Articulatiatemporomandibulara

Particularităţi:

Denumită şi articulaţia cranio-mandibulară sau

mandibulară, se caracterizează prin

următoarele:

Este unica articulaţie mobilă a craniului, stabileşte legătura mobilă dintre baza craniului şi mandibulă în vederea executării funcţiilor aparatului dentomaxilar.

Este cea mai evoluată şi diferenţiată articulaţie a corpului uman, atât sub aspect constituţional cât şi din punct de vedere biodinamic.

• Deşi anatomic este o articulaţie simetrică bicondiliană, totuşi funcţional, cele două articulaţii conlucrează, formând un complex articular unitar.

• Corelaţia articulaţiei temporomandibulare cu raportul dintre arcurile dentare şi cu modul de angrenare a acestora, are o deosebită importanţă stomatologică, prin realizarea articulaţiei "temporomandibulodentare" sau "temporomandibuloocluzale".

 

Constituţie:

Articulaţia este formată din următoarele componente:

- Componente osoase

- Componente cartilaginoase

- Mijloace de unire

- Cavitatea articulară.

 

1. FOSA MANDIBULARĂ

(Fossa mandibularis) sau cavitatea glenoidă, depresiune de formă ovalară, adâncă de 5-7 mm, aflată

- pe faţa inferioară a scuamei osului temporal şi

- pe versantul antero-inferior al părţii timpanice a osului temporal.

Diviziune: Fisura petrotimpanică (Glaser) subâmparte depresiunea în:

- Porţiunea articulată, situată anterior de fisură, pe scuama osului temporal, corespunde propriu-zis fosei mandibulare (cavităţii glenoide).

- Porţiune nearticulată, situată posterior de fisură, corespunzător părţii timpanice a osului temporal.

• Axul mare al fosei mandibulare în raport cu tipul individual de masticaţie, este orientat fie transversal, fie oblic.

• În cazul direcţiei oblice, prelungirea axelor celor două fose converg şi se intersectează pe linia mediană a bazei craniului, pe circumferinţa anterioară a găurii mari a osului occipital

Configuraţie:

• Mărimea fosei mandibulare nu corespunde exact formei condilului mandibulei, ci este mai largă.

• Platforma concavităţii este alcătuită

dintr-o tablă osoasă subţire, deoarece nu este supusă presiunilor masticatorii.

 

Limite:

• Anterior: se continuă cu tuberculul articular.

• Posterior: - fisura petrotimpanică (Glaser),

• Medial: - spina sfenoidală• Lateral: - muchia osoasă de la rădăcina

arcului zigomatic, întinsă între tuberculul articular şi procesul postglenoidal

2. TUBERCULUL ARTICULAR

• Sau "eminenţa articulară" este situat anterior de fosa mandibulară pe scuama osului temporal.

• Formaţiune specific umană, datorată ortoscheliei, în vederea facilitării coborârii mandibulei prin deplasarea capului mandibulei (condilului) pe acesta.

Configuraţie:

• Proeminenţă alungită transversal, convexă în sens antero-posterior şi concavă sub formă de jgheab în direcţie transversală.

• Posterior descrie o pantă, în continuarea fosei mandibulare (cavităţii glenoide), lungă în sens sagital de 9 mm, şi abruptă faţă de orizontală, având o înclinaţie între 5° şi 55° (înclinare medie 33°).

• Anterior tuberculul articular se termină într-o muchie fină, care il separă de fosa infratemporală.

Limite:

• Anterior: muchia transversală interpusă între tuberculul articular şi fosa infratemporală

• Posterior: se continuă cu fosa mandibulară• Medial: linia osoasă de la baza spinei

sfenoidale. • Lateral: rădăcina anterioară a procesului

zigomatic, denumit "tubercul zigomatic anterior".

3. CAPUL MANDIBULEI

• Condilul mandibular, de formă elipsoidală, convex în toate sensurile, are diametrul mare de 18-20 mm dispus transversal şi diametrul mic de 8-10 mm situat antero-posterior.

• Forma şi poziţia acestor formaţiuni sunt variate, iar între ele există în general o uşoară asimetrie.

• Direcţia axului mare este oblică postero-medial.

• Prelungirea axelor mari ale celor doi condili, formează un unghi obtuz având o valoare între 145° -160°, anterior de gaura mare a osului occipital.

• La indivizii cu mişcări mandibulare

verticale, axul mare are o poziţie transversală

Configuraţie: - Polii capului mandibulei, corespund

extremităţilor cu suprafeţe rugoase.• Polul lateral este situat mai anterior, şi

inferior, polul medial se situează mai posterior şi mai su perior.

- Suprafaţa articulară, netedă, ocupă versantul antero-superior al capului mandibulei, demarcată de o linie osoasă fină.

• - Suprafaţa nearticulară, rugoasă corespunde versantului posterior, are formă triunghiulară îndreptată cu vârful în continuarea marginii posterioare a ramurii mandibulei.

COMPONENTELE CARTILAGINOASE• 1. CARTILAJUL ARTICULAR (Cartílago

articularis) acoperă suprafeţele articulare ale componentelor osoase.

• Este format dintr-un strat subţire de cartilaj hialin modificat, acoperit de o membrană fibroasă avasculară, care corespunde pericondrului.

• In ansamblu aceste două straturi alcătuiesc un fibrocartilaj avascular.

• 2. DISCUL ARTICULAR (Discus articularis) sau meniscul articular, formaţiune fibroasă, alcătuită din fibre concentrice, care la adult devine de structură fibrocartilaginoasă.

