2 • APOSTROF

NU AM vãzut decît o parte din spec-tacolele lui Mãniuþiu din ultimii 10-

15 ani ºi îmi pare rãu cã nici pe aceleape care le-am vãzut nu le am înregistra-te, ca sã-mi ofer o „galã privatã Mãniu-þiu“. Ultimul spectacol, O varã fierbin-te pe Iza, a cãrui premierã a avut loc laNaþionalul clujean în 19 mai, mi-a tre-zit dorul de Sãptãmîna luminatã ºi deNunta, de Omor în catedralã ºi de Ba-cantele… Teatrul experimental, din careMãniuþiu ºi-a fãcut un stil, este, în cazulsãu, expresia unei cãutãri; a unei descin-deri la origini – nu ale teatrului propriu-zis, ci ale spectacolului în general; aceleorigini în care cîntul, dansul, jocul mimi-lor fãceau corp comun cu vorbirea, în-tr-o dublã adresare: în primul rînd cãtre

zei ºi abia în al doilea rînd cãtre oa-meni. Acest lucru mi s-a pãrut evidentîn Calea cãtre Momfa (pe versurile luiIoan Es. Pop ºi Ion Mureºan) ºi izbi-tor în O varã fierbinte pe Iza. În acestultim spectacol, vorbirea a fost total înlo-cuitã cu muzica, adicã cu cîntecul popu-lar al grupului maramureºean „Iza“. Sîntcîntece autentice: rituri de trecere ºibocete din fondul arhaic românesc, careîi pun în miºcare pe Vava ªtefãnescu ºipe dublul sãu aºa cum sforile unuipãpuºar pun în miºcare membrele ºi tru-pul pãpuºilor de cîrpã.

Scena, goalã, e mãrginitã pe latera-le de douã mici insule de pãmînt, în carecreºte, stingher ca o amintire firavã araiului, cîte un copãcel. Pe scenã e întu-neric, iar Vava ªtefãnescu – pe care Mi-hai Mãniuþiu o foloseºte ca pe un instru-ment –, distribuitã de data asta într-unmit românesc al morþii, umple spaþiulde joc cu miºcãri stîngace de marionetãnearticulatã, de fiinþã care nu-ºi gãseºtelocul în lumea de aici/de dincolo sauîn propria piele. În costume cenuºii, deechivoci cãlugãri-diavoli medievali, ceiºase membri ai grupului „Iza“ se miºcãºi cîntã, cînd tragic, cînd drãceºte, cîndsolemn, cînd grotesc, înconjurînd dan-

satoarea cu gesturi insinuante ºi fã-cînd-o sã zvîcneascã spasmodic.

Tema dublului, recurentã la Mãniuþiu,apare ºi aici, Vava ªtefãnescu fiind la unmoment dat „duplicatã“ prin apariþiaunui alt trup în miºcare, István Teglaº.

Ceea ce face Vava ªtefãnescu depã-ºeºte coregrafia, fie ea modernã: ritmulîn care se miºcã ºi caracterul autodistruc-tiv al miºcãrilor au la un moment dato intensitate greu suportabilã. Ea esteun dansator ºi-un mim de-o rarã forþãexpresivã. În combinaþie cu arta arhaicãa grupului „Iza“ – în care Anuþa Pop,Voichiþa Tepei ºi Ioan Pop cîntã „despredragoste, nebunie ºi moarte“ – ºi cusunetul instrumentelor arhaice, rezulta-tul este violent ºi cathartic.

În acest spectacol aparte, ce pare oilustrare a teoriilor teatrale anamneticeale lui Ieronim Thanase, alias Eliade,profesionalismul ºi inspiraþia (atît ale re-gizorului-scenarist, cît ºi ale interpreþi-lor) merg, indiscernabil, mînã în mînã.Matricea stilisticã româneascã, pe careBlaga, la sfîrºitul anilor ’30 ai secoluluitrecut, o visa gata sã se exprime plenarîn registru de autor, capãtã, în acest spec-tacol brutal, e expresie înaltã.

�

• Imagini din spectacol

• Vava ªtefãnescu

O varã fierbinte pe Iza

E V E N I M E N T

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 3

ANDREI ªERBAN a montat în Cluj/Sibiu o piesã contemporanã engle-

zeascã, Don Juan în Soho, de PatrickMarber. Comedia lui Marber este o re-scriere la zi ºi o localizare – în Londrazilelor noastre – a unuia din miturilefundamentale ale culturii europene, aºacã tocmai datoritã acestei încãrcãturi uni-versale, textul comediei – sclipitor înþe-sat de aluzii britanice – trece fãrã difi-cultãþi pe o scenã româneascã.

Într-un decor simplu ºi uºor de mane-vrat, folosind excelenta trupã a Naþio-nalului clujean, Andrei ªerban a realizatun spectacol drãcesc. Drãcesc ca ritm– spectacolul se desfãºoarã cu accelera-torul, într-o vitezã crescîndã – ºi drã-cesc în conþinut. Pentru aluziile diabo-lice, acoperirea se aflã atît în textul luiPatrick Marber (replici numeroase subli-niazã mereu cã Don Juan e ne-uman ºidiavolesc), cît ºi în general în mitul euro-pean al lui Don Juan. Personajul are un„ceva“ neliniºtitor, ne-omenesc, o legã-turã directã cu transcendentul, chiar dacãnumai cu partea întunecatã a acestuia.

Comedie ºarjatã, îngroºatã cu inten-þie, montarea lui ªerban are ºi accenteneliniºtitoare, care echilibreazã balanþaºi pun spectatorul pe gînduri. Actoriisînt într-o vervã nebunã: Cornel Rãilea-nu (Don Juan), plin de energie ºi ritm,joacã nuanþat ºi are bizare zîmbete de-monice. Ionuþ Caras (Colm, Un vaga-bond) este un actor plin de forþã ºi cuo gamã largã de expresie. Silvius Iorgaare o expresivitate ºi-o mobilitate ului-toare, de la inocenþa etanºã la perversi-tatea deplinã; ca ºi Ionuþ Caras, SilviusIorga anunþã un actor extraordinar.Ramona Dumitrean (Lottie, Dalia) estesplendidã ºi puternicã: duce în cîrcã – lapropriu ºi la figurat! – un act întreg alpiesei. Partenerul ei, perfect în „inge-nuitatea“ lui, este Adrian Cucu. Buni ºifoarte buni, Cristian Grosu, Dan Chio-rean, Anca Hanu. Toatã trupa funcþio-neazã unitar, creînd o farsã – în sensuloriginar al termenului – coloratã, gãlã-gioasã, veselã, neliniºtitoare, nu lipsitãde bravurã ºi de bravadã. Subintitulatã„Dupã Molière“, piesa lui Marber seîntoarce, spectacular vorbind, în viziu-nea lui ªerban, înainte de Molière, cãtrefarsele donjuaneºti ale Commediei dell’Ar-te. Absolut justificat: Don Juan însuºieste, originar, El Burlador, „Farsorul“,„Marele Farsor“, care pune la cale farsejucate „gros“ de un „cabotin“. În fine,un element autohton – sîngele vampi-ric în care se sfîrºeºte spectacolul – neaminteºte cã sîntem în þara lui Dracula...

Andrei ªerban a pus spectacolul într-oramã unicã, scena de început ºi de sfîr-ºit, în stilul Commediei dell’Arte, coinci-zînd, aºa cã spectatorul nu poate sã nu

se gîndeascã la faptul cã Don Juan, înorice întrupare, e gata s-o ia, într-o eter-nã reîntoarcere, de la capãt...

Un Andrei ªerban care exploateazãrîsul, grotescul, ºarja, un Andrei ªerbanplin de vervã, dar nu lipsit de tuºe neli-niºtitoare – asta ne-a dat dubla premierã,de la Sibiu (3 iunie) ºi de la Cluj (5 iu-nie), a Naþionalului clujean în colabo-rare cu Naþionalul sibian ºi cu compa-nia de teatru ArtAct.

Lucrînd în doi ani trei spectacole cutrupa teatrului clujean, Andrei ªerban acreat o atmosferã de dezbatere, mergîndpînã la polemici, în jurul spectacolelor sa-le. Eºti sau nu de acord cu aceste spec-tacole, un lucru este însã sigur: de submîna lui, iese la ivealã o excelentã trupãde actori.

�

• Imagini din spectacol. Foto: Nicu Cherciu

Don Juan în Soho

CONSIDERATÃ, ÎN regimul comunist dinRomânia, o formã a ideologiei ºi o mo-

dalitate eficientã a propagandei, literaturiii s-a cerut mereu de cãtre puterea politicã sãfie progresistã ºi optimistã. Încã din cele-brele rapoarte ale lui A. A. Jdanov (ale cãruiidei au influenþat decisiv doctrina româneas-cã în materie de artã), despre literaturã sespune cã: „Entuziasmul ºi pasiunea erois-mului impregneazã literatura noastrã. Ea eoptimistã, dar nu din pricina unui fel de in-stinct zoologic funciar. Ea e optimistã înesenþa sa, pentru cã este literatura clasei as-cendente, a proletariatului, singura clasã pro-gresistã din lume“. Aceleaºi atribute (tot atî-tea cerinþe) le gãsim ºi în discursurile lui Gh. Gheorghiu-Dej ºi în cele ale lui NicolaeCeauºescu. În aºa-numitele Teze din iulie din1971 (moment de cotiturã, de revenire înforþã la ideologia stalinistã ºi jdanovistã înmaterie de artã), N. Ceauºescu cere elimi-narea din edituri ºi librãrii a literaturii „careotrãveºte sufletul tineretului nostru“, respec-tiv a acelor cãrþi (multe dintre ele traduceri)„care fac apologia modului de viaþã burghez,chiar apologia crimei“. ªi aceasta pentru cã:„Arta trebuie sã serveascã unui singur scop:educaþiei socialiste, comuniste“. Un an maitîrziu (ca, de altfel, în toate textele care vorurma), într-o cuvîntare rostitã la ConferinþaNaþionalã a Scriitorilor, ºeful statului subli-niazã (cu volute de orator) rolul mãreþ alscriitorului:

Ce þel mai înalt, ce misiune mai nobilã potavea slujitorii condeiului decît acelea de a-ºipune talentul, fantezia ºi inspiraþia în slujbafãuririi omului nou al epocii socialismuluiºi comunismului! Aceastã cauzã mãreaþã pecare sînt chemate sã o slujeascã literatura ºiarta nu poate sã nu însufleþeascã pe adevãraþiicreatori de frumos, sensibili la idealurile uma-nitare ale timpului lor.

Sînt apostrofaþi, în schimb, acei scriitoriinsensibili la mãreaþa cauzã ºi care îºi cautãsubiectele „în întîmplãri mãrunte, banale,ale unor existenþe consumate la margineasocietãþii, în cafenele, în atmosfera vieþii debulevard“, ca ºi cei care devin „prizonieriipropriei lor imaginaþii bolnãvicioase, carenu poate da naºtere decît unei literaturi ste-rile, lipsite de vlagã, de forþã emoþionalã, deaudienþã la marele public, care nu serveºteomului, bunãstãrii, fericirii ºi înãlþãrii lui spi-rituale“.

În anii care au urmat, Nicolae Ceauºescua fãcut din optimism ºi sãrbãtoresc constante,supravegheate politic, ale vieþii naþionale.Dacã în 1973 Comitetul Executiv al Comi-tetului Central al Partidului Comunist Ro-mân emite o Hotãrîre în vederea reglementãrii

periodicitãþii aniversãrii unor evenimente deo-sebite din istoria patriei ºi a partidului nostru,în 1976 Ceauºescu iniþiazã Festivalul Naþio-nal Cîntarea României, adicã „o mare festi-vitate a întregului nostru popor“. Festivalulantreneazã milioane de oameni (tot mai mulþide la an la an), amatori ºi profesioniºti, pen-tru cã, indicã tot Ceauºescu, „Nu trebuie sãexiste comunã, ºcoalã, instituþie, întreprin-dere fãrã formaþii artistice-culturale, fãrã cer-curi de creaþie în diferite domenii de creaþie“.

Unii scriitori participã la aceastã sãrbã-toare continuã, publicînd, în presã sau învolume omagiale, texte care rezolvã temelemãreþe dictate de partid, fie cã e vorba detrecutul glorios, de prezentul revoluþionarºi eroic sau de viitorul luminos. Alþii – în-tr-o duplicitate care e marca specificã a ace-lei epoci – combinã optimismul oficial prac-ticat în presã (mai ales în preajma dateloraurite din calendar) cu o neliniºte prezentãîn volumele personale, mai ales în cele deficþiune. Indiferent de practica scrisului, mulþiscriitori vor resimþi ca împovãrãtoare dis-tanþa dintre optimismul comenzii oficiale ºistarea lor interioarã. Iatã ce consemneazã în1958, în jurnalul personal, poetul VictorFelea:

Lucrul cel mai dificil e sã scrii poezii „opti-miste“ cînd în jurul tãu nu vezi decît teamãºi dezolare, cînd nemulþumirea a devenit temafundamentalã a existenþei. Totuºi, cînd „opti-mismul“ este singura sursã de trai, trebuie sã-l scoþi ºi din piatrã seacã, trudind mai amar-nic decît robii faraonilor. ªi cu toate aces-tea, chiar dacã dai în brînci, þi se spune cã nue de ajuns, cã poþi mai mult.

Tot Felea consemneazã, aproape 30 deani mai tîrziu (în 1987), aceeaºi discrepanþã,de data aceasta extinsã la scarã naþionalã:„Un festivism þipãtor ºi neobosit încearcã sãascundã imaginea poporului adus la sapã delemn ºi la o totalã supunere“. Cele douã feþeantitetice ale vieþii îi determinã pe scriitorisã vorbeascã despre lumea în care trãiescca despre „monstruoasa mascaradã“ (MirceaIorgulescu), Circul totalitar sau „þara car-navalului fãrã carnaval“ (Norman Manea).

Exceptînd prima perioadã de dupã insti-tuirea regimului comunist (în speþã anii ’50),în care predominantã este literatura cu carac-ter propagandistic ºi care poartã marca opti-mismului oficial, în perioadele urmãtoare,în care literatura s-a zbãtut sã cîºtige ºi sãmenþinã o anume autonomie în raport cuputerea, aceasta a încercat sã se sustragãtriumfalismului specific omului nou ºi sãvorbeascã limbajul mult mai bogat al omu-lui dintotdeauna. Într-o tabletã de dupã1990, Ana Blandiana mãrturiseºte dilemape care a trãit-o în perioada totalitarã:

dacã nu cumva este mai cinstit sã nu publicideloc, chiar ºi cele mai eroice pagini, în con-diþiile în care publicam noi. Scriam cãrþi

curajoase, publicate de redactori la rîndul lorcurajoºi, ºi ne simþeam vinovaþi chiar ºi pen-tru curajul nostru, pentru cã nu eram siguricã acest curaj nu va fi manipulat ºi folositca un argument pentru demonstrarea uneilibertãþi de expresie care în fond nu exista ºicare putea fi doar din cînd în cînd realizatãprin riscul unor individualitãþi separate ºi aunor solidarizãri tacite, în urma unor înde-lungate ºi epuizante lupte.

ªi-a asumat însã riscul renunþãrii la tãce-re pentru a fi „mereu de partea celor can-didaþi la înfrîngere“.

Acest mod de asumare a rolului este degãsit nu doar în paginile publicate în post-comunism, ci ºi în unele profesiuni de cre-dinþã apãrute în epocã. Într-un interviu din1976, Dumitru Radu Popescu exprimã, în-tr-o manierã duplicitarã, dusã pînã în pra-gul hilarului, opþiunea pentru filonul tragic:„Tragedia este necesarã ºi în epoca actualã.Ea este optimistã, dar nu de un optimismfacil“. Constant, Marin Preda considerã cãscriitorul trebuie „sã dea glas neliniºtii mora-le a maselor“ ºi sã stea alãturi nu de parteaIstoriei (unul dintre marile principii suve-rane ale ideologiei comuniste), ci de par-tea individului, întrebîndu-se, prin scrierilesale, „care e soarta fiecãrui om în parte, ºtiindcã omul nu are decît o singurã viaþã de trãit,în timp ce istoria este înceatã ºi nepãsãtoa-re“. O idee asemãnãtoare exprimã ºi Con-stantin Þoiu: „Scriitorii buni sînt solidari cubunul-simþ ºi cu acest mers îndãrãtnic, sigur,al oamenilor ziºi de rînd, spre mai bine“. Si-tuîndu-se alãturi de mersul îndãrãtnic aloamenilor de rînd, scriitorii vorbesc în cãrþi-le lor nu despre un trecut glorios, ci despreo memorie ultragiatã, nu despre un prezenteroic, ci despre unul cenuºiu, vinovat, neli-niºtitor. Vorbesc, de asemenea, despre eºec,ratare, inadaptare, injustiþie, fricã ºi nefe-ricire. Cu toate acestea, Ion D. Sîrbu i seadreseazã epistolar unui prieten în 1987:

Dar, la noi, existã o inflaþie enormã de sufe-rinþã, o suferinþã nespusã ºi nepovestitã, nuavem voie sã trecem prin viaþã ca niºte robinespovediþi. Întreaga mea literaturã scrisãîn aceºti ani ar intra în formula lui PanaitIstrati [...] ºi anume: „Spovedaniile unorînvinºi“!

Însã, cum, în termenii lui Nicolae Ceau-ºescu din cuvîntarea deja citatã din 1972,„rolul de conducãtor ºi organizator al par-tidului ºi al statului constã tocmai în a feriorganismul sãnãtos al societãþii de acesteinfluenþe nocive, în a curãþa pãdurea de uscã-turi, pentru a-i permite sã creascã nestin-gheritã, viguroasã“, acesta a încercat mereusã stopeze drumul spre expresia publicã anefericirii. Un referat al cenzurii din anii ’50aratã cã volumul Povestiri al lui ªtefan Luca„prezintã realitatea noastrã în culori sum-bre“, motiv pentru care „volumul nu poate

4 • APOSTROF

Dreptul la nefericire

Sanda Cordoº

sã aparã sub aceastã formã“. Note similareînsoþesc, între altele, în anii ’60 (într-o pe-rioadã socotitã de liberalizare) manuscrise-le cãrþilor de poezie Viaþa deocamdatã de IonAlexandru („din întregul volum se degajã o atmosferã apãsãtoare, de pesimism ºi tristeþe“) sau Moartea ceasului de Marin Sorescu:

Din ansamblul volumului se degajã o viziu-ne sumbrã, scepticã asupra vieþii, asupra poe-ziei. Se subliniazã ideea imposibilitãþii cu-noaºterii umane ºi a progresului, lumea fiindpentru poet „un imens cerc negru“, „o lumede bile ºi cercuri mînuite de un jongleur“, „ocasã a misterelor“ în care repetãm „zilnicaceeaºi miºcare de servitoare“, ºtiind „cã celemai multe noduri în care ne-am frînt dinþiiºi mintea au rãmas nedezlegate“. [...] Uneledin aceste poezii pot da naºtere la interpretãrigreºite din punct de vedere politic.

În anii ’80, cenzura se ocupã de aceleaºiprobleme. Într-un referat al unui cenzor bi-nevoitor se scrie despre manuscrisul roma-nului Plicul negru de Norman Manea: „Ro-manul configureazã o viziune unilateralã,preponderent negativã asupra realitãþilorvieþii înconjurãtoare“. Prin urmare, proza-torului i se recomandã: „De inclus obliga-toriu personaje secundare (de ce nu ºi unulcentral?), ca imagini pozitive ale vieþii“.

Tocmai prin faptul cã s-a strãduit sã sesustragã optimismului oficial, literatura ajucat un rol atît de important în totalitarism.A fost, pentru decenii, singurul limbaj cucirculaþie publicã în care s-a scris despre nefe-ricire, neliniºte ºi suferinþã ºi în care citito-rul a reuºit sã-ºi identifice propria sa viaþãinterioarã. O bunã explicaþie oferã, în acestsens, Matei Cãlinescu, în Amintiri în dialog,cartea autobiograficã scrisã împreunã cu IonVianu:

A citi într-o lume totalitarã e aproape acelaºilucru cu a citi în închisoare – atunci cînd paz-nicii o îngãduie. Lectura care rezultã e în ace-laºi timp riguroasã, atentã (cãrþile demne decitit, relativ puþine, sînt supuse unei lecturiprofunde, intensive) ºi proiectivã – în sen-sul cã cititorul proiecteazã în text propriileaspiraþii secrete, dorinþe, gînduri, teorii. In-teresul acestui tip de lecturã vine din ten-siunea dintre atenþie ºi proiecþie, între respec-tul pentru literã ºi tendinþa de a vedea în texto expresie alegoricã a dramei cititorului. [...]Dar proiecþia la care mã gîndesc nu e nici sim-plã nici arbitrarã, cãci cititorul nu „forþeazã“textul, nu-i impune fantasmele sale în modbrutal; dimpotrivã, el se apropie de text cusfialã, îºi creeazã tot timpul complicaþii ºi þinescrupulos seama de constrîngeri pentru a ob-þine o victorie (alegoricã), în ultimã instan-þã, o victorie dificilã ºi purificatoare.

În timpul lecturii, masca triumfalistã pu-tea sã cadã pentru a face vizibile, în luminaneliniºtitã a cãrþii, ridurile adînci, sãpatede o prea îndelungatã condamnare la fericire.

�

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 5

Avangarda rusã

(al inimii ritm în liber înscris)

Turci fãrã turcoaice,Mici trucuri de inºi mereu sclivisiþi – chiºtoaceÎmprãºtiate pe þãrm,Pânã departe.Eu îmi ocrotescPeºtiºoriiÎn palmeleÎmpreunate.Zâmbetele Nu ºi le pot reþine blonzii Osmani1.Uneori fac ghiduºii – li-i a joc.Dintre degete, las ºi eu un chiºtoc...În acest golf marea picoteºte de-a binelea.Adorm marinariiÎn a nãvoadelor rãsfirare.CerulÎn stânga... În chipul femeiiAþi putea depista umbra seninului?Pescarii nu sunt în stare:Înclinându-se, ei plaseazã plase.Muncitorul întreabã: „De unde sã ºtiu?“Ca un ciurlan se rostogoleºte un cãþelan. ªi, aplecându-mã sã ridic o pietricea,Simt cã trebuie sã mai întind mâna mai ceva.Sub îndrumarea mamei saleDuduiþa deprinde sã arunce piatra în bulboane.Prin plutitoare azururi, prin seninVântul seamãnã dulcieMireasmã de mãslinMenitã, cândva, de-un oarecare zeuSã fie floarea lui Odiseu.ªi, pânã încolþesc, zâmbind, boabele glumelor,Din mânuþeDe cocuþeSe prelinge, vãlurat, o ploiþã peste raþele ce se

îndepãrteazã.Marea cu supramãsurãVânturã aurul de amiazã.Ah! în atare rãstimpuri noi cam suntem

credincioºi,Cu toþii tineri pãrându-ne.ªi prindem a crede cã nu e nimic imposibil

de imaginat,Cã exact în aceste clipeMarea se plimbã printre noi,Înveºmântatã în albãstrimi inexpresive.Ziua-i ca o tulpinã de arbore retezat,

prelingându-ºi sevaPrintr-o închipuire de vad.Plaja e vatrã încinsã.Drumul ºerpuie prin nisipiº.În cuprinsul vãzului – un cãþelandru, pietriº.Exclamaþii: „Mãmicã, mãicuþã!“Cineva fluturã din mânuþã.Vipia mã toropeºte.Sleieºte ºi marea.Strãlucesc funduleþele unor micuþe ºipuri

de vodcã...Pasãrea Se tot roteºteÎn zbor lin. Rotocoale-n senin...Ah, amice-fârtat!M-am cam sãturat nisipurile sã le strãbat!Iar copilaºulRidicându-ºi spre soare faþaStrigã: „Þaþa!“ªi acest scrâºnet de nisip sub picioare!Tristã umoare.

O, acest nor prins în nãvodul clipitelor!ªi þipãtul vulturilor, nevãzuþilor!De aici, se vede departe-n orizontul apelor.Pe unde cu ochi imaterial trecurã norii,

Eu caligrafiez „V“ ºi „D“.Iniþialele cui? Nu sunt ale mele.Ale mele sunt: „V“ ºi „I“.Pe un stei ce rãzbate din apãªopârla AlunecãPrecum o umbrã –Înduioºatã fireDe gingaºã nãpârlire.De aici marea se pareÎnvolburatã de palme bãtãtorite clãtite-n

sinealã.Ziua-ziulica! din nou dinainte-mi apareCa un copleº bondoc, Frãmântându-se pe locCu mâinile în buzunare.Dar vârtejul duce cântul departeªi clare sunt pâclele montane.Liniºte deplinã. Nimeni nu spune nimic.Bãlãile chipuri ale osmanilor s-au dizolvatÎn pâlpâirea apusului încenuºat.O, acest asfinþit limpede!Purpura sa revãrsatã pe versant!ªi jertfele sale triste –Eu ºi culorile unei dimineþi decedate.Peste aceste câmpuri,În care timpurile boabele ºi le-au semãnat,Privesc turnuri înalte,Neîngenuncheate!Unde-a fost meleagul zeilor ºi Sudica patrie a fecioarelor pãmântene,Acolo se vând brânzeturi în dughene.Pe unde trecuse zeul – necontrafãcut, ci

adevãrat,Acolo stau stivuite lãzi goale.ªi adresându-mã norilor,ªi scoþându-mi pãlãria,ªi lãsând puþin piciorul în urmã,Gânguresc – cu ei înde noi nu ne cunoaºtem –Cu limba pelticã, nesigurã, de copil:„Dacã umila mea presupunere are temeiCã auriile prãjituri pe care le gustaþi,În timp ce, râzând, bãsneaþi despre dragoste,Nu sunt decât o fireascã podoabã a familiei

’mneavoastrã,Nu cred ca domniile voastre sã nu mã fi

anunþatCã vã plac prãjiturileªi cucuvaia piticãªi dacã la materia «limba rusã»Aþi trecut sau ba conjugarea verbului «a iubi». Dar prunele?“Vântul, semãnându-ºi cântul,Se zburãtãci spre zãrile-i natale.Eu doar mã înnemuresc2.Numai atât.„ªi, în afarã de asta, învãþãtorul vã mai pune

nota doi?“Vechea amintire înþeapã.ªi dantelele sunt triste.ªi tristeþea de cândvaκi insinueazã visu-n slova „Rusi“3...„V-ar plãcea sã arãtaþi limba?“

1908, sfârºit de an�

Traducere ºi antologie deLEO BUTNARU

Note1. Remarca lui V. Hlebnikov: „Nu de puþine ori, se

întâlnesc turci blonzi“.2. În original: bessmertnoveiu, de la bessmetrie – nemu-

rire, unul din derivatele „verbocreate“ de poet. 3. Forma arhaicã a substantivului Rusia.

