bacov-ia didactica gradi lupu bota

7/23/2019 BACOV-IA Didactica Gradi Lupu Bota

http://slidepdf.com/reader/full/bacov-ia-didactica-gradi-lupu-bota 1/76

Inspectoratul Şcolar

Judeţean Bacău

Investeşte în

OAMENI

POSDRU/87/1.3/S/62339Profesionalizarea carierei didactice – noi competenţe pentru

actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Bacău şi Covasna

PROGRAM DE FORMARE-DEZVOLTARE CONTINUĂ

“ BACOV-IA” Grup ţintă: Cadre didactice din învăţământul preuniversitar

Didactica activităţilor din grădiniţă

Lector univ. dr. Daciana LUPU

Asist. univ. drd. Oana BOTA

Braşov, 2011



2

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………….. .………3

Tema nr.1 Portretul vârstei preşcolare……….…………...………………………...41.1. Vârsta preșcolară caracteristici……….……..…...………..………………...6

1.2. Gândirea preşcolarului……….…………...…………………..……………...7

1.3. Limbajul, memoria, atenția la preșcolar……….…………....................…….. .

Tema nr. 2 Curriculumul pentru educaţia timpurie. Domeniile experiențiale...13

2.1 Domeniile experiențiale……….……..…...………..…………………..…....14 2.2 Planul de învățământ ……….……..…...………..…………………….…...18

Tema nr. 3 Învățământul preșcolar: activităţi, metodologia didactică …........203.1 Activităţi pe domenii de învăţare ……….……..…...………..……………….21

3.2 Jocuri şi activităţi alese……….……..…...………..…………………..……..29

3.3 Activităţi de dezvoltare personală……….……..…...………..……………….34

3.4 Jocul, ca activitate didactică…..…………………..…………..……………...43

3.5 Observația, demonstrația, conversația euristică, explicația și exercițiul…..45

Tema nr. 4 Elemente de evaluare în învăţământul preşcolar.................................554.1 Evaluarea: funcții, forme, exemplificări..........................................................56

4.2 Metode de evaluare din învățământul preșcolar..............................................62

Rezumatul disciplinei …………………………………………………………...…..71 Bibliografie ………………………………………………………………………….73



3

INTRODUCERE

Suportul cursului Didactica activităților din grădiniță este structurat în patru mari teme.

Prima temă se va ocupa cu creionarea portretului vârstei preşcolare accentuând importanța

cunoașterii acestora în vederea proiectării de activități instructiv-educative cu un real caracter

instructiv-formativ.

A doua temă se va ocupa cu tratarea curriculumului pentru educaţia timpurie și a

Domeniilor experiențiale cuprinse în Curriculumul pentru învățământul preșcolar, 3 - 6/7 ani,

focalizându-se pe elementele de noutate ale acestuia.

A treia temă va prezenta î nvățământul preșcolar cu activităţile specifice și particularitățile

metodologiei didactice , surprinzând accentele particulare oferite de noul curriculum. Elementele din

metodologia didactică în grădinița de copii prezintă caracteristicile ciclului preșcolar pentru metode

ca: jocul, observația, demonstrația, conversația euristică, explicația și exercițiul. Finalul capitolului

va of eri idei inovative pentru activitățile opționale organizate cu copiii de vârstă preșcolară.

A cincea temă va surprinde elementele de evaluare din învățământul preșcolar , elemente

specifice activității din grădiniță. Sunt tratate elemente de evaluare de tipul: observației,

consemnării grafice a preferinţelor, consemnării grafice a progreselor copilului, portofoliului,

testelor standardizate, etc.

1. Locul şi rolul disciplinei în formarea competenţelor programului: locul ocupat este întrecursurile obligatorii ale programului, iar rolul disciplinei vizează formarea competențelor de bază ale programului.

2. Competenţe profesionale oferite:

La finalul cursului, cursantul va avea:



4

2.1 capacitatea de a adapta activitățile instructiv-educative din grădiniță la particularitățile

de vârstă ale copiilor preșcolari;

2.2 capacitatea de a utiliza adecvat prevederile Curriculumului pentru educație timpurie;

2.3 capacitatea de a implementa categoriile de activităţi din învățământul preșcolar ;

2.4 capacitatea de a elabora, implementa și evalua metode de predare-învățare-evaluare

adecvate vârstelor preșcolare;

2.5. capacitatea de a lucra în echipă.

3. Obiective generale

particularitățile de vârstă ale copiilor;

3.2 dezvoltarea capacității de a utiliza prevederile Curriculumului pentru educație timpurie; 3.3 dezvoltarea capacității de a implementa categoriile de activităţi din învățământul preșcolar ;

3.4 dezvoltarea capacității de a elabora, implementa și evalua metode de predare-învățare-

evaluare adecvate vârstelor preșcolare;

3.5 dezvoltarea capacității de a lucra în echipă.

4. Structura cursului

4.1 Fundamentele teoretice presupun o structurare pe patru teme:

Tema nr.1 Portretul vârstei preşcolare

Tema nr. 2 Curriculumul pentru educaţia timpurie. Domeniile experiențiale

Tema nr. 3 Învățământul preșcolar: activităţi, metodologia didactică

Tema nr. 4 Elemente de evaluare în învăţământul preşcolar

4.2 Aplicaţiile sunt prezente în curs sub forma exerciţiilor de aprofundare.

5. Evaluarea: temă de portofoliu: Efectuaţi proiectarea unei activităţi integrate realizată pe o

durată de trei , utilizând trei domenii experiențiale.

TEMA NR. 1



5

1. Denumirea: Portretul vârstei preşcolare 2. Competenţe profesionale oferite:

După parcurgerea materialului, cursantul va avea:

2.1 capacitatea de a analiza comparativ caracteristicile vârstelor preșcolare,

2.2 capacitatea de a exemplifica proprietățile gândirii preșcolarului;

2.3 capacitatea de lucra în echipă.

3. Obiectivele temei:

3.1 identificarea principalelor trăsături ale preșcolarului mic, mijlociu și mare;

3.2. analiza comparativă a principalelor procese psihice în perioada de vârstă preșcolară;


4. Conţinutul detaliat

1.1. Vârsta preșcolar - caracteristici

1.2. Gândirea preşcolar ului

1.3. Limbajul, memoria, atenția la preșcolar

5. Evaluarea: aplicaţiile sunt prezente în suportul de curs sub forma exerciţiilor de aprofundare

Debutul în această perioadă de vârstă aduce schimbări fundamentale în viața copilului, fie că

discutăm de dezvoltarea fizică sau psihică, dar mai ales în ceea ce privește planul relațiilor

interumane. Învățământul preșcolar în care este încadrată marea majoritate a copiilor, contribuie



6

semnificativ la multiplicarea posibilităților de dezvoltare multidimensională a acestora. Afirmăm în

acest context faptul că mediile educaționale cu care copilul intră in contact se îmbogățesc, adăugând

aici mediul grădiniței, al altor organizații/instituții cu care acesta interacționează, dar și mediul

școlar. Totodată, integrarea în acest nivel al învățământului atrage după sine o serie de solicitări de

ordin instructiv-educativ la care trebuie să răspundă și să se adapteze copilul preșcolar. În acest

sens, este absolut obligatoriu să se țină cont de principalele caracteristici ale acestei perioade de

vârstă, tocmai pentru ca ansamblul de solicitări, organizate sub forma activităților instructiv -

educative, să contribuie eficient la dezvoltarea copilului, în deplină concordanță cu principalele

direcții stipulate în idealul educațional.

Proiectarea activităților instructiv-educative nu este posibilă fără a se ține cont de specificul

perioadei preșcolare, iar în acest context amintim principalele caracteristici ale acesteia.

1.1. Vârsta preșcolară - caracteristici

Discutând de preșcolaritatea mică, putem spune că „cel mic” nu se deosebește foarte mult de

antepreșcolar. Principalele dificultăți cu care se confruntă copilul sunt cele legate de adaptarea,

greoaie de cele mai multe ori, la mediul grădiniței, precum și la diversele solicitări din partea

acesteia, medii pe care copilul nu le înțelege în totalitatea lor. Jocul, deși este activitatea sa principală, suferă schimbări și transformări, întrucât acesta nu mai seamănă cu ceea ce era obișnuit

copilul. În acest caz, activitatea didactică este organizată sub forma jocului, iar aici discutăm de

jocul didactic, de durată relativ scurtă, sistematic practicat, cu conținut simplificat coordonat de

cadrul didactic. În linii mari, preșcolarul mic este foarte curios, atras de ceea ce se întâmplă în jurul

său, memorează relativ ușor, chiar dacă nu își stabilește din asta un scop în sine. Din punct de

vedere afectiv, copilul din grupa mică prezintă o oarecare instabilitate afectivă, trecând ușor de la o

stare la alta și trăind deosebit de intens emoțiile. Preșcolarul mijlociu se remarcă printr -o adaptaremai ușoară la mediul grădiniței. Sfera preocupărilor sale se mărește, iar jocul se îmbogățește în

conținut, roluri și emoții trăite. Este o perioadă propice dezvoltării limbajului, memoriei și

imaginației, percepției – prin intermediul activităților atent proiectate și desfășurate de cadrul

didactic. Preșcolarul mijlociu este mult mai receptiv și se conformează mult mai eficient diferitelor

sarcini didactice. O notă aparte a perioadei de vârstă 4-5 ani este cea referitoare la ritmul accelerat



7

al socializării, perioadă în care începe să se contureze sentimentul de apartenență la un grup. În

ultima perioadă a preșcolarității, 6-7 ani, copilul se remarcă printr -o adaptare rapida atât la mediul

grădiniței, cât și al școlii. Este etapa în care pregătirea pentru școală este o prioritate în rândul

activităților zilnice pe care le proiectează și planifică educatoarea. Programul instructiv -educativ

este mult mai consistent, sarcinile didactice cresc în dificultate și volum. Preșcolarul mare este

capabil acum să își planifice și organizeze activității proprii.

Copilul preșcolar, conform stadialității lui Piaget, se află în etapa preoperațională, moment

în care gândirea este „preconceptuală și cvasiconceptuală” (P. Golu, 1995, 84), ceea ce înseamnă că

cel mic va opera cu un ansamblu de constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, însă nici

noțiuni generale. Preșcolarul nu este capabil să își organizeze cunoștințele achiziționate din diferite

surse în sisteme coerente și apoi să le poată utiliza singuri în rezolvarea diferitelor probleme/situații

cu care se confruntă. Se vor contura primele operații ale gândirii, însă acestea nu îi vor permite

co pilului totuși, în acest moment, identificarea invariabilului, esențialului, generalului sau

obiectivului. Așa cum este firesc, o dată cu înaintarea în vârstă, preconceptele se vor generaliza,

ceea ce va contribui la constituirea claselor logice. Reprezentarea realității este în deplină

concordanță cu cuvântul – care este un simbol, iar des întâlnita întrebare „ De ce?” va exprima

permanenta sa atitudine interogativă cu privire la realitatea obiectivă (unii specialiști încadrează

curiozitatea preșcolară de acest tip ca un „apetit al inteligenței”).

1.2. Gândirea preșcolarului

Gândirea se remarcă printr -un caracter intuitiv, fiind puternic legată de imagine. Nu trebuie

uitat faptul că deși ne aflăm în acest stadiu, preșcolarul este capabil de a sesiza configurația

ansamblului, ceea ce va reprezenta un prim pas în debutul logicii. Un exemplu în sprijinul acestei

afirmații este cel oferit de Pantelimon Golu et all. (1995) în lucrarea sa și anume: „dacă pe o masă

sunt așezate 6 jetoane roșii și i se cere unui copil de patru ani să așeze sub ele alte jetoane albastre, pe care le are în mână, el va fi preocupat de lungimea șirului ci nu de numărul jetoanelor. Abia la 6

ani, copilul va fi capabil să realizeze corespondența dintre cele două mulțimi și să conștientizeze că

acestea sunt echivalente”.

La 4 ani:



8

La 6 ani:

Mulțimile conțin același număr de elemente.

Figura 1.1. Configurația ansamblului (preluare P. Golu)

Gândirea este puternic legată de imagine – configurația sesizată de copil este concretă și în

prezența imaginilor, ceea ce ne conduce la concluzia că sesizarea este de ordin vizual. Alături de

caracterul intuitiv și preconceptual, gândirea preșcolarului este de egocentrică și magică. Cea dintâi

caracteristică este generată de incapacitatea preșcolarului de a distinge suficient de bine realitatea

obiectivă de cea personală, ceea ce îl va determina pe acesta să se considere centrul Universului și

să-și atribuie o forță inegalabilă. Nerealizarea acestei distincții, între „Eu” și „lume” va atrage după

sine animismul gândirii , care reprezintă capacitatea copilului de a atribui lucrurilor și obiectelor

propriile calități și însușiri. Este la îndemână să ne imaginăm faptul că soarele, stelele, luna, florile,

mașinile sau păpușile sunt ființe vii, dotate cu aceleași caracteristici ca ale copilului. Artificialismul

gândirii este un alt concept pe care îl vom operaționaliza în acest context. Acesta se referă la faptul

că toate lucrurile din lumea lui înconjurătoare, inclusiv astrele sunt fabricate de om. Copilul acordă puteri magice adultului, acesta fiind cel care jonglează cu focul, electricitatea, cu lumina sau

întunericul (P. Golu, 1995). Mama și tata sunt veritabili magicieni, care prin puterile lor, determină

apariția sau dispariția alimentelor, a luminii sau întunericului, a stărilor de rău sau de boală. Toate

aceste particularități relevă neputința psihismului copilului. Gândirea va ieși din această etapă, a

egocentrismului, în momentul în care se va confrunta cu gândirea altui copil, care se va dovedi a fi

diferită și îl va determina să recunoască și să accepte faptul că modul propriu de a vedea și

interpreta lucrurile nu este singurul mod posibil. Mediul grădiniței se dovedește a fi un context prielnic pentru a sprijini copilul în realizarea progresului său. Prin intermediul acestuia, sub toate

aspectele sale, copilul va analiza mult mai obiectiv realitatea, lucrurile vor fi imitate așa cum sunt

ele, în jocurile pe care le desfășoară va ține seama de rolul și contribuția partene rului de joc, se va

dovedi capabil de a interpreta chiar rolul altui copil, ceea ce va atrage după sine un alt aspect al

gândirii și anume reciprocitatea . O altă caracteristică a gândirii este reprezentată de organizarea



9

structurilor operative ale acesteia, apariția noțiunilor empirice de o mare importanță în cunoașterea

și descoperirea realității. Asimilarea acestor noțiuni va permite ulterior conturarea primelor operații

ale gândirii.

Jean Piaget afirmă prin intermediul teoriei sale că la vârsta preșcolarității se poate discuta

despre existența unei perioade preoperatorii a formării și dezvoltării gândirii. Dovada existenței

acesteia este reprezentată de lipsa noțiunilor de conservare, greutate sau volum (P. Golu, 1995). În

acest sens, s-au efectuat o serie de experimente privind legea conservării materiei:

a) Care este mai mare? (conservarea masei substanței)

Figura 1.2. Exemplu pentru conservarea masei substanței

Deși cantitatea de plastilină din care sunt executate cele două forme este identică, preșcolarii

vor afirma faptul că prima formă este mai mare decât a doua.

b) Care sfoară este mai lungă? (conservarea lungimii)

Figura 1.3. Exemplu pentru conservarea lungimii

Deși lungimea ațelor celor două forme este identică, preșcolarii vor afirma faptul că prima

formă este mai mare decât a doua.

c) Care șir are mai multe piese? (conservarea numărului)



10

Figura 1.4. Exemplu pentru conservarea numărului

Deși numărul de buline este același, preșcolarii vor afirma faptul că prima formă are mai

puține buline decât a doua.

Exercițiu de aprofundare:

Propuneți activități didactice care să contribuie la perceperea optimă a conservării mesei

substanței, lungimii, numărului - activități adresate nivelului 1, respectiv activități adresate

nivelului 2.

Conservarea substanței va fi descoperită în jurul vârstei de 7-8 ani, a greutății la 9-10 ani, avolumului la 11 -12 ani. Psihologul elvețian, J. Piaget, consideră că perioada 3-7 ani este una de

organizare și pregătire a „terenului” pe care se va dezvolta gândirea, iar abia în jurul vârstei de 7-8

ani, 11-12 ani ar putea avea loc desăvârșirea operațiilor concrete (P. Golu, 1995). Multitudinea de

strategii de ordin instructiv utilizate pot permite copilului să ajungă la înțe legerea reversibilității

(„dacă îl aduc la forma sa inițială, obiectul va redeveni perfect egal cu celălalt”), adunarea sau

scăderea („Nu s-a pus nimic în plus, nu s-a scos nimic”) sau compensarea („Paharul este mai lat,

dar mai înalt”).

1.3. Limbajul, memoria, atenția la preșcolar

În strânsă legătură cu evoluția gândirii este și evoluția limbajului , care va contribuie la

restructurarea acesteia. Este de remarcat faptul că limbajul se îmbogățește, asta dacă ne gândim că



11

un copil de 1 an deține 5-10 cuvinte, pentru ca la 3 ani, spre exemplu, vocabularul său să fie

constituit din 800 – 1000 de cuvinte. În jurul vârstei de șase ani putem discuta de un volum al

vocabularului în jurul de 3500 cuvinte. Este spectaculoasă aceasta evoluție, așa cum se și poate

remarca. De-a lungul acestor ani, coerența limbajului se dezvoltă, acesta devenind din ce în ce mai

structurat. Dacă în perioada antepreșcolarității limbajul era de natura dialogului și avea un caracter

excesiv de concret, în perioada preșcolarității limbajul este unul contextual, capabil de a lua forma

monologului. Treptat, în această perioadă ne confruntăm cu o altă forma a limbajului – cel interior

– cu o importanță majoră în dezvoltarea intelectuală a copilului, ce se va constitui în mecanismul

fundamental al gândirii (P. Golu, 1995).