• Interpus între suprafeţele articulare incongruente temporale şi mandibulare, realizează concordanţa între acestea.

Configuraţie:

• De formă ovală sau eliptică, cu axul mare orientat transversal, se modelează pe suprafeţele articulare ale componentelor osoase.

• - Faţa superioară este convex-concavă, adaptată formei fosei mandibulare (cavităţii glenoide) şi eminenţei articulare.

• - Faţa inferioară este concavă, răspunde capului mandibulei.

• - Marginea discului articular este mai groasă; posterior de 3-4mm, anterior de 2mm.

• - Centrul său este subţiat, deseori perforat.

Inserţii.

• Pe flancuri discul articular aderă ferm de polii capului mandibulei.

• Circumferinţa discului articular (mentscului) este prinsă de capsula articulară.

• Posterior discul articular se desprinde într-o lamă ascendentă (temporală) şi o lamă descendentă (mandibulară), ataşate peretelui posterior al capsulei articulare.

• Intre aceste două lame, dinspre capsulă pătrunde un strat de ţesut conjunctiv vascularizat.

• Ataşamentul lax al discului articular în partea lui posterioară, conferă un grad de mobilitate acestuia

• Anterior, discul articular devine de

asemenea bilamelar; lamele ascendentă şi descendentă se alătură peretelui anterior al capsulei articulare.

• Intre cele două lame, se insera pe discul

articular fibre ale muşchiului pterigoidian lateral.

Mijloace de unire

• Mijloacele de unire au rolul de a cuprinde şi solidariza componentele osoase între ele, permiţând totodată menţinerea mişcărilor capului mandibulei în limite fiziologice

1. CAPSULA ARTICULARĂ Este un manşon tronconic fibros, dispus relativ lax

în jurul capetelor osoase.

Constituţie. Capsula articulară este formată din fibre conjunctive verticale, cu o uşoară convergenţă inferior şi posterior grupate în:

• - Fibre lungi sau superficiale, întinse între baza craniului şi mandibulă, (fibre bazicraniomandibulare).

• - Fibre scurte sau profunde, dispuse între baza craniului si circumferinţa discului articular (fibre temporomeniscale).

• Inserţia temporală se face pe formaţiunile osoase care delimitează suprafeţele articulare ale cavităţii glenoide şi ale eminenţei articulare.

Anterior pe marginea tuberculului articular.

Posterior pe marginea anterioară a fisurii petrotimpanice, astfel încât fisura rămâne extracapsulară.

Lateral pe muchia osoasă de la rădăcina arcului zigomatic şi versantul anterior al procesului postglenoidal.

Medial, la baza spinei sfenoidale.

Inserţia mandibulară:

• Lateral si medial, ataşat ferm de polii capului mandibulei, separat de inserţia în aceste locuri a discului articular.

• Anterior pe marginea suprafeţei articulare a capului mandibulei.

• Posterior, inferior de suprafaţa articulară, pe aria triangulara a capului mandibulei

2. LIGAMENTELE ARTICULARE

A.Ligamente capsulare, sunt condensări fibroase ale capsulei articulare, pe laturi:

a) Ligamentul lateral (Ligamentum laterale) sau ligamentul temporoandibular, format din două straturi, unul superficial în formă de evantai, altul profund având forma unei benzi; are originea pe rădăcina anterioară a procesului zigomatic (tuberculul zigomatic anterior), fibrele converg inferior şi posterior şi se insera pe suprafaţa laterală şi posterioară a colului mandibulei.

• b) Ligamentul medial (Ligamentum mediale) sau ligamentul lateral intern, fortifică partea internă a capsulei, între baza spinei sfenoidului şi suprafaţa medială a colului condilului.

• Este format din fibre mai subţiri decât precedentul.

B.Ligamente accesorii

• Sunt formate din bandelete fibroase distanţate de capsula articulară.

• - Ligamentul sfenomandibular (Ligamentum sphenomandibulare), se extinde de la spina sfenoidală la lingula mandibulei şi marginea inferioară a găurii mandibulei.

• - Ligamentul stilomandibular (Ligamentum stylomandibulare) pleacă de pe vârful procesului stiloidian al osului temporal şi se insera pe marginea posterioară a unghiului mandibulei.

Cavitatea articulară

• Cavitatea articulară este divizată de discul articular în două compartimente distincte atât anatomic cât şi funcţional.

• Capsula articulară este tapisată corespunzător celor două compartimente, de membrane sinoviale

1. COMPARTIMENTUL (ETAJUL) MENISCOTEMPORAL

• Are o poziţie antero-superioară, este mai larg şi se situează între faţa superioară a discului articular şi feţele articulare temporale.

• Membrana sinovială superioară (Membrana synovialis superior), suprameniscală este laxă, se ataşează împreună cu capsula pe circumferinţa feţei articulare temporale şi a meniscului.

2. COMPARTIMENTUL (ETAJUL) MENISCOMANDIBULAR

• Sau menisco-condilian, mai îngust, orientat postero-inferior, între faţa inferioară a discului articular şi capul mandibulei.

Membrana sinovială inferioară (Membrana synovialis inferior), submeniscală se insera pe periferia discului articular şi pe capul mandibulei, corespunzător inserţiei capsulei articulare.

Posterior, deoarece inserţia are loc pe aria triangulara, o parte a colului capului mandibulei are o situaţie intracapsulară.