Inspectoratul Şcolar

Judeţean Bacău

Investeşte în

OAMENI

POSDRU/87/1.3/S/62339

Profesionalizarea carierei didactice – noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Bacău şi Covasna

PROGRAM DE FORMARE-DEZVOLTARE CONTINUĂ

“BACOV-IA”

Grup ţintă: Cadre didactice din învăţământul preuniversitar

PEDAGOGIA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

Lect. univ. dr. Daciana LUPU

Braşov, 2011

2

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………….. … 3

Tema Nr. 1. Activităţile extracurriculare în contextul educaţiei contemporane

………………………………………………………………………………...… 6 1.1. Delimitări conceptuale: curriculum, didactic – extradidactic, școlar – 7

extrașcolar, curricular – extracurricular…………………………………….

1.2. Caracteristici și funcții ale activităţilor extracurriculare……………… 10

1.3. Principiile activităţilor extracurriculare……………………………….... 13

1.4. Proiectarea, derularea și evaluarea activităților extracurriculare…….. 16

Tema Nr. 2. Tipologia activităţilor extracurriculare………………………… 26

2.1.1. Activități pentru sprijinirea procesului didactic: cercurile școlare, 27

concursurile școlare, consultaţiile, sprijinirea muncii independente,

pregătirea examenelor şi a olimpiadelor şcolare, activitățile de program

prelungit, lectura particulară, lecturile recomandate. Bibliografia şi

biblioteca

2.1.2. Activități pentru sprijinirea dezvoltării personalităţii copiilor / 47

elevilor: serbările, cluburile elevilor, asociațiile elevilor, ansamblurile

artistice, competițiile artistice, sportive etc.

2.2. Activităţi extracurriculare derulate în afara şcolii…………………….. 54

2.2.1. Vizitele, excursiile, drumețiile, taberele școlare. Proiectarea unei

excursii tematice…………………………………………………………. 54

2.2.2. Activitățile cultural-artistice, sportive etc. ……………………….. 58

2.2.3. Proiectele judeţene, naţionale şi internaţionale…………………… 58

Tema Nr. 3. Computerul, Internetul - mijloacele media moderne…………. 60 3.1. Computerul, Internetul - mijloacele media moderne …………………… 61

3.2. Avantajele şi dezavantajele utilizării mediei în activitățile extracurriculare

62

Tema Nr. 4. Idei pentru activități extracurriculare organizate cu preşcolarii şi

şcolarii mici…………………………………….…………………. 64

Rezumatul disciplinei ………………………………………………………….. 75

Bibliografie ……………………………………………………………………. 77

2.1. Activităţi extracurriculare derulate în şcoală…………………………... 27

3

INTRODUCERE

Lucrarea Pedagogia activităților extracurriculare are o structură formată din patru teme.

Prima temă: Activităţile extracurriculare în contextul educaţiei contemporane - se ocupă la început

cu tratarea delimitări conceptuale: curriculum, didactic – extradidactic, școlar – extrașcolar,

curricular – extracurricular. Caracteristicile și funcțiile ale activităţilor extracurriculare fac obiectul

tratării ulterioare. Urmează prezentarea principiilor activităţilor extracurriculare urmând ca finalul

temei întâi să se oprească asupra proiectării, derulării și evaluării activităților extracurriculare.

A doua temă a cursului - Tipologia activităţilor extracurriculare se va ocupa cu tratarea

acestora din perspectiva activităţilor extracurriculare derulate în şcoală, respectiv a celor derulate în

afara acesteia. Astfel subcapitolul prim va trata activităţile extracurriculare derulate în şcoală,

adică: activitățile pentru sprijinirea procesului didactic: cercurile școlare (concursurile școlare,

consultaţiile, sprijinirea muncii independente, pregătirea examenelor şi a olimpiadelor şcolare,

activitățile de program prelungit, lectura particulară, lecturile recomandate, bibliografia şi

biblioteca) și activitățile pentru sprijinirea dezvoltării personalităţii copiilor / elevilor (serbările,

cluburile elevilor, asociațiile elevilor, ansamblurile artistice, competițiile artistice, sportive etc.). Al

doilea subcapitol al temei se ocupă de activităţile extracurriculare derulate în afara şcolii, adică:

vizitele, excursiile, drumețiile, taberele școlare, activitățile cultural-artistice, sportive și proiectele

judeţene, naţionale şi internaţionale.

A treia temă a cursului este Computerul, Internetul - mijloacele media moderne și oferă

rezultatele unei interesante anchete pe bază de chestionar realizată pe tematica lecturii on-line la

adolescenți.

Ultima temă vrea să ofere Idei pentru activități extracurriculare organizate cu preşcolarii şi

şcolarii mici, idei care pot fi preluate ca atare sau adaptate specificului fiecărei grupe / clase.

4

1. Locul şi rolul disciplinei în formarea competenţelor programului: disciplină opțională care

vine să dezvolte competențe pentru acele activități, altele decât cele didactice, adică pentru

activitățile extracurriculare.

2. Competenţe profesionale oferite

După parcurgerea materialului, cursantul va avea:

2.1 capacitatea de a argumenta locul și rolul activităților extracurriculare în cadrul

procesului didactic, respectiv în formarea și dezvoltarea personalității copilului / elevului,

2.2 capacitatea de descrie particularitățile tuturor formelor de activități extracurriculare cu

avantajele și dezavantajele lor, precum și contextul în care sunt indicate fiecare;

2.3 capacitatea de a proiecta, organiza derularea și a evalua diverse activități

extracurriculare;

2.4. capacitatea de lucra în echipe interdisciplinare.

3. Obiective generale

3.1 dezvoltarea capacității de a argumenta locul și rolul activităților extracurriculare în cadrul

procesului didactic, respectiv în formarea și dezvoltarea personalității copilului / elevului,

3.2 dezvoltarea capacității de descrie particularitățile tuturor formelor de activități

extracurriculare cu avantajele și dezavantajele lor, precum și contextul în care sunt indicate

fiecare;

3.3 dezvoltarea capacității a de a proiecta, organiza derularea și a evalua diverse activități

extracurriculare;

3.4. dezvoltarea capacității de lucra în echipe interdisciplinare.

5

4. Structura cursului

4.1 Fundamente teoretice presupun o structurare pe trei capitole:

Tema 1: Activităţile extracurriculare în contextul educaţiei contemporane

Tema 2: Tipologia activităţilor extracurriculare

Tema 3: Computerul, Internetul - mijloacele media moderne

Tema 4: Idei pentru activități extracurriculare organizate cu preşcolarii şi şcolarii

mici

4.2 Aplicaţiile sunt prezente în curs sub forma exerciţiilor de aprofundare.

5. Evaluarea: tema de portofoliu: elaborarea designului unei excursii tematice la nivelul unei grupe

/ clase (la alegere). Atenție!!! Se va urma modelul oferit în curs. Modul de transmitere către cadrul

didactic şi, respectiv, a rezultatelor către cursanţi va fi prin încărcarea pe platforma eLearning.

6

TEMA NR. 1

1. Denumirea: Activităţile extracurriculare în contextul educaţiei contemporane

2. Competenţe profesionale oferite

După parcurgerea materialului, cursantul va avea:

2.1. capacitatea de a argumenta locul și rolul activităților extracurriculare în cadrul

procesului didactic, respectiv în formarea și dezvoltarea personalității copilului / elevului;

2.2. capacitatea de a diferenția conceptele: didactic – extradidactic, școlar - extrașcolar,

curricular – extracurricular;

2.3. capacitatea de a capacitatea de a proiecta, organiza derularea și a evalua diverse

activități extracurriculare;

3. Obiectivele temei

3.1. dezvoltarea capacității de a argumenta locul și rolul activităților extracurriculare în cadrul

procesului didactic, respectiv în formarea și dezvoltarea personalității copilului / elevului;

3.2. dezvoltarea capacității de a diferenția conceptele: didactic – extradidactic, școlar -

extrașcolar, curricular – extracurricular;

3.3. dezvoltarea capacității de a proiecta, organiza derularea și a evalua diverse activități

extracurriculare;

4. Conţinutul detaliat

1.1. Delimitări conceptuale: curriculum, didactic – extradidactic, școlar extrașcolar,

curricular – extracurricular

1.2. Caracteristici și funcții ale activităţilor extracurriculare

1.3. Principiile activităţilor extracurriculare

1.4. Proiectarea, derularea și evaluarea activităților extracurriculare

5. Evaluarea: aplicaţiile sunt prezente în curs sub forma exerciţiilor de aprofundare.

7

1.1. Delimitări conceptuale: curriculum, didactic – extradidactic, școlar – extrașcolar,

curricular – extracurricular

D. Potolea aprecia că „curriculumul nu este un concept monolitic, ci polisemantic” și că

definițiile nu sunt numai diferite, ci și conflictuale (2002, 75). I. Negreț-Dobridor (2008) surprinde

varietatea și polisemantica definițiilor pentru termenul de curriculum, citându-l pe W.F. Pinar prin

expresia cacofonia vocilor (2001). R.M. Niculescu (2010) vedea curriculumul ca fiind totalitatea

situațiilor de învățare la care este expus un individ de-a lungul vieții sale în context: formal,

nonformal și informal și bineînțeles experiențele de viață pe care aceștia le trăiesc. Definiţia

propusă plasează în centrul său două concepte complementare: situaţie de învăţare şi, respectiv,

experienţă rezultată din învăţare, denumită în continuare şi prin sintagma „experienţă de învăţare”

(R.M. Niculescu, 2010, 59). Un prim plan de analiză ar fi acela de raportare la extensia ariei la care

se face referire atunci când se vorbeşte de situaţiile de învăţare.

Dacă se consideră situaţiile de învăţare doar într-un context determinat, pe o secvenţă de

timp definită, vorbim de o accepţiune restrânsă a curriculumului. Dacă ne raportăm la întreaga viaţă

ca sursă de situaţii de învăţare, în toate contextele posibile oferite de aceasta, plasăm analiza pe cea

mai largă arie de definire a conceptului. Există, evident, arii de extensie intermediare între aceste

limite (R.M. Niculescu, 2010, 67). Trei concepte legate de formele educaţiei, de contextul în care

sunt produse situaţiile de învăţare şi, respectiv, experienţele de învăţare, proiectat sau nu sunt:

curriculumul formal, informal şi nonformal (R.M. Niculescu, 2010, 67). Curriculumul formal

presupune situaţiile de învăţare proiectate şi derulate în unităţi de învăţământ, specifice educaţiei

formale, în care responsabilitatea principală aparţine profesioniştilor educaţiei. El include, firesc şi

experienţele de învăţare rezultate din confruntarea celor ce învaţă cu situaţiile educaţionale special

proiectate (R.M. Niculescu, 2010, 67).

În interiorul curriculumului formal, situaţiile de învăţare se structurează fie în context

didactic, fie în cel extradidactic. Contextul didactic este coordonat de ceea ce se cheamă

curriculumul oficial (scris), fundamentat pe documente de proiectare aprobate de stat, prin

reprezentanţii legali în domeniu. Contextul extradidactic este manageriat de şcoală, în școală dar și

în afara activităţilor de predare/învăţare-evaluare specifice procesului didactic, şi se extinde în

8

extraşcolar, reprezentat de activităţi organizate de şcoală cu derulare în afara acesteia (R.M.

Niculescu, 2010, 68).

Se pot aduce aici în discuție și conceptele de curriculum nonformal, respectiv cel de

curriculum informal. Curriculumul nonformal reuneşte situaţii de învăţare proiectate şi derulate în

alte tipuri de instituţii decât cele educaţionale, dar cu finalităţi de ordin educaţional. Ele pot fi

realizate de profesionişti în diverse domenii (cultură, artă, tehnică), cu destinaţie precisă pentru a

determina experienţe de învăţare. Din perspectiva efectului său, curriculumul nonformal exprimă

totalitatea experienţelor de învăţare rezultate din situaţiile de învăţare proiectate în contextul

instituţiilor non-şcolare, cu care fiinţa umană se confruntă de-a lungul existenţei sale (R.M.

Niculescu, 2010, 69).

Curriculumul informal exprimă totalitatea experienţelor rezultate din învăţarea produsă în

alte ocazii şi oportunităţi de învăţare (mass-media, vizite, frecventarea instituţiilor culturale,

atmosfera din familie, din comunitatea socială în care trăiesc cei educaţi etc.). El nu beneficiază de

situaţii de învăţare proiectate, ci este o rezultantă a influenţelor educaţionale difuze ale mediului, al

situaţiilor spontane de învăţare în care viaţa îl pune pe om. Această ipostază a curriculumului s-a

născut abia după ce sensul conceptului s-a extins dincolo de graniţele şcolii (R.M. Niculescu, 2010,

69) (vezi figura de mai jos).

Figura 1.1. Curriculum formal, curriculum nonformal și curriculum informal

9

Sensurile largi sau restrânse ale conceptului de curriculum sunt date de extensia contextului

în care sunt concepute / plasate situaţiile de învăţare (contexte: formal, nonformal, informal). Se

impune definirea acestui context pentru a utiliza corect conceptul corelativ de „ extracurricular”.

Exercițiu de aprofundare:

Oferiți exemple pentru ceea ce înseamnă didactic – extradidactic, școlar – extrașcolar,

curricular– extracurricular.

Putem constata că definiţia conceptului de curriculum se poate extinde:

pe perioada întregii vieţi, cuprinzând atât situaţiile/ experienţele de învăţare

propuse/trăite în cadrul formal (în instituţiile destinate explicit procesului

educaţional), cât şi pe acelea specifice contextelor nonformal (în cadru instituţional

dar nu cu obiective prioritare educaţionale) şi informal (în contextul larg al vieţii

cotidiene). Este definirea cea mai largă a conceptului. Extracurricular, în acest caz,

înseamnă dincolo de hotarele vieţii.

pe perioade mai scurte şi în contexte definite – în spațiul şcolar („curriculum

formal”), fie că este vorba de perioada de şcolaritate a ontogenezei timpurii, fie că

este vorba de cadrul instituţionalizat al educaţiei adulţilor. Dacă situaţiile de învăţare

din şcoală, la care se referă conceptul de curriculum, sunt definite doar în contextul

didactic atunci extracurricularul presupune extadidacticul; dacă situaţiile de învăţare

la care se referă conceptul de curriculum cuprind întreaga viaţă a şcolii atunci

extracurricularul implică extraşcolarul.

Educaţia prin activităţile extracurriculare are ca principale obiective identificarea şi

cultivarea raportului optim dintre aptitudini, talente, promovarea unui stil de viaţă civilizat,

democratic, european precum şi stimularea atitudinilor creative în diferite domenii. Odată cu

educaţia timpurie, copiii pot acumula o serie de cunoştinţe, îşi pot forma deprinderi, atitudini şi

10

competenţe în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură, societate adică, cu ceea ce se

întâmplă dincolo de orele din orar.

Practic, activitățile extracurriculare se referă la „toate acele activități care se desfășoară sub

îndrumarea cadrului didactic, dar nu sunt prevăzute în documentele școlare (plan de învățământ și

programă)” (I. Nicola, 2000, 452). Aceste activități sunt complementare activităților didactice și

vizează valorificare intereselor, dorințelor, aptitudinilor copiilor / elevilor.

1.2. Caracteristici și funcții ale activităţilor extracurriculare

Un program de educație a copilului / elevului se „preocupă de dezvoltarea copilului /

elevului în sensul devenirii și construcției armonioase a personalității sale. Obiectivul central al

educației nu în constituie numai acumularea de cunoștințe ci și formarea nucleului de personalitate

în și prin relațiile sociale pe care le oferă școala, ca instituție” (adaptare după E. Păun, R. Iucu,

2002, 63).

Şcoala, oricât de bine ar fi intenționată, oricât de bogate și variate ar fi competențele pe care

le formăm și dezvoltăm copiilor / elevilor, nu poate da satisfacţie setei de cunoaștere şi

personalității creatoare specifice copiilor / elevilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească

lumea lor, să le potolească setea de cunoaştere, să le ofere prilejul de a vibra emoţional puternic, de

a fi în stare să descopere singuri pentru a se forma ca indivizi autonomi, independenți, care să se

integreze armonios în lumea lor.

Între educaţia cuprinsă în curricula şi cea extracurriculară există relaţii, interferenţe şi

interdependenţe, complementaritate. Complementaritate pentru că fiecare aduce o contribuţie

specifică la formarea modelului de personalitate cerut de idealul educației. Unitatea lor de acţiune

este un vechi deziderat pedagogic, pregnant actual acum, la început de mileniu trei.

Astăzi, educaţia cuprinsă în curricula vizează competenţele dezirabile de contextul

economic, social, cultural actual și dorește relevarea caracteristicilor de personalitate specifice

copiilor / elevilor. În aceste condiții, se apreciază că în perspectivă va avea loc o apropiere, din ce în

ce mai strânsă între educaţia cuprinsă în curricula şi cea extracurriculară.

Activităţile extracurriculare joacă un rol foarte important în dezvoltarea fizică şi psihică a

copilului / elevului. Prin intermediul acestora, copilul / elevul învaţă să interacţionez cu cei din jur

11

şi își valorifică potențialitățile specifice (din domenii spre care are înclinaţii). Asemenea activități,

spunea I. Nicola (2000, 277-278), „generează relații de prietenie și întrajutorare, fortifică simțul

responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite”.

„Important este ca elevii / copiii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități,

ci și în inițierea și organizarea lor” (I. Nicola, 2000, 278).

Tot activităţile extracurriculare sunt cele care contribuie la formarea conştiinţei şi conduitei

cooperante. Libertatea de exprimare, libertatea de acțiune precum și relațiile cu colegii îmbogățesc

experiențele sociale ale copiilor / elevilor. Aceste activităţi îi sprijină să-şi orienteze energia și către

alte acțiuni la fel de importante şi să-şi dezvolte spiritul de competiţie. Contextele variate de

realizarea a acestor activități, crește apetitul pentru inițiativă, pentru competiție, în general. I. Nicola

(2000) ridica problema raportului dintre cooperare și competiție în cadrul activităților

extracurriculare, precum și raportul dintre competiție și conflict. „Nu este exclus ca spiritul de

competiție să alunece pe panta unor rivalități dintre elevii aparținând unor grupe diferite, rivalitate

care înăbușe spiritul de cooperare” (I. Nicola, 2000, 277).

Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ

preuniversitar, Articolul 106 – „elevii au dreptul sa participe la activitățile extrașcolare organizate

de unitatea de învățământ, precum și la cele care se desfășoară în palatele și în cluburile elevilor, în

bazele sportive și de agrement, în taberele și în unitățile conexe Inspectoratelor școlare, în cluburile

și în asociațiile sportive, cu respectarea prevederilor regulamentelor de funcționare ale acestora”.

Mai este o situație pe care Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de

învăţământ preuniversitar o prevede de asemenea, ne referim la „situațiile în care clasele I - a IV-a

funcționează împreună cu clasele din alte cicluri de învățământ, ora de curs este de 50 de minute, iar

în ultimele cinci minute învățătorii organizează activități extracurriculare, de tip recreativ., ceea ce

dă posibilitatea cadrelor didactice de a gândi mereu la mici posibilități de tranziție spre pauză

imediat după activitatea didactică.

Dirigintele clasei (conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de

învăţământ preuniversitar) „sprijină organizarea și desfășurarea activităților elevilor în afara clasei

și a unității de învățământ”. Tot dirigintele clasei (conform Regulamentului anterior menționat)

„recomandă directorului, spre aprobare, participarea organizată a elevilor la activități în cluburi și

asociații sportive, cultural-artistice și științifice, în afara unității de învățământ”.

12

Părinţii (conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ

preuniversitar) „sprijină dirigintele/învățătorul în organizarea și desfășurarea unor activități

extrașcolare”.

Activitățile extracurriculare prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de

activităţile didactice. Activităților extracurricuare li se descriu următoarele caracteristici

(prelucrare I. Nicola, 2000, 452):

caracter facultativ, cadrul didactic intervine doar în antrenarea copiilor / elevilor

la aceste activităţi;

conţinutul lor se fixează în funcţie de dorinţele, preferințele şi interesele copiilor

/elevilor;

pornesc de la iniţiativele copiilor / elevilor;

autenticitate căci se bazează pe experienţa trăită a copiilor;

impregnate afectiv;

stimulează competiția între copii / elevi sau / și grupuri de copii / elevi;

au, în general, caracterul unor activităţi de grup;

asigură o învăţare implicită, practică, utilă pe termen lung;

formele de organizare ale acestor activităţi sunt mult mai flexibile şi cu caracter

recreativ;

evaluarea rezultatelor acestor activităţi se realizează folosind cu precădere

aprobarea prin laudă, încurajare şi evidenţierea participării.

atractivitate, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu

însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi;

numărul activităţilor extracurriculare, trebuie să țină cont de celelalte activități

ale copilului / elevului și să se armonizeze cu celelalte activități ale copilului

într-un întreg firesc, neforțat.