Raportat la memorie, aceasta reprezintă substratul gândirii și limbajului, și se dezvoltă tot în

relație cu realitatea înconjurătoare. Desigur, formele primitive, dacă le putem numi așa, se dezvoltă

încă de la începutul, sub aspectul primelor reflexe condiționate, urmând ca în perioada preșcolară să

aducem în discuție memoria mecanică și logică. În strânsă legătură cu cele două forme, se dezvoltă

memoria involuntară și cea voluntară. Conținutul memoriei este bogat: mișcări, stări afective,

imagini, cuvinte, idei etc. Caracterul acesteia este însă unul incoerent, nesistematizat și chiar haotic:

rememorările copilului sunt fragmentate, izolate de ansamblu, neintegrate în unități clare și logice.

În literatura de specialitate ne este evidențiat caracterul contradictoriu al memoriei, generat de

plasticitatea și labilitatea sistemului nervos. Prin acțiuni de repetare atent organizate și planificate,

prin acordarea de semnificație, dozarea eficientă a efortului copilului, se poate asigura creșterea

disponibilităților memoriei (P. Golu, 1995).

Elementele constitutive ale intelectului pe care le-am tratat succint în rândurile de mai sus,

sunt atent armonizate de atenție, care reprezintă capacitatea de orientare, concentrare și focalizare

asupra fenomenelor și obiectelor din lumea înconjurătoare cu scopul reflectării lor într -o manieră

adecvată. Atunci când aducem în discuție atenția, ca proces psihic, evidențiem caracterul său

voluntar sau involuntar. În preșcolaritate, atenția capătă un caracter din ce în ce mai activ și selectiv,mărindu-se în același timp volumul acesteia. Unele din dificultățile, binecunoscute, cu care se

confruntă cadrele didactice din grădiniță sunt reprezentate de efortul și capacitatea de a trezi dar mai

ales de a menține atenția copiilor pe întreaga durată a activităților instructiv-educative. În această

situație, educatoarele trebuie să își pună în valoare realele capacități creatoare. Dezvoltarea și

educarea/antrenarea optimă a atenției preșcolarului sunt determinate de fixarea unor sarcini



12

didactice clare, precizarea obiectivelor urmărite, stimularea copilului prin adresarea unor întrebări

inteligibile, îndrumarea/coordonarea atentă a acestora pe parcursul activităților.


Argumentați importanța cunoașterii particularităților de vârstă ale preșcolarului în

procesul de proiectare și planificare a activităților instructiv-educative.

.

TEMA NR. 2



13

1. Denumirea: Elemente de curriculum. Domenii experiențiale



2.1 capacitatea de a identifica punctele tari, respectiv punctele slabe pentru Curriculumul

învățământului preșcolar, 3 -6/7 ani

2.2 capacitatea de a analiza critic utilitatea prezenței domeniilor experiențiale în

curriculumul pentru educație timpurie;

2.3 capacitatea de a dezbate gradul de noutate al activităților tip rutine, respectiv tranziții;



3.1 dezvoltarea capacității de a identifica punctele tari, respectiv punctele slabe pentru

Curriculumul învățământului preșcolar, 3 -6/7 ani

3.2 dezvoltarea capacității de a analiza critic utilitatea prezenței domeniilor experiențiale în

curriculumul pentru educație timpurie;

3.3 dezvoltarea capacității de a dezbate gradul de noutate al activităților tip rutine, respectiv

tranziții;

3.4 dezvoltarea capacității de lucra în echipă.


2.1 Domeniile experiențiale

2.2 Planul de învățământ


În această a doua unitate de conținut, se vor trata câteva elemente de interes privind noul

curriculum elaborat pentru acest nivel de învățământ. Analizat, acesta aduce multe schimbări față de

ceea ce era anterior.



14

Direcțiile generale de acțiune ale acestui curriculum sunt specificate chiar în documentul

care este intitulat „Curriculum pentru învățământul preșcolar, 3 -6/7 ani” și anume:

asigurarea continuității în cadrul aceluiași ciclu curricular;

asigurarea interdependenței dintre disciplinele școlare (clasele I-II) și tipurile de

activități de învățare din învățământul preșcolar;

facilitarea orientărilor spre module de instruire opționale.

În aceeași măsură, sunt de remarcat și elementele de consistență a noului curriculum:

extensia: implicarea preșcolarilor în trăirea unor experiențe de învățare multiple, prin

intermediul domeniilor experiențiale (pe care le vom trata ulterior);

echilibrul: a bordarea interdisciplinară a domeniilor experiențiale;

relevanța: adecvarea și raportarea noului curriculum la nevoile, la interesele copiilor;

diferențierea: facilitatea dezvoltării și manifestării caracteristicilor individuale ale

copiilor preșcolari;

pr ogresia și continuitatea: asigurarea trecerii optime de la un nivel la altul, de la un

ciclu de învățământ la altul (preluare din Curriculumul pentru Învățământul Preșcolar

3 – 6/7 ani)

Dezvoltarea cognitivă, fizică, socio-emoțională, a limbajului și comunicării, precum și

capacitățile de învățare reprezintă puncte de reper în abordarea dezvoltării globale a copilului. Ceea

ce aduce nou acest curriculum sunt domeniile experiențiale. În concepția lui L. Vlăsceanu acestea

reprezintă „câmpuri cognitive integrate” , care depășesc granițele dintre discipline și care se

intersectează cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului: domeniul psihomotric, domeniul

limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul cognitiv. Toate aceste domenii oferă și pun la

dispoziția copiilor reale experiențe de învățare, care utilizează cunoștințe și deprinderi circumscrise

unui domeniu de cunoaștere. Prin urmare, toate activitățile vor propune experiențe de învățare, fie

dintr-un singur domeniu experiențial, fie din mai multe domenii experiențiale, ceea ce va acorda

caracterul de interdisciplinaritate acestor activități.



15

Domeniile experiențiale pe care le tratează noul curriculum sunt: domeniul limbă și

comunicare , domeniul științe, domeniul estetic și creativ, domeniul om și societate, domeniul

psihomotric.

1. Domeniile experiențiale

1.1. Domeniul limbă și comunicare

Acest domeniu se axează pe capacitatea copiilor de exprimare orală, de înțelegere a

comunicării verbale. Dezvoltarea capacității de explorare a experiențelor proprii și a altor persoane

(colegi, adulții din jur etc.) este posibilă prin activitățile de ascultare și exprimare în situații de grup.

Unul dintre obiectivele majore specifice acestui domeniu experiențial este cel de exprimare corectă,fluentă, cursivă și de utilizare optimă a modalităților de exprimare în funcție de natura activităților

în care este antrenat copilul. Prin urmare se recomandă cadrelor didactice din grădiniță să utilizeze

acele contexte în care preșcolarii au ocazia să se exprime și să utilizeze în mod activ și conștient

toate modalitățile de comunicare. O atenție sporită se poate acorda studiului operelor literare

adecvate vârstei, care vor contribui indiscutabil la dezvoltarea limbajului și a gândirii. Acest

domeniu reprezintă terenul optim de întâlnire al copilului cu o limbă străină (de cele mai multe ori

prima limbă străină), ceea ce va contribui la sensibilizarea copilului pentru a se familiariza cuelementele specifice ale limbii respective (sonoritate, cuvinte, reguli gramaticale și de exprimare,

etc.).

1.2. Domeniul științe

Acest domeniu este preocupat de abordarea domeniului matematicii prin intermediul

experiențelor practice, de înțelegerea naturii - modificabilă de ființele umane prin activitățile pe care

acestea le desf ășoară. Desigur, incursiunea în domeniul matematicii se realizează cu ajutorul jocurilor atent organizate și dirijate de educatoare, care să permită copiilor asimilarea corectă a unor

concepte cum ar fi: volumul, masa, numărul. Alte tipuri de activități specifice domeniului vizează

formarea unor capacități de seriere, de discriminare, de clasificare sau de descriere a unor obiecte.

De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul disciplinelor

matematice, ci să-i ofere posi bilitatea de a explora şi contexte ale unor alte componente curriculare,



16

oriunde apar elemente cum ar fi: realizarea unor desene geometrice, a unor scheme, estimarea unor

costuri, planificarea unor activităţi, cuantificarea unor rezultate, analiza proporţiilor unei clădiri etc.

Abilităţi şi competenţe asociate demersurilor de investigaţie ştiinţifică, cum ar fi observarea,

selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze,

generarea de alternative, conceperea şi realizarea de experimente, organizarea datelor rezultate din

observaţii pot fi dobândite de copiii preşcolari atunci când sunt puşi în contact cu domeniul

cunoaşterii naturii, prin activităţi simple cum ar fi: observarea unor fiinţe/plante/animale/obiecte din

mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări privind efectul temperaturii

asupra materialului), confecţionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple sau chiar construite

de ei, aplicarea unor principii ştiinţifice în diferite activități domestice (de exemplu, producerea

iaurtului) sau prin compararea proprietăţilor diferitelor materiale (conform Curriculumului pentru

î nvățământul preșcolar 3 – 6/7 ani).

1.3. Domeniul estetic și creativ

Domeniul acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe perceptive,

sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a

adecvării la scop sau utilizare. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor

afective, ca şi a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea

experienţe copiii acumulează cunoştinţe şi abilităţi, ca şi o sporită receptivitate perceptivă, care le

va permite să reacţioneze într -o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste

experienţe pot fi prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor

discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoţionale şi uneori acţionale la stimuli

(vezi educația muzicală, activităţile artistico-plastice, drama, euritmia etc.) (conform

Curriculumului pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani).

1.4. Domeniul om și societate

Sfera de cuprindere a acestui domeniu este reprezentată de om, modul său de viață, relațiile

cu alți semeni precum și relațiile pe care le dezvoltă cu mediul social. Acest domeniu nu este unul

restrictiv ci unul care face apel și la aspecte curriculare care țin de tehnologie, de capacitatea umană

de a controla diferitele evenimente, fenomene și de a ordona mediul. Tehnologia este cea care face



17

ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunităţii să-şi poată procura produse

mai multe, mai ieftine şi de mai bună calitate. De aceea, se apreciază că preşcolarii pot fi puşi în

contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale şi executarea unor lucrări care ţin de

domeniul abilităţilor practice, prin cunoașterea proprietăţilor materialelor, prin selectarea unor

materiale în funcţie de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea şi calităţi estetice,

cum ar fi: textura, culoarea sau forma etc.

De asemenea, în cadrul acestui domeniu se doreşte ca preşcolarii să înţeleagă fiinţele umane

angrenate în construirea propriului viitor şi propriei lumi, trăind viaţa de zi cu zi. Totodată, este

important ca preşcolarii să înţeleagă faptul că situaţiile prezente îşi au originile în situaţii din trecut,

să observe similarităţi sau diferenţe între oameni sau evenimente, să îşi imagineze viaţa în alte

perioade istorice.

Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilităţi de ordin

general să utilizeze ca puncte de plecare experienţele personale ale copiilor. Din acest punct de

vedere, ei vor fi încurajaţi să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman şi social, a

zonei sau cartierului în care locuiesc.

Familiile acestora, mediul fizic, uman şi social pot fi utilizate ca resurse de învăţare. Pe de

altă parte, textul literar, imaginile şi alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de

informare. În abordarea acestui domeniu se pleacă şi de la premisa că instituţia preşcolară reprezintă

un context utilizabil pentru coordonarea principiilor şi acţiunilor morale. Astfel, copiii vor înţelege

mult mai uşor concepte precum: dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor

putea observa concretizate în acţiunile adulţilor cu care vin ei în contact. De asemenea, dezvoltarea

unor conduite impregnate cu principii morale va fi favorizată de observarea şi discutarea de către

copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate şi de studierea apoi,

dezbaterea unor opere literare specifice vârstei (conform Curriculumului pentru învățământul

preșcolar 3 – 6/7 ani).

1.5. Domeniul psihomotric



18

Vizează coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea generală și de rezistență

fizică. De asemenea, se are în vedere dezvoltarea abilităților motorii și de manipulare de finețe

(motricitatea fină), dar și cunoașterea unor noțiuni elementare despre anatomia și fiziologia omului

(pornindu-se și aprofundând elementele de schemă corporală). Principalele activități prevăzute de

acest domeniu sunt cele legate de mișcarea corporală, creșterea forței, rezistenței și formarea unei

ținute corporale corecte pentru diferite contexte (în postură verticală, în postura specifică

activităților efectuate în poziția șezând etc.).

2.2. Planul de învățământ

În privința noului planul de învățământ, acesta se remarcă printr -o structură pe două niveluride vârstă (nivelul 1: 3-5 ani, nivelul 2: 5-7 ani) și încurajează, în contextul învățării centrate pe

copil, eterogenitatea, adică abandonarea sistemului de constituire a grupelor în funcție de criteriul

cronologic strict. Construcția noului plan de învățământ este diferită de cea veche întrucât permite o

delimitare pe tipuri de activități de învățare: activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități

didactice alese și activități de dezvoltare personală. Activitățile pe domenii experiențiale pot fi

desfășurate pe discipline sau integrate pe mai multe discipline/domenii experiențiale. Jocurile și

activitățile didactice alese fac parte din registrul alegerilor copilului/copiilor, se pot desfășuraindividual, în diadă, pe grupuri mici și pot valorifica contextul oferit de centrele de interes (colțul

căsuței, colțul Științe, colțul Construcții, colțul Bibliotecă etc.). Activitățile de dezvoltare personală

se referă la: rutine (activități care se organizează în contextul sosirii/plecării copilului la/da la

grădiniță; momentului gustării / meselor etc.), tranziții (activități de scurtă durată prin intermediul

cărora se realizează trecerea de la activitățile de tip rutină la activitățile propriu -zise de învățare sau

de la o activitate de învățare la altă activitate de învățare), activitățile opționale (sunt alese de către

părinți din oferta prezentată de educatoare și/sau alt cadru didactic: profesor de limbi străine, dedans, de gimnastică, de teatru etc.).

Planul de învăţământ (vezi Tabelul 2.1., care urmează), ca şi domeniile experienţiale

prezentate anterior, permite parcurgerea interdisciplinară, integrată a conţinuturilor propuse şi

asigură libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice cu preşcolarii, urmărind practic



19

formarea competențelor necesare intrării copilului la școală (competențe dorite a fi formate la

ieșirea din ciclul preșcolar).

Intervalul de vârstă Categorii de activităţi de învăţare

Nr. deactivităţi/săptămână

Nr.ore/tură, din normacadrului didactic, dedicate

categoriilor de activităţi dinplanul de învăţământ ON* OP/OS*

37 – 60 luni(3,1 - 5 ani)

Activităţi pe domeniiexperienţiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10hJocuri și activităţididactice alese 10 + 5 1,5h x 5 zile = 7,5hActivităţi de dezvoltare personală 5 + 10 1,5h x 5 zile = 7,5hTOTAL 22 + 22 25 h

61 – 84 luni(5,1 - 7 ani)

Activităţi pe domeniiexperienţiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15hJocuri și activităţididactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5hActivităţi de dezvoltare personală 6 + 11 1h x 5 zile = 5h

TOTAL 26 + 26 25 h

Tabelul 2.1. Planul de învățământ - nivelul preșcolar

( conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani)

Notă:

* Abrevieri pentru cele trei tipuri de program din grădiniţe: normal (ON), prelungit (OP) şi săptămânal (OS). La

programul prelungit şi săptămânal numărul de activităţi menţionat reprezintă activităţile care se adaugă în

programul de după-amiază al copiilor (tura a II-a a educatoarei).


Argumentați gradul de noutate al activităților tip rutine, respectiv tranziții comparativ cu

activitățile din curriculumul anterior.



20

TEMA NR. 3

1. Denumirea: Învățământul preșcolar: activităţi, metodologia didactică



2.1 capacitatea de elabora 2-3 activități de învățare pentru fiecare domeniu experiențial;

2.2 capacitatea de a analiza jocurile şi activităţi alese, ca modalitate de activitate formativă;

2.3 capacitatea de a proiecta activități opționale adecvate nivelului copiilor;

2.4. capacitatea de a utiliza adecvat într-un scenariu didactic a metodelor: o bservația,

demonstrația, conversația euristică, explicația și exercițiul.


3.1 dezvoltarea capacității de elabora 2-3 activități de învățare pentru fiecare domeniu experiențial;

3.2. dezvoltarea capacității de a analiza jocurile şi activităţi alese, ca modalitate de activitate formativă;

3.3 dezvoltarea capacității de a proiecta activități opționale adecvate nivelului copiilor;

3.4 dezvoltarea capacității de a utiliza adecvat într-un scenariu didactic a metodelor: o bservația,

demonstrația, conversația euristică, explicația și exercițiul.


3.1 Activităţi pe domenii de învăţare

3.2 Jocuri şi activităţi alese

3.3 Activităţi de dezvoltare personală

3.4 Jocul, ca activitate didactică

3.5 Observația, demonstrația, conversația euristică, explicația și exercițiul




21

Este foarte cunoscut faptul că dezvoltarea copilului este susținută de activitatea

fundamentală specifică acestei vârste, și anume jocul. Prin intermediul acestuia se oferă copilului

posibilitatea și cadrul de a se forma și dezvolta în plan social, emoțional, fizic, intelectual, și

bineînțeles în planul propriei cunoașteri. Jocul reprezintă mijlocul optim pentru realizarea educației

la vârsta preșcolară, această afirmație fiind susținută și de funcțiile deosebit de impor tante pe care

acesta le îndeplinește. Să nu pierdem din vedere funcția de formare şi dezvoltare de

comportamente, acumulare de cunoștințe și informații, funcția de dezvoltare fizică și funcția

socială. De asemenea, jocul facilitează adaptarea și acomodarea copilului la realitatea

înconjurătoare. Jocul și procesul de creștere care îl însoțesc pe cel mic, sunt foarte strâns legate

între ele. Când este mic, copilul beneficiază de foarte multe ocazii de a se juca liber, necondiționat

de reguli, însă treptat, jocul liber este înlocuit cu activități din ce în ce mai structurate, atât acasă

cât și la grădiniță și mai apoi la școală (M. Norel, O. Bota, 2010).