Din Crimeea

Velimir Hlebnikov

(1885-1922)

S.DAMIAN A publicat în2006 douã cãrþi: Trepte

în sus, trepte în jos ºi Pãr deaur ºi pãr de cenuºã; în 2004,Aripile lui Icar, în 2002, Piv-niþe, mansarde, nu puþine trep-te. Nu sînt mulþi cei care,citind aceste titluri – de altfelfoarte inspirate –, îºi pot ima-gina cã „materia“ lor este criticã literarã, isto-rie literarã, eseuri polemice, eseuri politice, lacare se adaugã ºi pagini, nu puþine, de memo-rialisticã. Încep prin a observa cã despre aces-te cãrþi s-a scris foarte puþin, ele fiind doarsemnalate la rubrica de... noi apariþii. Cîndºi cînd... Încerc sã-mi explic de ce aceastã igno-rare, pe care „conþinutul“ ºi fervoarea ideaticãa acestor cãrþi nu o meritã, cîtuºi de puþin.

În primul rînd, S. Damian este un scrii-tor uitat: din 1976 ºi pînã dupã 1989, el nua publicat nimic în presã sau în editurile dinþarã. O pãrãsise, în cele din urmã ºi într-ostare psihicã lamentabilã, cauzatã, dupã pro-pria mãrturisire, de marea deziluzie politicãa comunismului; intrase deci în rîndul „inter-ziºilor“, ca destui alþii (între care mã numãr).Deºi, dupã ’89, a publicat în editurile dinRomânia mai mult de zece cãrþi – adicã foar-te multe, cred cã mai multe decît oricare altexilat –, cei care îºi aminteau totuºi de el îlºtiau mai ales ca un critic „ideologic“ ºi uncomentator al literaturii „realismului socia-list“, din cei ce se încadraserã în linia trasatãde partid. Ceea ce nu era decît în parte adevã-rat. Aºadar, fiind considerat ca unul dintre „elefanþii“ dogmatismului, trebuia pedepsitmãcar cu uitarea. Cei tineri erau ocupaþi cuscriitorii încã prezenþi ºi cu intrarea în litera-turã a celor noi, de la care se sperã totul – ºi bine se face. Înainte de plecare totuºi, S. Damian scrisese o carte excelentã despreCãlinescu romancier, între altele; apoi în aniide dupã 1989 a fost unul din puþinii, foar-te puþinii care ºi-au asumat vinovãþia dog-matismului comunist ºi care îºi defineau no-ua lor poziþie, care nu era de conjuncturã, ci se manifestase de mult, încã din anii cîndtransformase seminarul de românã de laHeidelberg într-un fel de gazdã a scriitorilorromâni de valoare, între care ºi disidenþii saucriticii direcþi ai regimului comunist în caretrãiau, aºa cum ºi-o amintesc, sper, mãcarunii din mulþii sãi oaspeþi, ce aveau acoloºansa de a vorbi fãrã frica de „turnãtori“. Deciun destin ºi o creaþie, o atitudine care numeritã absolut deloc uitarea – cel puþin aºasocotesc eu, ºi nu numai pentru cã am par-curs cîþiva ani împreunã la Heidelberg saupentru cã am fost în contact permanent pecînd mã ocupam de „starea“ culturii ºi lite-raturii din þarã la „Europa Liberã“.

Sã revin la volumele publicate de S. Da-mian în ultimii ani. Ele au un conþinut, cum

arãtam, extrem de variat ca tematicã, darfoarte unitar ca stil. Am spune cã autorul nuse grãbeºte niciodatã, în nicio situaþie. E unfel de a „povesti“ sau analiza un text, o ati-tudine, o situaþie sau o carierã – un destindeci –, e un fel de a povesti sau de a comen-ta care e extrem de personal – poate greºesc,însã mie mi-e necunoscut în critica noastrã.Spun „criticã“, însã de fapt e altceva, sînttexte greu încadrabile. Ceea ce S. Damianpreferã, cu evidenþã, este nu atît analiza uneiopere literare, cît, mult mai mult, apropie-rea de persoana autorului care a produsaceastã operã. O spune, de altfel, singur,citez: „Artistul ca om se confundã cu operasa ºi nu poate fi deslipit de ea“(Trepte în sus...,p. 157). Aºadar, situaþii definitorii pentru undestin de artist, împrejurãri care permit lui S. Damian sã refacã o traiectorie sau sã des-copere într-o împrejurare a vieþii esenþa uneiopere, evident foarte importantã, operã pecare o considerã cunoscutã de cititor. De pil-dã, vizita lui Kafka la München – de fapt, unmoment deloc important pentru destinul scriitorului, dar în care S. Damian întrezã-reºte o esenþã; sînt multe traiectorii de viaþãale unor mari scriitori sau intelectuali care îºi gãsesc în S. Damian un povestitor, un „biograf“, un analist care cautã ºi gãseºte specificitatea unei întregi opere sau „mînadestinului“, nu numai în experienþele capi-tale, ci ºi în momente, ca sã zic aºa, aproa-pe anodine.

Un alt capitol, poate cel mai importantºi semnificativ pentru aceste cãrþi ale lui S. Damian, este punerea în paralel sau chiarconfruntarea, nu numai în situaþii, ci maiales în destine, a unor personaje, a unor per-sonalitãþi ce au marcat secolul 20. De pildã,Heidegger ºi Paul Celan, coexistenþa în Mün-chen a lui Thomas Mann ºi a lui Hitler, Sol-jeniþîn ºi Tvardovski, Schiller ºi Goethe,extraordinara poveste ºi corespondenþã întreRilke, Þvetaieva ºi Pasternak etc. Sînt apoimulte observaþii interesante despre Kafka,Thomas Mann ºi Malraux (preferaþii...),despre Eisenstein (ºi Stalin), Canetti ºi Musil.Criticul trebuie citit cu rãbdare, ocoliºul spreesenþial e lung – cum ºtiu prietenii, S. esteîncet, tãcut, deseori timid (nu ºi în scris).

Una din cele mai interesante atitudini pecare S. Damian o adoptã, cu multã serio-zitate ºi judicioasã elocinþã ºi documenta-re, este aceea faþã de personalitãþile care aufost, pentru un timp, legate de hitlerism ºide varianta lui româneascã sau de comunismºi de realismul socialist. Mã refer, cum se poa-te anticipa, la Heidegger, Mircea Eliade ºiCioran, pe de o parte, la Ov. S. Crohmãlni-ceanu, pe de alta; atitudine care a fãcut ca oserie de prieteni ºi foºti comilitoni – ºi nu uniineimportanþi, ci dimpotrivã – sã-i reproºezetocmai buna cumpãnire a argumentelor, ple-doaria pentru refuzul radicalismului, pledoa-ria contra unei respingeri necondiþionate.Dacã pentru unii – primii – Damian se întîl-neºte ºi cu alþi comentatori, portretul carie-rei ºi persoanei lui Crohmãlniceanu mi separe esenþial ºi de neignorat de cãtre cei ca-re, cu mai multã sau mai puþinã simpatie, vormai scrie despre el; ar fi pãcat totuºi sã fie uitat,

pentru cã o parte a exegezelor lui Crohmãl-niceanu îºi pãstreazã actualitatea ºi valoarea.

Mai existã în volumele amintite ºi cîtevacomentarii pur literare, care trebuie însã citi-te în lumina unei atitudini programatice,aceea pe care o putem chiar citi la pagina248 a volumului Aripile lui Icar: „Sunt datorsã recunosc cã, în funcþie de critic confis-cat de idei [...] n-am stãruit, cum ar fi fostfiresc, asupra virtuþilor scrisului“. E adevã-rat, S. Damian acordã ideilor o importanþãcapitalã, uitînd oarecum – cum se vede – cubunã ºtiinþã totalitatea literarã a operei; exis-tã însã multe pagini de serioasã interpreta-re, uneori cu observaþii esenþiale pe care alþiile-au omis sau le-au ignorat, în eseurile dedi-cate operelor lui Breban, Cosaºu, Cuºnaren-cu, Cimpoeºu sau Cãrtãrescu. Nu insist, S. Damian este un comentator aproapeexclusiv al ideilor unei cãrþi (de beletristicãsau nu), uneori al ideologiilor, faþã de careare o intransigenþã sau, dimpotrivã, o tole-ranþã neobiºnuitã, ce unora sau altora ledisplace (ceea ce e de înþeles). În ciuda uneiconsecvenþe care i s-a reproºat, a unui fel de„dogmatism“ – mai ales în profesarea idei-lor politice liberale ºi democratice de azi,adicã la opusul începuturilor sale „revolu-þionare“ –, el este totuºi un om al dialogu-lui. În aceste volume existã ºi unele comen-tarii politice, altfel bine argumentate, darprea tîrziu adunate, dupã o primã, numaiaproximativ promptã, publicare – cu altecuvinte, depãºite (mi se pare cã numai ideeade a polemiza cu Ion Cristoiu sau Ioan Buduca este o curatã pierdere de timp). S. Damian face, pe scurt, un fel de criticã cenu se mai obiºnuieºte – sîntem de mult înepoca primatului textului (care pare ºi el asucomba în curînd). În textele sale, nicio-datã pripite – nu o datã i-am reproºat, prie-teneºte, cã scrie prea lung; rãspunsul sãu afost: Nu pot altfel! –, existã un fel de... „ora-litate“ sfãtoasã, deºi, nu o datã, intens pole-micã. De fapt, S. Damian e un polemistnedisimulat, tonul scrierilor sale e, dese-ori, foarte tãios, deºi lipsit de agresivitateºi „rostit“ cu un calm de invidiat. Cum spu-neam, el rãmîne mereu dispus sã rãspundãla replici ºi, uneori, sã-ºi revizuiascã argu-mentele – nu o datã el chiar imagineazãrãspunsurile ºi contraargumentele, ca un bunjucãtor de ºah, ce ºi este. Cred cã acest supra-polemism se datoreazã ºi faptului cã luiS. Damian îi lipseºte umorul (e totuºi ironic,din cînd în cînd). Ceea ce face ca unele, foar-te puþine, dintre intransigenþele sale sã parãinadecvate ºi sã irite oarecum prin asta chiarpe spectatori. În orice caz, S. Damian are me-ritul de a semnala o anume atitudine „ºocan-tã“, chiar dacã o „citeºte“ ºi o judecã prea aspru.

Cum spuneam, scrierile lui S. Damiansînt deseori bazate ºi pe un „strat“ de memo-rialisticã – în special schimburi epistolare –,care fac ºi ele interesul lecturii. Încheind,aº spune cã textele lui S. Damian – indife-rent cum le-am numi – sînt produse tipiceale spiritului secolului trecut, cu marile luiprobleme niciodatã epuizate. Cel puþin denoi, care îi suntem... contemporani.

�

6 • APOSTROF

Galerie de portreteGelu Ionescu

dupã multã vremeîmi dã telefonel a fost rând pe rând îndelung aºteptatul cel în tainã râvnitnemaivãzutul singurulîmi dã telefoncu timpul a devenit un fel de frate mai miccãruia trebuie sã-i iert prostioarele(cum ar fi aceea de a-mi da telefon)

din difuzoareo melodie dragãîndelung aºteptatul vorbeºtenu audîngân rimele franþuzeºti

vorbeºte vorbeºte chiar frumosani din viaþã aº fi dat odinioarãpentru asemenea cuvintemi-aº fi lãsat pãrul lungaº fi pus murãturi ºi zacuscãeu tac îndãrãtnic cu sporfredonez în gândmelodia franþuzeascãel nu se lasã îi place sã se audã gândescpuþin conteazã ce ºi cui spunevorbeºte chiar frumosºi atunci de unde hãul ce se adânceºte pe zi ce treceºi atunci cinea sãdit buruieni în inima mea

îndelung aºteptatul vorbeºtecuvintele îmi cad pe pieleca niºte monede calpenu aud nimic fredonez în minteaº fi putut fi da aº fi putut fi…gândul pufos mã leagãnãtrebuie sã produc ºi eu ceva frumosînãlþãtor

în ultimele acorduri ale melodiei franþuzeºtispun tandru:„închide. te sun eu. am minute gratuite.“

ºi el chiar închide

la mãsuþe rotundelui Gheorghe Crãciun i.m.

aici stãmrãzboindu-ne în linguriþe de cafeascuturi de fum ne înconjoarãnici nu ne aducem amintede când suntem prietenide când suntem duºmani

aici stãmla fel ca acum doi anila fel ca acum cinci anica în vieþile celelalteaceasta e ultimapisica a murit deja de ºase ori

e ultima viaþã

ºi atunci de undeprintre scrumiere ºi ceºti de cafeacertitudineacã undevada undevanu foarte departetotul poate fi luat de la capãtabia acum

totul poate fi luat de la capãt

fãrã riduri fãrã reumatismfãrã ca morþii sã fie încãfoarte morþi

vorbimne rãtãcim în mari planuri sãptãmânale anuale matrimonialela mãsuþe scunde ne rãzboim în linguriþe de cafea

totul poate fi luat de la capãt

râdem la o întrebare cretinã„existã viaþã înainte de moarte?“ample cercuri de fum complicate planuri proiectepe care cine sã le ducã la capãtpisica a murit deja de ºase ori

aici stãmtoatã cafeaua a fost bãutãtoate þigãrile au fost fumatescaunele aºezate deasupra mãsuþelorîncotro acumºtim cã în spatele uºilor împodobite cu coroniþe nu e nimeni

totuºi continuãm sã ne batemîn linguriþe de cafea

din armurile noastre de fumputem vedea chiar rãsãritulcãci ne-am antrenat corespunzãtorcei morþi aproape cã nu sunt morþicei vii aproape cã nu sunt viiîn þara nimãnui de cafea ºi tutun la mãsuþe rotunde

aceasta e ultima viaþã dincolo de care existãdaexistã ceva altcevaneasemuit nebãnuit cu sclipiri nemaivãzute

„totul poate fi luat de la capãt“spun cu voce taresting apãsat þigara în scrumierãmãtur cu dosul mâinii ceºtileºi rãmân sã tac pentru multã vreme

�

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 7

Poeme de

8 • APOSTROF

Suflete la preþ redus

NÃSCUT ÎN mai 1964 înFãgãraº, Eugen Ovidiu

Chirovici a absolvit Acade-mia de ªtiinþe Economicedin Bucureºti, studiind ºi laUniversity of Glasgow (Sco-þia) ºi EDI (Grupul BãnciiMondiale, SUA). A fost ºefulSecþiei economice, respectivredactor-ºef adjunct al cotidianului Curierulnaþional, apoi director executiv al B1 TV.Mare-maestru al Marii Loji Naþionale dinRomânia. A obþinut Marele premiu pentrujurnalism (Clubul Român de Presã, 1999) ºiPremiul „Pamfil ªeicaru“ pentru ziaristicã(2000). A debutat cu prozã scurtã în 1989.Au urmat romanul Masacrul (1991), Co-mando pentru general (1991), România, zeceani dupã..., eseuri (1999), Naþiunea virtualã:Eseu despre globalizare (2001), Misterele isto-riei: religie, politicã, bani (2005), A doua moar-te (2005), ultimele douã la editura RAO, undeapare ºi romanul Suflete cu preþ redus (220de pagini, 2007).

Cãrþile sale încadrabile teritoriului lite-rar exploateazã, în doze atent controlate,informaþiile furnizate de documente, arhi-ve, biblioteci mai mult ori mai puþin „secre-te“ (adesea în sensul uitãrii lor ori al situã-rii într-un con de umbrã) ºi le dau o nouãinterpretare cu instrumentele ficþiunii. Teme-le sale sunt mereu „grele“ ºi controversate,subiecte despre care discuþiile nu se poartãniciodatã la rece, ci de pe poziþii inflamate,partizane, orbite parþial de interese mai puþinsubordonate „adevãrului“ pur ºi simplu.Inchiziþia, fascismul, comunismul, chiar ºiglobalizarea sunt recitite fãrã prejudecãþi sau,poate, cu o prejudecatã ineditã, aºa încâtincitã, obligã la reconsiderãri, fie ºi nemãr-turisite, ale opiniilor cititorului. Nu-i de mi-rare atunci succesul de care s-au bucurat rândpe rând cãrþile sale. ªi, poate, nu e cu totulnevinovatã de aceastã popularitate aparte-nenþa autorului la o societate ea însãºi situatãanume sub semnul misterului ºi al discreþiei.

Suflete la preþ redus e legatã automat decititorul cât de cât avizat de Maestrul ºi Mar-gareta a lui Bulgakov, de proza umoristicã alui Ilf ºi Petrov, de perspectiva ludic-satiricã,absurd-grotescã asupra unei lumi pe dos genRomanþa samovarului. Fãrã îndoialã, asemeneaapropieri sunt legitime. În Argument, autorulmãrturiseºte cã niciuna dintre cãrþile deja apã-rute despre anii comunismului nu i s-a pãrutsatisfãcãtoare. Prea încrâncenate ori prea super-ficiale, ele lãsau undeva pe drum esenþa uneisocietãþi absurde ºi ridicole, miezul ei uman:„Continui sã cred cã acest sistem a fost în pri-mul rând absurd ºi ridicol ºi abia apoi crimi-nal. ªi-n acele vremuri, excesiv de politice,oamenii s-au îndrãgostit, au urât, s-au distrat,au fost eroi sau lichele, ca-n toate timpurile“.

„Carte a râsului“, romanul relativizeazãtonurile patetice ale portretelor fãcute uneiepoci abia revolute ºi ia distanþa necesarãpentru a-i identifica general omenescul. Ase-menea lui Petru Dumitriu, sã spunem, auto-rul ºtie cã „putem lua asupra noastrã o partedin Rãu“, cã nu doar Instanþele suprauma-ne – fie ele Istoria, Statul, Regimul politic,chiar Dumnezeu – sunt vinovate de ce i seîntâmplã omului sub vremi. Rãul e mereumai enigmatic ºi mai vast. Eugen OvidiuChirovici alege primul „obsedant deceniu“ºi îl convoacã nu la un proces dramatic ºipatetic, nu în faþa unei instanþe rigide ºi prã-pãstioase, ci în faþa marelui exorcist din-totdeauna, râsul.

Excesul de interpretare, enunþul prea ex-plicit ºi insistent al oricãrei idei, epuizareafiecãrei semnificaþii alcãtuiau, în deceniulºapte, un model de cãutare în interior a cau-zelor Istoriei. Înfruntãri, orgolii, tabieturi,derute, compromisuri coloreazã ºi forfotaumanã din epoca luatã sub reflector în Sufletela preþ redus, însã marile anchete, sofistica-tele labirinturi ale unei conºtiinþe abstracte,crizele, marea vinã, ispãºirea, rãzbunarea,deruta, orgoliile, ierarhiile ºi-au epuizat efi-cacitatea. Prozatorul, inteligent ºi lucid, sim-te cã e vorba, astãzi, despre un trecut carepoate fi asimilat, asumat prin râs, înscrisîn memoria colectivitãþii la dimensiuni caresã-l facã suportabil. Doar astfel se poate facepasul mai departe. Trecutul e parþial rema-niabil prin proiectarea sa într-un derizoriuteribil, pe muchie de cuþit. Oricât de tra-gic în multe din feþele sale, el, trecutul, areun cãlcâi vulnerabil: e omenesc. Aºadar,mereu relativ ºi interpretabil, alunecos ºi, încele din urmã, hilar. Ca o ranã adâncã – aprins crustã ºi poate uneori furnica, pro-vocând neaºteptate accese de veselie.

Romanul radiografiazã în subtext ºi „pro-vincializarea“, înþeleasã ca focalizare a inte-resului asupra celor mai infime detalii, înscopul extragerii, la acest nivel, a esenþelorpure ale umanitãþii, rezistând sub coman-damente mai presus de om. Ca efort de re-punere în drepturi a existenþei, proces totuºiintim, totuºi particular, totuºi înfiorat („Înfi-orarea e tot ce are omul mai minunat“, cre-dea Goethe, iar povestea de dragoste abiaschiþatã în fundalul romanului ºi adusã, înfinal, la suprafaþã într-o secvenþã anume po-ematicã despre înfiorare vorbeºte). E vorba,apoi, ºi de asumarea ne-regulei pentru a acce-de la o ordine superioarã („Incoerenþa îmipare preferabilã ordinii care deformeazã“ –Roland Barthes). Un univers cazon supusunor legi obtuze e nimicnicit paginã de pa-ginã prin infuzia de fantastic (ºi el nesigurde apartenenþa sa la ne-omenesc), de para-bolic (înþelesurile sunt mereu mai multe). Econvocatã în paginile romanului o galerieameþitoare de personaje. Groparul Kalman,Maria mireasa, poetul Deceneu Movilã, prim-secretarul, prostituata, malagambistul ºi aºamai departe intrã în scenã cu costumaþii des-crise în detaliu, cu limbaje personalizate pâ-

nã la nuanþã, reproduse de o ureche aten-tã la cel mai mãrunt sunet particular, cu ti-curi ºi obsesii. Jocul vorbelor în rãspãr di-simulând derutant conferã frazelor, cândample, când icnite, o anume frenezie, con-tagioasã. Abordat cinematografic ºi însoþitde o coloanã sonorã dublã, multiplã, ambi-guã, bâlciul uman îºi exacerbeazã toate va-lenþele, autorul amestecându-le cu o dexteri-tate care atrage, în cele din urmã, atenþiaasupra nesfârºitelor contaminãri dintre bineºi rãu. Notabilitãþile locale, caricaturi umane,simple funcþii golite de atribute omeneºti,în derutã, sunt prinse într-o întâmplare gro-tescã. Diavolul însuºi trage sforile, dar sub-stanþa sa demonicã e pe cât de capricioasã ºiimplacabilã, pe atât de fragilã, cãci, la fel deuºor, poate reprezenta binele suprem, iu-birea.

Cu totul remarcabilã ºtiinþa de a surprin-de manifestarea spectacularã a fiziologicului(precum în nuvelele ºi povestirile lui Cara-giale), de a identifica doza de imagine sem-nificantã ºi semnificativã pe care gestul diurno poate încãpea. Gesturile cele mai banaleºi mai joase (un scãrpinat, o încreþire a frun-þii, o tuse, un suspin, un cãscat ori altã emi-sie sonorã vulgarã) însufleþesc personajele,le dau viaþã, le insinueazã prezenþa, pipãi-bilã aproape, în vecinãtatea cititorului. Aces-ta ajunge curând sã le vadã, sã le audã, sãle adulmece. ªi sã le recunoascã, aº zice.

Cât despre înrudiri, primele legãturi posi-bile sunt mult mai vechi: cu basmele popu-lare („În basmele noastre, Împieliþatul – celcare a furat trupul altuia, deci un demonîntrupat – fuge nu de tãmâie sau de ritua-luri, ci atunci când este, la rândul sãu, pãcã-lit ºi deci luat în râs“, spune Eugen OvidiuChirovici în Argument), dar ºi, pe cale deconsecinþã, cu nuvelele cu draci ale lui IonCreangã, sã spunem. Ca ºi Dãnilã Prepeleac,personajele romanului sunt niºte foºti „oa-meni gospodari“ cãrora o proastã alcãtuirea sorþii/a societãþii le-a încurcat drumurile.Ei sunt „pe dos“. Reprezentant al altei lumi,una „pe dos“ în întregime, Împieliþatul le vaprocura termenul convenabil de comparaþie,contrastul favorabil. Tratamentul este psiha-nalitic ºi oarecum homeopatic – minus cuminus ar putea da plus. Un personaj a-nor-mal, i-real, „fantastic“ în raport cu lumeaoamenilor, dracul e hârtia de turnesol. Nimicnu mai e ce pãrea a fi pânã mai ieri. O bo-gatã tradiþie acceptã necondiþionat inferio-ritatea ºi prostia dracilor, dar ea e însoþitã ºide aceea a pactului cu diavolul ca ºansã ine-ditã. Ambele sunt exploatate în acest romanlucrat în canon, în care toate atributele uma-ne ºi satanice evolueazã în perechi contra-dictorii. Se deduce, fireºte, importanþa îm-prejurãrilor, a contextului. „Poveºtile cudraci“ sunt, în fond, poveºti cu oameni încare dracii nu sunt altceva decât o unealtã,un instrument, o recuzitã ajutãtoare. Ei aduco altã privire, o altã lecturã. Relativizeazã ºiumanizeazã Istoria însãºi, aruncându-i înderizoriu majuscula.

