Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 1

AAPOSTROF-UL A ajuns la numãrul 200 ºi a intrat, aºa cum nelãudam ºi în numãrul trecut, în al 18-lea an de existenþã. La

serbarea lui de majorat, organizatã vineri, 9 februarie, la FilialaCluj a Uniunii Scriitorilor, nu au curs rîuri de ºampanie, darþuica ºi vinul au fost din belºug. Pentru cã din belºug au venitºi prietenii ºi colaboratorii revistei, sã ºi-o sãrbãtoreascã.

Ceremonia a fost deschisã – în mod vrãjitoresc – de IrinaPetraº, preºedintele Filialei Cluj a US ºi, altfel, apostrof de vazã,care a hotãrît cã ziua mohorîtã se va lumina taman în cinsteasãrbãtorii… Apoi, prof. Maria Dulcã a salutat revista ºi filialadin partea sa ºi a Consiliului Local Cluj-Napoca.

Marta Petreu a vorbit despre filiaþia echinoxistã a Apostrof-ului ºi despre extraordinarul impuls al lui Mircea Dinescu, dea-i încredinþa, în primãvara de graþie a anului 1990, înfiinþareaunei reviste. Apoi a „strigat catalogul“ apostrofic, adicã al tutu-ror celor care, de la redactor la contabil, au lucrat sau lucreazãîn vreun fel în redacþia Apostrof-ului. Ei sînt:

Liviu Maliþa, Ioan Milea, Ovidiu Pecican, Mircea Þicudean,Ion Vartic, Virgil Leon, Horváth Sándor, Octavian Soviany,Mihai Barbu, ªtefan Borbély, ªtefan Melancu, Florin V. Vlãdescu,Ana Cornea, Lukács József, Adrian Moldovanu, Claudiu Groza,Dora Pavel, Irina Petraº, Dan Craioveanu, Nicolae Turcan,Adriana Pop, Péter Árpád, Octavian Bour, Cãlin Stegerean,Oana Pughineanu, Fogarasi Edith, Alina Maria Fînar, Ana Pop,Mihai Maga, Marika Damian.

„În cultura românã nu e greu sã începi, ci sã continui, sãdurezi“, a spus Marta Petreu, recunoscînd cã dorinþa ei a fostca aceastã revistã sã dureze, sã existe suficientã vreme pentrua putea intra în istoria literarã…

Liviu Maliþa, „botezãtorul“ Apostrof-ului, s-a spãlat pe mîinispunînd cã, de fapt, nu el a fost acela care a ales numele de Apostrof,dar a lãsat în mister cine a fost cu adevãrat „naºul“… Apoi a po-vestit ce senzaþie s-a creat în cancelaria liceului devean cînd a fostchemat de urgenþã la… Mircea Dinescu… una din farsele – reuºite– ale Maestrului… Tot el a evocat în treacãt cum erau „toleraþi“apostrofii în primul „sediu“ provizoriu al revistei, adicã în chiarsala unde se desfãºura acuma sãrbãtorirea… Ovidiu Pecican avorbit audienþei despre cum a ajuns ºi el, chemat de exact acelaºiMircea Dinescu ce îl convocase pe Maliþa, redactor la Apostrof,fandosindu-se cã nu ºtie pentru care anume merite. Cred cã etimpul s-o afle: pentru cã îl intervievase pe Nicolae Breban…Sanda Cordoº a caracterizat, ca un istoric literar sobru, nu numaiatmosfera rezervatã ºi de neasumare pe care Clujul a avut-o, preamulþi ani, faþã de revistã, ci ºi deschiderea largã a Apostrof-uluispre literatura româneascã din exil ºi din þarã, precum ºi struc-tura de Ianus bifrons a publicaþiei, care acceptã/cultivã ºi tra-diþia, ºi inovaþia. Ruxandra Cesereanu, cãreia Irina Petraº i-oluase înainte cu vrãjile, a trebuit sã se limiteze a vorbi despreaspectul „hîtru“ al anchetelor revistei, care nu se feresc sã vor-beascã/sã întrebe nici despre foame, nici despre trup. Iar ªtefanBorbély a evocat sediile „pitoreºti“, sã spunem, ale Apostrof-ului,de la acela de pe Eroilor la acela de pe Iaºilor, cu gãini ºi cu viþã-

2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

CU GLEZNELE ude ca de-o inefabilã rouã, trece prin litera-tura românã, stârnind admiraþii, mirãri ºi uimiri. Stã pe

muchie de durere ºi, justiþiar, cere recuperarea „corolei deminuni a lumii“, pentru a o aºeza definitiv pe fruntea MareluiAnonim.

(pentru Marta Petreu)

DESPRE FEMINITATEA limbii române, cu o dozã mirabilã deandroginie, se poate scrie doar din perspectiva unei luci-

ditãþi asumate ºi exersate îndelung. Definind omul româ-nesc prin matricea protectoare a limbii române, constatã cãexistenþa tragicã este o dimensiune categoric femininã, cãci„doar femeia poate simþi ce înseamnã sã rupi din tine o altãviaþã care eºti tu, fãrã a fi întru totul“.

(pentru Irina Petraº)

Prof. MARIA DULCÃ, consilier local, Cluj-Napoca

• Sala Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor în ziua sãrbãtoririi

• Marta Petreu ºi Irina Petraº

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 3

de-vie… „Mie mi-a plãcut pe Iaºilor“, a recunoscut nostalgic ªtefan,„erau struguri ºi tot plãnuiam sã facem vin… Erau ºi gãini…“.

DA. SEDIILE Apostrof-ului. „Sînteþi ca-n secolul al XIX-lea“, aremarcat Andrei Marga cînd a ajuns, prima ºi ultima datã, în

redacþia de pe Iaºilor. Noroc cu vizita aceea – altfel am fi ajuns laun moment dat ºi-n uliþã… la vreme de iarnã… Dar sediul de peIaºilor nu era rãu, aveam colegi buni, adicã revistele Helikon ºiKorunk, aveam iarbã ºi buruieni din belºug. Iar Marta Petreu, totalergînd între universitate ºi redacþie, mai cã se transformase în-tr-un cal de curse…

Cronicarul acestei întîlniri e obligat cã consemneze cã din cu-vîntãrile mai vechilor „apostrofi“ n-au lipsit nici otrãvioarele, niciafirmaþiile cu subtext, nici insinuãrile, nici pretenþiile. Au fost detoate… cum se pare cã se cuvine cînd o miniinstituþie este condusãde-o femeie. Complexul Chiajnei nu era sã se dezmintã chiar acuma.Cît despre pretenþiile de tip universitar ale vechilor – deci eterni-lor – „apostrofi“ faþã de o revistã totuºi a scriitorilor… o sã mai vor-bim noi, dupã ce suplicanþii vor veni ºi vor întocmi ei înºiºi dosa-re de acreditare CNCSIS…

ÎN ROMÂNIA nu e greu sã începi, e greu sã durezi… Mai ales dacãe vorba despre culturã: cultura costã. Costã timp. Costã bani. Iar

dacã cei cîþiva „apostrofi“ îºi dau timpul, banii trebuie sã îi dea alt-cineva… La nobila sãrbãtoare nu s-a vorbit deloc, dar deloc desprebani: revista, sprijinitã semnificativ în ultimii ani de cãtre ConsiliulLocal Cluj-Napoca ºi de cãtre Primãria Municipiului, a apãrut regu-lat ºi substanþial tocmai datoritã acestui suport. ªi, poate, acuma,ca revistã adultã, va mai apãrea…

La petrecerea cu þuicã, vin ºi chifteluþe – sponsorizarea „InstituþieiIoan Noja“ ºi a Filialei Cluj a US – , cu tort ºi cu flori (trandafiri,lalele, zambile, „maci“, ba chiar un coº uriaº ºi paradiziac, adustaman din Satu Mare de George Vulturescu), au participat: DanaÞãranu ºi Cornel Þãranu, spirituali ºi mondeni; dna Carmen Vlad,care aducea ºi salutul dlui prof. Ion Vlad; Ion Pop, cu un aer suve-ran de triumvir echinoxist; Diana Adamek, promiþînd surîzãtoa-re o prozã; pãrintele Ioan Pintea, venit tocmai de la Bistriþa; AncaMãniuþiu, cu aer sorbonard; Doina Cetea, filmînd, Radu Constan-tinescu, surîzînd; Horia Bãdescu, cu un aer parizian; AdrianPopescu, purtîndu-ºi cu modestie premiul „Eminescu“; doamna ºidomnul Domiþian Cesereanu; Szilágyi István, venit pur ºi sim-plu de dragul nostru ºi-n amintirea anilor comuni din ghetou; PetruPoantã, ameninþînd în mod glumeþ cu un portret; Eugen Pop,cu un aer grãbit; Aurel Codoban, ironic ca de obicei; profesorulMircioiu, tînãr ºi curios; Alexandru Vlad, neobiºnuit de discret,deoarece fãrã faimoasa-i pãlãrie; Ioan Noja, supraveghind ca totulsã fie bine; Amalia Pecican, Letiþia Ilea, în taior negru, de uni-versitarã prosperã!!; Molnos Lajos, cu proiectul unei antologii deprozã maghiarã în românã; Virgil Stanciu, cu un aer insular, care l-ar fi impresionat cu siguranþã pe Cioran; Dumitru Cerna, cu reîn-noite declaraþii de simpatie; Mihai Dragolea, încîntat de prezenþaechipei de televiziune, o victorie personalã uriaºã; Laura Pavel, în celmai modern costum de tricot plisat, vegheatã de Cãlin Teutiºan, foar-te sobru de cînd i-a ieºit o nouã carte; Eugen Pavel, cu indicaþii bio-bibliografice la zi; Minerva Chira, preocupatã de soarta unui volum;Cãlin Stegerean, cu un proiect parizian, de data asta, ºi cu promi-

la aniversare

• Anca Mãniuþiu ºi Liviu Maliþa

• Dana Þãranu ºi Cornel Þãranu

• Ovidiu Pecican, Amalia Pecican ºi Ruxandra Cesereanu�

4 • APOSTROF

siunea cã ne va face un desen aniversar; Maria Ghitta, FlorinaIlis, Maria Pal, Teodor Tanco, Rodica Marian, Mariana Bojan;Nicolae Turcan, scãpat pentru o clipã de la seminar; un admira-tor al Ruxandrei Cesereanu, care îi povestea Martei Petreu cum s-a dus Ruxandra la Moscova; Adrian Grãnescu, cu ideea tradu-cerii unui volum despre Cluj.

O, da, erau de faþã apostrofii clujeni. Veniserã Ana Cornea,Dan Craioveanu, Horváth Sándor, Virgil Leon, ªtefan Melancu,Fogarasi Edith, Alina Maria Fînar, Ana Pop, venise, frumoasã,Toroczkay Erika, ºi nu-i mai pomenim încã o datã pe apostrofiicare au vorbit. Mai puþin doi: lipseau Dora ºi Doru, unul sin-gur avînd scutire medicalã…

A fost oare o serbare de majorat perfectã? Nu, nici pomenealã.Dar o serbare tot a fost…

PS La 23 de ore ºi 40 de minute de la sãrbãtoareaApostrof-ului, unul din cei mai dragi colaboratori ainoºtri ne-a sunat sã ne felicite ºi sã se scuze cã nupoate sã vinã, deoarece se aflã undeva în Nord...„Cu sufletul sînt alãturi de dvs.“, ne-a declarat acesta, afectuos.Chiar dacã a încurcat vinerea cu sîmbãta ºi s-a gîndit la noi cu oîntîrziere de 23 de ore ºi 40 de minute, noi îl credem. �

• Sanda Cordoº • Adrian Popescu ºi Ion Pop

• Molnos Lajos • Dumitru Cerna

• ªtefan Borbély. În fundal: Horváth Sándor ºi Dan Craioveanu

• Laura Pavel, Cãlin Teutiºan, Maria Dulcã, Virgil Stanciu, Sanda Cordoº. În fundal:Maria Pal

• Redacþia la zi a revistei Apostrof: Lukács József, Marta Petreu (cu trofeuladus de George Vulturescu), Alina Maria Fînar, Virgil Leon, Fogarasi Edith.Foto: Irina Petraº

�

Fotografiile de la Café Apostrof sînt realizate de Lukács József.

Dragii noºtri,

CALDE FELICITÃRI pentru „majoratul“ vostru. Aºa am aflat ºinoi ce vîrstã are partea luminoasã a culturii româneºti post-

decembriste. Este un miracol? Este semnul înnobilãrii noastreca naþie (in)conºtientã de destinul ei cultural? Este o poveste saupoate o ºãgãlnicie a voastrã spre a ne mai trezi din amorþealarepausului gîndirii creatoare în care ne aruncã, adesea, instabili-tatea economicã, socialã ºi politicã a României? Este, nu înca-pe îndoialã, vîrsta trudei voastre, în ani, altfel nemãsurabilã, dru-mul strãbãtut în metanoia damascã a iubirii voastre pentru noi,cititorii, pentru noi, pofticioºii, care visãm sã ne vedem nume-le într-o revistã parte a istoriei civilizaþiei ºi culturii lumii. Vomfi prezenþi alãturi de voi ºi nu vom fi „cruzi“ prin absenþã, pen-tru cã de la voi am învãþat sã ne eliberãm de acest blestem decare nu poate fi vindecat încã, în întregime, neamul românesc.Este ºi ºansa noastrã, pentru cã dacã nu atunci, vineri, 9 februa-rie 2007, altcîndva cînd vom avea ºansa de a vã îmbrãþiºa ºi dea vã cere iertare pentru greºalele noastre cele de voie sau fãrãde voie care au stîrnit, de atîtea ori, plînsul vostru apostrofic.Este ºansa noastrã sã-i mai spunem încã o datã Martei Voastrecît de mult o iubim. Vom fi alãturi de voi ca sã ne bucurãmîmpreunã la aniversarea unui vis care a devenit realitate. ªi astapentru cã Apostrof-ul este Edenul în care voi aþi semãnat Rai, iaracolo, în Raiul atît de generos al vostru, toate visele se împli-nesc.

La Mulþi Ani, Apostrofilor iubiþi!

Al vostru ºi de dincolo de moarte,

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 5

ÎN SEARA zilei de marþi, 30 ianuarie 2007,a murit la Bucureºti prozatorul ºi esei-

stul Gheorghe Crãciun, profesor al Facultãþiide Litere din Braºov, fost redactor al EdituriiParalela 45, iniþiatorul volumului colectivCompetiþia continuã: Generaþia ’80 în texteteoretice. Avea – e aproape dureros s-o spui– doar 56 de ani, multe cãrþi nescrise, unelela care doar visa, altele deja începute, cumeste aceea despre consumism ºi postmo-dernism, pe care am putut-o parcurge în foi-leton în recentele numere ale Observatoruluicultural, cu observaþii întotdeauna adânci,gândite pe-ndelete, puse în balanþa expe-rienþei personale ºi a bibliotecii.

A fost, în tot ceea ce a întreprins, un pro-fesionist. Cultiva literatura cu o tensiunelãuntricã elevatã, responsabilã, pe care o pre-lungea în viaþã, chiar ºi-n discuþiile cele maianodine. I-am fost alãturi de câteva ori – demai puþine, din pãcate, decât mi-aº fi dorit– ºi de fiecare datã l-am simþit întors în sine,cumpãnind cuvintele în adânc înainte de ale da drumul în lume. A avut vocaþia prie-teniei: nu a celei epidermice, superficiale, cia celei adânci, pornite din respect pentruvaloarea ºi singurãtatea celorlalþi. A fost unluptãtor: pentru propria sa supravieþuire lite-rarã, atunci când fãcea naveta dupã repar-tiþie, întâlnindu-se cu braºovenii doar cuoboseala acumulatã a „persoanei de dupã-amiazã“, luptãtor pentru ASPRO, când ostili-tãþile o îngenuncheau, pentru optzeciºti,când alþii îºi dãdeau demisia din generaþie,luptãtor pentru demnitatea, responsabili-tatea ºi frumuseþea scrisului.

Avea, cred, conºtiinþa propriei sale va-lori umane ºi literare, pe care o suporta prag-matic, confirmând-o prin opere de referinþã.Nu numai prin Compunere cu paralele ine-gale, Acte originale/copii legalizate, Frumoasafãrã corp sau Pupa russa, ci ºi prin lucrãritemeinice, erudite de teorie literarã: Aisbergulpoeziei moderne, Introducere în teoria litera-turii, În cãutarea referinþei. A izbutit sã trea-cã, prin notorietate, graniþele þãrii: Compu-nere cu paralele inegale a fost publicatã întraducere la Maurice Nadeau, fiind nomi-nalizatã ºi pentru un important premiu.

A fost – aºa l-am simþit dintotdeauna –liderul tacit al generaþiei noastre, mai altru-ist decât Mircea Cãrtãrescu, mai puþin orgo-lios decât Lefter ºi mai implicat decât DanC. Mihãilescu. Se-nsingurase în ultima vre-me, izolare care i-a fost beneficã: romanulPupa russa, unanim lãudat, aducea, dinco-lo de câteva soluþii tehnice inovatoare, înde-lung gândite, ºansa unei introspecþii proiec-tive indirecte, consumate în exasperare. Îngeneral, romancierii îºi iubesc personajele,le moºesc destinul ºi se identificã cu ele.Dimpotrivã, Crãciun a vrut sã încerce, lamodul declarat, cum e sã scrii despre un pro-tagonist care se înstrãineazã de tine din chiar

clipa în care îl plãsmuieºti ºi te priveºte oare-cum de dincolo, ca printr-o oglindã opacã.Cum e sã rãmâi aici, fiind totodatã un altul.

L-am întâlnit pentru ultima oarã la o cli-nicã de urologie clujeanã, unde fusese aduscu elicopterul. Interiorizat, urmãrea spec-tral evoluþia bolii, ca un om care învãþa sãse desprindã de trupul care l-a trãdat, în-depãrtându-l de la masa de lucru. Tandruºi curtenitor, ne-a dus pe mine ºi pe MihaiDragolea pe un soi de terasã insalubrã, inte-rioarã, unde puteam gãsi soare. Cãuta – sevedea bine – sã ne protejeze de clãdire, de

vederea vecinilor de salon, de întrebãrile,încã nelãmurite, ale propriei sale meta-morfoze interioare. Ne împingea cãtre viaþã,îndepãrtându-ne de toþi cei din jur – ºi-nprimul rând de sine însuºi.

A fost, pentru noi toþi, un reper colegialde profesionalism ºi un om pe-al cãrui sfatputeai conta. A devenit foarte firesc, fãrã sãforþeze poarta, unul de-ai noºtri.

Dumnezeu sã-l ia în pazã ºi sã-l ocro-teascã!

�

In memoriam Gheorghe Crãciun

L-am întâlnit pentru ultima oarã...

• Gheorghe Crãciun. Foto: Letiþia Ilea

6 • APOSTROF

(Dez)integrãrile eului

CÂND SCRIAM, în 1990,despre romanul Eu ºi mai-

muþa mea, subliniam anumeo calitate a foarte tânãrului,atunci, prozator: nu se opreº-te la suprafaþa strict socialã,datatã ºi databilã a lucrurilorºi întâmplãrilor omeneºti(oricât de multe ar fi detaliilela zi detectabile în ºi printre rânduri), ci strã-bate dincolo. Amãnunþitã, calitatea cu pricinaînsemna hipersensibilitate ºi livresc, exersarecu rost a „temei nimicului“, într-un „exerciþiuutil de disperare dresatã“, ezitãri cu miez,tatonãri în straturile crepusculare ale existen-þei, crispãri expresive în traversarea „zoneiproblematice a fiinþei“, copilãrire perpetuã însperanþa forþãrii Aventurii care sã învingã sausã valoreze „gelatina dospind de idei“ a vieþii.Instrument predilect: comparaþia, cea lucrânddupã regula consolatoare ºi nesãbuitã a luica ºi cum, îndrãznind conexiuni interzise,cãutând înlocuitori suportabili ai necunoscu-tului, efervescentã, capricioasã ºi cumplit deneliniºtitã.

Textul-escortã informeazã cã Imberia, ceamai nouã carte de prozã a lui Ovidiu Pecican(Bucureºti: Editura Cartea Româneascã, 2006,238 de pagini), „surprinde, într-o manierãneconcesivã, rãscrucea existenþialã a protago-nistului, consumatã între silã, speranþã, tem-belism ºi degradare, pe fondul contradictoriual tranziþiei româneºti. Acest roman abrupt,lipsit de eroi ºi eroism ori de personaje pozitive,respirã o ciudatã autenticitate“. Reþin din toateastea doar ciudata autenticitate. Ciudãþenia,oricum, e superficialã ºi se datoreazã, cred, maidegrabã titlului. Nu ºtiu de unde l-a culesprozatorul, dar e pe cât de exotic, pe atât delarg interpretabil ºi infinit legitim. Poate fi ovariantã foneticã la imperia, nume potrivit,aºadar, unor întâmplãri ardeleneºti, dar tri-mite ºi la zone turistice picante. Imberia e ºinumele unor jocuri ºi turniruri germanice, ofe-rite cu zgârcenie ºi sub multe peceþi pe internet.Înfruntãri legendare cu dragoni ºi domniþe, cucavaleri prinþi în lupte pe viaþã ºi pe moarte.Nu-i exclus, apoi, ca istoricul specialist în „evimedii“ sã-l fi descoperit în lecturile sale fãrãlegãturã cu toate astea ºi sã-l fi ºoptit prozato-rului. Important e cã sunã bine ºi se uitã greu.

„Cred cã romanul e un cosmos compen-sator, o uriaºã revanºã la mediocritateaexistenþei, a cãrei frumuseþe se destramã întimpi exasperant de descompuºi, ce se lasãreconstituiþi cu greu ºi numai câteodatã. Cred,de asemenea, cã romanul îþi taie respiraþia,te întoarce pe dos ºi te face sã visezi la el multãvreme.“ Aripa copertei nu spune dacã e vorbadespre roman în general ori Ovidiu Pecicanîºi descrie aici propria carte. Din trãsãturileenumerate se hrãneºte însã autenticitatea

romanului. Ea se obþine prin adoptareaformulei pseudoautobiografice. Naratorulse confeseazã sieºi, în cele din urmã: „Pentrua lupta eficient cu singurãtatea, ai nevoie deun armament cizelat ani în ºir: de un sistemde oglinzi pãrelnice, conectate prin sute dedeviaþii la toate canalele imaginaþiei“. Beþieiºi drogului, profesorul de istorie le preferãlectura. Oglinzile pãrelnice sunt texte, iarcanalele imaginaþiei nu au altã cale decât ceaa cuvintelor. „Aglomerarea bolovãnoasã degânduri“ se prãvale în paginã, viaþa e fãcutãdin cuvinte, din variante inepuizabile deinterpretare, de unde ºi puzderia de eurineintegrate („mi se pare cã suntem alcãtuiþicu toþii dintr-o suprapunere continuã ºi nu-mai parþialã de plãci de personalitate“), dar ºi„puzderia de Românii“. Istoricul ºtie prea binecât valoreazã documentele scrise, dar mai ºtieºi cât de labil ºi manipulabil e adevãrul lor.Discuþia din tren pe tema naþiunii, nu neapã-rat a naþionalismului, e construitã anume întradiþie ardeleneascã, introdusã ca moralã ºipunct de fugã precum discuþia din tren aRãscoalei rebreniene. Un fel de a lãsa sã intreîn monologul eroului mai multe voci aleistoriei comunitare.

Plãcile de personalitate nu despre „silã,speranþã, tembelism ºi degradare, pe fondulcontradictoriu al tranziþiei româneºti“ vor-besc în primul rând, chiar dacã o fac, desigur,cu inserþii eseistice abile, secondate de pri-virea istoricului în stare sã vadã ºi plãcitectonice „globale“, ca sã zic aºa, ci desprenevoia de integrare a eului. Cel care poatescrie douã CV-uri diferite, amândouã repre-zentându-l, care duce simultan ºi perfect pa-ralele mai multe vieþi, care are ceva din fugilelui Bach. Încercarea de a se eschiva de lacondiþionãri exterioare nu-i urmatã de con-sistenþa imediatã a personalitãþii sale: „Înfiecare elan al meu zace câte o modestã pa-ralizie ºi chiar acum, când recapitulez toateacestea, dintr-un colþ de zare îmi face cuochiul o cuviincioasã lehamite. Ce rãmâneatunci cu adevãrat important? Poate singurexerciþiul sinceritãþii – ca o mãrturie faþãde tine însuþi cã nu ai încetat nici o clipãsã fii prezent, cã, deºi fugind la nesfârºit,continui sã-þi urmezi calea“.

Calea e ºerpuitã ºi nu exclude revenirimentale pe acelaºi drum. „Partea femininãdin el“ agraveazã, profitabil pentru valenþeledeschise de roman, plierea pe secvenþe carear putea face sens, dar întârzie sã facã. De-pendenþele sunt asumate ºi respinse în chiaraceeaºi frazã autoreflexivã: „Familia meapãtrunde tot mai mult în mine, în cazematamea ambulantã ºi inexpugnabilã, cu oricepreþ inexpugnabilã. Þara mea se întinde ºiea pânã la orizontul de sub pleoapã, de subcearcãn, de sub tâmpla aburitã de revoltã“.Cuvintele se bulucesc dinãuntru („ca de obi-cei, spuneam mai mult decât era cazul“) ºidin afarã (zilele sunt un slalom printre „inºia cãror singurã ocupaþie pãrea sã fie pãlãvrã-geala“), fundalul fiind ºi el incert, schimbãtor,ambiguu, fie la scarã micã (vezi „amesteculde mãreþie ºi derizoriu“ din Transilvania,

amestec care mi-l aduce în minte pe PaulWatzlawick cu bestsellerul Cum sã-þi facisingur nefericirea, o parodie spumoasã ºigravã la situaþii ºi psihologii contemporane;tonul uºor, în aparenþã, umorul cu tuºe negresunt motivate, într-o prefaþã, prin aparte-nenþa autorului la zona cea mai densã înatitudini absurde a lumii: fostul ImperiuHabsburgic, cel compus dintr-o mulþime deculturi atât de diferite, încât nicio soluþie debun-simþ la vreo problemã nu poate fi spe-ratã vreodatã; locuitorii acestei zone para-doxale ºtiu cã „viaþa e disperatã, dar nu egravã“, de aceea problemele cele mai simpleîi depãºesc, iar pe cele imposibile le rezolvã,stupefiant, ca-ntr-o doarã, absurdul fiindpâinea de fiecare zi a minþii lor. „Nu mã te-meam de orice, numai de necunoscutulbanal. Marele necunoscut mã atrãgea cu ire-zistibilã putere“, spune, la un moment dat,ºi personajul lui Pecican), fie la una mai mare(„dacã într-adevãr Europa existã [...] atuncisã facã bine sã dobândeascã aerul realitãþii“).

Animal la pândã, personajul îºi adulmecãtrupul-capcanã, hãul pulsatil al viselor visce-rale (cu surpriza, repetatã, de a nu afla înoglindã carcasa fantasmatã), încercând sãdescopere, dincolo de aparenþã, „gândurile,sentimentele, spaimele, speranþele, visele...“:„Ce mai, sunt un om de spectacol, adeseorientuziasmat de actorul din mine. Cabotin,histrionic, inautentic, o creaturã de mucava,un personaj de operetã, de commedia dell’arte,de melodramã comicã ºi grotescã“; „Dintr-unanume punct de vedere, viaþa mea n-a fost (ºinu e!) decât o bãtãlie continuã cu observatorulmeu din penumbrã“ ºi „trebuie sã recunosc,nu sunt decât o permanentã sedimentare destraturi“. Secvenþele, mereu fragmentare ºidezîncântate, se consumã fie în muncã(metodã sigurã de a „þine în frâu sentimente-le inconfortabile“), fie în iubiri apatice ºidomestice (Antonia e descrisã sculptural, dinmuchii ºi linii, detaºat ºi cu implicare înaltã,ca la Camil Petrescu) ori în mici rãzvrãtirierotice de micã, vulnerabilã pradã la discreþiavânãtorilor întâmplãtori ºi suficient de asidui.Marile experienþe se consumã ºi ele la foc mic.Vederea bãtrânului de la azil îi spune brutal,într-o clipã, ce e bãtrâneþea ºi moartea (scenãfoarte reuºitã, construitã economic ºi expresiv,cu un vag fior metafizic), tot aºa cum boalaºi moartea tatãlui dezintegreazã un echilibrudeja hãrþuit de contexte: „inima mea se fãrâ-miþa de la sine, mãrunt-mãrunt, transformân-du-se într-o grãmãjoarã de nisip“.