Tipologia activităților desfășurate în grădiniță este următoarea: activităţi pe domenii de

învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), jocuri şi activităţi alese, activităţi de

dezvoltare personală.

3.1. Activităţi pe domenii de învăţare

Prima categorie de activități pe care o vom analiza este cea a activităţilor pe domenii

experienţiale. Aceste activități sunt fie integrate, fie pe discipline și se desfășoară cu copiii în cadrul

proiectelor tematice planificate. Trebuie specificat faptul că aceste proiecte se realizează în funcție

de cele șase teme pe care noul curriculum le propune, adaptate fiind nivelului de vârstă la care se

raportează, precum și la interesele și nevoile de cunoaștere ale copiilor. Aducând în discuție

aspectul legat de temele incluse în documentul curricular, acestea sunt următoarele:

Cine sunt/suntem?

Când, cum și de ce se întâmplă?

Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?

Cine și cum planifică o activitate?

Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Ce și cum vreau să fiu?.



22

În curriculum sunt sugerate câteva direcții de acțiune în vederea organizării programului

instructiv-educativ, așa cum se poate desprinde din tabelul de pe pagina care urmează:

Nr. crt. TEMA DESCRIERE

1. Cine sunt/suntem?

O explorare a naturii umane, a convingerilor şi valorilornoastre, a corpului uman, a stării de sănătate proprii şi afamiliilor noastre, a prietenilor, comunităţilor şi culturilor cucare venim în contact (materială, fizică, sufletească, culturală şispirituală), a drepturilor şi a responsabilităţilor noastre, a ceeace înseamnă să fii om.

1. Când, cum și de ce seîntâm plă?

O explorare a lumii fizice şi materiale, a universuluiapropiat sau îndepărtat, a relaţiei cauză-efect, a fenomenelornaturale şi a celor produse de om, a anotimpurilor, adomeniului ştiinţei şi tehnologiei.

2. Cum este, a fost și va fiaici pe pământ?

O explorare a Sistemului solar, a evoluţiei vieţii pe Pământ, cuidentificarea factorilor care menţin viaţa, a problemelor lumiicontemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea. O explorare a orientării noastre în spaţiu şi timp, a istoriilornoastre personale, a istoriei şi geografiei din perspectivă localăşi globală, a locuințelor şi a călătoriilor noastre, adescoperirilor, explorărilor, a contribuţiei indivizilor şi a

civilizaţiilor la evoluţia noastră în timp şi spaţiu.

3. Cine și cum planifică oactivitate?

O explorare a modalităţilor în care comunitatea/individul îşi planifică şi organizează activităţile, precum şi a universului produselor muncii şi, implicit, a drumului pe care acestea îl parcurg .O incursiune în lumea sistemelor şi a comunităţilor umane, afenomenelor de utilizare/neutilizare a forţei de muncă şi aimpactului acestora asupra evoluţiei comunităţilor umane, încontextul formării unor capacităţi antreprenoriale.

4. Cu ce și cumexpr imăm ceea cesimțim?

O explorare a felurilor în care ne descoperim şi ne exprimămideile, sentimentele, convingerile şi valorile, îndeosebi prinlimbaj şi prin arte. O incursiune în lumea patrimoniului cultural naţional şiuniversal.O explorare a drepturilor şi a responsabilităţilor noastre, agândurilor şi aspirațiilor noastre de dezvoltare personală.



23

5. Ce și cum vreau să fiu?

O incursiune în universul muncii, a naturii şi a valorii sociale aacesteia ( Munca - activitatea umană cea mai importantă, caretransformă năzuinţele în realizări). O incursiune în lumea

meseriilor/profesiilor, a activităţii umane în general, în vedereadescoperirii aptitudinilor şi abilităţilor proprii, a propriei valorişi a încurajării stimei de sine.

Tabelul 3.2. Direcții de acțiune în vederea organizării programului instructiv-educativ din grădiniță

Activitățile didactice pot fi proiectate și desfășurate de cadrele didactice fie în maniera

clasică, activități de sine-stătătoare, pe discipline, fie în manieră integrată. Cea de a doua formă

presupune corelarea optimă a unor cunoștințe din cadrul mai multor discipline, pe durata unei zile

întregi/mai multe zile, iar o dată cu această modalitate de gândire a actului didactic pot fi incluse și

activitățile liber alese. Pe parcursul unei săptămâni se pot derula maxim cinci activități integrate,

indiferent de nivelul de vârstă al celor mici.

În continuare, supunem atenției un model de activitate integrată. Se poate remarca faptul că

domeniile experiențiale abordate în această activitate sunt: Limbă și comunicare și Estetic-creativ.

PROIECT DIDACTICInstitutor: Pârv OliviaNivelul 2 (grupa: mare- pregătitoare)

Tema anuală: Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?

Tema activităţii: „ În lumea poveştilor”

1. DLC: „Traista fermecată, cu poveşti încărcată”

2. DEC: „Scenă din povestea preferată”

Mijloc de realizare: joc didactic

Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi. Obiective operaţionale:

a) obiective operaționale cognitive:

- să recunoască poveşti şi personaje din poveşti, după prezentarea de imagini, fragmente

audiate, replici, ghicitori;

- să identifice trăsăturile morale ale personajelor;



24

- să povestească episoadele reprezentative din poveşti;

- să dramatizeze scene din poveşti folosind replicile personajelor;

- să se exprime clar şi corect din punct de vedere gramatical;

- să compună în mod original şi personal spaţiul plastic;

- să asocieze întâmplări din viaţa reală, proverbe şi ghicitori, cu poveştile şi personajele

acestora;

- să-şi organizeze spaţiul plastic într -o lucrare echilibrată şi expresivă, folosind culori calde

şi culori reci;

b) obiective operaționale psiho-motorii:

- să modeleze, folosind corect tehnica pentru a obţine tema sugerată;

- să participe activ atât în calitate de spectatori cât şi de actori, bătând din palme;

- să mânuiască adecvat materialul didactic;

- să-şi coordoneze mişcările oculo-motorii;

c) obiective operaționale afective:

- să evalueze comportamentul personajelor din poveste în raport cu normele sociale

cunoscute;

- să generalizeze consecinţele comportamentelor pozitive şi negative, argumentând din

perspectivă valorică.

Metode şi procedee: explicaţia, povestirea, exerciţiul, problematizarea, tur ul galeriei.

Material didactic: trăistuţă, cutii cu materialele pentru joc- planşe din poveşti, măşti, merele de

„aur”, foi pentru desen, acuarele, culori, plastilină.

Sarcina didactică: recunoaşterea unor poveşti şi personaje având la dispoziţie planşe ale acestora,

răspunsul la ghicitori, dramatizarea unor scene din poveşti.

Elemente de joc: ghicirea, mişcarea, surpriza, aplauze, folosirea unor onomatopee, mânuireamaterialelor.

Bibliografie:

- Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3,6/7 ani), M.E.C.T., 2008

- Laboratorul preşcolar - Ghid metodologic, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2001

- Jocuri didactice integrate pentru învăţământul preşcolar, Editura Humanitas Educaţional, 2005.



25

Etapele

activităţii Conţinutul activităţii

Strategii

didactice

Evaluare

Moment

organizatoric

- aerisirea sălii de grupă;

- aranjarea materialului distributiv;

- formarea cercului (așezarea copiilor într -o

formă de cerc).

Captarea

atenţiei

În sala de grupă intră poştaşul care aduce patru

pachete şi o scrisoare. Educatoarea citeşte

scrisoarea: „Eu, Alba-ca- Zăpada, v-am adus 4

pachete pe care le-am numerotat cu nr.

1,2,3,4. În ele veţi găsi o mare surpriză, dar ca

să ajungeţi la aceasta, va trebui să deschideţi

cutiile în ordinea numerotării de la 1 la 4. Va

trebui să rezolvaţi pe rând sarcinile pe care le

veţi găsi în aceste cutii. Eu vă doresc, spor la

treabă!”

- expunerea

- observaţia

- explicaţia

- conversaţia

Anunţarea

temei şi a

obiectivelor

Se anunţă copiii că vor participa la jocul

didactic: „Trăistuţa fermecată, cu poveşti este

încărcată”

- conversaţia

- explicaţia

Explicarea

jocului şi

fixarea

regulilor de

joc

Pe rând, veţi scoate din trăistuţă câte o imagine

reprezentativă fiecărei poveşti şi veţi descrie

momentul din poveste denumind titlul

acesteia şi personajele din poveste.

Veţi oferi răspunsuri la ghicitori, iar apoi veţi

deveni chiar voi „mici actori”

- conversația

Jocul

Jocul demonstrativ va fi realizat de către

educatoare astfel:



26

demonstrativ Au fost odată ca niciodată

În lumea de poveste

Şi buni şi răi, cum ne-a fost dat

Aflaţi şi spuneţi cine este?

după care voi continua cu ghicitoarea:

„Zglobie şi drăgălaşă

La bunicuţa a plecat

Dar când a ajunse în pădure

De sfatul mamei a uitat?”(Scufiţa Roşie)

După ce copiii ghicesc, scot din trăistuţă o

imagine din poveste şi descriu momentul

reprezentat explicând copiilor că aşa vor

proceda şi ei.

- explicaţia

- demonstraţia

- observaţia

Executarea

jocului cu

copiii

Se desfăşoară jocul împreună cu copiii, aceştia

venind pe rând şi scoţând din trăistuţă câte o

imagine a unei poveşti, descriind momentul

prezentat în imagine, denumind povestea şi

personajele acesteia.

Varianta I: „Ghici, ghici?”

Educatoarea spune pe rând câte o ghicitoare

din poveste, iar copilul numit va selecta din

planşele expuse pe cea care se potriveşte.

a) Fuse odată un cocoş

Mândru tare şi zelos

Şi umblând pe-o potecuţă

El găsise o punguţă

Ştie oare cineva

Cam câţi bani erau în ea?( doi bani )

- problematizarea

- exerciţiul

- povestirea

- expunerea

- exerciţiul

- problematizarea

-aprecieri

verbale

-aplauze de

grup



27

b) Acel cocoş năzdrăvan,

Ce-a luat de la boier

Galbeni şi cirezi de vaci

Să le dea celor săraci

E din.....(„Punguţa cu doi bani”)

c) În căsuţa din pădure

Cu cei trei „copii” ai ei

Lupul cel rău le-a dat de urmă

Şi s-a dus cu glas schimbat

La uşă de a cântat...

Ce-a mai fost te minunezi

Citind povestea...(„Capra cu trei iezi”)

d) Dar ceasornicul din tei

Dus la târg pe câţiva lei

De s-a supărat tot satul

Că nu-i auzea cântatul

Hai ghiciţi acuma ce-i...?(„Pupăza din

tei”)

e)De-acasă a fost gonită

Şi-n pădure părăsită

La pitici găsi o casă

Şi-a rămas cea mai frumoasă.

Cine credeţi că ar fi?(„Alba-ca-

Zăpada”)

Varianta II: „De-a actorii” Se desface pachetul nr. 2 care conţine măşti şi

costumaţii. Copiii vor recunoaşte personajul

care a spus replica:

„ Ia mai pune- şi pofta-n cui, cumetre!”(vulpea)

-observaţia

- aprecieri

verbale

- aprecieri

verbale



28

Doi copii dramatizează fragmentul din

povestea „Ursul păcălit de vulpe”

„Cine a muşcat din pâinişoara

mea?”(Mâncăciosul)

Şapte băieţi vor dramatiza momentul sosirii şi

descoperirea Albei-ca-Zăpada.

„Cine a spart borcanul cu dulceaţă?”

Copiii dramatizează fragmentul din povestea

Puf-Alb şi Puf -Gri.

„Nu mă omorî, nu mă omorî, du-i împărătesei

inima căprioarei!”

Se dramatizează fragmentul din poveste.

Şi pentru că, tot am vorbit despre Alba-ca-

Zăpada, voi copii ştiţi că piticii în fiecare zi

mergeau la lucru şi se întorceau cântând?

Haideţi să cântăm şi noi ca ei. (tranziţii)

„Noi suntem piticii”

- exerciţiul

- exerciţiul

Executarea

temei de

către copii

(DEC)

Când credeam c-am terminat

Şi că vraja-am alungat

Am găsit încă un plic.

Trebuie să ne grăbim

Fiindcă timp mai e puţin.

Proba de-o vom termina

Sur prize vom căpăta!

Copiii desfac pachetul nr. 3 în care găsesc foile pentru desen.

Copiii vor ocupa câte un loc la măsuţe unde

vor desena, picta, modela scene din poveşti şi

personaje îndrăgite.

- expunerea

- exerciţiul - aprecieri

verbale



29

Voi da indicaţii despre modul de lucru:

indicații generale şi individuale.

Obţinerea

performanţei

Copiii vor recunoaşte scenele şi personajele

din poveşti, pictate de grupă, denumind

personajele sau povestea redată în pictură,

desen, modelaj.

- turul galeriei

Încheierea

activităţii

Copiii desfac pachetul nr. 4 în care descoperă

mere de „aur” trimise de Prîslea cel voinic,

drept recompensă.

Fiecare copil primeşte câte un măr de „aur” în

timp ce eu voi recita următoarele versuri:

De-a poveştile-i un joc

N ăscocit pe lângă foc

De părinţi şi de bunici

Pentru mari şi pentru mici.

Pe toate le-ndrăgim, copii,

Bune, rele, cum or fi.

Prietene-s pentru copii.

Iubiţi poveştile copii

Ele ne-aduc bucurii

Din ele multe învăţăm,

Frumos în viaţă să ne purtăm.

-explicaţia - aprecieri

verbale

individuale şi

colective

3.2 Jocuri şi activităţi alese

Această categorie de activități se încadrează în programul zilnic al grădiniței, în prima parte,

de la venirea copiilor în grădiniță până în jurul orei 9.00, sau în partea a treia a programului zilnic,

după ora 11.00. Deși denumirea acestui gen de activitate nu ar induce un grad prea mare de

organizare, totuși respectă o serie de condiții. Astfel, pentru a se putea desfășura activitățile liber

alese, trebuie să oferim posibilitatea copiilor de a alege. În acest sens, sala de grupă trebuie să fie



30

special amenajată în sectoare/zone/centre de interes. Scopul acestor sectoare/centre de interes este

acela de a asigura prilejul dezvoltării cunoașterii în domenii variate cum ar fi: știința, arta, literatura

etc.. O dată stabilite sectoarele este necesară amenajarea lor cu materialele corespunzătoare, în

specificul său.

Toate aceste materiale trebuie să se afle la îndemâna copiilor, să fie ordonate, sortate și

etichetate cu simboluri pentru a se păstra în acest sens ordinea. Chiar dacă cei mici aleg singuri

sectorul în care doresc să se joace, educatoarea îi poate coordona, organiza, lăsându-le însă un grad

mai mare de autonomie decât în cazul activităților obligatorii.

Activitățile alese și jocurile libere sunt unele dintre cele mai eficiente modalități pentru

dezvoltarea personalității copilului. Preșcolaritatea este vârsta la care cei mici pot acumula tot

timpul noi cunoștințe, iar o influență considerabilă o are mediul lor apropiat, care le asigură trăirea

unor experiențe complexe și variate, dar și stimularea gândirii. (L. Ezechil, M. Păiși Lăzărescu,

2002).

Copiii care se joacă par a avea inepuizabile, pierd măsura timpului, fiind absorbiţi cu totul

de joc, căci resimt jocul ca pe ceva interesant, atractiv, frumos. Astfel se poate explica refuzul

copiilor de a întrerupe jocul „De-a magazinul”, „De-a şoferii”, „De-a animalele din pădure”, „De-a

piaţa de flori” etc. când le propunem o activitate în alt centru pentru a rezolva, de exemplu, sarcini

matematice, a picta, a scrie semne grafice sau a tăia cu foarfecele.

Jocurile și activitățile alese prezintă o serie de avantaje. Astfel, prin intermediul lor copilul

învață :

- să decidă singuri asupra jocului și a jucăriilor, astfel alegând ceea ce consideră că li se

potrivește,

- să fie responsabili pentru decizia luată,

- să devină independenți în luarea deciziilor, organizarea jocului, alegerea relațiilor

sociale cu egali și cu educatoarea, - să cerceteze și să experimenteze soluții noi,

- să se (auto)cunoască.

O dată cu trecerea copilului de la o grupă la alta, jocul este înlocuit de diverse activități de

învățare în care se folosesc game variate de fișe de lucru, de produse ale activității mult-dorite de



31

către părinți. Mai mult decât atât, jocul capătă un caracter din ce în ce mai organizat, structurat,

pregătind astfel copilul pentru activitatea fundamentală din etapa următoare, și anume învățarea.

Aceste tipuri de activități se pot organiza pentru grupuri mici de copii, în perechi sau chiar

individual. În decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau

săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de

începerea activităţilor integrate, etapa a III-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de

învăţare şi înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a IV-a – în intervalul

cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă)

(conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani).

Educatoarea trebuie să acorde o atenție sporită în organizarea, în spațiul grupei, a centrelor

de interes: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele. În

amenajarea acestora trebuie să se ia în calcul resursele materiale, spațiale și temporale necesare, dar

și nivelul de vârstă al copiilor.

Spațiul fizic al sălii efective va determina numărul de centre amenajate de educatoare.

Astfel, sectorizarea sălii poate cuprinde toate centrele sau cel puțin două dintre acestea, astfel încât

să se respecte pe deplin scopul și rolul acestor tipuri de activități liber alese - preșcolarul să decidă

singur activitatea pe care dorește să o desfășoare la momentul respectiv. Așa cum afirmam și mai

sus, privitor la materiale, acestea trebuie să fie atent selecționate, în concordanță cu tema care se

studiază în săptămâna respectivă, dar și în funcție de interesele și nevoilor celor mici.

.