Sigur, romanul e „o frescã barocã a co-munismului redus la esenþa sa cea maiabsurdã: Împieliþatul, societatea anonimãce-ºi propune sã cumpere suflete la preþredus“, cum se spune în textul-escortã. Dar,mai mult decât atât, e aici ºi o carte care,apelând la umorul de bunã calitate ºi la radi-ografii incomode, pune pe gânduri ºi invitãla reconsiderãri ale dimensiunii umane, indi-ferent de condiþionãrile care o modeleazã.

�

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 9

Territoria

BASARABEAN DE origine,trãitor la Cluj, pe lângã

Academia de Muzicã, undeface un doctorat în antro-pologie muzicalã, scoþând,acum mai bine de trei ani(2003), ºi un substanþial vo-lum de interviuri intitulatPoeticã muzicalã, cãruia i seadaugã Contraideologiile muzicale, tot din2003, ºi Muziconauticele, din 2006, OlegGaraz are „o faþã blândã, de rus adevãrat“ –cum i se spune când este zãrit de cãtre oarmeancã foarte frumoasã pe Aeroportul„Charles de Gaulle“ din Paris –, dar ºi oexperienþã de viaþã ieºitã din comun, agre-mentatã de o vocaþie a insurgenþei care-lîmpiedicã sã fie mult timp egal cu sine însuºi,conformist cu ceilalþi ºi închis în activitãþibanale, rutiniere.

Printr-o ºansã nesperatã, ce soseºte înviaþa sa, ca mai toate întâmplãrile fericite,pe partitura inefabilã a muzicii, el scapã deînrolarea într-o unitate militarã pregãtitãpentru Afganistan, fiind pãstrat într-un con-tingent destinat apãrãrii unui câmp cu mu-niþii. Demobilizat la termen, dupã ce suferãatrocitãþi ºi pedepse corporale greu de ima-ginat, din partea unor ofiþeri care rãmân„sovietici“ în ciuda faptului cã URSS-ul sedestramã repejor, el trece lucid ºi patetic„podul de flori“ înspre România identitãþiisale râvnite, mitice, pentru a se descoperisubit într-un spaþiu de nedeterminare, sen-timent pe care-l mai încercase ºi înainte,când, român fiind într-o regiune a Sorocãice respira aerul purpuriu de la Moscova,se trezeºte mereu în spaþii de liminalitate,împãrþit între o identitate consideratã peacolo ca fiind ilicitã ºi presiunea politicã mailaxã a tranziþiei de la Cernenko la Gorbaciov.

Din tot acest conglomerat fluid de expe-rienþe umane tranzitorii, Oleg Garaz a de-cantat un foarte bun volum de prozã me-morialisticã ºi identitarã, Territoria (Cluj-Na-poca: Ed. Limes, 2007), construit atât peintenþia recuperãrii unor amintiri definito-rii, cât ºi pe aceea a punerii în oglindã a com-plexelor identitare româneºti de dincolo ºide dincoace de Prut, într-o manierã ce amin-teºte cu respect de Enciclopedia sufletului rusa lui Victor Erofeev, tradusã ºi la noi laParalela 45 în anul 2003. Raportarea basa-rabenilor la „þara-mamã“ se împarte, la noi,între reverenþa romanticã, sentimental-pase-istã ºi eventual naþionalistã a generaþiilormai în vârstã ºi frustrarea criticã lucidã, prag-maticã a celor mai tinere: tranºant ºi foar-te precis în reacþiile pe care ºi le analizeazã,Oleg Garaz se aflã de partea celor ce distri-buie buchete de spini în loc de flori în aceas-tã coregrafie transfrontalierã duplicitarã, ºie de sperat cã dupã apariþia cãrþii sale el nuva fi þintuit la zidul oprobriului public pen-tru curajul de a fi spus pe ºleau tot ceea cesimte. Territoria – înzestratã ºi cu o superbãcopertã, realizatã de cãtre Cristian Cheºuþ ºisupervizatã nemilos de cãtre autor – este ºicartea unei sinceritãþi patetice directe, lipsitede metaforele care sã îi netezeascã duritatea.

Înainte de a da citate, e de remarcat fap-tul cã Oleg Garaz scrie foarte bine, preþio-

zitãþile încercându-l doar pe alocuri, pasa-ger ºi nesemnificativ.

Încã din ’88, prin parcurile Chiºinãului tom-natic se instaura moda „deºteptãrii conºtiinþeide neam ºi þarã“, o modã pe care moldove-nii basarabeni o încercau ºi o probau în toatefelurile, întorcându-ºi pe toate feþele entu-ziasmele, idealismele ºi gustând cu o indes-tructibilã savoare sentimentul, cam amorþit,ce-i drept, al visãrii.

Istoric, urmeazã faza, efemerã ºi roman-ticã, a „podurilor de flori“, care „au þinutcam tot atât timp cât ºi «florile» din careerau fãcute“, dupã care vine pentru cei mulþiindiferenþa ºi lehamitea, iar pentru cei pu-þini trezirea din visare pe motivul repudie-rii subtile de cãtre o populaþie care nu îi vreape „venetici“, fiindu-i suficiente grijile „detranziþie“ pe care le are cu duiumul acasã:

Destul de greu reuºeam sã înþelegem cã pen-tru românii autohtoni ajunseserãm ceva simi-lar unei „coloane a cincea“, a unor trãdãtoriinconºtienþi de propriul statut. Nu deþineamvirtutea de a fi împãrtãºit mizeria perioadeiceauºiste, intram sub suspiciunea de a repre-zenta un genofond oarecum „impurificat“ desânge rusesc, tãtãresc, ucrainean etc., nu erammotivaþi, la modul pur românesc, de aîmpãrtãºi pe deplin valorile unui autohto-nism local, mai pe scurt – nu împãrtãºeamun imaginar care atesta cu de la sine putereidentitatea de român. Deveniserãm „strã-ini“ perfecþi, musafiri ºi trãdãtori deopotrivã.

N-aº merge pânã într-acolo încât sã acre-ditez ideea cã „invazia“ de basarabeni cãtreRomânia ar fi reprezentat un plan subver-siv bine gândit, anexat celorlalte planuri desubminare ºi destabilizare a noului regim ºia þãrii (Târgu-Mureºul, mineriadele, guver-nele slabe etc.), aºa cum procedeazã OlegGaraz la pagina 81, dar soluþia identitarãbazatã pe solidaritate tanaticã preconizatãde cãtre el pune pe gânduri, mãcar pentrufaptul cã ea reitereazã, într-un context isto-ric ºi politic cu totul inedit, posttotalitar, omai veche ecuaþie de tip spiritualist care s-aîncercat la noi în perioada interbelicã:

ªi atunci am avut revelaþia. Mã gândisem laCicikov, vânzãtorul de suflete moarte al luiGogol. Suflete moarte, suflete moarte, sufle-te moarte. Aveam soluþia. Aveam ºi artefac-tele, ºi martorii. În cazul meu soluþia eraumorþii noºtri români, ardeleni, regãþeni saubasarabeni, deoarece erau ai noºtri ºi ai „dân-ºilor“ deopotrivã. Erau veriga, liantul, „spe-cia“ de români întregi, „rasa“ dispãrutã deromâni care au trãit în Þara reunificatã.

Nu sunã convingãtor, cu atât mai multcu cât aceastã tanatologie reverenþioasã nupoate fi transformatã în instrument politicde apropiere între cele douã þãri.

Eseul autobiografic Trilogia scarabeului,din care am tot citat, reprezintã doar o infi-mã parte din volum: a patra parte, dacã e sãfim preciºi, celelalte trei fiind ocupate detexte autoscopice foarte bine construite: me-moria experienþei violente, discreþionare dinarmatã, unde contingentul lui Garaz apãrão unitate de muniþie în centrul geomilitaral cãreia se aflã Territoria, enclava împrej-muitã unde numai câþiva au acces (analog„partidului interior“ din antiutopia lui Orwell, 1984), jurnalul unei introspecþii personale realizate prin combinarea obser-

vaþiilor eseistice cu fulguranþe de viaþã ºi deexperienþã imaginarã directã, ºi, în fine, oultimã secþiune dedicatã Tatuajelor tatãluimeu, socotitã a fi, sub aspectul prozei, ceamai bine realizatã de cãtre inteligentul post-faþator al volumului, tânãrul comparatistclujean Ovidiu Mircean – identitate „sim-bioticã“, de altfel, cu autorul.

Cele patru secþiuni ale cãrþii demonstrea-zã faptul cã memoria lui Oleg Garaz se con-stituie, pe model postmodern, prin pulve-rizarea în direcþia verosimilului a unorfragmente ºi intuiþii identitare trãite: ele nuse strâng într-un punct anume, nu pot fireduse la o substanþã comunã, guvernatã deun trecut sau de un prezent unitar, ci con-tinuã sã pluteascã independent unele de al-tele într-un soi de arhipelag flotant compusdin insule care se atrag, fãrã a fi vreodatãcapabile sã se apropie. Plecând din Sorocaºi traversând Prutul, ca-ntr-un nou Exod, pecare volumul îl aminteºte întruna, din do-rinþa de a stipula ºi o memorie identitarã deîmprumut, evreiascã, Garaz se desanteazãdirect în postmodernism: e singurul spaþiuidentitar pe care îl mai poate gãsi, eterogenca tot ce întreprinsese el pânã atunci.

Apelând, ca punct de pornire, la ClaudeLévi-Strauss (Crud ºi gãtit: opþiune expli-cabilã ºi prin antropologia muzicalã pe careautorul o practicã), el opereazã, într-o primãinstanþã, distincþia identitarã dintre sufle-tul sãu „crud“, românesc, ºi cel „gãtit“, for-matat social de fascinaþia pentru evreii dinSoroca, pentru a continua apoi cu alte com-plexe, dobândite prin elecþiune sau în modaleatoriu: cel românesc recuperat, într-o „þa-rã-mamã“ în care se simte stingher ºi ne-dorit, cel pierdut, dintr-o Basarabie care-ºirepudiazã fiii plecaþi, pe considerentul anxioscã ei ar putea contribui la subminarea identi-tãþii moldoveneºti autentice, cel de muzico-log într-o lume a literaþilor ºi cel de proza-tor într-una a muzicologilor, cel de cetãþeanpostimperial într-o Românie prudentã ºidemocraticã º.a.m.d.

Altfel spus, aparte de ceea ce îndeobºtesuntem învãþaþi sã credem, Territoria lui OlegGaraz demonstreazã cu subtilitate cã memo-ria identitarã nu reprezintã un factor de coe-ziune, de predeterminare a fiinþei, ci un proiectcontinuu, sincretic ºi versatil, în care aceas-ta poate intra prin intermediul situaþiilor încare o propulseazã viaþa:

Într-o altã posibilã realitate, una alternativã,sau într-o altã existenþã paralelã, cred cã suntun tuareg care îºi conºtientizeazã identita-tea evreiascã în timpul vizionãrii unui filmpropagandistic rulat într-o moschee deza-fectatã din teritoriile palestiniene proaspãtreocupate.

�

10 • APOSTROF

dacã n-aº fi fost silit sã vorbesc,n-aº fi vorbit niciodatã.pînã la ºase ani nu mi-au cerut-oºi a fost bine, pentru cã stãteam sub vorbireca sub un clopot de fontã perfect ermetic.

ascundeam acolo o ºtiinþãpe care, la ºase ani, m-au silit sã o pierd.îl vedeam pe înger nu în somn, ci aievea,ziua-n amiaza mare,cînd realitatea e de netãgãduit.

nu i-am iertat nici pentru faptulcã m-au dat la ºcoalã,unde a trebuit sã vorbesc,iar mai tîrziu sã mã strãduiesc sã le semãncelorlalþi, care vorbeau de zorºi dãdeau din mîini ºi din picioare,nãucindu-mã cu viaþa lor.

chiar ºi astãzi vorbesc doar cu spaimã,pentru cã locuiesc tot acolo, sub clopot,iar vorbirea îmi face rãu.n-am nimic de spus în vorbire umanã,unde totul este întîmplare ºi zarvã.

mã prefac însã cu o anume dibãciecã vorbesc, iar afarã se audsunete aproape omeneºti, dar în gîtlej e un muget analfabet ºi inform,care n-are de a face cu vorbitul.

mai rãu e însã cã ºtiinþa tãcerii mele s-a dus,s-a dus ºi îngerul care mi-a statla cãpãtîi pînã la ºase ani,s-a dus ºi omul care putea fi alt om,

tãcînd în aºa fel încît, la capãtulmultor ani de muþenie, sã poatã dezvãluiºtiinþa cea mai neiertãtoare a ºtiinþelor,singura care ar fi putut face moartea mai suportabilãºi maºinile mai îngãduitoare.

din pricina prea deselor revelaþii, timpanelei s-au bulbucat, ochii i-au ieºit din orbite, gura s-aschimonosit.

însã la vremea cînd l-am cunoscut, carnea încã-i clocotea de febre.

l-am rugat sã-mi vorbeascãmãcar despre una dintre

viziunile sale.n-a fost în stare.nu-ºi aducea aminte de nimic.

dar în timp ce gîfîia de neputinþã,m-a cuprins o fericire arzãtoare,o beþie pe care alcoolurilenu mi-au dãruit-o niciodatã.

n-am îngenuncheat, ca sã nu mã dau în vileag.am ieºit ca dupã o întîlnire oarecare,dar acasã am hohotit ca un copil,iar în acea noapte, carnea mea a luminat ca o lampã.n-am vrut sã mã trezesc cînd m-am trezit.

îngrozit cã fiul va muri,tatãl îl ucise-n prima zi.

faptul cã nu poate dormi ca tot omul, pe spate,m-a înduioºat pînã la lacrimi.pentru cã de-a lungul acestor ania îndurat toate bolile omeneºtiºi a greºit ºi s-a lãsat dus în ispitãºi a fost uneori atît de sãraccã nu mai avea ce pune în gurã.

de asta zic cã în plus, în tot acest rãstimp,n-a putut dormi ca tot omul pe spateºi a fost silit sã-ºi ascundãcu multã grijã aripile ºi de astaa umblat mai tot timpul înfofolit

ºi cu femeile doar aºa, pe jumãtate îmbrãcatºi de era numai atît ar fi putut spera la undram de mîntuire dar i-au gãsit de curînd un cancer în gît care-l va da gata,deci nu ºtiu pînã la urmã unde e noroculde a locui în douã lumi deodatã.

acestea sînt simþurile mici: sub vedere, sub auz, sub miros.un singur organ le sloboade pe toate –un cîrcel primitiv pe care încã mediciinu l-au putut localiza,

ºi cei din urmã vor fi cei din urmã

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 11

pentru cã nu stã locului ca alte organeºi în plus dispare la vedere ca un fir de sareîntr-o cãldare cu apã.

din cauza acestor subsimþuri care cel mai adesea dorm,unii subvãd ce nu se cuvine, alþii subaud ce nu trebuie auzit.

nu-s niciun fel de cîºtig pentru cei care le moºtenesc.ºi nici nu sînt niºte simþuri ale viitorului.ca niºte grãunþe de sare ce-n apãse micºoreazã pînã-ntr-atîta încîtnici mãcar matematicienii nu le pot prindeîn ecuaþiile lor.

un fir de nisip înfãºurat într-o sutã de piei de vitã,transportat în miez de noapte din siberiapînã la marea moartã ºi lepãdat pe plajaplinã de nisip, atîta ne-a fost dat sã fim.

am închis ºi-am zãvorît cum nu se putea mai bine.totuºi, pe sub uºã mi s-a pãrut cã se prelinge înãuntruun fir subþire din lumina veºtedã de pe hol.sã pun acolo un cearceaf ud, s-o opreascã de tot?sã dau drumul la gaz s-o usuce?sã mã îngrop în pat cu ºapte perne deasupra?pentru cã-i crãciunul ºi ar trebui sã dormºi eu în sfîrºit dupã poftã.mult? foarte mult. cît de mult? toate aceste zileîn care, dacã n-am sã dorm îndeajuns,mã voi trezi.

într-o noapte ca asta, nici prea vîrtoasã, nici prea zbuciumatã,cu o lunã mai degrabã veºtedã ºi ºovãitoare,stînd în pat ºi holbîndu-mã la nimicurile de la televizor,voi fi lovit brusc de o spaimã neaºteptatã.

voi începe sã tremur din toate încheieturile.o slãbiciune asprã îmi va împinge plãmînii în gîtlej.voi vrea sã trag aer în piept ºi nu va mai fi cu putinþã.mã voi precipita sã respir cu pielea de pe piept,cãci prin glotã nu va mai fi chip.

mã voi grãbi sã-mi fac o altã gurã.voi despica una-ntre coaste, cît mai aproape de plãmîni.nu va fi bine, pentru cã plãmîniivor fi plecat de la locurile lor.

cu maþele fierbînd ºi cu mintea rãtãcitã,voi zori sã dau o gaurã în burtã,sã trag aer pe-acolo ºi sã pun plãmîniisã îºi facã treaba de plãmîni.

fireºte, totul va fi în zadarºi deºi am sã fac o tãieturã ºi în gît,niciun fuior de aer nu va mai intra pe-acolo.mã voi prãbuºi ca vita sub satîr,

atît de nedumerit ºi-atît de singur,încît pînã ºi luna va începe sã dîrdîie.

deºi, spune el, acesta este chiar sfîrºitul,nu acesta va fi sfîrºitul ºi pentru muzicieni,ºi pentru mãcelari.

e limpede cã mãcelarii le vor supravieþuiminunaþilor ciupitori de coarde,pentru cã, pînã la urmã,nu de muzicanþi e-ntîi ºi-ntîi nevoie,

ci de mãcelari, care sã ucidã-n locul lorpentru ca ei sã se poatã îndestula fãrã remuºcãri,de mãcelari, cãci cine alþii le-au vîndut muzicanþilormaþe de vitã ca sã-ºi punã corzi la instrumente?

ºi poate cã în timpul scund de dupã,unul dintre cei ce despicau pe vremuri vitese va trezi ciupind un maþ întins pe un burduf

ºi va reporni lungul drum al evoluþieiºi grohãitul acelei corzi va da iarãºi drumul muziciigraþie cãreia civilizaþia urmaºului de mãcelar va supravieþui pînã va fi în staresã-ºi zãmisleascã propriul mozart.

amicul meu e mãcelar din tatã-n fiu.dar de atîtea generaþii de cînd ucide,a dobîndit un aer de aristocrat:privirea lui leneºã, purã ºi blîndãspune cã el îºi face doar datoria,

pentru ca noi, cei care înghiþimcreierii ºi carnea animalului rãpus,sã putem compãtimi în voie.amicul meu nu omoarã din plãcere.cînd îºi strecoarã cuþitul în inima vitei,el ºtie cã amînã un rãzboiºi cã ne scapã de crima pe care, mai devreme ori mai tîrziu,am fi sãvîrºit-o pentru a mînca.

marea lui pasiune sînt nietzscheºi înþelepþii hinduºi. detestã ospeþele, bãutura prea multãºi dezmãþul. e un învins cu surîsul pe buze

iar vinovãþia care-l macinã adeseaþine de ideile lui bãtrîne, nu de trup:e singurul care-a vãzut cum trupul se zbatepînã la ultima suflarefãrã sã þîºneascã din carnea lui idei.

ºi-apoi el ºtie cã, într-un final, toate se vor plini cum s-a scrisºi cei din urmã vor fi cei din urmã.

norocoase sînt þãrile care nu existãºi popoarele care nu se vor naºte.

�

Majoritatea poemelor din acest grupaj au fost publicate în volumul bibliofil

omonim, apãrut la Editura Eis Art din Iaºi, în 24 de exemplare, cu cîte un desen

de AUREL VLAD.Îngrijitorul ediþiei: EMIL STRATAN.

12 • APOSTROF

HÂRTIA VA fi albastrã (2006), Cum mi-ampetrecut sfârºitul lumii (2006), A fost sau

n-a fost (2006) ºi 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile(2007), patru filme care au fãcut istoria cine-matografiei autohtone, într-un singur an.Fiecare a adus premii naþionale ºi interna-þionale, a generat recunoaºtere ºi vizibilita-te pentru România, a stimulat un interesfãrã precedent pentru filmul naþional. Ce auîn comun Cãtãlin Mitulescu, Radu Muntean,Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu sau Cris-tian Mungiu (ºi sã nu uitãm de regretatulCristian Nemescu), în afarã de faptul cã sunt,probabil, cei mai importanþi realizatori defilm ai României ºi ai cinematografului con-temporan?

Mungiu este nãscut în 1968, Radu Mun-tean este nãscut în 1971, Mitulescu în 1972,iar Corneliu Porumboiu în 1975 ºi toþi suntdecreþei. Dar tot un fel de „decreþel“ este ºiomul care a debitat cea mai mare tâmpe-nie publicã pe care am auzit-o dupã pre-mierea la Cannes a filmului lui Mungiu –neghiobie de facturã tipic balcanicã ºi carear merita o discuþie separatã în sine. Scrii-torul Dan Mihu a susþinut în tabloidele dela noi cã 4, 3, 2 nu este altceva decât un pla-giat al unui scenariu scris de el. Dincolode faptul cã Dan Mihu (nãscut în 1972) re-vendica un film de Palme d’Or pe care nicimãcar nu îl vãzuse (!), grotescul situaþiei(care este ca ºi cum cineva ar încerca sã pro-tejeze prin drepturi de proprietate statul lacoadã, turnãtoria de bloc, instituþionaliza-rea mitei sau alimentarele pline de stavriziale regimului comunist) circumscrie un feno-men, o tensiune socialã care nu mai poatefi ignoratã.

Scurtã odã decreþeilor

MILIOANE DE români au trãit ororile coti-dianului totalitar, au trecut printr-un

experiment social ale cãrui efecte sunt impo-sibil de evaluat printr-o singurã discuþie,printr-un studiu academic sau printr-uncolocviu oarecare, dar douã milioane deromâni existã pentru cã a existat un celebruDecret 770/1966. Conform datelor Institu-tului Naþional de Statisticã, în trei ani (1967,1968 ºi 1969), s-au nãscut aproximativ 1,5milioane de copii, iar, dupã acest momentde vârf, natalitatea a continuat sã rãmânãpeste nivelul anterior decretului. Aceastã

generaþie, cãreia i s-a spus „generaþia decre-þeilor“, are între 30 ºi 40 de ani ºi constituiecea mai numeroasã generaþie din istoriaRomâniei. La ultima evaluare statisticã – diniulie 2005 –, cei nãscuþi între 1967 ºi 1969numãrã 1,27 de milioane de oameni. Se esti-meazã cã, în total, în perioada 1966-1989,s-au nãscut peste douã milioane de copii,deºi dublarea iniþialã a numãrului de naºteria scãzut ulterior.

Apariþia decreþeilor este comparabilã cugeneraþia „baby-boom“ din Statele Unite,unde, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, nata-litatea a crescut dramatic (studiile indicãnaºterea a 79 de milioane de copii în perioa-da 1946-1964); pe seama acestei generaþiieste pusã revoluþia flower power a anilor’60. Pe de altã parte, dacã baby-boomerii auschimbat mentalitatea în Statele Unite, totei au fost carnea de tun pentru Rãzboiul dinVietnam ºi pentru crizele din anii ’70.

Ca ºi în cazul baby-boomerilor, proble-ma generaþiei „decreþeilor“ este una dintrecele mai importante din trecutul recent. Su-biectul a fost extensiv analizat de Gail Kling-man, care a publicat o cercetare aplicatã peaceastã temã în The Politics of Duplicity: Con-trolling Reproduction in Ceausescu’s Romania(University of California Press, 1998), iardocumentarul lui Florin Iepan (Nãscuþi lacomandã: Decreþeii) a fost primul care a pro-blematizat, cu un extraordinar simþ al dra-mei cotidiene, aceeaºi temã: ce s-a întâmplatîn România ca urmare a emiterii Decretuluinr. 770 din 1966. Creºterea demograficã pecare o visa Ceauºescu ºi în care copiii repre-zentau „carnea de tun“ pentru transforma-rea României într-o „putere“ regionalã s-aprodus, dar, odatã cu ea, a avut loc ºi o mu-taþie socialã incontrolabilã.

Cine sunt decreþeii?

SUNTEM COPIII care au crescut cu cheia degât, care am trãit „în faþa blocului“ ºi care

ne jucam printre garajele de tablã ale Daciilorrãblãgite, care ne uitam „pe ascuns“ la filme„pe video“ ºi care negociam câte un Rahansau un Pif pentru un matchbox adus „de din-colo“. Dar tot decreþeii aveau între 19 ºi 23de ani la Revoluþie ºi putem spune cã Re-voluþia este „creaþia“ lor. Noi, decreþeii, amfãcut liceul în comunism ºi facultatea în capi-talism, iar astãzi decreþeii sunt principalulfactor de mobilitate socialã al României.Susþinem sistemul de pensii al pãrinþilor careau slujit comunismul, mergem cu Loganuri-le la supermarketuri în weekend ºi cãutãmsã þinem în spate capitalismul autohton.

Dar, în acelaºi timp, din cauze biologi-ce, decreþeii au trãit în „celãlalt comunism“,comunismul mãrunt ºi meschin, al vieþii coti-diene ºi al existenþei mizere, iar pentru de-

Sunt mândru cã sunt decreþel!

• Cristian Mungiu

• Secvenþã din filmul 4 luni, 3 sãptãmani ºi 2 zileˆ

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 13

creþei demonizarea comunismului nu înseam-nã pur ºi simplu demonizarea unei ideologii(cum se întâmplã în cazul celor care au„prins“ gulagul), nici nostalgia dupã o vâr-stã pierdutã (cum este cu generaþia pãrinþi-lor), ci existenþa „între lumi“.

