3 aºteptând ºi veghind - azsmr.ro · fiindcã satan ne spune cã vom fi mai liberi ºi mai...

a2^aaa^2^^2^aaaaaa2

Aºteptând ºi veghind

Prin îndurarea duioasã a Tatãlui nostru ceresc amajuns la sfârºitul unui alt an ºi încã o datã avem

privilegiul de a ne bucura de sãptãmâna de rugãciune.Cu inimile recunoscãtoare Îl lãudãm pe Dumnezeu

pentru multele binecuvântãri revãrsate asupra poporuluiSãu în timpul acestui an 2002. În ciuda calamitãþilor careau loc, noi, cei care suntem încã printre cei vii, suntemîndatoraþi Domnului nostru pentru viaþã, sãnãtate, putereºi pentru cã ne-a pãstrat în iubirea, harul ºi adevãrul Sãu.

Titlul generic pentru aceastã sãptãmânã de rugãciuneeste: Aºteptând ºi veghind. Dacã a fost vreodatã un timpcând aceasta ar trebui sã fie o realitate în vieþile noastre,acel timp este acum. Diferiþi fraþi au contribuit cu gânduriºi mesajele lor vor fi citite în aceastã sãptãmânã. Ne rugãmca Domnul sã binecuvânteze din abundenþã pe fiecarecititor ºi ca soliile sã poatã avea un efect durabil asuprainimilor noastre.

Sabatul din 14 decembrie este propus sã fie o zispecialã de post ºi de rugãciune. Acei care vor ºi potsunt invitaþi sã se alãture poporului lui Dumnezeu în acesttimp de rugãciune cu umilinþã.

Duminicã 15 decembrie se va strânge un dar caresã fie folosit pentru susþinerea lucrãrii de reformã, înspecial în misiunile strãine. Vã rugãm sã faceþi o jertfãspecialã pentru a aduce Domnului un dar generos. Estefãgãduitã o rãsplatã ºi împlinirea ei este sigurã.

Domnul sã binecuvânteze pe toþi acei care participãla aceastã binecuvântatã sãptãmânã de rugãciune.

Comitetul Executiv al Conferinþei Generale

3 EditorialUn ceas solemn – acum!

4 Timpul de aºteptareÎºi întârzie Domnul venirea – sau oîntârziem noi?

8 Grijile acestei vieþiO viaþã de credinþã este o viaþã plinãde grijã, atentã la interesele veºnice.

12 Cinste ºi integritateCalitãþi foarte atractive care trebuiesã strãluceascã în poporul rãmãºiþeilui Dumnezeu

16 „Când se vor întâmplaaceste lucruri?”Semnele se împlinesc în fiecare zi

20 Vegheaþi, rugaþi-vã ºilucraþiNoi trebuie sã fim ocupaþi pânã cândvine Isus

24 Torente de binecuvântãriÎnviorare ºi revitalizare de sus

28 Ce sã-I dau lui Dumnezeu?Înapoindu-I Aceluia care a dat tot cea avut pentru noi

32 PoezieUniþi într-o speranþã

Editura “Pãzitorul Adevãrului”Str. Negoiu, Nr. 24

2300, Fãgãraº - Jud. BraºovTel. 0268 - 212818 Fax 0268-214111

E-mail: [email protected]/romania

33 33

Zilele pe care le trãimsunt imprevizibile ºinesigure ºi nu se poate

ºti care va fi urmãtorul lucru carese va abate asupra lumii. Din 11septembrie 2001 lumea întreagã seaflã într-o stare de confuzie,teamã, îngrijorare ºi catastrofegrozave. Naþiunile lumii suntînfuriate ºi gata de rãzbunare,rãzboi ºi nimicire totalã. SpiritulProfeþiei descrie aceastã stare cuurmãtoarele cuvinte:

„Agenþii rãului îºi combinãforþele ºi se consolideazã. Ei seîntãresc pentru ultima mare crizã.Mari schimbãri urmeazã sã aibãloc în curând în lumea noastrã ºimiºcãrile finale vor fi rapide.”1

„Mi-au fost arãtaþi locuitoriipãmântului în cea mai mareconfuzie. Rãzboi, vãrsare desânge, lipsã, nevoie, foamete ºimolime erau în toatã þara. Cândaceste lucruri au înconjurat pepoporul lui Dumnezeu, aceºtia auînceput sã strângã rândurile ºi sãdea la o parte micile neînþelegeridintre ei. Ei nu mai erau stãpâniþide orgoliu, ci o adâncã umilinþã i-a luat locul. Suferinþa, nedu-merirea ºi lipsa au fãcut caraþiunea sã-ºi reia locul pe tron ºiomul pãtimaº ºi iraþional s-aînsãnãtoºit ºi a acþionat cupricepere ºi înþelepciune.”2

„Ne aflãm la hotarele lumiiveºnice. Nu avem timp de pierdut.Este timpul de a spune oamenilorcã Hristos vine. Sã-i avertizãm,

vizitându-i la casele lor ºi vorbindºi rugându-ne cu ei personal. Prinasemenea eforturi vom câºtigasuflete la Hristos. Dacã venim laDumnezeu cu credinþã, El ne vada putere ºi har pentru fiecaredatorie.”3

„Este o lume de avertizat.Vegheaþi, aºteptaþi, rugaþi-vã,lucraþi ºi nimic sã nu fie fãcut princeartã ºi slavã deºartã. Sã nu sefacã nimic pentru a creºteprejudecata, ci sã se facã oricelucru posibil pentru a reduceprejudecata, pentru a lãsa sãpãtrundã lumina, razelestrãlucitoare ale Soarelui Nepri-hãnirii în mijlocul întunericuluimoral. Este încã o mare lucrare defãcut ºi trebuie depus orice efortposibil pentru a-L descoperi peHristos ca pe Mântuitorul iertãtor

de pãcate, pe Hristos ca pepurtãtorul de pãcate, pe Hristos cape luceafãrul strãlucitor dedimineaþã ºi Domnul ne va dafavoare înaintea lumii pânã cândlucrarea noastrã este îndeplinitã.”4

„Ne aflãm în judecata decercetare; ºi lucrarea pentru acesttimp este o solemnã cercetare deinimã. Datoria fiecãruia este de ase gândi, a veghea ºi a se ruga. Nuvi se porunceºte de cãtre Domnulsã cercetaþi inima semenuluivostru. Puterile voastre decercetare sã fie puse la lucrupentru a descoperi ce rele pândescîn propria voastrã inimã, cedefecte se gãsesc în caracterulvostru; ce lucrare trebuie fãcutã înpropriul vostru cãmin.”5

„Sunt trei cuvinte de ordine înviaþa creºtinului, care trebuie sã fierespectate dacã nu dorim ca Satansã câºtige biruinþa asupra noastrã,ºi anume: veghere, rugãciune ºilucrare. Pentru înaintarea în viaþadivinã este nevoie de rugãciune ºide veghere în vederea rugãciunii.Niciodatã în istoria voastrã n-afost un timp mai important decâtcel prezent.”6

Referinþe:

1. Testimonies, vol.9, pg.11.2. Ibid., vol.1, pg.257.3. The Review and Herald, 19 noiembrie 1914.4. Evanghelizare, pg.40.5. The Review and Herald, 29 decembrie 1896.6. Testimonies, vol.2, pg.254.

E D I T O R I A L

Un ceas solemn

a4^aaa^4^^4^aaaaaa4

Noi am aºteptat plinide bucurie venireaîn curând a Domnului

nostru pe norii cerului. Noi nuam îndrãznit sã fim printre aceicare ziceau, chiar ºi în inimilelor: „Domnul meu întârzie sãvinã”; cãci asupra unora caaceºtia este rostit un vaiîngrozitor. Enoh a umblat cuDumnezeu ºi a avut pãrtãºie cuEl ºi Dumnezeu l-a instruit peservul Sãu cu privire la cea de-adoua venire a Domnului nostru.Cuvântul inspirat spune: „ªipentru ei a proorocit Enoh, alºaptelea partiarh de la Adam,când a zis: ‚Iatã cã a venitDomnul cu zecile de mii de sfinþiai Sãi, ca sã facã o judecatãîmpotriva tuturor ºi sãîncredinþeze pe toþi cei nelegiuiþide toate faptele nelegiuite pe carele-au fãcut în chip nelegiuit ºi detoate cuvintele de ocarã pe carele-au rostit împotriva Lui aceºtipãcãtoºi nelegiuiþi’.” Învãþãturavenirii lui Hristos a fost fãcutãde cunoscut chiar aºa de timpuriuomului care umbla cu Dumnezeuîntr-o comuniune continuã.Caracterul evlavios al acestuiprofet trebuie sã reprezinte stareade sfinþire la care trebuie sãajungã poporul lui Dumnezeu,care aºteaptã sã fie înãlþat la cer.

Învãþãtura despre venirea luiIsus trebuia sã aibã un efect ºi oinfluenþã vizibilã asupra vieþilorºi caracterelor oamenilor ºi unuldintre marii învãþãtori, unuldintre cele mai curate exempleîntre oameni a proclamat-oînaintea locuitorilor lumii vechi,înainte de potop ºi înainte depropria sa înãlþare la cer. Acestmare eveniment – venireaDomnului nostru în toatã slavacerului – trebuie sã fie adus înatenþia oamenilor ºi toþi ar trebuisã trãiascã raportându-se laaceasta – la ziua lui Dumnezeucare urmeazã sã vinã curândasupra noastrã. Aºteptareavenirii lui Hristos trebuia sã-ifacã pe oameni sã se teamã deDomnul ºi sã se teamã dejudecãþile Lui asupra cãlcã-torilor legii Lui. Ea trebuia sã-itrezeascã la o înþelegere amarelui pãcat de a respingeofertele harului Sãu.

În zilele apostolului Pavel,fraþii tesaloniceni lucrau subimpresia greºitã cã Domnul aveasã se întoarcã în zilele lor ºiPavel le-a scris pentru a corectaaceastã impresie falsã, spunândce evenimente trebuia sã seîntâmple înainte ca venirea sãpoatã avea loc. El a declarat:„Nimeni sã nu vã amãgeascã în

vreun chip; cãci nu va veniînainte ca sã fi venit lepãdareade credinþã ºi de a se descoperiomul fãrãdelegii, fiul pierzãrii,protivnicul care se înalþã mai pesus de tot ce se numeºteDumnezeu sau de ce estevrednic de închinare. Aºa cã seva aºeza în Templul luiDumnezeu, dându-se dreptDumnezeu.” Omul fãrãdelegiitrebuia sã se ridice ºi sã-ºi facãlucrarea de înãlþare ºi hulã,înainte ca fraþii sã poatã aºteptavenirea lui Hristos. Acel mareeveniment trebuia sã fieprecedat de o lepãdare decredinþã. Avea sã se descopereo formã de anticrist ºi aluatulapostaziei trebuia sã lucreze cuputere crescândã pânã lasfârºitul timpului. Noi nutrebuie sã fim surprinºi pestemãsurã când vedem scãdereafoarte rãspânditã a credinþei ºievlaviei. Eu mi-am dat mãrturiaîn ultimii patruzeci de ani cã vorfi unii care vor cãdea de pe caleatrasatã pentru ca cei rãscum-pãraþi ai Domnului sã meargã peea. Dumnezeu a trimis aver-tismente, mustrãri ºi încurajãripoporului Sãu. El i-a avertizatcã unii aveau sã se îndepãrtezede credinþã, dând crezareduhurilor amãgitoare.

Timpul de aºteptare

E.G. White

Vineri, 6 decembrie 2002

55 55

De la început, învãþãturaspecialã a vrãjmaºului lui Dum-nezeu ºi al omului a fost cã legealui Dumnezeu era greºitã ºicontestabilã. El a reprezentatîntotdeauna legea împãrãteascã alibertãþii ca fiind opresivã ºi denesuportat. El a numit-o „un jugde sclavie”. El a declarat cã eraimposibil pentru om sã þinãpreceptele lui Iehova. Aceasta afost ºi este încã lucrarea luiSatan. Aceasta este învãþãturaamãgitoare pe care diavolii cautãs-o rãspândeascã în toatã lumea.„Nici o lege” este strigãtulvrãjmaºului lui Dumnezeu. Sãtrecem de partea marelui rebel?Dacã facem aceasta, va fi spreruina noastrã. Sã facem fãrãvaloare legea lui Dumnezeu,fiindcã Satan ne spune cã vom fimai liberi ºi mai fericiþi dacãprocedãm astfel? Au fost Adamºi Eva mai fericiþi ºi s-au bucuratei de mai multã libertate când auacceptat sugestiile celui rãu ºi auacþionat conform lor?

Vom spune cã am fost amãgiþicu privire la învãþãtura apropiateiveniri a lui Hristos? Sã declarãmnoi cã toatã vorbirea noastrãdespre venirea Lui a fost înzadar? Sã zicem cã toatã lucrareanoastrã de a pregãti un poporcare sã fie gata pentru venireaLui a fost zadarnicã? –Niciodatã. Noi nu trebuie sãdevenim nerãbdãtori ºinemulþumiþi fiindcã timpul încãzãboveºte. Noi trebuie sãaºteptãm cu rãbdare ca lucrarealui Dumnezeu sã fie sãvârºitã.„ªi acesta va fi legãmântul pecare îl voi face cu casa lui Israeldupã acele zile, zice Domnul: voipune legea Mea în interiorul lorºi o voi scrie în inimile lor; ºi voifi Dumnezeul lor ºi ei vor fi

poporul Meu.” „Sã ne þinem cutãrie ºi neclãtinaþi de mãrturisireacredinþei noastre; cãci Cel care afãcut fãgãduinþa este credincios;ºi sã avem consideraþie uniipentru alþii pentru a ne provoca”– la îndoialã, necredinþã ºiapostazie? – Nu, ci la „iubire ºifapte bune, fãrã sã pãrãsimadunarea noastrã laolaltã, dupãcum este obiceiul unora, ciîndemnându-ne unii pe alþii ºiaceasta cu atât mai mult cu câtvedeþi cã ziua se apropie.”

Trebuie sã avem o cunoºtinþãa Scripturilor aºa încât sã putemurmãri direcþia profeþiei ºi sãînþelegem specificãrile fãcute deprofeþi, de Hristos ºi de apostoli;pentru ca sã nu fim înnecunoºtinþã; ci sã fim în staresã vedem cã ziua se apropie, aºaîncât cu un zel ºi efort sporit, sãputem sã ne îndemnãm unii pealþii la credincioºie, evlavie ºisfinþenie. „Cãci dacã pãcãtuimcu voia dupã ce am primitcunoºtinþa adevãrului, nu mairãmâne nici o jertfã pentrupãcate.” Aici este o afirmaþiefoarte solemnã ºi una care artrebui sã fie prezentatã adeseasufletelor, pentru a le arãtapericolul pãcãtuirii dupã ce auprimit o cunoºtinþã a adevãruluilui Dumnezeu. Dorim sã-iavertizãm pe bãrbaþi ºi femei sãse þinã departe de acest teren.Toþi ar face bine sã-ºiaminteascã, atunci când suntispitiþi sã se abatã de la calea ceadreaptã a dreptãþii, cã acei careau primit o cunoºtinþã aadevãrului ºi totuºi apostaziazã,„pãcãtuiesc cu voia”, calcãlegea lui Dumnezeu („cãcipãcatul este cãlcarea legii”) –pentru unii ca aceºtia nu mairãmâne nici o jertfã pentru

pãcat. „Sã nu vã pãrãsiþi darîncrederea pe care o aºteaptã omare rãsplãtire. Cãci aveþi nevoiede rãbdare, pentru ca, dupã ce aþifãcut voia lui Dumnezeu, sãputeþi primi fãgãduinþa. Încãpuþinã vreme ºi Cel ce vine vaveni ºi nu va zãbovi.”

Cei care pun întrebãri ºi seîndoiesc ºi cei apostaziaþi spunacelora care aºteaptã venireaDomnului lor: ‚voi sunteþi profeþimincinoºi; Voi ne-aþi spus de anide zile cã mai este puþin timppânã sã vinã ziua lui Dumnezeu;ºi este evident cã Hristos nu vaveni încã mulþi ani de acumînainte.’ Nu vã este fricã sã faceþiasemenea afirmaþii? Nu v-adescris Hristos pe voi în persoanaservului necredincios care a zis:‚Domnul meu întârzie sã vinã,’ºi care a început sã mãnânce ºisã bea cu beþivii ºi sã-i batã petovarãºii lui de slujbã? Cuvântulinspirat declarã: „Cel drept vatrãi prin credinþã, dar dacã cinevase trage înapoi, sufletul meu nuva gãsi plãcere în el. Însã noi nusuntem din aceia care se dauînapoi pentru pierzare; ci dinaceia care cred spre mântuireasufletului.” „ªi credinþa este oîncredere neclintitã în lucrurilenãdãjduite, o puternicãîncredinþare despre lucrurile carenu se vãd.”

Hristos a vorbit în mod repetatdespre a doua Sa venire pepãmânt. Cu o anumitã ocazie azis: „Sã nu vã miraþi de aceasta:cãci vine ceasul în care toþi aceidin morminte vor auzi glasul Luiºi vor învia; acei care au fãcutbinele vor învia pentru viaþã, iaracei care au fãcut rãul vor înviapentru osândã.”

Au trecut mai mult deoptsprezece secole de când Acela

a6^aaa^6^^6^aaaaaa6

care vorbea cum n-a mai vorbitnici un om, a rostit acestecuvinte. Acela care nu putea rostidecât adevãrul, a fãcut aceastãafirmaþie care spunea cã ceasulera foarte aproape; dar morþiisunt încã în mormintele lor.Glasul Dãtãtorului de viaþã nu i-a chemat încã pe morþii ceiadormiþi din închisorile lorîntunecoase, dar noi nu ne-ampierdut credinþa, fiindcã ceasulprezis nu a venit încã. Noi tot mailucrãm, încrezându-ne, avândcredinþã ºi aºteptând, fãrã a facenici un pas înapoi; ci ascultãm deporuncile Cãpeteniei mântuiriinoastre, a cãrei poruncã pentrupoporul Sãu este: „Mergeþiînainte.”

Va veni ceasul; nu este preadeparte ºi unii dintre noi carevom fi în viaþã pe pãmânt vomvedea prezicerea verificatã ºivom auzi glasul arhanghelului ºitrâmbiþa lui Dumnezeu rãsunândde pe munte, câmpie ºi marepânã la cele mai îndepãrtatelocuri ale pãmântului. Toatãfãptura va auzi acel glas ºi aceicare au trãit ºi au murit în Isusvor rãspunde la chemareaPrinþului vieþii. Se va auzi înînchisorile oamenilor, în groteleadâncului, în stânci ºi în peºterilepãmântului, doar pentru a fiascultat. Este acelaºi glas care azis: „Veniþi la Mine toþi cei trudiþiºi împovãraþi ºi Eu vã voi daodihnã” – acelaºi glas care aspus: „Iertate îþi sunt pãcatele.”Toþi acei care au ascultat deglasul acela când a spus, „dacãvoieºte cineva sã vinã dupãMine, sã se tãgãduiascã de sine,sã-ºi ia crucea ºi sã Mã urmeze,”va auzi cuvintele „Bine, rob bunºi credincios, intrã în bucuriaStãpânului tãu.” Pentru ei acel

glas va însemna odihnã, pace ºiviaþã veºnicã. Ei îl vorrecunoaºte ca pe glasul Aceluiacare a fost atins de sentimentulneputinþelor lor.

