anul xi, nr. 3 (43) / iulie - septembrie 2015 pamantului nr.43.pdf– pe pagina a 2-a – «sarea...

– pe pagina a 2-a –

«Sarea pãmântului» poate fiaccesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro, ºiwww.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu-Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XI, nr. 3 (43) / iulie - septembrie 2015

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu-Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3) † Dr. IoachimArhiepiscop al Romanului ºi Bacãului

Jurist Maria STAN

(continuare în p. 22)


Din activitãþile noastre

Dana LUNGU

Perioada caldã, pe lângã disconfortul creat datoritãtemperaturilor ridicate din atmosferã, a fost una prielnicãpentru realizarea obiectivelor pe care ne-am propus sãle facem în acest an.

Când Dumnezeu Creatorul a voit faptul kenotic,A pornit palingeneza printr-un mãreþ act teologic.A fost aleasã Fecioara din viþã împãrãteascã,Sã nascã pe Fiul-veºnic dupã firea omeneascã.De cum Miriam fecioara a devenit Mamã sfântã,Toatã fãptura vãzutã ºi cea nevãzutã-i cântã.Cântã îngerii din ceruri, în armonii negrãite,Cetele de sfinþi îi cântã multe imnuri ticluite.Oamenii, vãzând minunea, înalþã sfântã cântare,Lãudând pe Maica noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoare.Maica Domnului ascultã, stând în slavã majestos,Apoi duce cântul nostru ca ofrandã lui Hristos.

Întru impulsul credinþei ºi al smeritei cugetãriÎndrãznesc ºi eu, Fecioarei, sã-i ofer niºte cântãri. Aºadar, slãvitã Maicã, de Dumnezeu Nãscãtoare,Primeºte cu bucurie ºi smerita mea cântare.Înmulþeºte-mi, Maicã, râvna ºi iubirea de-aþi cântaImn de preaslãvire sfântã, din suflet zicând aºa:

Un mare filozof britanic, Bertrand Russell, profeþea înanul 1953 urmãtoarele cu privire la viitorul lumii: „Populaþianu va cunoaºte felul în care i se vor inocula convingerile.Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern carea educat generaþii de oameni în acest fel va putea

Crucea ºi patriotismul

preot Petru RONCEA

Târgocneanul Andrei Melnicescu,noul campion balcanic

Talentatul atlet din oraşul staţiune Tg. Ocna, Andrei, a reuşit, la CampionatulBalcanic junior 1 ce s-a desfăşurat la începutul lunii iulie, la Piteşti, să urce peprima treapta a podiumului.

A fost o competitie extrem de dură, căci a avut de înfruntat adversariputernici, campioni naţionali ai Greciei, Ciprului, Turciei etc.

Valori culturale târgocnene

Nr. 3 / iul-sept 2015 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Dr. Ioachim / Imn Maicii Domnului .................................. 1Jurist Maria Stan / Din activitãþile noastre ....................... 1Dana Lungu / Valori culturale târgocnene ..................... 1Preot Petru Roncea / Crucea ºi patriotismul .................. 1Dan Sandu / Mugur de basm. La Tg. Ocna ..................... 2Preot Dr. Dãnuþ Nichita / Familiaºi rolul ei mântuitor ............................................................. 4Preot Cristian Mazilu / Despre roadeleascultãrii în Bisericã .......................................................... 6Preot Lucian Dumitru Vartolomei / Calitãþi moraleale pãrintelui duhovnicesc ................................................ 7Spicuiri din Filocalie ............................................................ 8Preot Valentin Ilie / Vindecarea ......................................... 9General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol /Iconom stavrofor Ion Crãciun,... ....................................10Preot Constantin Genes / EpiscopulMelchisedec ªtefãnescu .................................................. 13Valeriu Filimon / Univers .................................................... 14Preot Sorin Postelnicu / Paºii pelerinuluispre Sâmbãta de Sus ...................................................... 14Preot Cãtãlin Ilie / Cum a salvat pãrintele Neculai Munteanu-Muintmarg (...) pe George Bacoviade arestare ........................................................................ 15Pagini de istorie ................................................................ 16Protos. Claudiu Constantin Panþiru / Biserica de lemnde pe masivul Cireºoaia, la zece ani ............................ 18Prof. Oana Chiticaru / Sfânta Cruce - Tainã a vieþii .... 19Gheorghe Palel / Ocrotitorii celeºti .............................. 19Valeriu Filimon / Naºtere .................................................. 21Prof. Maria Mihãilã / Sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi Pavel ºi bucuria regãsirii promoþiei 1965 a ColegiuluiNaþional «C. Negri» - Tg. Ocna ....................................... 24Redacþia / O nouã carte: Memoria inimii ........................ 25Dan Sandu / IQ .................................................................. 25Maria Ilie / Poezie .............................................................. 25Prof. Ancuþa Maftei-Chirilã / Preotul Mircea Ilie... ........ 26Ing. Drd. Presb. Nicoleta Vartolomei / Pâine albãsau pâine integralã? ........................................................ 27

MUGUR DE BASM. LA TG. OCNA

Sãpate-n pietrele de timp, cu brazii munþilor vin ºoapte;Coboarã-n praguri de istorii moldave capete de cerbi,

Înrourând cetãþi de pace, înveºnicind cuvântul libertate,Când, tãinuind lângã izvoare, pe zimbrii stemei îi întrebi…

Îmi ar câmpiile cu zâmbet, cum navele încearcã apa;Cântând seminþele de preþ la þãrm de suflet ºi de soareÎn Ornicul ocnean ce arde, Zefirul blând îºi sunã Harpa,

Urcând în serile de varã, unduitor pe vechi hotare…

Cu o pecete de iubire noi azi deschidem alb, pãmântul;Cu paºi – vioarã de luminã, încet, la cartea lui dintâi,

Înscriºi în evul de tãcere, strãmoºii dorm cu legãmântulDe-a priveghea vecia pâinii, - Lumina Lumii cãpãtâi…

Dan SANDU

sã controleze întreaga populaþie în mod eficient ºisigur, fãrã a fi nevoie de armate sau poliþie…

Propaganda educaþionalã, cu ajutorul guvernului, va puteasã obþinã rezultate într-o singurã generaþie. Existã însã douãputernice forþe care se opun unei astfel de politici: una estereligia, iar cealaltã este patriotismul… O societate nu poatefi stabilã decât sub conducerea unui guvern mondial”.

Am putea spune cã astãzi puterile lumii au deja laîndemânã mijloace informaþionale ºi dibãcia de a îndreptaomenirea întreagã spre o singurã þintã pe care o vor ele.Însã, aºa cum spunea filozoful amintit, se pot opune douãforþe acestei lucrãri demonice a guvernelor lumii de a educape oameni spre pieirea lor sufleteascã: religia – noi spunemcredinþa – ºi patriotismul. Credinþa în Dumnezeu, care varezista tãvãlugului ateismului mondial, ºi patriotismul,pomenirea strãmoºilor ºi dragostea de þarã, de pãmântul încare te-ai nãscut, care va rezista ideii de dispariþie a graniþelorºi a neamurilor. Credinþa, dragostea de Cer, de Canaanulcel de Sus, de pãmântul fãgãduinþei care este frumoasamoºtenire a creºtinilor ºi pe care-l putem câºtiga prin lucrareatainicã a Bisericii ce ne þine clipã de clipã legaþi de Hristos,Mirele ei. ªi patriotismul, dragostea de þara natalã, de loculîn care te-ai nãscut pentru viaþa aceasta, deopotriva cinstirea strãmoºilor ºi a urmaºilor. Cu alte cuvinte, credinþa ºipatriotismul sunt cele douã braþe ale crucii cu care putembirui puterea rãului, verticala dorului de cer ºi orizontala iubiriide oameni.

Aceste forþe mari – credinþa ºi dragostea de neamul tãu– te ajutã, aºadar, sã mergi împotriva curentului veacului.Mai ales pentru fraþii noºtri plecaþi departe de þarã este atâtde important acest adevãr: dacã vor pãstra credinþa în Hristosºi dragostea de locurile lor în care s-au nãscut, mereu dorindsã se întoarcã acasã, nu-i va putea bulversa ºuvoiul niciunei legi, târându-i spre pieirea lor sufleteascã. Dar dacãunii vor zice: „Nu mai am nici o treabã cu þara mea, e maibine aici, am tot ce-mi trebuie, dar îmi pãstrez credinþastrãmoºilor mei”, ei bine, aceºtia vor avea o aripã, dar nu-icu putinþã sã zboare doar cu ea peste talazurile pe carelucrarea de demonizare a lumii le va ridica furioase pesteomenirea întreagã.

A fi rãstignit faþã de lume ce înseamnã altceva decât sãîmbrãþiºezi cu fiinþa ta verticala ºi orizontala crucii, sã fiiþintuit de ambele braþe ale ei aºa cum a fost Hristos. Aºaostenindu-ne, nici un fir de pãr din capul nostru nu se vapierde ºi zadarnice vor fi toate zbaterile întunericului. Ci omullui Dumzezeu va ieºi din toate biruitor prin puterea Crucii decare, de fapt, se temea ºi Russell în premoniþiile sale.

Cititorule de aproape sau de departe, sã ne fie amândouãaceste aripi sãnãtoase, ca sã nu pierim sub vremi! Poate sãse întâmple toate cele ce le plãnuiesc oamenii, însã creºtiniili se pot opune nu înfruntându-le, ci ridicându-se deasupravremelnicilor încercãri cu aripile credinþei ºi ale patriotismului.Sã nu ne parã ieºit din tipare a vorbi ºi despre patriotism,adicã despre strãmoºi ºi de þarã, mai ales azi, cândnepãsarea de amândouã începe a se contura alarmant, maiales la cei plecaþi peste graniþe. Cã o aripã frântã o va afectaºi pe cealaltã, îngenunchind-o. ªi oricât de credincioºi ne-amþine, curând, fãrã cealaltã aripã, ne vom târî prin mizeriilelumii, pierzând ºi puþinul avut pe care socotim a-l avea. ªiinvers e aceeaºi nenorocire. Patriotism fãrã credinþã, pãrelniczbor, în realitate cãdere de vultur rãnit.

Nr. 3 / iul-sept 20153SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)

O, Preasfântã Nãscãtoare, Fecioarã, profund mister,Care la plinirea vremii ai fost scarã cãtre cer,Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pãmânt,Fiul Cel nãscut din tine, prin harul Duhului Sfânt.Ai devenit cea mai cinstitã între cetele cereºti,Mai înaltã ºi mai sfântã întru cele pãmânteºti.Toatã oastea cea cereascã îþi aduce prea cinstire,Cã tu ai adus în lume Logosul spre mântuire.Când a fost Bunavestire, Dumnezeu a revãrsatÎn sufletul tãu lumina harului cel necreat.Prin Fiul nãscut din Tatã mai-nainte de toþi veciiS-a aprins lumina-n lume de s-au minunat proorocii,S-a uimit toatã fãptura, iar ritorii, bunãoarã,S-au mirat cum devii Mamã ºi rãmâi totuºi fecioarã.De aceea Fiul veºnic, nãscut din sângiurile tale,Te-a fãcut dupã dreptate Icoana mãririi Sale.Astfel te cinstesc proorocii, apostolii, mucenicii,Te laudã pruncii-n leagãn, toþi copiii ºi bunicii.Ierarhi, preoþi cucernici ºi cãlugãri cuvioºi,Pustnici, monahii, fecioare, voievozi evlavioºi,Toþi te preamãresc, Fecioarã, ca cel mai scump giuvaer,Cã le eºti icoanã sfântã ºi pe pãmânt, dar ºi-n cer.Tu eºti lauda de cinste a apostolilor sfinþi,Tu eºti ºipotul prin care curge har cãtre Pãrinþi,Tu eºti povãþuitoare, bucurie negrãitãTuturor care în lume duc viaþã neprihãnitã.Cãlugãrilor dai tãrie, smerenie ºi rãbdare,Pustnicilor, bãrbãþie, tihnã, liniºte-nfrânare.Maicilor afierosite pentru viaþa monahalãAjutã-le sã trãiascã întru bunã-rânduialã,Din izvorul milei tale dã-le dar din darul tãu,Sã petreacã-n armonie ºi-n fricã de Dumnezeu.Ascultarea, curãþia ºi smerita cugetare,Sã le fie ca podoabã în smerita lor lucrare. Pe fiii Ortodoxiei rãspândiþi pe tot pãmântulAjutã-i ca sã vesteascã pe Iisus Hristos - Cuvântul.Oricine vine la tine, cu credinþã ºi smerit,Nu se-ntoarce niciodatã fãr’ sã fie miluit.Tu, Mãicuþã preacuratã, eºti mamã ocrotitoare,Cã pe toþi copiii lumii tu-i cunoºti pe fiecare.Veselie pentru mame, hrãnitoare pentru prunci,Tinerilor cãlãuzã dupã sfintele porunci,Pentru bolnavi vindecare, celor goi îmbrãcãminte,Grabnicã ajutãtoare celor ce cad în ispite,Liman bun ºi adãpostul pentru toþi cei osteniþiTu dai liniºte ºi pace celor ce sunt oropsiþi.Eºti icoanã nepãtatã în Biserica mãririi,Biruinþã în rãzboaie ºi nãdejdea mântuirii.

· O, preamilostivã Doamnã ºi Crãiasã peste îngeri,Care asculþi cu rãbdare ruga ºi-ale noastre plângeri,ªtim cã ai adus în lume pe Dumnezeu nevãzut,Prin Fiul nãscut din tine, pe Tatãl noi L-am vãzut.Fecioarã, Împãrãteasã de Dumnezeu Nãscãtoare,Tu eºti minte îngereascã ºi razã ruptã din soare,Mireasã neprihãnitã ºi sãlaº împãrãtesc,Îþi cântãm cu veselie imn ales, duhovnicesc:Tu eºti chivotul în care se pãstreazã apa vie,

Bând dintr-însa cu credinþã sufletele reînvie.Ai fost, la plinirea vremii, palat al Duhului Sfânt,Unde Tatãl Cel din ceruri a spus ultimul Cuvânt.De la momentul rusalic tu ai devenit grãdinã,Unde îngerii din ceruri culeg crinii de luminã.Eºti ºi cuibul dintru care vulturul dumnezeiescA zburat spre înãlþime cu tot neamul omenesc;Maicã Sfântã Preacuratã, eºti taina cea negrãitã,Adâncimea nepãtrunsã, minunea cea neºtiutã;Porumbiþa cea preabunã, fãrã patã sau cusur,Ciocârlia ce se-nalþã spre a cerului azur.Bisericã nefãcutã de o mânã omeneascã,Veºmânt þesut din porfirã de o mânã îngereascã;Picãtura de agheasmã din izvor taumaturg,Sã cadã în rãni, deschise din zori pânã în amurg.Din þara fãgãduinþei ai adus struguri cereºti,Vinul lor s-a pus în cupe prin cetele îngereºti.Tu ne-ai astâmpãrat setea din potirul plin cu harªi ne-ai hrãnit din pâinea vieþii frãmântatã pe altar.O, Marie, Maicã Sfântã, Fecioarã prealãudatã,Ai adus Lumina-n lume prin viaþa ta cea curatã.Când toatã creºtinãtatea îþi serbeazã adormirea,Cu ochi milostiv priveºte peste toatã omenirea.Roagã-te cu stãruinþã Fiului tãu preaiubit,Ca sã ierte de pãcate pe cei ce s-au spovedit.Pãzeºte obºtea acesta care cheamã al tãu nume,Acoperã ºi pãzeºte pe toþi creºtinii din lume.Fereºte-ne de cutremur, de necaz ºi de rãzboi,Risipeºte toata ura, duºmãnia dintre noi.Ocroteºte ca o mamã neamul, credinþa ºi glia,Cã grãdina ta, Mãicuþã, este toatã ROMÂNIA.Lacrima-þi din rugãciune, o preschimbã întru ploaie,Sã curgã din munþi în vale doar agheasmã pe pâraie.Tot pãmântul României nu îl pierde din priviri,Tu doar ºtii cã glia þãrii-i înþesatã de martiri.Mai ales, o, Maicã Sfântã, te rugãm sã iei aminteDe Biserica mãririi, cu locaºurile-i sfinte.Ea a fost rãscumpãratã prin moartea Fiului Tãu,De aceea, Preacuratã, tu pãzeºte-o de rãu.Credincioºii îi îmbracã în cãmaºã luminatã,Candela tu le-o aprinde din luminã necreatã.Ajutã ºi miluieºte, ca pe cel mai scump Ierarh,Pe Preafericitul nostru, Pãrintele Patriarh,Pe mitropoliþii þãrii, preasfinþiþii arhierei,Cler ºi credincioºi ce poartã chipul lui Hristos în ei.Mântuieºte, Preacuratã, pe cei care-n tot pãmântulCu smerenie mãsoarã Universul cu genunchiul.Tu, Mãicuþã atotsfântã, nu uita sã pomeneºtiPe pãrinþi ºi fraþi ai noºtri mutaþi la cele cereºti.Fã sã stea fãrã ruºine înaintea lui HristosToþi cei morþi, strãbuni ai noºtri, care au trãit frumos.Sã se odihneascã-n pace contemplând pe Fiul tãu,Aºteptând doar parusia ºi iubind pe Dumnezeu. Aºadar, Sfântã Fecioarã, eu te rog ca sã primeºtiAcest imn de preamãrire dupã forme omeneºti.Azi se cântã în Biserici la aleasa-þi prãznuireMulte imnuri preafrumoase, slãvind sfânta-þi adormire.Astãzi, Fiul Tãu preadulce, învãluit de mister,Þi-a luat trupul în braþe ºi-n cântãri l-a dus în cer.Tot aºa ºi tu mã poartã în a tale braþe sfinte,Cã viaþa pãmânteascã-i un complex de labirinte.ªi nici la sfârºitul vieþii, vai, nu mã lãsa stingher,Lasã-mi trupul în þãrânã, dar du-mi sufletul la cer.

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 3 / iul-sept 2015

Preot Dr. Daniel NICHITA

Pentru o teologie a familiei

Familia creºtinã este direct legatãatât de viaþa socialã a unei aºezãri, câtºi de alcãtuirea comunitãþii respectiveca parohie.1 Însã o examinare amãnun-þitã a rolului familiei moderne în planspiritual-duhovnicesc, apare de-abia laînceputul sec. XX. Cauzele acesteiîntârzieri sunt numeroase ºi se referãîn special, la acea tendinþã deinstituþionalizare excesivã a Bisericii ºifamiliei,2 ce le îndepãrteazã foarte multde imaginea lor biblicã. Ortodoxia adefinit dintotdeauna familia ca formãspecificã de comuniune a sfinþilor,adevãr susþinut de viziunea patristicã dinprimele secole creºtine. Iatã ce învãþaîn predica sa Sf. Ioan Gurã de Aur, pecei care doreau sã îmbrãþiºeze viaþa decuplu: „Eu nu vã cer sã vã retrageþiîn munþi ºi în singurãtãþile pustiului,dar vã cer sã fiþi buni, smeriþi ºicuraþi, voi, cei care locuiþi în oraºeºi sate. Cãci toate poruncile legii nesunt comune cu cele ale cãlugãrilor,în afarã de castitate. ªi chiar ºi înprivinþa castitãþii, oamenii cãsãtoriþitrebuie sã le fie asemãnãtori, princastitatea inimii (fidelitate conju-galã).“ 3 Cãlugãria ºi cununia descoperãdouã opþiuni ale omului, cu respon-sabilitãþi specifice, având însã scop unic,mântuirea. Întâlnim aºadar aceasimfonie între mãnãstiri ºi parohii,realitate spiritualã transmisã dingeneraþie în generaþie, dar neaprofun-datã îndeajuns. Lipsa unei teologii înacest sens poate crea ideologii ºubrede,prezente dealtfel în peisajul socialcontemporan: prioritatea aspectuluifinanciar faþã de valorile spirituale,elaborarea diferitelor teorii demograficeº.a.

În Sf. Scripturã, pe scara ordiniicreaþiei, locul familiei este unulprivilegiat, cãci primul cuplu, cununã acelor fãcute, poartã chipul lui Dumne-zeu: „ªi a fãcut Dumnezeu pe om,

dupã chipul Sãu; dupã chipul luiDumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbatºi femeie“ (Fac 1, 27), o co-umanitate4

ºi nu o individualitate. Privitã dinaceastã perspectivã, familia creºtinãapare în fiecare parohie, ca icoanã aiubirii lui Dumnezeu pe pãmânt (I In 4,16). Acelaºi text inspirat conferãprimilor oameni titlul de preoþi ai Creaþieiîntregi, numitã de cãtre pãrinteleStãniloae, Bisericã în devenireposibilã.5 Unitatea dintre bãrbat ºifemeie nu se referã doar la distincþiasexualã, prezentã ºi la regnul animal, cila comuniunea profundã, cu scopul dea deveni bisericã însufleþitã. Acest statuta fost însã pierdut odatã cu cãderea dinparadis ºi separarea de harul luiDumnezeu. Mai târziu, prin participarealui Hristos la Nunta din Cana Galileii,însoþitã de sãvârºirea primei minuni dinactivitatea Sa pãmânteascã, familiadobândeºte o nouã dimensiune ºidemnitate, prin fidelitatea faþã deEvanghelie. Astfel, în cadrulprimelor comunitãþi creºtine, celedintâi locuri, în care se sãvârºeaEuharistia, erau casele creºtinilor(I Cor 16, 19), iar rãspândireacuvântului lui Dumnezeu eraînlesnitã de ajutorul unor familiimisionare, precum Acvila ºi Priscila,amintiþi în Scripturã (FA 18, 18). Înperioada imediat urmãtoare,numele unor personalitãþi deexcepþie ale Bisericii sunt legatede mãrturia creºtinã a familiilor dincare proveneau, amintind doarcâteva nume de mame celebre:Antuza, mama Sfântului Ioan Gurãde Aur, Monica, mama FericituluiAugustin sau Emilia, a Sf. Vasile celMare. Prin urmare, modelul familieiideale este Familia PersoanelorTreimice din care se revarsã peste ceacreºtinã dragostea, împreunã-vieþuireaºi jertfelnicia. Când doi oameni secãsãtoresc, ei se ancoreazã pentru aparcurge o cale întinsã de urcare spre

Dumnezeu-Treime, de aceea se ºicãsãtoresc pentru a se ajuta unul pe altulîn acest urcuº. La slujba cununiei,preotul le dã noilor cãsãtoriþi sã bea dinacelaºi pahar de obºte, pentru cã peaceastã cale spre Împãrãþie vor purtaîmpreunã poverile cãsãtoriei, iar copiii,rod al dragostei, reprezintã darul luiHristos ºi continuare a actului creatoral omului.

Criza familiei - pierdereafamiliaritãþii cu Dumnezeu

Datoritã crizei morale ºi spiritualea lumii de astãzi, modelul teologic alfamiliei creºtine tradiþionale este demulte ori considerat de unii depãºit derealitatea cotidianã. Traversãm vremuridominate de mentalitãþi individualiste ºisecularizate, pentru care „cununia nueste decât o lege a firii, ce nu arenimic în comun cu credinþa,“6 Tainafiind subordonatã, astfel, intereselorefemere ºi materialiste ale omului. Laaceastã crizã de ordin spiritual seadaugã ºi situaþia socialã precarã,marcatã de sãrãcie, ºomaj ºinesiguranþa zilei de mâine. Însã HristosAcelaºi este ieri, astãzi ºi în veac (Evr13, 8), iar Biserica, întemeiatã peRãstignirea ºi Învierea Sa, una ºiaceeaºi este în trecut, prezent ºi viitor,prin accesul la harul îndumnezeitor alSfintele Taine (II Ptr 1, 4). De aceea,în pofida tuturor denaturãrilor, la careasistãm în parohii, este necesarã oabordare a problemelor conjugale întoatã profunzimea lor, inclusiv a celorlegate de relaþiile trupeºti ale soþilor, oevitare a acestora fiind o mare eroareîn plan misionar.