Educaţia extracurriculară îndeplineşte patru funcții specifice: funcţia de petrecere a timpului

liber, funcţia social-integrativă, funcţia formativă și funcţia vocaţională.

13

1. funcţia de petrecere a timpului liber este asigurată prin modalitățile oferite de activitățile

extracurriculare de petrecere a timpului liber în mod educativ, util și formativ;

2. funcţia social-integrativă - prin relaţiile interpersonale şi de grup pe care le oferă, cultivă

solidaritatea şi cooperarea între copii / elevi respectiv, grupuri de copii / elevi;

3. funcţia formativă, atât pe plan cognitiv şi operaţional, cât mai ales pe planul interiorizării

valorilor morale, estetice şi spirituale;

4. funcţia vocaţională, făcând posibilă descoperirea și dezvoltarea aptitudinilor copiilor /

elevilor.

Exercițiu de aprofundare:

Găsiți argumente pentru a arăta existența fiecăreia dintre cele patru funcții ale

activităților extracurriculare.

1.3. Principiile activităţilor extracurriculare

Educaţia cuprinsă în curricula porneşte de la cele şase principii ale procesului de învăţământ:

principiul participării conştiente şi active a elevilor în activitatea de învăţare;

principiul intuiţiei (unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract) în procesul

de învățământ;

principiul sistematizării, structurării și continuității;

principiul legării teoriei cu practica;

principiul accesibilității sau orientării după particularitățile de vârstă și individuale ale

elevilor;

principiul temeiniciei și durabilității rezultatelor obținute în procesul de învățământ.

În aceste condiții și educația extracurriculară se subordonează acelorași principii dar ei, i se

mai pot adăuga și alte principii specifice (vezi publicația Copii în Europa, numărul din septembrie,

2008). Referindu-ne la aceste principii specifice, începem prin a le enumera:

14

1. principiul accesului tuturor copiilor / elevilor;

2. principiul disponibilității;

3. principiul abordării pedagogice holistice;

4. principiul participării active a copiilor / elevilor;

5. principiul coerenţei;

6. principiul diversității și al alegerii;

7. principiul securității;

8. principiul evaluării;

9. principiul parteneriatului puternic şi egal.

1. Principiul accesului tuturor copiilor / elevilor este privit ca un drept al tuturor copiilor / elevilor

la educația extracurriculară. Vorbim aici despre nondiscriminare, egalitate de șanse etc. Toți copiii /

elevii pot participa la activitățile extracurriculare. Nimeni nu dă dreptul cadrului didactic să limiteze

sau mai grav, să împiedice participarea vreunui copil / grup de copii la activitățile extracurriculare.

2. Principiul disponibilității se referă la disponibilitatea cadrelor didactice de a răspunde cerințelor

pertinente ale copiilor / elevilor, particularităților specifice de vârstă ale acestora, specificului

personalității fiecăruia dintre copiii / elevii noștri. A fi disponibil nu reprezintă neapărat a fi la

dispoziția, ci mai degrabă a găsi un echilibru între cerințele / dorințele copiilor, eventual ale

părinților acestora și disponibilitatea fizică și psihică a cadrului didactic.

3. Principiul abordării pedagogice holistice. Este principiul care vizează stabilirea de obiective

transdisciplinare, obiective complementare celor stabilite prin educația cuprinsă în curricula

obligatorii. Copilul / elevul este privit holistic, din punct de vedere cognitiv, afectiv-motivațional,

dar și prin prisma personalității sale (temperament, atitudini, aptitudini, creativitate, imagine de

sine, stimă de sine). El este văzut ca fiind plasat în contextul școlar, familial dar și social, ca

membru al comunității din care face parte.

4. Principiul participării active a copiilor / elevilor are o valoare esenţială în educaţia

extracurriculară a copiilor / elevilor. Acest principiu consideră copilul / elevul ca „fiind subiect al

15

propriului său proces de devenire și de formare a personalității sale” (I. Nicola, 2000, 346).

Profesorul are rolul de a sprijini elevul pe drumul propriei sale formări. Elevul „este impulsionat în

activitatea de învățare de anumite mobiluri interne, de anumiți factori non-intelectuali cum ar fi

diverse categorii de motive (trebuințele, intențiile, valențele), stările afective, nivelul de aspirații,

atitudini, interese, etc.” (I. Nicola, 2000, 347).

5. Principiul coerenţei se constituie un adevărat cadru de susţinere a unei abordări comune în

pedagogia activităţilor extracurriculare. Se doresc activităţi coerente teorie - practică, activităţi de

formare şi dezvoltare de cunoştinţe, capacităţi, atitudini, deci competenţe şi utile pentru viitorul

cetăţean matur – „motor” al societății cunoașterii.

6. Principiul diversității şi al alegerii este prin dezideratele pe care le vizează unul dintre condiţiile

democraţiei. Activitățile extracurriculare se doresc a răspunde nevoilor de diversitate culturală,

etnică, tematică etc. Cu cât mai diverse sunt proiectate activitățile extracurriculare cu atât mai mult

crește posibilitatea alegerii de către copii / elevi. Copiii / elevii are dreptul de a alege în urma

negocierii cu cadrul didactic activitățile curriculare pe care clasa din care face parte le va realiza..

7. Principiul securității se referă la respectarea unui drept fundamental al copilului. A respecta

siguranța personală a copilului, a nu-l pune sub nici o formă în pericol sunt elementele principale

ale acestui principiu. Activitățile derulate nu pot și nu au voie să pericliteze integritatea fizică și

psihică a copilului / elevului.

8. Principiul evaluării este un alt principiu important al organizării și derulării activităților

extracurriculare. Evaluarea acestor activități trebuie să fie: participativă, democratică şi

transparentă.

9. Principiul parteneriatului puternic şi egal. Putem să avem în vedere faptul că activitățile

extracurriculare se pot organiza și în urma încheierii unor convenții de parteneriat. Fie că sunt

parteneriate internaţionale („Învăţând împreună cu elevi din alte ţări!”), fie că sunt parteneriate

16

naționale sau locale, acestea dau activităților extracuriculare deschiderea dorită! Schimburile de

diverse experiențe sunt benefice pentru elevi.

Principiile propuse „afirmă nevoia luării în considerare a condițiilor psihopedagogice

necesare dezvoltării individului și devenirii sale socioculturale prin sprijin și relații pozitive

democratice” (E. Păun, R. Iucu, 2002, 69).

Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai

eficiente modalităţi de formare şi dezvoltare a caracterului copiilor / elevilor încă din grădiniță și

clasele primare. Se contribuie astfel la aprofundarea şi completarea procesului de învăţământ, la

dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor / elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a

timpului lor liber.

Exercițiu de aprofundare:

Ierarhizați cele nouă principii prezentate anterior în funcție de ceea considerați că este

important pentru activitatea cu grupa / clasa pe care o conduceți.

1.4. Proiectarea, derularea și evaluarea activităților extracurriculare

„Instituțiile de educație vor pune accentul în viitor pe formarea capacității de a controla

schimbarea și de a permite raportarea critică la schimbarea efectivă și la discursurile despre aceasta.

Unii specialiști apreciază că un astfel de sistem de educație va avea câteva caracteristici definitorii:

(E. Păun, R. Iucu, 2002, 103)

Educația va însoți omul pe tot parcursul existenței sale active.

Educația va acționa asupra tuturor funcțiilor vitale.

Educația de tip școlar trebuie să pună accentul pe activitățile aplicative și să fie

accesibilă unui număr cât mai mare de participanți;

Educația trebuie să beneficieze de un suport organizațional tot mai larg.”

17

Pornind de la aceste considerente, proiectarea activităților extracurriculare este demersul de

anticipare a activităților extracurriculare pentru o perioadă dată de timp, realizată în scopul atingerii

obiectivelor propuse. Ea se poate realiza pentru un semestru ori pentru un întreg an şcolar.

Apreciem că proiectarea activităților extracurriculare pentru un semestru sau un întreg an şcolar este

indicată pentru a avea o privire de ansamblu a demersurilor care vor fi întreprinse de cadrul

didactic. Cadrul didactic va trebui să aibă în vedere gradul puternic de adecvare la dorințele,

preferințele și interesele copiilor / elevilor din clasă.

F. Voiculescu în lucrarea „Educația în economia de piață” făcea o analiză a configurației de

nevoi care acționează asupra educației (nevoi sociale, nevoi individuale, nevoi comune și nevoi

speciale). „O problemă specială a analizei nevoilor de educație o constituie problema nevoilor

concurente, adică a acelor nevoi care, solicitând aceleași resurse sau resurse similare, nu se pot

satisface simultan, așa încât satisfacerea unora blochează sau amână satisfacerea celorlalte. […] Din

acest punct de vedere, toate nevoile de educaţie sunt nevoi concurente în raport cu resursele de

timp, atâta timp cât timpul este eminamente o resursă limitată” (F. Voiculescu, 2008, 87).

De dorit ar fi ca profesorul împreună cu copiii / elevii grupei / clasei sale va identifica la

începutul activităţii şi eventual, periodic domeniile de interes, de preferințe ale copiilor / elevilor.

Ca exemple: cercuri tematice, vizionări de spectacole, de manifestări sportive, excursii, drumeții,

etc. Proiectarea activităţilor extracurriculare implică parcurgerea următoarelor etape:

identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale copiilor / elevilor;

analizarea domeniilor de interes, de preferințe ale copiilor / elevilor și stabilirea

domeniilor comune de interes pentru cât mai mulți din copiii / elevii grupei / clasei;

elaborarea planificării activităților extradidactice.

Identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale copiilor / elevilor presupune reperarea

unor indici cognitivi, afectivi şi comportamentali şi asamblarea lor pentru a descrie problema

creionată (E. Cocoradă, 2003, 28).

18

Indici

Cognitivi Afectivi Comportamentali

Aşteptări, predicţii,

descrieri, povestiri

care relevă dorinţe,

nevoi, aspiraţii ale

elevilor

Emoţii observate

frecvent, sentimente

faţă de anumite

personalităţi.

Comportamente

adecvate anumitor

situaţii, comportamente

de receptare de

apropiere faţă de

anumite activităţi

Exemple

Am dori…, am

vrea…, ne place…,

am fi mulţumiţi de

…, vrem să mai

învăţăm să….

Stare de confort

creată de

activităţile…, stare

de bine în

contextul…

Disciplină în timpul

activităţilor, cooperare,

lucru în echipă,

activism, independenţă,

competiţie, respect,

toleranţă, încredere în

sine, respect de sine şi

faţă de alţii

Tabelul 1.1. Indici ai domeniilor grupei clasei / clasei, văzută ca grup școlar

(adaptare E. Cocoradă, 2003, 28)

Se identifică domeniilor de interes, de preferințe ale copiilor / elevilor se definesc aceste

domenii foarte clar, descriindu-le în termeni generali şi apoi se descriu prin particularizare,

specificându-se aspectele de specificitate ale domeniilor. Este foarte important să fie implicați copiii

/ elevii înşişi în identificarea domeniilor de interes deoarece activitățile extracurriculare îi vizează

direct, îi implică și interesează concomitent.

Implementarea activităților extracurriculare vizează organizarea unei serii de activităţi

diferite de lecţia de predare-învăţare-evaluare tradiţională, pentru a răspunde obiectivelor socio-

afective-atitudinale prioritare în această situaţie pedagogică. Transformarea grupului formal de elevi

într-un grup nonformal de lucru solicită investirea unei mari părţi din energia disponibilă a elevilor

în activităţile desfăşurate împreună, necesară pentru naşterea grupului (E. Cocoradă, 2003, 29).

Formele de organizare a procesului de învăţământ reprezintă modalităţile specifice de

proiectare şi de realizare a activităţilor instructiv-educative desfăşurate de cadrele didactice. Unele

dintre activităţile extracurriculare pe care le derulăm presupun organizarea copiilor / elevilor în

grupuri. Activitățile derulate în diferite cercuri tematice, ateliere de creație sau chiar manifestări

sportive cer organizarea copiilor / elevilor în grupuri de câte: doi (diade), trei (triade) sau patru -

șase copii / elevi. În această situație, cunoaşterea de către cadrul didactic a tehnicilor de grupare a

copiilor / elevilor este indicată. În afara faptului că activitatea cere gruparea elevilor, mai este

19

indicat să ținem cont că „există la elevi tendinţa de inerţie, de păstrare a grupurilor de lucru” (E.

Cocoradă, 2003, 31) ceea ce la un moment-dat, în derularea activităților poate impune regruparea

copiilor / elevilor. De asemenea, „profesorul-însuşi are tendinţa de a grupa elevii după preferinţele

personale, care pot fi receptate nefavorabil de către aceştia” (E. Cocoradă, 2003, 31). În condițiile

mai-sus menționate, utilizarea de diferite tehnici de grupare / regrupare a copiilor / elevilor induce

elevilor sentimentul unui tratament echitabil şi pot crea o stare pozitivă în colectiv prin caracterul

lor de surpriză. Dintre procedeele specifice de realizare propuse de A. De Peretti (2001, R.M.

Niculescu, 1999) enumerăm:

grupări după un criteriu specificat:

o prin vecinătate;

o prin tragere la sorţi;

o prin numerotare - se extrag numere de la 1 la 3/5/7 (sau litere) în funcţie

de volumul clasei sau mărimea grupului dorit şi se formează grupuri din elevii care

au extras aceleaşi numere sau aceleaşi litere);

o prin extragere de simboluri / jetoane. - se extrag simboluri sau jetoane

colorate sau imagini (de exemplu: florile constituie un grup, copacii alt grup etc.).

grupări prin desemnare:

o desemnare de către cadrul didactic;

o desemnare de către copii / elevi;

o desemnare de către o altă persoană din afară.

grupări pe bază de voluntariat:

o înscriere pe liste afișate;

o prin adeziune la teme diferențiate sau la modalități de lucru disctincte;

o prin adeziune la tipuri de activități diferite:

grupare cu restructurări progresive: la intervale date se realizează un transfer de 1, 2, 3,

n membrii dintr-un grup la un grup vecin.

Ar mai fi important de precizat că organizarea activităților extracurriculare poate implica și

stabilirea regulilor grupului. Profesorul va negocia împreună cu copiii / elevii, regulile care vor fi

respectate, mai apoi de către copii / elevi. Respectarea regulilor de desfăşurare a activităţilor este

mai sigură dacă acestea sunt propuse și negociate chiar de elevi. Etapele în fixarea prin negociere a

20

regulilor de conduită pentru activităţile extracurriculare ar fi următoarele (E. Cocoradă, 2003, 30-

31):

1. se anunţă sarcina de lucru: „Vom propune reguli pe care să le respectăm cu toţii

pentru a ne desfăşura activitatea cât mai bine posibil!”;

2. profesorul precizează mărimea unui grup: 3-4 sau mai mulţi elevi, dar fără a depăşi

cifra șase;

3. se constituie grupurile;

4. se fixează şi anunţă timpul afectat activităţii;

5. în grupuri mici, elevii se sfătuiesc asupra regulilor pe care le cred necesare în propria

activitate apoi le scriu pe o hârtie, carton;

6. un reprezentant al grupului prezintă regulile în faţa grupei / clasei;

7. regulile prezentate de fiecare grup sunt analizate de elevii conduşi de profesor şi se

acceptă cele cu care majoritatea elevilor este de acord; este necesar mult tact din

partea cadrului didactic pentru a ajuta copiii / elevii să aleagă reguli adecvate, fără a

impune reguli ale adultului; profesorul poate propune unele reguli, dar nu prea multe

(una-două), încât elevii să perceapă regulile ca propuse ei înşişi (de exemplu: dreptul

de a schimba regulile, când este necesar, cu acordul tuturor/al majorităţii elevilor).

8. după ce au fost fixate, regulile se scriu pe un carton mare şi se afişează într-un loc din

care sunt vizibile; pentru clasa I și ciclul preșcolar enunţurile scrise se înlocuiesc cu

desene adecvate;

9. la clasele dificile, cu probleme de disciplină, fiecare elev îşi va scrie regulile pe o

hârtie pentru a putea, la date fixate de profesor, să-şi autoevalueze comportamentul în

funcţie de ele;

10. pentru respectarea regulilor profesorul va acorda, la început, recompense mai dese,

apoi mai rare, dar fără a neglija recompensarea; pentru încălcarea regulilor se vor

preciza sancţiuni simbolice care se vor aplica de fiecare dată când regula este

încălcată.

Metodele utilizate pentru derularea activităților extracurriculare vor avea în vedere:

- domeniul / domeniile (aria / ariile tematică(e)) de interes ale copiilor / elevilor;

- competențele vizate a fi formate (cunoștințe, capacități / abilități, atitudini);

21

- etapele implicate pentru realizarea activității propriu-zise;

- mijloacele didactice care vor fi folosite;

- rolul principalilor actori educaționali (elevii);

- numărul de elevi participanți;

- timpul necesar;

- contextul de derulare a activității respective.

Evaluarea activităţilor extracurriculare se realizează în scopul ameliorării activităţii şi a

creşterii satisfacţiei elevilor faţă de acest tip de activităţi. Evaluarea rezultatelor activităţii poate fi

efectuată de elevi (individual, în grupuri mici, toată grupa - clasa) sau de către cadrul didactic.

Evaluarea vizează competenţele elevilor şi se realizează cu ajutorul unor chestionare de atitudini, a

scalelor de apreciere, a fişelor de (auto)bservaţie etc. Indiferent care ar fi instrumentele alese,

indicatorii utilizaţi vor viza (M. Jigău, 2001, 18-17):

sporirea motivaţiei, a efortului şi perseverenţei elevilor;

sporirea numărului comportamentelor aşteptate conform activităţilor proiectate;

manifestarea la elevi a plăcerii de lucra în grup, a competenţelor sociale, creşterea

tendinţei de colaborare spontană între elevi;

creşterea numărului de întrebări, probleme semnalate de elevi;

creşterea gradului de toleranţă între elevi;

creşterea obiectivităţii autoevaluării;

apariţia nevoii de experimentare şi monitorizare a comportamentelor;

conturarea unui stil de muncă eficient, a unui stil de viaţă sanogen;

sporirea responsabilităţii, a implicării elevilor în problemele grupului, ale şcolii sau

comunităţii.

Prezentăm în continuare, câteva exemple de instrumente de evaluare individuală şi în grup

pentru activităţile extracurriculare (prelucrare după E. Cocoradă, 2003, 33-34):

22

1.FIŞA DE EVALUARE ANONIMĂ

Răspundeţi sincer la următoarele întrebări:

1.Care activităţi v-au plăcut cel mai mult?

2.Indicaţi activităţile care au fost mai plictisitoare?

3.Care sunt domeniile despre care aţi dori să ştiţi mai multe?

Data ………………………

2. FIŞA DE EVALUARE ANONIMĂ

Completaţi sincer următoarele enunţuri:

1. Cel mai greu mi-a fost când….

2. Cel mai uşor mi-a fost când…..

3. Pentru data viitoare aş vrea să….

Data……………….

Comportamentul eficient a copilului / elevului în grup are o dublă utilitate: este mijloc

pentru învăţare, mijloc pentru rezolvarea de situații problematice, dar şi un mijloc de mobilizare

către acțiune a copiilor / elevilor introvertiți, timizi, neîncrezători.

Pentru a ameliora conduita copiilor / elevilor în grup şi activitatea grupului, se poate aplica,

la date succesive, folosind culori diferite următorul chestionar inspirat din lucrarea lui G. De Vecchi

(E. Cocoradă, 2003, 34). În funcţie de răspunsurile elevilor şi de propriile observaţii, cadrul didactic

poate interveni propunând activităţi care să contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor sociale. Pentru

evaluarea de progres, coloanele se divizează în funcţie de datele aplicării chestionarului, fiind

necesare 3-4 evaluări pentru un an şcolar.

Exercițiu de aprofundare:

Gândiți-vă la ultima activitate extracurriculară pe care a-ți efectuat-o. Elaborați o posibilă

grilă de autoevaluare a acestei activități extracurriculare.

23

Activităţi

Data

evaluării

1. Când lucrăm în grup:

Există o distribuţie exactă a sarcinilor, încât fiecare ştie ce are de făcut.

Activităţile sunt imprevizibile, toţi încearcă de toate.