Vor deveni vreunii istoviþiacum? Va zice cineva: „Cetateaeste încã foarte departe?” Sãrenunþãm noi la credinþa noastrãºi sã dãm înapoi spre pierzare,când ne apropiem de lumeaveºnicã? Nu, nu. Dumnezeutrãieºte ºi domneºte. „Aduceþi-vãaminte de zilele de mai înainte,în care, dupã ce aþi fost luminaþi,aþi suferit o mare luptã deîncercãri.” Sã renunþãm lacredinþa noastrã? Sã ne pierdemîncrederea? Sã devenim nerãb-dãtori? –Nu, nu. Nu ne vomgândi la aºa ceva. „Cãci este cuneputinþã ca acei care au fostodinioarã luminaþi ºi care augustat din darul ceresc ºi au fostfãcuþi pãrtaºi ai Duhului Sfânt ºiau gustat cuvântul bun al luiDumnezeu ºi puterile lumii ce vaveni, dacã se abat, sã fie readuºila pocãinþã; vãzând cã Îlrãstignesc din nou pe Fiul luiDumnezeu ºi Îl fac de ocarã pefaþã. Cãci pãmântul care bea dinploaia ce vine adesea asupra luiºi dã ierburi bune pentru aceia decare este lucrat, primeºtebinecuvântarea de la Dumnezeu;dar acela care aduce spini ºimãrãcini este respins ºi esteaproape de blestem, iar sfârºitullui este acela de a fi ars.”

Creºtinul este reprezentat prinsimbolul pãmântului, care beadin ploaia ce vine peste el ºiaduce roade pentru acela care îllucreazã ºi îl îngrijeºte. Urmaºullui Hristos trebuie sã strângã sevãºi hranã din viþa cea vie. Eltrebuie sã aducã roadã spre slavalui Dumnezeu. Domnul cere ca

fiecare plantã din grãdina Lui sãfie prosperã ºi sã aducã roadã dinbelºug – una de treizeci, alta deºaizeci ºi alta de o sutã de ori.

Noi nu trebuie sã fimmulþumiþi cu strãlucirile momen-tane de luminã; ci trebuie sãcãutãm în mod constantiluminarea Spiritului lui Dum-nezeu. Este privilegiul nostruacela de a studia cuvântuladevãrului ºi de a-l asculta. Noinu suntem în siguranþã dacã nusuntem gãsiþi adesea înaintea luiDumnezeu, aducând în credinþãrugãciuni aprinse ºi eficiente.Noi trebuie sã scoatem apã dinizvoarele mântuirii. Trebuie sãne ridicãm sufletul de ladispoziþia lui obiºnuitã, pãmân-teascã, la o atmosferã cereascãce-l va curãþi, înãlþa ºi rafinapentru paradisul lui Dumnezeu.Acei care þin poruncile luiDumnezeu, au dreptul sã-ºiînsuºeascã fãgãduinþele bogatepe care El le-a dat.

Pe bunã dreptate ar puteacopiii lui Dumnezeu sã fieumpluþi de nãdejde ºi curaj, cubucurie când contemplã lucrurilepe care Dumnezeu le-a pregãtitpentru acei care-L iubesc. „Cãcicare este nãdejdea, bucuria saucununa noastrã de bucurie? Nusunteþi chiar voi în prezenþaDomnului nostru Isus Hristos lavenirea Lui, cãci voi sunteþi slavaºi bucuria noastrã?” CãciDomnul Însuºi Se va coborî dincer cu un strigãt, cu glasularhanghelului ºi cu trâmbiþa luiDumnezeu: ºi cei morþi înHristos vor învia mai întâi; apoinoi, cei vii care am rãmas vom firãpiþi împreunã cu ei în nori casã-L întâlnim pe Domnul învãzduh, ºi astfel vom fi întot-deauna cu Domnul. De aceea

77 77

mângâiaþi-vã unii pe alþii cuaceste cuvinte.” „Dar desprevremi ºi soroace, fraþilor, nu aveþitrebuinþã sã vã scriu. Cãci voiînºivã ºtiþi bine cã ziua Domnuluivine ca un hoþ noaptea. Cãciatunci când vor zice: Pace ºisiguranþã o nimicire neaºteptatãva veni peste ei ca ºi chinurileasupra femeii însãrcinate ºi nu vafi scãpare. Dar voi, fraþilor, nusunteþi în întuneric, ca ziua aceeasã vã prindã ca un hoþ. Voi sunteþicopiii luminii ºi copii ai zilei. Deaceea sã nu dormim ca ceilalþi,ci sã veghem ºi sã fim treji. Cãcicei ce dorm, dorm noaptea ºi aceice se îmbatã, se îmbatã noaptea.Dar noi, care suntem fiii zilei, sãfim treji luându-ne platoºacredinþei ºi a iubirii ºi drept coifsperanþa mântuirii.” „ªi iatã, Euvin curând ºi rãsplata Mea estecu Mine sã dau fiecãrui om dupãfaptele lui.”

A fost Hristos un profet falscând a rostit aceste cuvinte?Peste optsprezece secole autrecut de când a auzit Ioan acestmare adevãr ºi Domnul nu avenit încã pentru ca sãdomneascã. Dar sã renunþãm noisã aºteptãm venirea Lui? Vomzice noi: „Domnul meu întârziesã vinã?” Vedeþi cum cuvinteleprofeþiei s-au împlinit ºi seîmplinesc. Sã ne ridicãm capeteleºi sã ne bucurãm, cãci mântuireanoastrã se apropie, este maiaproape decât atunci când amcrezut. Sã nu aºteptãm curãbdare, plini de curaj ºicredinþã? Sã nu pregãtim unpopor sã stea în picioare în ziuasocotelii finale ºi a judecãþii?1

Mulþi zic: „Dacã aº ºti cã Isusare sã vinã peste cinci ani, aº facedin câºtigarea de suflete pentruHristos prima mea prioritate;

cãci aceasta ar fi cea maiimportantã consideraþie.”

ªi chiar aceste persoane poatecã nu vor mai trãi doi ani saupoate nici mãcar unul. Ar trebuisã-L cãutãm mai întâi peDumnezeu ºi sfinþenia Sa. Înprovidenþa Sa înþeleaptã noi nuputem privi în viitor, ceea ce neprovoacã adesea nemulþumire ºinefericire. Dar una dintre celemai mari dovezi pe care le avemdespre îndurarea iubitoare a luiDumnezeu este faptul cã neascunde evenimentele de mâine.Necunoºtinþa noastrã cu privirela ziua de mâine ne face maivigilenþi ºi mai serioºi astãzi. Noinu putem vedea ce este înainteanoastrã. Cele mai bune planuriale noastre par uneori sã fieneînþelepte ºi greºite. Noi negândim: „Dacã am cunoaºteviitorul!” dar Dumnezeu doreºteca copiii Lui sã se încreadã în Elºi sã fie gata sã meargã acolounde El îi va conduce. Noi nucunoaºtem timpul precis cândDomnul nostru Se va descoperipe norii cerului, dar El ne-a spuscã singura noastrã siguranþã estede a fi gata în fiecare clipã – opoziþie de veghere ºi aºteptare.Fie cã mai avem un an înainteanoastrã, sau cinci, sau zece, noitrebuie sã fim credincioºi astãziîncredinþãrii noastre. Noi trebuiesã ne îndeplinim îndatoririlefiecãrei zile cu aceeaºicredincioºie ca ºi când acea zi arfi ultima noastrã zi...

Mai avem doar puþin deluptat; apoi Hristos va veni ºiaceastã scenã de rãzvrãtire se vaîncheia. Atunci ultimele noastreeforturi vor fi fost fãcute pentrua lucra cu Hristos ºi a duceînainte împãrãþia Sa. Unii care austat în prima linie a luptei,

rezistând cu zel rãului nãvãlitor,cad la postul datoriei lor; alþiiprivesc cu durere la eroii cãzuþi,dar n-au timp sã se opreascã dinluptã. Ei trebuie sã închidãrândurile, sã prindã stindarduldin mâna paralizatã de moarte ºicu o energie nouã sã apereadevãrul ºi onoarea lui Hristos.Ca niciodatã mai înainte, trebuiesã se opunã rezistenþã pãcatului– împotriva puterii întuneri-cului. Timpul pretinde oactivitate energicã ºi hotãrâtã dinpartea acelora care cred adevãrulprezent. Ei ar trebui sã înveþeadevãrul atât prin precept cât ºiprin exemplu. Dacã timpul paresã aºtepte mult pentru venireaEliberatorului nostru, dacã,încovoiaþi de durere ºi istoviþi detrudã, suntem nerãbdãtori camisiunea noastrã sã se încheie ºisã primim o eliberare onorabilãdin aceastã luptã, sã ne amintim– ºi aceastã amintire sã þinã înfrâu orice murmurare – cãDumnezeu ne lasã pe pãmânt sãînfruntãm furtuni ºi conflictepentru a ne desãvârºi caracterecreºtine ºi a-L cunoaºte mai binepe Dumnezeu, Tatãl nostru ºi peHristos, Fratele nostru mai mareºi a lucra pentru Maestru încâºtigarea de multe suflete laHristos, pentru ca cu inimã plinãde bucurie sã putem auzicuvintele: ‚Bine, slugã bunã ºicredincioasã, intrã în bucuriaDomnului tãu’.”

Referinþe:

1. The Review and Herald, 31 iulie 1888.2. The Review and Herald, 25 octombrie 1881.

a8^aaa^8^^8^aaaaaa8

Nu vã gândiþi

Instruindu-i pe cei flãmânzi ºifãcându-Se cunoscut ucenicilorSãi, Isus a spus: „Nu vã îngrijoraþidar, zicând: ‚Ce vom mânca?’ Sau:‚Ce vom bea?’ Sau: ‚Cu ce ne vomîmbrãca?’ Fiindcã toate acestelucruri Neamurile le cautã. Tatãlvostru cel ceresc ºtie cã aveþitrebuinþã de ele.” (Matei 6:31,32).Ce fãgãduinþã preþioasã! Oricecreºtin credincios poate sã fiesigur cã nu este orfan în aceastãlume agitatã ºi tulburatã. El are unTatã iubitor ºi plin de compasiunecare cunoaºte fiecare nevoie acopiilor Sãi. Aceasta este o maresursã de fericire – sã gãseºti unTatã iubitor prin Domnul nostruIsus Hristos.

Hristos încã ne cheamã astãzi.În mijlocul grijilor acestei vieþi Elne spune, „Priviþi pãsãrile cerului:cãci ele nu seamãnã, nici nusecerã, nici nu strâng în hambare,totuºi Tatãl vostru ceresc lehrãneºte. Nu sunteþi voi cu multmai preþioºi decât ele?” (Matei6:26). Aici Isus explicã faptul cãTatãl ne poartã de grijã ºi noi nuputem face nimic fãrã El, nicimãcar în aceastã viaþã vremelnicã.Domnul ne asigurã mai departe cãEl ºtie totul despre noi,confirmând faptul cã „chiar ºi

perii capului vostru vã suntnumãraþi” (Matei 10:30). El neîndeamnã din nou sã nu ne temema ne încrede în El. Când citimistoria ocaziei când Hristos priveaplin de compasiune ºi cu lacrimiîn ochi asupra poporului Sãuînstrãinat, declaraþia Sa rãsunã:„De câte ori am vrut sã-i strângpe copiii tãi laolaltã, dupã cum îºistrânge cloºca puii sub aripile ei,dar n-aþi vrut.” (Matei 23:37 u.p.).Domnul îndurãtor nu ªi-aschimbat iubirea Sa duioasã faþãde noi, poporul Sãu de atunci ºipânã acum. El ne invitã încã sãvenim sub aripile Sale calde ºimoi. ªi când nu dorim sãrãspundem acestei invitaþii de aaccepta protecþia Lui, El Seîntristeazã. O, cât de mare ºiinepuizabilã este iubirea luiDumnezeu pentru noi pãcãtoºii!

Cãutând în mod activ împãrãþialui Dumnezeu

Isus ne îndeamnã sã punemtoate grijile ºi poverile noastre lapicioarele Lui. Tot de pe buzelemarelui Învãþãtor, Domnul nostruIsus Hristos, auzim de asemenea:„Cãutaþi mai întâi împãrãþia luiDumnezeu ºi neprihãnirea Lui ºitoate aceste lucruri vi se vor da pedeasupra” (Matei 6:33).

Dumnezeu ne cheamã sãcãutãm împãrãþia Sa. O persoanãcare cautã ceva nu este leneºã, ciactivã. Dacã trebuie sã cãutãmîmpãrãþia lui Dumnezeu care afost pierdutã de omenire, aceastãîmpãrãþie nu va veni singurã lanoi. Noi trebuie s-o cãutãm. Darcum putem sã gãsim împãrãþia luiDumnezeu în aceastã lumepãcãtoasã? Îndreptându-ne spreScripturile care sunt ca o luminãce strãluceºte într-un loc întunecat,citim: „Pocãiþi-vã fiindcãîmpãrãþia cerurilor este la uºi”(Matei 3:2).

Citim cã împãrãþia cerurilor –sau a lui Dumnezeu – este la uºi,sau s-a apropiat prin Domnulnostru Isus Hristos. Este foarteaproape de noi. Isus zice: „Iatã Eustau la uºã ºi bat: dacã aude cinevaglasul meu ºi deschide uºa, voiintra la el ºi voi cina cu el ºi el cuMine” (Apocalipsa 3:20). Noi nuavem nevoie sã facem pelerinajelungi pentru a-L cãuta pe Hristos.El a venit El Însuºi la noi ºi batela uºa fiecãreia dintre inimilenoastre pãcãtoase cu o invitaþie dea intra cu El în împãrãþia Sa. Careva fi rãspunsul tãu – rãspunsulmeu? Dacã nu-L las sã intre, Elva pleca ºi Eu voi fi pierdut.

Sã analizãm cu atenþieinstrucþiunile Domnului. Isus

Grijile acestei vieþi

Anatoli Bogatov – Ucraina

Sabat, 7 decembrie 2002

99 99

spune clar cã nu putem dobândiîmpãrãþia lui Dumnezeu prinpropria noastrã putere. „Vieîmpãrãþia Ta, facã-se voia Taprecum în cer ºi pe pãmânt”(Matei 6:10). Pentru a intra înîmpãrãþia lui Hristos trebuie sãcooperãm cu voinþa Maestrului ºisã purtãm cetãþenia acelei þãri maibune. Pentru aceasta avem nevoieca Hristos sã locuiascã în inimilenoastre, trebuie sã rãmânem în Elîn fiecare clipã. Fãrã grijã, muncãºi luptã serioasã, noi nu vomdobândi trãsãturile caracterului luiHristos. „Daþi-vã toatã silinþa” (2Petru 1:5). Apostolul Petru explicãfaptul cã nu putem fi pãrtaºi ainaturii divine dacã avem oexperienþã delãsãtoare ºineglijentã, lipsitã de efortstãruitor.

Spiritul Profeþiei spune: „I-amvãzut pe unii care nu participau laaceastã lucrare de rugãciune înagonie ºi stãruire. Ei pãreauindiferenþi ºi nepãsãtori. Ei nu seîmpotriveau întunericului din jurullor ºi acesta i-a învãluit asemeneaunui nor gros. Îngerii luiDumnezeu i-au pãrãsit pe aceºtiaºi au mers în ajutorul celor serioºiºi rugãtori. I-am vãzut pe îngeriilui Dumnezeu grãbindu-se înajutorul tuturor acelora care seluptau cu toatã puterea sã seîmpotriveascã îngerilor rãi ºiîncercând sã se ajute chemându-Lpe Dumnezeu cu perseverenþã.Dar îngerii Sãi i-au pãrãsit pe aceicare n-au fãcut nici un efort de ase ajuta singuri, ºi pe aceºtia i-ampierdut din vedere.”1

Iosif, Daniel ºi Estera – de ces-au îngrijit ei?

Putem înþelege literal cuvintelelui Hristos: „Nu vã gândiþi” caînsemnând „Nu vã faceþi griji”?

Împrejurãrile din viaþa noastrãse schimbã adesea. Dar noi trebuiesã-I fim credincioºi lui Dumnezeutot timpul. Dacã pãzim poruncileSale numai când acest lucru esteconvenabil pentru noi sau înîmprejurãri favorabile, atunci nuputem sã contãm pe viaþa veºnicã.Credincioºii care trãiesc astãzi înmulte þãri ale lumii se bucurã delibertate religioasã, dar înseamnãacesta cã putem trãi o viaþãnepãsãtoare? Sã ne amintim deexperienþa ucenicilor lui Hristos:„Rãmâneþi aici ºi vegheaþiîmpreunã cu Mine” (Matei 26:38).Ucenicii nici nu puteau sã-ºiimagineze cât de greu avea sã fieîncercatã credinþa lor în noapteaaceea. La fel se întâmplã ºi cu noi.Domnul ne cheamã astãzi, în acesttimp favorabil, sã veghemîmpreunã cu El. Noi, ca popor allui Dumnezeu, ales prin îndurareaSa, ar trebui sã ne gândim adâncdacã suntem creºtini adevãraþi, cutoatã inima ºi dacã putem sta înpicioare în timpul încercãrii. Cândsuntem greu încercaþi, vom fi înstare sã spunem ca Iosif: „Cum aºputea sã fac acest mare rãu ºi sãpãcãtuiesc împotriva luiDumnezeu”? (Genesa 39:9).

„Cum ar trebui întâmpinatãaceastã ispitã atât de bruscã, atâtde puternicã ºi de seducãtoare?Iosif ºtia prea bine care avea sã fieconsecinþa împotrivirii. Pe de oparte erau ascunderea, favoarea ºirãsplãtiri; de cealaltã parte eraudizgraþie, închisoare ºi poatemoarte. Întreaga sa viaþã maideparte depindea de deciziamomentului. Avea sã triumfeprincipiul? Avea sã rãmânã Iosifcredincios lui Dumnezeu? Cu oemoþie inexprimabilã, îngeriipriveau asupra acestei scene.

Rãspunsul lui Iosif descoperãputerea principiului religios. Eln-a vrut sã trãdeze încredereastãpânului sãu pe pãmânt ºi,oricare aveau sã fie consecinþele,el avea sã fie credinciosStãpânului sãu ceresc.”2

Vom fi în stare sã procedãm caDaniel? “Daniel ºi-a propus îninima lui sã nu se pângãreascã cucarnea ºi cu vinul de la masaîmpãratului; de aceea a cerut maimarelui famenilor sã fie lãsat sãnu se întineze.” (Daniel 1:8).Daniel, fiind captiv în Babilon,s-a temut ca cerinþele împãratuluiBabilonului, la a cãrui dispoziþieera, sã nu-l despartã deDumnezeu. El a meditat laaceastã chestiune ºi a ajuns laconcluzia cã era timpul sãacþioneze. Tânãrul Daniel s-aapropiat de mai marele famenilorcu cererea de a-i da hrana lãsatãde Dumnezeu Însuºi pentruoameni: „Sã ni se dea sã mâncãmzarzavaturi ºi apã de bãut”(Daniel 1:12). Daniel ºi tovarãºiilui erau plini de grijã. Acele zilenu erau unele de indiferenþã saulipsite de griji. Erau zile de luptãºi strâmtorare, dar rezultateleerau evidente. Cuvântul luiDumnezeu spune despre Danielcã era un om preaiubit. (Daniel10:11). El era un om al biruinþei.El avea o cetãþenie cereascã pecare n-a obþinut-o printr-ovieþuire nepãsãtoare.