PROIECT DE ACTIVITATE

Propunătoare: Ioana Mihaela DANCE

Nivelul 1. (grupa: mijlocie „B”)

CATEGORIA DE ACTIVITATE: ACTIVITĂŢI LIBER ALESE

TEMA: „CÂND, CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

SUBTEMA: „FRUCTE DE TOAMNĂ”

MIJLOC DE REALIZARE:

1. Artă – mototolire

2. Construcţii



32

3. Joc de creaţie

TEMELE:

1. Boabe de struguri

2. Temă la alegere

3. „Aşteptăm musafiri la masă”

TIPUL DE ACTIVITATE: formare şi consolidare de priceperi şi deprinderi

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

O1 – să colaboreze comunicând între ei în mod liber şi civilizat;

O2 – să mototolească hârtia creponată astfel încât să obţină nişte bobiţe;

O3 – să asambleze bucăţile de „lego” realizând tema propusă;

O4 – să adopte comportamente adecvate rolului de gazdă, respectiv de musafir;

O5 – să comunice pe tot parcursul jocului folosind convorbirea dialogată;

O6 – să participe cu interes, într -o atmosferă destinsă, plăcută.

METODE ŞI PROCEDEE:

M1 – Observaţia

M2 – Conversaţia

M3 – Explicaţia

M4 – Demonstraţia

M5 – Exerciţiul

M6 – Jocul

M7 – Munca independentă

MIJLOACE DIDACTICE:

m1 – coşuleţe cu bucăţi de hârtie creponată

m2 – „lego”

m3 – set de bucătărie, păpuşi METODE DE EVALUARE:

a) continuă – observarea curentă şi aprecieri verbale

b) finală – analiza lucrărilor

DURATA: 20 minute

LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de grupă



33

MATERIALE BIBLIOGRAFICE:

Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, (2005), Editura V&I

INTEGRAL, Bucureşti

Ezechil, L., Lăzărescu, P.M., (2001), Laborator preşcolar – ghidul metodologic – Editura

V&I INTEGRAL, Bucureşti

EVENIMENTDIDACTIC

CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC STRATEGIIDIDACTICE

EVALUARE

Momentulorganizatoric

Voi pregăti condiţiile optime pentrudesfăşurarea activităţii: - aerisirea sălii de grupă;

- aranjarea mobilierului şi a materialului didactic pentru 3 subgrupe de lucru;- intrarea ordonată a copiilor.

Observareacomportamentului

copiilor

Captareaatenţiei

O voi realiza prin intuirea de către copii amaterialelor de pe măsuţe.

Voi stimula motivaţia pentru activitate lăsândcopiilor posibilitatea alegerii sectorului preferat.

M1M2m1m2, m3

Enunţareatemei şi aobiectivelor

„Astăzi cu materialele pe care le-am pregătit pe măsuţe vom mototoli bobiţe, vom construi şivom primi musafiri”.

M1M2M3

Observareacomportamentulcopiilor

Prezentareaconţinutului şidirijareaînvăţării

Voi prezenta şi explica copiilor modul de lucru: Copiii care doresc să mototolească hârtia

creponată se vor aşeza la masa cu coşuleţe şivor mototoli cu grijă hârtiile. Copiii care vor să construiască se vor

aşeza la sectorul „construcţii”, ei îşi vor alegesinguri tema. Copiii care vor să se aşeze la sectorul

creaţie, vor găti, vor servi şi vor primi musafiri. Voi cere copiilor să se aşeze la sectoarele caredoresc.

Copiii de la sectorul „artă” vor face câtevaexerciţii de încălzire a muşchilor mici aimâinilor – „spălatul rufelor, imitarea ploii”. Urez copiilor „Spor la treabă!”, după care ei vortrece la realizarea lucrărilor şi la desfăşurarea

jocurilor.

M3

M1Aprecieri verbale

Obţinerea

- Copiii îşi vor alege sectorul preferat şi vordesfăşura activitatea. - Voi trece pe rând pe la toate subgrupele şi voi

M2

M5



34

performanţei supraveghea activitatea tuturor copiilor, voi daexplicaţii suplimentare unde este nevoie. - Voi interveni la sectorul de creaţie ca subiect

participativ, încercând să stimulez activitatea.- Voi încerca să asigur motivaţia necesară pe tot

parcursul activităţii şi voi avea grijă ca toţi copiiisă se rotească, dacă vor, pe la toate subgrupeleexistente.

M6M7m1m2m3M2M3

Retenţia Formularea şi fixarea unor concluzii:- Artă – reguli de muncă individuală şi în grup - Construcţii – comportament, reguli- Creaţie – modul de tratare al musafirilor.

M2

EvaluareaVoi face aprecieri colective şi individuale

privind comportamentul copiilor, modul în care

au lucrat.

M2Aprecieri verbalecolective şi

individuale Încheiereaactivităţii

Voi face aprecieri asupra participării copiilorla activitate.

3.3. Activităţi de dezvoltare personală

În această categorie sunt incluse rutinele, tranzițiile, activitățile care sunt prevăzute în

perioada a doua a zilei, pentru grupele cu program prelungit și activitățile opționale. Luând în

discuție prima categorie de activități și anume rutinele, acestea sunt activități-reper după care se

derulează programul zilnic. Rolul acestora este unul deosebit de important, întrucât satisfac nevoile

de bază ale copiilor, contribuind în acest fel la dezvoltarea acestuia. Principalele rutine care se

regăsesc în programul didactic sunt următoarele: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul

dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază,

gustările, plecarea (conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani).

Rutinele devin, în viața fiecăruia dintre noi, aspecte cotidiene, pe care noi, adulții, le numim

tabieturi. În aceeași măsură și copilul are nevoie să i se inducă în mare parte aceleași obiceiuri sau

așa cum spunem în acest caz, rutine.

La întâlnirea de dimineaţă, accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezenţa etc.), pe:

1. Autocunoaştere - stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine eşti tu?, Sunt creativ!,

Fluturașul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de preșcolar/școlar .

2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare - comunicare asertivă – Învăţ să spun NU fără să îi

deranjez pe cei din jur ; comunicare cu colegii/părinţii/educatoarea – jocuri în diade de tipul:



35

Cum salut?; Cum spun mulţumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?;

Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, În cine pot avea încredere?; Comunic în

oglindă; Ce ţie nu- ţi place, altuia nu face!; Mima (comunicarea verbală şi non-verbală a

propriilor trăiri şi sentimente); Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la

tine…pentru că…; Tristeţea/veselia în culori şi forme.

3. Managementul învăţării prin joc - motivarea copilului pentru a deveni şcolar – Vreau să fiu

şcolar ; Continuă povestea....; Meseria de elev; Cum aş vrea să fie învăţătoarea mea?; Eu,

când voi fi şcolar....

4. Dezvoltarea empatiei - Dacă tu eşti bine şi eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al

meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?;

Suntem toleranţi; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-aţi simţi dacă cineva v-ar spune…?; Cum să

fac surprize celor dragi? etc.

5. Luarea deciziilor în funcţie de anumite criterii şi încurajarea alegerilor şi a găsirii a cât mai

multe variante de soluţii la situaţiile apărute - Hei, am şi eu o opinie!; M -am certat cu

prietenul meu – ce pot să fac?; Vreau…, îmi permiţi?; La răscruce de drumuri...

6. Medierea conflictelor - Învăţ să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violenţă!,

Fotograful.( conform Curriculum pentru Învățământul Preșcolar, 3 – 6/7 ani).

Tranzițiile reprezintă activități de scurtă durată, care așa cum sugerează și termenul,

realizează trecerea de la un moment al activității didactice la altul: trecerea de la rutine spre

activități, sau trecerea de la o activitate de învățare la alta. Modalitățile de realizare sunt multiple, în

funcție de nivelul de vârstă, dar și de contextul momentului. În acest sens, ele pot lua forma unei

activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat

de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută

concomitent cu momentul de tranziţie respectiv un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscutedeja de copii etc.

Tranzițiile reprezintă momente de pauză, prin urmare trebuie tratate ca atare, adică să se

desfășoare în așa fel încât copiii să nu se simtă constrânși că fac ceva ci dimpotrivă să le facă din

plăcere, relaxându-se, detașându-se de ceea ce tocmai au terminat de făcut. Aceste scurte pauze fac



36

ca trecerea de la o etapă la alta să fie ordonată, episoadele unei zile să decurgă armonios, având

totodată şi rolul de a stimula interesul copiilor pentru ceea ce va urma.

Rolul educatoarei este acela de a căuta și insera în programul zilnic acele tranziţii care se

armonizează cu celelalte activităţi şi creează împreună scenariul zilei, dar care în același timp se

potrivesc cu specificul și nevoile grupei. Utilizarea zilnică a tranzițiilor sub forma de versuri,

cântece, jocuri de mișcare îi determină pe copii să treacă în mod organizat de la o etapa la alta, îi

ajută să își dea seama ce urmează să facă, fără să mai fie necesare indicațiile plictisitoare de genul :

„Acum adunăm jucăriile și ne așezăm pe scăunele” sau „Facem rândul câte doi” etc., iar pe de altă

parte frumusețea versurilor și a rimelor, a melodiilor îi încântă incontestabil pe copii.

Exemple de posibile tranziții : Pregătirea pentru masă: 1. Jucăriile adunăm, Mâinile ni le spălăm,

Vasele le aranjăm, La masă ne așezăm Sala noi o pre gătim, Poftă bună, mulțumim, Și la masă noi pornim. Și mâncarea o servim.

( versurile se cântă pe melodia cântecului „ Bate vântul frunzele”)

2. Haideți cu toții, de grabă ne-adunăm, Sala de grupă frumos o aranjăm.

Fetele fac ordine, la bucătărie, Iar băieții strâng de zori scu-li-le.

Masa ne-așteaptă doar cu bunătăți, Mâncarea-i gustoasă, miroase și-o poftești, Fetele se așează-n rând, una după alta, Iar băieții vin în grabă chiar acum.

(versurile se intonează pe melodia cântecului „Toamna ne-mbie”)

3. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 11, 12, Toți de grabă ne-adunăm, C ătre baie ne-ndreptăm,

5, 6, 7, 8, 13, 14, 15, 16, În perechi noi ne grupăm. Mâinile ni le spălăm.

Pregătirea pentru somn 4. Ora 1 a sosit, noi ne punem la dormit, Pijamaua o-îmbrăcăm,

Hainele le ordonăm, Capul pe perna-l culcăm,

Pe Moș Ene îl chemăm.



37

Trezire5. Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm, Hainele de grabă pe noi le luăm, Pijamaua jos o dăm, Plapuma o aranjăm. Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm, Hainele de grabă pe noi le luăm,

(versurile se intonează pe melodia cântecului „ Ne jucăm cu degetele”)

Pregătirea pentru activități 6. Astăzi noi vom număra, 7. Cel mai mult, aici la grădi,

Și mulțimi noi vom forma. Noi am vrea să ne jucăm, Cu jetoanele lucrăm, Dar trebuie să și lucrăm.

În perechi le așezăm. La măsuțe ne-așezăm,

În caiete completăm Cu creionul desenăm. 8. 1, 2, 1, 2, Câte doi în pas vioi.

Brațele le ridicăm, Mâinile le fluturăm. Stânga, dreapta 1, 2,

Faceți și voi ca și noi.

(conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar, 3- 6/7 ani)

Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de

dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de către

părinţi, din oferta prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de către

Consiliul director al unităţii. Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei sau de un

profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Programa unei activităţi opţionale poate fi

elaborată de educatoarea/profesorul care urmează să o desfăşoare şi, în acest caz, va fi avizată de

inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opţionalul respectiv din oferta de

programe avizate deja de MECT sau de ISJ. Timpul afectat unei activităţi opţionale este acelaşi cu

cel destinat celorlalte activităţi din programul copiilor. În acest context, se va desfăşura cel mult un

opţional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 37 – 60 luni (3- 5 ani) şi cel mult două, pentru

copiii cu vârste între 61 – 84 luni (5 – 7 ani). Activităţile opţionale se desfăşoară cu maximum 10-

15 copii şi au menirea de a descoperi şi dezvolta înclinaţiile copiilor şi de a dezvolta abilităţi, ca o



38

premiză pentru performanţele de mai târziu. Grupele de co pii participanţi la un opţional vor

cuprinde 10-15 preşcolari. Activităţile opţionale se desfăşoară în continuare conform Notificării nr.

41945/18.10.2000 (preluare din Curriculumul pentru î nvățământul preșcolar, 3- 6/7 ani).

Activitatea opţională în grădiniţă a fost supusă unor modificări la fel de intense ca în cazul

tuturor activităţilor instructiv educative din grădiniţa de copii. În prezent acest tip de activitate este

reglementată de Notificarea nr. 41945/18.10.2000 cu privire la organizarea activităţilor opţionale.

Prezenta notificare stipulează următoarele elemente:

1. În cazul în care activitatea opţională este desfăşurată de către educatoare în timpul

programului, ea face parte din norma cadrului didactic. Pentru activităţile opţionale

de limba modernă, de iniţiere în utilizarea calculatorului, educatoarea va face dovada

calificării în domeniul respectiv.

2. Pentru cazurile în care educatoarea (sau un alt cadru didactic) dispune de timpul

necesar pentru desfăşurarea unei activităţi opţionale la grădiniţă şi, în acelaşi timp

are calificarea necesară, opţionalul va fi considerat activitate didactică desfăşurată în

afara programului. Plata pentru această activitate se va face în regim de plata cu ora

sau cumul, din veniturile proprii ale unităţii de învăţământ (donaţii sau sponsorizări),

cu respectarea prevederilor legale.

3. Dacă se recurge la colaborarea cu fundaţii, asociaţii, agenţi economici, persoane

fizice autorizate (fie că sunt sau nu cadre didactice) plata pentru activitatea opţională

se va f ace tot din veniturile proprii ale unităţii (donaţii sau sponsorizări). Şi în acest

caz, i se va solicita persoanei care desfăşoară activitate opţională să facă dovada

calificării.

4. Pentru cazurile expuse la punctele 2 şi 3, educatoarea de la grupă face echipă cu

persoana care desfăşoară opţionalul şi deci, nu se pune problema absenţei acesteia de

la grupă pe perioada de timp afectată activităţii opţionale.

Alături de aceste aspecte, tre buie analizată relaţia de interdependenţă între activitatea

opţională şi curriculum. După anul 1989, pentru învăţământul preşcolar au fost elaborate cinci

documente denumite sugestiv „programa activităţilor instructiv educative” şi anume:



39

Ministerul Învăţământului, Planul de învăţământ şi programa activităţilor instruct ive

educative în grădiniţa de copii, E.D.P., Bucureşti, 1991.

Ministerul Învăţământului, Programa activităţilor instructive educative în grădiniţa decopii, Bucureşti, 1993.

Ministerul Educaţiei Naţionale, Programa activităţilor instructive educative în grădiniţa de

copii şi Regulamentul Învăţământului Preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2000.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării , Programa activităţilor instructive educative în grădiniţa

de copii şi Legislaţie şi Documente Reglatoare. Ediţia a II -a r evizuită şi adăugită, Editura

V&I Integral, Bucureşti, 2005.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Curriculum pentru educaţia timpurie a

copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani, Bucureşti, 2008.

În fiecare dintre acestea, elementele referitoare la activitatea opţională sunt următoarele: prin

O.M nr. 5233/2008 a fost aprobat Curriculumul pentru învăţământul preşcolar 3-6/7 ani. Acest

document a atras după sine o reconsiderare a întregii activităţi educaţionale derulate cu preşcola rii

(prin introducerea programului zilnic, proiectelor tematice, a temelor anuale, întâlnirea de

dimineaţă,etc.) dar şi prin introducerea unor noi concepte: activitate integrată, domenii experienţiale

(Domeniul Limbă şi Comunicare, Domeniul Ştiinţă, Domeniul Estetic şi Creativ, Domeniul

Psihomotric, Domeniul Om şi Societate), tranziţii, rutine, activităţi pe domenii experienţiale,

activităţi de dezvoltare personale, etc.

Caracteristicile definitorii ale activităţii opţionale introduse de acest document sunt:

alegerea aparține părinţilor , din oferta prezentată de unitatea de învăţământ;

pot fi desfăşurate de educatoare sau de un profesor-specialist în colaborare cu

aceasta;

programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoare/profesorul

specialist şi apoi avizată de inspectorul de specialitate;

educatoarea/profesorul specialist poate să aleagă din programele de activităţi

opţionale avizate de MECT sau ISJ;



40

Activităţile opţionale sunt introduse în cadrul activităţilor de dezvoltare personală alături de

rutine, tranziţii şi activităţile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau

săptămânal). Timpul afectat unui opţional este acelaşi cu cel destinat celorlalte activităţi din

programul copiilor (cel mult 1 activitate pentru nivel I şi cel mult două pentru nivelul II).

Se desfăşoară cu maximum 10-15 preşcolari şi au menirea de a descoperi şi dezvolta

înclinaţiile copiilor şi de a dezvolta abilităţi, ca o premiză pentru performanţele de mai târziu.

În elaborarea programei unei activităţi opţionale, în spiritul Curriculumului pentru

învăţământul preşcolar, trebuie să se aibă în vedere domeniile experienţiale, definite ca fiind

„câmpuri cognitive integrate” (L. Vlăsceanu) care „transced graniţele între discipline şi se întâlnesc

cu domeniile tradiţionale de dezvoltare”: Limbă și Comunicare, Ştiinţe, Estetic și Creativ, Om ș i

Societate, Psihomotric”.

Având în vedere noile elemente de desfăşurare a activităţii didactice, în proiectarea unei

activităţi opţionale trebuie avute în vedere următoarele elemente:

Fig.nr.3.1. Relaţia activitate opţională ( preluare Curriculum pentru învăţământul preşcolar )

Nivelul de vârstă este fundamentul pentru proiectarea oricărui demers în activitatea

educaţională cu atât mai mult cu cât pentru perioada preşcolară în intervalul 3-5 ani toate categoriile



41

de activităţi vizează socializarea copiilor şi obţinerea treptată a unei autonomii personale iar pentru

nivelul II se vizează pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a acestuia.

