Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007EDITURA HORIA HULUBEI

C nr 58URIERULde Fizica

Curierul de Fizicã îºi propune sã se adreseze întregii comunitãþi ºtiinþifice/universitare din þarã ºi diaspora !Publicaþia Fundaþiei Horia Hulubei ºi a Societãþii Române de Fizicã • Anul XVIII • Nr. 1 (58) • Aprilie 2007

(((((

Din CUPRINS5 * * * Centrul de Producþie a Radioizotopilor

10 Dan Radu Grigore Despre colaboraþionism12 Bogdan Suceavã

& Adrian I. Vâjiac O descriere a istoriei ideilor care aucondus la apariþia teoriei Kaluza-Klein

15 Maria Þiþeica Paradox ºi interpretare în legãturãcu Mecanica cuanticã

17 * * * ObituariaNota Redacþiei O scriere semnatã, menþionatã aici sauinseratã în paginile publicaþiei, poartã responsabilitateaautorului. Celelalte note – nesemnate – ca ºi editorialul, suntscrise de cãtre redacþie ºi reprezintã punctul de vedere alacesteia.

S-a nãscut la Bucureºti în ziua de 16 octombrie 1897.Tatãl sãu era inginer constructor, fost elev al ªcolii Centralede Arte ºi Meserii din Paris, unul dintre constructorii Gãriide Sud din Ploieºti. Ca elev al secþiei reale a liceuluiGheorghe Lazãr (absolvent promoþia 1915) ºi apoi student(1915-1916) la secþia matematicã a Facultãþii de ªtiinþe, acorespondat la “Gazeta Matematicã” fondatã în 1895. La17 ani cunoºtea la perfecþie limbile francezã, englezã ºigermanã.

În timpul primului rãzboi mondial, la mobilizareageneralã din 1917, urmeazã cursurile unei ºcoli militare deofiþeri de rezervã din Iaºi ºi este trimis pe front, ca genist.În iunie 1918 este lãsat la vatrã cu grad de sublocotenent.În “Scrisoare cãtre tineri” (publicatã în revista Dacia, la 20decembrie 1918), face un apel patetic la mobilizarea tuturorenergiilor creatoare ale oricãrui tânãr român: “de a-ºiînchina viaþa lui de aici înainte unei munci necurmate,cinstite ºi pururea însufleþitã de o aprigã dorinþã de a ridicaºi întãri cât mai mult iubita noastrã þarã, atât de umilitã ºibatjocoritã pânã ieri...”

κi reia studiile intrând prin concurs la ªcoala dePoduri ºi ªosele, care devine în 1920 ªcoala Politehnicã.În 1920, studentul secþiei de Electromecanicã prezintãcolegilor ºi profesorilor o serie de conferinþe asupra teorieirelativitãþii restrânse a lui Einstein. Tot în acel an, se pare cãguvernul român a cumpãrat maºini electrice dupã o vizitãde 2 luni a tânãrului Proca la uzinele de locomotive Baldwindin Philadelphia, SUA. Împreunã cu E. Abason ºiT. Tãnãsescu, devine redactor al unei reviste care s-a numitpeste câþiva ani “Buletinul de matematicã ºi fizicã purã ºiaplicatã al ªcolii Politehnice din Bucureºti”.

Prof. ªt. G. Andonie, care a fost student la Politehnicãîn aceeaºi perioadã, îl descrie cu multã simpatie: “Înamintirea colegilor de serie de liceu ºi de ªcoalã Politehnicãdin Bucureºti, Proca se desprinde ca idealul în care s-arputea înfãþiºa un coleg. Nu putea sã supere pe nimeniniciodatã. Era înþelegãtor ºi gata sã dea un ajutor sau olãmurire. ªi cât de mult îºi iubea patria ºi poporul !... Laexamenele universitare, Alexandru Proca se prezenta deparcã ar fi fost – ºtiinþific – situat egal cu profesorii sãi,fãrã însã a apãrea cea mai micã umbrã de lipsã decondescendenþã. Era sclipitor ca inteligenþã. Prin pregãtireºi preocupãri era totdeauna cu mult înaintea seriei sale. Era

continuare în pag. 2

Alexandru Proca,un mare savant francez de origine român\

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 20072

extrem de ordonat ºi muncitor. Avea o vedere de ansambluºi o intuiþie a fenomenelor cu totul speciale. ªi era de omodestie rarã, naturalã, neafectatã”. Modestia aceastaeste subliniatã ºi în amintirile acad. S. Stoilow: “Procaimpunea prin inteligenþa sa vastã ºi profundã ºi totodatã,prin modestia lui. Aceasta, lipsitã de orice fel de artificiu,apãrea în modul cel mai natural ca expresia firii lui intime.Nici o urmã de “pozã” în el ... modestia lui Proca eramodestia sufletului sãu de elitã.”

În primul an dupã absolvire (1922-23), ca ºef de pro-moþie, se angajazã la Societatea “Electrica” din Câmpina,preconizând introducerea utilajelor electrotehnice în exploa-tãri petroliere ºi miniere. Totodatã este numit ºi asistent lacatedra de Electricitate ºi Electrotehnicã din Politehnicã,sub conducerea lui N. Vasilescu Karpen. În 1924 i-a apãrutlucrarea “Întrebuinþarea electricitãþii în industria de petrol”.Varianta în limba francezã a acestui articol a fost publicatãîn Revue Générale de l’Eléctricité [16 (1924) 861-872].

În toamna anului 1923 se decide sã se dedice fizicii ºipleacã la Paris. Deoarece la Sorbona nu-i sunt recunoscutediplomele obþinute în România, urmeazã cursurile, pe care leterminã într-un timp record cu note excepþionale la examene(nici o notã sub 17,50 în sistemul cu nota maximã 20).

Marie Curie îl invitã în 1925 sã lucreze la celebrul Institutal Radiului. Cu prilejul vizitei unui român, D-na Curie îideclara: “Sunt fericitã sã cunosc un compatriot ºi prieten aldomnului Proca, fiindcã pot sã transmit acestui prieten, câtde mulþumitã sunt de aportul domnului Proca la Institutulnostru… De fiecare datã când am o problemã ºtiinþificãdificilã, care necesitã multã rãbdare, competenþã, abilitateexperimentalã ºi meticulozitate, mã adresez domnului Proca.Iar el, de fiecare datã, rãspunde cu soluþii care îmi convin,mã satisfac, ºi totdeauna furnizeazã rezultate precise. Voiromânii puteþi fi mândri de-a avea un cercetãtor ºtiinþific devaloarea domnului Proca.” În colaborare cu D.K. Yovanovitchpublicã în anul 1926 lucrarea experimentalã “Asupra razelorbeta lente ale Mezothoriului”. Calitãþile de experimentator,remarcate de Marie Curie, au provocat invidia unor colegi,care trec la acþiune, defectându-i montajele care trebuiau sãfuncþioneze continuu ºi când nu era de faþã.

Pentru promovarea fizicii teoretice în Franþa, în aceastãperioadã se decidea crearea Institutului Henri Poincaré, dininiþiativa prof. Birkhoff de la Harvard ºi cu ajutorul fundaþieiRockefeller ºi a baronului Rothschild. A. Proca sesizeazãmutaþiile care se produc în fizicã, iar M. Curie îi favorizezãorientarea, cu toatã energia, spre teorie. În 1929, la câtevazile dupã o conferinþã a lui A. Einstein la sediul nouluiinstitut, lui A. Proca i se face cinstea de a fi printre puþiniiinvitaþi sã participe la discuþii cu marele savant.

În primele sale lucrãri de mecanicã cuanticã el aratã cãdeºi lumina are un caracter discontinuu, fiind constituitã dinfotoni, ea rãmâne coerentã, condiþia de coerenþã fiind ocondiþie cuanticã. Pânã atunci se obiecta teoriei lui Einsteinfaptul cã fotonii ar fi incompatibili cu coerenþa, necesarãexplicãrii fenomenelor de interferenþã. Într-o perioadã în careîn Franþa domina teoria ondulatorie a lui Louis de Broglie ºicând trebuia sã ai mult curaj pentru a declara cã nuîmpãrtãºeºti întru totul acest punct de vedere, A. Proca dãdovadã de nonconformism, demarcându-se de acesteteze, fãrã sã-ºi punã vreo problemã de “diplomaþie”, celmai important mobil al sãu fiind progresul ºtiinþei. Dinpãcate aceastã atitudine îi va crea multe neplãceri. Înteoriile lui L. de Broglie ºi E. Schrödinger se considera cãparticula materialã este asociatã unei unde ºi i se aplicau

legi analoage celor valabile pentru luminã. Proca aprocedat invers: a considerat fotonul ca pe un punctmaterial (cu masa nulã) ºi i-a aplicat legile mecaniciicuantice, întregind astfel sensul conceptului de dualitatecorpuscul-undã, fundamental în mecanica cuanticã.

Permanent animat de bune intenþii în interesuldezvoltãrii ºtiinþei, a acceptat ºi sarcini nelegate direct demunca sa, ca de exemplu cele de redactor al revistelor“Revue d’Acoustique” ºi “Annales de l’Institut HenriPoincaré”, colaborator pentru mecanicã ondulatorie alrevistei “Zentralblatt für Mathematik und ihre Grenzgebiete”etc. În aceastã calitate, Alexandru Proca l-a invitat pe acad.S. Stoilow sã-i prezinte în rezumat textul celor ºase lecþiiprivind proprietãþile topologice ale funcþiilor analitice de ovariabilã complexã, pe care domnia sa le-a þinut în anul1931 la Sorbona. Referitor la publicarea acestor lucrãri dematematicã într-o revistã de fizicã, acad. S. Stoilow declaraîn anul 1956: “Ca ºi acum un sfert de veac, am rãmas cuconvingerea cã gestul amical al lui Proca nu era strãin desentimentele profunde ce-l legau de patria sa de origine.”

În anul 1930, sub conducerea lui L. de Broglie, începeactivitatea de doctorand, orientându-se cãtre teoria relativistãa electronului, elaboratã de Dirac, pentru câmpuri exterioarenule. Proca studiazã invarianþii biliniari ºi algebra completã amatricilor Dirac, examineazã forma generalizatã a ecuaþieiKlein-Gordon ºi trateazã complet cazul unui electron descrisde o undã planã precum ºi al unui electron distribuit pe maimulte stãri (pachet de unde). Ecuaþia miºcãrii electronuluidatã de Proca este nu numai simetricã ci ºi invariantã latransformãrile Lorentz. Funcþia de undã a electronuluicuprinde nu 4 ci 16 componente spinoriale. În mai 1933,având 18 publicaþii originale, îºi susþine teza. Din comisiefãceau parte marii fizicieni Jean Perrin (preºedinte),L. Brillouin ºi L. de Broglie. Teza este reprodusã integral înAnnales de Physique.

Sub presiunea multor sugestii, Proca cere naturalizarea;în ianuarie 1931 primeºte naþionalitatea francezã. În octom-brie se cãsãtoreºte cu românca Maria Bertha Manolescu, cucare va avea un fiu, G. Proca. Se transferã la Institutul HenriPoincaré ºi traduce în francezã (cu Jean Ullmo) cartea luiP.A.M. Dirac “Principiile Mecanicii Cuantice”, la care adaugãapendicele “Parantezele Poisson în mecanica clasicã”. Laacest institut a colaborat cu Louis de Broglie, Marcel Brillouinºi Léon Brillouin. Casa Naþionalã a ªtiinþelor (actualulC.N.R.S.), fondatã de Jean Perrin, i-a acordat o bursã decercetare. Într-o notã asupra teoriei radiaþiei din ComptesRendus, consideratã drept bazã pentru un punct de vedereîn aparenþã opus lui Schrödinger ºi de Broglie, dar care defapt întregeºte teoriile acestora, Proca demonstreazãexistenþa spinului fotonilor, subliniind cã este necesar sãatribuim luminii atât proprietãþi ondulatorii, cât ºi o structurãgranularã discontinuã. În octombrie 1932 este invitat sãprezinte la Leyda conferinþa “Neutronul ºi teoria luiHeisenberg”.

În perioada 1920-1940 în Franþa nu se obiºnuia catinerii fizicieni sã fie trimiºi în strãinãtate. Totuºi, cu Proca seface o excepþie; Ministerul Afacerilor Externe îi finanþeazãun stagiu de un an la Berlin, pe lângã Schrödinger, unde eltraduce în francezã cartea acestuia “Memorii asupramecanicii ondulatorii”. De asemenea, traduce ºi teza luiH. A. Lorentz. Apoi, cu o bursã de la fundaþia Rockefeller,în 1934 lucreazã câteva luni la Copenhaga sub conducerealui Niels Bohr. Printre alþii, aici îi întâlneºte pe Heisenberg ºipe Gamow. La Paris, între 1933 ºi 1939 a avut funcþia

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 3

“chargé de recherches”.Noua direcþie de cercetare pe care ºi-o alege se referã

la foton ºi ecuaþiile lui Maxwell. Stabileºte o legãturã întreteoria electromagneticã ºi cea cuanticã a fotonului. Ca oîncununare a cunoºtinþelor sale asupra electronului ºifotonului, generalizând ecuaþiile lui Maxwell în vid, ajungesã elaboreze în perioada 1936 - 1941, teoria care i-a adusconsacrarea definitivã, “ECUAÞIILE PROCA” [ecuaþiilerelativiste ale câmpului vectorial bozonic (particule cu spinunitate ºi masã finitã)].

Iatã cum îºi descrie el în anul 1950 aceste lucrãri:“Studiul electronilor negativi pe de o parte ºi al fotonilor pede alta, aratã inevitabil o diferenþã capitalã între cele douãteorii: în prima, energia particulei apare cu dublu semn, întimp ce în a doua ea este esenþialmente pozitivã, diferenþãparalelã cu diferenþa spinilor. În plus, fotonul are o masãnulã, fapt care complicã ºi mai mult situaþia. Mi-am propussã studiez ecuaþiile relativiste cele mai simple care pot sãreprezinte electroni de masã nenulã ºi energie pozitivã, întrealtele diferiþi de particulele reprezentate prin ecuaþia Gordon(spin nul)... Ecuaþiile care rãspund acestor condiþii au oformã apropiatã de ecuaþiile lui Maxwell. Funcþia de undãeste vectorialã, particulele au spin unitate ºi nu sunt decielectroni Dirac; azi ºtim cã sunt mezoni. (De fapt este vorbadespre pioni. Denumirea corectã a particulei de schimbintroduse de H. Yukawa a fost datã dupã ce aceasta a fostdescoperitã în razele cosmice de cãtre C. Powell – premiulNobel 1950). Într-adevãr, aproape în aceeaºi perioadãYukawa a propus o explicaþie a forþelor nucleare care asuscitat un viu interes. Totuºi, aplicaþia pe care a fãcut-outiliza ecuaþia Gordon pentru a descrie particula de schimbºi rezultatele pe care le obþinea erau în contradicþiecantitativã ºi calitativã cu rezultatele experienþelor dindomeniul nuclear. Aceasta era cu atât mai supãrãtor cu câtse gãseau în razele cosmice exact dovezile experimentaleale particulelor prezise... Totuºi, particula de schimb avîndun spin unitate, trebuia ca funcþiile de undã sã aibã uncaracter vectorial. S-a sugerat atunci utilizarea ecuaþiilor pecare le obþinusem ºi care se refereau la vectori, pentru adescrie miºcarea mezonului. Kemmer în Anglia a întreprinsacest studiu cu un succes complet. La ora actualã acesteecuaþii sunt universal adoptate pentru studiul mezonilor, subdenumirea “Ecuaþiile Proca”. Ele constitue tipul de ecuaþii aleparticulelor de spin întreg, dupã cum cele ale lui Dirac sunttipul corespunzãtor pentru spin semi întreg...”.

Teoriile lui Proca au avut “ghinionul” sã difere depunctul de vedere al lui L. de Broglie, fapt care nu i s-aiertat autorului. În 1949, Hideki Yukawa a primit premiulNobel pentru ipoteza sa, în timp ce opera care a dat sensacestei ipoteze – ecuaþiile Proca – nu a fost asociatã.(n.a.: Al treilea fiu al lui Takuji Ogawa, nãscut în Tokyo înanul 1907. S-a cãsãtorit în 1932 cu Sumiko Yukawa ºi tatãlacesteia, Genyo Yukawa, l-a adoptat deoarece familiaYukawa avea doar fete. În Japonia, astfel de adopþii sepracticau în familii fãrã fii.) Din anul 1929, când lui L. deBroglie i se decernase premiul Nobel, pânã dupã 1950 niciun alt fizician francez nu l-a mai primit, ori se ºtie cãeventualii candidaþi sunt prezentaþi juriului în primul rând decãtre un fost laureat de aceeaºi naþionalitate.

În 1938 Proca cere Ministerului Educaþiei Naþionale sãfie promovat în funcþia “Maître de Recherche”. DevineSecretar al Societãþii Franceze a Electricienilor ºi Secretaral Conferinþei Internaþionale a Marilor Reþele Electrice. Cadovadã a celebritãþii sale este invitat în 1939 sã participe la

Congresul Solvay, cel mai închis dintre cercurile ºtiinþifice,unde nu se pãtrundea decât cu invitaþie nominalizatã. Dinpãcate acest congres nu a mai avut loc datoritã rãzboiului.Proca traduce “Fundamentele Matematice ale MecaniciiCuantice” de Von Neumann.

Când începe cel de al doilea rãzboi mondial, Proca estetrimis la Clermont Ferrand ca simplu soldat, deºi în primulrãzboi mondial avusese grad de sublocotenent în armataromânã. Dupã scurt timp i se încredinþeazã însã funcþia deinginer ºef al Radiodifuziunii Franceze. La anunþarea armis-tiþiului, Proca se afla la Toulouse în zona ocupatã de naziºti.Fizicienii portughezi au fãcut repetate intervenþii pânã aureuºit sã-l aducã la Lisabona în vara anului 1943. Pentruprima datã în viaþã, Proca predã cursuri la Universitatea dinPorto, ca membru al unei facultãþi, alãturi de profesoriiportughezi. El deschide seminarul de fizicã teoreticã. Înmemorandumul din aprilie 1944 este prezentatã concepþia saasupra predãrii fizicii teoretice. Amiralitatea Britanicã ºiSocietatea Regalã din Londra îl invitã sã contribuie pe caleºtiinþificã la efortul de rãzboi al aliaþilor. În timpul lucruluiîn Anglia, din când în când, putea sã-ºi permitã plãcerea dea-l vizita pe Dirac în apropiere de Oxford.

Dupã rãzboi revine la Paris. În sfârºit, este promovat“Directeur de Recherche” (o funcþie de cercetare, nu unaadministrativã). Pentru a ridica nivelul tinerilor fizicieni dinFranþa, inaugureazã la Institutul Henri Poincaré, sub patronajulC.N.R.S., “Seminarul Proca”, seminar de fizicã teoreticãfoarte activ în perioada 1946-1955 în formarea unor noigeneraþii de teoreticieni. La acest seminar au fost invitaþi sãfacã expuneri mari personalitãþi strãine (Born, Dirac,Hamilton, Heitler, Kaellen, Von Karman, London, Möeller,Ozaki, Pauli, Peierls, Pend, Rabi, Racah, Riesz, Rosenfeld,Tomonaga, Van Hove, Weisskopf, Wouthuysen, Yukawa etc.)ºi franceze (Abragam, Bloch, Costa de Beauregard,d’Espagnat, Horowitz, Jean, Jouvet, Lévy, Leprince-Ringuet,Marty, Michel, Messiah, Meyer, Nataf, Perrin, Schatzmann,Schwartz, Trocheris, Yvon). De asemenea, uzând de creditulsãu ºtiinþific, a reuºit sã trimitã mulþi tineri pentru stagii înstrãinãtate, la M. Born, N. Bohr, N. Rosenfeld, W. Pauli etc.Scopul seminarului, modul de recrutare a participanþilor,metodele de lucru în seminar, au fost clar expuse într-unmemoriu adresat în 1954 prof. Gaston Dupouy, pe atunciDirector General al C.N.R.S.

Dupã cum am meþionat mai sus, marile succese ale luiProca au dat naºtere la invidii active pe mãsurã. De douã oria candidat fãrã succes la concursuri pentru ocuparea unorposturi de profesor universitar. Se pare cã la aceste insuc-cese a contribuit ºi faptul cã el nu era francez de origine. În1949 exista o catedrã de Fizicã vacantã la Sorbona. Procaîºi depune candidatura, dar la intervenþia lui L. de Broglieeste numit discipolul acestuia J.L. Destouches, fapt care aprodus stupoare în strãinãtate. Un an mai târziu devinevacantã catedra lui Léon Brillouin la Collège de France. Nufãrã eforturi se reuºeºte sã se menþinã denumirea catedreide “Teorii Fizice”, toatã lumea nevãzând vreun candidat caresã se poatã compara cu Proca, dar din nou la intervenþia luide Broglie, este numit altcineva: experimentatorul J. Laval !!!L. Brillouin, aflat în SUA, scrie: “Istoria Colegiului estescandaloasã. Aceste intrigi personale ºi politice din Franþa dedupã rãzboi mã revoltã ºi mã indigneazã”.

Proca a fost puternic afectat de aceste nedreptãþi. Omulmodest, care ºi-a dedicat viaþa unor idealuri înalte, n-areuºit sã înþeleagã aceste micimi ºi rãutãþi ale unui geniu

continuare în pag. 4

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 20074

Dl. dr. Grigorescu s-a nãscut la 30 martie 1932 ºi faceparte din «generaþia de aur», absolvenþii promoþiei 1955 aFacultãþii de Matematicã ºi Fizicã; dumnealor au configuratstatutul de azi al institutului nostru, prin munca de pionieratpe care au desfãºurat-o.

Dr. Grigorescu ºi-a început activitatea în secþia deaplicaþii ale tehnicilor nucleare, alãturi de neuitatul nostrudascãl ºi incontestabil ºef, Prof. dr. Mircea Oncescu. Prime-le lucrãri au vizat fizica ºi tehnologia straturilor subþiri. Apois-a dedicat înfiinþãrii laboratorului de metrologia radiaþiilorionizante, dotãrii sale cu instalaþii ºi dezvoltãrii metodelor demãsurare absolutã a dozelor de radiaþii gama ºi a activitãþiiradionuclizilor. Prima sa lucrare semnificativã, privind corec-þiile instrumentale ale metodei coincidenþelor 4πβ−γ a fostprezentatã în anul 1963 la Congresul MESUCORA, Paris.

Conºtient de importanþa validãrii la scarã internaþionalã aunei metode absolute, a iniþiat participarea laboratorului laprogramele de comparãri în domeniul mãsurãrii radioactivi-tãþii organizate de Biroul Internaþional de Mãsuri ºi Greutãþi(BIPM), începând din anul 1962. Trebuie precizat cã la aceadatã, numai SUA, Canada ºi 2-3 þãri europene, participau laastfel de comparãri. Perseverenþa imprimatã întregului perso-nal din laborator, în menþinerea ºi dezvoltarea acestor pro-grame, completate cu alte tipuri de comparãri (EUROMET,AIEA, fostul CAER, NPL-Anglia, bilaterale) a fost factoruldeterminant în primirea IFIN-HH, reprezentantul legal al labo-ratorului, ca membru al Comitetului Consultativ al ComitetuluiInternaþional de Mãsuri ºi Greutãþi, Secþiunea MãsurareaRadionuclizilor [CIPM-CCRI(II)] în anul 2004: http://www.bipm.org/cc.

Un moment important în recunoaºterea sa internaþionalãa fost invitaþia pentru susþinerea unei lecþii invitate (citatã în

literaturã ºi în prezent) la ªcoalade Varã, Herceg-Novi, Iugosla-via, 1972, moment crucial încrearea Comitetului Internaþionalde Metrologia Radionuclizilor(ICRM), la care IFIN a aderat în1980. Dr. Grigorescu a fost re-prezentantul IFIN-HH în perioada

Dr. Enric Leon Grigorescu la 75 ani

1980-1999, iar în perioada 1991-1993 a fost vicepreºedinteal Biroului Executiv ICRM. În anul 1997 a devenit expert alAIEA pentru domeniul radioprotecþie.

Dl. dr. Grigorescu este autorul unui numãr impresionantde lucrãri publicate în reviste cotate ISI, ale AcademieiRomâne, manuale pentru cursul liceal, proiecte aplicative.Este referent la revistele Rom. J.Phys. ºi Rom. Rep in Phys.ºi invitat pentru Nucl. Instr. Meth.

La nivel naþional recunoaºterea sa a fost materializatãprin primirea premiului «Horia Hulubei» al Academei Româneîn anul 1998 ºi a diplomei de Excelenþã în Metrologie acordatãde Biroul Român de Metrologie Legalã în 2003.

Ceea ce noi, membrii laboratorului, dar ºi totalitatea celorcare-l cunosc apreciazã în mod deosebit la dumnealui, esteprofunzimea în gândire, vasta culturã de fizicã ºi impresio-nanta sa culturã generalã. Prin generozitatea domniei sale,toþi avem de învãþat din acestea, fie în calitatea noastrã decolegi, fie în aceea de doctoranzi coordonaþi de dumnealui,ca profesor asociat al Facultãþii de Fizicã a Universitãþii dinBucureºti, fie în calitate de cursanþi ai Centrului de pregãtireîn domeniul nuclear din IFIN-HH.

La Mulþi Ani, Domnule Doctor, ºi vã urãm sã fiþi încontinuare mentorul nostru ! Laboratorul de Metrologia Radionuclizilor din IFIN-HH

ºtiinþific. A tãcut ºi s-a închis în sine, dar nu numai entuzias-mul i-a scãzut, ci ºi rezistenþa fizicã. Se îmbolnãveºte; în1953 i se pune diagnosticul de neoplasm al laringelui(cancer la gât), boalã necruþãtoare care l-a rãpus la 13decembrie 1955. Deºi era grav bolnav, a continuat sãmunceascã pânã în ultima clipã. Ultimul sãu articol estedatat 18 octombrie 1955. În încercarea de a se salva, asuferit o operaþie de extirpare a corzilor vocale, în urmacãreia nu putea sã comunice decât prin scris. Ladeschiderea din noembrie 1955 a seminarului Proca, aparticipat ca oaspete invitat, celebrul fizician Heitler.Alocuþiunea scrisã cu acest prilej de Proca, a fost cititã decãtre colegul sãu Edmond Arnous.

ªi totuºi s-a bucurat ºi în timpul vieþii de multe doveziale recunoaºterii valorii sale. La cele deja menþionate, maiadãugãm urmãtoarele. În 1950, împreunã cu P. Augerrãspunde de organizarea Colocviului Internaþional de FizicãTeoreticã al C.N.R.S., la care au participat 150 fizicieni,dintre care 82 strãini. În perioada 10-14 iulie 1951 a fostunul dintre reprezentanþii Franþei la Adunarea Generalã aUniunii Internaþionale de Fizicã Purã ºi Aplicatã care a avutloc la Copenhaga. În 1952 a asistat la ceremoniile prilejuitede centenarul laboratorului Kamerlingh Onnes din Leyda ºia fãcut un turneu de conferinþe în Anglia (Manchester,

Cambridge, Birmingham). Proca a fost invitat în Japonia,unde avea numeroºi admiratori ºi emuli, în anul care aprecedat sfârºitul sãu prematur. Când s-au demaratdiscuþiile pentru înfiinþarea CERN-ului de la Geneva, aasistat ca observator la Consiliul Reprezentanþilor. Esteinteresant de observat cã singurii teoreticieni franceziangajaþi la CERN în 1954 proveneau dintre tinerii carefrecventaserã seminarul lui Proca.

Fiul sãu, G. A. Proca, informatician la un centru decercetãri spaþiale cu sediul în Italia, s-a îngrijit de editareaîn anul 1988, a unui volum cuprinzând operele publicate aletatãlui sãu. Acest volum include ºi texte originale în limbaromânã (însoþite de o traducere în limba francezã). Aniitrec, dar operele ºtiinþifice ale lui Alexandru Proca ºi maiales ecuaþiile care-i poartã numele nu numai cã nu suntuitate, ci câºtigã o nouã strãlucire prin strãdaniile multorfizicieni teoreticieni care le dezvoltã ºi le aprofundeazãsensurile. Pe pagina de web www.theory.nipne.ro/~poenaru/PROCA/Proca.html se dau detalii. Alegându-l ca membrupostmortem, Academia Românã se poate mândri cã unuldintre marii fizicieni ai acestui secol, cu nimic mai prejosdecât mulþi laureaþi ai premiului Nobel, s-a nãscut ºi ºi-aînceput activitatea în Bucureºti.

Dorin N. Poenaru

continuare din pag. 3: Alexandru Proca...

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 5

1972-1978Dezvoltarea ºi diversificarea aplicaþiilor tehnicilor

nucleare în industrie, medicinã, agriculturã ºi domeniiconexe, au impus – aºa cum era ºi normal – organizareade unitãþi de specialitate cu activitate de producþie ºicercetare menite sã asigure varietatea necesarã deproduse radioactive ºi implicit cererea continuã de noiproduse sub formã de surse închise, deschise, compuºimarcaþi radioactiv – radiochimice, radiofarmaceutice –truse in vitro ºi truse in vivo, generatori de radioizotopi,surse ºi soluþii radioactive etalon.

Pe plan mondial s-au constituit instituþii de prestigiuavând ca profil cercetarea ºi producþia de radioizotopi cu ogamã largã de produse: Amersham, Anglia; Institut fürRadiochemie – Karlsruhe, Germania; Nordion – EuropeS.A. Fleurus, Belgia; Carlo Erba – Divizione Radiochimica,Italia; Isotope Production and Reactor Center – Otweck –Swierk, Polonia; Institute for Research, Production andApplication of Radioisotopes, Prague, Cehoslovacia.

În România, în cadrul Institutului de Fizicã Atomicã(IFA), în anul 1965 funcþiona “Laboratorul de Producþie SurseRadioactive” condus de dr. Constantin Chiotan, avândsediul în clãdirea Reactorului Nuclear de la Mãgurele. Înparalel funcþiona – cu sediul în amplasamentul iniþial IFA,“Laboratorul de Radiochimie” condus de doamna dr. SilviaIonescu ºi apoi “Laboratorul de Compuºi Organici Marcaþi”condus de domnul dr. ing. Alexandru Balaban.

În anul 1973 s-a constituit “Compartimentul de Cerceta-re ºi Producþie” în cadrul IFA. Compartimentul a funcþionatca atare avându-l la conducere pe dr. ing. Gh. Peteu, dupãcare s-au organizat trei compartimente ºi anume: Labora-torul de Cercetare-Dezvoltare Tehnologicã (ºef laborator:dr. ing. Ioan Gãlãþeanu); Laboratorul Producþie Radioizotopiºi Compuºi Marcaþi (ºef laborator: dr. ing. Gh. Peteu);Compartiment Exploatare-Întreþinere (ºef laborator: ing. IonWalter).

În 1974 s-a demarat acþiunea de proiectare pentrurealizarea unei noi clãdiri cu specificul impus de cerinþelecondiþiilor de construcþie, organizare ºi funcþionare amediului în care se lucreazã cu materiale radioactive. Laacþiunea de proiectare a construcþiei au participat, alãturide proiectanþii de specialitate din þarã ºi strãinãtate ºidr. Mihai Bãlãnescu, dr. ing. Nicolae Sporea, ing. EugenRadu, fiz. Petricã ªandru ºi dr. ing. Gheorghe Peteu.

În martie 1977 s-a dat în funcþiune noua clãdire în zonaReactor, cu organizarea “Secþiei de Cercetare-ProducþieRadioizotopi, Compuºi Marcaþi ºi Prelucrare DeºeuriRadioactive” (CPR), având ca ºef al Secþiei pe dr. ing. IoanGãlãþeanu.

În paralel cu activitatea de bazã, la CPR s-audesfãºurat ºi activitãþi adiþionale pe mai multe direcþii dinindustrie, medicinã, agriculturã, exemplificate în cele ceurmeazã:

- Extinderea controlului contaminãrii radioactive,aplicatã în procesul de producþie a surselor radioactiveînchise, la apa ºi instalaþiile conþinând surse radioactiveînchise (detectori de fum, nivelmetrie cu surse de radiaþiipentru instalaþii chimice, cuptoare pentru sticlã, siderurgie– uzuri cãptuºealã refractarã, instalaþii de gammaterapiemedicalã);

- Pentru controlul contaminãrii radioactive la sursele

de radiaþii, s-au înlocuit procedurile specifice de lucruautorizate de forurile în drept, în care s-a prevãzut caefectuarea lucrãrilor sã se desfãºoare ºi la sediul benefi-ciarilor cu sursele radioactive nedemontate din instalaþie;

- Dezvoltarea de aplicaþii ale tehnicilor nucleare înindustrie, medicinã, agriculturã, incluzând atât analize ele-mentale de conþinut ºi impuritãþi cât ºi iradieri tehnologice;

Un domeniu interesant a fost cel de iradieri tehnologicecu surse de radiaþii gamma: obþinere lemn plastic prinimpregnare cu monomeri, polimerizare cu radiaþii gamma;sterilizare produse de uz biologic ºi medical ca deexemplu ARMON fabricat de BIOTEHNOS ºi ustensilemedicale (seringi, mãnuºi); eliminare insecte prin sterilizaremasculi, dezinsecþie cereale aflate în depozite; distrugeresalmonella la ouã; tratare seminþe plante de culturã pentrustimulare germinaþie ºi mutaþii genetice; tratare fructeperisabile (cãpºuni, fragi) pentru prelungirea stabilitãþii;tratare monomeri pentru polimerizare.

Gheorghe Peteu

1978 – 1992În IFIN se realizase o investiþie mare: CPR, ca centru

modern pentru cercetare ºi microproducþie de radioizotopiºi compuºi marcaþi cu radioizotopi, centru dorit competitivcu centre similare internaþionale. Activitatea centrului sevoia sã fie eficientã pentru IFIN ºi în folosul economieinaþionale ºi vieþii sociale, în primul rând în folosul industrieiºi medicinei nucleare.

CPR a fost într-adevãr unul din compartimentele institu-tului care aducea anual însemnate venituri nebugetare, dari se cerea an de an ºi mai mult, iar argumentul principalera faptul cã dispuneam de o dotare modernã realizatãpentru anumiþi parametri proiectaþi. Despre parametriitehnologici proiectaþi pentru producþie meritã sã vorbimpuþin mai pe larg pentru cã au fost întorºi pe toate feþele în

Centrul de Produc]ie a Radioizotopilor al IFIN-HH

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 20076

multe analize. Aceºtia însã fuseserã estimaþi cu mai bine dezece ani înainte ºi între timp structura produselorradioactive cerute suferise modificãri esenþiale. Astfel,ponderea compuºilor marcaþi cu 14C, dominantã în proiect,devenise între timp neglijabilã; se înregistraserã însãdepãºiri însemnate la produse cu 131I, apãruserã cereri deproduse noi, ca surse de 241Am pentru detectori de incendiu(mulþi ani cu pondere mare în structura de producþie a CPR-ului), iar sursele radioluminiscente cu 3H au fost ceruteînainte de 1990 mai mult decât se reuºise a se asigura.

Cât priveºte nivelul valoric al producþiei estimat înproiect, a trebuit sã se recunoascã faptul cã avea la bazãun consum mare de materie primã radioactivã – 14C – carenu mai era necesar în condiþiile structurii producþieiadaptate la noile cerinþe.

Pentru dezvoltarea producþiei de produse radioactive ºicompuºi marcaþi, CPR avea un colectiv de cercetare nume-ros ºi aborda un spectru larg de obiective: surse închise,produse radiofarmaceutice, compuºi marcaþi cu 14C ºi 3H,produse radiochimice diferite, surse ºi soluþii etalon.

Exigenþele pentru calitate, în creºtere permanentã, aufost în atenþia cercetãrii ºi au permis realizãri însemnate înîmbunãtãþirea calitãþii produselor. Este de reþinut cazul131I - Hipuranului care, dupã ce ajunsese un produs refuzatsistematic, prin perfecþionarea tehnologiei a fost apoi apre-ciat de beneficiari exigenþi ca fiind de calitatea unui produsprovenit din import... CPR s-a confruntat însã permanent cuindicaþiile conducerii de partid ºi de stat. La orice analizã aactivitãþii compartimentului trebuia sã prezentãm realizãri ºiperspective în reducerea importului de produse radioactivepentru beneficiarii din þarã, de orice profil.

Dacã pentru sursele închise de 192Ir la activitãþi de 1.85– 3.7 TBq (50 – 100 Ci) s-a reuºit sã se gãseascã ºi sã serealizeze relativ uºor soluþia tehnologicã, în cazul produselorradiofarmaceutice, situaþia a fost mult mai complicatã.

O pondere mare la import o prezentau generatorul de99mTc ºi trusele de marcare cu 99mTc pentru radiodiagnostic– pe de o parte, iar pe de altã parte – numeroase truse RIApentru imunodozare.

Foarte pe scurt trebuie spus cã s-au desfãºuratcercetãri pe front larg ºi de duratã în domeniu însã, maimult sau mai puþin justificat, finalizarea acestora, valorifica-rea lor ca microproducþie a trenat. Totuºi s-a obþinut prininvestiþii un aparat de liofilizare ºi s-a amenajat spaþiultehnologic adecvat, condiþie esenþialã pentru realizareatruselor de marcare cu 99mTc, dar a trebuit strãbãtut drumulgreu al autorizãrii produselor de cãtre Agenþia Naþionalã aMedicamentului, dupã examinarea documentaþiei ºitestarea fiecãrui produs.

Referitor la generatorul de 99mTc sunt de menþionat

cercetãrile pentru obþinerea 99Mo de fisiune cercetãri pãrã-site practic în faza de laborator din cauza complexitãþiitehnologice ºi a lipsei dotãrilor adecvate procesãrii produºi-lor de fisiune. Importul de 99Mo de fisiune, în anii aceia, eraconsiderat inacceptabil. Tehnologii alternative (recomandateþãrilor mai puþin dezvoltate) bazate pe 99Mo obþinut priniradierea Mo natural în reactor au fost avute în vedere ºi s-autilizat tehnologia de extracþie cu MEC, dar numai pentruconsumul de 99mTc din Bucureºti. A fost ºi o tentativã derealizare a unei instalaþii de laborator bazatã pe extracþia99mTc cu MEC ºi care sã poatã fi utilizatã de orice beneficiardin þarã folosind 99Mo de reactor (Mo natural iradiat).Promovarea acestei metode, presupunând trei trepte deelaborare a 99mTc, a avut o concurenþã puternicã din parteageneratorului de eluþie care furnizeazã 99mTc printr-o simplãoperaþie de eluþie folosind un flacon cu ser fiziologic ºi unflacon vidat, de colectare a eluatului. Un generator de eluþiecu 99Mo obþinut în reactorul IFIN nu a putut depãºi 1.85GBq (de 10 ori mai puþin decât activitatea obiºnuitãcerutã). Limita s-a datorat fluxului de neutroni mic disponibilla reactorul VVR-S de la IFIN ºi capacitãþii reduse dereþinere a Mo pe suportul de Al2O3 (adsorbantul obiºnuit),dimensiunea coloanei de adsorbant fiind limitatã deoptimizarea protecþiei de plumb necesarã. Abia dupã 1992,când s-a putut importa 99Mo de fisiune, tehnologia depreparare a generatorului de 99mTc a fost elaboratã pentrugeneratorul ROMTEC cu activitate pânã la 18 GBq.

Despre grupa de produse RIA, trebuie spus cã seacceptase ideea limitãrii preocupãrilor CPR, pentru început,la tipurile cu pondere mare la import, RIA – T3 ºi RIA – T4.Lipsa unor materiale ºi greutãþile în obþinerea anticorpilor, ocolaborare dificilã cu laboratoare specifice din afara IFIN,au prelungit destul de mult perioada de elaborare a unorastfel de produse.

Cu tot regretul trebuie sã recunoaºtem cã numeroasecolaborãri locale (în Bucureºti), pornite cu interes dinambele pãrþi, s-au pierdut pe parcurs, când se puneaproblema trecerii de la cercetare la microproducþie,valorificarea cercetãrilor presupunând realizarea unorparametri de calitate reproductibili ºi la nivel de concurenþãinternaþionalã. Relaþiile în cadrul CAER au rãmas în fazã dedocumentaþii, programe formale, fiecare þarã apãrându-ºiinteresele ºi, în acest sens, CPR era rãmas în urmã ºilupta cu tendinþele de promovare a specializãrii între þãrilemembre care pentru noi era un dezavantaj. Þãrile îºisusþineau produsele aflate pe piaþã, iar noi pe cele în cursde cercetare sau în faza de autorizare.

În final, aº vrea sã mã refer la un aspect poate uitat dinviaþa colectivului de cercetare din CPR, în primii ani dedupã ocuparea clãdirii noi, când vizitele conducerii CSENajunseserã o teroare pentru cã se legau de aspectul labora-toarelor care erau pline de hârtii pe mese (documentaþii) ºinu expuneau un flux experimental sau tehnologic adecvat.Sigur, fiecare îºi apãra dreptul la documentare ºi fiecarejustifica absenþa fluxului experimental prin specificulchimiei, cã sunt mulþi parametri urmãriþi ºi pentru fiecare serealizeazã, dupã caz, schema de lucru. Personal, euacceptam în bunã parte criticile conducerii CSEN, în numelemodernizãrii activitãþii, dar în prea micã mãsurã a fostînþeles de colegii cercetãtori adevãratul sens al acestorexigenþe. Poate aici erau de fapt resursele dezvoltãriinoastre mai alerte: documentare eficientã, la obiect ºiexperiment elaborat tehnic, nu “pe genunchi”, cum unelelipsuri ne obligau sã-l promovãm.

Eugeniu Gârd

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 7

1992 – 2001În ultima decadã, Departamentul CPR a trebuit sã facã

faþã la trei provocãri importante:1. Pãtrunderea masivã a unor radiofarmaceutice din

import pe piaþa româneascã, ceea ce a impus realizarea denoi produse ºi creºterea performanþelor celor existente.

În acest sens, cea mai importantã realizare esteGeneratorul de 99mTc – ROMTEC cu activitãþi în intervalul 4GBq – 18 GBq, extras din 99Mo de fisiune, provenind dinimport. Au fost rezolvate urmãtoarele probleme: realizareaºi omologarea prototipului de generator, realizarea linieitehnologice de producþie în condiþii de sterilitate ºi deasigurarea îndeplinirii condiþiilor de radioprotecþie pentrupersonalul operant. Au fost îndeplinite cerinþele legaleprivind obþinerea Avizului de Securitate Radiologicã dinpartea Ministerului Mediului – CNCAN, ºi a Autorizaþiei depunere pe piaþã din partea Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei– Agenþia Naþionalã a Medicamentului. Produsul a fostprezentat la Expoziþia SIR 2000 ºi a primit premiul deexcelenþã al ANªTI (în prezent inclusã în MinisterulEducaþiei ºi Cercetãrii).

O serie de noi truse de marcare cu 99mTc au fostrealizate, iar performanþele celor aflate în uz au fost mãrite.

2. Închiderea Reactorului Nuclear VVR-S al IFIN-HH ºiadaptarea tehnologiilor de producþie la noile condiþii: asigu-rarea condiþiilor tehnice ºi legale de obþinere a radioizoto-pilor tradiþionali (în special 131I, 99Mo, 192Ir, 60Co) ºi a unornoi radioizotopi (153Sm, 186Re, 188Re) la Reactorul TRIGA –SSR 14 MW al SCN Piteºti ºi de utilizare a radioizotopilorimportaþi, în perioada de nefuncþionare a acestuia.

3. Alinierea legislaþiei româneºti la cerinþele interna-þionale în domeniu, ceea ce a impus realizarea unor noiamenajãri ºi dotãri cum sunt noile laboratoare de control alsterilitãþii produselor ºi obþinerea unor noi tipuri de auto-rizãri: Autorizaþia pentru Unitatea de Producþie pentruproduse farmaceutice emisã de Ministerul Sãnãtãþii în anul1997 ºi reînoitã anual; Autorizaþia pentru producere dedispozitive medicale (ace de 192Ir pentru brachyterapie)obþinutã în anul 2000; Notificarea CNCAN pentru Labora-torul de Analize în conformitate cu cerinþele standarduluiEN 45000 privind asigurarea calitãþii în activitatea de controlal calitãþii în anul 2000; Întocmirea documentaþiei pentruobþinerea Autorizaþiei privind îndeplinirea Regulilor de BunãPracticã de Fabricaþie (RBPF) pentru produsele radiofarma-ceutice ingerabile.

Din punct de vedere organizatoric, în anul 1992 arevenit în CPR Laboratorul de Metrologia Radionuclizilorcare ºi-a continuat activitatea în domeniu: realizarea de noiinstalaþii de etalonare, participarea la Comparãri Internaþio-nale, lãrgirea ofertei de etaloane radioactive.

Dificultãþi ºi neîmpliniri:- Au existat probleme în primul rând legate de lipsa

investiþiilor semnificative, ceea ce va avea repercursiuni înobþinerea autorizaþiilor pentru RBPF ºi RBPL (laborator).

- Au trebuit surmontate dificultãþile legate de aprovizio-narea cu materiale (radioizotopii din import sunt produsefoarte scumpe).

- Dificultãþile salariale au scãzut atractivitatea domeniului,ceea ce a avut drept consecinþã neasigurarea continuitãþii înanumite activitãþi provocate de pensionarea specialiºtilor;specialiºtii tineri, gata formaþi în CPR, au preferat sãpãrãseascã domeniul, iar alþii tineri vin cu greutate.

Maria Sahagia

Physics WebRubricã îngrijitã de Mircea Morariu

Lumina prin cablu coaxialFizicieni din SUA au creat primele cabluri coaxiale la scarãnanometricã pentru transmiterea luminii. Operândasemenea cablurilor coaxiale utilizate la distribuþiasemnalelor de televiziune ºi radio, cablurile pot transmitelumina cu lungimi de undã de aproape patru ori diametrullor de 200 nm. Cercetãtorii afirmã cã abilitatea de acontrola lumina la distanþe sub lungimea de undã ar puteaconduce la microscoape optice mai bune, cipuri decalculatoare mai mici ºi panouri solare mult mai eficiente.(Appl.Phys.Lett. 90,021104)RMN ºi stocarea deºeurilor nucleareUn material ceramic ºi-a dovedit potenþialul sãu la stocareadeºeurilor radioactive fiind mult mai puþin activ lanocivitatea produsã de radiaþii decât s-a crezut anterior.Fizicieni din Marea Britanie au utilizat tehnica de rezonanþãmagneticã nuclearã (RMN) de înaltã rezoluþie pentru ademonstra cã radiaþia alfa cauzeazã mult mai multedistrugeri în zirconiu pentru a oferi siguranþã pe un intervalmare de timp. În prezent ei considerã cã tehnica RMN vafi de mare ajutor în aprecierea durabilitãþii pe termen lunga altor potenþiale materiale ceramice prin înþelegerea maiadâncã la scarã atomicã a evenimentelor de distrugere.(Nature 445, 190)Pionerii magnetorezistenþei gigant câºtigã premiulWolfPremiul Fundaþiei Wolf pentru Fizicã în 2006/7 a fostcâºtigat în comun de Albert Fert de la Universitatea dinParis ºi Peter Gruenberg de la Centrul de Cercetãri Juelichdin Germania. Premiul le-a fost atribuit pentru “descoperi-rea, independent, a fenomenului de magnetorezistenþãgigant (MRG), prin aceasta lansând un nou domeniu decercetare ºi aplicaþii, cunoscut ca spintronicã, careutilizeazã spinul electronului pentru a stoca ºi transmiteinformaþia”. MRG a fost de asemenea utilizat pentru a mãricapacitatea de stocare a datelor în cazul dispozitivelorcomerciale de hard-disc. Acordat de cãtre Fundaþia Wolfdin Israel, premiul de 100.000 $ este adesea considerat celmai prestigios în fizicã dupã Premiul Nobel.GEANT4 ajutã hadronii sã distrugã tumorile.Primul program de calcul creat pentru cercetareafundamentalã în domeniul fizicii particulelor a fost utilizatpentru a îmbunãtãþi tehnicile terapeutice privind cancerulcare foloseºte fascicole de hadroni de energie mare.Cercetãtori din Germania au utilizat kitul GEANT4 pentru acrea modelul Monte Carlo pentru terapia cu ioni grei(MCHIT), care se crede cã va ajuta la minimalizareadistrugerii asupra þesutului sãnãtos din jurul unei tumoriþintã. (Phys.Med.Biol. 51, 6099)Energia întunecatã la distanþe micrometriceFizicieni din SUA au descoperit cã legea gravitaþiei luiNewton are nevoie de un grad mare de precizie la distanþede ordinul a 55 micrometri. Mãsurãtorile au fost fãcuteutilizând o balanþã de torsiune ºi aratã cã nu existã nici odovadã cã “energia întunecatã” slãbeºte atracþia gravi-taþionalã la aceastã scarã de lungime. Rezultatul este opiedicã în cercetarea efectelor gravitaþionale ale energieiîntunecate, pentru care cosmologii cred cã încep sã aparãla aceastã scarã de lungime. (Phys.Rev.Lett. 98, 021101)

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 20078

INCDIE ICPE-CA este astãzi un institut naþional cucapital integral de stat, desprins din SC ICPE SA Bucureºtiîn anul 2001 ºi reorganizat în baza HG 1282/24.08.2004 subegida Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii (ANCS).

INCDIE ICPE-CA promoveazã ºi întreprinde cercetareaaplicativã în context naþional ºi internaþional în domeniulingineriei electrice spre folosul societãþilor comerciale, privateºi publice, în beneficiul general al întregii societãþi.

Dezvoltând inovaþia tehnologicã pentru beneficiari,INCDIE ICPE-CA creºte competitivitatea acestora atât înRomânia, cât ºi în Europa. Activitatea de cercetare desfãºu-ratã promoveazã dezvoltarea economicã a societãþii ºiconduce la bunãstare socialã în compatibilitate cu mediulînconjurãtor. Pentru angajaþii Institutului, INCDIE ICPE-CAoferã dezvoltarea calificãrii profesionale personale, care le vapermite ocuparea unor poziþii cu responsabilitate la nivel deinstitut, în industrie ºi în alte domenii ºtiinþifice.

Ceea ce caracterizeazã astãzi INCDIE ICPE-CA esteatenþia acordatã cercetãrii aplicative, dezvoltãrii ºi inovãrii,cu accent pus pe cercetarea ºi caracterizarea de materialeavansate, electrotehnologii, inginerie electricã neconvenþio-nalã ºi acusticã/vibraþii.

În anul 2006, activitatea de cercetare s-a desfãºurat încadrul a numeroase contracte cu finanþare de la Bugetul deStat, obþinute la licitaþie în cadrul programelor de cercetarePNCDI ºi CEEX, a 18 contracte din Programul Nucleu, aunor contracte din Programul de Securitate, contracte înProgramul Sectorial, a unui contract în Programul Infratech,proiecte COST, proiecte de cercetare internaþionalã bilate-ralã, contracte FP6 ºi 3 contracte NATO SfP.

Pe plan naþional, INCDIE ICPE-CA ocupã o poziþiesemnificativã. Astfel, în anul 2005 INCDIE ICPE-CA a devenitunul dintre cele 8 centre de cercetare câºtigãtoare ale unuiproiect PC6-SSA, “Strengthening of the RDI potential foradvanced materials and composites to enhance theperformance of the electrical industry” (în valoare de900.000 EURO). Totodatã, INCDIE ICPE – CA se situeazãprintre cele mai active ºi performante unitãþi de cercetare,lucru recunoscut prin locul ocupat în ierarhizarea unitãþilor ºicentrelor de cercetare dupã numãrul de lucrãri ºtiinþificepublicate.

Datoritã acestui sprijin financiar, completat prin investiþiiimportante în aparaturã din proiectele programului CEEX ºiNucleu, la ora actualã INCDIE ICPE-CA deþine o importantãbazã experimentalã în domeniu, care contribuie la ridicareaperformanþelor institutului.

Dotarea laboratoarelor din anii 2005-2006 permite cerce-tãtorilor noºtri participarea activã în consorþii cu contribuþii devârf în obþinerea materialelor metalice ºi ceramice cuporozitate anizotropã cu aplicaþii funcþionale ºi structurale, ananoparticulelor de argint cu utilizare în medicinã ºi biologie,a nanocompozitelor magnetice cu durificare prin interacþiede schimb, studiul ºi obþinerea de particule magneticeautoasamblabile, ale unor aliaje inteligente cu aplicaþii înconstrucþii civile ºi industriale, compozite funcþionale cunanoparticule de carbon, ceramicã cu aplicaþie în pila decombustie de temperaturã ridicatã, multistraturi cu efect de

magnetorezistenþã gigant, dispozitive pentru magnetometrieopticã, compozite pentru absorbþia undelor electromagneticeîntr-o gamã largã de frecvenþe, studiul acþiunii antioxidanþilornaturali cu aplicaþii biocompatibile, ceramicã biocompatibilã,magneþi moleculari fãrã elemente de tranziþie, senzori chimicidin ceramicã, piezoceramici, generatoare electrice pentruaplicaþii hidro- ºi eoliene, actuatori diverºi, tehnologii ºisisteme de protecþie anticorozivã activã, maºini de echilibratdinamic, suspensii active.

Echiparea laboratoarelor din ultimii doi ani, angajareaunor tineri performanþi – în 2006, media de vârstã a INCDIEICPE-CA a scãzut cu un an faþã de cea din anul 2005 –permite abordarea cu încredere a unor proiecte în cadrulPC7. Pentru aceasta, cercetãtorii noºtri participã, practic, latoate brokerajele ºi atelierele organizate de PlatformeleTehnologice Europene, de interes pentru noi; tot în acelaºispirit, a fost detaºat pentru un an un cercetãtor la OficiulRomân pentru Cercetarea ªtiinþificã de la Bruxelles.

Pentru lãrgirea gamei de servicii oferite industriei, suntîn curs de acreditare în momentul de faþã trei laboratoare.Laboratorul de “Caracterizãri ºi încercãri materiale ºi produ-se electrotehnice”, care oferã serviciile: analize structurale:difracþie de raze X, microscopie opticã, microscopie electro-nicã de baleiaj ºi AFM; determinãri caracteristici fizico-mecanice: duritate, microduritate, densitãþi, diametru mediuFisher, rezistenþa la tracþiune, compresiune, încovoiere;determinãri caracteristici electrice; determinãri caracteristicimagnetice: inducþie magneticã, câmp magnetic coercitiv,câmp magnetic intrinsec, energie magneticã specificã,permeabilitate, pierderi de putere; analize microbiologice;laboratorul de “Evaluare a comportãrii termice a produselorºi materialelor prin metode de analizã termicã”, putândefectua: analiza termogravimetricã, analiza termogravimetricãdiferenþialã, analiza termicã diferenþialã, calorimetriadiferenþialã dinamicã, analizã termo-mecanicã ºi dialtometrietermicã, într-o plajã mare de temperaturã; laboratorul de“Compatibilitate bioelectromagneticã”, în care se potexecuta: determinãri ale atenuãrii ecranelor electromagne-tice, încercãri de imunitate la câmpuri electromagnetice deradiofrecvenþe, încercãri la trenuri de impulsuri rapide detensiune asupra imunitãþii organismelor vii ºi a aparatelorelectrice, încercãri la unde de ºoc a imunitãþii organismelorvii ºi a aparatelor electrice, încercãri la unde oscilante aimunitãþii þesuturilor vii ºi a aparatelor electrice, încercãri deimunitate la descãrcãri electrostatice asupra þesuturilor vii ºiaparatelor electrice.

Capitalul uman actual al institutului cuprinde cercetãtoricu o pregãtire ºtiinþificã solidã, cu o putere impresionantã deadaptare permanentã la cerinþele pieþii. Cca. 66% din cei 164salariaþi posedã studii superioare, dintre care 30 sunt doctoriîn ºtiinþe, 29 sunt doctoranzi ºi 11 sunt masteranzi; speciali-zãrile sunt diverse (fizicã, chimie, electrotehnicã, electronicã,automaticã, ºtiinþa materialelor, mecanicã, biologie). Cu oastfel de structurã, INCDIE ICPE-CA poate derula teme decercetare multidisciplinarã; ne este uºor sã ne adaptãmoricãrui consorþiu.

În INCDIE ICPE-CA este implementat sistemul de

INCDIE ICPE-CA – excelen]\ în domeniulingineriei electrice

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 9

asigurare a calitãþii (calitatea produselor prin SR EN ISO9001, standardele de mediu SR EN ISO 14001).

INCDIE ICPE-CA organizeazã anual manifestãri ºtiinþificede anvergurã naþionalã ºi internaþionalã. Încã de la înfiinþareasa (2001), þinând seama de specificul institutului, INCDIEICPE-CA împreunã cu SIEMENS SRL au organizat în fiecarean în jurul datei de 13 decembrie conferinþa «Comunitateaºtiinþificã electrotehnicã – o comunitate deschisã spreviitor», manifestare ºtiinþificã ce va ajunge în acest an la aVII-a sa ediþie. O altã manifestare ºtiinþificã organizatã deinstitutul nostru în colaborare cu ARM, CNCSIS, Universi-tatea “Ovidius”, Constanþa, Universitatea “Babeº Bolyai”,Cluj-Napoca, sub patronajul Ministerului Educaþiei ºi Cerce-tãrii, este Conferinþa “New Research Trends in MaterialScience”. Anul acesta va fi organizatã la Sibiu (una dintrecele douã capitale culturale europene) în cadrul ProgramuluiCultural al oraºului. Din anul 2002, am organizat ConferinþaInternaþionalã “Study and Control of Corrosion in thePerspective of Sustainable Development of UrbanDistribution Grids” în colaborare cu Universitatea Politeh-nica Bucureºti, Academia Românã ºi S.N. Transgaz S.A.

Pe lângã aceste conferinþe, organizãm ateliere ºtiinþificepe teme de mare interes pentru inginerie electricã, cum suntcele referitoare la compatibilitatea electromagneticã, istoriaelectrotehnicii româneºti; de asemenea, ºcoli de varã ºiseminarii de interes general, cum a fost cel organizat îndecembrie 2006, referitor la problemele de brevetare îndomeniul programelor de calculator.

De menþionat contribuþia INCDIE ICPE-CA referitor laarticole publicate ISI, conform clasamentelor iniþiate de AdAstra, pentru institute naþionale, în ultimii 3 ani:

Situaþia pe anul 2006 nu este încã finalizatã dar seestimeazã un numãr de aproximativ 40 articole cu cotareISI. Se mai adaugã un numãr de aproximativ 5-7 breveteobþinute pe an.

Centrul de Transfer Tehnologic al INCDIE ICPE-CA a fostacreditat în anul 2006 ºi are astãzi în curs de desfãºuraredouã proiecte de transfer tehnologic în industrie ºi altul încontractare. Transferurile tehnologice se referã la actuali-zarea ºi îmbunãtãþirea unor tehnologii de materiale avansate,la introducerea unor noi materiale în producþia industrialã dinRomânia ºi asimilarea unor produse destinate protecþieimediului.

INCDIE ICPE-CA posedã o filialã în oraºul SfântuGheorghe (Covasna) care este specializatã în materialeceramice funcþionale ºi structurale, obþinute preponderent dinmaterii prime ieftine locale. La aceastã filialã este în curs deconstrucþie, în cadrul Programului Infratech, cu sprijinulPrimãriei oraºului ºi a Universitãþii Transilvania din Braºov, unincubator de afaceri, pentru materiale pentru inginerieelectricã. Acest incubator va contribui la creºterea dinamiciieconomiei zonei. Beneficiem în aceastã activitate de ocolaborare fructuoasã cu Primãria oraºului, UniversitateaTransilvania din Braºov ºi cu sucursala din oraº aUniversitãþii Babeº-Bolyai.

Prof. Wilhelm KappelDirector General INCDIE ICPE-CA

Poziþia INCDIE ICPE-CA Nr. de articoleîntre institutele naþionale

2003 6 312004 4 372005 5 27

Sunetul sparge bariera luminiiNimic nu poate cãlãtori mai repede decât lumina…. Cuexcepþia sunetului. Aceasta este concluzia câtorva fizicienidin SUA, care afirmã cã au proiectat un ghid de undãneuzual pentru a determina sunetul sã se miºte la viteze“superluminale”. (Appl.Phys.Lett. 90, 014102)COROT la primele observaþiiCOROT, primul observator spaþial desemnat sã cauteplanetele din afara sistemului nostru solar (exoplanete), acaptat “prima luminã” la mijlocul lunii ianuarie 2007.Inginerii de la Agenþia Spaþialã Francezã CNES au trimis ocomandã pentru a deschide trapa protectoare atelescopului de 30 cm, expunând dispozitivul sãu cuplat lasarcinã extrem de sensibilã direct spre stele. Lansat pe oorbitã terestrã la sfârºitul anului 2006, vehiculul spaþial vacãuta exoplanete din jurul a 60.000 de stele din douãregiuni ale galaxiei noastre.Insectele tropicale au cea mai strãlucitoare culoarealbãConform fizicienilor din Marea Britanie, secretul din spatelecarapacei de un alb strãlucitor a unei insecte tropicalespecifice îl constituie o structurã neuzualã, aperiodicã.Microscopia electronicã a relevat cã o reþea haoticã defilamente proteice permit carapacei sã împrãºtie lumina cumare eficienþã. Structura proteicã, care este cu cel puþindouã ordine de mãrime mai subþire decât materialerealizate de om de culoare albã echivalentã, ar putea fiimitatã în viitor cu sisteme sintetice. (Science 315, 348)Purtãtor molecular direct ºi îngustUn “purtãtor molecular” care poate transporta molecule dedioxid de carbon în linii directe pe o suprafaþã cristalinã afost realizat de cãtre fizicieni din SUA. Moleculele urcã peun transportor de compus organic numit antrachinonã, carele apucã, le þine ºi le carã pe distanþe de circa 10 nmînainte de a le descãrca la cerere. Cercetãtorii cred cãacest fenomen ar putea fi exploatat pentru a ridicaperformanþa catalizatorilor de suprafaþã sau pentru aîmbunãtãþi procesarea dispozitivelor semiconductoare.Nanopolimerii îºi fac debutulCercetãtori din SUA au realizat o nouã clasã de materialenumite “nanopolimeri” – prima la scarã nanometricãechivalentã polimerilor. Realizarea se datoreazã luiFrancesco Stellacci ºi colegilor sãi de la Institutul deTehnologie Massachusetts ºi include introducerea dedefecte pe douã arii opuse ale suprafeþei nanoparticulelormetalice de formã sfericã. Particulele bivalente rezultatesunt înlãnþuite împreunã pentru a forma filme.Cesiu încetineºte imaginea opticãFizicieni din SUA afirmã cã pot realiza încetinireatransmisiei imaginilor optice utilizând vapori de cesiu.Ridicând temperatura vaporilor, ei pot întârzia miºcareaunui puls de fotoni anterior “imprimat” cu o imagine de lamatriþã. Cercetãtorii afirmã de asemenea cã memoriileoptice bazate pe acest concept pot împiedica problemelede pierderea informaþiei atunci când lumina este convertitãîntr-un semnal electric. (Phys.Rev.Lett. 98, 043902)O nouã cotiturã privind efectul Hanbury Brown-TwissStatisticile Bose-Einstein ºi Fermi-Dirac, care sunt prindefiniþie mutual exclusive, au fost puse faþã în faþã înacelaºi aparat pentru prima datã. Aceasta este afirmaþiafizicienilor din Olanda ºi Franþa, care au investigat “efectulHanbury Brown-Twiss” atomic pentru doi izotopi ai heliului.Descoperirea ar putea duce la observaþii directe aleposibilitãþii corelaþiilor cuantice. (Nature 445, 402)

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 200710

Am citit cu oarecare întîrziere articolele dlui Ioan Simuþ(IS) pe marginea cãrþii dlui Alex Mihai Stoenescu (AMS)“Istoria loviturilor de stat in România” vol. 3, apãrute înnumerele 3, 4, 5 ºi 6 din 2007 ale revistei “Românialiterarã”. În cartea citatã apare la pg. 183-184 o listã deintelectuali români din perioada interbelicã despre careAMS afirmã cã au avut legãturi cu miºcarea legionarã iarafirmaþia este fãcutã fãrã a cita pentru fiecare caz în partesurse credibile. Din cîte am înþeles, mai ales din articoluldin nr. 5 al “României literare”, dl. IS desparte lista lui AMSîn douã: pe de o parte Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi ºiLucian Blaga (pentru care prezintã date credibile conformcãrora nu au avut simpatii legionare ºi pentru care nuexistã dovezi în acest sens) ºi restul listei lui AMS desprecare IS afirmã cã “au avut, într-un mod indubitabil ºidemonstrabil prin texte sau mãrturii ale contemporanilor, unepisod semnificativ de atitudine pozitivã faþã de legionarismsau au fost chiar membri ai Miºcãrii”. Ca ºi dl. AMS, nicidl. IS nu prezintã dovezi în sprijinul afirmaþiei d-sale, nuface trimitere la referinþe bibliografice credibile.

În particular, pe lista lui AMS (ºi rãmas din pãcate pecea de-a doua listã a dlui. IS) apare ºi profesorul HoriaHulubei, fondatorul institutului în care lucrez ºi care îi poartãazi numele – Institutul Naþional de Fizicã ºi InginerieNuclearã “Horia Hulubei” (IFIN-HH). Din cîte ºtiu singurullucru care i s-ar putea imputa profesorului Horia Hulubeieste cã a fost rector al Universitãþii Bucureºti în timpulguvernãrii Antonescu. Este oare acest lucru suficient pentrua îl suspecta de simpatii legionare? Dacã am acceptaacest criteriu ar trebui sã îl suspectãm ºi de simpatiicomuniste, deoarece a acceptat sã înfiinþeze ºi sã conducãInstitutul de Fizicã Atomicã (azi un consorþiu de institute decercetare printre care se aflã ºi IFIN-HH) ! Este adevãrat cãdl. IS sugereazã cã fiecare caz din cea de-a doua listã ad-sale trebuie discutat separat. Cred cã pentru judecareaacestor cazuri trebuie sã se porneascã de la principiigeneral valabile care sã poatã fi aplicate atît personalitãþilorcare au avut demnitãþi în regimuri autoritare de dreapta, cîtºi celor care au acceptat funcþii în dictaturile comuniste. Casã fiu mai explicit mã refer la diverse articole apãruteinclusiv în “România literarã” în care s-a folosit pentrupersonalitãþile care au acceptat funcþii în regimul comunist(M. Sadoveanu, G. Cãlinescu, T. Vianu, etc.) un argumentde istorie contrafactualã ºi anume: “ar fi fost mai bine dacãnu ar fi acceptat aceste funcþii?” Rãspunsul a fost defiecare datã NU; cu alte cuvinte, acceptînd sã dea cezaruluice este al cezarului aceste personalitãþi au reuºit chiar învremuri de restriºte sã transmitã anumite valori ºi sãformeze generaþii valide de profesioniºti. Mi s-ar pãreanatural sã folosim argumentul istoriei contrafactuale ºipentru cei care au acceptat demnitãþi în timpul unorregimuri de dreapta, în particular regimul Antonescu. Dacãam proceda altfel am rãmîne prizonieri ai exagerãrilorcorectitudinii politice pentru care colaborãrile cu regimurilecomuniste sînt acceptabile (datoritã “idealurilor nobile alecomunismului” nu-i aºa?) pe cînd cele cu regimurile dedreapta nu au scuze.

Sper cã este clar cã nu urmãresc sã scuz pe nimeni, cidoar sã propun o grilã uniformã de evaluare. Îmi permitacum sã sugerez grila mea de judecare a acestor

Despre colabora]ionismcolaborãri ºi voi aºtepta cu interes un punct de vedere alredacþiei “României literare”. Cred cã o definiþie acceptabilãpentru un “colaboraþionist” cu un regim represiv (de stîngasau dreapta) este acea persoanã care: a) profitînd depoziþia deþinutã a fãcut rãu; b) a profitat personal nemeritatîn raport cu valoarea personalã de pe urma colaborãrii;c) a susþinut public cu zel excesiv politica regimului.Evident, primele douã criterii trebuie probate cu dovezicredibile iar pentru al treilea este nevoie de o judecatã mainuanþatã. Aº mai avea un amendament de fãcut la cele demai sus. Se afirmã de multe ori cã personalitãþi care seîncadreazã destul de bine în definiþia mea pot sã doarmãliniºtite pentru cã “au fãcut ºi mult bine”; cumva contribuþiilecu semnul minus ºi cele cu semnul plus se compenseazã.Personal resping acest mod de a judeca moral. Cred cãputem vorbi de circumnstanþe atenuante doar dupãexprimarea regretelor în mod public. Prea multe persona-litãþi care au colaborat cu regimul comunist au omis sã îºiexprime regretul dupã schimbãrile din 1989 (sau au fãcut-o “din vîrful buzelor”). Chiar ºi pentru cei care au muritînainte de schimbãri mã întreb de ce nu ºi-au asigurat oposteritate mai liniºtitã, lãsînd unor prieteni apropiaþi oscrisoare-testament în care sã îºi exprime regretul pentrurãul fãcut, pentru abdicãrile morale, etc. ºi sã dea detaliidespre presiunile la care au fost supuºi.

Se afirmã de multe ori cã scopul discuþiilor despreperioadele represive ale istoriei este sã se preîntîmpinerepetarea lor. Cred cã istoria ne oferã suficiente exemple încare fixarea unui scop maximal (preîntîmpinarea regimurilorrepresive) nu a fost decît un alibi pentru a nu face nimic. Înacord cu J. F. Revel, cred cã este vorba de un scopmaximalist ºi nerealist: capacitatea oamenilor de a inventamodalitãþi de a se domina unul pe altul este infinitã ºi greuprevizibilã. În opinia mea ar trebui sã ne propunem un scopmai modest. Nu putem cere oamenilor sã fie martiri, nueste în firea omului, existã date naturale ale condiþieiumane, existã determinãri biologice, de tradiþie, culturale,etc. care nu pot fi eliminate doar prin educaþie. Doarideologiile de stînga pornesc de la premiza cã psihiculuman este extrem de maleabil ºi prin urmare poate fieducat “în spirit progresist” prin depãºirea oricãror barierepsihologice ºi de tradiþie (iar cei care nu se supun acestuiproces de educare devin automat suspecþi, vinovaþipotenþiali, etc). Ce putem cere în mod rezonabil este sãexiste limite pentru o colaborare cu un regim represivdeoarece existã destule cazuri în care se poate spune NU.Evident cã existã ºi regimuri brutale în care aceastã opþiunenu existã, dar în acest caz putem cere exprimarea unorregrete, prezentarea de scuze fãrã echivoc precum ºi oretragere discretã din viaþa publicã dupã o schimbare deregim. Cu alte cuvinte cred cã scopul discuþiilor despreperioadele represive ale istoriei ar putea fi sã se obþinã uncod moral minimal care sã poatã fi aplicat dupã dispariþiarepresiunii. În acest mod fiecare dintre noi va ºti la ce sãse aºtepte dupã schimbarea de regim. În absenþa unuiastfel de cod minimal, totul se reduce la abilitatea verbalãde a justifica trecutul. În opinia mea este mult mai simplusã ne propunem un scop mai “modest” dar fezabil, cum arfi construirea unui cod moral minimal. E oare prea mult?

Dan Radu GRIGORE

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 11

În cel de al treilea volum al lucrãrii sale, “Istorialoviturilor de stat din România” la pagina 183, dl. Alex MihaiStoenescu nominalizeazã o serie de personalitãþi din elitaculturalã a þãrii, care au activat în miºcarea legionarã.Printre acestea se aflã ºi fizicianul Horia Hulubei, rector alUniversitãþii din Bucureºti între anii 1941-1944.

Întrucât pânã în momentul de faþã nu existã o istorie aacelor ani în care s-a nãscut miºcarea legionarã, iartermenul de “legionar” pãstreazã o conotaþie negativã,considerãm cã este necesar sã facem anumite precizãriprivind personalitatea Profesorului Horia Hulubei ºi poziþiapublicã pe care a avut-o faþã de fenomenul legionarismului.Precizãrile noastre sunt extrase din lucrarea “Universitate ºipoliticã în deceniile 4-6 ale secolului XX; Episoade ºiDocumente” (Editura Universitãþii din Bucureºti, 2004) adoamnei Maria Someºan, doctor în fizicã. Lucrarea esterodul pasiunii pentru istorie a doamnei Someºan, care, cuobiectivitatea omului de ºtiinþã, s-a ferit de interpretãripripite, lãsând sã vorbeascã mulþimea de informaþiiadunate din documente consultate în Arhiva Universitãþii, laArhivele de Stat ºi în biblioteca Institutului de IstorieRecentã.

O dovadã a faptului cã Profesorul Horia Hulubei nu afost agreat de conducerea legionarã a þãrii este contestarealegalitãþii numirii lui ca profesor la Universitatea din Iaºi decãtre Comisia de Revizie a Personalului Didactic înfiinþatãîn baza Decretului 3670 din 2 noiembrie 1940 Legea pentruadaptarea învãþãmântului superior la structura Statuluinaþional legionar, în vederea reprofilãrii radicale a întreguluicorp profesoral.

Citez din cartea doamnei Maria Someºan (pag. 196-197): În dosarul lui Horia Hulubei (AS, fond MEN, dosar1028/1940, ff.27,124, 129-138) figura acuzaþia cã fusesenumit profesor la Universitatea din Iaºi fãrã concurs ºi fãrãa trece prin consiliul facultãþii, iar apoi fusese transferat laBucureºti printr-un decret special de derogare de la legeacurentã. Ambele trepte de promoþie erau atribuite iniþiativeilui Armand Cãlinescu. [...] procesul verbal al comisieivorbeºte ºi de “atitudinea moralã individualistã” aprofesorului, precum ºi de faptul cã existã informaþii cã“revizuitul ar avea idei comuniste, manifestate fãþiº petimpul cât se afla la Paris”. Spre a întâmpina acesteinformaþii ostile, la cererea Comisiei, profesorul HoriaHulubei îºi completase dosarul cu o expunere de principiipolitice, din care citãm:

«Principiile de bazã ale unei politici date sunt rezultatulcoordonãrii unui grup de cerinþe, pe care orice societate leare la un moment dat al evoluþiei sale. Aceste cerinþe suntfuncþie precisã de condiþiile etnice, economice ºi de factoriiexteriori în cadrul cãrora societatea evolueazã în acelmoment. [...]»

Socotesc cã orice cetãþean are datoria ca odatã ce unsistem politic a venit la cârma þãrii, sã-i dea un concurssincer, leal ºi eficace, bineînþeles dacã acel sistem politicserveºte integral acea realitate predominantã: România,cãci România, operã a aproape douã mii de ani de istorienaþionalã este ºi trebuie sã rãmânã eternã” (AS, fondMEN,dosar 1028/1940, f.130)

Comisia a decis 1) anularea transferãrii Dlui. HoriaHulubei, socotind-o ilegalã ºi repunerea la catedra ocupatã

O precizareanterior; 2) Acordarea unui termen de doi ani pentruadaptare...”

Dupã valul epurãrilor legionare, a urmat cel alepurãrilor comuniste din anii 1944-1945, care au avut cascop dupã cum spune doamna Someºan, (pag. 242-243)eliminarea cadrelor didactice ale vechii universitãþi. [...]Campania de presã demaratã imediat dupã 23 augustcerea ca operaþia de curãþire sã fie efectuatã de urgenþã ºicât mai radical. [...] România Liberã din 12 septembriereclamã cã mai avem rectori ºi decani legionari [...], ca, deexemplu, abjectul Horia Hulubei[...]

Ca urmare a acestui mesaj ºi, probabil, ºi a altorpresiuni în acelaºi sens, profesorul Horia Hulubei îºiprezintã demisia la 12 septembrie 1944 (de observat cãdata coincide cu cea a articolului citat din România Liberã)Iatã textul cererii sale [...]: (citat in citat) “Domnule Ministru,Subsemnatul profesor Horia Hulubei, rector al Universitãþiidin Bucureºti, am onoarea a vã comunica urmãtoarele: Amfost numit rector de cãtre domnul general Rosetti, ministrual culturii în iunie 1941. Numirea a fost fãcutã peconsideraþiuni tehnice, alegerile universitare nefiind permiseatunci, subsemnatul trebuind sã aducã liniºtea înuniversitate, zdruncinatã de miºcãrile legionare ºi sãasigur un interimat administrativ pânã la o nouã lege aînvãþãmântului superior ºi pânã la eventuale noi alegeri.Noua lege a învãþãmântului superior acum în vigoare [...]are dispoziþii tranzitorii, dupã care corpul tehnicadministrativ al rectorilor ºi decanilor Universitãþilor ºiªcolilor de Învãþãmânt Superior rãmân în funcþie pânã înIunie 1945, datã la care urmeazã sã se facã alegeri, dupãnormele din sus amintita lege. [...] În lumina celor de maisus ºi din dorinþa de a nu stânjeni întru nimic intenþiunileeventuale ale Guvernului [...], vreau sã anunþ prin aceasta,cum de altfel am fãcut-o ºi verbal, [...] cã þin la dispoziþiaDomniei Voastre demisia mea pe data ce veþi socoti caputând fi primitã. (AS, Fond MEN, dosar 1588/1944, f.11)

Întrucât din nici unul din documentele citate în carteadoamnei Maria Someºan nu rezultã cã Profesorul HoriaHulubei a fost legionar, iar domnul Alexandru MihaiStoenescu nu citeazã nici o sursã credibilã în acest sens,considerãm cã este necesarã retractarea publicã aafirmaþiilor fãcute de dl. Alex Mihai Stoenescu MS în carteasa ºi preluate de dl. Ioan Simuþ în articolul din nr. 5 alrevistei “România Literarã”. Considerãm cã afirmaþiile celordoi autori aduc o atingere gravã memoriei Profesorului ºiAcademicianului Horia Hulubei, fondatorul ºi directorulInstitutului de Fizicã Atomicã, cel care de-a lungul întregiisale vieþi a avut ca singur criteriu de apreciere profesio-nalismul, ignorând cu perseverenþã criteriul politic.

Liliana Micu

Sursa de luminã cu diamantCea mai mare facilitate ºtiinþificã care a fost construitã înMarea Britanie în ultimii 30 de ani este finalizatã ºi gata deutilizare. Sursa de Luminã cu Diamant – un sincrotron din“a treia generaþie” de lângã Oxford – a costat 250 milioanelire sterline ºi va furniza cercetãtorilor fascicole mono-cromatice de luminã de la microunde la raze X. Primiioameni de ºtiinþã care vor utiliza facilitatea au sosit laînceputul lunii februarie.

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 200712

O descriere a istoriei ideilor care au condusla apari]ia teoriei Kaluza-Klein

Manualele de teoria grafurilor încep prin a invoca olegendã. Oraºul Königsberg era aºezat pe râul Preger, iargeografia lui includea ºi douã insule. Între cele douã insule,precum ºi între insule ºi malurile râului se aflau în primajumãtate a veacului XVIII un numãr de ºapte poduri. Sespune cã Leonhard Euler ar fi încercat, în decursul uneiplimbãri, sã descopere o rutã prin care sã traversezefiecare pod exact o datã ºi sã revinã la punctul de plecare.Legenda e acoperitã de realitate: Leonhard Euler a scris, înanul 1736, lucrarea intitulatã Solutio problematis adgeometriam situs pertinentis în care a demonstrat cã oastfel de rutã nu este posibilã. În aceeaºi lucrare el aenunþat ºi demonstrat caracterizarea suficientã a grafurilorpentru care o astfel rutã este posibilã, teoremã care faceca anecdota sã însoþeascã întotdeauna prezentarearezulatului matematic, în chip de justificare a problemei.Astfel, oraºul Königsberg cel de acum aproape trei sute deani a rãmas acoperit de o aurã de legendã. Într-adevãr,oare ce alt oraº din lume are harta din veacul al XVIII-lea înfiecare manual dintr-o anumitã specialitate ?

Königsbergul a avut parte în decursul istoriei sale delocuitori celebri, iar atmosfera de interacþiune ºi intensãcomunicare ºtiinþificã din jurul universitãþii a creat un mediupropice pentru dezvoltarea noilor idei. Între acei locuitoricelebri, figurã aparte face Christian Goldbach (1690-1764),de la care ne-a rãmas moºtenire o celebrã conjecturã dinteoria numerelor, nerezolvatã nici pânã astãzi: Orice numãrpar mai mare strict decât 2 este suma a douã numereprime. Tot în Königsberg au trãit ºi au lucrat ºi filozofulImmanuel Kant (1724-1804), ºi unul dintre fondatorii literatu-rii fantastice moderne, Ernst Theodor Amadeus Hoffman(1776-1822), ºi fizicianul G.R. Kirchhoff (1824-1887) sau,deloc în cele din urmã, matematicianul care a regânditfundamentele geometriei, David Hilbert (1862-1943).

Mare parte din contextul cultural neobiºnuit al acestuioraº se datoreazã tradiþiei Universitãþii Albertine aKönigsbergului, fondatã în 1544 de Albrecht de Brandeburgîn vechea provincie polonezã care purta numele de DucatulPrusiei. La înfiinþare, universitatea avea patru colegii:de teologie, de medicinã, de filozofie ºi de drept, dupãstructura ºi tipicul universitãþilor din epocã. Primul ei rectora fost poetul Georg Sabinus, iar între rectorii ei celebri seaflã ºi Immanuel Kant. La finele secolului XIX ºi începutulsecolului XX universitatea a devenit celebrã pentru ºcoalaei de matematicã, în special graþie lui David Hilbert ºi luiHermann Minkowski (1864-1909). În afarã de faptul cã afost unul dintre profesorii lui Albert Einstein la InstitutulPolitehnic Federal din Zürich, Minkowski a devenit celebrupentru contribuþiile sale în teoria numerelor (volumulGeometrie der Zahlen a apãrut la Leipzig în 1896), în teoriainegalitãþilor, precum ºi în geometria diferenþialã. De fapt, unmare pas înainte în istoria teoriei relativitãþii i se datoreazãlui Minkowski, ºi e vorba despre un studiu completat înultimii doi ani din viaþã ai autorului (care s-a stins în modneaºteptat, în urma unei complicaþii legate de apendicitã,într-o vreme când astfel de lucruri nu erau la fel de uºor desoluþionat de medicinã ca azi). Minkowski a avut revelaþiacã teoria specialã a relativitãþii, introdusã în 1905 deEinstein ºi bazatã pe lucrãrile lui Lorentz ºi Poincaré, poate

fi cel mai bine înþeleasã în contextul unui spaþiu patru-dimensional, cunoscut de atunci sub numele de spaþiuMinkowski. Ideea fundamentalã a lui Minkowski a fost cãtimpul ºi spaþiul nu sunt douã entitãþi separate, ci cã ambelecontribuie la realizarea unui spaþiu cu patru dimensiuni încare geometria Lorentz a teoriei relativitãþii speciale poatefi reprezentatã.

*Nu ne propunem sã detaliem aici cercetãrile recente în

domeniul fizicii matematice sau ale geometriei diferenþiale.Ne propunem doar sã înfãþiºãm contextul ideilor în careinteracþiunea interdisciplinarã a permis naºterea unei teoriide mare profunzime ºi de maximã importanþã în cercetareadin ultimul secol. Problemele deschise atunci nu ºi-au gãsitîncã o completã rezolvare, iar istoria dezvoltãrii domeniiloramintite mai sus e în continuare deschisã.

Theodor Franz Eduard Kaluza s-a nãscut în 1885 înfamilia lui Max Kaluza, un specialist în limba ºi literaturaenglezã. Era o familie de origine germanã, cu o tradiþie depeste trei veacuri în zona Ratiborului. Theodor Kaluza ºi-aurmat studiile la Universitatea din Königsberg, ºi tot acoloºi-a completat ºi studiile doctorale sub conducerea luiFriedrich Wilhelm Franz Meyer (1856-1934). Teza lui dedoctorat, asupra transformãrilor Tschirnhaus, a fost publicatãîn 1910 în Archiv der Mathematik und Physik. Dupã 1909,Theodor Kaluza a devenit Privatdozent la Universitatea dinKönigsberg, o poziþie care nu era deloc bine plãtitã. Îngeneral, în epocã, majoritatea universitarilor erau promovaþidupã numai câþiva ani în care lucraserã ca Privatdozent, darîn atmosfera extrem de competitivã din Königsberg-ul acelorani, Kaluza a rãmas pe acea poziþie inferioarã vreme dedouãzeci de ani. Aceastã situaþie nu reflectã o lipsã decalitate academicã din partea lui Kaluza, ci o mãsurã aexigenþelor din mediul universitar al acelor vremuri.

În aprilie 1919, Kaluza i-a scris lui Einstein pentru a-idescrie ideile sale de a cuprinde într-o teorie unitarã teoriagravitaþiei a lui Einstein ºi teoria lui Maxwell asupra luminii.Lucrarea a fost intitulatã Zum Unitätsproblem der Physik ºia apãrut în Sitzungsberichte Preussische Akademie derWissenschaften 96 (1921), lucrare comunicatã de Einsteincãtre revistã pe data de 8 decembrie 1921. Ecuaþiilerezultante în teoria lui Kaluza pot fi separate într-un alt setde ecuaþii, dintre care una este echivalentã cu ecuaþiilecâmpului ale lui Einstein, iar un alt grup echivalent cuecuaþiile lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic, iarpartea finalã a relaþiei este datã de un termen care, înterminologia actualã, se numeºte radion. Marea noutate ateoriei lui Kaluza, aºa cum se aratã într-un studiu recent(vezi [Overduin, Wesson, 1998] ) este „impunerea uneirestricþii cumva artificiale (aºa-numita condiþie cilindricã)asupra coordonatelor, împiedicând cea de-a cinceacoordonatã sã-ºi facã simþitã prezenþa în legile fizicii.”A fost rolul lui Oskar Klein, câþiva ani mai târziu, în 1926, sãfacã aceste restricþii mai puþin artificiale, sugerând o bazãfizicã mai plauzibilã în contextul compactificãrii spaþiuluipenta-dimensional. Aceastã direcþie de gândire a condus,de-a lungul secolului douãzeci, la teoria 11-dimensionalã asupergravitaþiei în anii `80, ºi apoi la cãutarea diverselor„teorii ale totului”.

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 13

În fapt, întreaga noastrã experienþã ne sugereazã cãlumea în care trãim noi nu are decât trei dimensiuni. Dacãam încerca sã trasãm discuþia despre dimensiune în ordineistoricã, ar trebui menþionat cã, reflectând asupra acesteiprobleme, Johannes Kepler a speculat cã acest lucru arputea fi în legãturã cu natura triadicã a Sfintei Treimi (vezi[Overduin, Wesson, 1998]). Cu toatã percepþia diferitã dinepoca respectivã, e clar cã fizicienii ºi astronomii ºi-auridicat aceastã problemã din cele mai vechi timpuri. Învremurile moderne, domeniul geometriei a fost teritoriul încare s-au nãscut ºi s-au reflectat adevãrate revoluþiiimprimate de diverse ºcoli de gândire. Pentru a aºeza într-uncontext geometric ideile de la începutul veacului douãzeci, artrebui amintit cã dupã descoperirea geometriei ne-euclidiene,datoratã lui Janos Bolyai si N. I. Lobachevski, un altmoment de turnurã al gândirii, a fost programul de laErlangen, prezentat de Felix Klein în 1872. Ca urmare adirecþiei de gândire deschise de Progamul de Erlangen,matematica a cãpãtat o organizare ºi o structurare neegalatãîn perioadele precedente. În acel context de idei s-a aºternutterenul pentru marile construcþii teoretice de la începutulsecolului XX. Ca urmare a contribuþiei lui Klein, multã vremes-a considerat cã interesante nu sunt rezultatele particulare,izolate, de facturã calculatorie sau anecdoticã, ci cãinteresante sunt ideile care rãmân neschimbate atunci cânddiverse modificãri structurale acþioneazã asupra lor. Maiprecis spus, remarcabile sunt principiile care se aflã înspatele lucrurilor reale, asemãnãrile, analogiile, cele care potfi cuprinse într-un principiu comun, într-un trunchi invariant.Aceasta e ideea sugeratã de Programul de la Erlangen ºi înmulte domenii ale matematicii influenþa ideilor lui Felix Kleins-a fãcut resimþitã. Ulterior, mai multe domenii, între care ºifundamentele geometriei, au cãpãtat o nouã hainãaxiomaticã, graþie contribuþiei lui David Hilbert, o construcþieîncheiatã la începutul secolului XX. La finele secolului XIX,unul dintre cele mai cuprinzãtoare ºi citate tratate degeometrie diferenþialã a fost cel în patru volume, scris deGaston Darboux. În 1907, Gheorghe Þiþeica, care ºi-asusþinut teza de doctorat cu Darboux, a definit un invariantafin care a dat naºtere geometriei diferenþiale afine, iar înperioada 1921-1929 Wilhelm Blaschke a publicat tratatul sãuîn trei volume intitulat Vorlesungen über Differentialgeometrie,al cãrui al treilea volum era în particular îndatorat spirituluiprogramului de la Erlangen al lui Klein. Jurnalele ºtiinþifice dela începutul secolului XX au publicat numeroase studii peteme de axiomaticã. De la fundamente cãtre aplicaþii,întreaga matematicã îºi reaºeza informaþia ºi se ridica spreo nouã ºi mai generalã treaptã de organizare structuralã.Acesta a fost contextul de idei în care Theodor Kaluza aimaginat recursul la o altã dimensiune, în speranþa de aunifica teoriile lui Einstein ºi Maxwell.

Pentru a explica ideile fundamentale ale teoriei introdusede Theodor Kaluza, am putea începe prin a arãta cãevenimentele pe care le vedem ºi pe care le descriem îngeneral þin de un spaþiu cu 3+1 dimensiuni, primele treidimensiuni specificând poziþia, iar cea de-a patra timpul.Forþele acþionând asupra unor obiecte ºi influenþându-letraiectoriile au fost descrise în limbajul câmpurilor tensorialedefinite pe un spaþiu cu patru dimensiuni, pe care fizicienii îlnumesc „spaþiul evenimentelor”. Se întâmplã ca, în unelesituaþii, teoria sã capete o formã mai simplã dacãpresupunem cã ceea ce vedem e doar o umbrã, doar oproiecþie, doar o reflectare în formã redusã dimensional, aunor fenomene care au loc într-un spaþiu care are mai mult

de patru dimensiuni. Teoriile relativitãþii restrânse ºi relativitãþiigenerale au permis unificarea câmpului electric ºi a celuimagnetic, într-un acelaºi hipercâmp (vezi, de exemplu,pentru o prezentare cuprinzãtoare a aspectelor matematice[Surin, 1965]). Relativitatea generalã apare satisfãcãtoare înceea ce priveºte teoria câmpului gravitaþional pur. Cu toateacestea, relativitatea generalã „nu este o teorie veritabilã aelectromagnetismului” (vezi [Surin, 1965]). De aici,numeroasele încercãri de a gãsi un spaþiu de dimensiunesuperioarã lui patru ºi care sã curpindã, într-un înveliºconceptual satisfãcãtor, cât mai multe aspecte teoretice.În particular, conceptul de submersie Riemann a fost unuldintre cadrele teoretice considerate potrivite pentru studiude cãtre alþi autori. În volumul [Hermann, 1978], seprecizeazã: „Teoria unificãrii câmpului a lui Kaluza-Klein esteuna dintre cele mai plauzibile forme de a „geometriza”câmpul electromagnetic.” În volumul citat, Robert Hermann,unul dintre autorii care, alãturi de B. Reihart ºi de BarrettO‘Neill, a avut o contribuþie importantã în studiul submersiilorRiemann, a reformulat în termenii geometriei diferenþialemoderne teoria clasicã Kaluza-Klein. Este doar una dintrenumeroasele încercãri de a statua teoria lui Kaluza-Klein pebaze contemporane, pentru a o conduce spre un cadruteoretic cât mai potrivit cercetãrilor actuale. Pentru a descriecât mai complet amplitudinea teoreticã a teoriei, ne vomreferi la [Coquereaux, Jadczyk, 1988], unde se spune cã„oricine ar dori sã construiascã modele fizice generalizând„vechea” teorie Kaluza-Klein, ar trebui sã fie familiarizat întâicu anumite fapte de bazã despre structura riemannianã agrupurilor Lie ºi a spaþiilor omogene”. Lucrarea citatã listeazãapoi întregul arsenal teoretic pe care cercetãtorul l-ar puteagãsi util înainte de a aborda aceastã clasã de probleme.

Pentru a ilustra mai bine importanþa ideii ºtiinþifice careîºi are originea în cercetãrile lui Th. Kaluza ºi ale luiO. Klein, vom reaminti aici cã, aºa dupã cum se cunoaºte,magnitudinea forþei gravitaþionale F între douã obiectemacroscopice la distanþã r unul faþã de celãlalt esteproporþionalã cu inversul pãtratului distanþei. Dacã universular avea încã o dimensiune spaþialã, atunci aceastã lege arimplica faptul cã F ar fi proporþionalã cu inversul cubuluidistanþei r. În lucrarea [Gabadadze, 2002] se menþioneazãcã argumente similare pot fi produse ºi pentru a abordarealitatea microscopicã a particulelor elementare. Înlucrarea citatã, Gabadadze scrie cã „s-a observat cãinteracþiunile electromagnetice ale particulelor încãrcate cusarcinã respectã legea pãtratului distanþei. Dar posibilitãþileexperimentelor fizice sunt limitate [...]. De exemplu, nu s-astabilit cum gravitaþia se comportã la distanþe mai mici decm, sau mai mari decât cm. Tot ceea ce ºtim astãzi e cã,între cele douã limite numerice, legea pãtratului distanþei nedã o aproximare suficient de bunã pentru descriereainteracþiunilor gravitaþionale nerelativiste, dar legile naturii arputea sã fie diferite în afara intervalului considerat. Un faptsimilar se întâmplã pentru interacþiunile electromagneticepentru distanþe mai mari de cm, dar s-ar putea ca legilesã nu mai fie adevãrate pentru distanþe mai mici. În prezent,nu ºtim exact cum anume ar putea fi schimbate aceste legiîn cazurile menþionate.”

În legãturã cu aceste probleme existã o amplãliteraturã ºi se desfãºoarã în prezent numeroase proiectede cercetare. Mai mulþi autori au pornit în studiile lor de laobservaþia statuatã de Th. Kaluza ºi O. Klein (vezi [Kaluza,1921], ºi respectiv [Klein, 1926]), care au observat în a treiadecadã a veacului XX cã interacþiunile electromagnetice ºi

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 200714

gravitaþionale sunt similare, ºi cã ele ar putea avea o originecomunã. Aceasta a fost motivaþia lor în a studia ideea cãformularea principiului unificãrii teoriei gravitaþiei a luiEinstein cu teoria electromagnetismului e posibilã în maimulte dimensiuni. În esenþã, teoria lor lucreazã cu ipotezacã realitatea fizicã are structurã de produs M4xS1 unde M4

este spaþiul clasic al lui Minkowski, iar S1 este un cerc derazã R, în care analogul ecuaþiilor lui Einstein în dimensiune5 sunt respectate.

Dupã contribuþiile sale din perioada 1919-1921, Kaluzaa continuat sã producã idei despre teoria relativitãþii ºidespre modelele nucleului atomic. În ciuda aprecierii luiAlbert Einstein pentru cercetarea sa ºi contribuþiile saleoriginale, Theodor Kaluza a rãmas doar Privatdozent laKönigsberg pânã în 1929, când a devenit profesor la Kiel.Ulterior, în 1935, el a devenit profesor plin la Göttingen,unde a rãmas pânã la moartea sa, în anul1954.

Contribuþiile lui Kaluza au fost multã vreme neglijate,întrucât atenþia cercetãtorilor a fost concentratã mai mult pemecanica cuanticã (quantum mechanics). Ideea lui Kaluza,ºi anume cã forþele fundamentale pot fi explicate într-uncontext unitar dacã adãugãm contextului dimensiunisuplimentare, nu a revenit în atenþia comunitãþii ºtiinþificedecât recent, odatã cu dezvoltarea aºa-numitei stringtheory. În fapt, string theory este un model al fizicii care sebazeazã pe presupunerea cã cele mai elementare particulesunt obiecte unidimensionale, ca niºte corzi infinitezimalecare vibreazã, o presupunere cu totul diferitã faþã de ceatradiþionalã, care priveºte particulele fundamentale capuncte materiale zero-dimensionale.

În mecanica cuanticã, problema cuantificãrii gravitaþieieste încã deschisã. Construcþii precum aºa-numitele teoriide string (ca de exemplu teoria M) pot fi formulate consistentîn 10 sau 11 dimensiuni (4 pentru spaþiul-timp real ºi 6 sau7 pentru câmpurile de interacþiuni). Dimensiunile „în plus”sunt nedetectabile, întrucât au mãrime mai micã decâtconstanta lui Planck. În prezent s-au dezvoltat ºi alte teorii încare dimensiunile de câmp sunt „mari” (adicã detectabile),problema numitã „ierarhia masei a lui Higgs’’. Mai mult,problema „constantei cosmologice’’, care e mai dificil deprezentat în termeni elementari (e vorba despre un factorcare se obþine din ecuaþiile teoriei lui Einstein asuprarelativitãþii generale), este abordatã de teorii fizice în caredimensiunile de câmp au volum infinit.

Vreme de decenii, mulþi cercetãtori au fost atraºi destring theory întrucât aceastã teorie pare a fi capabilã sã

ofere o viziune unitarã asupra forþelor naturale reprezentatede câmpul gravitaþional ºi cel electromagnetic, descriindu-le prin acelaºi set de ecuaþii. Toate aceste direcþii decercetare sunt încã active, atrag atenþia cercetãtorilor ºimulte proiecte de cercetare sunt încã în curs dedesfãºurare în fiecare dintre direcþiile amintite mai sus.

Bibliografie[Appelquist et al., 1987] Th. Appelquist, A. Chodos, P. G. O.Freund,

Editors - Moders Kaluza-Klein Theories, Addison-Wesley Co.,1987.

[Coquereaux, Jadczyk, 1988] - Riemannian Geometry, FiberBundles, Kaluza-Klein Theories and all that..., World Scientific,1988.

[Duff, 1994] M. J. Duff - Kaluza-Klein Theory in perspective, http://xxx.lanl.gov, 9410046.

[Finkel, 1897] B. F. Finkel - Biography. Leonard Euler, Amer. Math.Monthly 4 (1897), 297-302.

[Gabadadze, 2002] Gregory Gabadadze - ICTP Lectures on LargeExtra Dimensions, Based on lectures given at Summer School onAstroparticle Physics and Cosmology, Trieste, Italy, 2002; arXiv:hep-ph/0308112v1.

[Hermann, 1978] Robert Hermann - Yang-Mills, Kaluza-Klein, andthe Einstein Program, Math Sci Press, Brookline, Massachusetts,1978.

[Kaluza, 1921] Th. Kaluza - Zum Unitätsproblem der Physik,Sitzungsber. Preuss. Akad. Wiss. Phys., Math. Klasse 996(1921), 966-972; retipãritã cu traducere în englezã în [Appelquistet al., 1987].

[Klein, 1926] O. Klein - Quantentheorie und fünfdimensionaleRelativitätstheorie,, Zeits. f. Physik, 37 (1926), 895-906; retipãritãcu traducere în englezã în [Appelquist et al., 1987].

[Nicolaescu, 2000] Liviu Nicolaescu - Notes on Seiberg-Wittentheory, Graduate Studies in Mathematics, No.28, AmericanMathematical Society, Providence, RI, 2000.

[Overduin, Wesson, 1998] J. M. Overduin, P. S. Wesson - Kaluza-Klein Gravity, Physics Reports, 283 (1997), 303-378.

[Schmutzer, 1995] E. Schmutzer - Progress in the 5-dimensionalprojective unified theory - relationaship to the Kaluza-Kleinapproach, Fortschr. Phys. 43 (1995), 965-998.

[Surin, 1965] Aline Surin - Étude du schéma fluide parfait et deséquations de mouvement dans les théories pentadimensionnellesde Jordan-Thiry et de Kaluza-Klein, Gauthiers-Villars, Paris, 1965.

Bogdan Suceavã (bsuceava@fullerton.edu)Assistant Professor, Departamentul de Matematicã

California State University, FullertonAdrian I. Vâjiac (avajiac@chapman.edu)

Assistant Professor, Departamentul de Matematicã ºiInformaticã, Chapman University, Orange, California

Refrigerator care poate rãci un singur electronFizicieni din Finlanda ºi Italia au dezvãluit planul unuirefrigerator foarte mic ce ar putea fi capabil sã rãceascãobiecte pânã la temperaturi de circa 10mK. Dispozitivul,care a fost parþial construit, lucreazã aºa fel încât permiteelectronilor singulari “fierbinþi” sã tuneleze o groapãizolatoare a unei insule metalice la plumb supraconductor.Conform cu Jukka Pekola de la Universitatea Tehnologicãdin Helsinki, dispozitivul are potenþialul de a fi de trei orimai eficient decât refrigeratoarele pe bazã de joncþiune detunelare convenþionale, care cu greu rãcesc sub 100mK.(Phys.Rev.Lett. 98, 037201)Rezonator cu grafit de grosime atomicãFizicieni din SUA afirmã cã au realizat cei mai subþirirezonatori din lume utilizând straturi de carbon care suntatât de mici cât grosimea unui strat atomic. Paul McEuen ºicolegii sãi de la Universitatea Cornell au suspendat straturi

de grafit peste ºanþuri de dimensiuni micrometrice pentru acrea dispozitive care vibreazã la frecvenþele lor propriinaturale. Conform lui McEuen, rezonatorii ar putea fi utilizaþipentru a crea detectori de masã ºi de forþã extrem desensibili. (Science 315, 490)Microscop de raze X fãrã lentile focalizat pe probebiologiceUn microscop de raze X “fãrã lentile” care poate realizaimagini de probe biologice în ambianþa lor naturalã a fostrealizat în Marea Britanie. Fizicienii au utilizat câteva figuride difracþie suprapuse pentru a crea un câmp larg devedere a probelor, pe care ei afirmã cã produc imaginivirtual instantanee cu o rezoluþie limitatã numai de lungimeade undã a razelor X. Principiul ar putea fi de asemeneaimplementat pentru un nou tip de obþinere de imagini 3D lascarã mare asemãnãtor scanãrilor CT medicale.(Phys.Rev.Lett. 98, 034801)

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 15

Lucrarea “Paradox und Interpretation bezueglich derQuantenmechanik” (“Paradox ºi interpretare în legãturã cumecanica cuanticã”) este teza mea de doctorat, realizatãsub îndrumarea domnului profesor Ilie Pârvu, de laFacultatea de Filosofie din Bucureºti, ca ºi a activitãþiidesfãºurate la Institutul de Filosofie, Logicã ºi TeoriaCunoaºterii ªtiinþifice din cadrul Universitãþii Ludwig-Maximilian de la München, sub conducerea domnuluiprofesor C. Ulises Moulines.

Lucrarea, scrisã în limba germanã, reprezintã o cercetarede teoria cunoaºterii ºtiinþifice despre numeroaseleinterpretãri diferite ale mecanicii cuantice care au fostpropuse de-a lungul timpului, chiar de la închegarea ei (dinanii ‘20 ai secolului trecut) ºi pânã în prezent. Una dintreprincipalele teze ale lucrãrii este cã toate aceste interpretãriau fost motivate de încercarea de a rezolva sau a depãºiaºa-numitele “paradoxuri” legate de mecanica cuanticã. Oaltã tezã importantã a lucrãrii este cã expresia “interpretareamecanicii cuantice” este, în douã sensuri, polisemanticã, ºianume atât pentru cã teoria însãºi, aºadar “mecanicacuanticã” nu este unic determinatã, cât ºi datoritã faptului cãînsuºi conceptul de “interpretare” are mai multe înþelesuri, pemai multe niveluri conceptuale diferite. De aceea, titlul lucrãriieste “Paradox ºi interpretare în legãturã cu mecanicacuanticã”.

Lucrarea este structuratã în douã pãrþi mari: prima parteeste dedicatã paradoxurilor legate de mecanica cuanticã.Acestea sunt prezentate în ordine istoricã, adicã în ordineaapariþiei lor, începând cu aºa-numitul “dualism undã-corpuscul”. Sunt apoi prezentate: paradoxul Ehrenfest-Breit;paradoxul EPR; paradoxul “pisicii lui Schröedinger”;paradoxul “prietenului lui Wigner”; paradoxul Kochen-Specker; paradoxul “gãurii negre” (“black hole informationparadox”) ºi paradoxul aºa-numitului efect Zenon cuantic.Dupã ce sunt prezentate aceste paradoxuri ºi problemele pecare le ridicã, urmeazã o parte analiticã referitoare laparadoxurile legate de mecanica cuanticã, începând cu oscurtã discuþie despre conceptul de paradox în general(bazatã pe lucrãrile lui Quine, Maudlin ºi Alexandrescu) ºicontinuând cu specificarea noþiunii de paradox, aºa cumapare ea în legãturã cu mecanica cuanticã, ca ºi cu oclasificare a acestora. Este subliniat faptul cã paradoxurilelegate de mecanica cuanticã nu sunt paradoxuri în senslogic, ci sunt contradicþii ºi nepotriviri în sensul fizicii, carerelevã faptul cã în concepþia noastrã despre relaþia teorie /realitate, aºa cum a fost aceasta datã de întreaga fizicãclasicã, ceva nu este în regulã. În ceea ce priveºteclasificarea acestor paradoxuri, am deosebit patru tipuridiferite: (a) acelea care evidenþiazã o tensiune de nedepãºitîntre fizica clasicã ºi mecanica cuanticã; (b) acelea care sereferã la problema mãsurãrii; (c) cele care apar în teoriile cuparametri ascunºi; (d) cele referitoare la premiselefundamentale ale oricãrei teorii a fizicii. Aceastã primã partea lucrãrii este încheiatã cu o observaþie importantã, care sebazeazã pe textele unuia dintre marii fãuritori ai mecaniciicuantice, Niels Bohr, ºi anume aceea cã raþiunea ultimã deapariþie a paradoxurilor legate de mecanica cuanticã sedatoreazã faptului cã noi, oamenii, nu putem sã comunicãmîntre noi decât în limbajul fizicii clasice ºi cã fenomenele

Paradox [i interpretareîn leg\tur\ cu Mecanica cuantic\

atomice ºi subatomice nu pot fi descrise independent decadrul experimental (clasic). Cum însã mulþi cercetãtori nu auputut împãrtãºi poziþia lui Bohr, au apãrut de-a lungultimpului, aºa cum era de aºteptat, numeroase încercãri deinterpretare, care se îndepãrteazã mai mult sau mai puþinde poziþia lui Bohr.

A doua parte a lucrãrii este dedicatã subiectului propriu-zis al cercetãrii întreprinse ºi anume diferitelor interpretãri înlegãturã cu mecanica cuanticã. ªi aici, acestea suntprezentate, în ordinea apariþiei cronologice, dar ºi grupatedupã poziþiile asemãnãtoare de la care pornesc autorii lor.Începând cu aºa-numita “interpretare de la Copenhaga”(cunoscutã în literaturã ºi sub denumirile de “interpretareortodoxã” sau “interpretare standard”), care se datoreazã luiNiels Bohr ºi ºcolii sale de la Copenhaga (în special WernerHeisenberg ºi Wolfgang Pauli), interpretare care rãmâne ºiastãzi cea mai rãspânditã interpretare în comunitateafizicienilor, sunt prezentate urmãtoarele interpretãri:1) Colapsul indus de conºtiinþã, o idee care a fost iniþialemisã de John von Neumann, din care existã mai multevariante ºi care a gãsit o rezonanþã redusã în rândulfizicienilor; 2) Logica cuanticã, care provine tot de la vonNeumann, dar care a fost dezvoltatã mai ales de Jauch ºiPiron; 3) Mecanica lui Bohm, cu parametri ascunºi, careconsiderã cã ecuaþia lui Schröedinger este incompletã, caredeclarã cã legile de conservare ale energiei ºi impulsului nuau o valabilitate generalã ºi care introduce conceptul nou de“potenþial cuantic”; 4) Interpretarea cu stãri relative (relativestates interpretation), propusã iniþial (1957) de Hugh Everett,care a cãpãtat ulterior mai multe variante (interpretarea“lumilor multiple”; interpretarea “minþilor multiple”;interpretarea “existenþialã” a lui Zurek); 5) Interpretareabazatã pe decoerenþã, conform cãreia un sistem cuantic seaflã în general în interacþiune cu mediul sãu înconjurãtor,ceea ce duce la supresia corelaþiilor rãspunzãtoare deapariþia interferenþei; 6) Interpretarea cu istorii consistente(consistent histories), datoratã în special lui Griffith ºi Omnes,care poate fi privitã ca o lãrgire a interpretãrii de laCopenhaga, propunând o interpretare a funcþiei de undã atâtca descriere a stãrii sistemului cuantic, cât ºi ca descriere adistribuþiei de probabilitate; 7) Interpretãri cu colaps spontanpentru care colapsul funcþiei de undã este un fapt fizicobiectiv ºi care existã în douã versiuni principale (cea a luiGhirardi, Rimini ºi Weber - aºa-numita GRW – ºi cea a luiPearls); 8) Interpretãri modale, care de asemenea existã înmai multe variante (varianta lui van Fraassen, cea a luiKochen ºi variantele cu formalisme algebrice, ca cea a luiJ. S. Bell); 9) Interpretarea tranzacþionalã a lui John Cramer,care ia în consideraþie, ca având sens fizic, ambele soluþiimatematic posibile ale ecuaþiei lui Dirac (atât unda retardatã,cât ºi unda avansatã); 10) Interpretarea numitã advancedaction, a lui Costa de Beauregard, care considerã ºi undeleavansate ca având realitate fizicã; 11) Interpretareastohasticã, ce considerã mecanica cuanticã ca fiind o teoriepur statisticã; 12) Interpretãrile statistice, conform cãrorafuncþia de undã nu descrie starea unui sistem cuantic, cidoar a unui ansamblu de sisteme, în sensul celor descrisede mecanica statisticã; 13) Interpretarea numitã “quantumevent” a lui Hughes, care respinge conceptul clasic de

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 200716

proprietate a unui sistem ºi îl înlocuieºte cu un concept nou,numit latenþã, pe care îl introduce în mecanica cuanticã;14) Interpretãri relaþionale, care sunt toate acele interpretãricare considerã cã mecanica cuanticã nu face referire lasisteme izolate, ci numai la interacþia dintre sisteme, astfelîncât este lipsit de sens sã se vorbeascã despreproprietãþile unui sistem izolat; 15) Interpretarea “celor doivectori”, conform cãreia fiecare sistem trebuie sã fie descriscu ajutorul a doi vectori de stare, unul referindu-se la stareainiþialã, iar celãlalt la starea finalã; 16) Interpretarea numitã“event based interpretation”, datoratã lui Chew, carepresupune cã ºi timpul este cuantificat ºi foloseºte teoriagrafurilor în loc de teoria spaþiilor Hilbert; 17) Interpretarea dela “Ithaca”, datoratã lui Mermin, ce considerã cãprobabilitatea este o trãsãturã a realitãþii; 18) Interpretareainformaþionalã, care se bazeazã pe teoria informaþiei, cavariantã nouã a teoriei de la Copenhaga, în care informaþiaeste consideratã o mãrime esenþialã supusã teoremelor deconservare (o propunere foarte promiþãtoare, cu marepotenþial tehnologic); 19) Aºa-numita interpretare nointerpretation a lui Fuchs ºi Peres, o propunere anti-realistã,care considerã stãrile cuantice nu ca pe o realitate obiectivã,ci ca pe o unealtã algoritmicã utilã.

Aceastã prezentare a interpretãrilor prezente în literaturãdespre fundamentele mecanicii cuantice este foarte lungã,dar nu completã – ºi nici nu poate fi completã, pentru cãapar mereu noi demersuri ºi încercãri de interpretare legatede mecanica cuanticã.

Dupã aceastã prezentare a interpretãrilor urmeazã oanalizã a conceptului de interpretare legat de mecanicacuanticã ºi despre polisemantismul de nedepãºit al acestuiconcept. Este criticatã distincþia atât de des întâlnitã înliteraturã între “formalism” (F) ºi “interpretare” , care nu esteacceptabilã din urmãtoarele motive: mai întâi, pentru cã F elînsuºi nu este dat în mod univoc; în al doilea rând, pentru cãdiferenþele dintre diferiþii F propuºi nu este o problemã purmatematicã, ci este legatã de diferitele premise (implicite)fizice ºi / sau filosofice; ºi în al treilea rând, pentru cã nueste întotdeuna clar ce anume trebuie interpretat. Din toateaceste motive, am propus sã nu se mai foloseascã expresia“interpretarea mecanicii cuantice”, ci “interpretarea înlegãturã cu mecanica cuanticã”. O observaþie importantãeste de asemenea aceea cã, în anumite cazuri, diferitele Fsunt matematic echivalente, în timp ce în alte cazuri este

vorba despre propuneri care sunt matematic neechivalente,dar care sunt empiric echivalente. În primul caz se poatevorbi fãrã probleme de diferite formulãri ale aceleiaºi teorii,dar în al doilea caz este vorba despre teorii diferite, caresunt însã empiric echivalente. Astfel suntem confruntaþi cucazuri genuine de subdeterminare a teoriei prin experiment,ceea ce corespunde unei teze importante ºi bine-cunoscutedin teoria cunoaºterii ºtiinþifice.

Pentru cã clarificã polisemantismul conceptului deinterpretare în legãturã cu mecanica cuanticã, am fãcutdistincþia între patru nivele de interpretare diferite: a) un “nivelzero” (în sensul lui Omnes), care pur ºi simplu face legãturadintre datele experimentale ºi termenii formalismuluimatematic; b) un nivel al “interpretãrii implicite”, care sereferã la modul de alegere al axiomelor matematice ºi aldefiniþiilor acceptate de teorie; c) un nivel al “interpretãriiinterne”, care conferã conceptelor de bazã ale teoriei osemnificaþie fizicã; d) un nivel al “interpretãrii externe”, careface uz de concepte ale filosofiei pentru a explicita cereprezintã mecanica cuanticã pentru imaginea noastrãdespre lume (Weltbild). Fiecare nivel de interpretare leinfluenþeazã pe celelalte, dar este totuºi important din punctde vedere metodologic sã se facã diferenþa între ele.Interpretãrile formeazã în ansamblul lor un fel de structurãierarhicã. O tezã centralã a lucrãrii este tocmai ceareferitoare la faptul cã numai acele interpretãri care se aflãpe acelaºi nivel al interpretãrii pot fi comparate între ele.Criteriile care pot fi introduse pentru comparare nu pot fidesigur date de natura experimentalã, deoarece interpretãrilece sunt comparate sunt de la început echivalente empiric.Se poate însã face uz de alte criterii: simplitate, intuitivitate,fertilitate în ceea ce priveºte dezvoltarea unor noi programede cercetare, dar înainte de toate cum ºi în ce mãsurã pot firezolvate paradoxurile de o interpretare sau de alta.

Lucrarea prezintã într-un mod sistematic problematicainterpretãrilor legate de mecanica cuanticã, precum ºi aparadoxurilor ce le-au generat. Cred cã este important atâtpentru cei ce intrã pentru prima oarã în acest domeniuexcepþional al cunoaºterii care este mecanica cuanticã,precum ºi pentru un public mai larg, interesat de problemelefilosofice legate de aceasta. Lucrarea doreºte sãconstruiascã o punte de dialog între fizicieni, filosofi ºifilosofia ºtiinþei.

Maria Þiþeica

Sincrotron care accelereazã molecule neutreA fost realizat de cãtre fizicieni din Germania, unsincrotron care poate accelera particule neutre. Dispozitivuldeschide posibilitãþi de ciocnire a moleculelor neutre latemperaturi apropiate de zero absolut, unde moleculele secomportã mai degrabã ca unde, decât ca particule.Comportarea unui magnet în apropiere de zero absolutComportarea stranie a unui magnet în apropiere detemperatura de zero absolut furnizeazã prima dovadãdirectã cã unele tranziþii de fazã cuantice se comportãfoarte diferit faþã de tranziþiile de fazã convenþionale care auloc la temperaturi mai înalte. Cercetãtori din Germania auaplicat un câmp magnetic unui compus metalic ºi i-auurmãrit transformarea de la magnet la non-magnet.Surpriza a venit la intensitãþi mai mari ale câmpului, cânds-a observat o schimbare neobiºnuitã a caracteruluimetalic. Pe mãsurã ce temperatura a fost coborâtã atâttranziþia de fazã magneticã, cât ºi schimbarea misterioasãau fost convergente pentru aceeaºi valoare a câmpului

magnetic – “punctul critic cuantic” – sfidând metodaconvenþionalã de caracterizare a tranziþiilor de fazã întermenii unei singure “clase universale”. (Science 315, 969)Câmpurile magnetice ºi cãldura stelelor neutroniceAºa cum afirmã astrofizicieni din Spania ºi SUA, încãlzireamagneticã ar putea juca un rol mult mai proeminent înevoluþia stelelor neutronice decât s-a aºteptat pânã înprezent. Cercetãtorii au analizat datele care descriutemperatura de suprafaþã ºi câmpul magnetic a circa 30stele neutronice ºi au gãsit o relaþie matematicã între celedouã proprietãþi ce sugereazã cã stelele au fost încãlziteprin propriile lor câmpuri magnetice. În timp ce încãlzireamagneticã a fost aºteptatã în “stele magnetice” – steleneutronice cu câmpuri magnetice foarte mari – studiulconstituie prima dovadã cã încãlzirea are loc în stele cucâmpuri mult mai joase. Acest lucru ar putea determina peastrofizicieni sã regândeascã teoriile curente privind modulîn care se rãcesc stelele neutronice. (Phys.Rev.Lett. 98,071101)

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007

ObituariaAcademician Profesor IOAN URSU

(1928 – 2007)

În noaptea de 16/17 aprilie 2007 a plecat dintre noiAcademicianul Profesor Ioan Ursu. Mentorul ºi protectorulunei întregi generaþii de fizicieni din România, membruproeminent al elitei fizicii mondiale într-un secol profundmarcat de aceastã ºtiinþã în toate rosturile ºi înfãptuirilesale, pãºeºte astfel spre singura eternitate autenticã ce neeste datã – în memoria contemporanilor ºi a posteritãþii,asiguratã de marile sale merite, de proeminenta sapersonalitate, de faptele sale.

Nãscut la 5 aprilie 1928 în comuna ardeleanãMãnãstireni, Ioan Ursu ºi-a fãcut studiile universitare laFacultatea de Fizicã ºi Matematicã a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj, obþinând apoi titlurile de Doctor în fizicã(1956) ºi Doctor Habilus (1967). S-a consacrat mai întâiunei intense activitãþi didactice, recunoscutã prin acordareatimpurie a titlurilor de profesor (1960) ºi, ulterior, deProfesor Emerit (1969). A fost ºef al Catedrei de FizicãNuclearã, Opticã ºi Electromagnetism (1960-1968) aUniversitãþii din Cluj ºi ºef al Catedrei de Fizicã Atomicã ºiNuclearã (1968-1976) a Universitãþii din Bucureºti. A lucratîn centre de prestigiu din S.U.A., Anglia, Rusia, Elveþia, Italiaºi Germania, fãcându-se remarcat prin cercetãri în domeniiavansate ale fizicii atomice, fizicii nucleare ºi fizicii stãriisolide.

În mediile academice internaþionale ca ºi în þarã, adevenit un nume de referinþã în zone ale fizicii care, peparcursul remarcabilei sale cariere ºtiinþifice, au dobândit odeosebitã relevanþã pentru progresul tehnic al epocii ºiservicii sociale vitale: rezonanþa magneticã electronicã ºinuclearã – temeiul tehnicilor de vârf de investigaþie ºidiagnozã medicalã prin tomografie; materialele ºitehnologiile nucleare – fundamentale pentru energeticanuclearo-electricã; interacþiunea radiaþiei cu substanþa –baza teoreticã a industriei laserilor. Ioan Ursu este autor apeste 200 de lucrãri ºtiintifice ºi cãrþi de specialitatepublicate în þarã ºi strãinãtate: Efecte magnetomecanice laoxigen (Editura Academiei Române, 1959); Rezonanþaelectronicã de spin (Editura Academiei Române, 1965); Laresonance paramagnetique electronique (Dunod, Paris,1968); Energia Atomicã (Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973);Rezonanþa magneticã în compuºi cu uraniu (EdituraAcademiei Române, 1979); Magnitnyi rezonans vsoedinenyah urana (Energya Publishing House, Moscow,1982); Fizica ºi tehnologia materialelor nucleare (EdituraAcademiei Române, 1982); Physics and Technology ofNuclear Materials (Pergamon Press Ltd., London, 1985);Fizika i tehnologhia iadernih materialov (Energoizdat,Moscow, 1988).

În 1986 publicã la Editura Academiei, împreunã culaureatul premiului Nobel pentru realizarea laserului,A.M. Prokhorov ºi alþi colaboratori, Interacþiunea radiaþiei lasercu metalele, a cãrei ediþie revãzutã ºi augmentatã apare, în1988, la Moscova (Vzaimodeistvye lazernovo izlucenya smetallami, Nauka Publishing House, 1988). În aceeaºi aleasãasociere, în 1990 apare la editura Adam Hilger Laser Heatingof Metals (Încãlzirea laser a metalelor).

Profesorul Ursu a îndeplinit, de-a lungul anilor, o seriede funcþii academice ºi publice importante: prorector alUniversitãþii Babeº-Bolyai din Cluj (1961-1968); director alInstitutului de Fizicã Atomicã (1968-1976); preºedinte alComitetului de Stat pentru Energia Nuclearã (1969-1976);vice-preºedinte al Consiliului Guvernatorilor AgenþieiInternaþionale pentru Energia Atomicã (IAEA, 1972-1973);preºedinte (1972-1979) ºi prim-vicepreºedinte (1979-1990)al Consiliului Naþional pentru ªtiinþã ºi Tehnologie.Numeroase societãþi academice ºi ºtiinþifice s-au arãtatonorate în a-i oferi calitatea de membru, începând cuAcademia Românã (1974), a cãrei Secþie de Fizicã aprezidat-o între anii 1988 ºi 1990. Ioan Ursu a fost membrual Consiliului Executiv (1965) ºi preºedinte al SocietãþiiEuropene de Fizicã (1976-1978); preºedinte al UniuniiBalcanice de Fizicã (1986-1990); membru al SocietãþiiAmericane de Fizicã (American Physical Society, 1959), alComitetului Internaþional al Asociaþiei de Fizicã AMPERE(Atomes et molecules par études radio-éléctriques, 1964),al Consiliului ªtiinþific al Institutului Unificat de CercetãriNucleare, Dubna (1965), al Societãþii Belgiene de Fizicã(1969), al Societãþii Franceze de Fizicã (1969), al SocietãþiiInternaþionale de Rezonanþã Magneticã (1971), al SocietãþiiNucleare Americane (American Nuclear Society, 1975), alAsociaþiei Nucleare Canadiene (Canadian Nuclear

17

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 200718

Association, 1976), al Comitetului ªtiinþific Consultativ alIAEA (1979), al Academiei de ªtiinþe din New York (1982),al Asociaþiei Americane pentru Progresul ªtiinþei (AAAS,1984), al Laboratorului Mondial (World Laboratory, 1988), alAcademiei de ªtiinþe a URSS (1990), al Societãþii Europenede Opticã (1991).

Învãþãmântul ºi cercetarea în domeniul fizicii, aplicaþiiletehnicilor nucleare, ca ºi industria nuclearã româneascãsunt organic legate de opera ºtiinþificã ºi publicã aprofesorului Ioan Ursu. Crearea unei platforme integrate deînvãþãmânt, cercetare ºi producþie în domeniile atomic,nuclear ºi conexe, gânditã ºi iniþiatã de profesorul HoriaHulubei, s-a desfãºurat între anii 1972 ºi 1976 subconducerea profesorului Ursu, care continuã ºi dezvoltãviziunea ilustrului sãu predecesor ºi mentor. Noul sediu alFacultãþii de Fizicã a Universitãþii Bucureºti, Centrul NaþionalAdministrativ al Fizicii de la Mãgurele ºi BibliotecaNaþionalã de Fizicã, perimetrul universitar ºi zonarezidenþialã dedicatã, ale oraºului Mãgurele, realizate înacea vreme, rãmân elemente esenþiale ale infrastructuriiFizicii în România. Acestora li se adaugã alte reperesubstanþiale memorabile, ca acceleratorul tandem (1974),Centrul de Producþie a Radioizotopilor, pavilioanele FiziciiTeoretice, Fizicii ºi Tehnologiei Materialelor, Laserilor ºialtele.