Sã vedem viaþa Esterei. Ceîncercare a venit peste ea!Aceastã femeie temãtoare deDumnezeu nu ºi-a petrecut zileleîn inactivitate, deºi poziþia eiregalã ar fi putut cu uºurinþãconduce la aceasta. Când a venitcriza, ea ar fi putut sã se deaînapoi în resemnare pasivã ºi sãnu facã nimic pentru mântuirea

a10^aaa^10^^10^aaaaaa10

poporului ei – poporul luiDumnezeu, când acesta era expusunui mare pericol.

Mardoheu i-a confirmat totuºi:„Cãci dacã vei tãcea acum,ajutorul ºi izbãvirea vor veni dinaltã parte pentru iudei. ªi tu ºicasa tatãlui tãu veþi pieri. ªi cineºtie dacã nu pentru o vreme caaceasta ai ajuns la împãrãþie?”(Estera 4:14).

Inima Esterei a fost miºcatãpânã în profunzime pentru a salvapoporul Israel ºi dupã câteva clipede gândire a luat hotãrârea:„Estera a trimis sã spunã luiMardoheu: „Du-te, strânge pe toþiiudeii care se aflã în Susa ºi postiþipentru mine fãrã sã mâncaþi, nicisã beþi, trei zile nici noaptea, niciziua. ªi eu voi posti odatã cuslujnicile mele; apoi voi intra laîmpãrat în ciuda legii; ºi dacã vafi sã pier, voi pieri.” (Estera4:15,16). Ea s-a hotãrât sã intre încamera împãratului, ceea ce ar fiputut-o costa viaþa. Dar dupã zilede post ºi rugãciune ea a venit cuîndrãznealã înaintea regelui cugândul: „Dacã va fi sã pier, voipieri.” Încã o datã vedem cã viaþaunui adevãrat copil al luiDumnezeu este departe de a fiinactivã ºi lipsitã de griji.

În aceste trei cazuri, ca ºi în atâtde multe alte exemple biblice,adevãraþii credincioºi au fãcuteforturi jertfitoare de sine pentrucauza lui Dumnezeu. Ei aveauteamã de Dumnezeu cã la timpulrânduit urmau sã stea înaintea Luila judecatã ºi cã Judecãtorulatotputernic avea sã-i întrebe cuprivire la fiecare faptã comisã înviaþa lor. Toþi vor da socotealã cuprivire la modul cum ºi-auîndeplinit fiecare datorie.

Vieþile eroilor Bibliei n-au fostlibere de griji ºi teamã. Studiindu-

le vieþile vedem cã ei cãutau „maiîntâi împãrãþia lui Dumnezeu ºineprihãnirea Lui” (Matei 6:33).Putem doar sã fim uimiþi dejertfirea lor de sine ºi loialitateafaþã de cauza lui Dumnezeu ºi deînþelepciunea ºi curajul lor.Apostolul Pavel scrie: „Toateaceste lucruri li s-au întâmplat casã ne slujeascã drept pilde ºi aufost scrise pentru învãþãturanoastrã, peste care au venitsfârºiturile veacurilor” (1 Cor.10:11). A fi creºtin doar cu numelenu are nici o valoare.

Exemple din NoulTestament

Aici gãsim niºte femei sãrace,simple ºi într-o stare umilã. Ele n-au fost împãrãtese, dar vieþile lortemãtoare de Dumnezeu le-aufãcut vrednice de a fi menþionatepe paginile sfinte. Fapta anume aunei femei ne dã un exemplupentru noi: „ªi a venit la El ofemeie cu un vas de alabastru demir foarte scump ºi l-a turnat pecapul Sãu, când El stãtea la masã.”(Matei 26:7).

Aceastã femeie a fost atrasã deiubirea lui Hristos. Ea nu eranepãsãtoare sau indiferentã faþã delucrarea lui Dumnezeu ºi faþã deDomnul Isus Însuºi. Ea eraîmpovãratã de întrebarea: Ce sã Îidau lui Isus drept recunoºtinþãpentru iubirea Sa? În viaþa eisãracã ea a gãsit ce sã-I aducãDomnului. Hristos a fost adâncmiºcat de actul ei ºi El apreciazãºi astãzi foarte mult fapteasemãnãtoare.

Un alt exemplu strãlucit – viaþaDorcãi. Cum Îl slujea ea peDomnul ei? Þinea ea predicielocvente sau îºi petrecea timpulmai degrabã ajutându-i pe cei

nevoiaºi în bunãtatea ei? „Toatevãduvele stãteau lângã [Petru]plângând ºi arãtând hainele pecare le fãcuse Dorca în timp ce eracu ei” (Fapte 9:39). Vãduvele nudoar cã îi spuneau lui Petru desprefaptele ei bune, ci ele îi ºi arãtauhainele fãcute de ea, mãrturisinddespre bunãtatea ei ºi despre grijaei pentru alþii. Sã ne gândim seriosla aceasta: Ce vor spune oameniidespre noi? Ce mãrturie vomprimi la judecatã? Ce am fãcut noipentru Domnul? Iubiþi prieteni, oviaþã fãrã griji nu este o viaþãasemenea lui Hristos.

Ne învaþã evanghelia o viaþãlipsitã de griji acasã ºi înbisericã?

Când cãutãm sã lãsãm luminalui Hristos sã strãluceascã învieþile noastre, viaþa noastrã defamilie va reflecta razelestrãlucitoare ale slavei cereºti.Isus, prin apostolul Pavel, dãinstrucþiuni directe acelora caredoresc cu adevãrat sã aducã soliamântuirii altora, „Unul care sã-ºichiverniseascã bine casa ºi sã-ºiþinã copiii în supunere cu toatãcuviinþa. Cãci dacã cineva nu ºtiesã-ºi cârmuiascã bine casa lui,cum va îngriji de biserica luiDumnezeu?” (1 Timotei 3:4,5).

Chiar binecuvântãrile ce segãsesc în cercul familiei vin ca unrezultat direct al grijii exercitateîntre membrii familiei. Pentru a fiprosper, fiecare membru alfamiliei trebuie sã manifeste grijãºi hãrnicie: „ªase zile sã lucrezi,sã-þi faci tot lucrul tãu” (Exodul20:9). Este scris pentru capulfamiliei: „În sudoarea feþei tale sã-þi mãnânci pâinea” (Genesa 3:19).ªi despre ajutorul sãu, soþia, stãscris: „Ea este ca o corabie de

1111 1111

negoþ; de departe îºi aduce pâinea.Ea se scoalã când este încã noapteºi dã hranã casei sale, ºi împartelucrul de peste zi slujnicelor sale.”(Proverbele 31:14,15).

Aºa învaþã Cuvântul Dom-nului.

Pavel spune: „Cel ce fura sãnu mai fure, ci mai degrabã sãlucreze cu mâinile lui la cevabun, ca sã aibã ce sã dea celuilipsit” (Efeseni 4:28). Aici sespune clar cã fãrã exercitareagrijii nu vom fi în stare sã necâºtigãm existenþa ºi sã-i ajutãmpe cei în nevoie. Unii presupunîn mod greºit cã cuvintele luiIsus – „Nu vã faceþi griji zicând:‚Ce vom mânca?’ Sau: ‚Ce vombea?’ Sau: ‚Cu ce ne vomîmbrãca?’ ” – se referã la a nulucra cu hãrnicie pentru a aveatot ce este necesar pentru viaþanoastrã, cã totul are sã le fieoferit printr-o minune divinã.Aceasta este o mare amãgire.

„Tu ai binecuvântat lucrareamâinilor lui” (Iov 1:10) – adicãlucrarea mâinilor, nu lenevia lui.„Dacã nu zideºte Domnul o casã,degeaba lucreazã cei ce o zidesc;dacã nu pãzeºte Domnul o cetate,degeaba vegheazã cel ce opãzeºte.” (Psalmii 127:1). Deaceea noi ar trebui sã lucrãm ºi sãzidim casa ºi Domnul ne va ajuta.Dar dacã noi nu zidim ºi nulucrãm, Domnul nu va face lucrulîn locul nostru.

Apostolul Pavel spune clar cãfericirea familiei pretinde grijã ºiatenþie. Acelaºi lucru este adevãratcu privire la familia bisericii.Acela care nu poate sã poarte grijãde propria lui familie ºi care nu îiaduce cele necesare, nu va fi înstare sã poarte de grijã unei noibiserici ºi sã-i slujeascã.

Cuvântul lui Dumnezeudeclarã. „Dacã cineva nu seîngrijeºte de ai lui ºi în specialde cei din casa lui, s-a lepãdat decredinþã ºi este mai rãu decât unnecredincios.” (1 Timotei 5:8).Grija pentru familie este o cerinþãa evangheliei. Ea nu ne învaþãceva neînþelept ci ne ajutã maidegrabã sã avem o concepþiesãnãtoasã despre viaþã. A-þi iubisoþia, soþul, copiii, a-þi onorapãrinþii ºi a le purta de grijã –acestea sunt cerinþele luiDumnezeu. „ªi sã cãutaþi sã trãiþiliniºtiþi, sã vã vedeþi de treburi ºisã lucraþi cu mâinile voastre, cumv-am sfãtuit. ªi astfel sã vã purtaþicuviincios cu cei de afarã ºi sãn-aveþi trebuinþã de nimeni.”(1 Tesaloniceni 4:11,12).

O distincþie clarã

În capitolul 21 din evangheliadupã Luca, Isus a profeþit desprestarea de lucruri din ultimele zile,chiar înainte de întoarcerea Sa,explicând cã „vor fi semne însoare, în lunã ºi în stele ºi pepãmânt strâmtorare între neamuri,care nu vor ºti ce sã facã la auzulurletului mãrii ºi al valurilor,oamenii îºi vor da sufletul degroazã, în aºteptarea lucrurilorcare se vor întâmpla pe pãmânt;cãci puterile cerurilor vor ficlãtinate.” El continuã cu unavertisment special de a „aveagrijã la voi înºivã, ca nu cumvainimile voastre sã fie îngreunatecu îmbuibare de mâncare ºibãuturã ºi cu îngrijorãrile vieþiiacesteia, aºa încât ziua aceea sãvinã fãrã veste peste voi.”(Versetele 25,26, 34 subliniereaautorului). La ce „griji” se referãEl? El le numeºte clar grijile„vieþii acesteia” – în contrast

direct cu acele griji cu privire laveºnicie.

Apostolul Pavel spune: „Cãciîntristãrile noastre uºoare de oclipã lucreazã pentru noi tot maimult o greutate veºnicã de slavã.Pentru cã noi nu ne uitãm lalucrurile care se vãd, ci la cele cenu se vãd; cãci lucrurile care sevãd sunt trecãtoare, pe când celece nu se vãd sunt veºnice.”(2 Corinteni 4:17,18). Concen-trându-ne asupra lucrurilorveºnice – având grijã de acelelucruri care sunt de valoareveºnicã – ne conformãminstrucþiunii Domnului nostru.Da, vom avea necazuri dar, deºi„suntem încolþiþi în toatechipurile, dar nu la strâmtoare; îngrea cumpãnã, dar nu deznã-dãjduiþi; prigoniþi, dar nu pãrãsiþi;trântiþi jos, dar nu omorâþi. Purtãmîntotdeauna cu noi, în trupulnostru, omorârea Domnului Isus,pentru ca ºi viaþa lui Isus sã searate în trupul nostru. Cãci noi ceivii, totdeauna suntem daþi lamoarte din pricina lui Isus, pentruca ºi viaþa lui Isus sã se arate întrupul nostru muritor.”(2 Corinteni 4:8-11).

„De multe ori vine nenorocireapeste cel fãrã prihanã, dar Domnulîl scapã întotdeauna din ea.”(Psalmii 34:19).

Viaþa creºtinã cuprinde griji,nedumeriri ºi greutãþi, dar cuDomnul nostru noi le putem facefaþã tuturor ºi sã privim înaintespre un viitor strãlucit, chiar spreviaþa veºnicã. Amin.

Referinþe:

1. Experienþe ºi viziuni, pg.200,201.2. Patriarhi ºi profeþi, pg.243.


Când Adam ºi Eva auieºit din mânaCreatorului lor, ei erau

desãvârºiþi în toate detaliile.Dumnezeu a rânduit ca omul sãposede trãsãturile de caracter curateºi nobile ale Creatorului sãu.Aceste trãsãturi de caracter eraudivine – fiindcã omul a fost creatdupã chipul lui Dumnezeu (Genesa1:26,27). El a fost creat ca un agentmoral liber. Omul ar fi putut fi creatca un robot; dar în marea iubire ºiîndurare a lui Dumnezeu, acest actde încoronare a lucrãrii mâinilorSale a fost înzestrat cu puterea dea alege.

„Pentru om, ca fiinþã înzes-tratã cu putere de raþiune ºiconºtiinþã, legea moralã a luiDumnezeu este datã pentru a-icontrola acþiunile. Omul nu esteforþat sã asculte. El poate sãsfideze legea lui Dumnezeu, cuma fãcut ºi Adam, ºi sã suporteconsecinþele îngrozitoare; sautrãind în armonie cu acea lege sãrecolteze rãsplata ascultãrii.”1

Cinstea

Se cere cinste strictã în fiecaretranzacþie a vieþii. „Mai mult, ceeace se cere de la administratori, estesã fie gãsiþi credincioºi”(1 Corinteni 4:2). Cinstea este o

bijuterie foarte rarã care stã laîndemâna tuturor. Pentru a oposeda, noi trebuie sã venim laHristos ºi sã învãþãm de la El. FãrãEl nu suntem în stare sã dobândimcinstea în gând ºi acþiune.

Cinstea trebuie practicatã ºiînvãþatã

Se spune adesea cã trebuie sãpracticãm ceea ce predicãm. Vieþilenoastre sunt un exemplu constantpentru acei din jurul nostru, sprebine sau spre rãu. Influenþa noastrãeste o responsabilitate de care nuputem fi eliberaþi. Unul dintre ceimai mari martori pentru o lumepãcãtoasã este viaþa nobilã acopiilor lui Dumnezeu. Dumnezeueste dezonorat prin falsitate ºinecinste, care dau altora un motivde a-L pune la îndoialã pe El ºicuvântul Sãu.

Dumnezeu doreºte ca copiii Sãisã practice cinstea cu stricteþe.Iubirea noastrã pentru Dumnezeuar trebui sã fie motivul pentruascultare. În fiecare zi acþiunile ºicuvintele noastre sunt înregistrateºi într-o zi noi va trebui sã dãmsocotealã înaintea mareluiJudecãtor al întregii omeniri.Dumnezeu ne cunoaºte toategândurile; noi nu putem ascundenici mãcar un singur act de

nedreptate dinaintea Lui. Pringândurile, cuvintele ºi acþiunilenoastre vom fi îndreptãþiþi sauosândiþi.

Principala responsabilitatepentru insuflarea cinstei într-uncopil zace asupra pãrinþilor.Domnul îi va întreba pe toþipãrinþii: „Unde este turma care þi-a fost datã, turma ta ceafrumoasã?” (Ieremia 13:20). Deaceea este urgent necesar capãrinþii sã-i educe pe copiii lor îndirecþia cea bunã. Noi ar trebui sãînþelegem puterea exempluluipãrintesc. Serva Domnului scrie:

„Este esenþial ca cinstea sã fiepracticatã în toate detaliile vieþiimamei ºi este important îninstruirea copiilor a le învãþa petinerele fete, ca ºi pe bãieþi caniciodatã sã nu ocoleascã adevãrulsau sã înºele, nici în cele mai micilucruri.”2

Noi nu putem sã-i învãþãm pecopiii noºtri lecþii de cinste ºiintegritate dacã noi înºine nu ne-am supus vieþile lui Dumnezeu ºinu învãþãm zilnic de la El. Deaceea importanþa legãturii noastrecu Hristos nu trebuie subestimatã.

Formarea caracterului

Acþiunile repetate formeazãobiceiuri, care la rândul lor formea-

Cinste ºi integritate

M. Stoyko – Australia

Duminicã, 8 decembrie 2002

1313 1313

zã caracterul. Micile fapte de cinsteºi integritate, dacã sunt repetate,vor deveni obiceiuri. Acesteobiceiuri corecte vor forma uncaracter frumos ºi caracterul nostrune va hotãrî destinul pentru timp ºiveºnicie.

Întrucât caracterul nostru estesingurul lucru pe care putem sã-lluãm la cer, trebuie sã înþelegemimportanþa care ar trebui acordatãdezvoltãrii sale corespunzãtoareîncã din pruncie. Copiii ar trebuiînvãþaþi sã-L iubeascã peDumnezeu, sã-L asculte ºi sã seteamã de El din pruncie. În primiilor ani se formeazã caracterele lorºi ceea ce învaþã în primii câþivaani ai vieþii lor va fi greu de ºters.Biblia spune: „Învaþã pe copil caleape care trebuie sã meargã ºi cândva fi mare, nu se va abate de la ea.”(Proverbele 22:6).

Cinstea faþã de Dumnezeuºi de om

„Acei care-ºi dau seama dedependenþa lor de Dumnezeu vorsimþi cã trebuie sã fie cinstiþi cusemenii lor ºi, mai presus de toate,cã trebuie sã fie cinstiþi cuDumnezeu, de la care vin toatebinecuvântãrile vieþii. Ocolireaporuncilor clare ale lui Dumnezeucu privire la zecimi ºi daruri esteînregistratã în cãrþile cerului ca furtfaþã de Dumnezeu.”3

Sã ne gândim la cuvintele luiDumnezeu: „Cãci Eu suntDomnul, Eu nu mã schimb; deaceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aþifost nimiciþi. Din vremea pãrinþilorvoºtri voi v-aþi abãtut de laporuncile Mele ºi nu le-aþi pãzit.Întoarceþi-vã la Mine ºi Mã voiîntoarce ºi Eu la voi, zice Domnuloºtirilor. Dar voi întrebaþi: ‚În cetrebuie sã ne întoarcem?’

Se cade sã înºele un om peDumnezeu, cum Mã înºelaþi voi?Dar voi întrebaþi: ‚Cu ce Te-amînºelat?’ Cu zeciuielile ºi darurilede mâncare. Sunteþi blestemaþi câtãvreme cãutaþi sã Mã înºelaþi, totpoporul în întregime! Aduceþi însãla casa vistieriei toate zeciuielile casã fie hranã în Casa Mea, puneþi-Mã astfel la încercare, zice Domnuloºtirilor, ºi veþi vedea dacã nu vãvoi deschide zãgazurile cerurilor ºidacã nu voi turna peste voi belºugde binecuvântare. ªi voi mustrapentru voi pe cel ce mãnâncã,(lãcusta) ºi nu vã va nimici roadelepãmântului ºi viþa nu va fineroditoare în câmpiile voastre,zice Domnul oºtirilor. Toateneamurile vã vor ferici atunci, cãciveþi fi o þarã plãcutã, zice Domnuloºtirilor.” (Maleahi 3:6-12).

Împreunã cu psalmistul putempune întrebarea „Cum voi rãsplãtiDomnului toate binefacerile Luifaþã de mine?” (Psalmii 116:12).Cum putem sã ne manifestãmrecunoºtinþa pentru ceea ce a fãcutDomnul? În fiecare dimineaþãsoarele rãsare pentru a bucura încão zi. Mesele noastre sunt umplutede darurile pãmântului. Apreciembinecuvântarea constantã cusãnãtate ºi putere. Tot cerul esterevãrsat pentru mântuirea noastrã.Cine poate preþui acestebinecuvântãri? Sã lãsãm noi acesteîndurãri fãrã a manifestarecunoºtinþã? Nu. Sã zicemîmpreunã cu David: „Îmi voiîmplini juruinþele fãcuteDomnului, în faþa întregului Sãupopor”. (Psalmii 116:14).

De câte ori nu ne plãtim cu mur-mur partea noastrã sãrãcãcioasã ºiconsiderãm cã ne-am fãcut astfeldatoria. Dumnezeu a plãtit preþulpentru tot ºi dacã am fi cinstiþi, amrecunoaºte cã trebuie sã dãm tot ceavem pentru serviciul Sãu.

„Fiecare dintre noi sã punãsuflet în aceasta. Sã vedem dacã amadus toate darurile noastre luiDumnezeu. Doresc acest lucrupentru mine individual. Se poate sãfi fost neglijent în anul care a trecut.Nu ºtiu când sau unde, dar pentrua mã asigura cã mi-am îndeplinitîntreaga datorie, la începutul anuluivoi aduce un dar lui Dumnezeucare sã fie folosit cum se va gãside cuviinþã în unele din ramurilelucrãrii Sale. Dacã vreunii dintrevoi, fraþii ºi surorile mele, sunteþiconvinºi cã nu aþi adus luiDumnezeu lucrurile care sunt aleLui, dacã nu v-aþi gândit cuamabilitate la lipsurile celor sãraci,sau dacã aþi reþinut de la cinevaceea ce i se cuvine, eu vã îndemnsã vã pocãiþi înaintea Domnului ºisã înapoiaþi împãtrit. Cinstea strictãfaþã de Dumnezeu ºi oameni estesingura care va satisface cerinþeledivine. Amintiþi-vã cã dacã aþiprofitat de semenul vostru încomerþ sau l-aþi deposedat în vreunfel de ceea ce era al sãu, sau dacãL-aþi furat pe Dumnezeu prinzecimi ºi daruri, toate acestea suntînregistrate în cãrþile Cerului.”4

Cinstea în timp ºi bani

Timpul este un dar de laDumnezeu. Fiecare moment Îiaparþine Lui ºi nouã ni se ceresã-l folosim cât putem mai bine.Dumnezeu este glorificat atuncicând folosim acest talant preþioscu credincioºie, pentru a-ibinecuvânta pe cei nevoiaºi ºipentru a împãrtãºi altora adevãrul.„Cu privire la nici un talant nu vacere El o socotealã mai strictãdecât cu privire la timpul nostru.”5

Timpul irosit este timp pierdut.Noi nu putem schimba trecutul, nuputem chema înapoi nici mãcar un


singur moment. Trecutul esteistorie, putem doar sã-I ceremiertare lui Dumnezeu dacã L-amfurat irosind timpul ºi neglijându-ne îndatoririle. Dumnezeu ne-a datmisiunea sã lucrãm astãzi pentruEl. Prin harul Sãu putem face binede acum înainte ºi astfel sãrãscumpãrãm trecutul.

Dumnezeu are nevoie debãrbaþi, bãrbaþi care vor sta departea dreptãþii. Lucrarea Lui estemare ºi fiecare are de ocupat unloc. „Este nevoie de bãrbaþi alcãror simþ al dreptãþii, chiar ºi încele mai mici chestiuni sã nu lepermitã sã facã o înregistrate atimpului lor care nu este exactã ºicorectã – oameni care vor înþelegecã administreazã mijloace careaparþin lui Dumnezeu ºi care nuºi-ar însuºi pe nedrept nici mãcarun cent pentru folosinþa lorproprie, oameni care vor fi la felde credincioºi ºi exacþi, atenþi ºiconºtiincioºi în munca lor înabsenþa angajatorului ca ºi înprezenþa lui, dovedind princredincioºia lor cã nu sunt doarunii care vor sã placã oamenilorºi sã serveascã atunci când suntvãzuþi, ci cã sunt lucrãtoriconºtiincioºi, credincioºi ºiadevãraþi, care fac binele nupentru laude omeneºti ci pentru cãiubesc ceea ce este drept ºi alegaceasta dintr-un sentiment înalt aldatoriei lor faþã de Dumnezeu.”6

Integritate

Integritatea este fermitateaprincipiului, statornicia ºineclintirea în decizia luatã pentrubine. Ea este un lucru de care estemare nevoie într-o lume în care sepromite mult ºi se câºtigã puþin.„Deci toate lucrurile, pe care vã

spun ei sã le pãziþi, pãziþi-le ºifaceþi-le; dar dupã faptele lor sãnu faceþi. Cãci ei zic, dar nu fac.”(Matei 23:3).

„Adevãratul caracter nu esteformat dinafarã ºi îmbrãcat; elradiazã dinãuntru. Dacã dorimsã-i îndrumãm pe alþii pe caleaneprihãnirii, principiile neprihã-nirii trebuie sã fie pãstrate cuevlavie în inimile noastre proprii.Mãrturisirea noastrã de credinþãpoate proclama teoria religiei, darevlavia noastrã practicã este aceeacare vesteºte cuvântul adevãrului.Viaþa consecventã, conversaþiasfântã, integritatea neabãtutã,spiritul activ ºi binevoitor,exemplul evlavios – acestea suntmijloacele prin care lumina estetransmisã lumii.”7

„Cea mai mare nevoie a lumiieste nevoia de oameni – oamenicare nu vor fi cumpãraþi sauvânduþi, oameni care în adânculsufletului lor sunt credincioºi ºicinstiþi, oameni care nu se tem sã-i spunã pãcatului pe nume, oamenia cãror conºtiinþã se îndreaptã lafel de statornic spre datorie ca ºiacul busolei cãtre pol, oameni carevor sta de partea dreptãþii chiardacã cerurile ar cãdea.

Însã un asemenea caracter nueste doar rezultatul întâmplãrii; nuse datoreazã favorurilor specialesau înzestrãrilor Providenþei. Uncaracter nobil este rezultatuldisciplinei de sine, al supuneriinaturii inferioare celei superioare– supunerea eului în serviciuliubirii faþã de Dumnezeu ºi om.”8

Vieþile marilor oameni

Biblia prezintã multe exemplede integritate. Aceastã calitate sevede în vieþile oamenilor care austat de partea dreptãþii în faþa

pericolului ºi chiar a morþii;oameni ale cãror vieþi au fost omare binecuvântare pentrusemenii lor ºi care au stat careprezentaþi ai lui Dumnezeu.Unele dintre cele mai izbitoareexemple sunt Iosif, Moise, Elisei,Daniel ºi Pavel – cei mai maribãrbaþi de stat ºi conducãtori aitimpului lor.

În tinereþea lor, Iosif ºi Daniels-au despãrþit de cãminele lor ºiau fost duºi captivi în þãri pãgâne.Iosif a fost supus în special ispiteiºi schimbãrii de situaþie. El fusesecrescut cu grijã, protejat ºi iubitîn casa tatãlui sãu. El a fostfavorizat mai presus de toþi fraþiisãi. Apoi a fost dus ca sclav sãserveascã în casa lui Potifar, undeprin muncã credincioasã a câºtigatrespectul ºi încrederea stãpânuluisãu.

Dupã ce a refuzat sã cedezeînaintea pãcatului, el a fost închispe nedrept fãrã speranþã deeliberare. Apoi, într-un timp decrizã naþionalã, el a fost chematsã ajute la conducerea naþiuniiEgiptului – cea mai mareîmpãrãþie din acel timp. Ce l-afãcut pe el în stare sã-ºi pãstrezeintegritatea în aceste situaþii deîncercare?

„În copilãria lui, Iosif a fostînvãþat sã-L iubeascã peDumnezeu ºi sã se teamã de El.Adesea, în cortul tatãlui Sãu, substelele Siriei, i s-a spus povesteaviziunii de noapte de la Betel, cuscara de la cer la pãmânt ºi cuîngerii care urcau ºi coborau ºidespre Acela care de pe tronul desus i S-a descoperit lui Iacov. I s-aspus povestea luptei de lângãIaboc, când, renunþând la pãcateleîndrãgite, Iacov a stat ca biruitorºi a primit titlul de prinþ al luiDumnezeu.

1515 1515

„Ca tânãr pãstor care îngrijeaturmele tatãlui sãu, viaþa curatã ºisimplã a lui Iosif favorizasedezvoltarea puterilor fizice ºimintale. Prin comuniune cuDumnezeu, prin naturã ºi prinstudiul marilor adevãruri care aufost lãsate ca o încredinþare sfântãdin tatã în fiu, el a dobânditputerea minþii ºi fermitateaprincipiului.

În criza vieþii sale, când a fãcutacea cãlãtorie teribilã din cãminullui din copilãrie din Canaan sprerobia ce-l aºtepta în Egipt, privindpentru ultima datã dealurile careascundeau corturile rudelor sale,Iosif ºi-a amintit de Dumnezeultatãlui sãu. El ºi-a amintit delecþiile copilãriei sale ºi sufletulsãu a vibrat de hotãrârea de a sedovedi credincios – de a secomporta întotdeauna cum secuvenea pentru un supus alÎmpãratului cerului.

În viaþa amarã de strãin ºi sclav,în mijlocul sunetelor ºi imaginilorde viciu ºi al ispitirilor închinãriipãgâne, o închinare înconjuratã detoate atracþiile bogãþiei, culturii ºia pompei regale, Iosif a rãmasstatornic. El învãþase lecþiaascultãrii de datorie. Credincioºiaîn orice stare, de la cea mai de jospânã la cea mai înaltã a antrenatfiecare putere pentru cel mai înaltserviciu.”9

Experienþa lui Iosif poate fi anoastrã. Când suntem aduºi înispitã, sã ne uitãm la Dumnezeuºi sã alegem sã-I fim credincioºi,indiferent cât ar costa aceasta.Chiar dacã cinstea ºi integritateane-ar costa viaþa, sã stãm fermi pepoziþie.

Lumina lumii

Cinstea ºi integritatea carac-terului sunt reflectate pe faþã. Ceeace este în inimã va strãluci în viaþã.Dacã e ca faþa noastrã sã reflectefrumuseþea caracterului luiHristos, noi trebuie sã ne concen-trãm asupra Lui.

„Noi toþi privim cu faþadescoperitã, ca într-o oglindã slavaDomnului ºi suntem schimbaþi înacelaºi chip al Lui, din slavã înslavã, prin Duhul Domnului”(2 Corinteni 3:18). Contemplândcalitãþile caracterului lui Hristos ºistudiind viaþa Lui, aceleaºi virtuþivor fi manifestate ºi în vieþilenoastre.

„Voi sunteþi epistola noastrãscrisã în inimile noastre,cunoscutã ºi cititã de toþioamenii.” (2 Corinteni 3:2).

Ce pot citi oamenii când neobservã vieþile? Au fost cuvintelenoastre totdeauna adevãrate? Amfost noi cinstiþi în toate afacerilenoastre? Am stat noi fermi castânca atunci când a fost vorba de

principii? Am fost noi cãlãuziþi decuvântul lui Dumnezeu chiar ºi încele mai mici detalii ale vieþilornoastre?

„Doamne, cine va locui încortul Tãu? Cine va locui pemuntele Tãu cel sfânt? Cel ceumblã în neprihãnire, cel ce facevoia lui Dumnezeu ºi spuneadevãrul din inimã.” (Psalmii15:1,2).

„Veþi pregãti voi caleaDomnului ducând o solie hotãrâtãpentru El, nu doar în cuvinte, ci ºiprintr-un exemplu de evlavie?Venirea Domnului este foarteaproape. Acei care cunoscadevãrul ar trebui sã-l practice,lãsând lumina sã strãluceascã înprecept ºi exemplu.”10

Acei care urmeazã sã stea peMuntele Sionului vor fi fãrã vinã.În gura lor nu se va gãsi minciunã.Numele Tatãlui va fi scris pefrunþile lor. Ei vor reflecta pedeplin caracterul Creatorului lor.Domnul sã ne ajute pe fiecaredintre noi sã facem parte dinaceastã grupã binecuvântatã careva urma pe Miel ºi va locui pentrutotdeauna între cei sfinþi ºinepãtaþi!

Referinþe:

1. Semnele timpului, 23 ianuarie 1879.2. Îndrumarea copilului, pg.112.3. Ibid.4. The Review and Herald, 3 ianuarie 1882.5. Parabolele Domnului, pg.269.6. Îndrumarea copilului, pg.113.7. Hristos lumina lumii, pg.222.8. Educaþia, pg.46.9. Ibid., pg.42.10. The Review and Herald, 5 octombrie, 1911.

“Ap””Apoi m-am uitat, ºi iatã cã Mielul stãtea pe muntele

Sionului; ºi împreunã cu El stãteau o sutã patruzeci ºi

patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sãu ºi

Numele Tatãlui Sãu ... ªi în gura lor nu s-a gãsit minciunã,

cãci sunt fãrã vinã înaintea scaunului de Domnie al lui

Dumnezeu.”(Apoc. 14:1, 5)


De data aceasta nu mai este oînchipuire

Duminicã, 30 octombrie 1938,la ora 8.00 dupã-amiazã, OrsonWells anunþa pe postul naþionalde radio cã planeta pãmânt a fostinvadatã de fiinþe de pe Marte. Nua fost decât o piesã de teatru, dara fost luatã în serios. În câtevaminute oamenii din toatãAmerica de Nord se rugau,plângeau ºi fugeau ca sã scape cuviaþã din mâinile marþienilor.Liniile telefonice erau supra-încãrcate în timp ce oamenii îºisunau prietenii sau pe cei iubiþisã-ºi ia rãmas bun sau sã-iavertizeze. Bisericile au fostumplute pânã la refuz cu cei carese grãbeau la adunãrile derugãciune pentru „sfârºitullumii”. Într-un oraº din vest ofemeie a intrat în fugã într-obisericã strigând: „New York-uleste nimicit! Acesta este sfârºitul!Aþi putea la fel de bine sã mergeþisã muriþi acasã! Tocmai am auzitla radio.”

Au avut loc nenumãrate sinu-cideri ºi o mulþime de oamenifugeau încoace ºi încolo lipsiþi desperanþã ºi fãrã vreun þel. Estetragic sã te gândeºti la o astfel degeneraþie care nu înþelegeadevãrata valoare a vieþii.

Au trecut mai mult de 63 deani ºi de curând lumea a vãzutrealitatea New York-ului aproapeparalizat de groazã când douãdintre cele mai înalte clãdiri alesale s-au prãbuºit la pãmânt.Cutremurãtor! Comentatorii deteleviziune ºi de ºtiri au rãmasfãrã grai – pur ºi simplu nu puteausã-ºi creadã ochilor. Unii austrigat la Acela pe care mulþi Îluitaserã de multã vreme – laDumnezeu.

America era atacatã. Cum seputea întâmpla aºa ceva? Era unmare „imperiu” pe punctul de ase prãbuºi? De data aceastasituaþia era realã, nu doar o piesãde teatru.

„În acest timp când nele-giuirea predominã, ultima marecrizã este la uºi.”1

Puterea Cuvântului

Într-o zi, un înger al luiDumnezeu i-a vorbit lui Daniel,zicând:

„Tu, însã, Daniele, þineascunse aceste lucruri ºipecetluieºte cartea, pânã lavremea sfârºitului. Atunci mulþio vor citi ºi cunoºtinþa va creºte.”(Daniel 12:4).

V-aþi întrebat vreodatã de ce,timp de aproape 6.000 de ani, cea

mai mare vitezã atinsã de om afost viteza unui cal bun? Cu doaro sutã de ani în urmã, uniioameni de ºtiinþã susþineau cã arfi periculos ca omul sã ajungã laviteza de 15mile/h pentru cãaceasta i-ar tãia respiraþia. Darlumea s-a schimbat dintr-o datã.Acum trãim într-o erã a vitezeidespre care bunicii noºtri n-ar fiputut nici mãcar visa vreodatã.

Da, acesta este un semn carearatã cã trãim în timpul menþionatde profetul Daniel – sfârºitultimpului. Este interesant sã negândim la ceea ce au spus diferiþioameni care au avut o perspectivãlargã asupra acestui timp.

O afirmaþie interesantã a fostfãcutã pe data de 7 aprilie 1869,de cãtre chimistul francez, PierreBerthelot:

„Prevãd cã într-o sutã de anide fizicã ºi chimie omul va ºti ceeste atomul… Credem cã atuncicând ºtiinþa va ajunge la aceststadiu … Dumnezeu va coborî pepãmânt cu legãtura Sa mare dechei ºi va spune omenirii:‚Domnilor, e ora închiderii.’ ”

Ceea ce a dat puterepredicilor lui Isus au fostcuvintele Sale simple: „Dupã cea fost închis Ioan, Isus a venit înGalilea, ºi propovãduiaEvanghelia împãrãþiei lui

Când se vor întâmpla aceste lucruri?

L. Tudoroiu – Canada

Miercuri, 11 decembrie 2002

1717 1717

Dumnezeu. El zicea: ‚S-aîmplinit vremea, ºi Împãrãþia luiDumnezeu este aproape. Pocãiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie.’ ”(Marcu 1:14, 15).

Pentru mulþi poate cã nuexista nici un motiv pentru caresã creadã cã se împlinea un timpspecial. Ioan era în închisoare,Irod era mai mult decâtmulþumit, poporul Israel era orbîn viciu ºi pãcat, totuºi Domnulavea puterea de a spune: „S-aîmplinit vremea … Împãrãþia luiDumnezeu este aproape.” Estenevoie de o privire agerã pentrua face o astfel de afirmaþie.Acesta a fost începutul slujiriiSale. El a observat împlinireaprofeþiei. El ºtia cã trebuia sãvinã timpul când El sã moarãpentru o lume care nu mai aveanici o altã speranþã de salvare.

Hristos a venit pe pãmânt fãrãa deþine forþã armatã saufinanciarã, ci în bunãtate ºiumilinþã. El a înfiinþat o bisericãnemuritoare, o bisericã pe carenu o poate nimici nici o putere –nici prin foc, nici prin torturã saumoarte vremelnicã. „El a ºezutjos pe Muntele Mãslinilor. ªiucenicii Lui au venit la El la oparte ºi I-au zis: ‚Spune-ne cândse vor întâmpla aceste lucruri?ªi care va fi semnul venirii Taleºi al sfârºitului veaculuiacestuia?’” (Matei 24:3). Dupãcâte se vede, aceastã întrebarefrãmântã încã o datã societateaîn care trãim, pentru cãoamenilor nu le place sã trãiascãîn incertitudine – cu inimilepline de „groazã în aºteptarealucrurilor care se vor întâmpla pepãmânt” (Luca 21:26). Ei vor sãºtie mai multe despre ce urmeazãsã aibã loc în curând.

Faþã în faþã cu istoria

Sã ne gândim un moment lamãrturia profetului Daniel:

„În anul dintâi al domniei lui[Dariu], eu, Daniel, am vãzut dincãrþi cã trebuia sã treacãºaptezeci de ani pentru dãrâ-mãturile Ierusalimului, dupãnumãrul anilor, despre carevorbise Domnul cãtre prooroculIeremia. ªi mi-am întors faþaspre Domnul Dumnezeu, casã-L caut cu rugãciune ºi cereri,postind în sac ºi în cenuºã.”(Daniel 9:2, 3).

În rugãciunea lui serioasã,Daniel a recunoscut cã timpulsclaviei poporului evreu era unrezultat direct al cãlcãrii legii luiDumnezeu. El a fost adus laBabilon când era tânãr ºi el ºi-aadus aminte toate experienþe pecare le-a fãcut cu Dumnezeu întimpul captivitãþii. Acum, cândera deja om în vârstã, el cereiertare atât pentru propriile salepãcate cât ºi pentru cele alepoporului sãu. Ce mãrturiefrumoasã despre credincioºia ºidevotamentul acestui bãrbatcredincios. Ce exemplu minunatde altruism ºi sacrificiu pentrutoþi aceia pe care Dumnezeu îiadusese în Babilon. O, dacãpoporul lui Dumnezeu de astãziar studia Biblia cu acelaºi spiritcu care Daniel a cercetat-o, dacãbãrbaþii ºi femeile s-ar umili aºacum s-a umilit acest frate drag,ce minune ar avea loc cu noi!Poate cã Duhul lui Dumnezeu ne-ar da o gurã ca a lui ca sã vorbimdespre solemnitatea timpuluinostru – poate cu cuvinte caacestea: „S-a împlinit vremea” –care sã miºte sufletele serioasedin aceastã lume spre pocãinþã.

Timpul nostru în profeþie

„De aceea, când veþi vedeaurâciunea pustiirii, despre care avorbit proorocul Daniel, aºezatãîn locul sfânt, … atunci …”(Matei 24:15,16).

Rãsunã aceste cuvinte înmintea noastrã mai mult decâtoricând? Este acesta semnul cãvremea noastrã se împlineºte ºicã trebuie sã ne acoperim faþa caDaniel? Este aceastã afirmaþiesemnul puternic care dovedeºtecã ne aflãm în „Era lui Anti-hrist”? Prefigureazã aceastãafirmaþie eliberarea noastrã?Simþim cã este privilegiul ºiocazia noastrã – ca cea maidegradatã generaþie care a trãitvreodatã pe pãmânt, dar transfor-matã prin minunatul har al luiDumnezeu – de a arãta înainteaîntregului univers cã Dumnezeuare dreptate iar Satan, nu?

Este aceasta misiunea ultimeigeneraþii? Ne temem sã spunem„nu” când ºase miliarde vorspune „da”?

Acum este vremea sã arãtãmînaintea lumii ce înseamnã „EraAntihrist”. Toate evenimenteleprofetice indicã la un timp cândîntreaga lume se va aduna pentruultima bãtãlie, când „cei puþini”vor umple lumea cu „învãþãturalor” ºi atunci un alt hristos – unhristos fals – va fi descoperit iarSatan, vechiul vrãjmaº al luiDumnezeu, îºi va exercita putereasã nimiceascã ultima sãmânþã debine de pe faþa pãmântului.„Nimeni sã nu vã amãgeascã învreun chip; cãci nu va veniînainte ca sã fi venit lepãdarea decredinþã ºi de a se descoperi omulfãrãdelegii, fiul pierzãrii,protivnicul, care se înalþã mai


presus de tot ce se numeºte‚Dumnezeu’ sau de ce estevrednic de închinare aºa cã se vaaºeza în Templul lui Dumnezeu,dându-se drept Dumnezeu.”(2 Tesaloniceni 2:3,4).

Sã vedem ce spune SpiritulProfeþiei despre aceastãproblemã:

„Prin decretul ce impuneinstituþia papalitãþii violând astfellegea lui Dumnezeu, naþiuneanoastrã se va rupe cu totul deneprihãnire. Când protestantis-mul va întinde mâna peste abis,pentru a prinde mâna puteriiromane, când va întinde mânapentru a da mâna cu spiritismul,când, sub influenþa acestorîntreite uniri, þara noastrã varespinge orice principiu alConstituþiei ei, ca o conducereprotestantã ºi republicanã, ºi vaface legi pentru propagareafalsurilor ºi înºelãciunilor papale,atunci putem cunoaºte cã a venittimpul pentru lucrarea prinminuni a lui Satan ºi cã sfârºituleste aproape.”2

E uºor a greºi

În ultimii ani, glasuri pro-eminente din arena politicã aprotestantismului cu numele suntpe cale de a-ºi exprima tot maifãþiº nemulþumirea faþã deConstituþia Statelor Unite, lucruconsiderat a fi o cale de salvare anaþiunii (ºi pânã la urmã a întregiilumi). Cât de mult ne aminteºteaceasta de comentariul lui Caiafadin timpul lui Isus: „Atunci,preoþii cei mai de seamã ºi fariseiiau adunat Soborul ºi au zis: ‚Cevom face? Omul acesta facemulte minuni. Dacã-L lãsãm aºa,toþi vor crede în El ºi vor veniromanii ºi ne vor nimici ºi loculnostru ºi neamul.’ Unul din ei,

Caiafa, care era mare preot înanul acela, le-a zis: ‚Voi, nu ºtiþinimic; oare nu vã gândiþi cã esteîn folosul vostru sã moarã unsingur om pentru norod ºi sã nupiarã tot neamul?’ Dar lucrulacesta nu l-a spus de la el; ci,fiindcã era mare preot în anulacela, a proorocit cã Isus avea sãmoarã pentru neam.” (Ioan 11:47-51). Cu acea ocazie, politicaguvernului avea sã fie modificatãaºa încât viaþa curatã ºibinefãcãtoare a lui Hristos, plinãde bunãtate ºi adevãr sã fiesacrificatã în favoarea unui grupde ipocriþi religioºi. Nu va avealoc foarte curând aceeaºi scenã înfaþa ochilor noºtri? Conducãtorireligioºi eminenþi din lumeapretinsã protestantã nutrescaceleaºi sentimente ca ºi Caiafa,având aceeaºi concepþie despreconvertirea lumii prin mijloacelegislative opresive.

Glasul Romei

Dincolo de „prãpastie” se audeun alt glas care este chiar maiputernic decât oricând înainte –glasul Romei. Este un glas carerosteºte aceleaºi „vorbe de hulãîmpotriva Celui Preaînalt”,(Daniel 7:25) care a vorbit de-alungul istoriei, un glas care estela fel de plin de aroganþã lipsitãde ruºine, ca întotdeauna. Cânds-a aprobat pentru prima datãConstituþia Statelor Unite, reacþiapapei a fost foarte agresivã:

“ ‘Papa Pius al IX-lea, înscrisoarea sa enciclicã din 15august 1854, a spus: <Doctrinelesau fanteziile absurde ºi eronatepentru apãrarea libertãþii deconºtiinþã sunt o erezie dintre celemai primejdioase – o ciumã, caredintre toate celelalte, este cea maide temut într-un stat>.’ ”3

Aversiunea papalã faþã delibertatea de conºtiinþã a fostreconfirmatã în ultimii ani încartea Cheile acestui sânge, undeautorul romano-catolic MalachiMartin, un apãrãtor înverºunat alidealurilor ºi scopurilor papale,vorbeºte împotriva a ceea ce elnumeºte „minimaliºti” –minoritãþi religioase statornice.

Totuºi, prin harul luiDumnezeu, Constituþia StatelorUnite, mai garanteazã încãtuturor oamenilor dreptul de aalege. Dar cel mai important estefaptul cã Dumnezeu Însuºi îlasigurã pe om de acest drept,când declarã în Biblie: „Iau astãzicerul ºi pãmântul martorîmpotriva voastrã, cã þi-am pusînainte viaþa ºi moartea,binecuvântarea ºi blestemul.Alege viaþa ca sã trãieºti tu ºisãmânþa ta.” (Deuteronomul30:19).

Spiritul Profeþiei avertizeazã:„Cei care fac eforturi sã

schimbe Constituþia ºi sãpromulge o lege care sã impunãpãzirea duminicii nu îºi dauseama care vor fi rezultatele. Ocrizã stã chiar înaintea noastrã.”4

Isus ºtia!

Toate aceste lucruri seîntâmplã sub ochii lui Isus. El ºtiade urâciunea pustiirii, de fiulpierzãrii, omul fãrãdelegii, alterchristos – „un alt hristos”. El ºtiade urâciunea lui Israel, cã ei Îl vorlepãda pe Isus nu ca om, ci caDumnezeu. Ei L-au recunoscut cape un Mare Învãþãtor sau Rabi ºiau fost înclinaþi sã-L primeascãîn calitate de Profet, dar atuncicând S-a numit Fiu al luiDumnezeu, aceasta a fostsuficient pentru ca sã-L omoareca hulitor. Când l-au primit pe

1919 1919

Baraba simbolul lui antihrist înlocul Fiului Mântuirii, ei auconsiderat acest lucru ca nefiindhulã. Se pare cã declaraþia lor:„Noi nu avem alt rege decât peCezar,” i-a urmãrit de-a lungulsecolelor ca o umbrã pe conºtiinþalor. Dupã cum spunea MartinLuther: „Nu este sigur cipericulos sã lucrezi împotrivaconºtiinþei.” Ei au ºtiut cã Isus eraFiul lui Dumnezeu, totuºi aulucrat împotriva apelurilorDuhului Sfânt, pânã când în celedin urmã au fost învãluiþi înîntuneric.

Cea mai puternicã declaraþiepe care a fãcut-o Isus cu privirela antihrist ºi semnele timpuluinostru se gãseºte în Ioan 5:43:„Eu am venit în Numele TatãluiMeu ºi nu Mã primiþi; dacã vaveni un altul, în numele lui însuºi,pe acela îl veþi primi.”

În esenþã El a vrut sã spunã:„Dacã voi veni ca Fiu al luiDumnezeu nu Mã veþi primi, dardacã altul vine ca Fiu al LuiDumnezeu (care de fapt este fiulpierzãrii) îl veþi primi ca Fiu allui Dumnezeu.” Sã vedem cât deuimitor s-a împlinit ºi încã se maiîmplineºte profeþia într-o mãsurãtot mai mare:

„Tu eºti Pãstorul, Tu eºtiMedicul, Tu eºti Conducãtorul,Tu eºti Gospodarul; ºi în cele dinurmã, Tu eºti un alt Dumnezeupe pãmânt” – Discursul luiChristopher Marcellus în cea de-a patra sesiune a ConciliuluiLateran, 1512 (ºi adresat Papei);Istoria Conciliilor, Labbe ºiConssort, vol. 24, col.109.

„Noi deþinem pe acest pãmântlocul Dumnezeului celuiAtotputernic” – Scrisoareenciclicã, 29 iunie 1894, mareaenciclicã a lui Leo XIII, pag. 304.

În cartea sa, Cheile acestuisânge, pag. 143, autorul romano-catolic Malachi Martin afirmã:

„Dacã mâine sau sãptãmânaviitoare, printr-o minuneneaºteptatã, se va înfiinþa unguvern mondial, Biserica nu vatrebui sã fie supusã uneischimbãri esenþiale pentru a-ºiputea menþine poziþia dominantãºi a-ºi promova scopul ei global.”

Într-adevãr, se întâmplã exactaºa cum a prevãzut Ioan, uceniculcel iubit, în Apocalipsa 13:3,4:„Unul din capetele ei pãrea rãnitde moarte; dar rana de moartefusese vindecatã. ªi tot pãmântulse minuna dupã fiarã. ªi auînceput sã se închine balauruluipentru cã dãduse puterea luifiarei. ªi au început sã se închinefiarei, zicând: ‚Cine se poateasemãna cu fiara ºi cine se poatelupta cu ea?’”

Nu mai e timp

Pe data de 8 octombrie 1871,D. L. Moody a deschis o serie deîntruniri prevãzutã a dura osãptãmânã în Chicago, adunândcea mai mare mulþime din istoriaoraºului. Tema lui era Atunci cesã facem cu Isus? În acea searã,Moody a dat auditorului osãptãmânã sã se hotãrascã ce vaface cu Isus. Chiar în acea searão mare parte din Chicago a fostdistrusã de foc. Sute de oameniau murit. Moody nu a reuºit sãmai þinã adunãri în acel loc decâtcu 23 de ani mai târziu, laaniversarea acelui mare incendiu.Pe când privea asupraascultãtorilor în acea searã, aspus:

„În urmã cu 23 de ani, amfãcut cea mai mare greºealã dinviaþa mea. Am dat auditorului

timp o sãptãmânã sã se hotãrascãce va face cu Isus. Am cercetataceastã adunare ºi nu vãd nici unsingur suflet la care am predicatîn acea searã. Nu mã voi maiîntâlni niciodatã cu acelepersoane pânã nu se vor ridicaîmpotriva mea la judecatã…Dacã nu aþi luat acea hotãrâre, numai aºteptaþi încã o zi, nici mãcaro orã.”

„Ca unii care lucrãmîmpreunã cu Dumnezeu, vãsfãtuim sã faceþi aºa ca sã nu fiprimit în zadar harul luiDumnezeu. Cãci El zice: ‚Lavremea potrivitã, te-am ascultat,în ziua mântuirii, te-am ajutat.Iatã cã acum este vremeapotrivitã; iatã cã acum este ziuamântuirii.’ ” (2 Corinteni 6:1,2).

Deci, iubiþii mei prieteni, dacãastãzi acelaºi Isus bate gingaº lauºa inimii voastre, nu spuneþi:„nu avem alt prieten decât peCezar”. Nu vã asumaþi acest marerisc. Suntem aproape demomentul când Mântuitorulnostru vine sã-ºi recunoascãpoporul Sãu ºi trebuie sã fim gatasã ne împotrivim fiarei în putereaDuhului Sfânt. Biserica luiDumnezeu sã spunã:

„Ferice de cei ce îºi spalãhainele, ca sã aibã drept la pomulvieþii ºi sã intre pe porþi încetate.” (Apocalipsa 22:14).

Referinþe:

1. Parabolele Domnului, pg.138.2. Testimonies, vol.5., pg.445.3. Marea luptã, pg.563.4. Testimonies, vol.5, pg.742.


Adesea, Isus petreceatimp singur înGhetsimani ca sã se

odihneascã ºi sã primeascã noiputeri prin rugãciune. Totuºi într-onoapte, totul era diferit. Inima Saera tulburatã iar El Se simþea ca ºicum ar fi fost exclus din prezenþaTatãlui Sãu.

Lãsând pe ceilalþi ucenici ai Sãiafarã lângã grãdinã, El i-a rugat pePetru, Iacov ºi Ioan sã se roagepentru ei ºi pentru El. Aceºtia treierau prieteni apropiaþi ºi au fostmartori la slava lui Hristos peMuntele Schimbãrii la Faþã. Eivãzuserã cum a vorbit Isus luiMoise ºi Ilie ºi au auzit glasul luiDumnezeu rãsunând din ceruri.Hristos dorea sã ºtie cã acum eierau aproape de El, ºi a spus: „Staþiaici ºi vegheaþi împreunã cu Mine.”

În aceastã noapte totul era în joc.Ispititorul venise pentru a da ultimasa loviturã teribilã. Totul depindeade rezultatul acestei lupte. ªi chiarîn ceasul acela Isus S-a întors lalocul unde îi lãsase pe prietenii Sãi,numai ca sã-i gãseascã dormind.

Cât de mult ar fi fost încurajatHristos dacã i-ar fi gãsit rugân-du-se, dar ei nu au ascultat decererea Sa repetatã: „Vegheaþi ºirugaþi-vã.”

Ucenicii care dormeau s-autrezit când au recunoscut glasul lui

Isus. Hristos i-a zis lui Petru:„Simone, dormi?” „N-ai putut sãveghezi un ceas?” „Vegheaþi ºirugaþi-vã, ca sã nu cãdeþi în ispitã.”Clipa grozavã sosise, ceasul careavea sã hotãrascã soarta lumii, darucenicii dormeau. Isus a dat demulte ori avertismentul: „Vegheaþiºi rugaþi-vã ca sã nu cãdeþi înispitã.” (Matei 26:41). Acelecuvinte reprezintã o avertizarepentru toþi cei care doresc sã steacredincioºi ºi tari în credinþã.Nimeni nu este în siguranþã nici ozi, nici mãcar o orã fãrã rugãciune.Numai vegherea ºi rugãciunea negaranteazã siguranþa.

„Nimeni nu poate fi un creºtinfericit dacã nu este un creºtinveghetor. Cel care biruie trebuie sãvegheze; pentru cã Satan se luptãca prin momeli lumeºti, prinrãtãciri ºi superstiþie sã-i câºtige peurmaºii lui Hristos de partea lui. Nueste de ajuns sã evitãm pericolelevizibile ºi miºcãrile periculoase ºinedemne.”1

„Unele lucruri îndoielnice potpãrea lucruri bune, dar ele trebuiestudiate cu multã rugãciune, pentrucã ele sunt mecanismele amã-gitoare ale vrãjmaºului pe care lefoloseºte pentru a conduce sufletelepe o cale care este atât de aproapede calea adevãrului încât de abiapoate fi deosebitã de calea care

duce spre sfinþenie ºi cer. Darochiul credinþei îºi dã seama cã ease abate de la calea cea dreaptã,deºi acest lucru este aproapeimperceptibil. La început, se poatecrede cã este cea dreaptã, dar dupão vreme se va vedea cã se abatemult de la calea siguranþei, de lacalea care duce la sfinþenie ºi lacer.”2

„Prin faptul cã a dormit cândIsus i-a poruncit sã vegheze ºi sãse roage, Petru a pregãtit caleapentru marele sãu pãcat. Dormindîn acel ceas critic, toþi ucenicii ausuferit o mare pierdere. Hristos ºtiaprin ce încercãri grele urmau sãtreacã ei. El ºtia cum avea sãlucreze Satan ca sã le paralizezesimþurile ca sã nu fie pregãtiþipentru încercare. Din aceastã cauzãi-a avertizat El. Dacã ar fi petrecutacel timp în grãdinã veghind ºirugându-se, Petru nu ar fi fost lãsatsã depindã de puterea lui slabã. Elnu L-ar fi tãgãduit pe Domnul lui.Dacã ucenicii ar fi vegheatîmpreunã cu Hristos în timpulagoniei Sale, ei ar fi fost în stare sãpriveascã suferinþa Lui pe cruce. Eiar fi înþeles într-o oarecare mãsurãnatura chinului Sãu copleºitor. Ei arfi putut sã-ºi aminteascã cuvinteleSale prin care a prezis suferinþele,moartea ºi învierea Sa. În mijloculîntunericului ceasului cel mai greu

Vegheaþi, rugaþi-vã ºi lucraþi

H. Woywod – Germania

Vineri, 13 decembrie 2002

2121 2121

al încercãrii, câteva raze desperanþã ar fi luminat întunericulºi le-ar fi susþinut credinþa.”3

Este atât de important sã veghemºi sã ne rugãm. Trebuie sã ne luãmtimp sã ne gândim profund care suntadevãratele noastre motive ºi fapte.„Pe voi înºivã încercaþi-vã dacãsunteþi în credinþã. Pe voi înºivãcercaþi-vã. Nu recunoaºteþi voi cãIsus Hristos este în voi? Afarã numaidacã sunteþi lepãdaþi.” (2 Corinteni13:5).

Puterea rugãciunii continue

Biblia ne oferã multe exemplede oameni care s-au rugat custãruinþã ºi continuu. Când se ruga,Ilie se prindea de fãgãduinþelecerului ºi rãmânea în rugãciunepânã când rugãciunile lui primeaurãspuns. El nu a aºteptat sãprimeascã dovada faptului cãDumnezeu l-a auzit, ci a fost gatasã riºte totul la cel mai mic semnal favorii divine. Tot ce a putut facecu ajutorul lui Dumnezeu, oricaredintre noi putem face în serviciulDomnului.

Iacov a fost biruitor în noaptealuptei sale cu Îngerul pentru cãposeda perseverenþã ºi hotãrâre.Experienþa biruinþei sale trebuie sãdevinã a noastrã. „Cele mai maribiruinþe ale bisericii lui Hristos sauale creºtinului individual nu suntcele câºtigate cu ajutorul talentuluisau educaþiei, sau al bogãþiei ºifavorii oamenilor. Ele sunt acelebiruinþe care sunt câºtigate încamera de audienþã cu Dumnezeu,când credinþa stãruitoare pânã laagonie se prinde de braþul cel tareal puterii.”4

Biserica timpurie

Creºtinii Noului Testament eraucreºtini ai rugãciunii. Prima

bisericã a primit botezul DuhuluiSfânt în timpul unei adunãri derugãciune de Rusalii. În epistolecitim de asemenea cã uceniciicãutau în mod constant comu-niunea cu Dumnezeu în rugãciuneîn timp ce duceau solia despre Isusîn toatã lumea. Vezi FapteleApostolilor 2:42.

Rugãciunea este în miezulserviciilor divine ale bisericii.Desigur cã noi toþi ºtim acest lucru.Dar deþine rugãciunea într-adevãracel rol vital pe care ar trebui sã-ldeþinã în închinarea noastrã? Saua fost redusã la o formã searbãdãpe care o folosim pentru a deschideºi închide serviciile divine?

Rugãciunea puternicã

Isus a câºtigat putere dinrugãciunile pe care le înãlþa luiDumnezeu în favoarea ucenicilorSãi. El îl lua pe fiecare în parte ºise ruga Tatãlui pentru el. El amijlocit ºi mijloceºte de asemeneaºi pentru tine zicând: „M-am rugatpentru tine.”

Isus ne-a arãtat în viaþa Sa cumSe ruga. El S-a rugat în pustiu cânddiavolul L-a ispitit ºi s-a luptatpentru sufletul Sãu. El S-a rugatîn noaptea de dinaintea zilei cândi-a chemat pe ucenicii Sãi. El S-arugat toatã noaptea înainte de a-lvindeca pe bãiatul posedat dedemoni ºi înainte de cea mai mareminune a Sa – învierea lui Lazãr.El nu a dorit sã facã nimic fãrã a seruga mai întâi.

Astãzi, se pare cã mulþi fraþi ºimulte surori cred cã sunt preaocupaþi ca sã-ºi mai ia destul timpsã se roage. Dar rugãciunea a fosto sursã permanentã de puterepentru Isus. „A doua zi dimineaþa,pe când era încã întuneric, Isus S-a sculat, a ieºit ºi S-a dus într-un

loc pustiu ºi se ruga acolo.”(Marcu 1:35).

Rugându-ne pentru alþii

Când ne rugãm pentru alþii, Isusne aratã cã mai întâi trebuie sã neapropiem mai mult de El. Prinmijlocirea pentru tovarãºii noºtrinoi devenim mai conºtienþi depropriile noastre pãcate – pãcate pecare Isus ar dori sã le îndepãrtezedin viaþa noastrã. Atunci putemrecunoaºte: „O, Doamne, nu m-amvãzut niciodatã în felul acesta.Dacã sunt într-adevãr aºa, ºi dacãamãrãciunea, invidia ºi mândriamea stau între Tine ºi mine, O,Doamne, atunci îndepãrteazã totulaºa încât sã pot deveni un alt om ºiTu sã mã poþi atrage la Tine.”

De ce este nevoie sã ne rugãmpentru alþii? Nu doreºte Dumnezeudeja sã-i salveze? Nu face tot ce-Istã în putere, chiar dacã nu-I ceremacest lucru? Sigur cã face, darrugãciunea nu numai cã mãreºtedragostea noastrã pentru cei pentrucare ne rugãm, ºi dragostea lorpentru noi, dar ne mãreºte ºicredinþa ºi ne oferã o experienþãmai înaltã cu Dumnezeu. Nu putemînþelege în detaliu ce poate sã facãrugãciunea, dar acest lucru nu artrebui sã ne descurajeze. Deasemenea, nu înþelegem totuldespre electricitate dar aceasta nune reþine sã folosim avantajeleluminii, încãlzirii ºi energieielectrice.

Rugãciune comunã

Pe lângã mijlocirea pentrupersoane particulare, noi trebuiesã ascultãm de sfatul lui Isus dinMatei 18:19, 20: „Vã mai spuniarãºi cã, dacã doi dintre voi seînvoiesc pe pãmânt sã cearã un


lucru oarecare, le va fi dat de TatãlMeu care este în ceruri. Cãci acolounde sunt doi sau trei adunaþi înNumele Meu, sunt ºi Eu înmijlocul lor.”

Ellen White recomandã: „Dece nu se adunã doi sau treiîmpreunã ºi nu se roagã luiDumnezeu pentru salvarea uneipersoane anumite, ºi apoi pentrualta?”5

Micile grupe de rugãciunereprezintã baza rugãciunilor cusucces ale bisericii fãcute pentrualte persoane. Convertirile nu seîntâmplã pur ºi simplu ci au locîntr-un mod supranatural. Unvânzãtor poate convinge pe cinevasã cumpere o maºinã nouã. Unagent imobiliar poate treziinteresul pentru o casã nouã.Aceºti vânzãtori pot avea succesprin anumite metode. Dar numaiDumnezeu poate converti unsuflet. Rugãciunea este o parte dinlucrarea de evanghelizare asemenilor noºtri.

Dacã aruncãm o scurtã privireasupra adunãrii de rugãciune dinFaptele Apostolilor 4:24-31, vomdescoperi o prezentare detaliatã acea ce a avut loc în timpul primeibiserici. Petru ºi Ioan fuseserãprinºi ºi duºi într-o închisoarepentru cã predicaserã adevãrul.Consiliul iudeilor le poruncise sãnu mai vorbeascã ºi sã nu maipredice niciodatã în numele luiIsus. Dupã ce au fost eliberaþi ei s-au întors la credincioºi ºi le-au spusdespre lucrurile cu care au fostameninþaþi. Care a fost reacþia?Când credincioºii au auzit acellucru, ei au cãutat comuniunea cuDumnezeu ºi „au ridicat glasul toþiîmpreunã cãtre Dumnezeu”.(Faptele Apostolilor 4:24).

Ei ºi-au început rugãciunearecunoscând puterea lui Dum-nezeu care a creat totul. ªi care a

fost rezultatul rugãciunilor lor? Înversetul 31 se spune: „Toþi s-auumplut de Duhul Sfânt ºi vesteaucuvântul lui Dumnezeu cuîndrãznealã”.

Acelaºi Dumnezeu are acelaºiscop ºi aceeaºi dorinþã astãzi, camarginile pãmântului sã audãvestea bunã a lui Isus. Când noi,ca popor al lui Dumnezeu, aducemrugãciunile noastre la unison cupulsul inimii lui Dumnezeu ºi-Lrugãm sã ne dea hotãrâre pentru aputea atinge scopurile sale, atunciºi noi vom experimenta puterea Salucrând în biserica lui Isus Hristos.

Trei lucruri importante în viaþacreºtinã

Dacã nu dorim ca Satan sã nebiruiascã, atunci este important: sãveghem, sã ne rugãm ºi sã lucrãm.

Rugãciunea ºi vegherea suntnecesare pentru a putea creºte înevlavie. Niciodatã nu a existat înviaþa ta un timp mai important caacesta. Te poþi simþi în siguranþãnumai dacã veghezi, te rogi ºilucrezi continuu. Numai acestetrei caracteristici te pot apãra decursele lui Satan. Acum trebuie sãveghem ºi sã ne rugãm caniciodatã mai înainte ºi sã refuzãmsã devenim nepãsãtori ºiindiferenþi. Toþi cei care-Lmãrturisesc pe Hristos trebuie sãvegheze, sã se roage pentru a pãziuºa cãtre inima lor.

Fã din Isus prietenul tãu

Ar trebui sã venim la Isus ºisã-I spunem toate nevoile ºidurerile noastre. Putem sã aducemînaintea Lui atât micile noastreîngrijorãri ºi probleme cât ºigreutãþile noastre mai mari. Artrebui sã aducem în rugãciune

înaintea Domnului toate temerileºi preocupãrile noastre care neproduc îngrijorare. Când simþiþi cãaveþi nevoie de prezenþaDomnului peste tot ºi la fiecarepas, atunci chiar Satan va fi limitatîn ocaziile de a vã supãra cuispitele sale. El nu are decât osingurã dorinþã ºi încearcã dingreu sã vã þinã pe voi ºi gândurilevoastre departe de cel mai bun ºimai înþelegãtor Prieten al vostru.

Lucrând

Ce putere a zguduit lumea întimpul reformei lui MartinLuther? A fost puterea rugãciunii.Slujitorii lui Dumnezeu ºi-au puspicioarele în tãcere sfântã peStânca fãgãduinþei. În timpulprocesului de la Augsburg, Luthernu a uitat niciodatã sã dedice înfiecare zi trei ore rugãciunii – înmod special în timpul zilei cel maifavorabil studiului.

„În intimitatea cãmãruþei saleretrase, el era auzit revãrsându-ºisufletul înaintea lui Dumnezeu încuvinte pline de adoraþie, teamãºi speranþã ca atunci când cinevavorbeºte cu un prieten.” ‚ªtiu cãTu eºti Tatãl ºi Dumnezeul nostru,’spunea el, ‚ºi cã Tu îi vei împrãºtiape persecutorii copiilor Tãi; cãciTu Însuþi eºti expus împreunã cunoi. Toatã aceastã lucrare este a Taºi numai pentru cã Tu ne-aiconstrâns am pus umãrul la ea.Apãrã-ne atunci, o, Tatã!’ ”6

Moto-ul lui Luther era:„Rugaþi-vã ºi lucraþi.” El eraconºtient cã era dependentcontinuu de ajutorul divin ºi s-aapropiat de Dumnezeu înrugãciune ºi umilinþã adâncã înfiecare zi.

Nici unul care este umplut cudragostea lui Hristos nu poate sta

2323 2323

fãrã sã lucreze. Fiecare zi ne aducemai aproape de sfârºit. Oameniicu care venim în contact în fiecarezi au nevoie de ajutorul nostru.Poate cã ei se aflã într-o astfel destare emoþionalã încât un cuvântîntipãrit de Duhul Sfânt lamomentul potrivit îºi va atingescopul. Mâine poate cã unii dinaceºti oameni vor fi deja undevaunde s-ar putea sã nu mai ajungemniciodatã la ei. Ce eforturi facemca sã-i câºtigãm pentru Hristos?

Toþi cei care Îl iubesc peDumnezeu din toatã inima trebuiesã ºtie cã putem sã lucrãm numaicât timp este ziuã. Isus spune:„Vine noaptea când nimeni nu vamai putea sã lucreze”. (Ioan 9:4).

El aratã de asemenea clar cã noitrebuie sã-L aºteptãm dar nu întrândãvie, ci lucrând cu sârguinþã.

„ªi veþi fi martorii Mei”(Faptele Apostolilor 1:8). Dacã-Liubim pe Isus, ne va plãcea sãtrãim pentru El, sã aducemdarurile noastre de mulþumire ºisã lucrãm pentru El. Aceastãlucrare nu va fi grea; vom dori sãsuferim durere, necaz ºi sacrificiuºi vom înþelege dorinþa Sa de aaduce mântuirea întregii omeniri.

Folosiþi toate ocaziile

Dumnezeu ne-a dat multãpricepere, dar noi nu þinem pasulcu providenþele Sale. Isus ºiîngerii Sãi lucreazã neîncetat.Aceastã lucrare înainteazã, dar,din pãcate, noi ne oprim adesea iarlucrarea încredinþatã nouã seopreºte. Dacã am urma cucredincioºie providenþa luiDumnezeu mai îndeaproape, ampãºi imediat pe fiecare cale carese deschide înaintea noastrã ºi amfolosi fiecare avantaj pe care îlavem.

Lumina trebuie sã ajungã lalume ca sã poatã fi rãspânditã. Isusspune: „Voi sunteþi lumina lumii.”Din pãcate, în mijlocul nostrus-au furiºat trândãvia ºi necre-dinþa. Ele ne reþin de la a ne facelucrarea datã de Dumnezeu pentrusalvarea sufletelor. Dar Dumne-zeu are nevoie de bãrbaþi, femei,tineri ºi copii care sã aruncesãmânþa de-a lungul tuturorapelor ºi sã foloseascã toateocaziile pe care le au. VeziEclesiastul 11:4, 6.

Cei care nu au curaj, care setem ºi ezitã sã meargã înainte –care doresc sã vadã clar fiecare pasdinainte pe cale, sunt acum fãrãvaloare în rãspândirea adevãrului.

„Dacã ne-am da seama cu câtãsârguinþã a lucrat Isus ca sãsemene sãmânþa evangheliei înlume, noi, cei care trãim aproapede încheierea timpului de probã,am lucra neobosit sã dãmsufletelor care pier pâinea vieþii.De ce suntem atât de reci ºiindiferenþi? De ce sunt inimilenoastre atât de greu impre-sionabile? De ce nu doriþi sã vãdedicaþi lucrãrii cãreia Hristos ªi-a consacrat viaþa? Trebuie fãcutceva pentru a vindeca indiferenþagrozavã care a pus stãpânire penoi. Sã ne plecãm capetele înumilinþã când vedem cât de puþinam fãcut din ceea ce am fi pututface ca sã semãnãm sãmânþaadevãrului.”7

Întreita solie îngereascã estesolia care trebuie rãspânditã pestetot în zilele noastre. Toþi cei carecred în ea trebuie sã înceapã sãlucreze – toþi, indiferent dacã sunttineri sau bãtrâni, trebuie sãparticipe la aceasta, aºa cum a spusIsus: „Veþi fi martorii Mei.”

„Fraþilor, ieºiþi cu Bibliilevoastre, vizitaþi-i pe oameni lagura sobei, citiþi cuvântul lui

Dumnezeu familiei ºi toþi cei carevoiesc, sã intre. Mergeþi cu oinimã pocãitã ºi cu încrederestatornicã în harul ºi mila luiDumnezeu, ºi faceþi ce puteþi.”8

De ce nu vã plecaþi astãzi înrugãciune - de vreme ce ºtiþi cãDumnezeu doreºte sã vãfoloseascã drept soli pentru aajunge la oameni, ºi sã vã dedicaþiîncã o datã lui Isus? De ce nu vãrugaþi ca Duhul Sãu sã punã pedeplin stãpânire pe voi? De cenu-L rugaþi pe Dumnezeu sã vãdeschidã ochii sã vedeþi sufletelepierdute din jurul vostru – aºaîncât mântuirea lor sã devinã maiimportantã pentru voi?

Dragi fraþi ºi surori, dragiprieteni, fie ca Duhul luiDumnezeu sã lucreze la inimilenoastre acum ºi noi sã ne rugãmaºa cum se ruga biserica primarã.Sã ne rugãm ca sã putem vegheacontinuu aºa încât ultima rãmãºiþãsã poatã fi gãsitã credincioasã ºilucrarea de mântuire sã setermine. Isus, Mântuitorul nostru,va veni pe norii cerului ca sã-ªiia copiii acasã. Cu o dragoste deneexprimat Isus le ureazã bunvenit celor credincioºi Lui…Pentru Mântuitorul este o bucuriede nedescris sã-i aibã cu El înîmpãrãþia slavei pe toþi, mântuiþi– mântuiþi pentru veºnicie prinmarea Sa suferinþã ºi jertfã. Amin!

Referinþe:

1. Testimonies, vol.8, pg.76.2. Mãrturii pentru predicatori, pg.229 eng.3. Hristos, Lumina lumii, pg.525.4. Patriarhi ºi profeþi, pg.227.5. Testimonies, vol.7, pg.12.6. Marea luptã, pg.207.7. Testimonies, vol.8, pg.34.8. The Review and Herald, 13 noiembrie 1833.


La începutul creaþiunii nuexista ploaie. „FiindcãDomnul Dumnezeu nu

dãduse încã ploaie pe pãmânt ºinu era nici un om ca sã lucrezepãmântul. Ci un abur se ridica depe pãmânt ºi uda toatã faþapãmântului.” (Genesa 2:5,6).Când, din cauza pãcatuluiomului, Dumnezeu a trimispotopul, apele nu au adus numainimicirea, ci ºi curãþirea. (Vezi 1Petru 3:20, 21).

Când izraeliþii s-au stabilit înÞara Fãgãduinþei ºi poporul aînceput sã cultive pãmântul ºi sãsemene grâne, Dumnezeu apromis: „Vã voi trimite ploi lavreme, pãmântul îºi va da roadeleºi pomii de pe câmp îºi vor darodurile.” (Leviticul 26:4).Aceastã fãgãduinþã s-a împlinittimp de multe secole. Cei care sebazau pe recoltele fermelor lor nuau fost niciodatã dezamãgiþi îneforturile lor. Ei semãnausãmânþa ºi aºteptau ca ploaia sãcadã la vremea potrivitã, ploaiatimpurie ºi ploaia târzie. „ªi voi,copii ai Sionului, bucuraþi-vã ºiveseliþi-vã în Domnul, Dumne-zeul vostru, cãci El vã va daploaie la vreme, vã va trimiteploaie timpurie ºi târzie, caodinioarã.” (Ioel 2:23).

„În Orient ploaia timpuriecade în timpul semãnatului. Estenecesarã pentru ca sãmânþa sãgermineze. Vlãstarul gingaºrãsare sub influenþa ploiifertilizatoare. Ploaia târzie, carecade aproape de sfârºitulanotimpului, coace bobul ºi-lpregãteºte pentru secerat.”1

Simbolismul spiritual al ploii

„Sã cunoaºtem, sã cãutãm sãcunoaºtem pe Domnul! Cãci ElSe iveºte ca zorile dimineþii ºiva veni la noi ca o ploaie, caploaia târzie ºi timpurie, careudã pãmântul!” (Osea 6:3 – eng.)

„Dumnezeu foloseºte acesteprocese din naturã pentru asimboliza lucrarea DuhuluiSfânt. Dupã cum roua ºi ploaiasunt date la început pentru a faceca sãmânþa sã germineze, la felDuhul Sfânt este dat pentru arealiza procesul creºteriispirituale, de la o etapã la alta.Coacerea bobului reprezintãîncheierea lucrãrii harului luiDumnezeu în suflet. Prin putereaDuhului Sfânt imaginea moralãa lui Dumnezeu trebuiedesãvârºitã în caracter. Noitrebuie sã fim pe deplintransformaþi asemenea luiHristos.”2

Nici un alt element din naturãîn afarã de ploaie nu puteareprezenta mai bine lucrareaDuhului Sfânt în inimileomeneºti. Dupã multã vreme desecetã pãmântul se usucã de tot,vegetaþia se veºtejeºte, frunzelese îngãlbenesc ºi se usucã iaraerul este sufocant. Cei caretrãiesc la câmp devin triºti ºiabãtuþi iar mulþi renunþã la a mailucra pãmântul. În astfel deîmprejurãri nici o sãmânþã nupoate încolþi, creºte sau da roade,indiferent cât de bunã este ea.Câmpurile îºi pierd frumuseþealor naturalã iar natura însãºi estesufocatã. Dar atunci când ploaiadoritã vine, mediul care maiînainte fusese neproductiv devineverde, frumos, abundent ºi plinde viaþã.

