Atenția și MemoriaMecanisme – clasificări - evoluții

Atenția este funcția psihică de orientare selectivă, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însușiri sau procese, menite să conducă la sporirea eficienței activității psihice, cu deosebire a proceselor cognitive.

Astfel, atenția orientează şi concentrează selectiv activitatea psihică pe anumite obiecte (număr limitat) => claritate + delimitarea de câmpul perceptiv;

Realizează autoreglarea activităţii psihice pe microintervale sau intermitent;

Gândirea – nu poate exista fără atenţie; are rol de dirijare anticipativă şi focalizare;

Excitanţii percepuţi, cu ajutorul atenţiei, se clarifică şi se fixează în memorie;

Atenţia intervine atât în orientarea nespecifică, cât şi în cea activ- dirijată, în răspunsul nediferenţiat şi în menţinerea voluntară într-o activitate de cunoaştere;

ATENȚIA Definiții. Caracteristici generale.

ATENȚIA Clasificare - Evoluții (1)

Atenţie involuntară: pentru stimuli bruşti, implică nepregătire,

nou (Titchener);

Voluntară: presupune un efort volitiv;

Postvoluntară (habituală): aşteptare pentru o recepţie mai

corectă (Dobrînin);

ATENȚIA Clasificare - Evoluții (2)

În a 2-a copilărie: voluntară, dependentă de interese;

În a 3-a copilărie: voluntară -> apreciere clinică şi psihometrică;

Copiii cu tulburări de comportament – instabili, distraţi;

Înainte de 1 an: activitate concret senzorială;

La peste 1 an - relaţiile (mimică, pantomimă, conversaţie);

În prima copilărie: involuntară şi puţin persistentă;

Evoluție în primele luni de viață

Primele indicii - în luna a 2-a; În luna a 4-a: curiozitatea;

ATENȚIA Clasificare - Evoluții (3)

Copiii cu tulburări de comportament în stările discordante – pasivi, absenţi, introvertiţi;

în oligofrenii – scad concentrarea şi mobilitatea;

în stările maniacale – creşte componenta spontană şi scade cea voluntară;

◦ în stări maniacale – se reflectă în tot comportamentul;

◦ în stări de excitaţie şi uşoară intoxicaţie;◦ în majoritatea cazurilor se manifestă selectiv –

într-un anumit sector al vieţii psihice sau sub un anumit conţinut ideativ;

◦ Exemple: la melancolici: hiperprosexie pe ideile depresive de

culpabilitate, de ruină; la cenestopaţi, hipocondriaci: pe starea de sănătate; la deliranţi, paranoizi: pe tema delirantă; la fobici, obsesionali: pe fobii, obsesii;

HIPERPROSEXIILE

◦ În stări confuzionale -> aprosexie;

◦ Hipoprosexiile apar în: surmenaj; irascibilitate; anxietate; oligofrenii; deteriorări cognitive; schizofrenie – caracter particular prin

comutările motivaţionale incomprehensibile; stări confuzionale – legate de starea de trezire

(arousal) corticală şi mezencefalică;

HIPOPROSEXIILE

Mecanismele neuro-fiziologice ale atenţiei (1)

• în trunchiul cerebral (bulb + punte + mezencefal) => SRAA • în diencefal => SRDP (sistemul reticulat difuz de proiecţie);

Formaţiunea reticulată (FR)

• efect tonic, de lungă durată• remanent => menţine atenţia

Stimularea FR din trunchiul cerebral (SRAA)

• efect scurt, limitat topografic• efect egal cu stimularea => comută atenţia;

Stimularea FR din diencefal (SRDP)

• prin orice modalitate senzorială (acustică, optică, tactilă);

FR poate fi stimulată:

• => cortexul nu mai e activatDacă FR este

distrusă:

• nespecifică – prin FR -> responsabilă de reactia de trezire a cortexului;

• specifică – pe căile proprii fiecărui analizator;

Impulsurile nervoase (două căi):

Mecanismele neuro-fiziologice ale atenţiei (2)

• trezeşte scoarţa cerebrală -> rol activator;• realizează convergenţa impulsurilor senzoriale;• unele impulsuri sunt selecţionate => „permis de

liberă trecere” • rol protector pentru cortex (de ocluzie)

Formaţiunea reticulată (FR)

• cu atât sunt inhibate mai multe mesaje senzoriale• starea de vigilitate, de veghe – datorată FR