Unii colegi se eschivează sau „dormitează

Unii colegi nu permit implicarea tuturor, tind să facă tot.

2. După repartizarea sarcinilor:

Fiecare membru îşi respectă angajamentele luate. 1.1 1.2 1.3

Unii membri nu îşi respectă angajamentele, nu îşi realizează integral

sarcinile.

3. Când este necesar:

Se cere părerea tuturor.

Se pun în evidenţă:

- părerile, argumentele care se apropie

- părerile, argumentele opuse.

Se ţine seama doar de unele păreri.

4. Pentru atingerea obiectivelor grupului:

Vorbesc suficient, mă fac înţeles

Nu vorbesc prea mult

Sunt ascultat fără a fi întrerupt.

Facilitez munca celorlalţi.

5. În relaţiile cu ceilalţi:

Unii membri sunt agresivi verbal, chiar fizic.

Au loc agresiuni verbale violente

Nu există agresiuni, membrii se acceptă reciproc.

Nu există agresiune, dar unele momente sunt tensionate.

Tabelul nr. 1.2. Chestionar pentru evaluarea muncii în grup

Activitățile extracurriculare trebuie să beneficieze și autoevaluarea realizată de însuși

cadrul didactic.. Astfel, în această etapă se realizează reflectarea asupra propriei activităţi, asupra

activității copiilor / elevilor, asupra domeniilor vizate de activitățile extracuriculare. Pentru a atinge

acest scop, cadrul didactic îşi va evalua propriile conduite, va lua decizii de ameliorare a lor,

adaptându-se la problematica complexă a domeniilor abordate prin activitățile extracurriculare. El

poate utiliza fişe de autoobservaţie, liste de control sau un jurnal de bord. Jurnalul de bord este un

document personal care cuprinde observaţii pe baza cărora cadrul didactic „îşi urmăreşte evoluţia

didactică, printr-un proces continuu de introspecţie, observare şi feed-back-uri sistematice” (M.

Campbell, C. Felix, 1988, după E. Cocoradă, 2003).

24

EXEMPLU DE LISTĂ DE AUTOCONTROL (adaptare după E. Cocoradă, 2003)

1. Am identificat domeniile de preferințe, de interese specifice grupei / clasei mele pentru

activitățile extracurriculare care urmează a fi realizate.

2. Am negociat domeniile de preferințe, de interese ale grupei /clasei mele pentru activitățile

extracurriculare.

3. Am stabilit regulile cu grupul (grupa / clasa).

4. Am grupat copiii / elevii – în funcție de specificul activității derulate.

5. Am desfășurat activitatea /activitățile.

6. Am îndrumat, și sprijinit copiii / elevii în timpul activităților realizate.

7. Am solicitat prezentarea rezultatelor grupului (când activitatea / activitățile o impuneau).

8. Am extras concluzii.

9. Am evaluat activitatea.

10. Am stimulat creativitatea, spontaneitatea copiilor / elevilor.

11. Am încurajat independența și autonomia copiilor / elevilor.

12. Am sprijinit formarea și dezvoltarea personalității copiilor / elevilor.

Exercițiu de aprofundare:

Completați LISTA DE AUTOCONTROL mai-sus prezentată pentru ultima activitate

extracurriculară pe care a-ți efectuat-o cu colectivul clasei dvs. Analizați rezultatele obținute și

discutați în grup eventuale măsuri ameliorative.

1.4. Parteneriatul – factor de interes în activitățile extracurriculare

Activitățile exracurriculare se pot realiza de către cadrul didactic și grupa / clasa sa sau de

către cadrul didactic în echipă cu o altă persoană (medic, psiholog, sportiv, artist, profesor cu

diferite specializări – educație fizică, muzică, matematică, chimie, etc.). Parteneriatul (munca în

echipa de conducere a activităților extracurriculare) poate servi la sporirea gradului de interes din

partea copiilor / elevilor, a profesionalismului activităților realizate, a realizării unei evaluării mai

obiective şi unor decizii mai adecvate de derulare a activităților proiectate.

25

Persoanele dine echipa de conducere a activităţilor extracurriculare îşi pot acorda reciproc

asistenţă în pregătirea şi derularea acestor activităţi. Pentru a evita improvizaţia, parteneriatul

trebuie pregătit (prelucrare E. Cocoradă, 2003):

se identifică şi stabilesc posibilele echipe de realizarea a activităților extracurriculare. Nu

este vorba de echipe care să rămână în aceeași formulă ci, de echipe care se formează

secvențial pentru anumite activități, pe o anumită perioadă de timp limitată (de exemplu:

dacă proiectez o secvență de trei vizionări de manifestări cultural-artistice aș putea proiecta

și două întâlniri cu un actor / artist în domeniul vizat – o întâlnire înainte pentru sensibilizare

în domeniu, respectiv o alta după vizionarea manifestărilor cultural-artistice pentru a se

constitui un feed-back al acestora);

se proiectează activitatea, se stabilesc obiectivele, strategiile şi se pregătesc materialele

necesare;

se marchează momentele de „intrare în scenă” a fiecărui partener din echipa de realizarea

a activităților extracurriculare;

se stabileşte un sistem de comunicare, consultare rapidă pentru rezolvarea unor probleme

neprevăzute între partenerii din echipa de realizarea a activităților extracurriculare;

se desfăşoară activitatea / activitățile şi se evaluează împreună de către partenerii din

echipa de realizarea a activităților extracurriculare.

Dificultăţile în derularea activităților în echipa de realizarea a activităților extracurriculare

provin din (prelucrare E. Cocoradă, 2003):

obiectivele activităților extracurriculare neproiectate în comun de partenerii educaționali;

incompatibilitatea stilurilor dintre partenerii din echipa de realizarea a activităților

extracurriculare;

probleme de interpretare a situaţiilor apărute, de sincronizare a comportamentelor în

echipă;

monopolizarea activității de către cadrul didactic în detrimentul invitatului;

invitatul nu reușește să capteze interesul copiilor / elevilor, compromițând activitatea.

26

TEMA NR. 2

1. Denumirea: Tipologia activităţilor extracurriculare

2. Competenţe profesionale oferite

După parcurgerea materialului, cursantul va avea:

2.1. capacitatea de descrie particularitățile formelor de activități extracurriculare cu

avantajele și dezavantajele lor, precum și contextul în care sunt indicate fiecare;

2.2. capacitatea de a proiecta şi organiza activități extracurriculare derulate în şcoală;

2.3. capacitatea de a proiecta şi organiza activități extracurriculare derulate în afara şcolii.

3. Obiectivele temei

3.1. dezvoltarea capacității de a descrie particularitățile formelor de activități extracurriculare cu

avantajele și dezavantajele lor, precum și contextul în care sunt indicate fiecare;

3.2. dezvoltarea capacității de a proiecta şi organiza activități extracurriculare derulate în şcoală;

3.3. dezvoltarea capacității de a organiza activități extracurriculare derulate în afara şcolii.

4. Conţinutul detaliat

2.1.1. Activități pentru sprijinirea procesului didactic: cercurile școlare, concursurile școlare,

consultaţiile, sprijinirea muncii independente, pregătirea examenelor şi a olimpiadelor

şcolare, activitățile de program prelungit, lectura particulară, lecturile recomandate.

Bibliografia şi biblioteca.

2.1.1. Activități pentru sprijinirea dezvoltării personalităţii copiilor / elevilor: serbările,

cluburile elevilor, asociațiile elevilor, ansamblurile artistice, competițiile artistice, sportive.

2.2. Activităţi extracurriculare derulate în afara şcolii

2.2.1. Vizitele, excursiile, drumețiile, taberele școlare. Proiectarea unei excursii tematice

2.2.2. Activitățile cultural-artistice, sportive etc.

2.2.3. Proiectele judeţene, naţionale şi internaţionale

5. Evaluarea: aplicaţiile sunt prezente în curs sub forma exerciţiilor de aprofundare.

2.1. Activităţi extracurriculare derulate în şcoală

27

2.1. Activităţi extracurriculare derulate în şcoală

2.1.1. Activități pentru sprijinirea procesului didactic: cercurile școlare, concursurile școlare,

consultaţiile, sprijinirea muncii independente, pregătirea examenelor şi a olimpiadelor şcolare,

activitățile de program prelungit, lectura particulară, lecturile recomandate. Bibliografia şi

biblioteca.

Consiliul Național al Elevilor (conform Regulamentului de organizare şi funcţionare ale

Consiliului Naţional al Elevilor) „formulează propuneri pentru îmbunătăţirea vieţii şcolare, a

proiectelor şcolare şi extraşcolare” și de asemenea „organizează seminarii, întâlniri, conferinţe,

schimburi de experienţă, competiţii, tabere sau cursuri pentru formarea elevilor, acţiuni de

caritate/strângere de fonduri”.

a). Activităţile de cercuri școlare

Articolul 107 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ

preuniversitar prevede că „elevilor din învățământul preuniversitar de stat și particular le este

garantată, conform legii, libertatea de asociere în cercuri și în asociații științifice, culturale, artistice,

sportive sau civice, care se organizează și funcționează pe baza unui statut propriu, aprobat de

directorul unității de învățământ”. De asemenea, exercitarea dreptului la reuniune, conform

Articolului 15 alin. (2) din Convenția cu privire la drepturile copilului, nu poate fi supusă decât

acelor limitări care sunt prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în

interesul siguranței naționale, a ordinii publice, pentru a proteja sănătatea și moralitatea publică sau

drepturile și libertățile altora. „Dreptul la reuniune se exercită în afara orarului zilnic, iar activitățile

pot fi susținute în unitatea de învățământ, la cererea grupului de inițiativă, numai cu aprobarea

directorului. Aprobarea pentru desfășurarea acestor acțiuni va fi condiționată de acordarea de

garanții scrise, oficiale privind asigurarea, de către organizatori, a securității persoanelor și a

bunurilor” (Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar).

Tot Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că

„în cazul în care conținutul activităților care se desfășoară în unitatea de învățământ de stat și

particular contravine principiilor sus-menționate, directorul unității de învățământ poate suspenda

sau interzice desfășurarea acestor activități”.

O categorie importantă de activităţi extracurriculare o reprezintă activităţile de cerc. Acestea

„se organizează în vederea aprofundării pregătirii copiilor / elevilor într-un anumit domeniu, al

28

dezvoltării aptitudinilor și exprimării creativității” (I. Nicola, 2000, 453). Cercurile se pot constitui

la nivelul unei grupe / clase sau prin formare de grupe la nivelul mai multor grupe / clase. Tematica

abordată în cadrul activităților de cerc va fi stabilită prin negociere cu copiii / elevi participanți la

cercul respectiv.

În cercuri, copiii / elevii se grupează în funcție de interesele lor dominante. În raport cu

evoluţia ştiinţei, tehnicii,culturii şi a intereselor elevilor poate fi posibilă înfiinţarea a diferite tipuri

de cercuri. Unele cercuri continuă activităţile opţionale din curriculumul şcolii. Activitatea oricărui

cerc din grădiniță / şcoală poate fi organizată și condusă de un cadru didactic al instituției

respective, cu condiția să aibă abilitarea și expertiza de susține și activități ce depășesc sfera

curriculumului formal. De asemenea, activitatea cercurilor poate fi condusă de un cadru didactic

specializat din afara grădiniței / şcolii cu rol de consultant sau îndrumător. Nu este exclusă nici

varianta intermediară, prin care se formează echipe de cadre didactice sau echipe din cadre

didactice și experți în domeniul lor de activitate (antrenori, artiști, etc.)

În activitățile de cerc copiii „învață” de la cadrul didactic sau îndrumătorul de cerc . Deci,

copiii învaţă din experienţa îndrumătorului lor dar şi a colegilor lor mai pricepuţi (intereducaţie).

Este indicată implicarea tuturor membrilor cercului în activitate, fie în lucrări colective, fie în

lucrări individuale care se încadrează în tematica aleasă. Rezultatele obţinute la cercuri pot fi

prezentate public prin expoziţii organizate pe holurile grădiniței / şcolii, în alte instituții de cultură

(teatre, muzee), educație (Casele Corpului Didactic, Inspectoratele Școlare Județene),

administrative (Primării, Consilii Județene).

La nivelul unităţilor şcolare există diferite tipuri de cercuri în raport cu conţinutul

activităţilor lor:

cercuri cu caracter cultual-artistic (muzicale, coregrafice, de dansuri populare /

dansuri de societate, de cusături populare, de arte plastice, cenacluri literare /

folclorice, de teatru / teatru de păpuși, de gimnastică artistică etc.);

cercuri cu caracter științific (matematică, fizică, chimie, biologie, geografie,

astronomie, etc.);

cercuri de informatică;

cercuri cu caracter tehnic-aplicativ (electrotehnică, electronică, informatică,

aeromodelism, radio amatori etc.);

29

cercuri sportive şi turistice (de turism, tenis de masă / tenis de câmp, handbal,

baschet, fotbal, gimnastică, atletism, volei, șah etc.);

Posibile idei pentru proiectarea şi derularea activităţilor cercurilor şcolare

(http://www.scoalaeuropeana.ro/docs/cercuri-2010-2011.pdf):

cerc de lectură organizat în biblioteca unității școlare, în biblioteca de cartier și în

biblioteca municipală / județeană;

cerc de artă plastică (decupaje, colaje, pictură, design, tehnici diverse de lucru

atractive pentru elevi: tehnica șervețelului, tehnica de imprimare a tricourilor,

șepcilor, tehnici de realizare a diferitelor produse decorative etc.);

În devenire … antreprenor – cerc unde copiii / elevii învață cum funcționează

economia de piață, învață rolul despre rolul banilor, învață cum să economisească

banii și de ce nu, cum ar putea să facă mici „afaceri” potrivite vârstei pe care o au

(de exemplu: să colecteze materiale reciclabile și să le ducă spre valorificare, să

distribuie diverse materiale publicitare, să confecționeze diferite produse

ornamentale pe care apoi să le vândă, să facă promovare pentru diferite produse

etc.);

Codul bunelor maniere: unde copiii / elevii învață cum să se poarte în diferite

contexte: acasă, la școală, pe stradă, în locuri publice etc.

cercuri sportive (diverse sporturi. baschet, handbal, fotbal, majorete, șah, volei,

arte marțiale, scrimă etc.) unde copiii / elevii vor învăța să prețuiască mișcarea,

unde se vor deprinde cu competiția, unde își vor consolida deprinderile pentru un

stil de viață sănătos;

Devoratorii de filme – activitate prin care arătăm copiilor / elevilor că oferta

micului ecran sau a marelui ecran (cinematograful) se selectează, se adaptează

vârstei, preferințelor, nevoilor;

Suntem și noi scriitori poate constitui cadrul unde copiii / elevii talentați „în ale

scrisului” sau cei care doresc să-și exerseze „arta scrisului ales” vor avea

posibilitatea să exerseze într-un cadru propice acest lucru;

30

cercuri de dansuri, fie că sunt dansuri populare, fie că sunt dansuri moderne,

dansuri de societate sau balet, ele contribuie la dezvoltarea inteligenței

kinestezice a copilului / elevului, formează și dezvoltă gustul pentru artă;

cerc de dezvoltare personală – poate fi locul unde te descoperi pe tine, unde

înveți să comunici, unde dobândești încredere în tine;

cercul de teatru este locul unde copiii / elevii își pot dezvolta și valorifica

spontaneitatea, creativitatea, intuiția și de ce nu și aptitudinile artistice;

cercuri vocal-instrumental artistice (pian, chitară, canto, vioară, flaut, chiar

formații rock, dance) care vin să dezvolte și să valorifice aptitudinile artistice

specifice acestui domeniu artistic,

cercuri de limbi străine (engleză, germană, spaniolă, franceză etc.) unde copiii /

elevii nu numai că aprofundează tainele altei limbi dar cunosc și o altă cultură,

alte orizonturi li se deschid;

cercul de fotografie oferă copiilor / elevilor posibilitatea de a învăța să facă

fotografii „profesioniste”, să le prelucreze și să le valorifice în mici expoziții;

cercul „Eu și computerul meu” vrea să arate copiilor / elevilor cum computerul

te poate ajuta să înveți mai mult și mai bine, cum te poate ajuta să realizezi

proiecte singur sau împreună cu colegii tăi;

cercul de Științe poate fi mediul în care copilul / elevul își lărgește cunoștințele

despre Univers, despre planeta noastră, poate fi locul unde se pot dobândi

competențe de descifrare a tainelor universului nostru. De asemenea, se pot

proiecta activități prin care elevii să descopere curiozitățile planei noastre și / sau

ale altor planete;

cercul Religiile lumii se dorește a fi poarta toleranței, a acceptării și respectului

acordat altor religii.

Activitatea de cerc trebuie să dea copiilor / elevilor participanți posibilitatea valorificării

rezultatelor muncii lor. Modalitățile prin care se poate realiza acest lucru sunt: expozițiile,

participările la concursuri, organizarea și participarea la sesiuni de comunicări științifice, publicarea

31

de articole în reviste școlare, competiții, întreceri sportive, recitaluri, serbări etc. Cercurile se pot

constitui de asemenea, în ocazii de contact cu comunitatea locală care pe această cale poate fi

chemată să sprijine cercurile în autodotarea acestora, în identificarea modalităților de promovare a

produselor obținute în urma activităților de cerc, a programelor cultural/artistice a acestora.

Exercițiu de aprofundare:

Elaboraţi o listă a cercurilor pe care le frecventează copiii / elevii din grupa / clasa pe

care o conduceți!

b). Pregătire pentru examene, olimpiade și concursuri școlare

Pregătirea pentru olimpiade și concursuri - Activitatea nu este nici pe departe una ușoară.

Se adresează copiilor / elevilor care au aptitudini către domeniul respectiv (matematică, română,

limbi străine, educație civică, desen etc.), copiilor / elevilor care doresc mai mult de la ei în

domeniul / domeniile mai-sus menționate, copiilor / elevilor care vor să se lase provocați de

competiție, de efort, de situații problematice noi, copiilor / elevilor care vor să se depășească pe ei și

pe alții, să progreseze, să-și învingă temeri, frustrări.

Consiliul de administraţie al unei unităţi şcolare din învăţământul preuniversitar (conform

Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar)

„organizează activități de pregătire specială a elevilor pentru examene și concursuri școlare”.

Consiliul clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de

învățământ preuniversitar) „își desfășoară activitatea la nivelul fiecărei clase având ca principale

obiective: stabilirea modalităților de sprijinire a elevilor cu un ritm lent de învățare; organizarea de

activități suplimentare pentru elevii capabili de performanțe școlare”.

Activitățile vor fi atractive și vor fi orientate spre sarcini care să pregătească copiii / elevii

pentru concursurile (inter)școlare, olimpiade. Munca acelor cadre didactice care vor sprijini copiii /

elevii poate fi desfășurată în echipă, sau cadrele didactice își pot împărți tematica și pot intra pe

rând să lucreze cu copiii / elevii. Climatul de lucru se recomandă a fi unul relaxat, calm care să

mobilizeze motivațional, să stimuleze afectiv copiii / elevii pentru efort, pentru muncă de calitate.

32

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are în conformitate cu H.G. nr.

231/07.03.2007 a înfiinţat la nivelul Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în

Învăţământul Preuniversitar, Direcţia Concursuri, Olimpiade Excelenţă care are următoarele

atribuţii (http://www.edu.ro/index.php/articles/c881):

elaborează şi aplică de strategii şi politici pentru selecţia, pregătirea şi susţinerea tinerilor şi

a cadrelor didactice în activităţi de performanţă înaltă;

organizează şi coordonează strategii de pregătire, evaluări, seminarii ştiinţifice, concursuri,

conferinţe, în ţară sau în străinătate;- coordonează activitatea centrelor de excelenţă

regionale/judeţene;

propune Departamentului pentru învăţământul preuniversitar din cadrul Ministerului

Educaţiei şi Cercetării acordarea de burse de studiu în ţară şi în străinătate, de premii,

precum şi alte modalităţi de susţinere a performanţei pentru elevii laureaţi ai olimpiadelor şi

concursurilor internaţionale;

realizează proiecte şi asigură consultanţă în domeniul identificării, pregătirii, stimulării şi

valorificării potenţialului elevilor capabili de performanţă;

elaborează, în vederea informării publice, rapoarte privind rezultatele înregistrate la

examenele şi evaluările naţionale, la etapele naţionale şi internaţionale ale olimpiadelor şi

concursurilor, evidenţiind oportunitatea adoptării de către ministrul educaţiei şi cercetării a

unor decizii cu privire la factorii care permit îmbunătăţirea performanţelor şcolare;

organizează un sistem de evidenţă a rezultatelor examenelor naţionale, olimpiadelor şi

concursurilor pentru elevi, precum şi a rezultatelor şcolare înregistrate la finalul unor cicluri

de învăţământ/curriculare, în funcţie de profilurile de formare, în vederea cercetării

dinamicii acestora;

dezvoltă website-ul propriu, care cuprinde informaţii publice privind standardele

educaţionale, curriculumul naţional, examene şi evaluări, programe pentru examene şi

concursuri, modele de subiecte, metodologii, ghiduri şi regulamente, machete pentru

analizele statistice, liste de manuale aprobate, rezultate la olimpiade şi concursuri interne şi

internaţionale, forumuri de discuţii;

33

constituie şi coordonează activitatea unor grupuri de lucru compuse din specialişti şi din

cadre didactice cu experienţă, în scopul construirii şi actualizării bazelor de date cu

instrumente de evaluare, şi al pregătirii elevilor capabili de performanţă.