Aºa se întâmplã cu persoanacare este afundatã în pãcat ºi înnecunoºtinþã faþã de lucrurilespirituale ºi care nu cunoaºtedragostea lui Dumnezeu. El sauea nu a fost atinsã încã de harulmântuitor al lui Isus ºi nu aexperimentat încã putereatransformatoare a Duhului Sfânt.El sau ea este asemenea unuipãmânt sterp, lipsit de viaþã.Inima asprã este insensibilã faþãde manifestãrile bunãtãþii ºidragostei lui Dumnezeu. Dar

Torente de binecuvântãri

Edson Meireles - Portugalia

Sabat, 14 decembrie 2002

2525 2525

când cineva începe sã primeascãprimele picãturi de rouã cereascã,Duhul Sfânt pãtrunde în inimaneînduplecatã, chiar dacã laînceput, acest lucru se întâmplãdoar la suprafaþã. Începe lucrareade înmuiere ºi pe mãsurã cesufletul se supune influenþeisfinþitoare a Duhului Sfânt,transformarea devine vizibilã.Dupã cum ploaia schimbã puþincâte puþin bulgãrele tare într-unpãmânt roditor, la fel se întâmplãºi cu oamenii care primescmanifestarea Duhului Sfânt îninima lor împietritã, înmuind-o,fãcând-o blândã, plãcutã,mulþumitã ºi fericitã. Faþa lorstrãluceºte iar noua experienþãdin viaþa lor le aduce pace îninimã. Semnele rãutãþii ºi alepãcatului dispar încet iarînfãþiºarea lor se schimbã dupãasemãnarea Sa. Puterea Duhuluilui Dumnezeu transformã ceea ceeste uscat în umiditate, ariditateaîn izvoare bogate de roade bune.Are loc o schimbare totalã a firiipãmânteºti în firea spiritualã iardin suflet rãsar roade spirituale.Vezi Galateni 5:17-24.

Prima ploaie spiritualã

Domnul a promis sã reverseputere asupra copiilor Sãi prinDuhul Sãu la vremea potrivitã, ºipentru o lucrare specialã, aºa cumeste descoperit în Ioel 2:28-32.

Poporul evreu ar fi putut fibinecuvântat cu aceastãfãgãduinþã minunatã, dar, pentrucã L-au lepãdat pe Isus Hristos,au lepãdat ºi puterea DuhuluiSfânt care ar fi venit asupra lor.Astfel Dumnezeu S-a întors cãtreo altã clasã, la început compusãdoar din câþiva bãrbaþi ºi femei.Aceºtia erau suflete credincioase

ºi sincere, gata sã se supunã pedeplin voinþei lui Dumnezeu. Eierau niºte persoane umile,neînvãþate, fãrã nici un prestigiusocial sau politic, care aveaunevoie de acea putere specialã casã îndeplineascã acea MareÎnsãrcinare. Vezi Matei 28:20.

Cum avea sã se împlineascãfãgãduinþa lui Dumnezeu, „Voi fiîntotdeauna cu voi”? Isus apromis: „Totuºi vã spun adevãrul:vã este de folos sã mã duc; cãci,dacã nu Mã duc Eu, Mângâietorulnu va veni la voi; dar dacã Mãduc, vi-L voi trimite. ªi când vaveni El, va dovedi lumeavinovatã în ce priveºte pãcatul,neprihãnirea ºi judecata.” (Ioan16:7, 8).

Dupã înãlþarea lui Hristos,ucenicii au fost încurajaþi defãgãduinþa unui Mângâietor careavea sã vinã. (Vezi FapteleApostolilor 1:8). Dar ei nu ºi-aupetrecut timpul de aºteptare întrândãvie. Ei ºi-au umilit inimile,ºi-au mãrturisit toate pãcatele ºis-au împãcat unii cu alþii. Ei s-auadunat ca sã-ºi aminteascã deinstrucþiunile Învãþãtorului lor, sãse roage, sã-L preamãreascã ºisã-L slãveascã pe Dumnezeu.”Vezi Faptele Apostolilor 2:1-8.

Cei care cãutau cu seriozitatesã facã pregãtirea necesarã auprimit confirmarea acceptãriidivine. Duhul Sfânt S-a coborâtasupra lor cu putere fãrã mãsurã,ºi ei au fost fãcuþi potriviþi pentrumarea lucrare de predicare aevangheliei.

Rezultatele imediate aleploii timpurii

Rezultatele acestei manifestãriminunate a puterii lui Dumnezeuau fost vãzute imediat. Mii au

primit solia ºi au fost bineîntemeiaþi în credinþã. VeziFaptele Apostolilor 6:7; 11:21.

În felul acesta, bisericaapostolicã, fãrã bani, fãrã case derugãciune, fãrã sprijinul statuluisau al societãþii, fãrã a avea înmijlocul lor mari personalitãþi saudoctori în ºtiinþã, întemeiatã doarpe temelia credinþei apostolice adevenit o fortãreaþã puternicã.Temelia creºtinismului a fostpusã pentru totdeauna prinputerea Duhului Sfânt.

Fãgãduinþa este pentrutimpul sfârºitului

Când ªi-a adunat din noupoporul în 1844 prin întreita solieîngereascã, Dumnezeu a dorit sã-ªi manifeste încã o datã putereaprin revãrsarea Duhului Sfântasupra lor. Aceasta i-ar fi fãcut înstare sã dea omenirii ultimaavertizare ºi i-ar fi pregãtit pentruterminarea lucrãrii evanghelice ºipentru sfârºitul lumii, înîmplinirea a ceea ce stã scris înFaptele Apostolilor 2:14-20.Spiritul Profeþiei ne spune:

”Dacã toþi cei care auparticipat la lucrarea din 1844 arfi primit a treia solie îngereascãºi ar fi vestit-o în puterea DuhuluiSfânt, Domnul ar fi lucrat cuputere prin eforturile lor. Untorent de luminã ar fi fost revãrsatasupra lumii. Locuitorii pãmân-tului ar fi fost avertizaþi cu ani înurmã, lucrarea s-ar fi sfârºit iarHristos ar fi venit pentru rãs-cumpãrarea poporului Sãu.”3

Patruzeci ºi patru de ani maitârziu, în 1888, la ConferinþaGeneralã þinutã în Minneapolis,Dumnezeu a dorit din nou sãreverse Duhul Sãu Sfânt asupracelor adunaþi. „Domnul în marea


Sa bunãtate a trimis o solie foartepreþioasã la poporul Sãu prinprezbiterii Waggoner ºi Jones.Aceastã solie trebuia sã-L arateîntr-un mod mai clar lumii peMântuitorul înãlþat, jertfa pentrupãcatele lumii întregi. Eaprezenta îndreptãþirea princredinþa în Garantul; îi invita peoameni sã primeascã neprihã-nirea lui Hristos, care semanifestã prin ascultare de toateporuncile lui Dumnezeu. Mulþi Îlpierduserã din vedere pe Isus. Eiaveau nevoie sã aibã ochiiorientaþi spre persoana Sa divinã,spre meritele Sale ºi dragostea Saneschimbãtoare faþã de familiaomeneascã. Toatã puterea estedatã în mâinile Lui, ca sã deadaruri bogate oamenilor,acordând darul nepreþuit alpropriei Sale neprihãniriagentului uman lipsit de ajutor.Aceasta este solia care Dum-nezeu a poruncit sã fie datã lumii.Ea este a treia solie îngereascã,care trebuie vestitã cu glas tare ºiînsoþitã de revãrsarea DuhuluiSãu într-o mãsurã bogatã.”4

Deºi marea majoritate nu aînþeles ºi nu a primit solia, ceipuþini care au primit-o, au primitputere sã înceapã o miºcarereformatoare în bisericã. Cândmai târziu, a avut loc crizamenþionatã în Mãrturii cãtrepredicatori, pg. 514 eng.,supunând biserica unei încercãri,s-au definit aceste douã clase prinacþiunile lor, nu numai înainteabisericii, ci ºi în faþa autoritãþilorlumii. În timp ce o mare clasã aales sã sprijine greºeala de acomite „trãdare faþã de împãrãþialui Hristos,”5 o minoritate a rãmascredincioasã pe platformaadevãrului, fãrã sã oscileze,alegând sã-L slujeascã mai

degrabã pe Dumnezeu decât peoameni. Misiunea de a luminalumea poate fi îndeplinitã cusucces numai de cei care iubesc„poruncile lui Dumnezeu” ºi au„credinþa lui Isus” (Apocalipsa14:12). Cei care sunt reprezentaþide celãlalt înger din Apocalipsa18 vor fi îmbrãcaþi cu putereaDuhului Sfânt în plinãtatea ei întimpul ploii târzii.

De ce avem nevoie pentru aprimi ploaia târzie?

Evenimentele actuale aratãmai mult ca oricând cã trãimultimele clipe ale istoriei lumiinoastre rele, corupte, bolnave ºibãtrâne. Dumnezeu aºteaptã cunerãbdare sã-i elibereze pe aleºiiSãi de apãsarea arhiamãgitoruluicare este atât de furios, ºtiind cãtimpul lui e mai scurt decâtoricând înainte. Dar Domnul Îºiaºteaptã cu nerãbdare poporul sãse pregãteascã pentru ploaiatârzie. Atunci ce ar trebui sãfacem? Ce i-a fãcut pe primiiucenici în stare sã primeascãploaia timpurie? Când li S-a arãtatîn camera de sus dupã învierea Sa,Isus le cunoºtea marea lor nevoieºi le-a dat o mare parte de putere.„Dupã aceste vorbe a suflat pesteei ºi le-a zis: ‚Luaþi Duh Sfânt!’”(Ioan 20:22). Prin aceastãcantitate de Duh Sfânt, uceniciiau putut sã-ºi dea seama deadevãrata lor stare ºi fiecare dintreei s-a strãduit sã se pregãteascã,ajutându-se unii pe alþii în aceastãlucrare. Ei s-au rugat împreunã,au postit, ºi-au mãrturisit pãcateleºi ºi-au umilit inimile, pânã auajuns la unitatea credinþei ºi lasfinþenie, ceea ce i-a fãcut în staresã primeascã puterea doritã.

Ca indivizi ºi bisericã ar trebuisã ne rugãm zilnic pentru putereaacelui suflu divin aºa încât sã neputem birui mândria, defectele decaracter, egoismul ºi neînþe-legerile. Ar trebui sã ne umiliminimile înaintea lui Dumnezeu ºiunii faþã de alþii. Este nevoie sãne mãrturisim greºelile, sãpostim, sã ne rugãm ºi sã neconsacrãm viaþa Domnului.Condiþiile de a primi ploaia târziesunt aceleaºi: „Pocãiþi-vã ºiîntoarceþi-vã la Dumnezeu,pentru ca sã vi se ºteargã pãcateleºi sã vinã de la Domnul vremurilede înviorare.” (Faptele Apos-tolilor 3:19) „Mulþi nu au primitploaia timpurie într-o mãsurãdeplinã. Ei nu au primit toatebeneficiile pe care Dumnezeu le-a prevãzut astfel pentru ei. Ei seaºteaptã ca locul gol sã fie umplutde ploaia târzie.”6

„Dacã membrii biserici nu auastãzi o legãturã vie cu Izvorulcreºterii spirituale, ei nu vor figata în timpul seceriºului. Dacãnu-ºi þin lãmpile curate ºi arzând,nu vor primi mai mult har în timpde nevoie deosebitã.”7

„Dumnezeu este Cel care aînceput lucrarea ºi El Îºi vatermina lucrarea, fãcându-l pe omdesãvârºit în Isus Hristos. Dar nutrebuie manifestatã nici oneglijenþã faþã de harul repre-zentat de ploaia timpurie. Numaicei care trãiesc la nivelul luminiipe care o au vor primi o luminãmai mare. Dacã nu înaintãmzilnic în exemplificarea virtuþilorcreºtine active, nu vomrecunoaºte manifestãrile DuhuluiSfânt în timpul ploii târzii.”8

„Aproape de sfârºitulseceriºului pãmântului, estepromisã o revãrsare specialã a

2727 2727

harului spiritual pentru a pregãtibiserica pentru venirea Fiuluiomului. Aceastã revãrsare aDuhului este asemãnatã cucãderea ploii târzii; ºi pentruaceastã putere suplimentarã,creºtinii trebuie sã se roageDomnului seceriºului ‚în timpulploii târzii’. Ca rãspuns ‚Domnulscoate fulgere ºi va trimite oploaie îmbelºugatã.’ ‚El … vã vatrimite ploaie timpurie ºi târzie.’(Zaharia 10:1; Ioel 2:23).”9

Corpul de credincioºi este înetapa bisericii luptãtoare. Este obisericã ce este încã „slabã ºi cudefecte”. Este un corp de membridiferiþi, format din oameni dediferite caractere, cu diferiteniveluri de spiritualitate. Dupã cecernerea ºi-a îndeplinit misiuneacu temeinicie, biserica va primitorentele spirituale ale ploii târzii.Duhul Sfânt va fi dat tuturor celorcare rãmân ºi care sunt gata, iarbiserica va deveni triumfãtoare ºise va împlini profeþia urmãtoare:

„Cel mai mic se va face o mie,ºi cel mai neînsemnat, un neamputernic. Eu, Domnul, voi grãbiaceste lucruri la vremea lor.”(Isaia 60:22).

„Servii lui Dumnezeu cu feþeleluminate ºi strãlucind de oconsacrare sfântã, se vor grãbi dinloc în loc sã vesteascã solia dincer. Avertizarea va fi datã prin miide glasuri, peste tot pe pãmânt.Vor avea loc minuni, cei bolnavivor fi vindecaþi, semne ºi minuniîi vor urma pe cei credincioºi. ªiSatan lucreazã prin minunimincinoase, fãcând chiar sã secoboare foc din cer în faþaoamenilor. Apocalipsa 13:13. Înfelul acesta locuitorii pãmântuluivor fi fãcuþi sã ia poziþie.”10

O lucrare de contrafacerepericuloasã

Sunt douã aspecte în textelemenþionate mai sus care trebuieexaminate: Primul este acela cãrãmãºiþa care va primi ploaiatârzie va fi formatã din mii, nudin milioane. De aceea avem defãcut o lucrare urgentã în acesteultime zile de încercare pentrua-i include pe cei care mãrturisescadevãrata credinþã, dar care suntlegaþi de o clasã numeroasãformatã din milioane de membri– „un loc de unde prezenþa ºislava divinã s-a depãrtat”11 cumult timp în urmã.

Al doilea aspect este acela cãatunci ºi Satan va fi activ, fãcândsemne ºi minuni astfel încât, dacãeste cu putinþã, sã-i înºele ºi pecei aleºi. Prin falsul spiritpenticostal care s-a dezvoltat îndiferite biserici decãzute el vaface o lucrare atât de uimitoareîncât mulþi vor fi înºelaþi. Acestesemne vor fi o încercare pentruAdventiºtii de Ziua a ªaptea.Serva Domnului spune:

„Nu trebuie sã ne lãsãmamãgiþi. În curând vor avea locminuni, care au o legãturã strânsãcu Satan. Cuvântul lui Dumnezeuspune cã Satan va face minuni.El îi va îmbolnãvi pe oameni ºidupã aceea va îndepãrta dintr-odatã puterea lui satanicã de la ei.Ei vor fi consideraþi vindecaþi.Aceste vindecãri aparente vor fio încercare pentru Adventiºtii deZiua a ªaptea. Mulþi dintre ceicare au avut multã luminã nu vorumbla în luminã, pentru cã ei nuau devenit una cu Hristos.”12

Starea de încropealã ºiindiferenþã care îi caracterizeazã

pe mulþi va pregãti calea pentrulucrarea de amãgire a celui rãu.Domnul sã ne ajute ca nici unuldintre cei care aparþin poporuluirãmãºiþei lui Dumnezeu sã nu fieînºelat. Ar trebui sã ne rugãmpentru un botez zilnic cu ploaiatimpurie ca sã fim gata sã primimmai abundent torentele bine-cuvântate ºi pline de putere aleploii târzii, ultima ploaie revãrsatãde Dumnezeu asupra rãmãºiþeiSale. „Darul Duhului Sãu Sfânt,bogat, deplin ºi abundent estepentru biserica Sa asemenea unuizid de foc care-i înconjoarã ºi decare puterile întunericului nu pottrece.”13

„Tot ceea ce avem de fãcut estesã menþinem vasul curat ºi drept,pregãtit pentru primirea ploiicereºti ºi sã ne rugãm: ‚Lasã caploaia târzie sã cadã în vasulmeu’.”14

Referinþe:

1. The Review and Herald, 2 martie 1897.2. Ibid.3. Marea luptã, pg.455.4. Mãrturii pentru predicatori, pg.91,92 eng.5. Ibid., pg.17.6. Ibid., pg.507.7. Istoria faptelor apostolilor, pg.37.8. The Review and Herald, 2 martie 1897.9. Istoria faptelor apostolilor, pg.37.10. Marea luptã, pg.611.11. Testimonies, vol.8, pg.196.12. Selected Messages, bk.2, pg.53.13. In Heavenly Places, pg.282.14. The Upward Look, pg.283.


Cum voi rãsplãtiDomnului toatebinefacerile Lui faþã

de mine?” (Psalmii 116:12). Ar fibine ca toþi sã privim în urmã învieþile noastre sã vedem cât deîndurãtor a fost Domnul cu noi.

Din fire, oamenii nu sunt gatasã dea. În loc de aceasta, eiaºteaptã întotdeauna sã primeascãceva. Când se apropie sfârºitulanului cunoscut pentru sãrbãtorilesale, aproape toþi se aºteaptã sãprimeascã daruri.

Ne întrebãm: Cât de mult amprimit din mâinile Domnului?Primim de la El viaþã, sãnãtate,pâinea zilnicã, îmbrãcãminte ºi unadãpost unde sã locuim. Toateacestea le primim gratis. Suntemniºte oameni foarte privilegiaþi.Domnul a fost ºi este foartebinevoitor faþã de fiecare dintre noi.

Cel mai mare dar

„Fiindcã atât de mult a iubitDumnezeu lumea, încât a dat pesingurul Lui Fiu pentru ca oricinecrede în El sã nu moarã ci sã aibãviaþã veºnicã.” (Ioan 3:16).

Cel mai mare dar pe care l-amprimit de la Tatãl nostru ceresc afost Fiul Sãu, Isus Hristos, care amurit ca sã ne mântuiascã.Apostolul Ioan spune: „Îl iubim

pentru cã El ne-a iubit mai întâi.”(1 Ioan 4:19). Adam ºi Eva fuseserãînºtiinþaþi cu privire la cãderea luiSatan, la excluderea lui din cer ºila faptul cã încerca a-ºi întemeiatronul pe pãmânt. Ei trebuia sãvegheze ºi sã nu se despartã unulde altul. Dar femeia a ascultat deglasul ºarpelui, a mâncat din pomuloprit ºi apoi i-a dus un fruct soþuluiei ºi a mâncat ºi el.

„Dar prin neascultare, puterile[omului] s-au pervertit iaregoismul a luat locul dragostei.Natura lui a devenit atât de slabãprin neascultare, încât îi eraimposibil ca prin propria lui puteresã se împotriveascã puterii rãului.El devenit captivul lui Satan ºi arfi rãmas aºa pentru veºnicie dacãDumnezeu nu ar fi intervenit înmod special.”1

„Cãderea omului a umplut totcerul de durere. Lumea pe care acreat-o Dumnezeu era vãtãmatã deblestemul pãcatului ºi locuitã defiinþe sortite nenorocirii ºi morþii.Pãrea cã nu existã nici o scãparepentru cei care cãlcaserã legea.Îngerii ºi-au încetat cântecele lorde laudã. Peste tot în curþilecereºti, era plânset din cauzaruinei pe care o aduse pãcatul.