Pentru decreþel, a trãi „in between“ a în-semnat dezgustul faþã de controlul vieþii inti-me, dar ºi experimentarea aversiunii statuluicomunist pentru tot ce însemna „personal“,„confidenþial“, „particular“. De aceea, decre-þeii sunt pentru „privat“ ºi împotriva „auto-ritãþii“.

Adio, comunism!

DACÃ PÂNÃ la filmul lui Mungiu nu exis-ta un Good bye Lenin românesc, ceea ce

adãuga la faptul cã, din lipsã de coerenþãinstituþionalã, nu aveam despre comunismulautohton altceva decât cãrþi ºi materiale „so-bre“, unele cu iz propagandistic, altele pro-ducþii pur academice, fãrã impact de masã,acum, 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile a venitsã umple acest gol din imaginarul colectiv.El reprezintã în acest moment una dintrecele mai importante voci din ceea ce se chea-mã cinematografia româneascã, se vorbeºtedeja de o „ºcoalã româneascã“ de film, alecãrei trãsãturi bine conturate sunt naraþiu-nea simplã ºi forþa personajelor, ancorareaîn cotidian ºi în „natural“, umorul negruºi ironia, tensiunea interioarã ºi respingerea

„tuºelor groase“ caracteristice cinematogra-fului predecembrist.

Aºa cum reiese din genericul de la 4 luni,3 sãptãmâni ºi 2 zile, Mungiu se gândeºtela o trilogie intitulatã Amintiri din Epocade Aur (aceeaºi „promisiune“ o face ºi Po-rumboiu). Dar de ce este nevoie de filmedespre „epoca de aur“, de ce sã mai vorbimdespre anii comunismului, pe cine mai inte-reseazã o ideologie revolutã? 4, 3, 2 al luiMungiu rãspunde cel mai bine la aceastãîntrebare, pentru cã autorul sãu a reuºit sãfacã un film ideologic fãrã ideologie, sã pro-punã un subiect major printr-o poveste mi-norã ºi sã vorbeascã despre umanitate, fãrãsã facã mare caz de umanismul sãu. Mungiua reuºit sã arate cã „instrumentalizarea“ cor-pului femeii este o expresie a controluluigeneralizat asupra tuturor „corpurilor“ dinsocietate, indiferent de tipul de societateîn care ne aflãm. Aici este forþa principalã alui 4, 3, 2.

Avortul nu este doar o problemã a comu-nismului, mai ales cã „libertatea femeii de aalege“ reprezintã una dintre cele mai impor-tante teme de dezbatere politicã în lumeaoccidentalã ºi nu numai. Þãrile catolice auaceeaºi problemã (Irlanda, de exemplu, atrecut printr-un proces public al acestei chestiuni), China comunistã a impus limi-tarea numãrului de naºteri, iar în StateleUnite grupurile ultrareligioase recurg demulte ori la forme violente de împiedicarea femeilor sã recurgã la avort. Iar în discuþia

generalã proavort sau antiavort, Mungiu areuºit sã se poziþioneze, cu o remarcabilãabilitate esteticã, dincolo de un rãspuns saualtul, oferind (ca ºi Cristi Puiu, cu Moarteadomnului Lãzãrescu) un rãspuns local pen-tru o problemã universalã. Filmul sãu esteromânesc doar în mãsura în care el este vor-bit în româneºte ºi are loc în România anu-lui 1987; altfel, 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zilevorbeºte despre o dramã ce trece de limi-tele relevanþei naþionale sau locale.

Nu este doar un film despre ipocriziacomunismului, care vorbea despre dreptu-rile femeii sau care promitea prosperitateape pãmânt ºi oferea iadul individual, ci esteo poveste despre ipocrizia relaþiilor interu-mane. Agresivitatea regimului era dublatã,pe de o parte, de o agresivitate la nivel indi-vidual ºi, pe de altã parte, de un escapismindus de nevoia de socializare – ambele mi-nuþios realizate de Mungiu; aºa este într-unadintre cel mai bine realizate scene din punctde vedere filmic din 4, 3, 2, discuþia de lamasa familiei Radu, unde tragicomicul vieþiicotidiene, în toatã absurditatea lui, se întâl-neºte cu tragedia socialã a unei generaþii.

Filmul lui Mungiu doreºte ºi reuºeºte sãfie o istorie subiectivã a comunismului (îngenul deschis de Explorãrile în comunism alelui Ion Manolescu, Paul Cernat, AngeloMitchievici ºi Ioan Stanomir), o remarca-bilã incursiune în cãutarea comunismuluipierdut.

�

• Jane Fonda ºi Cristian Mungiu

14 • APOSTROF

Ditirambi. Pe Pietrele Nordului

IAcolo unde oglinzile înceteazã sã nemai multiplice chipul ºi iau focacolo unde nu apare decît strigãtul meucu degete îngheþate pipãindu-þi faþa(de partea „iraþionalului“ nu „de partea blestematã“)e strigãtul

el trece din literã în literãlegînd morþii de vii

poemul e un cuibunde trupul meu cu amintiri ºi cu febree un ou cald de care se apropie copita

IICu mîl mi-e umplutã gura. Cu mîl-ul scrîºnetelor, rugãciunilor.O bulboanã mi-e gura prin careîmi curge mîlul creierului pînã rãmîneo albie goalãpe fundul ei ochii ca niºte peºti scoºidin apã se îneacã privindu-Te

IIINici nu vii spre mine, Doamne, nici nu Teîndepãrtezi. Te scufunzi în tine cu fiecare strigãtal meu ca ºi cum aº sãpa cu strigãtul întrupul Tãu ºi nu dau nici de un fir de apãîn care sã-mi înec memoria în memoria Ta

IVªi pe unde trec mã depun în oglinzi ca un mîlpe maluri de albiioglinzile ochilor Tãi care ne deosebesc de lucruriºi în cãrþi se depune doar mîlul literelorpentru cã gura Ta nu le cheamã-n Cuvînte o baltã bîhlitã creierul din care tocmai ai ieºitdin care nu poþi ieºipe luciul ei nu vin lebede ºi nici pescãruºinumai gheaþa privirii Talenumai pe gheaþa febrei mele aluneci Tuca un copil pe rîuînecat sub sloiurile spaimei mele

VNici în biblii nu mai e nicio literãprecum un cîmp înnãmolit în care au putrezittoþi bulbii seminþelorsub litere nu mai e decît cenuºãcu pielea arsã trecemcu limba arsãcu care nu Te puteam striga

Asta am sã-Þi spunasta suntem: sub literele din biblii suntmuºuroaie de lutun clopot de lut ne sunt literelede cenuºãvîntul o împrãºtie, o duce spreochiul Tãu gol

în care reaprinzi literã cu literãnumele cu care ne chemi

Mormîntul ºi creierul nu-l împarþi cu nimeni

1.Noaptea creierul tãu e un lut negruun plug negru trece prin elun om negru apasã pe coarnele luidin cer cad seminþe negre

dimineaþa ochii tãi sunt însãmînþaþicu literele primului vers

2.Nimic decît creierul – scenãpe care n-o împarþi cu nimeni.Cetele de actori s-au mãcelãritcu sãbii de frig

Nimic decît creierulcu crengile lui de neantdin care vei cãdea ca un mãrputrezit

mormîntul ºi creierul nu-l împarþicu nimeni

3.Cînd vreau sã mã uit la cer desenezpe pereþii creierului, pe mîlul striaþiilortrasez linii cu o piatrã, cu un cuþit,cu degetul, cu unghiile

Ca un pãianjen secretez liniisau încerc sã ies din grundul lor negru

4.Unii dintre noi ºtim cã scîndura sceneie un loc îngheþat pe care-l poþi traversadacã întîlneºti privirea celuilalt

pe scîndura scenei care e craniul meuþip, mã chircesc,þîºnesc în salturi de dans,rostesc cuvinte pe care nu le înþeleg

dincolo de scîndura scenei care e craniulmeu e o altã scîndurã a sceneicare e craniul altcuiva care þipã,se chirceºte, þîºneºte în salturi de dansºi rosteºte cuvinte pe care nu le înþelege

el are o privire aproape tangibilã

5.(Azi-noapte un fir de iarbã îmi sfredelea ochiuldar creierul e pîrjolitºi firul de iarbã intrã mai adîncdislocînd minereul craniului pînãgãseºte lutul literelor)

6.Litere, litere ridicîndu-se acum din creierprecum pãsãrile de pe oglinda unui lacpenajul lor sfîºie ceaþa ochiului meu turmentatprecum ar ridica o pînzã de pe obrazul unui mort

�

Poeme de

D O S A R

AM ÎN jurul meu o mulþime de documentevechi, de aproape nouãzeci de ani, pe

care, încet, încet, le-am strâns dintre docu-mentele ºi manuscrisele arhivei Blaga. Întreele se aflã ºi documente oficiale ale vremii,cãrþulii de ale Mamei din adolescenþa ei; uninterviu apãrut în 2006, al veriºoarei meleOlga Fruma-Brediceanu, în revista Magazinistoric, în care, dupã cincizeci de ani de tãce-re, se vorbeºte în sfârºit despre politicianulºi diplomatul de carierã Caius Brediceanu(cel de al doilea fiu al lui Coriolan Bredicea-nu), frate mai mare al Mamei mele. În afarãde aceasta, pe posturile naþionale de TV amvãzut douã emisiuni dedicate, una familieiBrediceanu, alta urmaºilor familiei Pillat-Brãtianu, cu care Bredicenii erau prieteni.Toate acestea mã incitã sã construiesc un felde mozaic-portret al Mamei, din tinereþe.Mai ales cã unele persoane, fie din familiaTatei, fie istorici literari, necunoscând ºi ne-înþelegând atmosfera din familiile unei bur-ghezii înstãrite ºi cultivate, în sec. 19, dinBanat ºi Transilvania, au descris-o în modsuperficial, uneori chiar tendenþios.

Voi transcrie dintr-un jurnal al Mameimele din 1919, scris de ea în timp ce se aflala Conferinþa de Pace de la Paris, ca mem-brã a delegaþiei Transilvaniei, condusã deministrul Alexandru Vaida-Voevod. Tatãlmeu povesteºte în Hronicul ºi cântecul vâr-stelor despre acest sejur al Corneliei la Paris,dar din punctul de vedere al unui tânãr în-drãgostit care se temea, pe nedrept, cã vafi pãrãsit.

Cornelia Brediceanu s-a nãscut în 2 sep-tembrie 1897, fiind cea mai micã dintre ceipatru copii ai familiei Brediceanu. Tiberius-a nãscut în 1877, Caius în 1879, iar soraei, Sempronia, în 1887. Ambii fraþi au fostdoctori în drept. Se pare cã Bredicenii, miciboieri din Oltenia, au fost aduºi de împãrã-teasa Maria Terezia în Banat, primind cevatitluri nobiliare. Nu prea ºtiu multe despreasta; Caius, în perioada în care a fost minis-tru plenipotenþiar al României la Viena, agãsit documentele în arhivele din Austria.Numai cã pe Mama mea n-o prea interesau„titlurile“.

Tatãl Corneliei, Coriolan Brediceanu,avocat ºi om politic de seamã al Banatului,a fost deputat în Parlamentul de la Budapes-ta ºi unul dintre cei mai apreciaþi politicienidin Banat. Se spunea despre el:

Un jurnal necunoscut al CORNELIEI BREDICEANU

�

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 15

D O S A R

• Cornelia Brediceanu, la gimnaziul-pension de la Sibiu, 1911

16 • APOSTROF D O S A R

Nu-i român ca bãnãþean,Bãnãþean ca lugojan,Lugojan ca Bredicean.

Mama Corneliei, nãscutã Cornelia Rã-dulescu, provine dintr-o familie cu intere-santã ascendenþã politicã. Strã-strãbuniculse trãgea din familia Damaschin Nedelcu-Seimanu, a fãcut închisoare politicã ca mem-bru al societãþii secrete Constituþia în 1830.Generaþia respectivã de cetãþeni ai Lugojuluierau meseriaºi înstãriþi, bãnuiesc cã orga-nizaþi în asociaþii ºi bresle. Societatea secretãmenþionatã avea în vedere ºi apãrarea inte-reselor economice ale românilor din oraºulLugoj, trãind în bunã vecinãtate cu multeetnii. În cartea despre Tatãl meu am citatcâteva fragmente dintr-o cãrþulie dedicatãacestei „societãþi“, aºa încât nu mã mai repet.Unul din urmaºii importanþi ai acestui Ne-delcu-Seimanu a fost Constantin Rãdulescu,inginer-ºef al oraºului Timiºoara la mijloculsec. 19, cu studii de politehnicã ºi drept. Pevremea aceea, „bunãstarea“ unei familii seconstruia organic în decurs de douã-trei ge-neraþii, prin muncã cinstitã, de la meserii laprofesiuni liberale (avocaþi, medici, profe-sori). Nu într-un an-doi, abuzându-se deavuþia publicã, fãrã ruºine, sub patronajul„clasei politice“. Constantin Rãdulescu, cã-sãtorit cu Paulina (un fel de Uhrmutter a fa-miliei), a avut un rol important în moder-nizarea oraºului Timiºoara. Astfel, lui i sedatoreazã regularizarea râului Timiº, înce-pând cu barajul de la Costei ºi pânã la cana-lul Bega care traverseazã Timiºoara; ilumi-natul public º.a.

Paulina Rãdulescu a avut cinci copii (nule cunosc data naºterii): Constantin Rãdu-lescu, medic, cãsãtorit în Bucureºti cu ZoeBoerescu (fiica ministrului de externe subCarol I, Vasile Boerescu), Gheorghe Rãdu-lescu, prof. univ. de farmacologie la Buda-pesta (stabilit definitiv acolo, având ºi far-macie în „Cetate“), Elena, mãritatã cu Gh. Dobrin (avocat), Sofia, mãritatã Vlad,Cornelia, cãsãtoritã cu Coriolan Brediceanu(bunicii mei).

Mama mea s-a nãscut târziu, la zece anidupã sora ei Sempronia, care, în urma unei

boli contagioase grave, a rãmas uºor sufe-rindã toatã viaþa. Mama a fost o copilã foar-te frumoasã, inteligentã ºi foarte iubitã defamilia ei. Bunicul meu Coriolan îi punea,primãvara ºi vara, în fiecare dimineaþã, unbucheþel de flori pe noptierã, mai ales zam-bile. Mama, de câte ori vedea aceste flori,îºi amintea de tatãl ei. Mai rar asemeneagingãºie din partea unui pãrinte foarte ocu-pat: avocaturã, procese, politicã, deplasãrila Parlamentul de la Budapesta, redactare dediscursuri. Menþionez cã ciornele acestorluãri de cuvânt în Parlamentul de la Buda-pesta erau redactate în limba maghiarã, obli-gatorie în Parlament. Soþul meu, Tudor Bug-nariu, le-a studiat ºi mi-a spus cã luãrile luide cuvânt erau foarte bune, în apãrarea inte-reselor minoritãþii, atunci, a românilor dinBanat. Le-am donat Muzeului de Istorie dinTimiºoara, dar nu ºtiu sã se fi valorificat princeva studii. Pãcat. Mai menþionez cã pe planlocal se utilizau oficial ambele limbi, maghia-ra ºi româna (sau ale altor minoritãþi dinimperiu), actele oficiale fiind bilingve, lucrã-rile în tribunalele locale tot aºa. Acest lucruse poate constata ºi pe actele de ºcolarizareale pãrinþilor mei, aflate la Biblioteca Cen-tralã Universitarã „Lucian Blaga“ din Cluj,„Arhiva Lucian Blaga“.

Coriolan Brediceanu întreþinea relaþii deprietenie ºi colaborare cu oameni politici devazã din Vechiul Regat (Brãtianu) ºi din Tran-silvania ºi Banat. Gãsesc între hârtiuþeleMamei (ce bine cã am reuºit sã nu se piardãaproape nimic!) un pliculeþ din hârtie albas-trã, proastã (ca în anii ’50), pe care Mamaa scris cu creionul: scrisoarea lui CoriolanBrediceanu cãtre Vicenþiu Babeº, 06.XII1892. Transcriu ºi textul scrisorii, copiat deMama la maºinã, ca un exemplu cum îºi scri-au pe atunci politicienii:

Coriolan BrediceanuAdvocatLugoj

Magnifice Domnule!Ieri am avut o congregaþiune foarte interesantãºi importantã. Ungurii ziceau cã e parlamentromân. Succesul moral extraordinar. În gale-rie am avut 300 de þãrani. Am denegat nou-lui ministeriu sprijinul ºi încrederea, apoi 9vorbitori români au susþinut propunerea meaîn cauza colonizãrilor. Veþi ceti ºi sper cã vãveþi bucura cum se bucurã toþi pe aici ºi pre-cum sunt mândri toþi câþi au fost de faþã.

La cele scrise vin a Vã împãrtãºi cã Aur.P. [Aurel C. Popovici] e vãrul meu, dar nuam asupra lui nicio influinþã. L-am ajutat, baeu l-am silit de a învãþat în contra dispoziþiu-nei pãrinþilor lui; – de mic însã a arãtat idei„hochfahrend“ [grandomane], înalte, ºi petoþi îi privea de laºi ºi neconºtii de datoria lornaþionalã. Voeºte ºi va fi om mare. Azi numai poþi vorbi cu el. Aud cã a luat parte laultimul cortegiu triumfal a lui Dr. L. în Bu-cureºti. Are simþ curat, e materialmente aran-jat prin cãsãtorie ºi croeºte politica românãla Gratz – fãrã nicio considerare la program,puteri – ºi dispune efectuirea. Om în gene-ral modern. Din acestea poþi vedea, cã pre-cum n-am putut simpatiza de la început cuel, azi divergenþele între noi au devenit totmai mari, ºi aºa nu pot spera ca el sã primeas-cã la noi o redacþie.

Lugoºienii nu au pe nimeni. De Dr. G.Popa a fost vorba – dar nu ºtiu de ce nu seprind cei din Timiºoara de aceastã idee. S-avorbit a se procura un gazetar de profesiu-ne din afarã, ba chiar s-a însãrcinat un om cuconecþiuni literare a face întrebare în acestrespect, rezultat nici nu avem ºi nici nu spe-rez. Proectul mai nou al Dlui U. de a aduna

înainte subsidiile, cu greu va succede. Noiavem nevoie de un jurnal la care sã lucre toþiºi sã-l susþinã toþi, pentru a organiza pe toþicari sunt adicþi ºi devotaþi în fond. Azi însãe un chaos provocat ºi nutrit din Sibiu. Acestchaos trebue spulberat ºi luminat. Aceastanumai printr-o conferinþã a delegaþilor sepoate – iar pânã atunci mai bine ar fi sã ve-getãm cu Ln. cum putem, cu sau fãrã Dl…,– dacã precum zice, cã oricum voeºte a seretrage în interesul de „a contribui la strân-gerea…“. La Arad aºi putea veni de aceea,întru cât aflaþi de bine. Vã rog a mã aviza.Acuza în cauzã de la Ciacova merge la Hie-ronimy acum ºi în contra lui Desan.

Lugoj, 6/12 892. DevotatBrediceanu

Sub textul scrisorii Mama mai noteazãcu creionul cã la Institutul de Istorie din Clujs-ar mai gãsi scrisori de ale lui Coriolan cãtreVicenþiu Babeº (tatãl lui Victor Babeº).

Iubitã, dar nu rãsfãþatã, de pãrinþii ºi fraþiiei, Cornelia Brediceanu îºi petrece primii aniai copilãriei în casa pãrinteascã din centrulLugojului, str. Fãgetului, nr. 4. Casa maiexistã ºi acum. Nu mai este a familiei, darpe poarta mare, potrivitã sã intri ºi cu trã-sura, mai existã o tablã de metal care indi-ca biroul de avocaturã al lui Coriolan. Casase compune din douã corpuri legate de acestportal. În dreapta se aflã un corp cu vreodouã încãperi mari (fostele birouri) ºi, bã-nuiesc, niºte dependinþe. În partea stângãeste casa mare ce a servit drept locuinþã. Seintrã prin curte, pe un ºir de trepte de pia-trã cu balustrade frumos arcuite, apoi în-tr-un fel de antreu cu geamuri mari sprecurte, care apoi se prelungeºte cu o lungãverandã de sticlã spre spatele curþii. Sprestradã erau cele douã saloane mari. Cel mare,zis „salonul roºu“ (în care se putea intra ºiprin sufrageria ce dãdea spre curte), eramobilat în stil Secession, cu multe fotoliiºi canapele (una acoperitã cu o scoarþã undeam dormit eu în copilãrie). Tot în acest salonse aflã ºi un pian mare de concert ºi, evident,biblioteca. Erau mai multe în casã, organi-zate corect, pe domenii ºi ediþii. Sufrageriadãdea spre curte, prin verandã, deci eradestul de întunecoasã. Mobila era neagrã,impozantã ºi sumbrã. Douã „bufete“ mari,din nou o bibliotecã mare (cu geamuri desticlã) cu cãrþile lui Coriolan, foarte frumoslegate. Literatura universalã în „Universal-bibliothek“, în traducere germanã, legate înalbastru-închis. Când ne-am instalat la Cluj,în 1939, Mama a luat, cu consimþãmântulbunicii, o parte mare a acestei biblioteci lanoi. Acum se aflã la Muzeul Literaturii dinBucureºti, ca „donaþie“, în cadrul bibliote-cii lui Lucian Blaga. Toate aceste cãrþi suntscrise cu litere gotice, pe care numai eu lemai citesc cu uºurinþã, dar generaþiile maitinere nu. În sufrageria din Lugoj, pe unperete, în ºir, portretele strãmoºilor, de laînceputul sec. 19. Nu pot sã spun cã mãîncântau în copilãrie, erau sumbre ºi ele. Încontinuarea „salonului roºu“ era „salonulalbastru“, mobilã original Biedermeier. Oparte, canapeaua, fotolii, scaune ºi o masã,se aflã în casa mea, dupã ce Mama le-arestaurat de vreo douã ori, la Sibiu (dupãrefugiu) ºi apoi din nou la Cluj. La geamu-rile spre stradã erau fotolii mai mici. Acoloºedea sora Mamei, Sempronia, privea pegeam ºi executa broderii minunate. „Salonulalbastru“ se continua spre interiorul casei cudouã superbe dulapuri Biedermeier ºi cu unscrin în acelaºi stil. Cred cã au fãcut partedin „zestrea“ datã de Maica Paulina fiicei

�

• Cornelia Brediceanu, la gimnaziul de la Sibiu (1911-1912)

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 17

ei Cornelia (bunica mea). Ele decoreazãacum foarte frumos principala încãpere dinlocuinþa fiului meu.

Casa se prelungea mult spre interiorulcurþii. Dupã salonul albastru urma „biroul“bunicei mele. Spre verandã avea într-adevãrun mare birou negru cu tot felul de sertare(probabil fostul birou al bunicului), de undebunica scria copiilor ei, Tiberiu, Caius, Ma-ma. O corespondenþã bogatã, nu ºtiu ce s-a pãstrat la fraþii Mamei. În casa buniceimele, atunci când bãieþii erau mici se fãceaseara muzicã de camerã. Ei, copiii, ador-meau pe aceastã muzicã. Aºa a început cul-tura lor muzicalã. Când eu eram de vreozece ani, la Sibiu, unchiul meu Caius, la rân-dul lui, m-a iniþiat ºi mi-a trezit gustul pen-tru muzica clasicã. Scrisorile bunicei melesunt pline de „vorbe“, în germanã, francezãºi maghiarã, ceea ce denotã o serioasã cul-turã generalã ºi stãpânirea acestor limbi. Erafrumos sã practici „genul epistolar“, eraureguli. Care de fapt existã ºi acum în lumeamodernã, chiar dacã scrii pe e-mail.

Dupã birou urmau în continuare dor-mitoarele cu paturi de alamã (foarte preþui-te azi) ºi o baie, da, cu apã curgãtoare ºi toatecele necesare. Apa era adusã prin pompãºi þevi de la o fântânã din curte. Urmau bu-cãtãria ºi restul de dependinþe. Veranda seprelungea pânã acolo. Avea ºi ea un rol. Ma-ma îmi spunea cã bunicul, Coriolan, era une-ori nervos ºi coleric, mai ales când clienþiiale cãror drepturi dorea sã le apere fãceauvreo prostie. Ca sã nu-i certe sau supere, tre-cea din birou pe verandã, în lungul cãreia seplimba vociferând, pânã-i trecea enervarea.Atunci se întorcea în birourile lui avocaþia-le, fãrã a fi jignit pe cineva.

În curte erau tufe de liliac, oleandri, bãnci,scaune ºi masa. ªi, evident, fântâna, cu unvag miros de apã mineralã. Aceasta e am-bianþa în care a crescut Mama. Bunica nuera numai muzicianã ºi foarte cultivatã, darºtia perfect bucãtãrie ºi croitorie. De exem-plu, ºi-a confecþiont singurã rochia de mirea-sã, iar pe cei doi fii i-a îmbrãcat pânã la vâr-sta ºcolarizãrii. În ce priveºte bucãtãria, amun caiet de reþete ale ei. Astfel, ea putea sãsupravegheze mersul bun al casei.

Nu vreau sã construiesc o imagine idi-licã a mediului în care a copilãrit Mama.ªcoala primarã a fãcut-o la Lugoj, patru cla-se. Era ocrotitã ºi de fraþii ei mai mari, oa-meni formaþi, practicând profesii liberale.

În 1908 s-a produs tragedia în familie:tatãl, Coriolan, a murit subit în timpul uneideplasãri la Budapesta. Mama frecventa dejagimnaziul-pension de la Sibiu, unde învãþaufete din familiile înstãrite din Transilvania.Acolo s-a împrietenit cu Ani Moldovan (fa-milie de memorandiºti), viitoarea soþie a luiPetru Groza. Prietenia s-a menþinut toa-tã viaþa, pânã la moartea lui Ani Groza, laaproape 98 de ani.