Concret familia va fi prezentatãdrept mediu de evanghelizare,7 în sensulmãrturisirii lui Hristos, de cãtre pãrinþiºi copiii lor, în condiþiile în careasistãm chiar la o inversare deroluri, caz în care cei mici



reuºind sã fie modele pentrucei mari, ºi sã-i aducã la stareade creºtini autentici.8 În scopul

folosirii tuturor resurselor duhovniceºti,de care Biserica localã dispune (textulbiblic, experienþa vieþii de sfinþenie), maiîntâi este necesarã identificareaproblematicii, pentru a urmãri apoicontribuþia fiecãrui credincios lasoluþionarea ei.

a. O primã cauza a degradãriifamiliale este slãbirea vieþii duhov-niceºti . Se pierde astfel din vedereimportanþa rugãciunii ºi a puteriibinefãcãtoare a acesteia, deseoripãrinþii ºi copiii lor trãind în risipire degânduri ºi sentimente contradictorii.Rugãciunea particularã este legatãindisolubil de trãirea credinþei, cãcinumai acolo unde este credinþã, vine ºibinecuvântarea lui Dumnezeu. Sf. IoanGurã de Aur subliniazã acest lucru însfaturile sale date tinerilor: „De vreisã-þi iei soþie, mai înainte de orice,vezi de este iubitoare de Dumnezeu,dacã-ºi atrage bunãvoinþa de sus.Dacã sunt acestea, vin ºi celelalte;iar în lipsa lor, oricâte averi ar avea,nimic nu foloseºte . 9 Criteriilesubliniate de pãstorul Constantino-polului þin, aºadar, mai mult de parteaspiritualã a persoanei, pentru caredragostea de Dumnezeu ºi purtareaaleasã reprezintã „semne ale frumu-seþii celei adevãrate“ .10 Când soþiidescoperã taina rugãciunii, se vor rugapentru aceasta, se vor ruga împreunãºi nu vor ignora sã se roage unul pentrucelãlalt, cãci „bucuria ºi satisfacþia lorsporesc semnificativ atunci când simtcã zidesc împreunã cu Dumnezeu“.11

b. Lipsa educaþiei creºtine acopiilor, clãditã pe învãþãturamântuitoare a lui Hristos, iatã o altãprovocare pentru familia zilelornoastre. Care ar trebui sã fieprincipalele virtuþi cultivate într-ofamilie creºtinã, care se vortransforma în piloni de susþinere aadevãrurilor de credintã pentru totrestul vieþii, vizând integrareacelor mici în viaþa parohiei? Primadintre acestea este ascultarea faþã depãrinþi, înruditã cu supunerea faþã deDumnezeu, „scara cea mai scurtã

cãtre cer“.12 Între poruncile date deDumnezeu lui Moise, cea de-a cincease referã exact la acest lucru:„Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mamata, ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti animulti pe pãmântul pe care DomnulDumnezeul tãu þi-l va da þie“ (Ieº 20,12). Fiind dãtãtoare de viaþã, ea estereluatã ºi în Noul Testament: „Copiilor,ascultaþi pe pãrinþii voºtri întrutoate, cãci aceasta este bine-plãcutDomnului“ (Col 3, 20). Neascultareamarcheazã o rupturã adâncã între copiiºi pãrinþi, sau între om ºi Dumnezeu,ca manifestare vãditã a împuþinãriicredinþei ºi a rãcirii dragostei, privitede Sf. Ap. Pavel ca semne apo-caliptice: „În zilele din urmã vor venivremuri grele, când oamenii vor fiiubitori de sine, iubitori de arginþi,lãudãroºi, trufaºi, neascultãtori depãrinþi, nemulþumitori, lipsiþi dedragoste, iubitori de desfãtãri maimult decât iubitori de Dumnezeu,având înfãþiºarea dreptei credinþe,dar tãgãduind puterea ei“ (II Tim 3,1-5). Mulþi tineri se aratã a fi preaocupaþi de viaþa lor, pentru a-ºi maiaduce aminte de meritele propriilorpãrinþi, cuprinºi de bãtrâneþe ºi boalã,iar azilul devine simbolul uitãrii acestoraºi a lui Dumnezeu. În interiorul familieicreºtine, pãrinþilor le revine apoi rolulde a învãþa pe cei mai mici membri aiparohiei sã iubeascã adevãrul ºi sãurascã minciuna, deoarece „nãravulomului mincinos este ocara ºiruºinea este cu el pururea“ (Sir 20,26). Copilul care va creºteînconjurat de fals ºi minciunã va fiexpus cu uºurinþã viciilor, în timpce dreptatea pune temelie tuturorvirtuþilor. Dragostea faþã de adevãrse cultivã prin propovãduireaadevãrurilor despre Dumnezeu,deoarece Hristos este adevãrul, iarmãrturiile Lui sunt nemincinoase.Prin dragostea faþã de adevãr vomreuºi sã deschidem inima micuþuluispre dragostea faþã de evlavie ºicucernicie. Un copil cucernic va fiºi cu bun simþ, se va ruºina de pãcatºi se va înfrâna. Iatã ce spune în acestsens Sf. Ioan Gurã de Aur: „Rãutatease face cu anevoie de smuls, pentru

cã nimeni nu se mai ocupã de copii,nimeni nu mai vorbeºte cu ei desprefeciorie, nimeni depre cuminþenie,nimeni despre dispreþuirea banilor ºia slavei, nimeni despre cele vestiteîn Scripturã“. 13 Aceste virtuþi,însoþite de bunul simþ, respect faþãde generaþiile anterioare º. a.constituie baza solidã, ce va susþinepentru tot restul vieþii adevãrurilecredinþei, deprinderi cu care copiiivor merge la ºcoalã sau vorparticipa la viaþa Bisericii. De multeori, pãrinþii cautã cauzele unorcarenþe de comportament ale fiilorlor în factori exteriori, sustrãgându-sede la aceastã uriaºã responsa-bilitate în interiorul familiei.14 Existãastfel o responsabilitate a felului în carepãrinþii se fac înþeleºi de copii, þinândcont de conþinutul învãþãturii mântu-itoare.

c. Identitatea creºtinã a familiei înparohie este ameninþatã de confuzie ºirelativism prin infidelitatea conjugalã ºiaºa-zisa ,,cãsãtorie de probã”, ultimaîntâlnitã mai mult ºi chiar legiferatã înOccident. Se vorbeºte tot mai des astãzide o pretinsã eliberare a femeii , saudemocratizare sexualã, ca rezultat al noiidezordini amoroase.15 Mediul familialeste astfel antrenat într-o crizã acomuniunii moderne, ce înmãnun-chiazã, într-un spectru al întunericului,heterosexualitatea lipsitã de orice normã,la care se adaugã homosexualitatea ºialte derapaje ale vieþii de cuplu.16

Infidelitatea conjugalã, ca formã deconcubinaj mascat, afecteazã procreereaînsãºi, deoarece este lipsitã deresponsabilitate moralã faþã de actulnaºterii ºi promoveazã doar plãcereacarnalã, trupul încetând a mai fi considerattemplu al Duhului Sfânt (I Co 3, 16).Partenerul devine inter-schimbabil ºivaloarea sa se diminueazã pânã la a fidoar una conjuncturalã, suportabilã doardatoritã unui interes reciproc.17 În modconcret, scindarea cãsãtoriei genereazãnenumãrate tensiuni între membriiaceleaºi comunitãþi, de aceea Biserica,prin taina Spovedaniei, confirmãgravitatea acestui pãcat, prin asprimea

Nr. 3 / iul-sept 2015 SAREA PÃMÂNTULUI6

Deºi suntem obiºnuiþi cu o anumitãconduitã, þinând cont cã avem oeducaþie eticã sau moralã, conformlegilor laice ºi bisericeºti, cu siguranþãoricând meritã a fi amintite avantajeleascultãrii în cadrul Bisericii.

Ca instituþie divino-umanã,Biserica are mai multe denumiri ºisimboluri despre care se poate afirmacã au importante valori ºi semnificaþii.Încã din primele veacuri creºtine,Biserica a fost numitã „poporul luiDumnezeu“ (I Petru 2, 10), „Bisericasfinþilor“ (I Corinteni 14, 33), „trup allui Hristos“ (Efeseni 1, 23), „casa luiDumnezeu“ (Facerea 28, 17),„mireasa lui Hristos“ (Apocalipsa 21,9). Aºa cum trupul fiecãrui om este ounitate indestructibilã, în care toateelementele componente formeazã untot unitar armonios, tot aºa ºi Bisericaeste în unitate ºi armonie de netãgãduitcu Hristos, Care totuºi este capBisericii, iar aceasta este trupul luiHristos. Credincioºii sunt împreunã-zidiþi „spre a fi lãcaº al lui Dumnezeuîn Duh“, dupã cum le spuneaefesenilor Sf. Apostol Pavel (Efeseni2, 22), fiindcã ei sunt „mãdulare aletrupului, din carnea Lui ºi din oaseleLui.“ (Efeseni 5, 30).

Aºa cum din trup nu se poatedesprinde vreun mãdular fãrã sãproducã durere, din aceeaºiperspectivã nu poate sã plece un omdin sânul Bisericii fãrã sã sufereBiserica precum o maicã iubitoare ºiresponsabilã pentru fiii ei, dacã mãcarunul dintre ei se îndepãrteazã de ea saugreºeºte. ªi pentru cã fiul rãtãcit nupoate vieþui singur, aºa cum mlãdiþa nupoate sã aducã roade de la sine, trebuiesã þinem seama de ceea ce spunesimbolic Însuºi Mântuitorul IisusHristos: „Eu sunt viþa, voi sunteþimlãdiþele. Cel care rãmâne în Mineºi Eu în el, acesta va aduce roadãmultã, cãci fãrã Mine, nu puteþi facenimic.“ (Ioan 15, 4-5)

Noi, ca fii ai Bisericii noastrestrãbune, e bine sã ne gândim bine la

cele de mai sus, deoarece trebuie sãconºtientizãm cu toþii pericolul care nepaºte dacã, dintr-un motiv sau altul,ieºim de sub ascultarea Bisericii ºi-idesconsiderãm poruncile.

Chiar Sfinþii Pãrinþi au evidenþiatrolul determinant al Bisericii în iconomiamântuirii noastre, asemãnând-o cu arcalui Noe care a izbãvit neamul omenescde la pieire. Astfel aceºtia au rãmasconvinºi cã în afarã de Bisericã nu estemântuire, iar „cine nu are Bisericadrept Mamã, nu-L poate avea peDumnezeu drept Tatã“ , dupã cumsusþinea Sf. Ciprian.

Biserica nu este doar o instituþie,ci este mai presus de toate viaþã nouãîn Hristos, prin lucrarea Sfântului Duhasupra celor ce cred în Domnul, ea estecea care lucreazã „poruncile vieþii“.Prin minunea Învierii care ne dã luminãsfântã, viaþa noastrã este tainicã înHristos, deoarece El trãieºte cu noi,dupã cum Însuºi spune: „Iatã, Eu suntcu voi în toate zilele, pânã la sfârºitulveacului!“ (Matei 28, 20), gândindu-Sela Biserica Sa ca la un loc de întâlnirea credincioºilor cu Dumnezeu, ca locde siguranþã, prin care sã se îndreptecãtre mântuire.

De asemenea, Mântuitorul, caPãrinte adevãrat, ni-L încredinþeazã peSfântul Duh, Mângâietorul, DuhulAdevãrului, prin a Cãrui lucrare esteprelungitã peste veacuri Lumina SfinteiÎnvieri.

Se înþelege, aºadar, cã toþi carerãmân în afara Bisericii rãmân de faptîn afara corabiei mântuitoare ºi selipsesc de darurile bogate ale vieþii. ÎnBisericã avem ospãþul cel mare alSfintelor Taine la care iau parte cei carese aratã fii ascultãtori ai Sfintei Biserici,aceasta fiind în realitate casa de suflet,duhovniceascã, în care ne sunt createcondiþiile mântuirii.

Prin Bisericã învãþãm ce sãcredem ºi în cine sã credem, iar ea neîndeamnã la sãvârºirea faptelor bunecare conlucreazã cu harul SfântuluiDuh, orientându-ne mintea, acþiunile

ºi gândurile spre mântuirea întruHristos.

Fiii Împãrãþiei lui Dumnezeu senasc în Bisericã, prin Sfânta Tainã aBotezului, apoi sunt pecetluiþi în calitatede vieþuitori în Hristos cu ajutorul SfinteiTaine a Mirungerii, se dezvoltã ºi crescpânã la statutul de om desãvârºit prinSfânta Tainã a Împãrtãºaniei cu Trupulºi Sângele Domnului, se curãþã depãcate prin Sfânta Tainã a Pocãinþei (aSpovedaniei) ºi se refac prin primireaharului izvorâtor de sãnãtate pentrusuflet, minte ºi trup prin Taina SfântuluiMaslu.

Toate acestea sunt rânduieli încadrul Bisericii datoritã cãrora ne estecreat un climat duhovnicesc strictconstructiv. Dar sã nu uitãm cã existã oputernicã ºi sfinþitoare colaborare încreºterea, dezvoltarea ºi educareaomului în triada Bisericã – familie –societate. E bine sã ne amintim sfaturileºi îndemnurile de suflet adresate decãtre Sf. Apostol Pavel corintenilor,valabile ºi astãzi: „toate sã se facã sprezidirea Bisericii“ (I Corinteni 14, 12),deoarece „El nu este al neorânduielii,ci este al pãcii“, iar poporul este al luiDumnezeu ºi se cuvine sã se supunã eicu ascultare ºi bunãcuviinþã.

Dacã ar fi sã facem o paralelã,putem afirma cã a fi în afara Bisericiiînseamnã a fi sãmânþa cãzutã între spini,în drum sau printre pietre, care nu vaîncolþi sau va prinde rãdãcini subþiri ºifragede, apoi foarte repede se va ofiliºi va muri. De aceea Însuºi MântuitorulHristos îi avertizeazã pe cei care seabat de la rânduielile bisericeºti, zicândapostolilor Sãi: „Cel care vã ascultãpe voi pe Mine Mã ascultã ºi celcare se leapãdã de voi se leapãdãde Mine, iar cei care se leapãdã deMine se leapãdã de Cel care M-atrimis pe Mine!“ (Luca 10, 16) Acestaspect are un înþeles clar: neascultareafaþã de Bisericã, nerespectareaporuncilor ei ºi comporta-mentul necuviincios faþã depreoþii slujitori duc la neînde-


plinirea poruncilor lui Dumne-zeu. Comuniunea persoanelorSfintei Treimi – Tatãl ºi Fiul ºi

Sfântul Duh – este exemplul cel maiputernic ºi mai valoros de convieþuirea credincioºilor în Bisericã, deoareceam fost zidiþi fãpturã nouã din iubirealui Dumnezeu-Tatãl. De aceea legãturadintre noi în sânul Sfintei Biserici estecea mai rezistentã, cea dãtãtoare decredinþã, respect, iubire, gânduri buneºi constructive, trãire întru mântuire prinorice gesturi sau fapte, indiferent câtde mãrunte ar fi ele. Ca o mamãiubitoare ºi ocrotitoare, Biserica ne þineuniþi ºi ne întãreºte credinþa, pentru aavea tregere de inimã sã fim buni,corecþi, harnici, rãbdãtori, stãruitori, maiales ºtiind cã adesea ne mai încearcãunele momente anevoioase de naturãsufleteascã sau fizicã.

De remarcat este ºi faptul cãBiserica lucreazã ºi prin oameni pentruoameni: pãrinþii îºi protejeazã copiii, îieducã, îi îndrumã ºi îi susþin, cãlãuzindu-i,împreunã cu naºii de cununie, cãtreSfântul Altar. Ar trebui insistat mai multîn aceastã privinþã în zilele noastre,deoarece este o tendinþã justificatã –chipurile – de comoditate ºi de timpulneiertãtor care trece prea repede, ºisuntem prea ocupaþi... În realitate estede fapt o modalitate laºã de a evita olege moralã, un aspect al rânduieliiBisericii, nu doar al unei tradiþii. Totascultare de Bisericã va constituiprimirea cu bucurie a profundelorrugãciuni la Taina Cununiei, aºadarobþinerea de cãtre fiecare adultcãsãtorit a statutului de om bineplãcutlui Dumnezeu, care pãºeºte cu pioºeniepe calea mântuirii.

Se înþelege cã Sfânta Bisericã aneamului nostru cu braþe pãrinteºti ºicu iubire sfântã ne aºteaptã pe toþi sãne rugãm, sã mulþumim pentru tot ceavem, sã respectãm credinþa ºi pesemenii noºtri, sã clãdim cu vrednicie,cu dãruire, consecvenþã ºi rãbdare ºisã pãstrãm cu sfinþenie tot ce e alnostru bun, de folos ºi de preþ, pentru agãsi mai uºor calea cãtre mântuire.

Preot Cristian MAZILU

Pãrintele duhovnicesc este de celemai multe ori model ºi pildã pentru fiiisãi duhovniceºti. De aceea, el trebuiesã aibã o viaþã încununatã de calitãþimorale pentru ca aceastã moralitate sãle fie ucenicilor exemplu de viaþã.Referitor la moralitate, Sfântul Grigoriecel Mare spunea cã „pãstorul de sufletetrebuie sã fie curat în gânduri, pilduitorîn purtare, folositor la vorbã, cel maiapropiat de fiecare prin iubirea ºicompãtimirea lui, mai presus decât sãstea tare prin virtutea dreptãþii, împotrivaviciilor celor vinovaþi, fãrã sã-i scadã grijavieþii interioare din cauza nenumãratelorocupaþii din afarã, fãrã sã se lase a seîngriji de nevoile zilnice cu scuza cã seocupã de celelalte lãuntrice”.1

Aceasta înseamnã, într-un cuvânt,practicarea virtuþilor, sau cum spuneaSfântul Grigorie de Nazianz, „Preotulduhovnicesc trebuie sã fie în toateîmprejurãrile, în tot locul ºi timpulîntocmai ca aurul sau argintul, curat,fãrã sunet fals ºi fãrã amestec de altemetale mai tari, care au nevoie de unfoc mai puternic pentru a le topi”.2

Prin urmare, curãþia vieþii morale apreotului, unitã cu lumina cunoºtinþei,acþioneazã profund asupra întregii fiinþesufleteºti a turmei: învaþã ºi determinãvoinþa spre bunã lucrare. Cuvântulpreotului învãþat ºi cu o viaþã neprihãnitãare un rol foarte important: înalþã pe celcãzut în pãcat ºi în rãtãcire, potoleºtesufletele înfuriate, taie ceea ce este deprisos în suflete ºi completeazã ceeace lipseºte.3

Una din cele mai importantecalitãþi ale pãrintelui duhovnicesc estevirtutea smereniei, precum aratã ºiCuviosul Marcu Ascetul: „Nu te faceucenic al celui ce se laudã pe sine, canu cumva, în loc de smerita cugetare,sã înveþi mândria”.4

Pentru a face sã nascã în celãlaltîncrederea care sã-l determine sã-ºideschidã sufletul, duhovnicul trebuie sãfie un sfânt, dar sã se recunoascã dreptpãcãtos.5 El trebuie sã aibã drept model

de smerenie pe Însuºi Mântuitorul IisusHristos Care „S-a smerit pe Sine,ascultãtor fãcându-Se pânã la moarte,ºi încã moarte pe cruce”. (Filipeni 2, 8)

Valoarea acestei însuºiri constã înaceea cã ea, smerenia, opereazã în cadrulacestui „mecanism spiritual” un fel deegalizare între cele douã instituþii: cea aduhovnicului ºi cea a peniten-tului.6 Pentrucã ea, alãturi de pocãinþã, ajutã laapropierea cu sfialã, dar tot mai progresivã,cãtre scopul existenþei umane:actualizarea chipului lui Dumnezeu din omîn asemãnare deplinã cu El.7

Pãrinþii duhovniceºti – cei care ne-audovedit cã virtutea smereniei, ca de altfeltoate virtuþile sau însuºi procesuldesãvârºirii nu au nici un hotar pozitiv,pentru cã lucrarea lor nu se terminãniciodatã, ci au doar o limitã negativã,cãderea în pãcat – sunt cei care prinînvãþãturã ºi prin viaþa lor s-au convins ºivor sã ne convingã ºi pe noi, spre folosduhovnicesc, de semnificaþia fundamen-talã în plan spiritual a „sfintei smerenii”,aceastã „împãrãteasã a vituþilor”.8

Pentru a putea îndruma pe fiii sãipe calea mântuirii, pãrintele duhov-nicesc trebuie sã aibã virtutea rãbdãrii.El este asaltat din toate pãrþile ºi fiecaredoreºte sã fie tratat în mod special.Pentru a asculta orice necaz sau oricedurere, orice gând sau orice bucurie,pãrintele trebuie sã fie îngãduitor ºi cumultã rãbdare ca nu cumva sã-ºiîndepãrteze fiii. La aceasta contribuieºi virtutea blândeþii, cãci „blândeþea esteforma cea mai aleasã a rãbdãrii”.9

Rãbdarea nu este o virtute izolatã,ci aparþine unui arsenal bogat, urmânddupã credinþã ºi dragoste, darprecedând blândeþea. Nu poþi fi blândîn relaþiile cu oamenii, dacã în prealabiln-ai rãbdat defectele conduitei lor. 10

Sfinþii Pãrinþi spuneau: „Cu asprimeºi duritate nu poþi schimba pecineva: un demon nu poate

Preot Lucian DumitruVARTOLOMEI

Nr. 3 / iul-sept 2015 8 SAREA PÃMÂNTULUI

scoate alt demon. Bunãtateaîndreaptã mai uºor pe celrãtãcit: Însuºi Dumnezeul

nostru îi atrage pe oameni la El princonvingere”.11

Un aliat de nãdejde în desfã-ºurarea fireascã a proceselor decunoaºtere ºi de ajutorare respectivpentru pãrintele duhovnicesc esteblândeþea. Încã de la început chiar, oprivire blajinã din partea duhovnicului,un ton îmbietor, cald, amical, de ointimitate pãrinteascã ºi prevenitoare,va încãlzi inima crispatã în sforþãriletãcerii, o va înmuia, o va face sã sedeschidã.12 Cãtre blândeþe îndreaptã ºiSfântul Apostol Pavel pe pãrinþiiduhovniceºti când îi povãþuieºte:„Fraþilor, chiar de va cãdea vreun om într-ogreºealã, voi, cei duhovniceºti, îndrep-taþi-l pe unul ca acesta cu duhulblândeþii, luând seama la tine însuþi, casã nu cazi ºi tu în ispitã” (Galateni 6,6). Ca ºi cum ar spune de-a dreptul:când vezi tu slãbiciunile altora, ceea cenu-þi place þie, socoteºte ceea ce eºtitu.13

Pãrintele duhovnicesc are ocaziasã se apropie de fiii sãi ºi sã sestabilescã o intimitate nu doar petemeiuri duhovniceºti, ci ºi pe liniaslãbiciunilor omeneºti. De aceea eltrebuie sã posede virtutea cumpãtãriiºi pe cea a înfrânãrii, 14 pentru a le puteaimprima în conºtiinþa celor pe care îiîndrumã, pentru cã prin cumpãtare ºiprin înfrânare pãrintele impune o mãsurãºi o ruºine a înclinãrii spre pãcat acelorlalþi, ridicându-i astfel pe cei dinjurul sãu la sine prin virtute, iar nualunecând la ei prin pãcat.

Calitatea cea mai de preþ apãrintelui duhovnicesc este iubirea,„prima împãrãteasã ºi doamnã a tuturorvirtuþilor”. 15 Despre aceasta spuneEvagrie Ponticul: „Virtuþile, care sunt

treptele vieþii active, se rânduiesc înurmãtoarea ordine: Cea mai de jos estecredinþa, care naºte frica de Dumnezeu.Aceasta naºte pãzirea poruncilor, alecãrei fiice sunt: înfrânarea, cuminþenia,rãbdarea ºi nãdejdea. Toate duc lanepãtimire (apatia) al cãrei rod estedragostea. De acum pãrãsim viaþaactivã. Dragostea ne introduce în viaþacontemplativã”.16

În sensul general de dragostelãuntricã pentru Dumnezeu ºi pentruaproapele, iubirea se confundã cudesãvârºirea ºi deci cu însãºispiritualitatea sau cu duhovnicescul.Nimeni nu dã decât ceea ce are. Cumsã pretinzi cã poþi conduce spreDumnezeu, dacã tu însuþi eºti departede El? Or, nimeni nu se apropie deDumnezeu decât numai prin iubire.Întreaga sfinþenie ºi întreaga îndrumareduhovnicescã constã în a ajungeaproape de Dumnezeu prin iubire.Pentru cã, aºa cum spunea SfântulAtanasie: „Dumnezeu este iubire ºi celcare are iubire Îl are pe Dumnezeu”.17

Iubirea sau faima iubirii este ceacare îi trage pe ucenici, nu numai pepãcãtoºii obiºnuiþi în cãutare de leacuripentru rãutãþile lor, dar chiar ºi pe sfinþiiînºiºi. Motivul acestei atracþii nu erafacerea de minuni sau taumaturgia ci,pe de o parte, iubirea care îl fãcea pepãrintele duhovnicesc sã înþeleagãnecazurile celorlalþi ca ºi cum el însuºieste cel care pãtimea, pe de altã parte,dreapta socotealã sau diakrisisul careîl fãcea expert în prescrierea leacurilorpotrivite pentru fiecare fiu duhovnicesc.Iubirea ºi discernãmântul: iatã calitãþileprin excelenþã ale pãrintelui duhov-nicesc.

Încununarea iubirii pãrinteluiduhovnicesc este harisma specialã cecuprinde capacitatea lui de a iubi peceilalþi ºi de a face ale sale suferinþele

1 Sf. Grigorie cel Mare, p. 502 Pr. Petre Vintilescu, Preotul în faþachemãrii..., p. 1813 Pr. Lect. Dr. Mihai Iosu,Duhovnicul.Vocaþie, formaþie, misiune...,p. 604 Marcu Ascetul, A Cuviosului ºi deDumnezeu purtãtorului Pãrintelui nostruMarcu Ascetul. Despre legeaduhovnicescã, în 200 de capete, înFilocalia..., vol.I, p. 2855 Irénée Hausherr,p. 856 Pr. Lect. Dr. Mihai Iosu, op cit., p. 727 Pr. Ioan Teºu, Teologia necazurilor,Asociaþia filantropicã medicalã creºtinãChristiana, Bucureºti, 1998, p. 1198 Ibidem9 Irénée Hausherr,p. 8210 Pr. Lect. Dr. Mihai Iosu, op. cit., p. 6811 Irénée Hausherr, p. 8712 Pr. Lect. Dr. Mihai Iosu, op. cit., p. 7013 Sf. Grigorie cel Mare, op. cit ., p. 8114 Pr. Petre Vintilescu, Preotul în faþachemãrii..., p. 16815 Pr. Ioan Teºu, op. cit., p. 17316Evagrie Ponticul, Viaþa ºi scrisul lui, înFilocalia..., vol. I, p. 58-5917 Irénée Hausherr, p. 7718 Pr. Petre Vintilescu, op cit., p. 157

lor. A-þi iubi aproapele înseamnã sãsuferi cu el ºi pentru el. Acesta estesensul literal al compasiunii, aºa cummãrturisea ºi Sfântul Apostol Pavel:„Purtaþi-vã sarcinile unii altora ºi aºa veþiîmplini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).Pãrintele duhovnicesc este cel care,prin excelenþã, poartã povara altuia.

Din analiza tuturor calitãþilormorale reiese cã pãrintele duhovnicesctrebuie sã fie un „campion oficial alvirtuþii”18 sau, aºa cum spunea SfântulGrigorie Teologul, mai presus de ceilalþiîn ceea ce priveºte virtutea ºiapropierea de Dumnezeu. Sã fie faþãde ucenicii sãi ceea ce este sufletulfaþã de trup.

A zis Gherman: Ni s-a arãtatîndeajuns cã dreapta socotealãeste izvorul, rãdãcina, capul ºilegãtura tuturor virtuþilor. Dardorim sã aflãm în ce fel amputea-o câºtiga? ªi cum sãcunoaºtem adevãrata dreaptãsocotealã, cea de la Dumnezeu,spre deosebire de cea minci-noasã, amãgitoare ºi de ladiavolul? A rãspuns atunci avvaMoise: Adevãrata dreaptã

socotealã nu se dobândeºte decâtprin adevãrata smerenie, care neface sã arãtãm Pãrinþilor nu numaifaptele, ci ºi gândurile noastre ºi sãnu ne încredem în pãrerea noastrãnicidecum, ci întru toate sã urmãm

povãþuirile bãtrânilor ºi sãcredem cã aceea este bun ce vorsocoti ei ca atare. Aceasta nunumai cã face pe monah sãrãmânã neabãtut de la calea ceadreaptã prin discernãmântuladevãrat, ci îl pãzeºte ºinevãtãmat de toate curselediavolului.

(Casian Romanul, Filocalia I,Ed. Harisma, Bucureºti, 1993, p.174).


„Ortodoxia, spunea pãrinteleIoannis Romanidis, este disciplinãterapeuticã care vindecã personalitateaumanã”. Lumea, chiar ºi cea ortodoxã,pare din ce în ce mai bolnavã ºi nu mãrefer neapãrat la boalã trupeascã, ci maiales la boala sufleteascã, la starea deînsingurare ºi paraginã a sufletului. Casã putem înþelege starea noastrãadevãratã, uneori este necesar sã necomparãm cu starea celor de dinainteanoastrã, sã comparãm pretenþiile noastrecu pretenþiile lor: sãrãcia de astãzi sã ocomparãm cu sãrãcia bunicilor noºtri,care prestau o zi de muncã pentru „omãsurã” de fãinã, stresul zilelor noastresã-l comparãm cu traumele la care erausupuºi oamenii prin rãzboi, foamete ºimolime, „lipsa de timp” – atât de invocatãastãzi – cu timpul celor ce fãceau totulfãrã tehnica actualã, gãsind întotdeaunatimp ºi pentru celãlalt.

Astãzi, se pare însã cã omul s-aizolat în temniþa propriului egoism,hrãnindu-se cu toate nimicurile ºimizeriile pe care le primeºte în sufletcând se aratã atât de binevoitor cumusafirii mass-media. Divertismentul ºi„actul cultural” al informãrii au ridicatasiduu un zid pentru omul de lângã noiºi a deschis larg poarta pentru atâþianecunoscuþi pe care omul îi primeºte ºiîi ascultã, crezându-i, de cele mai multeori fãrã cercetare, de „bunã credinþã”.Covârºit de griji ºi îngrijorãri, cãrora lecautã adesea rezolvarea în „reþetemiraculoase” venite de dincolo deperetele de sticlã, omul modern uitãparcã de Izvorul adevãrat al vindecãrii atoatã boala ºi a toatã neputinþa, ca ºi dedialogul compãtimitor cu aproapele.Botezurile, nunþile, claca pentru diferiteactivitãþi, ºezãtorile de dinainte erautoate momente de manifestare a spirituluicomunitar, al împãrtãºirii bucuriilor, darºi a necazurilor vieþii. Oamenii erau multmai apropiaþi unul de altul ºi mai apropiaþide Hristos, fiind astfel mult mai accesibilpentru ei mesajul creºtin.

Uitând latura terapeuticã aîmpreunã-sfãtuirii spre cele bune, dupãcum spune Sf. Apostol Pavel „purtaþi-vãsarcinile unii altora...” (Galateni 6, 2),omul zilelor noastre uitã, ceea ce e ºimai grav, latura terapeuticã a Bisericiilui Hristos. Creºtinul occidental, exilând

pe Dumnezeu în transcendent,nemaiavând legãturã directã cu harulDuhului Sfânt prin Sfintele Taine, nu amai crezut în vindecarea sufleteascãadusã de Hristos ºi astfel s-a adâncitîntr-o profundã crizã sufleteascã. Acãutat scãpare în instituþia psihana-liºtilor sau a recurs la relativizareaadevãrului, a tot ce înseamnã „mustrarede conºtiinþã”, concepþie despre pãcat,de ce „se cuvine” sau „nu se cuvine”,ajungând la ceea ce spunea Dostoievskicã: „dacã omul considerã cã Hristos nuexistã, totul este permis”. Metodelefolosise în Occident le încearcã acumurâtorul de oameni ºi-n þãrile ortodoxe:propaganda care se face pãcatului:homosexualitãþii, lesbianismului,pornografiei, concomitent cu atacurisusþinute asupra Bisericii prinprezentarea repetatã ºi tendenþioasã aunor abateri morale ale slujitorilor ei,potrivnicii adevãrului vrând prin aceastasã slãbeascã credinþa ºi încredereacreºtinului ortodox în lucrarea haricã ºisfinþitoare a Bisericii lui Hristos, cel maiputernic sprijin pentru o viaþã lãuntricãsãnãtoasã. Pãdure fãrã uscãturi nuexistã, dar de la cazuri izolate pânã lainducerea ideii cã toatã lucrarea haricã,sfinþitoare ºi tãmãduitoare a Bisericiieste compromisã, este distanþã foartemare. Pãrintele Cleopa Ilie, o persona-litate de necontestat a BisericiiOrtodoxe Române, spunea: „De vezipreotul beat, cãzut în ºanþ, du-te de-isãrutã mâna. Harul va veni asupra ta,dar el se va osândi”.

Vindecarea de boala sufleteascãîncepe prin Taina Spovedaniei, uºa deintrare în Împãrãþia lui Dumnezeu. Estemultã durere ºi neliniºte sufleteascã înlume la ora actualã, parcã mai multãdecât a fost vreodatã. Dar omulmodern, din cauza zgomotului asurzitoral mass-mediei ºi a ideologiilor carepretind cã se ocupã de nevoile ºi dedrepturile sale, nu mai aude strigãtulcumplit ce se ridicã din inima sa. SfinþiiPãrinþi au scris volume întregi despreidentificarea acestei dureri sufleteºti ºidespre modul de vindecare prin Hristos.O mulþime de tineri, betegiþi de patimisau de lipsa dragostei pãrinþilor, preaocupaþi cu propria lor realizare, sunt duºide aceºtia, aproape în „stare de comã”

sufleteascã, la psihologi. Dar câþi pãrinþise gândesc sã-i punã sub ocrotirea luiHristos, sã-i ducã la Sfânta Tainã aSpovedaniei, dar mai ales sã sejertfeascã ei sã-ºi schimbe viaþa cu oviaþã sãnãtoasã pe „temelia Hristos”. Sf.Ioan Gurã de Aur spunea: „Daþi-mi ogeneraþie de mame bune ºi voi schimbafaþa lumii.” Dar ce-i de fãcut când înseºimamele, pãrinþii s-au îmbolnãvit deboalã sufleteascã, simþindu-seînsinguraþi, triºti ºi neajutoraþi, fãrã denici o putere? Cercul vicios durere-plãcere, în care se învârte omul bolnavsufleteºte, încercând sã-ºi alinedurerea, aruncându-se în patimi,trãdeazã o pierdere a echilibrului, acontrolului vieþii interioare, sufleteºti.

Existã oare ieºire din aceastãsituaþie în care se zbate neputinciosomul zilelor noastre? Este o reþetã caremai poate aduce vindecarea? Este. ªinu o spun eu, ci ne-o oferã Hristos în„Pilda fiului risipitor”. Vindecarea va venidoar atunci când omul se va îngreþoºade roºcovele care-l amãrãsc atât detare, pe care i le aruncã cu atâta„generozitate” pãzitorii porcilor(pãcatelor), folosindu-se de canalelemedia ºi nu numai. Doar atunci cândîºi va aminti cã are un Tatã iubitor ce-laºteaptã bucuros cu braþele deschiseca sã-l hrãneascã ºi sã-l tãmãduiascãcu verdeaþa plinã de seva rãcoritoare adumnezeieºtilor Taine, ca sã-l îmbracecu haina virtuþilor, golit de pãcate fiind,ca sã-i dea inelul reînfierii ca fiu iubit ºica sã junghie viþelul cel „bogat” al CineiEuharistice. Atât sã vrea sufletul rãnitde ideologiile antihristice, sã primeascãla început doctoria cea amarã, care nue altceva decât jertfa de a dezrãdãcinaburuienile ce au crescut în locul grâuluicurat ºi va simþi grabnic ºi razele plinede cãldurã ale Soarelui Hristos, dar ºibucuria pregustãrii bunãtãþilor pregãtitefiilor de Împãrat. Aºadar, „Ortodoxia –este deplinã, nu-i lipseºte nimic, doartrebuie trãitã” (Pãrintele DumitruStãniloae); Ortodoxia nu trebuie privitãca o doctrinã, ci primitã ca un mod deviaþã.

Doar aºa va începe VINDECAREA.

Preot Valentin ILIE

10Nr. 3 / iul-sept 2015 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

Iconom stavroforIon Crãciun,

cavaler al ordinului„Coroana României“

Pe parcursul documentãrii în ve-derea întocmirii unei lucrãri monografice,am identificat un material întocmit deînvãþãtorul Emanuil Cioca din satulAlbele, comuna Bârsãneºti, în anul1941, cu privire la istoricul ºcolii dinlocalitatea menþionatã. Am aflat astfel,de la inimosul învãþãtor, fiu al satului, cãlocalul ºcolii s-a construit prin contribuþiavoluntarã a locuitorilor, mobilizaþi depreotul Ion Crãciun care le-a oferit unexemplu în acest sens, donând el însuºio sumã de bani.

Continuând investigaþiile, amdescoperit cã preotul Ion Crãciun a fost,aºa cum auzisem de la unii urmaºi aisãi, un slujitor devotat al BisericiiOrtodoxe Române, un model deconduitã, un erudit ºi, cum am constatatpe parcursul documentãrii, un om cu oînaltã conºtiinþã civicã, lãsând posteritãþiinu numai unele lãcaºe de cult pentru acãror înãlþare s-a strãduit cu toatã fiinþasa, ci ºi valoroase mãrturii scrise cuprivire la oamenii satelor din parohia saprecum ºi la istoricul acestor localitãþi.

Preotului Ion Crãciun îi revinemeritul de a fi întocmit în anul 1933, la

vârsta de 80 de ani, când erapensionar, monografia satelorºi bisericilor din parohiaPoiana. În perioada cât aîndeplinit misiunea de preot al„parohiei Poiana, Târgu ValeaRea, judeþul Bacãu“ aceastaavea în compunere satele:

- Albele – comunaBârsãneºti;

- Scãriga – comuna Valea Rea;- Prãjoaia (Tazlãu) – comuna

Valea Rea ºi- Poiana – comuna Valea Rea, iar

preotul slujea la cele 4 biserici.Pentru monografia comunei

Bârsãneºti vom valorifica ºi informaþiileoferite de preotul Ion Crãciun. Datoritãfaptului cã preotul Crãciun a lãsatposteritãþii un material mai amplu cuprivire la activitatea sa pastoralã, carese pãstreazã la arhivele naþionale, avemposibilitatea sã prezentãm ºi o scurtãbiografie a credinciosului slujitor alBisericii noastre.

S-a nãscut în anul 1853, în satulLucãceºti, „pe malul drept al râuluiTazlãul Sãrat, lângã Târgul Moineºti“.

Tatãl sãu, Ion Crãciun, supranumit„Psaltul Ion“, era cântãreþ bisericesc (maitârziu a devenit preot ºi apoi primar), iarmama, Safta, era fiica iconomuluistavrofor Ion Cãtanã, protopop al ocoluluiMoineºti. Obârºia sa dupã tatã, aºa cumînsuºi preotul mãrturiseºte, este pe valeaMureºului. Strãbunicul sãu, dascãlul„Vasile Crãciun a fugit în Moldova pe laanul 1727, izgonit de nemþi care îiprigoneau pe creºtinii ortodocºi.“ „Ajunsla târgul Bacãu, s-a oploºit în curteaboierului Enache Crupenski, ca dascãlsã-i înveþe coconaºii carte.“ „Pe acelevremi“, aºa cum ne spune în continuare,„nu erau ºcoli ca astãzi (1933/nn) de careacum s-a dezgustat lumea, ci fiecareboier tocmea câte un dascãl care era ºicântãreþ plãtit cu câte un picior de porc,un leu, o baniþã de fãinã (pãpuºoi), osanie de lemne, legume, zarzavat ºi câteo halcã de slãninã pe lunã ºi casã pentruºcoalã unde sta ºi el.“

Datoritã faptului cã boierulCrupenski avea în arendã moºia de laLucãceºti unde era o bisericã aparþinândde epitropia Sfântul Mormânt de la Iaºi, l-atrimis pe dascãlul Vasile Crãciun laepiscopia din Roman pentru a fi hirotonitpreot. Într-un stil atractiv, asemãnãtor cual lui Ion Creangã, autorul oferã mai multeamãnunte despre hirotonirea strãbuniculuisãu, asupra cãrora nu vom zãbovi,angajându-ne doar ca, celor care doresc,sã le oferim materialul bibliografic.

Preotul Vasile Crãciun aavut trei feciori, Ion, Petre ºiConstantin, toþi trei preoþi la

Casa de locuit de la Prăjoaia,construită de preotul Ion Crăciun

4 Nr. 3 / iul-sept 201511SAREA PÃMÂNTULUI

Lucãceºti unde slujeau pe rând.Ion V. Crãciun a fost buniculpreotului Ion Crãciun, parohul

bisericilor Poiana, Albele, Scãriga ºiTazlãu (Prãjoaia). La vârsta de opt ani afost dat sã înveþe carte „slavã chirilicã lajupân dascãl Gheorghe Botezatu,îmbrãcat în haine ca dascãlii din acelevremi: ciubea, anteriu pânã la genunchi,cãciulã cu fundul de catifea, brâu,ciubote ºi barbã“. Dupã ce ne descrie,într-o manierã care meritã toatãadmiraþia, modul cum se învãþa la ºcoaladascãlului Botezatu, oferindu-ne oimagine elocventã a cunoºtinþelor pecare le însuºeau tinerii învãþãcei,intervine cu o nouã etapã din viaþa saspunând: „La 1863 m-a luat tata de laºcoala lu jupân Gheorghe ºi, în ajunulovedeniei, m-a dus la schitul Asãu, laºcoala pãrintelui (monah) Chervasie(unde erau vreo ºaisprezece monahi)“.Dupã înfiinþarea ºcolii domneºti înMoineºti, la 1865, tatãl sãu, caredevenise primar în Lucãceºti, l-a luat dela schit ºi l-a dus la aceastã nouã ºcoalãunde a fãcut parte din prima serie deelevi. Îºi aminteºte cu plãcere cum la24 ianuarie, seara, la lumina flãcãrilorde foc de pe butoaiele vechi unse cupãcurã, toþi ºcolarii au jucat „Hora Unirii“cântând melodia pe versurile lui VasileAlecsandri, pe care, la vârsta de 80 deani, are rãbdarea sã le redea în scris.Ne descrie cu multe amãnunteinteresante cum se învãþa în acei ani laªcoala Domneascã din Moineºti,scriindu-se cu degetul mare pe nisip,apoi netezindu-se suprafaþa pentru aurma noi însemnãri.

A fost premiant în toate claseleprimare, iar în clasa a II-a a fostrecompensat de proprietarul moºieiMoineºti cu 2 ermelici ºi un galbenaustriac (12 lei). În anul 1866, la vârstade 13 ani, când în Lucãceºti au murit 49oameni din cauza epidemiei de holerã, l-aînsoþit pe bunicul sãu, preot, la toateînmormântãrile. Pentru anul 1867consemneazã: „În primãvara anului 1867,miercuri, în Sãptãmâna albã, la amiazã,s-a întunecat soarele ca noaptea“. „În anul1868, terminând cursul primar cu bunsucces, tatãl meu, în dorinþa de a maivedea din neamul nostru un preot ºipentru a mã mai întãri în materie, m-adus la ºcoala primarã din Berzunþi, unde,ca învãþãtor, era pãrintele David Climescu,mai în urmã episcop de Buzãu“. Într-unautentic ºi antrenant stil, ne prezintã ºimodul de viaþã de la Berzunþi, oferindu-neunele amãnunte despre gazdele sale, IonButucaru ºi „zburdalnica“ soþie a acestuia.

La 9 martie 1870, pãrintele David a plecatde la Berzunþi, instalându-se ca învãþãtorºi preot la Moineºti ºi, „odatã cu pãrinteleDavid am plecat ºi eu din Berzunþi, amdat cu frumos succes examenul de varã(premiant). Toatã vara n-am pus mâna pecãrþi, am stat cu argaþii.“ În septembrie1870, tatãl sãu l-a dus la seminarul dinRoman unde, iniþial, nu a fost primit laexamen deoarece avea „atestat rural“. Lainsistenþele sale i s-a aprobat sã susþinãexamenul – concurs ºi a studiat aici pânãîn primãvara anului 1875. În continuareredãm un pasaj din scrierile autorului. „Prinluna august 1875, dupã recomandaþiamamei mele, am încãlecat pe un cal surce mi-l hãrãzise tata ca zestre ºi m-amdus la Cãlugãra mare, la casa preotuluiIon Comãnescu (vãduv) care avea o fatãcu numele Maria, în etate de 17 ani. M-amrecomandat, i-amarãtat certificatul deabsolvire pe care mil-a luat ºi, imediat s-adus cu trãsura înBacãu, la pãrinteleprotoiereu ªofãces-cu, care i-a spus sãpunã mâna pe mine.M-a cercetat dacãam melodie la cân-tãri. Am cântat…, i-aplãcut. Am convenit cu pãrintele, amproiectat cãsãtoria, care s-a oficiatduminicã, 30 august 1875, la biserica Sf.Neculai. Ca nuni, psaltul ªtefanachi ºiEcaterina Comãnescu (fratele socruluimeu) cântãreþ la Sf. Neculai, Bacãu“.Pentru o scurtã perioadã a funcþionat caînvãþãtor la Mãrgineni, apoi, din dorinþade a fi preot, a fost instalat, tot pentrupuþin timp, la Slobozia Mielului de undes-a mutat la Poiana, aºa cum ne spuneînsuºi pãrintele. „Am pus caii la trãsurãºi am venit la Poiana, unde am fost îndatãîmpresurat de popor. Am intrat laangajament: patru lei, o baniþã depãpuºoi, un pui de gãinã, o zi de clacãde fiecare cap de familie, fiind 125 de capiºi aceºtia sãraci, înglobaþi cu munci laproprietar, coconul cãminar GheorgheCondopol (grec)“. „Din unire cu câþivapoporeni, m-am prezentat la domnulprimar C. C. Mitiþã, i-am raportatangajamentul, s-a mulþãmit. Aceºti boierierau devotaþi bisericii, cântau la slujbã ºio cunoºteau perfect“. A fost ajutat cuveºminte ºi odoare, dar avea nevoie debani pentru a merge la hirotonie. Iatã cene spune în continuare: „Mi-a dat 25 degalbeni prin luna lui octombrie 1876, m-amprezentat la sfânta episcopie. PreasfântulEpiscop Isaia Vucol era bolnav de

reumatism; mi-adat recomandaþie laSfântul ArhiereuIrimia Gãlãþeanu dela Mãnãstirea Goliadin Iaºi ºi, în ziuade 27 decembrie1876, m-a hirotoni-sit diacon la bise-

rica Sfântul Arhid. ªtefan din Tãtãraºi peseama bisericii Izvorul Maicii Domnuluidin Bãlãneasa“. Mai târziu s-a prezentatdin nou la episcopie cu 2 poporeni(Constantin Costea ºi Costache Stelian),a fost trimis ºi de aceastã datã la Iaºi ºia fost hirotonit preot în ziua de 12 martie1877 în Mãnãstirea Golia pe seamabisericii Sf. M. M. Dimitrie din satulPoiana. Venind de la Iaºi, la EpiscopiaRomanului, a slujit 2 zile în SãptãmânaPatimilor, a primit „decretul“ semnat deepiscop ºi de directorul Nectarie Ciucãºi a plecat din nou la Poiana unde a slujit17 ani. Concomitent a slujit ºi la bisericadin Albele, iar din anul 1923, construindu-sebisericã ºi la Tazlãu (Prãjoaia), a slujit ºiaici. În continuare ne relateazã: „Apoi, înanul 1930, ridicând biserica cu patronulSf. Paraschiva, pe deal la Scãriga, adusãde la Enãcheºti, am regulat rândul laslujbã la 4 biserici la care am urmatregulat cu slujbã, singur, pânã la 11ianuarie 1931“. La aceastã datã a cedatdreptul de paroh nepotului sãu, NicolaeA. Berilã care era cãsãtorit cu fiica fiuluisãu Enea. Pe lângã activitatea pastoralãcãreia i s-a dedicat cu întreaga-i fiinþã,preotul Ion Crãciun a pusamprenta puternicei salepersonalitãþi ºi asupra unor

Mormântul din Prăjoaia a familieipreotului Ion Crăciun


edificii a cãror existenþã a dãinuitpeste decenii. Pe aceastã liniese înscrie faptul cã localul ºcolii

din satul Poiana a fost construit subsupravegherea sa în calitate de preºedinteal comitetului de iniþiativã, contribuind cusuma de 15.100 lei, a iniþiat construireaunei case parohiale cu 7 încãperi peterenul bisericii în suprafaþã de 27 deprãjini. Prin stãruinþa sa ºi cu sprijinulvrednicilor de pomenit „dudiºca Sofia

Condopol, cucoana Ilenca Istrate,Costache ºi Floarea Popa, Gheorghe ºiNastasia Fecioru ºi alþi binefãcãtori“ s-afãcut prima reparaþie (în anul 1874) lavechea bisericã din lemn de stejarconstruitã în anul 1814. Aºa cum mãr-turiseºte preotul, „poporul înmulþindu-se,trebuia fãcut noi încãpãturi. În anul 1912,

cu autorizaþia onor Casei Bisericii ºibinecuvântarea preasfinþitului Teodosie,am început a doua reparaþie, lungindu-secu 7 metri spre apus legatã cu fier ºi i-amfãcut al doilea turn în care am urcatclopotul cel mare ce a fost cumpãrat desubsemnatul ºi popor în anul 1908“. Însatul Albele a fãcut, în anul 1895, primareparaþie a bisericii consolidând-o cu fierºi cu zid de piatrã, iar la intervenþia sa afost cedatã o porþiune de teren de pe

domeniul bisericii în suprafaþã de 40 deprãjini pentru construcþia unui local noupentru ºcoalã. La biserica din satulScãriga, construitã în anul 1930, acontribuit cu suma de 26.000 lei ºi uneleodoare. În legãturã cu biserica din satulTazlãu (Prãjoaia) ne relateazã: „În anul1922/1923, prin sârguinþa subsemnatului

ºi a 40 capi de familie care au donat câte1.000 de lei de cap am construit actualabisericã din lemn de stejar durate, adusede la parohia Asãu, am aºezat-o pe vatrasatului (curtea 10 prãjini) la care am lucratde-a valma cu lucrãtorii 300 de zile, amorganizat tot materialul ºi mobilierulnecesar ºi, ce n-a ajuns, am completateu ºi preoteasa mea, Maria, cu suma de64.000 lei (inventarul spune). De aceeami-am luat îndrãzneala de a zice«biserica mea» unde, în curte mi s-a datînvoire de a-mi clãdi cavou“. În anul 1912,prin strãdania sa, s-a înfiinþat o ºcoalã însatul Tazlãu (Prãjoaia) cu un singur postde învãþãtor într-un local închiriat. În anul1933 ºcoala avea local nou construit cufonduri de la stat ºi ajutor bãnesc de lacomuna Berzunþi, sub supraveghereapreotului Crãciun în calitate de preºedinteal comitetului care a ºi contribuit cu sumade 7.554 lei. Tot la Tazlãu (Prãjoaia), satînfiinþat în anul 1874 prin împroprietãrireaînsurãþeilor (112 capi de familie) pe osuprafaþã de teren de 96 de fãlci în vatrãºi pânã la 40 de prãjini în þarinã, preotulCrãciun a fost primul care ºi-a construitcasã de locuit1. Consemnãm faptul cãaceastã casã existã ºi în prezent; autorulacestor rânduri a poposit aici denenumãrate rânduri timp de 47 ani ºi, defiecare datã se gândeºte cu veneraþie lacel care a constituit un adevãrat modelpentru generaþia sa ºi pentru cele carei-au urmat. Adãugând faptul cã perso-nalitatea sa a fost cunoscutã ºi recunos-cutã inclusiv de regele Ferdinand, care,prin decretul nr. 5800 din 30 decembrie1922, i-a conferit ordinul „CoroanaRomâniei“, redãm ultimele saleînsemnãri: „Doresc din suflet, ca ºiurmaºii mei în preoþie ºi (… nelizibil) sãfie tot aºa de preferaþi cum am fost eu,ce cu încredere ºi fãrã ruºine aº puteastriga rostind cuvintele: «lupta cea bunãm-am luptat, credinþa am pãzit».Cãlãtoria aproape s-a sfârºit (80 de ani).Rãmâne ca, bunul Dumnezeu sãrânduiascã ceva bun pentru mine, dar nunumai pentru mine ci ºi pentru toþi cei ceau iubit ºi iubesc arãtarea Lui. Amin“

1 Terenul a fost donat de o vãduvã cãreiasãtenii îi spuneau Prãjoaia, dupã numelesoþului sãu, Praja. Aceasta locuia într-unbordei ºi, neavând nici un urmaº, a donatterenul mãnãstirii din Berzunþi pentru careegumenul Macarie i-a dat: „2 berbeci, 1anteriu vãtuit, o pereche de ciubotegalbene ºi întreþinerea pe toatã viaþa culocuinþa în bordeiul ei“.

Nr. 3 / iul-sept 2015 13SAREA PÃMÂNTULUI

Având în vedere cã anul acesta afost consacrat de cãtre Sfântul Sinod alB.O.R. ca „An omagial al misiuniiparohiei ºi mânãstirii azi” ºi „Ancomemorativ al Sf. Ioan Gurã de Aurºi al marilor pãstori de suflete dineparhii”, am gãsit de cuviinþã sã vã faccunoscutã viaþa unui mare ierarhacademician, Melchisedec ªtefã-nescu, ce a pãstorit ºi EparhiaRomanului.

Nãscut în localitatea Gârci-na, judeþul Neamþ, într-o familiede preot, la anul 1822, cu numelede botez Mihail, avea sã facãcunoscut numele familiei ºi satuluisãu generaþiilor viitoare.

Tatãl sãu se numea Petracheªtefãnescu ºi a pãstorit parohiaGârcina timp de cincizeci de ani,fãcând cunoscut pe Hristosenoriaºilor sãi.

Mama sa se numea Anasta-sia, fiicã ºi soþie de preot de þarã.

Frumuseþea copilãriei trãitealãturi de mama sa a stârnitdeseori nostalgii în sufletul luiMelchisedec. Nu a uitat niciodatãserile în care mama sa „staîngenunchiatã cu copiii împrejurºi se ruga lui Dumnezeu, atâtpentru sine, cât ºi pentru ei.”

De la mama sa a învãþat rugã-ciunea: „Doamne, fereºte-mã de guralumii ºi de mintea cea proastã! Doamne,fereºte-mã de beþie, de farmece ºi detoate lucrurile rele”. Tot de la mama saa învãþat sã nu lipseascã niciodatãduminica ºi în sãrbãtori de la bisericã.

Seara, dupã terminarea treburilorgospodãreºti, mama sa le þinea copiiloradevãrate lecþii de catehezã, povestindu-ledespre rai ºi iad, despre viaþa de veci ºidespre soarta celor buni ºi a celor rãi,despre cum trebuie sã asculte sfinteleslujbe la bisericã, acordând o atenþiespecialã Sfintei Evanghelii ºi Cazaniei.

Pãrinþii lui, cu binecuvântarea luiDumnezeu, au adus pe lume cincispre-zece copii, dintre care unsprezece aurãmas în viaþã, având responsabilitateacreºterii acestora, ºtiind foarte bine sãchibzuiascã avutul, încât nimeni sã nu

sufere, dar, cu toate acestea, „nici unsãrac nu s-a întors cu mâna deºartã dela ei.”

Acordând copiilor o educaþiecreºtineascã aleasã, cinci dintre ei auîmbrãþiºat viaþa monahalã.

E important sã amintim cã unul

dintre fiii acestei familii, ºi anume Vasileªtefãnescu, a fost ºi egumenul MânãstiriiPrecista din oraºul nostru, dupã anii1863, aºa cum aratã pisania bisericiinoastre, ºi apoi a fost ales arhiereu cunumele de Valerian Râmniceanu.

Mama sa a trãit frumos ºi a plecatdin aceastã lume la fel de frumos.

Simþindu-ºi sfârºitul aproape, s-amãrturisit, s-a împãrtãºit, ºi-a pus totulîn rânduialã pânã la cele mai miciamãnunte, dupã care s-a adresat maiciiSuzana (fiica ei ºi stareþa MânãstiriiRãzboieni) zicându-i: „Strânge tot câtmai curând cã vine Împãrãteasa.” Acerut o lumânare spre a o întâmpina; ºi-a fãcut cruce, a pus singurã mâinile pepiept, ºi-a cerut iertare de la soþ ºi de laceilalþi, a iertat ºi ea pe toþi ºi îndatã atrecut la cealaltã viaþã.

Viitorul episcop Melchisedec aînvãþat prima „buche a cãrþii” de la

cântãreþii de la bisericã.Între anii 1834-1838, urmeazã

Seminarul de la Socola-Iaºi. Apoi alucrat ca învãþãtor de þarã ºi în anul 1843este numit profesor de retoricã,pastoralã, istorie ºi geografie laSeminarul pe care-l absolvise.

La vârsta de 21 de aniîmbracã rasa monahalã, primindnumele de Melchisedec, pentru canumai dupã un an sã fie hirotonitierodiacon la Mãnãstirea Socola.

Fiind dãruit de Dumnezeu cumultã înþelepciune ºi cu o viaþãduhovniceascã exemplarã, întreanii 1848-1851, îºi continuã studiilela Academia Teologicã din Kiev.Apoi este hirotonit ieromonah ºinumit profesor la Seminar laSocola unde funcþioneazã pânã în1856. Fiind un eminent profesor,numeroºi elevi formaþi de dânsulau ajuns vestiþi preoþi, egumeni,profesori ºi chiar ierarhi.

În 1856 este numit rector laSeminarul de la Huºi, reuºind încâþiva ani sã-l reorganizeze înîntregime pe mãsura celui de laIaºi.

Între 1857-1859 a stãruit, cutimp ºi fãrã timp, pentru unirea

Principatelor Române, folosind cu multãînþelepciune atât catedra, cât ºiamvonul.

„Unitatea românilor, spunea el, vaduce nu numai la întãrirea naþionalã ºila risipirea vrajbei dintre fraþi, dar peaceeaºi mãsurã ºi la întãrirea Ortodoxieiromâneºti, pentru a putea rezistaprozelitismului religios strãin, care cãutasã dezbine neamul ºi Biserica noastrãapostolicã”.

La sfârºitul anului 1862 estehirotonit arhiereu ºi numit locotenent deepiscop la Huºi, iar în 1865 este numitepiscop la Dunãrea de Jos, eparhie pecare a pãstorit-o timp de cinsprezeceani.

Cea dintâi preocupare a saca episcop a fost sã zideascãbiserici prin sate ºi sã numeascã

Preot Constantin GENES

14Nr. 3 / iul-sept 2015 SAREA PÃMÂNTULUIpreoþi luminaþi ºi cu fricã deDumnezeu în toate parohiile din

eparhie. Fãcea adesea vizite canonicepe la sate ºi oraºe, sfinþea noi lãcaºuride cult ºi-i învãþa pe credincioºi sãpãstreze dreapta credinþã ºi sã ducã oviaþã creºtineascã plinã de dragoste ºide fapte bune. O deosebitã grijã purtapentru vãduve, orfani ºi pentru þãraniisãraci, pe care-i miluia dupã putere.Fiind înzestrat cu darul vorbirii, s-adovedit a fi un neobosit predicator ºiapostol al lui Hristos.

În primãvara anului 1879 estechemat sã pãstoreascã EparhiaRomanului pe care o conduce cuaceeaºi demnitate ºi înþelepciuneduhovniceascã timp de treisprezece ani,pânã la sfârºitul vieþii sale. Aici sepreocupã de organizarea Seminarului dela Roman, ajutând copiii dotaþi ºi fãrãposibilitãþi materiale, întreþinându-ipersonal sau oferindu-le burse.

De asemenea, s-a implicat în viaþaoamenilor de la þarã ridicând ºcoli pentruluminarea poporului, iar la spitalul dinRoman, pe lângã obiºnuitele viziteduhovniceºti, acorda subvenþii pentruajutorarea bolnavilor sãraci.

Fiind unul dintre cei mai învãþaþiierarhi ai timpului sãu ºi un profundteolog, a avut un rol important în viaþaBisericii Româneºti. Astfel, el a contribuitmult la unirea celor douã Biserici localedin Moldova ºi Þara Româneascã,ajungând ca în anul 1865 sã seîntruneascã la Bucureºti, pentru prima

datã, un sinod general al BisericiiOrtodoxe Române.

O contribuþie importantã a avut ºila întocmirea legii organice din 1872 princare s-a constituit Sfântul Sinod alBisericii Autocefale Ortodoxe Române.

Tot la stãruinþa sa ºi în urmamemoriului compus de el cãtrePatriarhia ecumenicã a Constantino-polului, s-a sfinþit pentru prima datã înþara noastrã Sfântul ºi Marele Mir, înanul 1882.

Aceeaºi contribuþie deosebitã aavut-o ºi la dobândirea AutocefalieiBisericii Ortodoxe Române. Ca urmarea actului sinodal întocmit de el cu multãînþelepciune, în primãvara anului 1885,se recunoaºte Autocefalia Bisericiinoastre.

A scris multe cãrþi de teologie cuun profund caracter duhovnicesc ºiistoric.

„Ierarh luminat ºi pãstor destoinic,prin scrierile sale a fost pãtruns deresponsabilitatea demnitãþii slujirii cucare a fost investit de Dumnezeu ºi amisiunii apostolice faþã de care a arãtattot timpul o febrilã preocupare.”

Dupã o viaþã plinã de osteneli ºiîmpliniri, la 16 mai 1892, episcopulMelchisedec ºi-a dat duhul în mâinilemarelui Arhiereu Iisus Hristos.

Din donaþia lãsatã de el, s-auconstruit în anii urmãtori o grãdiniþã decopii ºi o ºcoalã de cântãreþi bisericeºtialãturi de Episcopie, în care se primeaunumai copii orfani, cu întreþinere

gratuitã. „Personalitate

luminoasã a Bisericii,ierarh destoinic, apãrã-tor al Ortodoxiei, cumultiple valenþe: om deculturã, istoric ºi arheo-log, diplomat ºi om destat, pedagog, academi-cian, aproape o jumã-tate de veac a luptatpentru luminarea popo-rului, pentru desãvâr-ºirea lui moralã, pentruîmbunãtãþirea soartei luimateriale, pentru depã-ºirea rutinei ºi a indife-renþei”, lãsând în urmão mare moºtenire cul-turalã...

După mai bine de un sfert de veac de laplecarea părintelui Arsenie Boca dintre noi, ne-amgândit să amintim în câteva rânduri ceva din viaţaşi activitatea sfinţiei sale. Se naşte în localitateaVaţa de sus, jud. Hunedoara, la 29 septembrie1910, din părinţii Iosif şi Cristina, primind la boteznumele Zian. După ce termină liceul din Brad caşef de promoţie în anul 1929, va urma cursurileFacultăţii de Teologie Sibiu şi apoi, în 1933, Institutulde Belle Arte din Bucureşti. În această perioadă îlajută pe părintele Dumitru Staniloae la traducereaFilocaliei. După împlinirea vârstei de 25 de ani,este hirotonit diacon şi va merge să cunoascăviaţa monahală din Muntele Athos. La revenireaîn ţară în 1939, primeşte tunderea în monahism cunumele Arsenie şi este numit de Mitropolitul NicolaeBălan stareţ al Mânăstirii Sâmbata de Sus, ctitoriavoievodului Brâncoveanu. Presa vremii scriadespre părintele: „Duhul lui Brâncoveanu se va fibucurat împreună cu îngerii din ceruri că în aceastăzi mare,Vinerea din săptămâna Învierii Domnului,Izvorul Tămăduirii“, poporul român ortodox venitpe timp ploios, ca să-şi întâmpine ierarhul care îipoartă bucuriile şi necazurile în sufletul său demare român şi de mare creştin, a simţit încă o datăcum se revarsă peste el binefacerile cerului larugăciunile şi binecuvântarile pe care cei doi ierarhiIPS Mitropolit Nicolae şi PS Nicolae al Clujului,înconjuraţi de sobor de preoţi, le îndreptau cătreCel Atotputernic. În inima munţilor Făgăraş aveapărintele să-şi găsească adeseori liniştea scobindo chilie lângă un povârniş aproape vertical. Totmai sus de Mânăstirea Sâmbata se află şi izvorulce poartă numele părintelui şi care este o oază derecreere şi bucurie.

Din 1943 intră în atenţia securităţii şi va fiarestat în 1945 şi torturat în mai multe rânduri,fiind acuzat că e legionar, lucru negat cuvehemenţă de părintele. Este eliberat în absenţaunor dovezi clare, dar în mai 1948 e din nouînchis pentru vina de a-i fi ajutat creştineşte cuhrană pe luptătorii anticomunişti din MunţiiFăgăraşului. Perioada petrecută la MânăstireaSâmbata va fi cunoscută ca „Mişcarea dereînviere duhovnicească de la Sâmbăta“ şinotată de Nichifor Crainic: „Ce vreme înălţătoarecând toată ţara lui Avram Iancu se mişcă înpelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spreSâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martirConstantin Brâncoveanu“.

Paºii pelerinuluispre

Sâmbãta de Sus

Preot Sorin POSTELNICU

Iubesc amintirea clopoþeilor rãsuciþi în argint,durerea pãpuºiilângã soba cu cozonacii necopþi, de nisip,lacrimile cerute de castelul cãlcatde nepãsarea celor mari.Iubesc scutecele-nºirate ca timbrelepe sfoarã-n balcon,febra fularului uitat în cârligul cuierului,iubesc seninfiece stea cãzãtoare a ceruluica pe un drept la moartecând bãnui ce-nseamnã sã creºtiun zâmbet de om.

Valeriu Filimon, Tãrâmuri imaginare –Poezii, Edit. Paco, Bucureºti, 2001, pag. 12

Univers


În revista Vitraliu, periodic al CentruluiCultural Internaţional „George Apostu” dinBacău1, criticul literar Constantin Călin vorbeştedespre întâlnirea sa cu preotul NeculaiMunteanu-Muntmarg: „În iunie 1977, trecândprin Scorţeni, m-am oprit la N. C. Munteanu-Muntmarg, preotul-ziarist care a avut ideea să-iia un interviu lui Bacovia. Vizita mea eraexploratoare: voiam să cunosc persoana şi săvăd dacă mai are o rezervă de amintiri. Ajuns lavârsta de 75 de ani, preotul arăta bine fizic şi eradispus să povestească toate lucrurile pe care leştia despre poet.” După ce au schimbat câtevacuvinte despre casă şi grădină, au ajuns inevitabilla subiectul George Bacovia: „ În legătură cuinterviul pe care i l-a luat lui Bacovia, a ţinut sămenţioneze ca n-a cuprins în el tot ce a vorbit cupoetul şi că nu s-a referit deloc la o întâmplare pecare acesta a avut-o într-una din zilele vizitei laScorţeni. Atunci, din mai multe motive, i-ar fi venitgreu s-o povestească.” În continuare, criticulConstantin Călin redă povestirea părinteluiMunteanu despre cum l-a salvat pe Bacovia dela o arestare sigură sub acuzaţia că ar fi bolşevic:„În casa familiei Neculai şi Maria Pr. Cernat, înziua aniversarii zilei onomastice (adică de SfântaMarie - n.m.), s-a dat o masă festivă, la care aufost invitaţi, alături de mine, poetul GeorgeBacovia, N. Anghel, avocatul N. P. Roşu,magistraţii Aurel Teodorescu, ajuns în 1945preşedintele Curţii de Casaţie Bucureşti, şi N.Rîmniceanu (care făceau parte din personalulJudecătoriei de Pace Scorţeni, unde a funcţionatca stagiar şi Ioan/Eugen Vasiliu, fratele mijlociual poetului - n.m.), Dumitru Mareş, directorul Şcoliide Meserii, Gheorghe Antohi, şeful Secţiei dejandarmi, avocatul Lunescu şi membrii familieiCernat. După obiceiul tradiţional, s-au pomenitla începutul mesei festive şi răposaţii familiei. Ceiprezenţi au fost animaţi de multă bucurie. Discuţiileerau urmărite însă de vulpoiul Siguranţei, carede obicei era nelipsit de la asemenea festivităţi,la care venea chemat sau nechemat de careva.Se împlinise la 30 iunie 1931 (corect: 8 iunie -n.m.) un an de la revenirea pe tron a regeluiCarol al II-lea, numit de admiratorii săi fanatici«Craiul nou», «Voievodul Culturii României Mari»etc. Dumitru Mareş, om cu prestanţă în învăţământşi în viaţa socială, cu o bogată bibliotecăpersonală, a crezut de cuviinţă să cuvântezedespre misiunea cultural-socială a FundaţiilorCulturale Române de sub ocrotirea «Craiuluinou», despre însemnătatea restauraţiei regale

etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia(care rămăsese cu gândul la pomelnicul de laînceputul mesei - n.m.), în tot timpul cât a vorbitD. Mareş, aprinzând lumânarea înfiptă încolăcelul din faţa sa, a rostit în surdină, sacadat,«Veşnica lui pomenire!» La plecare, şeful desecţie Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privireafără întrerupere, m-a întrebat:

– Cine-i nebărbieritul şi posomorâtul ăla carea stat lângă d-voastră şi care tot timpul cât a vorbitd-l Mareş despre Majestatea Sa, aprinzândlumânarea, a îngânat «Veşnica pomenire!» Cinel-a adus aici?...

Bacovia mergea spre casă la braţul lui N.Anghel. Eu mergeam cu magistratul AurelTeodorescu şi cu avocatul N. P. Roşu.

– E poetul Bacovia, adus aici de prietenulsău N. Anghel.

– Ce poet!... Este un bolşevic. Am sa-lînşfac, am să-i dresez acte ţapăne şi am sa-lvâr la zdup .

Clădirea Secţiei de jandarmi era aproape.– Nu este bolşevic, domnule şef! Este un

poet, om cumsecade, om de onoare…– Dacă-i om de onoare, atunci de ce tot

timpul zâcea «Veşnica lui pomenire!», ca preoţiila moartea cuiva? Cine murise la masa unde amospătat aşa de bine şi unde d-l Mareş a vorbitaşa de patriotic despre Majestatea Sa?

– Crede-mă că-i om cinstit, român cu inimabună şi doritor de bine, am insistat crezând ca seva potoli.

– Iertaţi-mă, părinte, dar tot nu vă cred! Cădacă l-a adus aici bulgăroiul de Anghelov, tot unfel de bulgăroi este şi el. (Pentru că N. Anghelvenise în Scorţeni de prin părţile Dobrogei şiscria la ziarul „Marea noastră” din Constanţa,Enache Teodorescu, directorul Şcoliielementare, îi zicea în glumă Anghelov. Şi, fărăcontrol la starea civilă, în evidenţa Secţiei dejandarmi a fost trecut Anghelov! - n. aut.)

– Să zicem că-i neam de bulgar – dar euştiu sigur că-i român din Bacău. Ce vină are unom dacă-i bulgar?

– Bulgarii şi ruşii sunt bolşevici, şi noi avemordine să-i prindem pe toţi bolşevicii, oricine arfi ei, şi să-i trimitem acolo unde să li se cânte şi lor«Veşnica pomenire!»

– Dacă Bacovia a rostit « Veşnicapomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar şibolşevic. Dânsul fiind o fire duioasă ş isentimentală, a fost pătruns de rostirea cântării«Veşnica pomenire!» de la începutul mesei, apoi

cam toropit de vinul aşa de bun, servit de noi toţi,a absentat de la cele vorbite cu atâta însufleţirede d-l Mareş şi a rămas în cugetul său lapomenirea celor adormiţi; de aceea a tot rostit«Veşnica pomenire!» Ai observat că la sfârşitulcuvântării d-lui Mareş, eu l-am trezit de d-lBacovia din visarea lui, spunându-i că suntemgata de plecare. Şi, d-le şef de secţie, să nu uiţiniciodată că în opera sa poetică el aminteşte demoarte şi de suferinţe...”

Criticul Constantin Călin completeazăpovestirea adăugând: „Susţinut de cei cu caremergea împreună, adică de magistratul AurelTeodorescu şi de avocatul Nicolae P. Roşu,preotul a reuşit să înmoaie cerbicia jandarmului,care a renunţat la arestarea lui Bacovia. […] În1977, poveştile vorbelor evidenţiate aici «nudădeau bine». Acum ele pot fi publicate, căciaduc o notă de climat, dar desprinse din pastade consideraţii oportuniste, pe care autorul lecredea atunci obligatorii.”

Părintele Neculai Munteanu-Muntmarg afost un om de aleasă cultură, preot paroh la SlănicMoldova iniţial, apoi transferat, la cererea sa, înparohia Scorţeni. Părintele Munteanu a fost şiun neobosit publicist. A fost secretar de redacţiela ziarul Bacăul în perioada 5 ian. – 18 mai1925 (Bacăul – ziar agricol, industrial, comercialşi al intereselor generale. Apare 27 aprilie 1924– 31 ianuarie 1944). În articolele „Către abonaţiişi cititorii noştri” şi „Ce vrem?”, din 22 dec. 1924,N. C. Muntmarg dă noi precizări cu privire lapreocupările şi orientarea ziarului. Iscăleştemateriale din prima serie a ziarului, dar şi din aII-a şi a III-a. A publicat şi în ziarul Moldova (ziarindependent al intereselor generale. Apare pânăîn 17 dec. 1925). Este unul dintre cei mai fervenţicolaboratori ai ziarului Curentul Bacăului(Organ independent săptămânal. Apare: 28 iunie1929 – 21 august 1939). Publică şi la Glasulnostru (Revistă de cultură şi educaţie. An. I, nr.1, ianuarie 1931). Din cuprinsul primului număr:„Spre un drum cultural” de N. C. MunteanuMuntmarg.2

Preot Cãtãlin ILIE

1 Articolul „Un incident necunoscut”, în revista Vitraliu,anul XVIII, nr. 3-4 (35) noiembrie 2010, p. 48-49.2 Gheorghe Pătrar, Publicaţiile periodice băcăuane(1867 – 1967), Bibliografie monografică, BibliotecaMunicipală Bacău.

Nr. 3 / iul-sept 2015 SAREA PÃMÂNTULUI 16

Înalt prea Sfinţite Stăpîne,Prea Venerabil ConsiliuArhiepiscopesc Sibiu

1940 noiembrie 6, RomanSubsemnatul preot paroh ortodox al

Parohiei Poiana Sărată, Judeţul Trei Scaune şiprototop al Oituzului, pentru timpul cît am stat subocupaţia maghiară după dictatul de la Viena, dela 14 septembrie pînă la 20 octombrie 1940raportez şi declar următoarele.

Cu toată insistenţa depusă de familie, copii,prieteni şi credincioşii mei de a mă refugia în urmatrecutului meu, ca fost voluntar în armata română1916-1918 şi pentru activitatea mea patriotică,culturală şi naţională dezvoltată în secuime caprotopop, nu mi-am părăsit turma şi am rămas peloc lângă altarul strămoşesc, conştient că aceastăactivitate îmi poate periclita viaţa. Am rămas cusoţia, o copilă de 12 ani, servitoarea şi tot avutulmeu, hotărât să înfrunt orice primejdie.

După ocupaţie, pînă au fost trupelemotorizate, n-am avut de suferit. Placate tipăriteîn limba maghiară şi română anunţau noiledispoziţii ale regimului militar.

În aceeaşi zi comenduirea civilo-militară a plăşiiTîrgu-Secuiesc cu colonelul Szentişvany instituindnoile autorităţi comunale m-au cercetat în casa mea,cerîndu-mi ca orice neajuns din partea trupelor deocupaţie să-l aduc la cunoştinţa dumisale.

Locul trupelor motorizate l-a luat un batalionde infanterie hămesit, lipsit de hrană şi furaje, iarpopulaţia de alimente şi lucru, aşa că viaţadevenea tot mai grea, tot mai agitată. Au începutterorizările clandestine din partea locuitorilormaghiari, circa 10%, tolerate de autorităţi, iar maitîrziu pe faţă, cărora au căzut victimă mai multiromâni între care şi locuitorii Ion Gh. Vleji, NicolaeCiobanu, schingiuiţi şi bătuţi pînă la desfigurareş.a. S-a încercat atentat la pudoarea fetelor Maria

Memoriul preotului Ioan Rafiroiu din PoianaSãratã, comuna Oituz, judeþul Bacãu, localitate

care, în urma dictatului de la Viena, a fostocupatã de horthyºti.

N. Şandru şi Maria Gh. Ceanga. Sfănta Liturghieoficiam în prezenţa a doi jandarmi, după ce şi euprimisem o scrisoare de ameninţare încă în ziuade 14 septembrie.

În ziua de 26 septembrie mergând pentruschimbul banilor bisericii la Tîrgul- Secuiesc, întreorele 2-3 d.m. am fost atacat în plină piaţă dederbedeii oraşului şi amenin at cu linşarea,vociferînd tot felul de insulte la adresa preotuluivalah şi a României. Am scăpat graţie interven ieiunui tînăr ungur din Breţcu, care mă cunoştea şicare a intervenit în momentul cînd voiau să mălinşeze. Autorităţile, armata, negustorii priveau dinuşile prăvălielor , deşi toţi mă cunoşteau nici unuln-a intervenit.

Spre casă cu un camion, la Breţcu am aflatde atrocităţile comise în noaptea de 13 septembrie,după retragerea trupelor române, când din ordins-a dat voie localnicilor unguri să se răzbune, săfie maltrataţi, distruşi românii din Breţcu, Mărtănuş,Ojdula, Zăbala, etc., iar preotul reformat laserviciul divin, ţinut trupelor maghiare în cătunulOituz a spus textul: „addig kell utni az oláhot a migvár csepeg csontjabal“, (valahul trebuie atîta bătutpînă curge sînge din ciolan) martor Ioan Gh. Vleji.

Atunci am înţeles că viaţa românilor este înpericol, de ce m-am convins din toate acţiunileurmătoare. Totul a fost pregătit din ordinulguvernului maghiar printr-un plan diabolic şiînscenat să forţeze pe românii din Poiana Sărată,Oituz, simbol al eroismului românesc în luptele deîntregire, care adăpostea biserica neamului,monumentul locotenentului N. Macarie, primul mort,când s-a trecut graniţa, cimitirul eroilor, şcoalalocetenent Macarie, etc. Să fie evacuat de românişi colonizat cu maghiari. Acest plan trebuia realizatprin orice mijloace. Întîi îndemnuri mieroase, nureuşesc, prin vexaţiuni, terorizări, ca românii săplece, parăsindu-şi avutul şi a-i prăda.

I-a încasat cu dări către stat, comună, le-aschimbat buletinele de identitate, dîndu-le

adeverinţă de mînă, încasîndu-le 60 lei de fiecarebuletin, cei ce semnau că vreau să plece în regat,le lua 90 lei pe declaraţii, le-a pus taxă deînscriere, 30 lei pentru fiecare elev, deşi se maifăcuse o înscriere.

Copiii trebuiau să vorbească numaiungureşte, să salute ungureşte, care greşeau îipuneau să ridice mîinile în sus, iar cei de unguri îipălmuiau. Jandarmeria, sub motiv că stă sub ordinilemilitare, ne văicărea, dar nu ne da nici o ocrotire.

Eu îndemnam populaţia să rabde oricevexaţiuni, să nu se înspăimînte, să nu-şipărăsească avutul în prag de iarnă, să rabde,că va veni regimul civil, care va respecta tratatul.

Pe la începutul lunei octombrie, într-osîmbătă mă pomenesc cu doi jandarmi şiautorităţile comunale, care din ordin trebuiau să-mi facă percheziţie şi să aleagă toate cărţile, hîrtiilecare sunt contra ideei de stat maghiar, dar înprima linie cărţile de istorie, geografie, hărţi,tablouri, etc. Notarul a cercetat carte cu carte, aales ce i se părea suspect şi le-a dus la primărie,apoi steagul bisericii etc., ordinîndu-mi ca oriceact contra statului maghiar să fie distrus. M-aîntrebat dacă posed în bibliotecă cartea „Pădureaspînzuraţilor“. În aceeaşi zi s-au strîns cărţile deşcoală de la elevi şi au făcut percheziţie la diferiţipărinţi care aveau copii la şcoală. După masăam fost somat să radiez chipul fostului rege dinbiserică. În timpul acestei operaţii mi s-a pus învedere de către notar, care servise 17 ani subromâni, că ar fi bine să părăsesc comuna şi sămerg în Eparhia Oradiei sau Clujului, pentrusiguranţa mea. Eu am ripostat că din porunca luiHristos şi a înaltului meu chiriarch aici am fostorînduit să stau lângă credincioşii şi bisericapentru care am fost ales şi pus jurămînt. Nu plecorice mi s-ar întîmpla.

În acest timp alimentele seterminau şi altele nu veneau din ţaramamă şi atunci au forţat planul de

Nr. 3 / iul-sept 2015 17SAREA PÃMÂNTULUIexpulzare a românilor pentru a-i puteaprăda. Întîi s-a făcut conscrierea

românilor născuţi în vechiul regat şi stabiliţi princăsătorie în Poiana Sărată. I-au purtat pe lacomenduirea plăşii Tîrgu- Secuiesc, unde i-aupus în dilema, că pot opta pentru oricare din celedouă cetăţenii şi în timp de 3 zile să se declare.Optînd pentru cetăţenia română, îşi pot lua cu eitot avutul mobil înafară de casă, pămînt şi pădureanu se poate tăia. Au făcut conscrierea celor careau făcut războiul 1914-1918 la unguri. Pe urmăau chemat femeile care aveau bărbaţii trecuţi înRomânia şi le-au pus în vedere că a doua zi 13octombrie să plece cu ce pot lua cu ele în saci,altfel vor fi expulzate cu forţa. În acea zi, venindcomandantul plăşii, unele din femei cu cîte şaptecopii, altele însărcinate s-au plîns colonelului, carele-a asigurat să stea pe loc, că nu li se întîmplănimic. După plecarea colonelului, comandantulgarnizoanei, un tînăr sublocotenent, Levente, de21 ani, le-a arestat şi le-a dat seara peste graniţă.Ultimul act de teroare s-a săvîrşit în ziua deCuvioasa Parascheva 14 octombrie. Luni spremarţi noaptea, adevărata noapte a Sf. Vartolomeu.Au fost arestaţi în trei rînduri circa 70-80 capi defamilie, între care toţi fruntaşii şi negustorii. I-auforţat să semneze un text în limba maghiară pecare nu-l cunoşteau, obzic de supuşeniamaghiară şi optează de bună voie pentru cearomână şi că nu se vor mai întoarce niciodată înUngaria şi că nu au nicio pretenţie faţă de statulmaghiar. Terminînd formularele şapirografiate îiforţau să semneze în alb, iar pe care seîmpotriveau îi sileau prin baionetă. După cesemnau în loturi îi treceau peste graniţă şi în urmalor începea jaful, în care scop cu puţin înainteaduseseră două detaşamente de evreiconcentraţi pentru lucru. Să se cercetezedeclaraţiile celor expulzaţi cu forţa: Gh. D. Şandru,Nicolae Lazăr, Cotigă, Ion Ţuţuianu şi alţii.

A doua zi, 15 octombrie, pe străzile satuluiera un exod apocaliptic, pe un timp năpraznic cuninsoare şi ploaie. Femei, copii, mame, bătrîni,bătrîne, etc., despărţite de cei dragi au începutsă-şi care avutul permis de autorităţi, veşminte şimobilă, dar tot ce are aliment sau unelte degospodărie nu li se da voie. Vitele mari sau mici,păsări etc. au fost strînse de soldaţi, de unguriilocalnici şi evrei. Vitele, caprele, oile au fost mînateîn cimitir şi păzite de evrei. În fiecare zi era sunatăgoarna să plece toţi românii, iar mai pe urmă căfiecare valah pînă într-o jumătate de oră să secureţe din sat, să nu mai rămînă niciun miros devalah. Întrebînd pe primarul ce însemneazăacestea mi s-a răspuns că nu ştie, aşa esteordinul. Am întrebat pe comandantul garnizoanei,care mi-a răspuns că acestea sunt represalii,

retorsiune, pentru că şi legionarii tot aşa fac: taiedegetul cu inele, le smulg cerceii din urechi şischingiuesc copii, sfâşiindu-i şi astfel îi aruncăpeste graniţă, dar că ei procedează mai uman cupopulaţia din Poaina Sărată. Miercuri 16octombrie nu mai erau în comună decît familiamea, doi moşnegi, două ţigance măritate dupăunguri şi un negustor român a cărui familieplecase şi care preda prăvălia unui maghiar fărăbani.

Sorţii mîndrului sat Poiana Sărată, de peValea Oituzului, glorios, unde soldatul românînscrise egoismul său:,,Pe aici nu se trece!’’ aufost aruncaţi. Satul refăcut după 22, careadăpostea în instituţiile create după război mîndrianeamului şi a mea, care le creasem, s-a mistuit îndouă zile.

Eu şi familia mea am fost puşi sub pazămilitară. Şi noaptea dormea la noi un notar sauînvăţător ungur pentru a nu dispărea pestenoapte. În ziua de 17 octombrie se prezintă pe laora 16 un sublocotenent detectiv însoţit de uncaporal (spunîndu-mi) că eu trebuie să părăsescsatul în 24 ore sau şi mai curînd, fără să-mi indicedirecţia unde voi fi dus. După aceasta se prezintăofiţerul sublocotenent, care a expulzat credincioşiiînsoţit de un învăţător maghiar şi mă forţează sădau o declaraţie oficială prin care să arăt căcredincioşii au plecat de bună voie, neforţaţi denimeni şi scrisă cu mîna mea proprie. Am cedatforţei şi am răspuns: ,,dumneata, dictează şi euscriu”.

Această declaraţie mi-a forţat-o joi 17octombrie, iar data pe declaraţie i-a pus-o la 13octombrie, data începerii expulzării populaţiei. Dupăo oră a venit un locotenent însoţit de secretarul plăşiimilitare şi mi-a forţat din nou o declaraţie în acelaşisens scrisă de el, dar cu observarea mea că eu n-am văzut pre credincioşi semnînd declaraţiile, întrucîtexpulzarea lor s-a făcut noaptea, iar seara la optmaghiară toate lămpile trebuiau stînse. La întrebareaîn ce proporţie a scăzut numărul sufletelor în celedouă zile de expulzare, i-am răspuns că în proporţiede 1000 la 10. Cerîndu-le să se permităreîntoarcerea credincioşilor la căminurile părăsitemi s-a răspuns că aceasta nu se mai poate, odatăce au trecut peste hotare. Concluzia că planul deexpulzare şi prădarea avutului romînesc a fost ţintaguvernului maghiar executat prin organele civilo-militare de ocupaţie.

Duminică dimineaţa 20 octombrie am fostexpulzat şi eu cu familia, după ce mi s-au confiscatbanii, circa 30.000 de lei în pengó şi tot avutul:vite, porc, furaje, produse, păsări, tot felul dealimente, o parte din mobilă etc.

Nopţile de teroare sufletească de la 17-20octombrie nu descriu, căci nu pot fi înţelese decît

de cel ce le-a trăit. Luat între baionete am fost dusla graniţă şi trecut peste hotare. Pentru a douaoară un sat şi un preot valah din Ardealulpătimirilor plecau în pribegie în pragul ierniitrecînd, ca şi în anul 1916, hotarul vremelnic alvrerilor româneşti, oprindu-se după 24 aniaproape în aceeaşi zi şi la acelaşi preot românesc,care reprezintă trecutul neamului, dar şi speranţareînvierii de mîine.

Poposind în comuna Oituz, Grozeşti, jud.Bacău, la părintele prieten Gh. Comănici, aflu căsfinţia sa, copiii aflători în România şi prietenii aufăcut intervenţie, prin Prefectura de Bacău, laMinistrul de Interne şi Externe pentru eliberareamea. Altfel urmam să fiu judecat ca desertor dinarmata maghiară, în 1916, ca voluntar în armataromână 1916-1918 pentru patronareasărbătorilor Lt. Macarie şi activitatea meanaţională, ca protopop în secuime.

În ziua de 24 octombrie, deşi bolnav, lachemarea Înaltului meu Stăpîn, prin concursuldomnului prefect de Bacău, am plecat la Arad, înfaţa Comisiei germano-italiană şi în ziua de 28octombrie am fost ascultat ca martor principal,arătînd în expunerea mea, cum a fost expulzatun sat întreg în două zile şi prădat avutul său.Caz unic. Informaţiile mele le-am susţinut cu cincideclaraţii oficiale date de Primăria Hîrja, Postulde grăniceri, Oficiul vămii Oituz, şeful postului dejandarmii Hîrja şi văduva Reveica Gh. Bercu dinBreţcu care au fost traduse în limbile germană şiitaliană şi predate comisiei cu fişa întocmită demine şi declaraţia mea luată la proces verbal dea se cerceta cazul la faţa locului şi asculta locuitoriiexpulzaţi.

Populaţia evacuată a fost încarteruită încomunele: Hîrja, Grozeşti, Filipeşti, Bogdăneşti şiOneşti, Jud. Bacău. Domnul prefect a intervenitimediat pentru îmbunătăţirea situaţiei disperate aacestor nepăstuiţi. O deosebire grijă le poartăacestor nepăstuiţi preotul paroh din Oituz-GrozeştiGheorghe Comănici, şi primarul comunei ChiriacDragomir.

Două din aceste memorii s-au înaintat d-luiprefect de Bacău pentru a dispune de ele în faţaautorităţilor de stat superioare iar unul s-a înaintatca raport explicativ I.P.S. Sale şi P.V.C. de Sibiu,la ordinul acestuia nr. 10.760 din 22 octombriea.c. după ce în ziua de 30 octombrie am raportatşi verbal I.P.S. Sale şi I.P. Cuvioşiei Saleahimandrit T. Scorobeţiiu,

Roman, la 6 noiembrie 1940.Preot paroh şi protopop Ioan Rafiroiu.

Arh. St. Bacău fond (Prefectura Jud.Bacău) dosar 98/ 1940, f. 229-238


Valeriu Filimon

ªedinþaConsiliuluiLocal Slãnic

Moldova în cadrul cãreia s-a acordat titlul de Cetãþean deonoare lui Valeriu Filimon

Valea Trotuşului, plai de legendă şi de vis,pământ binecuvântat, locul naşterii marelui VoievodŞtefan cel Mare şi Sfânt, pământ presărat cu sângeleostaşilor români, are în cuprinsul ei deosebite locaşuride închinare între care, de zece ani triumfă sprecer, zveltă şi impunătoare, biserica maramureşeanăde la Schitul Cuviosul Eftimie cel Mare.

În câteva cuvinte, dorim să arătăm cum s-anăscut această vatră monahală. Pe aceste locuria fost scrisă istoria anilor 1916-1917 cu însăşisângele eroilor care au căzut aici în Primul RăzboiMondial. Deş i vremurile de după primaconflagraţie mondială şi, mai ales, de după adoua, nu au fost prielnice cinstirii spirituale aeroilor, totuşi, pe aceste locuri, jertfa lor a rămasmarcată peste ani prin câte o cruce ori un tranşeu,semne care au adus până la noi îndatorirea dea plămădi altar de jertfă nesângeroasă pe

muntele acesta îmbibat de sângele scurs dintrupurile sfârtecate de armatele duşmane. Aşase face că, în vara anului 2000, în prezenţa multorcredincioşi de pe Valea Trotuşului şi un numerossobor de preoţi, s-a pus temelia Altarului ce vadeveni mănăstirea pe care o vedem astăzi.

Biserica este din lemn de brad, în stilul bisericiloristorice din Maramureş şi construcţia a început înanul 2005, luna iulie. Timp de două săptămâni şitrei zile aceasta a fost înălţată pe fundaţia din betonturnată din timp, după dimensiunile viitoarei biserici.Lungimea ei este de 16 metri, lăţimea de 6 metri, iarînălţime de 21 de metri, având următoarea împărţire:pridvor deschis clasic maramureşean, din lemn destejar, sculptat cu şase stâlpi pe care sunt redateforma colacului moldovenesc şi frumoase ornamentedin portul popular; pronaosul, care are doi stâlpi desusţinere, iar deasupra este cafasul, locul special

Protos. Claudiu ConstantinPANŢIRU

destinat pentru cor. Deasupra cafasului, la înălţimeade 16 metri, este amenajat un foişor destinat a ficlopotniţa mânăstirii; naosul, care are în cele douăpărţi câte două geamuri şi continuă până la soleeadinaintea catapetesmei; peretele despărţitor alSfântului Altar, catapeteasma, executată din lemn detei, împodobeşte, prin elementele decorative din portulpopular românesc şi diversele simboluri aleprovinciilor româneşti, interiorul locaşului sacru deînchinare; Sfântul Altar, care, pentru mai multă lumină,are două geamuri şi o uşă de ieşire în parteaproscomidiarului.

Trebuie amintit că meşterii care au executataceastă biserică sunt din istorica localitate Bârsana,judeţul Maramureş, vrednici constructori de bisericidin lemn, iar numele lor rămân veşnic înscrise pepartea dinspre Sfântul Altar a catapetesmei: DuşinschiVasile, Duşinschi Ioan, Pop Petru, Pop Vasile, PopGabor, Petrovoi Petru, Vancea Vasile, Rus Ioan şiPaşca Ioan. Între nume se pot observa mai mulţifraţi, ceea ce înseamnă că tradiţia construirii de bisericiîn acest stil se moşteneşte din generaţie în generaţie.

Altarul de la Cireşoaia este o dovadă căgenberaţia tânără nu a uitat şi nu va uita eroiicăzuţi la datorie pentru ţară şi neam. Rugăciunileînălţate către Atotputernicul Dumnezeu, dinfrumoasa ctitorie maramureşeană, denotădevotamentul faţă de credinţa strămoşească şi faţăde cei care au luptat pentru libertatea noastră.

Fie ca Dumnezeu să rânduiască urmaşidemni în rugăciune şi în păstrarea memorieiostaşilor români.


„Oricine voieºte sã vinã dupã Mine,sã se lepede de sine sã-ºi ia crucea ºisã-Mi urmeze Mie”(Marcu VIII, 34).Sãrbãtoarea Sfintei Cruci este aºezatã,nu întâmplãtor, la începutul anuluibisericesc. Creºtinul e chemat sã creascãîn înþelegere duhovniceascã din praznicîn praznic având ca scop unirea cuDumnezeu. Dacã prima sãrbãtoare dinanul bisericesc este dãruitã MaiciiDomnului ( 8 septembrie - cifra 8amintindu-ne de veºnicia întrupatã înFecioarã) atunci când noi suntemîndemnaþi sã ne naºtem duhovniceºteasemenea ei în urma rugãciunilorstãruitoare ºi vieþii curate, iatã cã un aldoilea obiectiv pe calea mântuirii se aratãa fi Sfânta Cruce. Înþeleapta rânduialã aBisericii dreptmãritoare a statornicit,astfel, la câteva zile dupã Naºterea MaiciiDomnului, cinstirea Sfintei Cruci prinslãvita zi de praznic din14 septembrie.

Biserica a rânduit ca Sfânta Crucesã aibã mai multe zile de prãznuire,dupã cum citim în calendarul creºtin.Este de mai multe ori sãrbãtoritã,tocmai pentru a nu uita cã ea: esteJertfã a lui Hristos, este Înãlþatã înmijlocul poporului apoi este îndemn deluare a ei ºi urmare. Un Sfânt Pãrinteal zilelor noastre spunea cã uºor vorbimdespre Sfânta Cruce, dar cu greu trãimtaina ei în viaþa noastrã. Sfânta Crucene aminteºte de jertfa lui Hristos de peGolgota. Ea este înãlþatã în faþapoporului în Bisericã pentru ca prezenþaei ºi în faþa Sfintei Mese din Sfântul Altarsã ne conºtientizeze de jertfaeuharisticã din cadrul Sfintei Liturghii.

Sfânta Cruce are o întreitã semni-ficaþie: ea este în primul rând un obiectsfinþit aºezat fie pe cupolele bisericilor,fie în locaºurile de cult, în caselecreºtinilor sau la rãspântii de drum ºi peînãlþimile munþilor, dar este ºi obiectul pecare a curs Sângele Sfânt al lui Hristoscând S-a jertfit pe ea, devenind astfel altarde jertfã mântuitoare (înainte de Hristosºtim cã crucea era consideratã la iudeiobiect de batjocurã pe care erau rãstigniþirãufãcãtorii); în al doilea rând, cruceaeste un semn cu care creºtinul seînsemneazã pe trup pentru ca putereaei sã fie biruitoare asupra demonilor, aºacum spune o frumoasã rugãciune cântatãîn cadrul Sfântului Maslu: „Doamne armã

Când viaþa-i normalã ºi limpedeªi-þi merge spre bine

Alãturi îþi stãO strajã divinã,

Un însoþitor:E îngerul tãu pãzitor.

De vrei sã fii tare, ferit de înfrângeri,Pe cãile lumii

Ce-þi sunt aºternute,Încrede-te-n Tatã, în Fiu ºi în Îngeri,

Ades trecãtorPrin vãmi nevãzute.

Sunt Îngerii DomnuluiDe tine, aproape,Oriunde te afli,

În vãzduh sau pe ape,Ei te feresc de potecile plângerii,

ÎntotdeaunaCu tine sunt îngerii…

Sã crezi, omeneºte, stãruitor,În soarta creºtinã ce þie þi-e datã,

Alãturi îþi stãCelest pãzitor

Ce nu te va pãrãsiNiciodatã!

OCROTITORII CELEªTI

Gheorghe PALEL

asupra diavolului, crucea Ta o ai dat nouã,cã se îngrozeºte ºi se cutremurã,nesuferind a cãuta spre puterea ei, cãmorþii ai sculat ºi moartea o ai surpat,pentru aceasta ne închinãm Îngropãrii ºiÎnvierii Tale” (Molitfelnic – Slujba SfântuluiMaslu). Iar a treia semnificaþie esteCrucea ca drum al vieþii cãtre Împãrãþialui Dumnezeu, e o cale de urmat din carene izvorãºte învierea ºi viaþa veºnicã.Dacã glasul nostru ar fi cu cel alpsalmistului: „Gata este, Doamne, inima,gata este inima mea” (Psalmul 107, 1),atunci am fi pregãtiþi prin cruce demoartea care prin Hristos ºi-a pierdutputerea. Noi vorbim decruce, dar nu o trãim, nelepãdãm de ea. Din cruceînvãþãm smerenia, rãbda-rea. Din cruce învãþãm sãne pregãtim de moarte,cãci Hristos trãieºte înnoi, ºi crucea ne devineluminã. Nu trebuienicidecum sã ne tememsau sã fugim de cruce,pentru cã „cine fuge decruce, fuge de Dumne-zeu ” (Sfântul TeodorStuditul)

Crucea e o tainã, iartaina este vie ºi trãitã deomul credincios. „Cruceaeste poarta tainelor” - citimla Sfântul Isaac Sirul.Taina vieþii este ascunsãîn taina crucii, iar plinireaacestei taine este laSchimbarea la Faþã; fãrãGolgota nu putem urca peTabor, aºadar fãrã crucenu-L putem vedea peDumnezeu. Psalmistulspune: „Precum doreºtecerbul izvoarele apelor,aºa Te doreºte sufletulmeu pe Tine, Dumnezeulmeu” (Psalmul 41, 1). Neîntrebãm: când cerbul vreaapa izvorului? Când mã-nâncã iarbã amarã ºi vreaalinare de la izvor; aºa ºinoi, când ne simþim în-greuiaþi, sã alergãm laizvorul Hristos Care ne dãapa cea vie. „Crucea este

puterea lui Hristos care, asumatã de noi,poate transforma lumea în paradis”(Pãrintele Stãniloae).

Dumnezeu a lãsat omului cea maifrumoasã cale de mântuire: iubirea, iarEl ne-a arãtat iubirea ce ne-o poartãîmbrãþiºând Sfânta Cruce. Drumul nostruspre înviere ºi mântuire nu poate ocoliCrucea, nu poate trece decât prin Cruce.Sã ne fie pildã în viaþã iubirea jerfelnicãa lui Hristos pentru noi ºi sã trãim tainaCrucii pentru a primi Învierea.

Prof. Oana CHITICARU


(urmare din p. 1)

Astfel, lucrãrile la reþeaua decanalizare a oraºului, finanþate dinfonduri europene, au continuat pemajoritatea strãzilor predate construc-torului ºi sunt în grafic. Au rãmas deexecutat, în totalitate, lucrãri pe stradaC. Negri, bulevardul Republicii, stradaProletari. Urmeazã a fi executateracorduri pe unele tronsoane de pestrãzile Tiseºti, Crizantemelor, Vâlcele,Vlad Þepeº, precum ºi montarea celor8 staþii de pompare. Pe majoritateastrãzilor unde lucrãrile au fost încheiate,constructorul a refãcut terasamentulacestora aducându-l la starea iniþialã.Trebuie refãcute strãzile care au fostasfaltate inainte de începerea lucrãrilorla reþeaua de canalizare, strãzi carepânã la venirea anotimpului rece vor firedate circulatiei în condiþii corespun-zãtoare.

Pentru cunoaºterea cât maicompletã a beneficiilor proiectului„Extinderea ºi reabilitarea infrastructuriide apã ºi apã uzatã în judeþul Bacãu“,s-a desfãºurat la Casa de Culturã Tg.Ocna evenimentul de prezentare aproiectului, destinat locuitorilor oraºuluiTg. Ocna, care a avut drept scopconºtientizarea populaþiei cu privire laobligaþia respectãrii prevederilor

legislative europene ºi româneºtidin sectorul descãrcãrilor de apeuzate, precum ºi informarea asuprariscurilor nerespectãrii acestor preve-deri. La eveniment au participat cetãþenide pe strãzile pe care este amplasatãnoua reþea de canalizare, directorulCompaniei Regionale de Apã Bacãu –domnul Rãzvan Gãinã, reprezentanþi aifirmei care asigurã consultanþa pedurata implementãrii, reprezentanti aiconstructorului, domnul primar ªtefanªilochi, domnul viceprimar MarcelDavid, domnul administrator publicCristian Ciubotaru, domnul Marius Popa,ºeful secþiei Tg. Ocna al CompanieiRegionale de Apã Bacãu, salariaþi aiprimãriei, reprezentanþi ai instituþiilorpublice ºi societãþilor comerciale dinoraº.

Sunt în grafic lucrãrile la nouastaþie de epurare ce urmeazã a ficonstruitã în cadrul aceluiaºi proiectpe strada Fundãtura C. Negri. OraºulTg. Ocna a predat amplasamentul, iarconstructorul a aprovizionat toatematerialele necesare ºi, pe mãsurã cevor fi aprovizionate ºi echipamentele,se va trece la montarea ºi asamblareaacestora, astfel încât, dupãterminarea reþelelor de canalizare, sãse realizeze ºi racordul general.

Pentru cele douã proiecte dereabilitare ºi modernizare a strãzilor(asfaltare) ce urmeazã a primi finanþarede la Ministerul Dezvoltãrii Regionaleºi Administraþiei Publice, s-au primitsumele aferente serviciilor deproiectare. Pentru realizarea lucrãrilora fost alocatã deocamdatã suma de174.000 lei, urmând sã primim restulsumelor în cursul acestui an ºi în anul2016. Imediat dupã primirea sumei, vomtrece la organizarea licitaþiei pentrudesemnarea firmei constructoare ºi apoila realizarea asfaltãrilor.

Au fost reluate lucrãrile la obiec-tivul „Amenajare spaþiu public ºimobilare urbanã, str. Victoriei, Tg.Ocna“ în zona centralã a oraºului. Selucreazã la pavarea cu piatrã cubicã ºipavele, amenajarea a douã parcãri, unape strada Costache Negri ºi cealaltãpe strada 9 Mai, se va reabilita fântânaartezianã existentã, se vor monta stâlpide iluminat, bãnci, coºuri de gunoi,constructorul asigurându-ne cã, pânãla cãderea primei zãpezi din aceastãiarnã, vor fi terminate toate lucrãrile.Dacã vor fi condiþii atmosfericefavorabile, vor fi plantaþi ºi arborii ºiarbuºtii ornamentali prevãzuþi în proiectºi va fi semãnat cu gazon spaþiul verdedin toatã zona centralã a oraºului pânãla Parcul Trandafirilor.

În cartierul Vâlcele, se lucreazãla construirea podului peste pârâulSãratul, care face legãtura între stradaVâlcele, prin strada Proletari, custrada Horia, astfel fãcând accesibilãcirculaþia cetãþenilor ºi a mijloacelorde transport cu greutate de pânã la7,5 tone între cele douã strãzi.

Pentru a preveni desele avarii lareþeaua de alimentare cu apã înMosoare, aceasta a fost înlocuitã peo lungime de 98 ml, s-a realizat oreþea de aducþiune pe o lungime de90 ml, iar în prezent se lucreazã laînlocuirea a 45 ml de conductãpreizolatã, pentru ca în timpul ierniisã nu mai îngheþe ºi sã numai producã disconfortcetãþenilor din zonã.

Din activitãþile noastre

Podul peste pârâul Săratul, Vâlcele

Nr. 3 / iul-sept 2015SAREA PÃMÂNTULUI 21

Datoritã gradului avansatde uzurã, a fost necesarã

înlocuirea conductei de alimentare cuapã pe strada Constantin Muºat ºi pestrada Dogãriei pe o lungime totalã de433 ml. Dupã stabilizarea terasa-mentului ºi realizarea tuturor racor-durilor la consumatori, se va trece larefacerea strãzii ºi a trotuarelorafectate de aceste lucrãri, reþeauaînlocuitã având o vechime de peste 40de ani.

Unul din proiectele vitale pentruoraºul nostru – Reabilitarea DJ 116(strada Gãlean ), a început în lunaaugust 2015 pe tronsonul neafectat delucrãrile de canalizare. Astfel, a fostasfaltat drumul pe o lungime de a 1300ml, s-au montat 2 podeþe. Se va continuacu execuþia acostamentelor ºi aºanþurilor aferente porþiunii asfaltate.Dupã predarea tronsonului de drum pecare au fost executate lucrãri la reþeauade canalizare, vor continua lucrãrile deasfaltare, aºa încât întreaga stradãGãlean (2064 ml) sã fie asfaltatã ºiredatã circulaþiei rutiere ºi pietonale.Aceastã lucrare este finantatã 90% cufonduri de la Consiliul Judeþean Bacãuºi 10% cu fonduri de la bugetul local.

Au continuat activitãþile demonitorizare a izvoarelor din ParculMãgura în conformitate cu Licenþa deexplorare obþinutã de la AgenþiaNaþionalã pentru Resurse MineraleBucureºti, prin efectuarea zilnicã,sãptãmânalã, lunarã ºi trimestrialã amãsurãtorilor de debit, temperaturã,pH, compoziþie chimicã etc. Au fostefectuate lucrãri de reparaþii, curãþire,igienizare la rezervoare, s-au înlocuitcapacele acestora cu altele careasigurã o bunã etanºeizare, s-areparat sistemul de preluare a apelorde ploaie provenite de pe versant. Aufost recoltate probe de apã de la acele7 izvoare de cãtre reprezentanþi aiInstitutului Naþional de Recuperare,Medicinã Fizicã ºi BalneologieBucureºti, pentru stabilirea indicaþiilorterapeutice.

Pentru demararea lucrãrilor pecare intenþionãm sã le realizãm înasociere cu Consiliul Judeþean Bacãuîn Parcul Mãgura, au continuat

activitãþile de monitorizare a „Laculuifãrã fund“ (Groapa Burlacu) ºi pemãsurã ce acestea vor fi terminate, seva trece la întocmirea studiului defezabilitate pentru lucrãrile pe care ne-ampropus sã le realizãm în comun, lucrãrice vor completa investiþiile deja realizateîn zonã.

În cadrul proiectului de dotare aCentrului de Informare Turisticã dinParcul Mãgura, finanþat cu fondurieuropene, au fost achiziþionate ºimontate echipamentele prevãzute înproiect, iar în perioada urmãtoare seva proceda la amplasarea ºi racor-

darea acestora la sistemul naþional deinformare turisticã.

Am încercat sã rezolvãm întermenul cel mai scurt posibil toatesolicitãrile cetãþenilor privitoare larefacerea strãzilor afectate de lucrãrilede canalizare, de amplasarea cãminelorde racord la limita proprietãþii cât maiconvenabil pentru preluarea apeloruzate provenite din gospodãrii.

Vã asigurãm cã vom þine cont detoate solicitãrile dumneavoastrã ºi înperioda urmãtoare ºi ne vom preocupade rezolvarea acestora cât mai urgentºi în condiþii de calitate ireproºabilã.

Asfaltare pe strada Gălean,Târgu-Ocna

NaºtereRoata morii din sat mi-a strivit totdeaunaliniºtea somnului rotundã ca luna.Mã-nchipuiam bãtut cu-argint topit,ameþit de spaimele verzi de pe maluri.Brusturii-mi duceau pe palme lacrimileînaintea luceafãrului de searã.Mã rãsuceam între presimþiribiciuit de zvâcniri de peºte-nhãþat.Neliniºti trãite de alþii pesemne-nchegamîn mlãdiere de trestie pruncã.Prin timp, clipele toate mã bat cu argintºi mã cutremur – dulbinã, cerc dupã cercºi gându-l întorc spre þãrmuri scãldate.Roata acoperã plânsul lehuzei.Pe buze de iascãlunecã þipãt de aripi lucite-n luminãnetezind bucuriei un drum mai târziu.

Valeriu Filimon,Tãrâmuri

imaginare –Poezii,

Edit. Paco,Bucureºti, 2001,

pag. 12-13


Valori culturale târgocnene(urmare din p. 1)

Tg. OcnaSVSU, locul III la Suceava

Pompierii SVSU ai Primăriei Tg. Ocna aucâştigat locul III la concursurile profesionaleale serviciilor voluntare şi private pentrusituaţii de urgenţă – etapa interjudeţeanăSuceava

În perioada 14-15 iulie, pe Stadionul„Areni” din Suceava, s-a desfăşurat etapainterjudeţeană a Concursurilor Profesionale aleServiciilor Voluntare şi Private pentru Situaţiide Urgenţă. Competiţia a fost organizată deInspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă„Bucovina” al judeţului Suceava. S-au înscrisla start Serviciile Voluntare pentru Situaţii deUrgenţă ale localităţilor Brodina (Suceava),Bucecea (Botoşani), Rebricea (Neamţ), Taşca(Neamţ), Tg. Ocna (Bacău) şi Lespezi (Iaşi).Serviciile Private pentru Situaţii de Urgenţă aufost reprezentate de Egger România SRLRadăuţi-Suceava, Modern Calor Botoşani,Rulmenţi Bârlad-Vaslui, Gapro Co ChemicalsSăvineşti-Neamţ şi Veolia Energie Iaşi.

La finalul competiţiei, locul I la ServiciileVoluntare pentru Situaţii de Urgenţă a fostadjudecat de echipajul comunei suceveneBrodina, iar la Serviciile Private pentru Situaţiide Urgenţă primii au fost cei de la Gapro CoChemicals Săvineşti-Neamţ.

TârgocneanulCarol-Teodor Peterfi,

laureat al Premiului Nobel

Sâmbătă, 15 august, în Parcul Măgura,în cadrul manifestărilor dedicate celei de-aXV-a ediţii a Zilelor oraşului, Carol-TeodorPeterfi a primit distincţia de cetăţean deonoare al oraşului-staţiune.

Diploma şi medalia de cetăţean deonoare i-au fost înmânate lui Carol-TeodorPeterfi într-un cadru festiv.

Carol-Teodor Peterfi s-a născut pe 13septembrie 1967, în oraşul-staţiune Tg. Ocna.

Carol-Teodor Peterfi are 47 ani şi, din 2011,lucrează în Organizaţia pentru InterzicereaArmelor Chimice, pe funcţia de Inspector

(Specialist în Muniţii Chimice). Are o experienţăde 24 ani ca ofiţer de chimie militară. A îmbrăcatuniforma militară la vârsta de 14 ani, ca elev alLiceului Militar Dimitrie Cantemir din Breaza.După absolvirea liceului, a urmat cursurile ŞcoliiMilitare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu din Sibiu,instituţie absolvită în 1989. Din 1989 până în1999, a îndeplinit diverse funcţii de comandantde pluton şi companie CBRN, fiind dislocat laTimişoara şi Caransebeş. Între 1999 şi 2003, aactivat ca ofiţer cu planificarea învăţământului,comandant al Bazei de Instrucţie NBC şi instructorşef în catedrele de management şi tactică dincadrul Şcolii de Aplicaţie pentru NBC. În 2005,după absolvirea Facultăţii de Comandă şi StatMajor din cadrul Universităţii Naţionale deApărare, a fost repartizat în Statul Major General/Centrul Naţional Militar de Comandă, unde aîndeplinit funcţiile de ofiţer 2 şi ulterior şef al Birouluide Răspuns la Crize. Din vara anului 2008 pânăla trecerea sa în rezervă, prin demisie, în 2011,a lucrat ca instructor pentru planificare şiconducere operaţii întrunite NATO în cadrulColegiului Baltic de Apărare din Tartu, Estonia.

Educaţia sa acoperă atât domenii strictmilitare cât şi specializări civile. Cea militarăinclude toate cursurile de carieră inclusiv Colegiulde Război. Pe lângă acestea, a absolvitnumeroase cursuri de specializare atât în ţarăcât şi în străinătate. Educaţia civilă includeFacultatea de Sociologie ş i Psihologie,specializarea Asistenţă Socială din cadrulUniversităţii de Vest, Timişoara, Master în „Istorieşi Tradiţii” la Facultatea de Teologie Ortodoxă/Universitatea Piteşti şi Master în „Conduceremilitară şi securitate” la Universitatea Naţionalăde Apărare din Letonia. Din 2010, activează cacercetător doctorand al Universităţii din Tartu,Estonia, studiind corelaţia dintre religie şiaranjamentele naţionale şi internaţionale desecuritate.

În cei patru ani cât a lucrat pentru OPCW, aabsolvit peste 12 cursuri de specializarerecunoscute internaţional, în diferite domenii printrecare: siguranţă şi securitate în muncă, protecţieradiologică, pedagogie (train the trainers), situaţiide urgenţă şi altele. Tot ca membru al OPCW, aprimit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2013.

Întâlnire ,,Fiii oraşului-staţiuneTg. Ocna” ed. a III-a

În cadrul manifestărilor desfăşurate cuprilejul „Zilelor oraşului Tg. Ocna“, ediţia a XV-a,

un moment emoţionant şi plin de bucurie a fostprilejuit de întâlnirea „Fiilor oraşului”. Au răspunsprezent invitaţiei adresate de autorităţile locale unnumăr de 12 fii ai oraşului, plecaţi în ţarăsau în străinatate: avocaţi, magistraţi, farmacişti,cadre didactice, cadre militare, medici etc.

Printre invitaţi s-a numărat şi domnul Carol-Teodor Peterfi, laureat al Premiului Nobel pentrupace.

În prezenţa fiilor oraşului, a avut locş i lansarea a două volume ale lucră-rii ,,Istoria Văii Trotuşului” în limba românăşi engleză, purtând semnătura cunoscutuluiistoric, profesorul Corneliu Stoica.

Despre importanţa celor 2 lucrări au vorbitgeneral (r) Vasile Jenică Apostol, profesoruniversitar Ioan Dănilă, Vilică Munteanu, şefulArhivelor Statului Bacău.

,,Artă după gratii“ – expoziţieregională cu obiecte realizate

în cadrul atelierelorde terapie ocupaţională

Sâmbătă, 15 august 2015, în ParculMăgura, a avut loc expoziţia regională cuobiecte realizate de către persoanele privatede libertate, în cadrul atelierelor de terapieocupaţională intitulată ,,Artă după gratii“.

La eveniment a participat, pe lângăreprezentanţi ai penitenciarelor din RegiuneaN-E, şi un grup de patru persoane internate înCentru Educativ Tg. Ocna, care au desfăşurat,în timpul expoziţiei, activităţi specifice de pictură.

Antropologia Sării – congresinternaţional, ed. I, Tg. Ocna

La Iaşi, în cadrul Universităţii „Alexandru IoanCuza”, s-a desfăşurat timp de trei zile primul Congresinternaţional de antropologie a sării. Evenimentul afost coordonat de conf. univ. dr. Marius Alexianu,reputat specialist etnoarheolog din cadrul Facultăţiide Litere, şi care a adunat specialişti din toată lumea.În primele două zile ale congresului, s-au prezentatlucrări pe cinci secţiuni: 1. Antropologia şi arheologiasării; 2. Istoria sării; 3. Haloterapie; 4. Conservareapatrimoniului legat de exploatarea sării; 5. Sarea înliteratură şi lingvistică. În ultima zi, acestia s-audeplasat în oraşul-staţiune Tg. Ocnapentru ultima sesiune de comunicăriştiinţifice.

Nr. 3 / iul-sept 2015SAREA PÃMÂNTULUI 23

frescã în Sfânta Sofia - Istanbul

Sfânta Sofia ºi Istanbulul - vedere parþialã

O nouă promoţiela Şcoala Naţională

de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Tg. Ocna

Joi, 27 august 2015, în piaţeta Primărieioraşului Tg. Ocna, a avut loc festivitatea deabsolvire a promotiei Ferdinand a ŞcoliiNaţionale de Pregătire a Agenţilor dePenitenciar Tg. Ocna.

Din cei 225 absolventi, 188 sunt bărbaţi şi 28femei din România şi 9 absolvenţi din RepublicaMoldova – 7 bărbaţi şi 2 femei şi este al doilea an încare festivitatea a fost organizată în comunitate.

La eveniment au participat ministrul justiţiei –Marius Robert Cazanciuc, directorul general alAdministraţiei Naţionale a Penitenciarelor – chestorulde penitenciare Cătălin Claudiu BEJAN, directorulDirecţiei Management Resurse Umane – comisar şefde penitenciare Gheorghe IFTINCA, directorul generalal Departamentului Instituţiilor Penitenciare dinRepublica Moldova – colonel de justiţie Ana DABIJA,directorul Direcţiei Resurse Umane al DepartamentuluiInstituţiilor Penitenciare din Republica Moldova – maiorde justiţie Larisa FRIJA, directori de unităţi penitenciaredin ţară, primarul oraşului-staţiune Tg. Ocna –economist Ştefan Şilochi, precum şi reprezentanţi aiinstituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publicăşi siguranţă naţională, autorităţi publice locale, invitaţidin cadrul altor instituţii de învăţământ şi reprezentanţi aisocietăţii civile.

Primăria Tg. Ocna a premiatcuplurile care au împlinit50 de ani de la căsătorie

18 cupluri din oraşul-statiune Tg. Ocnacare au împlinit 50 de ani de căsătorie au fostsărbătorite de către autoritătile locale.

Evenimentul a devenit o tradiţie, atmosferafiind una emoţionantă, unii dintre cei premiaţideclarând că secretul faptului că au reuşit să ajungăla 50 de ani de căsnicie îl reprezintă înţelegereacare a existat între ei şi faptul că au putut să facăunele compromisuri. Maeştri de ceremonii au fostatât primarul oraşului, Ştefan Şilochi, viceprimaruloraşului, David Maricel, cât şi administratorul publical oraşului, Cristian Ciubotaru. Tinerii însurăţei auprimit câte un buchet de flori, o diplomă şi un cec învaloare de 500 lei.

Prof. Laetiţia Leonte, cetăţeande onoare al oraşului

La începutul lunii septembrie, într-oatmosferă festivă, primarul oraşului-staţiune

Tg. Ocna, Ştefan Şilochi, viceprimarul, DavidMaricel, şi administratorul public au înmânatdiploma şi medalia de cetăţean de onoareprofesoarei Laetiţia Leonte.

Laetiţia Leonte s-a născut la 27 martie 1916,în localitatea Agighiol, jud. Tulcea, fiica lui ŞerbanMitan şi a Mariei (născută Cazacu). Mama sa a fostînvăţatoare, iar tatăl intreprinzător agricol, de la carea moştenit dragostea pentru neamul românesc.

Studiile primare le-a urmat în localitatea natalăîntre 1922-1926, iar cele liceale la Liceul de fete„Principesa Ileana” din Tulcea.

Între anii 1933-1937, a urmat cursurileFacultăţii de Teologie şi, concomitent, ale Facultăţiide Filosofie şi Litere din Cernăuţi.

În anul 1938, s-a căsătorit cu preotulSpiridon Leonte, împreună cu care a avut patrufiice. Familia Leonte, o familie cu dragoste deneam şi ţară, i-a învăţat pe toţi cei din jurul acesteia,fie ei copii şi părintii acestora sau enoriaşi, săpreţuiască valorile culturii satului românesc.Împreună au păstrat şi cultivat în familie, în şcoalăşi în biserică tradiţiile legate de sărbătorilereligioase sau laice, dragostea de carte, aucolecţionat costume tradiţionale de pe ValeaTrotuşului şi a Moldovei, textile de interior,instrumentar casnic, ceramică, pe care le-auexpus la şcoală şi biserică, au sădit, întreaga lorviaţă, dragostea pentru bogăţia patrimoniuluicultural românesc.

În perioada 1937-1938, a efectuat practicapedagogică la Seminarul Pedagogic Universitardin Iaşi. Activitatea profesională a desfăşurat-o laLiceul „Roman Vodă” din Roman , Gimnaziul unicdin Văleni – Roman, şcolile generale din Ghimeş-Făget, Mânăstirea Caşin, Viişoara, Tg. Trotuş şiŞcoala generală nr. 3, Tg. Ocna – unde şi încheieactivitatea didactică, fiind pensionată la 01.07.1969,cu dispensă de vârstă.

În toată această perioadă, dar şi dupăpensionare a avut o bogată activitateextraprofesională, intreprinzând acţiuni de ajutorarea celor în nevoie, a făcut numeroase colecte pentrurepararea şi ridicarea lăcaşelor de cult, jurnalistă şipublicistă notabilă.

A debutat în presă în februarie 1935, înpaginile publicaţiei teologice lunare „Viaţaadevărată”, fiind îndrumată de profesorul săude religie din liceu – preotul Alexandru Anghel. Aavut numeroase colaborări cu publicatii, precumLimba română , Cum vorbim , Chemareacredinţei, Cronica Romanului, Lumea creştină,Biserica ortodoxă, Lumea credinţei pentru copii,Sarea pământului, Cuvânt bun , Sfaturibisericeşti.

În colaborare cu Virginia Dima a scris cartea:„Viaţa unei şcoli - Liceul Principesa Ileana – Tulcea”(1994). A tipărit lucrări în domeniul educaţiei moral-creştine: „Ucenicul lui Hristos - îndrumări metodicepentru predarea religiei“, „Povestiri morale”,

„Parabole dramatizate”, „Povestiri biblice”,„Dicţionar de înţelepciune” , „Zicători explicate ”,precum şi două volume de memorialistică.

Laetiţia Leonte este prezentă, prin profiluribibliografice, în lucrări şi reviste prestigioase, precum:Oameni de seamă din istoria localităţii Tg. Ocna,Personalităţi băcăuane, „Personalia”, lucraresemnată de Axenia Hogea – Constanţa, 2000.

Într-un interviu din 23 martie 2015, la cei 99de ani, d-na Laetiţia Leonte făcea publică reţetadesăvârşirii umane: „Respectul de sine,perseverenţa în a te autodepăşi zi de zi, rigoareaîn autocontrol şi credinţa în Dumnezeu sunt stăricare te ridică la calitatea de OM“.

Cimitirul Eternitateava avea casă praznicală

Bucuria, evlavia şi dragostea credincioşilorparohiei Sf. Ioan începe să se concretizeze şiprin implicarea Consiliului Local şi a primaruluiŞtefan Şilochi, după doar două luni de muncăavem în incinta cimitirului „Eternitatea” o nouăcasă de prăznuire care să vină în ajutorul tuturorcreştinilor.

Elevele Elmira Botezatuşi Diana Ciolac, câstigătoarela Tabăra Naţională de luptă

împotriva consumuluide droguri „Împreună”

În perioada 25-30 august 2015, în staţiuneaEforie Sud, a avut loc a 12-a ediţie a ConcursuluiNaţional Antidrog „Împreună”. În cadrulevenimentului au fost reunite 33 de echipajejudeţene, aflate în competiţie pentru câştigareaprimiilor pentru cele mai bune proiecte antidrogrealizate de elevi, coordonaţi de profesori.

Proiectul care a reprezentat Bacăul în acestconcurs naţional s-a intitulat „Informaţia înseamnăputere, drogurile NU”, a fost sprijinit de Centrul dePrevenire, Evaluare şi Consiliere AntidrogBacău, prin specialistul Marta Butnaru.Participanţii au îndeplinit cu succes probeleconcursului şi astfel s-au clasat pe locul al III-lea,aducând pentru a 11-a oară Bacăul pe podium încadrul acestui concurs.

Echipajul băcăuan, coordonat de profesorAdriana Ciorcilă, coordonator al Consiliului Judeţeanal Elevilor Bacău, a fost alcătuit din: Andrada Ioniţăde la Colegiul Naţional de Artă „George Apostu”,Bacău, Elmira Botezatu şi Diana Ciolac de la Colegiul„Costache Negri”, Tg. Ocna şi Andrei Gabriel Stupude la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Bacău.


În Duminica premergãtoare mariisãrbãtori ºi în ziua de 29 iunie în caresunt sãrbãtoriþi Sfinþii Apostoli Petru ºiPavel, primul dintre ei fiind socotit ºimâna dreaptã a lui Dumnezeu, ne-a fostîngãduit de cãtre Tatãl Ceresc, nouã,celor ce am absolvit Liceul Teoretic Tg.Ocna în anul 1965, sã sãrbãtorim acestfericit eveniment.

O frumoasã legendã, legatã desãrbãtoarea Sfinþilor Apostoli Petru ºiPavel are ca personaje principalelicuricii. Se spune cã atunci când Sf.Petru plesneºte din bici, din acesta sarscântei mãrunte care cad pe pãmânt ºise transformã în licurici. Bun la suflet,Sfântul îi binecuvânteazã pe licurici sãlumineze calea celor rãtãciþi noaptea prinpãdure.

În cazul nostru, acelora rãspândiþipe cãrãrile vieþii, cu nostalgie în suflet ºidevotament pentru parcurgerea diferitelortrasee profesionale, licuricii s-au întrupatîn persoanele a 5 inimoºi colegi: Gh.Pavel, Dumitru Dãnilã, Th. Pavãl(Gherasim), Olga Ciubotaru (Diaconu) ºiDoina Tãnase (Lefter). Toþi aceºtia aumai organizat încã douã evenimente deacest fel, însã acþiunea acestor zile aconstituit o adevãratã sãrbãtoare asufletului din urmãtoarele considerente:Promoþia 1965 a fost una numeroasã încare au absolvit peste 100 de elevi deprofil real ºi uman, ce au studiat în celedouã localuri ale Liceului Teoretic, dupãcare aproape toþi ºi-au îndreptat paºiidupã posibilitãþi spre ºcoli postliceale,institute pedagogice, facultãþi, academiimilitare etc., pentru a-ºi desãvârºiformarea profesionalã ºi a sluji þara prinmuncã. Noi toþi am lucrat în douã regimuriºi a trebuit sã producem ºi sã neadaptãm condiþiilor restrictive alevechiului sistem sau sã înþelegem, sãpreþuim ºi sã activãm în mãreaþaLIBERTATE.

Ajunºi la o jumãtate de secol de laabsolvirea cursurilor acestei ºcoli etalondin strãvechea vale a Trotuºului, afirmãmcu toatã responsabilitatea sentimentelesincere de admiraþie, recunostinþã ºirespect faþã de corpul didactic de înaltãþinutã al acesteia, ce s-a distins printr-odeosebitã probitate profesionalã.Mãrturisim cu deschiderea ºi înþelep-

ciunea pe care ni le oferã vârsta cãdatoritã acestor „artizani ai personalitãþii”ºi semãnãtori de idei, cum îi numesteAugusto Cury, am devenit OAMENIIDE IERI ªI DE ASTÃZI ai societãþiiromâneºti.

Conºtienþi cã sãrbatoarea noastrãa stat sub auspiciile cifrei 2, nemãrturisim regretul cã dintr-o galerie atâtde bogatã de dascãli minunaþi au mairãmas sã ne strige prezenþa doar douãdistinse ºi venerabile doamne, înpersoanele Ecaterina Pãunescu ºiElena Mocanu. Ceilalþi toþi au plecat înlumea celor drepþi de unde ne îndeamnãsã le închinãm câte o elegie drept piosomagiu.

Licuricii organizatori ai promoþieinoastre ºi-au conjugat eforturile ºi s-augândit cã ne-ar face mare plãcere sãlegãm trecerea celor 5 decenii de laabsolvire cu 2 evenimente memorabile:o prezentare de carte ºi o binecuvântareduhovniceascã ce au constituit unadevãrat balsam pentru sufletele noastreîncercate de trecerea timpului pe carenoi ne-am strãduit sã îl parcurgem frumosºi sã îl încingem uneori cu realizãri.

Preacinstiþii pãrinþi ConstantinGenes ºi Vasile Panþâru ne-au onoratcu prezenþa ocrotitoare ºi încurajarea dea-L cãuta ºi preamãri pe Dumnezeu prinrugãciune, cuvinte ºi fapte. Domniile lorau exprimat însã ºi preþuirea pentrucuvântul tipãrit, simþirea aleasã,sensibilitatea ºi profunzimea, cecaracterizeazã volumul intitulat sugestiv„Memoria inimii”, scris ºi dãruit nouã denobila profesoarã Ecaterina Pãunescu.

Aprecierile justificate rostite depresbitera Aurelia Genes, profesorii Gh.Drãgan ºi Corneliu Stoica, colegii noºtriTh. Pavãl, Gh. Pavel ºi alþii careparcurseserã bijuteria memorialisticã adoamnei Ecaterina Pãunescu, ne-auîntãrit convingerea cã autoarea, opersonalitate polivalentã mânuieºte cuaceeaºi pricepere ºi eleganþã baghetade dirijor, penelul pictorului, cât ºi panapoetului, ori a memorialistului.

Fiinþa care ne mãrturiseºte cusinceritate ºi candoare „cã îl simte peDumnezeu în sine ºi crede cã TatãlCeresc a sãrutat-o pe frunte când s-anãscut”, a fost hãrãzitã de Acesta sã

modeleze ºi sã încãlzeasca minþile ºiinimile celor aflaþi în faþa catedrei de-alungul carierei sale didactice.

Cartea doamnei EcaterinaPãunescu poate fi cititã în douã moduri:ca o lecturã extrem de agreabilã, strictpentru delectare, dar ºi cu creionul înmânã spre a-þi nota menþiuniledocumentate ale autoarei despreoameni, fapte, invenþii, opere de artã,monumente, lãcaºuri de cult ºi locuriminunate de pe toate continentele cealcãtuiesc patrimoniul cultural ºtiinþifical întregii omeniri. Toþi cei ce simþimromâneºte suntem mândri de fineþea ºisimþul valorii cu care autoarea reuºeºtesã alãture numele marilor compatrioþiMihai Eminescu, Costache Negri,Nicolae Iorga, Constantin Brâncuºi,George Enescu, Eugen Ionesco, EmilCioran, Elena Vãcãrescu ºi mulþi alþii dincele mai sonore nume ale culturii ºicivilizaþiei umane.

Admirând nenumãratele locuriminunate semãnate de Domnul pepãmânt, doamna E. Pãunescu nu le uitãnicio clipã pe cele din România ºi maiales din regiunea sa natalã, unde„viliºoara cu trandafiri” s-a transformatîntr-o activitate turisticã care evolueazãde la an la an ºi ne cheamã cu „farmeculneamului ºi al aleanului din pãmântulstrãbun”.

A doua zi a sãrbãtorii noastre ºi-aprimit cu prisosinþã folosul binecuvântãriicelor douã feþe bisericeºti amintite, darºi al Rugãciunii cãtre Tatãl Ceresc de lamasa festivã pe care am rostit-oîmpreunã cu pãrintele Ciubotaru,apropiat de noi, ca soþ al energiceinoastre colege, Olga Diaconu.

Matinali, ne-am adunat în faþaPrimãriei oraºului martir al PrimuluiRãzboi Mondial – aºa cum îl numeºtecolegul nostru, col. (rtg) Gh. Pavel, înarticolele lui din revista „SareaPãmântului”, publicaþie trimestrialã aoraºului Tg. Ocna, fondatã de preot PetruRoncea – pentru a participa împreunãla o orã de istorie pe viu.

Domnia sa, fãrã a fi istoric deprofesie, dovedeºte o pasiune constantãpentru studierea, înþelegerea,prezentare ºi cinstirea istorieineamului românesc. În sufletul

Nr. 3 / iul-sept 2015 25SAREA PÃMÂNTULUIsãu vibreazã puternice senti-mente de preþuire ºi recunoº-

tinþã pentru toþi eroii cãzuþi în luptele deapãrare a gliei ºi neamului strãmoºesc.

Dupã ce a evocat cu patos faptelede arme ale ostaºilor români în luptelede la Cireºoaia, Mãgura, Oituz, Mãrãºtiºi Mãrãºeºti, ne-a prezentat însuºirilede strãlucit strateg militar ale mare-ºalului Averescu, iar în final ne-aîndrumat sã pãºim pe fâºia de pãmântcare constituia, la acea vreme, graniþadintre România ºi Imperiul Austro-Ungar.

Mulþumiþi peste mãsurã cã pânã aajunge pe vechea graniþã am poposit înfaþa altarului Mãnãstirii Sf. ªtefan celMare, unde cu acatiste ºi pomelnice ammulþumit lui Dumnezeu pentru mila ºidarurile Sale, L-am rugat cu lacrimi sãodihneascã în Împãrãþia Cerurilor sufletelepãrinþilor, fraþilor ºi colegilor plecaþi dintrenoi, cu datoria împlinitã.

Am cântat sub tricolor: „Noi suntemromâni”.

Pentru a-mi înþelege emoþia, vãmãrturisesc despre tatãl meu, cã s-anumit Pavel, a fost orfan de rãzboi, casute de alþi copii din aceastã þarã, ºi unom minunat, pe care nu îl voi putea uitanicicând.

De aceea, ne mãrturisim mulþu-mirea ºi satisfacþia cã pe plaiurileMoldovei, la poalele dealurilor caremustesc de sângele vãrsat al strãbunilor,urmaºii lui ªtefan cel Mare ºi Sfântpãstreazã vocaþia de a ctitori lãcaºuride cinstire ºi închinare, unde toþi aceºtiasã fie pomeniþi.

Frumuseþea, pacea sufleteascã ºirecunostinþa care îþi clocotesc în suflet,te îndeamnã sã nu mai pleci din acestelocuri.

De altfel, noi, obosiþi de urcuº, nune-am depãrtat, ci am poposit într-opoieniþã, unde am luat o masãecologicã. Am apreciat calitãþile de bunigospodari ºi maeºtri grataragii alefraþilor Vasile ºi Gh. Pavel ºi alenepotului lor Tiberiu, ca ºi delicioaseledulciuri ºi licori pregãtite de „licuricii”organizatori, cãrora le mulþumim pentrugrija ºi cãldura cu care ne-au primit ºiospãtat.

Am aºternut aceste rânduri pentrua umple de bucurie ºi dragoste ºisufletele colegilor ºi colegelor noastrecare nu au putut participa la acestmemorabil eveniment ºi pentru ale cãrorsãnãtate si pace sufleteascã mã rog.

prof. & jurist Maria MIHÃILÃ(cãsãtoritã ªTEFAN)

Floare nouã, poezieCe mã-mbeþi ºi mã încânþi,Prinde-mi sufletul ºi miePrin petale sã mi-l cânþi.

Vis de înger ºi luminã,Mã înalþã în vãzduhÎn fiori de lunã plinãªi-ntr-al nourilor duh.

PoezieStrop de viaþã ºi iubirePicãturã de eter,Leagã-mã-n a tale fireSã mã þeºi în vers de cer.

De mã laºi, tu, poezie,Sã pãºesc prin poarta taDe luminã, ani o mieEu pe buze te-oi purta.Maria ILIE, 2015

O carte aparte în peisagisticaliterarã a urbei noastre este ºi ºiragulnestematelor impresii de cãlãtorie pemapamond a distinsei profesoareEcaterina Pãunescu aºezate în paginãîn redacþia revistei Sarea pãmântului,prin osteneala fondatorului ei, ºi tipãritãla Magic Print Oneºti. De o eleganþã

aparte, cartea atrage prin unicitatea ei,prezentând setea de cunoaºtere aomului mereu în cãutarea frumuseþilorCreaþiei pe care Dumnezeu le-a presãratde-a lungul pãmântului.

Bogatã în fotografii, cartea cu unnumãr de 208 pagini se impune încã dela prima vedere, cuvântul autoarei de pecoperta 4 fiind edificator: «Cartea esteun memorial de cãlãtorii prin viaþã ºi prinlume. Este un complex de impresiitrecut prin filtrul raþiunii, un graiemoþional printre amintiri, care, cusensibilitatea de gând ºi suflet, mi-aimpulsionat „Memoria Inimii“. Nu am unnume mare, am doar o inimã mare cu

Atâta muget de cerbAtâtea semne de herbAtâtea strunele taleAtâtea pãcuiuri cavaleAtâta surpare de visuriAtâtea peceþi mai multor abisuriAtâþi de luminã magii ºi stropiiAtâþi în colinde ºi plopiiAtâþi în lumânãri îmbiaþiAtâþi în sete înturnaþiAtâtea-mbracã sonurile-n tunetAtâþi se rup în lumânãri de sunetAtâta vinã peste poateAtâtea clopote uscateAtâtea spicul mâinii lasãAtâtea-s plug atâtea-s coasãAtâta este basm de lemnAtâtea morþi pustiu însemnAtâtea sunt pridvoarele boiereAtâta ieri se dãruie durereAtâþia fluturi de zãpeziAtât frãmânt ºi oaspe de nãmieziAtât solemn în nemiºcare doamnãAtâta rai prin pulberi de aramãAtât urcuº în oasele sãrmaneAtâta veac în apele tescane.

Dan SANDU

care, în vâltoarea vieþii, am urcat scaravieþii treaptã cu treaptã, nu uºor, darsigur. Tot ce înseamnã frumuseþe a fãcutparte din mine. Estetica artei mi-acondus resortul existenþei pânã lagraniþa timpului. Eticul ºi esteticul aumers cu mine toatã viaþa ºi au formatsuportul moral al demnitãþii mele.» Ocarte ca un zâmbet pentru posteritate!

Redacþia «Sarea pãmântului»

IQ


Târgu-Ocna - vedere panoramicã

Locuitorii Slănicului sunt familiarizaţi cu chipulsău, de la mic la mare. Pe unii i-a botezat, pe alţii i-acununat sau le-a înmormântat părinţii, pentru fiecareavând un cuvânt de folos la un moment dat. Estevorba despre preotul iconom stavrofor Mircea Ilie,sau părintele Ilie aşa cum e pe buzele slănicenilor.Originar din Tg. Ocna, părintele a venit la Slănic înurmă cu 36 de ani, în mai 1979, dezvoltând aici oadevărată „iliadă” creştină. Dovedind că „numelenu stă degeaba pe om”, părintele Ilie a încercat întimpul activităţii sale pastorale să bucure multe suflete.

Părintele Mircea Ilie s-a născut pe 23decembrie 1939 la Tg. Ocna, în familia ceferistuluiIlie Ghe. Ilie, mama sa, Maria, casnică, acordându-i obună educaţie creştină. După absolvirea Şcoliiprimare de băieţi nr. 2 şi a clasei a V-a la ŞcoalaPrimară de Băieţi nr. 1 Grigore Alexandru Ghicadin Tg. Ocna, îşi finalizează studiile gimnaziale înclădirea Gimnaziului Oituz din Tg. Ocna.

Tânărul Mircea fusese crescut cu poveştiledespre unchiul său din partea mamei, MihaiDruguleţ, învăţător şi director la Şcoala PrimarăJevreni, care la venirea războiului a fost concentratcu gradul de locotenent. Mihai Druguleţ a mers înfruntea companiei sale împotriva duşmanuluigăsindu-şi sfârşitul, lovit de brand şi de glonţ inamic,în luptele pentru cucerirea cotei 156 a dealului TochileRăducanu din satul Răzeşi, judeţul Cahul, pe malulPrutului, în ziua de 13 iulie 1941. Impactul pe carel-a avut povestea cu moartea unchiului asupra sas-a concretizat prin dorinţa de a urma Liceul Militar,unde este respins la vizita medicală. Deşi nu şi-aputut urma visul de a fi urmaş al unchiului său încariera militară, părintele Ilie şi astăzi tresaltă lavederea hainei militare.

În urma acestui eşec, se înscrie la ŞcoalăProfesională C.F.R. de la Păltiniş pentru a îmbrăţişaprofesia tatălui său, dar nu se poate acomoda cumediul şi cu materiile studiate şi astfel, în 1954 seînscrie la Seminarul Teologic de la MănăstireaNeamţ. Condiţiile din seminar n-au fost tocmai bunepentru tinerii învăţăcei. Părintele Mircea Coşofreţ ,coleg de seminar cu părintele Mircea Ilie, prezintăviaţa de seminarist din acea perioadă în cartea sa –„În vâltoarea vremurilor” (Editura EparhieiArgeşului şi Muscelului, Curtea de Argeş, 2009, p.44-48). Părintele Coşofreţ vorbeşte despreprogramul riguros pe care trebuiau să-l respecte,despre lipsa curentului electric din cămin şi din sălilede curs, despre hrana sărăcăcioasă sau lipsa demanuale. Condiţiile vitrege, alimentate de dorul decasă, au făcut viaţa de seminarist o perioadă greaîn viaţa părintelui Ilie. După absolvirea seminarului,în 1959, tânărul Mircea Ilie se înscrie la InstitutulTeologic de grad universitar din Bucureşti, dar dincauza lipsurilor (salariul redus al tatălui său), nureuşeşte să finalizeze anul universitar. În 1960 faceo nouă încercare de a continua Institutul,

reînscriindu-se în anul I. Tatăl său este însăameninţat că va fi dat afară din serviciu dacă nu îşiretrage fiul de la Institut şi astfel este nevoit să-şivadă năruit încă un vis. Este anul 1961, anul cândîncepe „reeducarea” de la Aiud – o perioadă greapentru întreaga ţară. În acelaşi an încearcă să seangajeze la Şcoala gimnazială Pârgăreşti, undepredă câteva luni Limba Română, făcând navetaîmpreună cu vărul său Vasile Druguleţ (fiul erouluiMihai Druguleţ) care preda Limba Rusă la aceeaşişcoală. Este dat afară din şcoală de inspectorul despecialitate care află că tânărul Mircea are seminarul,afirmând că nu are nevoie de elemente „retrograde”.

Urmează de acum o etapă sinuoasă, avândmai multe locuri de muncă, în special ca funcţionar.Se angajează mai întâi la Oficiul P.T.T.R Tg. Ocna,apoi la O.C.L. (Organizaţia Comercială Locală)Comerţ Mixt Tg. Ocna ca facturist, se transferă apoila I.R.E Bacău, Secţia Mixtă Energie Oneşti, cafuncţionar, se reangajează la O.C.L. Tg. Ocna camerceolog, iar la 27 aprilie 1966, în urma unorspecializări, este promovat în funcţia de revizorgestiuni. În 1966, urmează la Bucureşti cursul decalificare pentru meseria de „personal hotelier” şieste propus pentru preluarea funcţiei de Director alHotelului „Trotuş” din Oneşti.

Inima sa însă bătea tot pentru Dumnezeu şichiar dacă încă nu putea să-L slujească de pealtarul Bisericii, alege să-I fie aproape prininstrumentele contabilului. În 1969, după căsătoriacu tânăra Ileana Zaharia şi după 8 ani de experienţăîn funcţii economice, se reîntoarce în mediul teologicşi se transferă la Protoieria Tg. Ocna pe funcţia decontabil principal. Văzând râvna sa şi dragosteapentru cele sfinte, P.S. Episcop Partenie Ciopron îlsfinţeşte, în vara aceluiaşi an, mai întâi diacon şiapoi preot slujitor la parohia Corni, comuna Tătărăşti,judeţul Bacău. Începe o nouă etapă în viaţapărintelui Mircea şi a tinerei sale familii, în care apareşi primul copil, Cătălin, peste ani, preot. Ajungesă-şi împlinească şi visul de a urma Institutul Teologicdin Bucureşti în perioada 1972-1976, o perioadăde reale bucurii duhovniceşti, ajungând săcunoască preoţi, nume sonore ale teologieiortodoxe româneşti, pe care i-a avut profesori,precum Pr. Constantin Galeriu, Pr. Dumitru Stăniloae,Pr. Ene Branişte, Pr. Dumitru Fecioru, Pr. Ioan G.Coman sau Pr. Ioan Rămureanu.

La 1 februarie 1973 este transferat la ParohiaPoiana Sărată. Aici reuşeşte să schimbe cântareala strană după Dimitrie Cunţanu – specificăArdealului – şi a introdus cântarea omofonă psaltică.În 1974 i se naşte cel de-al doilea fiu, Valentin, careva umbla, de asemenea, pe urmele tatălui în celeale preoţiei.

Din mai 1979 le-a fost dat slănicenilor să sebucure de harul Părintelui Ilie, care a fost transferatîn această staţiune în postul II de preot, retribuit însă

„integral din fondurile proprii” ale parohiei, potrivitdeciziei, „pentru a satisface cerinţele religioase alecredincioşilor din Slănic şi filiala Cerdac, prin bunăînţelegere cu preotul paroh Cartas Constantin, vaoficia Sfintele Slujbe prin rotaţie, la cele două biserici,de preferinţă cu săptămâna”. Din 1982 devine preotparoh, punându-şi permanent forţele în slujbaBisericii şi a enoriaşilor săi. În perioada 1980-1989a îndeplinit şi funcţia de contabil principal la ProtoieriaTg. Ocna.

De-a lungul păstoririi sale la Slănic Moldova,părintele Mircea şi-a dat silinţa să înfrumuseţeze şimaterial, dar mai ales spiritual Biserica, aducându-şio importantă contribuţie la dezvoltarea spirituală astaţiunii. A organizat numeroase slujbe arhiereşti,de la slujba de sfinţire a bisericii „Sf. Ilie” din Slănicdin anul 1996, după ce în prealabil s-a ocupat timpde peste patru ani de consolidarea bisericii şirefacerea picturii, până la numeroase hramuri cuparticipare arhierească, sau liturghii prilejuite dediferite întâlniri preoţeşti. Prin mijlocirea părinteluiIlie, Slănicul a căpătat şi un patron spiritual în modoficial, pe Sfântul Ilie, în anul 1997, organizându-sepentru prima dată Zilele Slănicului. Tot cu sprijinulsău a apărut, în urmă cu zece ani, revista „Izvorulnumărul unu”, fiind redactor fondator.

Multe s-au spus, se spun şi se vor spunedespre părintele Ilie Mircea, dar ceea ce trebuie sărămână sunt faptele lui, chipul său care inspiră şiblândeţe, dar şi autoritate şi ceea ce este el pentrucomunitatea sa: părinte, povăţuitor, ajutor. Gârbovitde timp şi de viaţa aspră pe care a avut-o, părinteleMircea este acum, la cei aproape 76 de ani, unbunic tânăr, nu cu anii, ci cu sufletul. Şi-a dorit mulţinepoţi, i-a dat Dumnezeu din plin, şi nu numai pecei trupeşti, ci şi pe toţi cei care îi cuprinde în braţelesale părinteşti şi îi sfătuieşte când au nevoie, îi îndrumăcând se abat de la calea cea dreaptă şi îi dojeneştecu asprime în glas şi cu blândeţe în ochi atunci cândgreşesc. Acesta este părintele Ilie, un bătrân cuargint pe barbă şi cu aur în suflet!

Prof. Ancuţa MAFTEI CHIRILĂ


Reabilitarea strãzii Tiseºti

Ing. Drd. Presb. Nicoleta VARTOLOMEI

Prezentã pe masa fiecãrei familii,pâinea are influenþã asupra sãnãtãþiifiecãruia dintre noi. Putem consuma fãrãrestricþii acest aliment, cu condiþia sãalegem produsul potrivit. În trecut,oamenii sãraci erau cei care mâncaupâine neagrã, în timp ce pâinea albã erapreferatã de aristocraþi. Acest lucru s-aschimbat în secolul al XX-lea, pâineaneagrã devenind favoritã deoarece are ovaloare nutritivã superioarã, iar pâineaalbã a coborât pe o treaptã secundarã.

Deoarece pâinea pregãtitã din fãinade grâu este mai rãspânditã ºi maicunoscutã la noi, se vor expune datedespre conþinutul nutritiv al boabelor degrâu. Mulþi dintre noi consumãm pâineadesea fãrã sã ºtim mai mult decât cãea este, sau ar trebui sã fie, produsã dinfãinã de grâu. În realitate, acesta este unmit. Pâinea poate fi fãcutã, la fel de bine,din fãinã de secarã, din fãina unei altecereale (orz, ovãz, chiar porumb) sauchiar din anumite amestecuri de fãinã.

Fiecare bob de cerealã are 3componente: germenele, endosperma ºitãrâþele. Germenele este acea parte carepoate fi fertilizatã prin polenizare,endosperma este feculentã ºi reprezintãsursa de energie de care are nevoiegermenele sã se dezvolte, iar tãrâþa esteexteriorul dur, fibros, care protejeazãsãmânþa. Seminþele pot fi consumateîntregi sau mãcinate, sub formã de fãinãintegralã.

Aºadar, principalii constituenþicunoscuþi ai grâului (Triticum vulgare)sunt: numeroase sãruri minerale ºielemente catalitice – calciu, magneziu,sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc,mangan, cobalt, cupru, iod, arsenic,grãsime fosforatã, amidon, vitaminele A,grupul B, E (în germenii de grâu), K, D,PP, fermenþi, diastaze, acizi graºipolinesaturaþi, antioxidanþi, pigmenþivegetali, fitohormoni, glicozizi, alcaloizi,taninuri. Grâul conþine toþi cei zeceaminoacizi esenþiali.

Se poate spune cã bobul de grâueste un adevãrat tezaur vegetal. Elconþine toate elementele necesare buneifuncþionãri a organismului nostru. Timpde secole, grâul a rãmas, în þãrileeuropene, baza alimentaþiei. Dar, pentrua îndeplini acest rol, era folosit mãciniºulsãu integral sau, cel mult, acelaºimãciniº complet, dar uºor cernut (85–90%). Astãzi, din grâu se obþin trei feluride fãinã, care corespund procesului de

morãrit industrial, ce implicã trei sitiri:mai întâi, este înlãturat înveliºul exterioral bobului, din care rezultã aºa-numitatãrâþã sau fãinã neagrã, apoi se trece lapartea medianã a bobului, endospermul,din care rezultã fãina roºie sauintermediarã ºi, în sfârºit, din partea ceamai interioarã a bobului, din miez, rezultãfãina albã. Fãina obþinutã din parteacentralã a bobului este sãracã în proteine,substanþele proteice aflându-se spreperiferia bobului de grâu.

Pâinea albã este fãcutã din fãinarafinatã (albã), conþinând doar parteacentralã a bobului de grâu (endosperm).Fiind mai sãracã în fibre, este mai binetoleratã la nivel digestiv, dar ºi mai puþinbogatã în minerale ºi vitamine. Pâineaalbã are în jur de 270 kilocalorii la 100grame. Aceasta este gustoasã, dar delochrãnitoare. Are doar amidon, elementcare atunci când ajunge în tubul digestiveste foarte repede transformat în glucozãºi, ca efect negativ, creºte glicemia ºipoate genera diabet de tip 2 oriobezitate.

Pâinea integralã este fãcutã dinfãinã integralã (pe lângã endosperm,conþine tãrâþe ºi germeni). Conþine depânã la 2 ori mai multe vitamine, mineraleºi fibre decât pâinea albã, ceea ce o facemai sãnãtoasã ºi mai sãþioasã. Aportulcaloric al pâinii integrale este de 230kilocalorii la 100 grame.

Beneficiile pâinii din fãina integralãsunt:

· prevenirea afecþiunilor colonului,prin accelerarea tranzitului intestinal,datoritã conþinutului în fibre insolubile (dintãrâþã);

· scãderea nivelului de radicaliliberi la nivel celular - sunt surse deantioxidanþi;

· furnizarea energiei ºi fortificareaimunitãþii prin conþinutul în vitamine ºiminerale (vitamine de tip B, E, fier)conþinute în germene;

· încetinirea procesului de luareîn greutate, conferind saþietate (princonþinutul în fibre);

· diminuarea nivelului decolesterol prin conþinutul în fibre solubiledin fãina care conþine ºi ovãz.

Un dezavantaj este, însã, cã fãinaintegralã nu poate fi pãstratã mult timp,întrucât grãsimile din germeni râncezescrelativ repede. Fãina albã obþinutã dinendosperm, dupã ce a fost separatã detãrâþe ºi germene prin cernere, poate fi

pãstratã o vreme îndelungatã ºi are otexturã ºi un gust mai plãcute.

Faþã de pâinea albã, pâinea integralã,dacã este ecologicã ºi naturalã, aduceorganismului uman un aport substanþialde fibre alimentare ºi de substanþenutritive.

Daca românii ar reînvãþa, treptat, sãconsume pâine integralã, ar face un pasuriaº cãtre o alimentaþie sãnãtoasã.

Reþetã de pâine integralã(pentru cca 500 g pâine)

300 g fãinã integralã20 g drojdie proaspãtã 1 linguriþã sare210 ml apã cãlduþã 1 linguriþã seminþe de in (facultativ)

· Turnaþi amestecul de fãinã într-uncastron de 2 litri;

· Faceþi maiaua: separat puneþi într-ocanã drojdia, 3 – 4 linguri apã cãlduþã (dintotalul de apã) ºi fãina din castron (2 – 3linguri) ºi amestecaþi bine (sã nu fiecocoloaºe). Lãsaþi sã creascã 15 – 20minute la cald ºi acoperit;

· Puneþi maiaua într-o gropiþã dinfãinã, apoi puneþi sarea, seminþele de in(dacã doriþi);

· Începeþi sã frãmântaþi cu mânaadãugând treptat restul de apã cãlduþãpânã încorporaþi toatã apa;

· Frãmântaþi cu mâna 15 – 20 minutesau cu mixerul 10 minute (cu paletelespirale pentru aluat);

· Acoperiþi ºi lãsaþi la crescut, la cald40 – 50 minute;

· Rãsturnaþi aluatul pe masa tapetatãcu fãinã, daþi forma de pâine, puneþi înforma unsã cu ulei ºi tapetatã cu fãinã(sau tapetatã simplu cu hârtie de copt) ºilãsaþi la crescut la cald încã 30 – 40minute;

· Încãlziþi cuptorul la 200 gradeCelsius;

· Coaceþi la temperatura maximãtimp de 45 - 50 minute.

De mare ajutor ar fi ºi o lingurã-douãde tãrâþe, luate dimineaþa, cu apã. Chiardacã nu e prea ispititor, e, în schimb,folositor...

V-am oferit câteva argumente pentrua decide singuri ce alegeþi.

Succes ºi... poftã bunã!

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 3 / iul-sept 2015

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Constantin Alupei, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu-Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Cristian Mazilu, Preot Constantin Genes

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Republicii, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu-Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: [email protected]

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Corector: Prof. Ionatan Stanciu

Monumentul Eroilorde la Poieni

penitenþei, la care îi cheamã pe cei cãzuþi.Promiscuitatea conjugalã poate fi împinsãmai departe, încât întâlnim astãzi în parohiiortodoxe cazuri de cupluri homosexuale,printr-o înþelegere total eronatã a noþiuniide familie.18

Cãsãtoria, privitã ca tainã dumne-zeiascã, dupã cum ne aratã ºi textul biblic(Mt 19, 5-6), contravine oricãror relaþiiextraconjugale sau schimb de parteneri,motivate de un aºa-zis principiu alconvieþuirii libere. Realizatã prininvocarea Duhului Sfânt, cununia esteindisolubilã, exclusivã ºi pentru toatã viaþa,iar unul dintre principiile necondiþionateºi radicale îl constituie fidelitateaconjugalã (Mt 5, 28). A-i imprima acesteiaun caracter de provizorat, duce laschimbarea relaþiei subiect-subiect, într-una de tip subiect-obiect, ceea ce excludecomuniunea de viaþã ºi iubire, dupã modeltreimic. Criza este deteminatã în principal,de dorinþa omului de a pune într-o ordinea lui, prin substituire, ceea ce de fapt estepus în ordine de cãtre Dumnezeu (Mc10, 9). Nerespectarea poruncii divine, prineliminarea oricãrei dimensiuni spiritualea cãsãtoriei, înlãturã adevãrata libertatede care omul are nevoie ºi care înlãturãorice formã de egoism în relaþia dintresoþi. Iatã ce predica Sf. Ioan Gurã de Aurcredincioºilor sãi: „E uºor sã ducem oviaþã curatã doar când dorim acestlucru cu adevãrat ºi îndepãrtãm de lanoi tot ceea ce e primejdios în aceastãprivinþã. Însã dacã ne lipseºte voinþa,uºa ºi poarta le stau deschise tuturor

viciilor. De aceea, cândva vom primirãsplatã sau pedeapsã“.19 Fidelitatea,situatã în centrul oricãrei relaþii conjugalepresupune iertarea, ca deschidere ºidisponibilitate pentru celãlalt, fãrã aîncerca vreo îngrãdire a lui. Esenþial estedialogul duhovnicului purtat cu tineriicãsãtoriþi, atât sub formã de discuþie, câtmai ales în Taina Spovedaniei, undeºansele însãnãtoºirii devin mult mai mari.În concluzie, este foarte important ca tainace întemeiazã familia sã fie aprofundatãdin perspectivã creºtinã, iar momentulconcret al primirii binecuvântãrii, înbiserica din parohie, sã fie pregãtit cumultã atenþie.

(urmare din p. 5)

1 Sue Walrond Skinner, Family Matters.The Pastoral Care of PersonalRelationships, SPCK Publishing, Bristol,1988, 155.2 Dictionnaire de la vie spirituelle, Sousla direction de Stefano De Fiores et TulloGoffi, Cerf, Paris, 2001, p. 414.3 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Omilii la Matei,6, 7 , p. 85.4 Sue Walrond Skinner, op. cit. p. 159.5 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae,Spiritualitate ºi comuniune în Liturghiaortodoxã, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova,1986, p. 19.6 Petru I. David, Cãlãuza creºtinã -Sectologie, Ed. Episcopiei Argeºului,Curtea de Argeº, 1994, p. 295.7 Pr. Vasile Rãducã, Familia creºtinã într-unmediu secularizat, în: Ortodoxia, Seria a II-a,IV (2012), nr. 1, p. 17.8 Pr. Dr. Ilarion Felea, Duhul Adevãrului,Ed. Diecezanã Arad, 1943, p. 480.

9 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Despre feciorie.Despre creºterea copiilor , traducere de Pr.Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblicde Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 2001, p. 47.10 Idem, Comentariile sau ExplicareaEpistolei cãtre Efeseni…, p. 195.11 Pr. Filotheos Faros, Cãsnicia - dificultãþiºi soluþii, traducere de Pr. ªerban Tica, Ed.Sophia, Bucureºti, 2012, p. 127. 12 Sfântul Vladimir al Kievului, Despreeducaþie , traducere de Adrian ºi XeniaTãnãsescu, Ed. Sophia, Bucureºti, 2006, p.56.13 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Cuvânt desprecum se cade sã-ºi creascã pãrinþii copiii,în: vol. Sfaturi pentru o educaþie ortodoxãa copiilor de azi, Ed. Deisis, Sibiu, 2000, p.107.14 Pr. Ionuþ Popa, Problema familiei creºtineastãzi. Pastoraþia copiilor, a tinerilor ºi abãtrânilor, în: Ortodoxia, LVIII (2007), nr.4, p. 120.15 Pascal Bruckner, Noua dezordineamoroasã , t raducere de Lumini þaBrãildeanu, Ed. TREI, Bucureºti, 2005,p. 5.16 Rãzvan Codrescu, Teologia sexelor ºiTaina Nunþii, Ed. Christiana, Bucureºti,2002, p. 22.17 A. Motte, La vie spirituelle dans lacondition charnelle, Paris, Les EditionsCerf, 1968, p. 247.18 Adrian Thatcher, Descãtuºarea sexului.O teologie creºtinã a sexualitãþii,traducere de Mariana Grancea, Ed.Polimark, Bucureºti, 1995, p. 64.19 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Omilia 10, 1,în: Comentariile sau Explicarea Epistoleicãtre Coloseni, 1 ºi 2 Tesaloniceni,traducere de Arhim. Theodosie Athanasiu,Bucureºti, 1905, p. 218.

anul xi, nr. 3 (43) / iulie - septembrie 2015 pamantului nr.43.pdf– pe pagina a 2-a – «sarea...

Documents