Profesorii (conform Regulamentelor de ordine interioară) „îi vor sprijini pe toţi elevii care

doresc să desfăşoare activităţi în scopul realizării performanţelor şcolare, îndrumându-i,

recomandându-le material bibliografic, completându-le cunoştinţele prin acţiuni specifice

(consultaţii, activităţi practice etc.)”.

Rezultatele remarcabile obținute de copii / elevi sunt încurajate și recompensate, ceea ce este

prevăzut legislativ. Astfel, Articolul 115 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților

de învățământ preuniversitar prevede că „elevii care obțin rezultate remarcabile în activitatea

școlară și extrașcolară și se disting prin comportare exemplară pot primi următoarele recompense:

a) evidențiere în fața colegilor clasei; b) evidențiere, de către director, în fața colegilor de școală sau

în fața Consiliului profesoral; c) comunicare verbală sau scrisă adresată părinților, cu mențiunea

faptelor deosebite pentru care elevul este evidențiat; d) burse de merit, de studiu sau alte

recompense materiale acordate de stat, de agenți economici sau de sponsori; e) premii, diplome,

medalii; f) recomandare pentru trimiterea, cu prioritate, în excursii sau în tabere de profil din țară și

din străinătate; g) premiul de onoare al unității de învățământ. De asemenea, Articolul 116 al

Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar dispune la

punctul (1) „Acordarea premiilor elevilor la sfârșitul anului școlar se face la nivelul unității de

învățământ, la propunerea dirigintelui, a Consiliului clasei, a directorului școlii”, la punctul (2) „Se

pot acorda premii elevilor care: a) au obținut primele trei medii generale pe clasă, dar nu mai mici

de 9.00; pentru următoarele trei medii se pot acorda mențiuni; b) s-au distins la una sau mai multe

discipline de studiu; c) au obținut performanțe la concursuri, festivaluri, expoziții și la alte activități

extrașcolare desfășurate la nivel local, județean, național sau internațional; d) s-au remarcat prin

fapte de înaltă ținută morală și civică; e) au avut, la nivelul clasei, cea mai bună frecvență pe

parcursul anului școlar”, la punctul (3) „Se pot acorda premii și pentru alte situații prevăzute de

Regulamentul intern al unității de învățământ”.

Deci, „elevii din învățământul de stat și particular (conform Regulamentului de organizare și

funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) au dreptul sa fie evidențiați și să primească

34

premii și recompense, pentru rezultate deosebite obținute la școlare și extrașcolare, precum și pentru

atitudine civică exemplară”. Acest lucru se regăsește în același Regulament sub următoarea formă:

„elevii cu rezultate foarte bune la concursurile şcolare vor fi stimulaţi cu premii în obiecte şi/sau

bani din fondurile Comitetului de părinţi, vor fi popularizaţi în şcoală şi în comunitate etc.” De

asemenea, Consiliul clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de

învățământ preuniversitar) „propune recompense pentru elevii cu rezultate deosebite”.

Cadrele didactice care sprijină munca de pregătire a copiilor / elevilor pentru olimpiade

școlare și concursuri este una care cere foarte multă informare suplimentară. În acest sens despre

olimpiadele școlare putem afla multe informații pe site-ul:

http://www.olimpiade.ro/informatii.php?etapa=8&materie=39&editie=8. Portalul este organizat pe

următoarele categorii: discipline (Actorie, Arte și Istoria artelor, Astronomie, Biologie, Cehă

(maternă), Chimie, Croată (maternă), Educație tehnologică, Engleză, Fizică, Geografie, Germană,

Germană (maternă), Greacă veche, Informatică, Latină, Limbi romanice, Maghiară (maternă,

Matematică, Muzică şi interpretare, Pedagogie-Psihologie, Pregătire sportivă teoretică, Religie /

Istoria religiei, Romani (maternă), Română, Rusă, Rusă (maternă), Sârbă (maternă), Slovacă

(maternă), Ştiinţe socio-umane, Tehnic, Turcă (maternă), Ucraineană (maternă)), rezultate, știri, alte

concursuri, forum, galerie foto.

Concursurile școlare

Conform Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare (Art.1.)

„concursurile școlare au ca obiectiv general promovarea ideilor de competiție și performanță a

studiului la disciplinele prevăzute în curriculumul școlar și se adresează elevilor cu aptitudini,

înclinații și interese deosebite pentru domeniile științelor, tehnicii, meseriilor, artelor, civic, sportiv,

interdisciplinar etc.”

Același Regulament mai-sus menționat, la Art. 2. precizează: „concursurile școlare

promovează valori culturale și etice fundamentale, precum și fair-playul competițional. În vederea

aprofundării și extinderii curriculare pot fi elaborate programe de studiu complementare, teme de

concurs, de cercetare si bibliografii specifice”.

La Art. 3., Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare face

precizarea: „concursurile școlare se desfășoară la nivelul următoarelor etape: pe școală, locală

35

(comună, oraș, sector), județ/municipiul București, națională”. De asemenea Art. 4. lămurește că

„selecția participanților la concursuri școlare se face pe baza rezultatelor obținute la fazele

anterioare, cu excepția fazei pe școala, la care participarea se realizează pe baza opțiunii elevului

sau/și la recomandarea profesorului”. Tabelul care urmează se dorește o prezentare sintetică a

concursurilor organizate pentru elevi, la diferite cicluri educaționale.

CICLUL PREȘCOLAR

„Călător prin Europa” „Arta la preșcolari” „Școala pentru sănătate”

„În lumea poveștilor” „Raza de soare” „Pădurea avere, pădurea

mister”

„Ziua Pământului” „Împreună pentru viitor” „Sanitarii pricepuți”

CICLUL ȘCOLAR MIC

„Călător prin Europa” Concurs literar „Marcela

Peneș”

„Micul matematician”

„Eco 10” Cangurul matematic,

Cangurul lingvist, Poveștile

cangurului

„Olimpiada de Educației

civică”

„Cangurașul explorator” „Micul creator” „Micul actor”

GIMNAZIU

- concursuri literar-artistice:

„Hai mai bine de copilărie să

povestim”, „Șiraguri de

gânduri, candele în negura

vremilor”, „Lumină și gând”,

„Ionel Teodoreanu” etc.

- concurs interdisciplinar:

„Vertical 201”

- Cangurul matematic,

Cangurul lingvist, Poveștile

cangurului

- Micul matematician

- concurs de filme realizate

de elevi

- Concursuri sportive: „Cupa

Hagi - Danone” - fotbal

- concurs limbi străine:

„Staging Cultural Treasures”,

CICLUL LICEAL

- concursuri literar-artistice:

„Poezia tinereții”, „I.L.

Caragiale”, „Calistrat

Hogaș”, „e-Litera”,

- Video Art - Europa, casa noastră

- Cangurul matematic,

Cangurul lingvist, Poveștile

cangurului

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL ȘI TEHNIC

- concurs limbi străine.

„Quest”

- concursul de creativitate și

inovare „Dumitru Mangeron”

- concursuri sportive: „Cupa

liceelor” – la baschet,

handbal, fotbal, atletism etc.

Tabelul 2.1. Prezentare sintetică a concursurilor organizate pentru elevi

36

(În atenția profesorilor de liceu) Pregătirea elevilor pentru examene este facilitată de

numeroase materiale suport: Ghiduri de pregătire pentru examenul de evaluare națională (Limba și

literatura română, Matematică, Competențe digitale), Culegeri on line pentru evaluare națională

(http://www.mateinfo.ro/examene-matematica-gimnaziu), Culegeri electronice cu exerciții

structurate pe capitole (http://www.mateinfo.ro/examene-matematica-gimnaziu), Modele de

subiecte de evaluare națională etc.

Portalurile http://www.clopotel.ro/edu/invatamant/Bacalaureat/ respectiv,

http://www.clopotel.ro/edu/invatamant/Evaluare_Nationala/ pot oferi informații despre:

Calendarul de Evaluare Națională 2011

Lista Disciplinelor pentru Evaluarea Națională 2011

Modele pentru Evaluare Națională 2011

Subiecte pentru Evaluare Națională 2011

Subiecte Date Evaluare Națională

Rezultate Evaluare Națională 2011

c). Consultaţiile și meditațiile

Consultațiile sunt „forme de organizare în cadrul cărora cadrul didactic lămurește și acordă

îndrumări suplimentare asupra unor probleme ridicate de copii / elevi” (I. Nicola, 2000, 453). Ele se

pot organiza individual cu câte un copil / elev sau cu grupuri de copii / elevi. În cadrul

consultațiilor, copiii / elevii sunt cei care adresează întrebări, care își exprimă nelămuririle,

neclaritățile în legătură cu ceea ce s-a transmis în cadrul activităților didactice. Acest tip de activități

extracurriculare se organizează atunci când este nevoie, fie din inițiativa cadrului didactic, fie din

inițiativa copiilor / elevilor (I. Nicola, 2000).

Putem vorbi despre consultații organizate cu elevii și despre consultații organizate cu

părinții acestora.

c.1.) Consultațiile organizate cu copiii - elevii

Multe dintre Regulamentele de ordine interioară ale unităților de învățământ prevăde că

„elevii claselor terminale au dreptul la sprijin din partea profesorilor pentru pregătirea examenelor,

la cererea acestora, prin consultaţii şi meditaţii”. Dirigintele clasei (conform Regulamentului de

37

organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „analizează, periodic, situația

la învățătură a elevilor, monitorizează îndeplinirea îndatoririlor școlare de către toți elevii”.

Astfel, profesorii care au ore cu elevii claselor terminale care vor susține examene naționale

(capacitate, respectiv bacalaureat), se pot întâlnii cu elevii timp de câteva ore și fac exerciții, discută

subiectele și răspund eventualelor nelămuriri ale elevilor. Se țin consultații la limba română, la

matematică, la engleză, la istorie sau geografie și la alte materii din care elevii vor susține aceste

examene importante.

O inițiativă interesantă a avut-o, în anul 2009, Colegiul Economic Gheorghe Dragoș din

Satu Mare care a organizat gratuit consultații la disciplinele: română, matematică, engleză,

informatică. Consultațiile erau destinate viitorilor absolvenți ai claselor a VIII-a din anul școlar

2010-2011 care doreau să urmeze acel liceu. Elevii doritori având angajamentul părinților că vor

urma acel liceu, puteau participa la consultații, la sfârșit de săptămână, câte două ore la fiecare

dintre disciplinele mai-sus menționate.

(În atenția profesorilor din licee) Conform dispoziției nr. 78 din 28 februarie 2011 a

Ministerului Educației al Republicii Moldova, în scopul organizării eficiente a sesiunii de examen

2011 va informăm despre posibilitatea de a beneficia de serviciile de consultații în regim on-line

care vor fi prestate de către Institutul de Formare Continuă cu participarea specialiștilor avizați,

recomandați de către Agenția de Evaluare și Examinare.

Suntem în secolul al XXI-lea! Computerul a pătruns tot mai mult în viețile noastre! Și le este

de un real folos viitorilor absolvenți! În acest sens, Institutul de Formare Continuă, cu suportul

specialiştilor de la Ministerul Educaţiei şi Agenţia de Evaluare şi Examinare, implicând cadre

didactice cu o înaltă pregătire profesională, organizează consultaţii on-line la toate disciplinele

examenului Bacalaureat -2011. Pentru a se înscrie la consultaţii, solicitantul trebuie să dispună de

un calculator conectat la Internet şi de o adresă de e-mail. La fiecare disciplină de studii sunt

planificate câte zece consultaţii, în limbile română şi rusă. Costul unei serii din zece consultaţii este

de 490 lei. Solicitantul are posibilitatea să se înscrie la consultaţii pentru una sau mai multe

discipline. După înscrierea la cursuri pe site-ul http://bac.ifc.md şi achitarea taxei la orice oficiu

poştal, conform modelului mandatului bănesc, amplasat pe acelaşi site http://bac.ifc.md, veţi fi

anunţat printr-un e-mail despre orarul stabilit al consultaţiilor. Detalii despre condiţiile de înscriere

la consultaţiile on-line sunt afişate pe http://bac.ifc.md.

38

c.2.) Consultații organizate cu părinții copiilor / elevilor

Conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ

preuniversitar, dirigintele clasei „organizează întâlniri și discuții cu părinții, care se pot desfășura

pe grupe, individual sau în plen, se consultă cu aceștia în legătură cu cauzele și măsurile care

vizează progresul școlar al copiilor lor și-i informează pe aceștia despre absențele și

comportamentul elevilor, despre potențialele situații de corigențe, de amânare a încheierii situației

școlare și de aplicare a unor sancțiuni disciplinare”.

Dirigintele clasei are ca atribuții și să (conform Regulamentului de organizare și funcționare

a unităților de învățământ preuniversitar) „analizeze, periodic, situația la învățătură a elevilor, să

monitorizeze îndeplinirea îndatoririlor școlare de către toți elevii, să inițieze cu Consiliul clasei

programe de consultații cu părinții”.

Consiliul reprezentativ al părinților / Asociația de părinți (conform Regulamentului de

organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) are printre atribuții:

sprijină parteneriatele educaționale dintre unitățile de învățământ și instituțiile cu rol

educativ în plan local;

susține unitatea de învățământ în organizarea și desfășurarea festivităților anuale;

susține conducerea unității școlare în organizarea și în desfășurarea consultațiilor cu

părinții, pe teme educaționale.

Meditațiile „se organizează în vederea sprijinirii copiilor / elevilor care întâmpină greutăți în

activitatea de învățare” (I. Nicola, 2000, 454). Scopul lor este de a „recupera rămânerile în urmă,

prin completarea și întregirea cunoștințelor copiilor / elevilor și a unor capacități operaționale

indispensabile învățării ulterioare” (I. Nicola, 2000, 454). Ele se pot organiza individual cu câte un

copil / elev sau cu grupuri de copii / elevi. Inițiativa organizării lor aparține cadrului didactic. El

este cel care va stabili modalitățile concrete de lucru cu copiii / elevii care au nevoie de ajutor.

Ne vom referi în continuare la meditațiile organizate în instituțiile școlare. Acestea pot fi

organizate de către oricare dintre profesorii care constată rămâneri în urmă / neînțelegerea suficientă

a conținuturilor predate, respectiv formarea / dezvoltarea competențelor vizate. Profesorii au

libertatea să stabilească un program de meditații, în funcție de posibilitățile lor și bineînțeles

disponibilitatea de timp liber a elevilor care urmează să fie meditați. Accentul va fi pus pe acele

situații de învățare care le sunt necesare elevilor pentru recuperarea deficitele acumulate. Vor fi

39

organizate meditații într-un număr de ore pe care profesorul le consideră necesare pentru atingerea

obiectivelor de recuperare vizate. Este de dorit a se programa ore de meditații cu elevi care au

aproximativ același deficit de recuperat, astfel încât recuperarea deficitului să se realizeze într-o

manieră eficientă.

(În atenția profesorilor!) Unităţile şcolare organizează de asemenea, meditații și pentru

pregătirea aprofundată a examenelor naționale (capacitate, respectiv bacalaureat) la disciplinele de

studiu care fac obiectul acestor examene. Oferta unităților școlare pregătirea examenelor naționale

(capacitate, bacalaureat) este completată de oferte similare ale organizațiilor ce țin de sfera

nonformalului. Astfel, Studium Center oferă meditaţii pentru materiile cuprinse în programa

examenelor naţionale: admitere liceu, bacalaureat (limba română, matematică, limba engleză, limba

germană, limba franceză, istorie, geografie, chimie, fizică, psihologie și altele). Echipa Studium

Center pune la dispoziție programe de studiu personalizate în funcție de nivelul de cunoștințe al

fiecărui cursant. În scopul însușirii și sistematizării materiilor de examen, elevii vor lucra efectiv ca

la o meditaţie în particular, spun reprezentanții Centrului

(http://studiumcenter.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3&Itemid=4).

Exercițiu de aprofundare:

Elaborați o listă a amenințărilor pe care le simțiți în organizarea și derularea meditațiilor!

d). Sprijinirea muncii independente

În contextul secolului al XXI-lea, când individul trebuie se instruiește şi se perfecţionează în

permanență, obişnuirea elevilor cu munca independentă apare ca o necesitate, „o formă de pregătire

pentru educaţia permanentă. Munca independentă îl ajută pe elev să-şi îmbogăţească cunoştinţele,

să-şi formeze priceperi, este etapa care-l face pe elev - participantul activ la procesul instructiv-

educativ. Prin ea sunt stimulate şi dinamizate însuşiri psihice complexe, sunt cultivate calităţi

importante, ca: independenţa, originalitatea, spiritul de investigaţie, procesele gândirii (analiza,

sinteza, comparaţia etc.), contribuie la dezvoltarea operaţiilor mintale” (http://www.pagini-

40

scolare.ro/Invatamant-primar-planuri-lectie-proiecte-educatie/Invatarea-centrata-pe-elev/menu-id-

72.html).

Pentru cadrul didactic, munca independentă reprezintă o modalitate de cunoaştere mai în

amănunt a elevului, îi oferă posibilitatea unei organizări mai nuanţate a procesului instructiv-

educativ, îi permite o stimulare mai eficientă a: aptitudinilor individuale, a iniţiativei, a gândirii

independente a copiilor / elevilor. Organizarea activităților de muncă independentă îl solicită pe

cadrul didactic cerându-i mai mult efort, inventivitate, răbdare, entuziasm, spirit organizatoric,

procurarea unor materiale sau chiar confecţionarea lor. Munca independentă se desfășoară în

asociată cu alte metode de învăţare: învățarea prin (re)descoperirea, problematizarea, exercițiul)

care dau specificitate învăţării centrate pe elev.

Prin activitățile independente, copiii / elevii se află în situaţia de a utiliza de achiziţiile

dobândite, în mod independent, formându-le astfel deprinderi de muncă fizică şi intelectuală.

Copilul / Elevul trebuie să ştie că, după rezolvarea activității independente va fi verificat şi apreciat,

ceea ce îi va spori încrederea în sine și posibilitățile sale de rezolvarea diferitelor situații

problematice. Activitățile de muncă independentă dezvoltă: iniţiativa, flexibilitatea gândirii,

originalitatea, creativitatea şi imaginaţia. Dezvoltă, de asemenea, spiritul de iniţiativă şi deprinderea

de organizare eficientă a timpului.

Sarcinile în cadrul activităţilor de muncă independentă se diferenţiază pe specificul elevilor,

ceea ce presupune o bună cunoaştere a elevilor sub aspectul particularităţilor de vârstă şi psiho-

individuale.

Formele de muncă independentă care pot fi utilizate la limba şi literatura română: pot fi:

învăţarea tehnicilor muncii cu cartea, compunerile, eseurile, proiectele, tema pentru acasă, fişele de

lucru / lectură. Materiale didactice utilizate ca suport pentru activitatea de muncă independentă

copiilor / elevilor sunt fişele de lucru individual care permit copilului / elevului să realizeze

sarcinile în ritm propriu, fişe de recuperare (reînvăţare), fişe de dezvoltare, fişe de exerciţii.

e). Activitățile de program prelungit

Numărul mare al orelor petrecute la locul de muncă, diversitatea și complexitatea sarcinilor

pe care trebuie să le îndeplinească lasă din ce în ce mai puțin timp părinților pentru a se mai ocupa

de proprii copii. Mamele casnice sunt tot mai puține, variantele cu bunicii sau cu anumite persoane

41

special angajate au diverse dezavantaje ceea ce a făcut ca în ultimii ani să apară pe piață diferite

forme de „after school“ (program prelungit).

Fie organizate în unități de învățământ (grădinițe, școli generale), fie în spații particulare mai

mult sau mai puțin dotate corespunzător aceste activități de program prelungit sunt un adevărat

colac de salvare pentru destule familii din România. Prezența lor pe piață este justificată de o serie

de avantaje pe care le oferă: supraveghere specializată (cadru didactic care-i îndrumă pe cei mici),

asistență specializat educativă pentru efectuarea sarcinilor de lucru pentru acasă (foarte utilă pentru

școlari), socializare cu copiii de aceeași vârstă sau de vârste apropiate, dezvoltarea deprinderilor de

conviețuire, activități ce țin de sfera nonformalului (vizionări de spectacole, teatre, lectură la

bibliotecă, activități sportive: tenis, schi, înot, șah, patinaj, dansuri, karate, limbi străine, sporturi de

echipă, etc.), suportul afectiv-emoțional oferit de un consilier sau un psiholog, servicii medicale

oferite de un medic / asistent medical, eventual o masă caldă pentru prânz. Este bine să luăm în

calcul și amenințările care există pentru aceste activități de program prelungit („after school”):

absența unui cadru didactic din activitățile de programul prelungit;

spațiu inadecvat în care se derulează activitățile de programul prelungit (dimensiune

redusă, mobilier inadecvat, umiditate, lipsa căldurii, lipsa / insuficienta iluminare

naturală);

un grup mult eterogen din punct de vedere al vârstei, statutului de elev, școlii de

proveniență – toate acestea asociate cu prezența unui număr insuficient de cadre

didactice. Este foarte dificilă etapa de suport în pregătirea temelor pentru acasă și

pregătirea lecțiilor fiecărui copil dacă aceștia provin de la niveluri de clase diferite,

din clase diferite sau au nevoi educative diferite;

pericole de toxiinfecții alimentare, în cazul în care mâncarea nu respectă regulile de

igienă alimentară;

personal auxiliar pregătit adecvat pentru lucrul cu copiii;

privarea de somnul de după-amiază pentru copiii / elevii care ar avea nevoie de somn

/ ar vrea să doarmă și nu au spațiu pentru dormit;

oferta inadecvată / insuficientă pentru activități care țin de educația nonformală.

42

Cele mai multe ofertele de program prelungit vin și propun trei tipuri de programe: program

normal, program lung și program special, în funcție de timpul pe care copilul îl va petrece acolo.

Orarul normal începe in jurul orei 12.00, cu masa de prânz, după care urmează activități diverse,

educative și recreative până la ora 19.00. Cele mai multe cereri sunt pentru programul lung. Cea

mai aglomerată perioadă este cea corelată începutului de an școlar, mai ales în lunile septembrie și

octombrie. Pe perioada vacanțelor, de obicei copiii lipsesc sau au o prezență mai scăzută. Cu toate

acestea, cereri sunt și pentru perioada de vară. Perioada cu cel mai redus flux de copii este în timpul

vacanței de iarnă. Chiar și în aceste vacanțe însă, unii preferă să meargă măcar pentru un timp în

excursii cu colegii de la „after school” (http://www.financiarul.com/articol_9901/centrele-after-

school-o-afacere-in-plina-dezvoltare.html).

Exercițiu de aprofundare:

Surprindeți și alte dezavantaje ale activităților de program prelungit! Formulați posibile

soluții de remediere a acestora!

f). Lectura particulară, lecturile recomandate, bibliografia şi biblioteca

„Mi-a plăcut să caut frumusețile limbii și puterea vie a imaginilor. Le-am găsit în multe cărți

ale trecutului și în creația anonimă a folclorului spre care m-am aplecat totdeauna cu interes și

prețuire,... le-am învățat de la înaintași și de la dascălul meu de limbă... ” spunea Mihail Sadoveanu

într-un interviu luat la 75 de ani de viață.

Lectura se constituie ca o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale,

îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri şi

realităţi. Posibile modalităţi aflate la îndemâna cadrului didactic pentru dezvoltarea interesului

copiilor pentru lectură menţionez:

modelul oferit de însuși cadrul didactic / persoane pe care elevul le consideră modele;

va face prezentarea unor cărţi în aşa fel încât să mobilizeze copiii / elevii în

achiziţionarea şi lecturarea lor;

43

(pentru preșcolari și școlarii mici) se vor povesti incomplet momente ale unor povești /

povestiri, lăsând copiilor / elevilor un semn de întrebare cu privire la finalul

întâmplărilor;

(pentru preadolescenți și adolescenți) va fi stârnit interesul pentru lectură, citind pasaje

ale unor lucrări;

se vor caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin

lectură integrală, a locului acestora în naraţiune, a relaţiilor cu alte personaje;

(pentru preșcolari și școlarii mici) se vor organiza concursuri de recitări de poezii,

ghicitori, elaborare de eseuri, concursuri finalizate cu recompense care au scop

încurajator;

(pentru preadolescenți și adolescenți) se vor organiza concursuri de recitări de poezii, de

elaborare de eseuri, concursuri finalizate cu recompense care au scop încurajator;

desfăşurarea unor activităţi cultural-artistice, precum şi dramatizarea unor texte literare,

şezători literare, medalioane literare, prezentare de benzi desenate, poveşti audio și/sau

video;

alcătuirea unor albume, a unor fişe bibliografice, a unor fişe de lectură;

realizarea de portofolii cu lucrările unor autori cunoscuţi.

Lectura particulară

Mai este lectura importantă?, iată o întrebare care va fi mereu actuală. Lectura este unul

dintre instrumentele care formează și dezvoltă comunicarea între indivizi. Lectura particulară a

elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.

Lectura este importantă prin aspectele educative pe care le implică:

aspectul cognitiv: lectura îmbogăţește cunoştinţele despre lume, viață și societate;

aspectul educativ: contribuie la educarea copiilor / elevilor pe dimensiunile etice şi

estetice;

aspectul formativ: lectura formează şi dezvoltă deprinderi de muncă intelectuală,

dezvoltă gândirea, imaginaţia, capacităţile de exprimare corectă, fluentă şi expresivă.

44

Lectura particulară este educată și stimulată prin intermediul lecturilor recomandate, iar

mai apoi prin intermediul bibliografiei. Iată câteva indicații pentru stimularea interesului pentru

lectură:

recomandarea unor texte literare adecvate vârstei şi preocupărilor elevilor ;

nu se va da lista anuală la începutul semestrului I , ci se vor stabili titluri pe 2-3

săptămâni;

activități de popularizarea cărților în vederea stimulării interesului pentru alcătuirea

unei biblioteci personale;

vizitarea bibliotecii unității școlare (pentru preșcolari și școlarii mici), a bibliotecii

localității în care trăim (pentru preadolescenți și adolescenți);

prezentarea unor recenzii de cărți adecvate profilului de vârstă al copilului / elevului;

participarea la spectacole de teatru seri de poezie;

participarea la concursuri de poezie, proză.

Controlul lecturilor recomandate copiilor / elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a

cadrelor didactice. Acest control are rolul de a preveni comoditatea, efectuarea de lecturi facile,

superficialitatea, neglijarea lecturării textelor. Cadrele didactice ar trebui să dea dovadă de

ingeniozitate în modalitățile de control pe care le exercită. Se pot utiliza clasicele fișe de lectură

(pentru școlarii mai mari), dar pentru cei mici se pot gândi și alte instrumente care de fapt urmăresc

aceleași obiective (dezvoltarea gustului pentru lectură, dezvoltarea vocabularului, formarea și

dezvoltarea deprinderilor de lucru cu textul scris, dezvoltarea capacității de a face asociații între

idei): fișa cu personajele plăcute mie, fișa cu personajele mai puțin plăcute mie, fișa cu rezumatul

textului citit, fișa cu citatele frumoase citite și apoi copiate, fișa cu povestea textului citit etc. De ce

nu chiar se poate realiza un proiect de genul cartea mea cu ceea ce am citit în vacanță, unde copiii /

elevii copiază, povestesc, desenează, pe marginea și/sau despre ceea ce au citit. Ideea este că apoi

copiii au posibilitatea ca produselor elaborate să le dea o formă de „carte adevărată”.

Bibliografia reprezintă o „descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor

referitoare la o anumită problemă” un „material informativ asupra unei probleme” (conform DEX).

45

Orice bibliografie recomandată copiilor / elevilor trebuie să aibă în vedere următoarele

particularități:

adecvare la particularitățile de vârstă ale copiilor / elevilor;

adecvare la particularitățile psiho-individuale ale copiilor / elevilor;

atingerea competențelor, respectivelor vizate;

limitarea numărului de referințe bibliografice la acelea absolut necesare, necesare și

suplimentare astfel încât fiecare copil / elev împreună cu familia să decidă ceea ce

urmăresc;

cultivarea gustului pentru lectura de calitate;

dezvoltarea vocabularului;

dezvoltarea originalității, creativității, imaginației;

educarea apetitului pentru lectură;

respectarea timpului liber al elevilor.

Biblioteca

Biblioteca „se poate referi atât la o colecție privată, cât și, de cele mai multe ori, la colecții

mari, deținute și administrate de diverse instituții În epoca trecerii de la o cultură a hârtiei la o

cultură a electronicii s-a început automatizarea bibliotecilor, urmată de conectarea lor în rețele de

biblioteci, astfel că peste biblioteca tradițională începe să se suprapună biblioteca electronică, care

contribuie la transformarea bibliotecii clasice în bibliotecă virtuală” (Wikipedia).

Bibliotecilor virtuale le sunt descrise o serie de avantaje, ca de exemplu

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Bibliotec%C4%83):

accesul la o cantitate mare de documente dintr-un singur loc, fără deplasare fizică;

număr mare de utilizatori de pe tot globul, cu ajutorul Internetului;

accesul simultan al mai multor utilizatori la același document, ceea ce ar fi fost

imposibil în cazul bibliotecilor tradiționale;

protejarea documentelor originale față de tratarea neglijentă sau răuvoitoare;

posibilitatea relativ simplă de creare a unor copii electronice de siguranță (chiar a

întregii biblioteci);

46

posibilitatea de a muta copia de siguranță pe un cu totul alt server în altă clădire, în

altă localitate, pentru a exclude pierderea datelor în cazul unui eveniment de forță

majoră ca un incendiu, inundație, act de terorism etc.;

simplificarea (automatizarea) încasării taxei de utilizare.

Cadrele didactice pot sensibiliza copiii / elevii pentru a frecventa prin diferite activități:

vizite la biblioteca unității de învățământ (grădiniță / școală), a orașului etc.;

desfăşurarea unor jocuri de rol: Bibliotecarul şi cititorii săi, Prietenii cărţii;

activități de promovare a lumii cărților: lansări de carte pentru copii / adolescenți;

recenzii în miniatură ale unor lucrări nou apărute din domenii de referință pentru

copii / elevi;

concursuri literare cu diverse tematici.

Exercițiu de aprofundare:

Listați particularitățile fizice și psihice ale elevilor cu care lucrați (conform vârstei pe care

o au). Pornind de la particularitățile menționate de dvs. elaborați un inventar al lecturilor

minimale pentru fiecare grupă de vârstă / fiecare nivel de clasă.

g). Simpozioanele științifice / sesiunile de comunicări științifice

Gustul pentru caracterul științific, pentru studiul de calitate și la cele mai înalte rigori

științifice poate fi cultivat prin intermediul acțiunilor antrenate de pregătirea și participarea la

simpozioane științifice, respectiv sesiuni de comunicări științifice. Organizarea acestora se poate

realiza în jurul unor:

evenimente istorice importante (de exemplu, cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, 24

Ianuarie Holocaust, etc.,);

evenimente importante pentru viața planetei: Ziua Apei, Ziua Pământului, Ziua

mondială a sănătăţii, Ziua Verde, Să ocrotim pădurea etc.;

47

evenimente importante pentru viața comunității: Conservarea tradițiilor, Glasul

naturii, Invenții și inventatori, Haricleea Darclee etc.;

evenimente legate de cultura organizațională a instituției școlare: aniversarea

personalității al cărei nume îl poartă instituția de învățământ; aniversarea vreunei

personalități marcante pentru viața instituției de învățământ;

evenimente create cu ocazia derulării unor activități din diferite proiecte:

Euroșcoala, etc.

Elevii cu rezultate deosebite la aceste manifestări științifice sunt recompensați prin premieri

mai mult sau mai puțin speciale. Unele dintre aceste manifestări publică în urma simpozionului /

sesiunii și volum(e) cu lucrările participanților. De asemenea, la aceste manifestări științifice pot fi

invitate personalități în domeniul pentru care s-a organizat manifestarea științifică (cadre medicale,

inspectori de mediu, istorici, artiști, sportivi, lucrători la Poliție, etc.).

2.1.2. Activități pentru sprijinirea dezvoltării personalităţii copiilor/elevilor: jocul, serbările,

cluburile elevilor, asociațiile elevilor, ansamblurile artistice, competițiile artistice, sportive

Studiile arată că 80% dintre copii şi adolescenţi îşi petrec timpul liber în faţa calculatorului

sau televizorului şi, prin urmare, au un stil de viaţă sedentar, nesănătos. În acest sens, activităţile

extracurriculare pot deveni o modalitate eficientă prin care copiii / elevii pot fi ţinuţi departe de

aceste „vicii tehnologice”. În caz contrar, avea mai multe șanse de a deveni introvertiţi şi, pe viitor,

vor putea lega mai greu prietenii.

Ca sprijin în acest sens, vine o categorie specială de activităţi extracurriculare - activităţile

extradidactice de masă reprezentate de: serbările şcolare, competiţiile sportive, competiţiile

artistice, jocurile copiilor / elevilor. Activităţile extracurriculare de masă reprezintă activităţi care

cuprind mulți copii / elevi dintr-o grupă / clasă, mai multe grupe / clase, sau chiar grupe / clase de

copii / elevi din mai multe unități școlare. Aceste activităţi oferă recreere, competiție, satisfacţiile

atmosferei de grup, iar unora dintre copii / elevi chiar posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a

aptitudinilor pe care le au. Aceste activităţi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate.

48

a). Jocul, ca activitate extracurriculară specifică preșcolarilor și școlarilor mici

În programul zilnic al unei unităţi şcolare sunt cuprinse forme speciale de activitate care au

drept scop destinderea copiilor, crearea bunei lor dispoziţii. O altă formă de educaţie

extracurriculară o constituie jocul de interior și/sau jocul în aer liber care pot fi preluate ca atare de

cadrul didactic sau modificate în raport cu contextul existent. Creativitatea copiilor / elevilor este

stimulată încă de la vârsta preşcolară şi este continuată la şcoală prin practicarea unor jocuri

specifice fiecărei vârstei. „Jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei”. Prin joc, copilul învață,

socializează, se dezvoltă, crește.

Copilul dovedeşte prin joc că participă intens la tot ceea ce-l înconjoară: el transpune în joc

iniţial acţiunile exterioare efectuate de oameni cu obiectele(transpunere începută încă în antepre-

şcolaritate) şi apoi, din ce în ce mai complex, realizează redarea semnificaţiei acestor acţiuni,

dezvăluirea diverselor relaţii sociale. Începutul vârstei preşcolare se caracterizează prin frecvenţa

relativ mare a jocurilor de creaţie cu subiecte din viaţa şi lumea concretă ce-i înconjoară.

Transpunerea în plan ludic a impresiilor imediate se face rapid şi coerent (de altfel, rapiditatea cu

care sunt valorificate impresiile în creaţia de joc, calitatea transpunerii în joc, nuanţele surprinse,

pot fi parametri de analiză a nivelului de dezvoltare a copiilor) (R.M. Niculescu, D. Lupu, 2007).

Exercițiu de aprofundare:

Supunem atenţiei un posibil exemplu de transpunere rapidă, nuanţată a unor impresii din

viaţa cotidiană. În faţa blocului se joacă un grup de fetiţe şi băieţei de aproximativ 4 ani. Jocul lor

este „De-a cumpărăturile" dar deja se conturează roluri „împrumutare" din viaţa familiilor de

apartenenţă: unele fetiţe vor ea ele să gătească şi băieţii să facă cumpărături: apare un băiat care

susţine că el trebuie să gătească; după ce se distribuie rolurile, chiar cu fluctuaţii şi schimbări, în

raza de joc apare un camion care aduce mobila unor noi locatari. Observatorul poate nota ci după

o scurtă observare a ceea ce se întâmplă, copiii iniţiază un joc de creaţie cu subiectul „de-a

mutatul" în care distribuţia rolurilor şi acţiunea în rol este, de asemenea, puternic influenţată de

bagajul experienţei fiecăruia.

Înclinarea balanţei către învăţare, ca activitate fundamentală, creează o complementaritate

fericită exprimată în faptul că jocul devine activitate compensatorie a învăţării, creând condiţia de

49

odihnă pentru aceasta. Structura jocului suferă modificări, conţinutul acestuia devenind mai

complex, mai cultivat, mai socializat datorită influenţei dominantelor activităţii de învăţare şi

raţionalizare. Este perioada când cu mare plăcere, şcolarul mic se îndreaptă spre jocurile de

construcţie (asamblare şi montaj), spre jocuri în care se împleteşte imaginativul cu realul. Singuri

dar mai ales în grupuri mici, copiii se întâlnesc (fete, sau băieţi) şi iniţiază jocuri de rol („de-a

şcoala”, „de-a familia”)sau de mişcare („de-a prinselea”, „de-a ascunselea”). Nu sunt neglijate nici

jocurile sociale în cadrul cărora copiii socializează, comunică, colaborează. Nevoia de mişcare

(copilul are încă nevoie să sară, să strige, să alerge) este satisfăcută de jocurile în aer liber, de

plimbările / adevăratele curse cu bicicleta, trotineta, rolele sau de practicarea sportului (înot,

gimnastică, fotbal, baschet, handbal, volei, karate etc.). Învăţarea şi respectarea regulilor, viaţa de

echipă, consolidarea imaginii de sine, toate cu efecte benefice asupra dezvoltării personalităţii

şcolarului mic se dezvoltă prin practicarea în formă organizată a unui sport (R.M. Niculescu, D.

Lupu, 2007).

b). Serbările şcolare (spectacole) și expozițiile cu tematici diverse

Un loc aparte în cadrul activităţilor extracurriculare îl ocupă serbările școlare, care nu o dată

sunt adevărate spectacole. Ele sunt modalități eficiente de cultivare a înclinaţiilor artistice ale

copiilor elevilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii acestora. Serbările sunt

motive de satisfacţie, de bucurie, creează bună dispoziţie, şi pregătesc emoţional copiii / elevii

pentru situațiile mai speciale din viață. Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu ocazia acestor

activităţi contribuie la coeziunea colectivului, la consolidarea relaţiilor de prietenie dintre copii /

elevi, punându-le în valoarea dimensiunea formativ-educativă.

Tragem un semnal de alarmă asupra unor comportamente negative care pot apărea în faza de

desfășurare propriu-zisă a serbării. Sunt unii copii / elevi care fie sunt mai introverți și mai timizi,

fie nu vor (din diverse motive, de exemplu: sunt foarte supărați pe părinți și vor să-i facă de rușine

și pe ei) să participe la serbarea propriu-zisă. Este o postură dificilă în care se află și cadrul didactic,

și familia copilului și în primul rând copilul / elevul în cauză. Astfel de situații pot fi evitate

organizându-se serbări în care alături de copii / elevi să fie implicați activ și părinții acestora.

Implicarea activă înseamnă participarea efectivă a părinților, ca actor în serbare, ca și creator de rol,

ca și factor activ în demersurile activității. Părinții implicați și ei vor oferi copiilor securitate, le vor

50

fi diminuate emoțiile distructive, vor fi mai încrezători. Va fi un demers mai complicat pentru

cadrul didactic căci va manageria nu doar copii / elevi ci, și părinți dar efectele asupra dezvoltării

emoțional-afective a copiilor vor fo pozitive și vor da roade.

Exercițiu de aprofundare:

Prezentați avantajele, respectiv dezavantajele unei serbări în care părinții sunt implicați

activ în derularea activităților din cadrul serbării propriu-zise.

Tematica serbărilor organizate se poate concentra în jurul:

evocărilor istorice cu prilejul anumitor evenimente marcante din decursul istorie

naționale (1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua Holocaustului etc.);

evenimentelor importante din viața Europei: Ziua Francofoniei, Ziua Europei,

etc.;

evenimentelor importante din viața culturală națională: Eminescu, veșnic tânăr,

etc.;

evenimentelor importante din viața comunității: Ziua Armatei române, Drepturile

copilului - drepturile omului, Ziua internaţională pentru persoanele cu handicap,

etc.;

evenimentelor din viața familiei cu ocazia zilelor: Femeii, Copilului, Bărbatului;

evenimentelor religioase importante: Nașterea Domnului, Învierea Domnului

etc.;

evenimentelor importante pentru viața școlii (festivitățile de deschidere /

închidere a anului școlar, festivitățile de sărbătorile a personalității a cărei nume

îl poartă unitatea școlară, etc.;

evenimentelor importante din viața copiilor / elevilor: Balul / Serbarea bobocilor,

Balul / Serbarea absolvirii, „Zilele porţilor deschise”, etc.;

51

evenimentelor care țin de o minte sănătoasă și un corp sănătos: Ziua naţională

fără tutun, Ziua Apei / Pământului, Ziua mondială a sănătăţii, Ziua Mondială a

sportului etc.;

diverselor activități distractiv-educative: Halloween, bal mascat (carnaval),

discotecă, etc.

c). Expozițiile cu tematici diverse se constituie modalități de valorificare a produselor activităților

derulate în cadrul cercurilor, concursurilor artistice. Se pot organiza:

expoziții de desene, picturi, colaje;

expoziții cu produsele activităților copiilor / elevilor: felicitări, produse din lut,

ghips, materiale reciclabile, flori uscate etc.;

Expozițiile pot fi organizate: tematic (urmăresc o anumită temă, de exemplu: primăvara) sau

pur și simplu se prezintă în spațiul expozițional toate lucrările copiilor. Scopul organizării expoziției

poate fi: laudativ (se prezintă lucrările ca produse ale activităților derulate), umanitar (strângere de

bani pentru copii bolnavi cronic, de exemplu, sau pentru un coleg care trece printr-un moment

dificil), strângere de fonduri (pentru a desfășura o excursie, ulterior).

d). Ansamblurile artistice

Valențele emoțional-estetice pot fi atinse nu doar prin intermediul disciplinelor de profil

(educație plastică, educație muzicală) ci și prin toate acele activități instructiv-educative care țin de

educația extracurriculară. Educația estetică are o „sferă largă incluzând frumosul din natură,

societate și artă” (C. Cucoș, 2000, 146) și este ținta acestor activități.

Modalități prin care se poate desfășura educația estetică sunt constituite de ansamblurile

artistice. Fie că sunt corale , de dansuri, de diferite genuri muzicale, coregrafice – ansamblurile

artistice pot și trebuie să se constituie ca adevărate pârghii între educația formală și cea informală.

C. Cucoș (2000, 150) aprecia „chiar dacă nu există o coordonare sau un acord axiologic între ceea

ce se desfășoară în școală și ceea ce se întâmplă în afara ei, cadrul didactic (profesorul) rămâne, în

continuare, factorul modelator principal, care va integra experiențele întâmplătoare și variate ale

copiilor / elevilor, corelându-le și interpretându-le împreună cu ei, în conformitate cu standardele

axiologice autentice.”

52

e). Competițiile artistice, competițiile sportive

Fie că sunt artistice, fi că sunt sportive, competițiile au și își vor păstra farmecul lor. Ele sunt

autentice, descătușează energii și mobilizează către acțiune. Competițiile sunt, de asemenea,

activități extracurriculare deosebit de atractive pentru copii / elevi. Acestea dau posibilitatea

copiilor / elevilor să probeze practic ce au învăţat, să combine diferite deprinderi, să-și probeze

forțele în context de concurs. Competițiile pun copiii / elevii în context de concurs, le testează

răbdarea, și chiar toleranța la frustrare (în cazul eșecului, de exemplu). Capacitatea de efort susținut

este probată în faza pregătirilor pentru competiție. Orice competiție are învinși dar și învingători.

Învingătorii sunt recompensați, sunt premiați și încurajați să continue.

Studiile arată că pe primul loc în topul preferinţelor copiilor se situează activităţile sportive.

Sporturile cele mai îndrăgite de copii / elevi sunt fotbalul, voleiul şi baschetul. Acestea sunt sporturi

care îi vor dezvolta copilului rezistenţa fizică şi capacitatea de a lucra în echipă. Însă, pentru aceasta

ar trebui să fie apt din punct de vedere fizic și nu numai.

f). Palatul / Clubul copiilor

Mulţi părinţi văd în desenele copilului adevărate opere de artă şi, prin urmare, îl îndeamnă

spre lecţii de desen sau de pictură. Psihologii spun că astfel de activităţi, precum şi dansul şi

cântatul sunt o alegere foarte bună, deoarece le dezvoltă copiilor imaginaţia şi creativitatea. Iată

doar câteva argumente care-i determină pe părinți să-și orienteze copiii către cluburile elevilor.

În România (conform Regulamentului de organizare și funcționare a palatelor și cluburilor

copiilor), „toți copiii cu vârste între 4 si 19 ani, beneficiază de educație non-formală indiferent de

condiția socială și materială, de sex, de rasă, de naționalitate, de apartenența politică sau religioasă,

fără restricții care ar putea constitui o discriminare ori o segregare”. În Regulamentul de organizare

și funcționare a palatelor și cluburilor copiilor „denumirea de „Palatul Copiilor” se va atribui

instituțiilor specializate în activitatea extrașcolarî care funcționează în municipiile reședință de

județ. Denumirea de „Clubul Copiilor” se atribuie instituțiilor specializate în activitatea extrașcolară

care funcționează în municipii, orașe, comune, respectiv sectoare ale Municipiului București”

„Activitatea palatelor și cluburilor copiilor, inclusiv a Palatului Național al Copiilor, se

Desfășoară pe toată durata anului școlar și în vacanțele școlare, și este gratuită” (Regulamentul de

organizare și funcționare a palatelor și cluburilor copiilor).

53

„La palatul/clubul copiilor, norma didactică se poate constitui atât din grupe pe profilul

cercului, cât și din grupe cu alt profil. Grupele cu alt profil pot fi maxim trei (cca. 30 de copii) și se

constituie cu aprobarea Consiliului de administrație. O grupă poate funcționa cu minimum 10 elevi.

La cercurile la care instruirea copiilor se face individual, grupa are minimum 4 copii”

(Regulamentul de organizare și funcționare a palatelor și cluburilor copiilor).

„Activitatea cu o grupă de copii se desfășoară 100 minute/săptămână, programate în aceeași

zi. În situația în care, la nivelul unui cerc se obțin rezultate de excepție la nivel

național/internațional, poate fi constituită o grupă de performanță cu aprobarea Consiliului de

administrație al unității respective. Numărul grupelor de performanta pe specialitate este aprobat de

Consiliul de administrație. Cu grupele de performanță se pot desfășura, în cadrul cercului, 200

minute pe săptămână, programate în două zile” (Regulamentul de organizare și funcționare a

palatelor și cluburilor copiilor).

Însă copilul nu trebuie forţat să devină cel mai bun în unul dintre domenii, mai ales dacă nu

este suficient de talentat. De asemenea, astfel de îndeletniciri se potrivesc ca o mănuşă copiilor

timizi, deoarece, în felul acesta, reuşesc să stabilească mai uşor contacte cu ceilalţi.

g). Asociațiile elevilor

Scopul acestor asociații ale elevilor poate fi implicarea în viața societății civile prin crearea

unei oferte diversificate de educație alternativă vizând formarea pentru viitor prin asigurarea unui

cadru optim de dezvoltare armonioasă a personalității fiecărui membru.

Obiectivele se pot înscrie în următoarele dimensiuni:

axarea pe interesele elevilor şi aptitudinile lor în organizarea activităţilor

extracurriculare,

colaborarea cu profesorii;

organizarea timpului liber într-un mod plăcut, distractiv și educativ;

recunoașterea, stimularea și promovarea tinerelor talente ale unității școlare;

realizarea de activități menite să creeze o mai bună colaborare între elevii unității

școlare;

dezvoltarea spiritului organizatoric al membrilor asociației;

54

acordarea de consiliere si ajutor material elevilor defavorizați;

integrarea elevilor în procesul de luare a deciziilor;

acordarea suportului material și moral pentru valorificarea ideilor elevilor;

realizarea de proiecte în colaborare cu parteneri din țară și străinătate.

2.2. Activităţi extracurriculare derulate în afara şcolii

2.2.1. Vizitele, excursiile, drumețiile, taberele școlare. Proiectarea unei excursii tematice

2.2.2. Vizionările de activități cultural-artistice, sportive etc.

2.2.3. Proiectele judeţene, naţionale şi internaţionale

2.2.1. Vizitele, excursiile, drumețiile, taberele școlare.

Vizitele la muzee, la expoziții, în diferite locuri cu încărcătură istorică, la case memoriale se

pot constitui în adevărate modalități de a cunoaște și prețui valorile județului / țării. Vizionarea unor

filme, spectacole de teatru, operă, balet pot constitui surse de informații, dar în același timp și

puncte de plecare în a face cunoștință cu lumea artei, a frumosului și de le educa gustul pentru

frumos. De asemenea, se pot organiza întâlniri cu personalități care pot constitui un model de

conduită pentru copii / elevi (medici, avocaţi, preoţi, etc.).

„Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în natură sau la diferite instituții

culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de

anumite teme prevăzute în programele de învățământ” (I. Nicola, 2000, 451). Ele „” au menirea de a

stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce copiii / elevii au acumulat în cadrul

activităților / lecțiilor” scria I. Nicola (2000, 451).

În cadrul activităţilor de tip excursii, drumeţii copiii - elevii pot cunoaște diferite localități

ale țării, pot cunoaște realizările semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități

naționale, au trăit și au creat opere de artă. De asemenea, ei îşi pot dezvolta afecţiunea faţă de

natură, faţă animale şi plante. Copiii / elevii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune

în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens. În urma plimbărilor, a excursiilor în

natură, a drumețiilor copiii / elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea

realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoașterea mediului, iar materialele pe care

le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.

55

În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri, după cum

urmează (I. Nicola, 2000):

excursii și vizite introductive – organizate înaintea predării unui capitol / unei

teme cu scopul de a-i sensibiliza pe copii / elevi și a valorifica rezultatele în

cadrul lecției / lecțiilor viitoare;

excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se

urmărește transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;

excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui

capitol / unei teme în vederea concretizării cunoștințelor predate, de sistematizare

și fixarea lor.

Excursiile şi drumeţiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple

valenţe de informare şi formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de învăţământ.

Conţinutul didactic al drumeţiilor şi excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat şi complex

decât al lecţiilor organizate în clasă, având de asemenea şi un caracter mai atractiv, elevii

participând într-o atmosferă de optimism şi bună dispoziție la asemenea activități. Cadrele didactice

după de discută cu elevii clasei stabilesc destinația / destinațiile, scopurile excursiilor / drumețiilor,

obiectivele vizate, itinerariul, perioada de derulare (data concretă). De asemenea, sunt prezentate

principalele situații problematice care se vor fi urmărite pe parcursul excursiei / drumeției.

Stimularea interesului elevilor și menținerea acestuia pe durata desfășurării excursiei /

drumeției se poate realiza prin: prezentarea unor hărţi, a itinerariului, a diferitelor lucrări de

literatură istorică, descrieri geografice şi chiar, articole de presă ce țin de tematica excursiei /

drumeției.

În timpul desfăşurării excursiei / drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare

în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe

de monitorizare a excursiei / drumeției în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de

exemplu, anul construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de

constructori, culorile utilizate de artist(i), etc.). Informațiile culese vor putea fi valorificate la

disciplinele de învăţământ la care se pretează, astfel fixându-se, aprofundându-se cunoştinţele și

îmbogăţindu-se cultura generală. În valorificarea cunoştinţelor dobândite în timpul excursiilor,

56

elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care îşi exprimă propriile impresii şi

sentimente faţă de cele văzute.

Îmbogăţirea, consolidarea şi valorificarea cunoştinţelor de geografie şi istorie se realizează

atât în orele de clasă cât şi printr-o excursie tematică. Excursia tematică presupune parcurgerea

următoarelor etape:

stabilirea obiectivelor excursie tematice:

o identificarea folosindu-și fondul general de cunoştinţe a particularităţilor şi

importanţei principalelor monumente istorice şi de cultură vizitate;

o analizarea principalelor aspecte etnografice şi folclorice din contextele

vizitate;

o precizarea și analizarea elementelor de floră şi faună din zonele traversate și

specificul acestora în funcţie de relief;

o caracterizarea zonelor traversate (indicate precis) din punct de vedere al:

elementelor arhitecturale integrate în peisajul zonei, combinația vechi – nou

în elementele de construcție, conservarea elementelor de tradiții locale,

tipologiilor umane, vizibilitatea (promovarea) obiectivelor turistice locale etc.

prezentarea posibilelor alternative pentru excursia tematică elevilor clasei;

alegerea destinației / destinațiilor excursiei în acord cu părerile argumentate ale elevilor.

O posibilă excursie tematică ar putea fi: „Pe urmele lui Ştefan cel Mare”;

stabilirea itinerariului excursiei tematice ținând cont de obiectivele vizate;

elaborarea materialelor de lucru pentru elevi / grupele de elevi, preferabil (hărțile, fișele

de lucru, materialul documentar auxiliar etc.);

organizarea excursiei propriu-zise cu implicarea elevilor în acele activități care sunt în

acord cu posibilitățile lor și specificul lor de vârstă (strângerea fondurilor pentru

excursie din sponsorizări, bani personali, bani ai părinților; elaborarea de fișe de

monitorizare a excursiei, documentare privind obiectivele turistice și culturale care pot

fi vizitate, etc.);

organizarea elevilor pe durata desfășurării excursiei tematice (constituirea grupurilor de

elevi, motivarea elevilor pentru realizarea sarcinilor care le revin, prevenirea și

57

gestionarea posibilelor conflicte sau situații de criză care pot apărea, animarea elevilor

etc.);

organizarea, monitorizarea activităților care asigură buna desfășurarea a activităților

excursie tematice,

evaluarea activităților excursie tematice (evaluare pe parcursul desfășurării excursie – în

anumite momente; la finalul excursiei și la câteva zile după, prin valorificare).

Experienţele de învățare trăite de elevi s-au valorificat, în timpul excursiei prin completarea

fișelor de aprofundare. A fost „evaluarea directă” la disciplinele geografie și istorie (așa a afost

gândită excursia tematică la care s-a făcut referire). Valorificarea experienţelor de învățare s-a

materializat de asemenea în lucrări artistico-plastice: desene şi machete ale obiectivelor cultural –

istorice văzute, în elaborarea de lucrări literare (eseuri, mică proză, versuri etc.), în realizarea de

lucrări pentru simpozioane și sesiuni de comunicări științifice cu tematică asemănătoare domeniului

excursiei tematice efectuate.

Exercițiu de aprofundare:

Elaborarea designului unei excursii tematice la nivelul unei grupe / clase (la alegere).

Atenție!!! Se va urma modelul oferit în curs!

Taberele școlare pe lângă ceea ce oferă excursiile și drumețiile mai dau copiilor / elevilor

posibilitatea de a locui împreună o perioadă de timp, de a conviețui împreună, de a se descurca

departe de familii. Ele sunt adevărate „probe de foc” în dobândirea autonomiei și independenței

copiilor / elevilor. Taberele se pot organiza în țară, dar și în străinătate, depinde de cerințele

beneficiarilor. Se organizează tabere pentru copiii preșcolari, tabere pentru școlarii mici și pentru

(pre)adolescenți.

Anotimpurile predilecte pentru organizarea taberelor sunt iarna și vara, pe perioada

vacanțelor școlare. Iarna se pot organiza, printre altele și tabere pentru formarea și exersarea

deprinderii de a schia. Sunt organizate tabere unde se învață sau aprofundează o limbă străină

58

(engleză, germană), unde se oferă activități de echitație, înot, tenis, orientare turistică, sau chiar

sporturi extreme: escaladă, cățărare.

De asemenea, se organizează „tabere de supraviețuire”, unde „copiii vor reuși să învețe într-

o săptămână cum se pot descurca fără confortul civilizației, vor avea șansa să își cunoască limitele

și să se integreze într-o echipă unde contribuția lor poate aduce succesul întregii echipe, tot ceea ce

vor învăța le va folosi toată viața și, nu în ultimul rând își vor face foarte mulți prieteni alături de

care trec prin această aventură a taberei de supraviețuire” (http://www.tabere-vara.info/tabere-de-

supravietuire-dambu-morii-7-zile.html).

O altă tabără inedită este cea a cercetașilor unde se oferă activităților ca: escaladă, tiroliană,

rapel, orientare turistică, tir cu arcul, echitație, pescuit, drumeție și noțiuni penreu campare.

Promovarea unui stil de viață sănătos și a unei cetățenii active sunt obiectivele taberei „O viață

sănătoasă" organizată pentru copiii provenind din zonele defavorizate (tabără organizată în anul

2010).

2.2.2. Activități cultural-artistice, sportive etc.

Vizionarea emisiunilor / spectacolelor muzicale, de teatru pentru copii, distractive sau a

manifestărilor sportive, orientează și trezesc interesul copiilor / elevilor spre unele domenii de

activitate: muzică, sport, poezie, pictură, dans etc.

Exercițiu de aprofundare:

Surprindeți 5-6 avantaje ale activităților cultural-artistice, respectiv 5-6 avantaje ale

activităților sportive

2.2.3. Proiectele judeţene, naţionale şi internaţionale

Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele

extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o

necesitate. În prezent, putem să construim o serie de parteneriate cu foarte multe instituții. Oferim o

serie întreagă de instituții cu care se pot încheia parteneriate:

unități școlare din țară (de același nivel, de nivel mai mic, de nivel mai mare)

59

unități școlare din străinătate

centre universitare

Centrele Județene de Asistență Psihopedagogică

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Poliția

Direcțiile de Sănătate Publică

Protecția Mediului și Animalelor

Inspectoratele pentru Protecția Mediului

Inspectoratele pentru Prevenirea Incendiilor

Inspectoratele pentru Protecție Civilă

Oficiile de prevenire a Consumului de Droguri

Instituțiile de cultură: teatre, filarmonici, operă, balet, biblioteci, muzee, galerii

de artă;

Instituțiile de sport: Direcțiile Județene de Sport și Turism, asociațiile sportive,

etc.

Lăcașele de cult: biserici.

Astfel, obiectivele urmărite în cadrul acestor parteneriate pot fi:

o îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ;

o atragerea elevilor în activităţi utile și de relaxare;

o îmbunătăţirea relaţiei profesor-elev, școală-comunitate;

o îmbunătăţirea frecvenţei și diminuarea abandonului şcolar;

o determinarea părinţilor să colaboreze cu unitățile școlare.

60

TEMA NR. 3

1. Denumirea: Computerul, Internetul - mijloacele media moderne

2. Competenţe profesionale oferite

După parcurgerea materialului, cursantul va avea:

2.1. capacitatea de a argumenta locul și rolul computerului şi al Internetului ca, mijloacele

media moderne;

2.2. capacitatea de a analiza avantajele, respectiv dezavantajele computerului şi al

Internetului ca, mijloacele media moderne;

2.3. capacitatea de a proiecta şi organiza activităţi extradidactice în care computerul şi

Internetul sunt implicate şi valorificate.

3. Obiectivele temei

3.1. dezvoltarea capacității de a argumenta locul și rolul computerului şi al Internetului ca,

mijloacele media moderne;

3.2. dezvoltarea capacității de a analiza avantajele, respectiv dezavantajele computerului şi al

Internetului ca, mijloacele media moderne;

3.3. dezvoltarea capacității de a proiecta, organiza activităţi extradidactice în care computerul şi

Internetul sunt implicate şi valorificate.

4. Conţinutul detaliat

1. Computerul, Internetul - mijloacele media moderne

2. Avantajele şi dezavantajele utilizării mediei în activitățile extracurriculare

5. Evaluarea: aplicaţiile sunt prezente în curs sub forma exerciţiilor de aprofundare.

61

3.1. Computerul, Internetul - mijloacele media moderne

Secolul al XXI-lea aduce cu el deziderate care acum 40 – 50 de ani nu se gândeau cu atâta

stringență. Dacă atunci a scrie, a citi, a socoti, a comunica eventual într-o limbă străină erau

suficiente pentru un absolvent de liceu, astăzi absolventul de liceu i se mai adaugă și competențele

media: de tipul (preluare Serfezeu Florica Duminică, 2010):

competenţa tehnologică: abilitatea de a utiliza noile tehnici mass-media cu scopul de a

obţine informaţii şi de a comunica;

competenţa de selectare a informaţiei: abilitatea de a colecta informaţii din toate sursele

posibile, de a organiza datele, de a selecta informaţiile relevante şi demne de încredere şi

de a le procesa;

competenţa creativă: abilitatea de a produce şi a oferi informaţii cu ajutorul noilor

tehnologii media;

competenţa socială: abilitatea de a prevedea efectele, consecinţele pe care le poate avea

mass-media asupra celorlalţi în societate şi de a-ți forma simţul asumării

responsabilităţii.

Mulţi dintre elevi accesează informaţiile de pe Internet şi le consideră adevărate și

utilizabile, fără a verifica cine anume a creat pagina web respectivă, cât de credibilă este pagina

respectivă, care este gradul de științificitate al acesteia. Informaţiile provenite de pe Internet sau din

alte surse informaţionale media ar putea fi manipulatoare să nu prezinte neapărat informaţii de

încredere. De acest aspect ar trebui să fie conștienți elevii. Noi, profesorii putem să-i sensibilizăm în

legătură cu această problemă.

Educaţia media poate fi se poate realiza și prin activităţi extraşcolare. Susţinerea acestui tip

de activități depinde foarte mult de motivaţia şi implicarea cadrelor didactice şi a elevilor. Unitățile

școlare pot organiza ateliere cu tematici diverse: senzaţionalul din ştirile TV, manipularea prin

intermediul mediei, adevăr și cultură în media etc. La aceste activități pot fi și ziarişti invitaţi,

oameni de presă, oameni de televiziune și alții.

62

3.2. Avantajele şi dezavantajele utilizării mediei în activitățile extracurriculare

Profesor Stela Popescu (Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, Cluj-Napoca) a efectuat o

cercetare în rândul liceenilor asupra nivelului de interes şi a motivaţiei pentru lectură, a măsurii în

care se informează adolescenții în domeniul lecturii. Interesul scăzut pentru lectură nu se datorează

necunoaşterii beneficiilor pe care le aduce lectura, spunea autoarea. Nici măcar un elev nu a

afirmat că lectura nu este importantă.

În continuare prezentăm aspecte ale cercetării relevante pentru problematica abordată în

această parte a lucrării. „Procentul celor care intră într-o librărie, al celor care îşi cumpără cărţi şi al

celor care au o bibliotecă personală este mic. La nivelul claselor din ciclul inferior, procentul celor

care cumpără cărţi este cel mai mic şi niciun elev nu indică librăria ca sursă de informare.

Majoritatea elevilor declară că au mai puţin de 100 de cărți (volume) acasă, iar 6,3% dintre elevi

spun că nu au cărţi deloc. Acest indicator este alarmant pentru elevii claselor a IX-a - a X-a SAM:

20% dintre ei nu au nici măcar o carte acasă. Motivele pentru care elevii împrumută cărţi de la

bibliotecă sunt preponderent legate de obligaţiile şcolare.

Astfel, doar 20,2% din totalul elevilor citesc şi pentru plăcerea lor, dar la nivelul claselor a

IX-a - a X-a acest procent este mai scăzut, aproximativ, 17%. Majoritatea elevilor afirmă că sunt

îndrumaţi către bibliotecă de către profesori, diriginți şi bibliotecar (59,4% dintre elevi). Doar

14,5% dintre elevi spun că şi părinţii îi îndeamnă să meargă la bibliotecă, iar la clasele a IX-a - a X-

a SAM, acest procent este descurajator, nici un elev dintre cei chestionaţi nu este îndrumat de către

părinţi spre lectură. În relaţia cititor – bibliotecă se constată un procent bun al elevilor înscrişi,

consultarea unui număr mare de cărţi, frecventarea şi a altor biblioteci, preferinţa pentru cartea pe

suport de hârtie. Dar elevii nu folosesc instrumentele de informare din bibliotecă.

Totuşi, catalogul online este în mod clar preferat celor tradiţionale. Răspunsurile care

vizează mijloacele şi sursele de informare, duc la concluzia previzibilă că, deşi elevii ştiu că

Internetul nu oferă o credibilitate egală cu cea a cărţilor (scrise, format hârtie), ei îl utilizează într-

un procent covârșitor pentru informare. Majoritatea elevilor nu aprofundează şi au carenţe în

selectarea celei mai sigure informaţii. Se mai observă că deplasarea interesului dinspre lectură spre

informare prin Internet are loc la vârste tot mai mici. 80% dintre elevii chestionaţi ai claselor a IX-a

- a X-a de liceu folosesc Internetul în acest sens. Tot ei înregistrează procentul minim (0%) la

63

frecventarea librăriilor. Cei care utilizează mai puţin Internetul (48,7%) sunt tocmai cei care citesc

mai mult, (67% au fişe la biblioteca şcolară şi frecventează librăriile - 13%), sunt elevii claselor a

XI-a – a XII-a liceu.

Pentru efectuarea unei lucrări de specialitate (referat, proiect etc.), elevii de liceu din clasele

mari au optat pentru ambele surse: cartea şi Internetul. Clasele mici de liceu şi clasele aXII-a – a

XIII-a rută progresivă schimbă radical raportul de preferinţe: de trei ori mai mulţi elevi preferă

Internetul în detrimentul cărţilor. În ceea ce priveşte alegerea între formatul clasic şi cel digital al

cărţii, se observă că aproape toţi elevii claselor mari, de liceu, preferă cartea clasică. Elevii mai mici

realizează un raport egal de preferinţe”

(http://ccd.ubbcluj.ro/Preuniversitaria/v2,nr1/Articole%20Preuniversitaria%20online/2.Abordari%2

0didactice%20ale%20lecturii/Stela%20Popescu.pdf).

64

TEMA NR. 4

1. Denumirea: Idei pentru activități extracurriculare organizate pentru preșcolari și școlarii mici

2. Competenţe profesionale oferite

După parcurgerea materialului, cursantul va avea:

2.1. capacitatea de a identifica elementele de noutate din exemplele prezentate;

2.2. capacitatea de a adapta elementele de noutate din exemplele prezentate la grupele /

clasele fiecărui cadru didactic;

2.3. capacitatea de a proiecta şi organiza activităţi extradidactice inovative.

3. Obiectivele temei

3.1. dezvoltarea capacității de a identifica elementele de noutate din exemplele prezentate;

3.2. dezvoltarea capacității de a adapta elementele de noutate din exemplele prezentate la

grupele / clasele fiecărui cadru didactic;

3.3. dezvoltarea capacității de a proiecta și organiza activităţi inovative.

4. Conţinutul detaliat

1. Idei pentru activități extracurriculare organizate pentru preșcolari și școlarii mici

5. Evaluarea: aplicaţiile sunt prezente în curs sub forma exerciţiilor de aprofundare.

65

4. Idei pentru activități extracurriculare organizate pentru preșcolari și școlarii mici

1). „Lumea în care trăiesc copiii este pre-structurată de adulți. Asistați de către adulți, copiii se

familiarizează cu structurile pentru a putea supraviețui. Pentru fiecare copil, înțelegerea lumii,

inclusiv cea modernă, este un joc și o provocare. Dar această continuă descoperire implică și

dificultăți: copiii vor descoperi acele elemente care au fost stabilite și pregătite în avans, surpriza

efectivă fiind mică, iar libertatea copiilor pentru descoperirea prin joc este mult limitată. Lumea cu

care copiii trebuie să se familiarizeze, deși haotică și complexă cum ar părea, a fost structurată și

pregătită de către adulți.

Există o diferență între a învăța în natură și a învăța de la natură. Natura este capricioasă și

imprevizibilă, diferită de la zi la zi. În natură, copiii vor explora lumea fiind ghidați de către adulți.

De asemenea, a învăța să supraviețuiești activități de încercare și eroare este un lucru complicat.

Ceea ce natura are de oferit copiilor este armonia ascunsă, pe care însă aceștia o vor descoperi de-a

lungul timpului. În termeni moderni, natura nu este digitală, ca multe dintre structurile noastre

moderne. Cauza și consecința nu sunt întotdeauna înțelese direct și univoc, dar noțiuni ca șansă sau

coincidență sunt mai adecvate în acest context”.

Astfel, Frederika Mårtensson consemnează cercetări care demonstrează că în mediul natural

- fără structuri, fără construcții - jocul este mai variată. Jocul în aceste condiții îi ajută pe copii să se

cunoască pe sine în timp ce legăturile cu partenerii de joacă devin mai strânse și în același timp

copiii își dezvoltă creativitatea.

Școala ,,De Mameli” din Roma ne demonstrează cum perimetrele școlare din mediile urbane

pot fi extinse cu ajutorul părinților, a locuitorilor din zonă și a comercianților. Copiii / elevii sunt

duși, în mod regulat, să viziteze târgurile, împrejurimile lărgindu-și astfel orizontul (teritoriul).

Acest lucru oferă copiilor noi cunoștințe și noi experiențe. Carmel Cols spunea în articolul său

despre școala Cornellà de Llobregat că fiecare activitate din jurul școlii este un prilej pentru a

cunoaște împrejurimile unde acei copii își vor petrece viața.

În Danemarca există un mod mai riguros pentru a extinde granițele școlilor. Claus Jensen

descrie cum multe grădinițe și școli sunt relocate în afara orașelor, copiii fiind transportați cu

autobuzele acolo. Unele dintre aceste unități dispun, în principal, de loc amplasat afară și doar o

66

simplă încăpere pentru când vremea este urâtă. (Wilma SCHEPERS, Ine van LIEMPD, Copii în

Europa, nr. 19, 2010).

2). „Activitatea fizică are multe efecte pozitive asupra sănătăţii copiilor şi tinerilor. În mod similar,

lipsa de exerciţiu fizic are mai multe efecte negative asupra sănătăţii. Cu toţii cunoaştem efectele

pozitive ale activităţii fizice zilnice. Permiteţi-ne să începem citând din panul cadru naţional al

activităţilor pentru copii din Norvegia: „elevii au nevoie de cel puţin 60 minute de activitate fizică

în fiecare zi!". Activităţile ar trebui să fie variate şi să includă niveluri moderate şi din ce în ce mai

ridicate de efort!" (aceasta este recomandarea oficială a autorităţilor din domeniul sănătăţii).

Activitatea fizică regulată este esenţială pentru creşterea normală şi dezvoltarea optimă a

copiilor şi tinerilor. Activitatea fizica în anii de formare poate prevenii o serie de boli şi probleme,

atât în timpul copilăriei şi adolescenţei cât şi mai târziu, în viaţă. Cercetările au arătat că activitatea

fizică este de asemenea importantă şi pentru sănătatea mintală a copiilor şi tinerilor. Mișcarea

regulată îi face mai puţin capricioşi, mai puţin anxioşi iar riscul de depresie este mai redus.

Activitatea fizică îi ajută de asemenea pe copii şi tineri în dezvoltarea unei imagini de sine mai bune

şi a unor deprinderi sociale mai bune. Cele mai bune efecte vor fi realizate în cazul în care familia,

şcoala şi instituțiile nonformale vor lucra împreună pentru a asigura o activitate fizică mai intensă -

în zilele de şcoală şi la sfârşit de săptămână. Colaborarea şi o abordare holistică vor conduce la

rezultate mai bune.

Cercetările arată că impactul este mai mare în cazul în care mai multe tipuri de măsuri sunt

iniţiate în acelaşi timp:

1. Încurajați mai mult activităţile la locul de joacă!

2. Lăsaţi copiii să meargă pe jos sau cu bicicleta la şcoală!

3. Încurajați părinţii să asigure mai multă activitate fizică din afara şcolii!

4. Implicaţi managerul unității școlare în promovarea grădiniței / şcolii ca o grădiniță pro-

activitate fizică, respectiv o şcoală pro-activitate fizică!

Părinţii îşi pot încuraja copiii lor să fie mai activi! Ca părinte, aveţi posibilitatea să urmaţi

exemplul copilului dumneavoastră şi să-l ajutaţi atunci când el / ea vrea să înceapă o activitate

fizică. În majoritatea ţărilor, copiii sunt mult mai activi la sfârşit de săptămână decât în timpul

67

săptămânii. În Norvegia, este invers. Aceasta înseamnă că ei, copiii norvegieni sunt mai activi la

şcoală, în cluburile sportive cu program după orele de şcoală şi în activităţile organizate cu

frecvenţă redusă - decât atunci când aceştia sunt cu părinţii lor, la sfârșit de săptămână. Ca părinte,

puteţi face multe pentru a ajuta copiii să fie mai activi în afara orelor grădiniței / şcolii şi în orice

activitate de agrement în care sunt implicaţi. A merge la plimbare în pădure este o activitate

tradiţională excelentă pentru familie!

Colaborarea dintre cluburile sportive şi unitățile şcolare

Activităţile sportive joacă un rol important în asigurarea activității fizice pentru mulţi copii

şi tineri. Dar, copiii şi tinerii cu cea mai mare nevoie de activitate fizică sunt de cele mai multe ori

cei care nu sunt implicaţi în nici o formă de sport organizat. O modalitate de a implica mai mulţi

copii şi tineri să fie mai activi, ar putea fi aceea de a încuraja grădinițele / şcolile şi cluburile

sportive să colaboreze pentru activităţi după orele de curs” (Dagfinn KROG, Copii în Europa, nr.

19, 2010).

3). „Deseori, lipsa facilităţilor dintr-o şcoală se poate transforma într-o adevărată şansă de a oferi

copiilor resurse valoroase. Copiii, părinţii şi practicienii pot învăța să (re)descopere mediul

înconjurător şi activităţi în afara porților şcolii. Toate aceste situații pot pune la încercare

curiozitatea copilului de a privi mai departe de gardul locului de joacă / de gardul școlii.

În zilele noastre, cuvintele lui de Ferrière încă servesc pentru a descrie situaţii foarte diferite:

„Copilul iubeşte natura şi l-am închis departe, în spatele uşilor închise. Îi place să aibă un punct

pentru jocul său şi l-am scos de acolo, îi place să fie mereu în mişcare şi l-am închis; îi place să

vorbească şi l-am redus la tăcere, a vrut să se gândească şi l-am ghidat doar spre amintiri; el a vrut

să-şi urmeze imaginaţia şi l-am forţat să fugă, el a vrut să fie liber şi l-am învăţat să asculte pasiv!".

Cuvintele acestea te fac să crezi că atunci când nu există spaţii în aer liber care să merite interesul

copiilor, ceea ce trebuie să facem este să deschidem uşile grădinițelor / şcolilor, în scopul de a

evada dincolo de împrejurimile sărace din beton.

Această şcoală este deschisă tuturor lucrurilor care îi înconjoară pe copii. Noi toţi vrem să

trăim în diferite spaţii cu toate simţurile noastre! Un loc care are viaţă permite o imagine clară, care

oferă simboluri, amintiri care pot fi legate de alte amintiri şi care creează, în plus, un sentiment de

securitate afectivă şi dorinţa de a se exprima. Utilizarea spaţiilor în aer liber şi a serviciilor publice

68

oferă cadru spre a dobândi cunoştinţe noi, a stabili relaţii, a comunica cu alţii, şi, prin urmare,

permite creşterea experienţei colective diferite.

Fiecare propunere, fiecare activitate, fiecare călătorie în jurul şcolii este o „scuză” pentru a

cunoaşte şi pentru a găsi fiecare din noi, acum şi mereu împrejurimile în care copiii îşi petrec viaţa.

Cu familiile lor, copiii au descoperit spaţii pe care acum le pot descoperi din nou la şcoală. O

fântână, un iaz, un parc cu animale... fiecare copil şi fiecare adult poate găsi în cartierul sau oraşul

lui un colţ cu apă, un colţ pe care el / ea îl pot recunoaşte.

A merge în împrejurimi, a merge pe străzile oraşelor şi în pieţe, sau parcuri este o

responsabilitate mare, care, în multe cazuri, poate fi asumată împreună de către familiile şi

practicienii grădiniței / şcolii. Mai multe persoane sunt necesare pentru a însoţi copiii în

împrejurimi! Adulții vor oferi copiilor suficientă securitate şi îi vor ajuta la crearea unei atmosfere

calme, de coexistenţă a intereselor individuale şi colective și le vor deschide un număr infinit de

posibilităţi” (Carme COLS, Copii în Europa, nr. 19, 2010).

4). Locuri de joacă „Înainte de orice planificare, este interesant de evaluat care dintre zone au o

valoare mare sau un potenţial mai ridicat (relieful, elementele naturale, accesibilitatea, apropierea

de şcoli, asociaţii. etc.). În acest scop poate fi realizată o hartă cu puncte-cheie a zonelor de joacă,

hartă care poate deveni un ajutor de valoare în planificarea și stabilirea locurilor de joacă.

La nivel politic, strategia naţională de redistribuire a locurilor de joacă dezvoltată de

Bruxelles Environment reprezintă una dintre priorităţile guvernării actuale care, în regiunea

Bruxelles, trebuie să facă faţă unei adevărate provocări demografice: populaţia întinereşte, există o

presiune în creştere asupra zonelor publice şi asupra zonelor verzi Locurile de joacă sunt

considerate o provocare a oraşului de mâine. Strategia are drept scop crearea unei adevărate „reţele

de joacă” în Bruxelles. Aceasta presupune integrarea diferitelor niveluri la care se discută despre

joc (al străzii, al cartierului, local şi regional) şi îmbunătăţirea legăturilor dintre zonele de joacă

formale (infrastructura) şi zonele de joacă informale (parcuri, grădini publice).

Ca părţi componente ale strategiei, au fost prezentate câteva principii şi direcţii, precum:

acţiunea prioritară în zonele unde au fost identificate deficienţe;

reunirea agenţiilor şi crearea „reţelei” pe cele patru niveluri de distribuţie identificate (la

nivel de stradă, la nivel de cartier, la nivel local şi la nivel regional);

69

diversificarea ofertei şi creşterea gradului de inventivitate/creativitate şi originalitate a

locurilor de joacă;

stimularea creării unor zone de joacă informale şi implementarea unor elemente care

stimulează jocul / joaca în spaţiile publice;

implicarea copiilor şi a viitorilor beneficiari în planificarea spaţiilor publice;

creşterea ofertei pentru publicul mai slab reprezentat sau chiar nereprezentat în cadrul ofertei

actuale (preadolescenţi, copii cu dizabilităţi).

Mai concret, Bruxelles Environment a inaugurat noi spaţii de joacă care sunt inovative şi

originale, utilizând un proces participativ. Acesta include, mai exact, următoarele locații:

Georges Henri: unde copiii din zonă alături de un arhitect au luat parte la crearea locului de

joacă. Georges Henri este un rezultat surprinzător! În această zonă se întâlnesc

originalitatea, diversitatea şi aventura, ceea ce o face să fie unică în domeniul său.

Porte de Hal: situat într-o zonă istorică şi înconjurat de trei cartiere diferite din punct de

vedere sociologic, locul de joacă Porte de Hal oferă copiilor vise şi aventură cu ajutorul

castelului gigantic şi al sătucului medieval înconjurat de nisip.

Ursulines: unde după un concurs de idei destinat studenţilor de la Arhitectură, urmat de

munca unor profesionişti în domeniul construcţiilor, a prins contur zona Ursulines. Şi încă

ce contur! Inaugurată în anul 2006, zona Ursulines este destinată tuturor, începând cu

skateborderii, rolerii, bicicliştii şi terminând cu trecătorii care caută distracţia. Sunt în

derulare planuri şi proiecte care vizează aprofundarea şi reflecţia asupra „reţelei de joacă”.

Laeken Park este considerat unul dintre locurile care pot găzdui o zonă de recreere de

importanţă regională. Mai precis, proiectul în derulare pune în practică conceptul de spaţiu

foarte deschis. Deşi slab echipat din punctul de vedere al modulelor de joacă, Laeken Park,

cu spaţiile sale verzi şi întinderile de pământ, are un potenţial recreativ important. Bruxelles

Environment plănuieşte să sporească oferta şi posibilităţile de joacă, dezvoltând în special

conceptul de „plajă verde” (fântâni, şezlonguri, zone de joacă, mese pentru picnic, chioşcuri

şi structuri Ho.Re.Ca. ).

70

Parcul King Baudouin, aflat în plină renovare, a oferit ocazia testării unui nou instrument

„harta punctelor-cheie de joacă”. Şcolile din zonă şi copiii care merg în parc sau în locurile

de joacă au contribuit la acest studiu de teren, facilitând identificarea zonelor de joacă

informale (zona cu arbuşti pentru biciclişti, statuia/sculptura din parc ca şi loc unde tinerii se

pot întâlni etc.) şi integrarea acestora, prin îndrumare, în noul design al locurilor de joacă din

parc.

În Parcul Bonnevie, din centrul vechiului Molenbeek, un cartier dens populat din vestul

Bruxelles-ului, prinde contur un loc de joacă nou-nouţ. Creat de copiii din zonă, care au fost

implicaţi încă de la început în design-ul acestei zone, cu supervizarea firmei de arhitecţi

,,Suede 36” şi a ,,Buurthuis Bonnevie”. Locul de joacă din parc este un exemplu de abordare

participativă a celor de la Bruxelles Environmentcurând, un univers colorat, dinamic şi

original, situat într-un parc vesel, populat de locuitorii cartierului” (Cecile DUVIVIER,

Copii in Europa, nr. 19, 2010).

5). Locuri de joacă „O serie de studii nordice au clarificat modul în care apare jocul în aer liber în

interacţiunea copiilor cu împrejurimile înconjurătoare. Într-o serie de studii din Suedia şi Statele

Unite, s-au examinat efectele terenurilor de joacă având diverse design-uri, în funcţie de Categoriile

de Medii de Joacă în Aer liber (OPEC) asupra sănătăţii copiilor. Cercetarea relevă faptul că jocul

este mai bogat reprezentat în zonele largi, verzi şi spaţioase din aer liber în care spaţiile deschise şi

structurile de joc sunt încorporate în natură, inclusiv arbori, arbuşti sau teren deluros. Până în

prezent, studiile au arătat că nivelul de activitate fizică al copiilor şi capacitatea lor de concentrare

sunt mai ridicate în locurile cu potenţial ridicat de joacă. Un alt aspect de sănătate este acela că

accesul la spațiile verzi ne expun la niveluri mai sănătoase de radiații UV.

Abundenţa de lucruri cât mai diverse este crucială pentru jocul în aer liber. Manipularea

materialelor oferă confort, face mai uşoară negocierea cu colegii şi posibilitatea de a transforma

locurile de joacă. Diverse modalităţi de proiectare a locului de joacă invită la activităţi specifice,

cum ar fi alergarea şi căţăratul, iar peisajul din jur este, de asemenea, abordat ca o întreagă

configuraţie de posibilităţi care permite fluxuri rapide, interacţiuni corporale senzoriale etc. Când

aleargă, copiii îşi coordonează mişcările căutând înălţimi, pante sau zone plate, uneori strigând,

aruncând cu beţe sau interpretând roluri.

71

În general, locurile înconjurate cu verdeaţă amplifică dorinţa de joacă. Preocuparea pentru

diferitele mişcări ale corpului şi locul de joacă pare să se subordoneze aspectului narativ al jocului.

Când sunt întrebaţi, de multe ori copiii îşi amintesc în detaliu despre modul în care s-au mişcat şi au

încercat diferite lucruri, dar răspunsurile lor sunt mult mai vagi sau cu omisiuni cu privire la

reprezentarea unor obiecte şi personaje. Când i-am întrebat cu ce seamănă o grămadă de beţe, ei mi-

au oferit o serie largă de răspunsuri: „Dacă ai de gând să împuşti pe cineva, sau poate fi o chitară,

un flaut sau poate o trompetă". Elementul-surpriză este un ingredient important în toate jocurile, dar

în aer liber scena pare să fie recreată iar şi iar, în orice moment. Jocul se învârte în jurul locurilor şi

obiectelor asociate cu un grad mare de incitare, cum ar fi: leagănele, înălţimile şi animale

„înfiorătoare". În acest echilibru, între fior şi spaimă, copiii simt frecvent nevoia de a clarifica

atitudinea lor de joacă şi de a consolida o atmosferă pozitivă.

Locurile de joaca alcătuiesc o infrastructură importantă pentru copii în peisajul în aer liber.

În cazul în care structurile de joacă trebuie să ofere mai mult decât previzibilele activităţi motorii

grosiere, trebuie să existe spații verzi în apropiere şi împrejurimile să fie mai extinse pentru ca cei

mici să poată elabora scenarii pornind de la ele. Secvenţele de joacă sunt caracterizate prin „flux şi

transformare" şi oglindesc complexitatea peisajului din jur. Această legătură între corp şi locul în

timpul jocului în aer liber este ceea ce îl face atractiv pentru copii şi implică, de asemenea, factori

importanţi de sănătate. Joaca în aer liber îşi trage seva din faptul că aceasta presupune explorarea

lumii înconjurătoare şi acum trebuie să dăm seama cum oferim copiilor acces la acest lucru şi în

mediul urban” (Fredrika MÅRTENSSON, Copii in Europa, nr. 19, 2010).

6). „Afară am cunoscut oameni, am descoperit activităţile şi locurile din vechiul târg, am încercat să

facem acele lucruri din nou la şcoală pentru a experimenta şi, prin urmare, pentru a învăţa. Copiii au

făcut ochelari din carton, ca metaforă pentru ideea de explorare, ochelarii au fost utilizaţi pentru a le

concentra atenţia şi a-i însoţi în cercetare.

Plecând din strada Via dei Genovesi, uneori ţinându-se de mână, alteori ţinându-se de o

sfoară, copiii au străbătut străzile şi aleile pe care le văzuseră sau le ştiau, dar pe care nu le-au

observat niciodată. Magazinele, atelierele meşteşugarilor, căminul de bătrâni şi întregul cartier erau

pregătite să îi întâmpine. O deschidere extraordinară, destinată numai nouă, ne-a permis să intrăm

într-o casă particulară veche, datorită unui tătic care lucrează acolo. Locuitorii, care ne-au ajutat în

72

această călătorie a descoperirii, oamenii care ne-au oferit explicaţii (precum tâmplarul care făcea

păpuşi de lemn Pinocchio în atelierul său şi proprietăreasa care ne-a arătat un cuptor vechi) ne-au

încurajat să continuăm acest joc al explorării.

Am pornit la drum pentru a căuta detalii ale faţadelor unor case sau ale aleilor, observând cu

ajutorul ochelarilor de carton pe care i-am avut cu noi adesea, în plimbările noastre în jurul şcolii.

Am căutat şi am identificat forme şi figuri geometrice: ferestre, ferestre duble, arcade, rozete, steme

etc. În timpul fiecărei ieşiri, copiii au făcut poze la indicatoarele cu numele străzilor, al spaţiilor

dintre blocuri şi al aleilor. Am însoţit paşii noştri cu povestioare şi desene. Realizarea unei hărţi

mari a permis fiecăruia să îşi găsească drumul în spaţiul indicat.

Ieşire … întoarcere … ieşire … A ieşi cu regularitate, în fiecare săptămână, devine o rutină,

rutină care a fost transformată într-o tradiţie a şcolii. Este ceva obişnuit acum să vezi grupul nostru

mergând către şi dinspre zona respectivă; mergem din ce în ce mai departe în cartier, extinzând

astfel cercul cunoaşterii şi al achiziţiilor, păstrând contactul şi realizând noi reţele de relaţii în zona

care devine din ce în ce mai familiară şi mai ospitalieră (Maria Teresa BELLUCCI, Evita BRIGINI,

Maria Luigia De Guglielmi, Maria Letizia VOLPICELLI, Copii in Europa, nr. 19, 2010).

7). Locul de joacă Skrammellegeplads (cuvântul este alcătuit din skrammel - resturi şi legeplads -

loc de joacă) este un loc de joacă educativ dotat cu „resturi” puse la dispoziţia copiilor drept,

„jucării". A fost şi este încă un hibrid ciudat între ţară şi oraş. Acest tip de instituţie a fost creată

pentru a oferi copiilor de la oraş cele mai bune condiţii pentru creştere, şi acest lucru a fost inspirat

din viaţa de la ţară. În plus faţă de relaţia de zi cu zi cu multe animale, copiii pot folosi ciocanul, pot

sculpta şi tăia cu fierăstrăul și multe alte activități.

Cele patru elemente (pământ, foc, apă şi aer) au fost întotdeauna puncte principale în

pedagogia daneză. Copiii trebuie să fie în măsură să sape în pământ, să se joace cu apă, să creeze

canale şi baraje şi să facă un foc. Copiii care merg la un skrammellegepladser ştiu cum să se

comporte în apropierea unui foc de tabără: este periculos aşa că, trebuie să fie foarte atenţi.

Skrammellegepladser nu au fost doar locuri fundamentale pentru copiii care s-au jucat acolo

în fiecare zi, dar au avut şi o mare importanţă instituţională, care a fost dezvoltată în special între

anii 1960 -1970. Una dintre temele centrale ale discuţiilor în pedagogia de astăzi este echilibrul

dintre securitate şi risc. Aceasta este o dezbatere constantă în care tendinţa din ultimii ani este de a

73

acorda prioritate securității – siguranţei copilului. Acest lucru este desigur un factor pozitiv şi

rezonabil, dar devine problematic atunci când se reduc zonele în aer liber la niște locuri sterile, care

sunt foarte bine îngrijite, dar plictisitoare.

Decenii de activităţi la skrammellegepladser au arătat că foarte rar au fost răniţi copiii.

Experienţa, de fapt, arată că acei copii care sunt obişnuiţi să se mişte liber, într-o situaţie similară

învaţă repede să facă faţă riscurilor. Skrammellegepladser, prin simpla lor existenţă, au arătat că

este posibil să se creeze medii provocatoare pentru copii şi au fost o sursă de inspiraţie majoră

pentru toate tipurile de instituţii existente astăzi.

În timp ce skrammellegepladser este o modalitate de a aduce natura şi viaţa de la ţară în

oraş, următorul exemplu reprezintă mişcarea opusă, adică de duce copiii afară din oraş, la ţară sau

în pădure (Skovbørnehave - un cuvânt format din skov - lemn şi grădiniţă). Este vorba de fapt, de o

grădiniţă în pădure. Acest tip de instituţie a luat fiinţă în oraşul Copenhaga, unde era foarte dificil să

se găsească locuri potrivite pentru a construi creşe şi grădiniţe. Astfel, unele şcoli au fost construite

în afara centrului orașului, copiii fiind transportaţi acolo şi înapoi acasă, cu autobuzul. În anii 1960,

motivul a fost mai degrabă legat de deficitul de teren potrivit pentru construcţii în centru decât legat

de o viziune pedagogică a interacţiunii între copii şi natură, la ţară sau în pădure.

Cu toate acestea, viziunea acesta a devenit punctul central în anii 1980. În skovbørnehave,

viaţa în aer liber nu este doar o pauză în mijlocul zilei. Copiii îşi petrec aproape toată ziua afară; ei

sunt duşi în afara oraşului dimineaţa şi aduşi înapoi în centru după-amiaza. În mod normal, în

pădure există o colibă unde se pot adăposti, dar aceasta este considerată doar un adăpost pentru că

viaţa în aer liber este punctul central al proiectului. Teoria de bază este că, dacă cei care sunt azi

copii îşi dezvoltă o bună înţelegere a naturii încă din primii ani de viaţă, ei vor fi o generaţie mai

atentă la problemele viitoare ale mediului. În anul 1959, un grup de educatori şi arhitecţi a fondat

asociaţia Dansk Legeplads Selskab (Asociaţia daneză a terenurilor de joacă), care anul trecut a

sărbătorit aniversarea a 50 de ani. Aş dori să închei acest articol vorbind despre scopul acestei

asociaţii care este de a îmbunătăţii posibilităţile de joacă pentru copii, tineri şi adulţi. În practică,

acest obiectiv este urmărit prin informarea despre şi promovarea instituţiei pentru terenuri de joacă

educative care:

• protejează dreptul copiilor de a se juca;

• presupune o participare activă în joc şi dezvoltare din partea copilului;

74

• încurajează copiii să-şi folosească imaginaţia şi nevoia de a experimenta;

• oferă copiilor şansa de a se juca în mod activ cu şi în natură;

• contribuie la consolidarea şi îmbunătăţirea relaţiilor şi experienţelor între copii, tineri şi

adulţi.

Faptul că această asociaţie există încă după 50 de ani ne arată necesitatea prezenței unei

astfel de structuri, care poate menţine şi dezvolta posibilităţile şi ideile, în scopul de a crea terenuri

educative de joacă în aer liber pentru copii (Claus JENSEN, Copii in Europa, nr. 19, 2010).

75

REZUMATUL DISCIPLINEI

Lucrarea Pedagogia activităților extracurriculare este structurată în patru teme. Prima

temă: Activităţile extracurriculare în contextul educaţiei contemporane – debutează cu tratarea

delimitărilor conceptuale ale termenilor: curriculum, didactic – extradidactic, școlar – extrașcolar,

curricular – extracurricular. Caracteristicile și funcțiile ale activităţilor extracurriculare fac obiectul

tratării ulterioare. Prrima temă continuă cu prezentarea principiilor activităţilor extracurriculare:

principiul participării conştiente şi active a elevilor în activitatea de învăţare; principiul intuiţiei

(unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract) în procesul de învățământ; principiul

sistematizării, structurării și continuității; principiul legării teoriei cu practica; principiul

accesibilității sau orientării după particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor și principiul

temeiniciei și durabilității rezultatelor obținute în procesul de învățământ. Urmeză finalul temei care

se oprește asupra proiectării, derulării și evaluării activităților extracurriculare.

A doua temă a cursului - Tipologia activităţilor extracurriculare se va ocupa cu tratarea

acestora din perspectiva activităţilor extracurriculare derulate în şcoală, respectiv a activităților

extracurriculare derulate în afara acesteia. Astfel primul subcapitolul va trata activităţile

extracurriculare derulate în şcoală:

activitățile pentru sprijinirea procesului didactic: cercurile școlare

o concursurile școlare,

o consultaţiile,

o sprijinirea muncii independente,

o pregătirea examenelor şi a olimpiadelor şcolare,

o activitățile de program prelungit,

o lectura particulară și lecturile recomandate,

o bibliografia şi biblioteca.

activitățile pentru sprijinirea dezvoltării personalităţii copiilor / elevilor:

o serbările,

o cluburile elevilor,

o asociațiile elevilor,

76

o ansamblurile artistice,

o competițiile artistice, sportive etc..

Al doilea subcapitol al temei a doua se ocupă cu tratarea activităţile extracurriculare

derulate în afara şcolii:

o vizitele, excursiile, drumețiile,

o taberele școlare,

o activitățile cultural-artistice, sportive

o proiectele judeţene, naţionale şi internaţionale.

A treia temă a cursului aprofundează problematică: Computerul și Internetul - mijloacele

media moderne. Capitolul prezintă și rezultatele unei interesante anchete pe bază de chestionar

realizată pe tematica lecturii on-line la adolescenți.

Ultima temă oferă idei pentru activități extracurriculare organizate cu preşcolarii şi şcolarii

mici, idei care pot fi preluate ca atare sau adaptate specificului fiecărei grupe / clase de către acdrele

didactice doritoare să-și înscrie în portofoliu idei creative, inovative.

77

BIBLIOGRAFIE

[1] BELLUCCI, M.T.; BRIGINI, E.; De Guglielmi M.L.; VOLPICELLI, M.L., Copii in Europa,

nr. 19, Brașov, 2010.

[2] CAMPBELL, M.; FELIX, C. (1988) Auto-Evaluation. Concept et pratiques. Université de

Montreal Montreal.

[3] COCORADĂ, E., Consilierea psihopedagogică, Editura Psihomedia, Sibiu, 2003.

[4] COLS, C., Copii în Europa, nr. 19, Brașov, 2010.

[5] CUCOȘ, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2000.

[6] DUMINICĂ,S.F. Competențele media - o necesitate a instruirii moderne.

2010http://www.pagini-scolare.ro/Metode-procedee-educationale-si-noi-

tehnologii/Competen%C5%A3ele-media-o-necesitate-a-instruirii-moderne/menu-id-58.html

(aprilie, 2011).

[7] DUVIVIER, C., Copii in Europa, nr. 19, Brașov, 2010.

[8] JENSEN, C. Copii in Europa, nr. 19, Brașov, 2010.

[9] JIGĂU, M. (coord.), Consiliere şi orientare. Ghid, C.N.R.O.P. România, Bucureşti, 2000.

[10] KROG, D., Copii în Europa, nr. 19, Brașov, 2010.

[11] MÅRTENSSON, F., Copii in Europa, nr. 19, Brașov, 2010.

[12] NICOLA, I., Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2000.

[15] NICULESCU, R.M., Formarea formatorilor, Editura ALL, București, 1999.

[16] NICULESCU, R.M.; LUPU, D.,Pedagogie preșcolară și a școlarității mici, Editura

Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2007.

[17 PĂUN, E.; IUCU, R., Pedagogie preșcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

[18] De PERETI, A.; LEGRAND, J.A.; BONIFACE, J., Tehnici de comunicare, Editura Polirom,

Iaşi, 2001.

[19] SCHEPERS, W.; van LIEMPD, I., Copii în Europa, nr. 19, Brașov, 2010.

[20] SOLAR, C., Equipes de travail efficaces, Les Editions logiques, 2, Quebec, 2001.

[21] VOICULESCU E.; VOICULESCU, F., Măsurarea în științele educației. Institutul European,

Iași, 2007.

78

[22] (***). Ministerul Învăţământului – Programa activităţii educative în învăţământul

preuniversitar, aprobată cu nr.10768/23.09.1994 (aprilie, 2011).

[23] http://www.funscience.ro/site/Educatie/ActivitatiExtracurriculare (aprilie, 2011).

[24] http://www.financiarul.com/articol_9901/centrele-after-school-o-afacere-in-plina-

dezvoltare.html (aprilie, 2011).

[25] http://ro.wikipedia.org/wiki/Bibliotec%C4%83 (aprilie, 2011).

[26] http://www.tabere-vara.info/tabere-de-supravietuire-dambu-morii-7-zile.html (aprilie, 2011).

[27] http://www.mateinfo.ro/examene-matematica-gimnaziu (aprilie, 2011).

[28]

http://ccd.ubbcluj.ro/Preuniversitaria/v2,nr1/Articole%20Preuniversitaria%20online/2.Abordari%20

didactice%20ale%20lecturii/Stela%20Popescu.pdf (aprilie, 2011).

ANEXA 1(preluare: http://www.funscience.ro/site/Educatie/ActivitatiExtracurriculare)

IDEI PENTRU ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

Modulul 1: „Fabrica de arome"

1. „Făbricuța de pastă de dinți"

2. „Să fabricăm săpun"

3. „Cum se fabrică șamponul"

4. „Să ne relaxăm într-o baie plină cu spumă"

79

Modul 2: „Aventurierii spațiului"

1. „Să vizităm planetele din sistemul nostru solar"

2. „Prietenul nostru: Soarele"

3. „Misterioasa Lună"

4. „Stelele"

Modul 3: „Cavalerii Planetei albastre"

1. „Apa: miracolul vieții"

2. „Apa: de unde vine și unde dispare?"

3. „Un caz de investigație: Poluarea"

4. „Cei 3 R salvatori: Reciclare, Refolosire, Reducere"

Modul 4: „Clubul lui Hippocrate"

1. „Sunt unic"

2. „Mașinăria corpului uman"

3. „Cunoaște-ți simțurile: Mirosul și Papilele gustative"

4. „Cunoaște-ți simțurile: Văzul, Pipăitul și auzul"

Modul 5: „Din secretele lui Harry Poter"

1. „Acizi și baze - un prim pas în chimia lui Harry Poter"

2. „Magie sau Reacție Chimică?"

3. „Stările Materiei"

4. „Proprietățile materiei"

Modul 6: „Jurassic Park și noile tehnologii"

1. „O lume dispărută"

2. „Arhitectură versus Natură"

3. „Despre telecomunicații"

4. „Lasser-ul"

Modul 7: „În laboratorul lui Einstein"

1. „Atomii și electronii"

2. „Un capitol din densitate"

3. „Falsa știință"

4. „Observația științifică"

Modul 8: „Profesorul Nutriție"

1. „Un mic dejun sănătos"

2. „Ce este obezitatea?"

3. „Ce este anorexia și bulimia?"

4. „Igiena și siguranța în bucătărie"

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Profesionalizarea carierei didactice- noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie

din judeţele Bacău şi Covasna Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău Număr de identificare al contractului: POS DRU/87/1.3/S/62339 Nr. de înregistrare al AMPOSDRU: D.G.A.M.P.O.S.D.R.U./E/8263

Durata: noiembrie 2010 – octombrie 2013 (36 luni) Buget proiect: 16.499.695,00 RON

Inspectoratul Şcolar

Judeţean Bacău

80

PARTENERI

Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna

http://www.isj.educv.ro

Casa Corpului Didactic “Grigore Tabacaru” Bacău

http://www.ccdbacau.ro

Casa Corpului Didactic Covasna

http://www.ccdcovasna.ro

Universitatea Transilvania din Braşov

http://www.unitbv.ro

www.bacov-ia.ro

Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna

Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău

Casa Corpului Didactic Covasna

Universitatea „TRANSILVANIA” Braşov