Fiului lui Dumnezeu, Coman-dantul glorios al cerului, i s-a fãcutmilã de neamul omenesc cãzut.

Inima Sa a fost miºcatã de oneþãrmuritã milã atunci cândvaietele lumii s-au înãlþat pânã la El.Dar iubirea divinã concepuse unplan prin care omul sã poatã firãscumpãrat. Legea cãlcatã a luiDumnezeu cerea viaþa pãcãtosului.În tot universul nu se afla decât Unulsingur care, în folosul omului, puteasã satisfacã cerinþele ei. Deoarecelegea divinã este la fel de sfântã caDumnezeu Însuºi, numai cinevadeopotrivã cu El putea face ispãºirepentru cãlcarea ei. Nimeni altul, înafarã de Hristos, nu putea sãrãscumpere neamul omenesc dinblestemul legii ºi sã-l aducã iarãºiîn armonie cu cerul. Hristos avea sãia asupra Sa vinovãþia ºi ruºineapãcatului – pãcat ce este atât dedezgustãtor pentru un Dumnezeusfânt, încât avea sã-L despartã peTatãl de Fiul Sãu. Hristos avea sãcoboare pânã în adâncurile mizerieipentru a salva neamul omenesc dinruina sa.”2

Înþelegem cã în planul derãscumpãrare Tatãl nostru ceresc adat acestei lumi cãzute cel mai mareDar al Cerului, prin aceea cã L-atrimis pe Isus sã moarã pentru noi.

Îi voi da inima mea

„Fiule, dã-mi inima ta ºi sãgãseascã plãcere ochii tãi în cãilemele.” (Proverbele 23:26).

Ce sã-I dau lui Dumnezeu?

M. C. Fernandes – Africa de Sud

Duminicã, 15 decembrie 2002

2929 2929

Cea mai mare recunoºtinþã decare putem da dovadã faþã deDomnul este sã-I dãm inimanoastrã pãcãtoasã. „Veniþi la Minetoþi cei trudiþi ºi împovãraþi ºi Euvã voi da odihnã.” (Matei 11:28).Ce înseamnã sã-I dãm inima luiIsus? Înseamnã sã intenþionãm adeveni membri ai bisericii?Înseamnã sã fim membri botezaþi?Înseamnã sã mergem la bisericã ºisã participãm la fiecare serviciudivin? Înseamnã mult mai multdecât toate acestea. Înseamnãpredarea trupului, sufletului ºispiritului Lui ºi îndeplinireavoinþei lui Dumnezeu. Mulþi alecãror nume sunt trecute înregistrele bisericii nu ºi-au predatîncã inimile lui Isus. Ei au unpicior în bisericã ºi unul în afaraei. Adevãratul credincios cautãmai întâi Împãrãþia lui Dumnezeuºi neprihãnirea Lui. Sunt mulþicare Îi dau doar jumãtate din inimalor lui Dumnezeu, dar El nuprimeºte o predare parþialã.Predarea trebuie sã fie totalã ºicompletã. O lucrare fãcutã pejumãtate reprezintã o lepãdareconstantã a lui Hristos.

A preda inima lui Hristosînseamnã a trãi o viaþã nouã ºiacest lucru este posibil prinputerea Duhului Sfânt. Omul nuse poate schimba prin exercitareapropriei sale voinþe. El nu posedãfacultãþi prin care sã poatã avealoc o asemenea schimbare.Plãmãdeala, ceva cu totul dinafarã, trebuie introdusã în aluatpentru ca acesta sã fie transformat.La fel se întâmplã ºi cu harul luiDumnezeu; el trebuie introdus îninima pãcãtosului aºa încât el sãfie potrivit pentru împãrãþia luiDumnezeu.

Puterea reînviorãtoare trebuiesã vinã de la Dumnezeu. Aceastãschimbare poate avea loc doar prin

Duhul Sfânt. Toþi cei care dorescsã fie mântuiþi – remarcabili sauumili, bogaþi sau sãraci – trebuiesã-ºi supunã voinþa atracþieiacestei puteri.

„Asemenea plãmãdelii, careamestecatã cu aluatul lucreazã dininterior spre exterior, la fel seîntâmplã ºi cu reînnoirea inimiicare are loc prin harul luiDumnezeu care lucreazã pentru atransforma viaþa. Nici o simplãtransformare externã nu estesuficientã pentru a ne aduce înarmonie cu Dumnezeu. Sunt mulþicare încearcã sã se reformeze princorectarea unui obicei rãu sau aaltuia ºi sperã cã în felul acestadevin creºtini, dar ei încep într-unloc greºit. Prima noastrã lucrareeste asupra inimii.”3

Inima celui care o predã luiHristos este umplutã cu dragostefaþã de cei pentru care a murit El.Oamenii nu-i iubesc pe ceilalþidoar pentru cã ei spun amin ºiîncearcã sã-i mulþumeascã, cipentru cã ei sunt proprietatea luiHristos. Sufletul convertit cuadevãrat îºi consacrã întreagaviaþã serviciului lui Hristos.

Voi lucra ca sã salvez sufletele

Când ne predãm inima lui Isus,facem acest lucru pentru cãsuntem constrânºi de dragostea Saºi aceasta ne va face sã iubimsufletele pentru care El ªi-a datviaþa. Pentru a lucra pentruDomnul în favoarea celor caresunt pierduþi, ar trebui sã ºtim careeste valoarea unui suflet.

„Cãci ºtiþi cã nu cu lucruripieritoare, cu argint sau cu aur, aþifost rãscumpãraþi din felul deºertde vieþuire, pe care-l moºteniserãþide la pãrinþii voºtri, ci cu sângelescump al lui Hristos, Mielul fãrãcusur ºi fãrã prihanã.” (1 Petru1:18, 19).

Rãscumpãrarea neamuluiomenesc a costat cel mai marepreþ care a fost plãtit vreodatã,sângele lui Hristos. El ªi-a pãrãsittronul de slavã din cer ca sã vinãîn aceastã lume a pãcatului ca sã-ªi dea viaþa pentru noi. De lanaºterea Sa pânã la moarte, El adus o viaþã de peregrin. Deºi eracreatorul tuturor lucrurilor, El nua avut unde sã-ªi plece capul.(Luca 9:58).

„Valoarea unui suflet, cine opoate mãsura? Dacã vreþi sã vedeþicât preþuieºte, mergeþi înGhetsimani ºi vegheaþi cu Hristosîn acele ceasuri de chin, când aasudat picuri mari de sânge. Uitaþi-vã la Mântuitorul înãlþat pe cruce.Ascultaþi acel strigãt disperat:‚Dumnezeul Meu, DumnezeulMeu, pentru ce M-ai pãrãsit?’(Marcu 15:34). Uitaþi-vã la capulrãnit, la locul unde a fost strãpuns,la picioarele rãnite. Nu uitaþi cãHristos a riscat totul. Pentrurãscumpãrarea noastrã, cerul însuºia fost pus în primejdie. La piciorulcrucii, amintindu-vã cã Hristos ªi-ar fi dat viaþa chiar ºi pentru unsingur pãcãtos, puteþi apreciavaloarea unui suflet.”4

Astãzi, ca niciodatã mai înainte,trebuie sã ne înþelegem res-ponsabilitatea faþã de Dumnezeuºi de sufletele care sunt pierduteîn întunericul pãcatului. Misio-narul are de îndeplinit o datoriespecialã ºi anume de a da celorpierduþi solia mântuirii. De multeori lucrarea lui cere sacrificiu ºirenunþare la lucrurile pe care lepreþuieºte. Când suntem chemaþisã lucrãm într-un câmp prosperunde avem tot ce ne dorim – cumar fi mijloace de transport bune,hranã bunã ºi o locuinþã bunã –suntem foarte încurajaþi. Darfoarte adesea este implicat unsacrificiu care ne cere sã lãsãm în


urmã familiile, rudele, como-ditatea ºi avantajele ºi sã mergemunde ne cheamã Domnul sãlucrãm.

Îmi amintesc când am fostchemat sã lucrez în Angola, înAfrica, unde rãzboiul civil fãcearavagii de peste 30 de ani. Mulþiau avut cuvinte de descurajarepentru mine ºi familia mea, dar eusimþeam cã Domnul mã cheamãºi, gândindu-mã la cuvintele dinIsaia 6:1-8, am primit chemarea.Când am ajuns în Angola ºi amvãzut în ce stare se aflau þara ºifraþii, am fost îngrozit, dar colegulmeu mi-a spus: „Frate, nu teîntrista. Aici în Africa am avut celemai mari experienþe cu Dum-nezeu.” Dupã mai mult de patruani de lucrare, ºi datoritã expe-rienþelor pe care le-am avut cuDumnezeu, acum pot spune:„Binecuvântat sã fie numeleDomnului.” Aici, în aceastã þarãcare, din cauza rãzboiului, adevenit lipsitã de multe dintrefacilitãþile ºi resursele ei, am pututsimþi prezenþa Domnului,protecþia ºi purtarea Sa de grijãmai mult decât oricând înainte.

Zecimea este a Domnului

Noi suntem proprietatea luiIsus Hristos. Îi aparþinem princreaþie ºi rãscumpãrare. Cândlocuieºte în inimã, Hristos curãþãsufletul de toatã nelegiuirea, ºi ceamai mare dorinþã va fi aceea de avedea progresul lucrãrii luiDumnezeu. Dacã suntem admi-nistratori credincioºi, nu vor lipsiniciodatã resursele pentrusprijinirea misiunilor. VistieriaDomnului va fi întotdeauna plinãpentru a sprijini nevoile lucrãrii.

„O zecime din tot câºtigulnostru este a Domnului. El a pus-

o deoparte pentru Sine, pentru afi folositã în scopuri religioase. Eaeste sfântã. O neglijare sauamânare a acestei datorii, vaatrage dupã sine dizgraþia divinã.Dacã toþi creºtinii cu numele araduce cu credincioºie zecimile lorlui Dumnezeu, vistieria Lui ar fitotdeauna plinã.”5

Din pãcate, unii membri aibisericii acþioneazã asemenea luiAnania ºi Safira prin aceea cã reþinceea ce aparþine Domnului.Zecimea este la fel de sfântã caSabatul, ºi nu ne aparþine. Ea estea Domnului. Este un pãcat mareacela de a reþine ceea ce ar trebuidat Domnului. Mulþi nu prosperãîn viaþa spiritualã ºi materialã. Eisunt slabi ºi instabili pentru cã nusunt administratori credincioºi. Afura înseamnã a cãlca legea luiDumnezeu, iar Biblia îi numeºtehoþi pe cei care Îl jefuiesc peDumnezeu. Îl jefuiesc membriibisericii pe Dumnezeu?

„Se cade sã înºele un om peDumnezeu cum Mã înºelaþi voi?Dar voi întrebaþi: ‚Cu ce Te-amînºelat?’ ,Cu zeciuielile ºi darurilede mâncare. Sunteþi blestemaþi câtãvreme cãutaþi sã Mã înºelaþi, totpoporul în întregime! Aduceþi însãla casa vistieriei toate zeciuielile,ca sã fie hranã în Casa Mea; puneþi-Mã astfel la încercare, zice Domnuloºtirilor, ºi veþi vedea dacã nu vãvoi deschide zãgazurile cerurilor,ºi dacã nu voi turna peste voibelºug de binecuvântare’.”(Maleahi 3:8-10).

Niciodatã nu trebuie sãcheltuim banii Domnului pentrunevoile sau plãcerile noastre.Lucrarea lui Dumnezeu are nevoiede mijloace ºi multe misiunistrãine se aflã în mari nevoi. Artrebui sã fim credincioºi aºa încâtlumina evangheliei sã fie vestitã

oricãrui neam, oricãrei seminþiioricãrei limbi ºi oricãrui norod.

Ce altceva mai pot sã dau?

„Cei care au fost fãcuþi pãrtaºiai harului lui Dumnezeu nu artrebui sã ezite sã-ºi arateaprecierea faþã de acel dar. Ei nuar trebui sã considere zecimea cafiind limita dãrniciei lor. Evreii aufost rugaþi sã dea lui Dumnezeu,pe lângã zecime, numeroasedaruri; nu ar trebui ca ºi noi carene bucurãm de binecuvântãrileevangheliei sã facem la fel de multpentru susþinerea cauzei luiDumnezeu cât s-a fãcut îndispensaþiunea anterioarã maipuþin privilegiatã? Nimeni nu artrebui sã uite sã aducã luiDumnezeu daruri de mulþumire ºide bunã voie, ca prin intermediullor lumina preþioasã pe care auprimit-o sã poatã fi dusã ºi altorala fel de valoroºi ca ei înºiºi...

O, de aº putea sã-i impresionezpe toþi cu privire la importanþaîmplinirii poruncii lui Dumnezeuîn toate privinþele ºi de a devenilucrãtori împreunã cu El! Sã neumilim inimile înaintea Domnuluiºi când vom deveni adevãraþiurmaºi ai Sãi, simþãmântul nostruva fi acela de a mãrturisi cã nu amfãcut decât foarte puþin pentruscumpul nostru Mântuitor care afãcut atât de mult pentru noi.Haideþi sã ne cercetãm înde-aproape inimile, motivele ºifaptele noastre, dându-ne seamacã fiecare dintre acestea trebuie sãpoatã suporta privirea cercetãtoarea Stãpânului ºi cã atunci vomprimi verdictul Sãu imparþial...

Domnul va lucra pentrupoporul Sãu când cei care au venitde curând la credinþã ºi cei caresunt de mai mult timp în adevãr

3131 3131

spun fiecare în parte: pot ºi vreausã fac ceva pentru Maestru. Voidepune ceva în banca cerului,chiar dacã acest lucru mã costãrenunþarea la sine. ªi dupã ceservii Sãi s-au ridicat la nivelulprivilegiilor lor ºi au fãcut tot cele-a stat în putinþã, chiar fãcândsacrificii din partea lor, atunciDomnul va duce înainte lucrareaSa. El poate supune chiar ºi celemai încãpãþânate inimi. El poate,prin Duhul Sãu cel Sfânt, aducepe cel mai egoist ºi apucãtor sãaprecieze adevãrul mai presus decomorile pãmântului, ºi sã aducãtalanþii lor de mijloace ºicapacitatea lor în serviciul Sãu.”6

Rãsplata urmãrii lui Hristos

„Ce frumoase sunt pe munþipicioarele celui ce aduce veºtibune, care vesteºte pacea,picioarele celui ce aduce veºtibune, care vesteºte mântuirea!Picioarele celui ce zice Sionului:‚Dumnezeul tãu împãrãþeºte!’ Iatãglasul strãjeriilor tãi rãsunã: eiînalþã glasul ºi strigã toþi deveselie; cãci vãd cu ochii lor cumse întoarce Domnul în Sion.”(Isaia 52:7, 8).

Trebuie sã lucrãm astãzi pentruDomnul cu toatã puterea ºi tãriape care ne-a dat-o, pentru cã într-o zi vom fi rãsplãtiþi. Când vareveni Isus, noi vom aveaprivilegiul de a ne vedea unii pealþii personal, faþã în faþã, cât ºide a ne întâlni cu aceia pe care i-am condus la Isus. Aceasta va ficea mai mare rãsplatã a noastrã,cea mai mare bucurie ºi apoi sãtrãim în acel loc pe care El l-apregãtit pentru noi.

„Orice faptã a noastrã deajutorare a poporului lui Dum-

nezeu va fi rãsplãtitã ca ºi cum I-afost fãcutã Lui.”7

„Cei mântuiþi se vor întâlni cuacei a cãror atenþie ei au îndreptat-o cãtre Mântuitorul înãlþat ºi-i vorrecunoaºte. Ce discuþie bine-cuvântatã vor avea cu acestesuflete! ‚Am fost pãcãtos,’ se vaspune, ‚fãrã Dumnezeu ºi fãrãsperanþã în lume iar tu ai venit lamine ºi mi-ai îndreptat atenþiacãtre scumpul Mântuitor casingura mea speranþã.’... Alþii vorspune: ‚Am fost pãgân într-o þarãpãgânã. Þi-ai pãrãsit prietenii ºicãminul comod ºi ai venit sã mãînveþi cum sã-L gãsesc pe Isus ºisã cred în El ca singurulDumnezeu adevãrat. Mi-amnimicit idolii ºi m-am închinat luiDumnezeu iar acum Îl vãd faþã înfaþã. Sunt mântuit, mântuit pevecie, sã-L privesc pentrutotdeauna pe Cel pe care-Liubesc.’

Alþii îºi vor exprima recuno-ºtinþa faþã de cei care i-au hrãnitpe cei flãmânzi ºi i-au îmbrãcat pecei goi. ‚Când disperarea a cuprinssufletul meu în necredinþã,Domnul te-a trimis la Mine,’ spunei, ‚ca sã-mi spui cuvinte desperanþã ºi mângâiere. Mi-ai adushranã pentru nevoile mele fiziceºi mi-ai deschis Cuvântul luiDumnezeu, trezindu-mã faþã denevoile mele spirituale. Te-aipurtat cu mine ca ºi cu un frate.Ai nutrit compãtimire faþã denecazurile mele ºi mi-ai vindecatsufletul lovit ºi rãnit, aºa încât amputut prinde mâna lui Hristos careera întinsã pentru a mã salva. Înneºtiinþa mea, m-ai învãþat curãbdare cã aveam un Tatã care Seîngrijea de mine. Mi-ai cititfãgãduinþele preþioase dinCuvântul lui Dumnezeu. Aiinsuflat credinþa cã El mã va

mântui. Inima mea a fost înmuiatã,supusã ºi zdrobitã când contem-plam jertfa pe care o fãcuseHristos pentru mine... Sunt aici,mântuit, mântuit pe vecie, ca sãtrãiesc veºnic în prezenþa Lui ºisã-L laud pe Acela care ªi-a datviaþa pentru mine.’

Ce bucurie va fi când aceºtimântuiþi se vor întâlni ºi-i vorsaluta pe cei care au dus povarasalvãrii lor! ªi cei care nu au trãitpentru ei, ci pentru a fi obinecuvântare celor nefericiþi careau avut atât de puþinebinecuvântãri – cum va vibrainima lor de mulþumire.”8

Concluzie

Dragi fraþi, ne aflãm la sfârºitulunui alt an. Fie ca Duhul Sfânt sãne cãlãuzeascã în tot adevãrulcând ne predãm vieþile Domnuluiºi cãutãm mai întâi împãrãþia luiDumnezeu ºi neprihãnirea Sa.Haideþi sã ne înnoim legãmântulcu Domnul aºa încât atunci cândDuhul Sãu cel Sfânt va fi revãrsatasupra bisericii, noi sã putem staîn picioare ºi lua parte la mareastrigare. Vino, Doamne, Isuse.Amin.

Referinþe:

1. Calea cãtre Hristos, pg.17.2. Patriarhi ºi profeþi, pg.61.3. Parabolele, pg.68.4. Ibid, pg.152.5. The Review and Herald, 16 mai 1882.6. Ibid., 24 august 1886.7. Ibid., 20 septembrie 1898.8. My Life Today, pg.353.

3 aºteptând ºi veghind - azsmr.ro · fiindcã satan ne spune cã vom fi mai liberi ºi mai...

Documents