Nevoile individuale/grup sunt relevante pentru constituirea grupului care va participa în

cadrul acestei activităţi. Curriculum pentru învăţământul preşcolar recomandă ca acesta să fie

format din maxim 10-15 copii. Având în vedere faptul că efectivele grupelor de copii sunt mai mari

faţă de această cifră va rămâne la latitudinea cadrului didactic cum va derula această activitate. Noul

document curricular oferă flexibilitate, adaptabilitate şi libertate în organizarea situaţiilor

educaţionale. Dat fiind că această activitate se derulează la fel ca celelalte categorii de activităţi una

din modalităţile de a gândi aceste activităţi este de a le derula cu rigurozitatea metodică a

activităţilor pe domenii experienţiale/ADE şi de a oferi posibilitatea de alegere, de participare la fel

ca în cazul activităţilor la libera alege/ALA.


Argumentați motivele pentru care ați ales activitățile opționale pe care le derulați la

grupa dvs.

Curriculum pentru învăţământul preşcolar este documentul care reglementează toată

activitatea educaţională şi este document de referinţă în care noile finalităţi şi obiective sunt în

concordanţă cu evoluţia informaţiilor şi a societăţii.

Activitatea bazată pe proiect vizează aşa numita „logica proiectelor ” care, în lumina Noului

Curriculum se referă la conceperea, elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea unor

activităţi a căror rezultate sunt determinate de formularea unor obiective educaţionale convergente

finalităţilor educaţionale specifice nivelului preşcolar. Aceste activităţi sunt limitate în timp, solicită

o anume cantitate de resurse (informaţionale, umane, materiale şi /sau financiare).

Activitatea integrată este „demers didactic global în care graniţele dintre categoriile de

activităţi dispar, desfăşurându-se după un scenariu unitar, în vederea investigării unei teme. (…)

Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului



42

procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim

structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare

mai complexe, net superioare celor monodisciplinare” (Grama, F., Pletea, M., Sesovici, A. et.all.,

2009, 142). Activitatea integrată este elementul principal de noutate introdus de curriculum care

necesită particularităţi de proiectare, implementare şi evaluare.

Cea mai bună activitatea opţională este cea în care copii se implică că cea mai mare plăcere.

Ea nu trebuie pr ivită ca încă o activitate care să încarce programul zilnic al copiilor, ci ea trebuie să

fie un mijloc de valorificate a potenţialului copiilor. Şi in spiritul curricumului preşcolar nu trebuie

valorificat numai potenţialul cognitiv şi mai ales cel socio-emoţional. Alături de aceste aspecte, prin

intermediul activităţii opţionale se poate consolida relaţia cu partenerii educaţionali esenţiali,

părinţii şi comunitatea locală. Aceştia se pot constitui în resurse preţioase care pot aduce un aport

suplimentar.

Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii (activităţi recuperatorii pe domenii de

învăţare, recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor) sunt tot activităţi de învăţare. Acestea

respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu

tema săptămânală/tema proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.


Elaborați un scurt eseu cu tema: Activitățile integrate – necesitate sau moft?

Argumentați.

În învățământul preșcolar ansamblul de metode utilizat este adaptat manifestărilor specifice

dezvoltării copilului preșcolar .



43

3.4 .Jocul, ca activitate didactică Așa cum s-a mai amintit anterior, forma fundamentală de activitate a copilului preșcolar este

jocul. Acesta se remarcă prin dublă semnificație, și anume: odată, el reprezintă contextul în care

copilul se manifestă și își exteriorizează trăirile, emoțiile, credințele, sentimentele, iar pe de altă

parte jocul constituie instrumentul principal de formare și dezvoltare a personalității. Prin

intermediul acestui tip de activitate sunt realizate obiectivele și sarcinile specifice de învățare. Toate

acestea sunt posibile prin abordarea unui conținut al jocului, care trebuie să respecte câteva condiții:

să fie accesibil, atractiv, cu valențe formative, care să stimuleze procesele psihice ale copilului. De

asemenea, conținutul se cere a fi însoțit de f iecare dată de materiale didactice corespunzătoare

vârstei dar și temei desfășurate. Învățarea la această vârstă se poate realiza prin jocul didactic, prin

intermediul căruia se propun sarcini de învățare plăcute și atractive. Jocul simplu capătă caracterdidactic atunci când modul de formulare a sarcinilor de învățare stimulează energiile și potențialu l

psihofizic pentru ca preșcolarul să-și optimizeze parametrii comportamentali (L. Ezechil, 2002).

Funcția fundamentală a jocului didactic este cea de pregătire a copilului pentru activitatea de

învățare. Acesta solicită din partea copiilor capacități intelectuale de soluționare a diverselor sarcini

de ordin instructiv-educativ, îi facilitează copilului integrarea în mediul natural și social, precum și

înțelegerea lumii înconjurătoare. Prin urmare, jocul contribuie la :

- dobândirea unor însușiri sociale: își formează relații cu cei din jurul său, copii deaceeași vârstă și adulți; devine tolerant și înțelegător, răbdător cu cei din jur;

- activarea și optimizarea potențialului intelectual: formarea capacităților de a

observa, a descoperi, a analiza, a înțelege, a numi, a exprima, a descrie;

- activarea și optimizarea potențialului fizic: a apuca, a sări, a se cățăra, a arunca și

a prinde, diferite mișcări și acțiuni care au ca scop dezvoltarea armonioasă a

corpului (L. Ezechil, 2002).

În cadrul jocului didactic, preșcolarul dispune de independență aproape totală, în ideea încare acesta poate organiza și conduce jocul. Sub îndrumarea atentă a educatoarei, unul dintre copii

poate conduce jocul propus. De asemenea, această activitate permite manifestarea inițiativei și

creativității copiilor. Ceea ce îi este specific jocului didactic, este suita de elemente de joc, care

trebuie respectate și luate în seamă în momentul în care se organizează o astfel de activitate.



44

Așadar, jocul didactic presupune următoarea structură: conținut, sarcina didactică, acțiune și

regulile jocului. În ceea ce privește conținutul jocului didactic, acesta este constituit dintr -un

ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi care se cer a fi transmise, respectiv formate, copiilor

pr eșcolari prin intermediul activității care se desfășoară. Sarcina didactică reprezintă acea activitate

solicitată din partea educatoarei copiilor și pe care aceștia o desfășoară pentru a rezolva o situație.

Astfel de sarcini didactice presupun efectuarea unor operații de genul analizei, denumirii,

construirii, clasificării, în funcție și prin apel la conținutul care trebuie însușit și capacitatea care

trebuie formată/dezvoltată. De exemplu, în jocul „ Caută vecinii”, sarcina didactică este de a

identifica numărul mai mare și mai mic față de cel dat de educatoare. Într -un cuvânt, sarcina

didactică reprezintă un element deosebit de important prin intermediul căreia se realizează scopul

urmărit în activitatea desfășurată.

Modalitățile prin care se realizează sarcina didactică sunt acțiunea jocului și elementele de

joc. Trebuie menționat faptul că activitatea deține un caracter ludic în momentul în care aceasta

cuprinde elemente de joc: competiția, mișcarea, ghicirea, surpriza, închiderea și deschiderea ochilor,

așteptarea. Legătura dintre sarcina didactică și acțiunea propriu-zisă a jocului este realizată de

prezența și respectarea regulilor jocului. Fiecare joc didactic, trebuie să conțină cel puțin două

reguli: transpunerea sarcinii didactice într-o acțiune concretă, atractivă, realizabilă și organizarea

jocului în sine. Desigur că jocul mai impune reguli privitoare la comportamentul dezirabil al

copilului/copiilor în timpul acestuia, ordinea în care copiii intră în joc, etc.

Organizarea, conducerea și evaluarea acestui tip de activitate presupune parcurgerea unor

etape. O primă etapă este reprezentată de introducerea în joc, care se poate realiza sub forma unei

convorbiri, care ar avea ca scop familiarizarea celor mici cu unele aspecte ale jocului dar și cu

regulile pe care le presupune acesta. Momentul următor este anunțarea jocului, prin care se vizează

cunoașterea de către copii a specificului activității și titlul acesteia. Orice joc didactic trebuie să fie

explicat de către educatoare. Prin urmare, aceasta prezintă copiilor principalele etape ale jocului,regulile care se cer a fi respectate pe parcursul jocului, modalitățile în care se pot utiliza materialele

didactice. Este necesar ca explicarea jocului să fie însoțită de demonstrarea acestuia de cătr e

educatoare, tocmai pentru a facilita înțelegerea acestuia de către copii. Printr -o scurtă convorbire

sunt fixate și regulile jocului, prin care se stabilește exact sarcina copiilor în fiecare moment al

jocului. Executarea jocului este un alt moment, atent gestionat de educatoare, care m-ai poate



45

interveni cu explicații sau indicații. Desigur, pe măsură ce jocul este executat și repetat de copii,

educatoarea acordă din ce în ce mai multă libertate acestora, lăsându-i să acționeze liber. Momentul

de final al jocului este reprezentat de închiderea jocului, atunci când se declară câștigătorul și se fac

aprecieri referitoare la modalitatea în care s-au comportat copiii pe parcursul activității.

3.5. Observația, demonstrația, conversația euristică, explicația și exercițiul

Metoda de instruire prin care se stabilește o relație directă între copil și realitate este

observația , una dintre cele mai des utilizate metode în grădiniță. Apelarea la această metodă

conduce la formarea și dezvoltarea unor capacități de genul (L. Ezechil, 2002):

- investigarea unui fenomen, obiect,

- analiza, sinteza și generalizarea unor aspecte ale realității,

- dezvoltarea spiritului de observație,

- stimularea curiozității, interesului.

Această metodă este una participativă, deoarece se bazează pe receptivitatea copiilor și pe

implicarea lor în cunoaștere.

O altă metodă cu caracter intuitiv este demonstrația, prin intermediul căreia copilul asistă la

diferite sau este cel care intervine direct asupra unor obiecte pentru a desco peri anumite trăsături,

relații etc.. Intenţia de a pune copilul în contact direct cu realitatea a fost şi va fi unul din

dezideratele majore ale didacticii, numai că în practică lucrul acesta nu este totdeauna posibil.

Există evenimente care deja aparţin trecutului, există spaţii geografice îndepărtate, există procese

care se produc în timp îndelungat sau în fracţiuni de secundă, există obiecte, fenomene inaccesibile

unei abordări directe datorită dimensiunilor lor, rarităţii, gradului de periculozitate etc. În cazurile

acestea, se recurge la substituenţi sau la diferite materiale ajutătoare, care permit o explorare

indirectă a realului. Demonstrația se realizează sub diferite forme:

- exemplificare, ca mod de a demonstra anumite fapte, evenimente, procese și situații; - demonstrarea pe viu, în acest caz educatoarea poate utiliza diferite resurse din natură

(plante, animale, materiale etc.) mai ales în cazul în care copiii nu au avut contact cu

acestea până la momentul respectiv. Este încă un prilej pentru a îmbogăți cunoștințele

și experiențelor de cunoaștere a celor mici;



46

- demonstrația ca model de acțiune, educatoarea îi inițiază pe copii în executarea unor

acțiuni, demonstrându-le cum să procedeze pentru ca ulterior, copiii să poată imita.

Conversaţia euristică este o metodă de comunicare orală, cea mai importantă şi cea mai des

întrebuinţată și presupune un dialog între educator şi educat. O condiție esențială este aceea ca cei

mici să posede suficiente cunoștințe, care să permită existența unui dialog. Prin folosirea

conversaţiei se urmăreşte consolidarea şi verificarea cunoştințelor transmise şi formarea deprinderii

de a exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a exprima acele cunoştinţe despre care este vorba

la un moment-dat. Pentru obţinerea performanţei dorite, educatoarea trebuie să adreseze întrebări

întregii grupe, să dea răgaz de gândire, iar pentru răspuns să fie solicitat câte un singur copil. O

atenție specială trebuie să se acorde întrebărilor care urmează să fie adresate copiilor, care se

situează la granița dintre cunoaștere și necunoaștere. Există mai multe tipuri de întrebări care au ca

scop orientarea în moduri diferite a activității intelectuale. Atunci când aducem în discuție

conversația euristică, nu ne limităm doar la întrebările de tip repr oductiv, care să vizeze memoria

(Cine? Ce? Care? Unde?), ci dimpotrivă, atenția trebuie focalizată pe formularea de întrebări de tip

productiv-cognitiv ( De ce? Cum? În ce condiții?) sau întrebări ipotetice ( Dacă…atunci…), întrebări

de evaluare, întrebări care să-l conducă pe cel mic către lucruri inedite, originale.

În ceea ce priveşte structura întrebărilor, se recomandă evitarea unor înlănţuiri de „întrebări

închise", care impun un număr limitat de alternative ce fragmentează excesiv conţinutul, şi

utilizarea „întrebărilor deschise" ce incită la explorarea mai multor alternative, lăsând mai multă

libertate de gândire elevului.

Aplicarea acestei metode presupune o pregătire prealabilă, măiestrie pedagogică precum și

respectarea unui set de condiții:

întrebările trebuie gradate ca dificultate şi exprimate în aşa fel încât copilul să le

înţeleagă;

întrebările se formulează corect, dar şi concis;

între întrebare şi răspuns se lasă suficient timp de gândire şi elaborare;

atunci când răspunde, copilul nu trebuie întrerupt, pentru a se evita inhibarea, cu

excepţia unui răspuns care este în afara întrebării;

dacă este necesar, se adresează întrebări ajutătoare/suplimentare, pentru a facilita

înţelegerea, elaborarea răspunsului, corectarea răspunsurilor greşite;



47

nu se pun întrebări voit greşite sau încuietoare, deoarece acestea pot bloca sau induce

în eroare copiii.

Conversația euristică poate fi utilizată în orice etapă a activităţii, iar participarea activă se

realizează prin utilizarea unor întrebări variate (directe, în lanţ, închise, deschise, cu variante de

alegere sau parţial formulate), prin solicitarea unor răspunsuri sau prin comentarea răspunsurilor

date. În acelaşi timp, cadrul didactic poate oferi diverşi stimuli verbali, vizuali sau auditivi, care să

solicite atât cunoştinţe cât şi opinii personale. Combinată cu alte metode interogative (dialogul,

dezbaterea, asaltul de idei, problematizarea) conversaţia incită elevii la o participare directă şi

activă. Metoda conversaţiei se foloseşte mai intens şi cu rezultate deosebite începând cu grupa de 5-

6 ani, şi ocupă un loc mai important la grupa de 6-7 ani. Este folosită nu numai în activitatea

obligatorie de convorbire, ci şi în cadrul celorlalte forme de activităţi obligatorii (liber -alese şi

activităţi de după-amiază), în măsura în care este necesară pentru a face legătura între ceea ce au

învăţat copii mai înainte şi tema nou propusă de educatoare.

Explicația este o altă metodă care poate o poate utiliza educatoarea atunci când conținuturile

prezentate copiilor necesită argumentare, în plus, pentru a fi mai bine înțelese, precum și atunci

când experiențele de viață și de învățare ale copiilor sunt prea sărace pentru a percepe și recepta

optim noile informații. Prin intermediul acestei metode sarcinile de învățare sunt mult mai bine

înțelese, mai bine decodificate de către copil.

Exercițiul reprezintă o metodă activizantă, deoarece presupune implicarea directă a

copilului în acțiunea desfășurată. De asemenea, acesta implică executarea conștientă și repetată a

unor operații, cu scopul de a dobândi deprinderi practice și intelectuale, capacități și atitudini,

consolidarea cunoștințelor dobândite, stimularea interesului și a creativității – toate acestea, pentru

a răspunde optim sarcinii didactice în care este antrenat copilul.


Folosind materialul prezentat în această temă, imaginați un scenariu didactic, în care să

puteți utiliza metodele descrise.



48

În continuare vom prezenta o serie de idei inovative pentru activitățile instructiv – formative

organizate de grădiniță. Ideile sunt preluate din r evista Copii în Europa, numărul din martie, anul

2009, intitulat: Copiii, ca oameni de ştiinţă.

1. CapSciences – păstrarea caracterului distractiv al ştiinţei (BELGIA)

CapSciences este o asociaţie care are ca obiectiv organizarea de workshop -uri cu activităţi

ştiinţifice în grădiniţe şi şcoli primare, precum şi organizarea de zile şi cursuri destinate sportului şi

ştiinţei, pe parcursul vacanţelor. Prin acestea, se asigură o abordare practică şi distractivă a ştiinţelor

şi a mediului înconjurător. Potrivit ipotezei iniţiale, copiii au o înclinaţie naturală spre

experimentare a ceea ce se întâmplă în mediului extern. Scopul este să facă ştiinţa atrăgătoare şi vie

şi să sensibilizeze copiii în ceea ce priveşte abordarea experimentală. În anul 2008, CapSciences a

lucrat cu 250 de şcoli din comunitatea vorbitoare de limbă franceză, din Belgia. Aflaţi mai multe (în

limba franceză) accesând www.capsciences.be. (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

2. Technopolis – descoperirea experimentului, împărtăşirea experienţei (BELGIA)

Technopolis este un muzeu ştiinţific în Mechelen, Flandra. Conţine peste 280 de instalaţii

interactive care permit vizitatorilor să experimenteze, în mod ştiinţific anumite acțiuni/activități.

Astfel, poţi ateriza cu un avion pilotându-l singur, poţi dormi într -un pat de cuie sau poţi intra într -

un balon de săpun. La Technopolis sunt bineveniţi copiii mai mari de 3 ani, deoarece muzeul are și

un centru de activitate separat pentru copiii cu vârste între 4 şi 8 ani. Din anul 2002, Technopolis

organizează anual Science Centre Academy, un eveniment care se derulează pe trei zile în cadrul

căruia experţii de la Technopolis şi din alte părţi se întâlnesc cu participanţii la proiectele ştiinţifice

pentru tinerii de pretutindeni, împărtăşindu-şi experienţa de dezvoltare şi conducere a unui centru

ştiinţific. Aflaţi mai multe (în limbile olandeză, engleză şi franceză) accesând www.technopolis.be

(Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

3. WIN – popularizarea informaţiei (BELGIA)

Wetenschapsinformatienetwerk – „Reţeaua de Informare Ştiinţifică” – îşi propune sărăspândească cunoştinţe şi informaţii legate de ştiinţă, tuturor celor interesaţi. Website-ul WIN

permite oricui să anunţe orice proiect relevant care a fost inițiat, postând informaţii despre

conținutul, adresabilitatea, activitățile acestuia. Poţi afla, de exemplu, despre taberele pentru tineri

organizate („Pierduţi în Fizică”) sau despre sesiunile de training pentru profesorii de şcoală primară

http://www.capsciences.be/


http://www.technopolis.be/

http://www.technopolis.be/




49

(„Frumos şi distractiv cu Chimia”) – şi multe altele. Aflaţi mai multe (în limba olandeză) accesând

www.wetenschapsinformatienetwerk.be(Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

4. Djeca u prirodi – educaţie pentru o dezvoltare susţinută ( CROAŢIA)

Proiectul „Copii în Natură” se referă la educaţia pentru o dezvoltare susţinută. Adoptând o

abordare holistică, pr oiectul ţinteşte către concretizarea dreptului copiilor de a participa activ într -un

mediu înconjurător sigur care oferă oportunităţi pentru experienţe de viaţă şi de învăţare pozitive şi

distractive. Locul unde a fost inițiat proiectul era situat la periferia Zagrebului, fiind iniţial o şcoală

înconjurată de păduri şi parcuri. Fiind foarte dărăpănat, complexul a fost renovat de municipalitatea

Zagreb și transformat într -o „Şcoală Magică”, după cum o numeau copiii. Include acum o varietate

de spaţii: opt case pentru cazarea copiilor, laboratoare complet echipate destinate cercetării,

ateliere, camere pentru artă şi muzică, o cameră pentru comunicaţii, o cameră pentru sport, o casă a

poveştilor – şi zona extinsă a parcului. Proiectul este deschis tuturor grădiniţelor din Zagreb şi

grupuri de copii însoţiţi de profesorii lor pot petrece o săptămână întreagă acolo. Astfel, 150 de

copii vin în fiecare săptămână, dar cifrele ajung până la 6000 de copii care vin să viziteze

Complexul în fiecare an. Aflaţi mai multe (în limba croată, plus video) accesând

www.djecauprirodi.hr (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

5. Ich staune in mich selbst hinein – înţelegând u-ne fascinantele corpuri (GERMANIA)

„Fascinantele noastre corpuri: Priveşte ce se află înăuntru!” se adresează copiilor de la patru

la opt ani, profesorilor şi familiilor lor. În cadrul acestei expoziţii interactive, supervizată şi foarte

dinamică, copiii şi adulţii descoperă secretele şi extraordinara frumuseţe a corpului uman. Sistemele

corpului nostru sunt reprezentate folosindu-se materiale obişnuite care pot fi manipulate.

Interacționând cu aceste obiecte fascinante, prin curiozitate şi joc, copiii îşi construiesc concepte şi

cunoştinţe despre funcţiile acestor sisteme. Corp uman face subiectul unei experienţe de genul

„Sesam, deschide-te!’, în scopul descoperirii unei noi forme de respect pentru această „comoară” în

interiorul căreia vom petrece toată viaţa. De unde vin eu ca ființă? Din ce sunt făcut? De unde vin

ideile mele? Unde se duc după ce părăsesc mintea mea? Mai este cineva ca mine? Sunt

frumos/frumoasă? Sunt deştept(ă)? Acestea sunt doar câteva dintre marile întrebări la care copiii şi

adulţii pot căuta răspunsuri. Aflaţi mai multe dacă veți accesa: [email protected].

(Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

http://www.wetenschapsinformatienetwerk.be/

http://www.djecauprirodi.hr/

mailto:[email protected]


http://www.djecauprirodi.hr/

http://www.wetenschapsinformatienetwerk.be/



50

6. SPIDER – echipament de joacă inteligent (DANEMARCA)

„Locul de joacă din viitor va fi inteligent, computerizat şi va încuraja activitatea fizică într -

un mod ludic”. Aceasta este părerea creatorilor danezi ai echipamentului pentru mişcare în aer liber

„jungle gym – SPIDER” conţinând lumini încorporate, senzori de zgomot şi atingere pe care copiii

îi activează în diferite jocuri pre-programate – sau pur şi simplu în demersul lor de a-şi crea

propriile jocuri şi reguli. Destinat copiilor de 6 până la 15 ani, creatorii descriu SPIDER drept „un

echipament care integrează jocul tradiţional în aer liber cu tehnologia computerizată avansată”. Se

stimulează jocul în aer liber şi activitatea fizică bazată pe elemente de joc electronic. Jocul

electronic îi fascinează pe copii – însă adesea în detrimentul exerciţiilor în aer liber. Aflaţi mai

multe (în limbile daneză și engleză) accesând www.playalive.eu; pentru un alt exemplu de la o

companie diferită, vizitaţi www.noles.dk (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

7. Museo dei bambini – un muzeu creat de copii, pentru copii (ITALIA)

Acest „muzeu al copiilor” este o grădiniţă în oraşul Ferrara şi este alcătuit din

„descoperirile” făcute de copii şi părinţi. Descoperirile sunt catalogate de copii, folosind două tipuri

de categorii: imaginar şi real. Deci, rădăcina unei plante poate fi catalogată atât ca „rădăcină

împiedicătoare” cât şi ca „rădăcina copacului”. Componentele muzeului se îmbogăţesc de la an la

an. Muzeul include o bibliotecă ştiinţifică unde copiii pot cerceta: de exemplu, folosirea categoriei

„real” în etichetarea unei descoperiri. Progetto Orso – protejarea speciilor pe cale de dispariţie

Workshop-ul privind Biodiversitatea organizat de secţia educaţională a Grădinii Zoologice d in

Pistoia, a vizat un proiect derulat în mai multe grădiniţe şi şcoli primare, legat de protejarea ursului

marsican. Aceasta este o sub-specie a ursului brun, care trăiește doar în munţii Apennine din Italia

Centrală și din care au mai rămas aproximativ 45-50 de exemplare în sălbăticie. De când a început

acum trei ani, proiectul a implicat aproximativ 950 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 11 ani.

Copiii au participat la un workshop cu materiale „adevărate” – urme, cranii, excremente etc. În

aceste activități toate simţurile sunt stimulate pentru a înţelege mai bine ecosistemul. Pozereferitoare la acest proiect puteţi găsi la http://picasaweb.google.it/GentileT65/ProgettoOrso# (Copii

în Europa, numărul din martie, anul 2009)

8. Educaţie prin Ştiinţă şi Teatru – lucrând cu două culturi (GRECIA)

Studenții de la Universitatea din Atena - Departamentul pentru Educaţie timpurie s-au aflat

în situaţia de a face pasul pe tărâmul dintre două cul turi diferite folosind tehnicile „Umbre din

http://www.playalive.eu/

http://www.noles.dk/


http://picasaweb.google.it/GentileT65/ProgettoOrso

http://picasaweb.google.it/GentileT65/ProgettoOrso


http://www.playalive.eu/



51

Teatru”. De exemplu, studenţii studiază fragmente din Dialogue Concerning the Two Chief World

Systems, Ptolemaic and Copernican a lui Galileo. Folosind tehnicile umbrelor din teatru, ei

reprezintă ceea ce consideră a fi ideea centrală în această confruntare de opinii. Această abordare

transdisciplinară îmbunătăţeşte abilitatea de învăţare a studentului din punct de vedere ştiinţific, cât

şi în ceea ce privește expresia dramaturgică. Într -un alt exemplu, studenţii prezintă idei ştiinţifice

(selectate din curriculum-ul pentru învăţământul obligatoriu sau texte ştiinţifice popularizate) despre

entitatea fizică a luminii, utilizând tehnica Umbrelor din Teatru, ca mijloc de expresie. Pentru mai

multe informaţii, consultaţi A.Paroussi, & V.Tselfes (2008) ”Shadow Theatre and Physics in Early

Childhood Teachers’ Education”, Education and Theatre, 9, 83-94. (Copii în Europa, numărul din

martie, anul 2009)

9. NEMO – descoperirea ştiinţei într -un mod distractiv (OLANDA)

NEMO este cel mai mare centru de ştiinţă din Olanda, vizitat de aproximativ 400000 de

oameni în fiecare an. Are cinci etaje, pline de descoperiri şi ateliere incitante. După ce vizitezi

NEMO, ştii de ce podurile sunt aşa rezistente, cum vei arăta peste 30 de ani, de ce semeni cu

părinţii, cum este purificată apa şi ce se întâmplă când săruţi. NEMO este o bună destinaţie pentru

copiii mai mari de 4 ani, recomandându-se ca „cel mai mare cadru interactiv de pentru educaţie

nonformală”. Aflaţi mai multe (în limbile olandeză şi engleză) accesând www.e-nemo.nl (Copii în

Europa, numărul din martie, anul 2009)

10. Zo zit dat! – o revistă pentru copiii preșcolari (OLANDA)

Zo zit dat! – „Aşa funcţionează!” – este o revistă cu răspunsuri la cele mai simple dar şi la cele mai

dificile probleme ştiinţifice. Zo zit dat! este publicată lunar şi invită copiii preșcolari să se

gândească la geografie, istorie, tehnologie. Revista a lansat, de asemenea, o competiţie în care fetele

şi băieţii se pot provoca reciproc pentru a-şi testa cunoştinţele ştiinţifice. Aflaţi mai multe (în limba

olandeză) accesând www.zozitdat.nl (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

11. Uniwersytet Dzieci – o universitate pentru copii (POLONIA)

Orice copil de vârsta şcolii primare poate fi student la Universitatea Copiilor, creată de

Fundaţia Paideia din Cracovia, acum şi în Varşovia şi Wroclaw: Această Universitate se bucură de

o popularitate imensă. Programul său educaţional modern este modelat pe predare academică - cu

prelegeri şi seminarii ţinute de academicieni şi oameni de ştiinţă. De asemenea, organizaţii

educaționale, ştiinţifice şi artistice sunt implicate. Alături se află și: muzee, grădini zoologice şi

http://www.e-nemo.nl/

http://www.zozitdat.nl/

http://www.zozitdat.nl/

http://www.e-nemo.nl/



52

botanice, companii cu activitate bazată pe noile tehnologii. Studenţii pot lua parte la proiectul

INSPIRATIONS, bazat pe diviziunea clasică a cunoaşterii în cinci câmpuri de studiu: ştiinţele

naturii, ştiinţe umaniste, ştiinţe sociale, matematică şi inginerie. Fiecare curs durează aproape patru

săptămâni şi constă în două activități tip prelegere şi un workshop. Proiectul s-a dezvoltat din

întrebările copiilor. Universitatea Copiilor a lansat recent un nou proiect numit PRESCHOOLERS,

constând într-o serie de workshop-uri lunare pentru copiii de 5-6 ani. Temele workshop-ului includ:

Secretele proteinelor: Călătorind cu licuricii; şi Fântâna, avionul şi balonul de săpun: Descoperind

secretele presiunii . Aflaţi mai multe (în limba poloneză) accesând http://www.ud.edu.pl (Copii în

Europa, numărul din martie, anul 2009)

12. Ieşirea din carapace – replasând natura în viaţa copiilor (PORTUGALIA)

Copiii portughezi se joacă de obicei în medii construite, educaţia portugheză nu are o tradiţie

naturalistă şi există o lipsă de resurse educaţionale pe problematica ştiinţelor vieţii. „Ieşirea din

carapace” este un proiect menit a facilita dezvoltarea ştiinţelor vieţii în toate grădiniţele publice din

Algarve. Două pachete educaţionale au fost create - unul despre viaţa la ţară, celălalt despre ţărmul

mării - fiecare conţinând o carte de poveşti, informaţii legate de activităţi şi mijloace didactice

pentru profesori. Activităţile pentru a dezvolta observaţia şi abilităţile de desen includ: identificarea

speciilor de: păianjeni, fluturi şi păsări; urmărirea ciclurilor lor de viaţă; observarea şi

experimentarea pentru a învăţa despre comportamentul păsărilor şi organismelor aflate în bazinele

pietroase din apropierea mării; ascultarea şi învăţarea cântecelor păsărilor - cu ajutorul suporturilor

CD şi a modelelor de păsări cântătoare. A fost creată și o jucărie tradiţională (un zmeu) pentru a

explora forme şi funcţii în structura corpului animal. Proiectul face cunoştinţă copiilor cu oamenii

de ştiinţă portughezi. Prin intermediul cărţilor, oamenii de ştiinţă povestesc despre investigaţiile lor.

Proiectul a demarat în septembrie 2008, atunci când pachetele au fost livrate grădiniţelor, iar un

workshop pentru profesori are loc în ianuarie 2009. Însă există deja semnale privind impactul

pozitiv asupra vieţii de zi cu zi a preşcolarilor. Pentru mai multe informaţii, îl puteţi contacta peRaquel Gaspar ([email protected]). (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

13. Proiectul MIG – cercetare asupra matematicii şi problemelor de gen (SUEDIA)

Matematica este un subiect sensibil în Suedia. Elevii suedezi nu stau prea bine în

comparaţiile la nivel internaţionale, iar interesul lor pentru această disciplină este scăzut. O soluţie

ar fi prioritatea matematicii în formarea profesorilor specializaţi în educaţie timpurie. Proiectul

http://www.ud.edu.pl/



http://www.ud.edu.pl/



53

MIG, derulat la Universitatea din Stockholm (susţinut de Consiliul Suedez pentru Cercetare) a

început în anul 2006 şi investighează legăturile dintre matematică, identitate şi stereotipiile de gen

în practica pedagogică. O parte a proiectului se concentrează asupra profesorilor şi elevilor din

şcolile obligatorii. A doua parte este centrată pe educaţia timpurie: Care este atitudinea studenţilor

profesori de gen feminin faţă de matematică privită ca materie şi cum ar putea abordările alternative

în ceea ce priveşte predarea – inclusiv un curs de matematică numit „Pedagogie investigativă: în

dialog cu Reggio Emilia” – să schimbe această atitudine? Rezultate din ambele părţi indică faptul că

atitudinile faţă de matematică, inclusiv stima de sine şi eficacitate de sine, sunt puternic legate de

gen şi context. Școala, familia, prietenii, profesorii, mediul fizic, cultura populară şi mass-media

joacă roluri importante în construirea şi reconstruirea subiectivităţii matematice şi a celei legate de

gender (gen). Partea din proiect privind educaţia timpurie arată că practica predării matematicii în

masă, fără a ţine cont de anumite particularităţi, precum şi modul în care studenţii înţeleg predarea

matematicii, se pot schimba. Pentru mai multe informaţii o puteţi contacta pe Anna Palmer

([email protected]) (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)

14. Grădiniţa Tom Tits - a face ştiinţa naturii vizibilă în fiecare zi (SUEDIA)

Situat în apropierea unui centru de educaţie pentru ştiinţă în Södertälje, la sud de Stockholm,

grădiniţa Tom Tits este specializată pe ştiinţele naturii şi tehnologie. Asta nu înseamnă însă că se

concentrează exclusiv pe aceste subiecte sau că experimentează la un nivel avansat; ci că suntem

înconjuraţi de ştiinţele naturii şi tehnologie, deci curiozitatea poate fi cheia. Însoţind în mod activ

copiii, cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani, atunci când explorează şi permiţându -le angajarea

spontană în diverse experimente, profesorii vor să facă ştiinţele naturii vizibile în fiecare zi şi să

ajute copiii să devină capabili să preia iniţiativa în propriile lor demersuri. Când lucrează cu apa - ca

temă, vorbesc adesea despre cum se transformă apa în gheaţă; dar în loc să li se spună copiilor că

apa îngheaţă atunci când temperatura scade sub zero grade, ei -înşişi pun apa în frigider, în

congelator şi în aer liber pentru ca mai apoi să tragă singuri concluziile. Când pedagogii îiîncurajează în mod deliberat şi le oferă copiilor oportunitatea de a încerca să facă diferite lucruri, să

caute în mod activ cunoaşterea şi să reflecteze asupra rezultatelor pe care le-au obţinut, copiii sunt

implicaţi într -un proces de învăţare, care este în sine mult mai valoros decât preluarea ca atare a

anumitor fapte. (Copii în Europa, numărul din martie, anul 2009)





54

15. Festivalul Internaţional de Ştiinţă de la Edinburgh şi Ştiinţa pentru generaţii ( REGATUL

UNIT)

Festivalul Internaţional de Ştiinţă de la Edinburgh are un scop educaţional caritabil, ţintind să atragă

copiii şi adulţii către minunile şi valorile ştiinţei şi tehnologiei, insistând asupra oferirii copiilor de

experienţe ştiinţifice care să-i inspire şi să le consolideze încrederea în sine. Acest lucru se obţine

prin întâlnirii faţă-în-faţă la expoziţii şi workshop-uri, care îşi propun să creeze momente „ah-ha”

care iluminează magia şi misterele lumii noastre. Anual sunt 12 zile de festival în Edinburgh –

pentru oricine de la 3 la 103 ani – cu o paletă largă de activităţii. Ştiinţa pentru generaţii este

programul de vizită în şcoli al Festivalului Ştiinţific, aducând la viaţă ştiinţa în şcolile din Scoţia.

Expoziţii şi workshop-uri includ Pământul în Viitor, un show despre reciclare, reutilizare şi

reducere adresat copiilor de 7-10 ani şi Zi sau Noapte o poveste menită să-i familiarizeze pe copiii

de 5-7 ani cu ziua și noaptea din perspectiva Soarelui, Lunii şi a Pământului. Aflaţi mai mule despre

Festivalul Internaţional de Ştiinţă de la Edinburgh accesând www.sciencefestival.co.uk şi despre

Ştiinţa pentru generaţii accesând http://www.generationscience.co.uk. (Copii în Europa, numărul

din martie, anul 2009)

http://www.sciencefestival.co.uk/

http://www.generationscience.co.uk/

http://www.generationscience.co.uk/

http://www.sciencefestival.co.uk/



55

TEMA NR. 4

1. Denumirea: Elemente de evaluare în învățământul preșcolar



2.1 capacitatea de a analiza importanţa funcţiilor evaluării preşcolarului la diferite

niveluri/vârste;

2.2 capacitatea de a explica efectele formative ale funcţiilor evaluării;

2.3 capacitatea de a elabora metode de evaluare specifice ciclului preșcolar;



3.1 dezvoltarea capacității de a analiza importanţa funcţiilor evaluării preşcolarului la diferite

niveluri/vârste;

3.2. dezvoltarea capacității de a explica efectele formative ale funcţiilor evaluării; 3.3. dezvoltarea capacității de a elabora metode de evaluare specifice ciclului preșcolar;


4. Conţinutul detaliat:

4.1 Evaluarea: funcții, forme, exemplificări

4.2 Metode de evaluare din învățământul preșcolar




56

Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o altă componentă esențială a procesului

de învățământ. Importanța acesteia izvorăște din necesitatea de a primi un feedback cu privire la

activitatea care tocmai s-a încheiat. Această temă tratează conceptul de evaluare, modalitățile de

evaluare pe care le poate utiliza educatoarea, precum și importanța actului de evaluare, ca punct

final în demersul instructiv.

4.1. Evaluarea: funcții, forme, exemplificări

„Cum știu că sunt pe drumul cel bun?”, „Cum aș putea măsura evoluția unui copil?”, sunt

întrebări pe care le regăsim la multe cadre didactice. Răspunsul la aceste întrebări, care nu sunt

singurele, stă tocmai în ceea ce se numește evaluare. Aceasta reprezintă un act didactic complex,integrat întregului proces instructiv educativ și asigură evidențierea cantității cunoștințelor

dobândite, valoarea (nivelul, per formanțele și eficiența) acestora, precum și capacitățile formate

oferind soluții în vederea perfecționării actului educativ.

Evaluarea îndeplinește o serie de funcții , dintre care cele mai evidente pentru ciclul preșcolar

sunt următoarele:

funcţia diagnostică: stabileşte nivelul, punctele tari şi slabe ale copiilor examinaţi.

Se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate,

încercând să depisteze factorii care influenţează în sens pozitiv sau negativ, se

identifică nivelul performanței atinse;

funcţia prognostică: stabileşte zonele performanţei viitoare a copiilor, sunt

preconizate rezultatele viitoare;

funcţia motivaţională: stimulează autocunoaşterea, autoaprecierea, autoevaluarea

în raport cu obiectivele/capacitățile formării educaţionale. Aceasta

conştientizează, motivează şi stimulează interesul pentru pregătire, pentru

perfecţionare şi pentru obţinerea unor performanţe cât mai înalte;

funcţia de consiliere (orientare şcolară şi profesională): orientează deciziile

părinților pentru diferite activități care să valorizeze punctele tari ale fiecărui

copil.



57

Evaluarea implică trei componente interdependente, cum sunt controlul (verificarea),

aprecierea și notarea/aprecierea prin alte mijloace de recompensă (buline, laudă, steluțe etc.) . În

privința controlului sau a verificării, se constată volumul și calitatea cunoștințelor dobândite de

copiii precum şi capacităţile formate după o activitate de învățare. Aprecierea reprezintă

componenta evaluării care asigură estimarea sau evidențierea valorii, nivelului sau performanței

cunoștințelor dobândite. Nu în ultimul rând, notarea/aprecierea prin alte mijloace de recompensă

(buline, laudă, steluțe etc.) este responsabilă de măsurarea și validarea rezultatelor obținute de

copiii. Acţiunea de evaluare a performanţelor copiilor în învăţământul preşcolar se desfăşoară în

condiţii specifice acestui nivel de vârstă. Nu reprezintă un scop în sine acumularea de cunoştinţe, ci

în această treaptă, învățământul utilizează cunoştinţele pentru a facilita şi optimiza procesul

integrării copilului în mediul social, dar şi pentru a stimula dezvoltarea biopsihică a copilului (L.

Ezechil, M. Păişi Lăzărescu, 2002). Și în grădiniţă se utilizează următoarele forme de evaluare:

- evaluarea iniţială: constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea

în grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă,

- evaluarea continuă: acompaniază activităţile curente pe parcursul desfăşurării lor. Aceasta

ia forma observării continue, sistematice a comportamentului copiilor, sau a recom pensării

reuşitelor copiilor prin utilizarea diferitelor aprecieri verbale;

- evaluarea sumativă: se realizează la finalul unor componente tematice, care se desfăşoară

pe o perioadă mai mare de timp sau la sfârşitul unui semestru, atunci când se revizuiesc

cunoştinţele, deprinderile, abilităţile, capacitățile dobândite pe tot parcursul (L. Ezechil, M.

Păişi Lăzărescu, 2002).

În ceea ce privește evaluarea inițială, aceasta se realizează la începutul anului școlar sau la

începutul unui program de instruire, și are ca scop cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă,

interesele, cunoștințele anterioare, deprinderile intelectuale – ceea ce ne conduce către funcția deconstatare. Însa evaluarea inițială mai îndeplinește o funcție și anume cea de predicție, prin faptul că

sugerează cadrului didactic strategiile adecvate pe care le poate aborda în scopul obținerii

performanțelor de către cei mici. Fiecare educatoare deține și manifestă un stil propriu de aplicare a

teoriei evaluării, rezultat din modul de combinare a cerințelor, formelor, obiectivelor, metodelor,

particularităților grupei de copii, precum și a experienței didactice acumulate în timp.



58


Folosind materialul prezentat în această temă, prezentați când, cum, cu ce

avantaje/dezavantaje realizați cele trei forme de evaluare prezentate mai sus.

Prezentăm mai jos modalități de realizare a evaluării inițiale:

FIȘĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

Propunătoar e: Ion Dumitra, Gheorghe Florentina

Nivelul 1 (grupa mică)

Numele și prenumele copilului............................................................

Data nașterii.........................................................................................

I. MĂSURAREA ȘI APRECIEREA DISPONIBILITĂȚILOR DE ADAPTARE ACOPILULUI LA MEDIU

Aspecte generaleurmărite

Itemi Metode și instrumente deevaluare

Cotare(FBine, Bine, Slab)

Comportament deintegrare

1. Regimul șiregulile grădiniței

Observare - chestionar adresatmembrilor familiei

Comportament deautoservire

2. Se îmbracă,mănâncă, se spală


Comportament derelaționare cucopiii

3.Colaborează cu cel puțin un partener4. Este/nu este

violent


Comportament derelaționare cuadulții

5. Se adresează persoanelor adulte


CALIFICATIVUL OBȚINUT ………….



59

Măsuri ameliorative………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………

II. COMPORTAMENT SOCIO-AFECTIV




Autonomie1. Își pune singur

pantofii2. Se îmbracă singur

3. Mănâncă singur4. Utilizeazăobiectele de igienă singur5. Face ordine lalocul de joacă

Observare sistematică - fișă deobservație

Socializare prin joc

6. Se joacă cu copiii7. Comunică cu

partenerii de joc8. Cedează la loculde joacă

Observare sistematică - fișă deobservație

CALIFICATIV OBȚINUT……………………


III. COMPORTAMENT COGNITIV




Percepția culorii,mărimii, formei

1.Compar ă obiecteleși identifică forma2. Compar ăobiectele șiidentifică mărimea3. Compar ă

Verificare orală: probă orală - jocuri didactice: ,,Alege jucăria”

,,Cine este?”



60

obiectele șiidentifică culoarea(o însușire)

Activitatea dereprezentare

4. Recunoașteobiecte deîmbrăcăminte5. Recunoașteelementele omise

Verificare orală: probă orală -îmbrăcăm păpușa

(jocul ,,Ce a greșit pictor ul?”)

GândireaMemoria

Înțelegerea derelații de

cauzalitate

6. Găsește soluție lao situație dată 7. Grupează jucăriiledupă un criteriu dat8. Sesizează fapte

pozitive și negative

Verificare orală: probă orală – poveștile educatoarei:,,Cuvântulfermecat”, ,,Ce a uitat Fănucă să

spună?”

Operare cu noțiuni 9. Grupează imaginiîn raport cu 2-3noțiuni generale:animale ……. 10. …….f lori11. fructe12. ……..legume

Verificare orală: probă orală - jocuri didactice: ,,Ce știidespre...”, ,,Grupează cum îți

spun”, ,,Jocul culorilor”

CALIFICATIV OBȚ INUT ……………….

Măsuri ameliorative…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………… … ……………………………………………………………………………………………………

IV. COMPORTAMENT VERBAL



Cotare

(FBine, Bine, Slab)

Capacitatea deexprimare

1. Foloseşte pluralulşi singularul înexprimare2. Utilizează acordulîntre predicat şisubiect

Verificare orală: probă orală - jocuri didactice: ,,Eu spun una,

tu spui multe’’, ,,Hai să citimimagini”

Vocabularul activ 3. Formulează propoziţii

Verificare orală: probă orală - jocuri didactice: ,,Spune-i



61

păpuşii cum te cheamă”, ,,Cineeste?”

Emisiafonemenelor și auzul fonematic

4. Rostește toatesunetele cuvintelor

Verificare orală: probă orală jocuri didactice: ,,Cine face

așa?”, ,,Știi ce faci”

Expresivitatea 5. Reproduce poeziicu ușurință

Verificare orală: probă orală - jocul didactic: ,,Cel mai bun

recitator”

CALI FICATIV OBȚINUT……………


V. COMPORTAMENT PSIHO-MOTOR




Echilibru in

ortostatism

1. Execută motric o

sarcină 2. Se orientează înspațiul fizic având ca

punct de reper propria persoană

Proba practică - jocuri de

mișcare: ,,Vrăbiuțele”, ,,Veniți laursuleț”

Coordonareoculomotorie

3. Pliază hârtia peorizontală (dupădemonstrație)4. Colorează unspațiu delimitatutilizând instrumentede lucru5. Folosește mânadreaptă/stângă 6.Utilizează ambelemâini în manevrareaobiectelor

Probă practică – jocuri de tipul:,,Batista”, ,,Benzi colorate”

,,Desenează ce-ți place” ,,Construiește căsuța ta”

CALIFICATIV OBȚINUT…………………



62


4.2. Metode de evaluare în învățământul preșcolar

Formele evaluării se pot realiza adoptând mai multe metode de evaluare , specifice

învăţământului preşcolar, după cum urmează:

a). Metoda observaţiei – constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru

dezvoltarea copilului. De regulă, rezultatele pe care le obţine educatoarea în urma evaluării se

concretizează în aprecieri deschise, directe cu valoare evaluativă sau consemnări scrise a unor date

care reflectă planul evoluţiei şi dezvoltării copilului. Este indicat ca educatoarea să utilizeze în

cadrul acestei metode un protocol de observaţie, individual pentru fiecare copil în parte (L. Ezechil,

M. Păişi Lăzărescu, 2002).

b). Metoda consemnării grafice a preferinţelor – permite prelucr area şi interpretarea datelor

obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes, a preferinţelor copilului, dar şi a

aspectelor care îl pun în dificultate.

Numele şi

prenumele

copilului

SĂPTĂMÂNA

Tipul activităţii

Educarea

limbajului

Activităţi

creative

Operaţii

matematice

Cunoaşterea

mediului

Jocuricu

cuburi

Jocuri

cognitive

Tabelul 4.1. Model de grafic pentru consemnarea gradului de participare a copilului la activităţi

(preluare L. Ezechil, M. Păişi Lăzărescu, 2002).

c). Metoda consemnării grafice a progreselor copilului – în esenţă este o metodă comparativă,

punând în evidenţă anumite manifestări ale copilului pe o anumită perioadă de timp, având aşadar o

perioadă iniţială şi una finală. Diferenţele dintre cele două perioade pot evidenţia progresele, fazele

de platou sau regresele copiilor în activitatea/activitățile de învăţare. Gradul de achiziţionare a unor



63

cunoştinţe poate fi marcat prin utilizarea unor gradaţii, sau calificative după cum urmează:

nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine, excepţional.

Numele şiprenumelecopilului

SĂPTĂMÂNA ACTIVITATEA : EDUCAREA LIMBAJULUI

Participă la activităţile de grup Audiază cu atenţie

un textCorectitudinea

exprimării în calitate de

vorbitor în calitate de

auditor N S B FB E N S B FB E N S B FB E N S B FB E

Tabelul 4.2. Model de grafic pentru consemnarea progreselor - nivelul II (5-7 ani)(L. Ezechil, M. Păişi Lăzărescu, 2002)

Pentru a acorda obiectiv aceste calificative, este recomandat ca educatoarea să apeleze la

exemplele de comportamente dezirabile pentru fiecare tip de activitate în parte pe care îl oferă

programa aferentă acestui nivel de vârstă.

d). Metoda portofoliului – constă în selectarea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copilului, pe baza

cărora se va realiza evaluarea de tip cumulativ, evidenţiind progresele acestora pe o perioadă de

timp stabilită anterior.e). Testele standardizate - urmăresc modificările produse prin învăţare, în special la nivel cognitiv.

Acestea pot lua forma unui set de întrebări sau sarcini, care pot acoperi o anumită arie tematică şi

sunt utilizate mai degrabă în scopul verificărilor periodice. Nota diferită faţă de celelalte metode de

evaluare constă în existenţa şi aplicarea unui barem de corectare. Şi în învăţământul preşcolar se

utilizează testele docimologice, înţelese ca probe de cunoştinţe , adaptate specificului vârstei

copiilor.



64

EXEMPLU TEST DOCIMOLOGIC – EDUCAREA LIMBAJULUI

Propunător : Cîmpean Lucia, dir. la G.P.N. nr. 1, Blaj

Nivelul 2 (grupa: pregătitoare)

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului

OBIECTIV FUNDAMENTAL: evaluarea cunoştinţelor despre propoziţii, cuvinte, silabe, sunete.

1. Item cu răspuns scurt

Răspunde repede:

Carte, caiet, creion,

Elev, elevă, … cuminte,

Toate-acestea sunt: (cuvinte)

2. Item cu alegere duală

Alege răspunsul corect: Clasă, tablă,

Bancă nouă,

Au o silabă sau două?

(d ouă silabe).

3. Item cu alegere multiplă

Încercuieşte cuvântul care se termină cu sunetul „r”: radieră, carte, stilou, penar, numărătoare

4. Item de asociere

Uneşte cu o linie fiecare cuvânt cu steluţele care arată numărul silabelor sale:

CRETĂ ***

BURETE ****

TOC **

RADIERĂ * 5. Item de completare

Completaţi propoziţia următoare pentru a obţine o scurtă poezie:

Ajungând învăţătoarea la ……(şcoală)

Găsi pe catedră o …(coală)

Pe care era desenată o …(oală)



65

STABILIREA PUNCTAJULUI:

pentru itemul 1 rezolvat corect - 1 punct

pentru itemul 2 rezolvat corect - 1 punct pentru itemul 3 rezolvat corect - 1 punct

pentru itemul 4 rezolvat corect - 4 puncte

pentru itemul 5 rezolvat corect -3 puncte

Total punctaj: 10 puncte

Calificative obţinute:

10 puncte - calificativ: foarte bine (F.B.)

8 - 9 puncte - calificativ – bine (B.)

6 - 7 puncte - calificativ - satisfăcător (S.)

4 - 5 puncte - calificativ – insuficient ( I.)

Având în vedere caracterul concret-intuitiv al gândirii copilului la vârsta preşcolară, se

utilizează fişele de muncă independentă din Caietul preşcolarului – Grupa pregătitoare: Jocuri

didactice pentru educarea limbajului, elaborat de Aurelia Ana şi Smaranda Maria Cioflica , avizat

de Ministerul Educaţiei Naţionale, Direcţia Generală a Învăţământului preuniversitar, nr.

37121/05.08.1999, Editura Tehno-Art, 2002. Pe baza acestui caiet au fost elaborate fişele de

evaluare formativă, continuă, utile pentru corectarea operativă a erorilor şi ameliorarea continuă a

procesului de predare-învăţare, în vederea realizării obiectivelor propuse, iar pe baza fişelor de la

pp. 52-54 s-au construit teste (probe) docimologice de evaluare sumativă. Vor fi prezentate în

continuare două dintre acestea.


Folosind materialul prezentat în această temă, imaginați un posibil test docimologic la

grupa pe care o aveți în prezent.



66

TEST DOCIMOLOGIC DE EVALUARE SUMATIVĂ (varianta 1)

(sursă: A Ana, S.M Cioflica, 2002)


NIVELUL 2 (grupa: pregătitoare)

OBIECTIV vizate: Evaluarea cunoştinţelor privind comunicarea orală, elementele de limbaj citit-

scris, expresivitatea şi creativitatea limbajului. Evaluarea cunoştinţelor despre propoziţie, cuvânt,

silabă, sunet. Evaluarea gradului de utilizarea a practică a elementelor de comunicare.

ITEMI:

1. Recunoaşte personajele şi poveştile din care vin acestea; uneşte printr -o linie personajul cu

litera care reprezintă semnul sunetului cu care începe numele lui; .încercuieşte personajele

ale căror nume încep cu sunetul C.

2. Alcătuieşte o propoziţie despre personajul din imagine. Reprezintă grafic propoziţia,

cuvintele, silabele şi sunetele. Dacă ştii, scrie alăturat cuvântul „ CAPRA“.

3. Scrie după model. Citeşte cuvintele pe care le-ai scris. Continuă să scrii singur.

4. Scrie o poveste, folosind: desene, semene grafice, decupaje, autocolante, ordonându-le

cronologic de la stânga spre dreapta, în spaţiul dat.


ITEMUL 1. - 5 puncte dacă recunoaşte toate cele cinci poveşti şi personajele; 4, 3, 2, 1, 0 puncte, în

funcţie de numărul cerinţelor rezolvate corect; se adaugă 2 puncte, dacă încercuieşte cele două

imagini: capra şi cocoşul; total punctaj la acest item: 7 puncte.

ITEMUL 2. – 5 puncte dacă rezolvă corect toate cerinţele privind reprezentarea grafică reprezintă

propoziţia printr -o linie orizontală lungă, sub ea atâtea linii orizontale mai scurte, una după alta, câtecuvinte are propoziţia, sub acestea, atâtea linii orizontale şi mai scurte, câte silabe are fiecare

cuvânt, şi sub fiecare liniuţă orizontală care reprezintă silaba, atâtea punctuleţe câte sunete are

silaba respectivă; 4, 3, 2, 1 sau 0 puncte, în funcţie de numărul cerinţelor rezolvate corect; se

adaugă încă 5 puncte dacă ştie sâ scrie cuvântul CAPRA; total punctaj la acest item este 10 puncte.



67

ITEMUL 3 – 5 puncte, dacă îndeplineşte corect toate cerinţele: scrie corect, estetic, nu depăşeşte

spaţiul, respectă distanţa între litere şi cuvinte şi ştie ce cuvinte a scris; 4, 3, 2, 1 sau 0 puncte, în

funcţie de numărul cerinţelor rezolvate corect; total punctaj la acest item: 5 puncte.

ITEMUL 4 – 5 puncte, în funcţie de: bogăţia de elemente, diversitatea de situaţii în care sunt

prezentate personajele, înlănţuirea logică şi cronologică a evenimentelor, aşezarea în pagină,

povestirea conţinutului, atunci când educatoarea verifică şi cere copilului să expună în faţa grupei

povestea, 4, 3, 2, 1 sau 0 puncte în funcţie de gradul de acoperire a acestor cerinţe; total punctaj la

acest item: 5 puncte.

TOTAL PUNCTAJ: 27 de puncte

CONVERTIREA PUNCTAJULUI ÎN CALIFICATIVE:

între 23 – 27 puncte – foarte bine

între 18 – 22 puncte – bine

între 13 – 17 puncte – satisfăcător

între 8 – 12 puncte – insuficient

TEST DOCIMOLOGIC DE EVALUARE SUMATIVĂ (varianta 2)

(sursă: A Ana, S.M Cioflica, 2002)NIVELUL 2 (grupa: pregătitoare)


OBIECTIV FUNDAMENTAL: Evaluarea cunoştinţelor privind comunicarea orală, elementele de

limbaj citit-scris.

ITEMI:

1. Ascultă propoziţia citită de mine şi încercuieşte semnul potrivit. 2. Ascultă propoziţia, numără în gând cuvintele şi încercuieşte cifra corespunzătoare numărului

de cuvinte.

3. Priveşte imaginea, denumeşte-o şi încercuieşte cifra care arată câte silabe are cuvântul

Baloane.



68

4. Încercuieşte imaginile a căror denumire începe cu aceeaşi silabă ca cea din imaginea dată

(Casa).

5. Încercuieşte imaginile pe care le denumim cu cuvinte care încep cu sunetul final al

cuvântului: Urs.

6. Încercuieşte varianta corectă de reprezentare grafică a propoziţiei: Pisica doarme.

7. Încercuieşte cifra care arată câte cuvinte are propoziţia: Fetiţa citeşte o poveste.

8. Încercuieşte cifra care arată câte silabe are cuvântul: Urs.

9. Găseşte imaginile pe care le denumim cu cuvinte care au tot atâtea silabe ca şi cuvântul

reprezentat de imaginea încadrată în dreptunghiul trasat cu roşu. Încercuieşte-le.

10. Priveşte rândul de litere de mai jos şi încercuieşte litera pe care o scriem la începutul

cuvântului Abecedar.


Pentru fiecare item rezolvat corect copilul va primi 1 punct.

CONVERTIREA PUNCTAJULUI ÎN CALIFICATIVE:

10 puncte - foarte bine.

8 – 9 puncte - bine 7 - 6 puncte - satisfăcător

5 – 4 puncte - insuficient.

În funcţie de rezultatele obţinute prin tehnica testelor, şi de altele, culese prin alte metode şi

tehnici de evaluare (chestionări orale, expunerea liberă a copilului, observaţia de evaluare, analiza

produselor activităţii copiilor ca metodă specifică de evaluare sau ca metodă complementară de

evaluare, care reflectă întreaga personalitate a copilului, etc.), s-a încercat realizarea unei analizei anivelului de realizare a obiectivelor cadru propuse de programa activităţii instructiv-educative în

grădiniţă, la această categorie de activitate, educarea limbajului, precum şi la celelate categorii de

activitate), pentru a folosi datele obţinute, în vederea îmbunătăţirii actului didactic de proiectare,

predare-învăţare-evaluare, la generaţia următoare.



69

Într-o scrisoare metodică, „ Despre evaluare în învățământul preșcolar” sunt recomandate

câteva modalități sau instrumente de evaluare, ale căror beneficii se spune, că au f ost vizibile în

timp. În acest document se analizează următoarele instrumente: portofoliul, lista cu comportamente,

observația progresului copilului. Redăm în continuare, câteva caracteristici, pe care Zvetlana

Preoteasa le amintește în această scrisoare metodică:

Portofoliul – este un instrument complex de înmagazinare a datelor despre progresului

copilului. Așadar, luați un biblioraft, scrieți numele copilului pe el și adăugați în timp:

- o listă cu comportamentele așteptate (vezi modelul fișei de evaluare);

- observații asupra evoluției copilului;

- lucrări ale copilului;

- poze cu sarcini/activități pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului

școlar.

Lista de comportamente – este un instrument de evaluare care ne pune la dispoziție reperele

importante după care putem face urmărirea progresului școlar. De aceea, ea trebuie să includă

îndeosebi acele comportamente care pot fi observate în contexte multiple, în așa fel încât observarea

să nu se facă doar o singură dată. În alcătuirea ei se poate porni de la Fișa de evaluare a copilului

preșcolar (pentru cele două niveluri de vârstă), propusă de MEdCT în anul școlar 2006-2007, în

urma avizării ei de către Comisia Națională de Specialitate.

Observarea și înregistrarea unor observații privind progresul copilului – sunt două

modalități de urmărire și măsurare a progresului făcut de copil, care ajută la adunarea datelor în

portofoliu. De asemenea, ele pot scoate în evidență fie anumite întârzieri în evoluția copilului, fie

tipare ale compor tamentului sau progresului său școlar. În plus, o bservațiile culese ne pot ajuta să

planificăm activitățile care urmează, în vederea manifestării comportamentelor așteptate. Cum

observația se face relativ ușor, înregistrarea rezultatelor ei poate fi un proces destul de dificil, mai

ales în cazul unor gru pe de copii numeroase sau cu un procent ridicat de copii care solicită mai multă atenție din partea educatoarei (copii hiperactivi, copii cu diverse dizabilități, copii supradotați

etc.). În acest caz, o sugestie ar fi să recurgem la bilețele cu autoadeziv (stiky notes) pe care să

notăm la momentul observației ceea ce merită și poate avea valoare într-o evaluare, urmând ca la

sfârșitul activității să punem biletul în portofoliu. O altă idee ar fi aceea de a ne stabili un cod

anume pentru fiecare categorie de activitate sau domeniu și pentru fiecare formă de activitate (de



70

exemplu: coduri pentru categorii de activitate - L pentru Educarea limbajului, CM pentru

Cunoașterea mediului, M pentru Matematică etc. și coduri pentru formele de activitate – I pentru

activitate individuală, G pentru activitățile de grup, F pentru activitățile frontale, LA pentru

activitățile liber alese etc.) și să înregistrăm toate informațiile într -un tabel în care în prealabil am

trecut numele copiilor și comportamentele așteptate (din lista anterior alcătuită). Totodată, în

procesul de înregistrare a rezultatelor pentru fiecare copil trebuie să se arătăm respect pentru acesta

și preocupare pentru menținerea lui pe traseul stabilit și să recurgem, ș i aici, la utilizarea unor

coduri specifice (de exemplu: A pentru comportament atins, D pentru comportament în dezvoltare

și S pentru necesită sprijin).

În concluzie, este foarte important să știm faptul că nu toți copiii evoluează în același timp,

că nu toți au o evoluție spectaculoasă, că f iecare are momentul lui de sclipire care nu trebuie ratat de

evaluator, că nu există normă stabilită pentru numărul de înregistrări din dreptul numelui unui copil,

că rigoarea și claritatea observațiilor, precum și onestitatea evaluatorului sunt esențiale în cadrul

procesului de evaluare (Scrisoare metodică, decembrie 2007).


Folosind materialul prezentat la subpunctul 4.2., imaginați exemplificări pentru metodele

descrise.



71

REZUMATUL DISCIPLINEI

Lucrarea Didact ica activităților din grădiniță este structurată în patru teme. Prima temă se

va ocupa cu tratarea portretului vârstei preşcolare accentuând importanța cunoașterii acestora în

vederea proiectării de activități instructiv-educatice cu un real caracter formativ. Debutul în această

perioadă de vârstă aduce schimbări fundamentale în viața copilului, fie că discutăm de dezvoltarea

fizică sau psihică, dar mai ales în ceea ce privește planul relațiilor interumane. Învățământul

preșcolar în care este încadrată marea majoritate a copiilor, contribuie semnificativ la multiplicarea posibilităților de dezvoltare multidimensională a acestora. Afirmăm în acest context faptul că

mediile educaționale cu care copilul intră in contact se îmbogățesc, adăugând aici mediul grădiniței,

al altor organizații/instituții cu care acesta interacționează, dar și mediul școlar. Totodată, integrarea

în acest nivel al învățământului atrage după sine o serie de solicitări de ordin instructiv-educativ la

care trebuie să răspundă și să se adapteze copilul preșcolar. În acest sens, este absolut obligatoriu să

se țină cont de principalele caracteristici ale acestei perioade de vârstă, tocmai pentru ca ansamblul

de solicitări, organizate sub forma activităților instructiv-educative, să contribuie eficient la

dezvoltarea copilului, în deplină concordanță cu principalele direcții stipulate în idealul educațional.

Proiectarea activităților instructiv-educative nu este posibilă fără a se ține cont de specificul

perioadei preșcolare, iar în acest context amintim principalele caracteristici ale acesteia.

A doua temă se va ocupa cu tratarea elementelor de curriculum pentru educaţia timpurie

cuprinse în Curriculumul pentru învățământul preșcolar, 3 - 6/7 ani, focalizându-se pe elementele

de noutate ale curriculumului. În această a doua unitate de conținut, se vor trata câteva elemente de

interes privind noul curriculum elaborat pentru acest nivel de învățământ. Analizat, acesta aduce

multe schimbări față de ceea ce era anterior. Direcțiile generale de acțiune ale acestui curriculum

sunt specificate chiar în documentul care este intitulat „Curriculum pentru învățământul preșcolar,

3 - 6/7 ani” și anume: asigurarea continuității în cadrul aceluiași ciclu curricular; asigurarea

interdependenței dintre disciplinele școlare (clasele I-II) și tipurile de activități de învățare din

învățământul preșcolar și facilitarea orientărilor spre module de instruire opționale. Domeniile



72

experiențiale pe care le tratează noul curriculum sunt: domeniul limbă și comunicare , domeniul

științe, domeniul estetic și creativ, domeniul om și societate, domeniul psihomotric.

A treia temă va prezenta î nvățământul preșcolar: activităţi, metodologia didactică ,

surprinzând accentele specifice oferite de noul curriculum. Este foarte cunoscut faptul că dezvoltarea

copilului este susținută de activitatea fundamentală specifică acestei vârste, și anume jocul. Prin

intermediul acestuia se oferă copilului posibilitatea și cadrul de a se forma și dezvolta în plan

social, emoțional, fizic, intelectual, și bineînțeles în planul propriei cunoașteri. Jocul reprezintă

mijlocul optim pentru realizarea educației la vârsta preșcolară, această afirmație fiind susținută și

de funcțiile deosebit de importante pe care acesta le îndeplinește. Să nu pierdem din vedere funcția

de formare şi dezvoltare de comportamente, acumulare de cunoștințe și informații, funcția de

dezvoltare fizică și funcția socială. De asemenea, jocul facilitează adaptarea și acomodarea

copilului la realitatea înconjurătoare. Tipologia activităților desfășurate în grădiniță este

următoarea: activităţi pe domenii de învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), jocuri şi

activităţi alese, activităţi de dezvoltare personală. Finalul temei prezentă elementele caracteristice

ciclului preșcolar pentru categoria metode ca: jocul, observația, demonstrația, conversația euristică,

explicația și exercițiul. În învățământul preșcolar ansamblul de metode utilizat este adaptat

manifestărilor specifice dezvoltării acestuia. Așa cum s-a mai amintit anterior, forma fundamentală

de activitate a copilului preșcolar este jocul.

A patra temă va surprinde elemente de evaluare specifice activității din grădiniță. Alături de

predare și învățare, evaluarea reprezintă o altă componentă esențială a procesului de învățământ.

Importanța acesteia izvorăște din necesitatea de a primi un feedback cu privire la activitatea care

tocmai s-a încheiat. Această temă tratează conceptul de evaluare, modalitățile de evaluare pe care le

poate utiliza educatoarea, precum și importanța actului de evaluare, ca punct final în demersul

instructiv.



73

BIBLIOGRAFIE

[1] Ana, A., Cioflica, S.M. , Caietul preşcolarului – Grupa pregătitoare: Jocuri didactice pentru

educarea limbajului, Editura Tehno-Art, 2002

[2] Badea, E., Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului , Editura Tehnică, Bcureşti,

1997

[3] Chateau, J. Copilul şi jocul , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970

[4] Claparede, E. Psihologia copilului şi pedagogie experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1975

[5] Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998

[6] Debesse, M., Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă , Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1970

[7] Dodge, D.; Trister, C.; Laura, Z., The Creative Curriculum for Early childhood , Teaching

Strategies Inc., Washington DC, 1992

[8] Elkonin, D., Psihologia jocului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980

[9] Ezechil L.; Păiși Lăzărescu, M., Laborator preşcolar , Editura V & Integral, Bucureşti, 2002

[10] Golu, P.; Zlate, M.; Verza, E., Psihologia copilului, E.D.P.R.A., Bucureşti, 1995

[11] Grama, F., Pletea, M., Sesovici, A. et.all., 2009) Aplicaţii ale noului curriculum pentru

învăţământul preşcolar.Bucureşti: Didactica Publishing House, p.142). [12] Mitu, F., Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar , Editura

Humanitas, Bucureşti, 2005

[13] Neagu, M.; Beraru, G., Activităţi matematice în grădiniţă, Editura Ass, Iaşi, 1995

[14] Niculescu, R.M.; Lupu, D., Pedagogie pr eșcolară și a școlarității mici, Editura Universității

Transilvania din Brașov, Brașov, 2007.



74

[15] Norel, M.; Bota, O., Metodica activităților din grădiniță, Editura Universității Transilvania,

Brașov, 2009

[16] Osterrieth, P.A., Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1976

[17] Păun, E.; Iucu R., Educaţia preşcolară în România. Editura Polirom, Iaşi, 2002

[18] Pertică, M.; Petre, M., Metodica predării activităţilor manuale în grădiniţa de copii. Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969

[19] Piaget, J., Studii de psihologia dezvoltării. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974

[20] Popescu, Eleonora. Curs de pedagogia şi metodica învăţământului preşcolar, Universitatea din

Bucureşti, Bucureşti, 1978

[21] Potolea, D.; Păun, E., (coord) Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002

[22] Schaffer, R.H., Introducere în psihologia copilului , Editura ASCR, Cluj, 2005

[23] Schulman Kolumbus, E., Didactică preşcolară , V&I Integral, Bucureşti, 2000

[24] Şchiopu, U., Psihologia vârstelor, ciclurile vârstelor , Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995

[25] Vincent, R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972

[26] Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 2002

[27] Vrăşmaş, E., Educaţia copilului preşcolar , Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1999

[28] Wallon, H., Evoluţia psihologică a copilului. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975

[29] *** Dicţionar de pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979

[30] *** Programe şcolare pentru învăţământul primar , Consiliul Naţional pentru Curriculum,

Bucureşti, 1998

[31] *** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii , Ministerul Educaţiei

Naţionale Bucureşti, 2000

[32] *** Curriculumul pentru învățământul preșcolar, 3 - 6/7 ani, http://www.edu.ro (aprilie, 2011)http://www.edu.ro/index.php/articles/c899/ (accesat aprilie2011)

[33] http://www.scritube.com/gradinita/FISA-DE-EVALUARE-INITIALA-GRAD14824217.php

(accesat aprilie, 2011)

http://www.edu.ro/

http://www.edu.ro/

http://www.edu.ro/

http://www.edu.ro/index.php/articles/c899/


http://www.scritube.com/gradinita/FISA-DE-EVALUARE-INITIALA-GRAD14824217.php





http://www.edu.ro/



75

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Profesionalizarea carierei didactice- noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie

din judeţele Bacău şi Covasna Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău Număr de identificare al contractului: POS DRU/87/1.3/S/62339 Nr. de înregistrare al AMPOSDRU: D.G.A.M.P.O.S.D.R.U./E/8263 Durata:

noiembrie 2010 – octombrie 2013 (36 luni)

Buget proiect: 16.499.695,00 RON

PARTENERIInspectoratul Şcolar Judeţean Covasnahttp://www.isj.educv.ro Casa Corpului Didactic “Grigore Tabacaru” Bacău http://www.ccdbacau.ro Casa Corpului Didactic Covasnahttp://www.ccdcovasna.ro

Universitatea Transilvania din Braşov http://www.unitbv.ro

www.bacov-ia.ro

Inspectoratul Şcolar

Judeţean Bacău

http://www.isj.educv.ro/


http://www.ccdbacau.ro/


http://www.ccdcovasna.ro/


http://www.unitbv.ro/


http://www.bacov-ia.ro/









Inspectoratul ŞcolarJudeţ ean Covasna

Casa Corpului Didactic„Grigore Tabacaru”

Bacău

Casa Corpului DidacticCovasna

Universitatea„TRANSILVANIA”

Braşov

bacov-ia didactica gradi lupu bota

Documents