0balada pasa hassan de george cosbuc

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA

DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME

LA BALADA CULTĂ „PAŞA HASSAN” de George Coşbuc Lecţii recapitulative pentru elevii din clasa a VIII-a

Prof. IOAN HAPCA

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

(Romani 12:7)

O SURSĂ DE INSPIRAŢIE LITERARĂ

• O parte însemnată a creaţiei lui George Coşbuc evocă figurile legendare ale unor eroi ai neamului. Decebal („Decebal către popor”), Gelu („Moartea lui Gelu”) sau Mihai Viteazul, care se impune în balada cultă „Paşa Hassan”, publicată iniţial în revista „Vatra” (1894) şi republicată în volumul „Cântece de vitejie” (1904).

• Ca multe alte opere culte, aceasta are o sursă de inspiraţie literară, respectiv „Românii supt Mihai-voievod Viteazul” de Nicolae Bălcescu, mai concret „Cartea a III-a” cu subtitlul „Călugărenii”, capitolul XVII, în care Mihai este comparat cu semizeii cântaţi odinioară de Homer.

• Pornind de aici, în opera lui George Coşbuc se va instala fabulosul, balada tinzând spre epopeic, prin dimensiunile supranaturale ale lui Mihai.

ACŢIUNEA ŞI EXPOZIŢIUNEA • Ca orice baladă, este o operă epică în versuri, de

întindere medie (12 strofe a şase versuri), inspirată din trecutul glorios, care prezintă fapte eroice: oştirea română condusă de Mihai dă o puternică lovitură armatei otomane avându-i în frunte pe Paşa Hassan şi pe Sinan-paşa.

• Acţiunea baladei este simplă, lineară şi se desfăşoară dinamic şi ascendent, punând în lumină personajele. Vagul temporal şi cel spaţial aparţin lumii baladei, căci personajul principal pozitiv (Mihai) seamănă cu eroii legendari.

• Ea începe în momentul în care Mihai pătrunde pe câmpul de luptă, nimicindu-i pe turci sub ochii îngroziţi ai paşei, care stă „sub poala pădurii”.

ACŢIUNEA ŞI EXPOZIŢIUNEA • EXPOZIŢUNEA cuprinde primele trei strofe, având în

centru lupta dintre armata turcă, în frunte cu Sinan şi Hassan, şi cea română condusă de Mihai Viteazul.

• Confruntarea dintre cele două forţe este prezentată în antiteză în primele două strofe.

• Prima strofă prezintă imaginea armatei române aflate în ofensivă. Pentru a sugera forţa şi iuţeala loviturilor paloşului lui Mihai Viteazul, autorul foloseşte metafora „cu fulgeru-n mână”, iar pentru a reliefa îndemânarea şi vitejia lui Mihai, în confruntarea directă cu turcii se foloseşte o altă metaforă, „căci vodă o-mparte cărare făcând”. Epitetul „vuiet curgând” din finalul strofei marchează reuşita oştenilor lui Mihai.

ACŢIUNEA ŞI EXPOZIŢIUNEA • În strofa a doua, prezentând aspecte din tabăra turcească,

este evidenţiată deringolada care a cuprins caii, urmată de căderea turcilor peste pod, în Neajlov, în frunte cu conducătorul lor, Sinan.

• Pentru a sugera catastrofala înfrângere a turcilor, Coşbuc foloseşte hiperbola „cade-n mocirlă un val după val” şi antiteza „fulgerul Sinan” - „se-nchină prin baltă” prin care se realizează o imagine ridicolă a conducătorului otoman.

• În strofa a treia este prezentat celălalt conducător turc, pasa Hassan, care, văzând înfrângerea armatei sale şi dispariţia lui Sinan, ia comanda şi-i ordonă lui Mihnea să schimbe tactica şi să-l atace pe Mihai Viteazul pe la spate. Hassan nu se aruncă însă în luptă.

INTRIGA ACŢIUNII ÎN BALADĂ • INTRIGA se relevă în următoarele trei strofe. Mihai

sesizează tactica lui Hassan şi printr-o mişcare abilă şi rapidă le dejoacă tactica şi-i înfrânge. Asaltul domnitorului român este prezentat printr-o suită de figuri de stil care sugerează forţa şi-măiestria. Dinamismul desfăşurării luptei este subliniat de prezenţa verbelor de mişcare: pleacă, se-nvârte, intră, frânge, bate, vântură, zboară, aleargă, împrăştie, adună, cutreieră, tăind, vine.

• Faptele de vitejie ale lui Mihai sunt prezentate atât din punctul de vedere al autorului, cât şi al lui Hassan a cărui uimire este sugerată de epitetul „e negru pământ”.