Viaþa familiei s-a schimbat. Via lui Co-riolan s-a vândut pentru a se rezolva anu-mite probleme economice. Mai târziu, CaiusBrediceanu a cumpãrat o altã vie, care însãstãtea la dispoziþia întregii familii.

În Lugoj, familiile înstãrite aveau vii;terenurile nu erau prea mari, pe dealul vii-lor (la puþini kilometri de oraº), alãturate.Cu case de vacanþã, grãdinã de flori, vie,pomi fructiferi, gospodãrie. Dispuneau deterenuri de tenis ºi cai de cãlãrie, sporturicare se practicau deja atunci. Ca ºi înotulla ºtrandul amenajat în oraº, pe Timiº, cubazin ºi cabine din lemn.

Caius s-a caracterizat întotdeauna pringenerozitate faþã de familie, dar nu numai.Având o situaþie materialã bunã, a contri-buit la menþinerea standardului de viaþã albunicii mele ºi al sorei lui, Sempronia, lastudiile Mamei mele. Chiar ºi mai târziu aajutat-o pe Mama de multe ori, starea eimaterialã în primii ani de cãsãtorie fiind maimodestã.

Mama mea, dupã absolvirea gimnaziu-lui-internat de la Sibiu, a fost înscrisã la Bra-ºov la ªcoala Comercialã, locuind la frate-le ei Tiberiu, director la Banca Albina. Spredeosebire de Vechiul Regat, pânã la PrimulRãzboi Mondial în Transilvania nu existaulicee pentru fete, a cãror absolvire le-ar fipermis studiile universitare. Fetele care do-reau sã urmeze studii universitare se înscriau„particular“ la unul din liceele româneºtipentru bãieþi, care existau în Transilvania.Cred cã cel mai bun era Liceul „Andrei ªaguna“ din Braºov. Din analele liceului amvãzut cã multe personalitãþi ale vieþii publi-ce din Transilvania ºi Banat „subvenþionau“acest liceu. De exemplu, bunicul meu, Co-riolan Brediceanu. Pe de altã parte, copiilorbuni la învãþãturã, dar foarte sãraci, cum afost Tatãl meu, liceul le asigura masa gra-tuitã la o cantinã ºi burse.

Fac o parantezã. Nu pot sã nu-mi punîntrebarea care din îmbogãþiþii în timp de ojumãtate de generaþie subvenþioneazã azivreo ºcoalã sau care ºcoalã asigurã mese pen-tru copii sãraci ºi merituoºi, mese gratuite,tot pe bazã de subvenþii?

Mama a urmat doi ani de ºcoalã comer-cialã. Apoi fraþii ei au considerat cã este cazulsã se perfecþioneze ºi în limba francezã (ger-mana ºi maghiara le stãpânea deja perfect)ºi au înscris-o, în Elveþia, la Lausanne, laEcole Vinet, ºcoalã cu internat, unde eraupregãtite fete din toatã lumea în limba fran-cezã, chiar cu certificate pentru a putea predaaceastã limbã. În afarã de francezã, se învãþaºi englezã sau alte limbi de circulaþie. Clã-direa internatului nu mai existã (mai existaîn 1937), dar ºcoala mai existã, chiar copiiiprietenului nostru, dr. Ion Vianu, au mersla aceastã ºcoalã.

Dacã analizãm grafologic scrisul Mameidin acea perioadã, putem constata cã eramaturã pentru vârsta ei, cã a scris mult (unscris gata format) ºi era o persoanã sigurãde ea ºi curajoasã. Am lângã mine câtevacãrticele din prima tinereþe: PhilosophischesWörterbuch, Leipzig: Alfred Korner Verlag,1912. Semneazã pe copertã Cornelia Bre-diceanu, 1913 (avea 16 ani); niºte cãrtice-le mici, legate în antilopã, de ex.: Vigny, LaRochefoucauld (au fost mai multe, dar s-aumai rãtãcit). Acestea sunt din perioada ºcola-rizãrii ei la Lausanne. În fine, La Princessede Clèves de Madame De La Fayette, Lon-don: J. M. Dent & Sons; Paris: GeorgesCrès et Cie. În ortografia originalã, veche.Are multe însemnãri fãcute de Mama ºi pepagina de titlu semnãtura ei: Cornelia Bre-diceanu, 10 Dec. 1915. Din aceastã cartemi-a citit ºi mie în copilãrie, la Sibiu, cândam început lecþiile de francezã (1941), ex-plicându-mi multe particularitãþi ale limbiifranceze.

În plin rãzboi mondial, a cãlãtorit sin-gurã pânã în Elveþia ºi înapoi. În afarã deºcoalã, ea a practicat acolo intens canotajul,pe lacul Leman. Cu colegele a fãcut excur-sii în munþi, pe gheþari. Aveau ºi o viaþã so-cialã, atât cât permiteau regulamentul ºcoliiºi „bunele maniere“. De exemplu, apãrusetangoul, ca dans de societate. Ele se duceaudupã-masã la anumite cofetãrii unde se ser-vea ceai, ca sã priveascã cum se danseazã tan-goul. Coincidenþã ciudatã, în acea perioadãera elev de liceu, la Geneva, J. L. Borges,adolescent ºi el. Aceºti copii ar fi putut sã-ºi facã semne cu mâna peste lacul Leman.Sau sã se afle, din întâmplare, în aceeaºi co-fetãrie, sã priveascã tangoul, fãrã sã se cu-noascã.

Spre sfârºitul anului 1915, Mama se în-toarce în Banat, pentru a se înscrie, „parti-cular“, la Liceul „Andrei ªaguna“ din Bra-ºov, în vederea bacalaureatului. Fratele eimai mare, Caius, ar fi dorit sã facã el însuºimedicina, dar pânã la urmã ºi-a luat doc-toratul în drept ºi ºtiinþe politice (studii laParis, Montpellier ºi Viena). Dar a rãmas cu

D O S A R

�

• Eleve ºi profesori ai ªcolii Vinet, Lausanne, 1915. Ultima de jos, cu codiþe, Cornelia

18 • APOSTROF

o nostalgie a medicinei pe care a transfe-rat-o asupra Corneliei. Când era copilã micã,îi scria în „albumul“ de amintiri: „Doctoriþãsã te faci cã atunci tu mie-mi placi“. Înce-puse rãzboiul, Mama a vizitat ceva spitale ºiºi-a dat seama cã nu este fãcutã pentru medi-cinã. Totuºi s-a supus dorinþei fraþilor ei. În1916 s-a prezentat la examenul de bacalau-reat. Fotografia ei este pe „tabloul“ de baca-laureat al seriei de elevi din 1916. Era colegãdeci cu viitorul bun prieten al Tatãlui meu,inginerul Marin Ciortea. Aerul Elveþiei îipriise Mamei, a venit de acolo mai strãlu-citoare. Fotografiile din Elveþia ne-o înfãþi-ºeazã, elegantã, în taioare bine croite ºi înavans cu moda timpului. Dupã gustul pro-vincial de atunci, femeile trebuiau sã fie albe,grase, dacã se poate ºi cu pãrul roºu ºi lung.Cam ca femeile pictate de Klimt, care auceva puþin pervers în felul cum se preling petablou. Ea contrasta cu acest „model“. Erafoarte subþire, puþin creolã, pãr ºaten bogat,cu o þinutã vioaie (practicase sporturi încãdin copilãrie), picioare extrem de frumoa-se, pe care nu se sfia sã ºi le arate. ªi-a tunsscurt pãrul ºi ºi-a scurtat rochiile fãrã sfialã,imediat ce a venit aceastã modã. Tot aºa cum a adoptat ºi pantalonii lungi, la mij-locul anilor ’30. Marin îmi povestea multmai târziu cã era atât de frumoasã, atunci labacalaureat, încât ei, bãieþii, nu îndrãzneausã vorbeascã cu ea.

În toamna anului 1916, Mama s-a înscrisla universitate la Viena, în anul întâi la medi-cinã. Chiar dacã nu îºi dorise aceastã pro-fesie, ea învãþa foarte conºtiincios ºi lua exa-menele cu note mari. Era în plin rãzboi ºi,spre deosebire de Tata, care mai putea ab-senta de la cursurile de filosofie, pendulândîntre Viena ºi Sebeº, ea era obligatã la frec-venþã: disecþie, laboratoare, diverse lucrãripractice la chimie ºi fizicã etc. Cu toate cãfamilia ei era înstãritã, condiþiile de existenþãîn acea perioadã de rãzboi, la Viena, eraufoarte precare. Astfel, locuinþele (stãtea îngazdã în camerã mobilatã, la câte o familiecare închiria unor fete de familie bunã) eraudestul de neîncãlzite (se încãlzea mai ales cucãrbuni, care nu existau), alimentele lipseau

aproape cu desãvârºire. Am întrebat-o sã-mispunã, de exemplu, ce mânca în timp ce în-vãþa la anatomie; „pâine cu ceapã“, mi-a rãs-puns simplu. Ce înseamnã sã suferi de frigîn casã ºi sã nu gãseºti alimente noi am înþe-les cu adevãrat abia în „epoca de aur“. Darea era curajoasã, tânãrã ºi nu mi s-a plânsniciodatã în mod special de aceste neajun-suri. Cred cã atunci mentalitatea era altadecât acum. Era rãzboi ºi aceste neajunsurinu se comentau, lumea fãcea faþã cu maimultã demnitate.

Despre întâlnirea cu Tata ºi dragostea lornu voi scrie aici. A scris Tata în Hronic, scri-sorile Tatei cãtre ea s-au publicat în revistaManuscriptum. În ediþia mea „de autor“ aoperei lui Lucian Blaga (12 volume, Ed.Minerva, 1974-1995), în notele de la sfâr-ºitul Hronicului am dat explicaþii biograficeºi extrase din scrisori.

Ajung deci direct în anul 1919, primã-vara, când Mama încheia anul trei la medi-cinã. Studiile ºi le-a continuat apoi la Cluj,la Universitatea „Regele Ferdinand I“. Pri-mul Rãzboi Mondial se terminase, începeautratativele de pace. În acelaºi timp, Tata pu-blicase Poemele luminii ºi Pietre pentru tem-plul meu, care s-au bucurat de un real succes.

Fratele Mamei, Caius Brediceanu, fãceaparte din delegaþia României la Conferinþade Pace de la Paris, condusã de I. I. C. Brã-tianu. Secþiunea pentru Transilvania a fostcondusã de Alexandru Vaida-Voevod, secre-tar de stat. La începutul lui aprilie 1919,Mama primeºte urmãtoarea adresã oficialã:

Roumanie, Conférence de la Paix, Cabinetdu Ministre Secrétaire d’Etat, Dr. AlexandreVaida-Voevod, Nr. 49. Paris le 3 Avril 191…52, Rue François I-er

A Mademoiselle Cornelia Brediceano Etu-diante en médecine, Vienne

Mademoiselle,J’ai le plaisir de vous annoncer votre no-

mination comme Secrétaire de la Délégationroumaine à la Conférence de la Paix (Sectionde Transylvanie) et vous prier de rejoindrevotre poste dans le plus bref délai possible.

Veuillez agréer, Mademoiselle, l’expres-sion de mes sentiments distingués

Alex. Vaida-Voevod

Sub semnãturã, ºtampila rotundã a Con-ferinþei de Pace: Roumanie, Conférence dela Paix 1919, Cabinet du Ministre Secrétaired’Etat Dr. Alexandre Vaida-Voevod.

Iatã-ne deci la Paris. Am în jurul meufotografii. Una din ele, mare, ne prezintão parte din delegaþia condusã de Vaida-Voe-vod. Mama a scris pe dosul fotografiei olegendã: Al. Vaida-Voevod ºi Doamna V. V.,prof. Iosif Blaga ºi Doamna E. B., precumºi Marioara (mãritatã ªerban), Traian Vuia,Caius Brediceanu ºi Cornelia Brediceanu,Ion Pillat, Mihai ªerban.

Interesant este micul album cu fotogra-fii de amator, dedicat conferinþei. Sunt foto-grafii mici, estompate de vreme, dar docu-ment al acelor zile. Nu cred cã fotografiilesunt aºezate cronologic, pentru cã pe primafilã este ºi o fotografie din Italia. Pe alte fo-tografii sunt românii noºtri în diverse locuriprin Parisul destul de devastat de rãzboi,grupuri de militari, case parþial dãrâmate.Alte fotografii sunt de interior. Apare frec-vent familia Pillat, Ion ºi Marie, prietenã aMamei. Interesante sunt fotografiile din sãli-le de conferinþã, cu delegaþiile þãrilor par-ticipante. Se vãd personalitãþi celebre. În-tr-o fotografie se vede într-un colþ chipul luiTitulescu, ºi el tânãr diplomat.

În lojile pentru observatori apar ºi mem-bri ai delegaþiei noastre, între alþii ºi Mama,frumoasã, cu o bogãþie de pãr castaniu ºibluze albe foarte proaspete. În alte fotogra-fii, în exterior, Mama apare întotdeauna cu pãlãrii (ca de altfel ºi celelalte doamne).Dar ea avea ceea ce francezii numesc „unetête à chapeau“, adicã ºtia sã ºi-o punã, sã opoarte.

Dupã zeci de ani de „baticuri“, bãºti saucãciuliþe, femeile noastre încã nu au învãþatsã-ºi aºeze pãlãria pe cap.

Între multele acþiuni ºi întâlniri ale dele-gaþiei, a fost organizatã ºi o excursie a unuigrup de tineri români în Italia, de cãtre omo-logii lor italieni. Desigur, o asemenea ex-cursie nu era un lucru uºor ºi comod. Dru-murile sau cãile ferate, pe anumite porþiuni,erau încã distruse. Trenurile circulau prost,pe un terasament încã nerevizuit. ªoselelepe care se circula cu maºina sau cu auto-buze erau pline de gropi. În unele locuri mai erau mine din timpul luptelor.

D O S A R

�

• Tabloul de bacalaureat, 1916. A treia din rîndul de sus, Cornelia

• Fotografia de pe tabloul de bacalaureat, 1916

Într-un „notes“ de 15/10 cm, îmbrãcatîn piele roºie, Mama ºi-a notat impresii dinaceastã excursie oficialã. În mersul trenuluisau al maºinilor, cum apuca. Deci scrisul esteestompat de vreme, zgâlþâit, miºcat, nu celfoarte clar al ei. Voi încerca sã îl copiez câtmai exact, iar ceea ce este indescifrabil voipune între paranteze drepte.

1919În 1 Mai, când niciun autotaxi, niciun

metro ºi nici alte mijloace de comunicaþie nufuncþionau în Paris, am plecat la Gara de Lyonunde ne-am adunat 13 jurnaliºti ca sã luãmparte la o excursie de propagandã în Italia.Toþi au venit plouaþi, eu eram de asemeneacondamnatã sã fac drumul pe jos pânã la garãdacã în ultimul moment nu cãpãtam auto-mobilul Dlui Brãtianu, – auto-militar, în carede altfel nu-s admise damele; cu o pãlãrie dea lui Caius, cu mantaua militarã a lui Pillat ºicu un bacºiº bun, totuºi am reuºit. Ultimacon [se vede clar o paginã ruptã de Mama,poate mulþi ani mai târziu, de teama unei per-chiziþii] popoarelor tinere ºi viguroase. La2’h am plecat din Paris. Satele din Franþape cari le-am mai vãzut înainte de a se întu-neca m-au impresionat cu „chicul“ care-l au,chiar ºi multe din cele mai mici case. Noapteaam trecut graniþa dar n-a trebuit sã ne sculãm,ca la graniþa elveþianã, acum o sãptãmânã pt.paºaport. Cu toate acestea noaptea asta petre-cutã în wagonlit n-a fost bunã – am dormitrãu ºi puþin. Dimineaþa (2 mai) am sosit laTurin ºi acum sub un cer albastru vãd Italia.La stânga noastrã cu ºirul alb al Alpilor grã-bim spre Milano. În trecere am vãzut tur-nurile splendide ale unei biserici din Novara.

În douã ceasuri nu poþi vedea mult […],Arena, cetatea lui Sforza, Arcul de pace, Scala,statuile lui Leonardo; Garibaldi etc. Mi-a plã-cut mult. Voi cãuta ocazia sã vãd cu rãgazîn douã-trei zile oraºul. De eram singurã ve-deam mai mult dar aºa am pierdut al treileaceas cu fleacuri. În schimb însã am gustat unvin roºu de Chianti minunat. În drum sprePadua am trecut pe la Brescia cu o citadelãfrumoasã care se înãlþa în mijlocul oraºului,apoi pe la Verona lui Romeo ºi Julietta, apoiVicenza ºi lacul Garda.

Seara la gara din Padua ne-au aºteptat doicolonei italieni, ne-au dus de la hotelul undeam fãcut întâi puþinã toilette, la un restau-rant unde ne-au oferit o cinã foarte bunã.Dupã ce am scris [...] am venit într-o preum-blare foarte frumoasã pânã la hotel prin ora-ºul acesta vechi, italian, cu strãzile lui îngus-te ºi cu zidurile ici-colea sparte de gloanþeleavioanelor boºe. Mâine mergem în auto pefrontul de la Piave.

3 Mai 919. Impresiile de azi sunt aºa demulte încât ar trebui sã scriu un volum fãrãa le isprãvi complet. Drumul pe care l-am par-curs l-am însemnat pe hartã. Cu 4 auto „Lan-cia“, 35HP am plecat la 1/2/ 9 de la hotel.Colonelul ne-a condus în primul auto în carea mai fost Richter [?], Axente, Dna Urecheºi eu.

Abea în Corunda [?] au apãrut adevãra-tele stricãciuni ale caselor, A. ºi D. însã sfãrâ-me [scris ºters ºi neclar, probabil în mersulmaºinii, cu creionul; au trecut 90 de ani]. LaValdobia... o piaþã frumoasã ruinatã. În Vidollângã ruinele villei contelui Guisti am luatdejunul pe marginea râului Piave. Gropi deobuze îmbrãcate acum în miozotisse, pe mar-ginea râului arbori de lãmâi. În faþã munte-le Grappa ºi Tomba, care l-am avut în faþãdeja la ieºirea din Padova. Ici-colo izbucneº-te un obuz – dar nu-i rãzboi, numai explozii-le voite [provocate], ale minelor îngropate.

Case de lemn de jumãtate construite setransportã în auto ºi se clãdesc alãturea desatele de odinioarã. Soldaþii arã cu cai de arti-lerie, prizonierii sapã... Pe marginea drumu-lui zigzagurile tranºeelor, câmpuri de sârmã,

ici-colo muniþie. Mai triste sunt bisericile cualtarele sparte, cu campanila numai de jumã-tate lângã ele – numai cipreºii aceiaºi. Trecempe la castelul în ruine al contelui C..., de peterasa cãruia austriecii au putut urmãri toatãacþiunea dimprejurul Piavei. Trecem podulPiavei, aici o panã care ne opreste ½ de orãautourile. Altfel facem câte 80-90 km pe ceas.... o alee minunatã de castani unde desigurn-au mai fost necesare ascunziºuri artificialeca în alte pãrþi ca sã nu se vadã ºoselele. Tre-cem peste podul unde a servit Caius. ApoiMestre, Sf. Goiliano, de unde vedem mareaºi Veneþia pentru prima datã. Între Mestre ºiPadova un ºir de vile, sate întregi, între vilee cea regalã numitã Pisani ºi multe altele înstil seizième veneþian [vedem cã avea serioa-se cunoºtinþe de istoria artei, spre deosebirede tinerii de azi] de o splendoare rarã.

Seara la cinã, la Popota Colonelului [separe cã erau conduºi în aceastã cãlãtorie demilitari italieni, terenul era încã destul de nesi-gur], mulþi generali americani ºi alþi ofiþeriînalþi francezi, italieni ºi americani ne-au pri-mit excelent.

Dumineca 4 Mai 1919. Grappa. [în fran-cezã indescifrabil] Impresiile din 4 Mai suntmulte ºi minunate, valea Brentei e splendidã,toatã valea dintre Piave ºi Brenta ni s-a desvã-luit naintea ochilor. În drum am mai trecutprin Vicenza – o Veneþie fãrã apã. Lumeafiind Dumineca s-a adunat în jurul nostru„ca la panoramã“. La reîntoarcere am cer-cetat Padova, biserica Sfântului Antoniu. Co-lonelul A. voia sã fac „un vœu“, dar mândrianu m-a lãsat sã-l implor pe Antoniu. Comic

a fost da Silva Grassa când i-am spus cã înbisericã trebuie sã-ºi depunã monoclul, – m-a crezut.

La cinã iar în Popota misiunii strãine.Coltor a vorbit într-o italianã foarte bunã,apoi Cittadini foarte înfocat, în fine Colo-nelul nostru A. „Maria mea“ (în numele pre-sei) ºi Aznavorian pentru camarazii francezicãzuþi în luptã (?). La despãrþire Colonelulne-a dat florile cari împodobea dimpreunãcu steagurile tuturor aliaþilor mesele ºi ne-amîntors în autoul lui acasã. Ca sã scriu toatefrumseþile, îndeosebi cele din munþi ºi vãi eprea lung.

Importantã pentru mine a fost ºi senzaþiaprimului discurs, puþin emoþionatã dar fãrãca vocea sã-mi tremure sau sã-mi pierd firul,– am mulþumit ofiþerilor pentru buna pri-mire ºi conducere ºi am încheiat zicând cãvom încerca sã adãugãm încã ceva la glorialor în presa româneascã. Axente ºi Culina nu-mi mai zic decât „deputatul“, – le-a plã-cut la toþi. Axente a venit sã-mi sãrute mânacã am „reprezentat“ aºa ca sã fie mulþumiþi.Mâine la Triest. Colonelul A. zicea cã dacã sepoate ne va conduce ºi mai departe, are însãdeocamdatã ordin sã ne lase la Triest.

Încheiem aici transcrierea din jurnalulMamei mele. Caietul mai cuprinde puþinefile, scrise nedesluºit, ºi se referã în mareparte la o excursie fãcutã de o parte din dele-gaþie în Normandia, în timpul verii. În locde paºaport, Mama utiliza în deplasãrile ei,

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 19D O S A R

�

• Cornelia, Viena, 1916. Aºa a cunoscut-o Lucian Blaga.

pe acelaºi tip de hârtie cu „en tête“, un cer-tificat semnat de Vaida-Voevod: „Certificat.N. 2040, Paris, le 12 Juillet 1919. Mlle Cor-nelia Brediceano fait partie de la Délégati-on roumaine à la Conférence de la Paix. Mi-nistre Secrétaire d’Etat: Alex. Vaida-Voevod“.Caietul este însoþit de un valoros album cufotografii din timpul ºederii Mamei mele laParis, din care am reprodus câteva.

Alãturi de aceste documente, existã ºidouã scrisori ale colonelului dintr-o fami-lie aristocratã italianã. Bãnuiesc cã este co-lonelul menþionat de ea în caiet A. Scrisorilesunt scrise în francezã, extrem de respec-tuoase (ºi ordonate grafologic), dar se simtece impresie i-a fãcut farmecul Mamei. Citezdoar câteva rânduri, la întâmplare, în care odescrie pe Mama mea, aºa cum a vãzut-o cuochii lui:

Mademoiselle – Trois jours sont déjà passésdu moment où, à la gare de Venise je vous aiserré la main pour la dernière fois, j’ai puencore vous regarder dans les yeux et je puissuivre votre bras qui me saluait – jusqu’il adisparu [...] Je vois encore vos beaux yeux,vos prunelles noires, votre regard limpideet en meme temps énergique et résolu, votrejoue gauche avec cette petite plie – votre sou-rie franc et amical.

E frumos cã Mama a pãstrat aceste douãscrisori.

Cornelia a mai rãmas pânã în toamnãla Paris. În tot timpul ºederii ei în Franþa,

Mama a încercat sã corespondeze cu Tata lapost restant, dar serviciile poºtale încã nuerau restabilite dupã rãzboi, aºa încât o partedin aceste mesaje s-au pierdut. Din pãcate,nu s-a pãstrat nicio scrisoare a ei cãtre Tata.Le-a distrus chiar ea dupã cãsãtorie (1920),din discreþie faþã de viitorii biografi. Estepãcat, pentru cã aºa unii biografi, mai pro-

vinciali ca mentalitate, ºi-au permis inter-pretãri deplasate, în lipsã de documente.

Caius, fratele cel darnic, s-a îngrijit laParis ca Mama sã-ºi completeze garderoba.În regiunile fostului Imperiu Austro-Ungar,sãrãcia, lipsurile erau mari ºi generalizate.Mi-a povestit cândva cã, întoarsã la Viena,în octombrie 1919, se simþea extrem de je-natã în tramvai, de hainele ºi încãlþãrile einoi, în mijlocul sãrãciei existente. De altfels-a îngrijit ºi de Tata, care ºi-a fãcut toa-tã studenþia cu un singur costum de haine,aducându-i multe lucruri de la Paris.

De la Paris, Mama a cãlãtorit cu un felde paºaport, semnat tot de Vaida, pe careîl reproduc, fãrã a mai copia „en tête“-ul,care este acelaºi:

Paris, le 22 septembre 1919. Ordre de servi-ce. Le Secrétaire d’Etat Roumain, Ministrede Transylvanie, Délégué de la Roumanie àla Conférence de la Paix, certifie par les pré-sentes avoir chargé Mlle Cornelia Bredicean,Secrétaire de la Délégation et munie du passe-port délivré par le Ministère des Affaires Etran-gères de Roumanie sous le No. 141.808,d’une mission spéciale auprès de la Commis-sion Interalliée de Liquidation de Vienne etprie toutes les autorités alliées et associéesmilitaires et civiles de lui faciliter le voyagede Paris à Vienne et de Vienne en Roumanie.Le Ministre: Alex. Vaida-Voevod.