Cel dintâi martor al nevoii de nefericirea omului este Dostoievski, credea acelaºi PaulWatzlawick. Omul nu-i fãcut pentru fericire.Oricâte binefaceri ai îngrãmãdi pe capul lui,„îºi va pune confortul în pericol ºi-ºi va doricu încãpãþânare vreo mizerie dãunãtoare,vreun gunoi costisitor“, îºi va apãra „viselefantasmatice ºi aceastã degradantã stupidi-tate“. În secvenþa cu prelegerea despre MareleInchizitor al lui Dostoievski ºi poemul „ne-scris“ despre Dumnezeu ºi Satana, desprecredinþã ºi necredinþã, despre realitate ºi fic-þiune, în cele din urmã, „sufletul în dezor-ganizare“ care este personajul lui OvidiuPecican dã o nouã adâncime, ºi ea provizorie,derutei autoreflexive. Tot aºa se întâmplã cuepilogul. Trimiterea la Biblie mai spune odatã în plus despre cuvânt, ca unic instru-ment la îndemânã, dar ºi despre derutantaimperfecþiune ivitã din chiar bogãþia lui.

Romanul lui Ovidiu Pecican îmi confir-mã bãnuiala cã anul 2006 a fost unul al pro-zatorilor clujeni. Dora Pavel, Florina Ilis, RaduÞuculescu, Radu Mareº, Eugen Uricaru auieºit pe piaþã cu cãrþi remarcabile.

�

„N-am fost niciodatã atras demodelul chinez ºi de China“

Dora Pavel: Domnule Nicolae Breban, aþifãcut parte dintr-o micã delegaþie de scriitoriromâni care au efectuat, recent, o vizitã în Chi-na. Se pare cã tãrîmul chinez este un punctturistic predilect, cãlãtoria în China devenindun fel de modã. Cu ce impresii v-aþi întors dum-neavoastrã, un european pursînge ºi un buncunoscãtor al bãtrînei Europe?

Nicolae Breban: Eu n-am fost niciodatãatras de modelul chinez ºi de China. Amrãmas totdeauna impasibil la marile exemplede civilizaþie, de istorie chinezã. Nu ºtiu dece, e ca ºi cu o femeie: o chestiune de sim-patie sau de antipatie instinctivã. Nu m-aatras nimic. Par contre, m-a atras, în extrem-extremul Orient, Japonia. Japonia, pe careo simt de acelaºi sînge, de acelaºi tempera-ment cu mine. Adicã, pe chinezi îi vãd ca peniºte flegmatici, iar pe japonezi, ca pe niºtecolerici. ªi eu sînt un coleric. Îmi place eli-tismul lor, îmi place extremismul lor, îmiplace radicalitatea lor istoricã, îmi plac eºe-curile lor. E-adevãrat însã cã la chinezi m-arespins, ca pe noi toþi, experienþa barbarãa revoluþiei culturale. ªi mai ales zvonul dela noi cã Ceauºescu a rãmas influenþat deei ca sã întoarcã roata, sã ne atragã în ceidouãzeci de ani de fundãturã penibilã, dincare ieºim cu greu ºi astãzi. În orice caz, numã atrãgea nimic la chinezi, deºi se pare cãexcursia aceasta, în China, este cea mai rîvni-tã de scriitori. Dar eu am mers numai pen-tru cã nu puteam sã refuz.

În China, Beijingul nu m-a impresionatprea tare, cu excepþia celor douã castele, unul,Palatul de Iarnã, ºi unul, de varã. Cel de varãeste fantastic. Mi-a plãcut foarte mult, sîntniºte foiºoare, o pagodã, într-o pãdure, pemalul unui lac splendid. Celãlalt, cetateainterzisã, palatul dinastiei Ming, anul 1400,ºi al celorlalþi, are o structurã care mi-e strãi-nã. Sînt vreo cinci-ºase palate unul dupã altul,mergi într-unul, îl vizitezi, dupã care treciprintr-o curte enormã, intri în altul, viziteziSala Tronului, plafoanele pline de aur, co-loanele de bazalt, de lemn de santal. În altãparte, am fost duºi într-o pãdure, sã vizitãmun templu budist. Foarte interesant, atîteaam citit despre budism, ºi budismul îmi rã-mîne strãin. Am stat acolo, am vãzut preoþiicum se roagã, am vãzut ceremonialele, amurcat nu ºtiu cîte sute de trepte, am vãzutmai multe statui cu Buda, vreo cincisprezece.E ceva strãin pentru mine, nu, eu sînt maimult poet decît romancier, ori îmi place, orinu-mi place ceva. Însã am ajuns în sud...

„Shanghai, centrul «revoluþiei culturale»,

este un oraº american“

D. P.: Este o diferenþã între nordul ºi sudulChinei?

N. B.: Enormã. Am plecat cu avionul de laBeijing la Shanghai, auzisem foarte multdespre Shanghai. Adicã, centrul „revoluþieiculturale“..., sute de mii de muncitori careies în stradã, îi tîrãsc de bãrbi pe profesoriilor, îi bat, îi umilesc în public, îi omoarã...,rãsturnarea elitelor chineze etc. Or, Shan-ghaiul este un oraº american. E un fel de SanFrancisco. În centrul oraºului, sînt trei au-tostrãzi supraetajate, sînt cartiere întregi caredispar în cîteva sãptãmîni, blocuri de treizeci-patruzeci de etaje, zgîrie-nori. De exemplu,piaþa din Shanghai este un cartier întreg. Unbulevard ºi strãduþe, ca pe Champs-Élysées,cu pasaje. Un iarmaroc enorm, în care gãseºtide toate, cu preþuri de necrezut, totu-i o pã-trime, o cincime, o ºesime din preþurile eu-ropene, totul se negociazã, e un capitalismnaiv ºi furibund. Dar mai ales oamenii mi-au plãcut aici, colegii pe care i-am cu-noscut în aceste oraºe, Fuzhou ºi Shanghai.Pe mãsurã ce mergeam mai spre sud, erautot mai latini, tot mai calzi. Le-am ºi spus:sînteþi latini. Am ajuns la Fuzhou, în sudulChinei, pe coastã, vizavi este Taiwanul, pecare nu l-am vãzut, dar se vãd insule care þinde Taiwan. Ce mi-a plãcut aici este cã, în timpce la Beijing era frig, plus ºase-ºapte grade,dincoace erau douãzeci ºi cinci de grade, toþiumblau în cãmãºi, lumea era foarte medite-raneanã.

„Aproape nu-i vezi pe chinezi în China“

D. P.: Cum vi s-au pãrut chinezii de pe stradã?

N. B.: Dacã mã gîndesc bine acum, ceea cene respinge pe noi este populaþia chinezã,marea masã de chinezi. Asta ne sperie. Pro-babil cã reacþia mea negativã de aici a fost.ªi, ce curios, aproape nu-i vezi pe chinezi înChina. E-adevãrat, îi vezi pe biciclete. Deºiacum sînt mult mai multe maºini ca în urmãcu zece-cincisprezece ani. Am vãzut cîtevapoze, în niºte albume, cu mii de bicicliºti.De altfel, occidentalii îi admirau pentru asta,e foarte ecologic, nu era poluare etc., etc. Pechinezi aproape nu-i simþi. Nu vorbesc tare,nu se îngrãmãdesc, circulaþia este extrem deinteresantã, toþi amicii mei erau uimiþi, cîndmergeam cu microbuzul nostru. În Europa,pietonul este rege. Dacã pietonul a pus pi-ciorul pe zebrã ºi intri cu maºina, poliþistulte apostrofeazã, îþi ia imediat carnetul. Lachinezi, nu miºcã nimeni, ãºtia nu conteazã,stau treizeci de pietoni la zebrã, maºina areîntîietatea, nu pietonul. Pietonii sînt preamulþi, nu?, s-ar opri circulaþia. ªi e impre-sionant felul cum manevreazã ei maºinile,taxiurile (am mers ºi cu taxiul), între bicicliºtiºi pietoni. Nu moare nimeni, în ultima clipãtoatã lumea se fereºte, ºi e o extremã discre-þie, într-adevãr, peste tot. Am fost, de exem-plu, ºi într-un sat, un sat ca un fel de Veneþierusticã. Un sat pe malul unor canale, undeam vãzut pentru prima oarã cum cineva, ofatã, broda un tigru pe mãtase, cu mii ºi miide împunsãturi de ac. Am cumpãrat ºi euun tigru pe mãtase, îl am la Bucureºti, darl-am cumpãrat pe urmã, din oraº, nu de aco-lo. Am mers ºi cu o barcã grosolanã pe canal.

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 7

�

• Cristina ºi Nicolae Breban sau „drumul la zid“. Foto: M. P.

Sã ne cunoaºtem scriitorii

8 • APOSTROF

D. P.: Chinezii sînt primitori?

N. B.: Sigur, chinezii sînt foarte primitori,e-adevãrat cã noi am fost foarte bine primiþi,se pare, dintr-o inerþie postceauºistã. Ei nuuitã nici acum cã Ceauºescu a fãcut cea maimare ambasadã chinezã din Europa, cã els-a apropiat de ei, de Mao. De altfel, în cîtevaalocuþiuni – a trebuit sã þin multe alocuþiuni,la vreo douã era de faþã ºi ambasadorul Ro-mâniei, domnul Doncu, un om foarte drã-guþ, un domn care îl ºtia bine ºi pe Ivasiuc,care mã ºtia ºi pe mine, ne-a chemat ºi laambasadã, a dat o recepþie frumoasã –, amspus aºa (ei ºtiau cã am fost membru al CC,lîngã Ceauºescu): Eu m-am apropiat de Ceau-ºescu cînd el s-a apropiat de voi, de China.ªi m-am îndepãrtat de el cînd a crezut cãdeþinea adevãrul absolut. Mã bucur cã voi numai credeþi cã deþineþi adevãrul absolut ºi cãmergeþi pe drumul bunãstãrii ºi al bunului-simþ. ªi ãsta e adevãrul. Ei nu mai cred cãdeþin adevãrul absolut ºi au gãsit, cum zic eu,cvadratura cercului. Sã rãmîi marxist ºi sã facicapitalism, asta este cvadratura cercului, nu?Este coincidentia oppositorum, este contradicþieîn termeni, nu? Vor sã fie marxiºti ºi sã aibãcapitalism de piaþã. Cum adicã: sã fii marxist,sã ai partid unic, un sistem poliþienesc destulde rigid, ºi-n acelaºi timp sã dai drumul laproprietate, la concurenþã, la investiþii, la totce þine de economia de piaþã?!

D. P.: Dar mîncarea? Ce mîncãruri vã ser-veau?

N. B.: A, mîncarea este execrabilã. Eu amgreºit, pentru cã am mîncat prea mult înprimele douã zile, iar pe urmã n-am maiputut mînca nimic douã zile. Am mîncatfoarte multã brînzã de soia. Se aduc aºa, pe-o farfurie, bucãþele albe, gelatinoase,foarte plãcute, dar totul este foarte gras. ªialte cîteva zeci de farfurioare, cu tot felul depreparate. Fiecare cerea ce dorea, Groºan,de exemplu, vroia carne de porc grasã, euînsã mi-am dat seama, dupã douã-trei zile,cã trebuie sã aleg ceva ce mi se potriveºte.Nu mai suportam mirosul de sosuri chine-zeºti dulcege. Mie îmi place orezul. Ei, orezse dã foarte rar, trebuie sã ceri orez sau,uneori, þi se aduce orez doar la sfîrºitul mesei.

D. P.: În sud era la fel?

N. B.: Depinde ºi de calitatea restaurantului.Restaurante mai fine, lucruri mai fine, e-adevãrat. Ne dãdeau ºi vin, cîte o sticlã-douã de vin, dar am aflat cã la ei vinul estefoarte scump.

D. P.: Bani aþi avut?

N. B.: USR ne-a dat o sutã de dolari, iar ei,chinezii, ne-au dat o sutã cincizeci de yuani.

Opt yuani fac un dolar. Deci, o sutã cincizecide yuani nu-s nici douãzeci de dolari. Maiales cã, din ãºtia, trebuia sã dai nouãzeci laplecare, la aeroport. În rest însã, totul eragratuit: hotel, tot, di granda...

D. P.: Cum sînt îmbrãcaþi chinezii? Sînt totaºa, cum îi ºtiam noi, în eternul cenuºiu?

N. B.: Sînt cum erau românii, dar nu înultimii ani ai lui Ceauºescu, ci prin anii ’70.Însã existã discordanþe. De exemplu, am fostla cîteva restaurante, în care apar fete ca aici,cu minijupe, foarte elegante.

D. P.: Dar maºinile lor?

N. B.: A, maºinile! Deja Audi e acolo, Citroë-nul e acolo... La un banchet dat la un hotelde cinci stele, eram serviþi de cincisprezecepãpuºi „de porþelan“ fantastice. Groºan, sã-racul, nici nu putea sã mãnînce, tot întreba:„Dar n-aveþi mãcar un salon de masaj esteticaici?“ Nu, nu i s-a putut oferi. A venit o to-varãºã secretarã cu ideologia ºi propaganda,într-un taior franþuzesc, cu un Audi numaiîn piele, care a spus: „Eu sînt membrã ºi întrei consilii de administraþie americane“. Ei,asta numesc eu cvadratura cercului...

„Istoria Chinei e un culoar uriaº“

D. P.: Ei au gãsit un compromis...

N. B.: Pãi, da, sigur, trebuie gãsite compro-misuri, nu sãrit dintr-odatã. Sigur cã la eidecide ºi masa enormã, un miliard ºi trei sutede milioane. Nu te poþi juca sã zici: mîine dãm

drumul libertãþii. Pe urmã, ei mai au un ar-gument ºi mai mare: istoria Chinei este multmai veche ºi mai mare decît a oricãrei þãrieuropene, decît a Franþei, de exemplu. La noi,existã orgoliul ãsta, european, o aroganþãeuropeanã, care vrea sã dea lecþii la toatã lu-mea. Eu sînt un european, eu sînt mîndrucã sînt european, cã sînt jumãtate neamþ, cãm-am format în cultura francezã ºi rusã. Mo-delul cultural european este enorm în ultimelesecole, dar, dacã te uiþi la istoria Chinei... hã,hã (rîde), e un culoar uriaº! M-am plimbat ozi întreagã pe zidul ãla, al lor, zidul e la ºaizecide kilometri de Beijing, în nordul Chinei,fãcut ca sã-i apere de mongoli...

D. P.: La chinezi se întrevede ceva, în viitor,vreo liberalizare?

N. B.: Dar este deja foarte multã!

D. P.: În afarã de asta, economicã.

N. B.: Dintre noi, Groºan era cu întrebãrilemai delicate...

D. P.: El fiind jurnalist...

N. B.: Da, jurnalist, ºi încã unul înþepãtor.La Beijing, am participat la o întîlnire cuscriitorii din Beijing ºi cu unii dintre secretariiUniunii Scriitorilor din Beijing, care aredoar... ºase mii de membri, la un miliard treisute. România are o populaþie de douãzecide milioane ºi are douã mii de membri. Deciºase mii de membri, îþi dai seama, o selecþieenormã! ªeful era cam prostãlãu, un activistde-ãsta, de mîna a doua. Ne-a primit foar-te bine, cu un banchet dupã aceea, dar... De-aia mi-a plãcut sudul, cei din sud eraudeschiºi, calzi, am fi putut merge cu ei ladame. E-adevãrat însã cã toate cele opt-zeceprovincii, cîte aveau ei, au ºi ele asociaþii alescriitorilor, cu cîte treizeci-patruzeci de miide membri, din care doar cîþiva sînt ºi în ceacentralã. Deci este foarte piramidalã toatãconstrucþia. Groºan, în vreo douã locuri, peãºtia, mai deschiºi, din sud, care erau bãieþidrãguþi, i-a întrebat: „Pe omul ãsta, al vostru,care a luat premiul Nobel, voi îl publicaþiaici?“ De altfel, la Fuzhou, au spus: „Aicia fost, cu noi, pînã în ’83 a fost cu noi. Darnu este cel mai bun scriitor al nostru“. Oreplicã, aºa, ca la Goma. Pentru cã, de fapt,ce fac ãºtia, la Nobel? Încep sã aleagã scriitoridintr-o culturã mare, care trãiesc în altã parte.Milosz în America, chinezul în sudul Fran-þei... Este puþinã diversiune aici, dar, mã rog.Poate e o formã ºi de rezistenþã la o culturãcentralizatã ºi ideologizatã. Nobelul face ºipoliticã, foarte bine cã face. Dar, de fiecaredatã, chinezii erau puþin încurcaþi, nu spu-neau prea multe, ne spuneau cã-l cunosc, cãnu ºtiu ce, la un moment dat unul a zis cãpremiantului i-au apãrut la ei cãrþile înainte,dar asta, nu. Probabil cã asta, care a apãrut

• Dora Pavel. Foto: M. P.

�

Cãrþi primite la redacþie• E. Lovinescu,

Confesiunileunui critic,antologie ºi stu-diu introductivde Ion Simuþ,Bucureºti: Insti-tutul CulturalRomân, 2006.

• E. Lovinescu,Revizuiri, ediþiede Ion Simuþ, cuvânt-înainte de Mircea Martin,Piteºti-Bucureºti:Paralela 45,2003.

• Gabriel Chifu, Osutã de poeme,prefaþã deNicolaeManolescu,Craiova:Ramuri, 2006.

• Dan C. Mihãilescu,Viaþã literarã (II), ianuarie-decembrie2006, Bucureºti:Editura Funda-þiei PRO, 2007.

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 9

în Franþa, în China n-a apãrut. Nu cred cãei îi fac mare reclamã, pentru cã, sigur, existãîncã sechele comuniste ºi centraliste.

De altfel, nivelul scriitorilor nu e foarteînalt. Acolo, un Paleologu sau un Pleºu arfi genii. Nici eu nu mi-am dat drumul, amvãzut care este nivelul ºi am fost puþin fin,convenþional. Condeescu a simþit imediatcare este atmosfera, cã trebuie sã fii puþinrigid, ºi-atunci tipii îþi dau tot. Eu m-amenervat, am stat ore întregi la cîte o întrunirede-asta, tot veneau fete ºi ne turnau ceaiuri,mereu ceaiuri foarte bune. Au o cãnuþã cucapac ºi vin tot la cinci minute sã-þi toar-ne ceai. M-a enervat convenþionalitatea ºi le-am vorbit doar de istoria României.

„Eu sînt mai bucuros cã sîntbun scriitor decît cã sîntmembru al Academiei“

D. P.: Scriitorii chinezi cu care v-aþi întîlnitvã cunoºteau valoarea? Delegaþia noastrã v-ascos în faþã?

N. B.: Da, bãieþii noºtri au fost unanimiºi au spus, în final, cã sînt mîndri cã sîntcu mine. Mai ales cînd au vãzut cã, în sud,titlul de academician este enorm. Chiar ºitovarãºa asta, cu propaganda, a zis: „Amauzit cã sînteþi un mare scriitor, dar ºi mem-bru al Academiei. La noi, Academia este“...Am zis: Da, ºi la noi Academia Românã...,dar, zic, eu sînt mai bucuros cã sînt bun scrii-tor decît cã sînt membru al Academiei. ªiatunci, ºi bãieþii au zis imediat: „Da, ºi noisîntem bucuroºi cã sîntem cu domnul Bre-ban“. A fost o delegaþie perfectã, a fost ºio delegaþie de rezistenþã, pentru cã a fostfoarte obositor. Ne fãceau un program foar-te consistent. Dimineaþa, la opt-opt jumate,plecam din acele hoteluri de patru-cinci stele.Dupã aceea, temple, pagode, pe unde eramconduºi. În prima zi, la Beijing, am fost ºila facultatea de limbi strãine, unde se învaþãºi româna. Era un profesor chinez, ºeful decatedrã, ºi unul român, fost coleg de faculta-te cu Ionicã Groºan. În seminar, acolo, erauvreo treizeci de studenþi chinezi, despre caream aflat ulterior cã au fost selectaþi cu mareacribie. Ca sã ajungi acolo, din zecile de mi-lioane... Pe rînd, studenþii au fãcut un fel decor vorbit. Mai întîi, cei din primele rînduriau spus, sacadat: „Sîntem-bucuroºi-cã-a-venit-o-delegaþie-de-mari-scriitori-români“.

D. P.: În limba românã...

N. B.: Da. Pe urmã, se ridica al treilea rîndde bãnci ºi spunea acelaºi lucru. Era un felde cor vorbit, cum era înainte, sub stalinism.Dar profesorul lor avea un vocabular larg,nuanþat foarte fin.

„E greu sã mergi la o naþiune atît de mare

ºi de comentatã ºi sã te maiºi impresioneze ceva“

D. P.: Ce v-a impresionat la zidul chinezesc?

N. B.: L-am vãzut de-atîtea ori în filme,în poze, încît... E greu sã mergi la pomul

lãudat, sã mergi la o naþiune atît de mareºi de comentatã, de care toatã viaþa ai auzit,ºi sã te mai ºi impresioneze ceva. Spre bu-curia noastrã, într-unul din templele lor –templu înseamnã un palat în marmurã dedouã etaje, fantastic –, ne-au arãtat galeriade tablouri. Era un anarhist socialist din anii’30, Lu Sin, scriitor, care a fost prieten ºi cuprietenul lui Mao, noi l-am tradus la Univers,pe vremuri, au apãrut din el vreo trei ediþii,la Romul Munteanu. Dupã cum am vãzutdin poze ºi dupã ceea ce ne-au spus ei, eraun rural, un fel de Marin Preda al lor, pro-babil mai naiv decît Preda. Nu, nu-mi facmari iluzii în legãturã cu nivelul lor, nici alpoeziei, nici al prozei. De fapt, eu sînt foartepuþin informat cu literatura lor. ªtiu maibine ce este la japonezi decît la ei.

D. P.: Televiziunea lor e cenzuratã, cum erala noi pe vremea lui Ceauºescu?

N. B.: Nu, nu. Televiziunea e liberã, darfãrã pornografiile de la noi, fãrã dame goalenoaptea. Sînt însã o grãmadã de filme ame-ricane. Cam peste tot. La Shanghai, deexemplu, am vãzut HBO... Sînt posturi des-tul de relaxate ºi au chiar ºi vreo douã pos-turi în limba englezã.

„Cultura chinezã este profund subvenþionatã“

D. P.: Care este situaþia culturii chineze?

N. B.: Cultura lor este profund subven-þionatã, ceea ce nu e cazul la noi. Atmosferae foarte laxã ºi nu cred cã mai existã tipulstalinist de îndoctrinare ºi de cenzurã. Untip de cenzurã sigur cã existã, dar el poatesã existe ºi la noi, contra pornografiei, obs-cenitãþii, trivialitãþii invadante.

D. P.: V-aþi putut da seama de nivelul lor detrai? N-aþi intrat în casele oamenilor...

N. B.: Pãi, într-un imperiu aºa de mareexistã de toate, probabil cã existã ºi sãrãcie.Dar sãrãcie este ºi în Franþa, ºi în Germania,ºi-n America. Nu, problema esenþialã estece model iei cînd treci de la un sistem atîtde extremist, cum a fost ºi al comunismului

românesc. Chinezii au ales calea rigoristã.Dacã n-ar fi sudul ãsta, coasta, care mergefoarte tare pe stilul american, pe stilul eco-nomiei de piaþã, poate cã ar putea fi criticaþi,dar, aºa, ei înainteazã cu paºi mãrunþi, cupaºi prudenþi, în acelaºi timp, însã, deschi-zîndu-se spre lume, primind. Sigur, nu ac-ceptã sã li se intervinã în viaþa internã. Înorice caz, eu îi admir pentru felul în caretrec dintr-un sistem antiuman ºi negativistîntr-un sistem bazat pe bunul-simþ, peeconomia de piaþã, þinînd în mînã totuºipîrghiile puterii. Ei au la picioare marile þãriale lumii, toate vin ºi se ploconesc ca sãprimeascã comenzi, China fiind piaþa dedesfacere cea mai mare din lume. ªi încãceva interesant: e cea mai curatã þarã dinlume. Oriunde mergi, pe unde am umblat,în sudul Chinei, în cartiere mãrginaºe, peoriunde am trecut cu microbuzul, în oricemahala, ai sã vezi o chinezoaicã, cu un fãraºdin ãsta, cu mîner, care curãþã. Peste tot sîntchinezoaice care curãþã strada. Nu existã unmuc, nu existã nimic aruncat pe stradã.China este un potenþial enorm. Eu sîntconvins cã ei dominã azi în Asia, cã îndouãzeci de ani îi vor domina pe ruºi, cã s-ar putea ca, într-o sutã-o sutã cincizeci deani, sã fie una dintre marile puteri ale lumii.Mai ales dacã vor face o joncþiune cujaponezii ºi vor realiza „monstrul“ de carese teme Europa de sute de ani, „monstrulgalben“, pericolul galben. E ºi normal sãajungã ºi ei o datã sã conducã lumea.Europenii au condus destul, americaniiconduc ºi ei de o sutã de ani...

�

Cluj, martie 2003Interviu realizat de

DORA PAVEL

Din volumul Armele seducþiei,în curs de apariþie la

Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã

• Dora Pavel ºi Nicolae Breban. Foto: Cristina Breban

Sã ne cunoaºtem scriitorii

1. Ce þinut de pe alte meridiane n-aþi vãzut încã ºivisaþi sã-l atingeþi? Existã un spaþiu anume pe carel-aþi vãzut deja ºi vã recheamã? De ce vã recheamã?

2. Spre ce loc v-aþi dus cîndva în urma unei reco-mandãri (chiar livreºti) ºi v-a dezamãgit?

3. Vã documentaþi înaintea unei excursii sau vã placdescoperirile spontane, empirice? Doriþi sã fiþi ghi-dat sau nu?

4. Dacã aþi avea oricînd posibilitatea acestei opþiuni:aþi alege cãlãtoriile de duratã sau pe cele scurte?

5. Ce mijloc de transport preferaþi?

6. Care este pentru dvs. momentul cel mai plãcut alunei cãlãtorii: cel al aºteptãrii ei, al prezentului eisau al rememorãrii? Prezentul ei vã relaxeazã sauvã oboseºte, vã streseazã?

7. Aveþi un obiect/o imagine/o senzaþie-obsesie pecare îl/o cãutaþi obstinat oriunde mergeþi?

8. Care este lucrul sau iluzia cea mai de preþ pe carele-aþi pierdut într-o cãlãtorie?

9. Citiþi cãrþi de cãlãtorie? Consideraþi literaturade cãlãtorie un gen minor? Aþi fructificat ºi dvs.cãlãtorii prin creaþie? Cum?

10. Evocaþi o cãlãtorie de pominã, cu totul ratatã. Dece ratatã?

11. Vã place sã cãlãtoriþi solitar sau însoþit? Cemari/decisive cunoºtinþe, prietenii (literare saunu), iubiri aþi legat într-o asemenea cãlãtorie? Acontat asta pentru destinul dvs.?

10 • APOSTROF

Tren de plãcere

Ancheta

D O S A R

Un cãlãtor profesionist

1. Deºi, din Egipt în Statele Unite, am reuºitsã ajung, dupã 1990, într-o mulþime de col-þuri ale lumii, desigur cã mi-au rãmas o mul-þime de þinuturi nevãzute, dar pe care aº vreasã le vãd. De mic copil, visez la Grecia ºi Ita-lia ºi încã nu le-am vãzut, deºi sînt mai aproa-pe decît þinuturi vãzute, unele, cum ar fi Ger-mania ori þãrile scandinave, cu excepþiaFinlandei, chiar de prea multe ori. Nutrescnãdejdea cã voi fi sãnãtos ºi voi vedea ºi nevã-zutele! Parisul, Viena ºi Cracovia de bunãseamã cã mã recheamã insistent. Din feri-cire, în cea din urmã reuºesc sã ajung dedouã-trei ori pe an ºi-mi mai ostoiesc alea-nul. De ce mã recheamã? Pentru cã sînt oraºeperfecte pentru un om cu structura mea,de citadin care, prin oraº, nu înþelege oadunãturã de blocuri, fie ele staliniste sauneocapitaliste, ci o localitate aºezatã temei-nic în istorie, oraºe în care mi-ar plãcea sãtrãiesc, dar desigur fãrã sã muncesc, sã am opensie, o bursã, o rentã, o sinecurã... Deci,sã citesc, sã scriu, sã mã plimb, sã merg laconcerte ºi expoziþii, sã zac prin cafenele.

2. Mie îmi place foarte mult sã cãlãtoresc,am ºi fãcut-o intens în ultimul deceniu ºiceva, dar n-am fost dezamãgit nicãieri, dupãcum îmi amintesc. Chiar dacã nu era ceea cemã aºteptam, era altceva care mã surprindea,iar surprizele nu sînt neapãrat neplãcute.

3. Pe cît îmi este posibil, mã documentez,dar nu neapãrat la detaliu, ci în ansamblu.Mai degrabã decît ghiduri, citesc cãrþi despre,memoriile altor cãlãtori, chiar opere de ficþiu-ne situate în respectivul spaþiu. În schimb,odatã ajuns într-un loc nou, îmi iau cel maibun ghid ºi cea mai bunã hartã a zonei. Înprincipiu, nu-mi place sã fiu ghidat, prefersã descopãr singur farmecul – sau oroarea!– unui loc nou. Nu merg în ceea ce se chea-mã „excursii organizate“. Dar de cîteva ori,la Moscova de pildã, s-a întîmplat sã am cîteo foarte frumoasã „ghidã“ ºi asta chiar estede nerefuzat!

4. Cred cã nu poþi cunoaºte cît de cît unoraº în mai puþin de o sãptãmînã ºi oricumtrebuie sã revii. Cãlãtoriile foarte scurte numã pasioneazã excesiv, dar dacã n-am înco-tro, nu le evit. Îþi iau mai mult timp pregã-tirea pentru cãlãtorie ºi readaptarea de dupãdecît cãlãtoria. Din acest motiv, prefer sã nudau curs invitaþiilor la congrese, dezbateriº.c.l. dacã programul nu e de mãcar o sãp-tãmînã. ªi aºa stai mai mult de jumãtatede timp într-o salã. Noroc cã dorm foartepuþin ºi pot face explorãri de noapte. Mai ºifug de la asemenea manifestãri importante,cum am fãcut în 1999 la Budapesta! Pentrumine, cãlãtoria idealã e cam de trei sãptã-mîni – aºa fac cînd merg la Cracovia.

5. Pentru a ajunge la destinaþie, avionul,dacã e posibil. Dacã nu, trenul. Acolo însã,dacã nu merg mai tot timpul pe jos, cu apa-ratul de fotografiat în funcþiune, degeabam-am mai dus.

6. Aºteptarea mã enerveazã. Îmi place cãlã-toria în sine, care mã relaxeazã, indiferentde intensitate, de aglomeraþia din program,chiar mã odihneºte. De aproape douãzecide ani, doar în strãinãtate reuºesc sã mã maiodihnesc. Aici, am constatat, nu scap de iste-ria aborigenã, nici ascuns în creierul munþi-lor ori în adîncul pãdurilor. Nu e glumã, amîncercat ºi isteria tot m-a ajuns din urmã.Cum sînt o fire, mai degrabã, secundarã,desigur cã am ºi plãcute rememorãri, iar decînd fac poze, de vreo cinci ani, am ºi unbun sprijin pentru acestea.

7. Da, plãcuta senzaþie cã, într-o mare aglo-meraþie, eºti singur cu ale tale, nu te cunoaºtenimeni, nu te opreºte nimeni, nu-þi cere nimeni nimic ºi nici nu-þi bagã nimeni plian-te publicitare pe gît, dacã nu le ceri! Întot-deauna ºi oriunde, caut casele lui Dumne-zeu, aºa cã m-am recules ºi în catedralecatolice, ºi în sinagogi, ºi în moschei.

�

8. N-am pierdut nimic în nicio cãlãtorie depînã acum. Nu m-am dus acolo cu iluzii, cuprejudecãþi, ci deschis, cu dorinþa de a vedea,a mirosi, a asculta, a înþelege. Mai degrabã,m-am ales cu iluzii, de pildã aceea cã, odatãºi odatã, mã voi muta într-un oraº adevãrat,ceea ce în „eterna, fascinanta ºi mereu sur-prinzãtoarea“, cum sunã cele douã sloganurituristice naþionale, nu prea mai avem. Nicimãcar oraºele nemþeºti n-au scãpat de tãvã-lugul arhitecturii proletcultului.

9. Citesc chiar cu mare plãcere. Nu ºtiu dacãeste un gen minor, dar este unul foarte atrac-tiv. Am fructificat, dar nu atît în cãrþi de cãlã-torie, cît în operele mele de ficþiune. Ampovestiri „situate“ la Berlin, Paris sau Cra-covia, cum am poezii în care apar imagininordice, scandinave. De bunã seamã, n-aº fiputut face asta dacã nu aº fi fost pe acolo.

10. În 1990, am ratat Praga! ªi ar fi trebuits-o vãd deja, dupã cum îmi spune toatã lu-mea care mã aude perorînd îndrãgostit de-spre Cracovia. Am ratat acea cãlãtorie, întoamna acelui an, pentru cã nu aveam încãdeprinderi consolidate de cãlãtor profesio-nist. Aveam o bursã la Paris, care începea pe15 octombrie, îmi luasem ºi biletul de avion,viza etc. ºi, cu cîteva sãptãmîni înainte de

plecare, am fost invitat la o conferinþã inter-naþionalã despre societatea civilã în þãrilepostcomuniste. Mai fusesem în primãvarã laaºa ceva la Copenhaga ºi, la întoarcere, mãoprisem la Berlin. Mi s-a pãrut peste pute-rile mele sã zbor la Praga, sã mã întorc pen-tru o zi la Bucureºti ºi apoi sã plec tot înzbor spre Paris. Eram ºi eu, aºa, un româncam de la þarã, proaspãt ieºit din peºterã!Acum, n-aº mai rata, nici dacã ar trebui sãfac turul lumii într-o sãptãmînã. ªi Praga– nu scapã!

11. Îmi place sã cãlãtoresc în cuplu, însoþitde o femeie vreau sã spun!, sau singur. Nu-mi mai plac cãlãtoriile în grupuri marisau mici. Altãdatã, îmi plãceau, strãbãteammunþii Neamþului ori Oltul cu pluta, înbandã. Cum cãlãtoriile mele au fost de maimulte feluri, adicã de studiu, scriitoriceºti,oficiale, pe vremea cînd eram prim-secre-tar de tip nou în judeþul meu, de plãcere oripentru „reunificarea familiei“, am întîlnitfoarte multã lume, scriitori, universitari, poli-ticieni, administratori. În 1990, am fãcutcunoºtinþã la Paris cu Pierre Bourdieu, iarlui Milan Kundera i-am mãrturisit cã e unuldin romancierii mei preferaþi. L-am pîndito jumãtate de zi pe Cioran în ploaie, darcînd a sosit n-am mai simþit nevoia sã vor-besc cu el. Am stat însã mult la taifas cu

Monica Lovinescu ºi cu regretatul VirgilIerunca. În 2005, la Congresul de 25 de anial Solidaritãþii, la Varºovia ºi Gdansk, i-amîntîlnit pe Wałesa, Havel, Barroso, Brzezin-ski, Madeleine Albright ori pe geamãnulKaszczinski, actualul preºedinte polonez, la-olaltã cu o mulþime de alþi mari politicieniai lumii. Cu unii, am ºi schimbat cîteva pro-poziþii. Cu cardinalul Lustiger am vorbitmult, i-am ºi preluat intervenþia pentru revis-tã. Nu ºtiu cît a contat pentru destinul meu,pe cei mai mulþi îi „cunoºteam“ oricum,eventual îi admiram sau iubeam, cu multînainte de a-i ºi vedea. Cred cã mai impor-tantã e întîlnirea cu Willy Totok, la Copen-haga ºi Berlin, pentru cã aºa ne-am cu-noscut ºi am devenit prieteni. Ori cea cuVolodea Tismãneanu, de la Braºov, pe vre-mea puciului moscovit din 1991, atunci ne-am cunoscut. Dar, poate cea mai impor-tantã este întîlnirea cu o fostã hippiotãcehoaicã, în Père Lachaise, lîngã mormîntullui Jim Morrison, pentru cã a ieºit de acoloo fulgurantã poveste de dragoste, dar ºi opovestire care îmi place încã ºi acum!

�

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 11D O S A R

Despre cãlãtorii ºi nondemoni

Aª VREA sã ajung în insulele Eoliene (dinnordul Siciliei); este vorba de ºapte insu-

le, dintre care Lipari, Vulcano ºi Strombolisunt cele mai cunoscute. Aº vrea sã ajungaici, pentru cã pe una din aceste insule mi-am închipuit adesea o întâlnire magistralã,deºi imposibilã: aceea dintre Ulise ºi Cristo-for Columb. ªi pentru cã mã ispiteºte sã scriuun roman despre o asemenea întâlnire.

Altfel, locul unde revin la nesfârºit, pen-tru cã nu mã mai satur de el, este Grecia,mai exact insulele greceºti (turcoaz ºi liniº-titoare). Aici mã simt foarte egalã cu mineînsãmi, aici scriu relaxatã, aici mã simt încuib. Am simþãmântul de uterus (dar amvorbit mai pe larg despre aºa ceva în ultimaparte a romanului meu Tricephalos).

La 18 ani am ajuns în insula Capri (evi-tând, din pãcate, vizitarea sitului arheologicde la Pompei), pentru cã eram fascinatã decasa lui Axel Munthe aflatã în Anacapri, pecreºtetul insulei (dar, oare, poþi sã alegi sãvezi Pompeiul, ºi nu insula Capri, atuncicând ai 18 ani?). Vizitarea insulei a fost însãdezamãgitoare, din pricina puhoiului de tu-riºti care distrugeau destul de multe în cale.M-am ales doar cu o scoicã uriaºã ºi por-tocalie de acolo.

Mulþi ani mai târziu, încercând cu oricepreþ sã ajung pe insula Egina din Grecia,unde se aflã un celebru templu al zeiþei Atena(Afaia), am ratat situl arheologic din pricinãcã muzeul se închisese cu cinci minute înain-te ca eu sã ajung acolo. Iar vizitarea insulei,cãreia i se dusese buhul ºi pe care eu o fan-tasmasem în chip aparte, s-a preschimbatîntr-un fiasco din multe alte cauze.

Întotdeauna scrutez pe îndelete hãrþile,înainte de a porni o cãlãtorie. Uneori sco-tocirea aceasta începe cu luni de zile înain-te. Pe lângã ceea ce scrie în cãrþi ºi pe lângãceea ce ºtiu din auzite, întotdeauna descopãrîn cãlãtorii ºi ceva foarte personal, doar almeu, un obiect magic, o senzaþie, o stare, oplantã, un golf, o mireasmã.

Nu cred cã este utilã clasificarea în cãlã-torii de duratã ºi cãlãtorii scurte. Sunt purºi simplu moartã dupã cãlãtorii. E o pasiu-ne egalã cu cea de a scrie ºi a citi. Iar de cãlã-torit o fac cu orice îmi iese în cale: avion,tren, vapor, autocar. Nu are importanþã. Dacãar fi sã aleg cu orice preþ, atunci probabil cãaº prefera vapoarele, deci cãlãtoriile pe mare.

Trãiesc cãlãtoriile de trei ori: în aºtep-tare, în desfãºurare ºi apoi în rememorarealor. Toþi aceºti timpi au o altã funcþie emoþio-nalã ºi nu se suprapun nicicum. Aºteptareaeste un timp prenatal; desfãºurarea este tim-pul activ (carpe diem), iar rememorarea estetimpul proustian, încetinit, savurat. Cãlãto-riile sunt, de aceea, tricephalice (ºi iatã cã mãîntorc, vrând-nevrând, la deja mai sus pome-nitul meu roman).

Întotdeauna caut marea sau mãcar amin-tirea ei, în cãlãtoriile pe care le fac. Caut scoici ºi covoare þesute de bãºtinaºi, cautmirodenii ºi uleiuri. Nu am pierdut nicio-datã ceva în cãlãtorii. Timpul în niciun caznu mi l-am pierdut. Dimpotrivã, m-amreîntâlnit cu mine însãmi ºi a fost bine. Depildã, de câte ori mã duc la Veneþia, nu facaltceva decât sã mã reîntâlnesc cu mine în-sãmi, rãtãcind pe ulicioare ºi stradele ºiîmbibându-mã de lagunã.

Nu mai citesc neapãrat cãrþi de cãlãto-rie, întrucât nu mai am timp pre cât aº dori.Gen minor? Nici vorbã! Cãrþile de cãlãto-rie sunt singurele care, la maturitate, ne facsã mai avem o memorie a paradisului. Aºase face cã am scris eu însãmi ºi o carte decãlãtorie, dar numai în sens metaforic, pen-tru cã e prea sec sã spun cã romanul meuTricephalos ar fi o carte de cãlãtorie. Cãlãtoriaera aici doar pretextul pentru questa de sine.

Îmi place sã cãlãtoresc ºi singurã, ºi cuCorin, ºi cu prietenii. În tinereþe am cãlã-torit cu pãrinþii mei, în special cu mama.Întotdeauna sensul cãlãtoriei mele a fost dat ºi de cei alãturi de care cãlãtoream. Pen-tru cã regãsirea paradisului o fãceam singu-rã sau prin comuniune cu alþii: ºi nu era ace-laºi lucru, era de fiecare datã altceva ºi altfel.Un alt parfum: nu întotdeauna un acriºorGivenchy, un dens Lancôme ori un sprin-ten Dolce & Gabbana. Unele cãlãtorii aufost decisive: Paris în 1981, Veneþia în 1983,Grecia în 1995, 1996, 1999, 2001, 2003,2005 ºi 2006; New York în 1999-2000,Paris în 2000, Arles în 2002, apoi iar Veneþiaîn 2003 ºi 2004, Moscova în 2005 – ehei,dar este prea mult de înºirat. Prefer sã cãlã-toresc, ºi nu sã înºir ani ºi oraºe. Prefer sãtrãiesc.

�

�

12 • APOSTROF

Oxfordshire1. Am cãlãtorit relativ puþin, în ciuda fap-tului cã am fost de cinci ori în Statele Uniteºi am petrecut o lunã de hipernormalitateacademicã în Anglia, la Oxford. Îmi do-resc sã revãd campusul de la Indiana, dinBloomington, de care mã leagã cea mai susþi-nutã documentare de bibliotecã pe care amfãcut-o pânã acum, dar ºi o brazdã desþe-lenitã pe locul viitoarei baze sportive înce-pute în 1992 (am fost printre groundbreakers,cu fotografie în regulã, care sã ateste eve-nimentul...), sau cãlãtoria la Niagara. În modparadoxal, am vãzut foarte puþin din Europa:aº merge la Davos, sã simt ceva din atmo-sfera Muntelui vrãjit, în þãrile scandinave sauîn Germania lui Thomas Mann ºi Nietzsche(München, Lübeck, Naumburg, Röcken),dar, mai presus de toate, în Elveþia sau Italiaalpinã, sã vãd Matterhornul, pe care l-amdecretat „muntele meu preferat“ încã de pevremea când visam sã fac alpinism ºi sã dauo raitã prin Himalaya. Mã cheamã, în con-tinuare, New Yorkul, pe care îl ºtiu destulde bine, mã intereseazã mult Grecia sau Ie-rusalimul – inclusiv situl de la Qumran –,dar dacã ar fi vorba de o cãlãtorie „de vis“,cred cã m-aº opri undeva printr-un sãtuc dinAnglia – de genul celor care se vãd în Mid-somer Murders – sau prin vreun fiord dinNorvegia, aº închiria o cãsuþã ºi aº sta acoloun an, cu un câine ºi o bicicletã.

2. Sunt incapabil sã fiu dezamãgit atuncicând ies din România. Însã, cu riscul de aoripila milioane de suflete simþitoare, mãvãd silit sã recunosc cã nu am reuºit, încã,sã intru în rezonanþã cu Parisul: feminin,rãsfãþat, capricios, agresiv ºi isteric, l-ambãtut la pas, dar nu a izbutit sã mã cuce-reascã, poate ºi pentru faptul cã m-am desan-tat acolo venind de la Londra, în care m-amsimþit ca peºtele în apã. În consecinþã, m-arbucura sã revãd ºi Parisul, sã verific cine afost de vinã: el sau eu...

3. Mã documentez pe îndelete, nu numaidin ghiduri, luni întregi. Parcurg apoi tra-seele obligatorii, dupã care o pornesc laîntâmplare, pentru a descoperi lucruri ine-dite, forme noi, mirosuri neaºteptate. Deºinu fumez, intru în toate magazinele cututun, pentru a vedea pipe ºi a savura arome.Sunt mare amator de puburi, cel mai vechi,în Oxfordshire, în care am fost era din seco-lul XIV, intrase biniºor în pãmânt sub pova-ra timpului care a trecut, aºa cã am coborât,pentru a intra, sã mâncãm un cartof uriaº,rustic, cu coajã, stropit din plin de un lagerscos atunci din pivniþã. Mãnânc ce se mã-nâncã prin partea locului, cer toate exoti-smele. Nu intru niciodatã în fast-fooduri.Am participat odatã la o conferinþã þinutãla Muncie, în Indiana, unde un profesorne spunea cã americanii, deºi sunt mai tottimpul pe drumuri, nu ºtiu sã cãlãtoreascã,pe motivul cã oriunde ar fi, ei cautã Americade acasã: aceleaºi fast-fooduri ca peste Ocean,aceleaºi gusturi, acelaºi loc al toaletei (aveadreptate: când te afli în faþa unui Wendy’s,în orice parte a lumii ai fi, ºtii prea bine,

înainte chiar de a deschide uºa, unde se aflãlocul cu pricina ºi unde salad bar-ul...). Îmiplace sã cred cã, spre deosebire de yankei,am vocaþia rãtãcitoare a cãlãtoriei...

4. Dacã s-ar putea (un an sabatic??), aº plecapentru o perioadã foarte lungã. Încep sã mãsimt bine într-un loc abia din clipa în caresingurãtatea mea interioarã intrã în rezo-nanþã cu peisajul ºi cu oamenii de acolo.Pentru asta, e nevoie de timp, ca ºi pentruamãgirea cã începi sã fii de prin partea locu-lui, cã intri în peisaj, cã la coffee shop se ºtiece combinaþie preferi sau cã vin vecinii sã-þi cearã o ºurubelniþã, pe care þi-o resti-tuie abia peste o lunã, cã oricum eºti de aco-lo ºi nu pleci nicãieri...

5. Avionul. Trenul, fiindcã este întotdeau-na o experienþã iniþiaticã. Deºi nu este unmijloc de transport, aº merge mult pe jos,aºa cum fãceau studenþii medievali, pe urme-le cãrora cãlãtoreºte magistrul Knecht dinJocul cu mãrgele de sticlã, luând-o pe-ndele-te pe sub liziere de pãduri, pe poteci um-broase din codri sau direct peste fânaþe, ghi-dat de turnul câte unei biserici singuratice.Cãlãtoria þine de latura mea romanticã, re-prezentând, oriunde ºi întotdeauna, o vo-luptuoasã imersiune în nevinovãþie.

6. Cãlãtoria propriu-zisã, ritmul ei, atmo-sfera, noutãþile. Existã o vorbã, care a deve-nit truism, ºi anume cã precondiþia unei ex-patrieri reuºite este renaºterea: sã nu te uiþiînapoi, sã nu regreþi nimic, sã nu ai nostal-gii, fiindcã trecutul va ajunge sã te mistuie.La o scarã mai micã, fenomenul este valabilºi pentru o cãlãtorie: mulþi o rateazã fiindcãse tot gândesc, pe durata ei, la ce se întâm-plã acasã, cã au plecat lãsând în urmã res-tanþe, debite deschise, promisiuni neonora-te. Într-o cãlãtorie colectivã, tipul acesta deneliniºte este cel mai obositor, fiindcã agre-seazã: oamenii vin peste tine, îþi împãrtãºesczgomotos temerile, fac din socializare unritual de exorcizare. Popor organic, încã rea-vãn, românii exceleazã în acest soi de iste-rie: am cãlãtorit cu mai multe naþii, dintreei românii fiind cel mai puþin dispuºi sã telase în pace, sã-þi respecte intimitatea. Înconsecinþã, îmi pregãtesc foarte bine mo-mentul plecãrii ºi morga de drum: închidtoate robinetele, blochez gazul, plãtesc fac-turile, îmi predau articolele, predau ºi pisi-ca, termin capitolele neîncheiate ale cãrþilorpe care le citesc sau scriu, pentru ca nimicsã nu tulbure bucuria de a fi complet altulpentru o perioadã determinatã de timp. Ta-citurn, tac zâmbitor pe drum când sunt pro-vocat sau dau rãspunsuri stupefiante, ºi-nce-tul cu încetul ies din peisaj, obþin dreptul dea fi lãsat în pace.

7. Nu, dimpotrivã. Nu sunt nici mãcar li-vresc, nu mã duc la Weimar sã îl caut peFaust. Pe Frauenplan, cel mai mult m-a uimitiatacul de noapte al lui Goethe: un pat mi-cuþ, cazon, într-o camerã practic goalã, pri-nos meschin adus obligaþiei mult-prea-

umane de a dormi. Patul spune multe desprefirea unui om. Sunt de mai multe feluri:fastuoase, austere, ruºinoase, senzuale, exu-berante, câte ºi mai câte.... Unele sunt cavo-uri, temple sau deja sanctuare: spune-miîn ce pat dormi ca sã îþi spun cine eºti...

8. Iluzia cã România mai are puþin pentrua se normaliza.

9. În Experienþa externã am publicat un mi-croeseu despre luna de visiting scholar petre-cutã la St. John’s, la Oxford. De jurnal m-a ferit pânã acum îngerul zâmbitor al crea-þiei, literaturã de cãlãtorie citesc cu avidi-tate, nu numai din cãrþi, ci ºi din reviste sauziare. Afli mereu câte ceva nou, dar este ºio formã inocentã de bovarism, specificã unuiom care iese rar din þarã.

10. Presupunând cã ºi drumeþia autohtonãeste cãlãtorie, am dat anul trecut, cu maºinamea veche, într-o groapã invizibilã în judeþulNeamþ, pe un drum altminteri ca oglinda(mã rog, mici crãpãturi din construcþie, cala noi...), ºi am rãmas blocat lângã Bicaz.Dupã disperarea primei reacþii de neputinþã,am fost imediat ajutat de cãtre un necu-noscut, cu o solicitudine pe care numai înRomânia o poþi gãsi: a stat cu noi pânãnoaptea, a cârpit ce a putut cârpi, nu s-a lãsatpânã când nu ne-a scos la liman, deºi erasfârºit de sãptãmânã, fiind aºteptat acasã.Când vezi asemenea oameni, care aparþin cuadevãrat „României profunde“ (nu în accep-þiunea peiorativã pe care unii o dau sintag-mei), te întrebi cum se face cã în jilþurileputerii politice de la Bucureºti sunt numaiescroci, profitori ºi ºmecheraºi de duzinã.

11. Tovarãºii de cãlãtorie sunt, în general,de douã feluri: unii (puþini...) îþi împãrtãºescsingurãtatea, alþii (foarte mulþi...) þi-o inva-deazã. Mã feresc cum pot de oameni carenu vor decât sã „organizeze“, sã-ºi impunãvoinþa asupra celorlalþi, sã-þi spunã câte mi-nute poþi sta într-un muzeu sau în baie, dece e bine sã îþi reglezi paºii dupã ai lor ºicã acum trebuie sã mãnânci pizza, când tuvrei peºte-spadã, clãtite cu mãrar sau doarunt de arahide. Aºa cã, mã adaptez cum pot,sufãr politicos o vreme ºi ºterg putina la pri-mul colþ, fãcând pe distratul. Dacã am noro-cul sã nu mã tragã înapoi de mânecã, fugcât colo ºi nu mai apar decât seara.

�

D O S A R

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 13

La Paris, ca acasã1. Întrebarea, în ce mã priveºte, ar fi trebuitsã sune afirmativ: Ce aþi vãzut deja?..., cãcimi-ar fi fost mult mai lesne sã exemplific.Exerciþiul imaginativ, pentru mine, cea cãreiai s-au tot amînat ieºirile dincolo de spaþiulmioritic pînã la 30 de ani, din varii – pican-te ºi totodatã iritante – rezonuri, ar confi-gura o microhartã punctatã nucleistic deNew York, semnificîndu-mi o Americã tre-pidantã, energizatã, un amalgam de chi-puri, coloraturi ºi – în speþã – realuri, al cãreiritm e similar imagistic cu acel cartoon cla-sic al rãþuºtelor zburînd deodatã, spre dispe-rarea vînãtorului pãcãlit a mia oarã.

Spaþiul de care nu cred cã m-aº puteasãtura vreodatã este cu certitudine Parisul.Cliºeistic ca opþiune, ºi totuºi atît de auten-tic... Ca orice junã (cãci m-am înscris ºi euîn aceastã paradigmã în vremurile bune...),visam sã vãd Parisul. A dat Dumnezeu ºi l-am gustat din plin timp de-o sãptãmînã,mi s-a pãrut de-a dreptul imperial, însã unimperial extrem de familiar ºi cald. S-a-ntîm-plat ca-n prima dimineaþã a explorãrii metro-polei sã ies exact pe gura metroului ce dãdeanas în nas cu... L’Opera, înãlþîndu-se falnicã,izbindu-mã-n faþã ºi provocîndu-mi, bine-înþeles, o exclamaþie de prostãnacã siderat-cuceritã iremediabil. Vibrez încã organicla retrospectiva acelei vizite. La Paris m-amsimþit acasã, cu un zîmbet – cred, tîmp –înþepenit pe figurã, dublat de o plinãtate pecare nu o mai experimentasem, dar care erafireascã.

2. Roma a fost oarecum o decepþie. Ca sãfiu sincerã, dezamãgirea nu o pot atribui încauzalitatea ei oraºului, care e dezarmant, cimai degrabã orizontului meu de aºteptarece-ºi fixase deja un reper apoteotic, adicãParisul, perioadei teribil de neinspirat alesepentru ºedere (Paºtile catolice: o aglome-raþie sufocantã!) ºi sictirului agresivizat, vis-à-vis de turiºtii hãbãuci, al locuitorilor urbei.

3. Experienþa ghizilor cu limbaj de lemn,care-þi recitã inexpresiv date strategice ºi deta-lii uºor intrigante în autocarul al cãrui sistemde ventilaþie funcþioneazã ºi nu prea în toiulverii am consumat-o la prima mea ieºire,în Grecia. Pe a doua am ratat-o milimetric,din pricini de neconcordanþe organizatoricetipic româneºti, cu ocazia pelerinajului înItalia, ºi mã declar complet satisfãcutã deabsenþa sa. Aºadar, vorbãria ghidului îmi dãdureri de cap ºi-mi ºtirbeºte ºarmul proprieidescoperiri a tãrîmului încã virgin pentrumine, iar „documentarea“ e mai mult livres-cã, în stadiul unor expectanþe intrinseci, ilu-zorii, pur personale.

4. Fiind oarecum comodã din fire, ca sã nuzic „o putoare ordinarã“ care acteazã ca opensionarã cînd vine vorba de hachiþele saleºi de rutina performãrii lor, prefer cãlãtorii-le concentrate temporal, nu mai mult de 3sãptãmîni... dar nu în balon.

5. Avionul! Din acelaºi confort îndãrãtnic cultivat, pomenit anterior. ªi pentru cã

nu-mi cunosc reacþiile la zbor, din moment ce nu m-am îmbarcat pînã acum în niciunAirbus...

6. Deºi aparent robustã, sînt în esenþã o nos-talgicã incurabilã, ceea ce-nseamnã cã mo-mentul rememorãrii oricãrei cãlãtorii e ºi celmai reconfortant, cãci odatã cu decantareaimpresiilor mi se activeazã automat meca-nismul protector al selecþiei dulceagului deamãrui ca amprentã a traseului parcurs. Pre-zentul cãlãtoriei e stresant în mãsura în caredetaliile sale sînt echivoce ºi mã agitã ca oprobã clarã a incertitudinii; dar aceastã per-cepþie o pot pune ºi pe seama naturii melede „control-freak“, cu o manie a persecuþieifragil disimulatã ºi înclin sã cred cã aceastae, de fapt, explicaþia plauzibilã.

7. Nu reacþionez sub puterea sindromuluicultural al madlenei proustiene, fiindcã nusînt senzorial sensibilizatã îndeajuns; dacã esã caut ceva anume de-a lungul expediþiei/-ilor, ar fi doar familiaritatea impactului sau,din contrã, distanþarea impusã de habita-tul cutreierat.

8. Din pãcate, m-am vindecat de iluzia cãorice colþiºor nou-vizitat mi-ar putea instau-ra o stare de bine cu mine însãmi, cã dispo-nibilitatea mea la proaspãt ar avea resursenelimitate ºi ingenuizate...(am pierdut înautocar o clamã de prins pãrul, albastrã, neplasticatã, nesclifositã – gãsitorului nu-iofer nicio recompensã!)

9. Nu prea citesc cãrþi de cãlãtorie, din sim-plul motiv cã nu mã provoacã intelectual –sunã maliþios ºi preþios ce spun, dar asta eo traumã mai veche, a copilãriei mele pri-mar-gimnaziale, cînd aº fi citit orice în afaralistei de lecturi obligatorii... printre ele, senumãra în fiecare an ºi cîte una bucatã Jules

Verne, pe care o fuºeream plictisitã ºi pen-tru care Jules Verne am suportat bravã cîte-va curele, neºtiind sã argumentez cum ajun-seserã maimuþele pe insulã... Nu tocmai cartede cãlãtorie, veþi zice, acest autor... prea bine,fie, însã asta este paradigma în care orgoliulmeu rãnit l-a inserat atunci ºi refuzã sã-l rein-staureze... – Prin urmare, niciun Jules Verneîn biblioteca mea, nicio ficþionalizare auc-torialã a vreunei cãlãtorii...

10. ... „cu totul ratatã“ n-a fost niciuna dincele 3 magice, în consecinþã: n-am cum s-orelatez. În pofida oscilãrii mele între extre-me contradictorii, cãlãtoriile s-au mulat uneicãi împãrãteºti, echilibrate, cu toate ingre-dientele care o fac suportabilã ºi ingurgita-bilã peste ani.

11. Tocmai m-am supus unui test de per-sonalitate, la întrebãrile cãruia am rãspunscu toatã francheþea ºi care m-a revelat, evi-dent, aºa cum mã ºtiam deja: not-talkati-ve. Prietenii mei ar da acum din cap mustrã-tor, dar confirmînd rezultatul... Nu am acestdar al socializãrii, dintr-o autocenzurã impu-sã ºi dintr-o spaimã de penibil duse la ex-trem; nu mai am dispoziþia de a lega alteprietenii, fiind desigur fidelã în a exploataprieteniile deja închegate. Acestea fiind zise,cãlãtoresc întotdeauna în compania celordragi mie, ieºirile de una singurã mã debu-soleazã excesiv, însã amiciþii signifiante nuîncropesc cu astfel de ocazii, cãci îmi ia ne-permis de mult o deschidere ºi o implicareesenþialã vizînd o altã persoanã; de iubiri...ce sã mai vorbim...

�

Cafea piratereascã de dimineaþã

Tare trebuie sã fie,pentru a daindispensabilanepãrtinire.

ª-apoi dulce,amãrãciunea s-o alunge,chiar ºi dacã numai pentru o clipã.

Neagrã pe deasupra,aidoma pavilionului arborat pe catargul

principalal acestei zile în strãine ape.

Fãrã sextantse porneºte în larg.

Turistul

Cornuleþele de-acasã sîntdefinitiv mai fragede,iar ouãle la micul dejun mai mari.ª-apoi omniprezentamoºmondealã de aici.Limba – curatã boalã de gît.Un staccato grosolan pe masa cafeneleidupã o convorbire la celular cu

întreprinderea-i din þarã.Pentru cerul deasupra rîului Tejon-are ochi.În gînd numãrã stelelehotelului la care a tras.Pessoa pe scaunul lui de bronzrãmîne mut, cu mimica nemiºcatã.Doar vîrful pantofului îi vibreazã.Pe o tãviþã chelneruladuce nota de platã.

�

Autotraducere din limba germanã

Ioana Cistelecan

Poeme de ROLF-FRIEDER MARMONT

D O S A R

14 • APOSTROF

Cãlãtoria este un studiu practic

1. Ce crudã întrebare! Dar ceparte a lumii n-aº vrea sã vãd?! Aºvrea sã vãd Polul Sud, San Fran-cisco, Rio de Janeiro, Toscana,Provence, Kilimanjaro, Madagas-car, Kuala Lumpur, China...

2. Cînd am ajuns la Zürich pri-ma datã, am alergat la CabaretulVoltaire, din care însã nu mai rã-mãsese decît o plãcuþã memorialã.Locaþia fusese cumpãratã de obancã ºi, dupã cîþiva ani, o aso-ciaþie culturalã a reuºit s-o rãscum-pere ºi s-o transforme într-o café-galerie de artã avangardistã. Sincersã fiu, am rãmas dezamãgit dupãambele vizite.

3. Îmi place sã ºtiu cîte ceva di-nainte, dar nimic nu se comparãcu satisfacþia de a descoperi sin-gur ºi, mai ales, de a te confrunta cu neprevã-zutul. Acum cîþiva ani, scriitorul englez PaulBailey m-a rugat sã-l duc la Corcova pentrua vedea conacele familiei Bibescu. Am merscu trenul pînã la Drobeta-Turnu-Severin, deunde am luat un alt tren pînã la Strehaia ºide acolo am închiriat un þigan cu un IMSsã ne ducã la Corcova. Acolo oamenii sefereau sã ne vorbeascã despre Bibeºti, crezîndcã Paul este vreun nepot venit sã revendicepãmînturi. Povestea e lungã ºi plinã de peri-peþii (implicã un poster cu Harry Potter, unpopã beat, un bursier scandinav, bideul luiAnton Bibescu ºi o bisericã orientatã spremiazãnoapte) ºi este una dintre cele mai gro-zave cãlãtorii pe care le-am fãcut. La fel deplãcut a fost cînd am luat autobuzul ºi amplecat în cãutarea orãºelului în care ºi-a petre-

cut ultimii ani de viaþã Thomas Mann ºicînd, odatã ajuns acolo, am întrebat din uºãîn uºã pînã am ajuns în faþa casei unde locui-se scriitorul, apoi ºi în cimitirul unde eraîngropat alãturi de aproape toatã familia(vezi foto). Nu-mi place ghidajul, pentrucã, într-o cãlãtorie, nu caut date istorice,explicaþii arhitecturale etc.; mã intereseazãpoveºtile pe care le pot afla de la oameniilocului.

4. Mi-ar plãcea sã nu fiu constrîns de timp,sã pot sta în fiecare loc suficient pentru a-lcunoaºte cît de cît. Urãsc sã vãd din fugã ºiador sã am momente de relaº pe pãmînturi,în culturi strãine ºi în mijlocul strãinilor.

5. Pe rute lungi ºi civilizate pre-fer avionul, pentru a economisitimp. În rest, trenul, cãruþa, bar-ca, orice îmi permite sã vãd cîtmai mult ºi sã fiu cît mai aproa-pe de naturã ºi de oameni.

6. Cînd eram mai mic nu puteamdormi în noaptea de dinainteaplecãrii. Acum nu mai sînt chiaratît de nerãbdãtor ºi savurez mo-mentele în care mã aflu faþã înfaþã cu descoperirea, cu uimirea,cu admiraþia. Rememorarea estetot o cãlãtorie, dar pe hîrtie saula o bere cu prietenii, uitîndu-nepe fotografii. Cãci sînt un micjaponez: fotografiez în neºtire.Îmi place orice suport ºi formã amemoriei, mai ales fotografia.Cãlãtoriile mã relaxeazã ºi mãobosesc în egalã mãsurã. Cãci nu

e uºor sã cauþi, sã descoperi, sã iei aminte.Cãlãtoria este un studiu practic, o lecturãfizicã, o scriere mentalã, cãlãtoria este acu-mulare camuflatã în drumeþie ºi lenevie.

7. Caut ineditul în fiecare cãlãtorie, nu tipa-re, nu obsesii, nu teme comune.

8. Dupã trei cãlãtorii în Elveþia, abia amajuns sã înþeleg, sã mã obiºnuiesc ºi sã mãconformez cu nivelul lor de civilizaþie care,iniþial, mi se pãrea cã frizeazã absurdul. Numai cred cã vom ajunge într-un viitor apro-piat la nivelul de civilizaþie occidental.

9. Singura literaturã de cãlãtorie pe care amcitit-o au fost romanele lui Jules Verne (euaºa le-am citit în copilãrie), Însemnarea cãlã-toriei lui Dinicu Golescu, Jurnalul cãlãtorieiîn China al lui Milescu Spãtarul ºi Jurnalulde bord al lui Cristofor Columb. Nu o con-sider un gen minor, dar nici nu am fãcut opasiune. La Londra am intrat în LibrãriaStanfords (vezi foto), care deþine, pe douãetaje, numai cãrþi de cãlãtorie. De altfel, en-glezii au o tradiþie impresionantã ºi cîtevapremii prestigioase dedicate genului. Amscris cîteva reportaje din cãlãtoriile mele înDilema veche ºi în Dilemateca, în plus, acþiu-nea romanului la care scriu se desfãºoarã prinstrãinãtãþuri.

10. O cãlãtorie de pominã nu poate fi ratatã.

11. Îmi place sã cãlãtoresc oricum, dar în-soþit e mai bine pentru plãcerea conversaþieiºi a schimbului de impresii de la faþa locu-lui. Cãlãtoria favorizeazã ºi prieteniile (lite-rare sau nu) ºi iubirile. Orice cãlãtorie con-teazã, însã asta depinde de curiozitatea ºicultura cãlãtorului.

�

• Cimitirul lui Thomas Mann, Kilchberg, Zürich. Foto: Marius Chivu

• Librãria Stanfords. Foto: Marius Chivu

Marius Chivu

D O S A R

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 15

La capãtul lumii

DESPRE PATAGONIA am ºtiut la început cãnu existã. Mi-am imaginat apoi totul

altfel: oameni înalþi, cu cioc argintiu, coste-livi ºi cu priviri albastre, cu picioare lungisãrind peste mici lacuri purpurii, cu privi-rea fixatã la munþii portocalii care se ridicãîn jurul unui peisaj cafeniu; bãrbaþi deºiraþica niºte Don Quijote într-un pustiu de ghea-þã prin care pinguinii se clatinã greoi, iar dinvârfurile ascuþite ale munþilor ies aburi magici.

În sfârºit ajung în Patagonia realã, cea depe hartã sau din afara ei, Antarctica chilianã,în cel mai de sud punct al emisferei sudi-ce, dupã un zbor de ºase ore cu avionul dinSantiago de Chile, oraºul înconjurat de Anziveºnic înzãpeziþi.

Un þinut auster ºi golaº, întinderi mono-tone – aºa aratã primul contact cu PuntaArenas, capitala Þãrii de Foc, un orãºel princare turiºtii trec grãbiþi spre parcurile ºi rezer-vaþiile naþionale, un nod de întâlnire pentruavioane, autobuze, oceane ºi oameni. Ine-vitabil, orice cãlãtor în Patagonia în cãuta-rea spectacolului naturii va trece prin PuntaArenas ºi toþi vor conveni cã „acolo nu enimic“. Când ni se promite excepþionalul,nu mai suntem dispuºi sã acceptãm nicionormalitate. Înainte de a ajunge în PuntaArenas, am vãzut multe feþe dezamãgite laîntrebarea „Aþi fost în Patagonia? Aþi zbu-rat la Punta Arenas?“ Chipul femeilor luaun zâmbet atotºtiutor ironic: „Da. Acolo nue mare lucru. Doar un vânt îngrozitor. Defapt, nu e nimic de vãzut acolo“.

În acel nimic vãzut de unii la Punta Are-nas, anotimpurile se încalecã în doar câtevaore, strâmtoarea Magellan sclipeºte, clipeºteîn soarele de noiembrie (în emisfera sudicãîncepe primãvara), fulgi de gheaþã lovescfeþele încordate în cãutarea aventurii, copa-cii tãiaþi în forma capetelor de pe Insula Paº-telui se îndoaie de vânt. Straturi de luminãcoloratã se insinueazã între norii groºi cuforme greoaie, întinderile au monumenta-litate, linia orizontului e mai departe, o liniº-te gravã ºi seninã în acelaºi timp, la fel caºi oamenii, se instaureazã, o liniºte purifi-catã asemeni consistenþei gheþarilor, o liniºtede sfârºit de pãmânt, fãrã tensiune, fãrã tra-gism, asumatã, înþeleasã, acceptatã, o liniºtetonicã în care aºteptãrile îºi slãbesc ambi-þia, nervozitatea, clocotul nerãbdãrii ºi pregã-tesc marea cãlãtorie spre locul unde pãmân-tul se sfârºeºte cu adevãrat – gheþarii dinAntarctica chilianã. E curios cã acolo se nasc,îmbãtrânesc ºi mor oameni, cã mai existã ºialþi oameni în afarã de puþinii turiºti, ºi eiîn trecere, privind spre altceva. Punta Arenaseste cu adevãrat un loc de tranziþie, de la realla magic, de la ocean la ocean, de la imagi-nar la fantastic. Drumul spre Puerto Natalee doar un preambul firav a ceea ce va urma:copaci schimonosiþi, fãrã frunze, toþi îndoiþiîn aceeaºi direcþie de vânturile puternice,arbuºti ºi tufe de califante, pãºuni împrej-muite de garduri ori pãduri-fantomã din ca-re au rãmas doar trunchiuri contorsionateca o aglomeraþie de sculpturi stranii aban-donate la jumãtate de un artist obsedat deformele împletite ale unei naturi schimbã-

toare. În Patagonia, într-o singurã zi poþitrece prin toate cele patru anotimpuri, nerepetã mereu bãºtinaºii cu oarecare mândrie.Femeile înþeleg cel mai bine ºi zâmbesc sa-tisfãcute: „Ce frumos!“

Apar munþii cu câte o coamã de zãpadã,oceanul e gri, acoperiºurile caselor ºi aiciintens colorate, nori pufoºi, albastrul domi-nant îºi filtreazã nuanþele în cer, anunþândexplozia din faliile gheþarilor. În jur, tufeînflorite galben ºi roºu, drumul continuã cucascade, lagune cu apã amarã, pãºuni cu la-me, cârduri de condori ºi în fine vârful înzã-pezit al munþilor Torres del Paine, cu reflexeportocalii ºi violet într-o zi clarã de primã-varã – mare noroc cã îi putem vedea, ne ex-plicã ghidul, sunt turiºti care aºteaptã câte-va zile sã se ridice ceaþa. Veste de salvare,echipament cãlduros împotriva frigului, ploiiºi vântului. Suntem duºi în bãrci mici pânãla vaporul ancorat în larg. Dupã numai ojumãtate de orã de navigat, ajungem în drep-tul blocului uriaº de gheaþã – bãtrânul gheþarGrey satisface aºteptãrile tuturor. Este albas-tru, cu inflexiuni verzi, imens, patagonez,spectaculos, din care bucãþi se desprind me-reu spre deliciul turiºtilor. Faliile au în drep-tul rupturilor o culoare ºi mai intensã, albas-tru de metil, de genþianã. Chiar ºi piatrapreþioasã chilianã, lapislazuli, are tot culoa-rea gheþarilor, un albatru de data asta intens,compact. O lume construitã pe albastru.

Patagonia are puterea de a esenþializaamintirile, de a purifica impresiile. Cândajungi tocmai acolo, tocmai la capãt de lume(nu ºtiu de ce o asociez doar cu sfârºitul),lucrurile încep sã se aleagã, se simplificã,se clarificã, existã o luptã pentru supremaþieîntre lucrurile care dãinuie ºi cele ce vor fieliminate de memorie, de percepþie, de sen-zorial. La sfârºit de lume apele se decanteazã,au un moment de unificare, aºa cum Pacificulºi Atlanticul sunt totuna în strâmtoarea luiMagellan, dupã care natura îºi sintetizeazãformele – oceanele se strâng într-un gheþaralbastru, care peste câteva sute de ani se vatopi ºi va dispãrea ºi el în aceleaºi oceaneºi în alte pãmânturi.

Îmi imaginez ce ar rãmâne dupã topireaunui gheþar, câte mistere, câte obiecte apar-þinând altor lumi vor ieºi la suprafaþã. Vãdcivilizaþii pietrificate alunecând pe munþila vale, vieþi mici, banale, din care nu a mairãmas decât un sâmbure, o bucãþicã de os,o piatrã inegalã pe care unii o vor culeges-o aºeze alãturi de colecþia de pietre ºi scoici adunate de pe plajele lumii. Antarcticaeste ca ultima parte a unei rãsuflãri uºurate,când în sfârºit te-ai convins cã existã, te-ailiniºtit, dupã ce ai verificat la faþa loculuimiracolul. Patagonia are o astfel de calitate– de a vindeca de suspiciune, de a anula sfâr-ºitul absolut ºi de a aduce în schimb evi-denþa trecerii mereu în altceva.

Dormim o noapte în singura cabanã dinPuerto Natale, în camere mici cu paturi su-prapuse, încãlzindu-ne de la o sobã cu lemnede pe holul îngust, cu sentimentul cã ne aflãm în pustietate, în plinã aventurã. A douazi plouã torenþial. Vântul puternic ne lipeºte

stropii de gheaþã de obraji. „Nu vom vedeanimic“, ne spunem unii altora, încã obse-daþi de „a vedea“ vîrfurile munþilor Torres delPaine, peisajul suprarealist promis în ghidu-rile turistice, imaginile fantastice mediatiza-te prin cãrþi poºtale ºi filme documentare. Ne îmbrãcãm în salopete groase impermeabileºi bocanci; peste noapte, iarna se întorseseîn Antarctica chilianã. O barcã de cauciuc neva coborî spre strâmtoarea Magellan, oprin-du-ne sã vedem gheþarii Serano ºi Balma-ceda. De acolo nu existã altã cale de întoar-cere decât navigaþia ºase ore pe râu în jos.Plouã continuu ºi nu apare nicio barcã. Lân-gã mal se aflã rulota unde trãieºte, probabiltemporar, un pescar chilian. Vântul ºi ploaiabat ameninþãtor. Suntem singurii turiºti înacea zonã, deºi acesta este sentimentul fiecã-ruia ajuns în Patagonia – cã s-ar afla sin-gur la capãtul lumii sau cã ar fi singurul carea ajuns acolo. Uºa e deschisã ºi ne adãpos-tim în rulota austerã a presupusului pescar.Cântãm prosteºte cântece revoluþionar-pa-triotice de pe vremuri, fals ºi disperat. În-tr-un târziu apare ºi barca. Ni se împarte unechipament complicat, care peste hainele noastre ºi aºa groase face sã arãtãm ca niºtecosmonauþi ciudaþi aruncaþi la întâmplare peun teritoriu necunoscut. Plouã devastator.Coborâm în vitezã mare pe râul Serano, în-tr-un peisaj fabulos, cascade, râuri paralelecu apa de culori diferite, munþii acoperiþi cuzãpada cãzutã în noaptea precedentã, ghe-þari împietriþi. Vântul se înteþeºte ºi valurilesunt tot mai mari, barca ne aruncã violent,sunt speriatã, mã uit în ochii comandantuluicare priveºte fix în faþã, zâmbindu-mi încor-dat. Spiritul de aventurã, ºi aºa fragil la mine,dispare cu totul. Mi-e pur ºi simplu groazã.Mi se pare stupid sã te pui într-o barcã înPatagonia ºi sã te laºi în voia naturii. Vãd unferpar mic: Firan dispãrutã în strâmtoareaMagellan. Simt în stomac salturile uriaºe alebãrcii. Strig, spre amuzamentul celorlalþi, ºi ei probabil speriaþi, dar eliberaþi prin þi-petele mele. Din vârful unui gheþar se audeun bubuit îngrozitor. Ghidul chilian ne zâmbeºte liniºtitor: „Nu-i nimic. Aici aºa seaude în permanenþã. Se crapã blocul, dar nuse va întâmpla nimic“. Între timp, afarã seface toamnã. Ajungem în sfârºit la þãrm,unde ne aºteaptã autobuzul. Pãstrez foto-grafia mea în barcã, chipul desfigurat degroazã. Þara de Foc defileazã înapoi, cunatura bine gradatã în spectaculos prin faþaochilor noºtri deja obiºnuiþi cu neobiºnui-tul. Drumul adunã Patagonia la loc – câm-piile cu trunchiuri rãsucite de copaci despu-iaþi, câte un struþ, lumina filtrându-se înstraturi suprapuse, la marginea lumii, deunde mereu un deget îmi iese afarã.

�

D O S A R

1. Singurul meu regret este cã nu am reuºitsã ajung pânã acum în India. Încã din ado-lescenþã, perioadã în care am descoperit tex-tele vedice, filosofia Vedanta ºi epica san-scritã, mi-am dorit nespus de mult sã potvedea locurile celebre ale culturii hinduse:Agra, Benares, Delhi, Jodhpur. Sunt însã pedeplin conºtient cã Hindustanul din minteamea nu are nicio legãturã cu subcontinentulsãrac ºi murdar care se dezvãluie în realita-te. Dintre þãrile vizitate deja, aº merge dinnou în Turcia. Constantinopolul posedã unfarmec aparte, alimentat, în egalã mãsurã, debazaruri autentice ºi de moschei. În plus, mân-carea este absolut fabuloasã: chebapul te îmbie,proaspãt ºi mustos, iar cele mai apetisantebaclavale din lume, pline de miere aurie, serumenesc tot pe malurile Bosforului.

2. Cea mai clarã dezamãgire a fost MareaBritanie, obiect al marilor speranþe turisti-ce, care s-au dovedit a fi pur... dickensie-ne. Am gãsit, în schimb, o þarã monotonãºi inertã, cu oameni reci (dar, din pãcate,niciodatã cool) ºi lipsiþi aproape în totalita-te de humour (faimosul „umor englezesc“este, din câte am realizat, un alt mit urban,precum „manierele franþuzeºti“). Când amparticipat, de pildã, la o conferinþã pe roman-tism organizatã de Warwick University, m-am plictisit îngrozitor în timpul rãmasliber: nu s-au organizat niciun fel de mani-festãri artistice (singura sursã de „amuza-ment“ era oribilul supermarket Tesco, plinde indivizi obezi), iar campusul era completrupt de lume. În plus, a plouat toatã sãptã-mâna, astfel încât temperatura nu a depãºitniciodatã cincisprezece grade: a trebuit sãumblu în pulovãr în mijlocul lunii iulie!

3. Nu mã documentez aproape niciodatã,nici mãcar de când am calculatorul la dispo-ziþie; sunt prea leneº (reflex filistin?) ca sãfac ceva organizat dincolo de frontierele mun-cii intelectuale. Mai mult, urãsc ideea de„ghid“; prefer sã fiu lãsat „în sucul meu“,vorba lui Mircea Dinescu. Acum, veþi intui,desigur, cã sunt constrâns sã afirm cã-mi plac

descoperirile spontane... Oricum, în vacanþe,nu mã trezesc niciodatã mai devreme de un-sprezece-douãsprezece (ºi nu pentru cã aºsta sã citesc pânã târziu!), aºa cã orice ten-tativã de organizare judicioasã a timpuluieste sortitã, ab initio, eºecului. De când mergîn vacanþe în cuplu, nu am izbutit niciodatãsã prind micul dejun.

4. Rãspunsul la aceastã întrebare vine încontinuarea celui de la întrebarea anterioarã.Dat fiind cã nu mã pot trezi devreme, amnevoie de foarte mult timp pentru a ajungesã vizitez locurile mai mult sau mai puþinpropuse. Astfel, nici nu concep o vacanþãmai scurtã de douã sãptãmâni.

5. Prefer doar douã mijloace de transport:avionul ºi maºina (nu are importanþã mar-ca atâta vreme cât sunt eu la volan). Toatecelelalte opþiuni (trenul, vaporul, autocarul,motocicleta, bicicleta, cãruþa) îmi sunt, maimult sau mai puþin, nesuferite; apelez la acestea numai în disperare de cauzã sau atunci când, prin absurd, vreun miliþian ardecide sã-mi confiºte permisul.

6. Nu sunt copil, ca sã mã bucur de senzaþiacã vine vacanþa, nici pensionar, ca sã reme-morez clipele fericite. Prin urmare, ceea cemã satisface cu adevãrat este prezentul: nupot trãi cu adevãrat decât hic et nunc (ºi pre-cizez cã nu trebuie sã cãutaþi cine ºtie cesecrete ontologice în cele spuse de mine).

7. Oricât de mult mi-a plãcut Cãlãuza luiTarkovski la 16 ani, acum, cel puþin, nu cautnimic în mod special atunci când iniþiez ocãlãtorie. Merg undeva pentru a mã relaxa,pentru a descoperi un loc nou, pentru a ex-perimenta delicii culinare. Precum vedeþi,argumentele mele nu se deosebesc aproa-pe deloc de cele servite de burghezii din în-treaga lume. L-aº ruga totuºi pe vechiul meuprieten Heine ca, având în vedere lungilenoastre discuþii imaginare de acum cinci-sprezece ani, sã nu-mi ataºeze infamanta eti-chetã de „burtã-verde“.

8. Pentru cã formulaþi o disjuncþie în inte-riorul întrebãrii, aleg sã am în vedere doarpartea secundã a binomului. Aºadar, iluziacea mai de preþ era aceea cã oamenii sunt,în esenþã, diferiþi. Am descoperit însã, destulde repede, cã diferenþele culturale, cel puþinîn interiorul continentului european, sunt,adesea, neglijabile ºi cã poþi avea sentimen-tul cã n-ai ieºit din România chiar dacã tegãseºti pe celebra Avenue Montaigne (aceas-ta fiindcã tot am pomenit „manierele franþu-zeºti“ într-unul dintre rãspunsurile de maisus).

9. Îmi plac enorm cãrþile de cãlãtorie; amcrescut cu Gulliver’s Travels ºi cu RobinsonCrusoe. Astfel, chiar dacã am nesuferita ten-dinþã de a le considera un gen minor, euînsumi am publicat articole de gen (consa-crate mai ales experienþei culturale japone-ze). Chiar unul dintre volumele la care lucrezîmpreunã cu Roxana intrã, cel puþin parþi-al, sub zodia generoasã a acestui tip de lite-raturã.

10. Din fericire pentru mine, însã din nefe-ricire pentru suspansul prefigurat de între-bare, nu am avut pânã în clipa de faþã o ase-menea experienþã, poate ºi datoritã faptuluicã nu mi-am propus niciodatã sã fac cevaanume în timpul unei excursii. Dupã cum ammai spus, am încercat doar sã trãiesc clipa...

11. Nu-mi place sã mã duc niciunde singur.Dar nu este mai puþin adevãrat cã, în excur-sii, am mers fie cu iubita, fie cu un grup binesudat de prieteni, astfel încât nu mi s-a în-tâmplat prea des sã interacþionez cu persoa-ne necunoscute sau, dacã am fãcut-o, nus-a legat mai nimic la urmã. Îmi pare rãu,ºtiu, vã aºteptaþi la un deznodãmânt cu totulspecial, însã trebuie sã aflaþi cã anticli-maxurile, alãturi de ciocolata finã ºi de fil-mele de groazã, sunt punctele mele forte.

�

16 • APOSTROF D O S A R

Trãiesc clipaCãtãlin Ghiþã

1. India. Egiptul, pentru cã este sursa MariiÎnþelepciuni.

2. Los Angeles.

3. Mã documentez, dar îmi plac descoperi-rile spontane. Nu doresc sã fiu ghidat decâtîn Brazilia.

4. Depinde de loc.

5. Mersul pe jos.

6. Momentul cel mai plãcut este cel al pre-zentului. Care mã poate relaxa, pasiona sauplictisi.

7. Frumoasa fãrã corp.

8. Aºteptarea.

9. Citesc puþine cãrþi de cãlãtorii, dar nuconsider literatura de cãlãtorie un gen minor.Nu am fructificat cãlãtoriile prin creaþie. Amfructificat creaþia prin cãlãtorii.

10. La Las Vegas. Am pierdut câþiva dolarila cazinou.

11. ªi solitar, ºi însoþit. Mari prietenii s-aunãscut astfel. Marii prieteni fac parte dindestin.

�

Frumoasa fãrã corpBasarab Nicolescu

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 17D O S A R

Trenule, trenuþule…

SPLENDIDÃ IDEEA de a face o anchetã petema cãlãtoriilor. Nu existã om care sã

nu poatã sã rãspundã la întrebãri legate decãlãtorii, de locuri visate ºi niciodatã vãzu-te, de aºteptãri ºi dezamãgiri legate de cãlã-torii reale sau imaginare. În acest cuvînt,„imaginare“, se aflã secretul ultim, esenþaraportãrii noastre la conceptul de cãlãtorie:chiar ºi acela care nu cãlãtoreºte, care refuzãideea de a se despãrþi de locul în care esteancorat, de rutina sa cotidianã, viseazã ºiîºi imagineazã din cînd în cînd alte locuri.

O ciudatã coincidenþã a fãcut ca tocmaizilele acestea sã fi participat la o lungã dis-cuþie despre cartea lui Naguib Mahfuz, Jur-nalul lui Ibn Fatima. Este vorba de o alego-rie, o tentativã a unui neconformist de a seexprima sincer într-o lume care nu acceptãcritica nici în plan politic, nici în cel al reli-giei. Bãiatul Fatimei, nelegitim în ochii fami-liei, reacþioneazã la o mare dezamãgire senti-mentalã, plecînd într-o lungã peregrinaredintr-o þarã în alta, un fel de cãlãtorie de stu-dii cum am numi-o astãzi. Eroul lui Mahfuzvrea sã înveþe rînduielile unor alte lumi ºi sãreflecteze în lumina lor la cele ce se întîmplãla el acasã. Vrea sã înþeleagã natura nedrep-tãþilor ºi a suferinþei la care a fost martor pen-tru a învãþa sã le îndrepte, la reîntoarcere. ªidupã ce vede tot ce se poate vedea ºi trãieºtepe propria sa piele cele mai diverse forme deinjustiþie, dar ºi de dragoste, dispare în drumspre Gebala, o versiune egipteanã a lui Shan-gri-la. Iatã cãlãtoria-arhetip: plecãm sã cu-noaºtem, sã ne re-cunoaºtem, sã descoperimlumea. ªi sfîrºim prin a nu realiza niciunuldin aceste deziderate. Toþi rãtãcitorii ºi rãtã-ciþii veacurilor au fãcut acelaºi lucru ºi auajuns la aceeaºi concluzie.

Nu poþi sã rãspunzi la o anchetã desprecãlãtorii fãrã sã te ducã gîndul la Ulise. Nicisã vorbeºti despre cãlãtorie fãrã sã te gîndeºtila drum. Existã drumuri pe care mergi ºiexistã drumul. Drumul drept, cel pe care,fãrã sã mergi, ar trebui sã mergi. Dar cineeste în stare sã meargã mereu pe „drumulcare deschide ochii“, cum stã scris în Dhama-pada? De aceea noi „cãlãtorim“. Mergem înexcursii, nu înainte însã de a ne documen-ta, de a ne pregãti, de a studia cultura la loculde destinaþie. Cãlãtorim pe mare, pe uscat,prin aer, depinde de destinaþie, important estesã ajungem cît mai repede pentru a nu pier-de niciun moment, pentru a nu rata „desco-peririle spontane, empirice“, pe care sperãmsã le facem. Nimic din acel „partir c’est mou-rir un peu“ al poetului, în aceste cãlãtorii. Dim-potrivã, sperãm sã trãim mai mult ºi mai bi-ne cãlãtorind cît mai des ºi cît mai departe.

Ajuns aici în cãlãtoria mea, îmi dau sea-ma cã dacã voi continua pe aceastã cale, tre-nul meu nu va fi unul de plãcere. Deci mãîntorc la întrebãrile puse de revistã ºi încercsã aleg unele la care pot sã rãspund sincer,politicos ºi... cuminte. În aºa fel, încît sã-lfac pe cititor sã reflecteze cu folos asupratemei. „Ce þinut de pe alte meridiane n-aþivãzut ºi încã visaþi sã-l atingeþi?“, este primaîntrebare. Mã gîndesc puþin la ea, mã gîn-desc la mine ºi-mi dau de îndatã seama cãrãspunsul la o asemenea întrebare depindeenorm de vîrsta celui în cauzã. Cînd eºti tînãrvrei sã mergi oriunde, peste mãri ºi þãri, totul

pare interesant, fascinant. Nu ºtii ce experi-enþe te aºteaptã, dar eºti gata sã încerci orice.Dacã, tot tînãr fiind, ai apucat sã treci prinexperienþe de viaþã dificile, tendinþa de ate pune la încercare persistã, dar domeniulexperienþelor cãutate devine mai restrîns:încerci doar sã uiþi ºi nu toate aventurileau efectul dorit. Mã gîndesc la fascinaþia cã-lãtoriilor în India sau în America de Sudla tinerii israelieni, dupã anii de serviciu mili-tar obligatoriu. Apoi vine o vreme cînd cãlã-toreºti în „neutru“, totul se transformã în-tr-o chestiune de prestigiu, vacanþa devineo necesitate aproape, cãlãtoriile frecvente ºidestinaþiile exotice reprezintã un semn alreuºitei sociale ºi/sau materiale. În cele dinurmã, vine o zi în care rãspunsul la întreba-rea numãrul 8, „care este iluzia cea mai depreþ pe care ai pierdut-o într-o cãlãtorie?“,este: „iluzia cãlãtoriei“!

Adevãrul este cã dacã aº fi liber sã cãlã-toresc acum, mîine m-aº duce la Kyoto. Sãaud susurul apei în grãdinile care înconjoarãtemplele Zen, sã mã plimb pe uliþele strîmteale cartierelor vechi, sã întrezãresc peste tot,în oameni ºi în lucruri, în naturã ºi în tot ceeace este artificial, acea secretã ºi în acelaºi timptenace dorinþã de a atinge o perfecþiune din-colo de puterile omului sau ale naturii. Sauaº pleca înspre Key West, la capãtul lumii,pentru a mã lãsa pãtruns de torpoarea indu-sã de clima tropicelor, pentru a atinge acelnivel de pasivitate la care întîlnirea cu un ali-gator devine o întîmplare hilarã. Sau la Cluj,pentru a retrãi ninsoarea aceea grea la miezde noapte, cîndva, dupã o petrecere de reve-

lion, în faþa statuii lui Matei Corvin. Existã,aºadar, spaþii care ne recheamã. De ce?Credem cã ºtim de ce – vezi cele de mai sus–, dar aºa sã fie oare într-adevãr?

Recomandãrile livreºti sunt, fãrã îndoia-lã, problematice. Am fost la Sintra, în Portu-galia, despre care Byron a scris cã este loculcel mai minunat din lume, ºi am fost com-plet dezamãgit. Am încercat sã refac o partedin traseul lui Steinbeck, care a plecat sãredescopere America în compania lui Char-ley, fãrã succes. Singurul care nu m-a dez-amãgit a fost Pinchas Sade, un mare poet ºiscriitor contemporan israelian mort cu cîþi-va ani în urmã, care a descris splendid, îndouã cãrþi de cãlãtorie, zeci de locuri fai-moase din Þara Sfîntã; l-am urmat ºi i-amîmpãrtãºit entuziasmul la fiecare pas.

Cãlãtoriile conteazã întotdeauna pen-tru destinul nostru. Fiindcã destinul unui om,cu foarte puþine excepþii, este ca ºi traiecto-ria unei particule în cãrþile de mecanicã: o suc-cesiune infinitã de minuscule schimbãri de direcþie. Fiecare cãlãtorie produce o ase-menea deviere. Dacã prefer sã mã plimb so-litar sau însoþit? De cele mai multe ori nu eºtiliber sã alegi. Cãlãtorind fie solitar, fie înso-þit, întîlneºti adesea oameni cu care legi prietenii de lungã duratã, semnificative. Laîntrebarea legatã de mari iubiri descoperite în decursul cãlãtoriilor, multora le va fi însãgreu sã rãspundã: nu fiecare cãlãtor este unUlise ºi nu fiecare soþie care îl aºteaptã, oPenelopã…

�

Columbia, 3 februarie 2007

• Desen de Tudor Banuº

Michael Finkenthal

18 • APOSTROF D O S A R

Cãlãtoriile mele1. Vai, nici mãcar Clujul nu l-am vãzut tot,cum, poate, ar merita. Dintre „alte meri-diane“, îmi doream, în copilãrie, sã vãd India.Cred cã avea legãturã cu basmele citite. Poa-te ºi cu filmele indiene, foarte la modã pe atunci. Un pic mai târziu, cu Eliade. Întretimp, îmi ajunge cât ºtiu din cãrþi.

Anglia însã mi-ar plãcea s-o vãd, pe-nde-lete. Îmi place, la englezi, iubirea „mlãdioa-sã“ de tradiþie, autoironia gravã ºi piºicherã,cãci exploatând verva etimologiilor ºi a poli-semiei, umorul ca relativizare a acutelor. Îmiplac casele, cãminele, grãdinile lor. Tabietu-rile. Limba. Literatura. Filmele. Tot Anglia eºi spaþiul „vãzut“ cel mai adesea în visele melefoarte colorate. Cele de noapte, nu cele cuochii deschiºi. Nici nu ºtiu dacã nu cumva, încele din urmã, vreau sã vãd ºi sã revãd aceastãfoarte minuþios desenatã Anglie „a mea“. Nucea „în carne ºi oase“. Bãnuialã întãritã ºi defelul în care amân mereu o cãlãtorie foartela îndemânã, de nimic împiedicatã astãzi.

2. Nu fac (aproape) nimic la recomandareaaltuia. Dimpotrivã, aº spune. Dacã mi selaudã un loc, o carte, un film prea insistent,amân sau refuz anume întâlnirea cu el/ea.Unanimitatea þine de uniformã, de toatã-lumea-la-fel, de „în rând cu lumea“. Puah!

Îmi plac, în schimb, recomandãrile impre-cise, îndoite. Aºa se face cã îl vizitez maimult ca altãdatã pe Vermeer fiindcã am vãzutPensula destinului, un film ca o poveste pic-tatã. Dar ºi fiindcã Lorenzo Renzi vorbeºtedespre zidul din Proust al lui Vermeer, unzid fantasmat – poate fãrã voie, asta-i fru-museþea! –, un zid esenþial, mai viu decâtorice zid real. ªi mai vermeerian. Dezamãgirinu am avut niciodatã. Când mã duc spre unloc nou, ceea ce ºtiu deja nu poate fi con-trazis de realitate, cãci þine de semnalmen-tele esenþiale, neschimbãtoare, iar ce urmea-zã sã aflu e, de la sine înþeles, câºtig net.Valorare în clipã a crochiului prim.

3. Cum se întâmplã cã am citit mult desprecam toate locurile din lume, am rãsfoit albu-me, am reþinut detalii „turistice“ din cãrþi-le de literaturã, am urmãrit sute de docu-mentare, cãlãtoriile mele au fost mereu încunoºtinþã de cauzã. La faþa locului însã, nuvreau sã fiu ghidatã ºi nici „prinsã“ în gru-puri de turiºti. Cel mai bine cunoºti un loc

când îi ºtii deja, în mare, istoria/povesteaºi îþi rezervi bucuria de adãuga detalii strictpersonalizate, bãtându-l, dacã se poate, lapicior. ªi excursiile de-o zi sau de câteva oreîmi plac în aceleaºi condiþii. Acelaºi tipar îlurmau ºi cãlãtoriile în circuit cu ai mei, încopilãrie. Îmi place sã descopãr de una sin-gurã ce e de descoperit. Sau sã fiu cu cine-va cu gusturi ºi ritmuri apropiate. Cum efiica mea, Laura. Mã oboseºte ºi mã exas-pereazã sã fiu nevoitã sã-mi acomodez pasulde cãlãtor dupã cel al unui strãin. Strãin degusturile ºi tabieturile mele, adicã.

4. Cãlãtoriile scurte. Foarte scurte. Îmi placesã înfulec pe nerãsuflate, ore în ºir, priveliºti,arome, muzici, perspective ºi pe urmã sãruminez „prada“ acasã, în reverii, visând,decantând, reconstituind emoþii. Recunosccã, deºi le-am invidiat oarecum, n-am înþe-les niciodatã cãlãtoriile cu ºederi prelungiprin hoteluri. Singurul loc în care am avutvreodatã „stare“ mai mult de 2-3 zile a fostmarea. Varã de varã, ani în ºir, am stat 15zile la mare fãrã pofta de a o lua curând sprecasã. Dar acolo era de vinã legãtura mea spe-cialã cu soarele. Nu era cãlãtorie, ci varian-ta plinã ºi purã a lungirii-la-soare, senzualã,eroticã. Despre care am mai vorbit.

Într-un fel, sunt ºi eu un cãlãtor fãrã vo-caþie, precum cel descris de Ioana Em. Petrescu în cartea ei postumã Molestarea flu-turilor interzisã. Unul semãnând cu Ariosto,cel fermecat de hãrþi vechi ºi gata sã se avân-te în carteggiare, în cartografierea imagi-narului, închipuind universuri nenumãrateºi seducãtoare fãrã a fi silit sã-ºi pãrãseascãla sua contrada. Vreau sã spun cã, da, fireºte,mi-au plãcut toate cãlãtoriile mele, dar, ho-tãrât, nu mã (mai) numãr printre cei gata înorice clipã sã purceadã la drum lung.

5. Dacã lãsãm deoparte pasul ºi... metafo-ra, îmi place trenul, fiindcã ai oarecare liber-tate de miºcare. Nu eºti prizonier, nu pierzicontrolul cu totul asupra deplasãrii tale înspaþiu. Spre deosebire de automobil, care,la drumuri lungi, te obligã la încremeni-rea în aceeaºi poziþie, incomodã, ºi la ve-deri limitate. Sau de avion – cãlãtoria e, îngeneral, mai scurtã, dar aºteptatul aiurea prin aerogãri poate fi ucigaº. ªi nici nu poþitrage, la o adicã, semnalul de alarmã!

6. Odatã pornitã la drum, nu mã streseazãaproape nimic ºi fac faþã, neaºteptat de bine,evenimentelor neprevãzute, bune ori rele.Uite un singur, mic, exemplu: claustrofobiamã pune într-o relaþie extrem de neamicalãcu ascensoarele, dar când, la Moscova, amrãmas blocaþi între etaje, am fost singura –dintre cei vreo zece (de aici ºi problema,fireºte!) inºi prezenþi – care mi-am pãstratsângele rece ºi am luat mãsuri concrete derezolvare. Aºteptarea nu-mi place, nu amstrop de rãbdare. Cãlãtoria, oricât de fru-moasã ar fi, e o „chestie“ care aºteaptã sã fiebifatã. Fireºte, nicidecum bifatã de dragul dea umple lista-cu-locuri-vãzute-spre-invidia-vecinilor, precum în comedia Dacã e marþi,e Belgia! Prezentul îl degust cu motoarele lamaximum, cu un soi de urgenþã, de spaimãcã nu voi vedea tot ce vreau sã vãd. Dar re-memorarea e, parcã, cea mai plãcutã. Asta þi-nând, acum, ºi de vârstã. Retrãirile se impun,de la o vreme, singure, iar dacã te dedai „cuartã“ jocului lor, e splendid ce poþi obþine.

7. Nu caut anume, dar se întâmplã sã des-copãr ºi sã stãrui în faþa unui zid vechi, cade cetate, cu un petic de verdeaþã în preajmã.Dacã mai adaugi ºi un fir de apã susurândã,ai imaginea perfectã a „obsesiei“ mele. Ea,aceastã compoziþie, îmi place în toate ano-timpurile, dar parcã mai ales sub un soarefierbinte ºi pur, de varã din copilãrie, ori în-tr-o luminã de toamnã clujeanã (cunoºti spe-cia, desigur: sticloasã, mierie, murindã ºiexuberantã cu discreþie).

8. N-am pierdut nicio iluzie fiindcã nu-mifac iluzii apropo de nimic. Am câºtigat defiecare datã argumente cã poþi fi aproape deun loc ºi departe fiind de el. Cã nu neapã-rat ºtii, simþi, înþelegi mai multe la faþa locu-lui. Poþi fi acolo ºi sã nu ai instrumentele oridispoziþia necesare pentru receptare/vibra-re. Tot aºa cum, cu mijloacele azi la înde-mânã plus experimentarea intensã a câtor-va mostre, te poþi afla în chiar inima unuiloc. Altfel spus, am colecþionat toatã viaþamirosuri, arome, sunete, texturi, am gustattoate fructele pãmântului la care am avutacces, am inspirat adânc atmosfera unui loc,ungher, a unei încãperi, am adulmecat mi-asmele ºi parfumurile diferitelor colþuri delume, am adunat termeni de comparaþie, cualte cuvinte. Experimentele lui Huysmansîmi sunt foarte familiare. Un fel de cãlãto-rii... bonsai, cu avantajul cã nu aduc în niciunfel atingere locului, el rãmâne întreg ºi ne-vãtãmat, „compendiul“ de ramuri ºi trunchise realizeazã mental. Aºadar, din toate cãlã-toriile am câºtigat câte ceva.

9. Cel mai cinstit ar fi sã spun cã nu citesccãrþi de cãlãtorie. Adicã, am citit destule, amºi scris despre unele, dar nu le caut anume.Prefer albumele, ghidurile ilustrate, cu dateseci ºi exacte ºi cu imagini din care pot cule-ge ce vreau eu. Dintre cele citite, mi-au plã-cut impresiile de cãlãtorie ale lui Karel Capek,doldora de umor, libere, deschise. Sau pagi-nile mustind de spirit scrise despre cãlãto-

• Desen de Tudor Banuº (detaliu)

ˆ

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 19D O S A R

1. Toate locurile mã cheamã ºi aº dori sã lecunosc. Aº începe cu cele cu climã caldã, ieºirela mare sau multe lacuri. Aº lãsa la urmã þinu-turile îngheþate. Mã recheamã la fel de multespaþii vãzute cîndva ºi plãcute anume. Aº þinesã le revãd. Între ele, Delta Dunãrii, Vietnamul,Maramureºul, Veneþia, valea Topologului,valea Elbei, Timiºoara, Huangzhou, Bergamo,Oaºul, Manchester, Iaºiul, valea Rinului ºimulte altele. De ce, e greu de spus, pentru fie-care ar însemna sã scriu cîte o poveste.

2. Nu am trãit, din fericire, o asemenea dez-amãgire.

3. Îmi place sã mã documentez, sã învãþ ºilimba dacã diferã de a mea ºi sã fiu ghidatde oamenii locului. Am avut noroc sã mãbucur de acest avantaj mai mereu.

4. Cãlãtoriile sînt plãcute dacã nu eºti mînatde grabã, ºi totuºi nu îmi place sã tîndã-lesc într-un loc. Dupã ce îl parcurg ºi îl pricep, prefer sã merg mai departe.

5. Pentru distanþe mari – avionul. De plã-cere, vaporul sau alte vehicule acvatice, fie ºio barcã dusã de vîsle. Pentru locuri unde plu-tirea nu e posibilã, pasul propriu e cel maibun. Depinde de loc. Pentru Viena e minu-nat tramvaiul, pentru Bucureºti nu e potri-

vit decît mersul pe jos. Nu îmi place sã mergcu autoturismul ºi mai ales sã conduc eu.

6. Prezentul cãlãtoriei e mai plãcut decîtaºteptarea. Rememorarea are farmecul ei,pentru cã discofortul se uitã. Totuºi cãlã-toria e pentru mine chiar clipa în care mergi,vezi, afli.

7. Nu. Chiar nu am prejudecãþi ºi încercsã mã bucur de noutatea fiecãrei priveliºti,a fiecãrei senzaþii. În asta intrã, fireºte, ºi sen-zaþiile gustative. Pentru mine cãlãtoriile auo importantã dimensiune gastronomicã.

8. În afarã de vreo douã aparate de foto-grafiat, nu am pierdut nimic la drum. Iluziinu îmi fac dinainte, aºa cã nu mã simt dez-amãgit. Sã nu mint, singurul loc care m-adezamãgit puþin într-o cãlãtorie, prin lipsalui de mãreþie pe teren faþã de imaginea cre-atã artificial, a fost Stonehenge.

9. Sigur cã citesc, mai puþine decît mi-aºdori. Din pãcate, mulþi care îºi descriu cãlã-toriile nu au talent sau nu au reuºit sã vadãceva cu adevãrat relevant. Am scris cîte cevadespre cãlãtorii. Orice loc vãzut pe viu poatefi decorul unei ficþiuni potrivite. De la ovreme, public un fel de impresii de turistîntr-o revistã. Aº vrea sã le pot strînge în-

tr-o carte. Am publicat, în colaborare cu treicolegi, o carte despre o cãlãtorie în Vietnam.Se numeºte Drumul spre Nghe An.

10. Ori cã nu pot recunoaºte nici faþã de mineînsumi, ori cã am fost efectiv foarte bãftos,dar nu am avut parte de o astfel de cãlãto-rie ratatã. Chiar ºi dintr-un banal weekend la Sinaia sau de la o partidã de pescuit fãrãcapturi, m-am întors bucuros ºi relaxat.

11. Am cãlãtorit ºi singur, mai rar, dar o cãlã-torie perfectã este cea fãcutã alãturi de prie-teni cu care ai ce vorbi în legãturã cu ceeace vezi pe drum sau chiar fãrã legãturã cu ceeace întîlneºti. Am fost norocos, pentru cã amcãlãtorit adesea cu oameni inteligenþi, mulþidintre ei scriitori, dar nu numai, ºi care îmierau sau mi-au devenit cu acele prilejuri amici,oameni cu care, astfel, la drum, mai ales înþãri depãrtate, ai ocazia sã vorbeºti mai peîndelete decît în graba zilelor obiºnuite deacasã. Colegi abia zãriþi înainte mi-au deve-nit buni prieteni ºi îi asociez definitiv cuvoluptatea de a descoperi acele locuri împreu-nã. Un peisaj e mult mai frumos sau mai fra-pant dacã ai cu cine sã-l comentezi, cred eu.ªi din acest punct de vedere, am fost extremde norocos, pentru cã soþia mea este pentrumine cea mai potrivitã partenerã de voiaj.

�

N-am pierdut nimic...Horia Gârbea

rie în general de Jerome K. Jerome. Cânde vorba de literaturã, îmi plac lucrurile pecare le pot afla despre un þinut din ficþiuni-le scriitorilor de rangul întâi ai locului. Nucele scrise anume despre locuri exotice. Exo-tice din punctul de vedere al autorului tex-tului. Cam tot aºa cum nu-mi plac, oricât de„meseriaº“ ar fi fãcute, filmele americanedespre ruºi, sã zicem. κi pierd din firesc.Se pare cã, prin definiþie, cãlãtorul e cel carecautã minunile în alte lumi, pornind de laprejudecata, ºi azi activã, cã minunile se în-tâmplã mereu departe, altora. Când Eliade,Steinbeck, Durrell scriu despre alte locuri, ofac dupã efortul integrãrii mentale ºi al recon-stituirii „sufletului“ unui loc. În cãrþile lor,departele acela descris nu mai e exotic, e doarprofund ºi nuanþat. Pentru cã instrumentarullor e de calitate indiscutabilã. De acolo poþiînvãþa cã asemenea „minuni“ se pot desco-peri ºi la tine în ogradã. Asta e frumuseþea.Câte ceva despre cãlãtoriile asumate ºi, deaceea, molipsitoare ºtia ºi Mateiu Caragiale.Dintre relaþiile de cãlãtorie, cele foarte vechiîmi plac în ediþii îngãlbenite, sã le rãsfoiescaºa cum aº scotoci în podul cu vechituri albunicii, pentru a descoperi mici secrete, numari adevãruri. Îmi plac hãrþile vechi ºi leprivesc ca pe niºte blazoane ale unor alte pri-viri asupra lumii. Cãrþi ale contemporanilormei care povestesc pe unde au umblat citescfoarte rar. ªi n-am scris despre cãlãtoriile mele decât indirect ºi în treacãt.

10. Nu cred despre niciuna dintre cãlãto-riile mele cã a fost ratatã. Dacã e sã poves-tesc o singurã întâmplare, aleg zborul dela Erevan la Kiev. Era în toamna lui ’90. La

Erevan am ajuns seara, pe la 6, venind din-spre Tbilisi (splendid oraº, prãvãlindu-se dinspre dealurile aspre ºi verzi-albãstrui dinjur spre un centru de un rafinament occi-dental ºi oarecum mitteleuropean, decoratca în glumã cu platani uriaºi ºi flori rare) cuun autocar. La recepþie, ni s-au spus, peacelaºi ton firesc, douã lucruri: cã la barulde alãturi se serveºte o cafea bunã (de altfel,cea mai bunã pe care am bãut-o vreodatã!)ºi sã nu prea ieºim seara cã se trage, iar înbalcon mai bine sã nu ne aventurãm. Semnede rãzboi vãzusem înspre Azerbaidjan. Înplus, deºi trecuse o bunã bucatã de vremede la cutremur, oraºul era încã plin de dãrâ-mãturi, de ºoproane improvizate în faþa cãro-ra trãgeau limuzine negre luxoase ºi care adã-posteau oameni îmbrãcaþi, la orice orã, înhaine somptuoase de searã. O femeie ele-gantã, cu o rochie amplã de mãtase, cu multebijuterii ºi cu niºte pantofi cu toc înalt, sco-tea boabele de mazãre din pãstãile întinsepe o pãturã lângã ºopronul într-o rânã... Du-pã douã zile de vizitat muzee (marele muzeude artã cu splendidele marine ale lui Aiva-zovski, mari cât un perete), strãzi, parcuri,am luat avionul spre Kiev la douã noaptea.Un avion mare, rusesc. Ne-am îmbarcat subo ploaie mãruntã ºi rece. În avion, o cãldurãdeasã, umedã, lipicioasã, lume multã, gãlã-gioasã ca-ntr-o zi de târg, miros iute de us-turoi ºi alte mirodenii grele, de sudoare. Ne-am cãutat locurile în indiferenþa gene-ralã a bãºtinaºilor. Avionul s-a ridicat în vãz-duh. Cineva din grupul nostru ne-a arãtatîngrozit cã geamul unui hublou avea o fisurãpe unde pãtrundea un fir de aer îngheþat.Nu era nicio îndoialã, deºi pãrea incredibil

sã zbori la peste 8 mii de metri cu geamulspart. La un moment dat, cãlãtorii, cu mic,cu mare, s-au ridicat de la locurile lor ºi auînceput sã cânte ºi sã danseze. A apãrut ºipilotul, a luat un microfon ºi s-a pus ºi el pecântat cu foc. Melodii frumoase, nu-i vorbã,cântate din tot sufletul, cu înflorituri înalte.Vacarmul era de nedescris, veselia fãrã mar-gini, iar þopãiala generalã fãcea avionul sãse legene, sã tresalte ºi sã pârâie din toateîncheieturile. Însoþitoarea se amuza de în-grijorarea noastrã. Ne-a asigurat scurt cã nue nicio problemã, aºa fac de obicei armeniicând zboarã, de avion se ocupã pilotul auto-mat. S-a alãturat ºi ea pilotului tinerel ºi spil-cuit, þinându-i isonul cu legãnãri din ºol-duri. Am ajuns cu bine la Kiev, cu urechileþiuind ºi cu inima cât un purice. A rãmaspovestea pe care n-o crede nimeni, ascultã-torul mã priveºte de fiecare datã îndoit, mi-rat de ce minciuni pot îndruga...

11. Fie singurã, când e vorba de scurte cãlã-torii, fie, cum am spus deja mai sus, în gru-puri mici ºi perfect armonizate, cu aºtep-tãri ºi þinte asemãnãtoare. ªi cu o condiþiefizicã bunã. Fãrã mofturi ºi fandoseli. Sã cãlã-toreºti presupune sã accepþi pentru o vremeo altã personalitate, ca sã zic aºa, una carese lipseºte de bunãvoie de tot ce înseamnã„locul“ ei pe lume.

Fireºte, am întâlnit multã lume în cãlã-torii, dar am legat doar prietenii (frumoase,plãcute) de scurtã respiraþie, fãrã urmãri nota-bile. În care nu m-am angajat. ªi au contatfãrã sã fiu în stare sã le mãsor impactul.

�

20 • APOSTROF D O S A R

Un itinerar propriu

NU CRED cã aº putea sã rãspund mulþu-mitor tuturor întrebãrilor anchetei, de

aceea îmi voi alege un itinerar propriu. Mai întâi trebuie sã spun cã sunt mult

mai multe cãlãtoriile pe care aº fi dorit sã lefac decât cele pe care le-am fãcut. Aº dori sãvãd multe locuri, sub diverse influenþe li-vreºti, dar mã tem cã s-ar întâmpla ceea ceam pãþit de atâtea ori vãzând ecranizãri aleunor cãrþi dragi: ar fi altceva ºi e poate maibine sã rãmân cu imaginea mea despre...Macondo, sã zicem, sau Quahnahuacul luiLowry...

Dintre locurile pe care aº dori sã le revãd,aº numi mai cu seamã un port pescãrescsituat la 20 de kilometri de Marsilia: Cassis.Dupã o dupã-amiazã petrecutã acolo, amavut senzaþia cã e genul de locunde „sã-þi sfârºeºti zilele“, cumare, soare, far ºi bãrci pescãreºti.ªi mi-am imaginat cum mi-aºpetrece restul vieþii acolo, aducân-du-mi aminte, pescuind ºi arun-când cu pietre în mare, într-o sin-gurãtate împãrtãºitã poate doarde un… labrador sau Saint-Ber-nard…. Sau un alt loc cu numemagic, un orãºel din Camargue,Aigues-Mortes, unde dupã undrum obositor cu maºina am avutdintr-odatã senzaþia cã mã aflu înplin film Fragii sãlbatici, lipseadoar orologiul fãrã minutare. ªiunde am dat peste singura cafe-nea francezã în care nu a venit ni-meni sã mã-ntrebe ce doresc timpde trei sferturi de orã, chelnerulocolind cu insistenþã masa mea,ca ºi cum nu aº fi existat sau num-ar fi vãzut pur ºi simplu. LaAigues-Mortes, am vãzut expo-ziþia lui Monsieur le Maudit, ar-tist desdichado fãrã nume, pe carel-am îndrãgit de îndatã, aflat, cul-mea, într-o rezidenþã de creaþie,un fel de bursã oferitã de muni-cipalitate; mi s-a pãrut nespus defrumos. Ar mai fi multe altele,poate o excursie în Munþii Fãgã-raºului... în Fãgãraº, la opt-nouãani, am hrãnit cu franzelã un puide urs flãmând care ieºise în caleaturiºtilor... nu cred cã m-am bucu-rat de multe ori în viaþã mai intensca atunci. ªi apoi, nu cãlãtoriile, cihoinãrelile pur ºi simplu... duminicile dincopilãrie, pe care uneori tata la petrecea cumine în întregime, ca sã rãscumpere vremeapetrecutã prin delegaþii... o duminicã în carevedeam trei filme, mergeam sã vâslim pelacul din parc, îmi povestea îndelung de-spre strãzile ºi casele Clujului, despre câteºi mai câte...

Acum prefer cãlãtoriile de una singurã,sã mã pot opri unde vreau, sã stau câtvreau... Ocolesc de obicei muzeele ºi locu-rile renumite într-un fel sau altul, acestealãsându-le de obicei pentru ultima zi sau...pentru altã datã. Prefer strada, cafenelele,pieþele, agitaþia... Îmi place sã mã pierd în-

tr-un oraº strãin, mã încãpãþânez sã nu întrebdrumul... Îmi amintesc de prima cãlãtoriela Paris, în 2001, când mi s-a pãrut din primazi cã e foarte lesne sã te orientezi în oraº,fãrã hartã, fãrã planul metroului. În min-tea mea româneascã, între Saint Michel ºiChamps Élysées era un drum cât dinGheorgheni pânã la Teatru, pentru cã aveamo încredere oarbã în plãcuþele indicatoarepariziene, care nu m-au dezamãgit nicio-datã... Aºa cã, timp de o sãptãmânã, am mersore nesfârºite pe jos prin Paris, pânã cândcineva mi-a spus amuzat cã indicatoarele acelea sunt pentru maºini...

Cãlãtoriile de duratã sau cele scurte?Aºteptarea, prezentul cãlãtoriei sau reme-morarea? Pentru mine cel mai important

este sã pornesc, nu ezit niciodatã când amde fãcut o cãlãtorie – poate doar datoritãbanilor –, dar esenþial este sã pornesc... Amconvingerea cã odatã cu o cãlãtorie cât descurtã poate începe întotdeauna ceva, altce-va... Aºa mi s-a întâmplat mereu, am cunoscutîn cãlãtoriile în þarã sau în Franþa – singuraþarã strãinã pe care am vizitat-o, însã destulde amãnunþit – oameni care mi-au influenþatîn mod decisiv viaþa sau chiar i-au schimbatcursul. Nu am regretat niciodatã o cãlãtoriefãcutã, aºa cum nu am regretat nicio expe-rienþã, bunã sau rea, considerând cã, ori-care ar fi rezultatul ei, este preferabil unuilucru care nu s-a întâmplat deloc.

Cred cã am pe undeva un strãmoº comis-voiajor, sunt gata sã plec într-o cãlãtoriede la o clipã la alta, fãrã prea multe nece-sare drumului... De fapt, acesta este idea-lul meu de cãlãtorie: cu mâinile în buzu-nare sau cel mult cu un rucsac de umãr, astfel încât sã pot cutreiera nestingheritãlocurile noi. ªi, repet, odatã cu fiecare cãlã-torie mi se pare cã începe ceva, este poate orealizare parþialã a unui vis de adolescent,de a-þi schimba identitatea ºi de a fi pen-tru o vreme altcineva, altundeva, cu toatedatele exterioare schimbate.

În ce priveºte mijloacele de cãlãtorie, de-ºi recunosc avantajele avionului, pe primulloc se aflã trenul, cu tot ce comportã cãlã-toria cu trenul, conversaþia cu vecinii de cãlã-

torie sau pur ºi simplu studierealor, peisajul care defileazã fãrã sã-l mai observi, în timp ce-þiderulezi firul gândurilor, parcãmai concentrat, mai uºor destrâns într-un ghem decât de obi-cei... O cãlãtorie idealã ar fi ceacu un tren scrutând noaptea sprenicãieri, fumând ºi ascultândmuzicã în cãºti, sã zicem DireStraits sau Janis Joplin.

Despre felul în care am fruc-tificat cãlãtoriile în scris... da, amfãcut-o la modul cel mai expli-cit scriind niºte bucãþi pe care nicinu ºtiu cum sã le numesc, le spunpur ºi simplu „terase“, ele fiindniºte note ce poartã fiecare nume-le unei terase de cafenea parizie-ne sau marsilieze, patruzeci ºicinci la numãr, care au ºi apãrutla editura Centrului Internaþionalde Poezie din Marsilia. În rest,orice cãlãtorie, orice întâlnire m-a influenþat în tot ce am scris,dupã niºte mecanisme obscure.În tot ce scriu sunt toate cãlãto-riile mele ºi toþi oamenii pe carei-am întâlnit, în mãsura în carefiecare m-a îmbogãþit într-un felsau altul.

Trebuie sã vorbesc, în cele dinurmã, despre niºte cãlãtorii frec-vente, foarte dragi, când ochii îmiurmãresc fãrã sã vadã pereþii ºitavanul camerei, în ritmul a tot

felul de muzici. Sunt cãlãtorii înspaþiu ºi mai ales în timp, când îmi

permit sã aºez altfel bucãþile unui puzzle ade-sea prea complicat, sã mã-ntreb „ce s-ar fiîntâmplat, cum ar fi fost dacã...?“ Acestecãlãtorii pe care le visez sau mi le amintescdupã niºte legi proprii sunt, cred, cele la careþin cel mai mult ºi fãrã de care mi-ar fi maigreu sã fac faþã cenuºiului cotidian.

Cât despre ceea ce caut cu obstinaþie pre-tutindeni, rãspunsul este simplu: pe mine,ca ºi cum în fiecare cãlãtorie m-aº privi în-tr-un alt fel de oglindã. ªi sper sã nu mãgãsesc prea curând.

�

• Desen de Tudor Banuº

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 21D O S A R

Sublima PoartãLaura Pamfil

1. Aº dori sã reîntâlnesc Istanbulul, poatepentru cã el mi-a oferit întâlnirea cea maisurprinzãtoare cu altul, cu diferitul. L-amîntâlnit pentru prima datã vara trecutã: unoraº cu parfum intens oriental, încremenitsub presiunea a 50 de grade Celsius, fãrã picde brizã, deºi postat oportun sub braþul strã-lucitor al Bosforului ºi al Cornului de Aur.O avalanºã de þesãturi complicate, de ara-bescuri fine ºi chipuri mãslinii, cu miste-rioase siluete feminine înfãºurate din cappânã-n picioare în pânze uºoare. „SublimaPoartã“ (vai!) cu zeci de minarete, cu mii dearce ºi cupole, cu palate trufaºe ºi sãrãciehalucinantã la marile-i periferii. O revãrsa-re sufocantã de smaralde ºi rubine, de minia-turi ºi migãloase lucrãturi în aur – jefuitecare de pe unde sau create de breslele tra-diþionale… Locul în care am putut privi mi-nunaþii derviºi zburãtori dansând ca niºtefluturi albi la doi paºi de o fastuoasã „fântâ-nã a gâdelui“, decoratã din belºug cu aur,unde trebuie sã fi curs mult sânge la sfârºitulexecuþiilor… Un amestec de cruzime ºisplendoare cum n-am vãzut nicãieri în lumeºi arabescuri ce transmit obsesiv unulºi acelaºi mesaj încifrat. Ceva deneînþeles din acest imperiu decãzutpluteºte între Moscheea Albastrã ºifosta catedralã Sfânta Sofia deghi-zatã în moschee.

Am recunoscut, nu-i vorbã, ºiuºurãtatea fiinþei noastre cea de toatezilele, cãci la Stambul toatã lumeaminte de dimineaþa pânã seara. ªiîncearcã sã te fure – cu haz, cu ima-ginaþie debordantã ºi cu succes denetãgãduit. Eºti deposedat de mone-tar cu atâta graþie ºi cu o politeþe atâtde adânc orientalã, încât te miri cã vorsã intre ºi ei în UE. În plus, Stambululîþi dã peste cap orice idee de ordine,începând cu strãduþele înguste cecoboarã haotic, cu mii de hãþiºurineaºteptate, de pe marginile deluroa-se cãtre Sultanahmet, inima oraºului,ºi terminând cu circulaþia rutierã aflatã la che-remul tocmelii dintre ºoferi... Aceastã ultimãredutã a Europei nu are nimic din ordinea ºisimetria liniºtitoare a minþii europene.

Bineînþeles, aceasta nu este singura desti-naþie dezirabilã. Cu puþin noroc, sper sã-iurmeze Capadocia, vechea Zeugma, coloniaromanã inundatã de apele Eufratului la gra-niþa cu Libanul, Efesul, Santorini, Bagdadul,Damascul, Ierusalimul, Hebronul, Marocul,micul Cap Monastir din Tunisia ºi altele…

2. Nu-mi regizez aproape niciodatã existenþaîn funcþie de recomandãri exterioare. Darîntr-o perioadã formativã, plinã de încân-tãri idealiste, am ascultat de glasul a ceea ceAugustin numeºte „învãþãtor interior“, oprin-du-mã în repetate rânduri în Germania. Pa-tria filosofiei, hélas! Dupã câþiva ani de cãu-tãri intermitente, eram contrariatã ºi obositãde prolifica Germanie a untului ºi de ubicuaei reverenþã în faþa scopurilor imediate. Casã-l parafrazez pe Tournier, strãlucirea bãla-

ie intrase în viaþa mea. Dar avea cu totul altefect decât asupra lui Gaspar, regele Mero-ei… Într-un fel, mi s-a pãrut de necrezutdevitalizarea spiritului ei.

3. Mã documentez, dar insuficient, ca sã lasloc de descoperiri. Necunoscutul absolut mãangoaseazã, iar preacunoscutul mã plicti-seºte. Pentru cã am avut întotdeauna o anu-mitã mefienþã faþã de vizual, cãlãtoria nu ecãlãtorie dacã doar îmi aratã lucruri ºi oa-meni. Mã duc foarte rar sã vãd reºedinþe princiare ºi muzee; gloria lor ºi destinul ine-vitabil al spiritului de a fi imobilizat în splen-didele sale cavouri îmi lasã un gust neplã-cut. Mai curând vreau sã am la întoarcereun înþeles al acelui loc ºi numai al lui. Deaceea documentaþia ºi ghidul sunt detaliimai mult sau mai puþin importante.

4. În cazurile obiºnuite, cãlãtoriile scurtesunt cele mai plãcute. Aº face însã o cãlãto-rie lungã prin deºert, oricare ar fi el. E oatracþie inexplicabilã, care mã viziteazã totmai des de câþiva ani încoace.

5. Îmi place sã visez înapoia ferestrei maºiniisau a trenului, cu peisajele zburând prin faþaochilor. Este o senzaþie reconfortantã desuspendare, înruditã cu copilãria, pe care osavurez cu aceeaºi plãcere de fiecare datã. ªipe care compartimentele de tren, cu multe-le lor discuþii ºi cunoºtinþe întâmplãtoare, oameninþã permanent. De aceea, dacã pot sãaleg, prefer maºina, pentru solitudinea ei ºipentru sentimentul straniu pe care mi-l dãdrumul deschis la nesfârºit în faþa privirii.

6. Dacã destinaþia nu este îndepãrtatã, aºtep-tarea aproape cã nu existã, pentru cã de mul-te ori iau hotãrârea spontan, cu o jumãtatede orã înaintea plecãrii. Iar rememorarea estefacultativã. Prezentul însã este cheia cãlãto-riei. Cu cât mai surescitant, cu atât mai bine!

7. Da, caut altceva, caut ceva nou, dar nuceva determinat – un gust, o imagine, o sen-zaþie... Însã puþine locuri sunt cu adevãratnoi, chiar dacã le vãd pentru prima datã.

8. Cu iluziile am o relaþie foarte bunã, ºtiindde la bun început cã ele au o constituþie fra-gilã ºi nu pot trãi o veºnicie. Pierd, bineîn-þeles, foarte multe, unele preþioase, dar mãgrãbesc sã fac altele... Puþine sunt de ne-înlocuit, iar în cãlãtorii, din fericire, nu am pierdut niciuna memorabilã. Chiar ºiatunci când am constatat cã Germania cul-turii s-a topit în Germania untului sau cã,aºa cum ºtiam deja de la Nabokov, Rusia luiDostoievski ºi a lui Cehov nu mai are niciolegãturã cu Rusia pragmaticã trecutã prinstalinism, tot mi se pare cã situaþia nu e chiaratât de rea, cã existã compensaþii pânã laurmã interesante de fiecare parte.

9. Pentru mine, literatura, aºa strâns îmbrã-þiºatã cu viaþa cum e, e un fel de a trãi cupumnalul în ranã… iar filosofia un certifi-cat de seninãtate. Pe cât de mult o creditezpe prima, pe atât de hotãrât am ales-o pe adoua. Venind însã dinspre filosofie, am sus-pectat întotdeauna scriitura cu caracter auto-biografic, imixtiunea efemerului în lucrurilefãcute sã rãmânã. Cu siguranþã cã aceste ate-

liere interioare – literatura de cãlã-torie, memoriile, jurnalele º.a.m.d. –nu sunt deloc neglijabile. Dar credcã marea artã trebuie sã fie „doar“dupã chipul ºi asemãnarea vieþii, nuviaþa însãºi în momente ºi schiþe.

10. Îmi amintesc douã cãlãtoriicurios de asemãnãtoare, în munþiipatriei. Ambele cu plecare în trombãdin Gara de Nord, dupã soluþiona-rea energicã a unor situaþii de crizã(inundaþii) apãrute în ultima clipãîn apartament. Prins trenul din mersîmpotriva tuturor obstacolelor, arun-cat bagajele înãuntru ºi, dupã o zide bãtut cu pasul creasta muntelui…moment electrizant cu Moº Martin.Avea treburile lui, nu era interesatde micul nostru grup de doi. Iar înal doilea caz suspansul s-a prelungit:

din cauza ninsorii am rãmas izolaþi pe unvârf, fãrã luminã ºi cãldurã, cu proviziilepe sfârºite, iar în drum spre Bucureºti (dupãce pierdusem în prealabil biletele deja cum-pãrate) am ciocnit cu trenul o maºinã, apoi,dupã nici o jumãtate de orã, am oprit „lamustaþã“ de un camion plin cu porci înþepe-nit de-a curmeziºul ºinelor…

11. Cãlãtoresc în grupuri mici ºi foarte mici.Dupã cãlãtoria de vara trecutã am începutsã-l citesc pe Orhan Pamuk; era deja pe piaþãexcelenta traducere a Luminiþei Munteanudin Mã numesc Roºu, dar încã nu apãruse-rã primele recenzii. Dragoste de la primapaginã, bineînþeles. Confirmatã, dacã maiera nevoie, pe 12 octombrie, când i-a fostdecernat Nobelul.

�

• Desen de Tudor Banuº (detaliu)

1. Visez ºi eu, ca atâþia alþii, la geografii mis-terioase, de când mã ºtiu. Fãrã inºi ca mine,ele, probabil, nici n-ar mai exista. O paginãsau douã din Platon ori reverberaþiile – maisubstanþiale un pic – din Jules Verne nu estesigur cã ar da drept de cetate Atlantidei. Geo-grafia lui Homer îmi dã mari satisfacþii ºiînþeleg ce anume l-a determinat pe Schlie-mann sã înveþe pe de rost epopeea home-ricã ºi apoi sã îºi cheltuiascã banii ºi viaþapornind în cãutarea ei. Dar ceea ce mi separe fascinant în aceastã experienþã nu estesã descopãr la Isarlâk o cetate multietajatãºi chiar un tezaur doldora de aur ºi de rafi-nament... Mai degrabã mã simt atras de des-coperirea þãrilor adevãrate pe care poemulde acum câteva mii de ani le reflectã magicºi mitic, cu forþa inegalabilã a artei, atuncicând vorbeºte de „insula lui Circe“ ºi de „þarafeacilor“. Când am înþeles, ca student în anulI la istorie ºi filozofie, cã mã intereseazã maipuþin supravieþuirile ºi mãrturiile materia-le conservate, cât transformãrile suferite devechile realitãþi în decursul timpului ºi înspaþiul culturii – devenind teme de referinþã,fulguraþii deformate ºi distorsionate de cu-noaºterea parþialã sau de nevoia de mitifi-care, de sacralizare, a unui autor sau a altuia– am ºtiut cã nu voi fi arheolog, cum cre-zusem.

Tot de acolo mi se trage ºi faptul cã nusunt un vânãtor de exotic. Egiptul ºi Meso-potamia, teme obligatorii pentru un aven-turier care se respectã, fie el Champollionori Napoleon însuºi, mã pasioneazã mode-rat, nu mã seduc. În schimb, descoperireafaptului cã „terra Bozza“ din documenteleteutonilor aºezaþi în Carpaþi ar putea fi Bu-zãul îmi taie respiraþia. Asta vrea sã spunãcã, la tipul de imaginaþie pe care îl am, nusunt necesare adjuvante precum distanþeleuriaºe, biletele de cãlãtorie, materiile ºi esen-þele rare, spectrele ultraprestigioase (ºi unpic prea comerciale). Nu sunt un turist, nicimãcar în... lecturile mele. Cãlãtoriile îmi dauºansa de a combina vãzutul – posibil, alt-minteri, ºi datoritã medierilor tehnice ale fil-mului ºi fotografiei – cu alte colectãri deimpresii complementare: odorifice, papila-re... Mai fascinantã îmi pare experienþa luiCorin Braga, pornit prin marile bibliotecistrãine în cãutarea Paradisului terestru aºacum îl imaginau medievalii ºi cuantificatîn douã volume apãrute la o editurã pari-zianã.

Dupã ce, profitând de diverse programeeuropene ºi americane, am strãbãtut spaþii-le cu diverse prilejuri de care alþii, poate, nuau putut profita, m-am întors acasã cu sen-timentul rabinului din parabolã, uluit decomoara ascunsã chiar în curtea casei lui.

Mi-aº dori, desigur, sã ajung în locurileunde stânca cea cretoasã, garnisitã cu olivi,se îmbinã cu Mediterana orbitor de albastrã.Asta poate fi, desigur, în Turcia, Grecia, Dal-maþia, Croaþia sau Italia de Sud, cum poatefi ºi în Franþa meridionalã sau în Spania oriPortugalia. Îl înþeleg pe Bãlcescu de ce a alesPalermo, dincolo de motivele unei cure ilu-zorii care l-au purtat ºi pe Chopin în sud,dar mai aproape de ocean. Dar se poate în-

tâmpla sã chiar ajungi „în locul acela“ ºi sãrealizezi abia mai târziu cã ai fost acolo.

În privinþa asta sunt, cred, un norocos.Într-o dupã-amiazã de primãvarã am coborâtdin maºinã în oraºul francez Pau. Era ulti-ma oprire înainte de a traversa Pirineii pedrumul cãtre Pamplona lui Hemingway (Iru-ña, în bascã). Am ºtiut instantaneu, din felulcum se apropia blând soarele de apus, dinumbra lãsatã pe faþade ºi din arhitectura spa-þiului public din acel loc, cã aº putea rãmâ-ne definitiv acolo, fãrã nicio pregãtire. Credcã mi-ar fi plãcut sã trãiesc pentru restul vieþiiîntr-un asemenea loc, de care nu mã legadinainte nici mãcar o reverie, vreo referinþãculturalã – eram totuºi în capitala miculuiregat al marelui navarez, Filip al IV-lea alFranþei, regele hughenot –, nimic, nimic...Aº reveni acolo cu drag, oricând, chiar ºipentru mai mult timp, fie ºi într-o lume undediscreþia celorlalþi te constrânge la anonimatdincolo de limita pe care o poþi asuma. Dece? Existã o frumuseþe care nu se epuizeazãîn peisaj, ci mai degrabã în starea de spiritpe care o produce. Or, ce altceva poate fifericirea, decât bucuria sãnãtãþii ºi a rotunji-mii interioare fãrã fisurã, plinã de promi-siuni, într-un spaþiu al locuirii ce te alege,printre oameni necunoscuþi, nici mai rãi, nicimai buni decât alþii, dar ale cãror reguli deviaþã nu te exclud ºi nu te constrâng, împreu-nã cu toþi cei dragi ºi fãcând ceea ce faci cudãruire? Probabil cã, lãsând deoparte fãcutul,despre tot acest complex de elemente estevorba în cãutarea pe care o prilejuiesc unuisuflet ºi unui spirit adevãratele cãlãtorii.

2. Locul acela – care existã – se cheamã Bu-cureºti. Citisem prin clasa a X-a, cu sufle-tul la gurã paginile care glorificau capitaladin romanul lui Petru Popescu Prins. În aXII-a am aflat peste noapte cã primisem unpremiu pentru o prozã scrisã pe nerãsuflateºi trimisã unui neobosit animator al adoles-cenþilor pasionaþi de literaturã. Profesorulmeu de românã m-a invitat solemn, neîntâr-ziat, sãrind peste ultimele ore, la sediul cen-tral al UTC-ului din oraºul nostru. Acolo mis-a pus în vedere ca în dimineaþa urmãtoa-re, cu prima cursã Tarom, sã descind în me-tropola visatã. La ora 11 ajungeam din aero-portul Bãneasa în faþa unei pieþe enorme,pustii, cu un palat interminabil. Miliþianulpe care l-am întrebat unde ar putea fi sediulcentral al UTC-ului m-a îndrumat greºit. Amoprit alþi trecãtori ºi, lucru ciudat, fiecareavea o opinie despre asta, diferind însã de aceluilalt. Am bâjbâit ce am bâjbâit ºi, dupãun timp ce mi s-a pãrut de coºmar, am dibuitintrarea, unde soldaþi cu instrucþiunile lazi m-au legitimat temeinic înainte de a mãlãsa sã intru.

A fost amiaza când l-am cunoscut pe Ni-cu Ceauºescu. Era în 1978, iar eu aºteptamîn salã, alãturi de alþi congeneri cunoscuþi ºinecunoscuþi, când bãtrânul Augustin Z. N.Pop, plecându-ºi spatele onctuos, l-a întâm-pinat pe un tânãr tuns scurt, subþirel, cufavoriþi, care zâmbea cu colþurile buzei des-cendente, oarecum dispreþuitor, ºi glumeaîn maniera dâmboviþeanã pe care am încã

dificultãþi sã o descifrez uneori. Am primitdiplome ºi vaze de cristal, iar apoi ne-amregrupat afarã, cu câþiva dintre poeþii ºi pro-zatorii cunoscuþi de mine într-o tabãrã deprofil, aterizând, nu departe, într-o cofetã-rie. O orã mai târziu ne întorceam în acelaºiaeroport, gata sã luãm ultima cursã cãtrecasã. ªi aºa s-a sfârºit prima mea vizitã înBucureºti, pe când aveam deja nouãspre-zece ani, vãzând numai arhitectura severãa edificiilor oficiale ºi spaþiul agorafobicdimprejur, pãzit de uniforme albastre ºikaki.

Nu am descoperit niciodatã acel Bucu-reºti, al eroului lui Petru Popescu, în care sedistingeau totuºi elementele concrete aleunei geografii urbane indubitabile. Dacã voifi trecut prin el, n-am fost în stare, pesem-ne, sã îl recunosc, ceea ce poate însemnacã arta înfrumuseþeazã realitatea chiar ºi atunci când nu îºi propune sã o idealizeze.

Adaug însã, pentru mai multã precizie,cã alte descinderi în capitalã mi-au permis,în timp, sã descopãr zone fermecãtoare, une-le dispãrute între timp. Mã gândesc, de pildã,la invitaþia unor colegi studenþi la istorie –Tibi Spadasinul ºi Jimmy Cazematã – de a„da o turã“ pe înserat pe la ruinele mãnãs-tirii Antim. Era prin 1983, parcã, se pregã-tea raderea locului în folosul enormei espla-nade ºi al blocurilor ce urmau sã se extindãpeste aceste amintiri vivante ale altor tim-puri, încãrcate de un misterios prestigiu, iareu aveam sentimentul ridicol cã îi imitampe craii mateini, aþinându-ne printre pietresomptuoase ºi tãcute, acoperite de întune-ricul nopþii care se lãsa ca de muºchii verzi,denºi ºi reci ai istoriei. Mai pe urmã am ci-tit despre „Rugul Aprins“ ºi despre SanduTudor, în scriitura de o modernitate neaºtep-tatã a pãrintelui André Scrima, ºi amintireamea s-a animat de noi volume ºi de o nouãcomplexitate.

ªi au mai fost asemenea miraje, dar elenu m-au ajutat sã dau peste Bucureºtiul pe-trupopescian, ci mai degrabã sã îmi încro-pesc un Bucureºti numai al meu, lacunarºi compozit. Încã îl mai întregesc, privindgravurile lui Preziosi ori citind în memorii-le lui Moses Gaster despre sacagiii ce cãrau„din deal“ apã de Dâmboviþa, aºezând pesteciubere smocuri de iarbã, pentru ca locu-itorii interesaþi sã ºtie cã nu este vorba deapa din vale, mult mai mâloasã...

3. Cum citesc mereu câte ceva, deja de foar-te mulþi ani, nu mã gândesc niciodatã sãînvãþ pe de rost referinþe culturale desprelocurile în care voi poposi la vreme de drum.Ori se va fi pãstrat câte ceva în tãrtãcuþa mea,aºteptând momentul prielnic sã se reactive-ze, ori mã informez la faþa locului; nu dinghiduri, utile ºi reci, exhaustive ºi comu-ne, banalizând ca pentru uzul consumato-rului grãbit totul, ci de la oamenii pe care îiîntâlnesc, ºi care îmi oferã nu erudiþia, cimemoria lor, istoria trãitã sau transmisã dinspre cei care au trãit-o pe alte cãi, foar-te deseori, decât cele ale paginii tipãrite.

22 • APOSTROF D O S A R

Visînd la geografii misterioase

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 23D O S A R

4. Când am ajuns, în primãvara lui 1993, laParis, cineva – nu mai ºtiu cine – m-a luatdeoparte ºi mi-a spus cum stau lucrurile:Parisul poþi sã îl vezi sau în trei zile, sau întrei ani. Lucrurile stau astfel, probabil, ºi înprivinþa altor locaþii: ori le „filmezi“ pe dina-farã, aidoma japonezilor (care chiar plimbãpretutindeni dupã ei câte o camerã de luatvederi hiperperformantã), ori te „fixezi“ înpeisaj pânã începi sã îi simþi ritmurile secre-te, interioare, pânã devii parte din geogra-fia lui umanã.

5. Automobilele confortabile mi s-ar pãreaîn regulã dacã aº avea loc suficient de întinspicioarele. Avioanele îmi sunt ºi ele dragi,fiindcã mã azvârlu cât colo prin lume în mi-nimum de timp. Adevãrul este însã cã evitcât pot cãlãtoriile, fiindcã mai toate te scotdin ritm ºi îþi ia timp pânã sã revii la unfel de normalitate, pânã sã te reinserezi, cumse mai zice... Mai sunt, apoi, ºi mijloace detransport pe care nu am avut prilejul sã leprobez. Sunt prudent cu vapoarele, iar în-

tr-un submarin sau într-un batiscaf nu m-aºrepezi sã mã îmbarc. Deºi mã cam tem deînãlþime, cred însã cã mi-ar putea plãcea ocãlãtorie julesvernianã cu balonul. Zepelinulcare bombardeazã Bucureºtiul PrimuluiRãzboi Mondial într-un roman al GabrieleiAdameºteanu, ºi care înflãcãreazã imaginaþialui E. L. Doctorow la venirea lui în New York,în romanul Ragtime, nu îmi surâde defel,prea am vãzut de multe ori filmul cu incen-diul devastator izbucnit la bordul unui exem-plar faimos, la începutul secolului trecut.

Motoreta e pentru adolescenþi zvãpãiaþiºi fetiºcane seductrice, bicicleta i-o las prie-tenului Marcel Tolcea ºi celuilalt timiºorean,Victor Neumann, care pe vremea când erasãrac, în rãzboi cu birocraþii de la bibliotecajudeþeanã timiºoreanã, în timpul lui Ody, fãceadrumul pânã la amicii lui arãdeni pe un velo(împrumutat sau proprietate personalã?).

Într-un oraº mare ºi civilizat îmi place sãumblu pe jos, ca un fost infanter ce sunt,manevrând o hartã amãnunþitã ºi cãutândnumele de strãzi pe clãdirile de pe colþuri.

6. Prezentul e mereu un stres care tinde cãtredistres, mereu cãlãtoresc cu bani insuficienþipentru a mã simþi sigur ºi în ordine. Reme-morarea ºterge asperitãþile ºi învãluie în-tr-un abur de culturã ºi subiectivitate fapteadeseori ambigue (cum era strada cutare înacea zi? o promisiune sau o ameninþare? etc.).

7. Nu, decât dacã merg cu un scop precis.Atunci mã poate chiar obseda sã ajung aco-lo, dacã accesul la locul sau persoana în cauzãse vãdeºte dificil. Altminteri, joc cinstit ºiaºtept ca întâmplarea sã îmi propunã, iar eu,pe cât posibil, sã dispun.

8. Cã nu m-aº simþi depeizat (în Franþa).Cã Germania e o þarã interesantã. Cã SUAnu sunt inventate de Hollywood. Cã ita-lienii sunt amabili ºi asemãnãtori nouã. Cãîn alte zone ale României eºti, necesarmen-te, tot acasã.

9. Nu. Da. Nu. Nicicum.�

• Desen de Tudor Banuº

24 • APOSTROF

Un episod catalan

IUBESC BARCELONA. E un oraº pe care l-am descoperit târziu în cariera mea de

cãlãtor. Când am fost prima datã acolo, amavut numaidecât dorinþa de-a mã întoarce.

Dacã aº fi petrecut ani la Barcelona, arfi devenit oraºul meu adoptiv, aºa cum Sten-dhal devenise fiul ºi amantul pasionat al Milanului. N-am avut un astfel de noroc.

Mi-am spus, în repetate rânduri: aici mi-ar fi plãcut sã mã nasc.

Odatã m-am dus singur la Barcelona,într-o vacanþã de trei zile. Era înainte dePaºti, cu vremea încã nesigurã, reciºoarã. Teputeai oricând aºtepta sã cadã ploaia.

Mã aºteptam, ca turist solitar, sã fiu, cummai fusesem, un câine vagabond: strecurân-du-mã pe strãzi, invizibil pentru ceilalþi, sãnu particip la viaþa locului decât cu ochii,plin de dorinþe, neluat în seamã de nimeni.

ªi, chiar singur ºi neluat în seamã, totmã aºteptam la bucurii.

N-am întâlnit aiurea un cartier medievalcare sã aibã farmecul lui Barri Gótic. La mu-zeul Picasso, studiile asupra Meninelor velaz-quiene te fac sã iubeºti toate vârstele pic-turii. Operele arhitectului Gaudi, de pildãLa Pedrera, acea casã enormã care pare cãsfideazã legile gravitaþiei ºi ale rezistenþei,pe al cãrei acoperiº vãlurit ai voie sã te plimbi, încercând senzaþii de alpinist, sauincredibilul Palau de la Musica Catalana allui Doménech, cu coloanele groase ºi scur-te, care ar pãrea altundeva supãrãtor dedisproporþionate, se integreazã perfect aici,ca jocuri, nebunii simulate, inteligente.Bogãþia decoraþiei e tangentã cu kitsch-ul,dar, ca prin minune, scapã de el. Cum? Ãstae secretul stilului catalan (poate pentru cãdreptele ºi curbele au, acolo, humor).

Speram sã fiu iar încântat într-unul dinbarurile de tapas de pe Paseo de Gracia. Sãintri în decorul acela, bogat ornamentat ºielegant, sã te aºezi pe unul din scaunele debar, înalte, ºi sã comanzi: olivas, mariscos,albondigas, chocos fritos, gambas, un solo-millo sau o tortillita, stropite cu un paharde Tarragona, ascultând conversaþia acelordomni eleganþi ºi liberi de lângã tine eraumomente pe care, fiindcã le mai trãisem,le aºteptam cu plãcere.

ªtiam cã n-aveam sã înþeleg spusele vre-melnicilor mei parteneri de bar. Eram resem-nat. Ce altceva eram decât un om cenuºiudin mulþime, fãrã nume, aproape fãrã iden-titate. Un turist.

Aºa îmi propuneam sã mã amuz, puþincâine vagabond, puþin epicureu. A fost sã fiealtfel, de astã datã, ºi aproape singura datã.

În autobuzul care mã aducea de la aero-port am intrat în vorbã eu, ciufutul care mãpregãteam de trei zile de tãcere, cu o femeieatrãgãtoare. Tenul ei brun îmi evoca tipullocal, dar þinuta avea ceva sportiv chic, maidegrabã nemþesc. Da, era catalanã. Pentruraþiuni care deocamdatã îmi scãpau, locuiaundeva în Germania, într-un oraº baroc de-spre care auzisem multe, dar nu-l vãzusemniciodatã. Nu mai ºtiu ce glumã am fãcut;a râs, s-a prãpãdit chiar de râs, ºi ni s-a pãrutcã nici ea, nici eu nu mai râsesem de mult.

Apoi a început sã mã descoasã. Cine eram?Simt deseori, în astfel de împrejurãri, ispitasã confabulez. Ce ocazie, sã inventezi, sãconstruieºti un personaj, de carne, ºi nu dehârtie ca scriitorii! Aveam tentaþia sã spuncã sunt un negustor de stofe persan în cãlã-torie de afaceri prin Europa; sau consilieruljuridic al mitropolitului Atenei. Ce noroc cãam rezistat tentaþiei!

De fapt, cel puþin un lucru m-ar fi datde gol: accentul. Mã adresez celor care n-aumai cãlãtorit: ºtiþi ce înseamnã sã deschizigura ºi, în clipa urmãtoare, sã fii diagnos-ticat: Ãsta-i un strãin? Lucrul mi s-a întâm-plat atât de des, ºi totuºi nu reuºeam sã de-vin nepãsãtor. Aºa cã, în primele trei minute,m-a întrebat de unde veneam. Accentul meue de nicãieri (fiind dintr-un loc foarte pre-cis, dar ocult). Era inutil sã formulez apãra-rea mea obiºnuitã, rãspunzând: din Elveþia,un rãspuns care lãsa perplex, dar era, sigur,urmat de o a doua întrebare. Am spus cãeram din România, deºi asta necesita câte-va explicaþii suplimentare (întotdeauna rãs-punsuri de felul celor la celebra întrebare„Comment peut-on être Persan?“). „Extra-ordinar“, mi-a rãspuns noua mea prietenã,„dar disearã sunt invitatã la o româncã. Vinoºi d-ta!“

... La ora hotãrâtã am ajuns la adresa pecare o cãpãtasem. Cu taxiul, mã depãrtasemde centrul pe care îl cunoºteam, acolo undemerg cohortele de turiºti. Era pe o stradã lajumãtatea dealului, un fel de terasã, de un-de se puteau bãnui luminile oraºului... Amajuns în faþa uºii apartamentului. Un numestãtea pe uºã, care m-a surprins: Aparició.

Lumea se adunase. Fireºte, nu cunoºteampe nimeni, în afara celei care mã invitase.Gazda era la curent cu strãinul ce avea sãvinã. Era o tânãrã doamnã care semãna izbi-tor cu o cunoscutã actriþã, m-a întâmpinatcu cea mai mare naturaleþã. N-am cutezats-o întreb de unde venea. Care era legãtu-ra ei cu România mi-a explicat ea, neîntre-batã. Se nãscuse acolo, dar familia plecasecând ea era foarte micã. Copilãrise într-oþarã sudicã, vorbind româneºte cu pãrinþii(vorbea corect, cu un indefinisabil accent de nicãieri). Trãia acum de mai mulþi ani în Barcelona, era psihanalistã, specialistãîn copii.

Era o locuinþã plãcutã, plinã de tablouriºi de flori. Un interior elegant ºi nepre-tenþios. Salonul se deschidea cãtre o veran-dã semicircularã. Vara, mi-am spus, se puteapetrece ºi în grãdinã.

Cu atât mai puþin uºor mi-ar fi fost sãspun, dintre musafiri, cine de unde venea.Am vorbit pe rând cu fiecare din ei. Meseriamea m-a învãþat cã, dacã vrei sã afli cevadespre oameni, nu trebuie sã pui întrebãri.Cu cât vei fi mai discret, cu atât lumea îþi vaface mai multe destãinuiri. Aºa cã am trecutde la un musafir la altul, spunând bunã sea-ra, prezentându-mã, lãsând mãrturisirile sãvinã... ºi veneau.

Erau, printre ei, exilaþi. Cei mai mulþiveneau din Argentina. Unii pãrãsiserã þaraîn timpul dictaturii. Alþii erau în Spania de

curând, goniþi din marea þarã latino-ame-ricanã de criza economicã. O fatã blondã,înaltã, pe jumãtate rusoaicã de fapt, a poves-tit cum se petreceau lucrurile pe acolo, înziua de azi. Þara era tot mai mult un local banditismului. Relatã, râzând delicios,despre cineva, un bãrbat, care fusese rãpitde douã ori în aceeaºi zi. Mai întâi, a fostînchis într-un apartament de niºte gang-steri care, prin telefon, ceruserã o rãscum-pãrare; apoi, o altã bandã nãvãlise în loculde detenþie, rãpindu-l de la primii rãpitori.Situaþia se complicase; prima bandã trebuiasã-l rãscumpere de la cea de-a doua. Avurãloc negocieri complicate, prima bandã plã-ti ceva, recuperã o parte din bani de la fa-milie. Seara, omul era acasã.

Lumea stãtea de vorbã în mici grupuri,ciugulind câte ceva, bând vin. Am salutat odoamnã care vorbea franþuzeºte. Era o cu-noscutã psihanalistã de la Paris, auzisemde ea, numele ei se întâlnea în revistele spe-cializate. Venea regulat la Barcelona, undeconducea un seminar. Avea, dacã pot sã mãexprim aºa, o cordialitate rece. Fãcusem altãdatã constatarea: francezii sunt destul dereci, când nu sunt provensali.

Mai era un domn, cineva deschis fãrã sãfie expansiv, un om între douã vârste, de omare ºi de bun-gust simplitate, cel mai cele-bru arhitect din oraº; apoi, un ins puþin grã-suliu, cu mâini mici ºi rotunde, pe care toatãlumea îl trata ca pe un copil rãsfãþat... eraînsoþit de prietenul lui oficial, un tânãr dan-sator... Mi-am dat seama cã el era cel maiilustru dintre musafiri, marele om al serii.Asta nu excludea, chiar presupunea, hârjo-nelile. „Trebuie sã-i dai ultimul tãu volumde versuri“, insistau, arãtându-mã pe mine.„Nu, nu mai am“, se apãra, „am dat la toatãlumea.“ Vocea lui trãda o adevãratã dispe-rare. Gazda însã îl persecuta ºi, pentru a-lpune într-o situaþie dificilã, îmi dãdu pro-priul ei exemplar, spunându-i: Îmi vei da tualtul. Poetul era gata sã izbucneascã în plâns,iar adunarea îl mângâia cu entuziasm ºi ma-ximã tandreþe. Era, pesemne, un scenariuperfect rodat.

Am stat pânã la o orã decentã a nopþii,vorbind câte în lunã ºi în soare, mici ºi maripoveºti. Era foarte plãcut ºi am continuat sãcred asta chiar ºi când mi-am dat seama cãeram o bandã de dezrãdãcinaþi, pierduþi printre câþiva fii ai locului, ºi noi, ºi ei tole-ranþi, decent melancolici.

Când am ieºit, ploaia încetase. Aerul eracãlduþ-mediteranean. Avusesem parte de osearã surprinzãtoare. Ce diferenþã, faþã desituaþia de turist-câine... de ins al mulþimi-lor, invizibil. E un dar nepreþuit, sã intri în-tr-o casã de oameni, într-o þarã strãinã. Oaltã formã, ineditã, pentru mine, de sin-gurãtate.

�

Anchetã realizatã de

D O S A R

MIRCEA MARTIN este uncritic sever. O severita-

te calmã; indulgenþa, atuncicînd e „silit“ sã o accepte,îl indispune ºi de aceea efoarte rarã în scrisul sãu; nu-i place „spectaculosul“sub nicio formã – cînd îlîntîlneºte în scrisul confraþi-lor îl remarcã, îl elogiazã, dar de la o distanþãcare îi asigurã un fel de securitate, o distanþãprudentã, parcã temãtoare de contagiune...Ceea ce îºi îngãduie însã, cu satisfacþie vizi-bilã, sînt formulãrile memorabile, un felde „concesie“ fãcutã beletristicii în scrisulsãu riguros, armonios, cîtuºi de puþin pedantsau rece (doar uneori, rareori, crispat).Aceastã severitate nu ajunge însã niciodatãla agresivitate, sobrietatea tonului nu arenimic posomorît, eleganþa formulãrii nuînseamnã evazivitate, fermitatea opiniilornu ajunge la inflexibilitatea dogmaticã, pole-mica sa e, de cele mai multe ori, implicitã –iar cînd e explicitã, ca într-o bunã parte aprimelor secþiuni ale volumului de faþã, nue clamatã, ci precis ºi irevocabil formulatã.Titlul volumului la care ne referim acum esteºocant: Singura criticã – apodictic, nenego-ciabil deci. Apãrut pentru prima oarã în1986, el era menit sã rãspundã ferm, darcalm aberaþiilor propagandistice ale grupã-rii stalinist-naþionalist-protocroniste, cea carereprezenta punctul de vedere oficial, pe cîtde antiintelectual ºi antiliterar pe atît delamentabil ºi aberant (de altfel, în genere,lui Mircea Martin îi displac demonstraþiilepãtimaºe sau decisiv militante). Aºadar, ungrupaj de texte amintea niºte principii fun-damentale ale spiritului ºi practicii a ceea ceºtim cã se numeºte critica literarã. Era nevoiede reamintirea acestor principii contraziseviolent, isteric ºi în fiecare zi, de liderii lite-raturii de partid, de oribilul lor antiinte-lectualism, de propaganda totalitaristã – ceade care ne amintim numai noi, astãzi, noi ceice am trãit-o pe propria piele, cum se spune.

Rezumîndu-le, am ajunge, prin cu-mularea opiniilor, la precizãri fundamenta-le precum:

Critica e una singurã, indiferent de formeleei... Singura criticã valabilã este cea adecvatãla obiect (dar nu existã numai o singurã cri-ticã adecvatã la obiect), cãci adecvarea pre-supune coerenþa discursului ºi validitatea de-mersului... Ce înseamnã izolarea criticii decîto dispensare de serviciile ei? Riscul grav apareastfel nu din dispariþia instituþiei, ci a funcþieicritice, deprofesionalizarea ei... În literaturã[în artã în genere, n.n.] operele nu pot aveaaceleaºi drepturi: democraþia înceteazã în teri-toriu artistic... Nimic mai democratic decîtrespingerea tabu-urilor, a concesiilor fãcute

autoritãþii... Principiul intangibilitãþii nu arece cãuta în artã, nici mãcar atunci cînd e vorbade valori... Suspiciunea faþã de criticã n-a fostºi nu este altceva decît suspiciune faþã de inte-lectualitate ºi faþã de culturã în genere...

Sînt aceste fraze numai o parte din de-monstraþia calmã, dar inconturnabilã pe careMircea Martin o opunea propagandei ofi-ciale, cea care încerca sã supunã toatã viaþaintelectualã ºi spiritualã a þãrii. Ar mai fide adãugat cã autorul Singurei critici pole-mizeazã scurt, dar decisiv cu cliºeul provo-cator al atîtor confuzii, cu ideea cã „criticareprezintã conºtiinþa literaturii“. Sînt ºi as-tãzi scriitori, nu puþini ºi nu obscuri, caremai cred în acest slogan imbecil.

Se vor întreba cei tineri cum de a tole-rat cenzura apariþia acestor „declaraþii“ (ºi amultor altora necitate aici), a acestei opo-ziþii clare, a acestei incriminãri directe a „teze-lor“ de partid? Rãspunsul e lesne de dat:pentru cã cenzura reacþiona, de cele maimulte ori, în funcþie de audienþa unei revis-te, a unei cãrþi etc. Or, critica literarã era unsector de micã audienþã, incomparabil maimicã decît aceea a romanului sau a ziare-lor cotidiene. Iritaþii propagandiºti-dela-tori reacþionau dupã o apariþie, rar înainte– lansau o campanie care ne privea pe noi,scriitorii ºi criticii, minoritatea celor avizaþi,nu ºi marele public. Apare aici o consecinþãinteresantã, despre care am mai scris, ºianume aceea cã, neputîndu-se orienta sprefilosofie, psihologie, sociologie ºi alte disci-pline umaniste care erau strict blocate ideo-logic, unii tineri de mare valoare ºi talent s-au orientat cãtre critica literarã, unde pre-siunea nu era atît de mare ºi unde abateri-le de la normã, de la dogmã, erau mai tole-rate, datã fiind ºi distanþa mai mare dintreartã ºi aºa-zisa doctrinã de partid: un felde marxism total desfigurat de leninism, denaþionalismul egolatru ºi de analfabetis-mul dictaturii.

Nu mai puþin de 20 de ani despart ediþiaîntîia de cea de a doua, apãrutã în 2006.Contextul e atît de diferit, încît te întrebi,în principiu, de ce aceastã reeditare, în careautorul anunþã numai minime modificãri.Sînt, cred eu, mai multe motive care justi-ficã reeditarea.

În primul rînd, este actual ºi util ca noilepromoþii de critici, numeroºi ºi mulþi din eidovedind cã au ºi talent, ºi „ºtiinþã de carte“,sã ºtie cam cum au „trãit“ ºi scris colegii lormai vîrstnici în general, indiferent de pre-ferinþe sau chiar de refuzul total al înain-taºilor, buni-rãi cum au fost. Multora dintrecei care au deja un nume – sau se pregãtescsã ºi-l impunã, mai mult sau mai puþin cuorice preþ – nu le stricã sã-ºi reaminteascã sausã-ºi împrospãteze chiar baza teoreticã ºiprincipiile practice ale unui comportamentprofesional ºi moral al criticului, în nume-

le cãrora sã-ºi construiascã magistratura,domenii asupra cãrora Mircea Martin insis-tã. Am observat, de departe ºi nu fãrã sur-prizã, cã aceastã criticã literarã atrage în con-tinuare un mare numãr de tineri, între 25 ºi40 de ani, ºi cã destul de mulþi dovedesc nunumai vocaþie, dar ºi pregãtire teoreticã maideschisã ºi mai modernã decît aceea pe carene-o puteam noi face acum mai bine de 40de ani; pregãtire pentru care dãdeai bãtãliigrele chiar ºi pentru procurarea unor cãrþisau pentru apropierea de mari critici, teo-reticieni ºi esteþi care nu erau nici agreaþi,nici recomandaþi de literatura „oficialã“. Ci-tesc cu satisfacþie consideraþiile critice alemultor tineri – chiar ºi cele programatic teri-biliste; nu se poate fãrã aceastã „sfidare“ aierarhiilor „primite“, nu se poate altfel, chiardacã unii dintre contestatari vor eºua în cap-canele unei cariere ºi vocaþii gîndite prost ºiconduse aºiºderea. Oricît de departe cu „des-pãrþirea de trecut“ vor merge, aceste promo-þii noi de critici, fatalmente – de la un mo-ment dat – vor trebui sã prefere sau sã se...alieze cu unii confraþi din trecutul mai apro-piat sau chiar din cel de acum 150 de ani;vor descoperi afinitãþi sau chiar identitãþi deopinii, deocamdatã privite, nu de toþi, cususpiciune. Eu cred în viitorul „strãlucit“ –un adjectiv nu numai compromis, dar ºi res-pingãtor! – al celor care vin sau au venit deja.Oricît i-ar agasa aceastã afirmaþie pe comi-litonii din generaþia mea.

Revenind la Mircea Martin ºi la Singuracriticã: partea cea mai mare a volumului adu-nã consideraþiile critice, analizele operelorºi carierelor unor confraþi eseiºti, teoreti-cieni, critici de întîmpinare – nume mai multdecît cunoscute: Edgar Papu, Adrian Mari-no, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu,Lucian Raicu. Lectura analizelor scrierilorºi personalitãþilor acestora îmi confirmã oopinie veche, chiar foarte veche, ºi anumeaceea cã Mircea Martin este cel mai com-petent, virtuos ºi profund analist al fenome-nului critic românesc ºi nu numai. Textulsãu este limpede, deloc echivoc, nici chiarîn pãrþile ironice care întregesc eleganþa sti-lului sãu, o eleganþã care dominã atît în pri-virea generalã, cît ºi în observaþiile de amã-nunt. Limpede ºi deloc grãbit, textul sãuapare ca îndelung meditat – ceea ce ºi este–, dar ºi bine cîntãrit, ferit de exagerãri chiarºi la momente festive – adicã ferit de entu-ziasme sau de acreli. Un pas egal, adecvatdrumului cãtre esenþã ºi specificitate al fiecã-ruia dintre cei menþionaþi, dar ºi o plãcerea formulãrilor memorabile, a prozei artisti-ce pe care o încearcã, din cînd în cînd, spreavantajul discursului sãu. Privind aceste cincinume, cinci personalitãþi ºi stiluri atît dediferite – într-un fel ele delimitînd „supra-faþa“ pe care s-au desfãºurat toate acþiunile

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 25

De ce singuracriticã e... singurã

Gelu Ionescu

�

26 • APOSTROF

criticii din „epoca“ 1965-1989 –, vedemdistanþele dintre ele, deosebirile pe care Mir-cea Martin le desprinde ºi analizeazã cu egalãcompetenþã ºi fãrã a se delimita – pentru cãel este, de fapt, egal îndepãrtat sau apropiatde toþi, fãrã preferinþã; este ceea ce MirceaMartin admirã mai mult, adicã impersona-litatea, cum scrie el în asentimentul unei tra-diþii, o impersonalitate cu mult mai greu deatins ºi practicat decît „personalitatea“, „ori-ginalitatea“ criticului. El se aºazã, aºadar, laîntretãierea liniilor ce vin din cele cinci col-þuri în teritoriul denumit „singura criticã“,fãrã a eluda diferenþele de „metode“ sau prac-

tici, de stiluri. Nu preferã, ci se simte „con-gener“ atît cu teoreticianul fanatic al anali-zei „ideilor literare“, intransigentul, doctulºi antifoiletonistul care a fost Adrian Marino,cît ºi cu entuziasmul candid ºi exaltant ce-ldegajã personalitatea ºi eseistica lui EdgarPapu (minus aberaþia protocronicã, pe careo amendeazã scurt ºi precis); competenþa ºiprimordialitatea necontestabilã (ingratã nu-mai cu... confraþii), a lui Nicolae Manolescu,recordman infatigabil al virtuozitãþii cro-nicii de întîmpinare, dar ºi autorul unor stu-dii eminente, este la fel de preþuitã ºi admi-ratã, din unele puncte de vedere, ca acelaºigen de criticã practicat de Gheorghe Grigur-

cu, probabil cel mai sensibil ºi virtuoz al for-mulãrii, mai ales cînd scrie despre poezie;în fine, este atras nu atît de „identificarea“caracteristicã a operei (pseudo)critice a luiLucian Raicu, cît de stupefianta capacitatea acesteia de a pune viaþa înaintea literatu-rii, a criticii pe care o practicã, dîndu-i odimensiune cu totul proprie.

Pe scurt, textele lui Mircea Martin pri-vind opera acestor cinci „colþuri“ ale teri-toriului critic al epocii noastre au devenitacum pagini de... istorie literarã, nimeni careva mai scrie despre ei – dacã cineva va maiavea curiozitatea sã analizeze epoca ºi valo-rile ei – neputîndu-le ocoli. �

�

ScriitorulMod de întrebuinþare

„NU ÎNTOTDEAUNA s-a scris literaturã“,spune Ioan Buduca („A fi scriitor.

Sau a schimba literatura“, în Idei în dialog,ianuarie 2007, p. 28). Ba, mã tem cã lite-ratura a fost întotdeauna; chiar ºi atunci cândîncã nu era literã, ci doar sunet. Ea a fostastfel nu doar întrucât, cum bine zicea dia-volul bulgakovian, „Cãrþile nu ard!“, ci ºipentru cã, înainte de a fi o rezolvare tehnicã(conservare pe un suport material, cu aju-torul unui cod specific, într-un anume regimde producere-consum), ea a fost, este ºi, pro-babil, va continua sã fie un orizont al exis-tenþei omului, un tip de de raportare umanãla viaþã, un registru al comunicãrii interu-mane a cãrui explicare integralã ne scapã.

Sigur cã, dintr-un punct de vedere, ceeace este scris se poate numi literaturã, tot aºacum, pentru rigoriºtii ca Florin Iaru – decare mã simt aproape în calitate de scrii-tor, revenind în orizontul mai puþin discri-minatoriu dinainte atunci când reintru înpielea cercetãtorului trecutului cultural –,numai beletristica, numai „literele frumoa-se“, cele care surprind ºi redau fantezia, fic-þiunea, creativitatea întemeiatã pe necunos-cutele care se cheamã intuiþie ºi talent potavea drept de cetate... Dar în cultura românã,istoricul chestiunii ºi chiar hermeneutica acesteia le-a fãcut deja, strãlucit ºi doct,vreme de un deceniu (ultimul din secolul ºimileniul trecut), Adrian Marino în Biografiaideii de literaturã. În întreaga alegorie a sen-surilor pe care cuvântul – ori sinonimele sale– le-a(u) îmbrãcat de-a lungul vremurilor,în diversele locuri ºi contexte unde a venitvorba despre aºa ceva, se vor regãsi, cu sigu-ranþã, ºi Ioan Buduca, ºi Florin Iaru.

În ce mã priveºte, merg totuºi pe mânaultimului nu numai pentru cã viziunea luiseparã apele între un tip de creativitate ºialtele ce se exprimã tot cu ajutorul scrisuluiºi al unora dintre convenþiile literare, darºi fiindcã acest mod de a privi încearcã sãfacã un pas înainte în autonomizarea con-diþiei de scriitor, ajutând la mai restrictivareprezentare a profesiei de literat sau de scriitor ºi contribuind astfel la profesionali-zarea acestei condiþii (cea de poet sau „poves-taº“). Cu morga lor, eseistica înaltã ori nara-

rea ºtiinþei, monografia filosoficã sau textulreligios vor câºtiga mereu admiraþia ºi devo-tamentul unei majoritãþi de cititori cultivaþi,dornici sã priceapã mai mult, sã cunoascãatâta cât poþi omeneºte cunoaºte, sã îi înve-þe, eventual, ºi pe alþii. Nu este de mirare,câtã vreme convenþiile specifice acestor do-menii – de la cele exterioare, de tipul comen-tariilor marginale, al notelor de subsol, albibliografiei ºi indicilor, la acelea care facdin ele niºte contribuþii oficializate ºi recu-noscute prin puterea simbolicã a vreuneiautoritãþi – le avantajeazã în raport cu ful-guraþiile unui poem ori cu „fanteziile“ uneiscrieri prozastice, dând asigurãri suplimen-tare, de naturã raþionalã sau de felul bine-cuvântãrii politice ori bisericeºti, cã acest tipde scris reprezintã o literaturã mai bunã,mai... sigurã; mai puþin improvizatã.

ªi totuºi: existã nevoi care nu pot fi rezol-vate prin recursul la paginile de acest fel.Sunt în om resorturi care funcþioneazã doardacã le alimentãm ºi cu altceva. De circa unsecol încoace, acest altceva poate însemna,pe lângã muzicã ºi plasticã, film artistic. Na-raþiunea clasicã fuge din paginã pe ecran,cum tot mai mult o face ºi atunci când urcã– e drept, altminteri – din paginã pe desk-topul computerului. Aceastã ofertã diversi-ficatã, de datã recentã ºi ultrarecentã, nuschimbã însã datele fundamentale ale pro-blemei. Scriitorul, prin excelenþã, rãmâneficþionarul de serviciu. Poet, prozator, dra-maturg, el nu se rezumã la rolul de comen-tator ori vulgarizator. Acest ins rãmâne unartist; al cuvintelor, dar ºi al conþinuturilorcare se transmit prin cuvinte, al viziunilor.El oferã comentatorilor de diverse tipurimaterialul primordial, solul în care îºi vorînfige picioarele, instrumentele de mãsura-re telescopice ºi, cei mai isteþi dintre ei, ºirãdãcinile.

�

Avangarda rusã

Fiul rãtãcitor

Vasili Komarovski

(1881 – 1914)

Trist vãzduh. Ruºine-ntunecatã.Nici tu-ncãlþat, nici tu spãlat,Lângã uºa încã încuiatãStau umil. Pir uscat ºi scaiÎnrouraþi cu picãturi mãrunte.Las în grãdina tatãlui ogariiPicioarele sã-mi lingã,ªi nu zdrenþele fugarului,Nu jegul mâinilor mortificate,Ce au þinut coarne de plug în arºiþiSau cu o tâmpitã nevoinþãMânat-au porci spre stânci, la adãpat;Dar praful rãutãþii pãmânteneÎn suflet e atât de greu,Încât chiar de s-o fi-ntâmplatPãrinþii veseli sã fi exclamat,Când însãºi mama sã mã fi condusÎn casã, strãduindu-se-amânatBroboada sã-ºi dezlege,În stare n-aº fi fost sã povestesc...Tatãl – ce cãlãu neruºinat! –N-ar fi reuºit sã stãvileascãFemeiescul plâns sau, poate, bocet!De-a bea din sufleteasca adâncimeNu oþetul caznei... ci – pardon – pãduchi,Pãcatul fetelor din Babilon,Dintr-odatã încercând furie,Spre-a te jena, cã la judecatãNu ai de dus decât cupa scuipatã.

�

(1911)Traducere ºi antologie de

LEO BUTNARU

• Desen de Tudor Banuº (detaliu)

ROMANUL LUI AugustinCupºa Perforatorii (Car-

tea Româneascã, 2006) esteun bun roman de debut. Afludin medalionul de pe coper-ta a patra cã autorul a debu-tat ca poet, cã a fãcut un sce-nariu (premiat) de film ºi cã Perforatorii are, la rândullui, douã premii (premiul pentru prozã la concursul de manuscrise al Uniunii Scrii-torilor din România ºi un premiu al concur-sului de debut al Editurii Cartea Româ-neascã, în 2005). Un palmares impresionant,care poate funcþiona ca recomandare pentruo lecturã empaticã. Perforatorii permite o ase-menea lecturã, de la primele pagini. Rezu-matul care deschide cartea semnaleazã dejatipul de opþiune narativã a autorului, pre-cum ºi stilul sãu caracteristic. În primul rând,gestul de a pune un „rezumat“ la începutullucrãrii, ºi nu la sfârºitul ei, e semnul unuiavangardism structural, pe care Cupºa ºi-lasumã cu naturaleþe. Apoi, epicul se deru-leazã pe baza unei scheme a imaginaruluiþinând întrucâtva de formula suprarealistã.N-aº spune chiar urmuzianã, întrucât Cupºapracticã un neoavangardism ponderat, inte-resat mai puþin de experimentul (sau de ºo-cul) lingvistic ºi mai mult de substanþa scrii-turii, de sensurile intime ale lumii descrise.

Rezumatul explicã, printr-o halucinozãcu mãsurã, titlul insolit al romanului:

tata s-a lãsat de slujbã ºi s-a apucat sã perfo-reze. La început a fãcut fântâni. Apoi feres-tre, vizoare, hublouri, pivniþe. Când se îmbã-ta, perfora orice. Casa noastrã ajunsese unimens ºvaiþer [...] S-a extins la casele vecini-lor ºi apoi la întregul sat. A trecut la oameni.A început cu noi, cei dragi, rude, vecini, prie-teni. Toþi aveam una, douã, ba chiar mai mul-te gãuri [...] Mie nu mi-a fãcut decât o gaurãîn burtã.

Pentru ca, într-o bunã zi, povestitorul sãconstate „cu stupoare cã perforaþia mi s-alãrgit îngrozitor. Pânã acasã pur ºi simpludispar, fiind cuprins cu totul în aceastã gaurã,dar continui sã mã plimb, sã fumez ºi sã mãgândesc cã tata avea dreptate“. Prin urma-re, în Perforatorii, un simbol fundamental alimaginarului este cel al „gãurii“. Asupra eise poate specula uºor, mai ales cã suntemghidaþi deja de autorul/ naratorul însuºi: ea,„gaura“, e o formã de reprezentare a vidu-lui existenþial, cu care fãptura de hârtie apovestitorului se aseamãnã pânã la identifi-care. „Lumea din oglinda vidã“, iatã cum s-ar mai putea numi, cu un subtitlu fictiv,aceastã anti-tezã a imaginarului. Desigur,Blecher brodase epic mai original asupra ei,într-o faimoasã scenã – din Întâmplãri înirealitatea imediatã – a „golului plin“ sau „pli-nului gol“ (unde lumea se vedea în „negativul“ei fotografic, aerul, de pildã, fiind un „plin“prin care se miºcã fiinþele, ca „goluri“ etc.).

Totuºi, imaginea „gãurii“ care covârºeºte „pli-nul“, vidându-l, are (încã) putere epicã dereprezentare simbolicã, iar Cupºa, fãrã a fiinovator în acest punct, nu greºeºte apelândla ea. Instinctul narativ funcþioneazã corectîn cazul tânãrului autor.

Tot aici, în Rezumat, apar ºi douã per-sonaje cu o pondere importantã în econo-mia romanului: prietenii naratorului, Ta ºiRobert. Doi marginali (unul – artist plas-tic ratat, celãlalt – cu o identitate sexualãla fel de ratatã sau cel puþin incertã). Ei evocãmult din atmosfera fãpturilor care populeazãromanele lui Horia Bonciu. Nimic specta-culos însã în descrierea ciudatelor personaje,nicio notã stridentã, de speculaþie narativ-comercialã a imaginii sau de dorinþã de aºoca fãrã discernãmânt. Din nou, instinc-tul romancierului debutant funcþioneazã bi-ne. Un echilibru sec, structural, se degajãtot mai evident din paginile romanului. Ofrazã clarã, þintitã, lipsitã de orice balast cos-metic al manierismelor stilistice, urmãrinddoar sensul de comunicat. Anticalofilismul(ºi chiar antistilismul) devin stilul caracte-ristic al lui Augustin Cupºa. Romanul e para-doxal: o scriiturã ultraraþionalistã, care spri-jinã un imaginar fundamental subiectiv,uneori cu derapaje în oniric, dar controlatde o logicã a confesiunii care nu-i lezeazãautenticitatea. O mizã mare pentru roman,o mizã pe care talentul evident al lui Cupºareuºeºte adesea sã o „þinã“.

Excelentã scena sãpatului din CapitolulXI (Marea plictisealã). Povestitorul gãseºteîn grãdinã un cui ruginit. Scos din pãmânt,el se dovedeºte a fi o sãgeatã „din perioadaindienilor sioux“, care declanºeazã o febrã asãpãturilor arheologice, tot mai adânci. Oîntreagã antropologie istoricã, populatã devestigii, dar ºi de fiinþe vii (!), întâlnite peparcurs în diverse situaþii existenþiale sim-bolice, se desfãºoarã, din ce în ce mai aca-parant, în jurul sãpãtorilor. O întreagã vizi-une socio-filosoficã (ºi ironicã, desigur) alumii se naºte ºi se dezvoltã în câteva paginide drum arheologic cãtre miezul pãmântu-lui. Fãrã îndoialã cã scena suportã interpretãripsihanalitice. Totuºi, dincolo de schemelede manual ale psihanalizei, nu cred cã ease reduce doar la transpunerea textualã abâzâitului unor motoare subconºtiente. In-telectul are un rol important aici, în sensulunei raþionalizãri (conºtient proiectatã tex-tual) a propriului eu al naratorului, care selanseazã într-o cãutare a sensului lumii, alfiinþei º.a.m.d. Un sens nu doar psihanalitic,„natural“, ci ºi cultural. Augustin Cupºa(medic psihiatru de meserie) scapã de cap-cana fascinaþiei faþã de psihanalizã ºi o depã-ºeºte înspre psihologia narativã de calitate.

Desigur, unele personaje ar putea fi maibine (sau mai devreme, în derularea prozei)conturate. Un anumit halou al indeterminãriipluteºte peste o parte dintre figurile din ro-man, probabil din dorinþa autorului de a

le reprezenta ca „studii de caz“ sau secvenþesimbolice, nu neapãrat ca noduri în struc-tura de relaþii a romanului. Tratate astfel, eleriscã însã sã accentueze excesiv fragmenta-rismul textului, în defavoarea unei coerenþeinterne pe care autorul totuºi mizeazã în chipevident. Apoi, Augustin Cupºa mai are dedescoperit certitudini în legãturã cu propriulregistru discursiv. El pare cã încearcã vreodouã-trei asemenea registre (e drept, dinaceeaºi familie a monologului interior), fãrãsã se poatã decide definitiv, în Perforatorii,asupra vreunuia dintre ele. În ce mã priveºte,partea cea mai bunã a romanului – ºi, impli-cit, a stilului – se aflã în secþiunea a treia,intitulatã Mãrturisiri. Ca în Cvartetul dinAlexandria al lui Durrell, romancierul ce-deazã aici cuvântul unor personaje ale sale(cinci la numãr: Clara, Ta, Colonelul, Robertºi doctorul, acesta din urmã – un alter egodestul de evident al autorului), care oferãuneori puncte de vedere subiective diferiteasupra aceloraºi întâmplãri sau personaje, ori motivaþii ale unor gesturi prezente ante-rior în text, dar rãmase neexplicate, în logi-ca subiectivã a naratorului unic de pânãacum. Polifonia personajelor e inspirat susþi-nutã de autor, care intrã convingãtor în pie-lea acestor personae, dând fiecãreia dintre eleo voce individualã pregnantã. E de semna-lat, de asemenea, arta poeticã din capitolulultim, Mesajul doctorului meu.

Dincolo de unele ezitãri ºi indecizii deformulã discursivã, opþiunea pentru prozã alui Augustin Cupºa mi se pare foarte legi-timã. Perforatorii este, pur ºi simplu, roma-nul de debut al unui talent indiscutabil.

�

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 27

Neoavangarda moderatã

28 • APOSTROF

Horia Bãdescu: „Poemul aduce pe lume /chiar lumea“, spui tu, Werner. E orgolios, dare adevãrat, fiindcã înseamnã sã redai reali-tatea realului sãu! Te-aº putea atunci întreba:îºi doreºte lumea de azi acest lucru?

Werner Lambersy: Poemul aduce pe lumechiar lumea ºi pe oameni în lumea oame-nilor. În fiece zi. Într-adevãr, totul trebuiemereu început. Nu reînceput! Dar trebuieprezervate frumuseþea, invenþia ºi bucuriaînceputurilor.

Neavînd altã finalitate decît aceea de afi, lumea nu are voinþã proprie. Nu existãlume fãrã privirea celui care o contemplã, prinurmare, privirea noastrã e cea care trebuieschimbatã, dacã lumea se pierde. Poemul este,esenþialmente, privirea noastrã asupra lu-mii; tocmai de aceea poezia îºi recapãtã,pe de-a-ntregul, locul ºi vigoarea atunci cîndtotul merge prost, fiindcã n-a mai rãmasdecît ea care sã ne spunã cine suntem.

Ca sã contempli, ai nevoie de un punctdin care sã contempli; acest punct e cînte-cul: „Totul a început cu frumuseþea“. Doaruluirea noastrã dinaintea ei (Quinard onumea sideraþie) ne va reda inepuizabilanoutate a originilor, neobosita forþã crea-toare a lumii cuantice a fiinþei ºi a neantu-lui, pe care am putea, de asemenea, s-o nu-mim iubire, fiindcã iubirea e cea care þineîmpreunã oamenii ºi sufletul „marelui þarc“(?) în care aceºtia se învîrtesc. Voinþa es-te un capãt al gîndirii, e deja trecutul… Fru-museþea e o promisiune; chiar neîmplinitã,ea rãmîne ultimul nostru contract cu tim-pul. Timpul e treaba oamenilor, fiindcã auprea puþin. Eternitatea e o bãtaie de gene.

H. B.: Care þi se pare a fi astãzi urgenþaurgenþelor?

W. L.: Urgenþa se aflã în extrema încetinealãcu care ne vom apropia de lucrurile vieþiipentru a extrage din ele „mãduva substan-tivalã“. Ceea ce presupune atenþia, respec-tul ºi iubirea care decurg firesc dintr-o ase-menea faptã; restul vã va cãdea de pe ochiprecum solzii, precum obloanele, cum artrebui sã numim dispreþul, ura ºi gustul pute-rii care ne separã de posesia adevãratã a vieþii:sã bucuri, sã te bucuri, sã te smulgi din acelnimic care suntem, dar din care putem faceorice.

H. B.: „O legãturã necunoscutã/ cu adevãrul/este poemul“, scriai, de asemenea. ªtim amîn-doi despre ce fel de adevãr vorbeai. Crezi tucã el îi intereseazã pe semenii noºtri?

W. L.: Mituri, minciuni ºi adevãruri. Ade-vãrul meu e alcãtuit cu ceilalþi doi termeniai acestei trinitãþi. Avem atîta nevoie de mit

pentru a continua sã credem cã suntem aici,de minciunã pentru a ne convinge cã putemrãmîne, cã putem descoperi ºi abstrage deaici adevãrul, Adevãrul nostru. Cel care îþipermite sã ajungi la real, deci sã trãieºti, ºicred cã necesitatea de a scrie izvorãºte neîn-doielnic de-aici. Singurul meu raport cuadevãrul a fost poemul; singurul meu raportcu frumosul – contemplarea gãurii origina-re pe care o lasã smulgerea lui. Eu nu scriupentru semenii mei: fiecãruia adevãrul sãu.Scriu ca sã nu-mi semãn. Semenii mei sãfacã la fel! Cã sunt interesaþi sau nu de acestadevãr, oricum moartea-i va constrînge sã ofacã, dacã nu a ºi fãcut-o deja.

H. B.: Cu ocazia celei de a ºasea ediþii aColocviilor Internaþionale „Lucian Blaga“ dela Paris, a cãrei temã a fost „Ontologia sufe-rinþei în poezia lui Blaga“, vorbeai despre na-tura subversivã a poemului. În ce consistã aceasta?

W. L.: Este astãzi, încã, poezia altceva decîtun act învechit, vag infantil, indecent sau,ºi mai radical, imposibil de cînd fiecare din-tre cuvintele noastre poartã doliul genoci-durilor noastre, masacrelor noastre, cru-ciadelor ºi rãzboaielor noastre ruºinoase, asasinatelor comandate ºi, mai ales, doliulde neiertat al confortului nostru, al indife-renþei noastre ºi al sentimentului atît de plinde distincþie al culpabilitãþii noastre?

Nu! Nimic din toate astea. Poemul este:nimic mai mult. El e aici atîta timp cît noisuntem. Nu lumineazã, nu lãmureºte nimic,nu dã ºi nu ia, nu explicã, ci constatã. Elsporeºte misterul lumii ºi enigma emoþiilor,aºezînd prin aceasta libertatea dincolo deºi în afara aºteptãrilor celor care folosesccuvîntul pentru a lua puterea. El e jubilaþie,fie ea disperatã, a realului; slãvirea, chiar da-cã nimãnui adresatã, a unei realitãþi mira-culoase: viaþa, debarasatã de toxinele discur-sului, dogmei ºi iluziei.

H. B.: A veghea ºi a trezi, acesta ar fi rolulpoeziei. Nu devine ea atunci ºi mai subversivãîntr-o lume adormitã, anesteziatã, precumlumea noastrã?

W. L.: Îþi voi rãspunde printr-un poem:

Doar doi mari zei au un mormînt: Zeus în Creta, -n Delfi, Dionysos

Cîþiva sunt morþi ºi-n bãnuieli ne lasã Alþii din contrã liniºtiþi domnesc ªi ne vegheazã îndoiala de-a fi nemuritori

sau nu

„Sã-închirieze-o casã, sã pregãteascã un auditoriu, sã împrumute scaune

ªi sã distribuie anunþuri pentru vreo douã complimente, timp de o zi sau douã“

Zice, despre poeþi ºi Bassus, Aper.

Atunci ºoptind ca pentru el sau cum în faþa unui mormînt

Memoria – le-o evocã trecãtorul ºi numele pe care le pronunþã

N-aduc decît o umbrã de tristeþe în spartele refrene vagi de vînt

Preafericitã creaturã, de e vreuna, astfel sudatã fericirii tale

Printre sãrace focuri de bivuac aprinse în rumoarea nedesluºitã-a nopþii

H. B.: Trãim vremuri în care contingentulse proclamã, cu insolenþã, metafizicã, eveni-mentul se prezintã drept Existenþã, vorbele dreptVerb, informaþia drept Cunoaºtere, retoricaraþionalã drept discurs despre Fiinþã, „vremurisãrace“, cum le-ar fi numit Hölderlin. „La cebun poeþii în vremuri sãrace“, Werner?

W. L.: Istoria tuturor popoarelor începe cuun poem. Acest text fondator a devenit foar-te repede anonim (sau divin, e acelaºi lucru),pentru cã el aparþine tuturor ºi se revarsãdincolo de numele pe care-l purta. A citi saua scrie un poem înseamnã a scãpa de mãºtilesinelui, a te întoarce la þipãtul dintîi al pri-mului suflu care ne-a aruncat, sfîºiaþi, dinforjele galaxiei aici, pe acest pãmînt.

WERNER LAMBERSY

• Desen de Tudor Banuº

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 29

Înseamnã ºi celãlaltul, altfelul, neaºtep-tatul cuvintelor… Cum ai lãsa, într-un ºez-long, pe plajele spaþiului ºi dinaintea ocea-nului de timp, pãlãria de paie a existenþeinoastre ºi nasul de claun al destinului nostru.Înseamnã a întocmi inventarul soldurilorcreaþiei, mai înainte de a risipi colecþia simþu-rilor noastre în vînzãrile publice ale sufle-tului ºi la licitaþiile uitãrii. Înseamnã, în fine,sã recunoºti aceastã datorie de iubire ai cãreidebitori insolvabili vom rãmîne pentru tot-deauna, fiindcã din neant s-a întîmplat sã nenaºtem, sã fim aici, dotaþi, infectaþi, afectaþide cuvînt, precum imensitatea tenebrelor deo luminã rarã ºi misterioasã.

Poþi ispiti poemul în acest punct deri-zoriu aºa cum ispiteºti aventura de-a vedeadoar aici darul unei copilãrii întîrziate saucãutarea nebuneascã a genomului uman aliubirii?

H. B.: Poetul, poetul adevãrat trãieºte pe mar-ginea abisului, care nu e decît felul lui de a exis-ta. Dar cum sã trãieºti mereu cu conºtiinþa ace-stui pericol iminent?

W. L.: Într-o carte pe care mi-o va publicaAlain Lucien Benoit ºi care se intituleazãIubirea e un trapezist ciung, scriam:

Da, mi-e teamã sã nu trec pe lîngã aceastãsãracã bucurie (fiecãruia abisurile sale!), aceas-tã jubilaþie a preapuþinului, pe lîngã aceastãevidenþã a veritabilului, care mã bulverseazãde fiecare datã cînd tu te apropii de mine, casã mã faci sã simt, ºi sã împãrtãºesc acest fluxºi reflux oceanice ale cãror delicii sunt valulºi prãpastia lui, ºi în afara cãreia nu cred cãe necesar, nici mãcar de dorit, sã trãiesc ºi sã-mi urmez drumul printre atîtea orori ºimizerii umane. Precum Homer ºi atîþia alþipoeþi, din locul cel mai umil în care mã aºezpe mine însumi, încerc sã golesc universul defatalitatea ºi de legile lui, ca sã-l redau clo-cotitoarei frumuseþi a seminþei simþurilornoastre; încoronare ºi întîmplãri ce nu vor finiciodatã posibile decît datoritã þie ºi peri-colului de a te pierde; aici se aflã misterul ori-ginar al cãrui secret ºi pazã ne-au fost încre-dinþate de neantul fecund.

H. B.: O asemenea viziune nu e strãinã de obunã parte a poeziei româneºti. Spune-mi,Werner, ce imagine ai tu asupra acesteia?

W. L.: Aceea pe care cei mai mulþi dintrefrancofoni o pot avea din antologii pre-cum cea alcãtuitã de Constantin Abãluþã, elînsuºi poet, din colecþia coordonatã deBasarab Nicolescu, ori din neobosita ani-maþie culturalã a unui anume Horia Bãdes-cu, poet, eseist, romancier ºi traducãtor...Cunoaºtem lunga listã de poeþi români careau „fãcut“ suprarealismul francez, îi cunoaº-tem mai puþin pe succesorii lor, fie implan-taþi în Franþa, fie rãmaºi în þarã. Revistelelucreazã pentru o mai bunã cunoaºtere, de

o parte ºi de cealaltã a frontierei lingvistice,editorii de asemenea, dar cu picãtura. Ceeace nu-mi dã dreptul sã vorbesc despre o ima-gine asupra poeziei române de astãzi, în afarãde faptul ºtiut cã ea se bate în primele rîn-duri ale modernitãþii, într-un spirit mult maideschis cãtre lume ºi cãtre ansamblul cultu-rilor decît marea majoritate a scriitorilor dinHexagon, mai puþin curioºi ºi mult mai con-vinºi de universalitatea limbii lor ºi deci depertinenþa ei, dar ºi a impactului sãu inter-naþional.

Nu voi cita nume, pentru cã ar fi inutilaici. Mi-aº dori doar ca spiritualitatea, crea-tivitatea româneascã sã nu devinã încã o vic-timã a mîniei ºi amãrãciunii unei sensibili-tãþi rãnite de negustorirea lumii, de cinismulbanului ºi de universala acþiune de abruti-zare care are loc. Am încredere! Poezia, ºimai ales poezia românã, va rãmîne totdeau-na un fel de ultimã piesã a unui puzzle încare niciodatã nu va putea fi introdusã cuforþa…

H. B.: O convorbire despre poezie, oricît descurtã ar fi ea, nu se poate încheia decît…

W. L.: … decît cu un poem, fiindcã

Aiciîncepe cînteculºi secretul ce-l însoþeºte

chiarpentru cei care tatuaþi suntpe limbãprecum evadaþii prinºi iarde justiþiecu pecetea de ritmuriºi sonuri

Fiindcã

nu ºtim nimic altcevadecît a face ºi a desfacelegãturi ºi iubirivisuri minciuniºi de-a aprinde pãlãlaiasexelor noastreca sã scãpãm de moarte precumam sãri din trenîn plin mers

Fiindcã nimica nu ºtimnici mãcarpînã unde se-ntinde materiasufletuluiatunci cînd încãpãþînatul rãsufletprecumcrestele ºi rostogolulvalurilorurcã din nou pe plaja pustiea vieþilor noastre pe care-am rãmasîndelungla apã scãzutãcu meduza privirilorîntre douã apede neantºi cu inima mult mai netedãdecît osul de sepie

Aici începe cînteculcare în fiece pieptîºi cautã drumul

În scuipatulde caracatiþã al plãmînilor noºtriîn cuibarul jugulareiºi-n groapa gîtlejuluiîntre cîrtiþeaproape de gurãcîrpãcind ceea ce prisoseºtedin þãrînaunui suspin reþinut

Dinainteaoricãrui crepusculdospit de echimoze mortaleoricãror trandafiri bãnuiþide-a fi trãit interzise extazeºi-n înaltul prea purspectacolul tenebrelor bovine dardulciale catifelaþilor iriºi astrali

Lucrudinaintea cãruia sufletul rãmînefãrã rãspuns ºi nu poatenici rîde nici plîngefãrã acel cevadin care cuvintele nudelipsesc.

�

Interviu realizat de HORIA BÃDESCU

• Horia Bãdescu. Foto: Lukács József

Cãrþi primite la redacþie

• Norman Manea, Plicul negru, ediþia a IV-a, revãzutã, postfaþã deMatei Cãlinescu, Iaºi:Polirom, 2007.

• Monica Ilaº, Icoane de aer, Timiºoara:Waldpress, 2006.

• Monica Ilaº, Ploaie albastrã, Timiºoara:Editura Marineasa, 2006.

• Valentin Talaparu, Acordul de semne, Iaºi:Editura Junimea, 2006-2007.

• Cristian Balint, Nocturnele lumii, 77 depoeme, Bucureºti: Criterion Publishing,2006.

• Horia Bãdescu, D’un jour à l’autre, De lao zi la alta, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii deªtiinþã, 2006.

• Marin Mincu, Intermezzo, ediþia a III-a,revãzutã, postfaþã de Bogdan-AlexandruStãnescu, Iaºi: Polirom, 2007.

• Daniela Micu, Transplant de ghimpi, po-ezii, Bucureºti: Criterion Publishing,2006.

30 • APOSTROF

UNIUNEA SCRIITORILOR din România anunþã scoaterea laconcurs a postului de director al agenþiei de impresa-

riat literar. Candidaþii vor depune la Secretariatul UniuniiScriitorilor, din Calea Victoriei, nr. 115, Bucureºti, un CVºi un proiect privind organizarea ºi funcþionarea unei agenþiide impresariat literar.

Cerinþe impuse candidaþilor: • cunoaºterea sistemului editorial ºi a pieþei de carte; • studii superioare de lungã duratã;• capacitate de negociere;

• cunoºtinþe de marketing;• abilitãþi de comunicare;• cunoºtinþe de operare pe calculator;• cunoºtinþe literare;• sã cunoascã douã limbi strãine (de preferinþã, engleza

ºi franceza).

Termenul-limitã de înscriere la concurs este data de 1 martie anul curent.

�

Anunþ

COMITETUL DIRECTOR al Uniunii Scriitorilor din România a luat îndiscuþie proiectele culturale depuse la concursul de finanþare pe seme-

strul I al anului 2007 de membri ai USR, reviste, filiale ale USR ºi alte orga-nizaþii din care fac parte membri ai USR.

Comitetul Director a avut în vedere urmãtoarele:• suma maximã acordatã unui proiect a fost de 10.000 RON.• nu s-a acordat sprijin proiectelor privind editarea de cãrþi sau re-

viste, acestea fãcînd obiectul altor programe finanþate de USR.Proiectele care vor primi sprijin financiar pe semestrul I al anului 2007

sînt urmãtoarele:1. Fundaþia Culturalã Hyperion Botoºani (Gellu Dorian) – Congresul

Naþional de Poezie, ediþia a II-a – 10.000 RON2. Filiala Chiºinãu – Club literar, manifestare sãptãmînalã – 4.900 RON3. Filiala Chiºinãu – Festivalul de literaturã de la Cetatea Orheiul Vechi

– 4.000 RON4. Revista Convorbiri literare – Iaºi – Manifestare omagialã 140 de ani

– 10.000 RON5. Revista Orizont (R. ªerban, C. Chevereºan, R. Gheo, C. Lazurcã)

– „Citeºte! Redescoperirea diversitãþii“ – 10.000 RON6. Asociaþia Nevãzãtorilor (Radu Ruba) – „Sã ne cunoaºtem scriito-

rii în MP3“ (înregistrãri audio de opere literare pentru nevãzãtori)– 7.000 RON

7. Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, Secþia poezie (Linda Maria Baros)– Primãvara Poeþilor (festival de poezie în 35 de oraºe) – 9.000RON

8. Filiala Sibiu – „Marile oraºe ºi literatura“, coloviu în cadrul mani-festãrilor „Sibiu, Capitalã Culturalã Europeanã“ – 3.000 RON

9. Fundaþia 22 – Promovarea imaginii USR în revista Bucureºtiul cul-tural – 5.000 RON

10. Andrei Bodiu – Maratonul poeþilor – recitaluri poetice în cadrulmanifestãrilor „Sibiu, Capitalã Culturalã Europeanã“ – 10.000 RON

11. Filiala Sibiu a USR – Colocviul „Cercul Literar de la Sibiu“ – 1.000RON

12. Filiala Sibiu a USR – Colocviu literar: „Zilele Iustin Panþa“ – 1.700RON

13. Fundaþia Culturalã Orient-Occident (Carolina Ilica) – Nopþi depoezie la Curtea de Argeº – 5.000 RON

14. Fundaþia Culturalã Ramuri – Concurs de eseuri „România, brandde þarã“ – 7.500 RON (proiectul a fost retras de iniþiator)

15. Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, Secþia dramaturgie (M. Ghiþulescu)– „Clubul Dramaturgilor“, manifestare lunarã: lecturi de pieseinedite, sub forma unor spectacole urmate de dezbateri – 6.000RON

16. Miljurko Vukadinovic – Cât de bine ne cunoaºtem minoritãþile?Prezentãri de scriitori minoritari la Bucureºti ºi Belgrad – 5.000RON

17. Filiala Bacãu – Festivalul poeziei de avangardã „Avangarda XXII“– 2.000 RON

18. Filiala Bacãu – Salonul Artelor – 6.000 RONTotal acordat: 99.600 RON

În cazul altora dintre proiectele depuse, Comitetul Director al UniuniiScriitorilor a hotãrît urmãtoarele:

1. Filiala Cluj (R. Cesereanu) – Colocviu de cursuri creative writing –se amînã pe semestrul II 2007.

2. Al. Dobrescu – Documentare pentru lucrarea Istoria plagiatului –se acordã ajutor pentru deplasãri din alte programe (2.000 RON).

3. I. Lazu, G. Istrate, I. Murgeanu – Crearea unor biblioteci în case-le de creaþie – se aflã în desfãºurare prin alte programe ale USR lacare iniþiatorii se pot alãtura.

4. I. Lazu – Poezia românã în metrou – se aflã în desfãºurare prin alteprograme ale USR la care iniþiatorul se poate alãtura.

5. Fundaþia Secolul XXI – Studierea fondului de carte donat de ªtefanAug. Doinaº Uniunii Scriitorilor – se amînã decizia pentru pre-cizãri din partea iniþiatorului.

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor precizeazã cã pentru con-cursul de finanþare pe semestrul II al anului 2007 se primesc proiecte pînãla data de 1 mai 2007. Discutarea lor va avea loc în cursul lunii mai 2007.

�

Comunicat

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statutu-lui, Uniunea Scriitorilor din Româ-nia nu este responsabilã pentru po-litica editorialã a publicaþiei ºi nicipentru conþinutul materialelor pu-blicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• CAFÉ APOSTROFApostrof la aniversare 200 Praetextatus 2

• IN MEMORIAM GHEORGHE CRÃCIUNL-am întâlnit pentru ultima oarã... ªtefan Borbély 5

• CRONICA LITERARÃ(Dez)integrãrile eului Irina Petraº 6

• ANCHETA APOSTROF: Tren de plãcereLiviu Antonesei, ªtefan Borbély, Ruxandra Cesereanu, Marius Chivu, Ioana Cistelecan, Michael Finkenthal, Carmen Firan, Horia Gârbea, Cãtãlin Ghiþã, Letiþia Ilea, Rolf-Frieder Marmont, Basarab Nicolescu, Laura Pamfil, Ovidiu Pecican, Irina Petraº, Ion Vianu 10

(anchetã realizatã de Dora Pavel)

• CONVERSAÞII CU... Nicolae Breban 7

(interviu realizat de Dora Pavel)Werner Lambersy 28

(interviu realizat de Horia Bãdescu)

• CU OCHIUL LIBER

De ce singura criticã e... singurã Gelu Ionescu 25Scriitorul. Mod de întrebuinþare Ovidiu Pecican 26Neoavangarda moderatã Cãlin Teutiºan 27

• AVANGARDA RUSÃ

Fiul rãtãcitor Vasili Komarovski 26(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU PETRESCU, Corespondenþã • Sinucidereadin Grãdina Botanicã (varianta întîi în facsimil),ediþie de MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 188 p. 5 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMMaaeessttrruull ººii MMaarrggaarreettaa,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

IRINA PETRAªALINA MARIA FÎNARVIRGIL LEONLUKÁCS JÓZSEFTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XVIII, nr. 2 (201), 2007 • 31