i restricti. 7storia unui sistem +i a mandarinilor săi s5a sf-r+it într5un timp e)trem de scurt, murind pestră1ile capitalelor unde, nu cu foarte mulţi ani în urmă, liderii comuni+ti participau la mitinguride solidaritate proletară +i ade1iune populară „în spri3inul” repre1entanţilor unui Adeăr #nic. „"eea ce a murit pe stră1ile Pragăi, Merlinului +i Mucure+tilor, în interminabilele întruniride la Mudapesta, la masa oastră rotundă +i acum în parlamentul ostru, nu este doarcomunismul, ci credinţa într5o lume închisă, guernată de un monopol al adeărului”:&ahrendorf, //O ;. Anali+tii +i sociologii politici au căutat, ulterior, să e)plice seriile cau1ale ale acestuifenomen e)trem de profund, făc-nd apel la e)plicaţii dierse, care se pot reuni în patru marigrupuri* ZPrăbu+irea regimurilor comuniste s5a datorat e+ecului economic, // repre1ent-nd, dinaceastă perspectiă, punctul final al economiei de tip soietic. !ste foarte adeărat că, încep-nddin /? din cau1a liniei generale stabilite de @oscoa, ţările comuniste au adoptat o strategiedestul de riscantă în legătură cu de1oltarea economică, oper-nd împrumuturi e)terne mari, în



II la argumente economice de facto. $ingura armă în m-na unui guern totalitar pentru a impune dependenţa totală acetăţeanului faţă de stat este păstrarea controlului absolut asupra sferei economice. $istemul planificării centrali1ate, care implică deci1ii economice distorsionate cum sunt arbitrariul

preţurilor, obligatiităţile de achi1iţie +i contractare, în fapt falsul alorii produselor +i ale muncii,nu mai puteau sub1ista în această formă. 8 e)plicare comprehensiă a fenomenelor reoluţionare ale anului // se poate reali1amai bine doar dacă luăm în considerare întrepătrunderea celor patru arii cau1ale. "u certitudinecă factorul economic a fost foarte important +i, dacă priim în urmă, putem desena schemadinamicii ţărilor comuniste. Anii N0? +i N? au repre1entat un ma)imum al capacităţii economicea sistemului socialist, într5o perioadă în care #$$ deeniseră, într5adeăr, o super5putere+tiinţifică +i militară, capabilă de a contrabalansa $#A, locomotia reală a 8ccidentului. @aimult, în unele ţări comuniste au aut loc unele reforme limitate 5 de genul „noului mecanismeconomic” din #ngaria sau „autogestiunea” în 7ugoslaia 5 prin care s5au acceptat formule semi5 priate, eficiente în menţinerea la praguri re1onabile a consumului intern. Pragul înalt aleconomiei socialiste din această perioadă făcea dificil de cre1ut că doar capitalismul deţine reţetacre+terii economice constante, în acord +i cu ocuparea forţei de muncă. 9ntre /0> +i /? P(M per capiţa în ţările "A! a crescut anual cu o rată cuprinsă între I 5 CB, comparati cu I>B în$#A. 9ntre /? = /> P(M al acelora+i state a crescut de la IB la >B :o cre+tere în medie cuCIB, comparati cu IB în $#A +i B în Germania <ederală;. 9n ţări ca Mulgaria, om-nia +i7ugoslaia produsul naţional brut s5a dublat, practic, între /0? +i /> o parte din ce în ce maimare din producţie orient-ndu5se spre bunurile de consum. Acest fapt era generator de optimismnu doar pentru regimurile politice comuniste, dar +i pentru cea mai mare parte a populaţiei dinaceste ţări. "ifrele însă nu spun chiar totul +i, dacă priim mai detaliat, edem că această cre+terespectaculoasă +i ratele procentuale mari erau datorate +i punctului iniţial de plecare, cu o productiitate a muncii e)trem de scă1ută. Pentru a compara +i Grecia 5 nemembră "A! 5 aînregistrat, între /0 +i /> o cre+tere de 00B, tot din acela+i moti. 9n timp, acest optimism acă1ut în plasa unor capcane 5 cre+terea „ieftină” se apropia de final, oportunităţile de a maiconstrui în 1one cu resurse se apropiaseră de final* hidrocentralele acoperiseră cam toate 1onelede eficienţă a e)ploatării, e)ploatările miniere nu mai erau foarte profitabile, infrastructura sede1oltase suficient, astfel înc-t, la 3umătatea anilor N? apăruse de3a riscul sub5ocupării forţei demuncă. 9n aceste condiţii, #$$ +i5a asumat sarcina întreţinerii cu resurse ieftine a industriilordin statele socialiste, lir-nd ceea ce se poate numi a3utor economic ieftin. !enimentele petrecute la scară mondială au indicat @oscoei că nu a putea face acest lucru la nesf-r+it. $ubalt aspect, forţa de muncă din ţările comuniste presta o muncă cantitati mare pentru oremuneraţie minimă, ceea ce a marcat trecerea socialismului în stadiul de sub1istenţă :a+a5numita perioadă a „stagnării bre3neiste”;. "-nd muncitorii au început să ceară mai multe drepturi, maimulte bunuri de consum, alimente +i condiţii de iaţă, singura ariantă de moment a fostrepresiunea :+i acest lucru s5a înt-mplat +i la / în ba1inele miniere, dar +i la Mra+o în /;.Pe de altă parte, ţările în care au operat reformele economice limitate au reaprins dorinţa de profit+i speranţa obţinerii unor condiţii mai bune printr5o muncă mai eficientă +i mai bine organi1ată. (u în ultimul r-nd, contactul economiilor centrali1ate cu economiile estice a fost deastator în planul re1ultatelor de durată. 9n competiţie cu structuri moderne +i cu o economie liberă, ţărilecomuniste au încercat +i ele accelerarea moderni1ării tehnologice, import-nd tehnologie cu baniîmprumutaţi tot din Vest :astfel, în /? #ngaria aea datorii de / miliarde dolari, iar om-nia? miliarde;. "u ace+ti bani s5au construit noi industrii +i capacităţi de producţie, care, cel puţin



teoretic, ar fi trebuit să aducă cu ele +i modalitatea achitării împrumuturilor, prin -n1area producţiei în Vest contra monedă5forte. %ucrurile nu s5au înt-mplat conform acestui plan, maimult, o parte a împrumuturilor a fost cheltuită pentru neoile pe termen mediu :nu at-t ale populaţiei, c-t ale altor ramuri industriale e)istente +i aflate în dificultate;. Alteori, inestiţiile aufost total ineficiente +i putem cita e)emplul unor colo+i industriali de la noi sau oţelăria

$medereo din $erbia, care a costat I miliarde de dolari, neproduc-nd niciodată nici un fel de profit. 9n unele ca1uri, pieţele potenţiale au dispărut, ca urmare a di1olării #$$ sau ca urmare amodificărilor de orientare strategică spre Vest. Wările "A! deeniseră pri1onierele unor cicluri economice impuse din e)terior, de performanţele înalte ale industriei occidentale sau de eenimente cum a fost cel din / c-ndţările 8P!" au determinat o cre+tere punctuală a energiei de la ? :în /; la :în />;.eoluţia iraniană din // a adus cu sine o nouă cre+tere a costurilor la energie :I în /? +iI0 în /I;, iar ţările comuniste 5 +i a+a îndatorate 5 au descoperit că nu mai au suficienţi bani pentru a cumpăra energie. $trategia industriali1ării accelerate +i accentul pe colo+ii industriali:din siderurgie, construcţia de ma+ini grele, petrochimie; î+i făceau cunoscute carenţele însistemul economic închis. "u greu se mai puteau produce noi tipuri de bunuri de consum, cu greu+i cu imense sacrificii se puteau achita datoriile e)terne, generali1-ndu5se mi1eria +i pierdereaîncrederii în aloarea intrinsecă a unei monede cu care nu prea aeai ce cumpăra :+i ne putemaminti cum, treptat, cartoanele de ţigarete H!(F +i pachetele de cafea sau ness ori băuturilee)otice deeniseră adeăratele monede în cumpărarea unor sericii sau în accesarea mai rapidă amecanismelor birocratice;. 9n paralel, din /? P(M a început să scadă, iar soluţiile de remedierenu se erau clare în ori1ontul unei „lumini” e)cesi de ideologi1ante. I Presiunile ră1boiului rece, perestroi6a, alternatiele la comunismul rigid. %a cre+terea costurilor energiei în plan mondial s5a mai adăugat cre+terea cheltuielilormilitare, impuse de strategiile de1oltate de $#A +i de aliaţii lor. &upă perioada de de1gheţ aanilor N? #$$ +i $#A au intrat într5o cursă nebunească a înarmărilor high5tech, a rachetelorstrategice din ce în ce mai sofisticate, dar cu costuri din ce în ce mai mari. Administraţia "arter aînceput să lucre1e la bomba cu neutroni +i sistemele @[, reorient-nd +i strategiile rapide desurprindere +i distrugere a eentualilor inamici. 7ntrată în fundătura ră1boiului afgan, @oscoa seedea confruntată cu cheltuieli suplimentare, în /? #$$ cheltuind pentru înarmare +isusţinerea armatei cam B din P7M, pentru ca în / acest procent să a3ungă la 0B. "hiardacă statele comuniste nu aeau o asemenea „planificare”, ele au fost indirect afectate prinreducerea capacităţii soietice de a mai distribui a3utor economic ieftin. "am acesta este conte)tul în care la Hremlin, după interstiţiul „liderilor efemeri”:Andropo +i "ernen6o;, ine @ihail Gorbacio, omul care a dat loitura finală unui colosului cu picioare de lut. Acesta a adus cu sine nu doar pragmatismul economic 5 concreti1at în oinţa dereformare 5 ci +i inoaţia politică, prin crearea unui curent „uman” în interiorul sistemuluicomunist. !)ista o contradicţia eidentă între principiile de faţadă ale sistemului +i realitateasocială, iar acesta a erodat spri3inul popular al regimului. 9n martie /0 la "ongresul [[V7 alP"#$, partidul a aprobat reformele moderate ale lui Gorbacio, pentru ca, în ianuarie /Plenara "! a P"#$ să ote1e, în unanimitate, năucitoarea turnură a secretarului general spredemocrati1are. 9n februarie //? Plenara "! a P"#$ a otat pentru sf-r+itul încercării de a maiaboli proprietatea priată, dar +i pentru sf-r+itul monopolului politic al unui sigur partid. %a"ongresul [[V777, Gorbacio a distrus din punct de edere organi1atoric P"#$, abolindcentralismul democratic +i inter1ic-nd organi1aţiilor de partid să se mai anga3e1e în administrareastatului.



Mre3ne a făcut cea de care $talin s5a ferit* a intrat în competiţia globală, iar aceastăcompetiţie nebunească a dus la căderea întregului e+afoda3, c-nd @oscoa nu a mai putut susţineîntrecerea pentru supremaţie. Pachetul global al ideologiei comuniste î+i epui1ase sursele nu at-tde atractiitate, c-t mai ales de eficienţă politică +i economică, iar Gorbacio era con+tient deacest lucru.

@ult mai importantă dec-t „glasnost5ul” +i „perestroi6a” a fost renunţarea la „doctrinaMre3ne”, a sueranităţii limitate +i, în consecinţă, renunţarea la forţele de ocupaţie din #ngaria +iAfganistan. "eea ce enunţase Gorbacio în discursul său ţinut la (aţiunile #nite în decembrie/ a fi ulterior respectat, astfel înc-t ameninţarea unei interenţii în forţă a „fratelui maimare” la orice abatere de la dogma socialismului real deenise o amintire. Astfel înc-t,problemaeficienti1ării economiilor 5 prin reforme limitate sau graduale 5 rediscutarea rolului politic al partidului unic +i „infiltrarea” opiniei publice la deci1ii ma3ore 5 aeau acum un cadru faorabil.!)perienţele au fost diferite, întruc-t unitatea de monolit a lumii comuniste ascundea, de fapt, oarietate de tipologii* de la „socialismul gula+ului” în #ngaria, la „drumul naţional de înfăptuire asocietăţii socialiste multilateral de1oltate” la noi, diferenţele erau, eident, mari. &acă în "ehia„Primăara de la Praga” era redescoperită, în 7ugoslaia, interesul pentru cultura naţională areaprins germenii neînţelegerilor etnice, croaţii reitali1-nd mi+cările de tipul @-ţica Yrats6a,e)istentă încă din secolul trecut. Aceasta propuseseîn anii N? o constituţie autonomă, moti pentru care o serie de lideri ai acesteia au fost arestaţi, printre ace+tia fiind +i <ran3o Fud3aman,fostul general renunţ-nd la onoruri pentru apărarea unei cau1e naţionaliste. Au mai e)istat, apoi, o serie de factori adiţionali care au facilitat contestaţiile de pe platforma societăţii ciile, primul dintre ace+tia fiind momentul Yelsin6i 5 /> +i preocuparea pentru e)ercitarea „drepturilor omului” :(ăstase, //IO ;, un concept care, de+i ag definit, aserit cau1elor reformatoare. "-nd un grup roc6Nn5roll destul de puţin cunoscut, „Plastic Peopleof the #nierse” a fost arestat în "ehosloacia, IC de scriitori, intelectuali +i reformi+ti auorgani1at un grup informal, numit „"arta N” pentru a protesta +i pentru a cere respectareadrepturilor omului. Arma „drepturilor omului” deenise un ad3uant foarte bun în lupta împotriaopresiunii, la fel ca în Polonia, unde $olidamosc erasusţinută de o Miserică "atolică e)trem deeficientă, mai cu seamă după ce Harol Xo3tyla deenise papă. Pentru #ngaria, // a însemnat mai mult o „eoluţie” dec-t o „reoluţie”, comunismulungar toler-nd elemente reformatoare puternice, în economie mai ales, unde e)ista o 1onă deliberate care la noi răm-nea un ideal. &acă economia secundară fusese legali1ată de Mudapestaîncă din /I cam tot în acela+i timp regimul "eau+escu a înăsprit +i mai mult centrali1area,„nouă reoluţie agrară” fiind un e)emplu în acest sens, culmin-nd cu o eritabilă „legare de glie”a satelor sistemati1ate. #n curent de masă în afara partidului nu a putut e)ista, a+a ca în Poloniasau #ngaria, oponenţii din interior a-nd ocile în surdină, în reme ce politicienii reformatorierau marginali1aţi +i pu+i sub strictă obseraţie. Angrenarea în dogmă nu mai putea fi o soluţie,mai ales după ce #ngaria a deschis graniţele cu Austria, iar forţele de ordine cehosloace refu1auinterenţia în faţa manifestaţiilor. 9n noiembrie // noul "abinet al &G a trecut la reformarealegislaţiei emigrării, la Praga Vacla Yael era eliberat din închisoare, iar mitingurile în spri3inulsău au pus capăt efecti supremaţiei partidului comunist. om-nia aea să e)perimente1e însă, nu o „reoluţie pa+nică”, ci una e)trem de dură, nuo eoluţie, ci o ruptură, nu o continuitate a gradualismului reformator, ci o iolentă schimbare, cuun interstiţiu relati anarhic, c-nd forţele reformatoare au trebuit să coagule1e +i să găsească uncurs iabil desfă+urării eenimentelor. &ar „e)emplul rom-nesc” a mai arătat un lucru* cu c-tstructurile opresoare sunt mai hotăr-te să recurgă la iolenţă pentru a păstra puterea în interiorulunui „clan”, cu at-t căderea sistemului este mai rapidă, iar soluţiile mai radicale.



„9n -ltoarea ei, tot ceea ce puterea omenească a născocit spre a i se împotrii, este dus caun fir de pai. (imeni nu i s5a pus în cale fără să răm-nă nepedepsit, nici chiar cei m-naţi deintenţii curate.” :&e @aistre, //O ?; &e ce reoluţie4 Pentru că nu a e)istat altă ariantă de spargere a unei ordini absurde +iautoritare, dec-t aceea a unei mutaţii bru+te, a unei e)plo1ii :7liescu, //CO ; cau1ate

deimobilismul unui sistem opresi, Tîncr-ncenat într5o re1istenţă dură la cursul reformatorU:ibidem;. eoluţia rom-nă a fost categorică, radicală, elimin-nd fa1ele moderate, Tde catifeaU pe care le5au cunoscut ţările !uropei centrale. „Frăsătura cea mai i1bitoare a eoluţiei este forţa sa, căreia nu i te poţi împotrii, o forţăcare nete1e+te toate piedicile” :de @aistre, //O I/; 9n ceea ce prie+te felul în care a demarat reoluţia, este clar că manifestaţiile populare aufost cele care au proocat căderea regimului, împotria susţinerii ideii Tloiturii de palatU decătre o anume audienţă, înclinată spre e)plicaţii din 1ona misterioasă a Tteoriei conspiraţieiU. „(ici o schimbare nu ar fi aut loc fără ie+irea oamenilor pe stră1i, iar a accepta te1aconspiraţiei e)terne ar însemna pierderea unei surse a stimei de sine a rom-nilor.” :&an PaelO/; $ingurul complot a fost acela al suferinţelor, priaţiunilor, disperărilor +i frustrărilorsociale :7liescu, //CO >5l0;, după un deceniu de eforturi disperate de achitare a datoriei e)terne,singurul scop coerent al regimului în perioada sa de amurg. &e+i, priind retrospecti, unii, maimult sau mai puţin nostalgici, sunt poate înclinaţi să g-ndească că, în decembrie // rom-nii aurepre1entat un popor Tcare bate din palme pentru s-ngele stăp-nilor luiU :de @aistre, I;, nuacesta era coningerea co-r+itoarei ma3orităţi a populaţiei, sătulă de insulari1area e)ternă :chiar+i în interiorul Mlocului socialist; +i de opacitatea barierei ridicate între conducători +i supu+i. "ăodată cu dictatura personală a că1ut +i regimul partidului unic, acest lucru este str-ns legat deabdicarea acestuia de la susţinerea oricăror principii cu priire la controlul social al puterii,e)clu1-ndu5se astfel +i sancţiunile TmediateU ale membrilor de partid faţă de erorile politice.ăspunderea colectiă pentru orientările de politică generală =un principiu at-t de acti în perioada de de1gheţ 5 deenise un feti+, un loc comun al discursurilor alcătuite pentru a fi au1itedoar de cei care conduceau, nu +i de către marea masă a nemulţumiţilor. Poporul nu mai eradispus să credite1e e)altarea naţionalistă a unui despotism fanatic, de tip oriental. "apitolul &! %A !V8%#W7! %A V!7<7"A!A &!@8"AW7!7 eoluţie +i. !oluţii. eoluţia antitotalitară a descătu+at miraculoase cantităţi de energii sociale, care audestrămat mira3ul eternităţii unui despotism anacronic, în încercarea disperată de a se coninge pesine că trecutul nu mai poate fi reconstruit. @inţile oamenilor au fosteliberate de condiţionărileabsurde impuse de autocraţii din imperiul minciunii, cu+tile tăcerii +i ale spaimei î+i pierduserădefiniti gratiile, iar dresorii de o clipă mai dereme, eliminaţi iolent. &escompunerea puterii a însoţit reoluţia rom-nă în perioada sa de început, cu at-t maimult cu c-t programul său era unul neechioc +i i1ă, între altele, desfiinţarea partiduluicomunist, adică tocmai a nucleului dur al sistemului de putere, considerat la momentul respecti principala cau1ă a TfriciiU pe care am suportat5o reme de decenii* frica de represiune, deiolenţă, chiar de eliminare fi1ică. $igur că, în acele momente e)trem de fierbinţi, nu oamenii aucondus eoluţia, ci eoluţia i5a condus pe oameni. 2i, derul-nd fie +i sumar filmul



eenimentelor, se poate obsera c-t de actuale sunt constatările lui Eoseph de @aistre, făcute, esteadeărat, pe marginea eoluţiei france1e* T. cu c-t priim mai atent persona3ele cele mai actieîn eoluţie, cu at-t ne dăm seama că au cea inert +i mecanic. (u oi obosi să o tot repet* nuoamenii conduc eoluţia, dimpotriă, eoluţia se slu3e+te de oameniU :de @aistre, I;, fiecarereoluţie a-nd însă o Proidenţă a sa +i ne aducem aminte cum, pe l-ngă celebrele drapele cu

stema decupată, foarte mulţi oameni purtau în m-ni simboluri ale credinţei, iconiţe, cruci +.a. "oningerea că reoluţia merge de la sine a lăsatrapid locul neoii de organi1are. !raeidentă neoia de a acoperi cuma idul legislati +i instituţional, de a suplini lipsa structurilorde autoritate +i de ordine publică. 9ntr5un mediu social inflamat, incoerenţa +i instabilitatea nu puteau fi remediate dec-t prin a începe o nouă construcţie. 7ar scopurile acesteia nu puteau fialtele dec-t statul de drept, pluripartidismul +i economia de piaţă. $e +tia că drumul nu a fi u+or,iar acest lucru s5a ă1ut îndeosebi în perioada //?5l//I o perioadă de contestaţii prelungite, nuîn arena parlamentară = cum ar fi fost normal = ci direct în stradă. 9n metodologia reoluţiilor,nimic nu mai pare anormal în acest TiacobinismU sui generis, fiecare mi+care de acest gen i1-nd,în fapt, suprimarea propriei creaţii. &ar, în acele momente, semnificaţiile unor gesturi saudiscursuri aeau altă re1onanţă, moti pentru care conulsiile sociale tindeau să deină endemice."elebrul "omunicat către Wară al <rontului $alării (aţionale di1olase structurile de putere aleTclanului "eau+escuU, stabilind, în ? puncte ceea ce putem numi platforma eoluţiei* sistemdemocratic pluralist, alegeri libere, separarea puterilor în ba1a unei noi "onstituţii, restructurareaeconomiei, a agriculturii, reorgani1area culturii +i înăJăm-ntului independent de orice controlideologic, respectarea drepturilor +i libertăţilor minorităţilor naţionale, politică e)ternă filo5europeană, respectarea drepturlor omului. &ar nu se +tia cum +i prin ce instrumente se puteaureali1a rapid aceste obiectie, cu at-t mai mult cu c-t unele oci ale partidelor reînfiinţate, maimult sau mai puţin intelectualeconsiderau că testul electoral nu a putea re1ola această problemă, întruc-t electoratul rom-nesc era mult prea înapoiat +i lipsit de discernăm-nt politic. Fran1iţia de la regimul comunist la democraţia pluralistă a presupus o dublă dimensiune* politică +i economică. &acă sub aspect politic lucrurile au decurs mai rapid, în ceea ce prie+teconstruirea instituţiilor, a sistemului constituţional +i a sistemului de partide, sub aspect economicschimbările au fost mai lente, de+i s5a înregistrat încă din start anga3amentul e)plicit pentrucrearea unui sistem de piaţă liberă. "eea ce s5a înt-mplat după //? sub acest dublu aspecteconomico5politic poate fi schiţat într5o anume ordine secenţială. <a1ele transformărilor post5comuniste. Prima perioadă ://?5l//I; = transformarea. $copul politic în perioada //?5l//I*înfăptuirea unor cerinţe de ba1ă ale scopuluidemocraţiei, libertatea de e)presie, libertatea presei, repudierea partidului unic+i a sistemului de presiune centrali1ată, acceptarea pluralismului de opinii +i a pluralismului politic. $e mai adaugă*"onstituţia +i legea electorală, alegerile libere, ascensiunea unei noi elite politice. $copul economic* stabili1area, începerea procesului de deschidere economică +i derepliere a centralismului în faoarea economiei de piaţă, eliminarea controalelor arbitrare alestatului. Alte ţinte* eliminarea controlului preţurilor, liberali1area preţurilor, redistribuirea proprietăţii în agricultură, priati1area spontană. A doua perioadă //I5l//0 5 consolidarea democraţiei. $copul politic* de la transformare la stabili1are, consacrarea democraţiei constituţionale, astructurilor instituţionale, a parlamentarismului +i a statului de drept, mutarea disputelor politicedin stradă în spaţiul parlamentar. $copul economic* de la transformare la construirea stabilităţii, refacerea economică prinreformă, relansarea actiităţii productie în sistemul de piaţă liberă, cadrul legal pentru



proprietate +i afaceri, noi tehnici manageriale, iniţierea demersurilor pentru a3utor financiar e)tern+i operaţionali1area lor. A treia perioadă = testarea alternanţei la guernare. $copul politic* consolidarea +i aprofundarea regimului democratic, erificarea fiabilităţii principiului separaţiei puterilor în stat, erificarea principiului alternanţei la putere prin testul

alegerilor libere, e)tinderea culturii politice +i fortificare culturii legalităţii, a 3ocului parlamentarPutere 5 8po1iţiei, fortificarea mecanismului administrati. $copul economic :în mare măsură nereali1at;* stabilirea parametrilor faorabili cre+terii:a-ntului economic;, de1oltarea capacităţii capitalului autohton, fle)ibili1area politicilorsociale, lobby capitalist, sf-r+itul priati1ării, consacrarea culturii antreprenoriale,demonopoli1area, de1oltarea întreprinderilor mici +i mi3locii, sistem bancar capabil de a susţinecre+terea. I Prea tineri, prea grăbiţi, prea naii. 8 repre1entare naiă a tran1iţiei în perioada de început a om-niei post5reoluţionare agenerat imagini mi+cate +i disproporţionate despre ceea ce ar trebui să facă politicienii +i partidele, trec-nd peste necesitatea includerii în raţionamentele critice +i a dificultăţilor implicateîn procesul ce se declan+ase în decembrie // :Mrate+, 5C/;. &e aici, o sumă de atitudini politice pripite, luate sub imperiul neoii de a răspunde imediat imperatiului protestatar, chiardacă acesta era simplist, nai +i contraproducti. (ici un proces de transformare socială nu esteun flu) continuu, ci o succesiune de fa1e, care presupune soluţionarea unor probleme distincte +iarticularea acestora într5o strategie pentru soluţionarea neoilor globale ale societăţii. 9n perioadele de euforie, dominantă este a+teptarea. Publicul a+teaptă interenţia politicienilor, a3utorul e)tern, spri3inul în găsirea unor soluţii +.a. $5a pus problema dacă otran1iţie lentă este de preferat unei terapii de +oc, care ar fi presupus în mare măsură un consensal tuturor forţelor politice, o solidă cultură antreprenorială, un considerabil a3utor financiar, dar +io forţă politică suficient de capabilă în a personali1a +i legitimă această metodă, dură pentru ceamai mare parte a populaţiei. "osturile tran1iţiei dein +i mai mari c-nd problemele +i soluţiilesunt transpuse doar retoric, iar costurile sociale +i politice ale unui astfel de mod de a tratalucrurile sunt e)trem de mari. Fran1iţia pe care o începusem nu dispunea de modele, nici dereu+ite anterioare în ceea ce prie+te schimbarea formei de proprietate, a comportamentului, amentalităţii, a atitudinilor. $entimentul urgenţei, percepţia inacţiunii +i al posibilului e+ec cau1atdeînt-r1iere, predominau imediat după momentul ictoriei eoluţiei. Am aut de a face cu o primă fa1ă a schimbării, în care lucrurile erau priite cu suficient optimism, cu încredere în posibilitatea sistemului de a re1ola marile probleme +i a stabili priorităţile +i marile direcţii deacţiune. A urmat însă +i o a doua fa1ă, aceea a nemulţumirilor +i frustrărilor, a pasiunilor politice,a nemulţumirilor faţă de un 8ccident care părea că se complace mai mult în postura de spectatordec-t de participant acti. Generaţia eoluţiei părea că trăie+te sub presiunea imediatului, a dorinţei imperatie dea schimba sau de a restaura ceea ce alte generaţii irosiseră, angren-nd istoria într5un mers aurebour :Mrucan, //IO ;. $ocialismul sub5de1oltat se doedise contradictoriuat-t prei1iunilorclasicilor socialismului +tiinţific, c-t +i idealurilor general5umane. $pre deosebire însă de„reoluţia” care instaurase socialismul imediat după ră1boi 5 a3utată nu de ictoria principiilormar)ist5leniniste în tălmăcire stalinistă, ci de Armata o+ie 5 eoluţia din // am făcut5o noiîn+ine :Mrucan, //IO I;, d-ndu5l un caracter ultimati, anti5comunist. 9n fapt, neoia demoderni1are +i sarcinile unui nou model în acest sens, nu pot fi separate de corpul ideatic asumat



la acel moment, în care comunismul era priit, pe bună dreptate, ca fiind principalul factor destagnare +i de oprimare a capacităţii indiidului +i societăţii de a se de1olta în libertate. "ontestarea legitimităţii +i regretabilele rupturi. Poate doar cu e)cepţia usiei, nicăieri că în om-nia regimul comunist nu a generat o

destructurare at-t de aansată +i puternică a societăţii ciile. Principalele p-rghii ale acestui proces au fost teroarea, de1binarea +i corupţia. "omunismul a strecurat în noi, subtil, otraa pasiităţii, a ignoranţei, comoditatea de a spune „nu” la iniţiatie, neanga3area în proiecte careoricum nu aduceau beneficii, ci cel mult, riscuri permanente. 8bi+nuiţi să fim perpetuu asistaţi deun Fătuc seer, dar protector, am fost cuprin+i imediat după euforia eliberării de ceea ce !rich<romm numea „frica de libertate”. (ici unul dintre politicienii semnificatii de după eoluţie nu a contestat caracterul deeoluţie al „miracolului” produs în decembrie // <ără îndoială că am aut de a face cu oreoluţie autentică, purtată în co-r+itoare parte de o generaţie t-nără. :a se edea "orneliu"oposu, interiu consemnat de 2erban @adgearu, R"otidianul 5 AlternatiaS, mai //I; &innefericire, parcursul sinuos nu a putut fi eitat, contradicţiile s5au transformat nu în fecundede1bateri democratice sau parlamentare, ci în contestaţii stradale, în i1bucniri de iolenţă, îndefularea deceniilor de tăcere prin manifestaţii, în presiuni, în cedări +i schimbări rapide desituaţii, în destuparea creu1etului neînţelegerilor etnice, în blamarea totală a celor care cu 1ile sauchiar ore înainte fuseseră aclamaţi +i priiţi ca „salatori”. !)ista o eidentă stare de confu1ie, produsă de anumite eenimente, cum au fost cele legate de deci1ia <$( de a participa la alegeri,de întocmirea legii electorale, care a fost făcută +i cu concursul 3uri+tilor partidelor politice,inclusi a celor istorice. „8mul de pe stradă” era ideali1at, chemat la mitinguri în numelesueranităţii poporului, al legitimităţii istorice sau al altor simboluri. Am înregistrat conflicteinteretnice, au fost incitate categoriile sociale unele împotria altora +i5au făcut apariţia dier+ilideri de opinie +i, în această reme, ţara se îndrepta spre sărăcie, în reme ce instituţiiledemocratice nu puteau „eada” din captiitatea cotidianului, pentru a putea asigura ordineanecesară construirii noii om-nii, nesf-+iate ideologic, politic, etnic sau în reun alt fel. 8 parte aacestei confu1ii a reenit, fără îndoială +i echipei guernamentale, premierului de atunci, care arefu1at dialogul, mai cu seamă în momentele în care acesta era e)trem de necesar, în acelemomente în care puteam preeni i1bucnirile de iolenţă în faoarea intereselor generale ale ţării.Apogeul acestor tensiuni s5a concreti1at în celebrele +i funestele „mineriade”, care au afectatimaginea e)ternă a om-niei de o manieră e)trem de dură :Astfel înc-t @A! s5a ă1ut în posturade a gestiona o imagine negatiă, fapt care i5a limitat în anii următoriposibilităţile dedesfă+urare;. Poate +i mi3loacele guernamentale pentru apărarea ordinii publice erau suficient de precare :$eerinO >I;, dar era eident că o interenţie în forţă din partea unei puteri +i a+acontestate, în pofida re1ultatelor alegerilor din mai //? ar fi tulburat +i mai mult lucrurile,amplific-nd imaginile în ogă la acea dată :neo5comuni+tii, cripto5comuni+tii, nomen6laturi+tiietc.;. <apt foarte interesant, imediat după alegeri, c-nd lucrurile ar fi trebuit să reină la o stare decalm, de oarecare normalitate, lucrurile s5au petrecut întocmai iners, purt-ndu5se un eritabilră1boi de imagine, transferat, din păcate, în acţiuni concrete, în iolenţă. &eci1ia <$( de a participa la alegerile din I? mai //? a proocat o indignare e)plo1iăa unei părţi a intelectualităţii bucure+tene, repro+-ndu5l5se acestuia că nu poate fi în acela+i timporgani1ator +i competitor :"-mpeanuO I/;. Populaţia însă, în cea mai mare parte a sa a considerat participarea <rontului la alegeri drept un lucru util +i faorabil instaurării normalităţii însocietatea rom-nească. Astfel înc-t, în mai //? intenţia de ot era de /?>B din totalul otanţilor :nehotăr-ţi 0>B;, din care 0B credeau că alegerile or fi libere, CB că nu or fi libere iar



I/B nu se puteau pronunţa. A+adar, mira3ul puterii totale pe care l5a „i1at” <$( era o imagine profesional creată. Preferinţele erau, tot în mai N/? distribuite astfel* P(% CB, <$( 0CB, P$&B, P(W"& B. e1ultatele pentru "amera &eputaţilor au adus scorurirelati diferite. P(%0CB, <$( 00B, P$& ?B, P(W"&I>0B, consacr-nd însă, pentru prima oară după /oinţa electorală liber e)primată :"-mpeanuO >;. e1ultatul alegerilor a fost însă puternic

contestat, opo1iţia de atunci consider-nd că ele au fost falsificate de o echipă care urmărea cuorice preţ răm-nerea la putere :"orneliu "oposu, interiu de Fitus Pop, R(#S, 05I iunie//?;. $5a ă1ut însă că pre1umţia de totalitarism nu a fost 3ustificată, că puterea aleasă nu amarcat o cotitură spre reo formă de dictatură sau de autoritarism, dar, fapt normal, nici nu puteasă renunţe la atributele sale, oric-t de mult ar fi dorit aceasta grupuri de interese din 1one maimult sau mai puţin obscure. Această oinţă de e)ercitare a atributelor puterii 5 în irtutealegitimităţii obţinute prin testul alegerilor 5 a fost catalogată drept dictatorială +i pe aceasta s5ami1at în continuarea protestelor, în crearea fenomenului „Piaţa #niersităţii” +i a altor astfel deeenimente. Aici s5a marcat momentul regretabil al rupturii din interiorul societăţii, păcatuloriginar fiind acela al neînţelegerii faptului că Puterea +i 8po1iţia sunt complementare, că ele nurepre1intă două om-nii, ci una singură, pentru care anarhia 5 în condiţiile date 5 nu eranicidecum o soluţie. &in nefericire, disputele +i neînţelegerile politice au continuat să fiee)primate în stradă +i nu în spaţiul Parlamentului destinat de sistemul democratic tocmai acestuiscop. "u toate aceste greutăţi, democraţia începea să funcţione1e, prin Parlamentul om-niei auînceput să treacă legi, se pregătea o nouă "onstituţie, au început să fie g-ndite mecanismele princare situaţia socială +i economică să fie stabili1ată +i racordată la cursul unui sistem de drept.$ituaţia economică răm-nea însă catastrofală, producţia scădea dramatic, degringoladaeconomică părea ineitabilă, golurile greu de completat. Priati1ările erau nesemnificatie, darnici statul nu părea foarte capabil de a mai susţine un circuit economic, dacă nu în întregimemăcar în părţile sale eficiente. 9n aceste condiţii, era eident că nemulţumirile sociale orcontinua, ceea ce s5a +i înt-mplat, re1ultatul fiind demisia Guernului oman +i, ulterior,scindarea <$(, nu cu foarte mult timp înaintea alegerilor. 2i acum consider că acceptarea de cătrePetre oman a necesităţii demisiei Guernului în septembrie // :„siguranţa”care sare însituaţii de supratensionareD; +i trecerea sa „la partid” pentru pregătirea alegerilor :ele urmau săaibă loc în primăara lui //I;. "-+tigarea acestor alegeri +i numirea din nou a lui Petre omanca prim5ministru ar fi fost, o soluţie mai eficientă +i pentru ţară +i pentru <$(, care se or fi petrecut într5un cadru constituţional, democratic, normal, conferind celei mai importante structuri post5<$( o ma3oritate relatiă, moti pentru care a fost neoită să facă apel la constituirea uneicoaliţii, care, în pofida discrepanţelor ideologice flagrante, a fost eficientă în promoarea legilorîn Parlament. Parlamentul a deenit eritabila arenă a disputelor politice, politica rom-nească aînceput să cunoască fenomenul natural al polari1ării, competiţia politică a sublimat, eit-ndformele de manifestare „de masă” în faoarea folosirii de1baterilor publice +i „seducerii”societăţii cu soluţii guernamentale sau, în ca1ul 8po1iţiei, cu promisiunea unei mai rapidetransformări. &in nefericire, cu rare e)cepţii 5 cum a fost momentul $nago dion //> +i pregătirea strategiei om-niei de pre5aderare la structurile euro5atlantice 5 rupturile au continuatsă persiste, în pofida declaraţiilor de intenţie.C Greutăţile începutului +i „ră1boiul mo+tenirilor” Guernarea instalată după alegerile din //I a +tiut să5+i respecte menirea, oferind cadrulde stabilitate macroeconomică sporită, înregistr-nd eoluţii în sistemul financiar +i o cre+tereeconomică po1itiă la nielul anului //C eu+itele economice au aut re1ultate +i în planulconfruntăriipolitice simbolice, una dintre temele politice ale opo1iţiei de atunci 5 anticomunismul



5 degrad-ndu5se, fapt care a contribuit la instalarea unei oarecare cri1e în interiorul "onenţiei&emocrate din om-nia. "u toate succesele înregistrate, decala3ul dintre eoluţia economicăinternă +i mediul economic e)tern a continuat să crească, menţin-ndu5se +i o rată negatiă aconsumului priat, dar +i o stare socială potenţial conflictuală. om-nia reu+ise însă 5 după undeclin dramatic al imaginii e)terne 5 să redeină un partener credibil în planurile +i strategiile

regionale, în opţiunile geostrategice de stabilitate. &in păcate, nu a putut fi păstrat un ritmconstant al tran1iţiei, aceasta, ca proces, fiind mult mai u+or de declan+at dec-t de terminat:pre+edintele !mil "onstantinescu se referea, prin // la o fa1ă de „post5tran1iţie”;, de unde +iimpresia de „băltire” în ilu1ii politice străine corpului social :@arinO I;. &acă P&$ i s5au adusacu1aţii dure la adresa priati1ării foarte lente, factor care nu făcea dec-t să ne îngreune1edeplasarea înspre spaţiul competiti al economiilor moderne, guernele care s5au succedat după//0 au accelerat, într5adeăr priati1ările, dar cu preţul contabili1ării profitului în 1one restr-nse+i cu „naţionali1area” pierderilor la scara întregii populaţii. &ealtfel, dacă este să ne amintim ceamai detaliat, cei care au promis o dinami1are fără precedent a acestui proces 5 de care în uneleaccepţiuni s5ar lega +i a-ntul economic rapid 5 trebuie spus că primul Program de Guernare al primului Guern al coaliţiei "&5#$&5#&@ :aprobat de Parlament la &ecembrie //0;, pentru priati1are nu era preă1ut dec-t un singur paragraf* Q8biectiul finali1ării procesului de priati1are a societăţilor comerciale de stat poate fi atins într5o perioadă scurtă de timp dacă seacţionea1ă în două direcţii* ZAccelerarea progresului cantitati al priati1ării, inderea de urgenţă, prin toatemi3loacele, p-nă în august // p-nă în august // a patrimoniului administrat de <P$,demararea procesului de demonopoli1are +i priati1are a regiilor autonome +i utilităţilor publiceO Z9mbunătăţirea calităţii procesului de priati1are, în special prin* de1oltarea pieţei decapital :în primul r-nd a pieţei 8V! FY! "8#(F!; cre+terea transparenţei +i liberali1areaaccesului inestiţiilor străine de portofoliu pe piaţa de capitalO stimularea apariţiei +i de1oltăriide fonduri mutuale +i societăţi de inestiţiiO măsuri pentru concentrarea acţionariatuluiOtransformarea <PP5urilorO desfiinţarea <P$ în august //Q. Accentul s5a pus pe eficienţa mecanismelor de piaţă +i mai puţin pe instrumenteleadministratie, iar transparenţa priati1ărilor a rămas eficientă doar în birourile politice ale"oaliţiei. P-nă la urmă, s5a adeerit că acest program era o simplă însăilare de fra1e, derutantă pentru populaţie +i necredibilă pentru partidele din 8po1iţie. @ai mult, în „graba” de a accelera priati1area nu de puţine ori s5a încălcat legea, ceea ce, la nielul populaţiei s5a tradus printr5oneîncredere +i mai mare în „reformă” în condiţiile în care incontestabilele alori ale sistemului de piaţă erau adulterate. Astfel, s5a a3uns la parado)ul surprins de sonda3ele de opinie, prin carema3oritatea populaţiei se declară faorabili priati1ării, numai că dore+te să lucre1e în sectorul destat. &istanţa dintre a+teptări +i re1ultate 5 la nielul întregii „schimbări” nu numai în ca1ul particular al priati1ării 5 era imensă. 2i aceasta pentru că am fost singura ţară în care s5a preferato ruptură în continuitatea reformei, iar acest lucru ne5a costat +i ne a costa enorm :VăcăroiuOIl5II;. Munăstarea se produce prin intermediul economiei reale, prin cre+terea acesteia +i nu prin programe economice alcătuite din tot felul de principii generale +i prin crearea curentelor deopinie prin publicitatea făcută feluritelor „mo+teniri”. „Globali1area nu este o nenorocire. Globali1area oferă tuturor ţărilor mai multe +ansedec-t riscuri. &e aceea spunem* nu ă fie teamă de globali1areD” 8s6ar %afontaine "apitolul CG%8MA%7KA!A 27 P!$P!"F7V!%! FA(K7W7!7



C $ocietatea iitorului = o reţea inteligentă. 9ndemnurile parti1anilor globali1ării încearcă din răsputeri să contracare1e demersurile„politicienilor locali de toate culorile care au pictat pe pereţi efectele negatie ale globali1ării +iau înspăim-ntat +i îngro1it populaţia”. %umea este în mi+care +i reconstrucţie, iar eforturile de a oreconfigura se loesc de o re1istenţă puternică în chiar interiorul ţărilor care, p-nă mai ieri au fost

adepte coninse ale curentului. At-t în perimetrul delimitat de graniţele fostei lumi a socialismului „real” c-t +i în „1onademocratică de1oltată”, cum este denumită generic partea occidentală a Mătr-nului "ontinent, sea+teaptă că începutul celui de5al treilea mileniu să aducă schimbări profunde, ale căror efecte nu pot fi deocamdată calculate, ci doar schiţate. (e putem e)prima coningerea că pre1entul este„mai bun”, ceea ce nu presupune automat că iitorul este mai sigur. $chimbările dramatice dindomeniul geopolitic, modificările interenite în obiectiele pieţelor financiare +i de consum, întehnologie, în politicile guernamentale +i în legislaţie, în stabilitatea macroeconomică +iflu)urile de capital, în practicile formelor organi1aţionale corporatiste, în politicile priind mediulîncon3urător sunt „numai c-tea dintre trăsăturile care concură la transformarea continuă a lumiiîn care trăim” :@a1, %andellsO C;, în sensul emergenţei unei irtuale „societăţi globale”, în careinformaţia a domina relaţiile economice, politice, sociale sau culturale. 8 societate globali1atăse caracteri1ea1ă prin intensificarea schimburilor economice, internaţionali1area tuturor tipurilorde pieţe, cre+terea ite1ei de circulaţie a informaţiei +i, nu în ultimul r-nd, prin puterea sporită aorgani1aţiilor internaţionale +i a corporaţiilor transnaţionale în detrimentul statului5naţiune.Această societate este, prin e)celenţă, o „societate în reţea” :"astells, //O I;, care se ba1ea1ăîntr5o e)traordinară măsură pe cunoa+tere +i al cărui discurs se fundamentea1ă pe tandemul„democraţie +i cunoa+tere” în defaoarea perechii „demos +i ethnos”. "unoa+terea în societateaglobali1ată presupune tehnologia informaţiei, sericii financiare, actiităţi ce ţin de comunicare,educaţie, precum +i cercetare aplicată. Pe scurt, sunt domeniile cu potenţialul de cre+tere cel maimare +i cu o aloare adăugată însemnată. 8 astfel de societate informaţională nu are un centru, ciare noduri, care pot aea dimensiuni diferite, capabile a intra în cone)iunile asimetrice dinreţeaua globală. "a structură deschisă, care are tendinţa de a se e)tinde în toate direcţiile, reţeauanu depinde de un anumit centru, ci numai de difu1iunea globală a informaţiei, disipată apoi îneconomie +i în societate. Amplificarea flu)urilor multidirecţionale de informaţie modifică, în permanenţă, parametrii funcţionali ai societăţilor, cre-nd noi posibilităţi de coe1iune culturală +i politică, stabilind noi dimensiuni în procesul de destructurare a „fortăreţelor” tradiţionaliste,subminate de noile modele de solidaritate. Această transformare continuă, „în reţea”, doede+te că umanitatea se află în pragul unuinou ciclu istoric, al cărui finalitate a consta nu numai într5o nouă rea+e1are geopolitică sau a po1iţiilor politice internaţionale, ci +i în restructurarea po1iţiilor de putere ale actualelor nucleefinanciare sau de management, în paralel cu restructurarea raporturilor internaţionale în ceea ce prie+te resursele +i pieţele. $e poate constata că, de+i s5au petrecut mutaţii importante în lumeacapitalului,finalitatea profitului 5 adeărata esenţă a sistemului de piaţă 5 a rămas, ca +i dorinţaconcentrării puterii, peste graniţele e)istente. @ai puţin de >B din societăţile din lume au astă1i peste ?B din actiele întreprinderilor la scară planetară +i pe această eidenţă se ba1ea1ăcre+terea constantă a naţiunilor industriali1ate. &in aceste considerente, este foarte probabil căiitorul a aduce tentaţia „recoloni1ării” unor ţări, de data aceasta nu numai din perspectiacosturilor mici ale forţei de muncă sau ale posibilităţilor de resurse ieftine, c-t mai ales datoritădorinţei de a „transfera poluarea”, care are conotaţia unei adeărate doctrine politice în stateleînalt5lndustriali1ate. 9n paralel, cadrul naţional +i guernamental a controla din ce în ce mai puţin procese +i domenii socotite altădată mult prea importante pentru a se permite interferenţa



unor actori e)terni +i aceasta nu datorită faptului că elitele politice naţionale ar fi mai puţincapabile sau mai puţin coerente în a stabili +i respecta priorităţi naţionale. !)istă de3a o literaturăimpresionantă legată de acest subiect. @ă oi referi doar la două cărţi ce s5au bucurat de audienţăîncă de la apariţia lor. obert eich, fostul ministru al muncii în timpul primului mandat al luiMill "linton, afirmă că* (u or mai e)ista produse sau tehnologii naţionale, nici corporaţii +i

industrii naţionale. (u or mai e)ista economii naţionale sau, în orice ca1, ele nu or mai fi ceeace înţelegem noi prin această noţiune. Fot ce ă mai răm-ne fi)at în interiorul graniţelor naţionalesunt oamenii care formea1ă naţiunea. Principala auţie a unei naţiuni a consta din priceperea +iingenio1itatea cetăţenilor săi „:eichO /; 9ntr5o altă carte ce a st-rnit destule aluri, Henichi8hmae consideră că ne îndreptăm spre o lume fără frontiere, în care p-nă +i conceptul desecuritate naţională ar deeni redundant, deoarece interesele se or configura la nielul fiecăruiindiid +i nu la niel naţional. :8hmaeO I>>; 9ntr5o lume globală, nici un stat nu mai poate riscai1olarea fără a5+i compromite iitorul, de aceea trebuie să se integre1e c-t mai bine într5ununiers al 3ocurilor +i schimburilor comple)e, unde plasarea pe locuri conenabile în ierarhie ţineîn primul r-nd de eficienţa +i pragmatismul de tip” realpoliti6 „. <le)ibilitatea unui stat constă încapacitatea sa de adaptare la mediul internaţional, schimb-ndu5+i datele de ba1ă, în ca1ul în careapar eoluţii sau tendinţe cu potenţiale efecte negatie. 9n această lume, represaliile sunt încă pre1ente, chiar dacă de cele mai multe ori nu în formula interenţiei în forţă. etragereainestiţiilor, ameninţările cu” loc6 ouţQ, asfi)ierea economică deliberată prin refu1ul creditelor +itehnologiei sunt numai c-tea din modalităţile prin care un actor, socotit e)centric, poate fi penali1at. Putere, profesionalism +i adaptare fle)ibilă la mutaţiile organi1aţionale sunt calităţile pecare emergenţa noii ordini le a cere cu stringenţă societăţilor +i, mai ales, societăţilor care parcurg inerentul stadiu al tran1iţiei, cum este +i ca1ul om-niei. Aceste societăţi au simultanneoie, în complicatul proces de „mar6eti1are” a economiei, de competiţie +i de priati1are:@infordO /; CI Fran1iţiade la socialism la capitalism* unde e c-inelesă5l tăiem coada4 (eoia orientării economiilor estice spre piaţă +i accesarea acestui complicat proces de„mar6eti1are” au arătat, în fapt, c-t de greu este acest proces de adaptare a economiilor care aufuncţionat în lanţ, pe ba1a principiului unic +i a controlului de partid, ideologic, la realităţile uneilumi e)trem de mobile +i fluctuante. Accentuarea dimensiunilor totalitariste sub influenţamira3ului mini5reoluţiei culturale de e)presie maoistă, considerarea ciberneticii +i informaticii ca periculoase pentru stabilitatea unei ordini +i a+a menţinute „manu militari”, degreareatehnocraţilor de controlul proceselor economice în faoarea celor care acceptau necondiţionat principiului loialităţiifaţă de unicul su1eran al partidului unic, toate aceste s5au repercutat negatiasupra economiei de după //? &acă în ţările ecine om-niei economia conţinea +i o oarecaredo1ă de libertate, în om-nia factorul politic a căutat să concentre1e totul :să ne reamintim numaisistemati1area rurală +i „nouă reoluţie agrară”; pentru a se asigura că tendinţele centrifuge nuor apărea +i nici contestarea castei dictatoriale nu a fi posibilă. &in aceste motie, implementarea reformelor de piaţă +i eforturile de adaptare ale uneieconomii „peticite” s5au doedit dificile. %ipsa ealuării gradului de suportabilitate a efectelorreformelor aplicate s5a reflectat în gradul de nemulţumire a populaţiei după recesiunea puternică+i erodarea nielului de trai. 9n plus, e)altarea generată de 1drobirea totalitarismului s5au enunţat+i parţial pus în practică o serie de lucruri gre+ite, care s5au repercutat negati asupra industriei,capacităţii de a mai menţine o serie de pieţe strategice pentru produsele rom-ne+ti, consum-ndu5se rapid resursele financiare pe care om-nia le mai aea. 8 serie întreagă de teorii au fost



preluate atunci c-nd în prim plan se punea problema reformelor economice prin care om-nia săse integre1e în concertul capitalist al pieţei globale, teorii care, în mare, conergeau spre două po1iţii opuse* terapia de +oc +i gradualismul. 9ncă de la început, a aut loc o furtunoasă de1batere între două +coli de g-ndire. #na s5a ba1at pe simplificarea modelelor din cărţi pentru a argumenta că u+a succesului economic nu se

poate deschide dec-t cu cheia tran1iţiei rapide. "unoscută sub numele de terapia de +oc, promoată în special de <ondul @onetar 7nternaţional :%enainO l5/>;, această abordare adeterminat atacarea hiper5lnflaţiei pe care am acceptat5o cu toţii. Accentul s5a pus pe priati1arearapidă, liberali1are +i stabilitate macroeconomică. "ealaltă teorie, cunoscută sub numele de gradualism accentuea1ă crearea uneiinfrastructuri instituţionale materiali1ate în legi care să apere contractele, să asigure competiţia +isă ducă la o eficientă guernare corporatiă +i reglementări care să înfr-ne1e monopolurile +i să păstre1e sistemul financiar solid. Graduali+tii sunt îngri3oraţi în legătură cu siguranţa socială, deaceea, +colile gradualiste au implicat speciali+tii în studiereaţărilor în tran1iţie +i în comparareasistemelor economice pentru a demonstra că e)istă mai mult economie de piaţă dec-t piaţă liberă.&in fericire nu toate ţările au urmat acest curs. $ă considerăm ca1ul care a aut succes +i anumePolonia. &upă o rapidă scădere a inflaţiei la I?B, s5a permis apoi o rată fluctuantă în tot acestinteral, apoi s5a continuat cu o politică precaută +i graduală de priati1are. %a fel s5a înt-mplat +icu $loenia. $pre deosebire de cele două ţări,politicile monetare dure din usia au condus lademoneti1area economiei p-nă la punctul unde a a3uns astă1i, în care mai mult de 0?B dintretran1acţii sunt de tip barter. usia s5a m-ndrit cu priati1area sa rapidă, dar acest proces a permisunuigrupoligarhic să controle1e o mare parte din aerea tării, plătindîn schimb foarte puţine ta)e.%iberali1area a făcut posibilă, pentru cei bogaţi,scoaterea aerii :în realitate auţia ţării;pestegraniţă. &e ce celebrii economi+ti din est au e+uat cu sfaturile lor4 !+ecul tran1iţiei nu înseamnăe+ecul teoriei economice, ci semnifică pagubele produse atunci c-nd construcţia economică se ba1ea1ăpe modele teoretice sau pe oideologie naiă. :#n e)celent aricol pe această temă, semnatde Eoseph $tiglit1, <or economists, (o Fime to PartyQ, a apărut în (eLsLee6, $pecial 7ssuedecembrie /// februarie I??? p.00; Guernarea instaurată după //I după cum se +tie, a fost adepta gradualismului economic+i a adaptării treptate a economiei, din motie argumentate +i cu succese care, chiar dacă nu aufost redutabile, au asigurat stabilitatea socială +i emergenţa actorilor priaţi, precum +i reenireala sistemul ba1at pe proprietate. „$5a optat pentru o terapie graduală, fiindcă am fost con+tienţi cătransformările bru+te, chiar ba1ate pe un pachet legislati adecat, nu pot duce dec-t la crearea cu bună +tiinţă a haosului” :VăcăroiuO C;. Acest gradualism î+i aea raţiunile sale sociale +i psihologice* efectele celor cinci1eci de ani de mar)ism = leninism nu puteau fi eliminate imediat,atitudinile indii1ilor +i comportamentul economic al acestora era încă tributar unei inerţiistatocratice, în irtutea căreia guernul +i puterea de stat erau datoare să asigure solicitanţilor totceea ce ace+tia cereau, iar greele +i reendicările au confirmat această inerţie mo+tenită sauinoculată. Fransformarea sistemică, în condiţiile unei inerţii a comportamentelor indii1ilor +i aorgani1aţiilor, este un proces ce se poate întinde pe parcursul unei generaţii. 8po1iţia terapie de+oc ersus gradualism a dispărut ulterior, ea fiind prea schematică pentru a surprindecomple)itatea procesului +i particularităţile specifice fiecărei ţări în parte. CI om-nia în perioada //?5l/// etrospectiă economică.



!oluţiile economice +i sociale din om-nia anilor \/? sunt marcate de încercarea detrecere la o transformare radicală, propagată în toate sectoarele +i domeniile societăţii. 9n acela+itimp, sunt consecinţa aplicării, în principal, a două orientări ma3ore, cantonate în 1one doctrinareopuse în esenţa lorpolitică, care au determinat, sub diferite forme, acţiuni +i măsuri promoate îneconomie +i, ca refle), tendinţe oscilante între cre+tere +i regres, între obiectiele strategice +i

tactică adoptată în dierse etape, între anga3amentele +i solicitările e)terne +i condiţiile concretedin ţară. !oluţia, oscilantă pe etape, a aut sub aspect temporal o dimensiune precumpănitornegatiă. &in punctul de edere al anali1ei macroeconomice se pot delimita trei perioade* l//I care a aut că trăsătură principalădestructurarea sistemului economiei centrali1ate+i trecerea la crearea cadrului legislati +i inestiţional care să permită schimbări fundamentale însegmentele ieţii economice +i socialeO l//0 în care pe ba1a programului politic de esenţă social5democrată s5a trecut laaplicarea unei strategii coerente de reformă economicăO l/// în care dominantă a fostpolitica de dreapta, marcată de eterogenitatea +i chiar deantagonismul elementelor de concepţie +i a demersului e)ecuti. "onsecenţa de punere în aplicare a obiectielor conenite încă din //? la niel naţional priind tran1iţia la economia de piaţă a fost abandonată prima dată în // mai mult sub presiunea politică dec-t din raţiuni economice, iar a doua oară după //0 prin ascensiunea la putere a forţelor de dreapta, care a întrerupt continuitatea reformei promoate în anii //5l//0 Pe alt plan, dacă inoluţia economică din perioada //?5l//I poate fi e)plicată prin profun1imea rupturilor bru+ce din sistemul economic, care au determinat, în mod firesc, diferenţede ritm, decorelări +i defa1a3e importante, inclusi între cadrul legislati +i sistemul de punere înaplicare a acestuia, regresul ce domină perioada //5l/// este re1ultatul lipsei unei strategii +i aunui program coerent, care, chiar într5o concepţie de orientare pur liberală ar fi trebuit săcompense1e efectele restructurărilor necesare în scopul consolidării unei economii autentice de piaţă, care să asigure condiţii decente de iaţă cetăţenilor ţării, să aibă capacitatea de a face faţă presiunilor competitie din #niunea !uropeană +i impactul globali1ării. "u toate că în întreaga perioadă s5a înregistrat, an de an o cre+tere a eficienţei actiităţiieconomice determinată de modificarea structurilor de proprietate +i de măsurile de reformă lanielul ramurilor +i a agenţilor economici, pusă în eidenţă de cre+terea ponderii alorii adăugate brute în producţia naţională], regresul economic înregistrat în perioada //?5l//I nu a putut ficompensat prin cre+terile înregistrate în anii //5l//0 iar re1ultatele din perioada //5l/// auînrăutăţit starea economică în comparaţie chiar cu //I 9n planul modificărilor de structură sub aspectul formelor de proprietateeste de menţionat,în special, contribuţia în produsul intern brut a iniţiatiei priate din întreprinderi mici +i mi3locii.9n perioada //?5l//I de1oltarea sectorului priat a fost integral determinată de liberă iniţiatiă,ceea ce a asigurat o cre+tere a contribuţiei acestuia în P7M de la 0CB în //? la I0CB în //I 9nanii //5l//0 ponderea sectorului priat s5a ma3orat p-nă la >C/B, pe de o parte, ca urmare ae)pansiunii sectorului 9@@ +i, pe de altă parte, transferului de capital social din întreprinderile destat către sectorul priat. 9n perioada //5l// prin politica economică aplicată, sectorulîntreprinderilor mici +i mi3locii a fost în bună parte falimentat, scăderea contribuţiei acestuianeput-nd fi, practic, compensată de priati1ările societăţilor comerciale, ponderea sectorului priat răm-n-nd în cei doi ani în 3urul alorii de >B. 9n potenţialul industrial au interenit modificări determinate, în principal, prin închideride întreprinderi, limitări de capacitate, restructurări, retehnologi1ări +i reprofilări la nielmicroeconomic, care nu au schimbat în mod esenţial macrostructura industrială*



9n cadrul celor trei perioade anali1ate re1ultă schimbări oscilante, uneori faorabile +ialteori nefaorabile pentru constituirea unei structuri competitie la e)port sau capabile săreali1e1e produse care să c-+tige competiţia cu bunurile proenite din import. Astfel, dacă în perioada //?5l//0 = după asigurarea condiţiilor de stimulare a creării de noi locuri de muncă prin spri3inirea întreprin1ătorilor priaţi = s5a oprit total sau parţial o serie de capacităţi de

producţiei care erau ineficiente din punct de edere al consumurilor materiale +i energetice, în perioada //5l/// s5au operat închideri „comandate” ale multor societăţi comerciale fără a ţineseama de perspectiele de iabilitate, a3ung-ndu5se la de1industriali1ări grae în ramuri +isubramuri industriale, prin lichidarea cu totul ne3ustificată a unor agenţi economici. Pe acestfond, se e)plică amplificarea bloca3ului economic +i financiar +i mai ales eoluţia productiităţiimuncii pe salariat. Astfel, după scăderea productiităţii de CBîn anii //?5l//I a urmat ocre+tere de >IB în perioada //5l//0 9n perioada //5l// productiitatea muncii pe salariatîn industrie a scă1ut cu circa B, ceea ce demonstrea1ă ineficienţa restructurării industriale promoate dupăanul //0 &eclinul industrial înregistrat nu numai cantitati, ci +i pe planul general al calităţii produselor +i competitiităţii acestora a fost acompaniat de o politică comercială, marcată, pe deo parte, de incoerenţă +i de1articulare cu celelalte actiităţi din economie +i, pe de altă parte, deilu1ia unor re1olărieficiente prin liberali1ări totale, chiar +i în ramurile în care ţările de1oltateleinfluenţea1ă prin interenţia directă a statului, inclusi prin acordurile comercialeinternaţionale. "a urmare, an de an, s5au înregistrat deficite ale balanţei comerciale de bunuri, cu toate căîn perioada de cre+tere economică e)portul a sporit de la CC mld. &olari ://I; la mld. &olari://0;, stabili1-ndu5se în anii următori la alori sub > mld. &olari. 7mediat după // c-nd balanţa comercială a aut un e)cedent, calculat în dolari, la peste> mld. &olari, a început o dilatare e)agerată a importurilor, fără stimularea corespun1ătoare a producţiei de e)port +i a e)porturilor, la care s5a adăugat lipsa preocupării pentru calitateae)ecuţiei +i competitiitatea produselor. 9n acela+i timp, comerţul internaţional cu sericii,cealaltă componentă a relaţiilor economice e)terne, cu toate că deţine o pondere redusă, acontribuit cu deficite mari :? = mld. &olari;, care s5au însumat la deficitul comercial. 9ntreagaperioadă s5a caracteri1at printr5o penurie importantă de resurse financiare interne:economii, amortismente, acumulări de capital din profituri +i priati1ări; +i e)terne :inestiţiidirecte, inestiţii de portofoliu, credite e)terne;. Fotodată, cu unelee)cepţii, mai frecenteînperioada //5l//0 a aut loc risipă de resurse+i diri3ări ne3ustificate către consum în loc deinestiţiiO la fel, puţin au fost stimulate inestiţiile directe, uneori chiar obstrucţionate,a+tept-ndu5se inestiţiilede portofoliu, de multe ori fără efect pentru îmbunătăţirea stăriieconomice. &ecorelările înregistrate între resursele financiare interne +i e)terne, între inestiţiilee)terne +i creditele e)terne, disfuncţiile relaţiilor comerciale e)terne, e)tinderea graă aeconomiesubterane, lipsa de credibilitate a societăţii rom-ne+ti pentru e)terior, instabilitatea cursuriloralutare de schimb etc. au dus la o eoluţie a datoriei e)terne, care 5dacă nu ridică probleme din punct de edere al dimensiunii sale raportate la produsul intern brut 5 creea1ă dificultăţi înachitarea ratelor +i dob-n1ilor, în principal, ca urmare a e)portului deosebit de scă1ut încomparaţie cu potenţialul economiei +i a menţinerii unui risc de ţară ridicat. 8 ţară în curs dede1oltare, aflată în tran1iţie de la economia centrali1ată la cea de piaţă, cum este om-nia, carea fost neoită de noua con3unctură internaţională, caracteri1ată prin procesul de globali1areeconomică, să5+i liberali1e1e politică comercială, nu poate să5+i construiască o democraţie solidă, ba1ată pe o economie concurenţială, iabilă, care presupune moderni1area infrastructuriloreconomico5sociale, dec-t prin apelul la finanţarea e)ternă, generatoare de datorie publică e)ternă.



!senţial în acest conte)t, este ca împrumuturile e)terne contractate +i utili1ate să fiedestinate de1oltării +i moderni1ării economiei +i infrastructurii sericiilor publice :+i nuconsumului;, pentru că astfel se creea1ă potenţialul pentru reali1area unei cre+teri economicedurabile, sporirea producţiei naţionale pentru satisfacerea neoilor de consum +i de inestiţii aleţării, diminu-ndu5se, astfel, importurile +i ma3or-ndu5se e)porturile din care se procură resursele

pentru onorarea ritmică a sericiului datoriei publice. 9n conclu1ie, datoria publică e)ternă anga3ată a om-niei nu este mare în pre1ent, raportatla potenţialul economic +i uman al ţării, ci, pe de o parte, ea a fost concreti1ată în credite în maremăsură risipite pentru consum de Guernele oman5$tolo3an, iar, pe de altă parte, comparati cusericiul datoriei acumulat, Guernele "iorbea +i Vasile nu au mai dispus de credibilitateae)ternă necesară atragerii unui olum corespun1ător de resurse e)terne pentru de1oltarea +imoderni1area ţării. At-ta timp c-t momentul „decembrie //” a surprins om-nia într5o situaţie derăm-nere în urmă din punct de edere al nielului tehnologic +i al infrastructurilor economice:drumuri, căi feroiare, porturi, aeroporturi, comunicaţii etc.; +i sociale :din înăţăm-nt, îngri3ireasănătăţii, apărare naţională, ordine publică, asistenţă socială etc.;, apelul la împrumuturi e)terne pentru de1oltarea +i moderni1area ţării era +i este strict necesar. Aceasta cu at-t mai mult, cu c-t, prin desfiinţarea "A! +i prin liberali1area comerţului internaţional, măsură la care a aderat +iom-nia, ţara noastră a pierdut peste C>B din pieţele e)terne tradiţionale +i, ca urmare, aînregistrat o reducere substanţială a e)porturilor +i a încasărilor alutare, care puteau fi parţialcompensate numai prin anga3area de împrumuturi e)terne pentru de1oltare. $pre deosebire de om-nia, care în // din raţiuni politico5ldeologice ale lui "eau+escu,nu mai aea, practic, datorie e)ternă, dar înregistra răm-neri în urmă ale tehnologiilor defabricaţie, în acela+i an Polonia aea o datorie publică e)ternă de C??? mil. dolari, iar #ngariade I?C?? mil. dolari. Meneficiind de asemenea surse e)terne deosebit de substanţiale, precum +ide „cadouri” ulterioare de la creditorii străini :reduceri +i ree+alonări ale datoriei e)terne; acesteţări +i5au putut moderni1a în mod substanţial întreprinderile +i susţine un niel de trai mai ridicatdec-t în ţara noastră. om-nia, ca orice ţară în curs de de1oltare +i în tran1iţie către economia de piaţă, areneoie, în mod obiecti, de acces la o finanţare e)ternă consistentă, la costuri conenabile, pentrua complini efortul propriu dereformă +i a da încredere cetăţenilor în irtuţile mecanismelor pieţei+i ale democraţiei. Alături de finanţarea e)ternă un alt element ital în de1oltarea economieirom-ne+ti îl repre1intă nielul inestiţiilor străine. 2i din acest punct de edere cifrele aratăcredibilitatea superioară de care s5a bucurat om-nia în perioada //5l//0 comparati cuguernările anterioare +i cele care au urmat anului //0 !oluţia inestiţiilor străine în om-nia în perioada //?5l///* Anul"apital inestit@edia anuală pe guernări @il. #$&5mil. #$& oman $tolo3an ///0Văcăroiu //>I0C >0/ //C>"iorbea5Vasile ///I?:proiecţie;?I $ursă* "omisia (aţională de $tatistică. Atragerea inestiţiilor străine +i a creditelor e)terne trebuie să constituie o constantă aacţiunii oricărui guern rom-nesc, pentru că răspunde pe deplin interesului naţional, obligaţiaautorităţilor fiind aceea de a milita în mod ferm +i profesionist, cu toate forţele, în scopul de aconinge comunitatea internaţională asupra necesităţii obiectie a finanţării e)terne a ţării,condiţie indispensabilă pentru construirea unei economii de piaţă performante +i pentruconsolidarea democraţiei în om-nia.



C@o+tenirea trecutului +i poara pre1entului. $istemul administrati de comandă, care a funcţionat în ţările cu un model soietic deorgani1are, nu punea accentul pe ma)imi1area profitului factorului economic, ci pe ma)imi1areautilităţii elitei politice centrale, pe reconfirmarea permanentă a controlului său absolut asupra

societăţii. <ormulări de credinţă precum „legile socialiste de de1oltare”, „legea planificării +i ade1oltării proporţionale a economiei naţionale”, centrali1area deci1iilor au făcut ca alocareafondurilor unităţilor economice să nu ţină cont de realitatea cost5beneficii, ci de ma)imi1area profitului politic al elitei centrale +i al mandarinilor ei. 7ndustria, agricultură +i sericiilefuncţionau ca o întreprindere naţională unică, controlată prin deci1ii formulate la niel central.Pentru a da un e)emplu, poate nu cel mai releant, industria mass media, aparent neimplicată îneconomia de esenţă a ţării, era controlată de la alocarea resurselor de h-rtie +i curent electric, p-nă la distribuţie +i numărul personalului anga3at. Fira3ul nu era în funcţie de cererea publicului,ci de directiele partidului +i „frontului” său cultural +i ideologic. 9n cele din urmă, era orba de un model teoretic de organi1are economică perceput căideal, prin care tendinţele pieţei naţionale erau orientate spre concentrare +i masificare, aceasta +iîn condiţiile în care monopolul statului5partid era total. &acă nu altcea, atunci această giganticăîntreprindere crea ilu1ia unui control total = dar nu +i eficient = asupra producţiei, de1oltării +iforţei de muncă :@illerO ;. esponsabilitatea managerială a unităţilor economice pentru programe de inestiţie, producţie +i e)perti1ă tehnologică era înlocuită de deci1iile centrali1ate.9n schimb, unităţile acestea +tiau că sunt prote3ate de subsidiile bugetare sau alte priilegiimateriale ori legale în preenirea sau repararea disfuncţionalităţilor ce intereneau ca urmare aunor slabe performanţe la e)porturi sau la productiitate. 9n mod eident, deci1iile alocatieaeau un caracter ineitabil oluntarist = în funcţie de comandamentele ideologice = +i, din punctul de edere al raţionalităţii economice +i accesului pe piaţa mondială, erau adeseori gre+ite.Preţurile produselor, bunurilor de larg consum +i al sericiilor erau stabilite în general în funcţiede interesele industriali1ării = marea obsesie a regimului comunist. &in acest moti, s5a negli3atfaptul că economiile capitalismului t-r1iu intrau într5un alt stadiu, al diersificării +i preeminenţeisericiilor, al perfectării modalităţilor de schimb simbolice,productiitatea în 8ccident căut-ndsă5+i regle1e preţul în funcţie de cantitatea de „inteligenţă” pe unitatea de produs +i nu numai peforţa brută consumată. !ra acesta efectul imediat al reoluţiei informatice, al noilor descoperirihi5tech, faţă de care ţara noastră, din păcate, se afla la periferie. Aceea+i tendinţă s5a remarcat în agricultură, unde defectuoase erau nu măsurile dede1oltare intensiă +i de industriali1are, de irigare +i de chimi1are pe scară largă, c-t acelea+iconstr-ngeri bugetare +i scăderea capacităţii de muncă eficientă :dacă este să rememorăm „clacasocialistă” prin care recoltele erau str-nse cu elei, studenţi, militari +i muncitori;. Administrareaeficientă a cooperatielor de producţie = în co-r+itoare parte datoare la stat = +i a unei bune părţia fermelor de stat era într5adeăr un co+mar +i datorită preţurilor mici la e)porturi, percepute înideea obţinerii alutei cu orice preţ pentru achitarea datoriei e)terne. @oneda aea o mică aloare intrinsecă de schimb, nu era conertibilă, în sensul că oanume cantitate de monedă nu aea o aloare predictibilă în termeni de cantitate de bunuri +isericii ce puteau fi cumpărate. Preţurile fi)e nu e)primau realitatea cererii +i ofertei, de aceea sea fi de1oltat +i o „piaţă paralelă”, mai neagră sau mai gri. $alariile nu e)primau realitateamuncii, în general erau uniformi1ate +i nu înlesneau performanţa +i concurenţa po1itiă. &in aceste motie, este greu de contra1is anali1a întreprinsă de %ipton +i $achs :%ipton,sachsO //;, care constatau că principala plagă a economiilor socialiste era generată de insaţiabilelecereri de inestiţii, în funcţie de plan. Aceea+i obsesie a aut5o +i (icolae "eau+escu, care a



impus alocarea pentru de1oltare a B din P(M, fapt care a de1echilibrat +i mai mult economia+i a afectat indiscutabil bunurile de consum pentru populaţie, cre-nd +i tensiunile ce or culminacu reolta populară. &eci1iile în orb ale autorităţilor politice, de a opera politici de inestiţii, augenerat haos în industrie +i în funcţionarea circuitului financiar +i al preţurilor, ulterioare căderiiacestor autorităţi. Aici interine această problemă de3a miti1ată a „mo+tenirii”, pe care guernele

au încercat să o atenue1e, iar politicienii să o folosească propagandistic. 8ricum, din cau1a rutineieconomiei socialiste, reformele au început greu, trebuia să se ţină cont de distorsionarea structurii producţiei = prin căderea sistemului planificat +i a "A!5ului = c-t +i de ineficienţa politicilorinestiţionale anterioare. &in păcate, programele de macrostabili1are au decurs greu +i nu aureu+it în totalitate = dacă ne referim la cele cinci programe de macrostabili1are anali1ate de osumă de teoreticieni +i de personalităţi ale ieţii publice. Acela+i Eeffrey $achs, profesor la Yarard +i unul din principalii arti1ani ai planului dereformă pentrufostele ţări comuniste, stabilea, în //? strategia procesului ce a fi cunoscutulterior sub sintagmă, tran1iţie „. $achs enumeră criteriile ce ar asigura, în i1iunea sa, succesul procesului de transformare* desfiinţarea "A!, adoptarea de către fostele state comuniste a unuimod capitalist de organi1are socială, stabilirea unei relaţii de tip centru5periferie între 8ccident +i!uropa de !st, începerea procesului de transformare doar cu unele state 5 cele cu, guernărifaorabile” 5 constr-ngeri pentru guernele necooperante, cre+terea flu)ului comercial între!uropa de !st +i #niunea !uropeană +i, în fine, acceptarea celor mai merituoase state din 1onă în#!, ca supremă răsplată pentru eforturile depuse. :Pentru o priire e)haustiă asupra subiectuluie1i studiul lui Peter GoLan, Feoria neoliberală +i aplicarea ei în !uropa de !st „, înreista,$ocietate ^ "ultura”, nr.J//0 pp.I5C +i CJ//0 pp.I05CI; !)plicaţia nu trebuie căutată doarîn ina celor care au reali1at aceste planuri = acu1aţi de obsesii economice cu i1 post5socialist = ci+i în faptul că economia mondială se găsea într5o perioadă de încetinire a ritmurilor cre+terii, pel-ngă faptul că s5au instituit categorii pentru ţările foste comuniste, spri3inul pentru ceiconsideraţi „premianţi” fiind substanţial mai mare dec-t pentru om-nia. "u acest lucru s5auconfruntat guernările de după //? la care s5a adăugat instabilitatea structurală +i incipientamecanismelor instituţionale. CC Mătălia conceptelor de de1oltare „9n ciuda agitaţiei +i 1gomotului, nici o idee nouă nu arăsărit în !uropa de !st.”, îl citea1ă alf &ahrendorf pe <racois <uret în cartea sa „eflecţiiasupra reoluţiei din !uropa”. 2i, cu toate acestea !stul a fost initat să se a+e1e cuminte în salade a+teptare pentru trenul integrării, pentru ca mai apoi să i se spună că trenul nu mai opre+te, bachiar a trecut de cea timp, a+a că, toţi cei care or să5l prindă să facă bine să alerge după el. 9n esenţă, în contemporaneitate s5au impus trei concepte riale care au intenţionat să ofereeconomiei principii ordonatoare :lucru alabil +i pentru de1baterile pe marginea iitoruluieconomiei rom-ne+ti;* moderni1area, cre+terea economică +i de1oltarea economică, principiicare sunt uniersal alabile :AmdtO >;, fiecare dintre acestea structur-nd un set de probleme,măsuri, sugestii +i puncte de conergenţă priind politicile economice ale unui stat. &acă unele grupuri de reflecţie cu un statut mai discret în politica rom-nească = cum esteGrupul #n Viitor pentru om-nia 5 au insistat mai mult pe moderni1are, pe neoia demoderni1are a societăţii rom-ne+ti în ansamblul ei din care să decurgă +i moderni1areaeconomică, credem că ideea de de1oltare economică este cu mult mai releantă, cel puţin pentrusituaţia în care ne aflăm. Aceasta +i în condiţiile în care +i noţiunea de cre+tere economică = saurelansare, în ca1ul specific al om-niei = îi poate fi subsumată. (u trebuie uitat că în priinţade1oltării economice ca obiecti politic ma3or s5au pus de acord toate partidele releante,nuanţele +i deosebirile interenind în ceea ce prie+te termenele +i căile de reali1are, dar +i



re1ultatele obţinute concret în timpul guernărilor. 9n aceia+i măsură, e)istă +i acordul cu priirela faptul că proprietatea este o regulă a modelului economic în care rem să ne integrăm, ceea cenu înseamnă că sistemul de piaţă trebuie sacrali1at, în defaoarea dimensiunii sociale. &upă al &oilea ă1boi @ondial de1oltarea economică a deenit obiecti politic standardîn mai toate democraţiile liberale, fiind interpretată mai mult sau mai puţin sinonim cu cre+terea

economică. $igur, e)istă numeroase căi de a înţelege de1oltarea economică, iar aici consensul serisipe+te, funcţie de modul cum este concepută ideea, în funcţie de orientarea politică, de o anumei1iune despre destinul umanităţii. 9ntr5un moment sau altul s5au oferit e)plicaţii ale de1oltării prin ariante cum ar fi* cre+terea nielului de trai, enitul pe cap de locuitor, industriali1area,cre+terea producţiei, cre+tere economică a-nd ca pandant distribuţia echitabilă, eliminareasărăciei, satisfacerea necesităţilor fundamentale = educaţie, sănătate, hrană = independenţaeconomică etc. <iecare din aceste ariante a presupus +i a +i elaborat un set de probleme +iinstituţii specifice, după cum promotorii acestor ariante au reu+it sau nu să preia +i controluldeci1iilor care să permită îndeplinirea lor. 9n ceea ce prie+te conceptul de de1oltare economică, relaţionat cu ideea de progresmultidimensional, s5au pronunţat, în ultimele decenii, o serie de personalităţi, organi1aţii =releant este e)emplul 8rgani1aţiei (aţiunilor #nite = precum +i economi+ti renumiţi ca @yrdal,Prebis6h, %eLis etc. "are erau înclinaţi a prii de1oltarea ca pe un fenomen pur economic,asum-nd5o e)clusi cre+terii economice. &in acest moti de1oltarea a fost considerată o problemă strict economică, pier1-ndu5se din edere dimensiunea socială a acesteia +i implicaţiilemult mai largi pentru societate. 9ntre anii />?5l/? de1oltarea era sinonimă cu cre+tereaeconomică. !ra perioada celor, ? de ani glorio+iQ, c-nd cre+terea economică părea fără sf-r+it.&upă cri1a petrolului, ruperea dolarului de etalonul aur, perioada de instabilitate economică ce aurmat, dublată de cre+terea +oma3ului, conceptul de de1oltare nu a mai primit o conotaţie stricteconomică, ci +i5a îmbogăţit înţelesul cu sensuri noi. $e orbe+te astă1i de de1oltare umană 58(# scoţ-nd chiar un raport anual în care măsoară ţările după indicatorul de1oltării umane 5sau de de1oltare durabilă, ce ia în considerare aspectele ecologice. %a nielul anilor de începutai închegării teoriilor de1oltării s5au făcut +i unele identificări de genul de1oltare _industriali1are, de1oltare _ cre+terea bunăstării materiale a populaţiei, de1oltare _ cre+terea permanentă a enitului pe cap de locuitor +.a.m.d. $amuel P. Yuntington define+te de1oltareaeconomică ca o cre+tere a actiităţii economice totale +i a productiităţii unei societăţi, put-nd fimăsurată de produsul naţional brut pe cap de locuitor, de nielul de industriali1are +i de nielul bunăstare indiidual, toate e)primate prin indicatori cum ar fi speranţa de iaţă, raţia calorică,numărul de spitale +i de doctori, etc. !l subsumea1ă cre+terea economică conceptului mult mailarg de moderni1are. &e1oltarea economică poate satisface aspiraţiile grupurilor sociale aflate înascensiune dar în acela+i timp ea produce o destabili1are a organi1ării tradiţionale a unei societăţi,inegalităţi sociale, restr-nge consumul în ederea stimulării inestiţiilor, prooacă o concurenţăaspră între grupurile sociale pentru redistribuirea resurselor în cadrul statului. :Yuntington, ///O5>; Freptat, funcţie de marile +coli de g-ndire economică +i politică :liberală, conseratoare,social5democrată etc.; conceptul de de1oltare a fi surprins din alte perspectie, din care suntmai importante trei astfel de abordări* o categorie centrată pe capitalul fi1ic, alta pe comerţulinternaţional +i o a treia centrată pe capitalul uman. $e poate obsera cum abordarea acestuiconcept a deenit din ce în ce mai pluralistă +i mai largă, inclu1-nd nu numai factori economici,ci +i sociali. 9n i1iunea modernă a social5democraţiei, a)ată pe posibilitatea acordării fiinţeiumane a suficiente mi3loace prin care democraţia să deină într5un înalt grad participatiă,capitalul social este priit ca semnificati, multidimensional +i capabil de a contribui la reali1areaunei lumi dacă nu perfecte, cel puţin mai echitabile.



C> !ducaţia +i economia „"red că obligaţia comunităţii faţă de educaţie este obligaţia sa moralăsupremă” Eohn &eLey. #na dintre cele mai grae erori ale ultimilor ani re1idă în negli3area iresponsabilă a

formării capitalului uman. $igur, capitalul fi1ic este important dar, în lipsa capitalului uman nu se poate orbi de de1oltare +i, mai cu seamă, de de1oltare durabilă. om-nia are o neoie presantă de capital +i de inestiţii, dar are neoie, mai ales, de tehnicieni +i de administratoricompetenţi, de e)perti1e tehnologice compatibile cu cele operaţionali1ate în 8ccident. "hiar dacă puterea conferită de structura de cunoa+tere a unui stat este difu1ă +i necuantificabilă, spredeosebire de puterea conferită de apărare, producţie sau finanţe, ea nu este mai puţin importantă.Puterea se transferă de la, cei bogaţi în capital „la cei, bogaţi în informaţii”, iar diferenţa întrenaţiuni se face în procenta3ul din populaţie absolentă de înăţăm-nt superior. :$tr-ngeO //; Problema pe care Y. X. $inger o punea la 8(# în /0 +i anume nu cum putem creaauţie, ci cum putea crea capacitatea de a crea auţie.5 $au cum spune obert eich, Principalaauţie a unei naţiuni a consta din priceperea +i ingenio1itatea cetăţenilor săiQ :eichO //;răm-ne deschisă pentru noi rom-nii, chiar dacă aceasta presupune acum neoia de a operamodificări în structurile mentale, de a crea apetenţa, dar +i cadrul pentru cre+terea mobilităţiisociale +i economice, în consonanţă cu ceea ce se înt-mplă în lumea capitalismului t-r1iu. &acă p-nă în urmă cu c-tea decenii capitalul uman era, încă, considerat un `factor re1idual” înschemele econometrice, treptat s5a impus ideea că acesta, în fapt, poate e)plica cre+terea productiităţii la fel de bine că factorul muncă +i factorul capital. Astfel, s5a descoperit căinestirea în factorul uman are o influenţă decisiă în cre+terea economică, `iar cheia inestiţiilorîn capitalul uman este educaţia”. :$chult1O /0; 8dată descoperit acest lucru, a apărut unfenomen care ne este +i nouă cunoscut* e)odul inteligenţelor. 7ntenţionat sau nu, e)plicit sau tacit,unele centre economice au atras +i atrag capitalul uman, cre-nd o disfuncţionalitate de distribuţiea acestuia pe arii geografice. &in acest moti, a trebuisă g-ndim, într5un timp nu foarte lung, o politică clară, concisă +i eficientă, nu doar declaratiă, pentru crearea +i menţinerea = prin oferteatractie 5 capitalului uman în beneficiul propriei noastre ţări. $igur, nu trebuie să uităm că +icapitalul uman este direct dependent de actuala structură a economiei +i, sub acest aspect,anumite lucruri se pot e)plica. Frebuie să se ţină cont că o planificare rigidă, mecanică, a capitalului uman, conform unor scheme abstracte, este suficient de dificilă fără a ţine cont de structura ocupării forţei de muncă în pre1ent +i în perspectiă, de posibilităţile oferite de reconersia profesională, de posibilitatea pecare o mai auanumite categorii socio5profesionale de a se mai integra într5un flu) e)trem demobil, ce presupune schimbarea relati rapidă a locului de muncă. &e1oltarea acestei capacităţide adaptabilitate la un mediu în tran1ienţă este una dintre problemele presante la care modeleleeducaţionale occidentale caută să răspundă. 9năţăm-ntul modern trebuie să răspundă unorcerinţe pe care le impune o piaţă a muncii în perpetuă schimbare* să stimule1e la elei capacitateade abstracti1are a problemelor, să5l a3ute să5+i sistemati1e1e informaţiile primite, să le de1oltespiritul de colaborare, să nu se rupă de cercetare5aplicare +i, nu în ultimul r-nd, să se desfă+oarecontinuu, pe toată perioada actiă a unui indiid. 2i în om-nia, această problemă, î+i caută răspunsurile cele mai pertinente, dar la noi, dinnefericire, penuria materială +i lipsurile enite pe fondul scăderii de ansamblu a economiei dinultimii ani, au făcut ca marginali1area să „mu+te” ad-nc din posibilităţile de educaţie pentru osemnificatiă parte a populaţiei, reapăr-nd riscul unui indice relati mare de analfabetism, încomparaţie cu standardele !uropei. 9n momentul de faţă, sistemul de înăţăm-nt din om-nia se



află într5o graă dificultate. Alocaţiile bugetare total insuficiente din ultimii ani au determinat odrastică diminuare a salariilor reale ale cadrelor didactice, au nemulţumit eleii +i studenţii prinnerespectarea preederilor din legea înăţăm-ntului, au pus +colile +i uniersităţile în situaţia de anu5+i mai putea acoperi cheltuielile curente de întreţinere. $tarea de anarhie +i haos dinînăţăm-nt se află într5o str-nsă legătură cu declinul de ansamblu al economiei naţionale

înregistrat în ultimii ani +i care a condus, printre altele, la marginali1area socială uneiimportante părţi a tineretului, prin scăderea dramatică a nielului pregătirii +i al instrucţiei+colare, concomitent cu riscul cresc-nd al abandonului +colar +i al analfabetismului. !ste de neacceptat ca, în timp ce ţările #niunii !uropene consideră educaţia ca o prioritatea politicilor lor de guernare, ţara noastră, aflată în faţa importantului e)amen al integrăriieuropene, să ignore sau să subestime1e educaţia, de care are itală neoie pentru pregătireacompetenţelor necesare înfăptuirii unei reforme profunde a economiei +i a societăţii rom-ne+ti. (u se a putea orbi în om-nia în nici un fel desprecre+tere economică +i progres social dacă afi în continuare subestimată sau de5a dreptul ignorată inestiţia în capitalul uman. 9năţăm-ntuleste locul în care se proiectea1ă iitorul identităţii naţionale în perspectia europeană +iinternaţională, dar +i cel în care se acumulea1ă aloroasele tradiţii ale neamului. 9năţăm-ntului îireine responsabilitatea de a asigura societăţii competenţele profesionale de care are neoie, pentru susţinere +i de1oltare +i de a asigura nielul de cultură al cetăţenilor ei. 9n om-nia, despre sistemul de înăţăm-nt de p-nă în //? se pot, în principal, subliniaurmătoarele caracteristici* de tip european prin niel, prin gradul de cuprindere al populaţiei de -rstă +colară, prindurata înăţăm-ntului obligatoriu +i prin e)tinderea înăţăm-ntului pre+colar. proiectat prin structură să asigure pregătirea forţei de muncă într5un cadru e)trem derigid +i cu comandă unică. subfinanţat cronic, iar salariile mici din înăţăm-nt au determinat o aansată deteriorarea ba1ei materiale +i o lipsă de atractiitate faţă de profesiunea de dascăl. condiţionat cinetic de limitări +i constr-ngeri proenite din interior sau mediulîncon3urător corespun1ător unui conte)t politic, ideologic, economic +i social. hipercentrali1at +i hiperierarhi1at. autoritarist +i conserator din neoia supraieţuirii. &upă //? sistemul de înăţăm-nt a fost considerat una dintre priorităţile de reformă.$chimbările de natură legislatiă, instituţională de conţinut +i administratiă au fost determinate prin deci1ii politice, dar influenţate semnificati de inerţia sistemului, de mediul economic +isocial, de eoluţiile politice, de caracteristicile demografice +i ocupaţionale, de eoluţia generală+i locală a ţării. Absenţa unor politici orientate pe termen lung a pus înăţăm-ntul în situaţia de anu aea proiecte de reformă generate de necesităţile sistemului +i a necesarului de forţă demuncă. "a urmare, sistemul de înăţăm-nt nu poate fi reglat de piaţa forţei de muncă pentru că eanu este constituită. 8 strategie pe termen mediu +i lung a de1oltării +i moderni1ării economico5sociale aom-niei repre1intă elementele de susţinere +i argumentare a reformei din înăţăm-nt. &e aceea,în orice strategie,factorul uman are o influenţă decisiă în cre+terea economică, iar cheiainestiţiei în capitalul uman este educaţia. "onstruirea unei politici naţionale coerente îndomeniul educaţiei, în care să fie antrenaţi actorii politici, actorii sociali +i instituţiile implicatedirect este nu numai absolut necesară, dar +i un semn de moderni1are al oricărei guernări.Problematica înăţăm-ntului este, de altfel, o preocupare importantă nu numai pentru actoriisistemului :elei, studenţi, cadre didactice; ci +i pentru părinţi, cercetători în +tiinţele educaţiei,



manageri sociali, organi1aţii non 5 guernamentale, sindicate, oameni politici, mass 5 media. #nînăţăm-nt democratic, necesar om-niei trebuie să asigure societăţii oamenii secolului următor. 9ntre coordonatele continuităţii, inoării, modernităţii +i integrării europene, înăţăm-ntulrom-nesc trebuie să5+i croiască drumul dreptal identităţii sale în raport cu cerinţele sociale +i cu propria sa menire.

9ncep-nd cu //? sistemul de înăţăm-nt a fost supus unor schimbări structurale +ifuncţionale +i nu +i5a pierdut rolul strategic pentru eoluţia iitoare a societăţii rom-ne+ti.!oluţia sistemului a fost diferită în cele două componente* înăţăm-ntul preuniersitar +iuniersitar. eforma abordată în perioada //5l//0 pentru înăţăm-ntul preuniersitar a cuprinsurmătoarele priorităţi* actuali1area +i moderni1area în conţinut educaţiei, la nielul programelor +colare, almanualelor, al sistemului de ealuare +i e)aminare. reorgani1area sistemului de formare +i perfecţionare a cadrelor didactice. restructurarea înăţăm-ntului secundar profesional 5 ocaţional, din perspectiaeliminării speciali1ărilor înguste +i a introducerii standardelor ocupaţionale. crearea unei noi pieţe a manualelor +colare +i înlăturarea monopolului de producere aacestora. descentrali1area progresiă a mecanismului de finanţare +i administrare a instituţiilor +iunităţilor de înăţăm-nt prin delegare parţială +i treptată a competenţelor către inspectoratele+colare, +coli +i "asele "orpului &idactic. crearea +i funcţionarea mecanismului de ealuare +i acreditare a instituţiilor deînăţăm-nt public +i particular. de1oltarea resurselor financiare alocate îmbunătăţirii condiţiilor de instruire, ridicareanielului inestiţiilor destinate construcţiilor +colare +i dotării cu material didactic. 8biectiele restructurării au fost susţinute at-t din alocaţiile bugetare, c-t +i din fondurie)terne nerambursabile :din programele Phare; sau din împrumuturi de la Manca @ondială.@odelul urmărit prin reforma instituţională +i legislatiă a fost cel al înăţăm-ntului est 5european adaptat la tradiţiile +i situaţia de tran1iţie în care se află om-nia. #nul dintreobiectiele semnificatie pentru @inisterul 9năţăm-ntului de după //I a fost elaborarea %egiiînăţăm-ntului, ca lege organică +i moment de referinţă pentru sistemul educaţiei naţionale.&intre opţiunile clar stipulate în noua lege acceptată prin ot, cu e)cepţia #&@, de toate partidele parlamentare, se pot menţiona* Zdefinirea educaţiei ca prioritate naţionalăO Zdefinirea idealului educati ca element unificator care să oriente1e ansamblul alorilorfundamentale ale educaţiei din societatea rom-neascăO Zde1oltarea societăţii ciile cu impact asupra procesului educati paralel cu introducereaunor elemente de protecţie socialăO Zdeterminarea clară a educaţiei +i înăţăm-ntului de imi)tiunea factorului ideologic +i politicO Zgarantarea dreptului de acces +i egalităţii +anselor pentru toate categoriile sociale, etnice,culturale sau lingistice. %egea înăţăm-ntului promulgată în IC iulie //> respecta toate acordurile +idocumentele internaţionale semnate de om-nia, referitoare la problematica respectăriidrepturilor omului, precum +i anga3amentele asumate în domeniul dimensiunii umane a 8$"!.Acest act normati a repre1entat un punct nodal al reformei, care a conferit legitimitate +icoerenţă sistemului de reglementare a funcţionării înăţăm-ntului. &efinirea sistemului de



înăţăm-nt ca prioritate naţională aea acoperire în susţinerea financiară prin alocarea a CB din produsul intern brut aflat în ascensiune. Procesul declan+at prin intrarea în igoare, la februarie //> a Acordului de Asociereala #niunea !uropeană, deschiderea către om-nia, conform Protocolului Adiţional de Acord, aunor programe de colaborare specifice statelormembre, a repre1entat un element esenţial de

pregătire a om-niei pentru calitatea de membru al #niunii. Pentru sistemul de înăţăm-nt procesul de sociali1are a lui „homoeuropeaus” a însemnat demararea compatibili1ării la nielulsistemelor de înăţăm-nt europene, echialarea studiilor +i mobilitatea eleilor, studenţilor +icadrelor didactice. Proiectul de reformă a înăţăm-ntului preuniersitar, demarat în colaborare cu Manca@ondială, a condus la restructurarea curriculei încep-nd cu înăţăm-ntul primar, la introducereamanualelor alternatie, de asemenea pentru ciclul primar, la pregătirea inspectorilor pentruabordarea noilor programe, la elaborarea unor ghiduri metodologice pentru ealuare +i e)aminare+i la elaborarea standardelor ocupaţionale. eforma înăţăm-ntului, profesional +i tehnic s5ademarat prin programul Phare 5 V!F semnat prin @emorandum cu "omunitatea !uropeană princare s5a anga3at o restructurare la nielul standardelor din ţările europene, pun-ndu5se ba1ele unuimodel de înăţăm-nt profesional 5 tehnic fle)ibil, cu mobilitate ocupaţională +i grad crescut deadaptabilitate a absolenţilor la eoluţia tehnică +i tehnologică de -rf. &e asemenea, încep-nd cu//> om-nia participă la programele europene %eonardo da Vinci +i $ocrates, programe decolaborare în pregătirea profesională. 9ncep-nd cu anul //0 echipa de la conducerea @!( a considerat că prima prioritate areformei o repre1intă obiectiul politic formulat pentru înăţăm-nt de #&@. "a urmare, promoarea modificării legii înăţăm-ntului prin 8rdonanţa 0 a fost de natură să abată preocupările @!( de la procesul de reformare a sistemului de înăţăm-nt pe toată durata anului// 9ncep-nd cu // prin schimbarea echipei de conducere a @!(, s5a schimbat +i filo1ofiareformei. Practic, s5au continuat programele începute în anii //> 5 //0 în care, fără o pregătirecorespun1ătoare, au fost demarate simultan schimbări în ceea ce prie+te "urriculumul, structuraanului de înăţăm-nt, anumite manuale, forma e)amenelor de capacitatebacalaureat +i licenţă. Preocuparea esenţială a fost legată de promoarea prin mass media a acţiunilor @!( prinnumeroase ordine ale ministrului:în pre1ent sunt peste 0???;, ignor-ndu5se faptul că, pentruaplicarea măsurilor preconi1ate, era necesară+i o pregătirecorespun1ătoare. &e altfel, desconsiderarea cadrelor didactice re1ultă +i din lipsă de preocupare pentruîmbunătăţirea salari1ării acestora, de+inecesitatea „măririi substanţiale a salariilor dinînăţăm-nt”a fost recunoscută public de conducerea ministerului. !forturile reale de susţinere nus5au înregistrat, fapt argumentat +i de insistenţa cu care s5aaccentuat necesitatea raţionali1ării"urricumului. &e altfel +i în „aportul @!( priind starea sistemului de înăţăm-nt, direcţiile +i priorităţile de de1oltare a înăţăm-ntului :// 5 ///; la capitolul” $alari1area în înăţăm-ntQserecunoa+te căom-nias5a situat printre ţările cu cea mai scă1ută salari1are a personaluluididactic. 9n // +i /// salariile personalului didactic nu au cunoscut ameliorări +i, ca urmare,în eistade statistică din luna noiembrie ///erau pre1entate pe cea mai scă1ută treaptă aeniturilor salariale. Greele repetate +i prelungite ale cadrelor didactice, e)trem de păguboase pentru procesul didactic, repre1intă tocmai consecinţa unei asemenea situaţii. &e+i bugetul @!( nu a fost nici măcar la nielul preă1ut în %egea înăţăm-ntului,conducerea ministerului a promoat o nouă organigramă cu cre+terea semnificatiă a personaluluiales prin „concurs”, pe criterii politice. $ub aspectul „descentrali1ării”@!( a e)celat la capitolul organi1ării de unităţiautonome,agenţii, centre +i oficii naţionale* $ericiul (aţional de !aluare +i !)aminare, 8ficiul



(aţional al Murselor de $tudii în $trăinătate, "entrul (aţional de ecunoa+tere +i !chialare a&iplomelor, Agenţia (aţională a Faberelor +i Furismului 2colar, Agenţia de $pri3in $ocialpentru$tudenţi, "entrul (aţional de &e1oltare a 9năţăm-ntului $uperior +i Fehnic, ale căror atribuţiireeneau, p-nă la înfiinţarea lor, unor sericii speciali1ate ale ministerului. A fost elaborat (oul "urriculum (aţional, apreciat de conducerea ministerului ca

fiind„principala” operă intelectuală a deceniului. $chimbările„ma3ore” trimit în deri1oriu +tiinţeleieţii :biologia, chimia, fi1ica;prin orele total insuficiente ce le5au fost re1erate +i introduc o pondere de ?Bpentru disciplinele opţionale ce nu se poate aplica în condiţiilesubfinanţăriicronice. "ontinuarea editării de manualealternatie a adus nemulţumiri e)primate public, at-t înceea ce prie+te conţinutul unora dintre acestea :istoria, limba rom-nă etc.;, c-t +i în ceea ce prie+te acordarea dreptului de editare. !galitatea +anselor de acces la educaţie este puternic afectată de sărăcie pentru o parteimportantă a populaţiei. 9ntr5o asemenea situaţie, guernarea ar fi trebuit să interină cu politicicare să permită accesul real laeducaţie,pentru a nu cre+te r-ndurileanalfabeţilor. Personalul didactic, populaţia +colară, ba1a materială, structura instituţională +i conte)tuleconomic, politic, social +i ideologic 5 factori determinanţi ai politicilor educaţionale 5 suntobiectiele care ar trebui să guerne1e tendinţele actuale. 8 de1oltare durabilă a om-niei estereali1abilă prin strategii pe termen scurt, mediu +i lung, posibile prin politici concreti1ate punctual, pe elemente de construcţie iabile +i compatibile cu mediul european. "re+tereaaccesului la educaţie este un criteriu fundamental al democrati1ării, este un demers prioritar, posibil +i reali1abil. 7nstituţia +colară, rec-+tig-nd încrederea comunităţii, trebuie să redeasperanţa oamenilor în muncă cinstită +i să determine cre+terea +anselor celui educat pe piaţamuncii. $ărăcia +i polari1area socială, fenomenele sociale cu cea mai intensă propagare după//0 se află într5o relaţie de totală determinare cu înăţăm-ntul. "re+terea surselor financiarealocate educaţiei repre1intă începutul celei mai profitabile inestiţii 5 cea în educaţie. Pe termen scurt, printre obiectie pot fi înscrise* generali1area educaţiei pentru toţiO elaborarea unor proiecte alternatie pentru cei care au abandonat +coala, ca +i pentruadulţii plasaţi aproape de graniţa analfabetismului :analfabeţii funcţionali;O educaţia pre+colară pentru toţi copiiO asigurarea educaţiei pe ba1ă pentru copii cu neoi specialeO reducerea abandonului +colar prin programe de protecţie socială pentru cei defaori1aţiO aplicarea măsurilor de corecţie a actualei reforme, insuficient pregătită +i g-ndită, pentrueliminarea de1echilibrelor sistemului de înăţăm-ntO reorientarea programelor +colare spre necesităţile eleilor +i studenţilor impuse demediu +i iaţă. Pe termen mediu +i lung politicile educaţionale i1ea1ă obiectie care să permităconstruirea +i funcţionarea unor structuri instituţionale fle)ibile de tip european. Foate demersurile politicilor educaţionale cuprind recunoa+terea importanţei sociale acadrelor didactice prin asigurarea unui niel de salari1are corespun1ător +i prin promoareademnităţii la care au dreptul cei de care au depins +i depind e)igenţele pregătirii generaţiilor deieri, de astă1i +i de m-ine. "adrele didactice sunt anga3ate nu numai în formarea indii1ilor, ci ţiîbn formarea ieţii sociale. !i sunt slu3itorii cărora li s5au încredinţat at-t menţinerea ordiniisociale, c-t +i asigurarea unei de1oltări sociale corecte. $igur, indiferent de e)plicaţiile ideologice, educaţia este una dintre temele principale ale politicilor sociale construite în prelungirea oinţei de a prote3a capitalul uman. Ar trebui spus căefectele unei politici orientate spre capitalul uman nu sunt sesi1abile imediat, ci pe perioade care



depă+esc în general durata unui ciclu electoral, ceea ce nu înseamnă că acest gen de politicitrebuie negli3ate sau trecute într5un plan secund. @ai mult, ar trebui să e)iste o anume coordonarea politicilor preconi1ate de partidele importante, fi)-ndu5se ţintele referitoare la capitalul uman ce pot deeni obiectie de prioritate naţională. 9n tot ca1ul, politicile referitoare la capitalul uman nutrebuie să îmbrace forma planificărilor rigide, „inginere+ti”, după cum obserăm, ci pe aceea mai

elastică a stimulentelor, facilităţilor +i a3ustării +i reîmprospătării cadrului instituţional. !ste italsă ie+im dintr5un eritabil cerc icios în care am intrat în ultimii ani = lipsurile materiale auafectat capitalul uman, lipsa de capital uman a creat probleme, care trebuiau re1olate rapid re5orient-nd energiile în defaoarea formării de capital uman, lucru care a creat noi nea3unsuri.Frebuie, de aceea, găsite modalităţile prin care politica naţională în domeniul resurselor umane sădeină coerentă +i reală, cu implicarea actorii politici, sociali +i, în primul r-nd, a instituţiilorresponsabile direct de procesul educaţional, dar +i organi1aţiile ne5guernamentale care au ca preocupare acest domeniu. !ducaţia este metoda fundamentală a progresului +i reformei sociale +i economice. !areconcilia1ă definiti idealurile indiiduale cu cele instituţionale. &atoria noastră de con+tiinţăeste de a ne re5orienta interesul către educaţie +i de a recunoa+te deschis care ne sunt obligaţiile +iresponsabilităţile. $ocietatea, fără oinţa politică, motor al progresului, nu poate con+tienti1afuncţia +colii. (u poate e)ista scop +i iitorîn bunăstare ciili1aţie +i democraţie pentru om-niaîn absenţa unei reforme reale a educaţie, care să nu răm-nă doar un te)t de lege fără iaţă, fărăaplicarea lui în folosul celor pentru care a fost elaborat. C0 !ducaţia +i democraţia. !ducaţia întotdeauna a fost un foarte important factor în eoluţia +i de1oltarea societăţii+i, pentru cea mai mare parte a intelectualităţii rom-ne+ti, s5a situat ca un punct central dede1batere, o de1batere care nu trebuia neapărat ideologi1ată, politi1ată. 9n lucrarea lor, om-nia 5starea de fapt „,consideră că sistemul de înăţăm-nt rom-nesc pune prea mult accentulpememorarea informaţiilor +i pe studiul teoretic în dauna cercetării aplicate. e1ultatul4 !)istenţa adouă lumi paralele :a cărţilor +i a oamenilor reali;, întăre+te elitismul intelectualist, ea1iunea faţăde concret. Produce un impact slab al educaţiei academice în modelarea proceselor care duc spreo democrati1are reală a societăţii.” :Pa+ti, @iroiu, "odiţăO I>;7ată că educaţia este mai multdec-t un loc al unei discuţii, este un element al unei ţinte pe care societatea o dore+te împlinită*de1oltarea economică. (u om anali1a implicaţiile teoriilor cu priire la educaţie în această perioadă în care societatea informaţională, post5lndustrială, cunoa+te +i începuturile unei cri1e aciili1aţiei, o cri1ă de modele, ca efect al standardi1ării +i uniformi1ării e)cesie, impuse deindustriile culturale, ci om surprinde punctual corelaţia educaţie 5 economie 5 de1oltare. "ă educaţia este un constituent fundamental al programelor +i proiectelor politice reiesefie +i numai din importanţa acordată acestui sector în programele electorale ale Pre+edintelui"linton :la al doilea mandat; sau în programul „(eL %abour @anifesto” al Partidului%aburist,manifest care plasa educaţia că prioritatea numărul unu a acestui partid de guernăm-ntîn @area Mritanie. 9n general, partidele de st-nga, centru5st-nga tind să acorde o mai mareimportanţă educaţiei. !)plicaţia ne5o oferă Eohn Henneth Galbraith* Ameliorarea situaţiei socialea oamenilor ine o dată cu educaţia +i doar cu eaO fără educaţie nu e)istă nimic +i singurul recurs plau1ibil este la crimă +i la iolenţă. Poate ar trebui ca de cea mai bună educaţie să beneficie1ecei aflaţi cel mai 3os pe scara socială, pentru că ei au cea mai mare neoie de mi3loace care să le permită acea mi+care ascendentă, acea eadare din ignoranţăQ. :GalbraithO 0; !ducaţia republicană, seculară +i liberă este cea care a asigurat <ranţei, spre e)emplu, ostructurare rapidă a societăţii +i accesul la modernitate. !ducaţia este cea care a introdus



cone)iunea între diferitele stadii ale organi1ării proceselor productie +i creatiitatea :inoaţia;intelectuală. Fot educaţia este cea care consacră, sau ar trebui să consacre, ierarhi1area structurală+i funcţională a societăţii, conform unor modele iabile, eficiente în stabilirea profilului de iitoral unei ţări. !ste, a+adar +i un factor important al mobilităţii sociale, ordonator al ţesutului social,conferind prestigiu +i statut social.

Anali1-nd educaţia în legătură cu procesele tran1iţiei +i cu economia, trebuie să reiterămideea că aceasta, ca prim scop, trebuie să î+i asume rolul de a facilita integrarea într5o societate înschimbare, o societate care implică mobilitatea +i fle)ibilitatea de g-ndire într5o măsură mult maimare dec-t în trecut. $ocietatea informaţională este o realitate la care trebuie că om-nia să seracorde1e. #n model educaţional modern este ital în această perioadă în care procesele de producţie s5au modificat sensibil, deenind din ce în ce mai dependente de noile tehnologii, careînmănunchea1ă informaţia +i comunicaţiile. $ectorul sericiilor, at-t de important în societăţile post5lndustriale, cunoa+te o e)tindere continuă, solicit-nd +i modificări sensibile în sistemuleducaţional, îndeosebi la diferite niele de calificări profesionale, de la palierele de ba1ă, cecalifică pentru sericiile utile în iaţa de 1i cu 1i,p-nă la nielele înalte de calificare, pentrusericiile numite „simbolice”, sericii care solicită abilităţi în organi1area +i coordonareaconceptelor abstracte. @ulte din profesiunile iitoare or solicita într5o mare măsură calităţi personale, motiaţie, entu1iasm, iniţiatiă, abilitatea de a lucra în grupuri ariabile cadimensiune, trăsături mult diferite de cerinţele procesului de producţie de masă, specific stadiuluiindustrial. $chimbările fundamentale inerente noului profil social sunt cele care solicită e)tinderea permanentă a ariei de cunoa+tere, pentru a putea face faţă „cererii de mobilitate” înalte, implicatede schimbările de pe piaţa muncii. &e aceea se pune problema educării permanente, înconsonanţă cu dealori1area periodică a unor actiităţi. !ste eident căo diplomă nu maigarantea1ă pe termen lung o slu3bă stabilă, lucru care trebuie înţeles +i în om-nia de o mare parte a opiniei publice. (oile forme de organi1are a proceselor de producţie solicită oredistribuire a inteligenţei +i creatiităţii, implementarea modelelor deschise +i mai puţin a celormecaniciste. "onceptul de calitate totală :globală; a introdus neoia distribuirii inteligenţei latoate stadiile proceselor de producţie, astfel înc-t indiidul dob-nde+te o autonomie mai mare, prin care se poate adapta mai repede +i mai bine la noile proocări de pe piaţa muncii. &e aceea,aem neoie de un sistem educaţional care să pregătească nu at-t speciali+ti c-t indii1i educaţi,capabili de adaptare +i mobilitate profesională. &in acest moti credem că este necesară o nouădirecţie, prin care să se instituie importanţa primordială a factorului uman :inteligenţă,creatiitate; în procesul de producere +i acumulare de auţie naţională. Această nouă direcţietrebuie să stabilească principiul oportunităţilor egale ca element important al mobilităţii sociale +ila acest lucru trebuie să reflecte1e societatea rom-nească. 8 educare corespun1ătoare a factoruluiuman creea1ă resurse suplimentare în bătălia pe care o aem de dus pentru integrarea optimă în„satul uniersal”, put-ndu5ne plasa pe locuri bune în ierarhiile internaţionale. , !ducaţia face că democraţia să deină posibilă +i, împreună cu de1oltarea economică,să deină necesară, ineitabilă chiar. !ducaţia se a bucura întotdeauna de o răsplată în iitor„:GalbraithO 0; Pre+edintele <ranţei, dl. Eacues "hirac, întrebat despre priorităţile iitoruluimileniu, orbe+te despre, cei doi st-lpi ai de1oltării” care sunt educaţia +i democraţia.eferindu5se la educaţie, Eacues "hirac spune* !ducaţia este calea ceamai bună spre de1oltare.Frebuie asigurată egalitatea de acces între tineri +i tinere, d-ndu5le în acela+i timp mi3loacele pentru a reu+i. (oile tehnologii ale informaţiei ne facilitea1ă acum această sarcină. $ă fim atenţiînsă pentru a nu crea o nouă prăpastie între nielul de cunoa+tere a ţărilor bogate +i al celorsărace, oferindu5le acestora din urmă accesul la noile tehnologii „. :Anthony, &e66a1O >;



"ultiarea mobilităţii, re3ectarea modelelor paternaliste, e)cesi protectie, trebuie să corespundăre1ultatelor pe care tran1iţia le5a implicat +i le implică* alterarea specificului ocupaţional pentrunumero+i indii1i, alterarea modelelor de management practicate încă pe o scară destul de mare,redefinirea sectorului public +i calităţii sericiilor acestuia, redefinirea +i restructurarea birocraţiei5 dar nu numai în sensul limitat, al restructurării prin disponibili1are, ci prin restructurarea

comportamentului +i mentalităţii. Vedem clar că aceste modificări sunt necesare +i sunt implicate p-nă +i de schimbarea ocabularului organi1aţional, unde termeni ca*” indicatori de performanţă„,” obiectie +i scheme de ealuareQ etc. $unt din ce în ce mai u1itaţi. Această alterare astructurilor remanente ale unui sistem este cuplată cu introducerea unei noi culturi manageriale,dedusă din sincroni1area cu lumea estică care pune acum accentul pe de1oltarea autonomiei profesionale 5 manifestată prin abilitatea de a putea lua deci1ii singur 5 +i pe limitareamanagerialismului e)cesi. Astfel, fle)ibilitatea deine un factor esenţial în schema funcţiilor +i arolurilor sociale sau profesionale. C %a r-nd, în tunelul tran1iţiei. @anagementul occidental pleacă de la premisa că eficienţa înseamnă nu o recompensăconfortabilă pentru eforturi trecute, ci o continuă rea+e1are în funcţie de scopuri +i de îndeplinireaobiectielor strategice :"lar6e, "ochrane, @c%aughlinO 5l;, fle)ibilitatea +i adaptabilitateadeenind, în aceste condiţii, itale, ca +i adoptarea noii culturi organi1aţionale. eeria trecutuluidrept consolare într5o lume care se mi+că prea repede, prooacă o reacţie constatată de anchetelesociologice sau de sonda3ele de opinie* „parado)ul nostalgiei” :<inemanO ;, reculegerea prinapelul la un trecut anume, mai ales c-nd pre1entul pare discontinuu +i ermetic. 2iom-niacunoa+te acest fenomen după sf-r+itul comunismului, timpul certitudinilorQ, după cum îlnumeaVacla Yael. "el mai mare pericol care ameninţă societatea rom-nească îl repre1intătentaţia nostalgiei, de care trebuie să ne ferim precum #lise de c-ntecul sirenelor. Prelu-nd o frumoasă e)presie din limba germană, aem neoie de,VergangenheitsbeLaltigung „, de o ictorie asupra trecutului. Pentru o realistă prospectare aiitorului astfel de conduite anti5temporale nu au releanţă dec-t în măsura în care sunteminteresaţi de efectuarea unor studii genealogice +i nu de întocmirea c-t mai bună a planurilor pentru un iitor de1irabil. &in alt punct de edere, astfel de reacţii de respingere nu sunt cau1atenumai de ite1a +i amploarea schimbărilor, ci +i de puţina consideraţie pe care ni+te politiciincongruente, 1ise de” dreapta „, au arătat5o faţă de unele grupuri sociale, cre-nd astfel” bac6groundQ5ul contestării puterii politice 5 +i al clasei politice 5 dinspre ba1a socială. Acestegrupuri înclinate spre nostalgie sunt cele care, în fond, au o capacitate redusă de re1istenţă, maiales la efectele negatie implicate de sursele endogene +i e)ogene ale schimbării. $ociologul&umitru $andu stabile+te trei cerinţe pe care trebuie să le deţină grupurile sociale pentru arăspunde proocărilor tran1iţiei* "apital uman :educaţie, performanţă profesională; "apital simbolic :idei, credinţă în schimbare; "apital social :stare materială;:$andu, //0O IC; &acă primele două cerinţe au fost întrunite de ma3oritatea rom-nilor, a lipsit, din păcate,capitalul social care să atenue1e +ocul schimbării. &in acest moti, la alcătuirea +i laimplementarea politicilor, mai ales a politicilor sociale, trebuie să se ealue1e în prealabil posibilitatea restr-ngerii efectelor de respingere +i să se anali1e1e impactul pe care efectul de„falsă repre1entare” îl poate implica din partea celor care cred că puterea este e)ercitată fie îndetrimentul lor direct sau împotria propriei oinţe :<oucaultO >;. <alsa interpretare poateintroduce ariabile sociale importante* intoleranţa, reenirea la pre3udecăţi sau cultiare obsesiă



a stereotipurilor, care pot contribui de o manieră semnificatiă la multiplicarea surselor deinsecuritate internă. Pentru depă+irea dificultăţilor tran1iţiei este neoie, pe l-ngă o interenţieeficace a statului, de raţionalitate din partea actorilor sociali. <oarte sugestiă este în acest sensmetafora tunelului, concepută de Albert 8. Yirschman* dacă două coloane de ma+ini se blochea1ăîntr5un tunel +i una dintre ele reu+e+te să se pună în mi+care, pot apărea două urmări. 9n primul

ca1, automobili+tii din coloana imobili1ată î+i pot pierde răbdarea 5 de ce ei +i nu noi4 Vor încerca să pătrundă în cealaltă coloană +i astfel traficul se a bloca din nou. 9nca1ul mai fericit, automobili+tii din coloana imobili1ată nu î+i or pierde speranţa că a eni +itimpul lor pentru a ie+i din tunel, î+i or a+tepta răbdători r-ndul +i astfel situaţia se a re1olamai repede. :Yirschman, ///O >5I0; $chimbările implicate de globali1are nu pot fi stopate. Fotul depinde de modul în care+tim să le gestionăm, canali1-ndu5le spre ţinte de1irabile* prosperitate +i normalitate, sincroni1are+i integrare. esursele pe care le putem folosi în acest demers trebuie e)perti1ate în funcţie dealternatiele re1onabile, metodele trebuie confruntate iar re1ultatele ealuate. (imeni nu poate +ticu siguranţă cursul pe care „noua economie” îl a lua peste c-ţia ani, datorită astităţiiscopurilor +i rapidităţii e)traordinare în succedarea fenomenelor. 2i poate în aceasta constauincertitudinile tran1iţiei, care trebuie priite prin prisma neoii întocmirii unei sinte1e funcţionale+i nu prin lentilele politice mai puternice sau mai slabe, mai colorate sau mai puţin colorate. Partea a 775a "apitolul >V87(WA P8%7F7"' 27 !%7FA P8%7F7"' 5 &! %A $F#"F#A! %A @8&!% , Vocaţia poetului +i a politicianului eritabil este aceea de a căuta noi armoni1ări. 2i,toate acestea, pornind de la tradiţie +i îndrept-ndu5te spre iitorQ Eose Augusto $eabra>&e la masă la public. &e la politician la profesionistul carierei politice. "onsider-nd că una din cau1ele idului politic actual din Eaponia este sărăcia de idei aclasei politice, 3apone1ii care or să se implice în iaţa publică se întorc la +coală. !i urmea1ăcursuri de formare pentru meseria de om politic. Aatar al +colilor de elocinţă care s5au înmulţitrapid, acest gen de instituţii îi educă pe ale+ii locali +i naţionali. $5a pus întrebarea dacă aceastăformă de educaţie repre1intă o reînnoire a culturii politice. 9n Eaponia, aceste +coli cunoscsuccesul +i datorită suspiciunii cetăţenilor faţă de politicienii profesioni+ti. &e aceea, cetăţenii auacceptat ideea că, pentru a participa efecti la iaţa politică, trebuie mai înt-i să înţeleagă cumfuncţionea1ă sistemul. 9n felul acesta Eaponia î+i asigură pentru mileniul următor o clasă politică,dublată de un statut de elită. Adeseori, s5a repro+at politicului că nu a a3uns încă la un stadiu remarcabil din punctul deedere al structurării unor oinţe politice remarcabile, capabile de sedimentare, în raport cuforţele sociale încă disipate, împră+tiate. %a noi se pune cu acuitate problema antite1elor politic 5 politicianist, pragmatic 5 demagogic, general 5 parti1an etc. Atenuarea acestor antite1e ar genera, pe undea, o mai corectă structurare a 3ocului politic, eliberat de sub imperiul con3unctural alimediatului sau al ori1ontului scurt, al „mandatului” cu alte cuinte. &acă se pune în prim plandurata sau ciclul electoral, se poate edea că formulele politice închegate sunt dependente deacest lucru, sau, cel puţin maniera în care a funcţionat formula politică "&5#$&5#&@ ar putea proba e)emplificator acest lucru. #n nou model politic însemnă un model conceput astfel înc-t mai degrabă să educeoamenii dec-t să5l mobili1e1e în maniere simpliste, să pună accentul pe formarea culturii politice



la nielul societăţii de ansamblu, prin folosirea unei retorici progresie +i nu pur demagogice.!ste orba aici despre un proces de sociali1are politică, definită ca, procesul de formare +ide1oltare a indiidului politic prin asimilarea +i interiori1area normelor +i alorilor din cadrulunei culturi politice într5un sistem politic dat „. :@ăgureanu, >?; Politica făcută e)clusi prinmobili1are este acea politică pe care politologii o numesc” electorală „, care urmăre+te, de regulă,

preluarea sau accederea la putere. @obili1area are resorturi dierse, de la liderii charismatici p-năla structuri instituţionali1ate capabile de a influenţa masele. &ar publicul care are un coeficientcrescut de mobili1are prin astfel de mi3loace sau mi3loace similare nu este în realitate un public:capabil de a genera o opinie a+adar; ci răm-ne o masă, după cum ne atrăgea atenţia Eose 8rtegay Gasset, încă din anii I? ai acestui secol, la fenomenul apariţiei unui public masificat care reatotul fără a fi pregătit a5+i asuma reo responsabilitate, eolta maselor” era, în i1iuneafilosofului spaniol, un ultim aatar al modernităţii. Anchilo1area în postura de masă, în caremobili1are ca +i otul se transformă pur +i simplu în rutină, permite instituţiilor să deină :sau sărăm-nă; birocratice +i centraliste, administraţiei îi permite să acopere în principal dorinţele-rfurilor politice, inclusi prin adoptarea unor modele semi5autoritariste. &e partea cealaltă,transformarea politicienilor în profesioni+ti ai unei anumite cariere poate permite surclasarea principiilor de către interesele legate e)clusi de carieră, fie în administraţie sau în aparatul de partid. &e aceea este neoie de un model în care centrul de greutate să fie plasat pe capacitateacetăţenilor +i comunităţilor de a5+i structura +i multiplica centrele de deci1ie socială, ceea cesolicită, pe de o parte, multiplicarea surselor de informare pentru comunitate +i membrii săi, iar pe de altă parte însu+irea unui model cultiat de a acţiona politic, inclusi în timpul procesuluielectoral, al alegerilor. Acest model politic trebuie să aparţină familiei politice poliarhice, cu altecuinte să fie un model al pluralismului +i sociali1ării puterilor, caracteri1at de accederea la putere doar prin legitimarea de către o largă ba1ă socială, repre1entatiă pentru puterea politică.@ai este neoie, apoi, de corelarea puterii etatice cu multiplele faţete ale sistemului social, îndiersitatea formelor sale de manifestare, de racordul dintre promisiunile electorale +ifinalităţileactului de guernare, de congruenţa dintre structura +i funcţiile puterii politice, derespectarea principiului autonomiei puterilor socio5profesionale faţă de puterea politică. Ar maitrebui aute în edere, apoi, descentrali1area democratică a aparatelor politice, pentru a cre+tefle)ibilitatea politicului în acord cu mobilitatea socială +i cu interpermeabilitatea claselor +igrupurilor sociale. #n astfel de model, în care con+tienti1area politicii ca trăire esenţială a "etăţiieste în prim plan, se apropie mai degrabă de i1iunea poliarhică a lui obert &ahl +i este unmodel care poate opera în realitate, poate mult mai bine dec-t democraţia în sine, ideală +iinoperantă +i cu siguranţă mai bine dec-t modelele ba1ate pe e)clusiitatea politică a unor elite,în sensul tradiţional5romantic al termenului. Plasat între cele două e)treme, între democraţiaideală +i e)clusiismul conducerii elitare :fie că este orba de elite „eroice”, ereditare sau de elite politice, ertical5lnstituţionali1ate; modelul poliarhic solicită îndeplinirea unor condiţii*diersitatea surselor de informaţie +i accesul la acestea, instituirea la un niel suficient de larg a practicilor dialogului +i negocierilor între lideri +i organi1aţii riale, inserarea pluralismului socialconceput ca o „separare socială +i constituţională a puterilor”, diersitatea organi1aţiilor socialecu o pla3ă mare de autonomie una faţă de alta, circulaţia elitelor politice pe ba1a respectăriitestului alegerilor libere, a acceptării sau non5acceptării lor de către electorat. $pre deosebire demodelul clasic al democraţiei, sistemul poliarhic încearcă o adaptare a principiilor democratice larealităţile contemporane, adică la sisteme politice în care participarea politică a cetăţenilor:ideali1ată de teoria clasică a democraţiei; s5a redus într5o manieră semnificatiă. ăm-nefundamentală pentru caracteri1area unei poliarhii concurenţa între o pluralitate de grupuriautonome într5un sistem social deschis, în care participarea cetăţenilor în iaţa publică +i



contestarea politică sunt permise. Pentru a se reali1a la un niel operaţional un astfel de modeldin clasa poliarhică, societatea rom-nească are mai cu seamă neoie să5+i găsească echilibrul, at-tde afectat în ultima perioadă. (umai o societate cu un bun metabolism politic, economic +i social poate pre1enta caracteristicile unui înalt grad de securitate psihologică, atenuarea disparităţiloruria+e de bogăţie, aere, enit, educaţie, toate acestea contribuind în final la reali1are unui înalt

grad de cultură social5politică. 8 societate stabilă nu ar mai pune probleme legate de puerile lupte de imagine, delegitimarea e)clusi „catodică”, prin medierea ecranului de telei1or între cetăţeni +i guernanţi.Ar fi fluidi1at procesul circulaţiei politice +i promoarea +i legitimarea politicienilor pe ba1aindicilor de competenţă, de coe1iune +i eficienţă în elaborarea politicilor, de capacitatea doedităîn conceperea mecanismelor deci1ionale +i normatie. >I @ic tratat despre elite sau. de ce sunt intelectualii como1i4 olul elitelor într5o societate este decis de istorie, dar +i de societate în ansamblul ei. 9nistoria frăm-ntată a om-niei elitele au fost chemate să gestione1e procese sociale +i politice cuefecte ma3ore asupra eoluţiei întregii societăţi. "a frunta+i ai unor mi+cări sociale, mi+cări deidei sau chiar ca părta+i l la deci1ia administratiă +i politică, -rfurile spiritualităţii au trăitadesea în mi3locul comunităţii direct sau irtual, au demonstrat o solidaritate i1ibilă sauimplicită cu concetăţenii lor, au renunţat la deliciul i1olării în lumea ideilor +i au acceptat să seafle în linia înt-i a bătăliei pentru iitor. 8 astfel de misiune le5a permis să studie1e îndeaproape particularităţile modelului nostru cultural, comportamentul grupurilor sociale, cu bune +i rele,funcţionarea statului +i a ieţii politice. &upă // au descins în arenă, pentru o scurtă perioadă, elitele rămase din epoca politicăîncheiată. Pre1enţa lor ar fi îndreptăţit pe oricine să creadă că lucrurile se or desfă+urasub semnul unui bun proiect de societate pe care acestea îl or oferi. &ar nu s5a înt-mplat a+a +i, purt-nd încă grae sechele ale unor traume ce nu mai pot fi negate, elitele intelectuale s5au retrasîntr5un scepticism cronic care aut drept efect secesiuni, cri1e, cu consecinţe grae pentruîntreaga societate. Astfel, scena publică a rămas goală +i treptat a început procesul de cristali1area mediului politic la nielul partidelor +i al personalităţilor. "red că maturitatea unei societăţi se poate testa mai ales cu prile3ul cri1elor,tensiunilorgrae, dar destinul istoric al acestui spaţiu geo5cultural +i politic a fost de natură să bloche1e petermen mediu cel puţin eoluţia unor procese sociale normale +i necesare. "onsecinţa a fost blocarea socialului, dar, în mod interesant o compensaţie ma3oră se reali1a în plan cultural, acolounde marile spirite elaborau capodopere, modele +tiinţifice, ipote1e sociale, pe care nu de puţineori le lansau din străinătate către patrie. &atorită specificului socio5economic al ţării, recompensarea elitelor sau consacrareare1ultatelor obţinute de către acestea, nu au fost aproape niciodată posibile. &esigur, e)cludemacum din discuţie spectacolul politic de captare a bunăoinţei, pe care comunismul l5a făcut posibil, pentru a putea obţine iertarea străinătăţii, tăcerea elitelor +i orbirea opiniei publice. 9n perioada comunistă elitele societăţii rom-ne+ti au preferat o atitudine de imersiunetotală în uniersul muncii pentru sertar. Putem spune că s5a creat o cultură a performanţei profesionale +i o artă a depă+irii obstacolelor, impuse de putere +i de birocraţie, pentru afirmareaacestei competenţe. Freptat, putem orbi de insinuarea unor alori pe care un sistem de elite de ad-ncime îl promoa. Frebuie spus, de dragul adeărului istoric +i faptul că regimul politic a reali1at că nu poate fi e)clus orice fel de contact cu restul lumii +i că are neoie de un grad de instrucţie al unorgrupuri mari de cetăţeni pentru a face faţă asimilării tehnologilor +i dialogului intercultural cu



occidentul, care era un partener r-nit. 7nstitute de cercetare, edituri, reiste de cultură, radioul +itelei1iunea publice, +colile, sistemul sanitar, uniersităţile, Miserică erau tot at-teacămăridoldora de oameni cu o competenţă ce a fost confirmată de marile forumuri ale lumiicontemporane. %ucrul a fost i1ibil după // c-nd primii demnitari ai noii democraţii au fost cei

proaspăt eliberaţi din aceste instituţii, care cel puţin în aparenţă au fost obligate să afirme linia politică a puterilor 1ilei. 71olarea ca mi3loc de protecţie a propriei identităţi nu a însemnat doar o reducere drasticăa oportunităţilor de afirmare ci +i sărăcirea cunoa+terii în domeniul relaţiei cu comunitatea.9ntregul mediu social a elaborat un comportament protecti care simula cooperarea +i dialogul înconformitate cu cerinţele emise de politic, dar în al doilea plan de e)istenţă care se derula în,spaţiul de protecţie `al ieţii personale era în acela+i timp un discurs cu priire la e)istenţasocială a indiidului, în care se denunţa conenţia cu politicul ca fiind un e)erciţiu impus +i totalincompatibil cu credinţele +i alorile dictate persoanelor de educaţie +i tradiţie. Pe scurt, în acest climat al dublei e)istenţe, al, casei” ca unic mediu de siguranţă +i alfamiliei că unic grup de încredere, apelul la cultură +i obsesia pentru performanţă au fostsingurele manifestări care permiteau indiidului o eadare din aceste spaţii utile, dar insuficiente,de eoluţie. "um era +i firesc, după >? de ani de suspiciune faţă de mediul social, de cursă pentru o performanţă a cărei alorificare era de domeniul ilu1iilor, după // în arena publică au apărutindii1i ce ar putea cu u+urinţă a fi repre1entaţi astfel* cu capete imense, pline de traseecomplicate ale circumoluţiunilor, dar cu iaţă socială minimă, cu o teamă de înt-lnirea cuceilalţi, cu reticenţe ma3ore priind orice implicare în actiităţi sociali1ante. !ra orba deci de o semnificatiă latenţă culturală +i intelectuală care a+tepta fără speranţăo oportunitate de etalare socială, dar a+teptarea aea ni+te parametrii ideali, nu deriaţi dintr5orealitate particulară. Astfel s5a născut o tensiune socială pe arena publică rom-nească după // întrea+teptările pe deplin 3ustificate ale tuturor cetăţenilor, mai ales al elitelor +i oferta socială careabia se nă+tea +i tindea către o configuraţie seer limitatiă. @omentul erupţiei acestor imense latenţe sociale, dar mai ales deschiderea culelor în careerau sechestraţi intelectualii, a aut o strălucire superbă, un moment de ma3oră solidari1aresocială +i, implicit, a+teptări uria+e în raport cu posibilităţile momentului. &rept consecinţă aacestui fenomen s5au născut numeroase iniţiatie, unele elitiste, altele sociali1ante. Acesteiniţiatie au determinat regrupări mai mult sau mai puţin aleatorii care după momentul bucurieispirituale a oportunităţii de manifestare, au pus problema funcţionării +i gestionării. "um era +ifiresc a apărut cri1a de management care în organi1aţiile profesionale este depă+ită de modul delucru, de a1i pe m-ine”, însă în configuraţiile sociale create pe temeiul compatibilităţii de opiniiaduce e+ecul. "ea mai importantă cau1ă era cea a criteriilor de ealuare a performanţelor +ieficienţei pornind de la dificultăţile de acomodare, de comunicare. &estul de repede au apărutfenomene ca secesiunile, etichetările, blocare a comunicării, intoleranţa. (oua scenă se configura ca un mediu cu numeroase aglomerări nestructurate decompetenţe între care nu e)ista comunicare +i care, în acela+i timp, cauta condiţii de afirmare. 8stare aproape parado)ală de tensiune mai domină +i a1i iaţa publică, mai ales la nielul elitelor+i competenţelor, stare ce nu poate fi de1amorsată +i pentru că, lucru ciudat, de+i at-tea personalităţi graitea1ă în iaţa publică rom-nească, totu+i nu se poate orbi de autorităţi care să poată mobili1a grupuri coerente +i solidare, capabile să aibă un impact semnificati asupra unordomenii sau comunităţi profesionale, ciice, +.a.



Acest fenomen nu este doar o stare de fapt cu o durată bine determinată, ci este +i premisa pentru iitorul acestei societăţi +i al perpetuării elitelor rom-ne+ti. "e impact poate aea o altfelde configuraţie a scenei publice în 1ona elitelor asupra ealuării +i perceperii om-niei în spaţiuleuropean +i internaţional4 "ri1e de toate tipurile, tensiuni generate deabordări, percepţii, soluţii diferite ale aceleia+i

probleme, cum a fost de e)emplu cri1a iugoslaă,generea1ă de1bateri în grup sau în mass5media,sau chiar proteste de stradă, care încearcă să influenţe1e deci1ia politică. eacţia la aceste formede e)primare din partea politicului +i a administraţiei este mai mult sau mai puţin satisfăcătoare,dar întregul proces de deci1ie este marcat de o notă de respect mutual între părţi. 9n om-nialucrul acesta se mai petrece +i, din păcate, cu efecte deosebit de grae pentru ambele tabere +i pentru întreaga societate, care este diagnosticată ca un mediu ostil, agresi, în care funcţionea1ă ocondiţie minimă de cooperare +i de încredere. "red că este în primul r-nd rolul elitelor să clarifice acest dureros aspect, nu să deaerdicte, ci să cree1e cadrul necesar pentru o renegociere a climatului de comunicare +icooperare. Acest lucru se a petrece oricum +i este doar o chestiune de timp. "red că ie+irea din acest bloca3 se poate construi pornind de la două premise* tradiţiamodului de implicare a elitelor în situaţiile de ma)imă importanţă pentru deenirea societăţii +icunoa+terea = asumare a alorilor modeluluide lume ce se prefigurea1ă pe termen mediu +i lung.Va fi profund neproductiă o abordare paseistă care, pe de o parte, reactuali1ea1ă tensiuni ce numai au nici o releanţă astă1i, iar pe de altă parte derutea1ă +i consumă inutil g-ndireageneraţiilor ce sunt actie a1i +i în următorii >? de ani. 9n acest sens ar fi necesară nu numai oredefinire a conenţiei de încredere +i de stabilitate socială, ci +i o rediscutare a modelului deidentitate a alorilor esenţiale ale acestui, nu pentru că ele s5ar fi schimbat ci pentru că au fostsupuse unor contestări, ealuări mai puţin oneste ce au creat confu1ie. &esigur se pune problemaunei noi modalităţi de raportare la aceste alori +i ar fi e)trem de folositor pentru întreagasocietate dacă elitele ar parcurge primele acest traseu oferind, de ce nu4 @odele. !ste cunoscut faptul că cei care au preluat puterea după noiembrie //0 au luat înconsiderare o teorie cel puţin interesantă :care se a fi reflectat +i în filo1ofia !)ecutiului despreParlament +i despre funcţiile parlamentarismului în mecanismul legislati;. $5a inoculat opiniei publice ideea că cei care au preluat puterea alcătuiesc, în sine, o elită politico5culturală a societăţiirom-ne+ti, superioară acesteia în ansamblu, mai adaptată la o realitate socială occidentală dec-tautohtonă, o elită menită a schimba chipul +i înfăţi+area societăţii după cele ale ei. !ste orbadespre o elită, auto5lmpusă „pe considerente fie de, cunoa+tere luminată”în ca1ul intelectualităţiide dreapta :ce deţine astă1i un adeărat monopol în ce prie+te producerea +i difu1area ideilor încadrul opiniei publice, monopol datorat +i spri3inului oferit de ma3oritatea canalelor mass5media;,fie pe temeiul, moralităţii „în ca1ul politicienilor. Ambele 3ustificări au deenit caduce astă1i,după ce această, elită” a e)ercitat puterea cu re1ultatele bine5cunoscuteQ. 9n opo1iţie, opina, cel puţin atunci, în //0 această elită, cu starea de lucruri preluată, care era una creată +i modelatădupă chipul +i asemănarea echilor guernări. &ar realitatea socială este cu mult mai puternicădec-t orice elită, iar oinţa de a transforma întreaga societate în maniera de mai sus nu a dusdec-t la crearea unui deficit de democraţie, prin conturarea unor trăsături autoritariste i1ibile înceea ce prie+te administraţia. P-nă la urmă s5a a3uns ca oinţa de a modela societatea să fieînlocuită cu modelarea societăţii +i economiei pentru deserirea intereselor politice +i aintereselor induse de algoritmi1area po1iţiilor din administraţie. > !popeea schismei* fracturile societăţii rom-ne+ti.



8 încercare de a monitori1a sonda3ele de opinie :chiar +i incomplet; releă faptul căsentimentul predominant cu priire la iitorul om-niei în perioada // 5 // era dat nu decredinţa publicului într5o modelare optimă a iitorului de către elita conducătoare, ci dede1năde3dea în faţa sterilităţii re1ultatelor obţinute de o „clasă conducătoare” care se autodefineaca fiind „prima putere democratică de după căderea guernului ădescu”. Yaos, ruină, de1astru.

$unt atribute de caracteri1are surprinse într5o serie de sonda3e de opinie efectuate după primul ande guernare "&5#$&5#&@. 9n acela+i timp cu pierderea încrederii în alorile „schimbării”se remarcă +i o sensibilă basculare de opţiuni* o parte a intelectualităţii susţinătoare a puterii dedupă //0 nu s5a sfiit să o acu1e ulterior de stagnarea, regresul +i confu1ia economiei, deincoerenţă, ciocoism, disoluţie a autorităţii +i a statului de drept, de di1olarea rapidă aauţieinaţionale +i de incapacitate. "a o conclu1ie intermediară, acest lucru releă lipsa deconsensualitate la niel teoretic, general, în societatea rom-neascăO s5a doedit că „mitulsalatorului” :total +i instantaneu; nu funcţionea1ă, nici pentru st-nga :ca1ul „lideruluicharismatic”, identificat cu 7on 7liescu, pentru o anume perioadă de timp; dar nici pentru dreapta,care, după moartea lui "oposu, nici nu a mai aut un lider cu o aură charismatică, moti pentrucare s5a încercat apelul „disipat” la „idolii tradiţionali” = @aniu, @ihalache etc. 8ri de c-te ori ocri1ă politică sau un semn de +anta3 al unuia dintre parteneri punea în cau1ă e)istenţa guernuluisau a coaliţiei ma3oritare. Va trebui să ne obi+nuim cu ideea că liderii politici pot rareori sămodifice realitatea politică, mai degrabă ei sunt pri1onierii acestei realităţi +i, uneori, chiar produsul său. Po1iţia om-niei a deenit suficient de dificilă în perioada //05l/// ceea ce nu a adusnici un fel de beneficii politice guernelor de centru dreapta +i nici clasei politice, prine)trapolare. &e1astrului economic eident i s5au adăugat scăderea dramatică a nielului de trai,intensificareatensiunilor sociale +i demersurile sindicale, declinul de credibilitate a guernanţilor,declinului de credibilitate al partidelor +i instituţiilor. $5a făcut remarcat clia3ul dramatic între două realităţi, care coe)istau, fără a se înt-lni*realitatea guernanţilor +i aceea a restului societăţii rom-ne+ti, clia3 care a deenit mult maii1ibil dec-t clia3ul reformist 5 anti5reformist +i opo1iţia st-nga 5 dreapta. emarc-nd,reacţionarismul „acestor politicieni, &aniel Marbu afirmă* (ea-nd coningeri, ei nu se simtobligaţi să coningă. &e aceea, orice proiect politic este inutil. $ingura lor preocupare este aceeade a se auto5reproduce +i de a reproduce distanţa dintre ei +i societate.” :Yirshman, ///O IC; (eîncrederea electoratului în clasa politică, politicieni +i partide, de care unii 3urnali+ti +ianali+ti politici au orbit ca despre un fenomen generali1at la scară globală, semnifică, dintr5un punct de edere mult mai realist, un lucru nu lipsit de importanţă* „"ontractul cu om-nia” +icelelalte programe din campania electorală au înserat o problemă specifică 5 aloarea promisiunilor electorale sau racordul cu finalităţile politice. 8 promisiune în campania electoralăeste un contract cu sine +i cu celălalt :otantul, cetăţeanul;, nu numai un „contract” distribuitdemagogic. "hiar dacă nu are rigoarea unui contract formal propriu51is, este eident că un astfelde contract imaginartrebuie să contribuie la a instaura responsabilitatea în relaţiile dintre puterea politică +i cetăţeni, ca ba1ă a încrederii cetăţenilor în politicieni +i clasa politică. "onstituireasocietăţii deschise, trecerea de la principiul de comandă la principiul comunicării biunioce este,în fond, opţiunea generală a clasei politice rom-ne+ti, pe care se pare că unii repre1entanţi ai puterii actuale :inclusi pre+edinţia; au negli3at5o. &e asemenea politica de reformă nu este unconcept parti1an :cum sugerau, nuanţat, unii din cei de la putere;. (u este parti1an pentru că s5areflectat, ca e)presie a oinţei politice, imediat după //O nu este parti1an pentru că trebuie săserească tuturor grupurilor de interese +i structurilor sociale, promo-nd respectarea drepturilorfundamentale consonante statului de drept +i consolidării democraţiei. (u se poate mima



democraţia +i nici statul de drept, iar moţiunile de cen1ură depuse de 8po1iţie după //0 aucăutat să semnifice în primul r-nd acest lucru. "etăţeanul este punctul de referinţă, regimulfuncţionea1ă pe ba1a dreptului, iar cetăţenii sunt seriţi de putere +i nu puterea îi manipulea1ă peace+tia. <racturilesociale s5au lărgit permanent ca urmare a tendinţelor economice de1echilibrate.

9n aceste condiţii, încrederea populaţiei în instituţiile statului +i în capacitatea acestora aînregistrat un trend negati :indus +i de eenimente gen Wigareta = 8topeni, arestarea 1iari+tilor,comportamentul 3ustiţiei etc.;. <ără instituţii +i un sistem stabil de reguli, în om-nia au domnitnesiguranţa +i lipsa de predictibilitate a iniţiatielor indiiduale. "ri1ă politică atenuată dar nure1olată :în conte)tul unei coaliţii „to)ice”; s5a ă1ut că se poate transforma în cri1a de regim:po1iţiile pre+edinţiei erau atacabile, ale 3ustiţiei la fel, politica naţională a fost o „materiefacultatiă” pentru actualii guernanţi, cel puţin în // +i // etc.;, lăs-ndu5se impresia cădemocraţia nu era încă pe o pantă total ireersibilă. 9ntotdeauna o cri1ă care pare a se permanenti1a se hiperboli1ea1ă în mentalul colecti, de aceea apare neoia unor programe proactie, de remediere a scepticismului cronic, terori1ant. $onda3ele de opinie de1ăluiau +i scăderea încrederii în partidele politice că actori ma3oriai senei politice naţionale. !ste adeărat, partidele politice repre1intă eritabile c-mpuri de putereunde se schimbă loituri de forţă, ca urmare a relaţiilor concurenţiale între agenţii interesaţi de posibilitatea de a folosi resursele dob-nditeO pe de altă parte polari1area bruscă a intereselor poateduce la scindări :nici P&$ nu a scăpat de acest pericol, după pierderea alegerilor;. (uîntotdeauna elitele de partidreu+esc să controle1e eficient aceste 3ocuri concurenţiale, de unde +iimpresia de incapacitate în procesul deci1ional. &isciplina de partid teoretic ar trebui să limite1econcurenţa intrapartinică, dar nu a limitat concurenţa interpartinică :în coaliţii;. 9n lucrarea saclasică, An !conomic Fheory of &emocracyQ, Anthony &oLns sinteti1ea1ă trei posibilităţi deeoluţie a partidelor dintr5o coaliţie aflată la guernare* dorinţa de cooperare, de acţiune la unisonîn ederea eficienţei acţiunii guernamentaleO încercarea fiecărui partid membru al coaliţiei de a5+i impune propriile opţiuni politice în faţa partenerilor săiO în fine, încercarea partidelor de a5+ima)imi1a potenţialul electoral în dauna celorlalte partide ale coaliţiei prin promoarea deliberatăa diergenţelor ideologice e)istente. :&oLnsO >05>; "oaliţia "&5#$&5#&@ se încadrea1ăcu brio în a doua categorie cu menţiunea că opţiunile politice ale partidelor :care în ca1ul unor partide ale coaliţiei lipsesc cu desă-r+ire; au fost eclipsate de diergenţele priind împărţirea posturilor +i obţinerea comisioanelor. 8dată cu apropierea alegerilor se profilea1ă în cadrulacestei coaliţii +i ultima tendinţă. &isciplina de coaliţie este aproape nulă dacă nu e)istă unnucleu catali1ator, iar pentru "&pre+edintele "onstantinescu, în pofida eforturilor nu a reu+it,nu a manifestat aptitudini de centru de stabilitate. Pe l-ngă disensiunile e)istente între partidelecoaliţiei a apărut +i fenomenul fracţionali1ării partidelor. Astfel au fost afectate politicileguernamentale +i remanierile de guern deoarece fiecare facţiune încerca să5+i impună propriioameni +i, eentual, propriile idei de guernare. Pentru a înţelege mai bine resorturile acţiunilor "&, se cuine să facem un scurt e)curs priind originea sa +i, partidele istorice „ce o compun. &upă prăbu+irea la c-tea 1ile după IIdecembrie // a mitului unei societăţi unite în lupta contra puterii politice, s5a încercatresuscitatarea sa în lunile +i chiar anii următori de către opo1iţia politică. Procesul de trecere aacestei opo1iţii, constituită în principal din partidele, istorice” :numite a+a pentru a5+i auto5conferi o legitimitate ce nu le5a fost acordată de alegători;, de la contestarea puterii la e)ercitareasa a fost unul ireersibil. (u +i pentru aceste partide, ne dăm seama acum, constat-nd lipsa lortotală de pregătire după ce au preluat puterea +i persistenţa sen1aţie de improi1aţie pe care orespiră actiitatea lor guernamentală. Adam @ichni6 obserase încă din //C inconsistenţa



acestor partide* Apar noi formaţiuni politice care iau numele unor partide istorice pentru acamufla lipsa propriului program +i absenţa, din r-ndurile lor, a unor reale alori. „:A. @ichni6 5"ercul de cretă. Polone1”, în %ettre 7nternaţional, ara //C p.; &upă // forţele politiceistorice +i5au reînnodat echea identitate, au reali1at 3oncţiunea cu trecutul +i, în cei trei ani deguernare +i5au consumat forţa în mod natural, a+a cum +i5ar fi consumat5o dacă ar fi e)istat

continuitate în democraţie în anii >? @omentul lor istoric este pe sf-r+ite. (u or reu+i să semenţină pe e+ichierul politic rom-nesc dacă nu se or rupe de practicile trecutului +i nu se ormoderni1a. At-ta timp c-t or 3uca un rol ma3or în iaţa politică rom-nească, amnistia dintretrecut +i pre1ent a fi imposibilă ca de altfel +i coe1iunea socială necesară într5o ţară în care seacreditea1ă ideea că om-nia a fost +i este o ictimă a @arii istorii, ei au susţinut continuu +i orsusţine doar e)orci1area, iubită de o maree de noi ilegali+ti plătiţi de cetăţenii acestei ţări. Pentru"& distanţa ce separă guernarea unei imagini +i a unui mit politic de guernarea efectiă aţării a fost prea mare. &ificultăţile din coaliţie au enitdin structurarea puterii în "&. Aici e)istă un nucleuP(W"& pentru care principalul obiecti a fost restituirea proprietăţilor = nucleul „restituţio”,care, p-nă în ultima perioadă a aut un cu-nt greu în P(W"& +i pe l-ngă !mil "onstantinescu.#n alt grup P(W"&, auto5caracteri1-ndu5se „cre+tin = democrat” :de+i nu poseda atu5uridoctrinare în acest sens; dar, în esenţă, îl putem numi grupul pragmatic5oportunist, nu a urmăritnimic din start ci doar să preia puterea, urm-nd a edea pe urmă cum a guerna. Acest grup afost total de1interesat de "ontractul cu om-nia, fiind interesat de preluarea +i menţinerea la putere. &in acest moti l5a susţinut pe pre+edintele "onstantinescu +i pe apropiaţii acestuia, fiindlegat de accesul la resurse +i manerarea acestora în propriul interes. >C esponsabilităţi cu sens unic 5 necesitatea feed5bac65ului politic. #n aspect interesant pentru iaţa politică rom-nească îl repre1intă liberalismul. &intretoate ţările de religie ortodo)ă din regiune, în epoca modernă doar om-nia a cunoscut un modelliberal de de1oltareO de asemenea a fost singura ţară ortodo)ă care a cunoscut, la C oreoluţie burghe1o5democratică,la scară naţională. %iberalismul a concurat la reali1area uneiom-nii sincroni1ate la pulsul !uropei naţiunilor, cu toate imperfecţiunile care persistau. &upă// Partidul (aţional %iberal a reenit la iaţă, dar nu a reu+it să stabilească un eritabil „arc peste timp”, să impună o i1iune politică +i economică clarăO diersele facţiuni liberale auînt-r1iat în căutarea unui destin comun, pe ba1a unei tradiţii respectabile e adeărat, dar care nu putea conferi o legitimitate „tare”, care să elude1e realităţi contingente. 9n P(%, partid care,teoretic ar fi trebuit să reali1e1e un aport considerabil la stabilirea unui profil specific, neoliberal,al economiei, doar un grup de interese a militat pentru spri3inirea marilor întreprin1ători autohtoni:pe echea linie „prin noi în+ine”;, dorind diminuarea ta)elor pe profitul reinestit, reducereafiscalităţii etc. &in nefericire, programul dur de macrostabili1are dogmatică a anului //:dob-n1i înalte, austeritatea monetară; a scufundat practic întreprinderile rom-ne+ti +i mai alesîntreprinderile mici +i mi3locii, bănuite că ar putea fundamenta o clasă de mi3loc suficient de puternică +i de numeroasă, care să garante1e ireersibilitatea regimului democratic. <iscalitatea e percepută ca împoărătoare :de aici acu1aţiile la adresa fostului ministru &aniel &ăianu;,facilităţile pe profitul reinestit de abia recent au căpătat contur, tot pe h-rtie, însă. $chimbareaministrului &ăianu a fost priită de anali+ti ca un succes al acestui grup de influenţă, posibil maiapropiat de pragmaticii din P(W"&, dar +i ca un succes al controlul total al partidului asupramini+trilor săi. &in acest moti, unii dintre greii P(%, orientaţi într5un spirit al „capitalismuluiautohton” au +i părăsit acest partid, într5o di1idenţă ce se substituie neputinţei de a fi reali1at odoctrină liberală a capitalului naţional în interiorul P(%.



$ub e)emplul "&, dar nu numai, coaliţia a tins să se caracteri1e1e prin controlul partidist al puterii în structurile de deci1ie guernamentalăO liderii de coaliţie repre1entauadeăratele centre de deci1ie, dar, la limită, ei se puteau sustrage controlului democratic alinstituţiilor statului :chiar dacă aceste instituţii nu +i5au pus această problemă acut;. #n astfel decontrol al liderilor de partid asupra mini+trilor tinde la a reduce libertatea de mi+care +i de opţiune

a acestora, astfel înc-t, în permanenţă, operea1ă două structuri ale administraţiei* una oficială +i oalta tacită, politică, care se poate suprapune guernului. "ontrolul politic al guernului trebuia săimplice +i responsabilitatea politică a partidelor din coaliţie, nu numai responsabilitateamini+trilor în faţa partidului. Algoritmi1area ieţii politico5sociale rom-ne+ti este o, mărturie„inconfundabilă lăsată de actuala guernare posterităţii. $pre deosebire de perioada de dinaintede//0 c-nd presa critica imediat orice implicare presupusă a politicului în sfera economică,astă1i abu1urile puterii se 3udecă cu alţi ochelari :un alt e)emplu fiind modul cum a fostgestionată Felei1iunea om-nă p-nă în //0 +i după;* &acă P&$5ul aea numero+i speciali+ti,chiar în structuri importante ale statului, care nu erau membri de partid, dar care +i ei eraususpectaţi uneori că ar fi simpati1anţi, nouă putere, incredibil, ine cu o temă politică radicală dinacest punct de edere. (u numai că sunt admise acţiunile de politi1are, dar ele constituieobiectiul fundamental al negocierilor politice. $ă spunem un nu hotăr-t speciali+tilor, estesloganul preferat al noii puteri. $unt împărţite ministerele ca ni+te feude, dar nu numaiministerele, ceea ce ar fi totu+i normal într5o coaliţie, ci +i regiile statului, băncile +i cam toateinstituţiile care pot fi considerate c-t de c-t importante. "elebrul algoritm pus în practică lafiecare remaniere guernamentală, probabil că, dacă ar fi fost aplicat în această formă înainte de//0 ar fi isteri1at naţiunea”. 9n cuintele autorului astă1i nu aem dec-t, un ambala3 frumos, oimagine propusă unui demers politic +i nimic altceaQ. :MulaiO II; (umai că o ţară nu seconduce doar prin imagini despre guernare formate de presă :independentă sau nu, acesta esteun alt subiect; ci prin actul de guernare asumat de c-+tigătorii alegerilor. >>Pragmatismul politic = o condiţienecesară, dar insuficientă. #n alt tip de conflict din c-mpul politicii rom-ne+ti, eidenţiat în "&, este cel dintrelinia de „referinţă morală” :aripa „rigidă” a P(W"&, ulterior A("& +i Alianţa "iică; +i linia pragmatic = realistă :dacă am fi siguri că cei care se pretind morali nu au aut +i interese maiumane;. Autosuspendarea Alianţei "iice din "& a însemnat că această elită cu capacitate deinfluenţă simbolică, fără îndoială, a urmărit să5+i repotenţe1e puterea, să se reconstruiască politic,după înfr-ngerea aripii "iorbea, de care era str-ns legată. (eput-nd mi1a pe o anumită doctrină politică, Alianţa "iică a mi1at pe afirmarea superiorităţii unora :referenţii morali; în raport cu politicienii. "u alte cuinte, Alianţa "iică s5a constituit ca o elită concurentă cu elitele politice,depreciind pragmatismul inerent politicii, raport-ndu5se la o i1iune ideală dec-t la una reală."redinţa într5un unic sens al istoriei, pe care îl monopoli1ea1ă +i intoleranţa faţă de aceia care nusunt de aceea+i părere, au conferit adeseori un facies totali1ant corpului de idei promoat deAlianţa "iică. Printr5o astfel de i1iune maniheistă organi1aţii de acest tip î+i fi)ea1ă ca ţintegrupuri din dierse partide sau în cone)iune cu acestea. Pragmatismul este un fenomen natural în iaţa politică, nici bun nici rău = el, practic,e)istă, a+a cum +i despre politică nu se poate spune că este bună sau rea :în sine;, ci doar căe)istă. (u se poate trata pragmatismul prin „alungarea duhurilor rele”, dar poate fi controlat, în primul r-nd prin autoimpunerea unor principii la nielul omului politic, principii care trebuie săfie e)tinse la nielul echipei din care acesta face parte. Fransformarea pragmatismului în corupţie:cum bănuiesc încă cei din Alianţa "iică; nu are loc at-t sub impulsul unor forţe e)terioare, c-tmai ales sub impulsul unor dereglări interne, la nielul propriei con+tiinţe. &e aceea depinde de



principiile pe care fiecare „1oon politi6on” +i le impune. !ste adeărat că dacă nu mai e)istăcultul personalităţii, e)istă eleitari care încearcă formule de cult al puterii, pe o linie care, în celedin urmă, se înscrie într5o estetică a totalitarismului adulterat. $igur, politicienii +i clasa politică pot fi acu1aţi de gre+eli, de insuccese, dar a critică în ansamblu o realitate +i a pune sub semnulîntrebării necesitatea e)istenţei unei structuri care p-nă la urmă este ordonatoare pentru iaţa

socială, sau, cel puţin face eforturi în acest sens, nu înseamnă dec-t că am rămas în continuare pri1onieri ai cultului puterii. Puterea este rea sau bună, omnipotentă sau democratică, poliarhicăsau autocratică, dar e)istă ca necesitate pentru funcţionarea sistemului. "ă sistemul funcţionea1ăînanumite conte)te de care nu se poate desprinde, aceasta este un alt lucru. Puterea politică nu este, în această lumină, dec-t o parte a puterii sociale, mai e)act o parte speciali1ată a acesteia. "eea ce contea1ă este modul cum se raportea1ă ea la principiiledemocraţiei +i dreptului, cum respectă legile, cum adoptă deci1iile, cum antrenea1ă corpul socialîn a participa la propria lui de1oltare, eoluţie. Pentru aceasta, trebuie ca în primul r-nd putereasă nu mai fie sursă inepui1abilă de priilegii :prin mecanismele at-t de cunoscute ale relaţiilor +inepotismelor;, să nu mai fie rituali1ată +i solemni1ată. Antite1ele :putere = opo1iţie, spiritual =temporal, administrati = politic, e)ecuti = legislati; trebuie atenuate, responsabilitatea +ide1baterile publice a-nd un rol ma3or în aceasta. <uncţiile din cadrul puterii trebuie eliberate deformalism +i sociali1ate c-t mai mult posibil, într5un proces normal de redistribuire +i alternanţă.Eustificarea, legitimarea puterii se face prin alorile politice pe care le promoea1ă, fără a recurgela forţă. !a este restr-nsă de neoia obţinerii consimţăm-ntului populaţiei, de supunerea în faţalegilor stabilite +i a "onstituţiei. >0 Puterea = scop în sine sau un test almoralităţii4 "e alte caracteristici am mai putut obsera, la nielul elitelor politice rom-ne+ti formate +iactiate după //4 !ste eident că elitele s5au cristali1at greu în om-nia +i acest proces a autloc în cadrul general de consolidare democratică, adică al instituţionali1ării puterii +i constituiriisistemului de partide. A-nd în edere instabilitatea dintre //?5l//I acesta a constituit un -rfîn procesul de luptă între elitele aflate la putere +i opo1iţie. "red că, într5o oarecare măsură,atmosfera de ostilitate +i ră1boi dintre putere +i opo1iţie +i nerespectarea regulilor 3ocului politiccontinuă p-nă la schimbarea din //0 9n //0 ideologia restitutiă construită de elită umanistădupă un program nai5rean+ard cu conotaţii fundamentalist5morale, prime+te satisfacţie +i, cumici e)cepţii, s5a trecut în fa1a în care se respectă regulile 3ocului politic. <aptul că elitele s5au cristali1at într5o dură confruntare a făcut ca partidele politice să fie principalele instituţii de recrutare +i promoare a lor. Acest fapt a produs o serie de trăsături procesului de selecţie a elitelor în om-nia. 9n primul r-nd, loialitatea politică a rămas principalulcriteriu de selecţie a indii1ilor din posturi de conducere, nu educaţia sau pregătirea profesională.@ai ales după //0 prin ceea ce se nume+te algoritm politic, se produce o selecţie a cadrelor deconducere din administraţie, instituţii, regii ale statului sau autonome e)clusi după criterii deapartenenţă +i loialitate politică se na+te astfel o puternică elită clientelară a partidului săucoaliţiei aflate la putere. cu at-t mai mult instituţiile sau întreprinderile statului, cele cu oimportantă cifră de afaceri, cunosc această clienteli1are politică* /B din directori suntmembri aiunui partid aflat în coaliţia de guernare, C?B dintre ei ocup-nd funcţii de conducere înrespectiul partid. Pe ansamblu, elita politică a doedit două tendinţe* fie un facies administrati:eidenţiat de guernarea P&$;, înclinată spre folosirea resurselor de guernare pe linie careadeseori era naţional5statocratică, fie o abordare e)clusi pragmatică :puterea ca scop în sine;,releantă pentru unii din cei care au preluat puterea după noiembrie //0 &atorită cri1ei politice prelungite, abordarea pragmatică se pare că a predominat în coaliţie ca o necesitate :reuniunea de



la "otroceni "onstantinescu = grupul de la Mra+o a fost primulsemnal în acest sens;."onstituirea guernului Vasile +i schimbările din cele două partide ma3ore ale "& :respectiimpunerea lui Valeriu $toica +i mai greul cu-nt dob-ndit în P(W"& de adu Vasile; au marcatintrarea "onenţiei într5o nouă etapă, în care idealismul a fost lăsat doar în seama celor cu preocupări nostalgice faţă de o perioadă de referinţă situată mult în spatele timpului real al

!uropei. "u toată glisarea spre o linie pragmatică, componentele puterii de centru5dreapta nu au putut eita trecerea printr5o cri1ă de autoritate :caracteri1ată de insubordonarea aparatuluiguernamental faţă de centrele de deci1ie politică;. Acceptarea autorităţii de către subordonaţieste esenţială pentru funcţionarea eficientă a sistemului, iar acest lucru ar fi trebuit să fie primul principiu, prima normă pe care guernarea trebuia să se constituie, iar nu protocoalele„înţelepţilor” care au hotăr-t preelectoral ce se a constitui, cum +i în ce proporţie, după ce P&$ a fi înlăturat de la guernare. :Pentru studierea mai amănunţită a subiectului responsabilităţii politice recomand studiul lui "ristophe Midegaray, %e Principe de esponsabilite fondement de la&emocraţie „, în, Pouoirs”, nr. /I ed. $euil, Paris, ianuarie I??? pp.>5l0; Plec-nd de la premisa că un partid intră într5o coaliţie fie pur +i simplu pentru a accede la putere, fie pentru a5+i promoa propriile politici, 7an Mudge +i Y-ns Heman disting două tipuri de partide. 9n primul ca1 orbim de, office5see6ing parties „, partide care caută puterea, ce î+inegocia1ă intrarea într5o coaliţie guernamentală pe ba1a obţinerii unui număr de posturiministeriale strict proporţional cu procentul obţinut în alegeri, Algoritmi1area” impusă de coaliţia"&5#$&5#&@ poate fi locali1ată în acest model. 9n al doilea ca1, aem, policy5pursuit partiesQ, partide care încearcă să5+i implemente1e propriile programe după ce a3ung la guernare+i, în consecinţă, î+i negocia1ă intrarea în guern în funcţie de primirea ministerelor prin care î+i pot aplica programele. 9n acest ca1 contea1ă nu at-t programul guernamental conenit cu ceilalţi parteneri c-t controlul ministerelor, pentru că prin ele se alocă resursele. :Mudge, HemanO /5I;Abordarea coaliţiei `puterea pentru putere” semnifică faptul că partidele care au c-+tigat în //0au renunţat relati rapid la raportarea la finalităţile politice, după preluarea puterii, ceea ce aîndemnat pe unii obseratori ai fenomenului politic rom-nesc să constate că temeiul prim alacţiunii lor a fost îndepărtarea echii guernări, fără a aea o schiţă sau progno1ă prealabilădespre ceea ce doreau să facă. &e aici impresia că s5au negli3at aspectele strategice :nuinfluenţarea puterii sau cucerirea acesteia pur +i simplu, ci elaborarea strategiilor pe termen, aunor politici sociale +i publice cu impact formator asupra socialului;. Aceasta indică faptul căfactori politici pot deeni, destul de repede, pri1onieri ai cultului puterii. 8 astfel de coaliţie estesortită din start e+ecului. $f-r+itul coaliţiei "&5#$&5#&@ a sureni fie ca urmare a părăsiriisale de către unul sau mai multe partide care or mi1a pe propriile obiectie electorale, fie caurmare a unui insucces generali1at :+i recunoscut; după încheierea mandatului guernamental.&acă Partidul &emocrat aea +ansa, în // să se delimite1e de e+ecurile guernării +i să5+iconsere identitatea politică, acum. (u răm-ne acestei coaliţii dec-t ducerea p-nă la capăt a unuimandat pentru care cetăţenii caută, de3a, o alternatiă. > @itul competenţei uniersale +i e+ecurile transferului de autoritate. #n alt lucru ar care merita a fi anali1at mai pe larg de anali+tii politici este modul în care aoperat transferul de autoritate = respecti cooptarea personalităţilor publice cu autoritate în altedomenii, dar transferată în domeniul politic. Astfel de personalităţi, cu autoritate epistemică, nuconsideră în general disciplina de partid o dei1ă :ca1ul Pruteanu este releant;, dar nici nucunosc cum funcţionea1ă anumite mecanisme, ne+tiind, prin urmare cum pot fi remediateiregularităţile +i optimi1ate beneficiile, printr5un management de succes al domeniului politic în



care sunt transferate. Acesta este ca1ul ministrului Ple+u, pentru care @A! nu a încetat a fi oeternă „Ferra @irabilis”. Personalităţile cu autoritate epistemică :în domenii de natură +tiinţifică,umanistă etc.; nu întotdeauna reu+esc să transfere eficient această autoritate în planul autorităţii politice. A fi un e)celent agronom nu înseamnă implicit a fi +i un eficient ministru al agriculturiiOdepinde de capacitatea de deci1ie +i de a face ca aceste deci1ii să fie îndeplinite. eenind la

ca1ul ministrului Andrei Ple+u, căruia nu i se poate nega e)celenţa intelectuală +i capacitatea de aînchega anumite opinii, dar la nielul unei audienţe totu+i restr-nse, se mai pot spune c-tealucruri. 9n primul r-nd, domnia sa nu a putut face faţă într5un mod dinamic angrenării om-nieiîn problemele sensibile ale regiunii, mai cu seamă c-nd s5a redeschis ceea ce mutatis mutandis putem numi „problema orientală”, indusă de secesiunea +i succesiunea e)5%ugoslaiei, „omul bolna al Malcanilor”. "a orice intelectual, domnul Ple+u a riscat o cădere în admiraţie faţă de unmodel unic, dominat de o ciudată amne1ie, prin care a uitat că om-nia, ca ţară, a aut cel maimult de c-+tigat c-nd a +tiut să promoe1e nu un model singular, ci o diplomaţiemultidimensională. Aceasta nu însemna o eludare a dorinţei de integrare în structurile euro5atlantice, opţiune pentru care se poate spune că în societate rom-nească e)istă un solid consens,ci promoarea unui 3oc dinamic în alegerea căilor prin care +i noi să putem să acţionăm asuprastructurilor în care dorim să ne integrăm. Preluarea iniţiatiei ar fi adus un plus de prestigiu@inisterului Afacerilor !)terne mai mult dec-t acceptarea tactică a tuturor punctelor formulatede comandamentul (AF8 +i de &epartamentul de $tat al $#A. @inistrul Ple+u a considerat, probabil, că într5o lume în care, după terminarea ră1boiului rece, dominantă este incertitudinea,siguranţa poate eni doar din acceptarea uniocă a tot ceea ce ine dinspre ceea ce se presupunecă este unicul centru de stabilitate. 9ntr5o perioadă de turbulenţă globală, în care de la periferie se pot na+te furtuni greu de stăp-nit :+i se poate cita numai e)emplul conflictului 7ndia 5 Pa6istancare putea degenera, cel puţin după declaraţiile enite de la 7slamabad, în conflict nuclear; nicimăcar unica structură de securitate nu poate garanta cum a arăta lumea în ?5l> ani. !ste oregulă de fier a istoriei aceea că structurile ori organismele a3unse la ma)imă răsp-ndire sunt p-ndite de pericolul e)tincţiei iminente. Eames osenau :osenauO /5>;, mai puţin sigur dec-tdiplomaţia rom-nească de după //0 obsera faptul că am intrat încep-nd cu anii N/? într5o nouăepocă, mai puţin sigură +i destul de ambiguă, în care spaţiul este supus concomitent erodării +i re5formării iar instabilitatea este amplificată. &ispariţia rialităţii super5puterilor a dus la cre+tereacomple)ităţii lumii, multiplic-nd centrele de instabilitate regionale. Frăim într5una din aceleepoci în care parametrii istorici ai sistemului sunt la limita unei modificări substanţiale, iaraceastă modificarea subsuma at-t distribuirea puterii :unul din macroparametrii sistemului;, c-t+i accelerarea fragmentaţionismului, la nielul comunităţilor, etniilor sau indii1ilor. 9ntr5unastfel de mediu cele mai bune politici sunt cele actie, de iniţiatiă +i prin aplicarea unei astfel dedoctrine @inisterul Afacerilor !)terne ar fi putut contribui la schiţarea unui scop în ceea ce prie+te locul în ierarhia regională, continentală +i mondială pe care om-nia ar trebui să5lreendice. > Aatarurile clasei politice , 9n iaţa politică gre+elile unei generaţii sunt aproape întotdeaunascump plătite de generaţiile iitoareQ Gaetano @osca. eenind la modelul politic propus de schimbarea din //0 se mai pot desprinde uneleelemente care să puncte1e demersul întreprins. #n aspect important este acela că, în pofida celorenunţate în campania electorală, puterea "&5P&5#&@ a reu+it o polari1are economicăaccentuată +i nesănătoasă pentru stabilitatea internă. 9ntotdeauna concentrarea masiă de putereeconomică este dăunătoare, iar acest lucru este probat de funcţionarea regimurilor politice din



America %atină. (u orice se poate supune principiilor pieţei fără a de1aanta3a cetăţenii:+i esteca1ul sericiilor publice, aflate într5o stare tot mai ruinată, de+i preţurile plătite au crescutconstant;. "eea ce nu a înţeles actuala putere este că politica reformei nu este în funcţie de un partidsau altul, de un minister sau altul, un lider anumit etc. !ste o problemă a societăţii rom-ne+ti, în

care este implicată +i restructurarea birocraţiei, dar nu în sensul rudimentar al disponibili1ării ei:căci structurile comportamentale s5ar păstra;, ci în sensul unei noi filosofii a aparatului birocratic, esenţial în funcţionarea statului +i transmiterea eficientă a deci1iilor. Principala menirea aparatului birocratic, obi+nuit p-nă acum să diri3e1e economia, a fi aceea de a se transformaîntr5un aparat care colectea1ă +i redistribuie enituri. Astfel statul rom-n a fi capabil săcolecte1e ta)e de la cei care5+i pot permite să le achite +i să furni1e1e sericii în domeniileeducaţiei, sănătăţii sau să spri3ine pe cei afectaţi de trecerea spre un sistem al economiei de piaţă.&oar în acest mod ceea ce numim reformă economică nu a mai însemna regres economic ci,realmente, o eficienti1are a structurilor socio5economice ale statului rom-n. Aceasta nu se poateoperaţionali1a dec-t gradual, întruc-t este orba de mentalităţi comportamentale, greu detransformat instantaneu. A nu se uita faptul nu e)istă încă o hartă complet elaborată a c-mpuluidoctrinar ce subîntinde politica rom-nească, at-ta reme c-t partidele încă nu s5au reunit înconformitate cu cele c-tea opţiuni doctrinare posibile. &e aici ideea politicii rom-ne+ti care seregăse+te undea între „@ioriţa +i "aragiale”. Probabil, doctrinele partidelor sunt încă insuficientcristali1ate, reţin-nd faptul că doctrina nu este numai rodul unui proces ideatic, de elaborarementală, o construcţie pur spirituală, dar este +i un refle) al ieţii politice reale, eoluea1ă,nupoate cantona întradiţii solidificate, alorifică te1e, idei +i practici politice +i socialeO astfel, un partid î+i poate motia propria concepţie în acord cu practica, stabilind +i pilonii care îi 3ustificăe)istenţa* aloarea, opţiunea, anga3area +i eficienţa. &octrina urmăre+te, ca sistem referenţial alunui partid, să5l sporească eficienţa, să optimi1e1e acţiunea politică :în termeni de moderni1are politică, de1oltare social5economică, culturală;, să5l ofere acestuia sugestii de deci1ii +i politicispeciale. 8ri această acţiune politică se face prin intermediul clasei politice, alidate democratic, prin testul alegerilor. (u se poate imagina o altă realitate, fără a aluneca spre modele masificante,totali1ante, care ar eluda 3ocul democratic, cum am mai spus. osturile unei clase politiceautentice sunt acelea de a aea capacitatea politică +i de cunoa+tere în a5+i asuma luareadeci1iilor, de cunoa+tere în profun1ime a dinamicii mediului social în care actiea1ă, de a5lconferi un sens +i a5l imprima o direcţie spre iitor. &e asemenea o adeărată clasă politică seoferă pe ea însă+i că e)emplu restului corpului social, îi imprimă acestuia un nou mod de a fi, dea g-ndi +i de a acţiona. (u este orba aici despre un, <rate mai mareQ, ci despre o modalitate dedifu1iune a schimbării spre întreaga societate. "eea ce s5a repro+at clasei politice rom-ne+ti, mai ales în ultima perioadă, prinrepetitiitatea unor mesa3e carelansea1ă ipote1a unei clase politice în care tot mai puţină lume areîncredere, semnifică un lucru important* e)istă desincroni1ări în demersurile oamenilor politici dedierse orientări +i nuanţe, din diersele guernări de după N/? încoace. $ituaţia preferabilă,desigur, este aceea a armoni1ării intereselor pe teme ma3ore, interesele om-niei trebuind priiteîn integralitatea lor, pentru că ori1ontul iitorului să fie complet, circular +i ariat. <iecareguernare,indiferent de culoarea ideologică, trebuie să acopere un sector din acest ori1ont, într5unmod care să complete1e, nu să distrugă, sectorul anterior construit. Altfel, se creea1ă impresiaunei tran1iţii care nu se mai sf-r+e+te, un tronson cronologic înfundat, în care adeărurile suntnomade, în funcţie de cel care deţine puterea :este orbă nu de adeăruri atemporale, ci de cele pecare unii le socotesc pro1aice, gregare, dar care sunt implicate în acţiunea politică* adeărurieconomice, sociale, general5umane;. !lita puterii "&5P&5#&@ a păcătuit tocmai prin faptul



că nu a +tiut să5+i cree1e o imagine publică „purtătoare de ori1ont”,nepromo-nd o i1iuneintegrată despreun iitor anume, strategii +i scenarii de apropriere a acestui iitor. &e aiciimaginea sumbră, în nuanţe de gri, pe care populaţia +i5a construit5o despre reformă, tran1iţie,nielul de trai etc. Populaţia om-niei, cei care în //0 au otat, $chimbarea „în I?? de 1ile, afost uitată după alegeri. @isiunea sa s5a încheiat imediat după momentul otului. P-nă la

următoarele alegeri cetăţenii trebuie să5+i respecte conducătorii, indiferent dacă ace+tia +i5auonorat sau nu mandatul cu care au enit la guernare. "riticile la adresa guernanţilor suntcatalogate imediat ca fiind, rău5oitoare” sau ca neînţeleg-nd raţiunile superioare ale actuluiguernării. (u trebuie să ne surprindă în aceste condiţii scăderea accelerată în sonda3e a partidelor aflate la guernareDActuala putere nu ar trebui să subestime1e capacitatea dediscernăm-nt a cetăţenilor iar liderii săi să renunţe la po1a de, salatori ai naţiunii „pe care +i5auasumat5o după //0 A+a cum argumentea1ă doi autori france1i* 9n democraţiile contemporane, poporul nu mai resimte neoia unei autorităţi de tip tradiţional în politică. 8amenii sunt maieducaţi astă1i, mai autonomi. 9+i formea1ă singuri opiniile. 9n unele priinţe, fără a ignoradiferenţele ideologice, ei practică mai mult ca niciodată consumerismul politic* echipa această politică ne5a plăcut, o păstrăm, cealaltă nu ne5a plăcut, o înlocuim. 8rice încercare de reenire laautoritatea tradiţională e+uea1ă pentru că cetăţenii au descoperit în această manieră distanţată dee)ercitare a funcţiilor ciice o formă de echilibru. 9n marea lor ma3oritate, ei nu mai au neoie de predicatori, de guru, într5un cu-nt de +efi de tip tradiţional”. :Eoffrin, FessonO IC; Problema care trebuie pusă este aceea a corelaţiilor între schimbarea socială :pentru că,după // societatea rom-nească a început trasarea unui nou profil social; +i neoia desoluţionare a disfuncţionalităţilor re1iduale ale echiului regim, dar +i a unora recente. &inaceastă perspectiă, arianta social5democrată este una iabilă +i poate stabili aceste corelaţii, încondiţiile concurenţei politice deschise +i pluripartidismului, tocmai în ideea modelului poliarhicde socio5structuralitate a puterii, pe care l5am amintit. $e obseră că, la niel european, partidele social5democrate 5 dar nu numai ele 5 înaintede a intra în alianţe pre sau post5electorale î+i erifică capacitatea de forţă politică +i capacitateade a repre1enta ocea unei ma3orităţi. "a urmare, î+i structurea1ă liderii :elita de partid; princunoa+terea intereselor grupurilor sociale care alcătuiesc această eentuală ma3oritate, pentru căace+ti lideri să aibă repre1entatiitate. Abia în pasul al doilea este inclusă stabilirea alianţelor,atingerea „echilibrului de compromis”, deschiderea graduală spre alte forţe politice, într5un proces normal în conte)tul democraţiei. #n e)emplu recent ni5l oferă Partidul $ocialist Austriaccare a refu1at încheierea unei coaliţii cu Partidul Popular Austriac :de e)tremă dreaptă, anti5semit, se pronunţă pentru e)pul1area imediată a imigranţilor +i pentru alorificarea unor, aspecte po1itieQ ale politicii în domeniul muncii al celui de5al Freilea eich; de+i re1ultatele electoraleasigurau aceste coaliţii o ma3oritate parlamentară confortabilă. espectarea principiilor doctrinare+i, nu în ultimul r-nd, interesul naţional au primat în faţa reali1ării rapide a unei coaliţii +i aîmpărţirii puterii. !ste un circuit care putea fi urmărit în ceea ce ar fi trebuit să repre1inteînchegarea familiilor politice rom-ne+ti +i probabil că acest lucru se a +i înt-mpla, poate dupăiitoarele alegeri generale. 9n ca1ul partidelor istorice +i luăm ca e)emplu P(W"& după //0 s5a obserat cumgrupulliderilor „tradiţionali” au căutat să impună o disciplină de partid deenită dogmă, dar carenu a reu+it să se adapte1e conte)tului social5lstoric, moti real pentru ca acest partid să fie m-natde curente +i tendinţe interne reformiste sau di1idente. 9n condiţiile în care acest partid era +i o piesă de ba1ă a guernării, conflictul s5a e)tins, normal +i la niel guernamental +i parlamentar, parti1anii taberelor antitetice schimb-nd loituri strategice :de putere; care depă+eau cadrul partidului, antren-nd totodată +i forţele politice cu care coabita.



Permanenti1area stării conflictuale +i concurenţa partenerilor s5a transformat u+or înneîncredere în irtuţile politice +i capacităţii organi1atorice a elitei puterii, neîncrederea fiindrepede translată asupra întregii clase politice, de+i, este eident, nu întreaga clasă politică participă simultan la guernare. 8 astfel de interpretare, a3ustată +i adoptată prin dierse media,contribuie periculos la puleri1area interesului faţă de politică, faţă de clasa politică ca

repre1entantă a spaţiului public +i a intereselor societăţii. 8rice societate are neoie de o clasă politică, pentru a consfinţi +i asigură asociaţia membrilor săi, mecanismele de conducere, deci1ie,autoritate, continuitatea de iaţă. 8rice societate organi1ată pe modelul su1eranităţii puterii are oclasă politică. <ără o clasă politică, caracteri1ată prin conlucrare +i profesionalism, nici osocietate modernă, comple)ă, nu î+i poate stabili direcţiile de eoluţie. !ste adeărat că nici în politică :sau poate mai adesea în politică; nu lipsesc persoanele „cu handicap” care ulgari1ea1ă 3ocul democratic, contribuind la scăderea încrederii în capacităţile +i irtuţile democraţiei caregim politic. Astfel de persoane reu+esc, probabil, să se strecoare mai în toate partidele, mai alesc-nd statul democratic a trebuit reinentat, reconstruit pe ruinele totalitarismului. !ste o problemăde timp filtrarea +i reselectarea corpului politic, o problemă pe care +i societatea o a reglementa, prin teste electorale. "lasa politică este în acord cu anumite interale temporale, dominate deanumite accenteO pentru interalul actual politicul încă mai domină, e)ist-nd tentaţia acestuia deacoperi domenii dierse. Fran1iţia nu este dec-t un „fasciculus temporum”, un astfel de interalcronologic de trecere de la o lume nea+e1ată la una consacrată de noi solidarităţi. Valoareaoricărui interal cronologic depinde de numărul +i intensitatea eenimentelor, care suntacompaniate de sentimente specifice de e)altare, sau, dimpotriă de teamă, scepticism +i panică.7mpresia de cri1ă care nu se mai sf-r+e+te de1oltă o psihologie crepusculară +i o dispo1iţieescatologică :manifestată +i prin succesul religiosului +i e)tinderea sectelor cre+tine +i necre+tine,care promit o re1olare „instant” a problemelor unui pre1ent tulburat de schimbări rapide +i profunde;. „(oi nu aem timp de a ne deda la acrobaţii reoluţionare. "ăci aem mult mai mult defăcut pentru a ameliora societatea. (oi nu ne putem permite, din oportunism, să ne 3ucăm cuiolenţa în orbe sau acţiune”. 8lof Palme "apitolul 0!%7F7$@, P8P#%7$@, $8"7A%5&!@8"AW7! 0 "ătre un sistem clientelar. Guernarea de centru5dreapta +i implicit elitele care au susţinut5o, nu au +tiut să accese1eresorturile care să5l consacre ni+te rosturi fundamentale, în raport cu colectiitatea, dar +i cufinalităţile politice, propuse +i anunţate rituos în campania electorală, dar ulterior rămase însuspensie, dacă nu cuma se poate orbi +i de o schimbare pe parcurs a acestor promisiuni.!lectoratul, aleg-nd soluţia alternanţei la putere, a cre1ut, cum este +i normal într5un regimdemocratic, că alege alternatiă de eoluţie, mai rapidă +i eentual mai eficientă. &in păcate ceicare au preluat leadership5ul guernării s5au preocupat mult mai mult de negociere funcţiilor +iobţinerea controlului mecanismelor deci1ionale, dec-t de perfecţionare unor instrumente dereglare a ieţii sociale, de regulari1are a flu)urilor economice astfel înc-t să fie posibilă orelansare economică ba1ată pe capacitatea de a crea auţie naţională, pe respectul +i alorificareacapitalului uman, pe alenţele creatie +i inoatoarea ale acestuia. &intr5un alt punct de edere, om-nia anilor N/5N/ a pre1entat realitatea unor antite1edeosebit de actie* putere politică s putere administratiă :sau, în altă formulă, preeminenţa



controlului partidist al puterii, prin care liderii partidelor din coaliţie au deenit eritabilii centride putere +i autoritate, restr-ng-nd libertatea de mi+care a guernului, a premierului +i mini+trilor = ca1ul e)5ministrului &aniel &ăianu este o mostră a ceea ce a însemnat controlul partidist pelinia „mai bine să sacrificăm pe unul :de+i are dreptate; dec-t să piară coaliţia”;. 8 altă antite1ăeste redată de raportul putere politică s putere economică :ceea ce, în traducere, a însemnat

politi1area priati1ării dar +i a funcţiilor din economia rămasă în sfera controlului de stat;.Practica democratică a dialogului între lideri +i organi1aţii riale a rămas de asemeniun punctdoar sugerat, dar nu +i pus în practică, nici măcar în probleme care i1au destinul om-niei pe perioade mult mai lungi dec-t durata unui mandat. Puterea de stat a rămas închisă faţă dede1oltarea economică, de+i o genero1itate selectiă a statului faţă de anumite ramuri putea aducec-+tiguri mari +i nu într5un timp foarte lung. &in acest punct de edere putem considera căguernele "&5#$&5#&@ au practicat mai degrabă o anti5politică dec-t o politică :întruc-t politica, în sensul sectorial, presupune o i1iune despre ceea ce trebuie să se reali1e1e, termene,costuri, raţionali1area pierderilor, progno1area c-+tigurilor, elaborarea unor scenarii alternatiecare să ţină cont de schimbarea eentuală a conte)tului = adică lucruri pe care foarte puţini dinc-mpul coaliţiei ma3oritare le5au sesi1at;. !ste un lucru cert că o politică iabilă nu se poate susţine prin actiarea unor reţete datede consilieri +i speciali+ti în „cum poţi să fii un yes5man de succes”. Frebuia găsit un echilibruîntre responsabilitatea politică +i angrenarea speciali+tilor în domenii de strictă specialitate,indiferent că ace+ti speciali+ti erau sau nu parte dintr5un partid. 7ronia face ca partidele care auclamat cel mai tare anticomunismul +i „originea lor curată” democratică, tradiţional pro5occidentală, să fie cei mai demni epigoni ai principiului unic de comandă, ai directiei de partidîntru salgardarea coaliţiei, leg-nd destinul politic al acesteia de „ratarea” +anselor de iitor pentru om-nia. @andarinatul este o problemă care nu este în regula 3ocului democratic, întruc-tobliterea1ă controlul democratic asupra instituţiilor. 9ntotdeauna e)ecutiul bănuit că esteincompetent sau corupt lasă impresia unei oboseli cronice, moti pentru care „binele ob+tesc”răm-ne la nielul teoriei declaratie. 9n aceste condiţii este normal ca să se orbească deincapacitatea +i incompetenţa politicienilor, de spargerea monopolului politic al clasei care „îi poartă numele”O dar, de aici +i p-nă la sentinţe de genul „clasa politică este mult prea pestriţă +inu se identifică cu interesul naţional”, moti pentru care presa trebuie să preia pe cont propriuchestiunile politice +i priorităţile momentului, este o cale lungă. alf &aahrendorf într5un studiuintitulat „@ediocre !lites !lected by @ediocre Peoples” remarca că e)istă o aparentă falie întreelectorat +i liderii săi, în !uropa. Ma1a de clasă a afilierii politice s5a erodat, nee)ist-nd semne căs5ar putea constitui noi structuri de acest tip care să fundamente1e partide specifice, de clasă. 9naceste condiţii, predicţiile priind po1iţia socială care influenţea1ă comportamentul politic +i5auredus aloarea, orbindu5se de olatilitatea otului, respecti de tendinţa electoratului de a5+ischimba opţiunile de la un ciclu electoral la altul. &in păcate, în om-nia, datorită culturii politice încă incipiente, nu se poate orbi despre o reală capacitate a electoratului de a opera „unot tactic”, în fapt un ot raţional, prin care otantul să anali1e1e consecinţele otului său :ce partid ote1, în ce formulă a guerna, cu cine, pe ce fel de program, conform căror principii,cum mă a afecta pe mine, ca loc de muncă ori niel de iaţă etc.;. Votanţii consideră alegerile ca pe mi3loace de a selecta guerne, c-nd de fapt ei aleg doar pe cei care or hotărî componenţaguernului. #n otant raţional este cel care alege candidatul sau partidul care are +ansele cele maimari, în opinia sa, să a3ungă la guernare. Volatilitatea relati scă1ută pentru ţara noastră ar indica la, la prima edere, că partidele politice sunt identificabile +i au un profil clar, iar otanţii au încredere în repre1entanţii ale+iOodată cu ad-ncirea democrati1ării e de presupus că +i olatilitatea a cre+te, pe măsură ce



suprapartidi1area politicii a fi contrabalansată de concurenţi serio+i din societatea ciilă.!lectoratul rom-nesc este nu doar olatil, ci +i refractar la orice proiect ideologic parti1an, deînţeles după >? de ani de propagandă politică neîntreruptă. &e la societatea masificată,omogeni1ată prin forţă, s5a trecut la un tip de societate caracteri1at prin fragmentare +i atomi1aresocială, din acest moti partidele rom-ne+ti înt-mpin-nd dificultăţi reale în conturarea propriului

electorat. Pot fi date mai multe e)plicaţii pentru pierderea legăturilor între partide +i alegători*ideologiile lor nu mai au nici o tangenţă cu cerinţele reale ale alegătorilor ce ţin de buget :pensii,sănătate;, sunt slab organi1ate, măcinate de corupţie, ne5responsabile în faţa electoratului,incapabile să recrute1e membri tineri, nu reu+esc să reintegre1e facţiunile din cadrul lor. &e fapt partidele rom-ne+ti înt-mpină dificultăţi reale în a5+i îndeplini funcţiile ce rein, în general, partidelor politice* de structurare a procesului electoral, de repre1entare +i agregare a intereselor+i dierselor grupuri sociale, de a organi1a guernul +i de a formula politici. 9n aceste condiţiiapare ca ineitabilă îndreptarea preferinţelor cetăţenilor spre alte mi+cări sociale +i organi1aţiialternatie, pe scurt societatea ciilă, grupări care au aanta3ul faţă de partidele politice de a fispeciali1ate pe o anumită problemă. 9ncă din anii ? onald 7nglehart preedea ascensiuneaacestor mi+cări, el grup-ndu5le în patru categorii* ecologiste, regionalisteJlocaliste, comunitare +ianti5autoritare. :7nglehartO IC; 9n actualul conte)t însă, c-tea grupuri încearcă să deţinărepre1entarea întregii societăţi ciile, în dauna unor actori cea mai minori, dar cu un rol nu mai puţin important. $tudiind peisa3ul politic rom-nesc, unii anali+ti opinea1ă că e)istă pericolul că om-niasă alunece spre un model italian său 3apone1 de clasă politică, ba1at pe „clientura”, pe patrona3,care implică corupţia „sistematică”. 9n aceste condiţii, oportunităţile oferite de funcţiile publicesunt folosite mai ales pentru cimentarea propriilor po1iţii de putere :iar mass5media din ultima perioadă abundă în astfel de comentarii, neiert-nd nici !)ecutiul;. !ste adeărat, oricedemocraţie permite, chiar dacă tacit, un oarecare grad de corupţie :numai dictaturile nu suntcorupte +i numai într5o scurtă perioadă de început;O totul este gradul +i modalităţile în care aceastae)istă. $amuel Yuntington afirmă căacolo unde lipsesc relaţiile stabile dintre grupuri +i modeleleacceptate ale autorităţii, deci unde domne+te de1organi1area, acolo unde lipsesc partide politiceeficiente care să repre1inte interesele societăţii, este un climat faorabil proliferării fenomenuluicorupţiei. Autorul mai stabile+te o corelaţie interesantă* cu c-t e)istă mai multe legi în domeniicum ar fi comerţ, ămi, impo1ite, 3ocuri de noroc, alcool, etc, cu at-t se stimulea1ă mai multcorupţia. 9n cuintele lui Yuntington* 9ntr5o societate unde corupţia este larg răsp-ndită, otarealegilor stricte împotria corupţiei sere+te doar la înmulţirea oca1iilor faorabile corupţiei.Q"au1a reală a fenomenului re1idă nu în lipsa legilor ci în calitatea clasei politice. Atunci c-nd politica este percepută ca o cale spre putere +i, implicit, spre bogăţie, deci reali1area scopurilor publice este subordonată intereselor indiiduale, nimic nu mai stă în calea corupţiei. :Yuntington,///O 0l50/; 9n $#A, spre e)emplu, grupurile de interese spri3ină logistic în campanie anumiţicandidaţi, potriit strategiilor de lobby pe care le5au g-ndit :spri3in care este foarte corect`sanitari1at”, pentru a nu se deturna fonduri federale sau pentru a nu se folosi `bani murdari”;. %anoi, "& a uitat să facă o listă a subscripţiilor +i fondurilor utili1ate :de+i fostul partid deguernăm-nt a fost controlat e)trem de dur;, de unde +i întrebările opiniei publice legate de banie)terni contra promisiuni, îndeplinite după preluarea puterii :priati1ări aran3ate, contractefaori1ate etc.;. 9n aceste condiţii, ce logică are lupta anticorupţie, dacă partidul care te5a propulsat la putere nu poate să clarifice rapid problema banilor folosiţi4 !)istă sau nu `m-inilemurdare” care acţionea1ă în politică4 0I @itul globali1ării.



0 $pectacolul politic împotria acţiunii politice. 9n aceste condiţii, social5democraţia poate fi o formulă iabilă pentru o guernare stabilă, ba1ată pe echitate, solidaritate, 3ustiţie socială, ca alori asumate +i nu ca dei1e populiste. &in păcate, populismul, naţionalist sau nu, a c-+tigat po1iţii, consider-ndu5se cea mai autentică formăde democraţie. &emocraţia nu presupune populism, ci repre1entatiitate +i elemente de critică

elitară, întruc-t deci1iile politice aparţin unei elite alese, responsabilă în faţa celor ce au ales5o,capabilă de a raţionali1a politica +i de a oferi arianta cea mai bună pentru comunitatea naţională.Aceasta nu înseamnă nici încălcarea principiului sueranităţii populare, nici promoarea uneidemocraţii a elitelor de partid, opuse,pe undea, societăţii ciile. !ste coningerea noastră că un partid politic trebuie să fie o punte de mediere între societate +i guernăm-nt, regulari1-nd +iînsum-nd opinii, potriit cărora accede la putere +i guernea1ă. om-nia nu are neoie de o,democraţie guernată „, în înţelesul dat termenului de Gioanni $artori, în care se insistă peconsens +i participare, ci de o, democraţie care guernea1ă”, adică în care primea1ă calitateaactului guernării a elitei politice alese în mod democratic +i în care se eită, tirania ma3orităţiiQa+a transpare ea prin intermediul opiniei publice. :$artoriO II; Apelul retoric la `popor” implicăsimultan unitate +i dualitate, confu1ie oită a planurilor, recursul la mituri, accesarea unui curentanti5elitar, împotria clasei politice în ansamblul ei, fără a face distincţie, dar căreia i se atribuie,în paralele, o unitate fictiă, ca +i cum elitele de partid s5ar identifica. !ste periculos acest punctde edere, promoat de unele media +i de grupuscule care nă1uiesc la a fi o `a treia cale”.`7deali1area omului din stradă” sau încercarea de a ţine la un loc forţe politice în numele`poporului” +i destinului său, nu are nimic de a face cu democraţia repre1entatiă modernă, fiind,dimpotriă, antimodernistă. &in nefericire, această tendinţă populistă î+i găse+te un nesperat +iindirect aliat în felul în care s5a e)ercitat guernarea după //0* modul defectuos al procedurilorinstituţionale, selectarea persoanelor din funcţii pe principii clientelare :fie că au fost oameni de partid sau intelectuali de curte;, creea1ă în imaginarul colecti hiperboli1ări prin care persona3ecare nă1uiesc să fie cu mult mai mult dec-t ceea ce au fost +i sunt lasă impresia că repre1intăadeărat ase în care s5a turnat `oinţa populară”, `caaleri ai naţiunii”, care singuri +tiu alchimiaunei guernări cu adeărat în folosul `poporului”. Aroganţa +i secretiitatea instituţiilor statului,răspunsurile retarde ale 3ustiţiei :a se edea numai ca1ul 8topeni;, pretenţiile de `&alai %ama”regional ale unui pre+edinte care nu a reu+it nici măcar să stabilească consensualitatea coaliţiei,nu fac dec-t să sporească +ansele unor lideri populi+ti, diersific-nd +i unele teoriiconspiraţioniste :anti5semite, anti5occidentale +.a.m.d.;, îmbogăţind `galeria demonilor” pe care`poporul” trebuie să5l e)orci1e1e. #n astfel de demon a deenit clasa politică, în i1iunea celorcare, repetăm, îi atribuie o unitate fictiă, intenţionat, credem noi. &escalificarea în întregime aclasei politice, acu1area ei de incapacitatea de a construi oferte alabile este periculoasă pentrufuncţionarea statului, pentru sistemul democratic de guernare +i pentru regulari1area flu)urilorsociale +i economice. "e poate oferi social5democraţia, într5o perioadă de recul a curentelor politice de dreapta,la niel european4 Pare a se contura această soluţie+i pentru om-nia, întruc-t social5democraţia pare a fi un curent care s5a adaptat mai bine la condiţiile concret5lstorice pe care le traersăm,e)prim-nd un fenomen care, de+i nu este încă unitar, poate gesta coaliţii stabile +i guernărieficiente, eliberate de sub tutela constr-ngerilor „tradiţiei”. 9n i1iunea noastră, social5democraţiaeste singura aptă să promoe1e reforme sociale prin care societatea să posede +i mi3loacele pentrua5+i e)ercita obligaţiile în sericiul democraţiei. <idelitatea faţă de democraţie, de ordineaconstituţională a statului de drept, respectul ordinii fondate pe legalitate, respingerea iolenţei politice că mi3loc, respingerea acrobaţiilor +i teoriilor fără suport real sunt principii de ba1ă caretrebuie însu+ite. &ealtfel, guernarea din perioada //I5l//0 nici nu prea a aut timp de astfel de



acrobaţii, fiind preocupată de ameliorarea societăţii +i economiei bolnae. Antagonismul e)istentîntre alorile social5democrate +i situaţia economico5financiară a ţărilor e)5comuniste a dus la osituaţie parado)ală* partidele social5democrate a3unse la putere se edeau silite de starea precară a bugetelor naţionale să reducă cheltuielile publice în domenii ca sănătate, protecţie socială saueducaţie, în timp ce partidele de dreapta criticau austeritatea bugetară de pe po1iţii de st-nga ce le

permiteau ulterior să c-+tige alegerile, în dauna social5democraţilor care stabili1aseră economia +i puseseră fundamentele unei cre+teri sustenabile. :&auderstadt, Gerrits, @ar6usO ; Pentru social5democraţia rom-nească prioritatea trebuie să fie apărarea securităţiioamenilor, esenţialmente afectată, asigurarea cetăţenilor că o coe)istenţă pa+nică este reali1abilă. (u ne mai putem permite, din oportunism sau din alte considerente, să ne 3ucăm cu iolenţa înorbe sau în fapte. @esa3ul principal care trebuie transmis societăţii este acela că democraţiaînseamnă securitate, înseamnă forţă colectiă capabilă să modifice pa+nic sistemul. 9n condiţiile în care egalitatea +anselor este sub semnul întrebării, în care marginali1areasocială î+i arată colţii, instaur-ndu5se o prăpastie enormă între cei foarte bogaţi +i cei foartesăraci, trebuie să i se redea cetăţeanului încrederea că este un membru alabil al colectiităţii, că poate să5+i de1olte liber personalitatea, cooper-nd la iaţa politică, economică +i culturală. $tatultrebuie să dob-ndească un profil asistenţial5constructi, să suporte controlul social, fiind, în celedin urmă, după e)presia lui Xilly Mrand „comunitatea 3uridică a poporului pe care noi oînsărcinăm să eghe1e la menţinerea securităţii, libertăţii +i 3ustiţiei”. &acă cetăţeanul nu arecon+tiinţa că statul „înseamnă noi toţi +i fiecare din noi în particular”, înseamnă că actuala clasă politică trebuie într5adeăr să5+i redefinească scopurile +i profilul. (u putem fi parti1aniiemasculării totale a autorităţii statului, în irtutea unor utopii care pun accent pe omnipotenţa pieţei, pe soarta ineluctabilă care face că economia să funcţione1e pe ba1a unor predicţiierificabile matematic, pe fel de fel de moduri de a e)plica realitatea doar pe ba1a unor modelehiper5raţionali1ate, anacronice +i desociali1ate. Persistenţa discursului anti5statal în om-nia, promoat mai ales de intelectualitatea de dreapta, este de5a dreptul absurdă în condiţiile în carestatul rom-n este complet lipsit de autoritate, fiind pus de multe ori în situaţia de a nu fi capabil îna5+i îndeplini sarcinile fire+ti ce5l rein :care merg de la asigurarea ordinii sociale p-nă laefectuarea plăţilor salariale pentru categoriile bugetare;. 9n mass5media s5a încetăţenit de3ae)presia de, disoluţie a autorităţii statuluiQ. Puterea statală trebuie să suporte controlul social, democraţia politică deenind în acestconte)t democraţie socială, adică un model de democraţie în care nu e)istă o separaţie de principiu între societatea ciilă, indiid +i stat. (ici statul nu trebuie să deină atotputernic, darnici indiidul nu poate fi în1estrat cu facultăţi care, de cele mai multe ori, sunt doar teoretice.<orţa antreprenorială :suflul ital al omnipotentului 1eu neoliberal al Pieţei, acest Maal care acople+it +i societatea rom-nească; este necesară economiei concurenţiale, fără de care democraţianu este posibilă. &ar asta nu înseamnă că cei care nu posedă această capacitate antreprenorială,sau care nu or să o de1olte, nu au dreptul la participarea la iaţa politică +i socială. &acădemocraţia nu poate e)ista fără economia de piaţă, s5a doedit că economia de piaţă poate e)istafoarte bine fără democraţie în ţări cum ar fi Africa de $ud, $ingapore, @alaysia, 7ndone1ia, etc.9nsă, tendinţa pe plan mondial, a+a cum arăta un social5democrat rom-n de frunte 5 Andrei&imitriu 5 este, de stabilire a unei legături indestructibile între social5democraţie +i libertate, pomindu5se de la constatarea, doedită prin fapte, că social5democraţia nu poate asigura triumfulegalităţii politice, economice +i sociale, care5l constituie ţelul final, dec-t numai dacă democraţiaeconomică se înfrăţe+te cu democraţia politicăQ :&imitriuO I00; 0CFehnocraţia nu salea1ă om-nia.



Potriit democraţiei sociale regulile 3ocului democratic trebuie să infu1e1e toatedomeniile socialului, numai astfel itali1-ndu5se democraţia, ca regim politic care, de+i nu este perfect este măcar capabil deîmbunătăţire, spre deosebire de regimurile totalitare. 9n fapt,democraţia socială înseamnă democraţie multilaterală, ba1ată pe e)ercitarea efectiă +iresponsabilăa libertăţii indiiduale +i colectie. !ste, în fond, acea problemă subtil pusă de

regretatul $ir 7saiah Merlin, a raportului între libertate în sens negati +i liberate în sens po1it.P-nă unde este societatea capabilă să5l asigure indiidului o sferă de autonomie în care poate săfacă +i să fie cea mai degrabă dec-t altcea, fără a înt-mpina constr-ngeri4 Merlin conine călibertatea negatiă, definită prin sfera priată a indiidului în care nimeni nu este îndreptăţit săinterină, are necesarmente o arie de e)tindere limitată, dincolo de care interine, libertatea po1itiăQ, de implicare în iaţa socială. &oar această ultimă formă de libertate are legătură cu principiile democratice. :Merlin, /0/O l5lI; &in nefericire, constr-ngerile economice +i politicile de dreapta îi asigură doar teoretic această sferă de autonomie. "oncentrarea masiă de putere economică într5un cerc restr-ns +tirbe+te puterea cetăţeanului ca sistem de referinţă pentrudemocraţie, care deine dependentă doar de grupuri de interese sau de presiune. #n alt mareg-nditor liberal, Eohn aLls, orbind despre o societate a fiinţelor raţionale acordă prioritatelibertăţii, dar ea este dublată imediat de principiul egalităţii +anselor, ca principal fundament alsolidarităţii sociale +i de spri3inire a celor mai puţin aanta3aţi. :aLls, /?O 0?; (u trebuie uitată o realitate* clasa politică are ca domeniu de definiţie societatea, areanumite merite, trebuie să fie eficientă, de această eficienţă leg-ndu5se importanţa ei în structuranaţională. 9n fond, atunci c-ndorbim de clasă politică conceptuali1ăm un număr redus deindii1i, cu anumite merite, eidenţiate prin criterii de selecţie :în nici un ca1 clientelismul;, caredeţine puterea :e)ecutiă sau legislatiă; +i o e)ercită prin 3ocul democratic al alegerilor. Aceastaimplică în primul r-nd responsabilitatea faţă de cei care î+i asumă rolul de conducere,responsabilitatea politică a actului guernamental :materie la care actualii guernanţi dau rateurirepetitie;, responsabilitatea faţă de promisiunile asumate. (esăbuitele promisiuni ale celor care au preluat guernarea după //0 :integrarea rapidăîn structurile euro5atlantice, infu1ie masiă de capital străin, cre+terea rapidă a nielului de trai;,freneticele 1b-nţuiri ale pre+edinţiei, c-ntate encomiastic de o anume parte a presei, au generata+teptări disproporţionate la nielul populaţiei. &e+i era eident că ţara noastră nu funcţiona încăca una occidentală :decala3ul de timp +i de mentalităţi fiind mare;, că economia de abia î+ireenise, relansarea urm-nd a fi o chestiune pe termen cel puţin mediu :în //0 în pre1entrelansarea economică fiind mult mai departe;, de+i se +tia că (AF8 +i #! sunt în fapt idealuri politice spre care ţara noastră se îndreaptă asimptotic, nefiind ţeluri ale perioadei imediatulterioare, politicienii puterii nu au e1itat să cree1e o adeărată psiho1ă colectiă, intens mediată,despre „+ansele reale” pe care om-nia le are. Foate acestea au fost strict campanii de imagine,este adeărat orchestrate profesionist în mass5media +i nimic altcea. $emi5e+ecul a determinat,cum era +i normal, o de1amăgire casi5generală, ină fiind găsită în incapacitatea clasei politice,în gre+elile „fo+tilor guernanţi post = ceau+i+ti”, în clasa politică în ansamblul ei, incapabilă de aface reformă. "eea ce nouă putere a anunţat că fiind un proces de transparenti1are, normali1are +icredibili1are, ca triplă e)igenţă, a rămas la niel declarati. aporturile cu presa :alta dec-t acea parti1ană; s5au încordat permanent, p-nă acolo înc-t pre+edintele epublicii să condamne oinstituţie, respectabilă prin funcţiile sale sociale, în faţa participanţilor la deschiderea anului+colar. eglarea prin forţă a raporturilor cu presa nu a fost în nici un ca1 un punct bine ales acelui care în toamna lui //0 a fost faori1at de aceasta. "redibili1area om-niei pe plan e)tern, pentru care „regimul 7liescu” a fost at-t de blamat, nu s5a reali1at, întruc-t capitalul de încredere,



tradus în capital financiar de inestiţii, este tot la praguri mici, ratingul ţării a scă1ut. "aurmare,capitalul care a adus „forţa de schimbare” nu a adus +i un capital de încredere îninstituţiile statului, capital care ar fi fost i1ibil în performanţe democratice +i economice. %upta pentru imagine, politică ca spectacol :fie el „one5man shoL”, sau tal65shoL; a înghiţit oinţa de aîntreprinde cea eficient, concreti1at în re1ultate i1ibile. "ri1ele dintre partenerii coaliţiei s5au

mutat din media în Parlament, din Parlament în interiorul partidelor +i de aici la nielul societăţii,repercut-ndu5se negati în încrederea populaţiei faţă de irtuţile reformei, instituţiilor, partidelor,Parlamentului, 3ustiţiei, economiei de piaţă+. A.m.d. Abilitatea mediatică a noii elite a puterii, aconsilierilor acesteia, releă puţina eficienţă a guernărilor "iorbea +i Vasile, chiar dacă s5a creatimpresia de hiperactiitate. Această impresie s5a indus prin proclamarea tuturor momentelor încare pre+edinţia sau guernul întreprindeau cea anume, drept „momente strategice, de răscruce”. #n alt punct pe care l5am anali1at pentru perioada //5l// a fost legat delipsacapacităţii de reali1are a consensului în interiorul coaliţiei. "ooperarea dintre parteneri :de+iocuparea posturilor „în oglindă” prin algoritmi1are ar fi trebuit să cree1e armonie; a oscilat tottimpul, d-nd posibilitatea unui partener minor ca P& să 3oace mi1e mari. P& a profitat de faptulcă era plasat mai în centrul spectrului politic dec-t partenerii săi de coaliţie, acest lucruînsemn-nd mai multe posibilităţi de alianţe politice. Această mar3ă de maneră mai mare setraduce întotdeauna în politică într5o putere de negociere sporită. Acela+i lucru l5a întreprins +i#&@, reamintind "& = #$& că suferă de amne1ie în priinţaînţelegerilor mai mult sau mai puţin oculte, cu priire la uniersităţi mai mult sau mai puţin multiculturale, autonomii, drepturicolectie +i alte lucruri de acest gen care au contribuit +i ele la +tirbirea încrederii în actualiiguernanţi +i pe care, din nou, unele media au tradus5o ca o cri1ă de încredere în „clasa politică”. (u ar trebui să se treacă prea repede peste faptul că, în fond, politica face parte din iaţă. (utrăim într5o lume perfectă. (ici politica nu poate fi perfectă. &ar măcar scopul politicii este acelade a reali1a o lume mai bună. Permanent, în interiorul coaliţiei partenerii au 3ucat un 3oc de sumă nulă, ceea ce a pierdutunul din actori a c-+tigat imediat celălalt, dar c-+tigul nu a putut fi ma)imi1at. 2i acest c-+tig nu asemnificat nimic sau prea puţin pentru societate. 2anta3ul politic, înghiţirea a fel de fel de teoriifără acoperire în practica politică europeană sunt în măsură să descalificepe guernanţi, dar deaici +i p-nă la e)tinderea „răului total” asupra clasei politice în ansamblu este o cale mult prealungă. Practic, percepem guernările "&=#$&5#&@ ca un 3oc de societate în care fiecarecaută c-+tigarea p-rghiilor de control asupra a c-t mai multe resurse, lăs-nd undea în planulsecund eficienţa guernării. $ingurul lucru ce a legat partidele componente ale acestei coaliţii afost asigurarea unei ma3orităţi parlamentare în ederea e)ercitării nestingherite a puterii. 9n pre1ent, c-nd se profilea1ă e+ecul politic al acestei formule chiar în prea3ma apropierii alegerilor,nu îi mai leagă nimic pe fo+tii aliaţi dec-t încercarea de a se arăta unii pe alţii în postura de, ţapiispă+itoriQ. 9n aceste condiţii a reenit obsedanta problemă a elitelor politice, a soluţiilor care trebuieadoptate, a actorilor, alţii dec-t politicienii, care să poată re1ola priorităţile naţionale. &ouăopţiuni rein mereu* presa poate îndeplini aceste rol, respecti tehnocraţii :guernul despeciali+ti;. (ici una din ele nu este alabilă pe deplin. Presa are desigur o po1iţie respectabilă înechilibrul puterilor într5un regim democratic, are ni+te funcţii sociale nu lipsite de importanţă :desociali1are, de informare etc.;, dar de aici +i p-nă la a se stabili prin presă priorităţile politice aleunei ţări este ilar +i anormal. <ără a mai socoti că fiecare 1iar sau post are propria sa politică, propriile simpatii, lir-nd o informaţie de3a selectată +i filtrată.



A doua ariantă, aceea a tehnicienilor, nu este una pentru un termen foarte lung. 9ngeneral guernele de tehnocraţi sunt preferate atunci c-nd guernele politice au e+uat sau perioada de guernare este prea scurtă pentru a merita erodarea credibilităţii politice :în prea3maalegerilor electorale;. A recurge în acest moment la guern de tehnicieni ar însemna pentruactuala coaliţie recunoa+terea de facto a e+ecului pe care societatea rom-nească îl simte de mai

mult timp pe propria piele. Prin numirea unui tehnocrat recunoscut, în persoana lui @ugur7sărescu, în fruntea guernului, coaliţia "&5#$&5#&@ a făcut tocmai acest lucru.&esemnarea guernatorului M. (. . în funcţia de prim5ministru consfiinţe+te fiasco5ul regimuluide după //0 !ste, în acela+i timp o tentatiă de a schimba focus5ul de pe "otroceni +i PalatulParlamentului spre guern. @ini+trii duplicitari, participanţi la acest adeărat complot politic,e)ponenţi ai minciunii, î+i reiau treptat suflul demagogic pe care l5au practicat +i înainte, cu osingură deosebire orientarea atenţiei opiniei publice spre @ugur 7sărescu. "a formulă de guernare, tehnocratismul nu mai este o soluţie în ogă în practica politicăinternaţională, perioada sa de ogă fiind aceea a anilor 0?5? c-nd se ehicula ideeaconergenţei celor două sisteme, capitalist +i comunist, într5o utopică sinte1ăa unei societăţi perfecte. 9n condiţiile lipsei de eficienţă a dublei guernări "& 5= #$& = #&@ e)istă opiniicare conerg spre susţinerea ideii că doar guernul de tehnicieni mai poate raţionali1a politicarom-nească la toate nielele. Aceasta ne duce cu g-ndul că, implicit, pragmatismul, capacitateade deci1ie +i tehnici1area :în sensul raţionali1ării; sunt lucruri intangibile pentru guernanţi. $ub alt aspect +i anume acela al alorii democraţiei repre1entatie, tehnocratismul nu esteo soluţie. !lita tehnică posedă fără îndoială o autoritate epistemică consacrată, dar nu estedelegată prin otul popular să forme1e guernarea. "ooptarea speciali+tilor în procesele deconducere însă, este benefică +i esenţială chiar, diminu-nd subiectiismul, oluntarismul politico5ldeologic, amatorismul +i eleitarismul diletanţilor în politică, put-nd stopa absurdul +iiraţionalul. Fehnicianul însă nu se poate impune dec-t socialmente mediat, adică prin intermediulstructurilor sociale +i politice, a configuraţiilor de interese +i aspiraţii dierse e)istente în mediulsocial. @odelul tehnocratic însă, este +i mai elitist dec-t structurarea pluripartidistă a puterilor,fiind la limita dintre esoteric +i i1ibil. &e aceea modelul pe care trebuie promoat este acela pragmatic, singurul adecat realităţilor contemporane, pentru că stabile+te o legătură continuăîntre e)perţi +i oamenii politici, biuniocă, antren-nd în acest dialog +i societatea ciilă. @odelulacesta nu este unul care trebuie interpretat simplist sau prin accentuarea negatiă a termenului„pragmatic”O este un model de sinte1ă, care are la ba1ă sociostructurali1area de tip poliarhic a puterii politice că specie a puterii sociale într5un regim democratic. Aici re1idă cu adeărat„doctrina = centrului”, acesta este centrismul politic :nu cum eronat unii politicienii îl ăd ca pe ofi)aţie doctrinară;. Fehnicienii contrabalansea1ă interesele limitate, de grup, dar suntsupraegheaţi, în acela+i timp, de instituţiile democratice]. Astfel înc-t clasa politică s5ar reîntregi cu elementeletehnocrate, îmbin-ndu5se liniile performanţei manageriale +i ale acţiunii politice eficiente. <or3at prin această dublă asociere,statul rom-nesc ar putea reeni la un stadiu de normalitate, depă+indu5se tendinţele de disoluţie aautorităţii puterii de stat. !ste eident însă că, fără o actuali1are continuă a energiilorsubsistemelor care alcătuiesc sistemul social, rigorile acumulării +i relansării economice +i socialenu pot fi împlinite. $ursa schimbării oricărei structuri se află în inerenţa structurii însă+i, aceastăschimbare fiind necesară eoluţiei +i de1oltării sistemului global. &e aceea este necesarăinstituirea unei alianţe simbolice între cunoa+terea teoretică, generatoare de idei directoare +iinspiratoarea pentru societate +i acţiunea politică eficientă, capabilă să reali1e1e într5adeărgestiunea „comple)ităţilor organi1ate” +i să determine strategii profund raţionale de deci1ie, sărepare acolo unde economia de piaţă se doede+te deficitară :în domeniul politicilor sociale;.



"apitolul V87(W' P8%7F7"' V!$#$ $8"7!FAF! "7V7%'4 %egile lui "ronos +i copilăria democraţiei rom-ne+ti.

Voinţa politică este prin e)celenţă o forţă ordonatoare, unul din atributele intrinseci ale puterii politice că putere socială speciali1ată. 9n priinţa reu+itei reformelor în fostele ţăricomuniste, s5a considerat că trei factori sunt necesari dar nu +i suficienţi* e)istenţa unor instituţiidemocratice, o guernare de dreapta +i e)istenţa unei ba1e sociale +i politice solide. "ă oguernare de dreaptă nu poate atrage după sine +i reu+ita reformelor, asta s5a putut edea pe ca1ulrom-nesc al schimbării din //0 9n #ngaria +i Polonia reformele economice au fost duse p-nă la punctul în care au deenit inconturnabile :priati1ări, dereglementarea monopolurilor,liberali1area comerţului; de guerne conduse de partide de st-nga, e)5comuniste. &ar că oinţa politică poate +i trebuie să contribuie la consolidare ba1ei sociale +i politice, adică a instituţiilor +ia legilor adaptate noului sistem socio5economic pe care rem să îl adoptăm, este o afirmaţie carenu poate fi negată, indiferent că priim lucrurile dintr5un punct de edere liberal, social5democratsau cre+tin 5 democrat. Fermenul de oinţă politică nu trebuie pus în legătură cu conotaţiile lui simpliste. Voinţade a accede la putere, oinţa de a consera puterea, intenţia de a schimbaJreforma societatea, sau,dimpotriă, intenţia de a bloca un anume curs al lucrurilor sunt caracteristici care decurg dinoinţa politică dar care nu o definesc în totalitatea sa comple)ă. Frebuie spus că oinţa politicănu se poate împlini +i legitimă dec-t dacă se 3ustifică ca fiind oinţa societăţii la un moment datîn căutarea binelui comun +i a interesului general. Pentru că tocmai aceasta e)primă oinţa politică* oinţa "etăţii, dorinţa ei de normalitate, securitate +i prosperitate. &in acest punct deedere înţelesul oinţei politice este identic cu cel conferit de Eean5Eacues ousseau termenuluide, oinţă generalăQ. &acă acestea sunt în mare parte neîmplinite, atunci societatea esteîndreptăţită să5l schimbe democratic pe cei care au uitat sau au fost incapabili să5l împlineascăde1ideratele. &e aceea elitele societăţii trebuie să propună ele însele soluţii la problemele reale cucare se confruntă societatea, formulate ca obiectie politice sau proiecte intelectuale +i, în paraleltrebuie să urmărească permanent racordul dintre promisiuniJproiecte +i finalităţi. &emocraţia nu este în mod primordial un mi3loc prin care diferite grupuri î+i pot atingescopurile sau caută numai să instaure1e grile de g-ndire în „interesul binelui public” mai mult saumai puţin demagogic inocat. &emocraţia este ea însă+i „societatea bună în funcţiune” :după cumafirma $eymour @artin %ipset; :%ipset, /O ; !a presupune acceptarea legitimităţiiconcurenţei, conflictul +i compromisul, dar +i reali1area consensului pe probleme ma3ore, cum arfi respectarea proprietăţii +i a libertăţilor induse de aceasta. &e c-nd sociologia s5a impus ca +tiinţă cu aplicaţie spre studiul relaţiilor sociale, anali1a proceselor politice +i a instituţiilor au constituit teme importante deoarece nu se poate concepe unstudiu asupra societăţii care să nu includă sistemul politicca o parte ma3oră a anali1ei."omportamentul politic, agenţii politici, relaţiile politice se află la confluenţa anali1elorîntreprinse dinspre +tiinţele politice, psihologie, sociologie, antropologie, ceea ce aratăcă politiculeste o dimensiune a e)istenţei umane, polifonice +i ariate. <enomenul inter5disciplinarităţii estecaracteristic, pe un plan mai larg, ansamblului +tiinţelor sociale, fiind numit de profesorul @attei&ogan, hibridi1area +tiinţelor socialeQ :&ogan, //O Cl50I; &emocraţia ca o caracteristică asistemului social, factorii care influenţea1ă participarea indiidului la fenomenul politic,comportamentul la ot, sursele sistemelor de alori ale agenţilor politici, determinarea suportului



social pentru dierse instituţii etc. $unt c-tea din temele de de1batere intelectuală, publică, pecare+i om-nia le5a cunoscut din //? încoace. Poate că înţelegerea sistemului politic democratic +i a logicii repre1entatiităţii nu esteîncă la un niel foarte înalt, nici în ceea ce prie+te clasa politică +i nici la nielul a ceea ceîndeob+te numim „electorat”, risc-nd însă o minimi1are a celor în numele cărora se declamă

„interesul naţional”, „binele public” +ialte sintagme care riscă o demoneti1are prin densa folosireca forme, darnegli3-nd graitatea conţinuturilor. iscăm astfel să contribuim la formarea unei noi,limbi de lemnQ, mecanismul golirii de conţinut a cuintelor prin repetarea lor p-nă la saturaţiefiind releant în acest sens. 7ar aceste conţinuturi dein din ce în ce mai apăsătoare într5o lumecare se schimbă la niel global, în ritmuri integratie rapide. 8 democraţie stabilă 5 a+a cum ne place să considerăm +i ţara în care trăim, mai ales c-ndoamenii Puterii fac declaraţii în e)teriornecesită un 3oc politic „fair”, o clasă politică calificată pentru menţinerea +i alternanţa la leadeship5ul puterii, o înţelegere negociată +i respectată întrema3oritate +i diersele minorităţi din perimetrul de sueranitate al $tatului, condiţii care săfacilite1e ma)imi1area proceselor democratice, apariţia multiplelor centre de putere socială defactură poliarhică, antrenate într5un 3oc loialreglat de principiile statului de drept. 7nstaurarea„merit system”, al meritocraţiei este un alt punct nodal în logica unui sistem democratic care areneoie de îmbunătăţiri ma3ore, mai ales după degenerările induse de aplicarea modeleloralgoritmi1ate. Principala menire a sistemului de merit, care nu e)clude nici el, la niel simbolicgratificaţiile, dar gratificaţii acordate în sensul principiilor competenţei,este de a feri puterea deumbrele totalitarismului, pre1ente în momente socio5economice sensibile. &e regulă, înregimurile democratice stabile, clia3ele susceptibile de a gesta conflicte ireconciabile suntgestionate în sensul a3ungerii la compromisuri necesareconserării sistemului. %a noi, după //?anali+tii politici au descris dimensiunile +i fragmentările spectrului politic din perspectia unorclia3e inerente tran1iţiei* comunist = necomunist, reformator = conserator :folosit pentru ae)plica fragmentarea <$( spre e)emplu;O din mass5media +i din sonda3ele de opinie ar reie+i căse poate orbi +i de un clia3 mult mai dramatic dec-t primele* electorat = clasa politică:guernanţi = guernaţi;, clia3 i1ibil în procenta3ul mare de indii1i care au intenţia unuicomportament politic paseist* non5otul, nee)primarea intenţiilor de ot sau a preferinţelor legatede candidaţi +i profilurile acestora. !ste legitim un astfel de clia34 Ascunde eltendinţeantidemocratice4 9n tot ca1ul, clasa politică a deenit subiect de controerse mai mult sau mai puţin aprinse în dierse medii, în care s5a eitat însă +i aprofundarea unei probleme specifice*cum poate o societate în care e)istă neîncredere în cei delegaţi să5l repre1inte interesele să5+i păstre1e coe1iunea +i să păstre1e +i legitimitatea repre1entatiităţii democratice4 "onsider căe)plicaţia fenomenului re1idă nu at-t în antite1a politicieni = societate, c-t mai ales înde1echilibrul conflict = consens, indicele de consens fiind adeseori surclasat de conflicte la nielde partide, grupuri, asociaţii etc. !steeidentă lipsă de consens la niel general, teoretic, cu priire la ceea ce trebuie să deină economia, ritmul +i amploarea cursului spre capitalism :căci odemocraţie autentică nu poate e)ista fără o economie concurenţială, de piaţă liberă;. &oar pe ba1aconsensului stabilit în cadrul clasei politice, dar +i între clasa politică +i restul elitelor sociale, or putea fi stabilite priorităţile societăţii rom-ne+ti* stabilirea limitelor domeniului public, adică aariei de interenţie a statului în iaţa socială,garanţii care să ocrotească cetăţenii de eentualeleabu1uri ale puterii politice etc. #n astfel de consens presupune e)istenţa unei încrederi reciproce,a onestităţii, a oinţei de compromis în cadrul actualei clase politice rom-ne+ti. %ipsa de consensa fost însă pusă pe seama e)clusi a clasei politice, uit-ndu5se că ea este aleasă, că repre1intătronsoane de electorat +i, din această perspectiă, negarea ei repre1intă o autonegare a celor careau ales5o +i fenomenul este casi5normal într5o societate care încă acumulea1ă e)perienţă în



materie de practici democratice, precum acumulea1ă +i elemente de cultură politică. A spune căe)istă un conflict, purtat de electorat cu clasa politică, înseamnă a5l repeta pe @ar), orbind dealte clase de această dată. ată scă1ută de participare a cetăţenilor la testele electorale, progno1ată sau sesi1ată la unele alegeri parţiale,nu înseamnă însă că „$e5ascute lupta cea declasă”, de+i unii „caaleri ai naţiunii +i ai binelui ob+tesc” a+a au căutat să o interpretea1e,

marcaţi, probabil, de reminescenţe ale interpretării totalitare a puterii :în dimensiunile sale socială+i politică;. (u mai e)istă condiţiile optime pentru a mai promoa, eentual prin mi3loace deforţă, utopii, în condiţiile în care !uropa a renunţat nu numai la mitul politic al Paradisuluisocialist, dar +i la miturile liberale ale cre+terii. (u se pot construi alte realităţi dec-t cele caree)istă, elud-nd conte)tul istoric al pre1entului. (u putem opera cu noţiuni care ţin de consecinţă,cu ideal5tipuri armonia unei societăţi ireale, uchronice. Fimpul consumă credibilitatea dierselorstructuri societale, iar politicul este poate cel mai e)pus fagocitării de către 1eul care î+i înghite propriile odrasle. "lia3ul politic +i consensul politic coe)istă în fiecare societate, a+a cum coe)istă +isursele sociale ale conflictului +i consensului în interiorul aceluia+i sistem, gener-nd mecanismespecifice de antrenare în iaţa politică, care au ca re1ultat final confirmarea sau alternanţa la putere. <aptul că un segment al clasei politice este contestat repre1intă un semn al conturării unoralte centre de putere :locale, regionale; care doresc +i semnificarea lor de societate. !ste un aspectnormal într5o societate care î+i asumă regulile pluralismului, din perspectia socio5structuralităţii puterii.;. Focueille era de părere că descentrali1area +i actiarea asocierilor oluntare sunt ocondiţie a stabilităţii sistemului democratic. :Focueille, />CO /5l; Poate că erodareacredibilităţii clasei politice :de cele mai multe ori locali1ată în Mucure+ti; este un impuls în acestsens, enit din partea societăţii, a comunităţilor locale, care cred că redescoperă forţa de „a fi”societate ciilă, actiă, pro5militantă +i destul de puţin repre1entată de partea „oficială”, rigidă asocietăţii ciile reduse la grupuri de repre1entare gen G&$, Alianţa "iică etc. !ste eident că nuîn timp foarte lung +i alte centre de putere or să intre în competiţie directă cu o clasă politicăsocotită ca centralistă :p-nă +i partide socotite ca a-nd un electorat e)traordinar de stabil, gen#&@, se confruntă cu fenomenul negării „liderilor de la Mucure+ti” care sunt socotiţi că nu mairepre1intă integral interesele comunităţii;. Aceste noi forţe sociale care or încerca să pătrundă însistemul politic or prooca, fără nici o îndoială, o restructurare de proporţii a clasei politice cefuncţiona p-nă acum într5un cerc închis, rupt de restul societăţii, în care manerele politicianistese desfă+urau între aceea+i participanţi, doar rolurile iners-ndu5se la interalele regulate alealegerilor. estructurarea ar putea merge de la realinierea actorilor politici pe alte linii de clia3,la noi alianţe politice +i p-nă la dispariţia unor partide care nu mai au nici un cu-nt de spus pescena politică rom-nească. I $ocietatea ciilă rom-nească = reducţionism, elitism+i parti1anat. 9ncrederea în clasa politică +i modul în care este cuantificată aceasta suportă interpretări +iealuări diferite +i nu neapărat din perspectie „ideologice”. "onte)tul nu poate fi fracturat, nu poate fi folosită o grilă unică în anali1area eficienţei unei structuri sociale, fără a face apel +i laretrospectiă, la e)perienţa acumulată, la deslu+irea stadiului real în care se găse+te societatea.&in perspectia anumitor medii, electoratul este un fel de lagăr de e)terminare a credibilităţiiclasei politice, care folose+te o schemă socială proprie +i 3udecăţi de aloare sui5generis. &ore+teelectoratul un „nou stăp-n”4 !ste o neoie imperioasă sau sugerată4 „$ă nu pl-ngi, să nu r-1i, sănu condamni, dar să înţelegi” poăţuia $pino1a. Poate că actuala clasa politică s5a lăsat prea puţinînţeleasă în demersurile ei, poate că nu a +tiut să5+i 3ustifice acţiunile, poate a oscilat nepermis în



unele priinţe, dar tipurile mentale se schimbă mai greu. Frebuie egheat însă că obsesiademocraţiei să nu se transforme în respingerea ei. 9n ceea ce prie+te societatea ciilă +i ceea ce s5a considerat de către unii că repre1intăaceastă pentru istoria rom-nească postdecembristă, trebuie să enim cu unele completări. Ae)istat credinţa unora că două grupuri de repre1entare e)trem de elitiste, iconoclaste +i închise ca

G&$ +i Alianţa "iică se pot suprapune în întregime noţiunii de societate ciilă, dar de pe po1iţiasu1eranului. A e)istat apoi o asemenea încredere a acestor două facţiuni că pot influenţa în bineom-nia dacă se a schimba regimul, înc-t nici atunci c-nd e+ecurile celor pe care i5au susţinut, propus +i propulsat s5au doedit mai mult dec-t eidente, repre1entanţii acestor forumuri ciice:în fapt politice; nu renunţau la a căuta raţiuni e)plicatie, menite să 3ustifice nu at-t ineficienţaoamenilor susţinuţi c-t implicarea lor în numirea acestor oameni. $e poate reduce societate ciilă doar la c-tea oci care pretind po1iţii hegemonice înirtutea unor calităţi pe care nu negăm că le posedă dar contestăm că sunt folosite în beneficiulglobal al societăţii4 "-nd căutăm să înţelegem parametrii +i dinamica societăţii ciile trebuie să plecăm de lao definire oarecum negatiă, prin raportare la stat +i guernăm-nt. $ocietatea ciilă s5a constituitca urmare a ad-ncirii prăpăstiei dintre indiid +i stat 5 situaţie a cărei origine datea1ă încă din!ul mediu occidental 5 +i este suma asociaţiilor necoordonate de $tat în care indiidul î+i ducee)istenţa priată, î+i formulea1ă iniţiatiele +i caută să î+i împlinească o parte a neoilor sale:alph &ahrendorf, A precarious balance* economic opportunity, ciil society and politicalliberty. Fhe esponsie "ommunity* ights and esponsability, >:;, 5/;. !ste indiscutabil căîntotdeauna fiinţele umane au simţit neoia de a căuta noi +i mai bune direcţii în care să eolue1e,direcţii care, pe măsură ce societăţile umane au deenit din ce în ce mai mari +i mai comple)e, aumarcat amplificarea interdependenţelor, solidarităţii +i consensului cooperati. 8 definiţieinteresantă a societăţii ciile ne5o oferă !mest Gellner* o societate în care sistemul politic +i celeconomic sunt distincte, unde politicul este instrumental, dar poate împiedica +i împiedicăe)tremele interesului indiidual, iar statul, la r-ndul lui, este controlat de organi1aţii cu o ba1ăeconomică. J$ocietatea ciilă se ba1ea1ă pe separarea sistemului politic de cel economic +i deiaţa socială.Q :Gellner, //O />5l/0; (oţiunea de societate ciilă a fost e)ploatată încă de clasicii g-ndirii politice europene, ca%oc6e, Yobbes, ousseau sau <erguson +i, înaintea lor, de g-nditori italieni renascenti+ti ca@achiaelli sau Guicciardini, la care noţiunea de „iere ciile” are aproape înţelesul modern pecare îl dăm societăţii. 9ntr5un speech ţinut la Athenaeum "lub din %ondra în // !. $hills depl-ngea faptul căasocierea dintre irtute, ca spirit public al „ciilităţii” +i guernămintele republicane este negatăde către speciali+tii +tiinţelor politice. $hills argumenta că societatea ciilă are trei componentema3ore :$hillsO 5I?;* !ste o parte a societăţii prin care se înţelege un comple) instituţionalautonom din punct de edere economic, religios, intelectual +i politic, diferit de familie, clan,localitate sau stat I!)primă un comple) de relaţii +i reguli formale +i informale, ca +i proceduri +i practici, diferite de cele ale guernăm-ntului $usţine, prin natura sa, schimbare continuă a pattern5urilor sociale +i indiiduale, tin1-nd la redefinirea conduitelor +i comportamentelor. #nii cercetători au sugerat faptul că societatea ciilă +i caracteristicile sale trebuierefor3ate nu numai în !stul european, recent ie+it de sub întunecata tutelă a Puterii Fotale, dar +iîn lumea Vestică, deoarece aceste caracteristici ţin de pluralism +i întrepătrundere fecundă întrenormele +i reglementările supraegheate de puterea statală :guern +i autorităţi administratie; +inormele +i practicile cu care operea1ă societatea, fără a mai recurge la instituţiile statului. Frebuiereă1ute ba1ele societăţii ciile +i funcţiile sale +i în 8ccident, spune H. Humar :H. Humar, "iil



society again* a reply to "ristopher MryantNs social self5organi1ations, ciility and sciology,Mritish Eournal of $ociology, ol.C> (o. march, p.I5l?; pe ba1a reliefării problemelor internesuficient de grae din lumea clasică a capitalismului* probleme sociale, probleme legate deredefinirea statului bunăstării, neoia de responsabilitate +i de atitudini ciice pro5actie,înlocuirea constr-ngerii cu consensul +.a.m.d. #n e)emplu releant în acest sens ni l5au oferit

manifestaţiile din $eattle de la sf-r+itul anului /// a-nd ca scop manifestarea opo1iţiei faţă deactiitatea 8rgani1aţiei @ondiale a "omerţului +i, pe un plan mai larg, faţă de procesulglobali1ării economice. 9n faţa unor actori politici +i economici cu o dimensiune globală :<@7,M@, 8@", (AF8 ca +i corporaţiile transnaţionale; +i diersele organi1aţii ale societăţii ciileîncearcă o asociere care să le asigure o dimensiune mondială +i care să beneficie1e de ocapacitate de mobili1are sporită :cum a fost ca1ul la $eattle, unde s5au reunit asociaţii ecologiste,umanitare, agricole, st-ngiste, anarhiste, etc.;. $ocietatea ciilă str-nge în ea sensibilităţi +i interese, complementaritate +i antagonisme,indiidualism +i solidaritate, democraţie +i cetăţenie, constituţionalism +i autonomie +i tocmai în posibilitatea e)istenţei acestor perechi relati opuse stă forţa societăţii ciile de a participa actila coordonarea sau 3alonarea eoluţiei unei ţări. $ocietatea ciilă nu se ocupă numai cu str-nsul „maselor” pentru mitinguri, proteste saualtfel de manifestări de acest gen. Ar fi o înţelegere e)trem de limitată a funcţiilor +i rolurilorsocietăţii ciile +i c-nd spun aceasta îmi reine în minte un articol al intelectualei reiste II care,în numărul />J// publica un editorial al @agdei "-rneci care căuta să coningă de aceastăidentitate pe care au mai aansat5o +i alţii* societate ciilă _ „II”. Pentru a e)emplifica, omspune că distinsa intelectuală a căutat să legitimi1e această identificare prin aceea că „G&$repre1intă nume estite +i admirate de disidenţi”, care „înflăcărea1ă mulţimile cu ocea lorinconfundabilă”, prin el :G&$; restructur-ndu5se „mentalul social”, datorită faptului că „a iniţiat primele organi1aţii non5guernamentale din om-nia”. #n astfel de punct de edereestesemidoct +i e)trem de pretenţios cu sine, prin raportare la ceea ce este societate ciilă. &intr5o perspectiă constructiă ar trebui abordată această problematică a societăţii ciilefolosind alte unităţi de anali1ă, pentru a ne apropia de un concept prin e)celenţă proteic +imultiform. Astfel ar trebui anali1ată societatea ciilă în raport cu de1oltarea durabilă, cue)tinderea :în sensul ad-ncirii; proceselor democratice, cu moderni1area, cu cre+terea economică,cu capitalul social +i anga3amentul ciic, cu îmbunătăţirea mediului informaţional +i a mi3loacelor de comunicare în masă. (aţiunile #nite priesc societatea ciilă ca pe o condiţie necesară reali1ării modelelor dede1oltare durabilă* „&e1oltarea umană durabilă este acea de1oltare care generea1ă nu numaicre+tere economică dar +i distribuirea beneficiilor în mod echitabilO ea regenerea1ă mediul în locsă îl distrugă ireparabilO ea fortifică posibilităţile populaţiei în loc să o marginali1e1e. !stede1oltarea care dă prioritate celui sărman, îi lărge+te posibilităţile +i oportunităţile +i promoea1ă participarea lui la luarea deci1iilor care îi priesc +i e)istenţa sa. Această de1oltareeste pro5oameni, pro5natură, pro5slu3be +i pro5feministă” 5 se arată în #(&P, Yuman&eelopment eport //C 9n acest sens se poate fie orbi de o societate ciilă globală sau de dorinţele globale alesocietăţii ciile, printre care +i acest de1iderat al de1oltării durabile într5o epocă a globali1ăriieconomiilor, în care statele nu de puţine ori au fost acu1ate că nu mai pot urmări ritmul rapid aleoluţiilor.„Astă1i statul este fără priorităţi, fără obiectie, fără alte idei dec-t cele lipsite deminte priind reducerea drastică a cheltuielilor sociale, fără impact dealtfel asupra eoluţieisocietăţii. $tatul, mai ales a+a după cum îl ăd economi+tii de astă1i este ne5ciil :în echiul sensde ciitas; deoarece î+i asumă trista realitate potriit căreia actorii sociali sunt constituiţi doar din



indii1i i1olaţi. $ocietate 5 nu e)istă un astfel de lucru, e)istă doar indii1i +i guernăminte.”:@ichael Valpy, Fhe Globe and @ail, //> Eune I;. Autorul face la sf-r+it referire lae)presiafaimoasă aparţin-nd doamnei @argaret Fhatcher, pe atunci prim5ministru al @ariiMritanii,e)presia credo5ului său indiidualist. Vi1iunea social5democrată asupra societăţii seapropie însă mai mult de ideile filosofului france1 Yenri Mergson* $ocietatea „, spunea acesta,

este ca un organism a cărui celule, unite prin legături ini1ibile, se subordonea1ă unele altora într5o ierarhie saantă +i se adaptea1ă în mod natural, pentru binele întregului, unei discipline care ar putea cere chiar +i sacrificarea părţilor”. @ai departe autorul conchide* ar fi o gre+eală sărepro+ăm moralei sociale că negli3ea1ă obligaţiile indiiduale. "hiar dacănu am aea obligaţi,teoretic, dec-t faţă de alţi oameni, noi am fi, de fapt, obligaţi faţă de noi în+ine, pentru căsolidaritatea socială nu interine dec-t în momentul în care eul social se suprapune în fiecaredintre noi peste eu5l indiidual. 9n cultiarea acestui, eu social „constă principala noastrăobligaţie faţă de societate”. :MergsonO l5l; !ste parcă e)primarea unei realităţi care este uniersal alabilă +i pe care alţii o confirmă,fie că orbesc de societatea modernă ca de o society of strangers :7gnatiefO ?;, fie că oconsideră o societate at-t de alienată înc-t guernele î+i permit să suspende cheltuielile sociale pentru cei „care îi sunt necunoscuţi” în fond. Parteneriatul publicpriat = o necesitate ratată. !ste neoie de o nouă „limbă socială” care să aibă în dicţionarul u1ual 3ustiţia socială,dialogul +i politicile centrate pe acceptarea pluralismului +i, din această perspectiă, politicilesocial5democrate par să fie mult mai în acord cu oinţa de afirmare a societăţii ciile. &in păcate,cei care au susţinut că or repre1enta arianta po1itiă „de centru dreapta” în politica +iadministrarea om-niei se poate edea cum au uitat :sau nu au rut săsusţină; unul din principiilefundamentale ale cre+tin5demcraţiei, principiul subsidiarităţii, conform căruia statul trebuiesădescentrali1e1e mecanismele deci1ionale p-nă la nielele cele mai apropiate de cetăţeni +i decomunităţile locale, să spri3ine manifestarea +i iniţiatiele cetăţenilor care compun societate pecare el o organi1ea1ă, iar atunci c-nd aceste iniţiatie +i atitudini actie sunt e)trem de anemiateel trebuie să le suscite. !ste tocmai ceea ce nu a făcut prima guernare de centru5dreapta dinistoria postdecembristă a om-niei, de+i atunci c-nd a preluat puterea nu a uitat să spună că, printre alţii +i societatea ciilă a contribuit la instalarea „primei puteri democratice de după/C0”. Frebuie cu orice chip ca oamenii politici +i partidele politice să găseascămodalităţileoptime pentru stabilirea unor parteneriate sau alianţe cu cetăţenii +i cu societateaciilă pentru a împiedeca +i mai ad-nca prăpastie socială între cei care au +i cei care nu au, întrecei e)trem de săraci +i cei e)trem de bogaţi, între faori1aţi +i marginali1aţi. Agraarea nieluluide sărăcie pe fondul sărăcirii generali1ate a societăţii rom-ne+ti creea1ă nu numai indispo1iţiesocială dar permite +i instalarea unui anume ori1ont de neîncredere în mecanismele economiei de piaţă, în faptul că democraţia este un regim politic care într5adeăr funcţionea1ă +i produce +i beneficii economice +i sociale. Această aloare o împărtă+esc nu doar social5democraţii ci toţioamenii politici ce posedă simţul responsabilităţii sociale. $tă mărturie regretatul 7on aţiu care,întrebat în I mai //? cum ede om-nia anului I??? +i5a mărturisit astfel profesiunea sa decredinţă* 9n tinereţea mea eram fericiţi. &in cau1a multor încercări prin care naţiunea a trecut, toţiaeam bucuria de a trăi. Frăiam în pre1ent. (u în trecut +i nu în iitor, cum am descoperit, apoi,că se înt-mplă în 8ccident. Vreau ca poporul rom-n să5+i rec-+tige această bucurie de a trăi.Pentru anul I??? reau dreptate socială :3ustiţie socială; Q :aţiuO ;.



$ărăcia întotdeauna a constituit un rău public +i o sursă profundă de nemulţumire.%imitele pe care ea le introduce afectea1ă nu numai posibilitatea cumpărării de bunuri +i sericiidar +i posibilitatea +i chiar oinţa de a mai dispune de drepturile +i libertăţile politice oferite desistemul democratic. $iguranţa locului de muncă, a enitului, siguranţa sistemului de sănătate +i amediului sunt lucruri fără de care o societate nu poate supraieţui pe termen lung. 9n astfel de

condiţii, apare un niel crescut de neîncredere socială +i, ca urmare, o de1actiare ciică,concreti1ată în pasiitate. &e aceea, reine guernăm-ntului sarcina de a lua măsuri în sensulspri3inirii capitalului social, prin armoni1area intereselor +i spri3inirea promoării formelor decooperare ciică. "apitolul !<8@A !"8(8@7"' 27 @7F8%8G7A FA(K7W7!7 Proprietatea, nodul gordian al reformei economice. 9n iaţa oricărui stat, schimbările politice structurale ce afectea1ă însă+i esenţa sistemului politic sunt urmate, în mod firesc, de modificări instituţionale +i legislatie ale structurii +iinfrastructurii economice. !senţa acestor relaţii o constituie proprietatea abordată într5o dublă perspectiă* fie ca drept de proprietate aparţin-nd indii1ilor, statului, unităţilor administrati5teritoriale sau unor agenţi economici, fie ca funcţie socială. 9n cadrul sistemului proprietăţii dinsocietatea capitalistă, proprietatea priată este regulă, iar proprietatea publică este e)cepţia.$timularea formării +i consolidării proprietăţii priate deschide calea iniţiatiei indiiduale îndomeniul actiităţilor economice, trecerii mai rapide prin etapele tran1iţiei de la o economiecentrali1ată la o economie de piaţă. 9n perioada guernării de p-nă în //0 s5au reali1at acţiuni concrete +i s5a elaborat uncadru legislati coerent +i stimulati care a determinat de1oltarea proprietăţii priate. %egea priati1ării, %egea fondului funciar, %egea priind -n1area locuinţelor construite de stat 5 la preţuri modice 5 către chiria+i, au condus la apariţia +i consolidarea proprietăţii priate. 9n acestcadru de reglementare, %egea IJ//> se distinge ca cea mai importantă, deoarece a instituit principiul reparaţiei prin echitate :despăgubirea +iJsau restituirea către fo+tii proprietariconcomitent cu ocrotirea intereselor chiria+ilor;. 9n loc să continue acest proces legislati echilibrat +i raţional actuala putere instituie onouă „echitate” ce urmăre+te redistribuirea patrimoniului statului în aanta3ul unei minorităţi a populaţiei. Acest transfer de proprietate se face în forţă, ignor-nd consecinţele sociale +ifinanciare pe care aplicarea fără discernăm-nt +i responsabilitate a principiului „restituţio 9nintegrum” le a aea asupra bugetului ţării +i, implicit, asupra destinului generaţiilor iitoare.&e1membrarea proprietăţii 5unii or să schimbe ocrotirea în garantare, alţii garantarea în ocrotire5 produce acela+i efect* proprietatea nu mai produce, în lipsa unui cadru propice care săfaori1e1e rolul său social, „fructe” ciile. !)istă o e)plicaţie a predominanţei abordării discriminatorii +i ine)istenţei cu care se promoea1ă legile retrocedării, în detrimentul celor care stimulea1ă de1oltarea noii proprietăţi 5aceea că, în special după //0 societatea rom-nească s5a structurat ca o, societate desupraieţuire +i nu ca o, societate de de1oltareQ. estituirea unor proprietăţi, imobiliare,industriale, agrare, păm-nturi +i păduri oferă celor interesaţi surse de supraieţuire +i mai puţinsurse de îmbogăţire. Prin dialog politic constructi a situaţiei nefericite de a re1ola nedreptăţilede acum >? de ani cre-nd in3ustiţie socială pentru cel puţin următorii I> de ani. 9n plus,reproducerea structurilor de proprietate interbelice este un factor agraant +i accelerator al procesului de reproducere a structurilor de subde1oltare.



Vechea proprietate, fie că a fi retrocedată, fie că a fi priati1ată +i5a atins limitele înmaterie de creaţie +i auţie. &in nefericire, actualul Guern, obsedat de retrocedarea proprietăţilor naţionali1ate +i de lichidarea proprietăţii de stat, a creat un mediu economic absolut to)ic pentrucrearea de proprietate. 9n acest fel se dealori1ea1ă +i proprietăţile retrocedate, dar se ad-nce+tesărăcia +i se generali1e1e la nielul întregii societăţi. Fratarea pe bucăţele, parti1ană +i mioapă a

problemei proprietăţii nu aduce beneficii nimănui. &acă se dore+te o reglementare de durată a acestor probleme, nu de la discriminarea între„proprietatea bună” +i „proprietatea rea” trebuie să se plece, ci de la cu totul altă abordare* cea aegalităţii +i legitimităţii tuturor formelor de proprietate. (u putem reduce problemele comple)eale proprietăţii doar la procesul de retrocedare a proprietăţilor naţionali1ate sau confiscate +i dedespăgubire a fo+tilor proprietari. olul principal al proprietăţii este acela de a crea mai multă bogăţie, deci mai multă bunăstare. &in acest punct de edere, at-t procesul de restituire, recte dedespăgubire, c-t +i procesul de transfer al proprietăţii create p-nă în // au capacităţi limitate dea produce bogăţie suplimentară. e1olarea problemei proprietăţii în om-nia trebuie să se spri3ine pe trei procese*retrocedarea proprietăţii, transferul proprietăţii +i crearea noi proprietăţi. Aceste procese suntsimultane +i identice ca importanţă. (umai unul însă are o influenţă decisiă asupra procesului decre+tere al auţiei naţionale +i implicit, asupra cre+terii bunăstării generale* crearea noii proprietăţi. &oar accelerarea procesului de generare a noii proprietăţi poate oferi o +ansă reală derefacere a economiei om-niei. %a acest capitol, prin fiscalitatea aberantă +i mediul economicostil, ambele re1ultante ale acţiunii guernamentale de după noiembrie //0 performanţele ţăriinoastre sunt de5a dreptul catastrofale. At-t partidele aflate la putere, c-t +i cele aflate în opo1iţie pot +i trebuie să a3ungă laconsensul acceptării unor soluţii europene în materia restituirii proprietăţilor. Principiul de la care poate porni această înţelegere se regăse+te în următorul paragraf ce aparţine unui te)t al"onsiliului !uropei* „proprietatea care a fost preluată în mod ilegal sau nedrept de către stat,naţionali1ată, confiscată sau e)propriată în timpul guernărilor, sistemelor totalitare de tipcomunist să fie, în principiu, restituite proprietarilor originari, dacă este posibil, fără iolareadrepturilor actualilor proprietari de bună5credinţă +i fără a dăuna progresului +i reformelordemocratice iar în ca1urile c-nd aceasta nu este posibilă, trebuie acordată o 3ustă compensaţiematerială” :doc. ". !. nr. >00J//0;. 8 iitoare reglementare durabilă a regimului proprietăţii în om-nia nu a putea fiînfăptuită fără a lua în considerare următoarele criterii* Zimobilele care, la data preluării lor, au fost trecute ilegal în proprietatea statului sau în proprietatea oricăror persoane 3uridice, se restituie proprietarilor originari sau mo+tenitorilorlegali sau testamentari ai acestora Zreparaţia se a face prin restituire în natură, acolo unde este posibil, sau prin plata unei 3uste compensaţii patrimoniale Zimobilele or fi restituite în natură cu e)cepţia celor din domeniul public 5 de interesnaţional sau local. (u or fi restituite în natură cele care au fost priati1ate Zreparaţia 5 în natură sau prin compensaţie 5 nu trebuie să dăune1e progresului reformelordemocratice. !a a trebui să ţină seama, printre altele, de resursele bugetare, de necesitateamoderni1ării economiei +i nu în ultimul r-nd, de asigurarea unui niel de trai decent cetăţenilorţării Zrestituirea în natură nu trebuie să aducă atingere drepturilor actualilor proprietari,dob-nditori de bună credinţă, reaua credinţă a înstrăinătorului neproduc-nd nici un efect asupraactelor cu titlu oneros încheiate de dob-nditorii de bună credinţă



Zprin lege nu se poate aduce atingere efectelor hotăr-rilor 3udecătore+ti rămase definitieîn materie penală ori ciilă, prin care imobilele au fost confiscate sau trecute în proprietateastatului, at-ta timp c-t aceste hotăr-ri nu au fost desfiinţate pe căile legale Zlitigiile ce se or ii în această materie urmea1ă să fie soluţionate de instanţele 3udecătore+ti, potriit dreptului comun

Zchiriile practicate trebuie să fie echitabile, at-t pentru proprietari c-t +i pentru chiria+i Zstatul trebuie să interină pentru limitarea cre+terii chiriilor, atunci c-nd chiria solicitatăde proprietar deine o modalitate de presiune pentru eacuarea chiria+ilor Zcompensaţiile or fi plafonate, fără a fi însă disproporţionate în raport de aloarea bunului Zcompensaţiile se or acorda sub formă de titluri de aloare garantate de stat în edereacumpărării de acţiuni la societăţile comerciale la care statul este acţionar, inclusi la cele care auaparţinut proprietarilor sau mo+tenitorilor acestora. Proiectele de legi priind proprietatea trebuiesă fie discutate în cuno+tinţă de cau1ă, at-t pentru cei care au de „c-+tigat”, c-t +i pentru cei care au de „pierdut”, potriit soluţiilor propusede coaliţia la putere, ca +i într5o atmosferă de dialog constructi cu opo1iţia +i nu de impunere cuforţa a unor soluţii care nu au nici mandatul electoratului +i nici suportul în economia reală aom-niei. olul statului în perioada de tran1iţie. Principalul element al transformării societăţii rom-ne+ti după // l5a constituit reformaeconomică. 9n ciuda lipsei unui proiect coerent priind schimbarea de sistem socio5economic înom-nia, s5au conturat +i la noi două tipuri de răspunsuri la proocările tran1iţiei* liberalismul +isocial5democraţia. Ambele categorii graitea1ă în 3urul rolului statului în acest proces,diferenţiindu5se prin luarea în calcul a unor serii de parametri specifici. $oluţia liberală secaracteri1ea1ă prin aloarea ma)imă atribuită liberei iniţiatie, precum +i prin ideea regla3uluiautonom impus prin mecanismele pieţei, în condiţiile unui stat neinterenţionist. $oluţia social 5democrată a insistat asupra gradualităţii proceselor care conduc la economia de piaţă, atribuindstatului aloarea de factor regulator ma)im, precum +i de instanţă de echilibrare a costurilorsociale generate de procesul schimbării. Frec-nd peste aceste considerente, era eident că statuloricum trebuia să fie strategul care să oriente1e deschiderea economiei închise, chiar dacă,ulterior, această deschidere a conduce la replierea sa din domenii +i sectoare în care spiritulantreprenorial +i iniţiatia priată sunt mult mai eficiente dec-t diri3ismul etatic. Valul reoluţionar care a cuprins fostele state socialiste după // a înlocuit tipul de statabsolutist, e)cesi centrali1ator cu statul democratic +i social. 9nlocuirea echiului tip de stat cuunul nou nu s5a produs însă instantaneu +i doar prin reglementări instituţionale. &upă //fostele state socialiste au intrat într5o perioadă de tran1iţie spre „societatea deschisă”, spre unregim politic democratic. $tatul rom-n nu a făcut e)cepţie de la acest proces. eoluţia de la sf-r+itul lui decembrie// a produs de 3os în sus o ruptură în aparatul de stat. Vechile structuri statale au fost di1olate,locul acestora fiind luat, sub impactul reoluţionar, de un nou tip instituţional de putere întemeiat pe principiul separaţiei celor trei puteri în stat +i pe guernarea democratică. &iscuţia ce a aut loc în om-nia pe această temă în perioada post5decembristă a foststerilă, fără nici o aplicabilitate practică. 7mplicarea statului este necesară pentru a aplanainteresele diergente din societate ce, ineitabil, a3ung să se transpună la nielul guernării,cer-nd să fie reconciliate. 7nterenţia statului este singură ce poate contracara cri1ele sociale,ocroti locurile de muncă +i genera cre+tere economică care, apoi, să fie redistribuită în societate.



9ntruc-t nu e)ista un model care să certifice o soluţie singulară, toate guernele postdecembriste au adoptat ariante compo1ite, cu elemente specifice ambelor spaţii ideologice.%a r-ndul lor, diersele segmente ale politicului au a3uns, treptat, la acceptarea unor elementedoctrinare cu atribute asemănătoare, de ordin pragmatic, în ceea ce prie+te reforma economică.&iscursurile „de identificare” 5 îndeosebi cele de u1 electoral 5 au rămas însă cantonate în

mecanisme de mimetism ideologic. !senţială, în conte)t, continua să fie problema capacităţii!)ecutiului de a aplica, pragmatic, fie soluţii liberale, fie social 5 democratice, iar acestă dilemăa rămas +i după alternanţa la putere operată în anul //0 "hiar +i repre1entanţii dreptei politice,aflaţi astă1i la putere în om-nia, susţin un stat puternic deoarece doar prin el î+i pot impunemăsurile economice, adesea arbitrare +i tot prin statîncearcă să practice o politică restituţionistă înfaoarea propriei clientele politice. Pentru ca interenţia guernamentală să fie fructuoasă este întotdeauna neoie de planificare economică. Prin planificare înţelegem un plan coordonat +i orientat spre iitor în priinţa unor scopuri precise, ce nu pot fi obţinute prin intermediul pieţei :de e)emplu programede educaţie, sănătate, infrastructură, construcţia de locuinţe sociale, etc.;. Prelu-nd o distincţie alui Gioanni $artori :$artori, ///O ?;, nu este orba despre o planificare totală, caracteristică,regimului comunist, ce încearcă să înlocuiască piaţa, ci despre o planificare limitată care coe)istăcu piaţa, încerc-nd doar să o corecte1e atunci c-nd este neoie. !roarea fundamentală de concepţie pe care au făcut5o unii dintre guernanţii om-nieidin ultimii ani a fost aceea de a încerca să retragă statul din economie pe motiul trecerii ţăriispre un sistem al pieţei libere. <rica de un stat puternic a dus tocmai la e)trema opusă, idul deautoritate. Practica economică a doedit că interenţia statului este cu at-t mai necesară în perioadele de cri1ă socială, de transformări profunde a societăţii, el trebuind să5+i asume rolul de principal agent transformator a societăţii. Fran1iţia, ca un moment de bulersare a unei echiordini +i încercarea de înlocuire a instituţiilor, normelor +i alorilor cu altele noi, necesită tocmaiun stat puternic. 9n general, tran1iţiile sunt însoţite de o înmulţire a cri1elor sociale +i aconflictelor între dierse categorii sociale. 2i societatea rom-nească s5a polari1at pe dierse liniide clia3 după //* intelectualiJmuncitori, proprietariJchiria+i, -rstniciJtineri, urbanJrural, etc,conflicte ce nu au reu+it să fie mediate de guern, a+a cum ar fi fost firesc, duc-nd la discreditareaînsă+i a instituţiei statului. 7nterenţiile statului se fac însă prin lege, în urma unor de1bateri serioase în Parlament +iGuern, ca +i în cadrul societăţii ciile. 8 guernare social5democrată a eita interenţiile brutale, imprei1ibile ce caracteri1ea1ă actuala conducere a ţării. (umărul mare al ordonanţelorde urgenţă, al hotăr-rilor guernamentale contradictorii, al modificărilor legilor de pe o 1i pe alta,nu fac altcea dec-t să distrugă mediul economic intern. @a) Xeber, un teoretician de frunte alsistemului capitalist, atrăgea atenţia asupra unor, garanţii de calculabilitateQ cerute de acestsistem, tocmai pentru ca inestitorii să5+i poată planifica iitoarele inestiţii +i profiturileaferente. 9n consens cu noile schimbări reoluţionare, "onstituţia din // a consacrat la nielinstituţional statul de drept, democratic +i social, rolul +i funcţiile acestuia fiind influenţate +icondiţionate de caracteristicile +i mai ales de perspectiele perioadei de tran1iţie prin care treceţara. A+ dori, în acest conte)t, să fac c-tea preci1ări. Prin definiţie, o perioadă de tran1iţie areo durată limitată, timp în care guernanţii imprimă noii societăţi stabilitate +i funcţionalitate.Fran1iţia de sistem repre1intă în istoria oricărei ţări, indiferent de stadiul ei de de1oltare +i de parametrii performanţelor pe care le5a atins, o perioadă nu numai de mutaţii, ci +i de clarificări,at-t de ordin strategic, global, c-t +i de factură tactică, sectorială. 9n nici un ca1, tran1iţia = în



iposta1a de realitate socială determinată +i de concept = nu poate fi echialată cu un „tunel” saucu un interal de timp în care eoluţia societăţii este marcată de nebulo1itate, de lipsă de direcţie,de e1itări, de teamă faţă de sensul +i finalitatea schimbării. 8 i1iune corectă presupune că toţifactorii efecti responsabili = stat, forţe politice, cetăţeni = să pornească de la percepţia +i premisacă tran1iţia repre1intă o etapă în care se confruntă mentalităţi, ideologii, instituţii +i politici

economico5sociale, forţe sociale cu interese deosebite, chiar diergente, o etapă în care toţi„actorii sociali” sunt preocupaţi la „scenă deschisă” de definirea trăsăturilor fundamentale alesocietăţii spre care ne îndreptăm. &isputele sunt menite să impună o sinte1ă optimă, acceptabilă+i reali1abilă, cu priire la iitorul societăţii +i să genere1e procese care să conducă spre mutaţii,graţie cărora reîntoarcerea la trecut să deină imposibilă, iar noile structuri +i relaţii economice +i politico5sociale să se aproprie de funcţionalitatea +i stadiul de normalitate, proprii societăţii înfaoarea căreia s5a e)primat opţiunea populară. Astfel, mutaţiile politico5sociale nu numai căsusţin progresul, elimină imobilismul +i frustrările specifice echii societăţi, ci +i instituie 3ustiţiasocială pentru toţi. &e1oltarea se relansea1ă la niel macro +i micro5social, starea deanormalitate = originară din ordinea socială depă+ită = cedea1ă locul unui mediu socio5umanstabil, societatea î+i regăse+te echilibrele, forţele politice dein în măsură să inducă populaţiei =graţie bilanţului po1iti = sentimente tonice, încredere +i speranţă. 8 anali1ă din această perspectiă, a perioadei pe care obsesi o denumim de3a de undeceniu perioadă „de tran1iţie”, releă că în afară de noul cadru instituţional, care este stabil +ifuncţionea1ă, în linii esenţiale potriit "onstituţiei, în restul compartimentelor ieţii sociale se perpetuea1ă o succesiune de e)perienţe politice, economico5financiare, de asistenţă socială careînt-r1ie să5+i demonstre1e pe deplin eficienţa +i ale căror repercusiuni negatie le suportă populaţia. Fran1iţia a cople+it societatea noastră după decembrie // 9ntr5un interal de ? ani =lung în raport cu ritmurile alerte ale ciili1aţiei contemporane = nu s5a reu+it să se reali1e1e oeoluţie care să asigure = într5o perspectiă prei1ibilă = succesul pentru toţi. &e aceea, de c-ţiaani, lideri politici de diferite orientări, repre1entanţi ai sindicatelor, -rfuri ale intelectualităţii,e)ponenţi ai societăţii ciile au o atitudine predominant critică la adresa transformărilor de3aînfăptuite +i, mai ales, a +anselor de reu+ită a reformelor economice, menite să încheie, prin„terapia de +oc”, tran1iţia postdecembristă. !oluţiile contradictorii = e)presii ale încrederiioarbeîn forţa spontană a economiei de piaţă de a genera +i produce bunăstarea pentru toţi = marchea1ădeopotriă atitudinea clasei politice +i reacţiile cetăţenilor de r-nd. 9n acela+i timp, costurile uneitran1iţii dominate de interenţii destructurante se reflectă în* depresiune economicăO economiesubterană „influentă” +i un parcurs imprei1ibil al economiei realeO sărăcieO +oma3O absenţaliantului pentru solidari1are socială +i comunitarăO coorporatiism sindicalO politicianism +i politică de tip clientelarO elitism intelectualO deteriorarea con+tiinţei umane +i pierderea speranţei. &acă se continuă pe această direcţie, riscăm să prelungim perioada de tran1iţie la c-teadecenii. 9ntr5o atare perspectiă, iitoarele generaţii de politiceni +i de cetăţeni pot să considere„tran1iţia” ca o stare de normalitate, ca punctul final spre care au tins cei ce guernea1ă astă1i +inu ca o trecere definitiă la un tip de societate care să satisfacă cerinţele de ciili1aţie ale populaţiei +i opţiunile sale de guernare democratică. 7ată de ce este important, după părerea mea, să se întreprindă unele anali1e serioaseasupra procesului de tran1iţie, spre a i se ealua durată, e)tinderea re1onabilă. !aluarea duratei +i mai ales a obiectielor propuse de guernanţi în perioada de tran1iţieeste importantă nu numai pentru ace+tia, ci +i pentru populaţie, ea suport-nd efectele nocie alestrategiilor de guernare nerealiste, gre+ite chiar, sau, dimpotriă, a+a cum este de dorit +i din



punct de edere politic +i sub aspect social, ea fiind beneficiara efectelor po1itie ale programelor de guernare aprobate de parlament. A+ dori să mai sublinie1 un aspect pe care îl consider important. 8rice perioadă detran1iţie în iaţa unei societăţi presupune testarea unor strategii în toate domeniile de actiitate. "u c-t e)istenţa socială este mai comple)ăfie ca urmare a gradului înalt de de1oltare, fie

datorită problemelor dificile, a căror re1olare presupune interenţii +i soluţii care, princonsecinţele lor, se resfr-ng asupra întregului corp social 5 cu at-t politicului, e)presie a acţiuniisociale con+tiente, îi reine un rol mai mare de coordonare +i de susţinere a schimbării. 9n acela+itimp, acţiunea politică este, la r-ndu5l, influenţată de maturitatea forţelor politice care seînt-lnesc, de po1iţia aanta3oasă pe care actorii schimbării o deţin pe e+ichierul politic. Pe de altă parte, repre1entanţii schimbării nu alcătuiesc un corp omogen* în afara unor scopuri generalecomune, interesele lor diferă substanţial. &e aceea, modificările din perioadele de tran1iţie stau,de regulă, sub semnul alternatiei. Fran1iţia presupune diersitate de căi pentru structurarea noiisocietăţi, iar fi1ionomia acesteia se conturea1ă într5o perioadă re1onabilă că durată. Aceastămultideterminare a proceselor de remodelare a societăţii în matricea moderni1ării de tipoccidental face din tran1iţie o etapă particulară în istoria noastră naţională, în care certitudinilesunt talonate +i de o serie de necunoscute, pe care forţele politice sunt chemate să le clarificeteoretico 5 principal +i să le soluţione1e prin strategii politice adecate, ce presupun implicareamanifestă a statului. "hiar dacă unele dintre interenţiile politicului, mai ales din c-mpul economic, suntfinali1ate sau întreprinse de particulari potriit concepţiei liberale, trebuie supuse unei atente„supraegheri” statale. Personal, nu înţeleg prin supraegherea de către stat a procesului de priati1are reenirea la centrali1are +i la îngrădirea liberei iniţiatie. &impotriă, am în ederestabilirea unui cadru legal, suficient de larg +i de fle)ibil pentru e)primarea iniţiatiei indiiduale,care să nu afecte1e interesele ma3ore ale societăţii sau pe cele strategice ale statului ori săîmpiedice afirmarea rolului său social, să afecte1e sueranitatea economică a om-niei. &e altfel, dacă anali1ăm rolul statului +i implicarea sa în iaţa societăţii în !uropa8ccidentală, om obsera cu u+urinţă că autorităţile statale, de+i stimulea1ă iniţiatia priată, ocircumscriu unui cadru legal care odată încălcat atrage după sine seere sancţiuni administratiesau financiare. "u at-t mai mult, în statele aflate în tran1iţie se impune să se manifeste direct rolulstatului, îndeosebi în sectoarele economice. &-nd e)presie acestei cerinţe, "onstituţia om-niei preede în art.C că statul trebuie săasigure* A;libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului faorabil pentrualorificarea tuturor factorilor de producţieO b;prote3area intereselor naţionale în actiitateaeconomică, financiară +i alutarăO c;stimularea cercetării +tinţifice naţionaleO d;e)ploatarearesurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţionalO e;refacerea +i ocrotirea mediuluiîncon3urător, precum +i menţinerea echilibrului ecologicO f;crearea condiţiilor necesare pentrucre+terea calităţii ieţii. 7ată prin urmare că însu+i cadrul constituţional în igoare „obligă” statul rom-n să seimplice direct în iaţa economică, să prote3e1e interesele naţionale în actiitatea economică,financiară +i alutară, să cree1e cadrul faorabil pentru alorificarea tuturor factorilor de producţie, să stimule1e cercetarea +tiinţifică naţională. 8bligaţiile statului re1ult-nd din art.C din "onstituţie sunt de ordine publică, eleneput-nd fi eludate sau nesocotite. "onstituţia obligă autorităţile publice cu atribuţii în acestdomeniu să stabilească strategii, programe speciale, să adopte acte normatie, deci1ii



administratie pentru ca statul în ansamblul său să5+i îndeplinească obligaţia constituţională lacare m5am referit. Accentul pus e)clusi pe priati1are = doar de dragul priati1ării = are efecte nocie dacăeste asociat cu te1a liberală a retragerii totale +i operatie a statului din sfera ieţii economice. (utrebuie uitat că întreaga auţie naţională e)istentă în // a fost creată prin contribuţia directă a

întregii populaţii, care are mai mult dec-t un drept moral asupra acesteia. A trece din sectorul destat în cel priat unităţile de producţie create sau moderni1ate cu sacrificiul material al întregiinaţiuni, fără a primi în schimb o compensaţie echialentă alorii reale a acestora, înseamnă pur +isimplu nesocotirea intereselor marii ma3orităţi a populaţiei. #n rol e)trem de important îl are statul, prin parlament +i guern, în asigurarea stabilităţiilegislaţiei. 9nţelegem foarte bine că trecerea de la o economie centrali1ată la o economie de tipcapitalist presupune schimbarea echii legislaţii. &ar practica din ultimii trei ani arată că legileadoptate în diferite sectoare = at-t economice, c-t +i sociale = în legislatura anterioară suntschimbate în funcţie de interesele unor partide influente în actuala coaliţie aflată la putere. 9nfelul acesta sistemul de drept, care ar trebui să e)prime oinţa suerană a naţiunii, să reflecteinteresele generale ale acesteia, se politi1ea1ă e)cesi, dreptul e)prim-nd, după o formulăcondamnată de istorie, oinţa „partidului aflat la putere”. 8 asemenea concepţie contra1ice în faptatributul statului rom-n de a fi un stat de drept. Procesele +i mutaţiile care au aut loc după decembrie // impun rolul statului +ianga3area aparatului statal în soluţionarea graelor probleme care confruntă societatearom-nească. @obili1area de către stat a importante resurse umane, naturale +i financiare, încalitate de proprietar a unei bune părţi din auţia naţională +i mai ales în ba1a dreptului său de aadopta reglementări normatie adecate repre1intă, în fond, e)presia oinţei de a5+i asumaresponsabilităţile constituţionale ce5l rein +i, totodată, doada preocupării sale legitime de agaranta stabilitatea mediului economic naţional, de a asigura coerenţă flu)urilor productie +icomerciale, de a atrage în c-mpul muncii segmente importante ale populaţiei actie. Asumareaefectiă de către statul democratic rom-n a rolului ce5l reine în economie ar beneficia +i desuportul, de a+teptările aparţin-nd unor largi categorii ale populaţiei, dornice să5+i doedeascăutilitatea socială, să se elibere1e de „protecţia pasiă”, preocupate, în egală măsură, ca legea săfie respectată, dispuse să accepte implicarea celor mai repre1entatie organe ale autorităţii pentrua impune +i consacra reguli benefice de conduită economică, socială, profesională. &e asemenea,asumarea efectiă de către stat a competenţelor ce5l rein de drept în economie, ar înlesnie)ercitarea rolului acestei instanţe pe linia acomodării dierselor interese grupal5profesionale cuinterese generale, aflate, de regulă, în raporturi imperfecte, iar în momente istorice de e)cepţie înrelaţii deschis conflictuale, generatoare de tensiuni +i conulsii. 7ată doar c-tea dintreargumentele, graţie cărora considerăm că menţinerea stării de apatie, de e)pectatiă a statuluinostru faţă de economie +i de raporturile sociale, de condiţiile de iaţă ale celor mai multecategori sociale întreţine +i agraea1ă = în loc să elimine = dificultăţile perioadei de tran1iţie. 7ată numai c-tea aspecte care doedesc cu prisosinţă că diminuarea fără discernăm-nt arolului statului în societate în etapa pe care o parcurge om-nia în pre1ent este contraproductiă+i antrenea1ă nesocotirea graă a intereselor naţionale generale. C $tatul +i societatea modernă. Varietatea de perspectie, proprie de1baterilor de idei +i confruntărilor de soluţii cu priire la relaţiile dintre stat +i economie = cu prelungirile logice în spaţiul social = poate fisinteti1ată în* a; e)istenţa la un pol a te1ei cu priire la „sueranitatea” +i atotputerniciaindiidului = ce echialea1ă cu ilegitimitatea sau caracterul nefast al implicării statului în



economieO b; e)istenţa,la celălalt pol, a te1ei cu priire la atotputernicia statului sau a „statuluitutore”, corelată cu postulatul neputinţei indiidului de a se manifesta de sine stătător ca agentcompetiti în sistemul economicO c; e)istenţa unui „spaţiu de complementaritate”, căruia îicorespunde te1a implicării selectie +i ponderate a statului, înc-t să nu fie eliminate nici iniţiatiaîntreprin1ătorilor persoane fi1ice, nici libera concurenţă.

Perioadele cele mai repre1entatie din secolul al [[ = lea ră1boiul dintre anii /C =/ „marea cri1ă”, al doilea ră1boi mondial, „marea cre+tere” postbelică = au demonstrat căeconomiile naţionale au deenit substanţial dependente de autoritatea publică, de competenţele puterii de stat. 9n condiţiile economiei de ră1boi, statul +i5a eidenţiat capacitatea de a prelua subcontrol economia +i de a spori enitul naţional, de a asigura folosirea c-t mai deplină a m-inii delucru, de a depista resurse susceptibile de a fi utili1ate, pentru a consera nielul general de iaţă.&e asemenea, în timpul cri1elor +i sub imperatiul depă+irii acestora se trece de la economia carefuncţiona „prin ea însă+i” la economia controlată +i susţinută da autorităţi. Fotodată, în anii reconstrucţiei de după /C> +i în perioada „marii cre+teri”, statul î+iasumă rolul de întrepri1ător, de susţinător al programelor de de1oltare, de refacere +i amplificarea flu)urilor financiare mondiale. Atari direcţii de acţiune +i priorităţi s5au înt-lnit cu oinţaoamenilor dornici ca legile să fie respectate, siguranţa locurilor de muncă garantată, certitudineacă sacrificiile temporare or atrage politici sociale de bunăstare +i prosperitate. Astfel, acordareade largi competenţe economice +i sociale statului este completată cu obligaţia acestei instituţii dea acţiona pentru a acomoda diersele interese grupal5profesionale cu interesul general, aflate, deregulă, în raporturi imperfecte. @utaţiile din sistemul economic = ce se îndepărta ireersibil de idealul „armoniilornaturale” = +i cele din sfera raporturilor +i structurilor sociale = reflectate îndeosebi în politicisociale de redistribuire a eniturilor, de susţinere a programelor de folosire a forţei de muncă = aufost însoţite de demersuri care au teoreti1at statul cu „funcţii po1itie”. Principalele anali1e de factură liberală, întreprinse din primele decenii ale secolului al[[5lea +i p-nă la mi3locul anilor, ? s5au apropiat progresi de opţiunea doctrinar5programatică asocial5democraţiei +i au propus = sub presiunea mutaţiilor generate de stadiile istorice alecapitalismului +i a marilor metamorfo1e ale ciili1aţiei, concreti1ate în ră1boaie de amploare, profunde cri1e economico5sociale, performanţe economice +i tehnologice de e)cepţie, +.a. 5abandonarea construcţiilor teoretice despre „statul neutru” sau „statul5pa1nic de noapte”, cecălău1iseră acţiunea de guernare în secolul al [7[5lea. Proiecţiile doctrinare aleneoliberalismului = orientate din ce în ce mai mult spre soluţii de tip realist5pragmatic, solicitatede restabilirea echilibrelor economice +i sociale = se or concreti1a în teoria statului cu „funcţii po1itie”, ce aea să5+i consere esenţa democratică +i trăsăturile definitorii ale repre1entatiităţii+i legimităţii. 7mpunerea statului cu „funcţii po1itie” cu rolul de garant al stabilităţii economiei +i deapărător al intereselor grupale, în consens cu interesele general 5 naţionale = cu corectie fire+ti,ce nu afectea1ă esenţa +i natura economiei de piaţă = repre1intă re1ultatul unor e)perienţe +idemersuri politice de re1onanţă, în plan teoretic +i în sfera pra)ilogiei, din principalele ţăride1oltate, est5europene +i e)tra5europene. &in lungă listă a iniţiatielor care au consacrat statulcu „funcţii po1itie” menţionăm* „(eL &eal” = ul, lansat în anii „marii cri1e”, în $. #. A, de pre+edintele <r. &. ooseeltO programul de guernare al social = democraţiei din $uedia, din/I promoat de premierul Per Albin Yansson, care susţinea că funcţia esenţială a statuluitrebuia să deină aceea de a crea o ordine politică +i socială, care să garante1e oricărui cetăţeansiguranţă în propria5l ţarăO „programul anticri1ă”, asumat de autorităţile din @area Mritanie,elaborat cu aportul substanţial al lui Eohn @eynard HeynesO scrierile economice +i de filosofie



economică ale lui Eacues ueff, în <ranţa, deschise prin studiul5program „&e ce răm-n, totu+i,liberal4” :/C;O colociul „Xalter %ippman”, desfă+urat la Paris :august /;, ce aredactat„carta” statului cu „funcţii po1itie” ce a fi aplicată, din cau1a ră1boiului, după /C> înma3oritatea ţărilor est5europeneO „planul Van Keland”, din Melgia, conceput în prea3ma celui de5al doilea ră1boi mondialOprogramul de refacere +i de relansare economică a epublicii de la

Monn, ce poartă amprenta g-ndirii profesorului +i omului politic %udLig !rhard, omul ce aconceput +i a transpus reu+it în realitate modelul „economiei sociale de piaţă”O +.a. 7deile lansate de personalităţiile +i de programele pe care le5am citat, s5au concreti1at, înmodalităţi ariate, într5o bogată legislaţie, care admite că aspiraţiile tradiţionale ale „claselorsalariale” priind „umani1area de1oltării” repre1intă una dintre condiţiile necesare umani1ării„societăţii industriale”. &e asemenea, practica de guernare a corelat atent solicitările de facturămaterială cu acelea priitoare la asigurarea unui barem decent de confort spiritual. Fotodată,dreptatea = ca finalitate a procesului economic 5 reendicată de e)ponenţii celor fără de proprietăţi străbate +i, uneori, domină discursul politic din anii /?5l//? 9n ultimele decenii ale secolului al [[5lea, raporturile dintre stat +i economia modernă auredeenit obiect de confruntări intense între i1iunea liberalismului indiidualist, renăscut odatăcu thatcher = ismul, în @area Mritanie +i reagan = ismul, în $tatele #nite, liberalism ce s5a propagat în cele mai ariate 1one ale lumii +i perspectia social5democratică, aflată în defensiăaproape două decenii, fiind „acu1ată” că ar fi încura3at consumul +i ar fi negli3at producţia de bunuri +i de alori, că ar fi subapreciat locul +i importanţa producţiei +i s5ar fi limitat la politici deredistribuţie. 9n ultima parte a anilor, /? +i în pre1ent în 8ccident tinde să se impună po1iţia de principiu, ce c-+tigă teren, ce respinge te1ele nihiliste despre stat +i argumentea1ă că o asemeneainiţiatiă = dacă ar fi dusă p-nă la capăt = ar echia cu a da înapoi cursul istoriei cu cca. "incidecenii +i a face tabula rasă din e)perienţa politico = socială a secolului al [[ = lea. Astfel,treptat = treptat se reine la idea unei „noi alianţe”, în forme ponderate, între indiidul5cetăţean +ieconomie, pe de o parte +i autoritatea publică, pe de altă parte. (ecesitatea implicării statului în economie +i, într5un sens mai larg în iaţa socială, estesusţinută cu o paletă largă de argumente, dintre care le om menţiona pe cele mai repre1entatie* !conomie de piaţă pură +i generali1ată nu a e)istat +i nu e)istă în nici o ţară, oric-t de puternice +i de înrădăcinate ar fi tradiţiile liberale. „(oţiunea de piaţă liberă = se susţine în acestsens 5 care să fie cuma separată de lege, este un produs al fante1iei” :obert eich, "ontrolul destat +i economia particulară, în „$inte1a”, nr.>J/ p.>C;. 7storia societăţilor moderne acunoscut, în ultimele două secole, pieţe predominant libere, nu absolut libere, ceea ce înseamnăcă în economiile respectie, piaţa +i mecanismele ei au aut, în anumite perioade, rolul hotăr-tor. ealităţiile din ultimele patru5cinci decenii nu au confirmat nici una dintre opţiunile cu priire la economii +iJsau pieţe controlate în întregime de către stat, căci toate încercările de acestfel s5au soldat cu e+ecuri. &eci istoria a infirmat at-t te1ele cu priire la controlul generali1ate)ercitat de stat, c-nd +i pe acelea relatie la piaţa complet liber* ea a alidat, în schimb,implicarea prudentă a statului în economie, chiar consacrarea statului ca un instrument alsistemului industrial. „9n sistemul industrial = se conchide = linia care separă sectorul public +isectorul priat este indistinctibilă +i într5o mare măsură fictiă +i :.; asocierea detestată aorgani1aţiilor publice +i priată nu este, de altfel, de c-t foarte normală” :Eohn H. Galbraith, %e (ouel !tat industriel, Paris, Gallimard, /I p.;. olul statului în economia de piaţă a ţărilor aansate se înscrie pe linia cerinţelor progresului istoric, politic +i social +i îmbogăţe+te în conţinut atributele acestuia de e)presie precumpănitoare a puterii politice, de „arbitru” social, astfel statul îndeplinindu5+i mai bine +i mai



complet atribuţiile sale de repre1entant autori1at al poporului, de factor primordial de con+tiinţănaţională. 9n afara cau1elor pre1entate, care e)plică necesitatea implicării statului în iaţaeconomică, mai sunt menţionate* ineficienţa iniţiatiei priate în domenii de interes generalOcaracterul e)trem de comple) al unor probleme în perioadele dificile, probleme ce depă+esc prin

perspectiă, soluţii, resurse posibilităţile întreprin1ătorilor particulari :este orba despre bunuricolectie, bunuri publice sau despre actiităţi de interes naţional +.a.;O cre+terea „naturală”,ineitabilă, a calităţii statului de propietar al unei părţi însemnate din auţia unei ţări, pe care estechemat să o administre1e +i să o alorifice integr-nd5o în sistemul naţionalO posibilitatea statuluide a corecta nea3unsuri +i imperfecţiuni ale pieţii, de a concilia economicul cu socialul, de aarmoni1a raporturile dintre resursele economice +i resursele umaneO +.a. Proporţiile implicării statului în economie repre1intă o problemă amplu de1bătută în teoriaeconomică, în sociologia statului, sociologia puterii. <ără a se fi dat un răspuns complet +i e)act,se afirmă că proporţiile implicării statului în economie trebuiesă fie cele optime, ceea ce presupune că po1iţiile e)treme trebuie eliminate cu desă-r+ire +i că dimensiunea optimă esteariabilă de la o ţară la alta +i de la o perioadă la alta. 8ptimul implicării este influenţat decondiţii +i factori de timp, de loc +i de spaţiu, precum +i de elemente con3ucturale. 9n esenţă, prinimplicare în sistemul economic, statul este chemat să asigure* eliminarea sau atenuarea efectelornegatie datorate pieţei complet libere, pieţei imperfecteO susţinerea economiei cu resursefinanciare +i mecanisme organi1atoriceO eitarea polari1ării sociale +i a de1echilibrelor dintre principalele componenete ale structurilor sociale. @odalităţile de implicare a statului în economie, în ederea îndeplinirii rolului săueconomic +i social, se materiali1ea1ă, în principal, în* implicarea prin intermediul administraţiilor publice, procedură ce oferă +i furni1ea1ă sericii colectie actorilor economici, fărăcontraprestaţie directă din partea consumatorilorO asumarea tuturor responsabilităţilor ce5l reinca repre1entant al intereselor generale ale naţiunii, pe care le e)primă, susţine +i le apără îninterior +i în e)teriorO asumarea sarcinii de garant al proprietăţii priate +i de apărător al iniţiatiei particulareO implicarea directă a statului în economie ca subiect, actor +i întreprin1ător economicOelaborarea, de către instituţiile speciali1ate ale autorităţii, de programe +i politici economice, pecare le promoea1ă c-nd +i c-t le consideră necesare. > $ocial5democraţia +i $tatul $ocial. "redinţa că simplele soluţii ideologice pot antrena acţiuni guernamentale eficiente,coerente +i stabile, pe termen mediu său lung, împreună cu certitudinea că transformarea acestorsoluţii în scenarii economice ar fi suficientă pentru deschiderea căilor de ie+ire din cri1a cu carese confruntă societatea rom-nească, au repre1entat o dublă capcană. !)istă +anse considerabile de„instalare” practică a unor „soluţii curate”, fie liberale, fie social 5 democrate. $ituaţia ar putea săapară fie în urma 3ocurilor +i intereselor pur politice, fie datorită perertirii percepţiei cotidiene,sub influenţa acestora, în automatisme mentale +i de comportament electoral. "onsecinţa ar fi înmod cert, menţinerea proceselor +i mecanismelor de acumulare a subde1oltării. 9n fapt,re1olarea problemelor de către soluţia liberală nu s5a reali1at după //0 de+i efectul amplificatal polari1ării sociale nu se poate nega. 9n ceea ce prie+te arianta social5democraţiei aici trebuieluat în calcul un tablou general al acestei familii doctrinare acum, la sf-r+itul secolului [[.$ocial5democraţia, după retragerea modelelor de factură 6eynesiană, a rămas fără o definiree)trem de clară :de aceea se orbe+te de parado)ul Mlair +i de slăbiciunea social5democraţieigermane sub $chroeder;O este eident că social5democraţiei actuale îi lipsesc personalităţi de forţaunui Xilly Mrand, 8lof Palme, Hreis6y etc. $ocial5democraţia +i5a pierdut substanţa iniţială,



centrată pe capacitatea dinamică de a modifica din interior sistemul ori de c-te ori acest lucru estecerut de e)igenţele societăţii :e)cept-nd poate cura3oasele politice anti5+oma3 e)perimentate deguernul Eospin în <ranţa; +i aceasta s5a ă1ut cel mai bine în Germania în perioda post Hohlc-nd încercările lui 8s6ar %afontaine de a imprima guernului o linie social5democrată,legitimată de opţiunea alegătorilor, s5au loit de re1istenţa implacabilă a pieţelor financiare

internaţionale, a mediului de afaceri autohton +i chiar a unei părţi importante a social5democraţilor germani. !ste eident că pragmaticii de genul Mlair nu g-ndesc transformareasistemului capitalist, ceea ce, pe de o parte, permite emergenţa unor curente radicale în interiorulfenomenului social5democrat, dar +i in3ectarea cu elemente neoliberale a acesui curent politic.Are loc astă1i un adeărat proces de, metisareQ a social5democraţiei. Varianta actuală a pragmatismului social5democrat :Mlair, $chroeder,; căută să transformecapitalul într5o ariantă mai „u+oară”, fără a introduce principii care să modifice disparităţile pa+nic, printr5un consens care să sale1e pe termen lung coe1iunea socială reală. 9n legătură cuoga de care se bucură astă1i linia politică, A Freia "ale „%ionel Eospin, premierul <ranţei +iliderul Partidului $ocialist <rance1 declara* &acă A Freia "ale înseamnă o cale de mi3loc întrecapitalism +i comunism, o accept. &acă însă prin A Freia "ale se înţelege o cale de mi3loc întresocial5democraţie +i liberalism, o resping.” :%e@onde &iplomatiue, decembrie // p.; 9n i1iunea pe care o am în ceea ce prie+te inserarea principiilor politice de centru5st-nga, social5democraţia este priită ca un sistem capabil de a oferi o altă ariantă capitalismuluineoliberal, cre-nd posibilitatea e)istenţei statului social 5 pe care îl stipulea1ă "onstituţiaom-niei 5 a controlului larg al puterii politice de către social :acesta fiind cu adeăratdemocraţie socială;. &-nd e)presie acestei cerinţe, "onstituţia om-niei preede în art.C căstatul trebuie să asigure* A;libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului faorabil pentrualorificarea tuturor factorilor de producţieO b;prote3area intereselor naţionale în actiitateaeconomică, financiară +i alutarăO c;stimularea cercetării +tiinţifice naţionaleO d;e)ploatarearesurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţionalO e;refacerea +i ocrotirea mediuluiîncon3urător, precum +i menţinerea echilibrului ecologicO f;crearea condiţiilor necesare pentrucre+terea calităţii ieţii. 7ată prin urmare că însă+i cadrul constituţional în igoare „obligă” statul rom-n să seimplice direct în iaţa economică, să prote3e1e interesele naţionale în actiitatea economică,financiară +i alutară, să cree1e cadrul faorabil pentru alorificarea tuturor factorilor de producţie, să stimule1e cercetarea +tiinţifică naţională. 8bligaţiile statului re1ult-nd din art.C din "onstituţie sunt de ordine publică, eleneput-nd fi eludate sau nesocotite. "onstituţia obligă autorităţile publice cu atribuţii în acestdomeniu să stabilească strategii, programe speciale, să adopte acte normatie, deci1iiadministratie pentru ca statul în ansamblul său să5+i îndeplinească obligaţia constituţională lacare m5am referit. Fotodată, ar fi lipsit de conţinut, în opinia mea, atributul statului rom-n de „stat social”,consacrat de "onstituţia din decembrie // "aracteri1area presupune că în om-nia s5a proiectat un stat care, prin iniţiatiele +i acţiunile lui, este chemat să asigure tuturor membrilorsocietăţii, nu doar unora dintre ei, o participare efectiă +i echilibrată la beneficiul drepturilor +ilibertăţilor cetăţene+ti, precum +i la re1ultatele obţinute prin eforturile desfă+urate în comun. &ealtfel, calificatiul „social” a fost conceput tocmai ca un corecti la democraţia liberală clasică,esenţialmente politică. &emocraţia liberală din cele mai multe dintre ţările cu puternicăde1oltare economică +i tehnologică are ca a) libertatea. 8r, în condiţiile ţărilor subde1oltatesau în curs de de1oltare, „libertatea” ar deeni o simplă metaforă, dacă ea nu ar fi susţinută +i



sub aspect material. &e asemenea, în aceste societăţi = +i nu numai în ele = „interesul general” precumpăne+te faţă de interesele indiiduale, promoate de liberalism. 9n numele unui interesgeneral, statul poate = +i trebuie = să interină pentru aplati1area unui monopol priat e)orbitant, pentru stimularea sau spri3inirea unor sectoare priate, pentru a prelua în gestiune proprie uneledomenii administratie, de deosebită importanţă sau deficitare, ori pentru a prote3a categorii

sociale defaori1ate. "ondiţiile economico5sociale ale unei ţări în tran1iţie solicită actiismulstatului +i multiplică alenţele lui sociale. 8bligaţiile statului, corelatie drepturilor +i libertăţilorsocial5economice, sunt nu numai garanţii ale acestor drepturi, ci +i premise ale responsabilităţiiautorităţii publice. "eea ce nu înseamnă a concepe guernul în sensul „fratelui mai mare” +i nicinu înseamnă refor3area statismului, întruc-t concentrarea e)cesiă a puterii de stat sf-r+e+teîntotdeauna prin a distruge +i nu a împlini principiile democraţiei sociale. Principiile fundamentale ale st-ngii, libertatea, 3ustiţia :ca echitate în ceea ce prie+teaccesul la oportunităţi; +i solidaritatea trebuie să fie principii de acţiune +i norme sociale alide,asumate nu numai de adepţii unui partid ci de întreg corpul social. (oţiunea modernă de cetăţeniecuprinde în înţelesul său, conform te1ei cunoscutului sociolog britanic F. Y. @arshall, nu numaidrepturi politice acordate cetăţenilor ci +i drepturi sociale, cum ar fi asigurări de sănătate, pensii,a3utoare în ca1 de indisponibilitate, etc. :MarbaletO II5; (eoliberalismul critică social5democraţia pentru că „adeseori încearcă să forţe1eintroducerea unor principii egalitare” în defaoarea diferenţierii, inoaţiei +i performanţei profitului indiidual, singurul motor al unei istorii ameţitor accelerată de reoluţia tehno5lnformaţională. Principiile echităţii social5democrate nu au însă nimic de a face cu egalitarismulcomunist, fiind orba de încercarea a tempera inechităţile in3uste :în această concepţie dreptateatrebuie priită ca echitate, ca egalitate a +anselor;. 9n termenii lui @ichael Xal1er, nu o, egalitatesimplă „, impusă cu forţa de puterea politică, ci o, egalitate comple)ă”, în respectul diersităţii +i pluralismului social, în care bunurile sociale sunt distribuite în funcţie de înţelesul pe care îl au.Apar astfel mai multe, sfere ale distribuţieiQ, care fac dominaţia socială imposibilă. &e e)emplu,un indiid cu o aere mare nu ar trebui să ocupe +i funcţii importante în sfera politică. $au, unlider politic nu ar trebui să5+i conertească aanta3ele funcţiei pe care le deţine în alte sfere aleieţii sociale. :Xal1er, /O 5lC; "orectarea in3ustiţiilor capabile de a conduce la omodificare iolentă a sistemului democratictrebuie să fie unul dintre scopurile social5democraţieirom-ne+ti. 9n condiţiile acuti1ării +i în ţara noastră a conflictului între muncă +i capital, subiectecum ar fi drepturi economice +i sociale pentru salariaţi, drepturi sindicale, spri3in acordat+omerilor, sericii sociale, or trebui să fie luate în considerare. Femperarea filosofiei indiidualiste care prie+te totul prin prisma pieţei este o necesitate:filosofia indiidualistă impune, ca atare, definiţia* ai produs cea care nu se caută pe piaţă 5 chiar dacă este orba de bunuri culturale sau spirituale ce nu pot fi ealuate pur +i simplu ca o marfău1uală 5 atunci este foarte rău. &ata iitoare trebuie să fii mai inteligent +i să produci doar ceea cese caută pe piaţă. Priind în acest fel lucrurile 5 în ariantă neoliberală, conseratoare 5 înseamnăa considera societatea doar un concept abstract, care reflectă întrepătrunderea e)clusiă aactiităţilor +i alegerilor indiiduale;. Eustiţia pieţei nu estetotuna cu 3ustiţia socială, deoarece ea nu încearcă să aducă corectieacestor alegeri sau actiităţi e)trem de indiiduali1ate +i contradictorii relati la posibilitateacre+terii coe1iunii sociale. alf &ahrendorf orbea despre, +anse de iaţă „acordate tuturorcetăţenilor, prin aceasta înţeleg-nd o politică de echilibru între încura3area ofertei +i asigurareaîndreptăţirilor populaţiei. Munăstarea umană nu poate fi atinsă doar urm-nd una din cele douăalternatie, ci doar căut-nd punctul de echilibru :&ahrendorf, //0O I/5>;. "eea ceneoliberalismul nume+te cu emfa1ă” mar6et 3ustice „este un concept adulterat, o” dreptate



depersonali1ată „, la fel de nefastă ca +i” dreptatea „instaurată de totalitarismele de tip soietic."orectiele trebuie aduse din perspectia g-ndirii pieţei ca pe cea care e)istă în beneficiul social+i nu împotria lui +i acesta trebuia să fie sensul tran1iţiei economico5lnstituţionale. !)tremă polari1are conduce aproape întotdeuna la emergenţa curentelor radicale +i anarhiste, iar istoriademonstrea1ă că, întotdeuana, acolo unde tendinţele anarhice în societate depă+esc un anuma

prag +i guernăm-ntul ia o turnură asemănătoare. Acest lucru este împărtă+it, oarecum +i decurentele de dreapta neoconseratoare, moti pentru care este” permisă „încă e)istenţa statului”minimal „:reenit la postura de” pa1nic de noapte „dec-t de strateg al comunităţii în căutareaechilibrării intereselor indiiduale cu interesul public;. (u este înt-mplător e)cesul de 1el pe caredierse departamente de cercetare socială,” research units „de pe l-ngă uniersităţile occidentalede renume îl manifestă pentru studierea” teoriei haosului „+i dimensiunilor sociale ale acestuia.!)istă anumite trenduri în sistemul mondial care au constr-ns la imaginarea unor scenariideriate din aplicaţiile” teoriei haosului „, scenarii care implică” eenimente cu potenţialitatehaotică în deenireQ. $ocial5democraţia nu îngrăde+te a priori acţiunea indiiduală, în pofida a ceea ce aususţinut, la noi, unele elite politico5lntelectuale cum ar fi Alianţa "iică sau G&$. $piritul deiniţiatiă este un aspect specific al pieţei libere, dar alegerea +i acţiunea indiidului au loc într5unconte)t mai larg, fundamentat de societatea dată. $copul unei societăţi nu este profitul, cimenţinerea coe1iunii, priită ca o condiţie a supraieţuirii ei pe termen lung. (oi, ca societate, nudorim apartenenţa la structurile integrate ale lumii capitaliste numai din considerente ce ţin de profitul colectiJindiidual ci +i din considerente care ţin de con+tienti1area faptului că o astfel deapartenenţă ne conseră mai bine echilibrul +i ne facilitea1ă eoluţia. "omunismul a negat indiidul pentru a se concentra pe structură. "apitalismul e)cesineagă structura pentru a se centra doar pe indiid :pe care îl „dotea1ă” cu însu+iri abstracte +i,uneori, facultatie, care nu sunt inerente naturii umane;. 7ndiidul are o e)istenţă care nu estedeterminată numai de „piaţa pură” 5 el este cuprins în cadrul larg al relaţiilor interpersonale, arecon+tiinţa unor solidarităţi, resimte chiar neoia de solidaritate socială tocmai pentru că este fiinţăumană. Prin urmare, pentru social5democraţie 3ustiţia socială este o modalitate de acţiune princare politicul e)ercită presiuni asupra structurii, atunci c-nd aceasta constr-nge +i presea1ăindiidul reduc-ndu5l, în pofida enunţurilor, autonomia de acţiune +i posibilitatea accesului laoportunităţile egale. &e principiul 3ustiţiei sociale se leagă politicile sociale :asistenţă, locuri demuncă, compensaţii pentru pierderea slu3belor, dreptul la educaţie, reconsiderarea po1itiă acapitalului uman în procesele productie;. <ără un acces larg la educaţie barierele structurale carese crea1ă între oameni icia1ă principiul +anselor egale. Veniturile nu trebuie egali1ate 5 ar fiabsurd 5 dar accesul la educaţie da. $olidaritatea răm-ne cea abstract dacă nu contribuie lacooperarea +i parteneriatul sociallarg, pentru a îmbunătăţi sistemul +i pentru a asigura continuitatea societăţii. "a atare se impuneconstruirea unui program coerent pentru un parteneriat acti între muncă +i capital, pentru creareaunui mediu faorabil dinamicii acestui parteneriat. Acest lucru nu înseamnă cre+terea ta)elor +iimpo1itelor puse capitalului pentru crearea unui set de programe prin care solidaritatea socialăeste impusă :ar fi +i imposibil după ce politicile „de dreapta” ale liberalilor din Guernele dedupă //0 au mărit e)cesi fiscalitatea;. Parteneriatul dintre muncă +i capital înseamnă posibilitatea profitului dar +i condiţii de salari1are decente +i condiţii de muncă optime. #n alt tipde parteneriat, cel între stat +i societatea ciilă poate aduce re1ultate în reali1area unor proiectema3ore pentru om-nia cum ar fi inestiţiile în infrastructură, educaţie, etc. <irmele priate ce î+ior asuma contribuţii financiare în aceste proicte or putea beneficia de anumite stimulentefiscale :în special reducerea impo1itului pe profit;. 8 altă componentă a societăţii ciile ce a



trebui luată în considerare de către stat sunt comunităţile locale. Această formă de iaţăcomunitară a trebui susţinută de stat prin finanţarea unor proiecte care să i1e1e regenerareaieţii comunitare. Vor fi de asemenea încura3ate +i grupurile ba1ate pe oluntariat, caritate:GiddensO 0/5//;. (oua democraţie pe care o dorim trebuie să complete1e mecanismeledemocratice repre1entatie cu parteneriatul organic dintre instituţiile de stat +i societatea ciilă,

acţion-nd în următoarele direcţii* A;responsabili1area, prin mecanisme multiple, a instituţiilor statului faţă de cetăţean +icolectiitate b;deschiderea instituţiilor de stat către interesele cetăţeanului +i ale comunităţilorlocale +i naţionale c;mecanisme de participare multiplă a cetăţeanului la funcţionarea instituţiilor publice d;implicarea actiă a instituţiilor de stat în de1oltarea comunitară, în susţinerea +iîncura3area iniţiatielor comunitare. 8 anali1ă pertinentă a situaţiei om-niei după un deceniu de tran1iţie duce la conclu1ia căsoluţiile de tip e)clusiist sau impuse riscă să reducă reformarea sistemului la condiţia unuisistem cu accente tehniciste sau ideologice atractie, însă contraproductie. 0 7deologi1area reformei* o soluţie inacceptabilă. 9n actuala situaţie a societăţii rom-ne+ti nu mai este posibilă o fundamentare a intenţiilor+i deci1iilor economice propriu51ise pornind de la asumarea, mai mult sau mai puţin e)plicită, aunei anumite ideologii. "oncret, fundamentarea ideologică a deci1iilor economice este doar oilu1ie, o confu1ie asemănătoare celor din categoria identificării reformei cu schimbarea sau aeconomiei de piaţă cu ie+irea din actuala cri1ă economică. 8 ideologie nu poate fi, reodată,generatoare de soluţii economice, ea poate oferi sistemului numai instrumente instituţionali1ate pentru remediere, echilibrare +i eoluţie. 9ntr5un anume sens, ideologia nu este altcea dec-t osumă de 3udecăţi de aloare, care sere+te delimitării segmentelor politice. "u alte cuinte, oetichetă de identificare prin lentile socio5politice. "antonarea în nielul conceptelor ideologice a transformat reforma fie într5o problemă5standard de ordin tehnic fie într5o problemă politică. $ocietatea rom-nească s5a înscris în acestcurent pur +i simplu pentru că s5a aliniat atitudinii tuturor fostelor ţări din ceea ce a purtat numelede „lagăr socialist european”. !ste aici o trăsătură ce tarea1ă caracterul poporului rom-n, descrisăfoarte bine de "onstantin ădulescu5@otru* (oi, rom-nii, oim să ne apropriem bunurileculturale, pe care le edem la popoarele din Apus, cu acelea+i însu+iri suflete+ti cu care reu+eamodată a+a de bine să ne strecurăm a+a de bine prin împre3urările itrege din trecut. Voim săîningem pe străini în comerţ +i industrie* oim să trăim o iaţă politică cu regim parlamentar +ioim să aem o cultură a noastră originală, păstr-ndu5ne, cu toate acestea, deprinderile echi desuflete gregare. 9n loc de a ne pre1enta în lupta cea nouă ca indiidualităţi puternice, diferenţiatedupă aptitudini, ne pre1entăm slabi +i cu aptitudini la fel. $untem toţi me+teri de gură +i răi defaptă.Q :ădulescu5@otru, //O C;. Politicul s5a preocupat prea puţin de aspectele reale,concrete ale schimbării. 9n asemenea condiţii, guernele care s5au succedat după // au fostneoite să se confrunte cu o realitate prea puţin conceptuali1ată +i instrumentali1ată politic. 8rice ideologie, orice construcţie doctrinară, ar trebui să fie doada preocupării ab initio pentru depistarea căilor de eficienti1are a funcţionării instituţiilor statului de drept în scopul permanenti1ării cre+terii economice. 8r, în om-nia, inflaţia unor concepte de genul* reformă,stat de drept, economie de piaţă, este un fenomen ce proliferea1ă în detrimentul preocupării pentru re1olarea unui aspect esenţial, anume acela că societatea rom-nească produce de 1eci deori mai puţin dec-t ţările de1oltate, iar decala3ele continuă să se ad-ncească. <olosirea intensiăa acestor termeni nu face altcea dec-t să5l dealori1e1e, publicul pier1-ndu5le înţelesul, duc-nd,în acela+i timp, la apariţia unui nou, limba3 de lemnQ.



7deologi1area termenului de reformă a transformat aspectele pur tehnice subsumateacesteia în elemente ale unui „compendiu”* de la cri1a morală, p-nă la cea economică. Fermenulde reformă, care astă1i este ehiculat cu insistenţă de forţele de dreapta, era apana3ul e)clusi alst-ngii europene în perioada dintre cele două ră1boaie mondiale. 9n acea peroadă reformăînsemna ameliorarea condiţiilor de iaţă +i de muncă ale muncitorimii, acordarea unor drepturi

sociale, ne aminte+te istoricul britanic !ric YobsbaLn :YobsbaLn, //O /0;. #n e)emplu cumnu se poate mai bun în ce prie+te relatii1area înţelesurilor conceptelor ă1ute prin prismeideologice diferite. 9n aceea+i ordine de odei, deriate ca macrostabili1area +i restructurarea aua3uns redundante în limba3ul cu care operea1ă discursul politic, iar acest lucru nu a făcut dec-t ca publicul să „recunoască” dimensiunile reformei prin asocieri preponderent negatie, 7mpactul pecare concepţia socială asupra schimbării îl are în procesul de reformă este comparabil cu cel alfenomenelor de încredere5neîncredere. "oncepţiile sociale despre schimbare sunt o articulareslabă de ipote1e interpretatie asupra cau1elor problemelor sociale, tendinţelor de eoluţiesocietală +i de prescripţii referitoare la modalităţilede re1olare a problemelor respectie. !le produc comportamente de alegere precum otul, comportamentele de consum, economisire +iinestiţii sau de migraţie. !le constituie cel mai dinamic mediu soft al tran1iţiei „. :&. $andu 5$chimbarea ca paradigma socială”, $fera politicii, nr.C0J// pp.C5;. &acă acesta este luat drept punct de referinţă, percepţia cotidiană are mari dificultăţi în a deosebi partidele aflate laguernare, de celelalte. &e altfel, sub aspect ideologic, principalele formaţiuni politice pretind căar deţine soluţii iabile pentru a scoate din cri1ă nu numai economia, ci întreaga societaterom-nească. @ai mult, programele de „salare” sunt delimitate în termene +i etape fi)e :0luni,an, I ani, programe de I?? de 1ile etc.; ca +i cum mediul e)tern +i ariabilele pieţei s5armenţine constante pe durata aplicării proiectelor programatice. eferitor la acest ultim aspect, este de remarcat că soluţiile aansate nu au aut 5 +icontinuă să nu aibă 5 un suport doctrinar, în adeăratul sens al cu-ntului. 9n mod eident, uniiactori politici au procedat reducţionist, asimil-nd, efecti, limba3ul ideologic de niel cotidian cucel specific construcţiilor doctrinare. Astfel de soluţii, fundamentate difu1, uneori chiarcontradictoriu, au fost pre1entate ca eritabile „categorii economice”, capabile să antrene1esoluţii sau acţiuni propriu51ise de guernare. (u în ultimul r-nd chiar în condiţiile reduceriinumărului partidelor pre1ente pe e+ichierul politic rom-nesc, fenomenul de mimetism ideologic+i doctrinar ar continua să e)iste. (u trebuie trecută cu ederea dorinţa 5 implicită sau e)plicită 5a segmentelor politicului de a se integra în cele mai semnificatie curente de gen din ţărilede1oltate. !ste motiul pentru care, la nielul spectrului politic rom-nesc deine tot maieidentă tendinţa de ocupare a doar două spaţii ideologice +i de amplasare a acestora în 3urulcentrului clasicei a)e st-nga 5 dreapta. (umind centrul politic, Ferţul inclus „, (orberto Mobbiocomentea1ă astfel tendinţa partidelor spre centru* 9n multe sisteme democratice cu pluralismaccentuat, Ferţul inclus are tendinţa de a deeni at-t de apăsat înc-t ocupă cea mai mare parte asistemului politic, împing-nd st-nga +i dreaptă către e)tremeO iar centrul, neput-ndu5se declaranici de st-nga, nici de dreapta +i neput-ndu5+i reendica altă denumire, presupune această antite1ă+i5+i află raţiunea de a fi în e)istenţa ei.” :Mobbio, ///O C0; Frebuie remarcat că, pentru indiid, ca membru al societăţii, contea1ă prea puţin nuanţelede ordin doctrinar pe care +i le asumă partidele. Yotăr-toare sunt, în acest ca1, configuraţiilestructurilor mentale care funcţionea1ă în planul realităţii. Percepţia contidiană a politicului estesensibilă la semnificaţia limba3ului +i a conceptelor. edundanţa acestora atrage după sineimposibilitatea stabilirii unor linii clare de demarcaţie ideologică între Putere +i 8po1iţie. 9nconsecinţă, opţiunile politice ale diferitelor segmente ale populaţiei nu sunt determinate deconţinutul doctrinar al discursurilor ci, mai ales, de personali1area lor +i de identificarea de ordin



afecti, cu acestea, &e1baterea de idei este o confruntare de anali1e, menită să lumine1e cetăţeniiasupra argumentelor pre1ente, deci asupra alidităţii tehnice, politice sau morale a obiectielor propuse. Anchetele efectuate după marile de1bateri telei1ate doedesc că acest obiectimărturisit nu este atins dec-t pe l-ngă un număr e)trem de limitat de indii1i. $impati1anţii +imilitanţii îmbrăţi+ea1ă strict cau1a campionului lor. "eilalţi, sceptici, deta+aţi sau curio+i, se

situea1ă cu u+urinţă în registrul spectacolului. 9n memoria celor mai mulţi dintre ace+tia, răm-ne puţin dinargumentele raţionale schimbate, ci mai mult impresiile asupra ritmului de1baterii, tonul protagoni+tilor, punctele marcate asupra adersarului, etc. „:MraudO I; "ercetările din ultimultimp ale sociologilor eidenţia1ă slăbirea sentimentului de identificare a alegătorilor cu partidulotat, cresc-nd în importanţă factori ca imaginea liderului politic sau comunicarea politică îndetrimentul partidelor sau programelor. Eean Maudouin orbe+te despre, efectul lider”, posibildatorită unui, efect media „* rolul perturbator 3ucat de personalităţile puternice, charismatice, acăror persoană +i ale căror acţiuni pot modifica mai mult sau mai puţin profund obiceiurile deot”. :MaudoinO /0; Fipurile de ot, a+a cum re1ultă ele din interacţiunea actorilor c-mpului politic rom-nesc,se pot încadra în următoarea ta)onomie* Vot afecti, motiat emoţional Vot legitimist, pentru ordine, stabilitate +i continuitate Vot identitar5comunitar, determinat de apartenenţa la un grup social sau de identificaresimbolică Vot de habitus, a, culturii dependenţeiQ alegătorilor de autorităţi :&răgan I/5C?>; Acela+i mecanism percepti funcţionea1ă, pe un alt palier +i în cadrul partidelor, ceea ceeste îngri3orător. (u at-t opţiunile clare sunt cele care îi reunesc, sub „umbrelă” unui partid pemembrii acestuia, c-t afinităţile de generaţie sau de ordin interpersonal. "oagularea partidelor în 3urul unor personalităţi, adeăraţi, mentoriQ ce conferă identitate politică partidelor rom-ne+ti, nua ideilor precum +i 3ustificarea opţiunii membrilor constituie un model ale cărui mecanisme seregăsesc at-t în sfera politicului, c-t +i la nielul percepţiei cotidiene a acestuia. $ă nu uităm căuna din trăsăturile ce caracteri1ea1ă un partid politic, după politologii americani Eoseph%aPalombara +i @yron Xeiner, este continuitatea sa după dispariţia conducătorilor săi actuali. 9nca1 contrar nu aem de a facecu un adeărat partid, ci cu o simplă clică personală a unui lider:%aPalombara, Xeiner, /IO >50;. emarca nu are ca premisă calitatea capacităţii de operare cucategorii doctrinare, ci specificul structurilor mentale ca regim de formare +i funcţionare a 3udecăţii, alorilor, atitudinilor, opiniilor precum +i a opţiunilor politice. 7ndiferent de natura ei, o opţiune specifică unei anumite categorii sociale ia na+tere +ifuncţionea1ă în regimul desemnat de conceptele limba3ului ideologic, nicidecum în cel propriucategoriilor doctrinare. !ste reforma o raţiune de stat4 9n om-nia s5a orbit +i se orbe+te multdespre soluţiile liberale +i despre cele social5democratice ca fiind principalele căi prin intermediul cărora soceiatea rom-nească î+i poateapropria normalitatea +i înscrierea în actualitate. eenind la soluţiile aansate de cele două spaţii :liberal +i social5democrat; +i la rolulstatului în schimbarea societăţii rom-ne+ti, se poate afirma că aceasta a răm-ne, în continuare, principala sursă de confruntare ideologică. &e+i problematica statului este importantă, modul deabordare induce răspunsuri cantonabile e)clusi în spaţiul politicului +i discursului deîntrebuinţare strict electorală. Politicienii rom-ni nu sunt încă con+tienţi că, dincolo de bine +i de



rău, care se traduce în acest ca1 prin aatarurile politice de 1i cu 1i, trebuie să răm-nădeasuprainteresul naţional. #n e)emplu de3a clasic, în acest sens, este repre1entat de raţionamentul tipic ideologiccare a influenţat, în mare măsură, comportamentele politice ale partidelor. &upă decembrie //structurile e)ecutiului totalitarist au fost eliminate prin înlăturarea partidului unic, partid care

reme de 3umătate de secol a operat o subordonare +i o asimilare a puterii de stat în faoarea propriului control politic. Feoretic, se putea declan+a automat, din punct de edere politic,reconstrucţia statului democratic. &e1ilu1iile care au urmat au fost pe măsura speranţelor iniţiale.Acestea au generat at-t 3ustificările c-t +i atitudinile politice care au animat, de5a lungul anilor,raporturile dintre partide, în condiţiile în cale pluralismul politic, pentru cea mai mare parte arom-nilor era cea ag, asimilat aproape întotdeauna cu libertatea :de aici +i numărul e)traagantde partide politice în primii ani post5totalitari;. Frecerea rapidă de la un regim dictatorial la unsistem politic cu număr foarte mare de partide, ma3oritatea de o calitate politică îndoielnică, nuface altcea dec-t să arate inconsistenţa procesului de schimbare în ce prie+te acumularea saudistribuţia puterii. (umărul mare de partide nu se traduce în mod obligatoriu într5un sistemdemocratic caracteri1at prin competiţie politică, ci poate fi doar un simptom al fragmentării,haosului +i sentimentului de nesiguranţă pe care le resimte o societate nepregătită pentruschimbare. <oarte puţini lideri politici aeau o e)perienţă a 3ocului plural, iar cei careaeau oastfel de e)perienţă 5 „supraieţuitorii” partidelor istorice 5 din perioada interbelică erau dominaţide ideea unei rean+e restituţioniste, fără a aea însă o perspectiă clară asupra „inoaţilor”.$igur, primul inoat nu putea fi dec-t cel care se afla la putere, ca atare s5au amplificatcontestările ideologice de tip „reformist 5 comunist”, „democraţi 5 neocomuni+ti”, „europeni 5naţional5comuni+ti” etc, toate aceste antite1e fiind introduse forţat +i acapar-nd o parte importantăa energiilor ce ar fi putut fi utili1ată la re1olarea rapidă a unor probleme ce ţineau de interesul public. V-rful unei astfel de cri1e de contestare a fost repre1entat de fenomenul „Piaţa#niersităţii”, nucleul nu al „(oii Generaţii”, ci, după cum s5a ă1ut ulterior, al coagulării8po1iţiei politice +i construirii alternatiei populiste a "&. !ste interesant că opo1iţia, destul defragilă la debutul anilor N/? s5a asimilat din propria oinţă unei mi+cări comple)e 5 de generaţie,de pregătire intelectuală, de frustrare destatus etc. $itu-ndu5se, din perspectia simbolicii politice, în postura „celui mare”, a „semnuluisalator” împreună aruncat în lume cu purtătorii săi :liderii politici ai 8po1iţiei;. "ă aceastămi+care nu a fost dec-t o strategie politică, cu do1e masie de populism inoculate în masaaderenţilor la ideea de „schimbare” cu orice preţ 5 s5a ă1ut după noiembrie //0 9ntregul spectru politic a fost de acord 5 cel puţin la niel declarati 5 cu ideea că noilestructuri statale trebuiau construite conform regulilor generale ale democraţiei liberale, dominanteîn lumea capitalismului t-r1iu. <orţele aflate la guernare au considerat că procesul trebuie să sedesfă+oare cu premisa unor acte legislatie ce urmau să fundamente1e funcţionarea noilorinstituţii ale statului de drept. (ici măcar acest obiecti minimal, ce i1a atingerea de cătreom-nia a unor standarde democratice necesare în ederea re5lntegrării ei în organismele euro5atlantice :+i, în definiti, în normalitate; nu a întrunit consensul clasei politice rom-ne+ti. Punctulde edere al 8po1iţiei a fost că procesul a fost perturbat de perpetuarea echilor structuri din +i pentru interesul menţinerii +i consolidării puterii celor care o deţineau. &ar acest punct de edereera unul populist. Aparent, cele două puncte de edere ar putea da impresia, firească, a unor opinii politicediferite. 9n fapt, însă, o realitate independentă de oinţă politică a partidelor a instituit +i legitimatunul dintre punctele de edere că „8po1iţie”, pe cealaltă ca „Putere”. @ult mai important este că,în pofida acelea+i realităţi, ambele puncte de edere au ignorat un aspect fundamental



caracteristic pentru procesul structurării oricărui tip de instituţii. $impla elaborare a legilor defuncţionare a instituţiilor este insuficientă pentru structurarea efectiă a acestora. !a trebuiedublată de acceptarea +i formarea automatismelor comportamentale cotidiene de conformare lareguli, de de1oltare a unei culturi participaţioniste a cetăţenilor în treburile publice, dede1oltare a educaţiei ciice, pe scurt, de cristali1are a ceea ce este numit, în literatura de

specialitate, cultură politică. $5au impus două aspecte interesante. Pe de o parte, realitatea refu1a să se conforme1edorinţelor partidelor, iar !)ecutiul se regăsea în situaţia de a fi neputincios în raport cu regulile pe care însă+i această realitate le instituia în mod tacit +i autonom. Pe de altă parte, partidele politice identifică +i definesc situaţia într5un cadru e)clusi ideologic, ca fiind o simplă cri1ă deguernare, canton-ndu5l soluţia în regulile stricte ale 3ocului politic democratic, cum este +ifiresc. (umai că simplă cri1ă de guernare s5a transformat, între //5l/// într5o cri1ă generală asocietăţii rom-ne+ti +i deenea eident un lucru* c-t de benefică ar fi fost stabilirea uneiconsensualităţi politice în perioada de început a tran1iţiei. $e impune a fi făcută aici o distincţie metodologică a termenilor cu care operăm. Prelu-nddefiniţiile lui 8liier &uhamel, înţelegem printr5un regim politic ansamblul regulilorconstituţionale ce guernea1ă o societate. #n sistem politic trimite la e)ercitarea efectiă a puteriia+a cum re1ultă din practica instituţională dominantă. !oluţia unui sistem politic poate fie)plicată prin prisma regimului politic, deci a cadrului constituţional, în care el eoluea1ă:&uhamelO /5l;. &in acest punct de edere putem orbi de faptul că în om-nia post5decembristă nu am aut de a face cu cri1e de regim :e)cept-nd unele momente anarhice de laînceputul anilor /?;, deoarece acest lucru ar fi presupus punerea în discuţie a însă+i formeidemocratice de guernare. 9n om-nia însă, cel puţin p-nă acum, nu s5au înregistrat cri1e de regim, cri1eleGuernelor fiind legate nu de contestare sistemului democratic ci de eficienţa lor sau deneînţelegerea celor care formau ma3oritatea parlamentară :cum s5a înt-mplat cu demisia e)5 premierului Victor "iorbea;. !)clusiismul, specific fundamentărilor hiper5ldeologice, conduce întotdeauna laintoleranţă +i la instalarea politicii în cercul icios al politicianismului. Pe de altă parte,desprinderea totală de duritatea realităţii atrage după sine perturbarea minimului necesar decomunicare politică, prin acţiunea unor factori cu totul străini de problemele reale ale societăţiirom-ne+ti. 9n condiţiile prealenţei acurateţii liniilor ideologice asumate, realitatea +i problemelesale se înscriu pe două curbe probabile de eoluţie* de adaptare sau de continuare a proprieide1oltări. 9n secolul [[7 problemele societăţilor nu or mai putea fi re1olate de ideologiiunificatoare, ci de ideologii capabile de adaptare la globali1area sistemului internaţional. &ardepinde dacă globali1area „a fi guernată” sau guernele or fi subsumate globali1ării :practic,la acest lucru se reduce esenţa diferenţelor între social5democraţie +i socialismul contemporan +ineoliberalismul economic;. Ma1a unei soluţii realiste pentru depă+irea cri1ei societăţii nu poate consta în perpetuareasoluţiilor politice de tip e)clusiist, implic-nd +iun raport specific între puterile teoretic aflate înechilibru dar „de1echilibrate” în funcţie de interesele politic5parti1ane. &in nefericire, om-nia trăie+te la periferia unei lumi în care, cu mai bine de un deceniuîn urmă, reoluţia tehnologică a marcat profund relaţiile industriale, co5e)istenţa socială +irelaţiile societale în ansamblu. &in păcate, decala3ele s5au accentuat pe parcursul unui tronson deguernare anti5progres ://05I???;. &e+i la niel mondial e)istă o e)plo1iă circulaţie acapitalurilor : 5 C miliarde dolari 1ilnic; spaţiul rom-nesc este unul închis sau eitat de acest



flu), strategiile care au operat p-nă în pre1ent nefiind suficient de eficiente în acest domeniu.Piaţa de bunuri +i de sericii s5a restr-ns dramatic, inestiţiile în producţie situ-ndu5se la nielede minim, pe fondul unui declin al P7M de 0B în // +i 0B în // !ste un semn clar că nu s5a înţeles pe deplin faptul că economia +i societatea funcţionea1ă ca un întreg, că îmbolnăireauneia atrage întotdeauna după sine îmbolnăirea celeilalte. Prei1iunile pentru iitorul pe termen

mediu nu sunt nici ele gro1ae, chiar dacă s5a scontat pe fonduri de „redresare a imaginii” a celorcare au guernat după //0 @ediul e)tern a fi în continuare un factor de constr-ngere, iarreducerea deficitului e)tern nu a aduce fenomene remarcabile :finanţarea e)ternă a deficitului pentru /// a fost ca +i ine)istentă;. 8 situaţie statică e)trapolată în iitor 5 aceasta este progno1a pentru începutul noului mileniu. !conomie socială de piaţă sau capitalism social4 9n reme ce economia socială de piaţă este o inenţie a spaţiului germanic, capitalismulsocial este o formulă care a fost concepută de adepţii unor soluţii politico5sociale conergente:parţial socialismJparţial capitalism în economie, instituţii democratice în ceea ce prie+teregimul politic;. Fe1a conergenţei celor două sisteme, capitalist +i comunist, pleca de laconstatarea că în ambele tipuri de societăţi aeau loc procese sociale identice* industriali1area,scăderea populaţiei rurale în detrimentul celei urbane, accesul larg la educaţie, intrarea femeilor pe piaţa muncii, etc. $usţinută de nume mari ale literaturii de specialitate, aymond Aron, $. P.Yuntington, &aniel Mell, @aurice &uerger, +. a, te1a a că1ut astă1i în desuet. !conomia socială de piaţă, sau ordo5liberalismul, presupune un sistem capitalist în carestatul interine doar pentru două motie* să asigure condiţii egale de concurenţă pentru toţiagenţii economici +i să păstre1e coe1iunea socială prinpolitici sociale. $tatul $ocial este o formă astatului modern* 9ndată ce statul se de1oltă el însu+i, în măsură cresc-ndă, ca suport al ordiniisociale, el trebuie să +i asigure, dincolo de determinările negatoare ale drepturilor fundamentaleliberale, o destinaţie po1itiă, cum ar fi echitatea, reali1abilă numai prin interenţia social5statală.eparti1area sporului produsului social trece în tot mai mare măsură în competenţa unor instanţe politice. de aceea, statul cu îndatoriri sociale trebuie să eghe1e ca echilibrul de interese re1ultatsă se menţină în cadrul interesului generalQ :YabermasO IC; 9n aceste i1iuni descentrali1area +i priati1area trebuie să tindă spre oorgani1are economică optimă. 8rgani1area politică optimă presupune colaborarea +i cooperarea dintre public +i priat, între actele +i hotăr-rile centrali1ate +icele descentrali1ate. Acest parteneriat ar trebui să conducă la construirea unor economii naţionalealabile, apte de a preeni rupturile sociale dar +i de a asigura, în general, o constanţă a profiturilor care să susţină cre+terea economică. 8ptimul social 5 (umeroase critici de dreapta au acu1at P&$ că, prin enunţarea unoridei în legătură cu necesitatea reigorării funcţiilor statului +i controlul preţurilor ar dori oreenire la o „stare de îngheţ centrali1at” :emus 8pri+ chiar s5a ha1ardat în a orbi despre pericolul reenirii comunismului, centralismului etc.;. (u este nimic mai fals. Puţina cunoa+tere+i lipsa de pregătire politică :ca deschidere teoretică cel puţin; au stat cel mai adesea la ba1aformulării unor astfel de conclu1ii „medicale”. &in perspectia adepţilor capitalismului socialoptimul social nu înseamnă doar solidaritate. 9nseamnă +i un sistem mi)t de proprietate +i unsistem fiscal care să afecte1e nu salariile c-t aerile personale. $e mai adaugă măsuri dedescentrali1are +i de menţinere a constanţei preţurilor :cel puţin la sericiile sociale +i la energie; pentru a păstra o piaţă sănătoasă. Partea a 7V5a



"apitolul /PAF7&!%! P8%7F7"! 9(F! 7&!8%8G7! 27"7K' P8%7F7"' , Yarul omului politic implică, mai presus de orice, o capacitate de integrare a unui astamalgam de date într5o continuă schimbare, multicolore, eanescente, mereu suprapuse, prea

rapide, prea întrepătrunse pentru a fi sesi1ate, fi)ate +i etichetate ca ni+te fluturi în insectar.9nseamnă a le prii dintr5un unghi pragmatic, adică din perspectiă a ceea ce tu sau alţii puteţiface sau eţi face cu ele +i a consecinţelor pe care le or aea asupra ta sau a altora. A sesi1a osituaţie în ace+ti termeni înseamnă a edea,a aea un contact direct, aproape sen1orial, cu datelereleante.Q $ir 7saiah Merlin / &ispute sterile +i consecinţe funeste. &iscursul politic are, fără îndoială, o logică a sa, supusă, în mod firesc, unei inerţii aideologicului, dar +i constr-nsă de finalitatea presupusă a cumulului actelor politice. &iscursul politic caută să consolide1e oanumită imagine aspaţiilor politice conturate, în spri3inul acestuilucru aduc-ndu5se argumente +i oper-ndu5se proiecte,care nu trebuie să însemne „încremenire”,ci mobilitate, mi+care către iitor, progno1area tronsonului cronologic din perspectiae)pectaţiilor socialului. Aceste proiecte se ba1ea1ă pe anali1e ce implică definirea obiectielor deatins +i formularea căilor de acţiune ce or permite atingerea scopurilor propuse. !fortul de „salare”, „delimitare” sau luptă pentru „identitate” beneficia1ă de aanta3ulalimentării dintr5un re1eror suficient de plin, ale cărui resurse permanente de împrospătareconstau, în special, în alorificarea politică a a+teptărilor populaţiei, generate de procesele dureale realităţii tran1iţiei. &in acest punct de edere, e)istă o acumulare strategică permanentă,capabilă să întreţină +i să reproducă spectacolul criticii reciproce a partidelor politice +iconstruirea unei i1iuni a)iale sau cen1urate a spectrului politic. !ste îndeob+te cunoscut că ceamai simplă dihotomie a spectrului politic s5a construit pe o abscisă imaginară de tip „st-nga 5dreapta”, care presupunea din start un clia3 unidimensional, ca formă de asumare a uneiidentităţi politice. ăspun1-nd celor ce consideră că a)a st-ngaJdreaptă nu mai are nici o semnificaţie reală, (orberto Mobbio trece în reistă criteriile de departa3are între cele două concepte. Politologulitalian se opre+te asupra următoarelor opo1iţii* tradiţie :dreapta; Jemanciparea de constr-ngerileimpuse de tradiţie :st-nga;O ierarhiesocială :dreapta; Jdiersitatesocială :st-nga;O libertate:dreapta; Jegalitate :st-ng;. :Mobbio, /// l5lI; &aniel5%ouis $eiler adaugă +i alte perechicontrarii* ordine :dreapta; Jprogres :st-nga;O re1istenţă :dreapta; Jmi+care :st-nga;Ocontinuitate:dreapta; Jschimbare:st-nga; :$eilerO >;. Frec-nd peste comentariile de suprafaţă care introduc actorii politici în aceste douăcategorii, trebuie spus că gradul de structurare a st-ngii +i a dreptei depinde de comportamentele+i atitudinile politice ale cetăţenilor, de ori1ontul culturii politice +i de influenţele „aculturării” politice +i capacitatea de asimilare a unor modele e)terne. A)a st-ngaJdreapta este re1ultatul unuilung proces de codificare a politicului, încărcat de simboluri, ce facilitea1ă decodificarea de cătrecetăţeni a scenei politice. 7dentificarea indii1ilor cu această schemă le oferă unele gratificaţiisimbolice, după cum descoperă Philippe Mraud* "onstituie un principiu de unificare a personalităţii. I $emnalea1ă o e)istenţă pe un plan politic acti. $timulea1ă ideali1area eului. C$uscită repre1entarea solidarităţilor transersale :MraudO 5C;. &ar cea mai bună 3ustificare afolosirii în continuare a acestui mi3loc de anali1ă a spectrului politic ne5o oferă Gioanni $artori*7dentificarea st-ngaJdreapta pare să fie cea mai clară +i mai folosită cale de percepere a politicului



nu doar de către publicul larg, ci +i de către elitele sociale „:$artori, /0O >;$e +tie că origineaacestui mod de a prii politică se regăse+te în <ranţa anului / unde repre1entanţii aristocraţieiîn Adunarea "onstituantă se situau în dreapta Pre1idiului. 9n general, i1iunile politice de dreaptasunt considerate ca fiind mai înclinate spre consacrarea unor tendinţe de conserare, pun-ndaccentul pe naţiune, familie, pe stat +i pe tradiţie, fiind toate încorporate în principiul

transformărilor graduale ale societăţii :reforma” fără 1guduiri „cum spunea un conserator rom-nal secolului trecut;. 9n om-nia post5decembristă clia3ul st-nga 5 dreapta s5a reiniţiat dupăreinentarea 3ocului democratic plural, unii comentatori +i anali+ti prefer-nd însă să orbeascămai degrabă de un clia3 comunist 5 anticomunistrespecti reformist 5 antireformist pentru adefini interalurile //? 5 //I +i //I 5 //0 "a atare, clia3ul st-nga 5 dreapta a fost subsumatacestui fel de a prii lucrurile, nedecalarea alegerilor parlamentare de cele pre1idenţialefortific-nd, la niel simbolic, o astfel de perspectiă. 9n general tot ceea ce era la st-nga "& eracatalogat de unii ca” neo5comunist „sau anti5reformist, anti5modernist, în reme ce la dreapta,desigur, nu mai putea e)ista nimic releant ca proiect politic, cel puţin în prea3ma momentului//0 &upă ce alternanţa la putere s5a produs, lucrurile au putut fi percepute în comple)itatea lor+i de cei care au fost, p-nă la urmă, ectorul alternanţei elitelor politice. %ucrurile s5au estompat ba chiar au deenit confu1e în condiţiile în care primul premier al noii puteri era un fost lidersindical :deci un om bănuit de atitudini” de st-nga „; iar un partid de centru5st-nga, Partidul&emocrat, deenea un pilon important al reformei. 9nsă clarificările doctrinare ale direcţieiguernării nu au mai repre1entat o prioritate, nici măcar pentru P(%, partid care a lăsat social5democraţilor sarcina de a purta reforma în economie. Anul // s5a remarcat că fiind anul”satisfacerii algoritmului „+i al plasării oamenilor de partid în posturi cheie. &isputa demarată întrearipile din interiorul P(W"& +i P(% au aut caracteristici funeste pentru clarificarea direcţiei pecare o urma om-nia sub mandatul coaliţiei "&5#&@ 5#$&* dreapta, st-nga, centru5dreaptasau centru5st-nga4 "hiar dacă neînţelegerile intestine au dus la o oarecare clarificare în interiorul partidelor din "&, soldate cu” situarea în afară „a grupurilor "iorbea +i "ataramă, confu1ia +iatitudinile dilematice ale acestor partide au persistat, afect-nd situaţia de ansamblu a ţării întermenii politicilor financiare, bugetare +i economice. "u tot discursul pro5reformist al premierului destinat salării coaliţiei 5 l5am numit pe adu Vasile 5 anul // nu a adus nimicspectaculos din punctul de edere al situaţiei de ansamblu, declinul economic păstr-ndu5+i ritmul, put-ndu5se orbi de o” stagnare în declin „. $ub unele aspecte, guernul Vasile poate fi asemuitcu un soi de guern adept al bre3neismului, în care discursul politic este e)trem de mobili1ator,se menţine optimist +i cheamă masele la consens :cu promisiunea unui iitor cea mai bun înI??; în pofida realităţilor sumbre +i a unui declin succesi între //05I??? (ici guernul @ugur 7sărescu nu pare a se desprinde de tarele predecesorilor săi. A-nd deasupra capului, păcatuloriginar” al formării sale, printr5o încălcare flagrantă a "onstituţiei, cu aceia+i ministeriabilireciclaţi în funcţii +i cu un an electoral în faţa sa, guernul 7sărescu pare condamnat la neputinţă,cu toate atuurile incontestabile ale primului5ministru. Foate guernele "&5#$&5#&@ s5audoedit e)trem de atente „în orbe” :+i mai puţin în faptele cu impact social;, pe principiulmena3ării partenerilor pentru salgardarea coaliţiei ma3oritare. Acest mod de acceptare aarbitra3ului consiliului politic al coaliţiei deasupra !)ecutiului au ocultat direcţia spre caretrebuia canali1at interesul guernării* economia +i echilibrarea socială, capitali1area +ide1oltarea actorilor priaţi, fortificarea nucleelor capitaliste capabile de a se e)tinde. "a atare,cri1a societăţii rom-ne+ti s5a amplificat, tocmai în urma unei conduite „reformă în repaos”,ne3ustificată în nici un fel de apelul retoric al guernanţilor la faptul că „om-nia este o ţarăneguernabilă”. Această sintagmă cu priire la guernabilitatea rom-nilor este contra1isă defaptul că în primii doi ani după //0 nu au e)istat nici un fel de mi+cări sociale ample, contestări



radicale sau iolenţe endemice. Adeărata problemă era cine +i cum guernea1ă, iar dacă bilanţulguernărilor //05I??? este unul negati, unul al neputinţei, acest lucru conduce la conclu1ia că, pe acest interal de timp, nu am aut de a face dec-t cu aparenţa unei guernări, interesată multmai mult „să fie pe linie” din punct de edere politic +i în relaţiile cu organismele financiareinternaţionale dec-t în raport cu promisiunile electorale din //0 deturnate sau obliterate.

/I Anul /// 5 eoluţiile sistemului politic rom-nesc. Partidele politice sunt elemente de ba1ă în funcţionarea regimurilor democratice, produc-nd lideri +imobili1-nd suportul public de care ace+ti lideri au neoie, în ederea accesuluila aparatul guernamental +i la controlul sistemului social. &in păcate, sub sarcină grea a „răului economic” :răm-ne de ă1ut dacă este necesar saunu;, sonda3ele de opinie din ultima reme releă deplasarea încrederii din 1ona partidelor politice+i a clasei politice înspre o 1onă a ambiguităţii +i neîncrederii în acestea :sonda3 7$8PJian.///*>?B din subiecţi nu au încredere în partidele politice;. Pe undea se reine la acea teorie potriit căreia în !uropa de !st partidele politice suntorgani1aţii slabe, firae, plutind în sfera unor interese particulare eidente în interiorul lor:facţiuni, tabere etc.;. Win-nd cont de faptul că electoratul rom-nesc î+i selectea1ă informaţiile din1ona FVJadio +i mai puţin din 1iare, reiste, de1bateri publice +i schimb acti de opinii, a-ndîn edere că posturile de telei1iune 5 în ultima perioadă 5 au pus mai degrabă accentul pe laturileconflictuale ale politicii :spargerea P(W"&, declaraţii de adersitate etc.; este normal ca acestlucru să se reflecte la nielul încrederii în partide. 8 altă idee inserată de unii creatori de opinie 5 +i de partide mici care or popularitate 5este aceea că partidele „mari” nu au o legătură reală cu interesele electoratului, fiind doar actori aiunui 3oc politic care include electoratul doar la capitolul „tactici de apropriere a puterii”, deoarecenoile elite politice, deriate din tran1iţia de la socialism, sunt incapabile, conduse doar de ambiţii personale, ehiculele lor politice :partidele; fu1ion-nd sau separ-ndu5se nu pe ba1acompetitiităţii ci a orgoliilor +i re5negocierii po1iţiilor dominante din interiorul organi1aţiilor. Această teorie este adoptată în mare măsură de 3urnali+ti, ghidaţi +i ei de anumite interese,dar +i de anali+ti autodidacţi. !)istă semne enite dinspre mediul politic care par săîndreptăţească astfel de opinii* comportamentul diferit al elitelor :slabă fidelitate faţă deorgani1aţii, constituirea unor grupuscule care nu faori1ea1ă reformarea din interior ci rupturile,spargerea recentă a P(W5"&;, orientarea precumpănitoare către stat, singurul furni1or de resursesubstanţiale. Foate partidele importante au trecut prin cri1e interne +i rupturi, totale sau parţiale* <$(,liberalii, P&$, P(W"& = "&. 8 consecinţă a acestor lucruri este faptul că tran1iţia politică afi mai lungă dec-t se preconi1ea1ă, marc-ndu5se, succesi, deschideri graduale +i concesiireciproce, în primul r-nd între partidede la putere +i din opo1iţie :e)emplar este ca1ul "& =#$&, P&;, după care concesiile +i deschiderile, compromisurile, se or instala în 1ona actorilorcu ederi doctrinare asemănătoare :social5democraţi, liberali, cre+tin5democraţi, sociali+ti;. (umai întocmirea marilor familii politice a putea genera o putere organi1aţională mare, programe de guernare coerente +i unitare, coaliţii stabile la guernare. "oncurenţa mult prea dură între partidele care or să acopere preferinţele unui segmentc-t mai mare de electorat, pe ba1a unor platforme care, în fond, seamănă, sunt factori careamplifică instabilitatea regimului, permiţ-ndu5se „coaliţii to)ice”, care pot guerna dar nu potstabili modele raţionale de funcţionare +i eficienţă pe termenul unui întreg mandat de guernare.&e aici ariabila de neguernabilitate, cri1ele de legitimitate +i de repre1entare, cri1ele de



stabilitate. #n astfel de model, continuat, poate conduce la un model italian de eoluţie, ba1at pereţele clientelare +i pe fragmentarea spectrului politic. !)istă însă repere care atestă oinţa unei coagulări :„strategia de pol”;, tocmai ca urmarea pericolului fragmentării electoratului +i a refu1ului unei părţi tot mai mari din acesta de a mai participa la consacrarea agenţilor politici prin testul otului democratic :cri1ă de

repre1entatiitate;. Partidele se pot clasifica sui5generis astfel* Partide 3ustificate de platforma reoluţiei din N/ :ca legitimitate;* <$(, P&$, P& Partide succesoare ale fostului partid unic* P@ de+i partidul unic nu a supraieţuit,datorită gradului de ostilitate dintre conducători +i societate. Partide istorice :om-nia este singura ţară post5comunistă în care aceste partide audob-ndit o semnificaţie +i o funcţionare politică de anergură;* P(Wcd, P$&, P(% Alte partide create după N/* ecologiste, de nuanţă agrariană, hibride :ba1ate pe grupuriculturale +i de interese;, P$@, P#( formaţiuni desprinse din partide mai mari, gen P$, AP,Partidul Popular, A("&. Partide anti5sistem, gata oric-nd să critice +i puterea +i opo1iţia* P@ +i #&@ :cuobseraţia că aceasta din urmă este o uniune etnică, strict delimitată electoral +i din punctul deedere al culturii politice 5 este anti5sistem în măsura în care critică sistemul rom-nesc de partide;. efu1ul politicii sau politica anti5politicii are ca e)ponent Alianţa "iică, promotoare aunor grupuri intelectuale, care resping deficienţele partidelor politice pe motiul respingeriireferinţei morale de către acestea. !ste gata oric-nd de a iniţia procese de de1aliniere :a se edeaautoe)cluderea din "&;, dar nu este înclinată la a renunţa la influenţa asupra unor actori politici, precumpănitor din partidele istorice. Promoea1ă moduri de acţiune a)ate pe modele deacţiune colectiă de succes, dar concurenţa pe care o face partidelor este limitată :concurenţa ar fiîntr5adeăr puternică +i reală dacă dimensiunea economică = greutăţile tran1iţiei +i soluţiile pentru relansarea economiei +i nielului de trai = ar fi re1olată +i subsumată unei coordonateculturale. &e altfel se ede c-t de dificil este efortul Alianţei "iice de a readuce la aceia+i masăc-+tigătorii alegerilor din //0 &ealtfel formaţiunile umbrelă de actiism ciic au cam dispărut, nu la mult timp dupăapariţia lor, din !uropa de !st, împreună cu însă+i predispo1iţia pentru actiism, mitinguri etc. "oali1ările ulterioare din ariile înrudite politic5doctrinar or pune accentul pe continuitate:re1ultatele formaţiunilor desprinse din partide au fost raportate la cele ale formaţiunilor iniţiale = este ca1ul P&, care a actiat clia3ul reformator = anti 5 reformator în comparaţia cu <&$(JP&$ +i ca1ul Ap, care a motiat sci1iunea tot prin „oinţa de reformare”, de+i de o manieră mult mai palidă dec-t formaţiunea lui oman;. "oali1ările în arianta de pol or readuce la un locfacţiunile +i formaţiunea iniţială, printr5un proces de redescoperire a locurilor comune, personali1ările trebuind atenuate în procesul structurării familiei social5democrate. 9n priinţa cre+tin = democraţilor, lucrurile sunt mai nuanţate, întruc-t separarea dintrecurentele „ţărănesc” :tradiţional; +i „pragmatic” :ce ar putea deeni cre+tin5democrat autentic; au proocat o dublă5ruptură* aceea a grupului "iorbea 5 Moilă +i recenta desprindere a Popularilor,care or face concurenţă pe segmentul de electorat ce a otat în //0 "&. Foate ariantele de pol iau în calcul „olatilitatea” otului. %a acest punct, însă, cre+tin5democraţii nu au prea mult spaţiu de maneră, întruc-t renunţarea la umbrela "& le5ar scădeaoturile :nu este însă +i ca1ul liberalilor;. Pentru social5democraţi dispersia le5ar asigura, spun unii anali+ti, succese indiiduale maimari, dec-t dacă ar merge într5o coaliţie de st-nga, care să5l reunească. !ste discutabilă această



po1iţie, întruc-t imaginea P& pare a fi în scădere, aceea a P$& este neconingătoare, iar Apmerge pe arianta cumulului de imagini indiiduale, pe care le reune+te. P$& pare a fi reenit la o formă aptă de competiţie, reunind imagini indiiduale :a seedea recenta achi1iţie a lui Victor $urdu +i a „agrarienilor”; structurate destul de egal prinraportare cu imaginea partidului.

$tructurarea abscisei politice imaginare* P@ R5S#&@. P@P$@P$P&$P&PPP(W"&P(%#<&. #&@ +i P@ intră în categoria „anti5sistem”, fiind greu de integrat în 3ocul” st-nga =dreapta”. !ident, centrul abscisei este unul imaginar, lu-nd ca reper „deţinătorii puterii” lamomentul respecti :faciesul guernării;. P&P(APP#(P(W"&. 9n 1ona politică situată între P& +i P(W"& se încearcă construirea unui pol politic, decentruQ de către unele partide, uit-ndu5se prea u+or faptul că în politică, după cum spunea@aurice &uerger :&uerger, /O />5/;, nu poate fi locali1at un centru. #n partid poate fi fiemai la st-nga dreptei, fie mai la dreapta st-ngii, dar niciodată nu se poate po1iţiona pe un ilu1oriu punct central al a)ei politice. &ar interesele partidelor care încearcă să5+i construiască o identitate politică tocmai prinraportarea la centrul politic sunt cu totul altele. !le încearcă în primul r-nd să atragă nemulţumiţiidin ambele părţi ale spectrului politic,în special de la cele două blocuri politice principale, P&$+i "&. 9n al doilea r-nd, partidele po1iţionate intermediar pot beneficia de aanta3ul unor posibilităţi mai largi de alianţe politice, partide cu potenţial de coaliţieQ după cum le nume+teGioanni $artori :$artori, /0O ;, bucur-ndu5se astfel de o mar3ă de maneră destul de mareîn stabilirea unor alianţe politice +i în participarea la guerne de coaliţie, prin negocieri purtate cu partidele aflate at-t la dreapta, c-t +i la st-nga lor. (u în ultimul r-nd, aceste partide încearcă să 3oace rolul, neprihăniţilor „în politică, pretin1-nd că nu au participat la guernare, cu alte cuinte că nu s5au compromis în actule)ercitării puterii +i că nu au reu+it p-nă acum să5+i pună în aplicare soluţiile miraculoase.Frec-nd peste faptul că afirmaţia este neadeărată :P#( a fost participant cu drepturi depline laguernarea în perioada //C5l//0 iar liderii AP au ocupat po1iţii importante la guernare în perioada //I5l//0; să remarcăm străduinţa acestor partide de a5+i conferi o legitimitate de denoi forţe politice, cu suflu proaspăt, hotăr-te să, reforme1e” sistemul politic rom-nesc. 7deea lor a fost aceea de a, implanta „pe scena noastră politică a unui concept în ogă în8ccident, A Freia "ale”. (umai că în i1iunea acestor partide, A Freia "ale „înseamnă pur +isimplu faptul de a nu te afla nici la st-nga, nici la dreapta, nici cu P&$, nici cu "&. (u se facenici o referire la subiectele ce se află pe agenda platformei politice, A Freia "ale” :reînnoireasocial5democraţiei, adaptarea la globali1are, parteneriatul stat5societate ciilă, redefinireaegalităţii ca includere socială, etc.;, singura preocupare fiind aceea de a se delimita de restul partidelor rom-ne+ti strict negati, fără a propune nimic nou. Alte ingrediente ale, reţeteiQrom-ne+ti a celei de a Freia "ăi mai sunt discursul politic confu1, menit să nu supere nici ocategorie de alegători +i promoarea c-t mai agresiă în mass5media a unor lideri de imagine. / $ci1iunile dintre partide +i idealul coe1iunii. 9n astfel de condiţii, at-t partidele aflate la guernare c-t +i cele situate în 8po1iţie, suntforţate să intre într5un cerc icios care, în condiţii de cri1ă, poate determina at-t e)istenţaelementelor minime pentru asigurarea echilibrului social, c-t +i eitarea răsturnărilor



spectaculoase din perimetrul politicului. (u încape îndoială că, în condiţiile situaţiei de cri1ăgenerali1ată a societăţii rom-ne+ti, canali1area e)clusiă a atenţiei către urmărirea scăderireciproce a credibilităţii adersarului doar în beneficiul 3ocului politic, poate genera fenomenesecundare nedorite, contur-ndu5se condiţiile suficiente pentru apariţia soluţiilor radicale sau pentru legitimarea e)tremismelor. Personalul politic este selectat 5 prin ot 5 de corpul social care

presupune că acesta a aduce beneficii +i a îndeplini anumite sericii societăţii în ansamblul ei +inu numai unuia sau altuia dintre partide. "a atare, dacă promisiunile sunt constant neonorate se poate înt-mpla că repre1entarea publică 5 sub cele două forme ale sale, politică +i mediatică 5 săintre într5un proces de cri1ă, ale cărui efecte or consta în fragilitatea legitimităţii +i perisabilitatea încrederii publicului în termenele aansate de cei care doresc să preia puterea politică. &e aici pericolul e)tremismului, care î+i însu+e+te legitimitate încă înainte de a5l ficonferită de electorat :dar tacit acceptată pe fondul unei delegitimări informale a guernărilorincapabile;. 9ntr5un număr al reistei „Fransitions” profesorul @ar6 $hapiro remarca 5 deosebitde pertinent 5 că „e)tremismul este un fenomen care apare ca urmare a distribuţiei inegale a bogăţiei, a unui patriotism rău orientat, a fricii.”. Această frică nu este indisolubil legată de uninamic e)tern ci de incertitudinea iitorului în ceea ce prie+te situaţia socială +i +ansele desupraieţuire. !)tremismul neagă comple)itatea socială, propun-nd întotdeauna soluţii simple, 3udec-nd maniheist lumea, între, ei „+i, noi” +i făc-ndu5+i au1ită cu tărie ocea. Pentru Gioanni$artori, e)tremistul este ceea ce este pentru că nu are îndoieliO el +tie de3a +i este sigur pe ceea ce+tie „. :$artori, ///O IC;8 reformă care lasă în urmă o imensă ma3oritate de perdanţi, o priati1are 5 iniţial concepută ca instrument +i nu ca scop politic care s5a autonomi1at pentru arefu1a transparenţa, feed5bac65ul +i simetria în faoarea opacităţii +i distorsiunii nu pot dec-t săsilească perdanţii să conceapă un alt tip de 3oc, cu alte mi1e +i chiar cu acceptarea din start aunei” serituţi oluntare „:în sensul lui !tienne de la Moetie; dacă aceasta le a reducenesiguranţa +i disconfortul. (u încape nici o îndoială că e)tremismele repre1intă forme re1idualede ideologie care, p-nă la urmă, faori1ea1ă tot un grup politic, chiar dacă unul mai înclinat spreautoritarism :sau paternalism elitist;. eleant este e)emplul om-niei interbelice sau chiar cel al$paniei pre5franchistec-nd, pe fondul adulterării politicianiste a democraţiei pluripartide, grupurirelati minore în peisa3ul politic au a3uns să se impună ca partide sau mi+cări politice de masă.Fulburările economice, politice +i culturale pot furni1a o bună ba1ă pentru radicali1are politică,ceea ce, eident, nu este în acord nici cu standardele modernităţii +i nici cu parametrii statului dedrept. 9n aceste condiţii, obsera "a+ @udde liderii democraţi sunt acu1aţi fie că au fostcomuni+ti, fie că au colaborat cu ace+tia, că au deturnat reoluţiile populare, iar capitalismul esteacu1at sub prete)tul că nu mai e)istă lege +i ordine, de+i chiar acu1atorii flirtea1ă cu nostalgiilesocialiste :c-nd e)istau slu3be, societatea era disciplinată, poporul era” ocrotit părinte+te „etc.;.&in păcate, nici #niunea !uropeană +i cu at-t mai puţin <ondul @onetar +i Manca @ondială nuau enit foarte clar în spri3inul regimurilor democratice, pentru că impunerea unor măsuri deausteritate foarte aspre or spori +i mai mult anga3area demersurilor e)tremiste sau autoritar 5elitiste ale unor persona3e caragielene de tip "aţaencu*”. !uropa să5+i a1ă de treburile ei.Q. &e aceea, este bine că momentele de cri1ă +i cele în care se aplică soluţiile pentrudepă+irea acesteia, în conte)tul aglomerării de factori economici +i politici, să se desfă+oare încondiţiile în care toate părţile implicate recunosc că alabile +i fac apel la regulile de3a e)istenteale instituţiilor statului de drept. Pe acest fundal, dincolo de scăderea credibilităţii politicului în ochii opiniei publice, poatefi remarcată apariţia unor grupuri de politicieni care, treptat, con+tienti1ea1ă at-t ineitabilitateac-t +i necesitatea modificării actualei structuri a e+icherului politic. $emnificaţia politică acomportamentelor grupurilor respectie este marcată de c-tea caracteristici. 9n primul r-nd,



componenţa lor numerică este mult inferioară celei a partidelor din care fac parte. &e aceea, pentru moment cel puţin, respectiii nu pot conferi semnificaţii politice deosebite acţiunilor sauatitudinilor lor. Pragmatic orbind, importanţa acestor politicieni este redusă, at-t în interiorul propriilor partide c-t +i la cel al opiniei publice, de+i rolul lor în selectarea personalului politic poate fi mai mult dec-t benefic în redimensionarea +i stabili1area 3ocului politic.

9n al doilea r-nd, motiaţiile operaţiunilor grupurilor în speţă pot fi atribuite într5o măsurămai mică factorilor doctrinari dec-t celor de natură generaţională. 9n legătură cu acest aspect,trebuie aute în edere două fenomene. Pe de o parte, factorilor generaţionali le suntcaracteristice automatisme mentale +i comportamentale relati unitare. Acestea se pot structura înadeărate matrice conceptuale care, în anumite condiţii, coagulea1ă cu mare rapiditate. Problema poate deeni esenţială pentru declan+area propriu51isă a proceselor de restructurare politică dincadrul partidelor. Pe de altă parte, este de reţinut că matricea luată în mod singular nu asigură,automat, elementele necesare +i suficiente pentru structurarea unei oinţe politice stabilite +icoerente, în acela+i timp. 9n al treilea r-nd, poate fi remarcată persistenţa concepţiei conform căreia restructurarea partidelor ar fi determinată, cu prioritate de reconstrucţia ideologică. Problema identităţii precum+i cea a acurateţei liniei ideologice, care să legitime1e spaţiul politic deţinut de propriul partid,repre1intă, încă, preocupări ma3ore la nielul grupurilor în cau1ă. <ără a nega importanţa acestui ultim aspect, trebuie subliniat că este insuficient pentrufinali1area +i materiali1area intenţiilor grupurilor la care s5a făcut referire. Proced-nd la disociere,importanţa aspectului re1idă în cre+terea gradului de adecare a discursului politic la realităţilespecifice problematicii societăţii rom-ne+ti, paralel cu dispariţia treptată a mimetismuluiideologic. 7nsuficienţa deriă din realitatea integrării grupurilor în structură +i funcţionareaîntregului angrena3 al disputelor conceptuale +i politice din cadrul propriilor partide. (u trebuieuitat că un partid politic important se remarcă prin supraieţuirea sa „liderilor fondatori”:%aPalombara, Xeiner, /IO 0; în condiţiile în care este constituit ca partid de program integral:în accepţiunea lui Gu+ti;, adică de partid al cărui scop politic principal îl repre1intă aplicarea principiilor sale politice. Win-nd cont că partidele repre1intă e)presia posibilităţilor cetăţenilor dea se organi1a saude a adera la organi1aţii în funcţie de anumite motiaţii se poate considera căfiecare partid supraieţuie+te c-t timp el înseamnă cea din punct de edere politic pentru oanume parte a societăţii. $emnificati, ca e)emplu, este faptul că în 7talia cele două partide careau construit regimul democratic cre+tin5democraţii +i sociali+tii au dispărut practic de pe scena politică, la fel cum s5a înt-mplat în "anada cu Partidul "onserator, care, din postura de principal partid de guernăm-nt a a3uns să ocupe doar două locuri în "ameră în // aymond Aron considera că partidele sunt grupări oluntare mai mult sau mai puţinorgani1ate, care, pretind, în numele unei anumite concepţii, să5+i asume, singure sau în coaliţii,funcţiile legate de guernare. Pentru aceasta este neoie de o organi1are preci1ată +i de posibilitatea etalării propriei concepţii sau ideologii, transpuse în termenii guernării reale. $igur,tipul ideal de partid 5 cel puţin a+a cum îl edea @a) Xeber 5 se leagă de desfă+urarea acţiunii politice pe temeiul unei ordini raţionale, prin care se acceptă diersitatea de opinii în legătură cuorgani1area +i conducerea generală a societăţii. Această diersitate a opniilor trebuie să e)iste +iîn interiorul partidului, considera E. $chumpeter, care punea în ecuaţie indicele de democrati1areal partidului în funcţie de c-t de permisiă este la e)istenţa programelor concurente. "ucertitudine că partidul 5 întocmai ca +i alte forme de organi1are a socialului 5 constituie unmicrocosm specific :Annie Hriegel; cu legi, ritualuri, sentimente colectie, prin prisma cărora seraportea1ă po1iti sau negati la iaţa social5politică în ansamblu, pentru că „ceea ce este politiceste +i social” :&. Gu+ti;.



Partidele politice rom-ne+ti nu î+i îndeplinesc încă funcţiile ce le rein. !le nu contribuiecu oameni +i idei noi la reînnoirea sistemului politic, prin mecanisme de recrutare +i selecţionarea propriilor membri pentru posturile de conducere. <uncţionea1ă încă promoările ba1ate perelaţii personale +i clientelism. Partidele rom-ne+ti nu produc programe +iJsau politici pentruguernare, ci, în cel mai bun ca1, oferte politice generoase preluate de la omologii lor occidentali,

imposibil de pus în practică. Astfel se e)plică lipsa de pregătire a partidelor noastre pentru actulguernării. Partidele rom-ne+ti nu asigură legătura între repre1entanţi +i repre1entaţi, distanţa cesepară partidele de ba1a lor socială fiind mare. !ste pusă în 3oc aici însă+i legitimitatea politică ae)istenţei partidelor în om-nia. Partidele rom-ne+ti nu integrea1ă în sistem diersele grupurisociale, ele fiind interesate în a satisface în primul r-nd interesele propriei clientele. <uncţionea1ăîn schimb un mecanism de legitimare a lor perers, interesele unor grupuri particulare fiindmetamorfo1ate în interesul întregii societăţi. "el mai recent e)emplu este propagandăguernamentală pe tema retrocedării proprietăţilor. 9n fine, partidele rom-ne+ti nu mai aucapacitatea de atragere a indii1ilor în iaţa politică, de a5l mobili1a +i a5l sociali1a politic. (ici un partid politic nu scapă momentelor de fricţiune internă sau rupturilor, iar acesteainterin poate +i datorită nepermisiităţii concurenţei de programe dar, cu certitudine +i datorităneacomodării cu ideea de partid a unor politicieni :în acest mod ar trebui ă1ută +i desprindereaAlianţei pentru om-nia de P&$ în //;. es @eny enumeră patru raţiuni pentru care aparfacţiunile politice* din motie de incompatibilitate ideologică între grupuri din acela+i partid, dindisputa între mai multe personalităţi charismatice, din raţiuni clientelare sau, ultima, în prea3maalegerilor c-nd un grup din partid caută să se po1iţione1e c-t mai bine pentru a aea +anse,inclusi prin părăsirea partidului. :@enyO I; AP s5ar încadra, în opinia mea, în a douacategorie. &incolo de „disciplina de partid” 5 termen care are, totu+i, conotaţii negatie pentru olume care a cunoscut regimul $tatului 5 Partid 5 nu trebuie negli3at faptul că e)istă o coe1iune a partidului, pe care anali+ti ca %. !pstein o leagă în special de unitatea să în procesul guernării:!psteinO >5>>;. 9ntr5adeăr, coe1iunea membrilor partidului în e)ercitarea guernării este odimensiune ma3oră a responsabilităţii asumate faţă de colectiitatea globală, iar din acest punctde edere comportamentul partidelor mari din "& 5 componente ale guernării //05I??? 5 ade1ăluit c-t de negatiă este e)acerbarea unui principiu de genul „algoritmului” sau confundareamini+trilor cu „funcţionarii” de partid. $e poate aprecia că structura actualelor tipuri de comportamente politice aparţin-nd partidelor a suferi modificări treptate. 9ntr5un iitor apropiat se a asista la replierea teoretică aactualelor concepte ideologice +i a discursurilor politice pe care principalele partide î+ifundamentea1ă, deocamdată, programele +i soluţiile, în ederea re1olării cri1ei societăţiirom-ne+ti. $e poate presupune, într5un oarecare timp +i glisarea spre modelul partidelor derepre1entare :partide de cadre cum mai sunt denumite de &uerger;, +tiut fiind faptul că, în pre1ent, modelul pluralismului rom-nesc este unul al partidelor de integrare :care pun accentul pemasa de membri;. Partidele rom-ne+ti de astă1i nu sunt partide de masă pentru că le lipse+te otrăsătură esenţială a acestui ţip* capacitatea de mobili1are a alegătorilor. Partidele de masă se ba1ea1ă pe o cultură a participării. 8r, partidelor rom-ne+ti le lipse+te a1i aproape cu desă-r+irecapacitatea de mobili1are chiar +i a propriului electorat 5 în ca1ul în care îl cunosc. Partidelerom-ne+ti tind +i ele spre un model intermediar, pe de o parte de partide de cadre profesionali1ate, pe de alta preocupate de atragerea unui număr c-t mai mare de alegători. $ub alt aspect, comportamentele politice publice ale nucleelor deci1ionale din principalele partide sunt influenţate, pe de o parte, de concepţiile lor priitoare la eoluţia proceselor politicedin societate +i, pe de altă parte, de modul în care este ealuată situaţia globală a societăţii. "eledouă aspecte determină direct +i e)plicit, strategiile de guernare preconi1ate de partide.



"hiar în condiţiile în care realitatea a infirma unele seturi de intenţii e)plicite ale partidelor, în cele din urmă re1ultatul a consta chiar în transformarea tacită a acestor intenţii.eleantă a fost eoluţia plasării partidelor, la niel declarati, pe a)ă* st-nga, centru, dreapta, plus combinaţiile posibile. „%ocali1area” pe a)ă 5 i1uali1area a)ială 5a fost mai mult o chestiuneintenţională, afirmată public, la care s5au adăugat semnificaţiile biografiilor unor lideri mai mult

sau mai puţin charismatici. Partidele rom-ne+ti nu au încă o ba1ă socială clar definită. !le sunt preocupate să atragăotanţi din toate segmentele societăţii mai degrabă dec-t să5+i fideli1e1e grupuri sociale cuinterese specifice. (u este de mirare în aceste condiţii că nu e)istă o identificare a alegătorilor cu partidele otate, fluctuaţia preferinţelor electorale de la un partid la altul fiind foarte ridicată. &eobicei, partidele rom-ne+ti adoptă programe cu obiectie generale, consensuale, eit-nd să se pronunţe tran+ant în subiecte contradictorii. Freptat, odată cu aansarea procesului de reformă, a proprietăţii priate +i a diferenţierilor de status socio5economic în cadrul societăţii rom-ne+ti, eleor deeni surse ale dii1iunii politice +i ar putea restabili continuum5ul politic pe a)ast-ngaJdreapta, ca e)presie a conflictelor ce străbat societatea. /C Fentaţia sistemului închis +i conserarea ideologică. 7mediat după // nu au e)istat construcţii doctrinare care să aibă corespondenţeideologice în percepţiile +i comportamentele cotidiene. 9n consecinţă, motiaţia esenţială aapariţiei +i structurii sistemului pluripartid a constat, în principal, în seturi de intenţii +i înobiectie ag fundamentate doctrinar. &e luat în consideraţie este +i diferenţa dintre coordonatele biografice esenţiale ale „iniţiatorilor” partidelor. Amprenta acestei caracteristici se menţine +i în pre1ent, antren-nd o serie de consecinţe asupra eoluţiei formaţiunilor politice din societatearom-nească. &esigur, e)istă +i fenomene care contrastea1ă, iar ca1ul "& este semnificati.Această alianţă politică nu a reu+it nici să ia alura unui super5partid dar nici nu poate încă furni1a5 prin eentuala di1olare a sa 5 partide puternice. $e poate spune că "& a supraieţuit„liderului fondator” dar mo+tenirea acestuia nu a supraieţuit eoluţiei ulterioare a "onenţiei.$ecenţial, practica e)ecutiului de după //0 5 cu P(W"& în rol principal 5a încălcat apropetoate ideile programatice ale „seniorului "onenţiei &emocrate”. 8cultarea de1baterilor parlamentare în chestiuni importante, guernarea prin ordonanţe, socotită de "oposu„antidemocratică +i abu1iă”, relaţiile cu #&@ +i cedarea constantă în faţa pretenţiilorma)imale a acestei asociaţii etnico5politice nu se regăsesc în g-ndirea politică a „fondatorului”.„P(W5"& :nu mai; este singurul partid care a funcţionat +i funcţionea1ă nu pe ba1a unor interesede grup, ci pe ba1a unei ideologii +i doctrine clare”, at-t de clare înc-t grupul "iorbea a recurs laruptură tocmai în numele „mo+tenirii "oposu”. Poate fi constatată apariţia unui fenomen care, treptat +i tacit, tinde să genere1e seturi de premise comune atitudinilor partidelor mari. !ste orba despre reducerea ieţii politice asocietăţii doar la propriul lor spaţiu de 3oc. „estul” este considerat, în mod incoerent, ca fiind„societate ciilă” aceasta fiind tratată în mod abstract, nediferenţiat. educţionismul semnalatconstituie premisa minimali1ării semnificaţiilor politice ale unor „gesturi” sociale de ma)imăimportanţă. <ără o deschidere a partidelor spre ceea ce generic numim, societate ciilă „, sistemul politic democratic riscă să se delegitime1e, înainte chiar de a fi început cu adeărat săfuncţione1e. "onstruirea instituţiilor politice nu poate reu+i în absenţa lărgirii participării politicedacărem să nu a3ungem din nou în dilemă, formelor fără fond”, iar principalul mi3loc de lărgirea participării politice a cetăţenilor îl repre1intă actiitatea partidelor politice. Pe un plan mai larg,sarcina partidelor a fi aceea de a reconstrui societatea rom-nească în funcţie de trei coordonate principale* democraţie :priită fie ca o aloare, fie ca o modalitate mai eficientă de gestionare a



socialului;, ideea de naţiune :priită ca o comunitate sau ca un contract social; +i faţă deschimbare :percepută ca supraieţuire sau ca moderni1are;. Acţiunile aparent haotice alesindicatelor, ale structurilor de deci1ie economică din întreprinderile cu capital integral sau preponderent de stat +i ale celor din sistemul financiar5bancar, au clară i1ă politică, neluată înseamă de partide. $. P. Yuntington atrage atenţia +i asupra importanţei 1onei rurale pentru un

partid politic* #n test important al instituţionali1ării unui partid +i adaptibilităţii conducerii luiconstă în predispo1iţia celei din urmă de a face concesiile necesare astfel înc-t să c-+tige spri3inul1onei rurale. Partide puternice +i sistemele stabile sunt acelea care pot trece acest test. 9ntr5osocietate în curs de moderni1are, partidul ictorios se na+te la ora+, dar se maturi1ea1ă la ţară.Q:Yuntington, ///O I; Partidele rom-ne+ti par a se menţine într5un fel de inerţie conceptuală,alimentată de un trecut postdecembrist nu prea îndepărtat, perioadă în care at-t sindicatele c-t +icomportamentele casi5autarhice ale nucleelor de deci1ie economică, se situau la remorcăiniţiatielor politice generate de raporturile de forţă dintre partide. 9n pre1ent, aceste raporturi tind, în realitate, să se inerse1e. Afirmaţia nu i1ea1ă răsturnarea radicală a situaţiei, ci amplificarea influenţelor e)ercitate prin structurarea unor centre de interese care atrag în proces nucleele de deci1ie economică +i pecele sindicale. !ste clar că nici formaţiunile politice nu se pot situa în întregime în afarainfluenţelor acestui proces, fie +i pentru faptul că guernea1ă sau i1ea1ă preluarea guernării.Apare +i în om-nia fenomenul presiunii e)ercitate asupra conducerii politice de către diesegrupuri sociale, constituite cu acest prile3 în adeărate grupe de presiune. 9n irtutea unei, logici aacţiunii colectie „, după cum o nume+te @ancur 8lson, aceste grupuri au ca scop principalredistribuirea produsului social în faoarea membrilor lor. Pentru reali1area acestui obiecti elese organi1ea1ă foarte bine, iar atunci c-nd este ca1ul se unesc, reali1-nd, în cuintele aceluia+iautor, coaliţii de redistribuţie”. 9nmulţirea grupurilor +i a coaliţiilor de redistribuţie pun în pericolsocietatea prin faptul că distorsionea1ă alocarea eficientă a resurselor în societate, reduc cre+tereaeconomică, împiedică progresul tehnologic dacă acesta intră în contradicţie cu intereselemembrilor lor :de e)emplu, sindicatele;. 9n faţa acestui fenomen, apare ca ineitabil cre+terearolului guernului, ca mediator între interesele diergente din cadrul societăţii, cre+tereacomple)ităţii reglementărilor sociale, re1ultate în urma unor negocieri laborioase între toate părţile sociale. :8lsonO 0l5l?>; "a atare, partidele politice, pa ba1a anali1elor construite de departamentele specifice decare dispun, pot recurge la o serie de reacţii în momentul în care constată că „regulile 3ocului” sede1echilibrea1ă mult prea mult în faoarea unei singure părţi. eacţiile partidelor pot antrena cel puţin două tipuri de răspuns politic din parteanucleelor deci1ionale cu domeniu preponderent economic +i ale grupurilor de interes implicate,grupuri care tind, în anumite circumstanţe, să î+ie)ercite influenţa ca grupuri de presiune,solicit-nd răspunsuri din partea structurilor politice. #n prim tip de răspuns este legat, îndeosebi, de conserarea identităţii conceptuale +iideologice a principalelor partide. Această direcţie de eoluţie în restructurarea politică poate fiinterpretată, în special, ca un efort al liderilor momentului +i al grupurilor care îi susţin de a5+imenţine +i reproduce po1iţiile deci1ionale deţinute. &in păcate, este eident că uneori se folosesce)cesi, ca principale instrumente „de lucru” cele din arsenalul demagogiei +i populismuluigrosier, iar re1ultatul tipic a fi politicianismul, denunţat ca principalul aspect negati aldenaturării sistemului democratic de o serie întreagă de autori. $igur, această cale 5 de+i cu unele+anse de reu+ită pe termen scurt 5 trebuie abandonată, la un moment dat, at-t datorită tensiunilordin interiorul partidelor, care tind să se amplifice, c-t +i al celor sociale. $ingura contrapondere



reală la „politicianism” este e)tinderea +i aprofundarea culturii politice de tip democratic aelectoratului. "el de al doilea tip de răspuns a înscrie eoluţia restructurării partidelor pe o direcţiedeterminată, în principal, de interesele subsumate proceselor din economia reală. <aptul aimplica minimali1area acţiunilor cu semnificaţie ideologică sau casi5doctrinară îndreptate spre

domeniul economic. !)tinderea +i optimi1area reţelelor interpersonale ba1ate pe interese ortinde, în mod cert, nu numai să depă+ească sfera actualelor nuclee deci1ionale din cadrul partidelor, ci să le +i înlocuiască. Această direcţie de restructurare poate genera, la nielul unorgrupuri din cadrul partidelor, e)tinderea relaţiilor de interese cu factori de deci1ie economică,lideri de sindicate +i repre1entanţi ai sistemului financiar5bancar. 7niţial, respectiele relaţii nuor fi supuse determinărilor reunui spaţiu ideologic. Freptat, însă, le or fi adăugate motiaţii deordin politic. Acestea din urmă or precede at-t motiaţiile ideologice, c-t +i cele de altă natură.!ste demn de subliniat faptul că debutul pluralismului rom-nesc a implicat o i1iune a)ialădispusă nu în 3urul unei dimensiuni culturale :toate partidele importante asum-ndu5+i regulile 3ocului plural; ci a unei dimensiuni economice :în ideea necesităţii sau desuetudinii interenţieistatului +i guernăm-ntului în desfă+urarea 3ocurilor specifice pieţei libere;. /> Politica arta posibilului +i utopia eticii pure. $ocietatea rom-nească este puternic marcată nu at-t de o structură economică de tip„stalinist”, pentru a folosi e)presia lui Pael "-mpeanu, c-t de negăsirea unor criterii utilitaristede selectare a personalului politic. &ar la acestă chestiune problema cu „elitele morale” în politicănu este e)trem de importantă. <inalitatea actului politic se constată la nielul socialului, de aceea politica nu trebuie 3udecată cu criteriile moralei sau eticii pure ci cu criteriile raţiuniiinstrumentale. A folosit deci1iaJactul politic [ sau interesului comunităţii :sau unei c-t maimari părţi din aceasta;4 9nseamnă că din punctul de edere al moralei politice totul este în regulă.9n politică 3udecată se face în funcţie de scopul propus +i de reali1area acestuia, parcursulintermediar fiind mai puţin important. Politica are însă o moralitate proprie, o, moralitate practică„în opinia lui Vacla Yael, ce produce o, politică antipolitică, adică o politică cenu constituie otehnologie a puterii +i manipulării, a conducerii cibernetice e)ercitate asupra fiinţelor umane sauo artă a utilului, ci un mi3loc de a căuta +i găsi sensul ieţii, de a prote3a +i seri intereseleoamenilor” :V. Yael 5 Politica antipolitică „, în Polis, nrJ//C p./I;. 9n politica rom-nească deastă1i înţelesul moralităţii ar fi suficient să se reducă la respectarea regulilor 3ocului. om-nia nuî+i mai poate permite un aparat politic cu costuri sociale e)orbitante, care are deasupra un numărrestr-ns de persoane ce concep +i distribuie roluri e)clusi pe linie politică :+i tot cortegiul deritualuri* fidelitate asumată public, penitenţe simbolice etc.; supradimension-nd importanţa unorreguli numerice. (u trebuie să mai funcţione1e acea regulă potriit căreia nimeni nu promoea1ădacă nu este înscris în partid, dar, pe de altă parte înscrierea în partid nu garantea1ă automat promoarea. A+adar ceea ce s5a înt-mplat din //0 încoace nu trebuie să se mai înt-mple*aparatul de partid nu trebuie să mai fie în1estrat cu atribute e)ecutorii peste !)ecuti, pentru călucrurile intră în confu1ie +i om-nia riscă să perpetue1e, modelul” partitocraţiei italiene.Fermenul aparţine politologului italian Angelo Panebianco, care desemna prin el două trăsăturidistincte ale sistemului politic italian* posturile din aparatul public ca +i din mass5mediacontrolată de stat se ocupau de membrii partidelor politice în timp ce între ma3oritate +i opo1iţiese stabile+te o relaţie conflictuală doar la niel i1ibil, pentru ca la niel informal să e)iste orelaţie colaboratiă :%aLson, @er6lO I5l>;. #nele oci e)ponente ale „tentaţiei antipolitice” pun din start elitele politice în opo1iţie cuelitele intelectuale, sau, pe un alt registru, antrenea1ă o dispută între „profesioni+tii puterii” s.



„profesioni+tii con+tiinţei”, orbind de „resemnarea intelectualităţii” în faţa certurilor politice.Acest tip de lamentaţii trebuie depă+ite, mai cu seamă că politica „noului model” solicităcooperarea cu elitele ce posedă un capital de cunoa+tere e)trem de solid. Frăim în plină epocă ainformati1ării, a schimburilor simbolice, astfel înc-t nici organi1aţional +i nici deci1ional omul politic nu se poate lipsi de consiliere, de furni1area datelor de către un aparat de e)perţi +i de

tehnicieni. &upă //0 gre+elile care s5au făcut într5un ritm aproape permanent, într5o cascadă aambiguităţilor, au aut că principalăcau1ă necooptarea categoriilor profesionale cu o înaltăcalificare. 8 elită cultural5tehnică cooptată la elaborarea actului politic poate contribui ladeblocarea mecanismelor economice +i la scurtarea „drumului către prosperitate”. (u trebuieuitat că elită politică este indisolubil legată de funcţionarea optimă a mecanismelor în care seconstituie ca parte. "a atare se poate considera că această cri1ă a societăţii rom-ne+ti e)primărealitatea unor elite disfuncţionale sau parţial funcţionale. Pentru sociologul italian VilfredoPareto, cel ce a introdus termenul de elită în de1baterea +tiinţifică, elita politică cuprinde înînţelesul său pe acei indii1i ce întrunesc două calităţi* deţin puterea politică +i au a3uns în această postură prin meritul personal. Atunci c-nd elita aflată la putere nu întrune+te +i a doua calitate,intră în conflict cu elita, capabilă „. 9n i1iunea lui Pareto, elita ba1ată pe merit tran+ea1ă înfaoarea ei acest conflict +i înlocuie+te echea elită. Procesul este numit de Pareto, circulaţiaelitelor” :Pareto, /CO l5l/I;. om-nia post5decembristă nu a cunoscut încă o, circulaţie aelitelor „de+i sunt eidente limitele actualei elite politice. 9n ultimul timp se face însă simţit un proces de contestare a elitei conducătoare rom-ne+ti care ar putea fi preludiul schimbărilor,ineitabile, ce or urma. !ste necesar să se înţeleagă că aem neoie de o clasă politică +i îngeneral de elite care să a3ute la consolidarea statului democratic, un stat limitat în atribuţii dar puternic în limitele pe care le are. 9n anul /> @ichael oung introducea în largul c-mp alde1baterilor sintagma de” meritocraţie „, concep-nd elitele, în sensul lui Pareto, ca” elite alemeritului „.” 8rice om are tot at-ta aloare c-t +i ecinul său +i are dreptul la o +ansă reală într5oe)istenţă decentă „spunea pre+edintele Yarard, Eames Mryant "onnant în /C $igur, cel”merituos „trebuie să acorde atenţie +i binelui comunitar +i nu numai carierismului sau promoării.9n toate sectoarele ar trebuie să domine importanţa selecţiei optime, dar în iaţa "etăţiiclasamentul nu trebuie să se facă numai în raport cu remuneraţia unor staruri ci o dimensiune publică +i morală. $pre deosebire de ceilalţi, omul politic trebuie să se pună în sericiulmodificării realităţii, îmbunătăţind relaţiile inter +i intra5comunitare. $ub acest aspect, g-ndireamodernă de st-nga alori1ea1ă e)trem de mult comuniunea +i comunicarea, amend-nd impunerea+i sub3ugarea faţă de orice minoritate condusă sau ghidată de” impulsuri unice „, hegemonice.8mul politic 5 pentru că s5au au1it e)trem de multe critici pe această temă 5 nu este un filo1ofcare caută esenţa metafi1ică a realităţii. Politica este o” artă a posibilului „, a reali1ării posibilului prin compromis +i dialog în faoarea scopurilor sociale. (u toată societatea rea să găseascăesenţa realităţii dar aproape întreaga societate este interesată cum trăie+te +i la ce standarde se poate g-ndi. &e aceea este interesant că intelectuali rom-ni de incontestabilă aloare au căutat +iimpunerea în peisa3ul politic” de frunte „, atitudine care este de înţeles atunci c-nd elitele politicesunt puţin numeroase dar care este improbabilă dacă se menţine +i după un timp lung. "ă inserţiaîn politică a intelectualităţii ar aduce un plus de” aloare morală „acestei” arte de conducere aturmelor umane „este o chestiune care trebuie pusă cu un mare semn de întrebare. A socotiadeărat acest lucru ar însemna să presupune din start că politica este fie amorală +i antimorală,ceea ce nu ar repre1enta o linie constructiă de plecare. @orală în politică prie+te e)clusifinalităţile actului politic, nu morala parcursului p-nă la ţinta propusă. "a atare, nu trebuie să priim actul politic în termeni intermediari ci în finalitatea sa. Pre1enţa moralei în politică nu poate fi riguros, franciscan, 3udecată, ci mai degrabă pragmatic, cu o oarecare do1ă de ie1uism. 9n



politică principiul moral are aloare prin efectele sale sociale, pentru că dacă s5ar presupune cătoate guernele ar trebui să fie morale nici măcar teocraţiile nu ar răspunde în întregimiistandardelor de rigoare. (u se poate face politică după un îndreptar e)clusi etic, ceea ce nuînseamnă că politica trebuie transformată în oluntarism sau comporatment iraţional, arbitrar,scandalos. !tica presupune imperatie care sunt destinate a5l împăca pe om cu sine însu+i,

construindu5l un ambient comfortabil în relaţiile cu ceilalţi semeni +i cu &iinitatea. &e altfelcritica adusă puterii politice de către intelectualitate nu mai are nici o aloare din momentul încare intelectualitatea însă+i a3unge în politică +i c-nd nu mai răm-ne nimic din idealismul +ientu1iasmul premergător, trecerii spre politică”. #n bun e)emplu în acest sens ni5l oferă e+ecul partidelor construite pe ba1a asociaţiilor de intelectuali :în om-nia Partidul Alianţei "iice;. "elmai important lucru pe care ar trebui să5l recunoască intelectualii este acela că în politică +i cuat-t mai multacest lucru este alabil în regimurile democratice, primordială este cariera +i ocaţia politicienilor. <ără un respect pentru speciali1area funcţiilor în societate, intelectualii pot fi atra+iu+or de tentaţia mesianismului. Politica în schimb propune structurarea relaţiilor interumane întermeni de putere, în sensul unui criteriu de ordonare optimă, de supraieţuire a comunităţii.Frebuie făcută distincţia între politic, înţeles ca sistem +i politică, adică actiitatea politicăcotidiană a unor grupuri sau persoane. &in acest unghi politicul nu poate fi amestecat saucompromis în conflictele dintre diersele forţe sociale :ce ţin de politică;, deoarece el aparţinenielului structural al societăţii. Puterea politică nu este dec-t forma cea mai speciali1ată a puteriisociale, ea nu urmăre+te 5 sau nu ar trebui să urmărească 5 dec-t conserarea +i eoluţiasistemului în pe o scenă concurenţială. "arl $chmitt opina chiar că politică î+i poate reducemotiele +i acţiunile la o relaţie de tipul prieten 5 du+man, subliniind faptul că o comunitatedesemnată este un corp politic numai în măsura în care are du+mani. %a acest punct adepţiiaristotelismului ar spune, cu o oarecare do1ă de ipocri1ie, inerentă dealtfel ieţii sociale, că politica este o forţă obiectiă inerentă naturii umane +i societăţii, a3ung-ndu5se, în cele din urmăla clasica definire a lui Eulien <reund potriit căreia „politica este o categorie fundamentală, itală+i permanentă a e)istenţei omului în societate” :<reundO ;. 9n morală trebuie să te porţi bine +icinstit, în politică trebuie să fii un îningător, să fii un c-+tigător al 3ocului, chiar dacă = dupăPlaton = profun1imea filo1ofică +i filosofia nu merg întotdeauna m-nă în m-nă. 9ntr5o definiţiefoarte simplă, liderul politic france1 Philippe $eguin surprinde esenţa politicii* o actiitate a unoroameni care sunt adesea în de1acord, acu1-ndu5se chiar c-teodată unii pe alţii „, dar care auacelea+i scopuri, organi1area ieţii comune a unei ţări în ordine, coerenţă +i, securitate+ireali1area împreună a unor proiecte în interesul comunităţii, care nu ar fi putut fi reali1ate înmod indiidual” :$eguinO I5l>;. 9n conclu1ie, în ca1ul societăţii rom-ne+ti, po1iţia cea mai realistă pe care ar trebui să oadopte elitele politice +i cele intelectuale este aceea a unui accentuat „pragmatismcomunicaţional”. /0 Pactul politic* o soluţie, o +ansă. "e înseamnă un pact politic4 Adam Pr1eLors6i îl define+te atfel* #n acord întreconducătorii partidelor politice pentru a :; împărţi locurile din guern între ei independent dere1ultatele alegerilor, :I; fi)ă orientările politice de ba1ă +i :; e)cludepe outsideri „:Pr1eLors6iO??;. $copul principal al acestor pacte îl repre1intă atenuarea conflictelor politice în perioada deconstruire a instituţiilor democratice, c-nd acestea nu ar re1ista la e)ercitarea de presiuni enitedin mediul politic. Pentru a eita pericolul transformării pactului politic într5o înţelegere întrec-tea grupuri în ederea împărţirii puterii +i fără competiţie electorală, este necesară stabilirea,de la început, a obiectielor i1ate de forţele politice ce compun pactul precum +i ori1ontul de



timp în care or fi ele atinse, ulterior pactul urm-nd a fi desfiinţat. 9n condiţiile în care aem oconcepţie procedurală asupra democraţiei +i nu o concepţie de tip, democraţie populară”, pactul politic între elite nu ameninţă democraţia, ci din contră oferă garanţii în ederea consolidării ei. &eclan+area unui proces de configurare a unor oinţe politice alături de stoparea cri1ei dinsocietatea rom-nească, pot repre1enta urmări fire+ti ale pactului politic. Acesta ar constitui nu

numai o deschidere a procesului de structurare a pragmatismului politic dar ar repre1enta, înacela+i timp, însu+i elementul său definitoriu. Problema pactului politic este cea a restructurăriicomportamentelor +i atitudinilor politice ale partidelor, ea neput-nd fi redusă la un simpluspectacol politic de suprafaţă. "-tea preci1ări sunt importante din această perspectiă. 9n primul r-nd, ideea unui pact politic nu constituie un aspect inedit în luările de po1iţie ale unor lideri sau grupări politice.#neori, problema a fost pre1entată at-tde superficial, înc-t s5a creat impresia că punerea sa în practică ar ţine doar de bunele intenţii ale nucleelor deci1ionale din diferite partide. Mună intenţie,de+i necesară, este departe de a suficientă. eferitor la pactul politic, e)istă chestiuni care, pe de o parte, nu sunt e)plicit formulate+i, pe de altă parte, depă+esc în momentul de faţă capacitatea intelectual5doctrinară +iorgani1aţională a partidelor de a formula un răspuns coerent în respectiele priinţe. Astfel, pot fii1ate aspectele legate de aria de cuprindere a pactului* partide, sindicate, dierse structuri aparteale societăţii ciileO de conţinutul acestuia* obiectie sau acte normatie într5o anumităsuccesiune, împreună cu modalităţile politice prin intermediul cărora este declan+ată +i finali1ată.Principala dificultate a constituirii pactului ar constitui5o identificarea de către elitele politice a partenerilor de dialog din societatea ciilă. 8 participare a unui număr prea mare de organi1aţiiale societăţii ciile ar dilua în mod sensibil conţinutul pactului din cau1a multitudinii de intereseaflate în 3oc. $electarea doar a c-tora organi1aţii ale societăţii ciile ar ridica problemarepre1entatiităţii acestora în corpul social de la care se reendică. Aceasta în condiţiile în caresocietatea ciilă rom-nească este încă un spaţiu atomi1at, ne5coagulat. 9n priinţa pactului politic, elitele intelectuale nu +5au preci1at încă nici structuramotiaţiilor, nici ori1onturile de abordare a problemei. "hiar în condiţiile aplicării ideii de pact politic, în societatea rom-nească nu se a înregistra dec-t un spectacol politic superficial. Acestlucru ar fi alabil chiar în ca1ul unei eficienţe ma)ime a raporturilor dintre elitele politice +i celeintelectuale. &in păcate, nu e)istă premisele necesare pentru a se a3unge la situaţia din $paniadupă „%os Pactos de la @oncloa”. <enomenele generate de punerea în practică a unui substitut de pact politic ar conduce la o agraare a raporturilor dintre cele două elite rom-ne+ti."ompromiterea ideii de pact politic echialea1ă, de fapt, cu ratarea pe termen lung a +anseisoluţionării, de această manieră, a cri1elor politice. eali1area unui pact politic întreprincipalele forţe politico5sociale ale om-niei pe unori1ont de timp de c-ţia ani, ar însemna soluţionarea celei mai mari hibe ale sistemelordemocratice* incapacitatea de a concepe un proiect societal pe termen lung în condiţiile unei lupte politice permanente. !ste o deficienţă cu at-t mai încărcată cu consecinţe negatie pentru statele5cum este +i om-nia 5 ce încearcă să treacă de la un sistem social la altul, considerat maieficient. A+a cum remarca +i politologul Eean Mlondel, democraţiile pluraliste, sub presiunea permanentă a electoratului, nu pot elabora proiecte pe termen lung, sau pe un termen care sădepă+ească calendarul electoralQ :MlondelO /;. „7deile politice sunt acelea pe care le adoptă oamenii care nu au propriile lor idei” <rederic &ard "apitolul ?



om-nia politică = 3ocul formelor fără fond ? &iscursurile ideologice +i hora partidelor politice. 9n om-nia anilor N/? s5a spus că partidele, în cea mai mare parte, au adoptat denumiri prin care să5+i legitime1e aparenţa la ideologii consacrate în spaţiul politic al democraţiilor

occidentale. (ici partidele istorice nu au constituit e)cepţii chiar dacă, în mod e)plicit, au inocatcontinuitatea în raport cu actiitatea din perioada interbelică. &iscursurile ideologice însu+ite care, în linii generale, au încercat să reproducă teme denotorietate, ehiculate +i puse pe seama partidelor „omologe” din societăţile cu tradiţiedemocratică, repre1intă un alt aspect notabil. $ituaţia a caracteri1at +i formaţiunile care nu au beneficiat de denumiri cărora să li se poată asocia, în mod direct, anumite linii ideologice. 9n priinţa acestor teme, partidele rom-ne+ti au ignorat unele aspecte specificecomportamentelor familiilor politice occidentale care au serit drept model. 9n alte ca1uri,orientările politice au fost ata+ate +i determinate de necesităţile pragmatice +i mai puţin de inerţiiideologice. $ituaţia a fost posibilă mai ales datorită faptului că „istoria doctrinară” a unei anumitelinii sau identificări ideologice este permanent actuali1ată de o elită intelectuală, nu neapăratînregimentată. Partidele politice +i grupurile care le influenţea1ă direct sunt beneficiarele unor„radiografii” ale stării societăţii, care pot fi transpuse cu u+urinţă din limba3ul analitic în celsintetic, de niel cotidian. Aici s5au înscris +i principalele direcţii politice care au stat la ba1acompetiţiilor electorale. 8biectiele au fost în general focali1ate i1-nd, cu claritate +i preci1ie,c-tea sectoare ale societăţii, nu întregul ei angrena3. "ompetiţiile electorale au aut ca „obiect aldisputei” aspecte limitate +i foarte bine conturate ale societăţii* buget, educaţie, politică e)ternă,sănătate etc, dar acest lucru nu a însemnat reducerea promisiunilor populiste. 9ncercarea partidelor autohtone de a se „adapta” democraţiilor consacrate a constat, decele mai multe ori, în transformarea superficială a obiectielor sectoriale în obiectie cu caractergeneral, pentru întreaga societate. e1ultatele ideologice +i limba3ul politic specific competiţiilorelectorale 5 produse ale unui traaliu doctrinar mai puţin mediati1at 5 au fost identificate cu înse+iconstrucţiile doctrinare. 9n acest sens, se poate afirma că la originea „soluţiilor” liberale +i alecelor social 5 democrate, în ariantă autohtonă, se află, de fapt, o confu1ie care continuă săalimente1e fenomene politice. $e înregistrea1ă, însă, consecinţe directe asupra eoluţiei întregiisocietăţi rom-ne+ti. &in acest moti, principala preocupare a partidelor trebuie să fie, pentru unoarecare timp, formarea unei „audienţe” strategice, care să priească otul prin formularea unor 3udecăţi +i nu prin prisma emoţiilor sau promisiunilor electorale. &e multe ori se poate înt-mpla,după cum afirmă Gioanni $artori, ca partidele politice să influenţe1e, mai degrabă, mediul socialîn care actiea1ă, dec-t să fie influenţate ele de mediu. :$artori, /0O 0C; P-nă acum partidelerom-ne+ti nu s5au preocupat să5+i forme1e un electorat bine configurat +i stabil, ele adres-ndu5se, preponderent în campaniile electorale, tuturor alegătorilor potenţiali prin tehnicilecomunicării demasă. Această pretenţiede a repre1enta interesele întregii naţiuni, pretenţie cu certe reminiscenţeale modelului partidului unic, ca +i îmbrăţi+area de către întreg spectrul politic a aloriloreconomiei de piaţă +i a liberalismului politic, au dus la pierderea identităţii politice a partidelorrom-ne+ti în ochii populaţiei. 9n ceea ce prie+te concepţiile referitoare la structurile organi1aţionale +i ale ierarhiei de partid +i5a făcut simţită pre1enţa inerţia automatismelor mentale +i comportamentale specifice„grupului închis”, în care ierarhia este semi5sacrali1ată. &in punct de edere organi1aţional, partidele au încercat, de fapt, să reproducă ma3oritatea principiilor doctrinare ale defunctului partid, principii care nu au acţionat, în realitate, niciodată. !fectul cel mai i1ibil al acestui lucru



este persistenţa sistemului de partide „integrale” :de masă, cu membrii numero+i; în daunaconstruirii unui sistem de partide de repre1entare, mult mai fle)ibil +i cu mul mai puţin costisitor. !oluţia structurilor tuturor partidelor a fost marcată de obsesii de genul „democraţieinternă”, „eligibilitatea membrilor de partid”, „relaţiile democratice între organi1aţiile teritoriale+i nucleul deci1ional central”, oligarhi1area conducerii etc. Foate acestea au dus la instabilitatea

generali1ată a sistemului de partide prin nesf-r+itele fracţionali1ări, disensiuni ce caracteri1ea1ă partidele rom-ne+ti. 8bţinerea stabilităţii interne a partidelor se obţine doar printr5o conducere puternică, centrali1ată, care să controle1e organi1aţiile locale, să selecte1e candidaţii pentru posturile eligibile, să integre1e diersele facţiuni interne +i să medie1e între diersele grupuri deinterese din interiorul +i din afara partidului. elaţiile interpersonale precum +i principiileorgani1aţionale ideali1ate ale unui tip de partid brusc dispărut au fost polii unui compromiscomportamental, de pe urma căruia au re1ultat ierarhii +i structuri de partid instabile, precum +i politicieni inadaptaţi la integrare în partid :mai ales din r-ndul celor fără e)perienţă în„organi1atoricul” P"5ului;. "onsecinţele acestor stări de lucruri au constituit, din punct deedere al maturi1ării organi1aţionale, factori de disfuncţionalitate care continuă +i în pre1ent săacţione1e puternic la nielul partidelor. "onform principiului importat al „meritocraţiei” de partid, în urma alegerilor locale +igenerale se produce un fenomen cu efecte deosebit de importante asupra structurii +ifuncţionalităţii postelectorale. !ste orba despre plasarea, în diferite sisteme de deci1ie +i putere,a unora dintre membri, acţiune care antrenea1ă o serie de consecinţe. 9n mod ineitabil, criteriilede „plasare” nu sunt împărtă+ite de întreaga masă a membrilor unui partid :este unul din punctelee)trem de slabe ale partidelor integrale;. $e alimentea1ă, astfel, o discontinuitate perceptiă +icomunicaţională între nucleul deci1ional central +i 1onele periferice. <enomenul este înregistratdistinct +i la nielul ultim menţionat. &e multe ori, partidele înregistrea1ă parado)uri organi1aţionale. #na dintre formule ar fiaceea în care organi1aţiile teritoriale răspund prompt la comen1ile nucleului deci1ional centralnumai în urma obţinerii unor aanta3e la nielul ierarhiei partidului său unor concesii deimportanţa opţiunilor politice ma3ore, de genul alianţelor sau fu1iunilor cu alte formaţiuni. 8 altăformulă ar fi aceea în care interesele locale +i, nu de puţine ori, cele pur personale sau de grup,sunt prioritare faţă de cele specifice partidului cărora acestea le aparţin, formal. !ste posibil, deasemenea, ca la nielul întregului e+ichier politic să se instituie structuri organi1aţionale paralelecare, din punct de edere informaţional, să funcţione1e, în mod incoerent +i relati autonom,unele în raport cu celelalte. Astfel, în cadrul unui partid, atitudini +i comportamente politiceaparţin-nd unor nuclee deci1ionale pot determina, în anumite situaţii, la nielul propriilorstructuri ierarhice, semnificaţii diferite ale acelora+i atitudini +i comportamente politice. Fipic, pentru un asemenea ca1, este modul în care organi1aţiile teritoriale percep +i prelucrea1ăinformaţional mesa3ele unor „spectacole politice” declan+ate, prin intermediul mass media, de propriile nuclee deci1ionale centrale. &ecodificarea semnificaţiilor nu se desfă+oară după regulidoctrinare relati coerente +i stabile, a+a după cum nu corespund respectielor reguli nici efectelecomportamentale scontate a se produce la nielul structurilor organi1aţionale din plan teritorial.%a acest niel, simpati1anţii unui partid sunt confundaţi, de multe ori, cu membrii presupu+iactii ai acestuia. &eosebirea esenţială dintre cele două categorii constă doar în faptul că, în timpce membrii partidului au unele facilităţi în a accede la structurile de putere, simpati1anţii nu beneficia1ă de acest aanta3. "hestiunile semnalate au antrenat +i antrenea1ă o serie de consecinţe în planulconstrucţiilor conceptuale. 9nainte de toate, este de remarcat consolidarea unui mecanism demimetism ideologic, funcţionabil în regim inerţial, de+i organi1area nu are nimic de a face cu



ideologia. %a nielul partidelor politice, aceasta a generat +i generea1ă, în continuare,automatisme mentale +i comportamentale relati independente de ceea ce s5a petrecut +i ceea cese petrece în perimetrul realităţii societăţii rom-ne+ti. 8 altă consecinţă este ilu1ia pe care +i5auformat5o partidele politice asupra capacităţii reale a !)ecutiului de a lua deci1ii coerente îndomeniul restructurării economicului. &e subliniat este că, de obicei, această capacitate reală este

complet diferită de cea imaginată la niel de intenţie programatică. ?I !oluţii +i procese paralele. $5a orbit adeseori despre procese +i relaţii economice subsumate conceptului deeconomie paralelă. 9n ciuda tuturor schimbărilor care au marcat societatea rom-nească în perioada de după decembrie // astfel de fenomene nu numai că nu au încetat să fiinţe1e în perimetrul economic, dar au +i dob-ndit amploare. 9nainte de // puteau fi înregistrate într5unspaţiu relati restr-ns, desfă+urarea lor fiind uneori perturbată de interenţia factorului politic,date fiind regulile specifice economiei de comandă. 9n acea perioadă, economia paralelă era unrăspuns economic raţional la un mediu economic lipsit de logică +i reguli clare. 9ncep-nd cu //?economia paralelă s5au e)tins, de o manieră insidioasă, la nielul întregii societăţi. 9n plus, augenerat +i impus o serie de modele compo1ite în ceea ce prie+te comportamentul specificoricărui tip de agent economic, în general. Freptat, au început să se adapte1e acestor modele +inoii întreprin1ători particulari. <enomenul economiei subterane are două cau1e, considerăGeorges "orm* degradarea noţiunii de putere publică Agraarea ilegalităţilor economice care antrenea1ă scăderi considerabile ale nieluluide trăi pentru largi pături ale populaţieiQ Primul tip produce ceea ce se nume+te marea corupţie. al doilea na+te corupţia mică,generali1ată. "orm conchide* !)tinderea marii corupţii facilitea1ă +i legitimea1ă generali1areamicii corupţiiQ :"ormO 0; Actualele stereotipuri mentale +i comportamentale caracteristice, în general, pentruîntreprin1ător, nu repre1intă re1ultatul unor procese direct determinate de apariţia +i consolidarea proprietăţii priate. Acestea s5au format ca structuri cone)e fenomenului de erodare +i declin al proprietăţii de stat. $e poate afirma că structurile respectie sunt anterioare perioadei în care auapărut +i s5au cristali1at, propriu51is, actiităţii +i formele de proprietate priată asupra bunurilor+i sericiilor. $5a doedit faptul că simpla trecere de la proprietatea de stat la cea priată nure1olă problemele unei societăţi aflate în tran1iţie. 9n lipsa unor reglementări clare, a unei culturia contractului, pe scurt, a unui mediu economic faorabil, dreptul de posesie pe care îl asigură proprietatea priată nu poate să5+i demonstre1e irtuţile. $ingurul re1ultat palpabil al tran1iţieirom-ne a fost apariţia unei pături înguste de îmbogăţiţi, cu o aere acumulată în timp recordtocmai în urma procesului de abandonare a proprietăţii statului :Mrucan, //O I5I/;. 9nsă nicichiar ace+ti îmbogăţiţi peste noapte nu au asimilat, ethosul „capitalist, direcţion-ndu5+i eniturilespre consum +i nu spre inestiţii. $untem în situaţia parado)ală ca grupurile sociale care ar trebuisă fie agenţii cei mai dinamici ai trecerii spre o societate capitalistă, întreprin1ătorii priaţi +i ceicu enituri mari, să nu adopteun comportament +i un sistem de alori capitaliste. om-nia nu segăse+te astfel nici într5un sistem capitalist, nici într5unul socialist, ci într5o, struţo5cămilă” ceîntrune+te iciile ambelor sisteme. "el puţin pentru o perioadă determinată, structurile mentale +i comportamentale aleîntreprin1ătorului au aut drept referinţă sistemul proprietăţii de stat, nicidecum cel specific proprietăţii priate. &e aici, au decurs două consecinţe imediate. 9n primul r-nd tipulantreprenorial apărut nu s5a situat în parametrii celui e)istent în 8ccident. 9n al doilea r-nd, acest



tip de întreprin1ător nu a generat structuri economice de1oltate, ci le perpetuea1ă pe cele aleeconomiei subde1oltate, el nefiind capabil să reproducă politici inestiţionale +i de ocupare aforţei de muncă. :Pa+ti, @iroiu, "odiţăO ?5/; Autonomia întreprinderilor a condus, în mare măsură, la o adeărată legitimare acomportamentelor economice de tip autarhic, al căror factor dinami1ator nu a fost nici competiţia,

nici sistemul concurenţial de piaţă. &impotriă, se poate orbi, despre identificarea +i controlulcanalelor economico5financiare necesare reproducerii relaţiilor interpersonale, precum +i a celorde distribuire a aanta3elor care mai pot re1ulta dintr5un sistem economic aflat în declin.9ntreprinderile rom-ne+ti 5 +i comportamentul conducătorilor lor 5 sunt încă dependente deechile structuri economice. &upă de1membrarea echiului sistem s5a considerat de la sineînţeles că întreprinderile or funcţiona fiecare pe cont propriu, eliberate de constr-ngerile planului economic +i de controlul birocraţiei de stat. directorii au început să fie mai interesaţi de propriile afaceridec-t de cele ale propriilor întreprinderi. Anali1-nd fenomenul, doi cercetări polone1i, oman <rydman +i Andre3 apac1yns6i, identifică strategiile directorilor* #nii încearcăsă transforme întreprinderile de stat în feude proprii, put-nd astfel să intre în 3oint5entures cu participanţi străini prin intermediul cărora ar obţine o grasă răsplată în bani, iar străinii ar obţineîntreprinderile pe nimic. Alţii speră la o priati1are prin forţe proprii prin care, fără să pună la bătaie capital +i fără să aibă o legitimitate, ar putea în cele din urmă să deină proprietari aifostelor întreprinderi de stat. @anagerii doresc să5+i decapitali1e1e întreprinderile. 9n aceastăsituaţie, liberali1area preţurilor +i emergenţa pieţei pentru produsele întreprinderilor de stat nusunt prin ele însele suficiente pentru a disciplina comportamentul managerilor „. 2i autoriiconclu1ionea1ă* @ulte falimente ar putea fi cau1ate de managerii ineficienţi ai unor întreprindericare sunt potenţial alabile +i multe resurse se risipesc astfel fără să fie deloc clară modalitatea dea ie+i din depresiune” :<rydman, apac1yns6iO >50;. eferitor la acest aspect, e)istă o literatură impresionantă în toate ţările foste socialiste. 9nom-nia, două au fost anali1ele care au suscitat interesul mediilor intelectuale +i politice. #naaparţine lui Vladimir Pa+ti :„om-nia în tran1iţie”, !d. (emira, //0;, cealaltă lui Andrei "ornea:„@a+ina de fabricat fantasme”, !d. "lais, //>;. Poate fi adăugată o importantă de1batere 3urnalistică trimiţ-nd, în general, la acela+i fenomen, cu detalierea unui aspect esenţial* cinedeţine puterea economică în perioada numită, generic, „de tran1iţie”, prin care trec toate ţărilefostului spaţiu socialist european. eenind la te)tele amintite, dacă primul autor este de părere că puterea aparţinedierselor categorii de tehnocraţi, Andrei "ornea o plasea1ă, printr5un fel de continuitate istorică,în cadrul fi)at de relaţii interpersonale dintre directorii întreprinderilor de stat. Autorul„personali1ea1ă” unele fenomene ale societăţii rom-ne+ti, pe care o caracteri1ea1ă ca fiind„directocratică” +i întreede soluţionarea cri1ei numai prin intermediul unui sistem legislaticapabil să dispună de forţa de a înlocui relaţiile interpersonale prin raporturile generate +ireglementate de procedurile legale. Acest tip de i1une este într5adeăr de preferat, numai că +ilegea, p-nă la urmă, este e)presia unor interese cumulate ale unor dierese grupuri +i cu mult mai puţin ceea ce ar trebui să fie* e)presia oinţei generale. @ai importantă ar fi, poate, discernereaacelor grupuri care pot crea programe +i strategii economice operaţionale, în acord cucomple)itatea mecanismelor comunitare, astfel de grupuri putind alorifica oportunităţile pieţei+i, în consecinţă, contribuind la de1oltarea +i e)tinderea mobilităţii economice +i fe)ibili1ăriiforţei de muncă. 8 consecinţă a ultimilor ani este faptul că societatea 5 independent de oinţa instituţiilorsale repre1entatie 5 +i5a ă1ut diminuate considerabil +ansele de a5+i aloca, în mod coerent,resursele necesare pentru de1oltare +i de a decide în consecinţă. 8 altă urmare ar putea fi pusă în



termeni astfel* cu c-t cre+te gradul de acurateţe a unei soluţii „ideologice” care ar urma să fieimpusă realităţii pe calea politicului, cu at-t s5ar diminua +ansele structurilor e)ecutie de atranspune eficient, în practică, măsuri care să conducă nu numai la scoaterea societăţii rom-ne+tidin cri1ă, ci +i la o relansare specifică structurilor de1oltate. eclamate de funcţionareaeconomiei moderne. $unt consecinţe posibile, întruc-t modelele compo1ite de comportament

economic au de3a asigurată ba1a necesară autoîntreţinerii +i reproducerii lor. Asemenea modele de comportament economic nu sunt de natură să definească o societatenormală, în cadrul căreia să se de1olte un proces de tran1iţie de la economia subde1oltată, decomandă, la o economie care să susţină un alt tip de societate. 7gnorarea acestui fapt a stat la ba1ama3orităţii ilu1iilor postdecembriste care au marcat nu numai soluţiile ideologice aansate de partide, ci +i percepţiile cotidiene ale stărilor de lucruri resimţite dureros de cea mai mare parte asocietăţii rom-ne+ti. A+a cum se pre1intă în actualele sale date fundamentale, economia rom-nească indicăfaptul că produce, într5un mod c-t se poate de firesc, numai ceea ce5l poate genera propriastructură. $e poate orbi despre cri1ă doar în măsura în care sistemul de referinţă este definit deun anumit tip de societate, în care economia repre1intă o componentă +i, totodată, o consecinţă. &e+i a permis apariţia unei serii de soluţii de tip democratic pentru multe dintre aspecte deordin politic ale cri1ei, situaţia generală din om-nia postdecembristă nu a re1olat problemăma3oră a societăţii rom-ne+ti. !a se află apro)imati în acela+i stadiu, de la începutul anilor /?Problema este* cum trebuie acţionat asupra structurilor sociale +i economice ale actualului sistem,astfel înc-t nu numai să fie stopată acumularea de sărăcie, dar să +i fie generate structurile tipicede1oltării economice4 Partidele politice nici nu au formulat soluţii în acest sens, nici nu au ridicat problema întermeni doctrinari. At-t în ca1ul doctrinei liberale c-t +i în ca1ul celei social5democrate ar fitrebuit să e)iste cel puţin o anali1ă riguroasă a cau1elor care au generat 5 +i continuă să genere1e 5actuala stare de fapt. Ar fi fost oportune seturi de ariante alternatie, care să conture1e liniilede1irabile +i posibile de eoluţie ale societăţii rom-ne+ti. &isputele legate de priati1are sau celebrele „rea3ustări” structurale, incapabile sădepă+ească paradigmele monetariste, „g-lceaa” declan+ată în 3urul rămă+iţelor comuniste,mentalităţilor, etatismul, nu constituie +i nici nu conduc la reun indiciu conform căruia, în acest perimetru, s5au găsit soluţii adecate pentru problemele societăţii rom-ne+ti. Fotul continuă sărăm-nă la nielul proocărilor superficiale ale „ideologi1ării soluţiilor”. Partidele politice persistăîn răspunsuri caracteri1ate, în mod eident, printr5o preponderenţă a confu1iei în dauna clarităţii.!forturilor de minimă genero1itate în scopul instituirii unor raporturi între diersele segmente ale politicului pare a le fi preferată incertitudinea politică. #nii actori politici care speră într5oemergenţă rapidă riscă să fie re1ultatul re1olării unor cri1e +i conulsii sociale succesie,urmarea somaţiilor din ce în ce mai dure ale realităţii însă+i. P-nă acum, nici un partid nu a făcut doada faptului că deţine „reţeta” garantăriisuccesului promisiunilor. ealitatea î+i a impune, treptat, liniile de eoluţie, în raport cu care partidele î+i or defini +i redefini at-t opţiunile fundamentale, c-t +i structurile ideologice. ? Parado)ul doctrinar* imperati benefic sau compromis necesar4 Posibile restructurări politice +i demararea proceselor de structurare doctrinară în cadrulspaţiilor ideologice liberal +i social 5 democrat sau sub semnul influenţării lor de anumitefenomene semnificatie, aflate în curs de conturare. "el mai interesant dintre acestea este apariţiaunor parado)uri de natură doctrinară. &atorită lor, spaţiile ideologice menţionate or fideterminate să5+i reconsidere, olens5nolens, anumite atitudini +i comportamente specifice,



generate nu numai de raţiunile 3ocului politic, ci +i de considerente de natură doctrinară. 9ninteriorul celor două spaţii ideologice identificate este, deci, posibilă apariţia unor parado)uriconceptuale, determinate nu at-t de propria de1oltare a conceptelor în cau1ă, c-t mai ales de presiunile e)ercitate de realitate, presiuni care ar putea chiar îmbrăca formă mai puţin e)plicită acorecţiilor antrenate de necesitatea adecării pragmatice a discursului ideologic, &inamica

uniersului doctrinelor politice se caracteri1ea1ă prin relatiitatea +i inter+an3abilitatea unortrăsături +i dimensiuni doctrinare. 9n lumea politicii +i a doctrinelor acestuia aproape totul este posibil, orice transfer de idei, modificare de tactică +i strategie, schimbare de culoare găsindu5+irapid 3ustificarea „:"arpinschi, //>O /;. Philippe $eguin, lider al @i+cării pentru epublică, principalul partid de dreapta france1, recunoa+te +i el, într5o recentă lucrare, ineitabilitateaacestui proces* (u mai e)istă astă1i nici un sistem care să aducă răspunsuri la toate problemelecare se pun în politică. (u mai e)istă cărţi sau programe în care să găsim toate e)plicaţiile sautoate soluţiile. ăspunsurile trebuie inentate, descoperite. 9n asta constă dificultatea politicii din1iua de astă1i.” :$eguinO 0C; %a nielul conceptelor specifice discursului ideologic de tip liberal este posibil să se producă fie o înglobare, fie pur +i simplu o adiţionare a ideii priind necesitatea interenţieistatale în scopul accelerării procesului de concentrare a capitalului. Acesta manifestă tendinţa dea se canali1a, preponderent, înspre domenii neproductie, ceea ce generea1ă cri1e. $5ar puteaimpune, deci, corecţii ulterioare +i structurarea unor concepţii care să reclame interenţiaselectiă a unor instituţii statale. &emersul ar fi determinat, îndeosebi, de eficienţa unor p-rghiifinanciare aflate la dispo1iţia statului. Acţiunea ar fi direcţionată, coerent, în sensul reorientăriicapitalului 5 eident, prin acordarea unei serii de facilităţi 5 dinspre 1onele comerciale de obţinerea profitului către cele direct productie sau cea a sericiilor de ma)imă utilitate socială, "a teorie politică a modernităţii, liberalismul este prost echipat în faţa dilemelor perioadei postmoderneQ,consideră filosoful politic britanic Eohn Gray recomand-nd o deschidere a liberalismului sprealorile social5democrate +i conseratoare :Gray, //O I;. 8 situaţie asemănătoare, în principiu, se a înregistra +i în ca1ul conceptelor specificediscursului ideologic social5democrat. Aici este posibil să fie acceptată, treptat, fie ideearestr-ngerii prerogatielor unor instituţii statale, fie cea a transformării radicale a acestora. <aptula repre1enta consecinţa actualului tip de implicare a statului în gestionarea proceselor derea3ustare structurală a economiei, a priati1ării. !ste suficient să fie amintite doar fenomenele deamplificare +i e)tindere at-t ale reţelelor birocratice, c-t +i ale corupţiei. Procesele complicate dealocare a resurselor, imposibilitatea de a le controla eficienţa, la care trebuie adăugată influenţaefectelor pererse ce ar sureni, conduc la înt-r1ierea eficacităţii proceselor productie integratesistemului concurenţial al pieţei. &e aceea, este posibil că opţiunea să i1e1e necesitateainterenţiei directe a statului în faoarea tipurilor de actiităţi economice, indiferent de tipulcapitalului, cu condiţia promoării noilor tehnologiii sau a formelor eficiente de comportamentmanagerial. Poate fi determinată, astfel, structurarea unor politici sectoriale, iniţiate de !)ecuti,în scopul spri3inirii nemi3locite a întreprin1ătorilor particulari. Anthony Giddens, iniţiatorul politicii, (oului %aburism „în @area Mritanie, cunoscut mai bine sub sintagmă, A Freia "ale”, 3ustifică necesitatea acestei înnoiri doctrinare prin faptul că echea social5democraţie nu mai aeanimic de spus în contemporaneitate, cu preederi ca* primatul proprietăţii publice, politica6eynesită de stimulare a cererii sau dependenţa de sindicate. Acestea erau alabile într5o perioadăc-nd munceau preponderent bărbaţii, c-nd organi1area societăţii se adapta producţiei de masă +ic-nd actiitatea economică se desfă+ura, preponderent, în cadrul graniţelor naţionale. Pe agenda partidelor social5democrate contemporane apar probleme noi cum ar fi încura3area productiităţiieconomice, a participării cetăţene+ti în iaţa publică, de1oltarea comunitară sau ecologismul



că scopul nu este niciodată superior mi3loacelor folosite 5 partidele postdecembriste au căutat săimprime a anume direcţionaresocialului în raport cu obiectie programatice proprii. $5a înţeles poate prea puţin că doctrinologia politică se constituie ea însă+i în teorie structural5organi1aţională a societăţii. %a nielul ideologic5doctrinar este necesară o abordare cuprin1ătoare,capabilă să corele1e „iaţa internă” a partidului 5 care, p-nă la o anumită limită poate fi

considerat sistem de referinţă 5 cu influenţele +i feed5bac65ul mediului ambiant. &octrină +icorelatiul său ernacular, ideologia, î+i propun scopuri de reali1at, numai că acei actori care seconsideră ectori doctrinari uită faptul că este neoie +i de un conte)t posibil de reali1at aldoctrinei :"arpinschi, //IO ;. 9n acest fel, nu este ha1ardat să considerăm, de e)emplu,ideologia cre+tin5democrată în spaţiul politic rom-nesc ca fiind e)ponenta unui curent politicminor, în termeni de programe +i aplicabilitate a unor idei altfel percepute în mediile cu tradiţiecatolică +i altfel în societatea rom-nească. 8 preocupare pentru ie+irea din regimul oarecum inerţial al politicii rom-ne+ti ar presupune reali1area unei eritabile construcţii doctrinare, în urma comunicării dintre elitele politice +i cele intelectuale, fundament-ndu5se astfel un nou tip de discurs ideologic, în careideologia nu ar mai păstra amintirea „îndoctrinării” sau oficiali1ării, ci ar deeni sociali1are,temperare +i căutare a indicilor consensuali. 9n acest fel, ar fi antrenate modificări semnificatie+i la nielul percepţiei +i comportamentelor cotidiene. Acestea din urmă s5ar transforma în factoride susţinere constantă, dar +i de influenţare a schimbărilor din cadrul spectrului politic. &inaceastă perspectiă, problema reali1ării construcţiilor doctrinare este esenţială, dacă procesul nua fi confundat cu aspectele superficiale ale discursului ideologic,„gardian” al unei problematicidoar în spaţiul 3ocului de imagine electorală. Frebuie admis +i că, într5un stat de drept, în caredemocraţia 5 considerată din punct de edere instituţional 5 funcţionea1ă normal, confruntărilesubsumate sferei politicului pot fi asociate, preponderent, unui tip de 3oc normal, desfă+urat dupăanumite reguli specifice pentru raporturile din forţele aflate la guernare +i cele din 8po1iţie. Priit din perspectia condiţiilor de desfă+urare, „3ocul” are consecinţe diferite în planulgeneral al societăţii. 9n societăţile marcate de tran1iţie +i de subde1oltare, efectele sale sunt cutotul altele dec-t în cele în care tran1iţia a fost depă+ită, iar de1oltarea este un proces constant +ii1ibil. 2ansa unei „ferestre deschise” sau închiderea, pe nea+teptate, a acesteia, formule de3aconsacrate de limba3ul politic cotidian al mass media sub formule de genul „progresele pe caleareformei”, se reduc, de fapt, la un aspect esenţial. @ai e)act, la condiţiile în care reforma este posibilă în mod efecti sau la măsura în care se poate produce structurarea unei oinţe politicecapabilă să imprime un curs dinamic, coerent +i ascendent transformărilor din societatearom-nească. &upă prăbu+irea regimurilor comuniste, două probleme fundamentale au intrat +i s5aumenţinut în actualitatea respectielor state* ie+irea din subde1oltarea economică, împreună cucristali1area +i consolidarea instituţiilor statului de drept +i ale societăţii ciile. &eocamdată, aufost înregistrate două căi urmate pentru ie+irea din subde1oltare. #na specifică spaţiuluieuropean, cealaltă spaţiului asiatic, cu obseraţia că în acest din urmă ca1 e)perienţa a fostoarecum artificială, ca atare cri1ele 5 atunci c-nd au apărut 5 manifest-ndu5se într5o manieră tipică:+i aem în memorie +ocul cri1ei din "oreea de $ud sau 7ndone1ia;. elaţia dintre democraţie +ieconomia de piaţă este foarte de1bătută astă1i în mediile economice +i politice. !idenţeleempirice de p-nă acum ne îndreptăţesc la trei conclu1ii* nu e)istă nici un e)emplu de statdemocratic caresă nu practice un sistem al economiei de piaţăO e)istă, în schimb, destule e)emplede state cu economie de piaţă care au forme autoritare de guernăm-ntO atunci c-nd economia de piaţă aansea1ă apar, ineitabil +i presiuni în direcţia democrati1ării societăţii.



9n ca1ul unora dintre ţările asiatice 5 "oreea de $ud +i cele patru state din sud5estul„continentului galben” 5 prima problemă +i5a găsit soluţia prin e)ercitarea unor forme, mai multsau mai puţin accentuate, de autoritarism, moderni1are autoritară,la nielul instituţiilor statului,fenomen care este sesi1abil +i în Eaponia. "aracteristic ţărilor Asiei de $ud5!st este o formă particulară de capitalism, un capitalism de stat. Problemei democrati1ării societăţii îi pot fi găsite

soluţii numai în condiţiile re1olării aspectelor esenţiale ale de1oltării economice, $tă în naturacapitalismului să hrănească în taină +i, eentual, să declan+e1e forţele democratice „. "apitalismul produce, ineitabil, o clasă de mi3loc. Pe măsură ce ea a cre+te în număr +i în importanţă, aridica pretenţii politice împotria regimului autoritar :Hi3ung5Lon Him, @ar), $chumpeter +ie)perienţa sud5asiatica”, în Polis, nr. J//C pp. >5 citat p. 0;. &in acest unghi de edere,e)istă „semne” care pot conduce la ideea că +i "hina a urma, în forme relati diferite, aceea+icale. &eci, specific modelului asiatic ar fi secenţialitatea re1olării celor două tipuri de probleme. @odelul european, specific unor state cum ar fi Grecia +i Portugalia are că principalăcoordonată concomitenţa soluţiilor. "alea re1olării concomitente a problemelor identificate cafundamentale s5a impus +i în ca1ul ţărilor est5europene. !)plicaţia faptului constă at-t în po1iţiageografică a acestora, în pro)imitatea statelor de1oltate, c-t +i în relatia similitudine amodelelor lor culturale. 9n conclu1ie, concomitenţa soluţionării celor două tipuri de problemeconstituie o opţiune. !ste orba despre un anumit sens pe care îl are structurarea unei oinţe politice în toate aceste ţări. &iersitatea lor politicăeste „limitată” de3a de amintitul modeleuropean. !ste de la sine înţeleasă inutilitatea oricărui accent care să i1e1e „culoarea politică” amenţionatei oinţe. 7mportantă este simplă sa e)istenţă ca atare, în limitele impuse de model.Vorbind despre +ansa re1olării problemelor se poate afirma că, în realitate, aceasta este, în mare parte, doar o ecuaţie ai cărei termeni se reduc, pe de o parte, la caracteristicile actuale alesocietăţii rom-ne+ti +i, pe de altă parte, la problematica societăţilor de1oltate. Pentru cei doi cercetători americani. Eoseph %aPalombara +i @yron Xeiner, e)istă treiobiectie prioritare ale statelor aflate în tran1iţie* :re; construirea statului :un aparat birocraticeficient, un sistem de partide funcţional;,formarea unei clase politice naţionale +i de1oltareaeconomică. Autorii consideră că cele trei obiectie nu pot fi reali1ate simultan, urmărirea, dee)emplu, a primelor două făc-nd imposibilă +i de1oltarea economică :%aPalombara, XeinerO5lC;. Pentru ţara noastră prioritatea numărul unu după prăbu+irea echiului regim a fost +iconingerea ni se confirmă priind retrospecti lucrurile, construirea unor instituţii solide care, pe de o parte să le înlocuiască pe cele echi +i, în acela+i timp, să reflecte alorile tipului desocietate spre care remsă ne îndreptăm. Prin instituţii înţeleg sistemele 3uridice, administratie +ihabituale ce configurea1ă relaţiile umane într5o societate. 7nstituţiile urmau să fie dublate de unset de legi +i reguli, formulate pe înţelesul tuturor +i respectate de toată lumea. "e aem astă1ieste un sistem legislati înc-lcit, care necesită urgent o simplificare +i ordonare. Principiul caretrebuie să ne călău1ească în această acţiune nu este cel al lui #lpian, %e) dura est, +ed scripta est„, ci, %e) dura est, +ed certa est”, întemeierea legii pe autoritatea conferită de instituţia statului. 9nlipsa acestor condiţii, societatea rom-nească este încă dominată de nesiguranţă +i lipsă de predictibilitate, deficienţe pe care le resimt mai ales cei ce desfă+oară sau intenţionea1ăsădesfă+oare actiităţi economice. !litele teoreticeJintelectuale +i societatea politică trebuiau să fi g-ndit un parteneriat acti,nu pe criterii e)clusi politice, pentru a concepe un model structural5organi1aţional care sărăspundă unor condiţii epistemologice generale* destructurarea unui tip de societate închisă +iconstruirea unei „societăţi deschise”, dinamica internă specifică unei societăţi în tran1iţie, tipul



propriu de de1oltare, dubla deschidere, at-t la e)tinderi practice +i aplicatie c-t +i la„reorgani1area” nucleului politic la fiecare stadiu al de1oltării, deschiderea la mediul e)tern +ireducerea decala3elor faţă de acesta, autonomia relatiă faţă de „e)perienţele impuse”. 9n lipsa unui astfel de parteneriat, este ireleant răspunsul la întrebarea* „de ce este percepută realitatea într5un anume mod”4 7mportantă este constatarea că principalele partide

politice sunt coninse de „adeărul” unor realităţi „colorate” parti1an +i că se comportă înconsecinţă. 9n plus, p-nă în pre1ent, cel puţin, nu e)istă indicii care să conducă la ideea că principalele forţe politice ar dispune de capacitatea sau ar aea intenţia să modifice această percepţie. $imptomatică este transformarea categoriilor ideologice +i morale în categoriieconomice, sau iners. "oncret, din categorii aparţin-nd unor doctrine economice au fost deduse, prin operaţiisimple de asociere sau prin simetrie, principii de conduită politică, linii ideologice +ichiar considerente de ordin moral :astfel de încercări s5au înt-lnit la unii dintre liderii liberali ai„aripii tinere” +i, mai recent, la gruparea politică, #niunea <orţelor de &reaptaQ;. egimul inerţial specific ideologicului caracteri1ea1ă cri1a prin care trec principalele partide din om-nia, fenomen amplificat de iregularitatea circulaţiei elitelor în interiorulacestora. Alchimia confu1iilor de ordin ideologic, c-t +i elementele aflate în rol de factor 3ustificati al propriilor mentalităţi +i identităţi politice, pun problema competenţei celei mai mari părţi a elitelor de partid :care nu trebuie înţelese doar ca elite „locali1ate”, centrali1ate;. !litele de partid sunt percepute ca „spaţiul” în care funcţionea1ă, confortabil, actualele nuclee deci1ionaleale partidelor, mass media a-nd un rol ma3or în a răsp-ndi această idee parţial adeărată. @aie)istăopinii care echialea1ă elitele de partid cu membrii fondatori sau, oricum, cu „nucleulgenetic” al partidului respecti, chiar dacă, cel puţin la niel informal,grupurile de re5formare a programelorde acţiune politică contestă „principiile fondatoare”. !ste e)trem de clar că începutulsecolului [[7 a impune clasei politice rom-ne+ti clarificarea sistemelor conceptuale iniţiale prin preci1area sensurilor termenilor de ideologie, doctrină, doctrină politică :+i la dreapta spectrului politic edem că acest lucru a fost asumat chiar cu oarecare agresiitate de „cluburi ideologice”gen #<&;. 9n aceste condiţii, este de presupus că noul al al reformării scenei politice a urmăricu insistenţă elaborarea +i utili1area consecentă a unei metodologii adecate în ceea ce prie+teacţiunea politică. (u este e)clusă nici posibilitatea unei sinte1e a tipurilor doctrinare dacă se aconsidera că, în acest fel, soluţiile or depă+i stadiul de ipote1ă. Au trecut de3a 1ece ani de laruperea bruscă de cercul unei lumi închise, astfel înc-t descoperirea +i e)plicarea unor regularităţitendenţiale :legităţi; pot contribui la dinamica spectrului doctrinelor politice. &in păcate, politicienii arareori folosesc în demersurile lor strategiile de cercetare doctrinologică +i modelelee)plicati 5 interpretatie specifice priind structura doctrinei, comunicarea politică, anali1a deconte)t, studiul de con3unctură etc. !)istă, însă +i o probabilitate ridicată a permanenti1ării funcţionării partidelor în regimulambiguităţilor +i confu1iilor la nielul raporturilor dintre atitudinile lor politice +i moral 5ideologice pe de o parte +i, pe de altă parte, considerentele referitoare la soluţiile din sferaeconomicului. Altfel spus, probabilitatea mare ca partidele să fie supuse în continuare inerţieiideologice ceea ce a aea o consecinţă directă* ignorarea delimitării spaţiilor de atributespecifice propriilor atitudini +i considerente moral5politice. $. Mernard, anali1-nd relaţia stabilităîntre ideologia politică +i realitatea socială, consideră că partidele politice au următoarea mar3ă demaneră* fie î+i structurea1ă atitudinea faţă de realitate sub presiunea concepţiei lor ideologice,fie î+i adaptea1ă ideologia pentru a5+i 3ustifica, a posteriori, atitudinea faţă de realitate :MernardO050C;. Partidele rom-ne+ti parcurg, încă,prima etapă. 9nsă, fără nici o îndoială că, mai deremesau mai t-r1iu, or fi obligate să adopte a doua ariantă, risc-nd altfel să5+i erode1e completcredibilitatea în ochii opiniei publice.



&acă lucrurile se or situa pe o astfel de orbită, este eident că plasarea unei formaţiuni în„st-nga” sau „dreapta” e+ichierului a răm-ne o simplă intenţie declaratiă, atribut alspectacolului politic a-nd că mi1ă imaginea electorală, nicidecum substanţa doctrinară."onclu1ia se impune de la sine, ţin-nd cont +i de faptul că ideologia repre1intă prima treaptă în procesul de asumare a unei identităţi pe e+ichierul politic. Partidele politice rom-ne+ti practică

ceea ce George 8rLell numea, doublethin6Q :8rLell, ///O ;. Pe de o parte se predică oaderare totală la ideologia pe care fiecare partid o repre1intă, pe de altă parte con+tienti1areafaptului că tot ceea ce se spune în programele de partid sunt neadeăruri sau, în cel mai bun ca1,idei inaplicabilerealităţii rom-ne+ti. „#tilităţile” ideologiei sunt multiple. Astfel, ea deosebe+te sau 3ustifică diferenţa dintre partide prin raportareareciprocă la uniersuri de referinţă. 9n plus, este un „instrument” prinintermediul căruia membrii +i simpati1anţii unui partid î+i regăsesc identitatea într5un anumitmodel cultural e)istent în spaţiul social +i politic al societăţii. @odelul este cel care arecapacitatea de a oferi, totodată, setul motiaţional al opţiunii pentru un partid sau altul, problemafiind dacă aceste opţiuni sunt, unele dintre ele, strategice sau emoţionale. 7deologia creionea1ă e)plicaţii +i 3ustificări pentru modul în care se alocă resursele lanielul dierselor structuri sociale. (u în ultimul r-nd, ideologia se constituie în garant aliabilităţii proiectului unei societăţi pentru care un partid se anga3ea1ă să producă un anumit gende schimbări. &ar numai garanţiile ideologice sunt insuficiente, mai cu seamă pentru o societatecare a cunoscut opresiunea unui regim care 3ustifica „paradisul” :nepreci1at temporal; pringaranţii ideologice. &incolo de orice considerente teoretice spectaculoase sau spectaculare ideologia nu areforţa de a re1ola, în mod eficient, problemele fundamentale cu care se confruntă o societate.Poate, cel mult, să cree1e ilu1ia remedierii acestora. (u se poate concepe nici un proiect seriosdede1oltare socială fără a lua în considerare gradul său de aplicabilitate +i adecarea sa lami3loacele pe care societatea le are în momentul respecti la dispo1iţie. &e aceea, în raport cuidentificarea +i soluţionarea problemelor reale, ideologia este doar un discurs secundar. #neori,apare falsă impresie că o ideologie s5a stins sau a rămas doar o etichetă politică. 9n realitate, s5au produs doar modificări radicale ale principalelor componente ale discursului, echial-nd cufenomene adaptatie la somaţiile realităţii. „$t-nga” sau „dreapta” constituie numai fundamentarea de e)istenţă +i identitate a partidelor, care se completea1ă cu opţiunea pentru +i prin definirea unor atitudini +i alori morale.9n ciuda acestei eidenţe, formaţiunile politice din om-nia depun, în continuare, eforturi deidentificare 5 în cadrul fundamentelor e)puse 5 a argumentelor de 3ustificare a doctrinelor ca„purtătoare” de soluţii pentru perimetrul economic, al societăţii în general. Frebuie aut, totu+i, în edere, un element impredictibil* elitele intelectuale. 7ntelectualii,ca grup social, suferă un declin ireersibil, în toate societăţile post5comuniste. $tatul comunist îispri3inea prin subenţii acordate uniunilor de creaţie, reistelor culturale, etc. Acum toate acesteaau dispărut, de aici proenind sentimentul de inutilitate încercat de intelectuali +i, refularea „lor prin construirea de ideologii, înţelese că sisteme unitare de credinţe cu pretenţia de e)plicare arealităţii sociale. Problema fundamentelor morale ale opţiunilor ideologice 5 +i, de aici, aleatitudinilor politice 5 este sau ar trebui să facă obiectul construcţiilor +i discuţiilor 5 chiardisputelor 5 teoretice, preocupare specifică îndeosebi elitelor intelectuale. Antonio Gramsci estecel care a formulat ideea, hegemoniei” intelectualilor în societate, ei fiind cei care introduc +ilegitimea1ă anumite teme pe agenda de1baterilor publice +i care sunt apoi preluate +i de restulcategoriilor sociale, inclusi de clasa politică. Pentru societatea rom-nească, modelul gramscianal, hegemoniei „are o aplicabilitate perfectă. &reapta politică rom-nească are o agendă tematică



dominată de subiectele impuse de grupurile intelectuale apropiate dreptei* decomuni1areasocietăţii rom-ne+ti printr5o lege a lustraţiei, renunţarea la prerogatiele naţionale în dauna uneiipotetice integrări în, lumea ciili1ată”, desconsiderarea unor grupuri sociale :muncitorimea sauaparatul funcţionăresc de stat; lipsite de, cultura politică democratică „. #n e)emplu foarte bun îlconstituie faptul că, cea mai importantă forţă politică de dreapta din om-nia, "onenţia

&emocratică, a fost +i, într5o bună măsură, este încă, tutelată” de o asociaţie de intelectuali,Alianţa "iică. Poate fi e)primată coningerea că +i această problemă a deeni una dintredimensiunile ma3ore ale politicului, cu at-t mai mult cu c-t, în spaţiul fenomenului politicrom-nesc, elitele intelectuale nu s5au re1umat doar la simpatii faţă de o anumită orientare, ci s5auimplicat, efecti uneori, în structurile partidelor. 9nsă fiecare elită se remarcă printr5un domeniude referinţă +i acţionea1ă pe ba1a unei recunoa+teri, din care deriă legitimitatea sa. 9n reme ceelitele intelectuale se bucură de o „autoritate :legitimitate; epistemică”, elitele politice trebuie săfie capabile de a impune „autoritatea deontică” :capacitatea de a lua deci1ii +i forţa de a le aplicala nielul societăţii;. @odelul intelectualului dublat de politician nu mai este un model care ţinede contemporaneitate, el fiind mai degrabă un re1iduu al romantismului european. FimothyGarton Ash, cunoscutul specialist în problemele !uropei de !st, opina că* 9n decursul ieţii, poţifi at-t intelectual, c-t +i om politic. &ar dacă încerci să fii am-ndouă odată, sf-r+e+ti prin a nu finici una, nici alta „:Fimothy Garton Ash 5 "ălătorie în estul post5comunist”, în %ettre7nternaţionale, iarna //CJ//> p.; !ste foarte posibil, însă, ca elitele intelectuale să fie „înghiţite” de politic din momentul încare î+i asumă implicarea într5un domeniu nespecific. <enomenul ar putea aea ca motiaţiefaptul că, în încercarea de a restructura e+ichierul politic, partidele nu se pot dispensa cel puţin deo parte a elitelor intelectuale. Asimilarea elitelor intelectuale de către politic s5a produs într5omanieră e)trem de ideologi1antă, fie prin intermediul proceselor de „clarificări” sau „limpe1iri”,fie prin 3ocurile de unificări sau alipiri de grupări politice. &in păcate nu un astfel de parteneriatsau colaborare trebuia operaţionali1at. $impla 3u)tapunere a unor criterii nu mai este suficientăastă1i pentru elaborarea unor construcţii tipologice unitare +i comple)e. &in perspectia spectacolului public +i politic, ar fi orba fie despre problemele 5 gre+itabordate 5 ale „luptei pentru identitate”, fie despre „re1erorul inepui1abil al 3ustificării proprieiinerţii mentale +i comportamentale. $pre e)emplu, una dintre chestiunile cele mai frecentde1bătute este cea a” postcomunismului „sau” directocraţiei „, foarte asemănătoare, prin modulde abordare, cu a+a numitele” mentalităţi +i rămă+iţe comunisteQ. Problematica menţionată a fostde1oltată de o mare parte a elitelor intelectuale de dreapta. !ste +i motiul pentru care nucleeledeci1ionale ale partidelor politice +i5au însu+it5o ca pe un element doctrinar fundamental +i, larigoare, ca temă de atac electoral. !senţial este aici faptul că, pornind de la teorie, practic de lae)plicaţia anumitor fenomene, partidele au ideologi1at mai ales conclu1ia, ignor-nd demonstraţia.$e e)plică, astfel, u+urinţa formidabilă cu care sunt +i au fost atribuite semnificaţiile socialefundamentale fie unor aspecte care ţin de biografia personalităţilor publice, fie unor indii1isituaţi în topul celor cu aeri considerabile sau deeniţi, între timp, prosperi oameni de afaceri. 9nambele ca1uri, structurile acţiunilor semnificatie din punct de edere social precum +i alecomportamentelor economice sunt, în realitate asemănătoare. Pe de altă parte, acestea suntindependente faţă de apartenenţa la politică a factorilor implicaţi în procesele respectie. 9nsocietatea rom-nească, polari1area aerilor nu a fost generată, în mod esenţial, de apartenenţa lagrupări politice care deţin puterea sau se află în contact interpersonal cu ele. !ste foarte adeărat că tipul puterii politice instaurată după // chiar dacă nu a constituitun factor faori1ator, nici nu a perturbat continuitatea relaţiilor de tip clientelar. #neori,fenomenul a fost chiar amplificat. <aptul a generat at-t principalele modalităţi de structurare +i



stabili1are ale actualelor po1iţii economice, c-t +i relaţiile care le susţin. Acest sistem de relaţiidefine+te configuraţii comportamentale care tind spre preponderenţă în cadrul liberei iniţiatieeconomice. &eterminarea lor s5a datorat factorilor generatori ai actualului tip de polari1aresocială, specific subde1oltării. &in acest punct de edere, po1iţia lui Adam @ichni6 este c-t se poate de „firească” pentru

un fost di1ident* „$unt absolut contra decomuni1ării. :.; (u este o măsură tactică, ci unaa)iologică. 8rice reoluţie poate porni pe două căi* cea a 3ustiţiei sau cea a reconcilierii. "alea 3ustiţiei este iacobină, pentru că, după dictatură, o 3ustiţie normală nu e posibilă, deoarece nue)istă mecanismele statului de drept :.; 8po1iţia trebuie să spună deschis* suntem pentruînchiderea trecutului. econciliere. Altminteri, a aea loc o serie de e)ecuţii, fără nici oconclu1ie” :eista „II”, nr. C?J//C;. Acela+i @ichni6 spunea* (u cred că printr5o retorică anti5comunistă intensă s5ar putea constitui pe termen lung con+tiinţa colectiă a polone1ilor. de aceeaam ales o altă strategie* am considerat că trebuie să fim capabili să depă+im conflictele de ieri +isă ne iertăm propriile nedreptăţi. (u am rut amne1ie, ci amnistie „:A. @ichni6 5 "u c-t mai răucu at-t mai rău”, în %ettre 7nternaţionale, primăara //C p./;. $ă nu uităm că aceste cuintesunt spuse într5o ţară în care opo1iţia între regimul comunist +i cei care i se împotrieau a fost, înunele momente, deschisă +i în care +i astă1i, sub1istă un clia3 între fo+tii comuni+ti +i catolicii dedreapta. 9n -ltoarea acu1elor +i a demascărilor a tot ceea ce ţinea de regimul comunist de dupădecembrie // nu ne5am dat seama că opusul comunismului nu este anti5comunismul, careuneori îi seamănă foarte mult, ci toleranţa promoată în relaţiile sociale +i statul de drept. Amcă1ut prea u+or în tentaţia, tot în cuintele lui @ichni6, de a părăsi comunismul cu faţă bol+eică pentru un anti5comunism cu faţă bol+eică „:A. @ichni6 5 @ai multă umilinţă, mai puţine ilu1ii”,în %ettre 7nternaţionale, toamna //C p.;. $ocietatea rom-nească s5a transformat astfel într5un b-lci public,a aut loc o adeărată, tribunali1areQ a ieţii publice, în care plata unor poliţe personale se făcea sub aparenţa moralităţii. Proced-nd astfel nu am ţinut seama de mai mulţifactori. 9n primul r-nd nu am ţinut seama de e)emplul societăţilor care au optat pentru iertareatrecutului, refu1ul inei colectie, cum ar fi <ranţa, 7talia +i Austria de după al doilea ră1boimondial, $pania după /> sau Africa de $ud, după apartheid. Apoi, nu am făcut distincţia întretipurile de colaboraţionism* cei ce au colaborat din coningere, cei ce au colaborat din cau1ameseriei pe care o practicau, cei ce s5au complăcut +i cei care au practicat, pur +i simplu,delaţiunea. $ingurii inoaţi au fost cei ce au colaborat de bunăoie +i nu toţi cei care ar fi intrat,de e)emplu, sub incidenţa punctului opt de la Fimi+oara. %a aplicarea legii lustraţiei în "ehia,"onsiliul !uropei a protestat, consider-nd că astfel se încalcă drepturile omului. (u este lipsit dereleanţă faptul că în societăţile în care s5a aplicat radical legea lustraţiei 5 "ehia, fosta Germaniede !st 5 astă1i sunt foarte populare partidele care se reendică e)plicit de la comunism :Partidul"omunist din "ehia este situat primul în sonda3ele de opinie, iar Partidul $ocialismului&emocratic din Germania a reu+it performanţa să intre în parlamentul german, Mundestag, de+inu a întrunit dec-t oturile fosturilor landuri ale &G;. $ingura e)plicaţie este că cetăţenilor dinaceste ţări nu le place ră1bunarea, endeta publică. 9ntr5un climat dominat de dispute de acest felei or a3unge să5+i dorească lini+tea asigurată de echiul regim. 9ntre aceste două pericole, lipireade etichete +i, nostalgia 1ăpe1ilor de altădatăQ :@ichni6;, se simte neoia unui proiect politicamplu care să trase1e o direcţie societăţii. #n alt adeăr nesocotit a fost acela că reconstrucţia ţării nu se putea face fără aparatulfuncţionăresc al echiului regim. Hurt Mieden6opf, lider de frunte al #niunii "re+tin5&emocrategermane +i conducătorul landului $a)onia5Anhalt :ce a aparţinut fostei &G;, a recunoscut că pentru reconstrucţie este neoie de echea elită funcţionărească5administratiă a fostului regim,



tot a+a cum Germania 8ccidentală a aut neoie de aparatul administrati na1ist după al doileară1boi mondial. #n alt aspect care trebuia luat în considerare era cel al priorităţilor societăţii, pentru că a+a cum spunea Eurgen Yabermas, -ltoarea problemati1ărilor unui traaliu decon+tienti1are a istoriei periclitea1ă disponibilitate pentru randament +i eficienţă economică, pacea +i stabilitatea internă „:E. Yabermas 5 "on+tienti1area trecutului”, în %ettre 7nternaţionale,

primăara //> p.I;. , @orali+tii tran1iţieiQ nu au înţeles faptul că nu pot 3udeca at-t timp c-t acele timpuri suntîncă prea aproape de noi +i c-nd e)istă o implicare emoţională a acu1atorilor. &oar o distanţaretemporală suficient de marea permite o înţelegere a eenimentelor acelei perioade. <aptele ortrebui c-ntărite cu atenţie, a+e1ate în conte)tul lor istoric, interpretarea să se facă prin distanţareintelectuală, dar +i prin empatie cu cei implicaţi. 9n fine, nu trebuie pierdut din edere că actul personal al rememorării, con+tiinţa personală, au întotdeauna înt-ietate în faţa somaţiei publice anti5comuniste, dominată de anitate+i aparenţe. Vacla Yael aea dreptate să considere că în regimurile comuniste t-r1ii, pline deminciuni, conformisme +i compromisuri 1ilnice, linia ce separă inoaţii de neinoaţi trece prinfiecare indiid. (imeni nu a fost doar o ictimă, toţi au fost co5responsabili :YaelO I;. (u a+încheia acest subiect fără o reamintire a cuintelor lucide a luiGeorge 8rLell* 8 pedagogie permanentă a suspiciunii +i urii duce spre totalitarismQ :8rLell, />O ;. 8 concepţie care urmăre+te înlocuirea unei utopii cu alta nu conduce dec-t la repetareastărilor de lucruri care au generat prăbu+irea celei dint-i. #n fapt trebuie preci1at, însă +i se au înedere, aici, semnificaţiile implicate de utopiile care tind să se instituţionali1e1e. 9n acest scop, î+iconstruiesc +i p-rghiile necesare atingerii principalelor obiectie. (u pot intra în discuţie, dinacest punct de edere, utopiile care sunt construite structural numai în scopul generării unorgramatici care funcţionea1ă în perimetrul considerentelor, atitudinilor +i comportamentelormorale. Acest lucru este alabil +i pentru societatea rom-nească care este străbătută de ideologiasimplistă, susţinută de grupările intelectuale de dreapta, a trecerii de la un comunism integral laun capitalism integral, fără a se lua în considerare necesitatea capacităţii de adaptare a populaţieila această schimbare. &e aceea, este dificil să se ridice problema reunui tip de restauraţie. "orectă este premisaconsecinţelor naturale ale instaurării regulilor minimale ale statului de drept. Prin intermediul„liberei iniţiatie”, ele au legitimat un sistem de relaţii care, anterior, fie para1itau, fie sedesfă+urau paralel cu cele a+a numite socialism centrali1at. Fema restauraţiei poate pre1enta interes chiar +i pentru politicieni, în condiţiile în careeste aleasă ca subiect de dispută intelectuală sau de confruntare publicistică. 9n nici un ca1 nu poate constitui însă o problematică esenţială a cri1ei societăţii rom-ne+ti. !senţiale suntmodificările tiparelor instituţionale prin intermediul cărora orice indiid î+i poate structura maiclar o anumită opţiune politică, +tiut fiind faptul că acest lucru presupune procese deealuare,alori1are +i aderenţa la o scară de alori. "omponentă a culturii, g-ndirea politică nu poate fi înţeleasă în afara ansambluluieconomic, politic, social, cultural al societăţii, în deenirea sa istorică. Paradigmeledoctrinologiei politice contemporane consideră corelaţia fundamentală, organică, dintre doctrina politică 5 sistem de referinţă 5 +i mediul social5lstoric, ca mediu de e)istenţă +i de acţiune aledoctrinelor. &octrina presupune deschidere +i plurialenţă, priirea de perspectiă +i construcţiacoerentă a iitorului, dar nu dintr5o perspectiă în care modelele ar presupune neapărat +i„ideologi1area publicului”. "el puţin, nu într5un regim democratic. "a atare, modelul poliarhic allui obert &ahl este într5adeăr unul e)trem de proocator faţă de realităţile unei societăţi politice pentru care „simbolurile dominaţiei” răm-n importante. "u siguranţă că actorii politici



or trebui, în mai mare măsură, să î+i corele1e i1iunea despre puterea politică +i puterea de statcu sistemul social în diersitatea formelor sale de manifestare, într5un continuu proces demultiplicare +i amplificare. "a atare, problema aceasta a congruenţei dintre puterea politică +istratificarea socială se a pune +i în tronsonul cronologic care se deschide, chiar dacă nu a mai fiorba despre scheme relaţionale rigide,reducţionist5clasiale. &elimitarea clasială nu mai spune

foarte mult societăţilor contemporane, ceea ce nu se traduce +i într5o eentuală renunţare a puterilor socio5economice la o autonomie mai mult sau mai puţin pronunţată faţă de puterea politică. Această mi+care spre autonomie politică a impune descentrali1area democratică aaparatelor politice, în general +i de partid, în special. $e a na+te o lume, în care mobilitateaerticală ridicată +i interpermeabilitatea socială sunt criterii reale, o lume care a pune mult mai puţin accent pe ideologie a+a cum este ea cunoscută +i înţeleasă, mai ales în ţările post5comuniste.Puterea etatică 5 în centrul unei adeărate „certuri a uniersaliilor” între „deoluţioni+ti” +i„suerani+ti” 5 nu a dispărea, dar natura să a trebui să fie considerabil sociali1ată, în sensuldeschiderii mai pronunţate spre economic +i spre schimbarea socială. &emocrati1areamecanismelor de deci1ie, a controlului social asupra puterii politice, demarea „dialogului întreideologii” pun în discuţie inclusi actuali1area doctrinară a social5democraţiei +i edem cum liniaMlair 5 $chroeder încearcă să conceapă chiar o formulă de tip „a treia cale” în sensul uneidemocraţii sociale :termenul, ca atare nu este străin de g-ndirea social5democrată germană;. 9n asemenea condiţii, +ansa restructurării e+ichierului politic prin intermediul uneireconstrucţii doctrinare care să genere1e, totodată, o oinţă politică de natură să antrene1eschimbări coerente în societatea rom-nească, trebuie să se situea1e nu doar în 1ona bunelorintenţii. elaţiile dintre principalele partidem, sau „familii politice” după e)presia lui P de%aubier :%aubierO ?/5l; trebuie să găsească această cale a dialogului constructi, în temeiulatenuării antite1elor at-t de contraproducti e)acerbate în perioada //?5l/// Această tentaţie, oarecum cu rol de substitut, este e)plicabilă prin acţiunea restrictiă aunor factori care constituie o realitate imposibil de modificat imediat. 8 apreciere succintă ac-tora dintre ace+ti factori este bineenită. ecenta istorie politică a partidelor a marcat profund comportamentele +i atitudinilerelati de1ordonate ale acestora. $unt i1ate, în mod egal, at-t incapacitatea de a concepe +i aconstrui, în mod coerent, schimbarea societăţii rom-ne+ti, c-t +i cristali1area organi1aţională a partidelor sub formă de grupuri politice organice. aportarea nu mai trebuie făcută doar la propriile ierarhii +i structuri, c-t +i la anumite segmente semnificatie ale societăţii ciile, fără decare eoluţia modernă a partidelor este imposibilă, dacă priim partidele ca mediatori întresocietate +i puterea de stat. Procesul de reformă nu mai poate fi doar apana3ulelitei politice.$ocietatea ciilă a trebui să se implice mai mult dec-t p-nă acum în promoarea schimbărilorsociale. "-nd mă refer la societate ciilă înţeleg sindicate :care nu ar fi firesc să se limite1e doarla un rol reendicati;, Miserică, intelectuali +i administraţia publică locală. Pentru a acţiona,societatea ciilă trebuie să se mobili1e1e, dar acest proces este aneoios de cele mai multe ori.7nteligenţa unui partid constă în aceea de a ealua +i, c-nd e ca1ul, să capte1e +i să canali1e1e îndirecţia dorită curentul de opinie predominant. Actuala structură socială se află în plin proces de schimbare. 9n acest cadru, diferitelesegmente ale populaţiei se află departe de a5+i fi încheiat +i definitiat „scheletul”comportamentelor +i atitudinilor politice. !ste orba despre coordonatele caracteri1ate printr5orelatiă stabilitate pe care partidele să poată conta în confruntările electorale +i cu care să poatăderula, după momentul alegerilor, relaţii de tip „instituţional”. 9n acest domeniu, reacţiile afectiesunt încă preponderente în configurarea atitudinilor +i comportamentelor electorale.



7nteresantă, ca element de luat în consideraţie, este +i fa1a de început a formăriiinstituţiilor statului de drept, precum +i ale celor care reglementea1ă relaţiile economice de piaţă.Acestea trebuie să funcţione1e ca instituţii, nu ca relaţii interpersonale. "onturarea unor instituţiinu se încheie, pur +i simplu, în momentul elaborării regulilor formale de funcţionare. !stenecesară o perioadă de timp pentru acceptarea acestora de către indii1i. $e impune adăugată +i

conformarea, în raport cu instituţiile, prin intermediul configurării treptate a comportamentelor,atitudinilor +i chiar structurilor specifice automatismelor mentale. (u în ultimul r-nd, este demenţionat că rea+e1area structurilor de proprietate se află încă în fa1a de început, comportamentulantreprenorialnefiind asumat ca firesc, a+a cum se înt-mplă în societăţile capitalismului t-r1iu.&eci, nu poate fi încă presupusă o fi)are a po1iţiilor părţilor implicate. 9n speţă, este orba despreautoritatea publică, patronat +i sindicate. 7ată de ce, greu se poate considera că, în următorii ani,curentele politice autohtone 5 liberale sau social5democrate 5 î+i pot depista corespondenţele realecu cele similare din ţările europene de1oltate. Acest fapt nu înseamnă că orice transpunereideologică, care reproduce formule consacrate din alte spaţii politice, este din start inutilă. #n prim semnal în priinţa schimbărilor care marchea1ă spaţiile politice est5europene afost declan+at de dispută dintre abordările pragmatice +i cele ideologice. 9n cadrul ei suntanali1ate +i se fac ealuări asupra principalelor partide din respectiul spaţiu, corespun1ătorsocietăţilor de1oltate. &isputele teoretice 5 în care sunt implicate elitele intelectuale est5europene 5 sunt preluate, în parte +i de elitele intelectuale rom-ne+ti. "a urmare, asistăm lae)primarea unor puncte de edere care anunţă răsturnări 5 cu grad diferit de spectaculo1itate 5 aleraportului dintre pragmatism +i ideologie. &upă toate aparenţele, acesta ar urma să caracteri1e1e,în iitor, comportamentul politic al partidelor, mai cu seamă că absenteismul +i olatilitatea daude g-ndit în legătură cu c-t de dispusă mai este societatea ciilă să5+i asume „cultura participatiă” în sensul pe care clasa politică îl acordă acestei sintagme. &upă ani lungi deacceptare mută a abu1urilor puterii discreţionare a regimului comunist, perioada post5decembristăa însemnat o contestare aprinsă at-t a puterii, c-t +i a opo1iţiei, într5un climat de confu1iegenerală. (u a trecut mult +i societatea rom-nească a trecut de la o a+teptare e)agerat de mare din partea sistemului politic, perceput ca un factotum, la un pesimism generali1at în priinţa posibilităţilor de ie+ire din cri1ă economică +i socială +i la ne5încredere în sistemul politic luat înansamblul său. 9n locul dob-ndirii unor elemente de cultură politică, populaţia a început să 3udececu cinism politica. 9ndepărtarea de politică a oamenilor este un proces cu potenţiale consecinţenegatie pentru democraţia rom-nească, aflată încă 9n statu nascendi. $ocietatea cere răspunsuri politice clare la comple)ele probleme ale tran1iţiei pe care partidele rom-ne+ti fie nu suntcapabile să le dea, fie, dacă le dau, se doedesc a fi ne5conforme realităţii. !ste un cerc icios cese perpetuea1ă de 1ece ani. 7gnorarea problematicii subde1oltării societăţii rom-ne+ti de către factorii de putere estecontraproductiă pentru destinul reformei. 9n egală măsură, mimarea problematicii altor spaţii politice +i personali1area celor din om-nia, de către elitele intelectuale 5 într5o notă cu eidenteaccente resentimentare 5 este de5a dreptul păgubitoare pentru eoluţia pe termen mediu asocietăţii. &e+i nu mai pare actuală, echea problemă a „formelor fără fond” este un model recurentîn 3urul căruia graitea1ă multe dintre disputele care animă at-t spaţiul politic c-t +i celintelectual. Andrei "ornea a optat undea pentru răsturnarea termenilor maiorescieni, opt-nd pentru sintagama sui generis „fond fără forme”* „! cea în neregulă cu formele pe care, dee)emplu, ni le tot dăm aproape +apte ani. %a o edere mai atentă, le descoperim mereuneîncheiate, neclare, ambigue, lipsite de rigoare, astfel înc-t fondul 5 intenţii, interese, mentalităţi, probleme 5 nu se poate e)prima nici corespun1ător, nici descrise în mod limpede”. Analistul î+i



3ustifică opinia* „aem constituţie, dar ea este at-t de interpretabilă, în anumite puncte, înc-t nu5lde mirare că poate fi încălcată oric-nd. 7nstituţiile noastre 5 mai ales cele politice 5 răm-n+ubrede, ceea ce înseamnă că ele nu +i5au aflat o formă riguroasă :A. "ornea 5eista” II „, nr.J//0 9ntr5adeăr, mimarea formelor democraţiei instituţionali1ate este un punct sensibil altran1iţiei, dar nu se poate schimba într5un deceniu inerţia unei lumi pentru care cultura politică

aea alt sens dec-t în societăţile deschise. &ealtfel, în om-nia, modelul democratic de p-nă la/C0 a funcţionat într5o manieră” antidemocraticăQ, a+a cum înţelegem astă1i termenul. Alegeriletrucate sau direcţionate, autoritarismul de partid +i fief5urile electorale consacrate,e)cludereasocială, lipsa egalităţii de +ansă etc. ăm-n pete ale sistemului interbelic, oric-t de idilic amîncerca să priim lucrurile. "apitolul Pledoarie pentru o om-nie social5democrată Premisele transformării = în căutarea clasei de mi3loc. &emocraţia +i moderni1areanupote)ista în absenţa unei percepţii po1itie asupra perspectielor de eoluţie ale societăţii. &acă această premisă ar fi corectă, atunci, rom-nii ar ficondamnaţi iremediabil la e+ec. $ocietatea rom-nească de astă1i este mai fragmentată +iinegalitară ca niciodată. "re+te fără încetare numărul cetăţenilor condamnaţi la un trai de mi1erie,în timp ce distanţa ce separă bogaţii de săraci ca +i ora+ele faţă de sate continuă să se mărească.%ocurile de muncă se reduc +i eniturile stagnea1ă, iar cheltuielile cu educaţia, sănătatea sauconstruirea locuinţelor nu reu+esc să compense1e lipsurile cunoscute de aceste sectoare. 9n acestecondiţii, democraţia politică este ameninţată de starea precară a economiei naţionale, de apatiaunei populaţii prea ocupată cu asigurarea traiului 1ilnic. $istemul social mo+tenit de la regimul comunist a suferit transformări esenţiale în urma a patru procese ma3ore de reformă care sunt încă în curs de desfă+urare* A; %iberali1area. eforma economică a început prin liberali1area preţurilor +i acomerţului e)terior. Prima consecinţă a fost o cre+tere abruptă a preţurilor. Malanţa comercială s5adeteriorat rapid, producţia industrială a că1ut, importurile depă+ind net e)porturile. Veniturilereale le populaţiei +i5au pierdut din aloarea lor reală, în timp ce co1ile formate de populaţie pentru cumpărarea dierselor bunuri, fenomen tipic al perioadei comuniste, au deenit o amintire. M; $tabili1area. Pentru a combate inflaţia, deficitul balanţei de plăţi +i cre+terea datorieie)terne, om-nia s5a ă1ut neoită să adopte o politică de austeritate monetară care aea drept principal obiecti reducerea cheltuielilor publice +i a consumului populaţiei. estr-ngerea cereriinu a făcut altcea dec-t să accentue1e recesiunea prin care trece om-nia. "; Priati1area. @a3oritatea actielor aflate în proprietatea statului au fost trecute, sausunt pe cale să fie trecute, în proprietatea priată, prin dierse metode +i cu re1ultatecontroersate. 9n ca1ul actielor cu o aloare mică 5 maga1ine, restaurante sau cooperatieagricole 5 ele au fost în general -ndute unor persoane particulare sau restituite fo+tilor proprietari, ceea ce a dus la formarea unei subţiri clase autohtone de mici întreprin1ători.Priati1area actielor mari s5a doedit a fi un proces mult mai dificil dec-t se a+tepta la început.<ie că a fost orba de o distribuire de acţiuni către populaţie sau de o -n1are către inestitoriautohtoni sau străini, re1ultatul a fost acela+i* formarea unei clase de, noi îmbogăţiţi ai tran1iţiei”în urma schimbării formei de proprietate, în timp ce marea ma3oritate a populaţiei nu a beneficiatcu nimic de pe urma procesului de priati1are. &; @oderni1area. $chimbările de sistem ce au aut loc p-nă acum au fost cau1ate deslabă productiitate economică +i de calitatea nesatisfăcătoare, în cele mai multe ca1uri, ale



produselor economiei rom-ne+ti. estructurarea +i moderni1area sectorului industrial este un proces care a cere timp, inestiţii străine considerabile +i a prooca o îngro+are a r-ndurilor+omerilor. Foate aceste transformări economice au condus +i la modificăriîn structura claselorsociale, pe criterii cum ar fi statusul sau enitul. Astfel, muncitorimea cunoa+te o subţiere a

r-ndurilor sale, locurile sale de muncă sunt precare, fiind categoria socială cea mai e)pusă latrecerea spre economia de piaţă. (oile tehnologii de producţie care î+i fac apariţia +i în om-niasepară net forţa de muncă calificată de cea necalificată. @uncitorii necalificaţi or fi cei maie)pu+i +oma3ului în iitor, pauperi1area lor fiind o ameninţare reală pentru întreaga societaterom-nească. Wărănimea, de+i a crescut numeric în ace+ti ani :om-nia afl-ndu5se pe primul loc în!uropa în ce prie+te procentul din forţa de muncă ocupată în agricultură;, nu reu+e+te sădepă+ească pragul minim de sub1istenţă, confrunt-ndu5se cu numeroase probleme* făr-miţareasuprafeţelor agricole p-nă la dimensiuni ce fac nerentabilă e)ploatarea agricolă, preţul inaccesibilal utila3elor agricole, oferta redusă de utilităţi publice în mediul rural :apă, ga1, telefon, etc.;. 7ntelectualitatea +i funcţionarii publici au aut+i ei de suferit în ace+ti ani. "a urmare areducerii bugetului de stat salariile lor au fost plafonate, în acela+i timp inflaţia reduc-ndu5ledramatic puterea de cumpărare. @ai mult, după // a început să se pună +i problema reduceriide personal în înăţăm-nt, sănătate +i administraţie publică. "u e)cepţia sănătăţii +iadministraţiei, unde funcţionea1ă încă un sistem neoficial de onorarii, restul intelectualităţiirom-ne+ti cunoa+te un proces de pauperi1are ce o îndepărtea1ă de statutul de clasă de mi3loc, pecare îl are în statele de1oltate. "ine formea1ă clasa de mi3loc rom-nească sau e)istă o clasă de mi3loc în om-nia4#rm-nd modelul societăţilor că s5au îndreptat brutal spre capitalism, ar1-nd etape, cum ar fi ţărileAmericii %atine +i în om-nia are loc un proces de polari1are socială între o, elită „puţinnumeroasă cu un standard de iaţă ridicat +i marea, ma3oritate a populaţiei, cantonată în limitele pragului de sărăcie +i ale cărei enituri sunt permanent, roase” de inflaţie. 9n aceste condiţii, a figreu să se închege o clasă de mi3loc autohtonă. &in punct de edere al eniturilor probabil căe)istă de3a o pătură socială ce se bucură de o relatiă prosperitate, însă identificarea +icuantificarea sa sunt dificile atunci c-nd e)istă o economie subterană de apro)imati C?B dinP7M. &acă includem în clasa de mi3loc persoanele cu un status social ridicat, atunci am aea înaceastă categorie intelectualitatea tehnică +i umanistă. 9nsă într5o societate în care pondereamaterială în alori1area unei persoane pe scara socială cre+te ca importanţă, un astfel de criteriude definire a clasei de mi3loc deine desuet. &espre clasa înstărită a societăţii rom-ne+ti nu se pot spune prea multe lucruri din simplulmoti că lipsesc în mare măsură informaţiile despre ea. "ums5a format eaO care au fostmecanismele economice ce au stat la ba1a apariţiei saleO c-t de legale au fost actiităţile sale4Foate acestea sunt întrebări la care încă ne lipsesc răspunsurile. Ace+ti, profitori ai tran1iţieiQ tindsăse constituie ca o adeărată clasă de rentieri, trăind din dob-n1i, chirii, transmiţ-ndmo+tenitorilor aerea, form-ndu5se astfel o adeărată castă de priilegiaţi ruptă de restulsocietăţii. 9n ultimii doi ani s5a finali1at procesul de formare a unui electorat social5democrat înom-nia. 8 contribuţie în grăbirea acestui proces a aut5o guernarea de centru5dreapta ce acondus ţara în această perioadă, care prin măsurile luate a nemulţumit o mare parte a populaţiei.&acă p-nă în //0 electoratul de st-nga nu putea fi încă identificat cu preci1ie, în pre1ent el poatefi configurat. 9n componenţa sa intră după părerea mea următoarele categorii sociale* salariaţii bugetari, pensionarii, +omerii, o bună parte din populaţia rurală +i muncitorimea din industrie.



"eea ce au ele în comun este solicitarea unor măsuri ce ţin de st-nga politică* cheltuieli bugetaremărite, menţinerea subenţiilor sau controlul preţurilor. $e poate spune că +i în om-nia a apărutconflictul între capital +i forţa de muncă. 9n acela+i timp, deplasarea spre centru a P&$, prin promoarea unui discurs modern, european = care pe l-ngă ehicularea temelor tradiţionale alest-ngii, a aborda +i alorile de care depinde integrarea om-niei în #! :drepturile omului,

drepturile minorităţilor, toleranţă, pluralism cultural; = a reu+i, treptat, o atragere aintelectualităţiispre această arie politică. $pre deosebire de alte ţări, intelectualitatea rom-nă s5aîndreptat preponderent spre dreapta, în principal datorită difu1iunii unui discursanti5comunist cedomină spaţiul public încă din //? +i a obţinerii unei legitimităţi sociale printr5o opo1iţie, în bună măsură artificială, cumuncitorimea. Pe măsura cre+terii dificultăţilor economice +i pentruintelectuali, orientarea acestora spre social5democraţie a fi ine)orabilă. &e+i electoratul de st-nga e)istent astă1i în om-nia este unul numeros el este în acela+itimp +i unul olatil. "hiar dacă or fi c-tea reali1ări în ederea ameliorării situaţiei sale,a+teptările electoratului social5democrat sunt prea mari pentru a putea fi îndeplinite într5unmandat guernamental. @ai mult, e)istă categorii cum ar fi pensionarii sau muncitorimeaindustrială care sunt ictime aproape sigure ale trecerii om-niei spre un sistem al economiei de piaţă. (emulţumirea populaţiei faţă de situaţia economică în care se află ţara, cerinţele sale pentru o protecţie socială reală s5ar putea canali1a spre partidele cu un discurs naţionalist5)enofob, în lipsa unei oferte social5democrate credibile. Partidele de e)tremă5dreapta cu ofertalor politică, ce combină anti5comunismul, ordinea, statul puternic, alorile cre+tin cu protecţiasocială +i cerinţa de îngrădire a pieţei libere, i1ea1ă electoratul din 1ona social5democrată,repre1ent-nd un adeărat pericol pentru aceste partide $ubiecte cum ar fi identitatea naţională,regionali1area sau opo1iţia faţă de globali1are se impun pe agenda politică a partidelor în daunasubiectelor ce ţin de clia3ului clasic dintre muncă +i capital. Pentru un partid social5democrat a fi foarte greu să se păstre1e la distanţă de tentaţiileunui discurs populist5naţionalist care încă aduceoturi, cu at-t mai necesar cu c-t se adresea1ăunui electorat olatil, fără simpatii politice bine înrădăcinate. &oar intrarea în scenă a unei noigeneraţii de cetăţeni, o generaţie post5naţionalistă, ar permite social5democraţiei rom-ne+ti să5+iconcentre1e eforturile asupra configurării unui electorat propriu. Acest electorat a proeni fărăîndoială din noile clia3e apărute după transformările specifice perioadei de tran1iţie* naţionali+tiitradiţionali+ti ersus moderni1atorii, cosmopoliţi „O anti5comuni+ti ersus cei care se reendică dela echiul regimOcei care au aut de c-+tigat +i cei care au aut de pierdut în urma transformăriide sistem. (u se a mai putea orbi într5un iitor nu prea îndepărtat de e)istenţa unor clasesociale compacte, cum ar fi, muncitori” sau, ţăraniQ, grupurile sociale urm-nd să se coagule1e pealte criterii, fapt ce a sili P&$ să5+i adapte1e mesa3ul la această schimbare. 2i în om-nia a aea loc o, clarificare a apelor „în cadrul spectrului politic în principalde5a lungul liniei de clia3 ce separă forţele politice cu o orientare îndreptată net spre alorileoccidentale +i cele care spri3ină preponderent alorile naţionalist5religioase. "a +i în ca1ul ţărilordin !uropa "entrală :Polonia, "ehia, #ngaria;, unde partidele de centru5st-nga au fost cele careau reu+itsă întreprindă cele mai serioase reforme în direcţia moderni1ării 5 în sensul unui,aggiornamento” al culturii politice a ţărilor respectie 5 în timp ce partidele de dreapta s5au eri3atîn apărătoare a alorilor tradiţionale +i în om-nia acest model î+i a doedi aplicabilitatea.$ocial5democraţia, eentual împreună cu o componentă liberală, a asigura integrarea om-nieiîn modernitate. I@i1ele proiectului de guernare social5democrat.



Patru1eci +i cinci de ani de dominaţie comunistă au distorsionat în om-nia ideile ce staula ba1a social5democraţiei* căutarea unor soluţii generale pentrure1olarea problemelor socialeOspri3inirea categoriilor sociale cele mai de1aanta3ate prinacţiunea unui partid care să leformule1e +i să le repre1inte intereseleO interenţiaunuistat democratic în postura de actoreconomic care poate oferi soluţii. 8 altă temă a social5democraţiei care trebuie reamintită este

aceea că nici neoliberalismul +i nici etatismul economic nu constituie căi operante pentrude1oltarea economică. #n program de reformă credibil +i eficient a trebui să depă+eascăsepararea rigidă între economic, social, politic +i relaţii internaţionale, înglob-ndu5le într5oi1iune de sinte1ă. #n program social5democrat de guernare a aea +anse de concreti1are doar dacăse aspri3ini pe o coaliţie politică stabilă +i pe înţelegeri reali1ate cu principalele grupuri sociale.$pri3inul social pe care îl solicită o mare parte din populaţie din partea statului înt-lne+te, din păcate, un stat a cărui capacitate de interenţie +i mediere a dierselor interese s5a redus drastic."ontrar ideilor la modă a1i, social5democraţia nu consideră priati1area un scop în sine +i nici unfactotum care ar re1ola automat problemele om-niei. !)istă domenii de actiitate care necesitătrecerea în proprietate priată pentru o eficienti1are a actiităţii lor sau pentru o infu1ie de capital+i de 6noL5hoL străin, dar +i alte ramuri economice care trebuie să răm-nă sub controlul statului,fie din cau1a faptului că sunt monopoluri :căi ferate, sistemul energetic, etc.;, fie pentru cărepre1intă actiităţi de importanţă strategică pentru om-nia :industria de apărare, sistemulnaţional de transport al petrolului, sistemul de radio5comunicaţii, etc.;. "onsiderăm că urgentăstabilirea unor criterii clare de separare între cele două sfere ale proprietăţii pentru a nu mai fi posibile priati1ări ale monopolurilor de stat, cum a fost ca1ul 8@F!%!"8@, sau para1itareaactiităţilor economice controlate de stat cu firme5căpu+ă priate. 9ntr5o economie socială de piaţă e)istă libertate în materie de formare a preţurilor darunele bunuri de ba1ă :p-ine, lapte; ca +i preţul energiei pot fi, temporar, controlate, pentru a nu permite rotun3irea eniturilorcelor ce încearcă să profite de o con3unctură economicănefaorabilă, cu un mediu inflaţionist +i o lipsă a unei concurenţe reale, prin simpla cre+tere a preţurilor. Aceste măsuri or fi puse în aplicare doar p-nă la depă+irea actualei situaţii critice aeconomiei, ele contribuind la stabilitatea preţurilor, la echilibrarea balanţei de plăţi +i, nu înultimul r-nd, la cre+tere economică. Fransferurile către populaţie :pensii, a3utor de +oma3, spri3in pentru familiile cu mulţicopii, etc.; au o aloare tot mai redusă, de+i procentual ele î+i păstrea1ă ponderea în buget. Ma1ade impo1itare tot mai redusă proine din impo1itele tot mai mici plătite de societăţile comerciale,cele cu capital de stat fiind încărcate de datorii iar cele priate fiind tentate adeseori să intre încircuitul informal al economiei, în urma politicii fiscale, performante” a actualei puteri. $ituaţiamaterială precară a populaţiei o îndeamnă să5+i pună multe speranţe într5oremediere a situaţiei de o iitoare guernare social5democrată. (u se poate obţine libertateanegli3-nd securitatea socială, este o a)iomă pe care ar fi trebuit cu toţii să o recunoa+tem laînceputul procesului de transformare a societăţii rom-ne+ti declan+at în //? <ără o atenţie mareacordată reali1ării unui optim social care să îmbine securitatea socială +i libertatea indiiduală,societatea rom-nească nu a putea pune la îndem-na membrilor săi mi3loacele necesare pentru aalege între riscuri +i oportunităţi. "alea aleasă la începutul tran1iţiei a fost una spre un modelliberal de societate, de+i punctul de sosire era social5democrat, adică un stat al bunăstării socialeîn1estrat cu o economie de piaţă funcţională. Pentru etapa de de1oltare în care se află acum om-nia sunt încă necesare măsurireformiste care să preschimbe mo+tenirea echiului sistem comunist într5o formă modernă decapitalism. <ără pre1enţa unor structuri economice capitaliste a fi dificil pentru orice guern



social5democrat să5+i impună politica de control public asupra capitalurilor priate. &acă în8ccident diferenţa dintre un partid de orientare social5democrată +i unul de orientare liberală estedată de proporţia interenţiei statului în economie :ce poate aria de la I?B la C?B;, pentru oţară care de abia a abandonat planificarea economică este dificil de adoptat un asemenea criteriu.&e asemenea, st-nga rom-nească nu a trebui să repete gre+elile st-ngii occidentale care a

deenit apărătoarea intereselor corporatie ale dierselor grupuri sociale în defaoarea altora :dee)emplu a sindicatelor faţă de muncitorii necalificaţi, neorgani1aţi în structuri asociatie;. !)istăo opinie destul de larg răsp-ndită în ţara noastră conform căreia aplicarea unei politici social5democrate nu a fi posibilă dec-t după un al de liberalism care să cureţe om-niade ineficienţă economică +i care să contribuie la acumularea de enituri ce abia ulterior or puteafi redistribuite spre cei cu enituri mici. Aserţiunea este naiă, ba1-ndu5se pe două premise false.Prima este aceea că o politică social5democrată nu ar contribui la de1oltarea unei ţări, ci s5armulţumi doar să împartă bogăţia acumulată. &ar să ne amintim că reconstrucţia !uropei8ccidentale după al doilea ră1boi mondial s5a ba1at în întregime pe principii social5democrate,acesta fiind momentul de na+tere al, economiei sociale de piaţăQ. A doua presupo1iţie falsă esteaceea căîn om-nia de a1i nu s5ar fi acumulat destulă auţie +i nu s5ar fi priati1at destul pentru a practica politici de redistribuire a eniturilor, a+a cum cer social5democraţii. om-nia cunoa+te,din contră, un proces de polari1are socială fără precedent, distanţa între bogaţi +i săraci cresc-ndîncontinuu +i ameninţ-nd coe1iunea ţesutului social. 9n ce prie+te priati1area, să facemobseraţia că $loenia, de+i a priati1at cel mai puţin dintre statele fost comuniste, este cea mai prosperă ţară din această regiune. $e impune o depă+ire ai1iunii e)clusiiste a neoliberalismului. elu-nd distincţiaoperatăde premierul france1, %ionel Eospin, între „economia de piaţă” +i „societatea de piaţă”, acceptămeconomia de piaţă :care nu este altcea dec-t un instrument menit să cree1e prosperitate;darrespingem e)tinderea normelor sale în iaţa socială. $tatul trebuie să5+i recapete sueranitateainternă. #n stat nu mai este sueran atunci c-nd o putere priată are o capacitate de a definiinteresele societăţii mai mare ca a sa. Această capacitate a statului nu are legătură cu discuţiaclasică priind gradul de interenţie al statului în economie. @ă refer doar la e)istenţa sa încalitatede putere publicămandatată să pună în aplicare oinţa democratică. "u alte cuinte este orba despre o reorgani1are a statului într5un „actor” în1estrat curesurse ce or fi inestite, prioritar, în încura3area iniţiatiei priate :în special, în întreprinderimici +i mi3locii;. $oluţia a consta în descentrali1arearelaţiei dintre puterea publică +iiniţiatia priată. $5ar obţine în acest mod ostructură fle)ibilă, spri3inită de fonduri publice +i priate, care+i datorită unei autonomii deci1ionale, să poată asigura legătura între guern +i întreprinderilemici +i mi3locii. &atorită acestui spri3in, aceste întreprinderi or putea să se consolide1e +i să seintegre1e în reţeaua economică globală. 7nterenţia statului în spri3inul 9@@ sau prin elaborarea+i impunerea unei legislaţii anti5monopol, sunt măsuri ce ţin de o logică a pieţei. &ar în nici unca1 nu trebuie să permitem că discursul ce predică o priati1are a sectorului public să sereascădrept prete)t pentru priati1area statuluiD ăspunsul social5democrat a trebui să constea într5o abandonare a acţiunii politice de tip pragmatist5tehnocratice, lipsită de i1iunea pe termen lung +i prin echilibrarea cerinţelor deintegrare în structurile euro5atlantice +i în flu)urile comerciale globali1ante cu pre1erareainteresului naţional +i a identităţii culturale a poporului rom-n. Generali1area meritocraţiei îniaţa socială +i nu doar simpla copiere a unor instituţiidin 8ccident a contribui la re1olarea problemelor ce străbat societatea rom-nească. Pe măsura aansării procesului de reforme economice, rolul social5democraţiei a deenitot mai important. 8biectiul imediat al unui iitor guern social5democrat a trebui să aibă în



edere restr-ngerea proporţiilor dramatice pe care le5a luat flagelul +oma3ului. !)istă de3a un+oma3 cronic pentru o parte a populaţiei, cu alte cuinte perioada între momentul pierderii loculuide muncă +i găsirea altuia nou se lunge+te pe termen nedefinit. "au1ele generale care duc laapariţia +oma3ului în toată lumea sunt scăderea productiităţii muncii, dob-n1ile bancari mari +i progresul tehnologic. &in păcate la noi cau1a profundă a +oma3ului o repre1intă procesul de

de1industriali1are a ţării +i de declin economic prelungit, declan+at mai ales în primii +i ultimiiani ai anilor /? "ifra reală a +omerilor din ţara noastră este greu de apro)imat, pe l-ngă ceiînscri+i la oficiile de muncă fiind mulţi cei care lucrea1ă în economia subterană sau au trecut dinindustrie în agricultură, ca să nu mai orbim de numărul tot mai mare depersoane ce intră încategoria celor incapabili să muncească din cau1a unui handicap sau a celor pensionaţi pe ca1 de boală. 9nsă indiferent de numărul e)act al +omerilor din om-nia, efectele acestui flagel suntacelea+i* precari1area locurilor de muncă, cre+terea inegalităţilor, destabili1are familală,distrugerea coe1iunii ţesutului social, cre+terea delicenţei. "ele mai e)puse categorii sociale la+oma3 sunt tinerii +i femeile. @ai gra, în om-nia au apărut adeărate, pungi de sărăcieQ:Vaslui, Moto+ani, Valea Eiului;, 1one mono5lndustriale cu +oma3 ridicat, lipsite de resurse +i cucalificare scă1ută a forţei de muncă. $e impune o anali1ă serioasă pentru a detecta c-t din raţă +oma3ului se datorea1ă unui proces firesc de restructurare a economiei +i c-t unei politici monetare dură promoată de Manca (aţională. &acă nu or scădea dob-n1ile în perioada următoare este ilu1oriu să ne închipuim căfirmele priate or putea contribui la scăderea +oma3ului. $istemul fiscal trebuie săfaori1e1ecre+terea enitului public. (ici o ţară nu poate să se de1olte cu un niel alcheltuielilor publice sub ?B din P7M. 8 guernare social5democrată a trebui să propunămăsuri serioase de combatere a+oma3ului. @ai 3os or fi enumerate c-tea soluţii studiate de e)perţii P&$ în problemeeconomice +i sociale* $ubenţionarea firmelor pentru a anga3a tineri este preferabilă unei umflări artificiale ainstituţiilor bugetare. &upă e)pirarea perioadei de subenţionare sunt +anse ca postul să răm-nă +ichiar dacă nu, t-nărul oricum a beneficia de e)perienţa dob-ndită. $e impune însă un controlstrict al firmelor beneficiare a subenţiilor pentru a nu folosi fondurile primite la mărireasalariilor echilor anga3aţi sau la concedierea anga3aţilor de3a e)istenţi ce or fi supliniţi de cei cuslu3be subenţionate. 8ficiile 3udeţene de muncă care sunt printre primele în plasarea +omerilor în noi locuride muncă or primi bonusuri la salarii de ?5C?B. Pentru a nu descura3a căutarea unui loc de muncă, distanţa ce separă a3utorul de +oma3de enitul minim pe economie trebuie să fie destul de mare pentru a5l descura3a pe +omer săadopte o atitudine pasiă. 9n acest moment în om-nia patronatele +i sindicatele se află practic pe acelea+i po1iţii. 8rice măsură de spri3in a firmelor ine +i în a3utorul muncitorilor. 7ners, o măsură decre+tere a salariilor muncitorilor a duce la cre+terea consumului intern, la stimularea producătorilor autohtoni +i, deci, la crearea de noi locuri de muncă, cre+terea eniturilor dinimpo1ite +i cre+terea coti1aţiilor sociale. "heltuielile necesare pornirii unei politici economicee)pansioniste s5ar amorti1a într5o perioadă scurtă, de c-ţia ani. A3utorul de +oma3 ar trebui oferit, pe o perioadă scurtă de timp :0 luni; +i micilormeseria+i care se ăd neoiţi să renunţe la actiitatea lor, pentru a reduce riscurile asociate acesteicategorii +i a incita astfel unii +omeri să deină liber5profesioni+ti.



8 impo1itare diferită între ramurile economice. 7mpo1ite mai mici pentru firmele ceactiea1ă în producţie, construcţii, lucrări publice 5 ramuri ce folosesc o forţă de muncăînsemnată 5 +i o impo1itare mai mare a firmelor ce se ba1ea1ă în principal pe capital. Protecţia socială nu este doar o măsură pasiă, ci în acela+i timp +i una actiă care să pună accent pe inestiţia în înăţăm-nt, pe cursurile de recalificare profesională, protecţia

mediului încon3urător +i controlul calităţii produselor. &ar principalul mi3loc de reducere a +oma3ului răm-ne cre+terea mobilităţii forţei demuncă rom-ne+ti, ca +i nielul calificării sale profesionale. &intre toate inestiţiile sociale ale statului înăţăm-ntul este singurul ce poate asiguraunei persoane un loc de muncă în noua societate globali1ată. Amprenta social5democrată în acestdomeniu o constituie spri3inul acordat de stat copiilor +i tinerilor dotaţi ce proin din familiisărace, incapabile să5l susţină. $pri3inul poate lua forma unei burse în bani oferită pe toată duratastudiilor. $pri3inul se 3ustifică prin faptul că un copil ce cre+te într5o familie săracă sau în cartieremărgina+e a aea, din start, +anse mai mici de aea parte de o bună educaţie +i apoi de o slu3băcorespun1ătoare capacităţilor sale. !ste în 3oc aici o mi1ă fundamentală pentru un partid social5democrat, anume egalitatea de +anse între toţi membrii societăţii. 8altă urgenţă a sistemuluieducaţional rom-nesc o repre1intă apropierea procesului de înăţăm-nt de aspectele practice alesocietăţii, pentru că de multe ori distanţa ce separă cuno+tiinţele acumulate de un absolent decerinţele pieţei munciieste foarte mare. 9n acest conte)t rolul cercetării aplicate în procesul deînăţăm-nt trebuie să crească, proces stimulat prin acordarea de către stat a unor burse decercetare pe domeniiconsiderate prioritare. Apreciem că procentul de CB din P7M alocatînăţăm-ntului nu mai este suficient în condiţiile scăderii alarmante a economiei rom-ne+ti,impun-ndu5se o cre+tere a acestui procent la >50B. 9n 1iua de astă1i un proiect educati serios nu se poate limita la un înăţăm-nt obligatoriude opt clase. @ecanisme publice care să permită o e)tindere a procesului educati :prinintermediul formelor moderne de înăţăm-nt, cum ar fi educaţia la distanţă sau prin mi3loaceelectronice; la ansamblul populaţiei. &oar cu cetăţeni dotaţi cu un bun baga3 educati, om-niaa reu+i să cunoască o de1oltare durabilă. "ea mai mare sfidare pentru un partid social5democrat în iitorul apropiat a fi săgăsească o cale de mi3loc între necesitatea de a intereni cu corecturi la modelul de piaţă ce seimpune treptat +i în societatea rom-nească :, societate de piaţăQ cum o nume+te premierul france1%ionel Eospin; +i constr-ngerile mediului financiar internaţional care lasă o mar3ă de manerăfoarte restr-nsă oricărui guern, cu at-t mai mult guernului unei ţări cu o importanţă politică mairedusă. "heltuielile guernamentale se concentrea1ă pe patru domenii prioritare* "onsum guernamenal* salarii întreţinerea aparatului de stat 7nestiţii publice priind proiecte de interes naţional Fransferuri +i subenţii :pensii, burse, spri3inirea unor ramuri economice, etc.; &ob-n1i la datoria publică. 9n ţările de1oltate doar inestiţiile publice au scă1ut în ultimi ani, în rest au crescut, înordine, dob-n1ile la datoria publică, transferurileJsubenţiile +i consumul guernamental. 9nom-nia au scă1ut, în aloare reală, primele trei categorii de cheltuieli, cresc-nd doar dob-n1ile plătite la datoria publică. 8 urgenţă a unei guernări social5democrate a fi aceea de a cre+teinestiţiile publice +i transferurile de sume spre categoriile sociale cu probleme +i scădereaconsumului guernamental +i a plăţii dob-n1ilor la datoria publică. 2i într5un sistem capitalist interenţia statului este necesară în ederea corectării posibilelor abu1uri ale puterii priate, cum ar fi tendinţa spre monopol, înţelegeri priind preţurile



de -n1are, încălcarea unor norme ecologice, de sănătate, de protecţie a muncii, etc. &in acest punct de edere statul nu este altcea dec-t un mediator între capitalism +i democraţie. 7nterenţiile statului se fac însă prin lege, în urma unor de1bateri serioase în Parlament +iGuern, ca +i în cadrul societăţii ciile. 8 guernare social5democrată a eita interenţiile brutale, imprei1ibile ce caracteri1ea1ă actuala conducere a ţării. (umărul mare al ordonanţelor

de urgenţă, al hotăr-rilor guernamentale contradictorii, al modificărilor legilor de pe o 1i pe alta,nu fac altcea dec-t să distrugă mediul economic intern. @a) Xeber, un teoretician de frunte alsistemului capitalist, atrăgea atenţia asupra unor, garanţii de calculabilitateQ cerute de acestsistem, tocmai pentru ca inestitorii să5+i poată planifica iitoarele inestiţii +i profiturileaferente. :XeberO ; Pentru om-nia reali1area de condiţii priind stimularea cererii interne repre1intă o posibilă soluţie de de1oltare economică, în condiţiile în care oferta pentru e)port a ţării noastreeste săracă 5 at-t ca olum al mărfurilor e)portate c-t +i ca aloare adăugată redusă 5 în carecapitalul autohton are o aloare aproape neînsemnată iar inestiţiile străine in cu 1g-rcenie. "ondiţia indispensabilă pentru schimbarea de curs a politicii economice a om-niei orepre1intă reducerea dependenţeiţării noastre faţă de <@7 +i Manca @ondială. 8 +ansă oferităom-niei în această direcţie este începerea negocierilor de aderare la #niunea !uropeană +ifondurile de de1oltare ce or fi primite de om-nia din partea organismului european pe ba1a proiectelor întocmite de ţara noastră. &ouă instrumente care sunt folosite pentru relansarea economică, politica fiscală +i politica monetară, or trebui combinate eficient. 9n momentul în care a aea loc o scăderesensibilă a dob-n1ilor ea a trebui dublată de o depreciere controlată a monedei naţionale care să permită o cre+tere a productiităţii muncii ca +i o stimulare a cererii interne. 9ntre a stimulacre+terea prin scăderea dob-n1ilor +i a stimula economisirea prin păstrarea unui niel aldob-n1ilor superior inflaţiei, un guern social5democrat a alege prima cale. $ubenţionareacererii fără a fi faori1ate importurile în defaoarea producţiei interne a duce, foarte probabil, larelansarea mediului economic intern. <oarte important în sensul relansării economice a fi direcţionarea creditului în economie.<ără a compromite independenţa Măncii (aţionale, o coordonare guern5bancă este necesară înederea reducerii dob-n1ilor. enunţarea la dob-nda real po1itiă poate fi un de1iderat, inflaţianefiind un pericol prea mare at-t timp c-t rata sa este predictibilă. 8 altă prioritate a fi înfiinţarea unei instituţii financiare controlată de stat care săoriente1e fonduri spre sectorul public. 8 formă posibilă a acestei instituţii ar fi o bancă cu participare mi)tă care să aibă ca scop finanţarea întreprinderilorpe ba1a unor proiecte pe termenlung, intr-nd asfel în concurenţă cu băncile priate +i cu piaţa financiară. Manca a primi fonduriîn funcţie de numărul +i mărimea întreprinderilor cu care efectuea1ă operaţii +i după numărullocurilor de muncă create. Veniturile obţinute din dob-n1i se or constitui într5un fond naţionalde inestiţii. Prima etapă a transformării societăţii rom-ne+ti, ce a constat în, acumularea primitiă decapital „+i stabili1area macroeconomică, se apropie de sf-r+it. $5a format de3a +i în om-nia oclasă de oameni înstăriţi care deţin, împreună cu inestitorii străini, o parte semnificatiă dincapitalul naţional. !conomia naţională,sistemul politic +i structurile sociale se stabili1ea1ă,căpăt-nd contururi mai durabile. 7negalităţile de enit, de status :în, +anse de iaţă” dupătermenul introdus de alf &ahrendorf;, pun nu doar probleme de natură etică 5 priind modulcum s5au constituit marile aeri din societatea rom-nească 5 ci ameninţă chiar stabilitateaeconomică at-ta c-tă este +i legitimitatea politică a sistemului democratic de guernare. $ocial5democraţiei nu îi este caracteristică dorinţa de egalitate ci încercarea de reducere a inegalităţilor



p-nă la un niel suportabil pentru populaţie. Principiul ce stă la ba1a acţiunii social5democrateeste acela de a prote3a pe cei mai de1aanta3aţi în relaţiile contractuale de tip patroniJmuncitori, proprietariJchiria+i, producătoriJconsumatori, etc. 7negalităţile ce ţin de enituri dein +i pentru om-nia o problemă presantă. "on3uncturaeconomică faori1ea1ă apariţia unei prăpăstii între marea masă a populaţiei care î+i ede situaţia

înrăutăţindu5se de pe o 1i pe alta prin cre+terea preţurilor, +oma3 +i reducerea alorii reale asalariilor primite +i un mic grup cu enituri ridicate ce profită de dob-n1ile ridicate pentru a5+iînmulţi aerea, practic-nd +i un consum ostentati. Acestei inegalităţi principale i se adaugă +ialte tipuri* 9ntre perspectiele forţei de muncă calificată +i cea necalificată. 9ntre eniturile celor ce lucrea1ă în sectorul sericiilor :informatică,finanţe; +i cei celucrea1ă în industrie. 9ntre nielul de de1oltare a diferitelor regiuni ale ţării. 9ntre bărbaţi +i femei priind oportunităţile pe piaţa muncii. ăspunsurile social5democrate la aceste sfidări merg în direcţia unei impo1itări progresie pe enit, pe impo1itarea c-+tigurilor obţinute prin dob-n1i +i operaţiuni financiare. !ducaţiaasigură +i ea o mai bună protecţie socială pentru cetăţenii ţării, pregătindu5l pentru e)igenţele +ioportunităţile oferite de o piaţă a muncii ce s5a transformat radical comparati cu perioadacomunistă. 8 mare atenţie ă trebui acordată în iitor discrepanţelor tot mai mari între regiunileţării, între Mucure+ti +i restul ţării ca +i a situaţiei dificile a unor 1one din @oldoa sau ValeaEiului. Pentru a nu suporta nemulţumiri sociale ce pot merge p-nă la cereri de autonomieteritorială a trebui studiată posibilitatea de a reali1a transferuri de fonduri dinspre regiunile maide1oltate înspre cele ce se confruntă cu greutăţi ca +i instituirea unor 1one speciale care să oferecelor ce inestesc acolofacilităţi fiscale. Pe măsura trecerii timpului, sarcina pe care +i5a asumat5o social5democraţia rom-nească:cel puţin segmentul ei responsabil, am numit P&$5ul;, aceea de a asigura o trecere c-t mai lină posibil a societăţii rom-ne+ti de la echea or-nduire, anacronică, spre un sistem socio5politicadaptat modernităţii +i globali1ării, î+i a epui1a mandatul. @odelul totalitar de organi1aresocială, intrat tot mai mult în istorie, nu a mai repre1enta o alternatiă demnă de luat înconsiderare pentru nimeni. Apoi, alorile +i mentalităţile caracteristice acelor timpuri ordispărea +i ele, at-t prin dispariţia fi1ică a generaţiilor mai -rstnice c-t +i printot mai eidentă lor defa1are faţă de realităţile unei lumi globali1ate. 9n aceste condiţii, nouă sarcină a social5democraţiei rom-ne+ti a fi aceea de a trasa direcţia +i a stabili cadrul în care a eolua ţara, plec-nd de la principiul unei distribuţii mai echitabile a beneficiilor +i costurilor procesului dereformă. 9n nici un ca1 nu atrebui să reenim la naţionalismul populist sau la „strategia desubstituire a importurilor” din ultimii ani ai regimului "eau+escu, care nu făcea altcea dec-t săocrotească monopolurile ineficiente din ţară. (u a trebui să mai reenim nici asupra finanţărilor publice inflaţioniste din trecut. &oar pieţei îi a reeni misiunea de a reparti1a resursele în procesul economic, însă statul a crea condiţiile pentru ca neoile păturilor sociale cele maiafectate în ace+ti 1ece ani să se conertească în cereri solabile transmise pieţei. Vor fi create ba1ele unei noi generaţii de proiecte naţionale de de1oltare care să contribuie la depă+ireaopţiunii false între supunerea la regulile 3ocului economiei internaţionale +i nostalgia pentruautoritarismul economic al unui stat puternic. 8 altă prioritate pentru o iitoare guernare social5democrată a fi aceea deresponsabili1are a actului guernamental. Vor trebui permise iniţiatiele populare care i1ea1ăsuspendarea mandatului unui demnitar public, iniţierea referendumurilor pe dierse probleme deinteres naţional +i obţinerea unei reale independenţe a puterii 3udiciare faţă de e)ecuti. <ără o



autonomi1are a puterii 3uridice nu a e)ista o distanţă suficientă întresupraeghetori +isupraegheaţi. 7mplicarea populaţiei în iaţa politico5administratiă este de asemenea foarteimportantă, încep-nd cu proiectarea +i aplicarea bugetului sau a diferitelor legi. &oar prin acesttip de măsuri a putea fi stimulată încrederea cetăţenilor în instituţiile statului de drept, la cele pomenite mai sus put-ndu5se adăuga o lege împotria corupţiei precum +i o eficienti1are notabilă

a actiităţii Parlamentului +i a instituţiilor administraţiei publice locale. 9n locul statului de astă1i,om impune un stat mai puternic +i în acela+i timp mai democratic. &emocraţia se a puteaconsolida prin reforme instituţionale care să ducă la apariţia unor instituţii politice +i economicecare să asigure legătura între democraţia repre1entatiă +i participarea ciică. Parteneriatul stat5societate ciilă poate aduce re1ultate în reali1area unor proiecte ma3ore pentru om-nia cum ar fiinestiţiile în infrastructură, educaţie, etc. <irmele priate ce î+i or asuma contribuţii financiareîn aceste proiecte or putea beneficia de anumite stimulente fiscale :în special reducereaimpo1itului pe profit;. 8 altă componentă a societăţii ciile ce a trebui luată în considerare decătre stat sunt comunităţile locale. Această formă de iaţă comunitară a trebui susţinută de stat prin finanţarea unor proiecte care să i1e1e regenerarea ieţii comunitare, pe ba1a unor politici deinestiţii sociale. Aem încă în faţa noastră un drum lung de parcurs p-nă la intrarea în normalitate.Practica democraţiei +i a economiei de piaţă începută după // începe să prindă contur. &araprofundarea democraţiei a trebui dublată deo atenuare a inegalităţilor de natură economică +isocială din cadrul societăţii rom-ne+ti, de un stat capabil să interină în spri3inul întreprinderilormici +i mi3locii. Prin schimbări graduale, dar cumulatie, de natură instituţională, economică, politică +i socială, social5democraţia rom-nească a contribui decisi la legitimarea sistemului politic democratic în societatea rom-nească +i la umani1area economiei de piaţă. Partea a V =a "apitolul Iom-nia în conte)tul globali1ării I &e la ră1boiul ideologic la ră1boiul ciili1aţiilor. A defini o naţiune, a proiecta +i impune prin mi3loace politice +i prin acţiune economică,socială +i culturală sensul de1oltării ei, presupune cu necesitate +i a pune deenirea istorică arespectiei naţiuni în relaţie cu lumea în ansamblul său. (u ne putem defini nici starea de fapt,nici sensul de1oltării noastre iitoare că naţiune fără să ne raportăm la mi+carea mai amplă :dincare facem parte cu sau fără oia noastră; pe care o are în ansamblul său umanitatea îndeterminările sale istorice, culturale +i geo5politice specifice acestui început de mileniu. 8 astfelde premisă ne impune să dedicăm o anali1ă aparte tendinţelor ce definesc astă1i lumeacontemporană, teoriilor +i politicilor internaţionale care modelea1ă, prin forţă sau consens, sortastatelor lumii +i prin aceasta sensul ciili1aţiei umane. &ouă i1iuni par a domina astă1i g-ndirea politică internaţionala* una accentuea1ăcaracterul conflictual al relaţiilor internaţionale +i sublinia1ă tendinţa spre atomi1are +i conflict,iar altă aprecia1ă că ne aflăm în momentul unei schimbări ma3ore de paradigmă, care marchea1ătocmai trecerea de la starea conflictuală a lumii la cea de armonie +i de1oltare integrată,dominată de raţionalitate +iprogres. Am-ndouă teoriile găsesc în realitate eoluţii ce pot constituiargumente puternice pentru o i1iune sau alta +i care îi determină pe adepţii lor să conceapă +i săaplice strategii de politică internaţională cu caracter regional sau global.



"ele două i1iuni e)primă tocmai caracterul contradictoriu al realităţii +i interferenţasubtilă dintre identitate +i globalism care domină, că procese, lumea contemporană. Prima paradigmă, cea care insistă asupra caracterului conflictual al relaţiilor dintre state,grupuri etnice, culturi, religii, ciili1aţii sau grupuri de interese economice, sociale sau politico5militare +i care ar putea fi definită ca i1iune tradiţionalistă, a dob-ndit o formulare relati

recentă +i cu mare impact în de1baterea publică odată cu publicarea în //> a studiului lui$amuel Yuntington „"lash of "iili1ations” :"onflictul ciili1aţiilor;. Acest studiu a pus în circulaţie o teorie care dore+te să e)plice +i să pre1ică eoluţia lumii pornind de la doctrina tradiţională care pune la ba1a de1oltării raporturilor internaţionale principiile conflictului +i ale echilibrului de forţe. (outatea pe care o aduce stă în identificareacau1ei stărilor de conflict în 1ona abstractă a alorilor spirituale ce constituie identitatea cultural5ciili1aţională a celor ce luptă astă1i în tran+eele ră1boaielor contemporane. "e spune în ultimă instanţă Yuntington4 !l susţine că, după ce secolul [7[ a fost dominatde conflicte naţionale, iar secolul [[ de cele ideologice, eoluţia cau1alităţii stărilor de conflict aa3uns la un strat mai profund, unde alorile definitorii pentru o ciili1aţie sau alta sunt cele care îiopun pe oameni unii altora +i îi fac să accepte moartea pentru a le apăra +i impune în faţaadersarilor. &acă în cursul ră1boiului rece, tensiunile internaţionale +i chiar conflictele armate:ră1boiul din "oreea, cel din Vietnam sau cel din (icaragua; e)primau conflictul dintre clasesociale sau ordini sociale +i ideologice opuse, i1iunea huntingtoniană interpretea1ă conflictul dinfosta 7ugoslaie, dar +i alte ră1boaie de la cumpăna dintre milenii ca fiind rodul fricţiunilor dintreculturile dominante +i, în ultimă instanţă, ca un ră1boi între ciili1aţia occidentală +i celelalteciili1aţii :în formularea lui Yuntington „the Xest againstthe est”;. e1ultă de aici o nouăi1iune geopolitică, care în loc să delimite1e lumea pe a)ele est5est sau nord5sud :cum se procedă în epoca ră1boiului rece;, instituie noi demarcaţii care, cea mai sinuoase, urmea1ălimitele, mai mult sau mai puţin stabile +i precise, ale arealurilor cultural5religioase, ignor-ndtraseele +i ele uneori artificiale, ale frontierelor de stat. "au1a care a condus la trecerea de lateoria conflictului ideologic, ba1at pe logică bialentă a lumii bipolare, specifică ră1boiului rece,la teoria huntingtoniană a conflictului ciili1aţiilor este tocmai neoia de a genera un cadrue)plicati pentru conflictele născute într5o lume multipolară. Feoria antagonismului dintre culturi+i ciili1aţii permite tocmai multialenţa necesară unificării acestor conflicte într5o teorieintegratoare adaptată mutipolarismului actual, dar are +i meritul că oferă spaţiu de e)istenţă +itendinţei spre unipolarism, în măsura în care ciili1aţia occidentală ar preala prin forţa sa îniitor. &acă, într5adeăr, tensiunile din interiorul unei geopolitici multipolare 5 +i nuantagonismul dintre ciili1aţii 5 e)plică fricţiunile +i conflictele de astă1i, atunci trebuie să dămdreptate obseraţiei lui Graham <uller, care, referindu5se la teoria huntingtoniană, spunea*” 2oculciili1aţiilor nu se referă nici la 7sus "ristos, nici la "onfucius sau la profetul @ahomed, ci la problema distribuţiei inegale a puterii mondiale, a bogăţiei mondiale +i a influenţei statelor .."ultura este ehiculul prin care se e)primă conflictele +i nu cau1a lor.” :<ullerO >C; 9n cele ce urmea1ă nu ne propunem să identificăm în primul r-nd cum +i de ce o astfel deteorie este simplificatoare +i chiar periculoasă, ci mai cur-nd să edem care pot fi consecinţele eiîn plan practic +i cum se inter5relaţionea1ă ele cu modelul teoretic al mondialismului, cu care,aparent,se află în opo1iţie. Feoria mondialismului, ar putea fi considerată ca o teorie post factum,o teorie care, constat-nd sensul de eoluţie a lumii, abstrage din multitudinea eenimentelorindiiduale o raţionalitate pe care apoi o propune ca model e)plicati +i ca opţiune alori1atoare a politicilor naţionale +i internaţionale. ecunosc-nd aansul realităţii globali1ării în raport cu teoria care o descrie, trebuie sărecunoa+tem +i pree)istenţa unor idei precursoare cu lungă istorie. Globali1area ca opţiune



politică nu s5a născut la sf-r+itul mileniului doi, ci a e)istat că tendinţă cel puţin din timpulmarilor imperii antice. !ste orba de un proces care a dominat în subsidiar eoluţia lumii +i care asuferit o anumită ciclicitate. "eea ce indiiduali1ea1ă actualul model al globali1ării esteintensitatea +i, dacă se poate spune astfel, globalismul ei :în sensul că fenomenul globali1ării numai lasă astă1i nici un fel de insule irgine în raport cu efectele ei = este un fenomen global +i

atotcuprin1ător;, Fermenul de globali1are acoperă toate datele epocii noastre +i reu+e+te să păstre1e ascunsă, indiscernabilă în tot acest amalgam de fapte cotidian, hegemonia unui sistem politic, ultraliberalismul, care, fără a fi în mod oficial la putere, controlea1ă toate 1onele decompetenţă ale guernelor naţionale, deţin-nd astfel o supra5putere planetarăQ :<orrester, I???O;. "eea ce generea1ă astă1i forţa ireprimabilă a tendinţei globali1ării este suportul săutehnico5economic. $e poate spune că o tendinţă milenară ce i1a regruparea umanităţii într5un„global illage” are acum toate condiţiile de a trece de la aspiraţie la realitate. II <ast5food5ul informaţional. !)istă două categorii de teoreticieni ai globali1ării, unii care au propus5o ca soluţie pentrueoluţia +i pacea lumii :+i aici ar putea fi enumeraţi XoodroL Xilson, (icolae Fitulescu +i părinţii fondatori ai #niunii !uropene, pe de5o parte, iar pe de altă parte, doctrinarii mar)i+ti aiinternaţionalismului proletar;, iar o altă categorie o repre1intă cei care au semnalat de timpuriuapariţia fenomenului la nielul realităţii +i au atras atenţia asupra faptului că globali1area este otendinţă reală, independentă de oinţa factorilor politici +i care reune+te aanta3e +i riscuri ce nu pot fi ignorate. Pentru acest al doilea grup putem considera repre1entatiă g-ndirea lui AlinFoffler +i @arshall @c%uhan, care au +i identificat factorul hotăr-tor pentru accelerarea procesului globali1ării în 1ona circulaţiei fără precedent a informaţiei, specifice lumiiinformati1ării comunicării. !enimentul care a aut poate cea mai puternică înr-urire asupra declan+ării e)plo1ie a procesului globali1ării a fost sf-r+itul ră1boiului rece +i, odată cu el, al lumii bipolare. &ăr-marea1idului Merlinului a însemnat în mod simbolic +i dispariţia barierei pe care antagonismulideologic o ridica împotria tendinţei unificatoare a globali1ării. <ără a nega importanţa hotăr-toare a noilor tehnologii informatice +i de comunicare +i niciinfluenţa noii ordini mondiale re1ultate ca urmare a sf-r+itului ră1boiului rece, care repre1intămai cur-nd circumstanţele faori1ante ale procesului, trebuie să căutăm cau1ele profunde aleglobali1ării în 1ona economicului. <enomenul globali1ării î+i are sorgintea în modelul de e)pansiune economică nord5american. &in acest punct de edere, se poate considera că globali1area repre1intă, în ultimăinstanţă, un proces de diseminare a sistemelor de organi1are +i desfă+urare a producţiei +icomerţului pe care marile monopoluri americane le5au pus la punct înt-i pentru u1 naţional, iarapoi internaţional. $e consideră că globali1area s5a născut că tendinţă odată cu cri1a fordismului, c-nd unsistem economic superspeciali1at +i superintegrat +i5a atins limitele cre+terii. &in acel moment,opţiunea pentru sisteme de producţie +i piaţă fle)ibile a început să se impună ca nouă i1iuneantreprenorială, dar +i ca modalitate de ameliorare a accesului la resurse +i pieţe. $pecificglobali1ării este caracterul tot mai abstract al relaţiilor de proprietate, dar +i de management alafacerilor. A+a5numita cultură „share5holders” de1indiiduali1ea1ă sistemul proprietăţii +i îl faceindependent de originea capitalului. %ibertatea de mi+care a capitalului într5un asemenea sistemeste esenţială pentru funcţionalitatea unei economii globali1ate. Freptat, conceptele de economienaţională +i de piaţă naţională tind să deină caduce. Produsele nu mai au o origine, capitalurile



nu mai au o re1idenţă, iar pieţele pentru resurse +i desfacere se află oriunde. 8 asemenea realitatea deenit posibilă numai în măsura în care fiabilitatea comunicării informaţiei a permis cadistanţa între management, proprietari +i clienţi să poată fi complet ignorată. "oncret, modelulglobali1ant de organi1are a producţiei +i consumuluiinersea1ă raporturile tradiţionale dintreresurse +i piaţă. &acă, în perioada interbelică +i o lungă perioadă după cel de5al doilea ră1boi

mondial, problema accesului la resurse +i la forţa de muncă repre1enta principiul fundamental deconstrucţie al politicilor economice :colonialismul fiind modelul tipic pentru o astfel de situaţie;,astă1i resursele se pot transporta sau sinteti1a local, forţa de muncă se poate distanţa, cel puţin înanumite segmente ale producţiei, de piaţa produsului final, dar piaţa deine principalaconstr-ngere. Globali1area i1ea1ă tocmai unificarea +i liberali1area accesului la piaţă. 8asemenea tendinţă a condus la răsturnări în priinţa speciali1ării tradiţionale a muncii.@etropolele :în sens tradiţional; se de15lndustriali1ea1ă +i se orientea1ă spre sericii +imanipularea produselor simbolice, în timp ce „periferia” se industriali1ea1ă +i deine principalulofertant de produse înalt prelucrate. "aracteristica organi1aţională a globali1ării economiei o repre1intă producţia +idesfacerea în reţele mondiale. "onsumul se uniformi1ea1ă, apăr-nd un fenomen de hegemonie amodelului economic nord5american sau, mai larg, occidental. Are loc o `@ac&onaldi1are `+i„"oca5coloni1are” a lumii, Piaţa globală este o piaţă centrifugă. !a înlătură orice ar putea să olimite1e* state, naţiuni, familii, religii, tot ce încearcă să re1iste procesului de atomi1are socialăgenerali1ată. Asistăm la o înfr-ngere a oinţei, la o negare a politicului* dacă decide piaţa, la cemai sere+te politicul4 2i ce se poate face, dată fiind această eoluţie ineluctabilă4Q :$eillaO IC0; Priit din perspectia rentabilităţii economice, procesul globali1ării are nenumăratealenţe po1itie. !l mobili1ea1ă +i alorifică superior resursele, asigură o democrati1are sporită aconsumului +i faori1ea1ă un tratament global al cri1elor implicate de cre+terea economică. &inacest punct de edere, el este mai adaptat sfidărilor cu care ne confruntăm +i poate introduce un plus de raţionalitate în folosirea resurselor +i un acces mai facil la cunoa+tere, informaţie +i bunăstare. &in această cau1ă, e)istă în momentul de faţă o i1iune optimistă asupra globali1ării,dar care se află în contradicţie cu un pesimism generat de riscurile politice ale fenomenului.Violenţele de la $alt5%a6e "ity +i &aos au doedit că globali1area produce simultan +i aderenţi+i opo1anţi +i că ea tre1e+te îngri3orare at-t în lumea occidentală, care î+i „e)portă modelul dede1oltare”, c-t +i în cea de destinaţie.II (oua economie +i #niunea !uropeană. !conomia lumii se mi+că de la o societate predominant industrială către un nou set dereguli 5 societatea informaţională. "eea ce iese la iealăse referă adesea ca la o nouă economie.Are un mare potenţial de cre+tere, sericii :locuri de muncă; +i încadrare. Acum !uropa nue)ploatea1ă la ma)imum acest potenţial pentru că nu se mi+că destul de repede în era digitală. &inamicilenoii economii sunt puternice. Fehnologia digitală face ca accesarea, procesarea, stocarea datelor +itransmiterea informaţiilor să fie din ce în ce mai ieftine +i u+oare.$cara informaţiilor disponibile creea1ă mari oportunităţi pentru e)ploatarea sa către de1oltareanoilor produse +i sericii. Fransformarea informaţiei digitale în aloare economică +i socială este ba1a noii economii, cre-nd noi industrii +i schimb-nd altele, afect-nd profund ieţile oamenilor. 9ntreprinderile din toate sectoarele au început să5+itransforme domeniile de actiitate într5o afacere care cere restructurarea întregii companii. @ulte sectoare :de e)emplu* aeroporturi,-n1ări de cărţi, stocurile la bursă, publicitatea, telefonia, -n1area calculatoarelor; au acum noiconducători, care acum c-ţia ani nu e)istau. "heia acestei cre+teri a fost folosirea 7nternetului pentru mărirea productiităţii +i lărgirea pre1enţei pe reţea. Foate companiile mici +i mari trebuiesă răspundă transformărilor pieţei.



!)perienţa în $tatele #nite arată că noile tehnologii pot aduce cre+teri +i pot crea locuri demuncă. (umai companiile conectate la 7nternet a3ung astă1i la I milioane locuri de muncădirecte 5 nepun-nd la socoteală considerabilele efecte ale locurilor de muncă indirecte 5 ce aua3uns la 0 milioane în //"re+terea bruscă a tehnologiei digitaleîn conte)tul uneipieţe decapital fle)ibile +i a reducerii regulate a impedimentelor în competiţie, au condus la o

productiitate crescută +i au pregătit calea pentru cre+terea unei economii puternice +ineinflaţioniste în $tatele #nite. &e+i implicaţiile cantitatie ale noii economii nu sunt pe deplinînţelese, recenta eidenţă a e1erei <ederale arată că impactul său asupra cre+terii economice +ia locurilor de muncă este semnificati. !uropa trebuie să se ridice pe propriile puteri. #n rol primordial îl au comunicaţiilemobile +i telei1iunea digitală. Aceste industrii conerg în mod curent, d-nd !uropeioportunitatea de a capitali1a prin propriile posibilităţi tehnologice, să5+i c-+tige e)celenţa îneducaţie +i să5+i elibere1e potenţialul antreprenorial. 9n paralel, trebuie promoat conţinutul producţiei europene ba1at pe o mo+tenire culturală +i o diersitate lingistică. "ombin-nd +tiinţadigitală cu puterea în comunicaţiile mobile, !uropa poate reali1a următorul mare salt într5o lumea 7nternetului fără fire. $uccesul noii economii a depinde de abilitatea consumatorilor de a profita din plin deoportunităţile oferite. Pentru aceasta ei trebuie să c-+tige îndem-narea care le a permite săaccese1e informaţiile pe care le caută +i să interacţione1e cu succes pe 7nternet. 9ncredereaconsumatorului trebuie menţinută dacă pieţele se or de1olta. %a niel european au fost luate c-tea măsuri pentru promoarea societăţiiinformaţionale* aans-nd liberali1area telecomunicaţiilor, stabilind un cadru legal clar pentrucomerţ :de e)emplu* secret, autenticitate, securitate; +i spri3inind conţinutul industriei +i"ercetăriiJ&e1oltării. Aceste politici eoluea1ă încă, ca +i reformele structurale necesare pentrua permite cre+terea productiităţii de la de1oltarea tehnologiilor digitale p-nă la un mediufiscalfaorabil+i respectareadrepturilor de proprietate intelectuală, Accesarea +i utili1area 7nternetului, fie printr5un computer sau o reţea de cablu, ar trebuisă deină un lucru comun. Pentru a împlini acest lucru !uropa trebuie să se adrese1e slăbiciunilor sale structurale +i să5+i depă+ească handicapurile care o ţin pe loc de la o de1oltare rapidă atehnologiilor digitale* ZAccesul la 7nternet +i comerţ este în general costisitor, nesigur +i lentO Z8 populaţie insuficient de educatăO Z%ipsa unei culturi suficient de dinamice, întreprin1ătoare, orientată spre sericiiO Z#n sector public care nu 3oacă un rol destul de acti în a permite de1oltarea unor noiaplicaţii +i sericii. !uropaa trebui să se concentre1e cu prioritate asupra unor acţiuni care se adresea1ăacestor handicapuri, unde strategia europeană contea1ă, unde acţiunea europeană poate conta,unde pot fi reduse inegalităţile dintre statele membre în termenii accesării +i utili1ării 7nternetului,unde alorile europene se adaugă la de1oltarea abordării comune a problemelor. Aceste acţiunisunt* Fineretul european în era digitalăO IAccesul mai ieftin la 7nternetO Accelerarea comeţuluielectronicO C7nternet rapid pentru cercetători +i studenţiO >"arduri inteligente pentru acceselectronic sigurO 0isc de capital pentru tehnologia de înaltă calitate $@!O e5Participarea pentrucei aflaţi în incapacitateO Acordare de prescripţii medicale onlineO /Fransport inteligentO ?%egătură directă între instituţiile guernamentale. <iecare acţiune se concentrea1ă pe scopuri specifice ambiţioase care trebuie îndeplinitec-t mai urgent. "omisia !uropeană nu le poate îndeplini pe acestea singură. $e cere un efort



comun al statelor membre, "omisiei !uropene, industriei +i cetăţenilor. Aceste eforturi ar trebuie)tinse +i ţărilor care or să adere. la #niunea !uropeană. !uropa a reali1at de3a cu succes un asemenea proiect politic istoric, cum a fost monedaunică europeană, !uro. (u este nici un moti pentru că #niunea !uropeană să nu poată face pasul politic pentru a produce o înfăţi+are similară progresistă, un răspuns dinamic, la noua

economie. &acă !uropa poatereali1a enormul potenţial al noii economii, este posibil un iitor prosper pentru toţi europenii. Actuala tendinţă în de1oltarea tehnologiei informaţiei sperie europenii. &acă în marileţări europene linia de urmat +i operaţiile automate sunt la fel de rapide, milioane de persoane orfi „eliberate” din a+a 1isele echi locuri de muncă +i echile domenii de actiitate. Acum, o nouăserie de retehnologi1ări a fost instituită prin globali1are +i fu1iunile între marile întreprinderi. &acă o să comparăm +ocul retehnologi1ăriianilor \? cu acest ultim +oc al informati1ăriiconstatăm mare diferenţă faţă de efectele +tiinţei în politica anga3ărilor. 9n aproape fiecaredomeniu de producţie trebuie să recuno+ti +i să încerci să folose+ti cele mai noi re1ultate ale+tiinţei +i cercetărilor. 9n aproape fiecare domeniu al +tiinţei +i tehnologiei se pot edea inenţiireoluţionare. Fehnologia informati1ată a condus la aceste schimbăriacceler-nd difu1areacuno+tinţelor. (oi metode îmbunătăţesc productiitatea +tiinţei, a ingineriei +i a design5ului. 9nacela+i timp, reţeaua mondială de oameni de +tiinţă, de inentatori +i e)perţi, înlesnesc circulaţialiberă a ideilor +i cuno+tinţelor. ecompensa financiară precum +i alte tipuri de recompensepentruinenţiile tehnologice, descoperiri +i cuno+tinţe nu au fost niciodată mai mari.ca în pre1ent. $eestimea1ă că la fiecare cinci = +ase ani cuno+tinţele se dublea1ă. 9n iitor, în 3urul anului I?I? seor dublă la fiecare de 1ile. 9n i1iunile politicilor de anga3are ale #niunii !uropene sespeculea1ă că p-nă în anul I??> ?B din tehnologia folosită a fi mai nouă de 1ece ani. Aceastaînseamnă că tehnologia releantă +i importantă de la începutul secolului I este încă în mare parte necunoscută, sau poate este sub forma unor idei +i ipote1e aparţin-nd profesorilor +iinginerilor. %a niel global, linia de urmat în general în producţie +i economie este foarte importantă pentru toţi participanţii. Problema este cum să ne asigurăm că atunci c-nd situaţia se a stabili1adiferitele grupuri sociale î+i or fi găsit locurile respectie în noua ordine mondială +i în nouadii1iune a muncii. 9n termeni financiari, în opo1iţie cu numărul de anga3aţi, cele mai mari >?? de companiidin lume de la sf-r+itul anilor \? constau mai degrabă într5un amestec de companii americane,europene +i asiatice. Astă1i, la sf-r+itul anilor \/? dominaţia $tatelor #nite este un fapt eident.%a decembrie // topul primelor >? de întreprinderi includea puţine companii din afara$tatelor #nite* în topul primelor I> I? erau din $tatele #nite, I din !leţia +i c-te una dinEaponia, 8landa +i Anglia. Pe ambele liste, mondială +i europeană, a celor >?? de companii maimult de I?B dintre ele s5au schimbat în ultimul an. ena+terea comercială +i industrială a $tatelor #nite în anii \/? a fost spectaculoasă.Valoarea stocurilor de marfă pe piaţa mondială a $tatelor #nite a crescut de la la >B.Valoarea stocurilor de marfă 3apone1e pe piaţa mondială care la începutul anilor \/? era de CIB ască1ut la mai puţin de ?B. Anglia a crescut de la /B la ?B, în timp ce restul !uropei +i5a ă1ut partea cresc-ndde la B la IB. 9n termenii capitali1ării bursiere, calculată în miliarde de dolari americani, topul primelor1ece companii în //? +i // arată astfel* (ippon Felecgraph and Felephone. 7M@. 7ndustrial Man6 of Eapan.



oyal &utch $hell. General !lectric. !))on. $umitomo Man6. <u3i Man6.

Foyota @otor. @itsui Faiyo Hobe Man6@icrosoft.

General !lectric. 7ntel. @erc6. !))on. "oca "ola. Xal @art $tores. 7M@. oyal &utch $hell. Pfi1er. 9ntr5unarticol din „(eL $tatesman” sociologul Amitai !t1ionisusţine că ma3oritateaadmiratorilor succesului economic al $tatelor #nite nu par con+tienţi de dimensiunea +i naturasacrificiilor pe care acesta le presupune. 9n mod deosebit, în acest articol, el nu face referire lasărăcie sau la cre+terea inegalităţii economice, de+i acestea sunt importante +i des aduse îndiscuţie. !l este mai degrabă îngri3orat pentru calitatea ieţii ma3orităţii, efectele competitiităţii+i cursul noii economii mondiale asupra ma3orităţii membrilor societăţii americane. <amiliileamericane muncesc mult mai mult pentru a5+i menţine standardul de iaţă dec-t o făceau cu ogeneraţie în urmă. @ulte dintre ele au acum doi sau chiar mai mulţi salariaţi. &e5a lungul liceului>B dintre băieţii de 5 ani +i B dintre fetele din aceea+i grupă de -rstă muncesc maimult de I? de ore pe săptăm-nă în timpul anului +colar. @ilioane de adulţi americani muncesc pentru a asigura lor +i familiilor lor ceea ce este necesar. Manii sunt necesari pentru mai multescopuri. Pentru familiile din clasa superioară +i de mi3loc este necesară mai multă muncă +i bani pentru ma+ini mai bune sau acanţe mai lu)oaseO pentru familiile din clasa inferioară e orba desub1istenţă. e1ultatul a fost un declin profund în calitatea ieţii. 8amenii au mai puţin timp liber pentru copiii lor, unul pentru celălalt, pentru iaţa comunitară +i muncă oluntară, pentru înăţat, pentru distracţie, pentru orice actiitate care nu are legătură directă cu munca. 9n acela+i timp aufost diminuate fondurile pentru sănătate +i pensii. $iguranţa locului de muncă a fost întotdeaunamai mică în $tatele #nite dec-t în !uropa. Puţinele companii americane care garantau formalsericiul pe iaţă au renunţat la acest lucru. "alitatea oricărui lucru, de la m-ncare la asistenţamedicală +i la locuinţă, a fost compromisă prin slăbirea eforturilor guernamentale +i reducerea bugetelor. Au fost reduse ore de muncă, personal +i sericii în aproape toate instituţiile, de la bibliotecile publice la mu1ee, iar acestea îi afectea1ă pe ma3oritatea americanilor. Amitai !t1ioni continuă să note1e că elementul social al pieţei nu a dispărut în $tatele#nite = dar a fost, într5un fel, minimali1ată. "hiar +i „Xall $treet Eournal” întreba dacă economiade piaţă nu „taie” prea ad-nc în iaţa naţiunii. 9n final, autorul se întreabă retoric* „Foate societăţile, dacă se susţin singure pe piaţamondială, trebuie să facă acela+i schimb sau pot să5+i restructure1e pieţele sociale astfel înc-t săse păstre1e societatea mai iguroasă4 "-t de departe ar merge o societate în dorinţa de a c-+tigac-tea procente în de1oltarea economică +i CB mai puţin +oma34”



Presa financiară internaţională a spus de mai mult de un an că alori1area acţiunilor dindomeniul tehnologiei pe pieţele de capital americane a părăsit sfera realităţii = +i că euforia se asf-r+i în cur-nd cu o cădere dură. Profeţii acestei noi realităţi s5au reunit foarte recent, la sf-r+itullunii ianuarie, în frunte cu Alan Greenspan, pre+edintele <ederal esere Man6. "onformacestuia, himera preţurilor afectate de inflaţie, în $tatele #nite, a dispărea, iar alorile acţiunilor

firmelor care actiea1ă în domeniul 7nternet5ului, a3unse la un niel ameţitor, se or prăbu+i. %a începutul lui februarie, la &aos, în !leţia, pre+edintele Măncii "entrale Germane,Y-ns Fietmeyer, a împărtă+it temerile domnului Alan Greenspan = dar capii afacerilorinternaţionale refu1ă să se alăture refrenului apocaliptic. %a &aos, mai mult de ?B dintreconducătorii corporaţiilor trans5naţionale pre1enţi s5au declarat optimi+ti în ce prie+tede1oltarea perspectiei companiilor lor pe următorii trei ani. (u mai puţin de 3umătate din cele?? de persoane întrebate se a+teaptă la o cre+tere a proocărilor din partea competitorilor ne5tradiţionali care folosesc comerţul pe 7nternet pentru a inada pieţele lor tradiţionale. Ace+ticonducători iau în mod serios ameninţarea enită din cyberspace. Fot cei reuniţi la &aos au fostîntemeietorii naigării pe 7nternet. Aproape o treime din ei +i5au ealuat e)perienţa personală înnaigarea pe 7nternet că fiind e)celentă +i un sfert dintre ei au spus că au petrecut mai mult de1ece 1ile din ultimele patru săptăm-ni naig-nd pe 7nternet. Acestea fiind spuse, realitatea irtuală a preluat după toate probabilităţile schimbul deacţiuni. 9n mod special în $tatele #nite, preţurile foarte mari ale companiilor de pe 7nternet suntîn acest moment peste a+teptări. V-n1ările companiei ahooD $e aproprie de I?? milioane dedolari pe an, dar aloarea acţiunilor pe piaţă a acestei companii se apropie de C? miliarde dedolari. @ărimea acestei himere este înfăţi+ată de faptul că în termenii alorii pe piaţă, ahooDValorea1ă mai mult dec-t Moeing. Actie ale companiei Ama1on.com au crescut ca +i aloare cu/00B 9n // de+i reali1ările sale nu sunt remarcabile. &acă preţurile acţiunilor marilor companii de pe 7nternet +i alecompaniilor asociate lor s5ar prăbu+i, c-t de mare a fi impactul asupra economiei occidentale4 &acă această cădere se a produce, cine a plăti cel mai dureros preţ = cetăţenii obi+nuiţi4 "um a putea supraieţui !uropacu apăsătoarea etichetă demodel4 &ar dacă nu suntem capabili să înţelegem corect aloareafirmelor de pe 7nternet4 Fotul se ba1ea1ă pe dorinţe +i a+teptări. !)istă o pre1umţie a democraţiei ca oamenii să aibă o înţelegere a problemelor cu care seconfruntă. 8 înţelegere a schimbărilor economice +i sociale imprimate de societateainformaţională +i economia digitală mondială or fi cel mai bine sporite dacă oamenii participă lafuncţiile economiei. A+ rea să continui cu alorile societăţii informaţionale. 9n termenii simplificaţi, diferenţafundamentală în ceea ce prie+te felurile de a g-ndi = în funcţie dacă cinea este muncitor saudacă este acţionar = poate fi înfăţi+ată după cum urmea1ă* un muncitor obi+nuit care nu are niciun interes personal în economia corporaţiei sau cea naţională, consideră că fu1iunile,restructurările +i automati1area sunt nedrepte +i gre+ite, în timp ce companiile în acest timp aduc profituri din ce în ce mai mari +i î+i recompensea1ă directorii cu milioane. @uncitorul obi+nuitede totul în funcţie de siguranţa locului de muncă. &eţinătorii de acţiuni sunt obligaţi sămonitori1e1e situaţiile competitie în economia globală. &in punctul de edere al deţinătorului deacţiuni, aerea este ma)imi1ată prin reducerea cheltuielilor operaţionale ale firmei. $chemeleopţionale e)traagante sunt ă1ute ca îmbunătăţind re1ultatul financiar. "ercetătorii în domeniu orbesc despre două forme de manageriale diametral opuse*sistemul $tatelor #nite care este ba1at pe deţinătorii de acţiuni +i sistemul germano5nipon carema)imi1ea1ă beneficiile salariaţilor întreprinderilor. $istemul $#A e caracteri1at princentrali1area pieţei de capital, pe deţinători puternici +i pretenţio+i de acţiuni +i scheme de înaltă



iscusinţă managerială. $istemul germano5nipon este caracteri1at prin centrali1area băncilor,concentr-nd acţiunile proprietăţii băncilorasupra altor companii +i posibilitatea de acţiune mailargă pentru deţinătorii de acţiuni, altele dec-t acelea de a participa +i de a influenţa luareadeci1iilor. Acest conflict este str-ns legat de noile alori ale societăţii informaţionale. $e spune că

solidaritatea nu este cu siguranţă o aloare de ba1ă la începutul secolului I 9n această perioadă a 7nternetului, inenţia este din ce în ce mai importantă în economiaglobală. "ele mai inoatoare +i aloroase idei se nasc în unităţi mici. Actiităţile cele maicreatie, intelectuale, au neoie de o atmosferă lipsită de acei factori tipici pentru firmele gigant,globale = o competiţie str-nsă proprietari străini fără altă răspundere dec-t banii, multe niele dedeci1ie, ierarhie. "-nd ideile +i produsele intelectuale au neoie de un suport financiar important pentru cercetare +i de1oltare, aplic-nd tehnologie +i mar6eting, munca este împinsă la nielulgiganţilor globali. %a începutul secolului I fiecare din cei ce muncesc sau cei care caută un sericiu atrebui să +tie cum să folosească un computer pentru a căuta informaţii +i a aea gri3ă de afacerile personale. 7nternetul este o metodă bună de a pre1era egalitatea = dar numai atunci c-nd oameniiîl folosesc. <iecare al cincilea american folose+te 7nternetul pentru a afla +tirile 1ilnice +i progno1aremii. 9n //0 doar IB căutau pe 7nternet informaţii despre eenimente locale. 9n // cifraera de CIB. @ulţi europeni obi+nuiţi cu +tirile naţionale +i internaţionale în propriile ţări, au fostoripilaţi de proincialismul reporta3elor +i +tirilor din $#A +i or fi, probabil, îngro1iţi deimpactul negati al 7nternetului. 8ricum, aspectul cel mai important este că ma3oritatea populaţiei, tineri +i bătr-ni, au deenit informaţi în ceea ce prie+te computerul +i tehnologiamodernă. &acă oamenii obi+nuiţi = cei ce constituie ma3oritatea umanităţii = sunt interesaţi de problemele locale, trebuie să li se dea oca1ia de a se implica în re1olarea lor. Atitudinile tehnologiei moderne sunt importante de asemenea c-nd orbim despre posibilităţile comerţului electronic +i despre cele de a le controla. &acă noi în !uropa facem legifoarte seere pentru comerţul prin 7nternet sau alte instrumente electronice de afaceri,probabilînchidem u+ile nu numai pentru comerţ +i tehnologie, dar +i pentru clienţi. Valoarea comerţului electronic în lume a fost în // de ? miliarde de dolari. $5a estimatcă a fi de ? ori mai mare peste c-ţia ani. 7nternetul a făcut posibil ca toată lumea să poatăcumpăra sau inde fără frontiere. !ste fundamentală întrebarea priind interesele clienţilor +i cetăţenilor. "omerţulelectronic măre+te libertatea de a alege +i de a +i de a se procura la preţuri minime. &acă legile +iregulile sunt prea complicate +i seere pentru cerere deoarece noi încercăm să folosim acelea+ilegi pentru comerţul electronic asemeni comerţului normal, atunci cumpărătorul este cel care asuferi cel mai mult. Actiitatea #niunii !uropene este aproape e)clusi un moti de 3urisprudenţă. $ubstanţa#niunii !uropene, procedurile +i modurile de ghidare sunt 3uridice = +i este aici una dintre celemai periculoase ameninţării pentru societatea informaţională a secolului [[7. 9n numeledemocraţiei, umanismului +i al bunelor maniere ale indiidului +i grupurilor sociale, !uropacreea1ă prea multe bariere creatiităţii +i inoaţiei = care sunt principalele condiţiii pentru prosperitate. 9n tehnologia informaţiei, calitatea este o cerinţă obligatorie. Aceea+i cerinţă ca +ipentrumulte alte domenii, deoarece, în competiţia mondială, cel mai bun din lume nu a produce fără



cea mai bună educaţie, mediu de lucru, management +i condiţii de trai = cele mai bune medii pentru sine +i familia sa. Pe > ianuarie I??? icepre+edintele $tatelor #nite, Al Gore a pre1idat un forum globalma3or. #na dintre ideile principale a fost aceea că inestitorii de astă1i cer o ţintă +i un mediusigure pentru inestiţiile lor. "apitalul acumulat în ţările estice aruncă o priire mai atentă că

niciodată dacă, de e)emplu, ţara i1ată pentru inestiţie este coruptă sau nu. "u c-t sunt maiulnerabile e)perti1ele de capital, cuno+tinţele +tiinţifice +i cercetarea, cu at-t mai mari sunt+ansele ca acest impediment să fie inestigat înainte de a se lua o deci1ie. Acum c-ţia ani, în $ingapore, au fost promoate c-tea reforme structuraleimpresionante, prin amploarea lor, ce i1au adaptarea ţării la societatea informaţională. 8 astfelde reformă a fost cuprinsă în sloganul*” "unoa+terea e)celentă a limbii engle1e pentru fiecarecopil”. $copul este acela de a garanta fiecărui cetăţean acela+i niel de cunoa+tere într5o lumemodernă. !ngle1a este limba comerţului, a +tiinţei, a afacerilor mondiale, a băncilor,comunicaţiilor +i desigur a 7nternetului. Vicepre+edintele american Al Gore a declarat la sf-r+itul lui ianuarie că administraţia"linton ineste+te 0 milioane de dolari în de1oltarea tehnologiei informaţiei. $copul include punerea unui calculator în fiecare sală de clasă +i introducerea 7nternetului într5un ritm o mie deori mai ridicat dec-t astă1i, pentru folosul +tiinţei în special. 8 idee raţională4 I &ilema rom-nească* etnocentrism sau inteculturalitate. Am accentuat rolul mecanismelor economice ale globali1ării, dar a răm-ne la acest nielar însemna să abordăm reducţionist fenomenul. 9n realitate, e)istă o dualitate economico5politicăa globali1ării. Globali1area este un proces care are neoie de un sistem de legitimare politică. &inacest punct de edere, conceptele politicii internaţionale sunt, astă1i, tot mai eident subsumateneoii de legitimi1are politică a globali1ării. Kona cea mai e)pusă tensiunii pare a fi cea culturală.&acă, sub raportul neoilor de producţie +i consum, lumea acceptă cu relatiă u+urinţă efecteleglobali1ării, în sfera culturii reacţia este mult mai puternică. Am putea considera că acestfenomen de respingere î+i are originea tocmai în specificul culturii nord5americane. !fecteleglobali1ării aduc în 1onele de destinaţie +i tind să impună elementele pattern5ului culturalamericanO este ca +i cum caracteristicile omului unidimensional al lui @arcuse ar depă+i limitelenaţionale +i ar impune întregii lumi un om unicultural. Focmai această uniformi1are culturală estecea care areleat cel mai dereme cri1a în care intră coordonatele naţionale ale fiecărui grup, caurmare a globali1ării. 9n raport cu această realitate, teoria huntingtoniană dob-nde+te releanţă +ise articulea1ă cu cea a globali1ăriiO re1ultă că Yuntington sesi1ea1ă tocmai +ocul pe careciili1aţiile îl suportă sub impactul globali1ării. !l oferă astfel un suport teoretic pentru ogeostrategie a globali1ării. &acă Yuntington define+te cri1ele +i potenţialele ameninţări corelatie globali1ării, el nuoferă +i soluţia depă+irii lor. !ste greu de cre1ut că forţele +i interesele care stau în spateleglobali1ării ar putea accepta ca pe un dat e+ecul lor în faţa incompatibilităţilor culturale. !letrebuie să contrapună un proiect de politică internaţională care să depă+ească aceste limite +i sărepună în drepturi forţele globali1ării. "onceptul politic care ine să re1ole problema s5a născut în $#A, înaintea primuluiră1boi mondial. !l l5a aut ca prim e)ponent pe XoodroL Xilson, cel care, fiind pus în situaţiade a pune de acord tradiţionalul i1olaţionism american cu necesitatea implicării $tatelor #nite înră1boi, a găsit un principiu care să unifice cele două imperatie aflate în antagonism. Acest principiu era de natură morală +i presupunea un rol misionar al $tatelor #nite pentru a impune



lumii sistemul de alori democratice ce constituia fundamentul ordinii de drept americane.Această i1iune priind „misiunea” $tatelor #nite în lume s5a doedit e)trem durabilă +i are1istat neschimbată modificărilor de con3unctură +i ale raporturilor de forţe prin care lumea atrecut de atunci +i p-nă astă1i. "eea ce propune lumii astă1i principala superputere, dacă nusingura, este un model de organi1are politică +i economică ba1ată pe democraţie pluralistă +i

economie de piaţă. #n astfel de model este integral compatibil cu neoile globali1ării +i, odatăacceptat, aplanea1ă a+a5numitele „conflicte dintre ciili1aţii”. $pecificul i1iunii americane priind construcţia statelor repre1intă un „efect secundar” care are mai mult sau mai puţincone)iune cu imperatiele globali1ării. especti, gene1a istorică a $tatelor #nite deine nu undat, ci un model ce trebuie urmat. %ipsa specificului naţional deine aloare po1itiă +i se opune„naţionalismelor” din %umea Veche. 7dentitatea etnică +i culturală a alogenilor, constituiţi îngrupuri, se impune ca soluţie în raporturile dintre ma3oritate +i minoritate etnică sau religioasă,acolo unde aceasta din urmă e)istă. "aracterul compus, federal al statului pune în discuţiee)perienţele tradiţionale ale statelor unitare. 8 întreagă filosofie politică se e)portă astfel, odatăcu inestiţiile de capital sau de securitate, în lumea neoccidentală. @ecanismele de construcţie a noii ordini sunt compatibile cu e)istenţa unui sistemunipolar +i sunt impuse noilor eniţi în clubul statelor democratice at-t prin mi3loace politico5militare, c-t +i prin mi3loace economice. (AF8, Manca @ondială +i <ondul @onetar 7nternaţionaldein instrumentele principale de reconstrucţie a iitoarelor democraţii, în timp ce alte organismeî+i diminuea1ă rolul, fie datorită incapacităţii de operare, fie pentru că nu mai sunt compatibile cunoile realităţi geopolitice. 8(#, ca +i întregul sistem al instituţiilor speciali1ate, trece printr5ocri1ă tot mai profundă, care în ultimă instanţă riscă să5l afecte1e +i legitimitatea. 9n mod parado)al, un organism cu ocaţie uniersală se doede+te mai puţin fiabil în raport cu procesulglobali1ării dec-t structuri cu ocaţie regională :e). (AF8, 8$"!;. &esigur, nu întreaga lume se poate înscrie în acest model. !)istă +i o contestare energică alui, e)istă +i 1one care, cel puţin în momentul de faţă, nu fac obiectul e)pansiunii modeluluirespecti. 9n raport cu anumite spaţii geopolitice, modelul se impune cu prioritate +i chiar cuforţa. !)perienţa fostei 7ugoslaii +i, în special conflictul din Hosoo, doedesc că opţiunea pentru acest model nu este eminamente liberă. Alte 1one sunt acceptate ca îndreptăţite să practicemai mult sau mai puţin o filosofie politică diferită. Aem de5a face, în ca1ul usiei, dar nunumai, cu un fel de proiecţie inersă a doctrinei i1olaţioniste a lui @onroe. !)istă o gradaţie +ieoluţie continuă a reactiităţii faţă de acest „e)cepţionalism” care tinde, în perspectiă, să numai fie acceptat. Frebuie subliniat că suprapunerea dintre sfera interesului politic +i cea aoperaţiunii economice nu este totală. Globali1area, sub raport economic are un aans considerabilîn raport cu cea politică +i, practic, îi dictea1ă celei din urmă ritmul +i suprafaţa de e)pansiune. !)istă o atitudine de1irabilă în raport cu acest tablou general al lumii la începutulmileniului 7774 "are trebuie să fie eoluţia om-niei în acest conte)t al globali1ării4 A te opune globali1ării ar fi o atitudine lipsită de realism +i contradictorie în raport cuinteresele reale ale om-niei. Globali1area este un proces care are alenţe po1itie certe, iarrefu1ul ei ar echiala cu condamnarea +ansei de de1oltare în sensul +i ritmurile lumii de astă1i.A sesi1a sfidările +i efectele pererse ale globali1ării nu înseamnă a te sustrage acesteia. &e altfel,identificarea posibilelor efecte negatie +i găsirea modalităţilor de eliminare a acestora preocupăîn cea mai mare măsură at-t pe susţinătorii globali1ării, c-t +i pe adersarii ei. !ste greu dedoedit că globali1area ar aea, în mod unilateral, efecte po1itie numai pentru unii din agenţii ei,iar pentru ceilalţi doar de1aanta3e. 9n realitate, este un proces comple), nou +i surprin1ător care,în ciuda predictibilităţii sale în g-ndirea unor i1ionari, a găsit lumea încă incomplet pregătită pentru a5l face faţă.



om-nia a intrat în acest proces cu un anumit handicap. !a s5a aflat în ultima perioadă acomunismului într5o i1olare chiar mai accentuată dec-t a întregului sistem politic din care făcea parte. Această caracteristică antrenea1ă costuri foarte mari în efortul de a arde etapele care nedespart de nielul celorlalţi. 9n cei 1ece ani de la schimbarea sistemului politic, progresele făcuteau fost inegale +i, uneori, urmate de reculuri. &acă sub aspectul consolidării cadrului democratic

s5au înregistrat eoluţii incontestabile, în domeniul progresului economic, handicapul iniţial chiar s5a amplificat. !1itările politice, acceptarea cu seninătate, în perioada //5I??? a unei căderieconomice accentuate au făcut că om-nia să se afle astă1i în incapacitatea de a beneficia deefectele po1itie ale globali1ării. 9n primul r-nd, incapacitatea de restructurare a economiei,efectele distructie ale mecanismelor pieţei libere, neîngrădite de interenţia corectoare a politicilor economice, au redus +ansele om-niei de a se integra pe termen scurt în #niunea!uropeană. 7ntegrarea în #niunea !uropeană repre1intă o opţiune strategică pentru om-nia. !a aroferi cadrul în care să suportăm impactul globali1ării cu riscuri mai reduse +i cu beneficiiamplificate. Prin dimensiunea +i puterea sa economică, #niunea !uropeană repre1intă un ehiculmult mai adecat globali1ării dec-t e)istenţa de sine stătătoare ca sistem economic de nielnaţional. &in punct de edere politic, integrarea europeană ar asigura o alori1are po1itiă acadrului democratic e)istent +i ar permite menţinerea, fără obiecţii pertinente, a acelor elementede identitate naţională care +i5au doedit iabilitatea +i în ca1ul celorlalte state membre ale #!. ealitatea geostrategică a conflictului între ciili1aţii :sau poate numai între opţiuni de politică internaţională;, chiar dacă nu acceptăm că certifică 3usteţea teoriei huntingtoniene, esteactiă în imediata noastră ecinătate, probabil, în mare măsură, datorită manipulării politice asentimentelor +i coningerilor diferitelor grupări etnice sau religioase. @odalitatea de tratare aacestor tensiuni +i conflicte nu se poate spune că a fost cea mai adecată. &in acest moti, în loccă interenţiile militare să conducă la pacificare, ele au generat un ră1boi subteran +i continuu, ba1at pe iolenţă +i intoleranţă :situaţia din Hosoo este mai mult dec-t ilustratiă pentruinabilitatea soluţie propuse;. iscul de contagiuneal acestei instabilităţi este cu at-t mai mare cuc-t ne aflăm într5o 1onă în care politicii istorice ba1ate pe echilibrul de forţe +i măsuri decompensare teritorială au condus la o mi)tură de populaţii, culturi +i religii, ce nu poate funcţionanonconflictual dec-t în condiţiile e)istenţei unei forţe represie masie sau a unui sistem real de protecţie reciprocă a sensibilităţii +i identităţii grupale. 8 soluţie care să elimine tensiunile arhaice +i să le reechilibre1e pe cele nou introduse înurma conflictelor este încă departe de a se fi găsit. $oluţia, cel puţin pentru o perioadă de timp, nu poate fi ba1ată dec-t pe consolidarea stabilităţii, acolo unde ea e)istă +i pe integrarea în sistemedefensie cu caracter colecti. &in acest punct de edere opţiunea om-niei pentru integrarea înstructurile euro5atlantice, dar +i eforturile pentru asigurarea echilibrului +i stabilităţii interne, suntcondiţii cu aloare at-t la niel naţional, c-t +i la niel internaţional. "ele două integrări = cea europeană +i cea euro5atlantică = repre1intă răspunsuri adecatela sfidările globali1ării +i sunt, de aceea, obiectie fundamentale în i1iunea politică a P&$, dar,fără a ignora diferenţele de program politic +i pentru alte forţe politice din om-nia. 8pţiunea pentru integrare europeană +i euro5atlantică repre1intă unul din puţinele principii unificatoarecare mai funcţionea1ă în societatea rom-nească de după decembrie // Acest consens minimali1oră+te probabil din situarea oinţei de integrare în 1ona unificatoare a interesului naţional. &innefericire, dacă oinţa de integrare introduce încă o forţă de coe1iune în clasa politicărom-nească, elementele concrete ale programelor politice puse în circulaţie de diferitele partide +icoaliţii sunt de multe ori contradictorii cu priire la modalităţile +i priorităţile reformelor premergătoare integrării. @ai mult chiar, e)istă o tendinţă de a trata în mod politicianist această



problematică forte sensibilă a integrării, iar opţiunea pentru integrare este folosită în modiresponsabil ca o formă de legitimare politică, iar retorica ţine, deseori, loc de acţiune concretă.!)istă o manieră incorectă a partidelor din "onenţia &emocratică, dar +i altor aliaţi ai lor de aad3udeca în propriul beneficiu de imagine oinţa de integrare, iar P&$5ul este considerat, înmod fals, un adersar al acestei tendinţe, de+i primele progrese +i cele mai consistente au fost

făcute tocmai în perioada guernării P&$. Această tratare în termenii politicii de partid a problematicii integrării, care se substituie acţiunii în planul realului, repre1intă o piedicăsemnificatiă în procesul de adaptare la cerinţele integrării. &in nefericire, această imagine deformată despre oinţa reală e)istentă în societatearom-nească pentru integrare, a fost promoată în e)terior chiar de către partidele care în cursulultimului mandat electoral au aut responsabilitatea pentru e+ecurile +i decala3ele generate de programele lor politice aenturiste +i lipsite de coerenţă. @ai mult, abordarea realistă +i responsabilă de către P&$ a politicii de integrareeuropeană +i euro5atlantică, precum +i consecenţa cu care acest partid social5democrat autentictratea1ă problematica echilibrului dintre procesele integraţioniste +i imperatiele menţinerii +iapărării elementelor noastre po1itie de identitate naţională +i statală este interpretată ca oe)presie a unui naţionalism negati, ca o e)presie a unei i1iuni i1olaţioniste. $e confundă astfelintegrarea cu alienarea identităţii naţionale +i se cedea1ă inutil atribute necesare ale sueranităţii,care au tocmai menirea de a contrabalansa efectele pererse ale globali1ării. 8pţiunea consistentă pentru o politică de integrare nu trebuie însă priită ca o renunţare la principiul prote3ării +i promoării interesului naţional. Globali1area pune tot mai mult în discuţie limitele în care statele5naţiuni sunt legitime înacţiunile lor, at-t în plan intern c-t +i internaţional. Vi1iunea Lestfaliană, conform căreia statelesunt actorii principali ai relaţiilor internaţionale, precum +i principiul raţiunilor de stat caresubordonea1ă întregul mecanism al puterii scopului conserării +i perpetuării acestuia, au fostfundamentele principale ale conceptului sueranităţii. Globali1area tinde tocmai să limite1e statulîn e)primarea sueranităţii sale. %imitele geografice ale statelor apar în faţa procesuluiglobali1ării ca obstacole în calea unificării pieţelor +i care împiedică o alocare liberă a resurselorla scara unor 1one mult mai aste dec-t cele ale teritoriilor naţionale. Pe de altă parte, problemele cu care se confruntă lumea astă1i au o anergură care tindetot mai mult să depă+ească capacitatea de răspuns de tip naţional. Poluarea, penuria de resurseenergetice, cri1ele financiare sau criminalitatea internaţională nu mai pot fi re1olate prin eforturinaţionale i1olate +i nici statele nu mai pot constitui subiecţii unici ai relaţiilor internaţionale. Pemăsură ce lumea se integrea1ă, iar anumite alianţe sau grupări de state naţionale dein mairiguros organi1ate +i mai mult implicate ca atare în gestiunea problemelor globale, statele5naţiunetind să transfere o parte mai mare din 1estrea lor de sueranitate structurilor în care s5au integrat.$e na+te astfel o legitimitate trans5statală, care sublimea1ă tradiţionalele „raţiuni de stat” +iimpune un sistem normati care ine în conflict cu echea sueranitate. $tatele asistă, cu sau fărăoia lor, la o diminuare a sueranităţii lor, la o a+a numită deoluţie a instituţiilor, în timp ceentităţi trans5naţionale dob-ndesc un drept de ingerinţă efecti, at-t sub raport politic +i militar,c-t +i sub raport economic. Apar formule ce amintesc tot mai mult de un „guern mondial” :carese e)primă mai cur-nd prin ocea +i oinţe unei superputeri absolute, care se dore+te e)presiaunei raţionalităţi democratice transcendente, dar care nu e1ită să apere cu eidentă lipsă deneutralitate interesele unei oligarhi economice trans5naţionale;, care are structuri de putere +iatribuţii similare statului, dar îl transcende pe acesta +i a3unge să se afle în relaţie nemi3locită cucetăţenii :cel puţin la niel regional, de e)emplu în cadrul #niunii !uropene, mecanismele degene1ă democratică ale puterilor în stat au dob-ndit funcţionalitate +i la niel unional, respecti



mecanismul electoral de generare a legitimităţii puterilor locale +i centrale funcţionea1ă acum +ica sursă a unor organisme de putere suprastatale;. %a polul opus se află tendinţa spre subsidiaritate, care absoarbe la niel comunitar :1onalsau local; o bună parte a cuantumului de sueranitate ce e)ista p-nă nu de mult la niel de stat. $tatul naţional pare astfel supus unei duble presiuni, de la niel suprastatal +i de la niel

infrastatal, pentru a delega +i limita sueranitatea sa. 9n aceste condiţii este de presupus că una dintre tensiunile de tip politic pe careglobali1area o a accentua tot mai mult în iitor este tocmai aceea dintre statul5naţiune +icomunitatea internaţională în care el fiinţea1ă. Problema de opţiune politică care se ridică în acest conte)t +i care este e)trem de actuală+i pentru om-nia, se referă la măsura +i ritmul în care se poate accepta această diminuare desueranitate. Prote3area sueranităţii de stat nu este un scop în sine, ci mai cur-nd o consecinţă acondiţiilor istorice diferite în care statele au apărut +i eoluat, precum +i a nielului diferit dede1oltare economică, dar +i a deosebirilor de structură culturală, care dau unei naţiuni atributelesale identitare. "u c-t forţa nielatoare a globali1ării acţionea1ă mai direct +i mai puternic asupra pattern5ului cultural al unei comunităţi naţionale, cu at-t acesta are tendinţa de a reacţiona mai intens. $ena+te de aici o tensiune at-t între diferitele grupuri naţionale, c-t +i între ma3oritatea etnică caredefine+te un grup naţional +i minorităţile cu care acesta conieţuie+te pe acela+i teritoriu statal.Aceasta nu este însă o simplă reminiscenţă al unei ideologi e)clusiiste de tip naţionalist, ci esteo doadă că fundamentele naţionale sunt mai comple)e +i mai inalterabile dec-t s5ar crede. !lereunesc structuri de ciili1aţie specifice, cu interese economice +i politice care nu +i5au consumatîncă resursele de iabilitate +i care probabil nici nu or fi cu at-t de mare u+urinţă topite înmelan3ul unificator al globali1ării. 9n ciuda unei ascensiuni suspecte a unei ideologii a drepturiloromului, care tind să fie transmutate ilicit la nielul grupurilor etnice sub forma „drepturilorcolectie”, forţele coe1iunii naţionale sunt încă realităţi e)trem de consistente +i nu pot fi în niciun ca1 reduse la o e)presie ideologică a unor e)tremi+ti naţionali+ti, deoarece aceste forţe decoe1iune au rădăcini mult mai comple)e +i mai raţionale dec-t sunt dispu+i adepţiide1naţionali1ării să recunoască +i să accepte. 9n mod parado)al, e)perienţa centrifugă a grupurilor naţionale din fosta 7ugoslaie, ca +i aacelora din fostul imperiu soietic, demonstrea1ă că, după perioade relati lungi de integrare încomunităţi statale trans5naţionale, resorturile intime ale identităţii culturale sunt încă suficient de puternice pentru a se comporta conform teoriei huntingtoniene a conflictului între ciili1aţii. 8e)perienţă 5 de natură să îngri3ore1e 5 cu priire la efectele presiunii de1naţionali1atoare aintegrării +i limitării sueranităţii în condiţiile globali1ării o repre1intă recenta ascensiune adreptei naţionaliste în Austria. Aceasta doede+te că atunci c-nd anumite alori, consideratelegitime de un grup naţional, sunt supuse unei agresiuni, fie ea +i numai de tip simbolic, chiarîntr5un stat cu un niel de de1oltare economică înalt +i cu o tradiţie democratică bine consolidată+i care a trecut de3a testul integrării europene, se poate a3unge la o opţiune masiă a electoratuluiîn faoarea unei soluţii politice care contestă deschis +i direct principiile societăţii deschise +i este posibil să se a3ungă chiar la o reafirmare e)cesiă a sueranităţii de stat +i la naţionalismule)clusiist de care, pe bună dreptate, ne temem. !)perienţa austriacă a alarmat statele #niunii !uropene, dar +i alte democraţii, nu numai pentru că într5un stat european se acceptă participarea unei formaţiuni de e)tremă dreaptă la putere, în irtutea unui drept obţinut prin mi3loace democratice, ci +i pentru că este un semnal dealarmă asupra riscului pe care îl poate genera forţarea unor ritmuri ale comunitarismului în raportcu aspiraţia grupurilor naţionale pentru prote3area identităţii culturale +i statale. Această alarmă



este cu at-t mai îngri3orătoare cu c-t ea ar putea să nu repre1inte un ca1 i1olat, ci preludiul uneimi+cări sociale mai ample la nielul unei bune părţi din !uropa occidentală. ecrudescenţadreptei naţionaliste, contestarea unor politici comunitare, care afectea1ă libertatea opţiuniloreconomice, protestele împotria deschiderii pieţei muncii +i a migraţiei capitalurilor spre alte pieţe, cu consecinţe directe priind gradul de ocupare al forţei de muncă în statele de origine, sunt

tot mai mult teme de de1batere politică în statele #niunii !uropene. Fot mai mulţi teoreticieni,dar +i oameni politici sau e)ponenţi ai societăţii ciile occidentale sesi1ea1ă că globali1arearepre1intă în aceea+i măsură o abstracţie :capital, muncă, alori, informaţie;, dar +i o serie deefecte concrete +i dureroase :accentuarea precarităţii locului de muncă, transformarea muncii însine într5o actiitate preponderent abstractă +i i1olată, un nou mod de consum, un nou mod deacces +i prote3are a accesului la drepturile tradiţionale ale cetăţeanului;. Focmai aceste efectesecundarenedorite ale globali1ării au condus în ultimul timp la o cre+tere a grupului scepticilor +i,nu în ultimul r-nd, la o nuanţare a po1iţiei optimi+tilor. 9n acest sens este de remarcat o anumităschimbare de ton a administraţiei "linton cu priire la imperatiele globali1ării, dar +i o tendinţăa acesteia de a recunoa+te că, pentru a atrage o masă c-t mai mare de oameni în sfera globali1ării,este necesar un program mai consistent de asistenţă economică pentru cei ce pot fi loiţi deefectele negatie ale fenomenului. eenind la perspectia eoluţiei om-niei în conte)tul globali1ării, trebuie subliniat căaceasta trebuie pregătită în ba1a unor programe politice bine orientate, care să ţină cont at-t desituaţia graă de cri1ă în care ne aflăm, c-t +i de con3unctura faorabilă creată prin deschiderea#niunii !uropene faţă de integrarea unor noi membri. Problema este de a găsi în interiorresursele, în primul r-nd politice, dar +i materiale, pentru a a3unge la un ritm de de1oltare care săfacă predictibil momentul posibilei integrări. Acestei etape trebuie să5l corespundă, încă, unsistem de protecţie a capitalului autohton, dar +i de stimulare a inestiţiilor străine. Procesulliberali1ării pieţei nu trebuie confundat cu anarhi1area acesteia :e)istă +i or e)ista mereu limiteale procesului de dereglementare, care, odată depă+ite, or genera disfuncţionalitate +i cri1ă;.9ntărirea mecanismelor democratice răm-ne, încă, o sarcină de primă importanţăO iar aceasta nutrebuie înţeleasă în mod necesar numai ca o diminuare a autorităţii statului +i implicit asueranităţii sale. Pregătirea integrării europene înseamnă nu numai performanţă economică, ci +iaducerea identităţii naţionale la acel niel care să îi asigure iabilitatea în condiţiile în careintegrarea îi a desfiinţa o parte din mecanismele de protecţie instituţională. &in acest punct deedere, integrarea nu trebuie confundată cu asimilarea. 9n fond, criteriile de performanţă pe care#niunea !uropeană le pune în faţa candidaţilor la aderare i1ea1ă, între altele +i capacitateaeconomiilor naţionale, dar +i a altor structuri sociale +i culturale, de a face faţă unui mediu încare, lipsa unor bariere de tipul frontierelor de stat,acţionea1ă de1integrator +i faţă de acelestructuri naţionale care trebuiesc încă menţinute în funcţiune. A intra în mala)orul nielator al#niunii, sau, la scară planetară, al globali1ării, fără a aea structuri economice competitie +imecanisme de protecţie a identităţii sociale +i culturale fiabile repre1intă un risc ma3or at-t pentrucel ce se integrea1ă c-t +i pentru integrator, pentru că o integrare precoce, cu mecanismeeconomico5sociale lipsite de maturitate produce cri1e în interior, dar le propagă +i la scaraîntregului grup de integrare :acest mod de a 3udeca lucrurile funcţionea1ă de3a în priinţaom-niei atunci c-nd este orba de spinoasă problemă a i1elor;. !ste cert că una din premisele integrării presupune o diminuare a sueranităţii, în sensulcă deci1ii ale colectiităţii integratoare dob-ndesc forţă de acţiune în interiorul statului naţional.Această tendinţă se amplifică gradual pe măsura ad-ncirii integrării, dar ea nu presupune nicirenunţarea unilaterală la caracteristicile statului5naţiunedin primul moment al integrării +i cu at-tmai puţin înainte ca aceasta să se producă. (ici caracterul unitar al statului, nici caracterul său



naţional nu sunt incompatibile cu integrarea. "eea ce poate fi pus în discuţie este, mai degrabă,centralismul administrati, ineficienţa mecanismelor de control democratic sau funcţionareaincorectă a mecanismelor subsidiarităţii :este contraproducti să la+i responsabilitateaadministrării unor sectoare importante ale ieţii economice +i sociale în seama comunităţilorlocale at-ta timp c-t acestea nu au resursele pentru a le finanţa;.

Globali1area pre1intă riscuri cu at-t mai mari cu c-t nielul de de1oltare al unui stat estemai scă1ut. $ub acest aspect, riscurile de natură e)ternă nu pot fi separate de fragilitateasistemului economic +i politic intern. "u c-t instabilitatea în 1onă cre+te, cu at-t e+ecul politicilorinterne este mai periculos. !)istă din această perspectiă posibilitatea dea formula c-tea conclu1ii priind eoluţiaom-niei în conte)tul globali1ării. om-nia nu trebuie +i nici nu poate să se opună acestuifenomen planetar. 7mportant este ca în faţa sfidărilor globali1ării să fim pregătiţi să reacţionăm.Frebuie să distingem între procesul obiecti al globali1ării +i riscul ca el să fie confiscat +i utili1atîn slu3ba unor interese obscure. Pentru a re1ista în faţa globali1ării, trebuie să ie+im din 1ona subder1oltării, altfel oncolecta doar efectele negatie ale acestui proces în timp ce alenţele sale po1itie ne or fi prohibite. A te pregăti pentru integrare regională sau globală presupune în primul r-nd a teconsolida ca entitate naţională +i statală. 7ntegrarea nu este în mod strict necesar echialentă cu pierderea identităţii naţionale +i cu disoluţia statului5naţiune. 7ntegrarea presupune armoni1area interesului naţional cu cel subsidiar +i cu celsuprastatal. <ederali1area +i regionali1area sunt soluţii posibile, dar nu +i obligatorii. $oliditateastructurilor democratice +i stabilitatea internă sunt argumente esenţiale pentru integrare."ompetitiitatea în plan economic +i cultural repre1intă condiţii esenţiale pentru a face faţă+ocului globali1ării. %ipsa competitiităţii +i a sentimentului de securitate identitară transformă+ocul globali1ării într5un +oc al ciili1aţiilor. Globali1area generea1ă noi reguli +i mecanisme ale raporturilor dintre state. 8rganismeleinternaţionale dob-ndesc o tendinţă de ascendenţă în faţa sueranităţii de stat. <ără o consolidarea dreptului internaţional un astfel de proces poate fi periculos pentru că poate induce inegalitateîntre actorii ieţii politice internaţionale +i încura3ea1ă politica de forţă +i dictat. Asumarea deobligaţii trebuie să fie simultană cu asumarea de responsabilităţi, dar +i cu obţinerea de drepturi +igaranţii. Globali1area este un proces dominant, dar el nu este singular. 8 diplomaţie responsabilătrebuie să îmbine armonios principiile diplomaţiei tradiţionale cu cele ale diplomaţiei integrării. &e+i e)istă manifestări puternice de unipolarism, lumea este încă construită pe ba1adiersităţii. 9ntr5o lume diersă nu se poate practica o diplomaţie unilaterală. &eschiderea spretoate a1imut5urile este în concordanţă cu tendinţa globali1ării. 9n condiţiile globali1ării distanţele+i criteriile geo5politice tradiţionale nu mai constituie criterii eficiente de alidarea a i1iunilor de politică internaţională. Globali1area schimbă raporturile dintre ameninţarea directă +i cea difu1ă. "apacitatea de arăspunde unor sfidări nedeterminate +i tot mai abstracte deine esenţială pentru propria securitate,c-t +i pentru securitate lumii în care ne integrăm. Globali1area nu este punctul terminus al eoluţiei umane, ea este un proces ce a marcaesenţial lumea, dar nici aanta3ele ei +i nici ameninţările ei nu pot fi absoluti1ate. „8rice ţară slăbită, fie de foamete, de epidemie, de core1i prea grele sau de instabilitateainstituţiilor atrage asupra sa poftele nenumărate ale ecinilor.” Eean %ei



"apitolul 7maginea om-niei = un produs greu andabil4 om-nia ă1ută în presa internaţională în perioada //05I??? (u se poate face o ealuare clarăa reacţiilor presei internaţionale la eoluţia socio5politică

din om-nia +i la situaţia ei în lume pe o perioadă at-t de lungă fără c-tea consideraţii generale prealabile. $e pot discerne cinci caracteristici ma3ore* euforia post5electorală din //0 perple)itatea în faţa lipsei de performanţă a noii guernări, efectele interenţiei (AF8 în 1onă,+ocul proocat de sonda3ele care conturau o alternanţă inersă actualei puteri, preocuparea faţă de perspectie. Aceste particularităţi legate de ca1ul om-niei nu au fost e)ceptate de la trăsăturilegenerale ale structurării informaţiilor +i opiniilor pe ba1a surselor principale* corespondenţiiagenţiilor +i 1iarelor acreditaţi la faţa locului, ambasadele, forţele politice interne, structurilespeciali1ate care seresc cercurile bancare +i de afaceri internaţionale. 8ric-t ar părea de curiostoate sunt dominate în moduri diferite, de ceea ce se nume+te în 3argonul mediilor de informare„audimatul”. $e transmite +i se publică nu neapărat ceea ce se ede, ci ceea ce se cere, respectice cred corespondenţii, diplomaţii că poate capta atenţia destinatarilor, ceea ce satisface anumiteinterese ale forţelor politice interne din om-nia în funcţie de influenţa lor asupra mi3loacelor deinformare, de pre3udecăţile +i interesele pe termen scurt ale unor cercuri financiare +i de afaceri.&esigur prioritate au relatările +i anali1ele de sen1aţie, fie că e orba de cianură, mineriade, copiihandicapaţi, conflicte acute interetnice, cri1e de guern, astfel de teme constituind ehiculul celmai sigur de penetraţie într5un domeniu cel puţin la fel de competiti ca cel al confruntării acerbe pentru acapararea pieţelor. &eosebit de semnificatie în ansamblul comentariilor internaţionale sunt sinte1ele prile3uite de marcarea a 1ece ani de la reoluţia din // nu numai pentru că ele au încercat sătragă anumite conclu1ii pentru întreaga perioadă în ce prie+te om-nia, c-t +i în priinţa tuturorfostelor ţări comuniste, ci mai ales pentru conclu1iile priind ultimii trei, patru ani. Astfel deconclu1ii au fost dominate de cele cinci caracteristici subliniate la începutul acestei anali1e.$inte1a pre1entată de !uropa %iberă sub semnătura lui Eeremy Mransten sub titlul „Kece ani dupăreoluţia s-ngeroasă din // de1ilu1ia publică este dominantă” se spune*„%a 1ece ani dupăreoluţie +i la trei ani după enirea la putere a unor lideri pro5occidentali, parti1ani aieconomieipieţei libere, om-nia suferă de deprimare colectiă”. "onclu1ia poartă numeledublului aspect al euforiei de după alegerile din //0 eidentă +i în multe comentarii apărute p-nă în ultimele 1ile, care au ă1ut în re1ultatele alegerilor nu numai o normali1are democratică, prin premiera alternatiei pa+nice la putere, ci +i o înfr-ngere a „forţelor comuniste”, o „adeăratăruptură cu trecutul”, consacr-ndu5se asupra spiritului democratic +i pro5occidental al noii puteri.&e aceea de1ilu1ia este e)plicată nu at-t prin lipsa de performanţă a guernelor ce s5au perindatc-t mai ales prin faptul că nouă putere s5a ă1ut silită să treacă la măsuri reformatoare,nepopulare, care nu au fost îndeplinite de guernarea precedentă. Autorul adaugă că „răm-neneclar dacă actuala politică de restructurare economică a conduce la remuri mai bune.9ntrebarea care se pune acum este* or aea rom-nii simpli răbdare să suporte încă odată alte promisiuni pentru un iitor fericit4” $inte1a folose+te în conclu1ie opiniile sociologului VladimirFismăneanu care afirmă că actuala popularitate a partidului lui 7on 7liescu „este pur +i simplure1ultatul de1ilu1iei faţă de noii guernanţi. $e poate a+tepta un ot care să e)prime aceastăde1ilu1ie +i dacă după de1ilu1ie urmea1ă o altă de1ilu1ie, e)istă pericolul că forţe străinecurentului parlamentar să se folosească de o astfel de situaţie. #ltima propo1iţie a acestei sinte1eoferită celor ce folosesc sericiile în limba engle1ă ale &epartamentului de studii al !uropei%ibere se dore+te a fi un aertisment ba1at pe opiniile unor obseratori anonimi, integrat +i în alte



comentarii*” &acă o astfel de eoluţie a aea loc, spun obseratorii +i dacă declinul economic alom-niei continuă, această ţară riscă să fie lăsată în urmă în cursa pentru integrarea în principalulcurent european, inclusi în organi1aţii că #niunea !uropeană +i (AF8. $fidarea iitoruluideceniu a fi fără îndoială să se asigure că Malcanii nu or fi din nou rupţi de !uropa pe caleamutării unei noi cortine de fier cu c-tea sute de 6ilometri mai la estQ.

&incolo de multiple alte considerente în ce prie+te sursele +i tendinţele unor comentarii+i anali1e demne de luat în seamă, în acest cadru se impune ca dominantă inserarea de criteriiideologice care, la r-ndul său, poate fi atribuităunei insuficienţe rupturi cu trecutul a autorilorrespectielor materiale sau cu practica alb5negru specifică nu numai ră1boiului rece. Fendinţa nueste străină nici de efectul disputelor politice interne din om-nia, nici de consecinţele unorcurente eleitare de această natură din străinătate. #rme incipiente ale acestora pot fi găsite într5oserie de comentarii apărute în // pe măsură ce o anumită îngri3orare priind eoluţia dinom-nia a început să5+i facă loc a3ung-nd p-nă în ultimele 1ile la o adeărată campanie pentrusalarea 9n e)tremis a acestei ţări. "el mai ilustrati în această priinţă este un articol aproape programatic, apărut la I decembrie /// în Xashington Post :1iar care s5a eidenţiat prin maimulte articole de această natură;, sub semnătura lui &aniel (. (elson :pre1entat ca autor al maimultor cărţi despre om-nia;, sub titlul „#itata om-nie are neoie de a3utorul 8ccidentului +iurgent”. Autorul scrie în chip de conclu1ie*” 7ată c-tea iniţiatie demne de luat în seamă înconsiderare* un spri3in public +i fără echioc pentru intrarea om-niei în (AF8 în runda iitoare,semnale diplomatice puternice de spri3in prin i1ite la niel înalt la Mucure+ti, initarea domnului7sărescu să i1ite1e Xashingtonul +i, dacă este posibilă, instituirea <ondului om-nia I??? lansat printr5o contribuţie ma3oră stimulatiă a $tatelor #nite de circa ?? milioane de dolariQ. (elsonî+i încheie propunerile cu această obseraţie finală* „A3utorul acordat om-niei nu trebuie săînsemne implicarea militară sau mări sume de bani. &ar implică refu1ul de a a+tepta p-nă se orimpune demagogi intoleranţi sau p-nă ce ţara a fi inundată de paro)ismul iolenţei. Atunci a fi prea t-r1iu. Atunci (icolae +i !lena cu siguranţă or r-de în mormintele lor.” 9n alte părţi alearticolului care pregătesc conclu1iile (elson este mai specific. #n sonda3 tulburător, scrie el, aarătat că „o ma3oritate a rom-nilor cred că iaţa sub "eau+escu era mai bună +i două treimi credcă ţara este condusă într5o direcţie gre+ită”. !l arată că în faţa acestei situaţii Pre+edintele !mil"onstantinescu, confruntat cu cre+terea reoltei împotria „crimei, corupţiei +i deteriorăriinielului de trai, l5a demis pe premierul adu Vasile. Probabil că cinea a uitat să5l spunădomnului "onstantinescu că, în conformitate cu "onstituţia om-niei, pre+edinţii nu au oie sădemită pe prim5mini+trii”. (elson consideră, în acest conte)t, că noul premier @ugur 7sărescueste pentru noua generaţie politică rom-nească, „un model” +i că„America +i aliaţi săi ar trebui sătransforme ascensiunea lui 7sărescu într5o oca1ie de a face tabloul ţării mai atrăgător”. Acest mod de tratare a situaţiei din om-nia, care îmbină abordarea ideologică cu apelurila a3utorarea ţării au deenit caracteristice mai ales după ră1boiul din Hosoo, simultan cueocarea pagubelor suferite de om-nia ca urmare a spri3inirii interenţiei (AF8. %a I iulie/// 7nternaţional Yerald Fribune publică sub semnătura analistului engle1 Fom Gallagher încare @adeleine Albright a declarat că !uropa trebuie să plătească pentru reconstrucţia Malcanilor.Vorbele ei s5au aflat în contradicţie ascuţită cu cele spuse de ministrul de e)terne german <ischer,la iulie la Mucure+ti, anume că Pactul nu trebuie înţeles drept o modalitate de acordare a unorrăsplăţi materiale +i financiare pentru pierderi economice, obiectiul său fiind, dimpotriă, promoarea posibilităţilor de de1oltare ale regiunii pe termen lung „. 9n continuare, autoruleocă ceea ce consideră a fi consecinţele unei neconcordanţe în atitudini*” 8ccidentul nu trebuiesă ignore consecinţele lăsării om-niei la oia înt-mplării. Anul iitor or aea loc alegeri. &epeacum fo+tii comuni+ti care au fost la putere p-nă în //0 caută să st-rnească tensiuni interetnice



în Fransilania, o proincie cu o largă minoritate ungară. Adrian (ăstase, probabil iitorul om puternic al ţării, în ca1ul în care reformatorii pro5occidentali pierd puterea, a pre1is o toamnăfierbinte în această proincie. !l pretinde că ruperea proinciei Hosoo de către (AF8 de subcontrolul Melgradului constituie un precedent care a „slăbi capacitatea om-niei de a ţineFransilania”. %a februarie I??? Xashington Post reine asupra consecinţelor economice ale

interenţiei (AF8 în Hosoo, oprindu5se într5o corespondenţă transmisă din Galaţi lasentimentele anti5(AF8 pe care le5ar crea blocarea &unării. „9n fapt, scrie 1iarul, aici s5arăsp-ndit teoria că alianţa a bombardat podurile nu pentru a parali1a armata iugoslaă ci pentru aloi !uropa de sud5est +i a stimula comerţul pe in, celălalt mare fluiu comercial din !uropa, înaanta3ul !uropei occidentale. Feoriile conspiraţiei se răsp-ndesc la fel de repede ca ceaţa acesteiierni ce acoperă docurile de la gurile fluiului. 8ric-t de stranii ar părea astfel de idei laXashington +i Mru)elles, ele au subminat aici po1iţiile (AF8 +i au abătut atenţia de la capitală7ugoslaiei, Melgrad +i de la $erbia în general.” Acela+i analist pomenit mai sus de la !uropa %iberă, Eeremy Mransten, într5o altă sinte1ăasupra ansamblului eoluţiei în !uropa centrală +i de est în cei 1ece ani care au trecut de laeenimentele din// intitulată „!uforia a fost înlocuită cu de1ilu1ie +i prudenţă”, împarte stateleanali1ate în două mari grupuri* a; c-tea state pentru care acest deceniu a însemnat libertatea de aobţine succes pe planul reformelor economice +i socialeO b; cele mai multe pentru care ace+ti aniau însemnat libertatea de a opta pentru populism, naţionalism +i e+ec economic. !l includeom-nia în a doua categorie. „<actori geografici, de de1oltare industrială, de e)perienţădemocratică sunt diferiţi în "ehia prin comparaţie cu om-nia. &ar în timp ce caracteristicileunei relatie prosperităţi sunt mai i1ibile la Praga dec-t la Mucure+ti, atitudinile popoarelor nusunt chiar at-t de diferite”. Pornind de la butada unuisociolog de frunte ceh că Qeste mai u+or defăcut ciorbă de pe+te dintr5un acariu dec-t iners „, el scrie*” &in punctul de edere al onestităţii+i responsabilităţii sociale, at-t la Praga c-t +i la Mucure+ti, spune sociologul $icloa, aem de5aface mai mult cu ciorbă de pe+te dec-t cu un acariu limpedeQ. Mransten continuă* „9n epublica"ehă, partidul comunist nereformat se află acum pe locul doi în sonda3e, iar în om-nia fostul pre+edinte 7on 7liescu +i asociaţii săi neocomuni+ti ocupă locul înt-i în sonda3e, cu mult înainteaactualei coaliţii democratice de la putereQ. "onfu1ia reflectată în multe anali1e deine tot maiad-ncă pe măsură ce realităţile din fostele ţări comuniste se pretea1ă tot mai greucli+eelorsimpliste ale echilor 6remlin5ologi reciclaţi. $icloa emite următoarea opinie „"red că estedeosebit de important pentru noi, fostele state comuniste, să discutăm între noi despree)perienţele noastre. Pentru că, deocamdată, suntem pre1entaţi ca +i cum am fi un fel de animaleciudate sau ca ni+te pe+ti într5un acariu. $untem anali1aţi de politologi +i de politicieni din est,dar nu cred că este cea mai bună abordare. $unt multe lucruri despre noi pe care ace+ti oamenidinest pur +i simplu nu le înţelegQ. 9ncerc-nd să dea mai multă coerenţă anali1elor sale, alt comentator, tot al !uropei %ibere,@ichael $hafir, în faţa aalan+ei de sonda3e rom-ne+ti +i străine priind om-nia, cu ealuăridiferite ale sentimentului fundamental de de1amăgire, scrie*„"um trebuie să interpretăm acestecifre4 A trage din ele conclu1ia că este iminentă sau doar probabilă o reîntoarcere la comunism,de astă dată fără tancuri soietice, ar aea aceea+i aloare de protecţie asupra repetării istoriei. 9nloc de a escalada spre -rfurile generali1ărilor rapide ar fi mai înţelept să e)aminăm fiecaresonda3 în conte)tul său imediat. 9n definiti, toţi speciali+tii de opinie publică ne aerti1ea1ă căsonda3ele sunt o reflectare a unei situaţii imediate. Acela+i sonda3 rom-nesc care pre1intă oimagine schi1ofrenică a lui "eau+escu, îl situea1ă pe pre+edintele !mil "onstantinescu pe loculdoi :B; printre oamenii politici care au produs cel mai mare rău ţării. (imeni nu poateconsidera acest lucru drept alabil, indiferent de po1iţia lui faţă de "onstantinescu. "u alte



cuinte, cei chestionaţi au răspuns, a-nd în minte criteriile de performanţă imediate +i ei or figata să5+i schimbe opinia pe măsură ce impactul subiecti al dificultăţilor 1ilnice or face localtor inoaţi”. #n dicton pierdut pe drum în această anali1ă este acela că niciodată nu e)istă preamultă îmbul1eală la e+ecuri. &oar dacă autorul articolului nu se g-nde+te la inoaţi de altăcategorie.

&in cele arătate p-nă acum, precum +i din alte anali1e reiese că în ciuda omologării decătre oamenii politici +i diplomaţii din străinătate a te1ei cultiată de e)ponenţii om-niei că ţaranoastră este un factor de stabilitate în Malcani, ea este considerată în realitate un factor potenţialde instabilitate at-t din cau1a „fragilităţii” politice +i economice interne c-t +i a ulnerabilităţiifaţă de eoluţia încon3urătoare. &in acest punct de edere, at-t politica noastră internă c-t +i ceae)ternă, dominate de preocupări con3uncturale, nu reu+esc să fie coningătoare la bilanţul sesiunii"onsiliului om-nia5#niunea !uropeană, ţinută în primăara lui /// Publicaţia !urope Xee6lyscrie că „în ciuda politeţii manifestate de ambele ţări”, „diplomaţii#niunii !uropene considerăom-nia drept ţara unde deocamdată schimbarea mini+trilor se substituie reformei”. A trecut unan de c-nd a fost pusă această etichetă +i răm-ne întrebarea dacă s5a făcut cea pentru eliminareaei. &impotriă, ea s5a transformat în te1a care afirmă că la ba1a stagnării reformei stă modul de aface politică în om-nia. 9n corespondenţa din Mucure+ti publicată de 1iarul %e @onde în a3unuli1itei pre+edintelui !mil "onstantinescu la Paris se afirma* „eforma economică este deasemenea în pană din cau1a tensiunilor politice interne. Victoria obţinută la sf-r+itul anului //0de coaliţia de centru5dreapta. (u a reu+it să gestione1e căsătoria de interes din cadrul coaliţiei.&rept consecinţă a acestui tablou :n.n. corespondenţa pre1intă pe larg contradicţiile din coaliţie;rom-nii manifestă tendinţa de a întoarce spatele politicii.” (ici p-nă astă1i mi3loacele de informare occidentale, indiferent de sursele lor, nu au reu+itsă depă+ească dilema lor fundamentală* ca1ul special al om-niei se datorea1ă obstacolelor carear fi puse de opo1iţie în calea reformei în ederea rec-+tigării puterii, pe fondul acut alnemulţumirilor economice, sau slăbiciunilor coaliţiei de la putere4 "u toate acestea, aceste publicaţii nu uită carenţele de fond ale politicii #niunii !uropene +i ale 8ccidentului în ansamblu.2i nu este orba de anali1e inspirate din interiorul om-niei care încearcă să mobili1e1e spri3in.9ntr5un articol publicat de Xashington Post, sub semnătura comună a lui $tean attner, pre+edinte ad3unct al grupului financiar %a1ard <reres +i @ichael <roman, înalt membru al lui"ouncil of <oreign elations +i al instituţiei German @arshall <und, care sunt totodată pre+edinte+i, respecti, director de proiecte al Grupului de lucru pentru economiile balcanice, înfiinţat de"ouncil of <oreign elations, pre1intă un punct de edere deosebit care, din păcate, nu a fostîncorporat în sferele de deci1ie politică +i guernamentală altfel dec-t sub forma unor declaraţiifără urmări practice. Articolul semnat de aceste personalităţi sub titlul* „9ncercaţi să introduceţimai iguros o arteră economică itală în Malcani” afirmă* „"ea mai mare ţară din regiune,om-nia, care pare să se apropie de eliminarea impasului în relaţiile cu <ondul @onetar7nternaţional, nu poate face împrumuturi de pe piaţa de capital dec-t cu o dob-ndă de B. 8slabă coaliţie guernamentală poate cu greu controla cheltuielile sau reduce corupţia în cre+tere întimp ce inflaţia se ridică la >?B anual”. &upă ce <ondul @onetar 7nternaţional, nu poate faceîmprumuturi de pe piaţa de capital dec-t cu o dob-ndă de B. 8 slabă coaliţie guernamentală poate cu greu controla cheltuielile sau reduce corupţia în cre+tere în timp ce inflaţia se ridică la>?B anual „. &upă ce <ondul @onetar 7nternaţional, nu poate face împrumuturi de pe piaţa decapital dec-t cu o dob-ndă de 9n ce prie+te contribuţia $tatelor #nite, constatăm un surplusde coordonatori, bani foarte puţini +i o lipsă de legătură între aceste două componente. !uropa semi+că încet în in3ectarea de !uro +i chiar mai încet în articularea unei i1iuni concrete pentruintegrarea Malcanilor în restul !uropei. 8ccidentul trebuie să se concentre1e pe soluţii pe termen



lung”. &upă ce pre1intă un tablou seer asupra condiţiilor politice +i instituţionale precaree)istente la faţa locului, autorii adaugă* „(ici o măsură dramatică de genul instituirii unui Moardmonetary nu poate re1ola aceste probleme.” Po1iţia <ondului @onetar 7nternaţional de asprăcondiţionalitate, de+i necesară, nu a fi suficientă pentru că „în multe ca1uri, statele balcanice nuau capacitatea tehnică +i politică de a răspunde unei astfel de presiuni. !ste necesar un efort

concentrat al 8ccidentului care să asigure asistenţa tehnică necesară, concomitent cu menţinerea presiunii asupra guernelor balcanice pentru înfăptuirea reformei, chiar lucr-nd peste capul lor,acolo unde este posibil. Pe măsură ce progresea1ă reforma structurală trebuie să obţinem căstatele balcanice să se deschidă unul faţă de altul +i, chiar mai important, să le integrăm în !uropa8ccidentală, ceea ce a cere din partea #niunii !uropene o politică economică responsabilă, maiales în domeniul comerţului. @ai presus de toate, noi nu trebuie să ne permitem o de1agregareeconomică a regiunii ba1ată pe clia3e entice. Frebuie să încercăm 5 +i să încercăm mai puternicdec-t am făcut5o p-nă acum”. Apariţia unor astfel de anali1e ridică întrebarea nu numai cum suntele primite +i de1bătute în foruri de deci1ie occidentale dar +i cum suntde1bătute +i e)ploatate deforuri de deci1ie din ţările în cau1ă, inclusi din om-nia. 8 asemenea manieră de a reacţiona a deenit, în anali1a unei e)perte france1e "atherine$aary în publicaţia %e @onde &iplomatiue, o sursă de subminare a credibilităţii acţiunilorîntreprinse p-nă acum +i a ceea ce se face actualmente. !a arată, de pildă, că politicianismul propagandistic împreună cu e)istenţa unor condiţii obiectie precare pun sum semnul întrebăriimodul cum se înfăptuie+te o componentă fundamentală a reformei, priati1area. Articolul afirmă*„$tatisticile priati1ărilor în usia ca +i în epublica "ehă, în om-nia, în Polonia sau în alte părţi se aran3ea1ă în funcţie de ceea ce a+teaptă creditorii e)terni, <ondul @onetar 7nternaţional +i"omisia !uropeană. !i caută să doedească faptul că s5au anga3at pe drumul cel drept. $e priati1ea1ă chiar +i ce mergea bine în cadrul echi +i adesea se trece la priati1are fără aport realde capital”. Autoarea conchide cu o afirmaţie peremptorie* „"apitalismului care se instalea1ă îilipse+te capitalul +i burghe1ia organică”. Articolul atinge multe alte probleme ilustr-nd tematitlului „%a est, tran1iţie către necunoscut”. At-t Xashington Post c-t +i !uropa %iberă, anali1-nd acest impact, descoperă că nu mai esuficientă împărţirea în categoriile folosite anterior = ţări liberale +i care nu au reu+it să o rupă cutrecutul, forţe politice pro5occidentale +i forţe neocomuniste. @ichael $hafir, într5un articoldifu1at la februarie I??? de !uropa %iberă, afirmă că, în timp ce” om-nia s5a făcut ecoulîngri3orării faţă de eoluţia din AustriaQ, tentaţiile unei eoluţii asemănătoare depă+esc clia3elestabilite în comentarii anterioare. !l afirmă* „%a Viena, $chuessel, împins de coningerea căscopul scu1ă mi3loacele, încearcă să facă din Partidul %iberal un partid respectabil, democratic,ceea ce, în mod eident, acesta nu este. 9n om-nia a e)istat o situaţie similară c-nd Partidul&emocraţiei $ociale, condus de fostul pre+edinte 7on 7liescu +i5a unit forţele cu e)tremi+tiiPartidului om-nia @are :P@;, Partidului #nităţii (aţionale om-ne :P#(; +i Partidului$ocialist al @uncii. &ar acum, adu Vasile pare gata să meargă mai departe, constituind un partid neofascist. !l trebuie urmărit cu gri3ă pentru tendinţa de a5l da ceea ce germanii numesc oînfăţi+are respectabilă. "ă P(W"& are în r-ndurile sale fundamentali+ti, ale căror ederi nu sunt prea departe de cele ale e)tremei drepte nu este un fenomen unic. &ar P(W"& în ansamblul săunu este o formaţie e)tremistă +i după cum se +tie s5a cre1ut că Vasile aparţine aripii sale pragmatice, anti5fundamentaliste. #n proerb rom-nesc citat de 7liescu pentru a e)plica alianţa săcu P@, afirmă că trebuie să te faci frate cu dracul pentru a trece puntea. &ar dracul a doedit demulte ori că s5a folosit de frate pentru a trece puntea, ca după aceea să5l arunce în r-u. 2i aceastălecţie nu se limitea1ă la om-nia. &-nd e)emplul #ngariei, unde partidul e)tremist al lui "sur6aeste curtat de partidul de la putere, <7&!$K +i al $loaciei, unde alianţa dintre partidul lui @eciar



cu admiratorii lui Yaider, Partidul (aţional $loac, este relansată”. Autorul conchide* „Pe fondulalianţei dintre $chuessel +i Yaider, trebuie urmărită cu gri3ă posibilitatea apariţiei unei tendinţeasemănătoare în !uropa est5centrală”. Xashington Post reia firul acestui gen de anali1ă, arăt-nd că ţări candidate mai aansate laintegrarea în #niunea !uropeană +i membre ale (AF8 sunt prudenţe în ce prie+te criticile la

adresa eoluţiei din Austria, dar mai ascuţite în criticile la adresa #niunii !uropene pentruinterenţia în afacerile interne ale Austriei. Articolul îl citea1ă pe fostul premier conserator cehVacla Hlaus, un fel de arbitru al actualei situaţii politice din "ehia care a afirmat că Yaider esteun rău mai mic dec-t încercarea #niunii !uropene de a ataca deci1ia suerană a unuia dinmembrii săi”. Articolul scris de e)pertul american "harles Gati de la #niersitatea Eohn Yop6insaerti1ea1ă iitorii membri ai #niunii !uropene că îndeplinirea condiţiilor politice puse deMru)elles înseamnă +i acceptarea „unei situaţii de mai mică sueranitate”. !uropa %iberă mergemai departe +i îl acu1ă direct pe premierul de dreapta Vi6tor 8rban că apacti1at camuflat cue)tremi+tii lui "sur6a +i a tolerat ie+irile antisemite ale unor membri ai guernului. #ngaria pareactualmente o oa1ă de stabilitate politică +i economică. Astfel, 8ccidentul nu5+i bate capul cu politica internă ungară. &ar presiunile internaţionale de genul raportului publicat în decembrie/// de Anti5&efamation %eague, l5ar putea sili pe 8rban să5+i schimbe atitudinea. $e poateconstata, în perioada anali1ată, că după epui1area euforiei +i triumfalismului ideologic iniţial, în presa internaţională, mai ales în cea occidentală :este orba predominant de articole care încearcăo pre1entare mai pretenţ3oasă; se caută a limpe1i ceea ce a a3uns să fie numit ca1ul special alom-niei. &upă ce s5a atenuat subiectul faorit al minorităţilor, odată cu semnarea Fratatului cu#ngaria, intrarea #&@ în guern +i încetarea monitori1ării speciale de către "onsiliul !uropei,au trecut pe primul plan problemele reformei, ale perspectielorintegrării euro5atlantice +i aleeoluţiei politice interne. &e+i, din c-nd în c-nd, problema minorităţilor este adusă în discuţie, fieîn legătură cu minoritatea maghiară, fie cu cea a romilor, "ehia +i $loacia deţin acum afi+ul înaceastă priinţă. 8dată cu intrarea #ngariei în (AF8, 1iarul (eps1abadag publica sub semnăturaunui politolog ungur aertismentul că „indiferent ce cred rom-nii, nu a e)ista pentru ei un aldoilea al în (AF8 +i #niunea !uropeană, pentru că primul al trasea1ă noile frontiere europenedincolo de care inestiţiile străine +i securitatea atlantică se or opri”. Articolul apărut îndecembrie // este urmat, în acela+i 1iar, de un articol apărut în martie /// oarecum maiechilibrat. &e+i consideră că intrarea în (AF8 a pus capăt căderii #ngariei, începută în ? +idominată de Fratatul de la Frianon care a lipsit #ngaria „de două treimi din teritoriul +i populaţiasa, articolul afirmă că” iitorul nu a asigura recrearea trecutului „. (oua situaţie geostrategică a#ngariei a asigura +i” prote3area minorităţilor maghiare din ţările limitrofe, cu toate că în $erbia,în om-nia +i $loacia anumite forţe politice mi1ea1ă pe cartea maghiară. Kiarul afirmă că astfel„pentru prima oară după tratatul de la Frianon aspiraţiile maghiarilor sunt spri3inite destrăinătate”. &ar situaţia creea1ă obligaţii +i pentru #ngaria* „A+a cum a trebuit, scrie 1iarul, sărenunţăm definiti la rei1uirea frontierelor, trebuie să renunţăm la autonomia teritorială aminorităţilor ungare”. !a ar putea fi compensată, în opinia 1iarului, de recunoa+terea implicită adrepturilor colectie +i de trecerea sub egida #niunii !uropene la federali1area pe calearegionali1ării. Yungaristul france1, Ale)andre Adler, într5un articolintitulat „(oua lume de după//”, afirmă că bascularea prea rapidă a întregii !urope centrale +i răsăritene spre est dupăcăderea 1idului Merlinului ar fi responsabilă „pentru lichidarea fără proteste a unităţii 7ugoslaiei+i a "ehosloaciei”. @ai mult, el consideră că o astfel de eoluţie este departe de a fi terminatădin cau1a ulnerabilităţilor acumulate în 1onă printre care se numără incertitudinile Qpriindînsă+i unitatea politică a unor naţiuni fragile cum sunt "roaţia +i om-nia precum +i asupra



iitorului @oldoei, care a cunoscut +i ea micul său ră1boi în //I 5 // incertitudini directlegate de posibilitatea unei apropieri între Hie +i @oscoa, ceea ce face din #craina „mi1ama3oră a iitorului deceniu”. 9ntr5un interiu luat de 7nternaţional Yerald Fribune, ministrul de e)terne al Mulgariei, (ade3da @ihailoa, este de părere că întreaga eoluţie din Malcani ar fi fost alta dacă Mulgaria +i

om-nia ar fi fostmembre ale (AF8 c-nd a început să se înfierb-nte cri1a din Hosoo. !a adeclarat* „&acă Mulgaria, om-nia +i alte democraţii stabile ar fi fost membre, conflictul dinHosoo nu s5ar fi produs de loc. A fost mult de1bătută spargerea monopolului lui @ilo+eiciasupra informaţiei. 9n propagandă sa el folose+te drept te1ă e)emplul ţărilor ecine 7ugoslaiei,afirm-nd că Mulgaria +i om-nia, în ciuda relaţiilor lor cu (AF8 nu au a3uns să fie maide1oltate dec-t 7ugoslaia, de aceea încura3area intrării lor repre1intă „cheia iitoarei stabilităţi aacestei regiuni”. &upă acest interiu, publicat în martie /// 1iarul %e @onde inserea1ă subsemnătura profesorului Eoseph acoub, de la #niersitatea "atolică din %yon articolul intitulat*„(elini+te în Fransilania rom-nească” care constată, între altele, că „totul se desfă+ura relati bine p-nă la intrarea #ngariei în (AF8 +i începutulră1boiului în 7ugoslaia”. Pe ba1a luărilor de po1iţie din cadrul #&@, autorul afirmă* „#ngurii declară că nu pot accepta să primească o notăde bună purtare din partea guernului rom-n +i resping politica sa duplicitară. !i consideră că problemele minorităţilor naţionale nu sunt re1olate +i refu1ă a deeni o itrină de e)port aguernului rom-n”. &e asemenea, autorul arată că eoluţia din 7ugoslaia a realori1at te1aautonomiei teritoriale a minorităţilor. acoubi scrie* `$e aud glasuri care declară că dacăautonomia nu este obţinută pe cale parlamentară, ea a fi dob-ndită printr5o mi+care de 3os însus”. 9n conclu1ie, autorul preci1ea1ă* `ăm-ne de aflat dacă autonomia trebuie e)ercitată încadrul societăţilor e)istente, cum preede dreptul internaţional, sau pe calea punerii în cau1ă afrontierelor statale. &e1baterea care agită om-nia asupra regionalismului, federalismului +iautonomiei a seriad-ncirii procesului democratic în direcţia unei societăţi multiculturale +i plurietnice sau a deeni un alibi pentru o eoluţie în direcţia separatismului +i etnicismului4” "aracterul improi1at al soluţiilor +i reacţiilor ce străbat toate aceste comentarii arată, înesenţă, că un dialog adeărat, o de1batere profundă priind problemele reale ale tran1iţiei istoriceîn fostele ţări comuniste nu este încă anga3at el fiind deturnat în paleatie mediatice de moment,menite să mime1e anga3area 8ccidentului +i reforma !stului. Anali1ele mai doedesc, poate fărăoie, că una fără altă nu se poate. om-nia în presa ungară ://0 = ///; 9n general, politicienii +i guernele sunt preocupaţi în egală măsură de imaginea pe care oau în presa internă +i e)ternă, de modul în care portretele de presă sunt creionate +i „-ndute” publicului. &in păcate, nu întotdeauna resentimentele sunt biruite de raţiune, nu întotdeaunaopiniei publice 7 se comunică onest realitatea, lucru care este, p-nă la urmă, nu at-t în detrimentul presei c-t al politicii însă+i. &e acest lucru ne putem coninge dacă om întreprinde o scurtă priire a modului în care presa ungară a reflectat realităţile politice rom-ne+ti. &intre toate ţărileecine #ngariei om-nia este ţara care se „bucură” de cea mai mare „atenţie” din partea preseide la Mudapesta. Aproape nu e)istă cotidian central 9n #ngaria +i sunt cinci la număr, care să nu publice 1ilnic cel puţin două articole cu priire la om-nia. Aceste articole, în mare parte, sunttributare unui mod maniheist de a prii realitatea. &eceniile de „front istoric” deschis întreMudapesta +i Mucure+ti î+i spun cu-ntul, operaţionali1-nd, peste timp,pre3udecăţi, stereotipuri,atitudini rean+arde sau iredentiste. Femele cele mai aprinse răm-n cele care incită recursul laistorie sau la mituri* tratatul de la Frianon, coroana $f. 2tefan, ocaţia „imperială” +i „apostolică”a #ngariei se întrepătrund cu „drepturile colectie ale naţiunii ungare din Fransilania”,



„autonomia teritorială”, modificarea pa+nică a frontierelor”, modificarea sistemului de pace de laParis = Versailles etc. $e obseră un fenomen de concentrare politică a mass media budapestană pe #&@, pe acţiunea politică a acestei formaţiuni, felul în care reu+e+te să se impună nu at-t îndomeniul politicilor generale, c-t în chestiuni ţin-nd de un program politic QspecialQ. Acest program, în cone)iune cu un set de argumente resentimentare „au mărit dioptriile lentilei „prin

care cea mai mare parte a presei de la Mudapesta a priit +i prie+te om-nia. &in păcate, atrebuitsă facem faţă +i unei cri1e a posibilităţilor de creare a unei imagini coerente în e)terior, poate +i pentru că nu am construit o strategie în acest sens. Frebuie să transmitem foarte clarlumii occidentale că, în om-nia, relaţiile cu minorităţile nu mai sunt construite în interiorul unuimodel ba1at pe triada ideologie 5 forţă 5 centrali1are, dar nici nu om putea accepta ca principii”ordonatoareQ forţa, fragmentarea +i anticonstituţionalismul. eenind la modul în care a scris presa ungară despre om-nia constatăm, cu regret, căma3oritatea articolelor sunt negatie, sunt concepute sub imperiul unui subiectiism indus de„adeăruri” precum cele de3a menţionate. $e constată că tema cea mai des abordată este situaţia populaţiei maghiare din om-nia, cu aprecieri priind actiitatea #&@ +i participarea acesteiala guernare, temă în cadrul căreia se dă glaspretenţiilor la drepturile colectie, la uniersitateindependentamaghiara de stat, la acordarea dublei cetăţenii, lastatutul special pentru maghiarii de peste hotare, la restituirea bunurilor confiscate, etc. 8 altă temă la care se fac referiri foarte deseste cu priire la traumatismele pricinuite de Frianon. !ste drept că nu lipsesc nici subiecte caistoria poporului rom-n, contest-ndu5se continuitatea daco5romana, conceptul de stat naţionalunitar, în acea „continuitate” a frontului ideologic deschis între Mudapesta +i Mucure+ti de decenii. #n e)emplu concludent se poate desprinde din felul în care a fost priită semnareatratatului de ba1ă rom-no5ungar, eeniment criticat +i contestat cu o ehemenţă de neimaginat.9ntru ilustrarea celor afirmate mai sus se pot reda,fragmente mai semnificatie din presa ungară afierbintelui an //0 Astfel, în 1iua de mai //0 cotidianele centrale ungare se refereau laafirmaţiile făcute de %e1sa6 $andor, pre+edintele <orumului &emocrat #ngar, imediat după oi1ită efectuată în om-nia. %a conferinţa de presă %e1sa6 declara 1iari+tilor că „prin tratatul de ba1a ungaro5rom-n politica e)ternă ungară pregăte+te un al treilea Frianon. Fratatul de ba1ă nu ar fi altceadec-t o scamatorie originală pentru !uropa occidentală”Protestele opo1iţiei ungareîmpotria tratatului de ba1ă rom-no5ungar încep să se înmulţească +i să deină mai aspreîncep-nd din a doua 3umătate a lunii august //0 c-nd agenţia ungară de presă @F7 informea1ăcă la Mucure+ti s5a elaborat te)tul final al tratatului de ba1ă rom-no5ungar. &uminică, august //0 în plină acanţă parlamentară, premierul ungar Yorn Gyulaine la telei1iunea naţională +i, la o oră de ma)imă audienţă, declară* `(e aflăm în pragulsemnării tratatului de ba1a ungaro5rom-n. $unt gata să semne1 tratatul de ba1ă fie la Mudapesta,fie la Mucure+ti, fie într5un al treilea loc, dacă om putea cădea de acord. Frebuie să lăsamdeoparte problemele de prestigiu, acum fiind decisi un singur lucru* interesele ţărilor noastre”. Aceste cuinte or declan+a o sarabandă a protestelor, in3uriilor la adresa guernului Yorn+i a politicii e)terne ungare, care este de acord să contribuie la această „crimă istorică”*Presa aatacat prima, biciuind fără milă diplomaţia maghiară +i rom-nă* „Guernul ungar se înmoaie de lacondimentele americane” = scria cotidianul opo1iţiei „#3 @agyarors1ag”, care aprecia cămaleabilitatea bruscă a guernului ungar poate fi trecută în contul „aertismentului american”.Partidul 7ndependent al @icilor Agrarieni, condus de naţionalistul Forgyan Eo1sef, considera că„prin astfel de tratate se comite o crimă istorică împotria naţiunii ungare”. Vicepre+edinteleaceluia+i partid nu se sfiia să afirme că „holocaustul maghiarimii nu a încetat încă în Ma1inul"arpatic, că maghiarimea este supusă unei neîntrerupte discriminări rasiale pe păm-ntul natalsf-+iat la Frianon +i că, p-nă nu se lichidea1ădiscriminarea rasială împotria maghiarimii,



semnarea oricărui tratat de ba1ă este o trădare de patrie”. %anyi Ksolt, icepre+edinte al Partidului7ndependent al @icilor Agrarieni, declara presei, răspicat, că partidul săuconsideră că „trebuiemenţinută posibilitatea modificării pa+nice a frontierelor”. 9n acela+i timp, Pre1idiul "omunităţiiKiari+tilor #ngarideclaracă nu este dispus ca, prin tăcerea sa, să deinăcomplicea deci1ieiguernului ungar.

%a toate aceste acu1e, premierul ungar Yorn Gyula declara, la / august //0 cu prile3ul+edinţei "omisiei de aniersare a ?? de ani de la descălecarea ungurilor* „#ngaria trebuie să5+isoluţione1erelaţiile cu ecinii săi. Frebuie să fim atenţi +i la modul în care suntem apreciaţi înţările ecine. Vecinii no+tri = împreună cu noi = au interesul dea consolida securitatea. Pe noi neleagă de ecini +i cerinţa integrării europene, ca +i faptulcă toate ţările din 3urul nostru = cue)cepţia Austriei = traersea1ă etapa tran1iţiei amarnice. Pl-ngerile noastre nu interesea1ă!uropa, deci să nu ne ocupăm de pre3udiciile noastre istorice, ci de ceea ce ne duce înainte. Arfibine ca împreună, cu eforturi comune, să corespundem a+teptărilor !uropei”. &upă ce a considerat inacceptabilfaptul că în tratatul de ba1ă nu se orbe+te despredrepturile colectie,actualul premier 8rban Vi6tor a subliniat că de1baterile nu trebuiau să serefere la ce fel de autonomie este necesară în om-nia, important fiind, după părerea sa, caautonomia asigurată să facă posibilă e)ercitarea drepturilor maghiarimii din Winutul $ecuiesc. 9n plină de1lănţuire a furiei opo1iţiei ungare, cotidianul „@agyar Yirlap” din ? august//0 publica articolul intitulat „$f-r+itul unui mit ungar” în care publicistul ungar $cipiades 7andeclara că „un lucru era clar* cu om-nia se poate încheia numai un tratat mai slab dec-t cu$loacia. &iplomaţia rom-nă a fost întotdeauna renumită pentru abilitatea sa. $e putea +ti căromanii or +ti să eite, de la început, interpretarea ecomandării I? conform căreiadocumentul ar face posibile drepturile colectie ale minorităţilor +i autonomia teritorială pe ba1eetnice”. "ă diplomaţiile celor două ţări au dorit efecti declan+area unui proces real dereconciliere istorică se releă +i din po1iţiile opiniei publice din #ngaria. Astfel, un sonda3 deopinie efectuat de către $onda5%psos cu priire la tratatul de ba1ă romano5ungar, la relaţiile de bună ecinătate +i la integrarea #ngariei 9n #niunea !uropeană cuprindea date e)trem deinteresante* populaţia din mediul urban spri3inea aproape 9n unanimitate :/B; eforturilediplomaţiei ungare de a edifica relaţii de bună ecinătate cu ţările din 3ur, de a asigura pe termenlung reconcilierea cu ecinii #ngariei. 7ntegrarea europeană a #ngariei era situată în prim plandoar de B din populaţie. 0B din subiecţi doreau semnarea unui tratat de ba1ă cu om-niacare să preadă iniolabilitatea frontierelor actuale, respecti garantarea drepturilor maghiarilordin om-nia conform normelor internaţionale, în timp ce I B +i5au e)primat o părere contrară.IB din populaţia urbană a #ngariei aprecia că tratatul de ba1ă a îmbunătăţi condiţiile de traiale minorităţii maghiare, doar B consider-nd că nu se poate a+tepta o schimbare sensibilă, 9ntimp ce B estimau ca semnarea tratatului de ba1ă a duce, mai degrabă, la deteriorarea situaţieimaghiarimii din om-nia. $onda3ul a fost efectuat la II august //0 în plină campanie de proteste a opo1iţiei ungare, la interiurile telefonice pe chestionare standard răspun1-nd ??? decetăţeni ungari din care C?? din Mudapesta +i 0?? din C de ora+e de proincie din #ngaria."onclu1iile care se puteau desprinde erau mai degrabă faorabile declan+ării procesului dereconciliere istorică, în pofida ocii e)trem de ascuţite a e)ponenţilor naţionalismului saurei1ionismului. &e remarcat faptul că acest tratat este în continuare comentat în presa maghiară, înlegătură cu o critică de fond a sistemului de pace de la Paris 5 Versailles, chiar dacă, ca membră (AF8, Mudapesta ar trebui mai degrabă să tempere1e i1bucnirile belicoase, induse de lideri deopinie, între care se numără nu puţini uniersitari maghiari sau americani de origine maghiară.



7ată ce se scria în cotidianul budapestan „(eps1abadsag” din I septembrie // sub titlul„8rfanii Frianonului”* „9n sufletele tuturorlocuitorilor #ngariei ciuntitese cuibăre+te fantoma#ngariei @ari :+i aici nu orbesc de o măruntă minoritate iredentistă, ci de toţi;. Această fantomă+i5a făcut loc +i în sufletele celor care nu s5au g-ndit niciodată la acest lucru. "on+tiinţa colectiăa ţării de 1ece milioane de maghiari este cea a 7mperiului de > de milioane de suflete. 8rfanii

Frianonului sunt maghiarii +i nu sloacii, rom-nii din Ardeal, croaţii sau chiar austriecii.” "otidianul „(api @agyarors1ag” din IC aprilie /// publica interiul „&e la Frianon prinHosoo p-nă la !uropa în curs de unificare” în care istoricul $alamon Honrad, +eful catedrei deistorie de la #niersitatea „!otos %orand” din Mudapesta afirma, între altele* „$ituaţiamaghiarimii rămase dincolo de hotarele noastre este c-t se poate de 3alnică. !fectiul maghiarimiieste în continuă scădere, aceasta însemn-nd cea mai mare catastrofă. &acă la familiile maghiarenu a cre+te gradul de natalitate, maghiarimea a a3unge într5o situaţie imposibilă +i după c-teasecole în Ma1inul "arpatic nu a răm-ne dec-to re1eraţie a acesteia.” Anul // a fost un an calm din punctul de edere al presei maghiare. A urmat însă anul// c-nd fosta opo1iţie, condusă de <ides15ul lui 8rban Vi6tor, a preluat conducerea #ngariei+i, fire+te, om-nia a a3uns iar în colimatorul presei ungare. (u at-t pentru că om-nia arrepre1enta reun interes deosebit pentru #ngaria, c-t pentru faptul că în om-nia locuiescmaghiari. Pe l-ngăteme intens abordate ca* autonomia maghiarilor din om-nia, nedreptăţileFrianonului, negarea statului naţional unitar rom-n, în presa ungară din ultimii trei ani au apărutnoi teme, între altele acordarea dublei cetăţenii, statutul 3uridic special, uniersitatea maghiară destatO reunificarea naţiunii maghiare. Frebuie obserat că în presa ungară Frianonul nu este pre1ent doar în prea3ma 1ilei de Ciunie, ci este folosit ori de c-te ori maghiarii au a se pl-nge de c-te cea +i repro+ea1ă marilor puterinedreptatea care li s5a făcut. $ăptăm-nalul ungar „@agyar !let”, din > iunie /// publicaarticolul intitulat „Al doilea Frianon” în care se afirmă că „#ngaria +i naţiunea maghiară au trăit+itrăiesc +i înainte de Frianon +i după aceea multitudinea unor RtrianonuriS”. 9n aceea+i 1i,cotidianul budapestan „(api @agyarors1ag” aprecia că „/ de ani este un răstimp prea lung pentru un Genocid +i prea scurt pentru uitare”. „(aţiunea”, cotidian spon1ori1at de A@8$K :#niunea (aţională a @aghiarilor dinAmerica;, de fosta #niune @ondială a &eţinuţilor Politici @aghiari +i de <răţia @aghiară pentru&repturile 8mului, în numărul său din I decembrie // a publicat un amplu articol care a făcutde3a încon3urul lumii, din care spicuim*Q!ste păcat că din politica ungară lipse+te totalconingerea că motiul problemelor, cau1a fundamentalăa multor probleme din întreaga 1onă,este că frontierele sunt plasate prost. 2i ceea ce nu este plasat bine trebuie pus la loc. !tapele pa+nice ale istoriei corectea1ă, în multe ca1uri, deci1iileincorecte ale soluţiilor de ră1boi. $istemul păcilor din 3urul Parisului a început să se descompună de un deceniu încoace. Păcat că #ngaria nua fost +i nici a1i nu este în situaţia ca din această corectare proenită din stări pa+nice să stoarcăunele remedieri. $5a descompus "ehosloacia +i, din ţara de1agregată, nu am reendicat satelemaghiare, ora+ele maghiare. $5a descompus #niunea $oietică +i din imperiul de1agregat nu amreendicat satele maghiare, ora+ele maghiare. Au intrat în posesia teritoriilor care erau proprietatemaghiară ni+te mo+tenitori carenici măcar nu e)istau în remea c-nd#ngaria a fost ciuntită prima+i a doua oară. Acum poate surenio grimasă a istoriei+i să se descompună om-nia @are +i,dacă lucrurile or merge în continuare a+a, nici din această schimbare nu om aea remedieri pentru maghiari în urma unei hotăr-ri maghiare. &upă cum se +tie, om-nia se află într5o situaţieeconomică graă. $e pare că soarta statelor @icii Antante a atinge, mai dereme sau mai t-r1iu+i om-nia. !ste cunoscut faptul că nici Ardealul, nici @oldoa nu sunt mulţumite de status uo,



cu dominaţia Mucure+tiului. <ilo1ofia politică dictea1ă că schimbările trebuie folosite +i, dacă se poate, trebuie chiar +i proocate. &ar pentru a+a cea politica e)ternă ungară, anchilo1ată îng-ndirea trianonistă nu este, deocamdată, capabilă. :.; $tatul ungar se apără împotria uneiasupriri de o mie de ani, împotria atacurilor Mi1anţului +i bastar1ilor acestuia. :.; &acă în !uropas5ar con+tienti1a pericolul repre1entat de ortodo)ie, s5ar crea un stat în care înaintarea

ortodo)ieispre 8ccident ar putea fi oprită. &acă unitatea politică sau cel puţin economică aMa1inului "arpatic nu mai poate fi restabilită, Ardealul independent ar putea fi un astfel de stat, ounitate cu populaţie mi)tă, constr-nsă la o toleranţă multiculturală la care ar trebui adăugate, caaccesorii fire+ti, la nord #craina subcarpatica, la sud Manatul +i Macs6a. 8 astfel de or-nduire, printr5o garanţie a întregii !urope, ar putea aduce pace pe o f-+ie teritorialăa cărei populaţieamestecată ar constr-nge statele din 1onă, pe de o parte la rei1uire, pe de altă parte la o asimilareforţată. :.; (ici #craina, nici om-nia +i nici $erbia nu merită acele teritorii pe care le ţin ocupate pe ba1a unei succesiuni, respecti a deci1iei marilor puteri. #ngaria se află într5o situaţie multmai aanta3oasă dec-t ecinii ei din nord, est +i sud. &iferenţa cre+te tot mai mult din cau1aincapacităţii economice a acestor ecini +i a înapoierii generale în care se 1bat aceste ţări. 9nastfel de momente ar fi neoie de bărbaţi de stat cu un larg ori1ont, care să recunoască posibilităţile date de istorie +i care, eliber-ndu5se de cătu+ele spirituale ale Frianonului, să ducă o politică în dimensiuni central5europeneQ. 8 politică central5europeană îmbrăcată în haine „medieale”, prin care rolul „apostolic” alunei #ngarii cufundate într5o „mare ortodo)ă” să fie recunoscut de „marile puteri” este totu+i prea mult la acest sf-r+it de mileniu în care Mudapesta 5 cel puţin după @adrid 5 nu mai poateemite pretenţii imperiale, ea însă+i fiind parte a unui „imperiu” cu ocaţie ecumenică. &intre personalităţile care +i5au găsit un loc aparte în presa maghiară, se distinge 3uristaiene1ă !a @aria Mar6i, militantă ferentă în faoarea federali1ării om-niei, aparte tratată +i în presa rom-nească. 9n interiul acordat la Fg. @ure+ cotidianului budapestan „(api@agyarors1ag” din I/ septembrie // înainte de a fi declarată pentru a doua oară persona nongrata în om-nia, Mar6i a subliniat că* „printr5un pachet corespun1ător cu priire la autonomie,toate domeniile acestei probleme :autonomiei, n.n.; pot fi re1olate, deci +i problema cetăţeniei.$oluţionarea în mod separat a unor probleme nu a duce niciodată la nici un re1ultat. Frebuie pus pe masă un pachet de probleme +i discutat la niel internaţional. (imeni nu se a ocupa de problemele noastre dacă nu le om pune noi în+ine. $ă o facem p-nă nu este prea t-r1iu. Pe de o parte, trebuie să umplem de conţinut cerinţele noastre de autonomie 5 pentru că problemauniersităţii maghiare sau sistemul propriu de înăţăm-nt repre1intă doar o parte aautonomiei 5 fiind mult mai importantă propria 3urisdicţie, propria administraţie publică:inclu1-nd +i poliţia; +i o structură 3udecătorească proprie. Pe de altă parte, consider necesară ca ocondiţie de ba1ă crearea unui sistem federal în om-nia”. &intre personalităţile #niunii &emocrate a @aghiarilor din om-nia, trebuie obserat cămoderatul @ar6o Mela este deosebit de agreat de presa ungară, în care apare cu o frecenţă deinidiat. @esa3ele sale sunt în general legate de participarea #&@ la guernare, de felul în care programul politic al #niunii a fost reali1at. #n astfel de tablou al participării la guernare reiesedintr5un interiu publicat în cotidianul budapestan „@agyar (em1et” din / august /// +iintitulat „Am înăţat cum funcţionea1ă om-nia”* „%a asumarea participării la guernare înom-nia au concurat mai multe idei. &e e)emplu, am făcut acest lucru +i pentru că ne5am g-nditcă putem fi utili în reali1area programului de reformă care prie+te întreaga ţara. &ar principalul punct de edere a fost acela că am aut sentimentul că prin acest mi3loc poate fi schimbatăsituaţia unei colectiităţi care trăie+te în minoritate. 2i a1i afirm că am decis corect chiar +i dacăaceasta coaliţie a funcţionat mult mai rău dec-t am sperat +i a reali1at deosebit de puţin în trei ani.



:.; 9nainte de toate, merită menţionat faptul că,dacă priim reali1ările propriilor programe aleforţelor din coaliţie, #&@ stă mai bine dec-t partenerii săi. #nde anume am gre+it4 %aînceputul începuturilor s5a reu+it să fim adu+i într5o situaţie c-nd s5a conturat un ră1boi de po1iţiiîn disputăpriind cele două legi foarte importante = legile priind înăţăm-ntul +i folosirea limbiimaterne în administraţia publică. (u am obserat la timp că guernul, ca mi3loc, ar fi putut fi

folosit mai bine. "-nd am încheiat acordul în coaliţie nu am +tiut că, din păcate, aceste acorduri pot fi foarte u+or încălcate +i nu puteam +ti de c-te ori ne om confrunta cu încălcări alecu-ntului dat. !ste foarte greu de găsit antidotul acestor arme. Aici este orba despre odeosebire de mentalitate pe care noi nu am înţeles5o. 2i, dealtfel, tocmai această mentalitate esteaceea care, în ca1ul om-niei, este unul din cele mai mari obstacole în procesul de integrare. &in punct de edere politic, s5a estimat foarte bine că situaţia minorităţilor trebuie schimbată.Politicienii ăd că aceasta este o cerinţă pentru integrare, că îmbunătăţirea poate accelera acest proces +i că deteriorarea situaţieipoate încetini, ba chiar poate opri aderarea la (AF8 +i #!. 9n principiu se dore+tere1olarea problemei, numai că intenţia politică este stinsă de lipsa unui alt felde oinţă, aceea a coningerii interne. $ă5l edem pe partenerii no+tri care +i5au asumat alianţa cunumeroase repre1entanţe ale comunităţilor maghiare din ţară noastră, însă nu sunt at-t de mature = +i aici nu este orba de persoane, ci de ansamblul forţelor politice = înc-t să5+i respecte promisiunile +i să înfăptuiască în mod consecent programul aprobat. Perioada participării laguernare a fost o etapă deosebit de importantă. Anterior, #&@ nu a aut alt mi3loc politicdec-t protestul în diferite foruri. Acumne5am putut reali1a o parte din programul nostru. Pedeasupra, am acumulat o e)perienţă importantă, e)perienţa guernării. Vorbim despre faptul că înace+ti trei ani am înăţat = cel puţin în parte = cum funcţionea1ă om-nia”. Problema este dacă pătura politică suprapusă minorităţii maghiare dore+te într5adeăr ofuncţionare politică în sincron cu ceea ce se înt-mplă la niel european, sau dore+te emiterea doar a unor mesa3e bine lucrate pentru e)terior, în reme ce în interiorul propriei colectiităţi a opta pentru menţinerea unei situaţii de hegemonie, cu infle)iuni arhaic5paternaliste. Frinomulsociali1are 5 dialog 5 multiculturalitate repre1intă poate cel mai bine modelul de reglementare arelaţiilor interetnice în Ardeal +i este păcat că măcar presa de opinie din #ngaria nu a sesi1atîndea3uns acest lucru. 9n interiorul unei reconcilieri istorice 5 at-t de necesare 5 trebuie deschiseferestre de comunicare, trebuie construite noduri informaţionale care să pună mai bine în legăturăma3oritatea cu minorităţile, e)clu1-nd ariantele frontale, de e)primare agresiă sau de cultiarea forţei. „&acă în îngăduinţa lui faţă de laturile cele mai sinistre ale istoriei omul +i5a lărgite)perienţa p-nă acolo înc-t pare o fiinţă nouă, nu poate el oare să se înnoiască +i pentru a5+icontinua emanciparea +i a5+i cuceri libertatea4” Georges &ueau 5 „<ragmente” "apitolul C7(F!8GAW77 %A $<27F &! $!"8%. 7ndiidul +i comunitatea, naţiunile +i globali1area, globali1area problemelor +i aeconomiilor, rescrierea conceptelor considerate fundamentale în secolul [[ 5 naţiunea +isueranitatea 5 sunt c-tea dintre problemele care se situea1ă la conergenţa dintre +tiinţelesociale +i +tiinţele politice, între politica teoretică +i politică practică. 9n reme ce curentele politice ma3ore cunosc un oarecare declin de fond 5 în paralel cu declinul democraţiei liberale 5curente radicale sau protestatare răsar aproape pretutindeni în 8ccidentul unui fin de siecle în clar obscur, în pofida catali1ării lumii în beneficiul structurilor integrate. Anarho5capitalismul, protestantismul degenerat în curente populiste de dreapta, anti5lmigraţionismul, grupurile de eto



ideologi1ante +. asunt flu)uri periferice deriate din pierderea de substanţă a sistemuluidemocraţiei liberale contemporane. Volatilitatea otului +i slaba participare a corpului cetăţenescla „spectacolul electoral” sunt realităţi ale unei lumi în care se caută tot mai mult o altfel de cale politică, între democraţia directă :informati1ată, tehnologi1ată, 1ămislitoare de aparenţe irtuale;+i optimi1area controlului social la toate nielele de deci1ie politică. @ulte oci critice acu1ă

sistemul uniformi1ant de factură occidentală de denaturarea indiidului, a relaţiilor acestuia cucomunitatea, de denaturarea indiidualismului concurenţial care tinde la a transforma societateaîntr5un c-mp de schimbare a loiturilor în care supraieţuiesc doar cei dotaţi cu ego5uri agresie. (umai cei puternici supraieţuiesc este produsul5slogan al unui tip cultură „American Linnercult” care nu are în comun nimic cu idealurile iluminismului +i umanismului european. 9n fapt,multă reme prinsă în 3ocul dintre cele două prelungiri degenerate ale spiritului său 5 usia +iAmerica 5 la acest sf-r+it de mileniu bătr-na !uropă caută să5+i redescopere ocaţia care a făcut5ocelebră* teoreti1area. $unt readuse în prim plan irtuţile echilor sisteme de referinţă aledemocraţiei, într5o încercare făcută în sensul unui „grand retour” la coerenţa intelectuală aunei!urope con+tiente de tradiţiile sale. Anii N? au confirmat falsele raţionamente +i incapacitatea performanţelor regimurilor detip soietic, în paralel cu abdicarea de la ortodo)ia ro+ie a unor „toară+i de drum” ai #$$:releant fiind e)perimentul post5maoist din "hina;. "onceptul de reoluţie +i e)perienţacomunismului în lumea „tieristă” aeau semnificaţii diferite faţă de ceea ce ar fi rut „fratele maimare”, numeroase facţiuni reoluţionare 5 îndeosebi din America %atină 5 st-nd mai degrabă subsemnul lui Gueara +i Frots6i dec-t al Hremlinului. 9n paralel, leninismul oficial a fost repus îndiscuţie de eurocomunism +i de althusserianism, „noua st-ngă” reenind, teoretic, asupragre+elilor „socialismului real”. Variaţiile strategice +i doctrinare ale "hinei după reoluţiaculturală, e+ecul tentaţiei eurocomuniste 5 care nu a făcut adepţi în lagărul soietic 5 incapabilă dea reconcilia dogma mar)istă a „dictaturii proletariatului” cu pluralismul i1iunilor politice nu aînsemnat o „mutaţie” de altă factură a de1baterilor de tip Memstein 5 Hauts6y, Hauts6y 5 %enin,$talin 5Frots6i etc, ci o incertitudine, în curs de amplificare, cu priire la postulatele de ba1ă aleunei lumi închise. !ferescenţa fenomenului social5democrat +i transformarea acestui curent politic într5ocale eoluţionistă de transformare „din interior” a sistemului :programul de la Mad Godesbergeste actul de identitate a acestei căi; au repre1entat a altă dimensiune a politicii europene asecolului [[. "ritica rigidităţii dogmatice +i a presupo1iţiilor radicale, adoptarea pluralismului camediu al concurenţei de idei +i programe, reformismul +i redescoperirea po1itiismului g-ndiriimoderate au fost atributele care au permis social 5 democraţiei să aibă notabile succese în ţărilenordice, în lumea germanică +i anglo5sa)onă. "uloarea ideologică a unui secol sau a unei epoci nu este, nu poate fi uniformă, în permanenţă germenii proiectelor +i ideile programatice fiind într5un soi de „stand5by”, amend-ndsistemele iolent sau simbolic. (oua st-ngă, noua dreaptă sau „anticomunismul preenti”, atreia cale etc. (u semnificau dec-t faptul că, în practica politică, discursurile nu conerg spreacela+i punct final. emontarea +i reconstruirea darLinismului social, sociobiologia +i etologia,eacuarea straturilor ideologice de către noul curent al antropologiei politice, descoperireaetnicului europeni1at, în opo1iţie cu etnocratismul naţionalist :în sintagma „diferiţi, dareuropeni”;, reenirea la elitismul +i tradiţionalismul european nu au însemnat altcea dec-tîncercări menite nu de a opri cursul globali1ării, ci de a împiedeca deformarea unei lumi în cares5a născut democraţia. "ri1ă economică a anilor N?5N? a fost precedată, după presupo1iţiile istoricilor, de ocri1ă a culturii +i a politicii. „"ei trei1eci de ani glorio+i” ai 6eynesismului, după e)presia lui Eean



<ourastie :apud Fhe !ncyclopedia of Philosophy, ed. Paul !dLards, (eL or6, / p.; +isocietatea bunăstării primeau din plin loiturile pregătite de neoliberalismul conserator +i detrilaterali+ti. "entrismul conergentist sau ipote1a conergenţei sistemice că tendinţă a marilorideologii aparent antagoniste 5 +i, prin urmare, apelul latema recurentă a „sf-r+itului ideologiilor”5 nu au repre1entat un scenariu iabil.

$e poate spune că, într5adeăr, sf-r+itul acestui mileniu prinde umanitatea într5un tronsonal sf-r+itului ideologiilor, dar acest sf-r+it este traductibil în termenii credinţei societăţilor înideologii salatoare, aparent aplicabile peste tot +i în orice timp5spaţiu. "ri1a ideologiilor, lipsade ori1ont iitor a „societăţii consumatorilor durabili” au reaprins po1iţiile ehiculului repre1entatde teorie. Prelungirea multiformă a incertitudinii generată de cri1ele din diersele 1one aleglobului, contestarea intelectuală a globali1ării resimţită nu ca lărgire, ci ca impunere a unuimodel e)cesi de americani1at, redescoperirea ocaţiei de disidenţă, în accepţiunea culturală aacestui termen, contestarea echiului mod de a face politică, emergenţa noilor religiispirituali1ante de tip „neL age” pot indica faptul că, într5adeăr, lumea noului mileniu suferă de„maladii ale credinţei”, nemaiconferind echilor simboluri sensurile clarificării prospectiei. 9nt-mplător, aceste r-nduri sunt scrise în timp ce e ecourileunui gest papal de insolită penitenţă :I martie, I??? c-nd Papa a celebrat, la $-n Pietro, Kiua 7ertării, oca1ie cu care a cerutietare, în numele Misericii "atolice pentru toate gre+elile pe care aceasta le5a comis;, nu s5au stinsîncă, iar cre+tinătatea se pregăte+te să celebre1e I??? de ani de e)istenţă. &acă p-nă acumcuintele lui @alrau) au făcut de mult încon3urul lumii, iar alternatia „cenu+ă sau religio1itate”era doar subiect de dispută intelectuală, secolul [[7 se uită peste pragul casei noastre +i ne inită parcă să alegem în sensul celebrei dileme. om-nia, alături de celelalte state din !stul !uropei au aut parte în ultimii >? de ani de oseculari1are forţată +i de e)perienţa tristă a unei interdicţii ce ţine de neoile cele mai profundeale fiinţei umane. egimurile comuniste au promoat opo1iţia dintre principiile ateiste, susţinuteoficial prin autoritatea politică de partid +i tradiţia religioasă a popoarelor. eligio1itatea a fostspeculată în folosul intereselor ideologice, iar instituţia bisericească ealuată +ipromoată înmăsura în care serea +i se subordona actiităţii de formare a „omului nou”, cu o concepţie+tiinţifică +i materialist dialectică, fără coningeri mistice +i religioase. 9n anii instaurăriicomunismului, în om-nia e)ista o iaţă religioasă bogată, cu biserici tradiţionale statornice +ilarg repre1entate, precum +i un număr mare de alte credinţe +i religii liberali1ate între /CC +i/C 9n scurt timp, însă, măsurile politico5administratie +i sociale or deforma de1oltareanormală a fenomenului religios. (umărul mare al credincio+ilor +i trăinicia instituţiilor au obligat regimul ateist să accepteaceastă realitate, urm-nd s5o înlăture treptat, fără iolenţă. Perioadă mai sus5amintită, /CC5l/Ca fost caracteri1ată de o liberali1are a regimului cultelor, care a creat ilu1ia libertăţii religioase +ia manifestării democraţiei. A urmat apoi etapa reglementărilor 3uridice care au introdus cadrullegislati pentru actiitatea antireligioasă. Prin legea înăţăm-ntului, normele referitoare ladomeniul sanitar, naţionali1area, reglementarea patrimoniului, preederile în legătură cuterenurile +i celelalte proprietăţi deţinute de biserici +i mănăstiri, etc. eligia a fost lipsită de suportul material +i eniturile necesare întreţinerii cultului.2colile confesionale au fost desfiinţate, orele de religie au fost eliminate din planul deînăţăm-nt, asistenţa socială a fost laici1ată complet. 8rdinele călugăre+ti au fost restr-nsedrastic, colporta3ul +i misionarismul au fost inter1ise +i, în felul acesta, era practic blocatărăsp-ndirea religiei în societate, familia răm-n-nd singurul suport al păstrării tradiţiei religioase. Pin regimul cultelor, stabilit legal în /C iaţa religioasă era restr-nsă +i subordonată politic. "ultul greco5catolic a fost scos în afara legii, iar în />? nunţiul apostolic al Vaticanului



e)pul1at din om-nia. Problemele legate de patrimoniul bisericii greco5catolice au răbufnit după//? +i sunt +i astă1i, factori de tensiune +i conflict cu biserica ortodo)ă rom-nă. Aceea+i lege a cultelor din /C a scos în afara legii toate asociaţiile religioase. Prin"onstituţie erau recunoscute C culte, dar ele repre1entau, în cele mai multe ca1uri, o comprimareeterogenă a diferitelor organi1aţii biserice+ti. @ichel &ion scria că `aceasta ar putea fi

interpretată ca fiind semnul oinţe politice în ideologia stalinistă dominantă a epocii, ca acţiunede slăbire a bisericii puternice prin încura3area curentelor religioase minoritare :&ionO C0I;. "ultele erau obligate la o înregistrare +i înregimentare oficială, iar conducătorii lortrebuiau să fie recunoscuţi de către partidul comunist, fapt care a însemnat subordonarea totală +ilegală a dimensiunilor religio1ităţii faţăde regim. Actiitatea de înlăturare a celor care nu erausupu+i +i nu colaborau cu regimul a deenit astfel legitimă ". 9n temniţele comuniste au muritnumero+i capi ai bisericii, toţi acei lideri spirituali care mai puteau întreţine ie lumina speranţei.Viaţa religioasă, în forma ei instituţionali1ată s5a diminuat, biserica ortodo)ă s5a orientat spre oreligio1itate pasiă, o credinţă latentă, tradiţională +i conseratoare. <iecare cult căuta, cu toate puterile +i metodele mi3loacele, să supraieţuiască. Yărţuit, îmbătr-nit cu timpul, laici1at treptat, personalul de cult nu se mai împotriea dec-t sporadic ofensiei ateismului. 9n tot acest timp partidul comunist pregătea o nouă intelectualitate crescută în spiritul principiilor ateiste. "ătre sf-r+itul deceniului nouă, c-nd semnele prăbu+irii sistemului erau eidente,comunităţile de credincio+i, adunate în 3urul bisericilor s5au aflat în centrul atenţiei organelor politice, care căutau diferite forme +i modalităţi de a le destrăma. &ebutul eenimentelor de laFimi+oara din decembrie // demonstrea1ă clar că temerile regimului nu erau neîntemeiate. Fot în ultimii ani, se trecuse la distrugerea patrimoniului material religios* biserici,temple, monumente de artă religioasă au fost dăr-mate cu o simplă mi+care de m-nă adictatorului +i, în felul acesta, ofensia antireligioasă a cuprins treptat toate nielurile +i toateformele de manifestare ale sacrului. „eligia repre1enta o manifestare retrogradă, care st-n3enea progresul, o formă de con+tiinţă istorică depă+ită, pe cale e dispariţie.” :Patri6 @ichel, eligion etsocialisme reel* %\Analyse du sociologue, în „Arhchies de sciences sociales des religions”, nr.0> :;, / I0; "u toate eforturile depuse de regimul comunist realitatea de după // a demonstrat cătrebuinţa de sacru nu a dispărut în r-ndul populaţiei. $entimentul religios a supraieţuit, diminuat,degradat +i deformat. „8 formă a degradării este supraieţuirea lui ca manifestări profane* camoralitate, 3ustiţie, echitate etc. 8 altă formă a degradării este denaturarea sacralităţii religioase +isacrali1area personalităţilor, a manifestărilor politice, a unor grupuri sociale, instituţii +iorgani1aţii” :"uciucO /;. #neori, această manifestare a eoluat, în iaţa politică spre formeaberante, de adorare a liderilor, feti+i1area simbolurilor, ermeti1area structurilor. &iminuarea +idegradarea sentimentului sacralităţii repre1intă, în i1iunea sociologilor, un suport al negli3ării +iîncălcării alorilor +i al subordonării ieţii spirituale intereselor imediate, pragmatice,materialiste. 9n sfera fenomenului religios, tran1iţia a debutat în om-nia printr5o e)plo1ie areligio1ităţii, mai ales a practicii religioase. <recentarea bisericii = înăbu+ită, reali1ată clandestinsau neautentic p-nă atunci = a răbufnit cultual +i mistic. Practică religioasă +i declarareaapartenenţei la un cult, pentru mulţi aea semnificaţia abandonării ideologiei comuniste, era un„certificat” de garanţie morală +i credibilitate politică. (e amintim c-t ca1 s5a făcut în campaniaelectorală din //0 pe marginea întrebării pe care !mil "onstantinescu i5a adresat5o lui 7on7liescu*” "redeţi în &umne1eu4” Freptat, lucrurile au intrat în normal, iar impactul cu dificultăţile ieţii cotidiene adiminuat entu1iasmul religios ca +i religio1itatea de faţadă, a celor refugiaţi con3unctural sub



aureola credinţei. eligio1itatea, în daturile sale profunde este o e)perienţă ce ţine de intimitateatrăirilor fiecăruia dintre noi. A ne 3udeca reciproc prin prisma unei raportări la transcendent, a ne pune la 1id în funcţie de e)istenţa sau non5e)istenţa acelui „sentiment oceanic” :despre care cuat-ta patimă îi scria omain oland lui $igmund <reud; seamănă at-t de mult cu abia trecutul„cine nu e cu noi e împotria noastră”, înc-t ne trec fiorii.

$e orbe+te adesea de cri1a profundă a alorilor, de alienare +i de lipsa scopului. 8ameniicaută un răspuns, o alinare la tot ceea ce5l nelini+te+te. <iecare dintre noi are dreptul să creadă sausă nu creadă. Apartenenţa la un cult sau altul, teismul sau ateismul nu mai poate împărţi lumea în buni +i răi, în îngeri +i demoni. 7ndiferent de confesiuni sau coningeri, religia care trebuie să îiunească pe oameni este aceea a respectării drepturilor lor. Acesta a trebui să fie ori1ontulînceputului de mileniu. 9nainte de a căuta soluţii noi, înainte de a propăădui religii ciudate, e)perimente e+uate +ireluate sau curente inedite în mod radical, aem neoie de reealuarea a ceea ce pare că amdob-ndit de3a* spiritul tolerant +i respectul faţă de lume în diersitatea ei. &in păcate, c-ndoamenii priesc în 3urul lor nu ăd dec-t de1ordine +i iolenţă, anateme moderne, e)comunicărieconomice. #ltimă „găselniţă”, călc-nd pe urme Leberiene, se referă la incapacitatea structuralăa popoarelor ortodo)e din !stul !uropei de a se integra în ritmul real al !uropei ciili1ate =catolice +i protestante. Popoarele ortodo)e sunt lente, conseratoare, tradiţionaliste +i ostileoricărei înnoiri. "atolicii sunt mai numero+i, mai bogaţi +i mai eoluaţi în practici misionare,catehetice, filantropice sau intelectuale. 8rtodoc+ii î+i ascund comple)ele +i î+i am-nă problemele. $pun adesea fraţii no+tri de la Vest, uit-nd parcă oit hiatusul care a alăturat bisericii$f-ntului Vas-li Mla3en-i „nebun întru Yristos” Piaţa o+ie. 7deologia globalistă, „con+tiinţa planetară” are un corespondent +i în iaţa spirituală*ecumenismul. eferindu5se la acest aspect Alin Foffler este de părere că* „9ntocmai cumnaţionalismul pretinde să orbească în numele întregii naţiuni, globalismul pretinde să orbeascăîn numele întregii lumi. Apariţia sa este priită ca o fa1ă necesară a unei eoluţii = un pas înainte pe drumul spre o con+tiinţă cosmică, ce a cuprinde +i cerurile”. %ogic, din moment ce cu toţii neaflăm sub acela+i cer, de ce nu ne5am închina +i la acela+i &umne1eu4 P-nă la împlinirea acestuiideal, aflat undea, pe tăr-murile #topiei, lumea a trebui să se pună de acord nu numai asupramonedei unice, ci +i asupra cărţii din care se a citi cu-ntul lui &umne1eu. "-nd @ar) susţinea că religia este opium pentru popor, nici măcar nu putea bănuia ce aaduce des5sacrali1area lumii* sinuciga+i, narcomani, alcoolici, depresii, criminali în serie,alienare. „! ca +i cum în interiorul psihosferei noastre ar fi e)plodat o bombă :.; @ilioane deoameni î+i caută cu frene1ie o identitate ori reo terapie miraculoasă care să le reintegre1e personalitatea, să le ofere o clipă de identitate au de e)ta1 sau să5l înalţe la stări de con+tiinţăsuperioare.” @arile religii par că nu mai pot oferi răspunsuri pentru toţi. $ecolul [[ a fost secoluldii1ării credinţei, al proliferării fără precedent a sectelor. Acestea au înţeles că neoia decomunitate, de structură +i de sens a oamenilor a rămas descoperită +i au transformat5o în marfă.Aici interine un parado)* într5o lume liberă, dii1ată +i e)cesi permisiă în aparenţă, mulţioameni aleg o structură totalitară de tip sectar, resping-nd o instituţie religioasă consacrată +iincomparabil mai. &emocratică. "heia succesului sectelor constă în oferirea unui sens ieţii, darliber ales nu impus prin na+tere sau compromis social. Foate acestea ne trimit la „punerea îngardă” a 2colii de la <ran6furt, care se referea la ilu1ia liberei alegeri în societatea de consum*„$chematismul procedeelor se ăde+te în faptul că, în cele din urmă, produsele diferenţiatemecanic se doedesc a fi întotdeauna acela+i lucru” :Yor6heimer, AdomoO >;. 7ndiferent dei1iunea asupra lumii, ea este o alternatiă la iaţa de afară* alienantă +i haotică. 7mpun-ndu5l



indiidului o anumită ordine, în schimbul supunerii prin renunţare la libertate, îi dăruiesc un scop.&acă acest scop are sau nu legătură cu realitatea nu mai are nici un fel de importanţă. "um or eolua religiile în noua !ră, informati1ată +i roboti1ată4 "um se a plasaortodo)ia în arealul cip5urilor +i circuitelor, în spaţiul cucerit de homo ciberneticus. $e a împăcaacesta cu homo religiosus amintindu5+i că, deopotriă aparţin unei aceleia+i specii, homo

sapiens4&in c-te se poate edea, Misericile catolice se pare că au acceptat senine accesul lumiiinformatice chiar p-nă la altar. @otiaţia e simplă* adaptarea a fost urmarea firească a pragmatismului care le caracteri1ea1ă, dorinţa de a ţine pasul cu o lume tot mai seculari1ată.Parohiile din 8ccident î+i ţin bugetele pe calculator, eidenţa enoria+ilor a+i+derea, ediţiile patristice sunt asistate tot pe calculator. Preotul este în confesional cu ochii pe laptop, cu urecheala enoria+ +i cu sufletul la &umne1eu. Publicul are oric-nd acces la biblii pe "&58@5uri.#ltimă găselniţă pe 7(F!(!F în materie pare a fi un „serer” 5duhonic. Mife1i din lista cu păcate pe cele să-r+ite +i ceri penitenţa. 9ncă un pas p-nă la bisericile irtualeD !cumenismulmateriali1at în chatD &eocamdată, acolo unde religiile se înt-lnesc, e)istă multă suferinţă* 7erusalim, "ecenia,Hosoo, $ara3eo, Algeria +.a. !)plo1ii, fundamentalisme, fanatisme, încr-ncenări. @i+cărileecumenice sunt încă firae, doar instituţiile î+i întind oficial5crispat m-inile. eligiile or, fiecaredintre ele, să fie e)clusie* cu preţul democraţiei, cu preţul ieţii credincio+ilor. 8rtodo)iile din fostele ţări comuniste se auto5alori1ea1ă e)cesi +i ies la scenă deschisăori de c-te ori li se pare că identitatea lor naţională este în pericol. „&e altfel, lumea ortodo)ăconsideră lumea cre+tină ca pe o lume agresiă +i cuceritoare care, prin intermediul uniatismului+i al altor căi încearcă nu numai să recupere1e politic regiunile ortodo)e, ci chiar să leconertească. Pentru că încarnea1ă adeărul, spun ortodoc+ii, 8rtodo)ia a fost persecutată deoccidentali, de turci +i de comuni+ti.” :FhualO I0; Violenţa religioasă continuă să facă ictime +i de1astre repetate, în pofida e)plicaţiilor profane ale laicilor. Am putea spune că iolenţa religioasă este unul din firele ro+ii care au însoţitistoria mai ales în ultimii I??? de ani. eenind la Kiua 7ertării, celebrată la $-n Pietro de Papa7oan Paul al 775lea, at-t de mediati1ată +i totodată politi1ată,putem spune că suntem în faţa unuinou început, chiar dacă acesta este, deocamdată, doar simbolic. P-nă +i în interiorul Misericiicatolice au e)istat oci care au contestat gestul papal* c-t de mult s5a democrati1at însă+iMisericaD &e cealaltă parte a baricadei se află cei care ar fi dorit ca mea culpa să fi fost făcută p-nă la capăt* cu nume, cu fapte. Fot noroiul +i s-ngele „metodelor neeanghelice” de propăăduire a Adeărului biblic să fi fost scos la ieală în faţa "rucifi)ului instalat special la$-n Pietro. Preocupaţi mai ales de impunerea propriului Adeăr credincio+ii de pretutindeni uităadesea +i calcă în picioare alorile fundamentale ale propriilor religii. $f-ntul Apostol Paeledea Paradisul legat de lumea noastră ca pe un pod îngust ca un fir de păr. @isticilor arabi li s5areelat acela+i pod îngust ca un fir de păr. @ircea !liade descrie repre1entări asemănătoare întoate religiile lumii, subliniind dificultatea „trecerii” prin iaţă către cunoa+terea Vieţii adeărate.!)trapol-nd, putem spune că la fel ca de multe ori în 7storie, ne aflăm, pe acela+i pod subţire caun fir de păr sau ca o lamă de brici ce ne leagă de Paradis. $au de 7nfern. 8menirea a părăsit demult Grădinile !denului, dar a traersat de prea multe ori 7nfernul. eligia poate fi +i ea unrăspuns la marile probleme ale lumii, dar, cu siguranţă, nu singurul. $unt, deocamdată, prea multeocile care ţipă +i pl-ng morţii în numele ei. 9n numele religiei s5au dus mai multe ră1boaie dec-t pentru orice altă cau1ă. A murit, de5alungul secolelor, milioane de oameni. 9n numele lui &umne1eu = Muda, Adonai, Yistos, Allah =timp de mii de ani oamenii s5au măcelărit între ei* cre+tinii au ucis iudei, iudeii 75au ur-t de



moarte pe musulmani, musulmanii au ridicat armele împotria hindu+ilor, dar +i cre+tini lupt-ndîmpotria cre+tinilor +iiţii contra suniţilor +ihiţii contra hindu+ilor. Foţi doresc să scape lumea derău, toţi strigă, asemeni Profetului Pace, Pace. 9n timp ce toate Misericile se roagă pentru aceea+imult dorită. Pace. "-nd a fi oare posibil ca toţi oamenii din această lume adune într5o altă cutie a Pandorei

toate relele +i să regăsească bucuria traiului în pace +i înţelegere4 &acă priim în 3urul nostru nedăm lesne seama că perspectia este, încă, departe. "u g-ndul la alurile de s-nge care au curs +ila ră1boaiele interminabile care macină unele 1one ale lumii +i le ameninţă pe altele, unii socotesccă ar trebui desfiinţate toate religiile. Alţii +i5ar dori să le unească pe toate. &ar sub ce semn4„(ici una din marile religii nu a oferit reţete politice, căci aceasta le depă+e+te*” :#scătescu,/O /; @ai mult ca sigur +i religiile lumii au neoie de o i1iune integratoare care nu poateface abstracţie de o i1iune politică pe măsură. estaurarea drepturilor omului a trebui să fieimperatiul oricărui ideal social. Altfel, parabola dostoies6iană din <raţii Harama1o în care7sus este închis în temniţă +i acu1at de @arele 7nchi1itor de gre+eala teribilă de a fi oferit omuluilibertatea credinţei în loc de p-ine +i fericire ă deeni realitate* oamenii ar putea renunţa lalibertate în schimbul 9mpărăţiei Păcii ce a eni. Arti1anul acestei lumi a fi Miserica, ce arconduce printr5o „nobilă minciună”. (umai actorii ar fi alţii, căci noi tocmai am părăsit o lumesimilară. (e dorim cu toţii o lume mai bună +i mai sigură, dar, cu c-t priim mai ad-nc în trecut, cuat-t iitorul pare mai clar +i ne dăm seama că, deocamdată, nimeni nu poate oferi garanţii reale căe)perimente nefaste +i utopice nu ne or sacrifica iar speranţele. &rumul către 1iua de m-ine elung, iar amintirea Paradisului tot mai estompată. 2i toate acestea în timp ce idealurile credinţeinu mai repre1intă cau1e, ci motiaţii ale unor acţiuni care îi îndreptăţesc pe unii +i îi nedreptăţesc pe alţii. "u alte cuinte, idealurile au deenit mi3loace pentru un scop pe care nu îl cunoa+tem.Poate că, de fapt aceasta este esenţa pentru gestul papal de mea culpă. #n gest care, numai&umne1eu +tie dacă nu este cuma profetic. "apitolul > &! %A HA% @A[ %A "8"A5"8%A. &acă Primul ă1boi @ondial a adus cu sine o consolidare puternică a liberalismului +iîmplinirea ţelului fundamental al eacului al [7[5lea 5 principiul naţionalităţilor 5 i1bucnirea +isf-r+itul celui de5al &oilea ă1boi @ondial păreau că au discreditat pentru totdeauna elitismul,sub toate formele sale de manifestare, de la cel politic la cel etnic5rasial. (oile generaţii, crescutesub semnul dii1ării bi5polare a lumii +i, în egală măsură,sub acela al lumilor economice diferite:o economie compensatorie, fals egalitaristă +i una aparent conflictuală dar capabilă de ritmuri decre+tere fulminante; au încercat periodic noi proiecte, îmbin-nd piesele unui mo1aic e)trem decolorat ideologic +i cultural. 9n cele din urmă, lumea părea a se reechilibră ideologic mai degrabăspre dreapta, după succesul militantismului thacerist +i acela al „neL economics5ului” promoatde administraţia eagan. Această reechilibrare ideologică, însă, nu a fost una de integrare, ci unacare a a+e1at sistemul pe ni+te principii solide, deriate din neoliberalism +i conseratorism. &ardeterminaţiile libertariene nu au mai putut fi îndepărtate ca modalitate de e)primare a grupurilorsociale pentru care sistemul deenea fie unul perertit, fie incapabil de a mai ghida întreagasocietate. „9mi iubesc ţara dar mă tem de Guern” a deenit un slogan aproape demoneti1at pentru contestatarii din $. #. A. $ensul „reoluţiei” 5 p-nă nu cu multă reme în urmă apana3ulunui ocabular ideologic mar)ist 5 a fost transformat +i aplicat în funcţie de „credinţele +i miturilegrupului”. <reudo5mar)ismul, influenţele nihilismului +i anarhismului, fragmente îmbinate din



maoism +i din g-ndirea 2colii de la <ran6furt, guearismul +i mu1ica protestatară, adoptarea unor gno1e perertite +i a unor curente spiritualiste etc. "reau aparenţa „unor timpi care nu conerg”,ci se separă. eendicarea unui proiect +i reendicarea autonomiei socialului sunt lucruri care au pututfi clamate +i la noi, după // mai cu seamă că lipsea o cale unitară prin care să se opere1e

tran1iţia spre noua societate. "ri1ă economică destructurantă 5 cri1ă în care om-nia a intrat încăde la sf-r+itul anilor N? 5 posibilitatea de a te diferenţia +i de a cultia diferenţele 5 lucru care eraletal în regimul totalitar 5 gustul pentru contestare a unei societăţi oprimate politic p-nă în //nu erau elemente tocmai faorabile pentru a închega un sistem în care alenţele consensuluitrebuiau să catali1e1e energii. &in nefericire, cri1ă economică dificil de depă+it 5 într5un conte)tinternaţional destul de precar 5 s5a repercutat în obtenebrarea proiectelor colectie :nucolectiiste;, în u1 într5o ţară cu regim politic stabil +i cu o economie în care progno1ele potdeeni operaţionale. "ritica iolentă a indiidualismului +i uniersalismului liberal +i anglo5sa)on a enit nuat-t din partea social5democraţiei 5 încă în recul 5 c-t din partea „noii drepte”, un cumul deinterogaţii at-t politice c-t +i culturale* dreptul la diferenţă, dreptul la „stiluri alternatie de iaţă”,feminismul, ecologismul, mi+cările yuppies :young urban people;, autonomismul indiidual etc,interogaţii care, după părerea unor sociologi +i anali+ti ai fenomenelor contemporane, ridică risculunor noi porniri )enofobe peste argumentaţia e)cesi de intelectuală uneori. Acest lucru s5aeidenţiat +i în om-nia +i în ţările din regiune prin apariţia unei gre+ite înţelegeri a ceea ceînseamnă regionalismul +i autonomia colectiă suprapusă autonomiei indiiduale.&eoluţionismul 5 în Vest cu sensulde deoluţie instituţională +iJsau economică 5 a fost maicur-nd înţeles de unii ca deoluţie a sueranităţii +i trend spre federali1are :co5sueranitate 5 +i putem descoperi acest sens la conclaurile de tip !a @aria Mar6i pentru care deoluţia înseamnăfederali1are, iar 3ustificarea înseamnă accentul pe specificitatea „1onelor ghetto5l1ate”;.&estructurarea +i ituperarea sistematică 5 la nielul unor te)te +i discursuri encomiastice 5 ademersului naţional prin adoptarea unei conduite radical5minoritare, pro5deconstructiiste,constituie o parte a politicii minorităţilor hegemone +i nu numai om-nia se confruntă cu această problemă. (umai că aici, aproape de „p-ntecele moale al !uropei” 5 sugesti denumit de PaulGarde „la poudriere balcaniue” :%e @ondeJI3ul.///; 5 relaţiile inter5etnice întotdeauna aucăpătat nuanţe e)trem de diferite, în funcţie de anumite conte)te. <risoanele de gheaţă st-rnite desoarta sutelor de mii de refugiaţi din timpul cri1elor iugoslae sau de bombardamenteledeastatoare, ar trebui să îi facă pe cei care sunt adepţii „soluţiilor directe” să plede1e pentru oconieţuire ciili1ată, în spiritul dialogului +i acceptării reciproce. (imeni din e)terior sau dininterior nu poate acu1a guernele om-niei post5decembriste că s5au constituit în „agresorima3oritari” care propun „o politică naţională criminală, menită a lichida minorităţile etnice +ireligioase, întreaga minoritate maghiară din om-nia.”. "onflictul dintre multiculturalism +ietnocentrism răm-ne, din păcate, o realitate, pe care a proocat5o nu conieţuirea obi+nuită, ci„direcţiile” unor forţe politice cu pretenţii de hegemonie peste partea din societate pe careconsideră că o repre1intă. etro5romantismul unei mi+cări de genul „bac6 to the land” îmbibată cu un soi deanarhism tolstoian nu este o soluţie de perspectiă, a+a cum nici transgresarea spre aspiraţiiautonomiste accentuate nu poate re1ola impasul economic. %ucrurile nu trebuie priite cu aceado1ă de fatalitate specifică rom-nului, dimensiune determinată de icisitudinile istoriei.Proiectele trebuie să fie e)trem de lucide +i clar formulate, plec-nd de la premisele comple)ităţiilumii în care trăim +i nu de la predeterminările unor profeţii politice, care ne condamnă din start,fie +i numai pentru că aparţinem unei „lumi ortodo)e incapabile de moderni1are”. !ste adeărat



că e)istă o !uropă latină, catolică sau protestantă +i una ortodo)ă, dar nimeni nu poate definiaprioric o stare de separaţie clară între acestea. om-nia este o ţară ortodo)ă, dar este în acela+itimp, latină, de+i imaginaţia unora o integrea1ă lumii slae. (u este anormal să e)iste o ortodo)ielatină, a+a cum nu este anormal să e)iste o ortodo)ie arabă +i aceasta pentru că lumea ortodo)ă arepre1entat din totdeauna o comple)itate care trebuie bine anali1ată în deenirea sa istorică. 9n al

doilea r-nd, trebuie subliniat 5 mai ales pentru aceia care consideră lumea ortodo)ă ca fiindincapabilă de a adopta o linie de eoluţie estică 5 că modelul occidental nu este nici catolic +inici protestant, ci este un model de societate consumeristă, seculari1ată, capitalistă. 9n ceea ce prie+te dimensiunea psihologică, trebuie într5adeăr ă1ut dacă consumerismul ca modelcultural dominant nu este în fapt deosebit de ulnerabil tocmai prin tendinţa să de a uniformi1a +ide a standardi1a. "iili1aţia „"oca 5 "ola” nu poate să repre1inte „alul iitorului”, ci doar ohegemonie temporară, un mira3 proocat de mecanismele uniformi1ării +i simplificării alorilor.!ste eident că diferitele forme de anticapitalism+i antiliberalism :subsumate unei ciili1aţii detip „Harl @ar)” sau, eentual,unor tipuri de corporatism de nuanţe neofasciste; par cu totuldepă+ite, dar toate formele de ciili1aţie sunt inerent instabile, a+a cum toate regimurile politicesunt inerent trecătoare, că stabilitatea tuturor regimurilor este coruptă de puterea corosiă atimpului. (aţionalismul nu este o maladie sau un produs al spiritului ortodo), pentru că aceastăderiaţie politico5culturală o înt-lnim +i la catolici +i la protestanţi. &impotriă, ortodo)ia seremarcă printr5o e)traordinară cultiare a memoriei +i a tradiţiei :gre+it înţelese că „anti5modernism” +i „naţionalism”; +i, de aceea, dialogul cu celelalte ciili1aţii deine mai sensibil, dar nu lipsit de substanţă. "elebra te1ă a lui Yuntington cu priire la liniile de demarcaţie ale !uropei+i la „ciocnirea ciili1aţiilor” pe l-ngă unele aspecte interesante cuprinde +i o mare do1ă desimplism tipic american, lecturile care au stat la ba1a celebrei sale lucrări fiind probabil preponderent ideologice +i mai puţin istorice, cel puţin în ceea ce prie+te !uropa de !st. "u certitudine că regimurile totalitare au influenţat într5o mare măsură sentimentulidentităţii naţionale, promo-ndu5se un soi de comunism naţional :am dubii în a utili1atermenulde naţional5comunism, întruc-t apropierea de naţional5socialismul lui Yitler nu e)istă dec-t înintenţiile „ideologice” ale celor care au creat +i pus în circulaţie acest termen;. &ar acest lucru nutrebuie să prooace repudierea totală a discursului despre naţiune +i despre dreptul său laafirmare, în plenitudinea energiilor sale constructie, doar sub motiul că acest lucru l5au făcut +icomuni+tii. "ei care fac aceasta dau doadă de acela+i tip de g-ndire autoritară pe care o aea +i@ar), ce priea naţiunea drept o creaţie sau un concept tipic burghe1, apărut +i consacrat în perioada de afirmare a capitalismului dar fără nici un raţionament de a mai e)ista +i dupăinstaurarea noii ordini proletare. 7nterogaţia care răm-ne societăţii rom-ne+ti este aceea a modelului sau modelelor deurmat pentru a împlini moderni1area +i a o transforma în realitate. @odelul social5democrat poateoferi o alternatiă iabilă, din punct de edere economic +i socio5politic, om-niei. 9nsă, pentruca acest model politic să funcţione1e pe deplin, este neoie ca social5democraţii rom-ni sălucre1e împreună, pentru a crea, în fapt, un model unitar, pentru a5l pune în practică, a5l transpuneîn termeni reali. !ste cunoscut faptul că societăţile, at-t cele de1oltate c-t +i cele în curs dede1oltare sunt puse în faţa alegerii între concepţia liberală 5 cer-nd o fle)ibilitate mai mare pentru piaţă +i reducerea sericiilor +i protecţiei sociale 5 +i o concepţie mai apropiată de unmodel social 5 asistenţial, în genere mai înclinat spre delimitarea naţională a intereselor +iopţiunilor ma3ore. !ste adeărat că, astă1i, socialismul nu mai este ă1ut că o ideologiedogmatică mesianică :+i, cu at-t mai puţin, comunismul 5 de+i, la noi, unii preferă să introducămesa3e liminare pe tema „pericolului comunist” pentru a5+i camufla propriile e+ecuri +i nereu+ite



guernamentale;. (imeni 5 nici 7nternaţionala $ocialistă 5 nu mai dore+te reenirea la formuleideologice rigide, care să ne îndepărte1e de realităţile economice +i ale pieţei. 7deologia social5democrată trebuie priită în sensul uneia care pune accent pe mutarea centrului de greutate spre promoarea unui set de alori uniersal5alabile, capabile de a oferi noi speranţe oamenilor. egimurile de piaţă în !uropa de !st nu s5au construit prin atractiitatea lor ci prin

colapsul altor alternatie. &in această perspectiă, este eident că nu a e)istat un model anume decopiat, ci s5a încercat crearea unora care să fie în parametrii democraţiei, statului de drept +inormalităţii. egulile liberalismului 5 indiidualismul, eficienţa, concurenţa, competenţa 5 ne e)plicăcum economia +i societatea lucrea1ă ca un întreg, cum trebuie asigurată organi1area producţiei de bunuri, dar nu e)plică foarte multe despre un model optim de organi1are socială, cum pot fire1olate mai bine neoile cetăţenilor legate de educaţie, sănătate etc. eguli ca eficienţă,competenţă, concurenţă +i indiidualism trebuie să fie completate de alorile 3ustiţiei +isolidarităţii. Aceasta este esenţa alternatiei social5democrate +i este regretabil că e)ponenţiicurentelor de dreapta sau centru5dreapta nu or să sesi1e1e acest lucru. Principiile social5democraţiei implică neoile sociale* gri3a faţă de copii +i tineri, gri3a faţăde bătr-ni, accesul la cultură, la asistenţa de sănătate +i la înăţăm-nt. Pentru unii actori politicide la dreapta sau de la centru5dreapta, asigurarea asistenţei +i sericiile sociale :preconi1ate a fi priati1ate în totalitate; este priită ca o 1onă care oferă importante oportunităţi +i beneficii pentru o categorie restr-nsă. &ar edem că cetăţenii cer altcea* cer sericii primare :inclusifacilitarea accesului la căldură +i igienă;, sănătate, educaţie. 8ri nu poţi satisface aceste neoi c-ttimp e+ti capabil să organi1e1i doar ce este profitabil pe termen scurt pentru o categorie limitatăde „as-li”. 2i social5democraţii sunt pentru organi1area societăţii +i economiei, dar pentru oorgani1are care să nu faori1e1e numai pe cei puternici faţă de ma3oritate. "a atare, demersurileacestui curent doctrinar suntunele care au în edere în primul r-nd „ofensia” 5 împotriadeformării realităţilor dramatice ale om-niei, împotria cau1elor care au produs afectareasolidarităţii +i 3ustiţiei sociale, împotria acelor politicieni pentru care politică înseamnă politicianism +i 3ocuri meschine. Politicile economice trebuie priite mult mai atent +i g-ndite într5o continuitate po1itiă.9n ţările din $ud +i din !st normă a constituit5o instituţionali1area politicilor de a3ustarestructurală :$AP;, sub patrona3ul <@7 +i al Măncii @ondiale. <ără îndoială că acest lucru aurmărit scopuri concrete +i benefice* introducerea disciplinei neo5liberale, obligatiitateaguernelor de a+i integra economiile în sistemul global +i de a instrumenta un cadru de creare acapitalului +i de faori1are a unor elite economice :datorită salari1ării mici comparati cu ţărilede1oltate, o piaţă de muncă mult mai docilă, priati1are masiă, diminuarea interenţiilorguernamentale etc.;. Pe termen lung însă, efectele sociale negatie solicită o nuanţare a acestor politici, astfelînc-t riscul de1echilibrelor ma3ore să fie preenit. %a acest punct trebuie să interină dimensiunea politică, concreti1ată prin dinami1area statului social, capabil de armoni1are a intereselor +i de prote3are a stabilităţii politice +i a securităţii sociale. (oi trebuie să 3ustificăm menţinerea unuistat suficient de puternic pentru a garanta publicului sericii în acele sectoare în care piaţa esteinadecată, nu poate opera sau, dimpotriă, poate conduce la nea3unsuri +i inechităţi socialeflagrante. (u putem accepta absolutul te1ei conform căreia piaţa este întotdeauna bună iarinterenţia statului întotdeauna rea. <undamentalismul de piaţă +i „lupta de eliberare” acapitalului de sub orice prescripţie socială nu sunt fenomene tocmai îmbucurătoare pentru iitorulsocietăţilor, trecute de sub „spaima” dictaturii proletariatului la edificarea dictaturii pieţei globale.2i această piaţă globală are punctele sale slabe*



ZPiaţa este cel mai bun 3udecător al înţelepciunii +i alorii umane pe tăr-mul economiei,dar ea nu poate preedea c-nd +i ce fel de ameninţări pot aea loc la adresa mediului. Z"re+terea repre1intă substanţa sangină a economiei, dar, din păcate, bunăstare nu estecorelată cu cre+terea :nu e)istă o legătură directă; Z$istemul de piaţă este „inima economică” a societăţilor democratice, dar, în anumite

circumstanţe, efectele sociale sunt suficient de puternice pentru a submina acest sistem. Z!conomia paralelă :„outlaL economy”; a c-+tigat po1iţii politice +i financiareconsiderabile la scară internaţională, iar alianţa între „economiile” ie+ite de sub orice autoritate +i posibili actori statali se poate constitui într5un pericol geo5strategic real. Z9n secolul al [7[5lea Xalter Magehot spunea că „oamenii sunt mult mai creduli c-ndsunt mai fericiţi”. 9n secolul al [[5lea Eohn Henneth Galbraith credea că* „geniul financiar seaflă întotdeauna înaintea prăbu+irii”. Pieţele financiare sunt instabile +i dinamica lor nu poate fiîncorsetată în modele perfect raţionale dec-t în teorie* ele pot crea „perdanţi” pe o scară e)tremde mare 5 ca în anii N?:Fhe %ugano eport, 8n presering capitalism 9n the FLenty5first"entury, Lith an Appendi) and AfterLord by $usan George, Pluto Press, %ondon ^ $terlingVirginia, /// p.>; !ste eident că regulă de aur a economiei libere se ba1ea1ă pe proprietatea priată, dartrebuie să constatăm că, pentru a se asigura stabilitatea sistemului proprietarii de capital +ideţinătorii de auţie trebuie să contribuie la finanţarea cheltuielilor statului în beneficiulinteresului general. 9n aceia+i măsură, nu cred că guernele +i reglementările lor în materie demuncă trebuie priite ca fiind nesemnificatie, deoarece preţul politic al unei astfel de supo1iţii s5ar putea să fie e)trem de mare. !conomia trebuie să fie compatibilă cu interesele societăţii. @odelul social5democrat nu poate să fie dec-t unul ba1at pe un set de alori etice +imorale, a+a cum trebuie să marche1e +i sf-r+itul e)ceselor +i abu1urilor care au marcat ultimii aniai acestui secol. Prin acţiuni ferme +i în ba1a alorilor umanităţii +i solidarităţii, trebuie să arătămcă democraţia socială oferă o metodă de conducere 5 prin optimi1area controlului social la toatenielele de deci1ie 5 a om-niei pe termen lung +i nu numai pe termen scurt. Vorbind desprealori, mai trebuie spus, foarte limpede, că modelul nostru 5 rom-nesc 5 trebuie să fie unulrepublican, mai bine 1is un model de integrare republicană, în tradiţia secularismului european.Aceasta nu înseamnă nici e)cludere +i nici ateism. "onsider că organi1area social5democrată asocietăţii conduce spre o acceptare largă a diferenţelor 5 fie ele culturale sau religioase. 9n acela+itimp, nu trebuie ca cinea să creadă că st-nga înseamnă absenţa sau persecutarea religiilor oricredinţei. $t-nga trebuie să însemne toleranţă spre religiile care nu cer dii1area alorilor +iregulilor care structurea1ă „coloana ertebrală a ţării”* naţiunea. &emocraţia nu înseamnă numaie)istenţa ma3orităţii +i minorităţii, cuc-mpul specific în care acestea schimbă loituri mai multsau mai puţin strategiceJpolitice, mai mult sau mai puţin principiale. (u numai alorile unorasunt uniersale, a+a cum nimeni nu are dreptul de a „folosi” democraţia ca mi3loc pentrusatisfacerea unor interese limitate sau ca un soi de instrument de „public relations”. $unt conins că orice model ar susţine un politician sau un grup de politicieni, un partidsau o coaliţie, succesul nu poate fi deplin dacă acest model nu este introdus în de1baterea publică,în dialogul cu societatea ciilă, cu sindicatele, intelectualii, uniersitari, economi+ti, oameni deafaceri etc. Aceasta a lămuri că alternatia social5democrată nu caută să controle1e societatea prin legi :sau ordonanţe, decrete etc.; ci, mai degrabă, este un model ba1at pe neoile societăţiiciile. 9n acest conte)t, g-ndesc că cea mai bună metodă de lucru pentru un politician estealegerea abordării tuturor problemelor fără false certitudini, fără a căuta diferenţele +i a le hiper5ldeologi1a, dar cu dorinţa de a găsi noi căi prin care să schimbe punctele de edere cu ceilalţi, întimp ce recunoa+tem alorile care ne unesc. &iferenţele sunt surse de îmbogăţire :„a fi înseamnă



a fi diferit” 5 „Foţi diferiţi, toţi europeni”; +i nimeni nu poate reendica găsirea unui model unicsau a unei unice ideologii aplicabile peste tot +i oric-nd. 2i politicianul +i societatea ciilă +i partidele +i puterea de stat trebuie „să deschidă u+i +i ferestre”, ascult-ndu5se cu bunăoinţă +iînţelegere unele pe altele. Va eni remea c-nd se a reali1a că orice mesa3 nu se poate transmitedec-t prin educaţie, depă+ind ancorarea inerţială într5un soi de „parado)ul nielului”.

Frăim în plină reoluţie tehnologică, într5o epocă în care au fost afectate concepte casolidaritatea +i 3ustiţia socială. 9n prima +i a doua parte a reoluţiei industriale, solidaritatea a fostindusă +i confirmată de e)perienţa unui model care astă1i este pe cale să se stingă. &ispariţiamarilor comple)e industriale +i a liniilor de producţie +i înlocuirea lor de ma+ini semiinteligente,arată ca un om care face un salt înapoi la stilul lui „primiti” de iaţă „ca un păstor” 5 un „ciobanal ma+inilor”, cum spune <elipe Gon1ale1 :Gon1ale1O ;. !l nu mai este o parte a ma+inii a+a cumera în prima +i a doua reoluţie industrială. "e consecinţe a aea această schimbare pentrusolidaritatea socială4 7mpactul a fi profund sau nu4 &e1oltarea societăţilor post5moderne de3ae)perimentea1ă transformarea care 1druncină e)istenţa în spirit a solidartăţii în cadrulcompaniilor, familiilor sau districtelor umane, lu-ndu5se tot mai mult în calcul conclu1iiformulate de cei care e)perimentea1ă „teorii ale haosului” :eenimente cu de1oltarea ulterioară potenţial haotică;. Astă1i în lumea capitalismului t-r1iu companiile nu mai sunt de multă remelocuri unde bărbaţii +i femeile sunt parte a liniilor de producţie, ci locuri unde mai puţini bărbaţi+i mai puţine femei conduc sau monitori1ea1ă ma+ina 5 repet sintagma lui Gon1ale1, ei sunt„ciobani a-nd gri3ă de turme de ma+ini”. Aceste schimbări îmbunătăţesc condiţiile de lucru, fărăîndoială,dar ele pot crea probleme +ocante anga3aţilor +i 1druncină e)perienţa solidarităţii ca unlucru cu care se trăie+te, e)perienţa care caracteri1ase prima +i a doua reoluţie industrială. &e5a lungul reoluţiei comunicaţiilor +i declinului solidarităţii sociale în sensul său clasic,a treia caracteristcă a lumii globali1ate estelibertatea +i fluctuaţia e)plo1iă a mi+cării capitalului,e)traordinara cre+tere a tran1acţiilor comerciale, de+i au mai e)istat astfel de perioade în istoriacomerţului internaţional. &eci, unde este noutatea fenomenului astă1i4 !a constă în faptul că nucre+te ameţitor numai comerţul de bunuri +i sericii sau inestiţiile,ci o cre+tere identică seremarcă în mi+carea de capital într5o dimensiune care are de a face mai mult curealitatea irtuală,în care transferul de bani are loc simbolic +i instantaneu. Foţi aem datele bursiere în creier înfiecare 1i, pieţele de schimb ale lumii cunosc 1ilnic operaţiuni de la la C miliarde de dolari încirculaţie, întreaga aloare a G&P a unui număr considerabil de ţări sărace pe un an calendaristic.2i ace+ti „dragoni”, care î+i fac 1ilnic turul de5a lungul pieţelor de schimb cuprind mai puţin de?B din comerţul real, restul de /?B fiind „bani care caută bani” pe pieţele de schimb. Acestaeste un nou fenomen cu o comple)itate +i o eoluţie pe care nici economi+tii de prestigiu nureu+esc să o facă în întregime comprehensiă. Acum, c-nd edem care este lumea sf-r+itului de mileniu, întrebarea care se pune estelegată de ce fel depolitici de st-nga poate aea sau implementa o alternatiă social5democrată.Poate un guern de st-nga să implemente1e politici macro5economice care nu sunt interesate îngăsirea echilibrului în raport cu mediul internaţional4 <ără îndoială că nu. Politicile macro5economice sănătoase sunt o condiţie sine ua non pentru construirea uneifundaţii economică5sociale solide, fără inflaţie +i fără a compromite capacitatea distributiă asistemului. Fotul a depinde de economii +i de capacitatea de economisire internă. &acă om acceptaobiectie macro5economice de echilibru +i stabilitate, aprecierea acţiunilor clare sau neclare aleguernului trebuie să fie făcute pe ba1a surselor de enit alese sau pe ce este cheltuit enitul,adică cine ce plăte+te, cum a plăti, c-t de mult a plăti +i cine sunt beneficiarii felului în care



sunt cheltuiţi banii. Aici apar într5adeăr diferenţele între modelul social5democrat +i modeleledin familia neoliberală. 9n contemporaneitate, în 1one distincte de consens politic, putem asista la coli1iuneadintre democraţia liberală +i liberalismul economic înţeles ca liberalism fundamentalist, caree)clude rolul statului +i este „iritat” de pre1enţa autorităţilor politice. $au, altfel spus, e)istă

liberali în economie sau „economi+ti liberali” care pot fi un pericol at-t pentru democraţialiberală, c-t +i pentru societatea deschisă spre care noi aspirăm +i am aea un mare noroc săaparţinem. Ace+ti „neoliberali” fac eforturi care conerg spre c-tea feluri de ce1urare a tuturorregulilor 3ocului democraţiei liberale, e)clu1-nd reglementarea +i interenţia politică de orice fela statului, sub prete)tul că piaţa a selecta întocmai +i la timp problemele. !uropenii au e)emplul„acilor nebune” proaspăt în memorie, un e)emplu de cri1ă care a arătat că piaţa nu poate selecta+i re1ola întotdeauna toate problemele. "a atare, noi nuputem să ne re1umăm la acceptarea uneicoli1iuni între cea care ni se pare po1iti 5 pe care o numim „liberali1area economei” +ideschiderea economiilor naţionale către lume 5 +i cea care ni se pare negati nouă ca societate 5renunţarea la coe1uinea socială +i gradul de integrare socială pe care l5am obţinut în cadrulsocietăţii. (ici un politician nu ar trebui să uite că legitimarea socială a democraţiei liberale, mai presus de oturi, este un factor de coe1iune socială. (oi nu putem lăsa această coli1iune să seînt-mple între cele două părţi a unui tip de coe)istenţă organi1ată pe care l5a+ descriecademocraţie liberală, unul foarte reu+it dintre toate e)perienţele de5a lungul istoriei. !ste pre1entă la un anumit niel al structurilor europene ceea ce s5ar putea numi cri1asupranationalistă. #niunea !uropeană repre1intăîncă un model care simboli1ea1ă sueranitatea,a+a cum a fost înţeleasă într5o perioadă pe care o putem numi „clasică”. 9n !uropa e)istă de3a o„singură monedă”, care, prin e)tindere, a pune capăt ideii de a concepe graniţe teritorial5economice prin intermediul monedeiO de asemenea, or fi integrate forţe armate +i de politicăcomună de apărare, care or elimina spectrul ră1boiului care a b-ntuit aproape întreg secolul [[.Pe scurt, „cri1a supranaţională” ne a încura3a să situăm cri1ele naţionale ale trecutului în urmă,într5o perioadă „istorică”. Pe de altă parte, statul este actor +i în ceea ce numim scenă internaţională. "hiar în ţărilemai mici, cetăţenii simt că guernul este supus anumitor presiuni din e)terior. "etăţenii or, totmai mult, ca cei care le repre1intă interesele să fie aproape de ei nu numai în timpul alegerilorelectorale. "um putem defini sau creiona un model capabil a ne duce mai departe4 $igur, statul numai poate fi priit ca o entitate situată deasupra societăţilor, care interine pretutindeni, indiferentde circumstanţe. Pe de altă parte nu putem aea nici un stat „umflat”, ba1at e)clusi pe politicilesocială, în acord cu criteriile clientelei populiste pe care noi o edem a+a de des în prea3matuturor partidelor, dar nici nu putem aea un stat „scheletic” care să se aplece umil la orice interescare îl loe+te. !ste necesar să edem departe în timp, dincolo de modelul statului populist +iclientelist, a+a cum nu putem accepta nici lăsarea politicilor +i interesulului public numai în beneficiul interesului economiei de piaţă care uneori confundă interesul consumatorului cuinteresul public. 8amenii de afaceri sunt întotdeauna mai liberali c-nd se înt-lnesc cu alţi oamenide afaceri, dec-t cu ei în+i+i. !i cer măsuri liberale de la alţi oameni de afaceri sau de la alte ţărisau guerne +i cer de asemenea dacă este posibil, ca propria lor piaţă să fie una „captiă” +i să lise permită să aibă gri3ă de „eliminarea” competiţiei. !ste neoie să nu uităm de rolul autorităţilor publice, g-ndindu5mă nu at-t la un rolantreprenorial ci la un rol mangerial al acestora. Pe scurt am putea spune că rolul statului ar fi săfacilite1e furni1area de capital fi1ic +i uman. &e+i limba3ul folosit pare să fie mai degrabă al unuiom de afaceri dec-t al unui politican din st-nga spectrului politic, este totu+i limba3ul unei



realităţi, pe care ar trebui să îl înţeleagă, la fel de bine +i partea „dreaptă” a e+ichierului politic.&acă dorim că discursurile noastre despre corectitudinea modelului să deină realitate, sau dacămodelul de cre+tere este susţinut de uniersul conceptual al partenerilor no+tri din cealaltă parte,a+ prefera ca ei în+i+i să adă cheltuielile pentru educaţie +i sănătate nu ca pe ni+te cheltuielisociale, ci ca pe o inestiţie în capitalul uman, o inestiţie într5un iitor prosper.

(oi ar trebui să orbim clar despre lumea +i comunitatea afacerilor +i ar trebui să fim clariîn e)primări atunci c-nd punem problema sistemuluieducaţional, modelului de de1oltare pe carerem să5l punem în practică, dar sustenabilitatea acestui model. "um ne om descurca noi să pregătim tineri în următori ? ani, tineri care să5+i folosească inteligenţa +i competenţele nu înalte ţări ci în om-nia4 9n pre1ent, nu numai căpreluările de tineri în circuitul economic performant nu oferă perspectia constanţei, dartinerii, în general, nu au nici un fel de informaţiecu priire la integrarea în anumite scheme +i programe +i, ce e cel mai alarmant ei nu au acces lacredit, pentru că ei nu sunt „demni” de încredere pentru foarte mulţi „old boys”. 2i om edea căa fi foarte greu să îmbunătăţim situaţia lor prin măsuri fiscale, deoarece un mare număr deîntreprinderi mici +i mi3locii se află în afara circuitului de ta)e +i folosesc din plin munca tinerilor în formule total neconenabile acestora +i contrare eticii muncii. !forturile noastre de a defini rolul politicii +i al problemelor politice trebuie să seoprească puţin +i asupra acestui fenomen la modă, larg răsp-ndit în lume, care pare să fieînrădăcinatîntr5un fel „fascist” de a prii lucrurile. @ă refer la imaginea, creionată obsedant deunii „creatori de opinie”, politicienilor corupţi, politicienilor nefolositori, politicienilor care ţinspeech5uri interminabile fără nici un re1ultat palpabil. <ără îndoială că anumite po1iţii politice +ianumite persoane au „c-+tigat” această reputaţie. &ar c-ţi rom-ni ar dori ca fiii lor să deină politicieni4 8rice altă carieră sau slu3bă este ă1ută mai bine dec-t politica, de+i numai cei careînţeleg gre+it menirea acesteia pot g-ndi astfel. A+ dori să închei într5un alt fel de registru. &upă ă1boiul ece am aflat că noimo+tenisem o anumită cantitate din „Lorld dis5order”, fiind, în fapt, ni+te înin+i. (oi, însă,trebuie să organi1ăm această de1ordine +i să eliminăm spectrul parcursurilor haotice. &upăHosoo este cert că ederile marilor puteri în priinţa închegării unor corpuri subregionale :îngeneral cu atribuţii economice +i de comerţ; s5au schimbat. &e1oltările integrale de tip@!"8$# ne arată „drumuri înainte”, încura3-ndu5ne să spri3inim ideea că acest drum bun alorgani1ării în noua lume unipolară ar putea fi 5 în termeni de regionalism deschis 5 o realăîncercare de reabilitare a relaţiilor internaţionale. &iferitele modele economice +i politice au dat re1ultate at-ta timp c-t cre+terea economicăa fost priită ca importantă. &ar este necesar ca modelul de cre+tere să î+i răsp-ndească beneficiile asupra unei părţi c-t mai mari de populaţie. Perioada 6eynesiană +i „Lelfare state” s5au terminat, acum fiind martorii unei alte fa1e de cre+tere +i împărtă+esc punctul de edere carespune că aem responsabilitatea să încura3ăm condiţiile pentru cre+tere, indiferent de culoarea politică a celor care găsesc soluţii iabile pentru reali1area acestui lucru. &ar nu pot împărtă+i punctul de edere al acelor e)ponenţi ai neoliberalismului priindrestr-ngerea beneficiilor coe1iunii sociale +i solidarităţii. Pentru acest moti este necesarsă găsim un „drum al coe1iunii sociale”, nu numai din perspectia corectitudinii politicienilorfaţă de cei care i5au otat, sau din c-tea impulsuri subiectie spre solidaritate, ci din cau1amodelului de coe)istenţă în care trăim în pre1ent 5 numit democraţie liberală 5 care nu a ţine lanesf-r+it fără a contribui la apariţia unei prăpăstii largi între cei mai săraci +i cei mai bogaţimembrii ai societăţii, d-nd prile3ul demagogiei populiste sau e)tremiste să ruine1e sistemuldemocratic.



9n loc de încheiere. @ersul prin istorie al naţiunilor, presărat cu crime, nedreptăţi +i e)perimente care aulegiferat +i legitimat dreptul „celui mai puternic” de a hotărî în numele unui Mine Absolut unioceste departe a se fi încheiat. &e o parte a baricadei se află iitorologii optimi+ti, profeţii unei „noi-rste de aur” a omenirii, iar de cealată parte generaţii +i generaţii de oameni sacrificaţi pentru

cau1e pe care nu le înţeleg sau nu le acceptă. 9ntre teorie +i iaţa reală se află deci1ia politică,menită a lua hotăr-riaici +i acum, pentru a aduce în e)istenţele de 1i cu 1i ale oamenilor măcarcr-mpee din isul iitorului. om-nia se află +i ea înscrisă în marea bătălie pentru iitor, asum-ndu5+iat-t gre+eliletrecutului, c-t +i sacrificiile pre1entului. olul clasei politice în etapa actuală este, fără dar +i poate, unul istoric +i de o co-r+itoare responsabilitate. %a răscrucea de -nturi a timpului, care pare că nu mai are răbdare, singura atitudine posibilă este cea lucidă, scrut-nd iitorul, dar +i cuun ochi atent la realitatea pre1entă, ţin-nd seamă de imperatiul ma3or al schimbării, în spiritulunui umanism necondiţionat* contruim pentru oameni, ei sunt scopul în primul r-nd +i nu doarmi3loacele prin care se materiali1ea1ă ideile, teoriile, ideologiile de aici +i de aiurea. Aem de parcurs un drum lung +i aneoios, iar o cale de întoarcere nu mai e)istă, oric-tde ameninţătoare ar fi prei1iunile „"assandrelor” cu priire la pericolele ce p-ndesc dintr5unimaginar „cal troian” al curentelor de centru5st-nga. 7dealul social5democraţiei este de a oferituturor un minim social +i economic necesar, un trai decent +i condiţii ciili1ate de e)istenţă, nuîn spiritul populismului de+ănţat sau al eligalitarismului de tip comunist, ci pe o ba1ă solidă dede1oltare. Am insistat în această carte asupra capcanelor neo5liberalismului ce pot compromitedefiniti eforturile de p-nă acum, arunc-nd toate sacrificiile în deri1oriu. 9n felul acesta, istoria nua înregistra dec-t încă un e+ec, iar ieţile a milioane de oameni or fi împinse în groapa de gunoia timpului, în timp ce alte e)perimente barbare nu or înt-r1ia să intre în scenă. Procesul de globali1are, aflat în plină desfă+urare, ne sile+te la reealuarea propriei tradiţii+i a identităţii naţionale. "red că răspunsul la această dilemă ce stă în faţa noastră, aidoma unorfurci caudine, nu a putea fi găsit dec-t în condiţiile reali1ării unei sinte1e „fericite” între celedouă opţiuni* o integrare necondiţionată în lumea 8ccidentală, inclusi prin asimilarea integrală aalorilor acesteia, iar pe de altă parte o retragere autarhică în propriile graniţe, fie ele reale sausimbolice. 8ric-t de dificilă ar părea găsirea unei căi de mi3loc, ea este posibilă. 9n primul r-ndnu cred că om-nia, ca de altfel orice stat mic +i5ar putea permite o rupere a sa de tendinţele cecaracteri1ea1ă lumea contemporană. "irculaţia liberă a capitalului +i a forţei de muncă, ite1a întimp real a informaţiilor +i concurenţa liberă sunt alori itale de care +i om-nia are neoie. 9nacela+i timp, ele nu or putea fi operaţionale în absenţa unei asimilări autentice de către corpulsocial. 9n ca1 contrar, la ce5ar mai folosi atunci teoriile +i ariile e)plicaţii ale motielor e+ecului,c-nd singură consecinţă palpabilă a fi aruncarea pe o buclă a istoriei pe care, de cur-nd, abia amdepă+it5o4 (u ăd însă, nici o integrare de tip „patul lui Procust” a om-niei în noua societate.@ai degrabă, putem orbi de un proces reu+it doar în condiţiile unei interdependenţe armonioaseîntre global +i naţional. Mătălia pentru iitor a om-niei nu este tributară nici unei fel de retorici. Pre1entul nea+ea1ă în faţa unei alternatie unice* a fi sau a nu fi în istorieD &acă la dilema hamletiană omrăspunde „absent”,statutul de înin+i nu ne a oferi, pentru o lungă +i dureroasă perioadă de timp,dec-t trăirea tragică într5un spaţiu pe care l5am numi, încă o dată, (eantul Valah.

$<27F

adrian nastase-batalia pentru viitor 10

Documents