Închei acest „documentar“ cu câteva rân-duri de la sfârºitul Hronicului:

Grãbim paºii, ºi eu, ºi ea. Arborez anevoie unsurâs. Dar ea e veselã. Mã sãrutã: „Ce-i cutine? Arãþi foarte rãu... Haide, liniºteºte-te!ªtii cã în curând ne vom cãsãtori?“

– Cine – cum? întreb eu. – Noi doi.

�

NotãParantezele drepte îmi aparþin.Am sãrit unele fragmente indescifrabile.Mama a mai scris câteva jurnale: 1936/’37; 1938;

1940; 1959. Acestea s-au publicat în revista Manuscrip-tum, la începutul anilor ’80, cu multe note explicati-ve ale mele. Atâtea câte puteam da atunci.

20 • APOSTROF

�

• Cornelia cu un grup de români, Viena, 1918

• Cornelia Brediceanu-Blaga, Paris, 1919

1.TRUPUL ESTE partenerul privilegiat alsufletului ºi minþii, cel puþin la fel de

important ca alþi parteneri ai acestora,dinãuntru (visul, transa, raþiunea) ori dinafarã (celãlalt, societatea, mediul). De aceea,el trebuie tratat în consecinþã; atent, nuanþat,printr-un permanent dialog.

2.UMILIREA, NEGLIJAREA, mortificareatrupului – practicate din diverse moti-

ve în trecut ºi în prezent – conduc la degra-dare, boalã ºi dezechilibru existenþial. A seevita asemenea atitudini, supunându-se exa-minãrii critice ideologiile care le propun ºisusþin. ªi exaltarea trupului în detrimentulsufletului ºi al minþii este pãguboasã ºidemnã de evitat.

3.EXPRIMÂND ªI oglindind în exteriordinamica sufletului ºi a minþii, trupul

rãmâne totuºi, mereu, ºi el însuºi. Atenþiapermanentã la „vocea“ trupului ºi la ceanume exprimã ea, nu pentru a-i da întot-deauna curs, ci pentru a o pune în echilibrucu cele ce vin de dincolo ºi de dincoace detrup, rãmâne o cale recomandabilã.

4.EXISTÃ O geografie, o geometrie, o ar-monie, o arhitecturã, o fiziologie, o dra-

maturgie, o dinamicã, o esteticã, o eticã, o hi-gienã a trupului care trebuie cercetate,cunoscute, avute în vedere. La fel ºi istoria lui.

5.LIMITELE TRUPULUI sunt, în bunãmãsurã, limitele lumii noastre. A le ºti,

a þine cont de ele ºi a le trata cu rãbdarea,prudenþa, curajul, perseverenþa ºi inteligenþacea mai chibzuitã nu poate însemna decâtsã extragi maximul beneficiu de pe urmaavantajului corporalitãþii, þinând, în acelaºitimp, boala la respect.

6.ªI TRUPUL, ca ºi sufletul ºi mintea, esteancorat între sãnãtate ºi boalã. El navi-

gheazã imprevizibil între un liman ºi celã-lalt. Sã ai mereu în vedere harta cât maiexactã a acestei navigãri este dezirabil în celmai înalt grad.

7.ÎNTRE NAªTERE ºi moarte, trupul esteuna dintre punþi. Zestre unicã în bogã-

þia ei, ºansã fãrã egal, aurorã, zenit ºi amurgindividual, realitate materialã, energeticã dinsfera întruchipãrilor vizibile, mai apropiatãºi mai prezentã decât însãºi umbra...

8.ALTERAREA, FIE ea ºi voitã, moderatãsau radicalã, a trupului este de consi-

derat ca agresiune. Existã agresiuni împo-triva trupului motivate medical ºi altele moti-vate estetic. Primele au drept scop prezervareatrupului în stare cât mai bunã, fiind, prinurmare, justificate. Ultimele au la bazã vani-tatea, voinþa de a corecta aspectul fizic al

persoanei, ºi în afarã de cazurile în carecâºtigul este mai important decât ceea ce sepierde – dar cine ar putea spune care suntaceste cazuri? –, sunt de evitat sau de redusla maximum. Integritatea corporalã rãmâneîn toate cazurile idealul de prezervat.

9.CLONAREA, CHIRURGIA esteticã radi-calã, transmutarea conþinuturilor creie-

rului într-un alt suport decât trupul – omulbionic – sunt ameninþãri de diverse feluri ºigrade la adresa existenþei corporale natu-rale a omului. Pânã la mãrturii concluden-te cu privire la consecinþele multiplane aleacestor inovaþii radicale, rãmâne de consi-

derat trupul ca expresia legitimã a aparte-nenþei la umanitate, în triada pe care o for-meazã cu mintea ºi cu sufletul.

10.PENTRU CÃ sufletul ca atare nu sevede, îi revine trupului sã îl expri-

me ºi pe el; ceea ce înseamnã cã trupul estemereu el însuºi, dar nu se rezumã la a fi doaratât. Trupul este un „eu“ integral.

�

1 decembrie 2006 28 ianuarie 2007

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 21

Decalogul trupului

• Cornelia Brediceanu pe genunchii fratelui ei Caius (1905)

22 • APOSTROF

CÎND DIN necunoscut coboarã „Un domnfoarte bãtrîn cu niºte aripi enorme“,

lumea înceteazã sã mai fie tristã în ziua demarþi... Oamenii de pe þãrmurile Caraibilordescoperã miracolele, întîmpinînd circurilevestite ale Americii Latine, ºi trãiesc reve-laþia parfumurilor – ºi ele miraculoase – ema-nate de mãrile privite totdeauna ca un miraj(Marea timpului pierdut). Pentru García Már-quez, viaþa înceteazã sã mai fie un terito-riu neutru atunci cînd privirea, privirea uimi-tã, avidã de priveliºti noi, se fixeazã ca actinaugural. „Care e, în cazul tãu, punctul deplecare al unei cãrþi?“, îl provoacã pe auto-rul eposului latino-american prietenul sãustatornic Plinio Apuleyo Mendoza. Rãspun-sul – reluat ulterior în diverse ocazii – e pre-zenþa unei imagini vizuale. „La alþi scriitori“– continuã Márquez – „poate fi o cartenãscutã dintr-o idee, dintr-un concept. Euplec totdeauna de la o imagine“ (El olor dela guayaba. Conversaciones con Plinio ApulegoMendoza, Edición Colombiana, 1982).Principiul esenþial reafirmat e acela al fasci-naþiei reprezentãrilor realului (un real caretranscende adesea verosimilul, convertit fiindîn ipostaze ale imaginarului) ºi mãrturiiledin cartea sa de memorii A trãi pentru a-þipovesti viaþa (2002/2004) sunt ratificate îndiverse prilejuri. În 1982 – ne spune MirunaIonescu, traducãtoarea unui text márque-zian –, se filma în Mexic coproducþia Erén-dira, dupã nuvela Fantastica ºi trista povestea Candidei Eréndira ºi a nesãbuitei sale buni-ci (Ed. Univers, 1978), iar scriitorul enunþãproiectul narativ iscat dintr-o imagine: „ima-ginea de origine“ e bordelul ambulant vãzutla vîrsta de 14-15 ani; astfel, „din primulmoment am realizat-o ca pe o întîmplarevizualã“ (România literarã, nr. 40-41, 6 ºi13 oct. 1983).

Nu altfel se vor petrece lucrurile cu altepovestiri ºi cu romanele dominate copleºitorde O sutã de ani de singurãtate. Reîntoarcereala Aracataca dezvãluie premisele pentru gene-za cãrþii ºi pentru complementaritatea unorproze dezvoltate din memoria teritoriuluidevenit univers fabulos ºi miraculos; con-vertirea se petrece direct precum realitateaacestui topos latino-american. Miturile ºi po-veºtile Familiei ºi, mai cu seamã, ale mameisale; realitãþi verificabile decodificate prinintervenþia imaginaþiei reconstituie miºcareaoriginarã, pregãtind arhetipurile; de altmin-teri, cãlãtoria, rememoratã în primul volumdin memoriile pomenite, împreunã cu mamasa, justificã reinventarea cosmosului ma-condian.

Contrastul e violent: satul e aproape aban-donat; clãdirile par devastate de timp, vio-lenþa imaginilor stimuleazã recrearea genezeiºi a modelelor, arhetipuri memorabile relua-te ulterior ºi multiplicate prin farmecul na-raþiunii totdeauna insolite, imprevizibile,fenomenale; criteriile sunt mult mai neaºtep-tate pentru fiecare nouã istorie epicã. Genea-logia familiei Buendía este ea însãºi parali-zantã ºi devastatoare pentru edificarea acestui

cosmos; de la José Arcadio Buendía ºi de laUrsula Iguarán, o nouã fabuloasã genezã sescrie ca într-o Carte a cãrþilor. Fabulosulse învecineazã cu enormul ºi cu dispune-rea în spaþii ºi în raporturi de-a dreptul deli-rante, halucinante. Membrii acestei familiibiblice amintind însã de eposul vechilor in-dieni ºi de poveºtile negrilor aduºi spre vîn-zare în caravelele Noii Grenade încã din se-colul al XVIII-lea.

Fanteziºti ai unei utopii povestite în altenumeroase ºi impresionante romane ºi po-vestiri, eroii ºi legendele rostite, aventurileºi istoria sîngeroasã a Americii Latine retrã-iesc prin Cuvînt ºi prin suprema instanþã aprivirii înnobilate de memorie. Procesul re-creãrii nu diferã de al plasticianului, numaicã naraþiunile construiesc lumi privite, meta-morfozate în lumi fictive; de cele mai multeori, ele se conformeazã legilor eposului, un-de suprarealitatea, enormul ºi supradimen-sionarea cosmosului devin în totul justifi-cate ºi credibile, artistic vorbind.

Critica europeanã, tot mai interesatã defenomenul literar sud-american dupã apa-riþia unor opere de mare rãsunet semnate deJorge Luis Borges, Llosa, Julio Cortázar,Pablo Neruda, Roa Bastos, Asturias, AlejoCarpentier etc., a glosat, avertizat, despreGarcía Márquez. Cred însã cã apariþia ºi tra-ducerea în diverse limbi ale lumii a roma-nului O sutã de ani de singurãtate l-a impusdecisiv (1968), deºi prozatorul publicase,profesînd ani la rînd gazetãria, romane pre-cum La Hojarasca, La Mala Hora ºi mai cuseamã uimitoare povestiri (Cronica unei morþianunþate, Blacamán, bunul vînzãtor de mira-cole, Marea timpului pierdut sau miraculoa-sele povestiri reunite, în ediþie româneascã,în volumul Douãsprezece povestiri cãlãtoare;ultimul titlu pomenit reuneºte istorii scriseîntr-un rãstimp de ºaptesprezece ani ºi dupãcîte îmi dau seama ar realiza una dintre celemai convingãtoare reprezentãri ale artei poves-tirii, în accepþiunea unui „cãlãtor“ prin „cer-curile“ cele mai insolite ºi mai imprevizibileale unor fiinþe pentru care realul se preface– nu ºtim prin ce miºcare magicã – în celemai fascinante ºi mai cuceritoare „istorii“).

Premiul Nobel (1982) ratificã una din-tre cele mai impresionante personalitãþi aleunei literaturi strãlucite ºi de o inepuizabilãvocaþie a descoperirii fiinþei ce tinde spreuniversalitate ºi spre trãire existenþialã. Toam-na patriarhului (1975), Dragostea în vremeaholerei, Despre dragoste ºi alþi demoni trans-formã emblematic ºi tragic un model isto-ric specific pînã la un punct continentuluisud-american (dictatorul, temã obsedantã lascriitori precum Mario Vargas Llosa, AlejoCarpentier, Roa Bastos, Asturias etc.) ºi pro-duce emergenþa uluitoare ºi copleºitoare aunui spaþiu, iar celebrarea erosului devineun dat existenþial invadat de poezie ºi deexplozia unor pasiuni unice.

„Literatura este pentru mine, oricum“ – afirmã Wolfgang Iser într-un interviu al

Iuniei Martin ºi publicat în Cultura –, „unfenomen de emergenþã, pentru cã fiecaretext produce ceva ce nu a existat înainte.“Desigur, avem sã acceptãm aserþiunea vala-bilã pentru cartea de valoare ºi unde ter-menul determinant îl reprezintã ficþiunea,categorie esenþialã pentru teoreticianul ger-man; omul este, în viziunea lui Iser, speciaînsetatã de ficþiune, fiindcã „Ficþiunile sunt,aºadar, un fel de autodepãºiri umane“. Deaici ºi concluzia esteticianului cã disciplinaaptã unui studiu pertinent este antropolo-gia literarã, ºi nu cea culturalã! L-am invo-cat pe Wolfgang Iser pentru cã analiza sa,regãsitã într-un amplu studiu (The Fictiveand the Imaginary, The Johns Hopkins Uni-versity Press, 1993), e perfect valabilã pen-tru exerciþiile de inepuizabilã imaginaþie alelui García Márquez, ficþiunea avînd sã cree-ze; altfel spus: sã devinã o lume absolut ori-ginalã ºi nouã.

În volumul provocat ºi scris pentru dialogde Plinio Apuleyo Mendoza, El olor de laguayaba, dar ºi în volumul întîi al memorii-lor (A trãi pentru a-þi povesti viaþa), confesiu-nile prozatorului pun în luminã „modele-le“, anii formaþiei sale ºi cãrþile ce i-au însoþitexperienþa de prozator. Cred cã cel mai apro-piat de tînãrul, pe atunci, gazetar ºi autorde povestiri e William Faulkner, de undeºi recunoaºterea repetatã a afinitãþilor ºi des-coperirilor produse de lectura prozatoru-lui american; afirmaþia e categoricã ºi înre-gistratã de autorul interviului: „unul dintrecei mai mari romancieri ai tuturor timpuri-lor“. Nu sunt, în consecinþã, forþate analo-giile, dacã ne gîndim la istoria unei Familiicu o istorie de o sutã de ani în spaþiul mitical Macondoului ºi la universul cosmic unicºi tragic din Sartoris, Zgomotul ºi furia, Ab-salom, Absalom, recreînd istoria þinutuluilegendar al începuturilor, Yoknapatawpha;în acelaºi timp, trilogia Cãtunul (în special),Oraºul ºi Casa cu coloane sugereazã alte ima-gini cu posibile înrudiri în teritoriile agita-te ºi ameninþate de singurãtate ºi moarte alecreaþiei lui García Márquez. Am sã amin-tesc articolul unui cercetãtor francez, JacquesGilard, „García Márquez, le groupe de Bar-ranquilla et Faulkner“ (Cahiers du MondeHispanique et luso-brésiliennes, nr. 27, 1976),pentru cã situeazã în timp însemnãtatea me-diului intelectual întîlnit de tînãrul gazetaraflat la începuturile carierei de scriitor. He-mingway, Franz Kafka (comentariul la Me-tamorfoza e semnificativ pentru afinitãþilesale literare), James Joyce, Virginia Woolf,Joseph Conrad, Antoine de Saint-Exupéryîi pregãtesc sensibilitatea ºi au sã legitime-ze, pînã la un punct, un motiv dominantºi statornic al operei: singurãtatea.

Singurãtatea nu e doar o temã regãsitãîn titlul romanului sãu bine-cunoscut, O sutãde ani de singurãtate, ci laitmotivul existenþialfundamental, prilej de reflecþii pentru isto-ria atît de îndepãrtatã în ani ºi în veacuri aAmericii Latine.

Magia istoriilor extraordinare(Gabriel García Márquez la 80 de ani)

E motivul aparte al unui alt roman, scriscu o anume ostentaþie documentarã (expli-catã ºi parafatã de informaþiile istorice dincorpul cãrþii), Generalul în labirintul sãu(1989), restituind, epic, ultimul drum al luiSimón Bolívar, eliberatorul Americii Latine.Este evocarea romanescã a destinului tragical celui predestinat sã conducã miºcarea deeliberare a popoarelor latino-americane ºi sãfie mai apoi uitat, pãrãsit ºi trãdat, aidomaeroilor tragici nãscuþi sub semnul Istoriei ºial altor destine exemplare. García Márquezsubliniazã circumstanþele generatoare aleunor naraþiuni; impresia e, de cele mai multeori, cã urmãrim o formulã convenþionalãmenitã sã accentueze veridicitatea motivu-lui sau a unor împrejurãri; textul liminarDespre dragoste ºi alþi demoni, semnat ºi datat(Cartagena de Indias, 1994), conjugã unfapt reportericesc (golirea criptelor vechiimãnãstiri Santa Clara) cu legenda, conexatãpriveliºtii neobiºnuite: „Mie, în schimb, numi s-a pãrut ceva obiºnuit, fiindcã bunicaîmi povestea în copilãrie legenda unei micuþemarchize de doisprezece ani, cu pletele tîrîn-du-se pe pãmînt ca o trenã de mireasã, caremurise de turbare dintr-o muºcãturã de cîineºi care era veneratã în satele din Caraibi...“Altminteri, povestirile „extraordinare“, nuneapãrat prin situaþiile narative, ci prin auralor de insolit din Douãsprezece povestiri cãlã-toare (1992), sunt explicate prin revelareasursei ºi genezei lor; unele au fost schiþe pen-tru „note de presã ºi scenarii de film, iar unaa fost un serial de televiziune“ („Prolog“).Textul e semnificativ ºi pentru ceea ce, par-þial, ar reprezenta un fragment din poeticamárquezianã, în special pentru condiþia nuve-lei, întrucît majoritatea covîrºitoare a „poves-tirilor“ sunt, în accepþiunea noastrã, nuvele;prezenþa personajelor, alternanþele compo-ziþionale, situaþiile-limitã, investigarea psiho-logiei protagoniºtilor îndepãrteazã textelede condiþia povestirii propriu-zise (cuento).În „Prolog“, García Márquez explicã relaþiapovestire (cuento) – roman (novela): „efor-tul de a scrie o povestire este la fel de intensca începerea unui roman“; romanul presu-pune, de la bun început, ritm, tonalitate,voce, definitiv fixate pentru evoluþia ulte-rioarã a discursului romanesc.

*

ÎN CLIMATUL inimitabil al literaturii hispa-no-americane, cred – tot mai convins pe

mãsurã ce descopãr noi experienþe narati-ve – cã modelul generator ºi declaºantor alunei epopei, care celebreazã marile mituriale strãmoºilor indieni, albi ºi negri, estepovestirea; numai ea favorizeazã revelarealegendelor fabuloase, a ritualurilor magiceºi a miturilor unei lumi însetate de miraco-le ºi de istorii mai vii decît cele trãite. GarcíaMárquez a gãsit o formulare inspiratã: „... scriu din simpla plãcere de a povesti, careeste poate starea omeneascã cea mai asemãnã-toare levitaþiei“. Circurile Caraibilor, itine-rarele lor, conforme unui calendar inextri-cabil, ºi spectacolul unor fiinþe în starea degraþie a levitaþiei; cãrþile aduse de Melchiade;laboratorul secret al alchimistului Buendía;recluziunea ºi misterul fac parte din acestunivers unde numai povestirea are acces, nudoar ca martor, ci ca tainic interpret.

Laitmotivul comun al povestirii, ca modde supravieþuire, ca experienþã existenþialãdefinitivã, e obiectul reflecþiilor prozatoru-lui format la ºcoala legendelor ºi fabulosu-lui columbian (Aracataca) ºi la modelele

marilor scriitori hispano-americani din gene-raþia sa. Preeminenþa povestirii nu e neapã-rat supremaþia acesteia, ci un instrument dereîntîlnire cu topos-ul ºi cu arhitextul comuntuturor înrobiþilor Cuvîntului: „Toate cîteîmi apãreau în faþã“ – îºi aminteºte GarcíaMárquez în A trãi pentru a-þi povesti viaþa –„îmi stîrneau doar privindu-le dorinþa ire-zistibilã de a scrie pentru a nu muri“. Plã-cerea ºi vocaþia povestirii þin de tradiþie ºide acele arhetipuri ale spaþiului istoric underealul se confundã cu imaginarul, iar fabu-losul se poate converti într-o realitate halu-cinantã. Povestitorul pare a avea ºi el darullevitaþiei atunci cînd, povestind, retrãieºte,în stare de graþie, tot ceea ce memoria îi dic-teazã ca într-un destin implacabil.

Recursul la memorie e un act firesc, ire-presibil: imaginea unei femei în doliu, tre-cînd pe strada pustie împreunã cu o fetiþãde vreo doisprezece ani, ducînd un buchetde flori ofilite, devine obsesie ºi e exorcizatãca scenariu vizual într-o povestire. A trãi...e cartea celor mai numeroase ºi mai eloc-vente mãrturii despre fiinþe din Aracatacaprin „harul biblic al povestitorului“. E vocaþiareeditatã de povestitorul plecat din satul revã-zut dupã mulþi ani; e Familia ºi „Casa miti-cã“, puncte cu valoare originarã de pe o hartãa Caraibilor: „De multe ori am presimþit, îninsomniile mele de pe tot mapamondul, cãºi eu port osînda acelei case mitice într-olume fericitã unde muream în fiecare noap-te“. În restituirea poeticii márqueziene unfenomen e, cred, esenþial pentru alchimiarecreãrii ºi imaginãrii cosmosului: interfe-renþa dintre realitate ºi literatura sa ia aspec-te de-a dreptul miraculoase, pentru cã, deºimefient cînd e vorba de imaginaþie, vocaþiainvenþiei ºi a fabulãrii este impresionantã.(Carlos Fuentes a oferit comentarii exem-plare într-un eseu, „Gabriel García Márquez

la a doua lecturã“, în Antologia criticii lite-rare hispano-americane, 1986; am sã amin-tesc reflecþiile pertinente ale Rodicãi Grigoredin volumul Despre cãrþi ºi alþi demoni, Sibiu,2002.)

Dacã îl ascultãm pe García Márquez po-vestindu-ºi viaþa, avem sã regãsim oameni,situaþii ºi momente preluate în substanþanarativã a cãrþilor sale: toponimicul Macon-do ºi semantica lui; mama sa la 97 de ani,cu 11 copii, 65 de nepoþi ºi 88 de strãne-poþi ºi strã-strãnepoþi, îndrãgostitã în tine-reþe de telegrafistul din Aracataca; delta ºifluviul Magdalena etc. rezoneazã în O sutãde ani de singurãtate sau în Dragostea în vre-mea holerei, fãrã ca detaliile biografice sã facãdiscutabilã creaþia epicã de proporþii.

Dacã modelul kafkian ºi, în special, Me-tamorfoza („una dintre marile izbînzi ale lite-raturii universale“) îi stîrnesc admiraþia, iarUlise i se reveleazã, la a doua lecturã, ca ununivers infinit ca sensuri ºi structuri, în cadrulfamiliei de intelectuali de la Barranquilla lec-turile sale devin ºi mai numeroase ºi mai sti-mulative (John Dos Passos, D. H. Lawrence,Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, WilliamSaroyan, Graham Greene ºi, mai apropiatde timpul prezent, Milan Kundera). MiturileCasei ºi ale Familiei îl înrudesc pe GarcíaMárquez cu numeroºi confraþi hispano-ame-ricani; existã un motiv unde înrudirea e pro-vocatã de mãrturiile istoriei, mult mai dra-matice decît în tragica singurãtate a luiSimón Bolívar din Generalul în labirintulsãu, trãdat ºi izolat, bolnav ºi învins de gran-diosul sãu proiect politic. În 1975 apareToamna Patriarhului, unde motivul e atît defamiliar latino-americanilor: dictatorul, „bã-trînul cel mai bãtrîn de pe faþa pãmîntului,cel mai temut, cel mai urît ºi cel mai vred-nic de plîns în toatã þara“. E vorba, de fapt,

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 23

�

• Cornelia Brediceanu, Lausanne, 1915. Pe balconul ªcolii Vinet

despre mecanismul terorii ºi despre delirulputerii într-o lume de tristeþi tropicale, dedescompunere a lucrurilor ºi a naturii, în-tr-o demenþialã alunecare spre singurãtateamaleficã ºi infernalã a puterii. Dictatorul luiGarcía Márquez, Nicanor Alvarado, auto-declarat preºedinte pe viaþã, face parte dinfamilia fantomaticã a dictatorului paragua-yan din romanul lui Augusto Roa Bastos,Eu, supremul, sau din istoria epicã distinctãca discurs ºi ca dublã reprezentare a tira-nului din Caraibi din romanul lui Alejo Car-pentier, Recursul la metodã, desacralizarea ºidemitizarea puterii, punerea în discurs iro-nic contrastînd cu celelalte douã cãrþi de otensiune halucinantã.

Privirea ironicã recompune portretul unuifost dictator, preºedinte al vreunei republicibananiere, apoape decrepit ºi înfrînt, dinnuvela Drum bun, domnule preºedinte. Istorianu poate fi eludatã în proza sud-americanãºi ecourile rãzboiului de O Mie de Zile de pecoasta columbianã a Caraibilor revin în epo-sul sãu fundamental, O sutã de ani de sin-gurãtate. Mai întîi cã aceste rãzboaie civile,devastatoare ºi sîngeroase, aruncã lumea sã-racã ºi terorizatã a unor zone geografice în-tr-o inimaginabilã baie de sînge ºi de cru-zimi apocaliptice. Tonalitatea dominantã aacestor pagini, cu amintirea rãzboaielor, aactelor de rãzbunare ºi de intoleranþã, deferocitate ºi de bestialitate, este aceea a morþii,asociatã mai apoi cu singurãtatea. Romanul,cartea fundamentalã ca dimensiune epopeicãºi, implicit, miticã, se deschide cu un incipitîn care recunoaºtem registrul ºi ritmul gene-ral al operei:

Mulþi ani dupã aceea, în faþa plutonului deexecuþie, colonelul Aureliano Buendía aveasã-ºi aminteascã de dupã-amiaza îndepãrtatã,cînd tatãl sãu l-a dus sã facã cunoºtinþã cugheaþa; Macondo era pe atunci un cãtun cuvreo douãzeci de case din lut ºi trestie, clãditla marginea unui rîu, ale cãrui ape diafanealunecau prin albia cu pietre lucioase, albe,enorme, ca niºte ouã preistorice. Lumea eraatît de recentã, încît multe lucruri nici nu aveauîncã un nume, iar pentru a le deosebi trebuia sãle arãþi cu degetul [s.n.].