În timpul mandatului sãu de preºedinte al Comitetului

S-a împlinit un an de la plecarea dintre noi a lui MirceaPopa, probabil cel mai jovial personaj pe care l-a avutDepartamentul de Fizicã Teoreticã. Nu-mi amintesc sã-l fivãzut vreodatã trist, sau nervos, sau agresiv. Mircea Popam-a uimit în nenumãrate ocazii, ºi aº aminti aici doar trei,ale cãrui erou a fost regretatul nostru coleg.

Mircea Popa a fost singurul student care a trecut unexamen de admitere dificil, fãrã a se fi prezentat la unadintre probe. Aceasta trebuia susþinutã dimineaþa, darMircea Popa a confundat orele, prezentându-se dupãamiazã, când proba trecuse. Rectorul – Gh. Mihoc –binevoitor, a aprobat ca examenul ratat sã fie punctat cu 1,nu cu o absenþã, care ar fi dus la eliminarea candidatului,iar Mircea Popa a intrat cu media 7, obþinutã din notele10,10,1.

Mircea Popa a fost singura persoanã (cunoscutã demine) care, la o coadã a anilor ’80, unde se vindea unsingur produs, a reuºit sã cumpere douã. Coada se formasela poarta din spate a Complexului din Mãgurele, unde “sebãgase zahãr”, ºi vânzarea se desfãºura dupã un algoritmsimplu: potenþialul cumpãrãtor avea în mânã o hârtie de 10

Mircea Popa – in memoriam

de Stat pentru Energia Nuclearã (1969-1976), profesorulUrsu a avut o contribuþie majorã la fundamentarea politiciinaþionale în domeniul nuclear, la elaborarea legislaþieispecifice, de reglementare a activitãþilor nucleare, laorientarea ºi structurarea programului de realizare acentralelor nuclearo-electrice, promovând opþiuni tehnice înarmonie cu resursele naturale, cu exigenþele actuale înepocã, de securitate nuclearã ºi ale unei dezvoltãri viabileale þãrii – opþiuni ce continuã a fi confirmate de cursulactual al industriei ºi politicii nucleare ale României.

În epoca, generaþia, profesiunea ºi înaltele sale misiuni,Ioan Ursu s-a singularizat ºi prin deschiderea sa fãrã egalspre oameni, prin dedicarea sa sincerã, energicã ºieficientã efortului de a-i înþelege ºi preþui aºa cum sunt, dea le pune în valoare însuºirile ºi dorinþa de bine, de a lerezolva durerile ºi problemele dincolo de prejudecãþile ºirigorile momentului. Într-o înaltã ºi etern-valabilã ordinemoralã, ‘Profesorul’ – aºa cum era recunoscut, cu admiraþieºi afecþiune de cei mulþi ce i-au stat alãturi într-o viaþã demuncã ºi înfãptuiri, va oferi mereu de-acum înainte unstrãlucit ºi paradigmatic exemplu de Om a cãrui credinþã încauzele bune ºi în semenii lui l-au purtat, cu glorie, pesteneajunsurile, rãutãþile ºi violenþa Istoriei, spre loc destatornicã cinstire ºi afecþiune în conºtiinþa ºi inimile noastre.

Fizica din România aduce Academicianului ProfesorIoan Ursu omagiul sãu, în eternitate!

lei, pe care o introducea printre gratiile porþii ºi primea opungã de zahãr. Mircea Popa a întins vânzãtoarei mânadreaptã cu o hârtie de 10 lei, a luat punga, apoi a întinsmâna stângã cu altã hârtie de 10 lei ºi a luat altã pungã.

Mircea Popa este cel care, în urma unor calcule, afãcut prima referire la descoperirea emisiei carbonului-14de cãtre anumite nuclee. Cum pãrea foarte straniu canucleul de carbon emis sã fie altul decat C-12,descoperirea a fost combãtutã de mentorul grupului, alecãrui corective începeau, de regulã, cu descurajatorulvocativ “Mãi, gogomane!”. Lui Mircea Popa i s-a cerut sãrevadã (sic!) datele, pentru a obþine o concluzie rezonabilã,dar colegul nostru a reuºit totuºi sã comunice rezultatul – edrept, într-o publicaþie insignifiantã. Spre stupoareageneralã, mãsurãtorile experimentale au arãtat ulterior cãnucleul emis era C-14. În cazul în care relatarea esteincorectã, rog sã fiu judecat cu clemenþa indusã de ungând al lui Noica – dupã care o poveste poate sã nu fieexactã, dar sã fie adevãratã.

Requiescat in pace.Victor Bârsan

2% pentru Fundaþia « Horia Hulubei »Anul trecut redacþia CdF a apelat la cititorii revistei pentru a dona 2% din impozitul pe venitul global Fundaþiei

“Horia Hulubei”. Acþiunea a fost un succes: suma totalã donatã ne permite sã tipãrim revista fãrã subvenþia MEdC.Mulþumim tuturor celor care au rãspuns apelului nostru.

Dorim sã apelãm la dvs. ºi anul acesta în acelaºi scop. Tot ce trebuie sã faceþi este sã completaþi formularul230 pe care îl puteþi gãsi dupã o cãutare Google (“formularul 230”); al patrulea ºi al cincilea rezultat sînt formularul230 ºi respectiv instrucþiunile de completare. Trebuie sã trimiteþi formularul completat cu datele Fundaþiei HH (vezipag. 20) ºi semnat împreunã cu copii ale fiºelor fiscale 1 pe care le aveþi de la angajator prin scrisoare recomandatãla administraþia financiarã de care aparþineþi.

Sperãm ca majoritatea cititorilor noºtri sã ne sprijine !

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007 19

There are losses which we never can accept, even ifwe know that they are real. Even now, when a decadeelapsed, I cannot think about Ovidiu other than about aliving person, in spite of witnessing his long and terriblesufferings and hearing his prayer to die, to be freed ofthem. But that was to happen only in his final days.

Before that, he fought heroically and, for a while, wonthe evil. For him, for his family and for many of us, hisrecovery brought almost seven years of achievements andhope. These seven years counted much for NuclearScience also, the field to which Ovidiu Dumitrescuconsecrated all his activity and expectations. I will notcomment here his important scientific merits; it is enoughto mention that even now you can find recent papers andbooks quoting his articles.

The announced presence at this commemoration of hisformer colleagues, collaborators and friends, many of themhaving to arrive from far, speaks a lot by itself, making mymission much easier in this respect, but more difficult ingeneral, as all of us knew him and the risk of exposingvery well-known facts is, consequently, very big.

So it happened that we spent together some periodsabroad, especially in Trieste, being hosted in the samehouse. Was a good occasion to know better each other,and I must confess that our sharing of space wasn’tdeprived of contradictions. An uncontested authority inTheoretical Physics, Ovidiu extended his theoreticalcompetence in other fields, like cooking, where he was anintruder. Nevertheless, he had a definite opinion even abouthow the lettuces must be cut, even if, before, he neverprepared a salad. But even the most stubborn theoristmust surrender if, confronted with the experiment, histheory is falsified. After tasting, Ovidiu recognized mycompetence in salads, but this was a small compensation:in Physics, who was always right was him.

We, the Romanians present here, know that before1989, we couldn’t be accompanied by members of ourfamily, even when staying longer abroad. Our families hadto remain home, like hostages. Even to go alonesomewhere abroad was a very seldom privilege, accordedin our department mainly due to the personal influence ofour colleague Valentin Ceauºescu.

After 1989, the situation changed and the mobilitybecame possible for all, but only in principle. The ironcurtain separating the two parts of Europe was replaced byan economical barrier. Before 1989, we were underpaid bythe host institutions and this situation remained essentiallyunchanged. So, having the family with you, even for a shortperiod, remained still difficult.

Nevertheless, Ovidiu wanted to offer a travel to hisfamily and, at mid-nineties, receiving a fellowship in Italy,he planned to visit me in Trieste with wife and children, onhis way.

Trieste, with the International Centre of TheoreticalPhysics of Miramare were for us a kind of professionaland terrestrial Eden, a gate to Italy and the world.

I received the news about Ovidiu’s arrival with joy, andwe fixed a meeting somewhere near Barcola, at mid-distance between Miramare and Trieste, to accompanythem to my place, for a stay of a couple of days. It wasthe beginning of summer and many people took sunbath at

the seashore. At the shadow of the pines was somehowcomfortable and five hours of waiting passed quite easily.Nevertheless, I became hungry and thirsty (I mean thirstyand hungry). I worried what happened, why they were solate. At the end, to my astonishment, Ovidiu appeared bywalking. He was alone and looked tired and sad.

On their way from Vienna, the car had threebreakdowns, the fourth one, a flat tire, stopping them finallya mile away from our meeting point. When we reached thecar, the scene was something between tragedy andcomedy: his wife, Liliana, accused him for all the mishaps,the daughter wanted to sleep in a real bed and the son totake a swim in the Adriatic Sea. Ovidiu had another wish:to repair the car. He had a spare wheel; the problem wasnot to put it instead of the broken one, but to take the lastone off. In Bucharest, to prevent its theft, Ovidiu welded allthe screws. So, he had to cut them off. This was the theory.The following five hours elapsed to accomplish theexperimental task, using all the approaches. From thebeginning, the simplest solution was excluded: the appealto the Italian Automobile Club or to the nearest repairingshop across the street; a quick calculation of our financialresources gave a result near to zero in all reasonableapproximations. While discussing in contradictory how to doit better, we used a saw borrowed from across the street tocut the screws and, in spite of all pessimistic predictions ofthe workshop owner, late in the night, we were home.Ovidiu had worked steadily and his hands were woundedand dirty, my hands, too, but his were much worse.

So was Ovidiu in science, also, working harder thanothers, but making them work, too. Of course, the hardwork can be only a partial explanation of hisachievements. For the rest, we must take into account hisreal talent for Theoretical Physics.

Ovidiu was generous with his time, which, for him,proved to be so tragically short. He was always ready tohelp the young physicists, many of whom found their wayin science due to him. He had a deep sense of friendship,and considered all his colleagues as equal members of thegreat family of physicists. That’s why he felt hurt by thequarrels, intrigues, or rivalries among them.

Ovidiu enjoyed the red, dry wine and I hope that, in hismemory, the organizers will provide for some. If, instead ofparticipating at his commemoration, we were here for hisanniversary, he surely would have liked to have a glass,too.

Gheorghe StratanBabes-Bolyai University, Cluj-Napoca

and DTP, IFIN-HH

* * *The Romanian physics community has lost an original

hard worker at a time in which large amorphous collabo-rations have become the rule, and individualistic perfec-tionists of Ovidiu's caliber have become rare exceptions.Ovidiu was capable of friendship in the true sense of theword, and those of us who benefited from his givingfriendship cherish it as one of the great things to cometheir way in life.

It was a great loss indeed.G. CIANGARU, University of Texas, USA

Ten years without Ovidiu Dumitrescu

Curierul de Fizicã / nr. 58 / Aprilie 2007

EDITURA HORIA HULUBEI Editurã nonprofit încorporatã Fundaþiei Horia Hulubei.Fundaþia Horia Hulubei este organizaþie neguvernamentalã, nonprofit ºi nonadvocacy,

înfiinþatã în 4 septembrie 1992 ºi persoanã juridicã din 14 martie 1994. Codul fiscal 9164783 din 17 februarie 1997.Cont la BANCPOST, sucursala Mãgurele, nr. RO20BPOS70903295827ROL01 în lei,

nr. RO84BPOS70903295827EUR01 în EURO ºi nr. RO31BPOS70903295827USD01 în USD.

Abonamentele, contribuþiile bãneºti ºi donaþiile pot fi trimise prin mandat poºtal pentru BANCPOSTla contul menþionat, cu precizarea titularului: Fundaþia Horia Hulubei.

CCCCCURIERULURIERULURIERULURIERULURIERUL DEDEDEDEDE F F F F FIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃ ISSN 1221-7794

Comitetul director: Redactorul ºef al CdF ºi Secretarul general al Societãþii Române de FizicãMembri fondatori: Suzana Holan, Fazakas Antal Bela, Mircea Oncescu

Redacþia: Dan Radu Grigore – redactor ºef, Mircea Morariu, Corina Anca SimionMacheta graficã ºi tehnoredactarea: Adrian Socolov, Bogdan Popovici

Au mai fãcut parte din Redacþie: Sanda Enescu, Marius BârsanImprimat la IOEL

Apare de la 15 iunie 1990, cu 2 sau 3 numere pe an, cu tirajul 1000 exemplare.Sediul redacþiei: IFA, Blocul Turn, etajul 6, C.P. MG-6, 077125 Bucureºti-Mãgurele.

Tel. (021) 404 2300 interior 3416 sau 3705; (021) 404 2301. Fax (021) 423 2311, E-mail: grigore@theory.nipne.roINTERNET: www.fhh.org.ro (La citirea sau descãrcarea fiºierelor din e-CdF este necesar “font-ul” ARIAL Central Europe)

Distribuirea de cãtre redacþia CdF cu ajutorul unei reþele de difuzori voluntari ai FHH, SRF ºi SRRp. La solicitare se trimite gratuit bibliotecilor unitãþilor de cercetare ºi învãþãmânt cu inventarul principal în domeniile ºtiinþelor exacte.

Datoritã donaþiei de 2% din impozitul pe venit, contribuþia bãneascã pentru un exemplar este 1 leu.Abonamentul pe anul 2007 este 3 lei, cu reducere 2,50 lei; prin poºtã 3,50 lei.

La `nchiderea edi]iei CdF numãrul 58 (aprilie 2007) – numãrul de faþã – are data de închidere a ediþiei la 25 aprilie 2007.Numãrul anterior, 57 (decembrie 2006), a fost tipãrit între 17 ºi 18 decembrie 2006. Pachetele cu revista au fost trimise difuzorilor voluntariai FHH ºi SRF pe data de 22 decembrie 2006.

Numãrul urmãtor este programat pentru luna august 2007.

Realizarea unei noi clase de detectoare de masãFizicieni din SUA au realizat prima “nanoconsolã” carepoate mãsura mase extrem de mici în condiþii obiºnuite –spre deosebire de dispozitivele anterioare care necesitauun vid înalt sau temperaturi criogenice pentru a lucra.Rezultatul, care se datoreazã lui Michael Roukes ºi colegi-lor de la Institutul de Tehnologie din California, ar putearevoluþiona modul de a mãsura masele particulelor mici.Molecule autoasamblate în bidimensionalFizicienii care vor sã studieze funcþiile de undã aleelectronilor confinaþi în mai puþin de trei dimensiuni, uzual aude a face cu colecþii bidimensionale de atomi aranjaþi “demânã” pe suprafeþele metalice. În prezent, fizicieni dinCanada au fost capabili sã creeze panglici paralelebidimensionale de molecule care se autoasambleazã pe osuprafaþã. Tehnica ar putea face mai uºor studiul ºicontrolul funcþiilor de undã electronice în sisteme cudimensiuni reduse.Luminã stocatã aici ºi recuperatã în alt locFizicieni din SUA au fost capabili sã imprime un pulscoerent de luminã pe o colecþie de atomi ultrarãciþi – ºiapoi au recuperat acelaºi puls de luminã de la un al doileaset de atomi care se aflã la o oarecare distanþã. Experi-mentul demonstreazã cã particulele macroscopice pot fidin punct de vedere cuantic indestructibile mecanic chiardacã ele sunt separate fizic. Lucrarea a fost realizatãutilizând condensate Bose-Einstein - atomi rãciþi la astfelde temperaturi joase unde ei sunt toþi în aceeaºi starecuanticã. (Nature 445, 605)Bule utilizate în dispozitive logiceAu fost create de cãtre Manu Prakash ºi Neil Gershenfeldde la Institutul de Tehnologie Massachusetts din SUA porþilogice care utilizeazã mici bule ce se miºcã într-un fluid.Cele douã porþi, care efectueazã diferite funcþii logice, potfi combinate pentru a realiza orice calcul fãcut în modcurent de cãtre un calculator convenþional. Cercetãtorii auutilizat de asemenea logica cu bule pentru a crea o

memorie de un bit pentru stocarea informaþiei ºi deciposedã toate componentele necesare pentru a construi un“calculator cu bule”. (Science 315, 832)Extra dimensiunile ºi Big Bang-ulMajoritatea oamenilor este perfect mulþumitã cu treidimensiuni pentru a efectua treburile zilnice – sau patrudacã iau în considerare timpul. Teoreticienii, pe de altãparte, cred cã sunt necesare mult mai multe dimensiunipentru a dezvolta teorii cuprinzãtoare ale fenomeneloruniversului. În prezent, fizicieni din SUA afirmã cã acesteextra dimensiuni, care s-au sustras încercãrilor de a figãsite, pot avea efecte care sã se demaºte în deplasarearadiaþiei de dupã Big Bang. (Phys.Rev.Lett. 98, 051301)Bacterie care luptã împotriva curentuluiConform experimentelor realizate în SUA ºi Turcia, bacteriaE. coli prezintã o abilitate ieºitã din comun de a înotacontra curentului. Creînd mici canale de microfluid similarevaselor de sânge, fizicienii au gãsit cã abilitatea bacterieiderivã dintr-o tendinþã înãscutã de a înnota spre stânga lasuprafaþã, permiþându-i sã localizeze regimurile de curgeremai favorabile pentru înotul contra curentului. Acum eiafirmã cã abilitatea ar putea fi fundamentalã pentrutransportul unor infecþii. (Phys.Rev.Lett. 98, 068101)“Cuasicristale” islamice ºi þiglele PenroseAºa cum afirmã fizicieni din SUA, arhitecþii ºimatematicienii islamici au creat figurile cuasicristaline cucirca 500 ani înainte ca figuri similare sã fie descrise înVest. Peter J. Lu de la Universitatea Harvard ºi PaulSteinhardt de la Universitatea Princeton afirmã cã seturilede þigle speciale produse prin secolul 13 au permisartizanilor sã utilizeze o matematicã complexã pentru acrea figuri geometrice fantastice ce împodobescmoscheele, palatele ºi alte construcþii din lumeamusulmanã. Aceste figuri includ figuri Penrose “aproapeperfecte”, despre care cercetãtorii afirmã cã sunt similareprimelor cuasicristale descrise în 1974 de cãtre fizicianulmatematician britanic Roger Penrose. (Science 315, 1106)