Cu cât FR este mai excitată

• există şi alte puncte corticale a căror stimulare determină reacţia de trezire

• există circuite cortico – reticulo – corticale pentru atenţia voluntară (Fuster)

Alte puncte corticale

◦ Metoda grafică – pentru componenta somatică: tonus muscular, respiraţie, puls;

◦ Tahistoscopul (concentrare, volum, intensitate): un număr de figuri, în timp limitat, rapid subiectul trebuie să reproducă câte figuri poate;

◦ Metoda Kraepelin: să numere înapoi de la 100 (din 3 în 3, din 7 în 7, din

13 în 13) – presupune concentrare şi stabilitate sau să numească invers lunile anului, zilele săptămânii;

◦ Metoda Bourdon: proba barajului – să taie anumite litere dintr-un text.

Investigarea ATENȚIEI

MEMORIA Caracteristici generale.

Are rol în • fixarea , păstrarea şi reactualizarea informaţiilor

E legată de • gândire, imaginaţie

• viaţa psihică fără memorie ar fi ca un ghem de impresii senzoriale, fără trecut şi fără viitor;

se reactualizează

• imagini senzoriale (senzorială), conţinuturi ideative (abstractă)

• stări afective („trăiri”) – în isterie (au forţă şi vivacitate), în emoţii negative (scade capacitatea de evocare)

MEMORIA – Evoluții. Ipoteze (1) -

în primul an de viață: caracter involuntar; manifestarea unor gusturi, preferinţe

la sfârşitul primului an: reproduce cuvinte, gesturi, posturi;

la antepreşcolari – reţinerea informației pentru câteva săptămâni (la 1 an) sau luni (la 3 ani)

la preşcolari: activitatea ludică îi impune caracterul voluntar (recunoaştere şi reproducere)

la şcolarul mic: memoria are caracter concret-senzorial, este puţin selectivă, fragmentară

MEMORIA – Evoluții. Ipoteze (2) -

Memorarea:

• implică şi aspecte inconştiente şi automatizate

Învăţarea:

• este voluntară, conştientă, implică acumulare, reţinere, sistematizare, ordonare

În psihopatologie, spre deosebire de psihologia generală, se disting

• memoria imediată: <10 secunde• memoria recentă: > 10 secunde• memoria evenimentelor îndepărtate: de la începutul vieţii până în prezent

MEMORIA – Evoluții. Ipoteze (3) -

Primele amintiri – de la 6 luni, ◦ dar, deşi se fixează impresiile, nu există posibilitatea de a le evoca

ordonat cronologic ◦ sub 3 ani nu există amintiri, ci doar reminiscenţe de imagini; ◦ evenimentele din perioada sub -3 –ani se pot manifesta în situaţii

patologice datorită memoriei acustice; Memorarea voluntară – sinteză psihică

◦ presupune participare activă ◦ prezentul psihologic (Auerbach) = prezentul aparent (James) ◦ prezentul aparent = 0-12 secunde – perioada de timp în care se

fixează ceva ◦ realizarea prezentului nu poate fi separată de constituirea evocării;

Participarea subiectului ◦ -> transformă imaginea trăită în judecata asupra imaginii => memoria

aparţine proceselor cognitive; Recunoaşterea = diferenţierea imaginilor prezente de cele

trăite;

DISMNEZIILE CANTITATIVE

în surmenaj, nevroze – prin scăderea prosexiei;

în oligofrenii;

în involuţii;

Hipomnezia

Kurt Schneider: nu există anularea totală a oricăror urme de memorie;

Clasificare principală: amnezii anterograde, amnezii retrograde.

Amneziile

DISMNEZIILE CANTITATIVEAmneziile ANTEROGRADE

Fixarea unei impresii este diferită de memorarea ei;

Veritabila amnezie de fixare reprezintă mai mult decât insuficienta mobilizare a atenţiei, ea este o amnezie de memorare.

Apare în: stări confuzionale, sdr. Korsakov (etiologie toxică - alcool, infecţioasă sau traumatică), presbiofrenie, psihoza maniaco - depresivă, stări reactive, nevroze.

DISMNEZIILE CANTITATIVEAmneziile RETROGRADE

Se numesc retrograde sau de evocare;

Tulburarea memoriei se întinde progresiv spre trecut, de la debutul bolii până în copilărie;

Deseori se adaugă caracterul anterograd.

Forme ale AMNEZIEI. Amneziile progresive, în involuţie.

Nu pot fi explicate prin deficitul prosexic• slăbeşte întâi

memoria evenimentelor recente, în timp ce cele din trecut sunt bine conservate

• există o reţea de relaţii pe care timpul scurt nu le-a sistematizat

• este tipică celor care au smuls ultima pagină a jurnalului şi continuă să le rupă spre început

Amintirile mai îndepărtate sunt mai bine ordonate • sunt mai bine

separate, atât de prezentul în care individul se descurcă tot mai greu

• cât şi de consecinţele prezentului, care sunt anxiogene;

Cu cât evenimentele trecutului sunt mai îndepărtate, cu atât sunt mai puţin angajate în prezent• explicaţia: amintirile

recente sunt complexe şi încărcate afectiv

• amintirile îndepărtate îşi pot păstra încărcătura afectivă, dar referitor la temă, şi este vorba doar de cele impresionante

• restul amintirilor trecute nu mai au caracter emoţional

Forme ale AMNEZIEI. Afazia Wernicke.

◦ este o demenţă a limbajului;◦ presupune mai mult decât uitarea cuvintelor

auzite sau citite, ci şi uitarea vocabularului şi a cunoştinţelor;

caracterul este tot progresiv (nu există o ierarhie anatomică, ci una psihologică)

– legea disoluţiei memoriei (Delay), - legea regresiei memoriei (Ribot) (în ordine inversă

apariţiei) Uitarea survine:

◦ de la complex -> simplu, ◦ de la cognitiv -> afectiv -> senzorial -> motor ◦ de la achiziţiile cognitive -> bogăţia vieţii afective ->

expresivitatea mimico-pantomimică

Forme ale AMNEZIEI. Amnezia lacunară (Delay).

◦ este tipică celor cu un jurnal aparent corect, dar cu pagini albe (nu se poate citi nimic, căci nu s-a scris nimic – un hiatus mnezic temporar);

◦ Apare în: modificarea stării de conştienţă, stări confuzionale, traumatisme cranio-cerebrale, echivalenţe de epilepsie, stări crepusculare, beţia patologică;

◦ Poate fi: totală (nu-şi aminteşte nimic) sau parţială (îşi aminteşte vag => e o hipomnezie);

◦ Nu se pierde înregistrarea, ci reproducerea şi descifrarea;◦ Comparaţia lui Delay caracterizează mai degrabă starea de

apsihie din comele profunde (când subiectul nu înregistrează şi nu reacţionează la niciun stimul), accesele convulsive, narcoza profundă;

Forme ale AMNEZIEI. Amnezia tardivă (întârziată).

-

l

a

c

u

n

a

m

n

e

z

i

c

ă

a

s

u

p

r

a

p

e

ri

o

a

d

e

i

c

o

n

f

u

z

i

o

n

a

l

e

n

u

s

e

i

n

s

t

a

l

e

a

z

ă

i

m

e

d

i

a

t

- a fost pusă la îndoială de Schneider;

Forme ale AMNEZIEI. Amnezia electivă.

- poate fi psihogenă, afectogenă

-

a

m

i

n

tiril

e

a

u

f

o

s

t

b

i

n

e

f

i

x

a

t

e

,

d

a

r

d

e

v

i

n

e

i

m

p

o

s

i

b

il

ă

r

e

m

e

m

o

r

a

r

e

a

v

o

l

u

n

t

a

r

ă

;

- pot fi conştientizate prin evocare involuntară / pot dispărea dacă se schimbă împrejurările;

- se mai numește tematică deoarece se referă la un aspect singular (nume, formule chimice etc.);

HIPERMNEZIILE

exagerarea evocărilor -> multiple, tumultuoase, involuntare, îndepărtează subiectul de preocupările sale;

Schneider: hipermneziile există şi la persoanele normale și sunt legate de memoria cu conţinut afectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (mari bucurii);◦ Ex.: adult de 45 de ani care povesteşte cu multe detalii şi reproduce eidetic un traumatism

de la 4 ani; Se şterge limita trecut – prezent Nu există o selecţie în evocarea evenimentelor (nu există uitare) => toate

evenimentele au aceeaşi amplitudine Mentismul:

◦ pacientul devine spectator la desfăşurarea incoercibilă şi tumultoasă a ideilor şi amintirilor sale,

◦ nu poate rememora, deoarece nu există atenţie ◦ pe ecranul conştienţei se desfăşoară imagini caleidoscopic; ◦ apare în oboseală, surmenaj

Viziunea retrospectivă (panoramică): forma supremă de hipermnezie, apare în stări confuzionale psihogene, paroxisme anxioase, stări

halucinatorii, epilepsie de lob temporal, pericol existenţial iminent – indivizii au impresia că revăd şi retrăiesc în

câteva momente toată viaţa;

DISMNEZIILE CALITATIVETulburările sintezei mnezice imediate

Se mai numesc și iluzii de memorie = evocări eronate, trăite în realitate dar neîncadrate în timpul şi spaţiul real sau nerecunoscute ca trăite/netrăite

Criptomnezia: scade capacitatea de discriminare între evenimentele

personale şi evenimentele străine; apare în schizofrenie, paranoia, parafrenie, demenţe; ideile delirante pot fi legate de o falsificare a amintirilor în

funcţie de starea timică dominantă Falsa recunoaştere

variantă a criptomneziei = „dubla conştiinţă” Iluzia de nerecunoaştere

este mai rară; în stări mai avansate – ”jamais vu” Paramneziile de reduplicare Pick

dedublare perpetuă a obiectelor şi situaţiilor

ALLOMNEZIILETulburările rememorării trecutului (1)

falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale din trecut, dar pe care pacientul le situează în mod fals în prezent:

Pseudoreminiscenţele: reproduce evenimente reale din trecut, pe care le trăieşte ca prezente,

amestecă frânturi din trecut cu ce trăieşte în prezent; este o iluzie de memorie – nu recunoaşte timpul şi spaţiul în care s-a

produs acţiunea respectivă;

Confabulaţiile (Pick): halucinaţii de memorie – percepţie fără obiect; sunt reproduse evenimente imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit; pacientul fabulează asupra trecutului cu convingerea că îl evocă; fabulaţia (amestecă inconştient adevărul şi eroarea) = sora inconştientă a

minciunii (face distincţia conştientă a erorii); sunt frecvente în sdr. Korsakov

ALLOMNEZIILETulburările rememorării trecutului (2)

Confabulaţiile (Pick) - continuare Tipuri:

◦ confabulaţii mnestice: când evenimentele relatate sunt verosimile, dar netrăite;

◦ confabulaţii fantastice: ex.: „trenul zbura la câţiva metri”;

◦ confabulaţii onirice (Dupré)

demenţa senilă în fazele incipiente poate avea confabulaţii prolifice, deşi tulburările de memorie nu sunt grave – deteriorarea intelectului şi regresia personalităţii (regresia memoriei o precede pe cea a gândirii, intelectului şi personalităţii);

nu există confabulaţii la oligofreni (fiindcă memoria nu a fost suficient dezvoltată);

ALLOMNEZIILE - Ecmnezia și Anecforia -

Ecmnezia: tulburare globală a memoriei, pacientul confundă

trecutul cu prezentul

E diferită de confabulaţie

(unde nu deosebeşte

realul de imaginar) şi de pseudoreminiscenţe (unde doar

un anumit eveniment real din trecut este

plasat în prezent);Întreaga

personalitate se întoarce în

trecut; pacienţii retrăiesc activ

scenele; senilele se consideră

tinere

Anecforia: tulburare mai

uşoară, apare în surmenaj sau predemenţe,

pacientul reproduce

amintiri pe care le credea uitate,

dacă i se sugerează unele

elemente

Mecanisme neuro-fiziologice ale memoriei

Regiunile implicate:

Korsakov: hipocampul, lobul temporal;

Penfield, Milner: lobul temporal – memoria de fixare;

atrofia corpilor mamilari -> amnezii;

leziunile bilaterale de lobi frontali => amnezie de fixare – disprosexie, hipobulie;

leziuni în cortexul parietal => afazie, agnozie, aprosexie + amnezii categoriale

Investigarea memoriei

Se desfășoară cu condiţia unei corecte desfăşurări a funcţiei prosexice

Orice amnezie izolată, fără alte simptome = o posibilă simulare

Important: urmărirea relatărilor despre istoria sa de viaţă

testele de memorie au corelaţii cu testele de inteligenţă şi cunoştinţele achiziţionate fără implicare cognitivă sau a cunoştinţelor

Metoda Vieregge: pacientul repetă cifrele pronunţate, trebuie să le repete după un minut de linişte şi după încă un minut de conversaţie

Metoda Bernstein: predominant vizuală

Wechsler Memory Scale (WMS): cel mai complet, cuprinde informaţii generale, de orientare, de control mental