Aºa încep legenda ºi istoria cosmicã;enormul ºi fabulosul, fantasticul ºi suprana-turalul sunt elemente organice, precum im-presionanta familie Buendía...

E însemnul emblematic al genezei, al în-temeierii, unde miºcarea timpului e mãsu-ratã de istoriile sîngeroase ale generaþiile debãrbaþi din Marea Familie Buendía: JoséArcadio, tatãl, fiii lui, José Arcadio ºi Aure-liano, iar desenul unei ramificate genealogiiînregistreazã alþi José Arcadio („Arcadio“),Aureliano José, apoi gemenii recunoscuþi înnebunia biografiei lor ca „Segundo“, în înru-diri cu copiii lor ºi prin Femeile acestui con-tinent Buendía. În mod cert, femeile scriu ceamai tulburãtoare ºi mai copleºitoare istorieprin puterea lor de seducþie ºi prin intensi-tatea trãirilor erotice. E de subliniat pen-tru opera lui García Márquez acest imens ºidevastator „tratat“ închinat Erosului, zeitãþi-lor care celebreazã trupul ºi dezlãnþuirea to-talã a simþurilor; o senzualitate extremã inun-dã prin aromele trupurilor, prin febra ºiputerea uriaºã, magneticã a trupurilor înlãn-þuite. Zeitãþi ale erosului, femeile, soþii sauamante, tîrfe sau vrãjitoare ale dragostei mor-tale, precum Remedios, Pilar Ternera, Ur-sula, Santa Sofia de la Piedád, Renata Re-medios, Amaranta Ursula, Petra Costes,

Rebeca, scriu ºi ele o istorie adesea tragicã,alteori plinã de exaltare ºi de un inefabil par-fum al iniþierii în tainele trupului.

Un Eroticon mirabil ºi inimaginabil înafara acestui topos animat de supradimen-sionarea proprie eposului se scrie inaugurîndun nou tãrîm al lumii, o lume unde legiletimpului sunt dereglate ºi decise de alþi fac-tori decît cei cunoscuþi. Peste aceastã Familieenormã, precum sunt ºi odraslele ei, bãrbaþide o putere inegalabilã ºi femei cu puteri tai-nice, stãpîneºte Ursula Iguarán, Mama, pri-ma femeie din stirpea Buendía; ea e mar-tora tuturor evenimentelor, înregistreazãfiecare nou-nãscut, stãpîneºte autoritar înCasa unde fiinþe cu un destin neaºteptat sesupun, în cele din urmã, acestei „Mame“supreme. Aventurieri, bãrbaþi plecaþi în rãz-boaiele nesfîrºite ale Caraibilor, alþii atraºide tainele unor cãrþi ºi ale unor secrete com-binaþii de alchimiºti ai Utopiei, toþi se întorcpentru a muri sub privirile Ursulei Iguarán,centenarã, umbrã a unui trecut necruþãtor,dar în acelaºi timp delirant.

Motivul romanului este însã, dincolo dedimensiunea epopeicã a cãrþii, de istoria fa-buloasã a Familiei, de legendele, de „supra-naturalul“ ºi enormul rabelaisian al acesteicompoziþii extraordinare, singurãtatea. Unadintre ramurile familiei Buendía va urmacanonul inextricabil al tãcerii ºi al recluziu-nii, al experienþelor provocate, mai întîi, deMelchiade, þiganul stãpîn al Circului reve-nit periodic în Macondo, unde va lãsa, testa-mentar, cãrþile ºi patima pentru freneticeexplorãri de alchimist. Graþie lui Melchiade,José Arcadio ºi ulterior descendenþii sãi pelinia lui Aureliano Buendía vor descoperimiracolele secolului al XIX-lea ºi cãrþile scri-se într-o limbã necunoscutã. Mistici ai desco-peririlor, dar ºi mistici ai celebrãrii erosului,eroii lui García Márquez fac parte din lumeavechilor epopei, cu uriaºi de o vitalitate ºivirilitate inimaginabile, trãind aventuri teri-bile; totul stã sub semnul enormului ºi alfabulosului pînã ºi în dragoste (Petra Costesºi magia fecunditãþii). Toate evenimentelebiblice ºi toate stãrile generate de vechi ritua-luri ale triburilor de indieni, dezlãnþuireanaturii, potopul („A plouat patru ani, un-sprezece luni ºi patru zile“), anii UrsuleiIguarán, care decide parcã, zeitate supremã,moartea celorlalþi, situeazã O sutã de ani desingurãtate în familia marilor cosmogonii.

Atunci cînd scriitorul fãcea elogiul ciclu-lui romanesc al lui William Faulkner, avea,cred, în vedere istoria þinutului Yoknapataw-pha, cu primii indieni ºi negri, cu întemeiereaoraºului, cu þãranii de la fermele sãrace aleþinutului, cu marile familii – dinastii ale de-crepitudinii ºi ale înfrîngerilor –, cu inºiîndrãzneþi ºi nemiloºi. Cîteva pagini din Cã-tunul sunt consacrate feminitãþii, simbolu-lui feminitãþii biblice, absolute: „toatã în-fãþiºarea ei sugera un simbol din vechiletimpuri dionisiace – miere-n lumina soa-relui ºi struguri cu boabe plesnind, sîngestors, curgînd din viþa fermecatã, zdrobitãsub cãlcãtura durã, rapace, a copitei de þap.Pãrea sã fie nu un exemplar viu al contem-poraneitãþii, cît mai curînd vieþuind într-unvid prolific“. E Eula, adolescenta atît de înru-ditã cu femeile din O sutã de ani..., vieþuindpentru confruntarea cu virilitatea ºi forþa bãr-baþilor din clanul Buendía ºi nãscîndu-lecopii primiþi mai apoi de Ursula Iguarán subocrotirea Casei ei.

Bãrbaþii ºi femeile lui García Márquezparticipã la un ceremonial complicat ºi înde-lung al iubirilor mãrturisite. Dragostea în

vremea holerei recompune în decorul unuioraº tot mai devastat de amintirea unei isto-rii crepusculare (oraºul colonial înfloritor înveacul al XVIII-lea, adãpostind un viceregeal Noii Grenade) o poveste de iubire. Doc-torul Juvenal Urbino ºi Fermina Daza, cuplulstrãlucit al oraºului, cu semnele trecutului,ascunde iubirea imposibilã a lui FlorentinoAriza pentru Fermina. ªi aici experienþa ero-ticã ºi performanþele senzualitãþii dau o anu-me atmosferã cãrþii; o carte despre iubireaeternã ºi devoratoare încheiatã într-un tul-burãtor poem al acestei nepieritoare dragos-te. „Cãlãtoria lunaticã pe fluviu“ nu se vaîncheia decît odatã cu moartea eroilor; Flo-rentino Ariza ºi Fermina Daza vor arboradrapelul anunþãtor al ciumei, iar vasul „NouaFidelitate“ va continua sã pluteascã pe flu-viul Magdalena pentru a pãstra aroma ºi gus-tul guayabelor pînã la dispariþia celor doi...

Nu altfel decît sub pecetea tragicului seva consuma iubirea disperatã a preotuluiCayetano Delaura pentru Sierva María Todoslos Angeles din oraºul „cufundat în maras-mul sãu de veacuri“. O iubire demenþialã,interzisã e relatatã în ambianþa unui Ev Me-diu întîrziat, cu personaje fantomatice, cu odemonicã apãsare a unei credinþe groteºti ºimonstruoase. Despre dragoste ºi alþi demonimi se pare una dintre cele mai tragice cãrþiale lui García Márquez, atrãgînd atenþia asu-pra monºtrilor trecutului adesea treziþi întimpul nostru.

Numeroase nuvele ºi povestiri márque-ziene au desfãºurãri ample: tragicul ºi gro-tescul, miraculosul ºi generosul spirit ome-nesc se întîlnesc pentru a ne aduce amintedespre o umanitate plinã de vitalitate, dar ºirãnitã nu de puþine ori prin monºtrii ima-ginaþiei ºi ai raþiunii chiar. Sunt istorii cu oa-meni simpli ºi cu iubiri neînþelese, cu fiinþedistruse de singurãtate sau istorii unde zîm-betul unor fapte neobiºnuite încãlzeºte dis-cursul narativ. Cred însã cã, dincolo de ma-gicul ºi miticul istoriilor, de orizonturileinedite ºi adesea insolite ale imaginarului,prin García Márquez avem sã redescoperimun continent încãrcat de înþelepciune ºi demari talente.

�

24 • APOSTROF

�

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 25

ÎN VOLUMUL sãu de debut,Pãpuºarul ºi alte insomnii

(2003), Claudiu Komartinse înfãþiºa ca un poet cu o fi-zionomie proprie pregnantreliefatã, singular în dicþie,în gesticulaþie liricã ºi ar-hitecturã a imaginarului. Al. Cistelecan sublinia, în-tr-un comentariu, tocmaiaceastã trãsãturã distinctivã:

Chiar ºi atunci cînd mai seamãnã cu alþii,Claudiu Komartin introduce o frenezie spas-maticã a imaginaþiei care-l scoate de subbãnuialã. El reface pathos-ul ca pe o dimen-siune personalã ºi-ºi trãieºte vocaþia ca pe otraumã. Conceptul de profunzime al poe-mului sãu e, fãrã îndoialã, cel sacrificial, altextului vampiric ºi destructiv, al vocaþiei atro-ce, trãitã ca blestem. Dar acest scenariu destigmatizat e pus, fãrã scrupule ºi timiditãþi,într-o ecuaþie destinalã autentic asumatã.Martirii textului ºi vocaþiile ca supliciu dedinaintea lui fac doar de gardã unei condiþiipoetice traumatice, fãrã sã-ºi reverse presti-giile în inhibiþii livreºti. Claudiu Komartinintrã într-o tipologie ca ºi cum ar fi primulei membru. Reia, adicã, literalmente pe contpropriu, toatã angoasa unei vocaþii criminalde acute.

În Circul domestic (Editura Cartea Ro-mâneascã, 2005), atenþia poetului se în-dreaptã obsesiv spre legãturile insesizabiledintre corp ºi suflet sau dintre intelect ºi sen-zorialitate; cuvintele sale scrijelesc nemilospe retina cititorului fantasmele copleºitor dereale ale unui imaginar debordant, terifiant,în care obiecte, lucruri ºi fiinþe disparatese dilatã sau se contractã, se amestecã deli-rant, se contopesc pânã la indistincþie sauîºi scindeazã propria conformaþie. E fi-guratã sugestiv o metaforã, cu relief supra-realist, a imaginaþiei lirice, ca în poemul Tre-panaþie: „Nici un colþ luminos în încãpereade la mansardã./ Nici un limbaj care sã mãsatisfacã./ Tu, creier al meu, cãtre ce te în-drepþi?// Mã fac mic de tot ºi îmi intru încap./ Încep sã lucrez la salvarea mea./ Eu,cel crescut într-o lãdiþã cu nisip roºiatec./Eu, care mi-am ascultat trupul/ mai multdecât mi-am ascultat duhul,/ mã apuc sãinventez o formã revoluþionarã/ de trepa-naþie.// Capul meu adãposteºte acum o tur-mã de bizoni negri./ Cu un fel de copite dinporþelan chinezesc.// Chem trei pãsãri depradã albe, care încearcã/ sã mã scoatã deacolo viu. Din ciocuri le ºiroieºte/ un croncã-nit lung ºi înþepãtor ca un roi de albine./ κilovesc pântecele de tãblia patului./ Ameninþã.Muºcã. Zgârie. Smulg.//Bizonii aleargã în-spãimântaþi în jurul gurii mele/ înspãimân-

tate. Jucãm împreunã ruleta ruseascã./ Pânãcând capul meu seamãnã cu o maºinã/ deca-potabilã/ de ultimã generaþie./ Pânã cândcapul meu nerecunoscãtor iese din ring/ ºimuºcã mâna pãsãrii de pradã/ care atâta vre-me l-a hrãnit, fãrã a cere vreun lucru/ înschimb.// Roiul de albine furioase pune pefugã bizonii/ din jurul corpului meu copleºit/de neaºteptate plãceri ale cãrnii.// Capul meutrepanat exultã./ Aºteaptã puþin. Face pla-nuri./ Apoi începe mâniat sã strige la mine,/ºi o ia la goanã prin camerã, cu o expresieameninþãtoare/ întipãritã pe chip“. Poemelelui Claudiu Komartin par sã se plaseze cuoarecare obstinaþie între scriitura tandrã ºistenograma acutã, animatã de o tonalitateneutralã, din care orice stridenþã afectivã s-a retras cu desãvârºire. Într-un Poem de dra-goste, de pildã, afectul e mereu subminat detrasarea contururilor insesizabile ale uneilumi alcãtuite pe jumãtate din obiecte veri-dice, pe jumãtate scufundatã în mister, fan-tasmatic, iluzie. Scenografia poemului seîmparte, aºadar, între resursele cathartice aleangoasei premeditate ºi registrul uºor paro-dic al unei beatitudini trucate. Între reveriisuave abia camuflate ºi reziduurile unei sen-sibilitãþi dezafectate. De altfel, erosul capãtã,în acest poem, ºi accente tanatice, figuraþiamacabrã detaºându-se cu oarecare pregnanþãdin ansamblul imaginilor lirice, marcate denotaþii sobre, de detalii precise, de un desenlimpede al emoþiilor: „Spre ora zece, o siluetãalbã se apropié de fereastrã./ o priveam în-figându-se în perdele, fluture monstruos/poleit de lumina învechitã ºi rece a înserã-rii./ dupã o clipã, un mort a urcat în patulmeu./ s-a întins, cu un oftat prelung, apu-când paharul/ de lângã pat ca sã bea. Cumiere de tei umpluse paharul acesta/ iubi-ta mea, înainte sã plece. Eu singur tãgãdu-iam./ mierea îi curgea musafirului meu/ depe bãrbie/ pe cearºaful imaculat al patuluinupþial. Ne încleiasem./ am înþeles atunci cãlupta se sfârºise,/ înainte de a se fi decis unînvingãtor.// în curte, lumina întrupatã zãceaca un hamlet fricos.// eu mã adãposteam întranºeele nopþii.// e dragostea mea un osuarpentru combatanþii lucizi“.

Multe dintre poemele lui Claudiu Ko-martin trateazã lumea în peniþa terifiantã aextincþiei, înscenând apocalipse halucinan-te percepute cu o extraordinarã acuitate senzorialã; teroarea dispariþiei reprezintã ostare-limitã a unei conºtiinþe bântuite de zvonurile neantului, rãvãºitã de presimþiri-le irepresibile ale unei iminente distrugeri.Poemul Tratat despre fricã e cel mai bunexemplu pentru o astfel de ipostazã a fiinþeiameninþate de agresiunea neantului, de teroa-rea dispariþiei: „Din douã în douã nopþi visezun mare cutremur/ am zile oribile mã doarefiecare bucãþicã de carne/ îmi vine sã le spuntuturor cã o sã dispãrem brusc/ în minteamea se repetã acelaºi scenariu/ totul în jur etransformat în moloz/ ºi/ mã isterizez defricã/ mãnânc cu noduri de fricã/ soneria îmisparge timpanele de fricã/ beau prea mult,de fricã// tratamentele chimice prescrise o

datã la câteva luni/ sunt o frecþie/ se poateca minþile mele sã fie þãndãri/ dar nimic numã poate împiedica/ sã alerg mai departe/prin dezastrul psihic al unei vieþi rãvãºite/ dela optiºpe ani// poate cã gura asta hâdã caremã înghite este salvarea mea/ ce cauþi tu aicisoldat trecut prin grodek/ apropie-te/ fii ceeace înþeleg cel mai bine ºi fãrã cuvinte/ stri-veºte-mi buzele/ scrie“. De altfel, sugestianeantului e figuratã ºi în poeme ce nu ar pre-supune o astfel de reprezentare sumbrã; înIrina, de pildã, în care versurile deseneazãun spaþiu al amintirii ºi al temporalitãþii („Sunt un om politicos ºi singur/ imagi-nându-ºi tot mai des/ o casã de cãrãmidã/ ºio alee lungã/ coborând cãtre un loc întu-necos ºi rece,/ fãrã întoarcere“). Descriptivadesea, poet al banalitãþii ºi al terorii ano-nime a cotidianitãþii, al unei expresivitãþi aimediatului ºi al crizei morale incipiente,Claudiu Komartin e departe de „cabotinis-mul spovedaniei lirice“ (Bogdan Creþu).Ceea ce pare cabotinism e, mai degrabã,inserþie a luciditãþii, recurs la metodã, in-truziune a rigorii carteziene în reverbera-þiile imponderabile ale sentimentelor.

Dacã într-un poem ca Lucrurile desprecare nu se poate vorbi se mai pãstreazã un echi-libru – instabil ºi acesta – între instanþa poe-ticã ºi cea metapoeticã, trãirea ºi expresiaasumându-ºi condiþia unor vase comuni-cante ale lirismului („Lucrurile despre carenu se poate vorbi –/ când, înspre ziuã, lumi-na difuzã/ începe sã ne separe de ziduri,/ridicând în slow motion cortina/ de pe toateaceste obiecte ºi vorbe vlãguite/ ce aºteptauparcã îngropate-n nisip.// iar eu, picotind înuitare, trebuie cã le par/ celorlalþi un bietneputincios/ înfãºurat în piei de viþel…“),în Locuri strãine ºi reci tonul declarativ ºi oanume retoricã a argumentãrii împing liris-mul înspre irelevanþã ºi prozaism. Intere-sante sunt însã poemele cu caracter auto-reflexiv, în oglinda cãrora chipul poetului sestrãvede lipsit de orice umbrã de iluziona-re ori de suficienþã descriptivã („Sunt unsuperb cal de curse cu picioarele dinapoiamputate. Cineva mã þesalã, ºi sute de ghea-re metalice îmi intrã adânc în carne, mân-gâindu-mi sufletul. Sufletul? Un ghem deresentimente ºi nedumeriri, ºovãielnic, vagconectat la lumea asta care se dizolvã în fie-care secundã“). Poet al percepþiilor nude,dar ºi al reflexelor livrescului, interiorizat,dar dezinhibat, Claudiu Komartin e între ceimai înzestraþi reprezentanþi ai generaþiei sale.Sângele din cãlimara poemelor sale e alcã-tuit deopotrivã din diafanitãþi livreºti ºi dinbrutale update-uri ale sensibilitãþii, din ste-nograme ale nimicului ºi din revelaþii aleunei apocalipse cotidiene, mereu amânatã,mereu imprevizibilã.

�

Reziduuri ºi reverii

26 • APOSTROF

OFER UN eºantion al corespondenþei unuiintelectual originar din Bihor cu unul

din discipolii sãi. Emitentul este Teodor Neº (1891-1975), personalitate reprezen-tativã a interbelicului bihorean, alãturi deEugeniu Sperantia, Roman Ciorogariu, G. Bacaloglu, M. G. Samarineanu etc. ªi-afãcut studiile universitare la Budapesta(1910-1914), ca bursier al Fundaþiei Gojdu,reþinut pentru o carierã universitarã de repu-tatul fizician experimentalist Eötvös Lóránt,dar dedicîndu-se unei cariere didactice laOradea, Satu Mare, Braºov (la celebrulLiceu „Andrei ªaguna“, al cãrui elev a fostL. Blaga, iar profesor, fie ºi pasager, filoso-ful Emil Cioran), apoi din nou la Oradea,ca profesor de fizicã-chimie (1923-1925)ºi director al prestigiosului Liceu „EmanuilGojdu“ (1925-1938). T. Neº a îndeplinitvarii responsabilitãþi: preºedinte al filialei„Astra“ Bihor, inspector general al învãþã-mîntului din þinutul Someº etc. Stabilit laBucureºti, urmare a refugiului din 1940,devine inspector general al capitalei pe pro-blemele învãþãmîntului, repartizat din 1948în centrala ministerului. A colaborat la:Familia, Cele Trei Criºuri, Transilvania,Gazeta de Vest, Societatea de mîine etc. Cãrþilesale reprezentative sînt: Anuarul Liceului„Emanuil Gojdu“ din Oradea pe anii 1926/27-1927/28; Tâlcul notelor în liceu, 1933;Oameni din Bihor, 1848-1918, 1937; Folo-sirea ºi pãstrarea materialului didactic (in-strucþiuni), 1958. Coautor la: volumul oma-gial dedicat episcopului Roman Ciorogariu;Bihorul, strajã la hotare (alãturi de ªtefanMãrcuº); Monografia-Almanah Criºana alui Al. Tripon; Monografia Liceului „EmanuilGojdu“ la 50 de ani, 1971 (în colaborarecu Emil I. Roºescu ºi Iosif Sãlãgean). Erudit,poliglot (citea în francezã, germanã, rusã,italianã, englezã, se descurca onorabil în

suedezã; poseda la perfecþie maghiara ºisîrba), T. Neº a fost o personalitate com-plexã, luminoasã, el însuºi un Aufklärer. S-a bucurat, de altfel, de un prestigiu imens,fiind admirat ºi iubit de o mulþime de elevi,discipoli, printre care academicienii CaiusIacob ºi Mircea Maliþa. Cartea sa de refe-rinþã rãmîne desigur Oameni din Bihor, veri-tabil panteon al spiritualitãþii bihorene din-tre anul revoluþionar 1848 ºi 1918. Situatãla interferenþa dintre istorie culturalã, isto-rie politicã ºi istorie literarã, ea reconstituie,cu talent narativ ºi virtuþi portretistice, o„galerie provincialã“, formatã din „figuri ºifigurine“ prinse în vãlmãºagul luptelor naþio-nale (luptãtori, scriitori, fondatori), pre-ponderent mireni, deºi nu ignorã nici uneleportrete de arhierei (mitropoliþi, episcopi).Pe uriaºa pînzã epicã a frãmîntãrilor social-politice, autorul creioneazã o impresionantãgalerie de personalitãþi, care au suportatteroarea unei istorii nu arareori hainã. Dinlunga listã, amintesc medalioanele dedica-te lui E. Gojdu, Alexandru Roman, PartenieCosma, Nicolae Jiga, Miron Pompiliu, IosifVulcan, Lucreþia Suciu, Nicolae Zigre, IoanCiordaº, Nicolae Bolcaº, Aurel Lazãr.

Scrisorile reproduse de noi sînt adresatede T. Neº unuia din foºtii sãi elevi, TraianBlajovici (1919-1988), absolvent al Fa-cultãþii de Litere-Filozofie din Cluj-Sibiu(1939-1944), profesor, fost director al Li-ceului „Emanuil Gojdu“ Oradea, lector uni-versitar ºi prorector al Institutului Pedagogicdin Oradea, tînãra instituþie care reînnodaîn 1963 tradiþia întreruptã în 1934 aînvãþãmântului superior, pînã cînd funcþio-nase o Facultate de Drept, respectiv unSeminar Teologic (printre studenþi, LucianBlaga). În ultimii sãi ani de muncã, Blajovicia fost directorul Bibliotecii Judeþene Bihor,preºedinte al clubului literar „M. Eminescu“,

iniþiator al unor întîlniri cu personalitãþi cul-turale de primã mãrime: ª. Cioculescu, Z.Dumitrescu-Buºulenga, Ovidiu Papadima,I. Zamfirescu, Augustin Z. N. Pop, N.Carandino, Paul Everac, Ana Blandiana,Augustin Buzura, Marin Sorescu, GeorgeSbârcea etc. Scrisorile lui Neº, dintr-un lotmai bogat, acoperã perioada 1958-1975ºi configureazã, fie ºi fragmentar, ceva dinclimatul anilor comunismului, privaþiuni-le la care a fost supus un intelectual onest,preocupat de destinul culturii române, alcelei bihorene în particular. Toate demer-surile lui proveneau din ceea ce a numitundeva „dragostea mea pentru acest Bihor,unde m-am nãscut ºi mi-am lustruit zestreaintelectualã“. Într-una din scrisorile repro-duse acum, invocînd geografia afectivã, curol de axis mundi, T. Neº recunoaºte cã, „suborice coordonate geografice s-ar gãsi, îºitrage seva din solul Bihariei…“. Setul descrisori relevã buna formaþie intelectualã alui Neº, ºtiinþificã, literarã ºi psiho-peda-gogicã, cãrturar, didact de excepþie, scriitor.

În publicarea corespondenþei am respec-tat ortografia emitentului; am corectat tacitdoar câteva nesemnificative erori. Unde exis-tã cîte un cuvînt indescifrabil, am apelatla procedeul obiºnuit, semnalîndu-l princroºete. Mulþumesc ºi pe aceastã cale pro-fesoarei Aurora Florea, fiica lui Traian Bla-jovici, care mi-a pus la îndemînã un întregcorpus din corespondenþa primitã de pãrin-tele ei de la varii personalitãþi: Ion Zam-firescu, Ovidiu Papadima, Amita Bhose, AlfLombard, Marius Sala, Francisc Pãcurariu,Adrian Marino, George Sbârcea etc.