• Hotărârea lui Mihai Viteazul de a-l provoca pe Hassan la o luptă directă este sugerată de două metafore: „e groază şi vai, / Că, vine furtună”.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNII

• DESFĂŞURAREA ACŢIUNII este cuprinsă tot în trei strofe. Mihai Viteazul îi cere lui Hassan pe un ton ironic să rămână pe loc pentru a sta de vorbă, deoarece nu a fost de găsit.

• Reacţia lui Hassan este rapidă - o rupe la fugă. Pentru a evidenţia laşitatea şi descumpănirea, Coşbuc foloseşte o metaforă „îşi pierduse şi curajul şi firea”, iar pentru a sublinia intensitatea fugii şi spaima ce l-a cuprins se foloseşte epitetul „fuge nebun” şi comparaţia ironică „Că-n gheară de fiară şi gură de tun/ Mai dulce-i pieirea.” În ochii îngroziţi ai paşei, imaginea lui Mihai care îl urmăreşte, capătă dimensiuni hiperbolice atât vizual, cât şi auditiv.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNII • Inversiunea „sălbaticul vodă” creează figura unui personaj înzestrat

cu puteri fantastice. Zuruitul zalelor şi îmbrăcămintea de fier a domnitorului amplifică spaima lui Hassan, căciula îi apare ca o cupolă gigantică, iar barda din stânga („fulgerul”) capătă o proiecţie cosmică. Până şi vorba şi răsufletul au ceva din măreţia şi asprimea naturii, sugerate de metaforele „vorba e tunet, răsufletul ger”.

• Punctul final este compararea până la identificare a lui Mihai Viteazul cu muntele, semn al măreţiei şi statorniciei naturii.

• În strofa următoare ne este prezentată tentativa lui Mihai Viteazul de a relua pe alt ton dialogul cu Hassan, sugerându-i că, într-o posibilă confruntare are şi el o şansă: „să piară azi unul din noi!”. Acest nou mesaj nu face decât să-i sporească viteza lui Hassan, intensitatea fiind subliniată de metafora „fulgerul” şi epitetul „zboară şoimeşte”, iar deformarea imaginii fizice de metaforele „ochi de sânge” şi „barba vâlvoi”.

PUNCTUL CULMINANT • Punctul culminant este prezentat în strofa a zecea şi

primul vers din a unsprezecea, şi-l prezintă pe Hassan într-o postură tragicomică: îşi lasă turbanul căzut şi îşi rupe veşmintele.

• Punctul maxim al vitezei este sugerat de două expresii populare cu valoare metaforică: „Aleargă de groaza pierii bătut” şi „Mănâncă pământul”. Atât sub aspect fizic prin metafora de origine populară „dârdâie dinţii”, cât şi psihic, prin epitetul „galben-pierit” este prezentată imaginea lui Hassan care a epuizat toate mijloacele pentru a scăpa şi se află la capătul puterilor.

DEZNODĂMÂNTUL ACŢIUNII • Deznodământul cuprinde celelalte versuri din strofa a

unsprezecea şi strofa a douăsprezecea.• În mod neaşteptat, sfârşitul lui Hassan nu este moartea, ci

salvarea, căci el a ajuns în apropierea taberelor sale.• Ironic, autorul sugerează că salvarea i-a venit de la Alah:

„Dar Alah din ceruri e mare/ Şi Alah îi scurtează grozava-i cărare”.

• Ultima strofă accentuează ironia şi evidenţiază ridicolul personajului prin jurământul pe care îl face Hassan: „să zacă de spaimă o lună”, anturajul său fiind de acord cu această soluţie, căci Mihai Viteazul i-a îngrozit pe toţi prin forţa şi îndemânarea sa: „Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat / O groază nebună”.

Personajele baladei prezentate în antiteză

• Deşi balada poartă ca titlu numele lui Hassan, personajul principal este Mihai Viteazul, care este înfăţişat în toate momentele acţiunii şi de a cărui prezenţă luăm cunoştinţă încă din primul vers: „Pe vodă-l zăreşte călare trecând”. Astfel, încă de la început, se observă intenţia autorului de a prezenta cele două personaje în antiteză.

• Dacă paşa Hassan, conducătorul armatei otomane, este înfăţişat, la început static, departe de câmpul de luptă, ceea ce îi prefigurează laşitatea, trăsătura sa dominantă, Mihai Viteazul, domnitorul Ţării Româneşti şi conducătorul armatei române, după cum se observă încă din expoziţiune, se află pretutindeni. Bun organizator şi strateg, călăuzit de un fierbinte patriotism şi caracterizat de spirit de sacrificiu, se află în fruntea armatei sale, fiind exemplu, prin fapte, pentru ostaşii săi.


• Hassan este incapabil de a acţiona şi de a conduce singur oştile şi de aceea o face prin intermediul lui Mihnea, căruia „-trimite-o poruncă”.

• În schimb, viteaz, cum îi spune şi numele, vijelios, impetuos şi întreprinzător, vodă „face cărare” prin „mulţimea păgână”, iar, „în urmă-i se-ndeasă cu vuiet, curgând, / Oştirea română”.

• Însuşirile sale sunt reliefate cu ajutorul metaforei „fulger”, sinonimă cu „spadă”, ,.armă de luptă „, Mihai apărând în postura unui zeu neîndurător, care aruncă asupra năvălitorilor fulgerele mâniei sale.

• Aceluiaşi scop servesc şi hiperbolele ..cărare făcând”, „se-ndeasă cu vuiet curgând”, „cade-n mocirlă, un val după val”.


• În timpul luptei, paşa se manifestă prin uimire, vizibilă uşor pe chipul său, („de mirare e negru pământ), nu ştie dacă ceea ce vede e vis ori realitate, pe când Mihai se dovedeşte hotărât, dârz, energic şi curajos. El are şi un ascuţit simţ al anticipaţiei şi îşi dă seama imediat de intenţiile turcilor şi îndată .. şi-alege vro doi, Se-ntoarce şi pleacă spre gloată”.

• Când este provocat la luptă, Hassan este cuprins de teamă, de groază, deoarece ştie că Mihai este înverşunat împotriva celor care i-au călcat ţara şi că mobilul acţiunilor sale este dorinţa de libertate a neamului, subordonată unui profund sentiment patriotic. O serie de comparaţii şi metafore, în care unii termeni denumesc elemente din natură, are menirea de a pune în lumină însuşirile menţionate: „ca volbura toamnei se-nvârte”, „intră-n urdie ca lupu-ntre oi”, „ vine furtună „ etc.


• Asumându-şi responsabilitatea unei confruntări directe, voievodul român dovedeşte mândrie, demnitate şi spirit de sacrificiu, în timp ce paşa este disperat, îngrozit şi găseşte ca ultimă şi unică soluţie fuga:

• .. «Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun / Că nu te-am găsit nicăierea» / Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea! „: «Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi» Dar paşa mai tare zoreşte.”

• Prin înfăţişarea lui („e galben-pierit”, are „barba vâlvoi”, … îi dârdâie dinţii”), prin întregul comportament şi prin gesturile sale disperate, necontrolate (… cu frâul pe coamă el fuge nebun”. „cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte”. „îşi rupe cu mâna vestmântnl”), paşa devine ridicol, deoarece spaima, disperarea şi laşitatea de care dă dovadă nu-sunt justificate pentru un cuceritor dornic de mărire, iar neacceptarea confruntării directe cu adversarul şi fuga până la taberele proprii, jurând „să zacă de spaimă o lună”, capătă accente groteşti.


• Spre deosebire de Hassan, desfigurat de groază, Mihai Viteazul impresionează prin măreţia trupului, asprimea vorbei, cutezanţa faptei şi neînfricarea, însuşiri evidenţiate de autor, de data aceasta cu ajutorul unei hiperbole constituite din comparaţii şi metafore cu elemente din natură: „ Sălbaticul vodă e-n zale şi fier / Şi zalele-i zuruie crunte. / Gigantică poart-o cupolă pe frunte. Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Iar barda din stânga-i ajunge la cer, Şi vodă-i un munte”.

• Mihai este văzut astfel de ochii îngroziţi de spaimă ai paşei, asemenea unui uriaş care domină câmpul de luptă şi care bagă panică în duşmani. Imaginea lui se realizează ca reflex al spaimei.

• Acum „ Vodă pare mai curând o stihie, o emanaţie «monstruoasă» a furiei universale”. Acest erou legendar este neînduplecat şi neînfricat, înspăimântător şi înfiorător, aspru pentru duşmani. Dar este sublim prin măreţia trupului şi a faptei.


• Dacă poetul a intenţionat să înfăţişeze prin Hassan prototipul cotropitorului trufaş, dar laş în acelaşi timp, în faţa impetuozităţii şi vitejiei adversarului, prin Mihai, el a realizat un simbol al luptei pentru independenţă, al vitejiei şi al demnităţii poporului român.

• De aceea, scriitorul îşi îndreaptă toată dragostea şi admiraţia către acest erou care a intrat în legendă prin faptele şi însuşirile sale alese. În schimb, comportamentul lui Hassan nu-i poate trezi decât dezaprobare şi dispreţ, atitudine pe care poetul şi-o exprimă direct şi puternic, apelând şi la ironie:

• „Văzut-au şi beii că fuga e bună. Şi bietului paşă dreptate i-au dat”.


• Însuşirile alese ale voievodului român sunt puse în evidenţă nu numai prin procedeele artistice menţionate şi prin faptele sale, ci şi printr-un alt procedeu dominant - antiteza cu paşa Hassan.

• De remarcat este şi faptul că multe dintre trăsăturile lui Mihai Viteazul sunt prezentate prin prisma adversarului său, a lui Hassan, aceasta fiind încă o dovadă a măiestriei cu care Coşbuc îşi creionează personajele.

Caracterizarea lui Mihai Viteazul• Mihai Viteazul, domnitorul Tării Româneşti, conducătorul

armatei române, este un personaj bine conturat atât prin antiteza cu Sinan şi Hassan, în mod indirect, prin faptele de pe câmpul de luptă, cât, mai ales, din perspectiva celorlalte personaje, prin felul în care apare în ochii îngroziţi ai lui Hassan.

• Trăsătura dominantă, derivată chiar din numele său, care i-a adus faima, este vitejia, care este sugerată încă din primele versuri de metafora „fulgeru-n mână” şi de strategia pe care o adoptă în luptă: de a fi mereu în fruntea ostii şi a da exemplu prin faptele sale.

• Comparaţiile: „ca volbura toamnei se-nvârte el roată” şi „intră-n urdie ca lupu-ntre oi”, metafora „e groază şi vai” şi epitetul „năvală nebună” conturează imaginea unui luptător căruia nimic nu-i poate sta în cale.

Caracterizarea lui Mihai Viteazul• Curajul, energia şi abilitatea îi dau o aură eroică. .• Imaginea voievodului român ajunge la apogeu atunci când

în ochii îngroziţi ai paşei este prezentată hiperbolic, evidenţiind măreţia fizicului, cutezanţa, asprimea vorbei.

• Inteligenţa domnitorului este relevată şi din cele două încercări de a dialoga cu paşa Hassan, de la ironia fină „Stăi, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun/ Că nu te-am găsit nicăirea”, până la abordarea tranşantă: „Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi!”

• Imaginea de învingător a voievodului român nu domină numai câmpul de luptă, ci rămâne în conştiinţa celor învinşi: „Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat/ O groază nebună”.

Caracteristicile unei balade culte • BALADA CULTĂ:— creaţie în versuri strofice;• — aparţine genului epic, autorul îşi exprimă indirect

sentimentele şi gândurile, cu autorul acţiunii şi al personajelor;

• — nararea faptelor se face la persoana a III-a, dând impresia că naratorul nu se implică (deşi prezenţa lui este simţită, în atitudinea faţă de personaje);

• — uneori, la început, se înfiripă un scurt dialog între solicitanţi şi cel ce va zice balada;

• — acţiune simplă, lineară;• — are subiect, cu momentele lui;• — relatează întâmplări neobişnuite (apare fabulosul), atât

din trecut, cât şi din prezent;

Caracteristicile unei balade culte • BALADA CULTĂ:— conţine elemente reale, atestate istoric;• — personaje puţine (chiar două), prezentate în antiteză atât

fizic cât şi moral, personaje-simbol;• — personajele sunt atât umane, cât şi din regnul vegetal sau

animal;• — accentul nu este pus pe acţiune, ci pe eroul pozitiv, care

seamănă cu cel din basmele populare/culte, având trăsături fantastice şi luptând pentru întronarea binelui;

• — este prezentă natura, cu rol simbolic şi participând la acţiune;

• — unele mai păstrează o formulă introductivă sau o invocare a menestrelului de a zice un cântec de demult, altele încep direct cu descrierea cadrului întâmplării;

• — unele includ în titlu sau în subtitlu termenul de „baladă”, altele nu;

Caracteristicile unei balade culte • — finalul, fie că reprezintă victoria, fie că exprimă

înfrângerea eroului, are ceva simbolic, măreţ (în ciuda, uneori, a tonului elegiac);

• — strofele sunt egale ca număr de versuri, sau inegale, ultimele dispuse însă, ca un refren; apar simetria, paralelismul (antiteza), repetiţia;

• — degajă muzicalitate prin versificaţie (rimă, măsură — un vers mai scurt dispus simetric, prin aşa-zisul refren, prin celelalte tehnici de compoziţie;

• — apar pasaje lirice, care dovedesc implicarea afectivă a naratorului;

• — aparţinând literaturii culte, poartă amprenta trăsăturilor acesteia: scrisă, originală, limbaj literar etc.

DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND

Balada „ Paşa Hassan”Concept original şi realizare:

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII

Vişeu de Jos Jud. MARAMUREŞ

str. Principală, nr. 1111

Tel. 0262-368013

E-mail: [email protected]

http://geocities.com/ihapca2002/

Adaptare > Prof. IOAN HAPCA

0balada pasa hassan de george cosbuc

Documents