Epistolar TEODOR NEª

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 27

[1]

3 / IX 958Dragã Blajovici,

încetînd de a mai lucra în minister, m-amapucat sã-mi aranjez biblioteca. Între cãrþi-le mele, mutate începînd din 1940, dintr-un oraº în altul, dintr-o casã în alta, am gãsitºi cele 8 volume „Cartea de aur“ de T. V. Pã-cãþianu, ed. 1910, Sibiu, care aparþin fostu-lui liceu „Emanuil Gojdu“. Pe vremuri le-amfolosit la conturarea portretelor unor biho-reni; în 1940 le-am salvat din bibliotecaliceului, fiind conºtient de soarta acesteibiblioteci, de o parte, de altã parte apreciindvaloarea lucrãrii salvate.

Acum, cã am suficient timp disponibil,mi-ar folosi la reconsiderarea unor figuribihorene, între care cel dintîi este EmanuilGojdu. Dacã ºcoala – adicã profesorii – arenevoie urgentã de aceastã lucrare, o puteþiridica de la mine oricînd, printr-un curierocazional. Dacã n-aveþi nevoie urgentã, vãrog sã mi-o lãsaþi pînã cînd credeþi decuviinþã, þinînd-o în evidenþã cã este la mine.Aº dori sã am încuviinþarea scrisã în acestsens.

Mã bucur cã la liceul pe care îl conduciactiveazã un mãnunchi de foºti elevi ai liceu-lui E. Gojdu, ºi cã vã strãduiþi sã menþineþiprestigiul ºcolii la un nivel superior. Împãr-tãºeºte foºtilor mei elevi cele mai bune urãride succese în viaþã, asigurîndu-i cã pãstrezfiecãruia o bunã amintire, întovãrãºitã cucîteva nãzdrãvãnii fãcute pe vremuri.

Al vostru vechi dascãlBucureºti, 3 sept. 958

T. Neº str. Anton Pan 52a

Raion: T. Vladimirescu

[2]

Bucureºti, 29 sept. 1972Iubite Traiane,

ca sã nu-þi produc conflict de conºtiinþã amomis cuvîntul „domnule“. Spuneai cã obli-gaþia de profesor de limba românã îþi impu-ne sã scrii domn cu minusculã, iar relaþiileºi aprecierile reciproce dintre elev ºi profe-sor te îndeamnã sã scrii calificativul de poli-teþe ºi respect cu majusculã. În scrisorile vii-toare – a cãror frecvenþã este în funcþie defactori atmosferici ºi fiziologici – am supri-mat unilateral acest intrus convenþional,rãmînînd sã-l ratifici ºi dumneata. În text nu se mai pune problema ortografierei cu-vîntului.

Scrisoarea d-tale – un carusel încãrcat cumesaje lirice, de apreciere, a constituit untonifiant pentru mine cuprins de o toropealãºi lîncezealã de cînd bisturiul mi-a ultra-giat ochiul stîng, extirpînd din el cristalinulîn care particulele de calcar executau dansulmacabru, voalînd frumuseþile naturii. Unorgan subminat nu se poate înlocui cu suro-gate sintetice; de aceea lentilele ºlefuite cutoatã precizia mã transpun în alt spaþiu, maicomprimat, în care obiectele sînt mãrite ºiapropiate; este greu sã-þi adaptezi orien-tarea în acest spaþiu nou. Vechiul spaþiu,normal, în care mã adaptasem cu toate sim-þurile, schimbîndu-ºi structura, pãstrînd inva-riabile relaþiile dintre obiecte: sus, jos, stîn-ga, dreapta etc., în cursul unei experienþe

îndelungate se infibreazã pînã ºi în muºchi.Înainte vãzînd un obiect, îl apucai cu certi-tudine; astãzi, mîna deprinsã cu miºcãrilevechi, prinde obiectul: bara de tramvai,maºinã etc., [...] producîndu-þi traumatismepsihice, complex de inferioritate faþã de tineînsuþi. Mã gîndeam la Sãrmanul Dionis allui Eminescu ºi la dispute [...] asupra stã-rilor afective ºi cognitive produse de mo-dificarea structurii spaþiului. Preocupãri persistente, mai ales de la H. Poincaré,Riemann, Einstein încoace.

Dar sã pãrãsim aceastã îndeletnicire fadã,abstractã ºi sã ne mutãm în lumea realitãþi-lor. Viziunea plimbãrii voastre, a d-tale ºia lui Emil Roºescu1 pe cîmpul presãrat cubrînduºe, de corolele cãrora se sfãrîmau raze-le soarelui m-a dus cu gîndul la efectul tonicpe care te rog sã-l exerciþi asupra acelui om invadat de rãutãþile oamenilor. Prof. E. Roºescu este de o sensibilitate seismicã;recepþioneazã cele mai fine vibraþii alemediului uman. Simte, fãrã s-o spunã, cãl-dura unei priviri ºi are rezonanþe puternicamplificate la inechitãþile inspirate de ve-leitãþile de grad inferior ale unor oameni.Simt cã elanul de creaþie al lui a coborît, dinsferele înalte, la nivelul preocupãrilor pro-fesionale; deºi se concentreazã asupra înde-plinirii acestor îndatoriri, prezentîndu-se camodel nu i se recunosc împlinirile, ceea ceîl afecteazã. Cine nu s-a izbit de rãutãþi îndrumeþia sa pe aceastã planetã? Psihologiaautosugestiei insistã accentuat ºi iterativ asu-pra gnomului: „Omul este aºa cum îi suntgîndurile“. Cum te crezi sau crezi cã vei fi,aºa vei ºi deveni (O. Marden ºi ªcoala deNancy). Coriolan Petranu, profesor de isto-ria artelor din Cluj, – coleg de liceu cu prof.V. Felea, încã din liceu a afirmat cu obsesie,cã el va fi profesor universitar etc. Eu încãaccept ideea cã dacã toate celulele corpuluisînt îmbibate de un gînd obsedant, de o ideefixã, aceasta se va ºi realiza în cadrul legilorfizice. Schimbarea ideilor este schimbareaomului. Schimbarea ideilor încã depinde deopiniile ºi de ideologia contemporanilor ºide formarea spiritualã a individului; asuprafuncþiilor fiziologice ale individului, a buneidispoziþii a individului acþioneazã direct idei-le persoanei respective. Sugereazã-þi cã facicu plãcere, ceea ce trebuie sã faci din silã.„Mondottam ember, küzdj és bizva bizzál“(Madách: „Omule, zis-am, luptã ºi crede“,

trad. O. Goga). A. Camus a convertit muncalui Sysiph în plãcere deºi era convins acelade inutilitatea ei. Fãrã îndoialã ºi influenþafuncþiunilor fiziologice asupra psihicului estenotorie. Asteniile provocate de surmenaj saude rãutatea corozivã a unor oameni dinpreajmã trebuie atenuatã ºi apoi înãlþatã laidee. Forþa, încrederea în puterile vocaþio-nismului ºi a reuºitei. Buna dispoziþie, sta-tornicã a d-tale constituie o bazã temeinicãpentru elan, reuºitã, muncã creatoare. Emiltrebuie sã se lepede de anumite aºteptãri ºisã-ºi aprecieze singur valoarea, cum i-o apre-ciem ºi noi. Va reuºi, cum a ºi reuºit de [...]împlinirile lui de pînã acum. Mã bucur deplimbãrile voastre la braþ pe cîmpul semã-nat cu brînduºe ºi mã încîntã cã în acel pei-saj vã amintiþi ºi de vechiul vostru dascãl.

Sãnãtate, încredere ºi spor la muncã!Teodor Neº

P.S. – Cele 6 volume din „Cartea de aur“,rãmase la mine le trimit Institutului Peda-gogic, la cerere sau aveþi altã propunere?

�

Notã1. Emil I. Roºescu, profesor, azi nonagenar, fost elev

al lui T. Neº, coautor împreunã cu magistrul ºi cuIosif Sãlãgean la Monografia Liceului „Emanuil Goj-du“ la 50 de ani, 1971. Contribuþia decisivã în ela-borarea ei aparþine lui Emil Roºescu. În descendenþaacesteia, el a conceput Cartea de aur ilustratã a pres-tigiosului colegiu, ale cãrei coordonate sunt trasatepînã la bicentenar (2119), în total 22 de titluri decarte, serialul unor decenale monografii (1969-1979;1979-1989; 1989-1999...), complinite de memo-riile proprii, Din drumul unei vieþi, alãturi de altepagini beletristice ale unui poet care se ignorã. Arhivãsentimentalã vie, concomitent documentarã, ea con-stituie un corpus spiritual unicat, „… cel mai frumosmuzeu din þarã sub raportul concepþiei, varietãþii,bogãþiei exponatelor…“, cum se exprimã un fost goj-dist, Ovidiu Drimba. Aceastã monografie integralãdã seama de marca „De la Gojdu“, întreþinînd spiri-tul marelui mecena. E. Roºescu a contribuit, de alt-fel, decisiv la reconsiderarea locului pe care-l ocupãGojdu în istoria românilor; i-a apãrat moºtenireacircumscrisã de întemeierea fundaþiei care a atribuitburse atîtor învãþãcei, deveniþi parte a unei elite aculturii, ºtiinþei ºi politicii româneºti.

• Traian Blajovici

28 • APOSTROF

Premiile Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, pe anul 2006

C

A

F

ÉA P O S T R O F

JURIUL FILIALEI Cluj a Uniunii Scriitorilor (Ion Vartic, preºedin-te, Ioana Both, Sanda Cordoº, Mircea Popa, Horea Poenar, mem-

bri; Király László, Mózes Attila, Fekete Vince – pentru literaturamaghiarã) s-a întrunit în data de 20 mai 2007 ºi a stabilit acor-darea premiilor pe anul 2006 dupã cum urmeazã:

Premiul Opera Omnia: AUREL RÃU.Premiul Cartea anului:• Prozã: RADU MAREª, Ecluza, Editura Aula;• Poezie: MARTA PETREU, Scara lui Iacob, Editura Cartea

Româneascã;• Criticã ºi istorie literarã, eseu:

LIVIU MALIÞA (coord.), Viaþa teatralã în ºi dupã comunism(I) ºi Cenzura în teatru: Documente, 1948-1989 (II), EdituraFundaþiei pentru Studii Europene; CORIN BRAGA, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom;

• Literatura minoritãþilor: SIGMOND ISTVÁN, Varjúszerenád (Sere-nada ciorilor), roman, ºi Csókavész (Pericolul ciorilor), nuvele;

• Premiul pentru debut: ANCA URSA, Metamorfozele oglinzii,Editura Limes.

Premii speciale „Clujul literar“• Premiul special „Nicolae Drãganu“ (Premiul primarului):

PETRU POANTÃ, Clujul meu: Oameni ºi locuri, Editura CasaCãrþii de ªtiinþã;

• Premiul special „Adrian Marino“: CORNEL ROBU, Paradoxuriletimpului în science-fiction, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã;

• Premiul „Radu Stanca“: DINU FLÃMÂND, Frigul intermediar,Editura Paralela 45;

• Premiul special „Eta Boeriu“: IOANA SASU-BOLBA, Florilegiude poezie religioasã englezã din secolul al XVII-lea, Editura Limes;

• Premiul special „Ion D. Sîrbu“: DORA PAVEL, Captivul, EdituraPolirom; VASILE IGNA, Andante, Editura Limes;

• Premiul special „Mircea Zaciu“: IOAN PINTEA, Primejdia mãr-turisirii: Convorbirile de la Rohia urmate de Jurnal (ediþie defi-nitivã), Editura Humanitas;

• Premiul special „Marian Papahagi“: IRINA PETRAª (coord.),Cuvinte: Almanah literar 2006, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã;

• Premiul special „ªtefan Braborescu“: FLORINA ILIS, Lecþia dearitmeticã, Editura Echinox;

• Premiul special „Liviu Petrescu“: CRINA BUD, A. E. Baconsky,Editura Paralela 45 (debut);

• Premiul special „Bálint Tibor“ pentru prozã: DEMÉNY PÉTER,Visszaforgatás (Derularea);

• Premiul special „Szilágyi Domokos“ pentru poezie: EGYEDPÉTER, 23 buborék (23 de bule);

• Premiul special „Kacsó Sándor“ pentru eseu: BALÁZS IMREJÓZSEF, Avangárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangardaîn literatura maghiarã transilvanã).

Alte premii• Premiul „Henri Jacquier“ al Centrului Cultural Francez: ION

CRISTOFOR, Românitate ºi exil, Editura Napoca Star;• Premiul „Negoiþã Irimie“ (acordat de omul de afaceri Remus

Pop): MARCEL MUREªANU, Patima recunoºtinþei, Editura Ca-sa Cãrþii de ªtiinþã;

• Premiul „Cartimpex“: RADU ÞUCULESCU, Povestirile mameibãtrîne, Editura Cartea Româneascã;

• Premiul „Mongolul“ (acordat de omul de afaceri Remus Pop)pentru debut: CASANDRA IOAN, Ucenicul vînãtor, EdituraLimes;

• Premiul „Mikó Ervin“: ELENA VOJ, Contribuþia Ioanei Em.Petrescu la studiul postmodernismului în teoria literarã, CasaCãrþii de ªtiinþã (debut).

�

MIERCURI, 30 mai, Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor ºi-asãrbãtorit scriitorii nãscuþi în prima jumãtate a anului ºi

a decernat premiile pe 2006. Festivitatea ºi petrecerea s-auþinut la restaurantul Napoca, închiriat anume pentru aceastãocazie. Din partea Primãriei Cluj-Napoca ºi a Consiliului Localau participat, voioºi ºi eleganþi, primarul Emil Boc, cîþivadistinºi consilieri, printre care dna Maria Dulcã ºi Pálfi Károly.Premiile, care au fost finanþate de cãtre Primãria ºi ConsiliulLocal Cluj-Napoca, au fost înmînate de preºedintele juriu-lui, prof. Ion Vartic. Colegii noºtri din presa scrisã ºi audio-vizualã au fost ºi ei de faþã.

• Aurel Rãu, Premiul Opera Omnia

• Radu Mareº, Premiul pentru prozã

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 29

SS ÎNT O babã comunistã! afir-mã recurent Emilia Apos-

toae, personajul romanuluicu acelaºi titlu, recent publi-cat de Dan Lungu (Iaºi: Edi-tura Polirom, 2007, colecþia„Ego. Prozã“). Sub pretex-tul confesiv se ascunde unroman foarte bun, de un u-mor copios, scris la persoana I, pe una din-tre temele de cea mai mare actualitate: (im)-posibilitatea de a împãca amintirile fericiteicopilãrii ºi tinereþi cu recunoaºterea abjec-þiei comuniste. Pus în paginã ca o mãrturisiredeclanºatã de mersul „lumii noi“, textul ex-ploateazã douã filoane extrem de produc-tive în literatura modernã: literatura desprecopilãrie (întreþinutã de fiorul paseist) ºiliteratura „inocentului“ (de extracþie picare-scã). Primul, mai puþin ilustrat în carte, apareîn flashback (v. familia la „fãcut tezic“, frã-mântând balega pentru a o transforma încombustibil), ca reper de delimitare (Micajurând sã devinã orãºeancã ºi sã nu mai revinã la þarã „decât în vizitã“). În schimb,din al doilea filon rãsare aproape toatã con-strucþia cãrþii.

Fostã muncitoare în industria „confec-þiilor metalice“, Emilia (alintatã Mica) e obli-gatã sã-ºi analizeze raporturile cu trecutul înmomentul când fiica ei, Alice (cu „nume deprinþesã“), cãsãtoritã cu un canadian, îi ceresã-ºi declare opþiunea politicã pentru un son-daj de opinie, în vederea apropiatului scru-tin electoral.

Doamne, ce bine-am dus-o pe timpul comu-nismului! Dacã acum aº duce-o pe jumãtateca pe atunci, aº fi mulþumitã. Ce jumãtate,pe-un sfert ºi tot aº zice sãru-mâna. Am avuttot ce mi-am dorit. E drept, pe atunci nu-þidoreai prea multe. Nu ºtiu de ce, dar nu-þidoreai prea multe. Cred cã nu ºtiai cã se potface aºa multe cu banii, ca acum. Dar, pen-tru lumea aia, am avut tot ce-mi poftea inima

– iatã fraza care rezumã filosofia personaju-lui, adunând exponenþial, în acelaºi timp,filosofia unei întregi clase româneºti. Suntconºtientã de pericolul reducþiei când facaceastã afirmaþie, dar o fac cu bunã ºtiinþã:

romanul lui Dan Lungu (scriitor care are laactiv ºi un „roman de zvonuri ºi mistere“)se intersecteazã parodic, caricaturizant, curomanul de tipologii. Deºi individualizate,personajele poartã amprenta unui întreg tip naþional/uman, a unui tipar precis de for-matare a cliºeelor ºi a prejudecãþilor istori-ce. Postmoderne, aici, nu sunt nici subiectul,nici imaginarul, ci scurtcircuitele culturale,operate cu conºtiinþã ludicã.

Un bovarism nonlivresc animã perso-najul principal ºi încercarea sa de a gãsi osoluþie (v. utopia finalã, eºuatã, a unui nouatelier de altãdatã, alt Falanster rãsturnat),precum ºi o explicaþie a vitezei cu care i selipeºte eticheta de „babã comunistã“. Poatecel mai grav discurs al romanului este celcare tematizeazã clivajul semantic al ter-menului de „comunist“. Fãrã sã priceapã,jucând masca prostului (în sens bahtinian),Mica diferenþiazã sensul de astãzi al terme-nului (al cãrui conþinut include: nostalgic,frustrat economic, legalist etc.) de sensul deatunci (în care încãpeau aparatcic, subcali-ficat, nomenclaturist, turnãtor, securist).Romanul creºte, practic, din expunerea aces-tei nedumeriri ºi din amintitul bovarism funciar al romanului: Mica se imagineazã

prospectiv dupã modelul sãu ideal (retro-spectiv!), compus el însuºi din decupajeconfortabile, aureolate de auriul tinereþii.Evident, ca în textul picaresc, dincolo demasca ingenuã a naratorului iese la ivealão antilume: lumea „boierilor“ din atelierulde confecþii metalice. În efigie, aceasta estelumea regretatã a personajului, cu toate date-le ei arhicunoscute: munca pânã la pauza deprânz, ca sã se poatã lenevi dupã aceea (v.campionatele de ºeptic derulate la adãpostulfrezelor ºi al bormaºinilor turate în gol),soluþiile „creative“ pentru sporirea produc-tivitãþii, furtul generalizat („era de unde“),vopsirea brazilor în verde la apropierea vizi-tei lui Ceauºescu, prezenþa bonomului col-portor de bancuri politice (turnãtorul de ser-viciu, cum se va dovedi).

Finalul ne expune revelaþiei cã despãrþi-rea de comunism e imposibilã ºi ne obligãla un exerciþiu de identificare. Cu Dan Lun-gu, ºi nu numai cu el, literatura noastrã pare,din fericire, sã se despartã de complexul ge-nialitãþii ºi al capodoperei, reapropiindu-sede cititor.

�

Baba comunistãc’est moi!

• Sala de conferinþe, Conferinþa de Pace, Paris, 1919

Cãrþi primite la redacþie

• Crina Bud,Rolurile ºi rolul lui A. E.Baconsky incultura romanã, Piteºti: Paralela45, 2006.

• Florin Faifer, Semnele luiHermes:Memorialisticade cãlãtorie (pinãla 1900) intrereal ºi imaginar,Iaºi: Timpul,2006.

• Annie Bentoiu,Timpul ce ni s-a dat, vol. 2,Bucureºti:Vitruviu, 2006.

• Aurel Dumitraºcu,Divina Parado-xalia, antologiede poezie, ediþieîngrijitã deAdrian AluiGheorghe,Piteºti: Paralela45, 2006.

ˆˆ

ˆˆ

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statutu-lui, Uniunea Scriitorilor din Româ-nia nu este responsabilã pentru po-litica editorialã a publicaþiei ºi nicipentru conþinutul materialelor pu-blicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se abo-neazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþ pro-vocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• EVENIMENT

O varã fierbinte pe Iza 2

Don Juan în Soho Marta Petreu 3

• PUNCTE DE REPER

Dreptul la nefericire Sanda Cordoº 4

• AVANGARDA RUSÃ

Din Crimeea Velimir Hlebnikov 5

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• CU OCHIUL LIBER

Galerie de portrete Gelu Ionescu 6

Sunt mândru cã sunt decreþel! Doru Pop 12

Reziduuri ºi reverii Iulian Boldea 25

Baba comunistã c’est moi! Mihaela Ursa 29

• POEME

dupã multã vreme, la mãsuþe rotunde Letiþia Ilea 7

ºi cei din urmã vor fi cei din urmã Ioan Es. Pop 10

Ditirambi. Pe Pietrele Nordului; Mormîntul

ºi creierul nu-l împarþi cu nimeni George Vulturescu 14

• CRONICA LITERARÃ

Suflete la preþ redus Irina Petraº 8

Territoria ªtefan Borbély 9

• DOSAR: CORNELIA BREDICEANU

Un jurnal necunoscut

al Corneliei Brediceanu Dorli Blaga 15

• ESEU

Decalogul trupului Ovidiu Pecican 21

Magia istoriilor extraordinare Ion Vlad 22

• ARHIVA „A“

Epistolar Teodor Neº Valentin Chifor 26

• CAFÉ APOSTROF

28

MARÞI, 5 iunie 2007, au avut loc suc-cesiv ºedinþa Comitetului Director al

Uniunii Scriitorilor din România ºi ceaa Consiliului USR, ambele ºedinþe fiindconduse de preºedintele Uniunii. Comi-tetul Director a rezolvat problemele curen-te ale activitãþii USR apãrute de la pre-cedenta întîlnire. Comitetul Director aanalizat cererile de finanþare pentru proiec-te culturale depuse în vederea derulãrii pesemestrul II al anului 2007 ºi a stabilitsumele pentru fiecare proiect. A rãmasîn vigoare plafonul maxim de 10.000 RONpentru fiecare proiect. Comitetul a dezbã-tut modul de organizare al Colocviuluitinerilor scriitori, ediþia a II-a, desfãºuratla Cluj, ecourile ºi concluziile acestuia ºi adecis organizarea ediþiei a III-a la Iaºi, înanul 2008.

S-au discutat în Comitetul Directoracþiunile întreprinse în programul USR Sãne cunoaºtem scriitorii, în special proiec-tul amplasãrii plãcilor memoriale pe clã-diri din Bucureºti ºi ofertele privind rea-lizarea acestora. Comitetul Director aanalizat situaþia caselor de creaþie ºi acþi-uni legate de patrimoniul imobiliar. Membrii Comitetului au informat asuprastadiului aplicãrii Legii 8/2006 privindindemnizaþiile pentru pensionari, con-statînd cã s-au fãcut demersuri pentrurezolvarea întîrzierilor din trei sectoare din

Bucureºti, ºi a aprobat cererile de ajutorsocial cu urgenþã deosebitã, ca ºi alte soli-citãri curente ale membrilor. ComitetulDirector a decis ca la filialele la care Co-misia de validare a analizat dosarele de pri-mire, votul Consiliului sã se facã imediat,în ºedinþa din 5 iunie, urmînd a se decideulterior doar primirile din filialele Iaºi,Piteºti ºi Tîrgu-Mureº, încã nediscutate decomisie.

Consiliul USR a ascultat informãri aleconducerii USR privind: Colocviul tinerilorscriitori, acþiunile privind vizibilitatea scriitorilor, situaþia patrimoniului imo-biliar, organizarea Festivalului Interna-þional „Zile ºi nopþi de literaturã“ ediþiaa VI-a, 2007, ºi au avut loc discuþii peaceste teme. Preºedintele Comisiei de vali-dare, dl Nicolae Prelipceanu, a prezentatrezultatele la 12 dintre cele 15 filiale,Consiliul ratificînd deciziile comisiei. Din205 dosare prezentate comisiei de cãtreaceste filiale, au fost acceptate 102, soli-citanþii devenind astfel membri ai USR.

�

ªedinþe de Comitet Director ºi Consiliu la USR

Premii de creaþie ale TNC

TEATRUL NAÞIONAL din Cluj a instituit, din acestan, premiile de creaþie „ªtefan Braborescu“ ºi

„Euphorion“. Juriul, alcãtuit din personalitãþi ale cul-turii clujene ºi conducerea artisticã a TeatruluiNaþional, a decernat Premiul „ªtefan Braborescu“ pe2007 actorului CORNEL RÃILEANU, pentru creaþiiledin stagiunile 2005-2006 ºi 2006-2007, ºi Premiul„Euphorion“ tinerilor actori RAMONA DUMITREAN

ºi IONUÞ CARAS, pentru creaþiile din stagiunile 2005-2006 ºi 2006-2007.

Premiile s-au acordat în cadrul Simultanului tea-tral de marþi, 5 iunie, cu spectacolele O varã fier-binte pe Iza, scenariul ºi regia Mihai Mãniuþiu, ºi DonJuan în Soho de Patrick Marber, în regia lui Andreiªerban.

�

Noi membri de Cluj ai USR

Gavril Alexa Bâle, Sanda Berce, Francisc Bréda,Sorin Criºan, Csata András, Iulian Dãmãcuº, LuciaDãrãmuº, Darie Ducan, Claudiu Groza, Huber AndrásGyøzø, Maria Jorj, Lipcsei Márta, Király Zoltán,Mihai Mãniuþiu, Ioan Milea, Sânziana Mureºeanu,Alina Pamfil, Ion Dragomir Pitoiu, Cornel Robu,Adrian Þion, V. Király István.

�

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªALINA MARIA FÎNARTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro