anul xii, nr. 4 (48) / octombrie - decembrie 2016 · 2016. 12. 21. · – pe pagina a 2-a –...

– pe pagina a 2-a –

«Sarea pãmântului» poate fiaccesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro, ºiwww.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu-Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XII, nr. 4 (48) / octombrie - decembrie 2016

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu-Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3)

Jurist Maria STAN(continuare în p. 25)

Preot Petru RONCEA

† IoachimArhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Protoiereu Ioan BÂRGÃOANU

(continuare în p. 7)

*Cuvânt pastoral la Naºterea Domnului, 2016

În baza protocolului semnat între Arhiepiscopia Romanuluiºi Bacãului ºi Salina Tg-Ocna, prin domnul director Ilie Ionel,s-a fãcut ºi s-a realizat un lucru cu totul deosebit, faptul de aavea prin lucrarea mâinilor Înaltpreasfinþiei Voastre,Înaltpreasfinþite Pãrinte Arhiepiscop Ioachim, aici în Salina unpreot slujitor, un preot care este dorit, un preot care sã slujeascãpe toþi pelerinii, pe toþi credincioºii care doresc sã viziteze

Cuvânt de mulþumirela hirotonia ºi instalareapreotului Elisei Roncea

la biserica «Sfânta Varvara»

Naºterea Domnului nostru Iisus Hristos este actul deiubire ce pune în luminã taina minunatã a lui Dumnezeu Care,în toatã slava Sa neînchipuitã, ia firea noastrã omeneascã ºise reveleazã în noi, ca pe toþi sã ne mântuiascã dându-neºansa de a deveni pãrtaºi la dumnezeirea Sa. Iisus Hristoseste realitatea absolutã ce, prin întrupare, aduce umanitãþiinoastre în dar putinþa de a deveni universul în care se reflectãintimitatea spiritualã a lui Dumnezeu.

Naºterea umanã a Iubirii Dumnezeieºti întruneºte ºiexprimã simultan contrarii greu de imaginat coexistând:mãreþia divinã cu smerenia absolutã, sãrãcia supremã cubogãþia deplinã ce hrãneºte lumea întreagã, viaþa în toatãconsistenþa ei care asumã moartea ºi o depãºeºte, sãnãtateadeplinã ce acceptã boala ºi o vindecã sau dreptatea care

Emanuel ºi tinerii*

Sfârºitul anului calendaristic, marcat liturgic de prazniculNaºterii Domnului ºi pregãtirea pentru celãlalt ce urmeazãla opt zile, Tãierea împrejur, ne obligã a medita asupragradului de duhovnicie câºtigat în urma itinerarului parcurspe urmele Fiului Întrupat, sau modul în care înseºicuvintele Domnului se împlinesc în viaþa noastrã:

Cerbul ºi ºarpele

ªtim cã aºteptaþi cu nerãbdare sã aflaþi ce am realizatîn anul care este pe sfârºite, de aceea încercãm în acesterânduri sã facem o succintã trecere în revistã a acestora.Suntem bucuroºi pentru cã multe din problemele pe care nile-aþi adus la cunoºtinþã ºi pe care ne-am propus sã lerealizãm le-am dus la bun sfârºit.

Se apropie cu paºirepezianul2017!

Nr. 4 / oct-dec 2016 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Ioachim / Emanuel ºi tinerii ............................................. 1Jurist Maria Stan / Se apropie cu paºi repezi anul 2017! .. 1Protoiereu Ioan Bârgãoanu / Cuvânt de mulþumirela hirotonia ºi instalarea preotului Elisei Roncea ........ 1Preot Petru Roncea / Cerbul ºi ºarpele .............................. 1Preot Dr. Dumitru I. Bodale / Un dar preþios de Crãciun .... 5Preot Constantin Genes / Dacã Dumnezeu este bun,de ce existã atâta rãu în lume? ........................................ 6Maria Ilie / Vãlul Toamnei .................................................... 7Presb. Aurelia Genes / Sfântul (I) ...................................... 8Dimitria Ilie / Început de toamnã ....................................... 9General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol / Româniiîn Primul Rãzboi Mondial. Perioada neutralitãþii... ..... 10Preot Cristian Mazilu / Slujbã de pomenirela biserica „Sfinþii Împãraþi“ din Tg. Ocna ..................... 13Col. (rtg) Gheorghe Pavel / România reîntregitã,aproape de centenar .......................................................... 14Dan Sandu / Pluguºor armat ............................................ 15Preot Cãtãlin Ilie / Nunta ..................................................... 15Maria Ilie / Lucrarea providenþei .................................... 15Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim a hirotonit preotpentru biserica Sfânta Mare Muceniþã Varvaradin Mina Salina, Târgu-Ocna .......................................... 16Preot Sorin Postelnicu / Clopotele mânãstirii Prislopne-au chemat ºi anul acesta. ........................................ 19Prof. Pamfil Bilþiu / Recenzie: Maria Ilie, Frânturi de cer .. 20Prof. Denisa Melinte / Maria Ilie sau puritateasufleteascã ascunsã în cuvânt .................................... 22Prof. presb. Ecaterina Capotã / Povestiri neterminate ... 22Prof. Georgeta Nechita Burculeþ / An centenar,Laetiþia Leonte (n. Mitan) ................................................ 24Prof. Religie Ortodoxã Oana Chiticaru / Concursinterdisciplinar de creaþie .............................................. 28

„Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi pestescorpii, ºi peste toatã puterea vrãjmaºului, ºi nimicnu vã va vãtãma” (Lc 10, 19). La sfârºit de an facem

un fel de examen al credinþei noastre sau al modului în carecredinþa s-a fãcut trup în noi. Cât oare marile sãrbãtori ºipraznice de peste an au conturat în noi acea stare de însetaredupã Dumnezeu a sufletului ca a celui drept care a ajuns sause apropie de asemãnarea cu cerbul, cum spune PsalmistulDavid: „În ce chip doreºte cerbul izvoarele apelor, aºa Te doreºtesufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Ps 41, 1).

În Sfânta Scripturã se remarcã în mai multe rândurimodelul cerbului pentru omul ajuns la maturitateduhovniceascã. Evanghelistul Vechiului Testament spunecã-n starea de fericire a lui Mesia „va sãri ºchiopul cacerbul” (Is 35, 6), profeþie evidentã a marilor vindecãrifãcute de Mântuitorul, dar, mai mult, referitoare cupreponderenþã la statura bãrbatului desãvârºit cãtre careva tinde nevoitorul luptelor ascetice pe calea mântuirii.Unuia ca acestuia picioarele i se fac ca ale cerbului ºipeste cele înalte va fi pus (cf. Ps 17, 36), cum a cântat ºiDavid în ziua când Domnul l-a izbãvit de toþi vrãjmaºii luiºi din mâinile lui Saul: „Dumnezeu este Cel ce mã încingecu putere ºi calea cea dreaptã-mi aratã; Care dã picioarelormele sprinteneala cerbului ºi la locurile cele înalte mãaºazã” (II Rg 22, 33-34).

Trebuie sã fie ceva ascuns în exemplul cerbului luat deglasul profetic ca model pentru cel drept. Puterea de a cãlcapeste ºerpi datã de Mântuitorul ucenicilor Sãi este de faptceva firesc la cerb. Origen spune cã cerbul este „animalulde care se feresc ºerpii, fiind imunizat împotriva oricãrui veninal viperelor“ (Origen, Contra lui Celsus, PSB 9, EIBMBOR,Bucureºti, 1984, p. 138). „Da, zice mai departe, aceºti ºchiopivindecaþi primesc de la Iisus puterea de a putea cãlca îndrumul lor, altãdatã clãtinat, «peste ºerpii ºi peste scorpiile»pãcatului, cu un cuvânt, «peste toatã puterea vrãjmaºului»,fãrã sã pãþeascã nici un rãu, cãci ºi ei au fost imunizaþicontra oricãrui rãu ºi venin diavolesc”.

Aºadar, cerbul este vrãjmaº al ºarpelui tocmai pentru cãveninul acestuia nu-l afecteazã. Trebuie dar, cititorule, sãdevenim asemenea cerbilor întru dorirea dupã Dumnezeu,aºa precum aceºtia doresc izvoarele apelor (Ps 41, 1). Atuncinu va mai avea diavolul putere asupra noastrã, iar praznicelede peste an vor cãpãta conotaþii eshatologice pentru noi, ºinu numai, cã nu doar ne va fi lesne a înþelege tâlcul imnologieisãrbãtorii, ci praznicul însuºi va fi împlinire – iarã ºi iarã – aomului dinlãuntru vindecat prin dreapta învãþãturã ºi devenitduºman al patimilor.

Clement Alexandrinul spune cã ºarpele cel amãgitorînseamnã „viclenia cea pofticioasã a ereziei” (Stromatele,PSB 5, EIBMBOR, Bucureºti, 1982, p. 222). Adicã vezi,cititorule, ce câºtig are creºtinul ajuns ca cerbul cel imunizatîmpotriva oricãrui venin ºerpesc? Sã nu fie atins de vremi,sã se teamã de el cei vicleni. ªerpii se feresc de cerbi pentrucã aceºtia îi calcã cu picioarele. Oare praznicul NaºteriiDomnului ºi cele ce-i urmeazã pânã la Dumnezeiasca Arãtarene aflã cu adevãrat pe treapta aceasta de sus a scãriiurcuºului duhovnicesc?

Cerbul ºi ºarpele

2016 - Anul omagial al educaþiei religioasea tineretului creºtin ortodoxºi Anul comemoratival Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanulºi al tipografilor bisericeºti

2017 - Anul omagial al iconarilorºi pictorilor bisericeºtiºi Anul comemorativ Justinian Patriarhulºi al apãrãtorilor Ortodoxieiîn timpul comunismuluiîn Patriarhia Românã

Tuturor cititorilor ºi colaboratorilor revistei«Sarea pãmântului» le dorim un An Nou

fericit cu sãnãtate ºi mântuire: La mulþi ani!

Nr. 4 / oct-dec 20163SAREA PÃMÂNTULUI

asumã toatã nedreptatea eliberându-i petoþi cei striviþi sub povara ei.

La Naºterea lui Hristos, corul deîngeri cânta: „Slavã întru cei de sus luiDumnezeu ºi pe pãmânt pace, întreoameni bunãvoire”. Hristos spune clar:„Pacea Mea o dau vouã” (Ioan 14, 27),adicã iubirea Mea de Frate v-o dauvouã. Iisus Hristos este „paceanoastrã”. (Efeseni 2, 14). „Precum Euv-am iubit pe voi, aºa ºi voi sã vã iubiþiunul pe altul” (Ioan 13, 34). De aceeamisiunea noastrã este sã primim paceaºi iubirea Lui ºi sã le rãspândim. Numaiprimindu-L pe Hristos înlãuntrul nostruEl devine izvorul pãcii, unitãþii ºi iubiriiinterpersonale. Prin naºterea ca om aFiului lui Dumnezeu s-a nãscut, de fapt,izvorul de pace între oameni, dar ºi întreSine ºi oameni, aceºtia fiind ridicaþi lacalitatea de fii ai Sãi, ca fraþi ai FiuluiSãu.

Naºterea Mântuitorului Hristossemnificã venirea lui Dumnezeu întruale Sale, aºa cum spune SfântulEvanghelist Ioan: „a venit întru aleSale, dar ai Sãi nu L-au primit”. „AleSale” la care a venit ºi „ai Sãi” carenu L-au primit reprezintã creaþiaîntreagã adusã la existenþã de Tatãl prinCuvânt, iar „ai Sãi” sunt oamenii creaþidupã chipul ºi întru asemãnarea cuDumnezeu printr-un act special. Decilumea ºi omul, creaþii ale Logosului,sunt premise ale venirii Fiului luiDumnezeu în lume, necesarã învederea (restaurãrii lor) mântuiriiacestora dupã cãdere. „Cãci se cãdeacu adevãrat – afirmã Sfântul MaximMãrturisitorul – ca Cel ce este dupãfire fãcãtorul fiinþei lucrurilor sã se facãºi autorul îndumnezeirii dupã har alcelor create, ca astfel Dãtãtorulexistenþei sã se arate ºi ca Dãtãtorulfericirii veºnice a existenþei”(„Rãspunsuri cãtre Talasie” – Filocaliaromâneascã, vol.3).

Întruparea Mântuitorului Hristoseste cea mai concludentã probã aexistenþei lui Dumnezeu. Dacã încercãmsã fim raþionali, vom vedea cã în afaralui Iisus Hristos, adicã a lui Dumnezeuexperiat de oameni, orice afirmaþie

Emanuel ºi tinerii(urmare din p. 1) despre Dumnezeu este calcul, convenþie

ºi presupoziþie. Iar presupoziþia saucalculul nu pot fi niciodatã imperative.Acest fapt trebuie sã-l conºtientizãm ºisã-l transmitem mai departe chipurilorlui Dumnezeu care se vor naºte ºi vorcontinua fiecare, prin particularitatealibertãþii sale, manifestarea credinþei înDumnezeul-Om – Iisus Hristos.

Fiecare generaþie de chipuri ale luiDumnezeu este o nouã renaºtere aistoriei în care Iisus Hristos – EmanuelÎºi pune speranþa de a fi recunoscut.

Iubiþi fii ºi fiice duhovniceºti,Creºtinismul oferã generaþiilor de

chipuri tinere ale lui Dumnezeu operspectivã cu totul nouã despre viaþã,care satisface profund setea de faptã ºiideal a lumii din toate timpurile ºi maiales de astãzi. E cunoscut cã ÎnsuºiMântuitorul nostru Iisus Hristos a arãtato deosebitã dragoste faþã de tineri, iarapostolul Iubirii, Ioan, stând cu capulplecat pe pieptul lui Iisus, a devenit pesteveacuri imaginea simbol a relaþiei dintreaceºtia ºi Bisericã.

În revista „Gândirea” din lunamartie a anului 1934, Nichifor Crainicafirma urmãtoarele: „Vremea noastrãeste vremea tineretului. O lume vechese dãrâmã, o lume nouã îºi cautãformele de viaþã. Pulsul ei zvâcneºte înarterele tineretului. ...Biserica este aceeacãreia îi rãmâne sarcina sã capteze ºisã filtreze valorile afirmative ce-inãvãlesc în prag sau sã îndiguiascãvalurile negative ºi rebele ce-i bat încoastã”.

Cert este cã dintre toate vârstele,tinereþea este preferatã în moddeosebit de Mântuitorul Hristos, tineriifiind cei cãrora li se oferã, înainteatuturor, Împãrãþia cerurilor. Dacã-L aipe Dumnezeu cu tine, înþelegi cãmãsura omului desãvârºit nu esteînþeleptul, ci copilul. Mãsuradesãvârºitei vieþuiri este nevinovãþiapruncului care primeºte cu toatã fiinþaºi în mod dezinteresat prezenþa luiDumnezeu. Perpetua întoarcere lastarea pruncului desãvârºit devineastfel exerciþiul ascetic care nepregãteºte pentru întâlnirea cu Prunculdumnezeiesc, într-un dialog ce ne

conduce spre tinereþea veºnicã, sprevârsta deplinãtãþii lui Hristos. Nupruncii trebuie sã fie ca noi, ci noitrebuie sã fim ca pruncii. Dar, cumspunea acelaºi Nichifor Crainic, „înculturã, savantul este mãsura copilului;în religie, copilul este mãsurasavantului”.

Pe de altã parte, din pãcate, demulte ori, darul libertãþii de gândire cucare-i înzestrat omul produce în mintearevoluþionarã a timpului concepþii potrivitcãrora bãtrânii sunt socotiþi anacroniciºi deformaþi de ideologii ºi sistemenerealiste. Totuºi, „Cel vechi de zile”sãdeºte în fiecare dintre noi un sâmburede adevãr care poate încolþi ºi în finalrodi în toamna bãtrâneþii înþelepte amultora. De aceea fiecãrei vârste i secuvine respect.

Sãrbãtoarea Naºterii Domnuluitrebuie sã punã în luminã, în minteafiecãruia dintre noi, reînnoirea ontologicãºi moralã a lumii. Prin noul Adam-HristosFiul lui Dumnezeu se înnoiesc continuucei ce vin la El prin lucrarea DuhuluiSfânt în Bisericã.

E foarte periculos ca în aceastãlume, care se învecheºte tot mai mult înlibertatea de-a pãcãtui, omul sã sestrãduiascã, conºtient sau nu, sã-ºifundamenteze valorile pe orice altcevaîn afarã de învãþãtura creºtinã. Sã luãmaminte ºi sã nu contribuim la,,omorârea” lui Dumnezeu prinindiferenþã!

De douãzeci de veacuri s-a cântatîn lume „Cu noi este Dumnezeu”! Darastãzi, în aceastã lume a îndoielilor ºinesiguranþei, se iscã întrebarea: „Maieste Dumnezeu cu noi!?”

Acum mai bine de un sfert de veac,în decembrie 1989, în preajma Crãciunului,tineri entuziaºti animaþi de dorinþa înlãturãriiregimului represiv ºi ateu, au ieºit pe strãzicerând sã fie liberi. Între lozincile lor eraºi dictonul Cu noi este Dumnezeu. Cândtreceau prin faþa unei biserici, se opreau,îngenuncheau, îºi fãceau semnul sfinteicruci ºi rosteau rugãciunea Tatãl Nostru,conºtienþi fiind de faptul cã Dumnezeu esteprezent în Bisericã ºi cã Se jertfeºte liturgicpe fiecare Sfânt Altar. Undemai sunt acei tineri? Ce-audevenit ei? De ce oare acum

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 4 / oct-dec 2016

unii dintre ei nu mai cântã „Cunoi este Dumnezeu”, nu mairostesc Rugãciunea Domneascã,

nu mai vor sã munceascã, sã construiascãnimic...., iar când trec prin faþa aceleiaºibiserici strigã: „nu mai vrem catedrale!”Oare de ce tânãrul de astãzi nu mai vreasã-L întâlneascã pe Emanuel?! Subinfluenþa cãror miºcãri seculariste a rãmasprizonier cãutãrilor fãrã rãspuns?

Toate întrebãrile noastre îºi gãsescrãspunsul doar în Hristos, cãci El esteînþelesul ultim al tuturor realitãþilor, El esteAxa lumii în jurul cãreia graviteazã totul.

Fãrã Naºterea Mântuitorului nostruIisus Hristos, timpul n-ar fi fost timp,istoria n-ar fi fost istorie ºi omul n-ar fifost om. Timpul, istoria ºi omul nu potavea sens decât dacã sunt raportate lao Persoanã absolutã, o Persoanãcapabilã sã nu decadã în nonsens ºinefiinþã. Aceasta este Iisus Hristos. Cãvrem sau refuzãm, Emanuel este înmijlocul nostru ºi ne cautã, ne cheamã.Ascultaþi-L!

Biserica împlineºte în lumeactivitatea misionarã a lui HristosDomnul, ea este prelungireafilantropiei hristice în societate. Ea þineîn braþele ei pãrinteºti pe tânãrul deastãzi care se confruntã cuneajunsurile vieþii ºi care cautã un sensîn tot ceea ce face. Purtarea de grijãa Bisericii faþã de tineri a fost ºi motivulpentru care anul care se încheie a fostdedicat de Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române educaþiei religioasea tineretului ortodox. În acest context,în Arhiepiscopia Romanului ºi Bacãuluiau fost implementate cu succes maimulte proiecte eparhiale prinintermediul Sectorului Social-filantropic, ai cãror beneficiari au fosttinerii. Dintre acestea amintim aici doarcâteva:

· Proiectul social dedicat tinerilordiagnosticaþi cu cancer ºi boli terminale„Pãstrarea unui sens al vieþii în cazultinerilor bolnavi de cancer”;

· Proiectul social eparhial „Întemniþã am fost ºi aþi venit la Mine!” –dedicat tinerilor privaþi de libertate;

· Proiectul social de prevenire adelincvenþei juvenile, adresat tinerilor dela gimnaziu ºi licee;

· Campania de conºtientizare ºiinformare dedicatã tinerilor cudependenþã de alcool ºi stupefiante;

· Proiectul social-educaþionalinter-eparhial „Tineri români în cãutareavalorilor credinþei creºtine ºi tradiþieipopulare autentice”;

· Programul social-educaþional deprevenire a abandonului ºcolar – „Lãsaþicopiii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi!” adresatelevilor la începutul ºi la sfârºitul anuluiºcolar. Sute de elevi din fiecare protopopiatau primit, cu aceastã ocazie, rechiziteºcolare, ghiozdane echipate ºi dulciuri;

· Programul social-culturaldedicat tinerilor cu rezul-tate excepþionale la învã-þãturã, vizând toþi ºefii depromoþie din liceele aflatepe raza adminis-trativ-canonicã a eparhiei;

· Proiectul socialdedicat tinerilor cu posibili-tãþi financiare reduse, darcu rezultate bune laînvãþãturã, prin intermediulcãruia zeci de tineri din celeºase protopopiate au primitburse ºcolare pe totparcursul anului ºcolar ºiuniversitar.

Pe aceastã cale dorimsã aducem mulþumire atâtcolaboratorilor noºtri careau sprijinit implementareaacestor programe, cât ºicelor ce au susþinutfinanciar ºi logistic lucrareanoastrã educaþionalã ºisocial-caritabilã.

De asemenea, vãaducem la cunoºtinþã faptulcã, la propunerea Preaferi-citului Pãrinte PatriarhDaniel, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Românea declarat anul 2017 cafiind „Anul omagial aliconarilor ºi pictorilorbisericeºti ºi Anulcomemorativ JustinianPatriarhul ºi al apãrã-torilor Ortodoxiei întimpul comunismului înPatriarhia Românã”. Cuacest prilej, în Arhiepis-copia Romanului ºiBacãului vor fi organizateactivitãþi cultural-educa-þionale ºi social-caritabilecare vor pune în valoare

Cânt de Crãciun În amurg de searã, când cerul s-aprinde,Îngerii din ceruri vin sã ne colinde,Oamenii i-ascultã, nu doarme niciunul,Sunt cu toþii veseli, c-a venit Crãciunul. Pruncii puºi în leagãn, deºi nu cuvântã,Colinda din ceruri cu îngerii cântã.Slava cea cereascã inundã pãmântul,Iar în orice casã se naºte Cuvântul. Mama pregãteºte scutece din pâine,Tata sfarmã-n piuã cânepã ºi grâne,Copiii îºi lasã lunga lor hârjoanã,Când preotul vine cu sfânta icoanã. Cântã împreunã imnul sfânt de praznicªi simt cum un înger le rãmâne paznic.Plãvanii puternici, mieii ºi asiniiSimt ºi ei, din staul, cã e Casa pâinii. Pe când toþi sãtenii merg la Liturghie,Vãzduhul se umple cu fum de tãmâie.Împãcaþi cu toþii ºi-mbrãcaþi frumosGustã din potirul Pruncului-Hristos. Se întorc acasã veseli ºi cucerniciLui Iisus dând slavã cã i-a fãcut vrednici.S-aºazã la masã cu toþi împreunãCasa lor e plinã doar de voie bunã. Vin copii cu steaua ºi-s primiþi în casã,Dupã ce colindã sunt poftiþi la masã,Li se pun în traistã daruri diferite,Cã Hristos e Darul lumii infinite. Îþi mulþumim, Doamne, Cel ce ne-ai creatCã ne-ai smuls din mâna celui necurat,Intrã-ne în templu pentru a Te naºteªi-n inimi curate, Tu Te recunoaºte!

tezaurul iconografic pe care Biserica îldeþine cu responsabilitate ºi vor aºeza înluminã semnificaþia jertfei mãrturisitorilorcare au apãrat Ortodoxia suferind întimpul regimului de tristã amintire.

Închei cuvântul meu pastoral cu uncolind inspirat din tradiþiile noastre populare,care împodobesc marele eveniment alNaºterii Domnului, având încredinþarea cãaceastã sãrbãtoare a bucuriei ºi a familieie pururea nouã ºi înnoitoare:


Un student teolog a mers la undoctor pentru vizitã medicalã. Dupãvizitã, doctorul a avut o discuþiereligioasã cu studentul. La sfârºitulconvorbirii, doctorul a spus: Tinere, suntfoarte mulþumit ºi fericit de felul cum teprezinþi. Îmi place cã eºti pregãtit pentrumisiunea frumoasã de preot. M-aimpresionat adânc credinþa ºi dragosteata de Dumnezeu ºi de Bisericã. Vinocu mine, vreau sã-þi arãt ceva. ªiacestea zicând, l-a condus într-ocamerã.

Tânãrul a rãmas înmãrmurit. I sepãrea cã se gãseºte într-o capelã ºi nuîn casa unui doctor. Pe peretele derãsãrit erau numai icoane, între careicoana Mântuitorului ºi a SfinteiFecioare erau încadrate în rame de aur.Drept în mijlocul peretelui atârna ocandelã mare de argint, a cãrei luminãroºiaticã îþi da impresia de chiliecãlugãreascã. În mijlocul camerei erao mãsuþã deasupra cãreia stãtea oBiblie deschisã.

– Tot ce vezi aici, tinere, zisedoctorul, se datoreºte acestei SfinteScripturi a cãrei istorie este foarteinteresantã. Lucrurile s-au petrecut cumultã vreme înainte, pe când eram tânãrstudent la medicinã. La un Crãciun, amprimit un pachet cu multe daruri de launchiul meu, plecat de multã vreme înAmerica. Printre daruri am gãsit ºiaceastã Biblie, cu urmãtoareascrisoare. Cele scrise sunt de mareînsemnãtate, de aceea am lipitscrisoarea pe partea interioarã acopertei, ca un document de nepreþuitãvaloare.

Iatã, ce-mi scria unchiul: „Dragãnepoate, simt cã nu voi mai avea multde trãit ºi de aceea þi-am trimis acestelucruri sã le pãstrezi ca amintire dela mine. Dintre ele socotesc cã celmai preþios este Biblia. Celelaltelucruri se vor învechi, se vor strica.Biblia însã, gândindu-mã la învãþãturacuprinsã în ea, nu se va învechi, nuse va strica niciodatã. În Biblie estescris adevãrul lui Dumnezeu care esteveºnic ca ºi Dumnezeu «ºi adevãrulDomnului rãmâne în veac» (Ps. 116,2). În Biblie vei gãsi adevãratulîndreptar pentru viaþã, din ea veicunoaºte puterea lui Dumnezeu,bunãtatea ºi dragostea Lui faþã de

Un dar preþios de Crãciunoameni. În ea vei gãsi fericirea ºihrana sufletului tãu; în ea vei gãsimultã mângâiere ºi ajutor în necazurileºi suferinþele acestei vieþi. Citeºte dinea cât mai des ºi înfãptuieºte cu toatãdragostea cele cuprinse în ea.”

– Tânãr cum eram, purtatîncoace ºi încolo de demonul trupului,n-am dat prea multã atenþie acesteiscrisori. Am pus Biblia în raftul cu cãrþiºi a rãmas acolo uitatã multã, multãvreme. A venit însã într-o zi necazulºi suferinþa peste mine. O boalã gream-a trântit la pat pentru câþiva ani.Atunci mi-am adus aminte de Biblieºi de scrisoarea unchiului meu. Amluat Sfânta Carte ºi am citit-o de laun capãt la altul. Am gãsit în ea, aºacum spunea unchiul meu, multãmângâiere ºi ajutor în suferinþa mea.Am fãgãduit în sufletul meu sã citescdin ea în fiecare dimineaþã, dupãrugãciune, tot timpul vieþii mele. ªi m-amþinut ºi mã þin de fãgãduinþã. Bibliaeste cartea de cãpãtâi a familiei. Toþi:soþia, cei trei copii ºi eu, ne retragemindividual în fiecare dimineaþã, înaceastã camerã, ºi în faþa icoanelorºi a candelei, care nu se stingeniciodatã, ne rugãm ºi apoi citim câtepuþin din Sfânta Carte. Acum suntempentru a treia oarã la jumãtateaBibliei. Noi nu am rãmas, însã, numaicreºt ini ai Bibl iei . Am ajuns laconvingerea cã Biblia este, sã zicaºa, fiica Bisericii, pentru cã Bisericaa adunat cãrþile rãzleþe ale SfinþilorProoroci ºi Apostoli ºi le-a împreunatîntr-o singurã carte: Bibl ia. Deasemenea, avem convingerea cãnumai Biserica poate tãlmãci, fãrãgreºealã, adevãrul Sfintei Scripturi. Deaceea, toþi ai familiei mele suntem fiicredincioºi ºi ascultãtori ai Bisericii.

– Cele ce vãd ºi aud îmi umplusufletul de bucurie ºi de sincerãadmiraþie, rãspunse teologul.

– Þi-aº da un sfat, tinere, începuiar vorba doctorul. Peste puþin timp,dupã câte am aflat, vei primi TainaSfintei Preoþii, vei fi rânduit sã cãlãuzeºtisuflete pe calea mântuirii, sã scoþisuflete din întunericul pãcatului ºi sã leaduci la lumina vieþii cele adevãrate, sãle împaci cu Dumnezeu. Socotesc cãnu vei putea îndeplini aceastã lucrarefãrã Biblie. Deci, Biblia sã-þi fie cartea

de cãpãtâi în toatã viaþa; din ea sã-þiscoþi zilnic hranã duhovniceascã pentrutine ºi pentru turma ce-þi va fiîncredinþatã spre pãstorire.

Cât de pilduitor este acestexemplu pentru toþi credincioºii, dar maiales pentru noi, care purtãm pe umerisarcina grea a sfintei preoþii! Câþi dintrecredincioºii de astãzi fac asemeneaacestui doctor? Câþi dintre noi, preoþii,avem Biblia deschisã ºi citim din ea curespect ºi sfinþenie, zilnic, câte uncuvânt de învãþãturã?

Dacã într-adevãr Biblia ne-ar ficartea de cãpãtâi, câtã îmbunãtãþireduhovniceascã s-ar vedea în viaþanoastrã! Câte patimi, câte rãutãþi ar fiînãbuºite în inima noastrã încã înaintede a se înfãptui, mai înainte de a neîntina sufletul ºi trupul!

Cea dintâi datorie a noastrã decreºtini este: sã-L iubim pe DomnulIisus Hristos mai presus de toate. Noinu-L putem iubi fãrã împlinirea sfinteiSale învãþãturi. „Cine are poruncile Meleºi le pãzeºte, acela este care Mãiubeºte” (Ioan 14, 21). „Fericiþi sunt ºicei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeuºi-l pãzesc” (Luca 11, 28). „De rãmâneþiîn cuvântul Meu, sunteþi cu adevãratucenicii Mei” (Ioan 8, 31). „Amin, amin,grãiesc vouã, dacã pãzeºte cinevacuvântul Meu, nu va vedea moartea înveac” (Ioan 8, 51).

Cum va putea cineva sã aibãporuncile Domnului, cum va puteacineva sã asculte ºi sã împlineascãcuvântul lui Dumnezeu, dacã nu lecunoaºte? Cuvântul lui Dumnezeu, înfeluritele lui exprimãri, se gãseºte înSfânta Scripturã. Pentru aceea esteaºa de folositor pentru sufletul ºipentru trupul nostru sã citim SfântaCarte; sã ne însuºim zilnic adevãruldumnezeiesc al Sfintelor Scripturi ºisã ne strãduim a-l împlini, dupãslabele noastre puteri, în timpulvremelnicei noastre vieþuiri pãmân-teºti. Pentru cã numai aºa fãcând,putem nãdãjdui a fi primiþi în împãrãþialui Dumnezeu.

Pr. Dr. Dumitru I. BODALE,Trãiri în Hristos, Colecþia

Teologicã „Cuvântul Vieþii”, 1985,Detroit, Michigan.

Nr. 4 / oct-dec 2016 SAREA PÃMÂNTULUI6

Am ales pentru acest numãr alrevistei noastre un articol cu acest titlupublicat pe Internet de Claudiu înortodoxiatinerilor.ro þinând seama defrumuseþea expunerii ºi profunzimeaînvãþãturilor practice pentru a putea filecturat de cât mai mulþi credincioºi.Redãm în cele ce urmeazã articolulamintit:

„Aceasta este una din întrebãrilepe care le auzim de multe ori de lapersoane mai sceptice în ale credinþei înDumnezeu, sau de la cei care nu trecprea des pragul bisericii. Dacã Dumnezeuexistã, de ce nu pune capãt relelor? DacãDumnezeu este atotputernic, de ce nuare El puterea sã aºeze lucrurile în aºafel încât nimeni sã nu mai sufere?

Aº vrea sã rãspund la întrebareaaceasta apelând la ce mi se întâmplãmie, ca tatã, în relaþia cu fetiþa mea Sofiacare are aproape doi ani. De multe orie bine sã raportãm relaþia noastrã cuDumnezeu la relaþia noastrã cu pãrinþii,pentru a înþelege mai uºor ce ni seîntâmplã.

Sofia este la vârsta la care mergefoarte bine, aleargã chiar, se caþãrãpeste tot, vorbeºte, trage tot ce prinde,desface, demonteazã, exploreazã camtot ce e în casã ºi în jurul ei. De multeori se întâmplã ca, în joaca ei, sã cadãsau sã se loveascã ºi tocmai de aceea,trebuie sã stau lângã ea mai tot timpul.Sofia este puþin cam alintatã ºi are ºi opersonalitate care se accentueazã de lazi la zi, ºi din acest motiv eu ºi eaajungem sã ne „certãm”. Ea vrea sã seurce pe scaun sã ajungã la geam, vreasã se caþere pe mobilã, vrea sã punãmâna pe aragaz, sau sã se joace cupriza, sã stea cu mâinile în apã lachiuvetã etc.

O cert ºi-i zic sã nu mai facã aºa cãaltfel va face „bubuþa”. Ea se opreºtepuþin, mã ascultã ºi dupã câteva clipeîncearcã iar. O cert din nou. Ea iar seopreºte puþin ruºinatã, mã ascultã cuatenþie, ºi iar încearcã. Pentru cã decuvânt nu înþelege, o pedepsesc ºi-i daubãtaie la funduleþ, ºi accentuez încã odatã cã nu are voie acolo, cãci altfel va

DACÃ DUMNEZEU ESTE BUN,DE CE EXISTÃ ATÂTA RÃU IN LUME?

pãþi ceva rãu. De abia acum mustrareamea îºi face efectul... deºi se întâmplãcâteodatã, ca ºi dupã asta sã nu-i fie fricã,sã încerce iar. Aºa am înþeles eu cã eanu conºtientizeazã pericolul cãruia seexpune, chiar dacã mã chinui sã-i explic.

Uneori însã eu e prea târziu s-o maiajut ºi atunci cade, se loveºte, se rãneºtesingurã ºi începe sã plângã. Punedegeþelul pe furiº pe oala fierbinte depe aragaz ºi se frige ºi atunci înþelegecu adevãrat când eu ºi mama îi spunemcã acolo este „uf” ºi ea nu are voie.Acolo unde s-a rãnit þine minte ºi nu maiare curajul sã se joace, ba chiar zicesingurã: „nu, nu,nu...!” ºi apoi seîndepãrteazã.

O iubesc tare mult pe Sofia, ºi-ivreau tot binele din lume, ºi aº dori sãnu sufere niciodatã, totuºi nu pot sta cugura pe ea mereu, nu pot s-o mustru înfiecare secundã. Vreau ca ea sã facãceea ce trebuie, nu pentru cã i-am ziseu, ci pentru cã a conºtientizat cã acellucru îi va face rãu acum sau mai târziu.Nu vreau sã facã bine forþat de ochiimei, iar atunci când este singurã sã facãrãu. Vreau ca pe baza experienþei pecare a dobândit-o pânã acum jucându-se,pe baza sfaturilor pe care i le-am datpânã acum ºi cu ajutorul meu sãreuºeascã sã se fereascã de rãu ºi sãfacã mereu binele, ºi sã aibã o viaþãfrumoasã.

Astfel întrebarea din titlu, raportatãla relaþia mea cu Sofia ar suna aºa:„Dacã eu ca tatã exist, atunci de ce Sofiagreºeºte?”. Dacã Sofia greºeºte astanu înseamnã cã eu vreau sã greºeascã,sau cã eu nu exist, ci doar cã vreau caea sã înveþe sã facã binele de bunã voie.

La fel este ºi în relaþia noastrã cuDumnezeu. El vrea ca noi sã facemnumai lucruri bune, ºi ne dã ajutorul Luipentru asta, dar nu ne poate costrânge,pentru cã altfel ne-ar anula pe noi capersoane, ne-ar transforma în niºteroboþei care rãspund la comenzi, sau înniºte sclavi care fac binele forþat ºi nudin propria conºtiinþã. Deºi ne-ar puteaferi mereu de suferinþã, uneoriDumnezeu ne lasã sã cãdem ºi sã ne

rãnim, ca sã înþelegem din proprieexperienþã cã încãlcarea voii Lui aducesuferinþa atât pentru noi, cât ºi pentrucei din jurul nostru. Dumnezeu permitesuferinþa în viaþa noastrã ca sãvedem cã pãcatul (o alegere greºitãa voii noastre) ne chinuie ºi mai mult,în loc sã ne bucure.

Dar trebuie sã facem o precizareclarã: Dumnezeu permite ca noi sãsuferim parþial ºi nu aºa cumpãcatele noastre ar fi trebuit sã aibãefect asupra noastrã. Pe de altã parte,ne dãm seama de ce Dumnezeuacceptã suferinþa în lume, dar pe de altãparte, nu înþelegem tot planul Lui.

Fãrã îndoialã, Dumnezeu are unplan. Atâta timp cât Dumnezeu ºtietotul, El nu este surprins de prezenþa înlume a pãcatului ºi a rãului, care aducatâta suferinþã. Dar dacã Dumnezeu ºtietot din veºnicie, atunci El este perfectcapabil sã foloseascã suferinþa în lumepentru a-ºi duce la capãt planul demântuire. Cel mai bun ºi mai simpluexemplu este Hristos, Care a suferit înmâna unor oameni rãi. Prin suferinþa Luipe cruce ºi prin înviere, noi avemcertitudinea biruinþei asupra morþii. Afost planul lui Dumnezeu din eternitatepentru ca Hristos sã moarã pentrupãcatele noastre, deºi a fost rãstignit deniºte oameni ca noi. Asta înseamnã cãDumnezeu a inclus în planul Sãu demântuire rãul ºi suferinþa ca o realitatepentru a-ªi îndeplini voinþa. Asta nuînseamnã cã Dumnezeu este autorulrãului, ci doar cã El este mai presus detoate ºi poate folosi inclusiv suferinþapentru a împlini un bine ºi mai mare.

Dacã Dumnezeu trebuie sãopreascã rãul din lume, atunci El trebuiesã punã capãt la tot rãul. Asta înseamnãcã ucigaºul trebuie oprit sã omoare iarhoþul trebuie oprit sã fure. Dar rãulporneºte în primul rând din gând ºi atunciar însemna ca Dumnezeu sã neopreascã sã ºi gândim cu pãcat. Astfel,pentru ca Dumnezeu sã opreascã rãulºi suferinþa, înseamnã ca El sãelimine abilitatea oamenilor dea alege ºi de a face ceea ce


vor. Deci dacã Dumnezeu aropri tot rãul, am mai putea

fi noi liberi?Iatã pe scurt de ce permite

Dumnezeu ca noi sã suferim.Dumnezeu acceptã ca rãul sã se

întâmple din motive pe care parþial leºtim, pe de altã parte nu le înþelegemdeplin.

El se foloseºte de suferinþã casã-i înveþe ºi sã-i disciplineze peoameni.

Dacã Dumnezeu ar alege sã numai existe suferinþã în lume, atunciar elimina puterea oamenilor de aalege conform voii ºi firii lor, ºi astfeli-ar degrada sau minimaliza, neavândîncredere în ei cã la un moment dat vorputea face singuri binele.

El permite suferinþa pentru aputea împiedica suferinþe viitoare ºimai mari.

Suferinþa este o consecinþã apãcatului, iar pãcatul este o alegerea voii noastre libere.

Suferinþa acþioneazã ca unavertisment pentru cei care vor sã maifacã rãu în viitor.

Suferinþa provenitã din faptelenoastre rele aratã cât de bune suntporuncile lui Dumnezeu, dacã lerespectãm.

Suferinþa ne dezlipeºte de trupºi ne ridicã cu mintea la Dumnezeu.Ne aminteºte cã suntem la fel demateriali ca lumea creatã ºi la fel deduhovniceºti ca Dumnezeu Cel necreat.

Suferinþa ne aduce aminte demoarte, moartea de împãrãþiacerurilor, împãrãþia cerurilor depãcatele noatre, iar pãcatele neîndeamnã la pocãinþã, ºi pocãinþa neîndeamnã la schimbare ºi la faptebune.

Suferinþa ne aduce aminte cãsinguri nu putem face nimic ci numaiîmpreunã cu ceilalþi ºi cu Dumnezeu.”

Având în vedere cã suntem în postulCrãciunului ºi ne apropiem de mareasãrbãtoare a Naºterii Domnului, bucuriaBetleemului ºi mesajul îngerilor sãaducã bucurie, pace, mântuire ºiDumnezeiescul Prunc sã ne umple inimade pace sfântã.

LA MULÞI ANI!

Preot Constantin GENES

Cuvânt de mulþumire la hirotoniaºi instalarea preotului Elisei Roncea

la biserica «Sfânta Varvara»

aceastã frumoasã bisericã ºi sãprimeascã binecuvântarea ÎnaltpreasfinþieiVoastre prin Elisei Roncea care astãzi l-aþihirotonit ºi l-aþi rânduit în aceastã treaptãa preoþiei.

Vã mulþumim, ÎnaltpreasfinþiaVoastrã, pentru aceastã mare ºibinecuvântatã zi la care au participatatâtea suflete ºi în sufletul cãrora aþipus sarea harului lui Dumnezeu. Auparticipat alãturi de noi ºi maicile,preacuvioasele maici care au venit dela Arhiepiscopie, de la Valea Budului,de la mãnãstirea de acolo, de la Mãguraºi din alte pãrþi, ceea ce a întãritrugãciunea în acest loc binecuvântat.Au participat alãturi de noi preoþiiprotoieriei noastre dar nu numai,prietenii pãrintelui Roncea ºi-i salutãmpe toþi cu toatã dragostea ºi în modspecial vã salutãm pe dumneavoastrã,pe toþi cei care aþi fãcut posibilã aceastãfrumoasã organizare. Mulþumim,Înaltpreasfinþia Voastrã, pentru aceastãzi deosebitã, sfântã ºi scrisã cu literede aur ºi de sare în sufletele noastre,focarul lui Dumnezeu, pentru cã aþi fãcutposibilã aceastã sãrbãtoare a SfinteiVarvara într-o atmosferã atât decãlduroasã ºi de sfântã.

Am pregãtit din partea noastrã atuturor, un mesaj pe care Vi-l transmiteDomnul Director ºi Domnul Primar ªtefanªilochi, o bucatã de diamant dar care estesãpatã în stânca aceasta a sãrii pe caresã o aveþi ºi Înaltpreasfinþia Voastrã ca darbinecuvântat. Prin lucrarea mâinilorÎnaltpreasfinþiei Voastre, a-þi fãcut posibilãaceastã sfântã lucrare a preoþiei de acumlucrãtoare în locul acesta ºi se facelucrãtoare în mod simbolic prin darul pecare vi-l oferim, un potir de sare ºi o bucatãde sare care sã fie ca semn alrecunoºtinþei noastre în locul acesta.Totodatã, Vã oferim, ÎnaltpreasfinþiaVoastrã, colecþia «Sarea Pãmântului» îndouã volume, de la apariþie pânã înprezent, care de astfel este susþinutã înmod deosebit de Primãria oraºului-staþiuneTg-Ocna. Avem aceastã colecþie pe carepãrintele Petru Roncea a rânduit-o aºafrumos cu ajutorul preoþilor, a pãrinteluiPanþiru, a colaboratorilor din acest oraº.

Mulþumim corului „Buna Vestire“care atât de frumos ne-a sãrat cu melodiiºi cu note frumoase în sufletul nostru.Tuturor vã mulþumim pentru aceastãfrumoasã zi, sunteþi cele mai frumoaseflori ale lui Dumnezeu coborând înadâncime sã ne rugãm lui Dumnezeu casã înviem întru înãlþimile ºi profunzimilelui Dumnezeu, cum frumos spuneÎnaltpreasfinþitul nostru.

Vã mulþumim, Înaltpreasfinþiavoastrã ºi vã încredinþãm dragosteanoastrã. Dupã cum vedeþi, Târgu-Ocna,protoieria Oneºti, tot Bacãul este prezentaici, ºi pelerinul din Galaþi, ºi pelerinuldin Tulcea ºi din Bucureºti, ºi din toatãþara. Vã mulþumim cã ne-aþi binecuvântatºi mulþumim din tot sufletul tuturor,pãrintelui inspector Constantin Alupeitransmitem aceleaºi urãri de dragoste ºide bucurie, pãrintelui vicar administrativPimen Costea, pãrintelui Vasile Panþiruºi coralei Buna Vestire care atât de frumosa cântat ºi ne-a sãrat cu noteleduhovniceºti, tuturor preacucernicilorpãrinþi duhovniceºti care astãzi au fãcutposibilã aceastã frumoasã rugãciune.

Vã mulþumim încã o datã,Înaltpreasfinþia Voastrã, ºi avem în mijloculnostru pe pãrintele Elisei pe care ni l-aþioferit ca dar sã slujeascã aceastãbisericã. Acest altar are de acum oentitate, aceastã entitate se va numiPãrintele care va sluji ºi va asculta încolaborare cu directoratul acestei instituþiiºi cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinþieiVoastre. Vã mulþumim ºi Vã încredinþãmde tot binele.

(urmare din p. 1)

Vãlul ToamneiToarnã Toamna peste case

Vãl subþire de mãtase,Plin de frunze aurite,De culori împodobite,Presãrat cu pãsãrele

Care fug târând cu eleMii ºi mii de cântecele.

(2011)Maria ILIE

Nr. 4 / oct-dec 2016 8 SAREA PÃMÂNTULUI

trãdare, de dispreþul oamenilor, durerepentru mama care se stingea ca olumânare, durere pentru viaþa mea pecare nu am trãit-o. Cum sã suport oasemenea durere în mine? Voiam sã Îlrog pe Dumnezeu sã mã ajute, aºa cumfãceam când eram copil.” (ibidem, pp.36-38)

Dar totul era în zadar: deºi se rugalui Dumnezeu sã-l ajute, deºi spunearugãciunile pe care le ºtia, deºi citeaEvanghelia, nu simþea nimic... Deºimergea duminica la biserica închisorii,nu putea fi atent la nimic. Tãcere! Atuncise gândi sã se împãrtãºeascã. Dar îºiaminti cã în copilãrie mama lor îi puneasã-ºi cearã iertare unul de la altulînainte de a se împãrtãºi: „sã nuexiste nici o rãutate în sufletul nostrufaþã de nimeni, nici amãrãciune ºi niciun reproº. Sã fie doar bunãtate ºiiertare, pentru cã nu se poate altfel sãne împãrtãºim pentru cã Dumnezeulnostru este iubire ºi din iubire ºi-a vãrsatSângele Lui pe cruce; sus pe Cruce El i-aiertat pe cei care L-au rãstignit...” (p. 38)Iar ei îºi cereau iertare reciproc ºi seîmbrãþiºau... Cum putea acum sã ierte?Se uita neputincios la Crucea sa dincelulã ºi înþelegea cã: „Trebuie sã ierþi;Dumnezeu nu poate sã încapã înrãutatea ta”. Dar nu putea face acestlucru... Degeaba îºi spunea cã orice ar fifãcut, este fratele sãu, sângele sãu...Lupta cu sine era grea...”Ajutã-mã,Dumnezeul meu”, strigam. ªi atunci îmispuneam: „Trebuie sã te rogi pentru el...”„Doamne, miluieºte”, buzele mele s-aublocat, refuzau sã înainteze mai mult...„Doamne, miluieºte... pe fratele meu!” amspus eu ºi am fost sfâºiat de durere;„Doamne, am repetat mai tare, miluieºte-lpe fratele meu!” ºi am cãzut jos istovit,mort de obosealã.

A doua zi a fãcut la fel: „acelaºimartiriu, pentru cã ura scotea urlete dinmine, îmi venea sã spun numaiblesteme, iar eu spuneam rugãciuni, îmiveneau în minte înjurãturi, iar eurosteam binecuvântãri. Doamne,miluieºte-l pe fratele meu!” urlam eu înmine strãduindu-mã sã înãbuº vocilerãzbunãrii. „Doamne, ai milã de mine,nenorocitul, dã-mi Duh!” pentru cãvedeam cã de unul singur era imposibilsã nu urãsc. Oricât de mult mã rugam,inima în mine nu se schimba ºi trebuiasã facã Dumnezeu o minune,sã vindece boala inimii mele.

M-am luptat din zori de

În viaþa de zi cu zi nimic nu esteîntâmplãtor, deºi nouã aºa ni separe... Majoritatea necazurilor ne vin dincauza pãcatelor noastre...Alteori pentruun anumit scop. Ne amintim întrebareaapostolilor: „Învãþãtorule, cine apãcãtuit: acesta sau pãrinþii lui, de s-anãscut orb?” ªi ºtim rãspunsul: „Niciel n-a pãcãtuit, nici pãrinþii lui, ci ca sãse arate în el lucrãrile luiDumnezeu.” (Ioan 9, 2-3)

Aºa se face cã, într-o noapte dedecembrie, un oarecare PanaghiotisKranias, într-un sat din Grecia, l-aomorât, din cauza tulburãrii salesufleteºti, pe Kostas, soþul amanteisale, Arhonti. În locul lui a fost arestatºi condamnat fratele lui geamãn,Vasile, „Sfântul” cum îl numeaudeþinuþii...

Acest secret þinut cu strãºnicietimp de douãzeci de ani, îl dezvãluieVasile, la insistenþele prietenului sãu decelulã, Zervos Iannis, care urma sã fieeliberat, cu promisiunea cã nu-l vaspune nimãnui.

Era iarnã ºi trebuiau sã aducãlemne de la un vânzãtor din satulArhontiei. Având o presimþire, Vasile îlînsoþeºte pe fratele sãu pentru a-lîmpiedica sã se întâlneascã cuaceasta. Înnopteazã la un hotel, deunde fratele sãu pleacã pe furiº. Seîntâlneºte cu amanta ºi îl ucide pe soþulacesteia care, contrar aºteptãrilor, eraacasã. Dupã care fuge. Între timp,ajunge Vasile care, auzind þipãtulînfiorãtor al femeii, intrã în casã ºi vedeoribila scenã. O ceartã pe tânãrã, erao copilã de nici optsprezece ani, iaraceasta cautã sã-ºi ia viaþa cu acelbriceag cu care fusese ucis soþul sãu.Vasile încearcã sã o împiedice ºi estesurprins de sãteni care cheamã Poliþiaºi mãrturisesc cã el este fãptaºul. Estearestat ºi condamnat pentru omor latreizeci de ani de detenþie...

Prietenul sãu, revoltat de celeauzite, l-a dojenit cã nu a fugit ºi el casã scape.

„– Ce spui mãi, Iannis? ªi sã lasun suflet sã se ducã astfel de-a dreptulîn iad?

– Oare acum unde se va duce mãi,Vasile? În rai?

– Niciodatã nu ºtii. Existã ºipocãinþa. Toate pãcatele le ºtergeDumnezeu prin pocãinþa omului”.(„Sfântul” - Maria Pastourmadzis, Ed.Egumeniþa,2014, p.27)

SFÂNTUL (I)Prietenul sãu îl mustrã cã, deºi a

vãzut cã fratele sãu sau fata nu au venitla proces, nu a spus mãcar atunciadevãrul.

„– Cum sã vorbesc, Iannis? Sã îmitrãdez sângele, pe fratele meu, cum sãfac aceasta? ªi apoi mai era ºi mamanoastrã. Cum sã audã adevãrul din guramea? (...) Ce sã îi spui, Zervos, spune-mi!Cã fratele meu este criminalul? Cã el aucis ºi îngãduie sã fie luat fratele luidrept criminal în locul lui?” (idem, pp.31-33)

Iannis îl întrebã dacã l-a iertat pefratele sãu... Dacã nu l-a urât, nu s-amâniat pe el, nu i-a purtat picã...

„– M-am luptat, Iannis; mi s-ausfâºiat mãruntaiele de durere, am simþitcã mã rup în douã, m-am luptat zile,luni, ani întregi ...Da, am urât.Adânc ºi întunecat, la fel ca pe Arhonti.(...) Cât a durat interogatoriul, judecata,nu am înþeles prea bine ce se întâmpla...Fratele meu va veni, îmi spuneam,tragedia se va termina... Dar de îndatãce m-au aruncat în temniþã am înþelesce se întâmplase ºi mi s-a întunecatmintea. Nimic nu va mai fi aºa cum afost. Nu mai eram la mine acasã ºi nicinu voi mai fi din nou. Mama mea nu îmiva mai pregãti mâncarea mea preferatã,nu mã va mai mângâia pe pãr. Nu mãvoi mai trezi dimineaþa sã mã duc lamuncã... Nu voi fi mire... Nu voi aveacopii... Nu voi exista... Vreme detreizeci de ani voi fi înmormântat de viu,iar fratele meu... îºi va continua viaþa,va fi acasã, alintat de braþele calde alemamei noastre...

Sufletul meu a fost rãscolit. Valuride mânie mi-au înecat liniºtea. „Îl voiomorî!” spumegam. „Cain!” urlam însufletul meu. „Sã vinã aici ºi îl voisugruma cu propriile mele mâini. Oricumar fi, eu sunt pierdut. Sã mã condamneºi la închisoare pe viaþã! Numai sã fie elsub pãmânt, sã îºi plãteascã pãcatul!”ºi loveam cu pumnii în pereþi, pânã cândîmi sângerau mâinile. Ceilalþi mã priveauînfricoºaþi. (...) Nopþile nu dormeam. Îmiimaginam cum se îmbolnãveºte, cum sechinuie... ªi o bucurie sãlbaticã, nebunãºi întunecatã, îmi lovea venele dar în locsã mã liniºteascã, mã chinuia chiar maimult. Ardeam. Nu era numai ura, era ºidurerea. ªi aceastã durere era foartegrea; durere cauzatã de nedreptate, de


zi ºi pânã în searã, zile ºi nopþi,luni întregi... pânã când am

început sã simt ca un balsam. M-amîmpãrtãºit. Îmi spuneam cã am dreptulde vreme ce m-am luptat cu însãºi fireamea cea omeneascã pentru dragostealui Dumnezeu.”

ªi a început sã nu îl mairãvãºeascã atât de mult acea rugãciune,cuvintele îi alunecau mai uºor pe buze,ba chiar îl durea sufletul pentru fratelesãu cãci aflase de la mama lui cã erafoarte supãrat ºi palid, ºi trupul ºisufletul îl chinuiau ziua ºi noaptea. Îldisculpa în mintea sa gândindu-se cãnu a premeditat acea crimã, nu a vrutsã o facã ºi dacã era el în locul sãu, nuar fi procedat la fel?

„ªi plângeam: „Ce a pãþit sãracul?Ce rãu l-a lovit?” Îi uºuram pãcatul ºiinima mea se fãcea uºoarã ca un fulg,simþeam cã îl iubesc chiar mai mult caînainte pentru cã acum iubirea meaavea ºi durere în ea. Mã durea cã eraîn întuneric, cã avea coºmaruri (...); pefratele meu, ziceam, Doamne,izbãveºte-l! Dã-i pocãinþã, sã i seliniºteascã sufletul!”

ªi atât cât plângeam ºi mã dureapentru el, atât mã ºi bucuram, simþeamo bucurie aºa de mare...” (pp. 40-44).

Acum se liniºtea când se ruga,timpul ºi viaþa în închisoare au începutsã aibã un sens diferit în sufletul sãu...

Continuând povestirea, îi mãrturisiprietenului sãu:

„M-ai întrebat dacã l-am iertat.Ce sã îþi spun? Nu l-am iertat eu. Nupot decât sã urãsc ºi sã mãamãrãsc. Nu am avut iertare, ca s-odau. Dumnezeu mi-a dat-o. Iar eutremur, mã tem sã nu se trezeascãfiara, firea mea cea omeneascã ºi sãîncep din nou sã urãsc. De aceea mãrog zi ºi noapte ºi Dumnezeu mãînvredniceºte sã trãiesc în minunea Lui.Îl iubesc, mãi, Zervos, pe fratele meu...Il iubesc. Mã topesc dupã el.” (p. 44)

Sosi ºi ziua în care Zervos trebuisã îºi ia rãmas bun de la prietenul sãucare-l adusese la Hristos... De atâþiaani sufletele lor erau legate acolo înînchisoare, fiecare îi ºtersese lacrimileceluilalt, plânseserã împreunã. Pentrunici unul dintre ei despãrþirea nu erauºoarã...

„Sfântul” îl povãþui sã lucrezecinstit în noua lui viaþã, cãci fusesespãrgãtor de bãnci ºi ºef de tâlhari,sã îºi gãseascã un duhovnic bun, sã

meargã în fiecare duminicã la bisericã,sã se împãrtãºeascã ºi sã citeascã desEvanghelia... Se îmbrãþiºarã ºi Zervospãrãsi închisoarea, plecând la sora saîn Zagorohoria, iar el rãmânând pe maideparte între aceste ziduri ºi între aceºticriminali, bandiþi, violatori, tâlhari...

Pe aceºti oameni neînblânziþi aveasã-i liniºteascã Sfântul...

Într-o zi, un condamnat care îºiomorâse soþia, nu a mai suportat ºi s-adus sã se spânzure. Sfântul l-a gãsitla toaletã ºi l-a salvat. Apoi i-a vorbitzile de-a rândul, iar el plângea ºi a cerutsã vinã un preot ca sã se spovedeascãºi a devenit un alt om, de nerecunoscut.Toþi au aflat de acest lucru ºi au începutsã se apropie de Sfântul, sã se aduneîn jurul lui ºi sã îl întrebe de toate... Elle spunea istorisiri din Evanghelie, iarei cereau din ce în ce mai mulþi sã sespovedeascã. Aºa se face cã zilnic,atunci când ieºeau în curte la aer, el lefãcea catehizarea... Îi învãþa cã „cel maimare ºi mai prostesc pãcat estedeznãdejdea... De ce sã deznãdãj-duim? Orice am fãcut, se curãþã prinpocãinþã, iar vinovãþia devine bucurie.Eºti criminal? Devii sfânt. Sã vã dau unexemplu: ce este tot pãcatul pe carepoate sã îl facã omul? Este un cãrbuneaprins. ªi ce este iubirea luiDumnezeu? Este un ocean. Aruncaþicãrbunele în ocean.Se va stinge, vadispãrea în el.”

De asemenea, îi învãþa sã nufure... indiferent de la cine: de la ceibogaþi ori sãraci...” ªi apoi, chiar dacã

spunem cã bogaþii furã. Ce teintereseazã pe tine? Dumnezeu îi vajudeca. Fiecare dintre noi, de unulsingur, cu faptele lui proprii, va sta înfaþa scaunului de judecatã al luiDumnezeu. Aºadar, ce îþi pasã þie? Oarete-a luat pe tine Dumnezeu ca avocatal Lui? Lasã-i pe cei bogaþi sãpãcãtuiascã, iar tu ai grijã sã te lupþisã câºtigi raiul.”

Le vorbea apoi de milostenie:„Aºa vrea Dumnezeu sã facem: prinsudoarea ta sã îþi câºtigi banii ºi apoidin ei sã pui deoparte ºi pentru celsãrac. (...) Ai fãcut milostenie culucruri furate ºi te lauzi? Cel care dãcelui sãrac Îl face sieºi pe Dumnezeudator, adicã ia din ceea ce este al lui,din munca sa ºi îi oferã lui Dumnezeu.Mãi, tu ce îi dãdeai lui Dumnezeu?Lucruri furate de tine? O astfel demilostenie ne cere Evanghelia sãfacem? Nu ai vãzut când Hristos alãudat-o pe vãduva care a dat doi bãnuþipentru nevoile templului? (...) Vãduvanu a spus: «Sã mã duc sã fur, ca sãdau mai mult»...”

Le-a atras atenþia ºi despremândrie: „Drept ºi corect în lume esteceea ce porunceºte Dumnezeu înEvanghelie, numic altceva, pentru cãDumnezeu este Cel singur Drept. Iardacã lumea ar respecta Evanghelia, arfi un rai. (...) Când omul îºi depãºeºtelimitele ºi îºi pune sinele sãu maipresus de Dumnezeu, acest lucru senumeºte mândrie... iar mândria l-aaruncat pe Lucifer, care era un înger, în

iad ºi acesta a devenit diavol.” ªi într-adevãr, omul are permanent tendinþade a-ºi pune voinþa sa mai presusdecât pe cea a lui Dumnezeu...

Multe îi învãþa Sfântul pe deþinuþiºi apoi, retrãgându-se în celula sa,vorbea permanent cu Dumnezeu prinRugãciunea inimii, apoi zicea unAcatist, alte rugãciuni, fãcea vecerniaºi în cele din urmã se culca. „Sã Îispunem «noapte bunã» lui Dumnezeuºi sã ne liniºtim”, zicea el. Aºa încât,celula sa devenise un fel de „chilie”de monah...

Rãmâne sã vedem în numãrulviitor al revistei ce s-a mai întâmplatîn viaþa acestui „sfânt”, dar pânã atuncisã nu uitãm cã orice loc ºi oriceclipã poate deveni „luminã” ºinimic nu este întâmplãtor...

(va urma)Presb. Aurelia GENES

Început de toamnãCe grea ºi rece e natura!

Când soarele nu mai strãluceªi pe copaci s-aºazã bruma

Când timpul nemilos se duce.

ªi vara a fugit departePãdurea nu e cea de ieri

În nori se-aprind speranþe moartePlutind spre alte primãveri.

Din pãdurea cea brumatãRoºii frunze plutesc lineCum pluteau ºi altãdatãRoiuri vesele de-albine.

Dimitria ILIEseptembrie 2016

10Nr. 4 / oct-dec 2016 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

Românii în Primul Rãzboi MondialPerioada neutralitãþii

(3 august 1914-14 august 1916)În timpul când ultimatumul Imperiului

Austro-Ungar era predat Serbiei, conteleCzelnin i-a înmânat o copie adocumentului Regelui Carol care, dupãce l-a citit, „adânc emoþionat ºi palid“, aexclamat: „Acesta este RãzboiulMondial“. La 26 iulie 1914, când lui Caroli s-a transmis de cãtre ministrul austro-ungar la Bucureºti cã dubla monarhie seaºteaptã la fidelitatea de alianþã aRomâniei ºi la înþelepciunea Regelui dea rãmâne neutru în conflictul cu Serbia,dar cã va coopera ca aliat în cazul unuiatac din partea Rusiei, acesta, foarteagitat, a rãspuns: „Dacã ar fi sã-mi urmezinima, aº fi necondiþionat cu Armata meaalãturi de Tripla Alianþã. De un an însã,lucrurile s-au schimbat atât de mult încâtnu sunt în situaþia de a pãstra Tratatul“1

El îºi asigurã însã interlocutorul cã, încazul unui conflict cu Rusia, va pãstrastrictã neutralitatea ºi cã „nici o puteredin lume nu-l va putea sili sã ia armeleîmpotriva monarhiei“2.

La 1 august 1914, ÎmpãratulWilheelm al II-lea telegrafiazã RegeluiCarol I comunicându-i declaraþia derãzboi împotriva Rusiei ºi fãcând apel lavechea lor prietenie spunând: „Eu contezpe tine ca rege ºi Hohenzollern, cã veirãmâne fidel amicilor tãi ºi cã-þi vei þineangajamentele“3. Dupã primirea uneitelegrame din partea lui Franz Ioseph,Regele noteazã: „Ca ofiþer ºi rege trebuiesã-mi þin cuvântul ºi sã merg alãturi deArmata lui împotriva Rusiei“4. Cumtelegramele celor doi împãraþi soseauaproape în fiecare zi, pentru a stabiliatitudinea României, Carol hotãrãºte sã-iconsulte pe toþi fruntaºii politici ai þãrii încadrul Consiliului de Coroanã.

Întâiul Consiliu de Coroanã convocatde Regele Carol I cu scopul de a stabiliatitudinea României faþã de MareleRãzboi a avut loc la data de 3 august1914, începând cu ora 17:00, în sala demuzicã a Castelului Peleº din Sinaia, într-oatmosferã apãsãtoare determinatã deuriaºa responsabilitate ºi de gravitateahotãrârilor care urmau a fi luate. Auparticipat membrii Guvernului, preºedinþii

(urmare din numãrul 47) corpurilor legiuitoare, foºtii prim-miniºtri,ºefii partidelor politice ºi prinþul moºtenitorFerdinand. Regele, vizibil emoþionat ºistãpânit de un profund zbucium interior,a dat citire unei scurte declaraþii redactatãîn limba francezã argumentând cãaceasta „redã mai bine nuanþele“ ºi asolicitat ca toate dezbaterile sã sedesfãºoare tot în aceeaºi limbã pe care,probabil, el o cunoºtea mai bine decâtlimba poporului ale cãrei destine leconducea. Pe masa acoperitã cu postavverde, erau aranjate tratatele secreteîncheiate cu Tripla Alianþã încã din anul1883, despre care, cei mai mulþi dintreparticipanþi aflaserã abia atunci,privindu-le cu stupefacþie. Semnificativeîn acest sens sunt însemnãrile lui I. Gh.Duca, fost ministru liberal, care îºiexprimã nedumerirea faþã de atitudineaRegelui Carol I care a þinut un Tratat deasemenea importanþã departe de oameniipolitici ai þãrii. „Cum e cu putinþã ca o þarãsã fi fost 30 de ani legatã de o anumeconstelaþie politicã, sã-ºi fi conformattoate gesturile ºi toate faptele intereseloracelei constelaþiuni ºi ca oamenii ei dinGuvern, executori ai acelei politici, sã nufi cunoscut politica pe care erau chemaþis-o slujeascã, sã fi jucat rolul inconºtiental unor marionete trase de sfori nebãnuitede ei? Nu mã pot împãca cu aceastãparodie politicã înjositoare pentrudemnitatea oamenilor noºtri de Guvernºi, adaug, incompatibilitãþile cu intereselereale ale Þãrii.“5

Aceastã discuþie a Suveranului sejustifica, în opinia aceluiaºi autor, „fie dinprea mult dispreþ faþã de sfetnici… fiedintr-o tendinþã de monopolizare a politiciiexterne, fiindcã ºi pe aceasta o avea“.Prin discursul sãu, Regele ºi-a exprimatconvingerea fermã cã Tripla Alianþãreprezintã o forþã militarã formidabilã,încât nu poate fi nici o îndoialã cã a ei vafi biruinþa, iar România, a cãrei politicãeste de 30 de ani îndreptatã spre aceastãcoaliþie, trebuie sã-ºi respecte cuvântuldat ºi sã se alãture Puterilor Centrale.Expunerea regelui, cu toatã autoritateape care acesta o avea, nu a avut darul sãconvingã Sfatul Þãrii, generând discuþii

ample ºi contradictorii cu privire la Tratatuldin 1883 al cãrui conþinut nu era cunoscutde majoritatea celor prezenþi. Cele maiample dezbateri au avut loc pe bazaarticolului II din Tratat care prevedea cuclaritate: „Dacã România ar fi atacatã fãrãvreo provocare din partea sa, Austro-Ungaria este obligatã a-i da în timp utilajutor ºi asistenþã împotriva agresorului.Dacã Austro-Ungaria ar fi atacatã înîmprejurãri asemãnãtoare, din vreo partea statelor vecine cu România, obligaþiade a sãri în ajutor se va prezenta imediatpentru aceasta din urmã.“ Din conþinutularticolului rezultã cu claritate cã Românianu putea fi îndatoratã la nici un fel deajutor sau sprijin militar de vreme ceAustro-Ungaria nu fusese atacatã din nicio parte, ci ea pornise la atac împotrivaSerbiei. Mai mult decât atât, Românianu a fost în nici un fel consultatã de cãtreAustro-Ungaria în momentul luãrii decizieide recurgere la rãzboi. În cadrul Consiliuluide Coroanã s-au conturat cu claritateopþiunile diferite ale liderilor români înprivinþa atitudinii României. Regele Carol,sprijinit puternic de P.P. Carp, a susþinutîn continuare intrarea în Rãzboi alãturi dePuterile Centrale, iar majoritatea celorprezenþi în frunte cu Prim-Ministrul Ion I.C. Brãtianu a susþinut cã România nuputea sã facã un asemenea gest.Consiliul a decis, aproape în unanimitate,ca „România sã ia toate mãsurile spre apãzi fruntariile þãrii“. În timpul dezbaterilor,aºa cum relateazã I. Gh. Duca, ministrulculturii ºi cultelor, participant la dezbateri,Regele a ameninþat, fãrã convingere, cuabdicarea, spunând: „De altminteri,domnilor, eu mã consider personal legatde Puterile Centrale, dacãdumneavoastrã credeþi cã fericireaRomâniei îi impune sã urmeze de aziînainte o altã politicã externã, eu suntgata sã mã retrag ºi – arãtând cu mânape principele Ferdinand –, de altminteri,domnilor, succesorul meu e aici, el n-aredecât sã…“ Principele Ferdinand l-aînrerupt scuturându-se pe scaun cu ungest de vehementã protestare.Regele Carol s-a oprit ºi cu ochiilui vioi ºi veºnic miºcãtori, a

4 Nr. 4 / oct-dec 201611SAREA PÃMÂNTULUI

aruncat repede în jurul mesei oprivire circularã…

Feþele noastre n-au trãdat decâtindiferenþã ºi cel mult oarecarescepticism. Carol a înþeles cã manevranu a reuºit. A stat o clipã pe gânduri ºipe urmã, ca ºi cum nu ar fi fãcut niciodatão declaraþiune de aceastã gravitate, aînceput sã vorbeascã de altceva“. Laîncheierea dezbaterilor a declarat mâhnit:„Constat cã reprezentanþii Þãrii, aproapeîn unanimitate, au cerut neutralitatea. CaRege constituþional mã supun voinþeidumneavoastrã. Mi-e fricã însã cãprestigiul Þãrii va ieºi micºorat din ºedinþade astãzi ºi cã aþi luat o hotãrâre de careRomânia se va cãi în viitor.“ În continuarea adãugat: „Dacã regret ceva, este cã n-ammurit înainte de începerea acestuiRãzboi.“ Conflicte puternice cu privire lacalea de urmat se manifestau ºi în FamiliaRegalã. Astfel, Principesa Maria, viitoareaReginã, are o atitudine tranºantã spunândcã dacã Ferdinand renunþã la Coroanã ºipleacã în Germania dupã unchiul sãu, eadivorþeazã ºi rãmâne în România. ReginaElisabeta, la rândul ei afirma cã regele arface bine sã-ºi scuture de pe picioarepraful acestei þãri nerecunoscãtoare ºi sãse ducã sã se odihneascã în pacedeparte de orice vrajbã.

În timpul celor doi ani de neutralitate(1914-1916), clasa politicã ºi opiniapublicã au fost divizate în douã maricurente – „antantiºtii“ ºi „germanofilii“.Poziþia strategicã a României la începutulconflictului mondial era foarte importantãpentru cele douã tabere beligerante.

Pentru Austro-Ungaria, Româniareprezenta flancul drept al dispozitivuluisãu strategic ce se întindea de la MareaBalticã pânã la crestele Carpaþilor, iarintrarea în Rãzboi a Statului Român ar fiprelungit frontul pânã la Marea Neagrã,ar fi creat dificultãþi suplimentare ArmateiRuse ºi ar fi blocat drumul Rusiei sprePeninsula Balcanicã. Bogãþiile naturaleale României, îndeosebi petrolul ºicerealele, ar fi sporit considerabilpotenþialul de rãzboi al Puterilor Centrale.Þãrile din compunerea Antantei erau ºiele interesate sã atragã România înconflict de partea lor tot pentru prelungireafrontului în vederea dispersãrii forþelorPuterilor Centrale ºi pentru ca, îneventualitatea unei ofensive a ArmateiRomâne în Transilvania, sã se apropiesfârºitul conflictului. Trimiºii statornici sautrecãtori ai celor douã coaliþii aflate înconflict fãceau insistente presiuni asupraclasei politice româneºti ºi mai alesasupra Regelui grãbindu-i moartea care

a survenit la 10 octombrie 1914. Aºa cummãrturiseºte cu cinism contele Czernin,ministrul Austro-Ungariei la Bucureºti,„Regele Carol a murit de Rãzboi. Ultimelesãptãmâni au fost o torturã pentrubãtrânul domnitor cãci el primeacomunicãrile pe care eu i le aduceam,ca niºte lovituri de bici… Mi-aduc amintede o scenã literalmente emoþionantã cândbãtrânul Rege, plângând tare, se prãbuºipe biroul sãu cu mâini tremurãtoare sã-ºismulgã de la gât ordinul «Pour le merite»(cea mai înaltã decoraþie prusianã creatãde Frederic cel Mare. Regele Carol oprimise ca ofiþer german în Rãzboiulcontra Danemarcei în anul 1864) pe care-lpurta în permanenþã. Pot spune fãrã nicio exagerare cã eu l-am vãzut prãpãdindu-sezi cu zi, sub aceste continue lovituri demãciucã ºi cã excitarea sufleteascã încare trãia i-a scurtat desigur zilele.“

România a reuºit sã-ºi menþinãstatutul de neutralitate ºi în cursul anului1915 prin depãºirea multor dificultãþigenerate de presiunile ambelor taberebeligerante, de evoluþia ostilitãþilor pediverse teatre de acþiuni militare, dedisputele în interiorul clasei politiceautohtone ºi în cadrul opiniei publice,obiectivul acestora constituindu-l coaliþiala care urma sã adere Statul Român.

În legãturã cu relaþiile României cuPuterile Centrale este de remarcat faptulcã acestea constatau cã eforturile lor caRomânia sã li se alãture au fostinfructuoase, iar prin moartea lui Carol,au pierdut cel mai preþios sprijin. Caurmare a ineficienþei acþiunilordiplomatice, în septembrie 1915, Austro-Ungaria a luat mãsuri militare la graniþacu România exprimându-se opinia cã seimpune folosirea forþei armate întrucâtmijloacele politice ºi diplomatice nuduseserã la nici un rezultat. Concomitent,s-a închis graniþa dintre cele douã þãri.Acest fapt a produs îngrijorare ºinemulþumiri la Bucureºti, autoritãþileromâne au luat la rândul lorcontramãsurile ce se impuneauajungându-se la o stare de tensiune, iardiplomaþia austro-ungarã lua în calculipoteza unui atac din partea României.Austro-Ungaria a cerut deconcentrareatrupelor române de la graniþã, camodalitate de detensionare a încordãrii,Regele Ferdinand ºi prim-ministrul Ion I.C.Brãtianu au dat asigurãri cã acest lucruse va produce, dar trupele române aurãmas lângã frontierã pânã la 14 august1916. Privitor la relaþile României cuAntanta, se poate sublinia cã acesteaau fost mai ample ºi mai intense. Încã

de la 1 octombrie 1914, printr-un acordsemnat de miniºtrii Diamandi ºi Sazonov,Guvernul Român a fãcut o primã opþiunepentru aderarea la Antanta, Rusia, înschimbul «neutralitãþii binevoitoare»recunoscând dreptul României de aanexa, la sfârºitul rãzboiului, teritoriileromâneºti aflate sub dominaþia Austro-Ungariei. Tratativele ulterioare au fostîndelungate existând mai multe punctede divergenþã deoarece Rusia nu era deacord cu cedarea integralã a Bucovineipe motiv cã nordul provinciei aveapopulaþie majoritar ruteanã, iar cu privirela Banat, se pronunþa pentru o împãrþirea regiunii între România ºi Serbia. În urmaunei victorioase ofensive a trupelorgermane ºi austro-ungare pe frontul deEst, soldatã cu înfrângeri dezastruoasepentru Armata Rusã, guvernele Antanteiau comunicat cã încuviinþeazã toatecererile României. Pe acest fond, laînceputul lunii iulie 1915, Ion I.C. Brãtianui-a declarat ministrului rus la Bucureºticã România, în cazul aprobãrii solicitãrilorsale, va intra în acþiune într-un interval depatru sãptãmâni, dând ºi o declaraþiescrisã în acest sens. Rusia a informatcã a acceptat toate cererile Bucureºtiuluiºi i-a cerut sã îndeplineascã promisiunea.A fost un moment foarte delicat, Românianefiind pregãtitã nici moral ºi nici materialpentru a face acest pas important pentruviitorul naþiunii române. Situaþia s-arezolvat printr-un subterfugiu de ordinpolitic. Ion I.C. Brãtianu ºi-a înaintatdemisia, iar aliaþii, de teama apariþiei unuiguvern progerman, au acceptat camomentul intrãrii în acþiune sã fie decisde autoritãþile române.

Situaþia românilordin Transilvania, Banat,Bucovina ºi Basarabia

Dacã Statul Român, (vechiul Regat)a ales sã rãmânã în afara conflictului,românii din Monarhia dualistã(Transilvania, Banat ºi Bucovina) ºi ceidin Basarabia aflatã în componenþaImperiului Rus, au fost supuºi din primazi obligaþiilor militare luând parte laconfruntãri.

În anul 1914, Transilvania, careera în compunerea Imperiului Austro-Ungar, avea o populaþie româneascã de2.979.614 locuitori. Dintre aceºtia, ladeclanºarea Rãzboiului (28 iulie 1914),au fost mobilizaþi 449.796 deluptãtori în prima linie a frontuluiºi 34.578 în trupele auxiliare.


Dintre românii plecaþi încompanie din Transilvania ºiBucovina, 42.739 au murit pe

câmpul de luptã, 28.839 au fost daþidispãruþi, 11.275 au murit în spitale,închisori sau prizonierat, iar 25.406 aurãmas invalizi6. Dintre românii mobilizaþiîn unitãþile Imperiului Austro-Ungar, 6.517au fost intelectuali, 14.668 meseriaºi ºicomercianþi, iar peste 400.000 erauþãrani. Structura Armatei Austro-Ungareera foarte complexã, cu un caractermultinaþional. Existau trei regimenteexclusiv româneºti, zece regimente cucomponenþã româneascã mai mare de50 la sutã, la care se adãugau unregiment româno-german, unul sloveno-român ºi unul sârbo-româno-german underomânii reprezentau peste 50 la sutã.Deºi românii nu doreau sã plece la rãzboipentru a lupta ºi muri în scopul realizãriiintereselor Imperiului Austro-Ungar, eierau obligaþi prin lege sã se înroleze, iarnesupunerea era pedepsitã aspru (chiarcu moartea) de Curtea Marþialã.

Militarii români din Transilvania ºiBucovina erau repartizaþi în maremajoritate la infanterie, pentru a lupta înprima linie, spre deosebire de unguri,saºi ºi secui care erau mobilizaþipreponderent la locul de muncã saupentru paza obiectivelor militare ºi civiledin garnizoanele de pace. Unitãþile cuefective de români aºa cum este cazulRegimentului 63 Infanterie Bistriþa auparticipat la lupte în prima linie încã dinprima zi de rãzboi, în atacul Austro-Ungariei împotriva Serbiei. Aceastãunitate a luptat apoi în Galiþia ºi Sileziaîmpotriva armatei þariste. Ulterior, a fostfolositã în luptele cu italienii din MunþiiDolomiþi ºi împotriva coetnicilor româniori a trupelor anglo-franceze ºiamericane de pe frontul din Balcani saucel din Vest. Dupã intrarea României înRãzboi, o parte dintre româniitransilvãneni au trecut în patria mamãpentru a lupta în unitãþile ArmateiRomâne sau, dupã retragerea unitãþilormilitare din Ardeal, în septembrie 1914,au solicitat sã fie încadraþi în unitãþileromâneºti. În total, se estimeazã cã unnumãr de 100.000 români ardeleni auluptat în Armata Românã în campaniadin 1916-19197 pentru realizareadezideratului unirii tuturor românilor într-osingurã þarã. La 23 februarie 1917, s-aînfiinþat la Darniþa (8 kilometri de Kiev)din rândul prizonierilor transilvãneni ºibucovineni, Corpul I al Vânãtorilor români,iar la 16 martie 1917, al doilea Corp alVoluntarilor ardeleni ºi bucovineni în

Siberia8, tot din rândul prizonierilorromâni proveniþi din Armata Austro-Ungarã.

La 22 octombrie 1918, s-a constituitîn Franþa Legiunea Românã de prizonieriromâni proveniþi din Armata Austro-Ungarã, care au luptat alãturi de francezi,englezi ºi americani pe frontul de Vestpânã la 20 iunie 1919 când efectivele aufost repatriate pe mare în portul Constanþa.În întreaga perioadã a Rãzboiului, militariiromâni erau atent supravegheaþi deorganele de specialitate ale ImperiuluiDualist. Astfel, într-o dare de seamã dinanul 1915, erau trecute în revistã o seriede manifestãri ale militarilor denaþionalitate românã cu caracterromânesc ºi antimaghiar. Se consemnauafirmaþiile unor aspiranþi cadeþi potrivitcãrora ei nu ar putea sã lupte împotrivafraþilor lor de acelaºi sânge. Despre unalt grup de militari se menþiona cã „aupus într-un restaurant pe lãutari sã cânteDeºteaptã-te, române ºi, cu aceastãocazie, toþi s-au sculat în picioare în timpce la Gott Erhalte (imnul austriac) aurãmas toþi pe scaun. La fel s-au aflat subo strictã observaþie ºi ofiþerii ºi subofiþeriiromâni care manifestau faþã desubordonaþii lor români înþelegere ºiîngãduinþã.

Numãrul militarilor români care audezertat din Armata Austro-Ungarã în anul1914 a fost de 6.700. Iar în anul 1915 afost de 26.200. Cu privire la mãsurilerepresive care se luau pe teritoriulTransilvaniei împotriva populaþiei civileromâneºti existã numeroase ºisemnificative documente istorice. Noi,spre exemplificare, vom prezenta doar unscurt fragment dintr-o scrisoare din 28octombrie 1915 a lui Octavian Gogaadresatã generalului Grigore Crãiniceanu,directorul politic al ziarului Universul cuprivire la începerea deportãrii fruntaºilorardeleni. „Zilele acestea a începutarestarea în masã a cãrturarilor noºtri ºideportarea lor în interiorul þãrii. Cele dintâideþineri, asupra cãrora mi s-au dat lãmuririprecise, au fost operate în regiunilemãrginaºe ale României, în jurul Sibiuluiºi Braºovului. Dau deocamdatã o listã acelor întemniþaþi, al cãror nume ne-au fostcomunicate cu observarea cã numãrulvictimelor e mult mai mare… Toþi aceºtiaîmpreunã cu alþii au fost ridicaþi de pe lacasele lor de cãtre soldaþi ºi porniþi la drumfãrã nicio lãmurire.“ Adãugãm la cele demai sus un scurt fragment dintr-o notãînformativã a Direcþiei Poliþiei ºi SiguranþeiGenerale din Ministerul de Interne: „ÎnBraºov, Râºnov ºi alte comune s-a atras

atenþiunea populaþiei prin publicaþii cã ceicare vor încerca sã treacã fraudulosfrontiera vor fi împuºcaþi fãrã nici o judecatãchiar de cãtre jandarmii care i-ar prinde.Autoritãþile au pus în vedere ªcoalelor ºiBisericilor româneºti sã-ºi facã steagurinaþionale ungare ºi primul cui care va fibãtut în steag sã-l plãteascã cu 15coroane, sumã ce va alimenta frontul derãzboi.“ Clopotele bisericilor ortodoxe aufost demontate ºi predate pentru a fifolosite în procesul producþiei militare.

Bucovina a avut o situaþie aparte.Din momentul anexãrii ei în anul 1775, afost sub controlul Curþii de la Viena, situaþiecare s-a menþinut ºi dupã creareaDualismului Austro-Ungar. Spre deosebirede Transilvania, Bucovina a fost teatru derãzboi suportând succesiv ocupaþiileruseºti ºi cele ale habsburgilor. Autoritãþilehabsburgice sprijinite de unii fruntaºibucovineni cum a fost Aurel Onciul (carese va opune unirii Bucovinei cu Româniaîn noiembrie 1918) au organizat în lunanoiembrie 1914 o legiune de voluntaricompusã din 1.500 de oameni. Laadunarea din 22 noiembrie 1914, care aconstituit momentul de începere a acesteiacþiuni, s-a trimis o telegramã regeluiFerdinand prin care i se cerea sã nutrimitã oastea românescã împotrivaAustriei ºi sã nu se verse sângeromânesc. Dotarea precarã ºi lipsa deinstruire au fãcut din voluntarii români opradã uºoarã în faþa trupelor ruse. Înianuarie 1915, provincia a fost ocupatãdin nou de Armata Austro-Ungarã care arãmas aici pânã în luna iunie 1916. Cuprivire la modul cum trãia populaþia civilã,prezentãm doar câteva aspecte extrasedintr-un articol intitulat «Soarta românilorbucovineni» publicat în ziarul Universuldin 3 februarie 1915. „Cazacii se dedaula prãdãciuni necruþând nici cinstealocuitorilor. De altã parte, toatã lumea îºiaduce aminte de atrocitãþile sãvârºiteacum douã luni de unguri ºi austrieciasupra românilor din Bucovina lareocuparea de cãtre ei a Cernãuþilor. Fraþiinoºtri au fost maltrataþi la modul cel maisãlbatic, schingiuiþi, încãrcaþi de lanþuri,aruncaþi în temniþe ºi chiar spânzuraþi înnumeroasele spânzurãtori înãlþate îndiferitele puncte ale Bucovinei, deautoritãþile austriece. Nu se ºtie ce s-arîntâmpla mâine dacã, printr-o schimbarea soartei armelor, austro-ungarii ar ocupadin nou Bucovina.“

Dintr-un alt articol publicat în acelaºiziar, ruºii, în localitatea Stupka,le-au tãiat câte un deget de lamânã flãcãilor români de vârstã

Nr. 4 / oct-dec 2016 13SAREA PÃMÂNTULUI

Sâmbãtã, 19 noiembrie 2016,începând cu ora 8:00, la iniþiativaArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãuluiºi cu binecuvântarea IPS ArhiepiscopIoachim, a avut loc, la biserica „SfinþiiÎmpãraþi“, din Tg. Ocna, o slujbã depomenire pentru deþinuþii politici ceodihnesc în groapa comunã dinapropierea Penitenciarului-Spital.

Sfânta Liturghie ºi rânduialaparastasului au fost oficiate de cãtrePCv. Pãrinte Vicar Arhimandrit PimenCostea, delegat al Centrului Eparhial dela Roman, PC Pr. Protoiereu IoanBârgãoanu ºi preoþii ortodocºi ai zonei.

Reamintim cã prin temniþa de laTg. Ocna au trecut numeroºi slujitori aisfintelor altare, cei mai cunoscuþi dintreei fiind Arhimandritul Gherasim Iscu, Pr.Constantin Voicescu, Pr. Viorel Todea,Pr. Ilie Lãcãtuºu, Pr. Sinesie Ioja, Pr.Pimen Bãrbieru, Pr. Adrian Cãrãuºu, Pr.Iustin Paven, Pr. Constantin Savu, Pr.Gh. Burniche, precum ºi numeroºimireni, între care cel mai cunoscut ºimai mediatizat este Valeriu Gafencu,numit de cãtre Nicolae Steinhardt„Sfântul îinchisorilor“.

„Ziua aceasta este una deosebitã,zi în care suntem chemaþi sã neaducem aminte de cei ce prin felul lorde a fi ºi prin sângele lor au scris istorie.Sã ne amintim de aceia pe care poate

pe unii istoria i-a pãstrat în memorie vii,pe alþii i-a uitat... ªi i-a uitat pentru cãnoi, cei responsabili fiind cu amintirealor, i-am uitat“, a subliniat, în predicarostitã, Pãrintele Vicar.

În continuare, Pãrintele ProtoiereuIoan Bârgãoanu a adãugat: „La începutulPostului Naºterii Domnului, în ajun desãrbãtoarea Intrãrii în Bisericã a MaiciiDomnului, tradiþia locului ne cere sã nerugãm nu doar pentru noi, cei vii, ci maicu seamã pentru cei adormiþi, morþi fãrãlumãnare, nespovediþi ºi neîmpãrtãºiþi.În acest context, am hotãrât sã începempomenirile din acest an ceva maidevreme, amintindu-ne de martirii ºimãrturisitorii temniþelor comuniste careau pãtimit în aceste locuri“.

La rândul sãu, Pãrintele ParohCristian Mazilu a mulþumit IPSArhiepiscop Ioachim, ierarhulArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului,pentru iniþiativa ºi binecuvântarea datãorganizãrii acestei comemorãri, precumºi tuturor celor implicaþi, dorindu-le unpost binecuvântat ºi sãrbãtori senine,alãturi de cei dragi.

Slujba s-a încheiat cu împãrþireaprinoaselor de jertfã, spre pomenireacelor rãposaþi, cãtre toþi participanþii laaceastã comemorare.

Slujbã de pomenire labiserica „Sfinþii Împãraþi“,

din Tg. Ocna

Preot Cristian MAZILU

militarã pentru ca sã nu maipoatã fi luaþi la oaste de cãtreautoritãþile austro-ungare.

Românii din Basarabia au fostmobilizaþi ºi au participat din prima zi laoperaþiile militare ale Armatei Ruse. Spredeosebire de Austro-Ungaria, Rusia nus-a confruntat cu probleme lingvisticedeoarece toþi militarii vorbeau limba rusã.Dupã unele cercetãri rezultã cã numãrulmilitarilor români din Armata Rusã s-aridicat, în cursul anilor 1914-1917, la300.000. Basarabia a dat Armatei Ruseefectivul a trei divizii de Infanterie care aufost permanent completate cu resurseleprovinciei.

(va urma)

Bibliografie selectivã

– Coordonator General Maior (r)Dr. Mihail E. Ionescu, „Românii laînceputul Marelui Rãzboi“

De la atentatul de la Sarajevo lamoartea regelui Carol I

Documente, impresii, mãrturii,Editura Militarã, Bucureºti, 2014

– Coordonator General Maior (r)Dr. Mihail E. Ionescu, Românii în„Marele Rãzboi“, anul 1915, Documente,impresii, mãrturii, Editura Militarã,Bucureºti, 2015

– Constantin Chiriþescu, IstoriaMarelui Rãzboi pentru întregireaRomâniei, vol. I ºi II, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1959

1 Tratatul din 1883 încheiat de Regecu Tripla Alianþã, contrasemnat de I.C.Brãtianu, tatãl, ºi reînnoit la fiecare 5ani când funcþia de prim-ministru eradeþinutã de Catargiu, Sturza ºiMaiorescu. Constantin Kiriþescu, IstoriaRãzboiului pentru reîntregireaRomâniei, vol. I, p. 112.

2 Ibidem, p. 113.3 Ibidem.4 Ibidem.5 I. Gh. Duca, Însemnãri, Revista

Magazin Istoric, nr. 1, 1976, p. 40.6 Ciprian Stoleru ºi Florentin Tone,

100 de ani de la Rãzboiul care nu trebuiasã înceapã, Revista Historia, an. XIV, nr.148, Bucureºti, iunie 2014, p. 7.

7 Octavian C. Tãslãuanu, Subflamurile naþionale. Note ºi documentedin Rãzboiul de întregire a Neamului, Vol.I, Sighiºoara, 1935, p. 193-201.

8 Idem, Trei luni pe câmpul derãzboi, Bucureºti, 1925, p. 190.


În buna sa tradiþie, Primãriaoraºului Tg. Ocna a organizat ºi anulacesta festivitatea dedicatã sãrbãtoririiZilei Naþionale a României. Se împlinesc98 de ani de când a fost desãvârºitã, la1 decembrie 1918 la Alba Iulia, unireacu Þara a teritoriilor din Ardeal, Banat,Criºana ºi Maramureºul istoric. Pe 28martie 1918 ºi apoi pe 27 noiembrie înacelaºi an, îºi exprimase voinþa de a seuni cu þara mamã, Basarabia ºiBucovina de nord, astfel încât, prin actulde la Alba Iulia, s-a realizat ROMÂNIAREÎNTREGITÃ.

Nu vreau sã prezint date istoricesau sã vorbesc despre etapele acestuiproces la cãpãtul cãruia s-a înfãtuitreîntregirea vechilor teritorii româneºtiîntr-un singur stat, România, ci vreau sãvã duc cu gândul în urmã cu 100 de ani,atunci când, la 1 decembrie 1916 pe stilnou (17 noiembrie, stil vechi), RegeleFerdinand I, guvernul României ºi ofoarte mare parte din populaþiaMunteniei ºi a Dobrogei au începutcalvarul prin pãrãsirea capitalei þãrii ºia vetrelor lor strãbune, luând drumulsuferinþelor ce urmau sã fie îndurate încei doi ani cât au stat în Moldovaneocupatã. Imaginaþi-vã, cum zeci demii de oameni, cu maºini, cãruþe, trenurisau coloane de refugiaþi, mergând pe jospe drumuri desfundate, având doar niºtebocceluþe cu puþinul ce-l puteau lua cuei, se îndreptau, sub auzul bubuiturilorde tun, spre singura zonã neocupatã,Moldova. Tg. Ocna ºi localitãþile dinîmprejurimi erau foarte aproape de liniafrontului, iar exploziile obuzelor, caseincendiate ºi trupuri sfârtecate erauimagini prezente zi ºi noapte în vieþilelocuitorilor acestor meleaguri.

Astãzi, când sãrbãtorim ZiuaNaþionalã, se împlinesc exact 100 deani de la începerea acelui calvar impusde pierderea bãtãliilor duse în munþiimeridionali, în Muntenia ºi Dobrogea.Speranþele tuturor, de la rege ºi capiiarmatei pânã la ultimul refugiat, seîndreptau în acele vremuri cãtre armataromânã, cãtre puterea ei de-a rezista

România reîntregitã, aproape de centenarla porþile Moldovei . Speranþa aceestanu le-a fost zadarnicã.

Armata, refãcutã ºi întregitã îniarna ºi primãvara lui 1916 -1917 cusprijinul nemijlocit, în special al Franþei,ºi-a dat mãsura bravurii cu preþul unorimense pierderi de vieþi omeneºti pecâmpurile de luptã de la Mãrãºti,Mãrãºeºti ºi Oituz. Aceste localitãþi audevenit adevãrate borne ale destinuluinostru ca neam, pentru cã aici a fostopritã definitiv în vara ºi toamna anului1917 înaintarea trupelor germane ºiaustro-ungare spre inima Moldovei, cupreþul unor zeci de mii de morþi eroice,asigurând astfel, prin sacrificiul lor,temelia izbânzii istorice de la 1decembrie 1918.

Moartea acestor eroi, eternizaþiîn sufletele urmaºilor, precum ºisupliciul la care au fost nevoiþi sã facãfaþã timp de doi ani toþi cei grãmãdiþi înspatele frontului din Moldova, aveau sãfie rãsplãtite cu bucuria reîntregirii þãriisub acelaºi sceptru. Aceastã mareizbândã a fãcut ca rãnile rãzboiului sãfie mai uºor de suportat, iar bucuriareîntregirii nemului românesc de la 1decembrie 1918 a estompat, întrucâtva,suferinþele îndurate în anii de restriºtetrãite în tranºeele de pe front, în zoneleocupate de inamic, în spitalele decampanie sau în pribegie.

Ziua noastrã naþionalã de la 1decembrie este o zi a bucuriei, a împliniriiunui ideal naþional, dar în acelaºi timp,este ºi o zi de comemorare a imensuluisacrificiu fãcut de strãmoºii noºtri pentrurealizarea acestuia. Este de datoriafiecãruia din noi, sã nu uitãm eroii, sãnu uitãm suferinþa celor rãmaºi în viaþãdupã anii de rãzboi ºi sã preþuim cum secuvine moºtenirea lãsatã de aceºtia.

Astãzi trãim vremuri destul detulburi, lumea este într-un amplu procesde schimbare, se fac alianþe în spateleuºilor închise ºi se pune la cale o nouãreaºezare a acesteia. În plan intern,vedem cu toþii cã a scãzut coeziuneanaþionalã, ºi, însãºi noþiunea de unitatenu are atâta cãutare, nu mai are preþul

pe care îl meritã, or, fãrã unitate nu sepoate realiza nimic trainic, nimic durabil.

Ne mai despart numai doi ani pânãla împlinirea unui veac de la aceastãmare izbândã istoricã ºi cu vreo doi-treiani în urmã fãceam un apel - tot cuprilejul zilei naþionale - sã participãm înnumãr cât mai mare la aceastã maresãrbãtoare. O fac ºi cu acest prilej, înnume personal, o fac ca un om caresimte nevoia de a-ºi arãta preþuirea faþãde memoria celor care s-au sacrificatpe câmpurile de luptã ca noi sã avemaceastã frumoasã ºi bogatã þarã. O facca un om care are convingerea cã numaiuniþi putem sã dãinuim în istorie ºi prinparticipare numeroasã a populaþiei labucuria izbânzii de la 1 decembrie 1918,putem sã transmitem celor dinconducerea statului ºi din ParlamentulRomâniei, cã unirea realizatã pe temeliaacelor imense pierderi de vieþi omeneºtitrebuie apãratã cu orice chip. Cu câtvom fi mai mulþi, cu atât mesajul nostrucã unirea ne este dragã ºi o preþuim, vafi mai puternic, iar cei care vremelnicpoartã diferite rãspunderi în stat, vortrebui sã þinã mai mult cont de sufletulneamului în fruntea cãruia se aflã.

De ziua naþionalã, îmi doresc sãavem în conducerea statului oameni cusuflet pentru neamul românesc, oamenicu simþul datoriei, oameni care sã seridice, mãcar, la înãlþimea celor careau fãcut posibilã unirea tuturorromânilor într-un singur stat, în condiþiide mare cumpãnã pentru existenþanoastrã ca neam.

Aºadar, sã ne bucurãm de ziuanoastrã naþionalã, sã ne bucurãm depreþioasa moºtenire ce ne-au lãsat-oînaintaºii noºtri prin actul unirii ºi sãurãm tuturor românilor, oriunde s-arafla, LA MULÞI ANI !

LA MULÞI ANI, DRAGIROMÂNI !

Dumnezeu sã ne binecuvânteze petoþi!

Col (rtg) Gheorghe PAVELAZI , 1 DECEMBRIE 2016, TG. OCNA


PLUGUªOR ARMATAho, aho, copii soldaþi!Cu vocea voastrã albã, cu paºii înnoptaþi,Dormiþi, dormiþi ºi deloc nu vã gândiþiCã afarã-i primãvarã, toate plugurile arã,Numai plugurile voastre, cu lacrimi la pãmânt,Trimit învãlmãºiri sinistre, de lacrimi-trandafiri,Cu boalã ostenitã, cu gest de rugã sfânt ªi roibii în vãpãi, Mânaþi, mãi!

Venim de pretutindeni, norod lângã norod ªi veacuri lângã veac,Nu sã urlãm urãri cazone ca voi sã sloboziþi pitac Sau gloanþe, dupã plac,Ci vã venim rostind poveºti însângerate Despre trufie ºi prohod;Cu buzele de lapte, copiii voºtri mai tremurã de spaimã,Voi toþi sunteþi un tatã pentru ei,Pe când vã omorâþi cu gânduri spintecate În dor hain de-ambiþii ºi de faimã! ªi-s ºubrezi zurgãlãi! Mânaþi, mãi!

Aho, aho, ni-e glasul rãguºit de nesãtule bombe,Printre plãvani codalbi, de-avalma ar’ carele blindate,Încremeniþi, plugarii-ºi împart moartea ºi cad ades în trombe,Creduli încã-n urarea de-a fi de-a pururi pace, iubire, sãnãtate.Cu plug bãtrân ºi ostenit prea peste poateVã bat în porþi. Voi, gospodari ai coºului cu poame,Fier, zgurã ºi oþel acid silabisiþi în cartea cu bucate,Vã aruncaþi cu pâini în cap ca sã muriþi de foame! ªi la ce bun, flãcãi?! Mânaþi mãi!

ªi ni-e furatã tinereþea de-atâta zãngãnit de armã,Chiar nu te miºcã, oare, tu, duh al rãzbunãrii, - fantomã ipocritã –Atâta sete de ruginã, de plumb sau de aramã,Atâta neam de pace lipsã pe Terra ofilitã?Învingãtori mereu în bãtãlii ºi-nvinºi întotdeauna,Îngenunchem grumaz în faþa corbilor cu foamea-n gheare,Noi, gingaºe suflãri de mume ºi de taþi zvonim cu strunaªi vã-ntrebãm, scumpi generali: „va mai fi soare?” Ia nu mai tunaþi, flãcãi! Mânaþi, mãi!

Cu rãzvrãtiri de sape ºi foºnete de coasã iubim fãpturi de caloianªi v-aº ruga, oºteni, lãsaþi copiii sã colinde-n pace,Sã creascã tumuli de buhaie în vatra badelui Traian,Cu baci ºi staule, cu prunci ºi magi, cu sorcova-n noroace!De-omãt cãciuli, cãciuli plugare ne biruie-n melancolii,Nãlþând pocal împãrãtesc, sunând din stol de salbe,Amuºinând pe ceruri rotiri de paseri în tãrii,NU ÎMPUªCAÞI COPIII, NU TRAGEÞI ÎN ÞÃRANI, CÂNTAÞIFLORILE DALBE! 31 decembrie 1982 Dan SANDU

LucrareaprovidenþeiOraºul e-ngheþat în neºtiinþã.De unde ºtirea cã ar fi vegheat?Lucrarea Lui trãieºte-n conºtiinþãªi totuºi libertatea-i darul dat.

În razele de soare, oraºul e scãldat.Cum strãluceºte, pare o fiinþã:Un peºte ce înoatã pe uscat…Oraºul e-ngheþat în neºtiinþã.

Trãieºte liber. Nici nu a gânditDe cine ºi de ce a fost lucrat,Poate nu ºtie cã e locuit…De unde ºtirea cã ar fi vegheat?

De grijã-i poartã Ochiul cel din cerSã-ndeplineascã scopul cu ºtiinþã,Dar nu întinde mâna din mister:Lucrarea Lui trãieºte-n conºtiinþã.

Nu va opri pãmântul sã-l dãrâmeªi nici alt peºte de l-ar fi mâncat.Vegheazã sã-i trezeasc-afecþiuneªi totuºi libertatea-i darul dat.

ªi totuºi libertatea-i darul dat:Lucrarea Lui trãieºte-n conºtiinþãDe unde ºtirea cã ar fi vegheat?Oraºul e-ngheþat în neºtiinþã…

(1 octombrie 2016 – Târgu-Ocna)Maria ILIE

NuntaCât mi-a trebuit sã înþeleg cã nunta mea, ca de altfel toate

nunþile, a fost o luptã? Cu soldaþi ºi generali adevãraþi!Soldaþi, toþi bãtrânii aceia care încercau sã lupte mâncând

fãrã sã tremure ca nu cumva sã-i doboare duºmanul din privirilereci ale ospãtarilor ºi tinerii, care prin dansul lor nebunesc, uneorihaotic, luptau cu acelaºi duºman care putea sã-i doboare prin vorbespuse în ºoaptã. Cum ar fi arãtat o nuntã la care tinerii sã nudanseze?

Generalii? Socrii mari ºi socrii mici care cu ochi de oþel vegheautãrâmuri numai de ei ºtiute.

Duºmanul nu a putut sã organizeze moleºeala, caz în carenunta era o luptã pierdutã. Dar cine este duºmanul? Vã spun! Daram sã folosesc un cuvânt care nu este în Dicþionar: NEVIAÞA.Dicþionarul nu are cuvinte pentru acest duºman care se ascunde înspatele unui zeu cãruia i se aduc astãzi jertfe imense în numeleVIEÞII!

Pr. Cãtãlin ILIE

Nr. 4 / oct-dec 2016 SAREA PÃMÂNTULUI 16

Sâmbãtã, 3 decembrie 2016,Înaltpreasfinþitul Pãrinte ArhiepiscopIoachim a slujit Sfânta Liturghie labiserica sãpatã în masivul de sare laadâncimea de 260 m ºi situatã laintrarea în Baza de tratament ce se aflãla aceastã adâncime, biserica din sares-a nãscut în anul 1992 când a fost ºisfinþitã, pe atunci Baza de tratamentfiind la un nivel superior, biserica avândca scop mai ales deservirea spiritualãa minerilor care lucrau acolo. Din anul2005, locaþia Bazei de tratament a fostschimbatã la nivelul unde se aflãbiserica ºi de atunci pelerinii ºi vizitatoriiau putut sã admire ºi sã se închine înbiserica Sfintei Mare Muceniþã Varvara.Simþindu-se nevoia prezenþei unui preotaici, la Sfânta Liturghie din aceastãsâmbãtã de hram a fost hirotonit întrupreot pãrintele diacon Elisei Roncea peseama parohiei „Sfântul Nicolae”,Viiºoara, protopopiatul Oneºti, cu slujirela biserica din Mina Salina.

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim a hirotonitpreot pentru biserica Sfânta Mare Muceniþã

Varvara din Mina Salina, Târgu-Ocna

În cadrul Sfintei Liturghii sãvârºitãde Înaltpreasfinþitul Ioachim ºi un soborde preoþi ºi diaconi în frunte cu pãrintele

protoiereu Ioan Bârgãoanu ºi pãrintelevicar eparhial Arhim. Pimen Costea,predica zilei a fost rostitã de pãrintelePetru Roncea.

La încheierea Sfintei Liturghii,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim ahirotesit iconom stavrofor pe pãrinteleDaniel-Costel Iordan, secretarulProtoieriei Oneºti, rostind cuvânt deapreciere a eforturilor depuse deconducerea Minei Salina pentruorganizarea acestui praznic aparte cuocazia hramului bisericii de aiciînchinatã Sfintei Mare MuceniþãVarvara:

„Sperãm ca cei care vin aici ºi seîntâlnesc cu Dumnezeu sau gustã o gurãde aer benefic pentru anumite traumeale trupului au posibilitatea sã facã aicio sacroterapie. Dincolo de toatemedicamentele ºi tratamentele care suntdescoperite de ºtiinþa medicalã, vine ºiDumnezeu Care, în spatele acelora, ne

trezeºte nouã conºtiinþa care ne spunecã nu numai medicamentul în sine, cicredinþa ºi conºtiinþa cu care îl iei tevindecã. Nu numai formula chimicã amedicamentului respectiv. Aici suntemîntr-o minã de sare. Sarea este o simplãclorurã de sodiu care într-un fel nu aremare valoare. Dar Hristos o ridicã la ovaloare incomensurabilã pentru faptul cãne face pe toþi conºtienþi cã suntemsare. Hristos ne-a învãþat sã fim sareapãmântului. Ori unde putem vorbi maibine de sare decât într-un locaº sãpat însare. Hristos ne trezeºte acea conºtiinþãcã trebuie sã fim sare.”

În cuvântul rostit,Înaltpreasfinþitul Pãrinte

Înaltpreasfinþite,bine aþi venit,în Mina Salina,la sarea pãmântului,

intraþi în AltarulSfintei Varvara menitºi dar ne daþi nouãdin Taina Cuvîntului!

Catren la întâmpinarea IPS Ioachim

Nr. 4 / oct-dec 2016 17SAREA PÃMÂNTULUIIoachim a binecuvântat acti-vitatea pastoral-misionarã pecare pãrintele Elisei Roncea o

va desfãºura de acum înainte în aceastãbisericã din adâncurile sãrii de la Târgu-Ocna:

„Felicitãm în mod deosebit ºi noi,din nou pe pãrintele Elisei pe care l-amhirotonit aici, fiul pãrintelui Petru Roncea,care este cunoscut în þinutul acesta alTârgului-Ocna, în protopopiatul Oneºti,ºi avem nãdejde cã aºa cum odinioarãduhul profetic l-a trimis Dumnezeu pesteIlie ºi, când i-a dat cojocul urmaºului sãuElisei, Dumnezeu a îndoit harul asupracelui care i-a urmat, sperãm cã ºi aici,pãrinte Petricã, va fi harul sporit, îndoitsau lucrãtor în pãrintele pe care l-ai datBisericii. Îþi mulþumesc pentru aceasta

ºi sperãm sã ajungã cel puþin la nivelulvredniciei tale ºi de ce nu, cãci spaþiulpentru a împlini binele este pânã laDumnezeu. Aºa cã el, deºi a fosthirotonit pentru o bisericã, întrucâtaceasta are un program special ºi corelatbineînþeles cu programul celor careadministreazã mina aceasta, ei bine el,

în colaborare cu direcþiunea de aici va fiºi va rãspunde în calitatea sa de preot

hirotonit pe seama unei parohii, a unuialtar, prin extensie va fi responsabil deacum ºi de credincioºii care potrivitprogramului vor veni aici sã se închineºi bineînþeles dupã un program stabilitva fi un program liturgic care va fi rânduitcu noi ºi cu direcþiunea acestei mine.Sperãm cã avem deschidere ºi

mulþumim Domnului Director. Aºa cãpãrintele protopop al locului, pãrinteleBãrgãoanu va supraveghea împreunã cuvicarul nostru administrativ, pãrintelePimen, ºi credem cã cei care suntdelegaþi de noi vor menþine ca ºi sareaechilibrul în ceea ce priveºte organizareaprogramului liturgic la acest aºezãmânt.“

Din partea conducerii Minei Salina,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim a primitca semn de aducere aminte un bulgãrede sare ºi un vas din sare, iar din parteaRedacþiei revistei „Sarea pãmântului”publicaþie a oraºului-staþiune Târgu-Ocna fondatã de pãrintele PetruRoncea, o colecþie a tuturor numerelorapãrute din anul 2005 pânã în prezent.

Redãm, în continuare, cuvântul deînvãþãturã rostit de preotul PetruRoncea, cu binecuvântarea IPSIoachim, dupã citirea Sfintei Evanghelii,în cadrul Sfintei Liturghii oficiate aici:

„Înaltpreasfinþia Voastrã, distinºiconducãtori ai Minei Salina, dragicredincioºi, am ascultat maiînainte cuvântul Sf inteiScripturi care ne-a vorbit

Corul Buna Vestire, Rãducanu


ªedinþaConsiliuluiLocal SlãnicMoldova în cadrul cãreia s-a acordat titlul de Cetãþean deonoare lui Valeriu Filimon

despre puterea credinþei dupãce, mai întâi , în textulapostolului citit, am auzit cã

aceastã putere a credinþei vine dinunirea noastrã cu Hristos prin Tainacea mare a Botezului, dar ºi prinprezenþa tainicã a Duhului Sfânt în noiprin însãºi zãmislirea noastrã dupãchipul lui Dumnezeu. Incã de la

zãmisl i rea noastrã, asemeneazãmisl i r i i lui Adam celui dintâi ,Dumnezeu a pus în noi sufletul ºi,odatã cu el, setea dupã veºnicie, doruldupã cer. În Taina cea mare aBotezului se contureazã acest chip înmod pregnant în viaþa fiecãruia dintrenoi care trecem prin aceastã Tainã,urmând ca în decursul vieþii pãmânteºtipânã la sfârºitul ei sã zugrãvim peacest chip asemãnarea noastrã cuDumnezeu. În parcursul acestui drum,prin cuvântul lui Dumnezeu pe care îlauzim, pe care îl trãim prin auz, prinvedere, prin simþire credinþa noastrãlãuntricã în Hristos se înflãcãreazãajungând astfel sã vedem în toatelucrurile ºi în toatã creaþia ce neînconjoarã prezenþa lui Dumnezeu.

Suntem aici adunaþi în aceastãsfântã bisericã întru cinstirea SfinteiMare Mucenice Varvara. În viaþa ei s-apetrecut acest lucru de care am pomenitmai înainte, anume aflarea lui Hristos,cunoaºterea lui Dumnezeu în urmacontemplãrii creaþiei Lui, a contemplãriifãpturilor, cum spune cuvântul luiDumnezeu cã Dumnezeu Se recunoaºtedin contemplarea fãpturilor. ªi aceastãtânãrã, Varvara, necunoscând peDumnezeu, dar având o inimã aleasã,o simþire deosebitã faþã de lucrurile careo înconjoarã, stând ºi privind cerul,urmãrind munþii, natura care o înconjura

se gândea în sinea ei: Nu se poate casã nu fie cineva deosebit, mãreþ caresã fi fãcut toate acestea. ªi deºi nu ºtianimic despre Dumnezeu, dincontemplarea creaþiei ea a început sãsimtã în inima ei clocotind un dor dupãCineva Atotputernic, un dor care nu ºtiace înseamnã, simþea un gol în inima eiºi era golul lui Dumnezeu pe care ea Îl

cãuta în creaþie. Ea ºi-a dat seama demãreþia Ziditorului din fãpturi, din creaþie.ªi atunci Dumnezeu a binecuvântat-o,a ajutat-o sã poatã sã aibã legãturã cuniºte fecioare credincioase ºi apoi cuun preot creºtin care, împreunã, i-audescoperit tainele Sfintei Treimi. Astfel,în urma cunoaºterii lui Dumnezeu dincontemplarea naturii, a ajuns ºi dincuvântul Lui sã-L cunoascã ºi sã I sepredea devenind fecioarã a lui Hristosºi suferind pentru aceasta moartea dinînseºi mâinile tatãlui sãu Dioscor carenu voia nicidecum ca fiica lui sã creadãîn Dumnezeul cel adevãrat care a fãcutcerurile ºi pãmântul. Varvara avea oimpresie foarte rea despre idolii tatãlui

sãu pentru cã îºi dãdea seama cã nupot lucrurile neînsufleþite sã creezemãreþe lucruri însufleþite ºi pe oameni.De aceea ea, uimindu-se de lucrurilecreate, a ajuns la cunoaºterea luiDumnezeu. Sfântul Maxim Mãrturisitorulspune cã omul care ajunge lacunoaºterea lui Dumnezeu dupã ce L-acunoscut din fãpturi, Îl cunoaºte într-unmod superior dacã nu ºi-ar fi fãcut vremesã-L contemple mai întâi din creaþie.

În acest adânc de pãmânt, noicontemplãm lucrarea mâinilor luiDumnezeu, contemplãm acest masivde sare pe care Dumnezeu l-a creat ºiaºezat aici în inima acestui munte,ºtiind încã de la creaþie cã aici, lavremea rânduitã, va fi un altar închinatSfintei Treimi ºi iatã acum noi suntemmartorii împlinirii acestui gând divin,fiind contemporanii împlinirii gânduluidumnezeiesc ca în mijlocul creaþiei sãse preamãreascã numele cel sfânt alPreasfintei Treimi.

Femeia bolnavã din evanghelia pecare tocmai am auzit-o a mers la mulþimedici ºi n-au putut sã o vindece deneputinþa ei. Aici mulþi dintre noi venimpentru însãnãtoºire trupeascã în acestcadru de Dumnezeu creat pentruvindecare, dar iatã cã Dumnezeu punela îndemâna noastrã ºi un loc undesã ne întâlnim cu Hristos ºi acest loceste Biserica, aceastã Casã a Lui.Mergem ºi încercãm sã ne vindecãmtrupeºte în culoarele acestei mine, darne dãm seama cã de fapt salvarea ºiînsãnãtoºirea noastrã nu poate venidecât prin Hristos ºi de la El Care estedoctorul sufletelor ºi al trupurilor ºiatunci întrãm în bisericã ºistãm înaintea lui Dumnezeuatingând veºmintele lui care


sunt creaþii ale mâinilor luiºtiind cã atingându-ne cucredinþã de lucrurile lui pe care

le-a creat ne atingem de El. De aceeacredincioºii au evlavia aceasta sã seatingã de veºmintele preotului, aleierarhului crezând puternic cã prinatingerea de ele se ating de trupulaceluia care le poartã. ªi acela fiindmesagerul lui Hristos, prin credinþã seating de Hristos ºi capãtã vindecare.Femeia din evanghelia de astãzi esteo mãrturie cum nu se poate maiprofundã ºi mãreaþã a faptului credinþeipe care noi ca ºi oameni trebuie sã-lîmplinim în viaþa noastrã atingându-ne

Clopotele mânãstirii Prislop ne-auchemat ºi anul acesta la slujba depomenire a pãrintelui Arsenie Boca. Pedrumurile þãrii Haþegului vedeai mii ºi miide pelerini, de prin toatã þara, veniþi sãprimeascã mireasma Sfintei Liturghii,oficiatã de 7 ierarhi, (între care ºiÎnaltpreasfinþitul nostru Ioachim, alRomanului si Bacãului,) înconjuraþi de 70de preoþi ºi diaconi, monahi ºi monahii.

Sfântul Ardealului primeºterugãciuni, flori, lacrimi, iar tot ce remarceste liniºtea ºi ordinea care se aºazãpeste zecile de mii de credincioºi.

Clopotele mânãstirii Prislop ne-au chemat ºi anul acesta

de Hristos. Sfânta Varvara a scãpatde furia tatãlui ei intrând ºi ieºindprintr-o stâncã. Acea despicãturã estepentru noi uºa biserici i care sedeshide atunci când noi nu mai avemnici o salvare pentru viaþa noastrã ºipentru sufletele noastre. Ajungând înfaþa ei, ea se deschide, Hristos ne-odeschide prin harul Lui primindu-ne cubraþele deschise, aºa cum a primit-ope Sfânta Mare Mucenicã Varvara, aºacum a primit-o pe femeia aceastabolnavã care de 12 ani se chinuia cusuferinþa ei, dar pe care HristosDomnul a izbãvit-o din necazul eizicându-i: Femeie, credinþa ta te-a

mântuit, mergi în pace ºi fii eliberatãde suferinþa ta. ªi ea a plecatmulþumind lui Dumnezeu pentru acestmare dar pe care l-a primit din parteaLui. Dorul dupã Dumnezeu este in inimafiecãruia dintre noi fie cã vrem sãspunem ºi sã mãrturisim aceasta, fiecã nu vrem ºi ne e ruºine poate, darfiecare dintre noi are o sete de absolut,o sete dupã ceva ce nu a întâlnit. Chiardacã L-am cunoscut pe Dumnezeu,golul acesta se mãreºte ºi simþim cãavem încã nevoie de El. Sã-L rugãm peDumnezeu ca sã ni-l umple cu prezenþaLui astãzi ºi întotdeauna pânã lasfârºitul vieþii noastre. Amin.“

Preot Sorin POSTELNICU

Mângâierea cerului nuîntârzie: deodatã selumineazã, toatã su-flarea surîde, paºiinoºtri se îndreaptãcãtre crucea simplã amormântului pãrin-telui. Nu vãd nimicnepotrivit, ba dimpo-trivã, acest ºir altãcerii, parcã între-geºte imaginea sobrãa marelui duhovnic.Aud mãrturii de la cei

care l-au cunoscut, sorb cuvinteleierarhilor, mã tot gândesc la profeþiapãrintelui, rostitã maicii stareþe Pavelida:,,Curând se vor umple dealurile delume“. Adevãrat, pãrinte, iar lumea astapriveºte la chipul tãu, cu nãdejdea cãmijloceºti pentru poporul român înaintealui Dumnezeu.

Mânãstirea Prislop

Slujba arhiereascã la mormântulpãrintelui Arsenie Boca


La Maria Ilie totul pare cã seconcentreazã în actul scrierii poemului.Elegiacul, bucuria de a fantaza jocul minþiiagere se contopesc în poeme izbutite.

S-a nãscut în 6 octombrie 1998, laSlãnic Moldova. A urmat ªcoalagimnazialã la Tg. Ocna, dupã careurmeazã cursurile liceale la ColegiulNaþional „Dimitrie Cantemir” din Oneºti,cu profil matematicã-informaticã,actualmente fiind în clasa a XII-a.

Încã de pe bãncile ºcolii ºi-a începutactivitatea literarã, izbutind ca, în 2014,sã obþinã Premiul al II-lea la ConcursulNaþional de Poezie „Copiii creeazã”, EdiþiaXXI, organizat de Centrul Cultural alMinisterului Administraþiei ºi Internelor,sub egida Campaniei educaþionale„Cartea – fereastrã cãtre cunoaºtere”, cutema „Armonii de primãvarã”. În 2010obþine Premiul I la Concursul Naþional deCreaþie „Culorile toamnei pe plaiurileghimeºene ºi magia creaþiei copiilor”,Ediþia a II-a. A obþinut mai multe premii laconcursurile de evaluare la Limbaromânã. A efectuat vizite de studiu ºidocumentare în strãinãtate, precumGrecia, Italia etc. Maria are pasiunimultiple, între care cãlãtoriile, lectura ºiinformatica. În domeniul creaþiei ºi-aexercitat ºi pasiunea pentru arta plasticãpopularã, activând în Cercul de picturãpe sticlã din Slãnic Moldova, etalându-ºitruda artisticã în mai multe expoziþii.

Maria ºi-a pus la contribuþie talentulcreator, scriind poezii din fragedã pruncie.A început sã publice poeme încã din 2007,pentru ca din anul 2010 activitatea ei literarãsã creascã în intensitate, iar producþiilesale poetice au început sã fie gãzduite înmai multe publicaþii periodice: „IzvorulNumãrul Unu”, „Sarea Pãmântului”, „Totulîn cuvinte” „Revista DC a ColegiuluiNaþional «Dimitrie Cantemir»”, „Plumb”.

La vârsta de 18 ani, una a marilorvisuri, nu fãrã reþineri, Maria ºi-aautoselectat din bogata producþie liricã,ce a considerat cã este mai semnificativºi o reprezintã mai bine ca truditoare înarena poeziei, poemele care alcãtuiescprezentul volum aniversar, prin care îºiface debutul în lumea literarã.

Pentru poezie Maria ºi-a fãcut uncrez al vieþii sale, exprimat cu multãsinceritate în poemele sale, dublat de oaspiraþie esenþialã, o dimensiune

Maria Ilie, Frânturi de cer, Ediþie îngrijitãde Pamfil ºi Maria Bilþiu, tehnoredactor:Preot Petru Roncea, Editura Enesis, BaiaMare, 2016, 101 pagini

spiritualã însemnatã, cucerirea imperiuluifascinant al poeziei. „Floare nouã,Poezie/ Ce mã-mbeþi ºi mã încânþi,/Prinde-mi sufletul ºi mie,/ Prin petale sãmi-l cânþi./ De mã laºi tu, Poezie/ Sãpãºesc prin poarta ta,/ De luminã, ani omie/ Eu pe buze te-oi purta.” (CãtrePoezie).

Descoperim în producþia poetei otentativã de a sugera, prin muzicalitateaversurilor, o anume stare sufleteascã, ointensã trãire. „Aº vrea aripi de zânã/ Sãzbor, în drumul meu./ De-ntind uºor omânã/ S-ating un curcubeu./ Aº vrea caniciodatã/ Sã nu fi existat/ Urâtul ºiminciuna,/ Durere ºi pãcat.../ Iar lumeade poveste,/ În care-aº vrea sã fiu,/ Escrisã de un înger,/ Cu zborul argintiu.”(Aº vrea).

Poeta pune în prim plan confesiunea,cãutând sã-ºi intelectualizeze trãirile. „De-aº fi o pasãre albastrã,/ Spre-nalþii munþieu aº zbura/ ªi-aº duce o viaþã desihastrã,/ Cãci dintre oameni aº pleca./Dacã aº fi un râu, ce tot la vale,/ Ar lunecape pietre ne-ntrerupt,/ Aºa aº trece-nlume, iar în cale,/ Aº lua cu mine ce-iurât.” (De-aº fi o pasãre albastrã).

Poezia este pentru Maria, nu numaimãrturisire ºi confesiune, ci ºi creaþie. Grijapentru îmbinarea cuvintelor, limpezimeaimaginilor, pentru selecþia metaforelor,fluiditatea versurilor sunt principaleletrãsãturi ale creaþiei poetei. „Boabe limpezi

se îndeamnã,/ Gata, gata stând sã pice./Nu au timp decât a zice:/ „Uite cerul cumne toarnã.” (Roua); „Într-o noapteadormitã,/ Luna îºi uitã de stele/ ªi pebolta cea smolitã/ Apãru fãrã de ele.”(Libertatea); „Iar în noaptea fãrã stele,/ Amuitat de griji ºi rele/ ªi o clipã-am reuºit,/Sã am sufletul tihnit.” (Libertatea).

Poezia Mariei este una a candorii,a inocenþei, prin care îºi exprimãuniversul, sensul, zbuciumul ºi bucuriilevieþii. „Câteodatã mã aºez pe-o floare/ ªiîncep mai vesel sã compun./ Atunci eroºu sfântul Soare/ ªi vise la ureche-þispun.” (Sunt un fluture); „Gândul mã voiaîntoarsã,/ Sufletul voia acasã./ Deci de-un pom gându-am legat/ ªi desculþã amplecat.” (Libertatea). Rezultã cã poeziarezumã complex aspiraþiile sale, creaþiaexprimând visare ºi eliberare.

Poeta este o adolescentã cusentimente pure, ultragiatã de ciocnirea cuviaþa. „Sunt colorat cum e ºi viaþa:/ Cugreutãþi, bune ºi rele,/ Strãbat ºi curcubeul,dar ºi ceaþa,/ Dar oare nu m-au colorat ºiele?” (Sunt un fluture); „Stãteam pe pat ºinu puteam s-adorm./ Deodatã, visele mi-au luat ºi griji/ ºi gând ºi tot mi-au luat.”(Rãpire). În versuri nelipsite de profunzime,care ne evidenþiazã caracterul meditativ alpoeziei sale, trateazã libertatea ca „dar dat”în concepþia poetei. „ªi totuºilibertatea-i darul dat:/ Lucrarea Luitrãieºte-n conºtiinþã,/ De unde

Nr. 4 / oct-dec 2016SAREA PÃMÂNTULUI 21ºtirea cã ar fi vegheat?/ Oraºul e-ngheþat în neºtiinþã.” (LucrareaProvidenþei).

Unele poeme îºi au originea înbaºtina tradiþiilor ºi obiceiurilor satului.Astfel de poeme cuprind imagini din viaþacaracteristicã, de la þarã, din universul vieþiipatriarhale, de care poeta se simte legatã.Viziunea este una sentimental-etnograficã.„În satul ce creºte la poale de munþi,/ Sevede fântâna cu ciuturã-naltã./ Un bradîºi vegheazã propria poartã,/ Ca unmoºneag cu perii cãrunþi.” (Satul); „În pod,în laviþi bãtrâneºti,/ Copilãria mea de ieri/S-ascunde-n cartea cu poveºti/ VeghindCrãciunuri ºi-nvieri.” (Copilãrie); „Aº vreao datã sã îl prind,/ Mereu adorm în vis defum,/ Dar lumânarea n-o aprind.../ Dacãnu intrã Moº Crãciun.” (Copilãrie). Estesurprinzãtor modul în care poeta intuieºtecã acest Moº Crãciun, moº arhetipal,strãmoº mitic, donator mitic semnificãîmbãtrânirea timpului, scurgerea luiireversibilã. Drept urmare, nu întâmplãtor,poeta îl denumeºte „Moº Timp”. „Torcându-ºiclipe dintr-o zi,/ Pãºeºte-n zãri cu albulnimb./ Opreºte-mi timpu-n jucãrii,/ Te rog,bãtrânule Moº Timp.” (Copilãrie). Reiesecã acest personaj mitic a legãnat copilãriacelor mici, fãcându-i sã trãiascã frumos înmiraculoasa sãrbãtoare. Cu multãpioºenie îºi evocã bunicii, foarte dragipoetei. „Dinspre grãdinã bunica se aratã,/Prin cântul ierbii ºi scârþâit de poartã./ Euo aºtept mereu, ca altãdatã,/ Pe scarapodului, ultima treaptã...” (Bunica). În unelepoeme ataºamentul faþã de bunici esteredat cu multã cãldurã sufleteascã înversuri izbutite. „Bunici de-argint/ Ne-aºteaptã-n prag,/ Cu stropi de timp pemâini,/ Cu sufletul lor bun ºi drag,/ Camiezul cald din pâini.” (Bunici). Surprindaici plasticitatea versurilor ºi comparaþiilesugestive. În universul vieþii rurale, vãzutãîn ipostazele sale caracteristice, poetapersistã cu versuri ce ne împãrtãºescstrânsa legãturã cu viaþa satului ºi tradiþiilelui. „În plinã luminã eu cred cã-i un vis,/Dar încã simt fumul fãcliei ce-am stins,/Prin golul din zori eu voi fi ascultat,/Cântare divinã: „Hristos a înviat!” (SfintelePaºti).

Meditaþia, la poeta Maria, capãtãuneori profunzime ºi asta pentru cã înpoezie nu învesteºte numai sensibilitate,ci ºi agerimea gândirii proprii. „Dardeodatã gândul vine,/ Din livezi, pestecoline,/ Târând lanþurile roase/ ªi în lumemã întoarse.../ Eu atunci, în acea clipã,/Am fugit din trup în pripã/ ªi am strãbãtutîndat’/ Tot trecutul cel uitat.” (Libertatea).

Volumul de debut „Frânturi decer” ne dezvãluie faþetele interioare alepoetei Maria Ilie. Rãzbat în poemele saleelemente autobiografice, ni se dezvãluieun mod în care îºi poetizeazã viaþa,trecutul copilãriei. „În clasa noastrã s-anãscut/ Un pui de veºnicie,/ Ce s-a hrãnitºi a crescut,/ Cu amintiri... o mie./Acesta-i rodul celor opt/ Ani de copilãrie,/Ce îl culegem bun ºi copt,/ În „coºuri” devecie.” (Sfârºit de gimnaziu).

Aspiraþiile spre nebãnuitele trepte alescãrii vieþii sunt un lait-motiv al poetei.„Aº vrea o razã vie,/ În dormitorul meu/ªi glas de ciocârlie/ Sã cânte tot mereu./Aº vrea cu suflet nobil,/ Tot timpul sãtrãiesc,/ Sã rãspândesc în juru-mi/ Surâscopilãresc.” (Aº vrea).

Plãcerea de a fantaza rãzbate înmulte poeme ale poetei. „Pãsãri roºii-focîn zbor,/ Împung cerul cu fãclii./ Ar puteaaprinde-un nor,/ Dacã-n el ar poposi./ Totule frumos, dar vai!/ Paradisul e un vis,/Pãrticicã dintr-un Rai,/ M-am trezit. Ochii-am deschis.” (Visul).

În unele poeme poeta este ea însãºiîntr-o stare de graþie sentimentalã.„Iubind fredonase o pasãre surã,/ Un trilde poveste culeasã din zgurã./ O lacrimãºterse pãdurea de foi,/ ªtergându-ºiiubirea fugarã din noi.” (Iubirea); „Lung,întins pustiu mã fierbe,/ Piatrã-n piatrãcontopeºte,/ Arde apa vâlvãtaie,/ Într-unsuflet ce iubeºte.” (Dor de þarã).

Cu elan stilistic, cu trãire intensã ºisensibilitate, poeta cântã bucuria ºistarea creaþiei. „Nimeni nu vine/ Sã îmiºopteascã,/ Versuri în rime,/ Ca sã senascã./ În ceas de varã/ Ieºi din spuze,/Poem de searã,/ Fãrã de muze...”(Inspiraþia).

Poezia Mariei se înscrie pe ocoordonatã constantã, ce rezidã înintimizarea ºi afectivizarea temelorpoetice de circulaþie. „În noapte de varãizvoarele-aleargã,/ Gonite de caii cu ochiide zmei./ Speriate se-neacã în neguralargã/ ªi-n drumul lor iute se sparg înscântei./ Li-e coama þesutã din sânge denoapte/ ªi raze aninã de pãrul lor lung./Vãzduhu-i un murmur ºi stelele-sºoapte,/ Când caii sãlbatici gonesc spreamurg.” (Caii sãlbatici). Un astfel de poemne dezvãluie un temperament din caretranspare meditaþia legatã de scurgereadialecticã a vieþii.

Vorbind de tratarea, în manierãpersonalã, a unor teme de circulaþie, unelepoeme sunt strãbãtute de un vibrant fiorpatriotic. „Greu mã port pe drum de searã./Veac în veci eu voi rãbda,/ Vreau sã-mi

vãd copacii iarã,/ Vreau sã mor în þaramea.” (Dor de þarã); „Stau drepþi înalþii fagi,în rând,/ Cãci mândrii pot a spune,/ Cã auvãzut eroi luptând,/ Cãzând pe frunzebrune./ Pãdurea rece tãinuia/ Paºi grei caºi tãria,/ Ce inimi brave ºi ce grea/ Le fost-a bãtãlia!” (Eroii de pe Dealul Coºna).

O temã de circulaþie, faþã de carepoeta manifestã o pasiune aparte, estenatura. Din frumuseþile ei poeta Maria ºi-afãcut un crez. Se aratã dornicã de a zugrãvitablouri poetice din naturã. „Eu aº vreanatura vie/ Sã o pun pe o hârtie/ ªi înfiecare zi/ Liniºtit s-o pot privi.” (Tabloul).Poezia naturii devine la poetã una picturalãce revarsã multã gingãºie ºi candoare. „Dincer se cern nãmeþi de-argint/ ªi prin nãmeþicopii colind./ Vãzduhu-i plumb ºi plumbul-cer,/ Închis ºi sigilat în ger.” (Gând deiarnã); „Toarnã toamna peste case,/ Vãlsubþire de mãtase,/ Plin de frunze aurite,/De culori împodobite,/ Presãrat cupãsãrele,/ Care fug târând cu ele/ Mii ºimii de cântecele.” (Vãlul toamnei).

În concepþia poetei fiecare anotimpîºi are frumuseþea lui. „Micul ghiocel tiptil/Fraged suflet de copil/ Cãpuºorul ºi-lapleacã/ ªi la cer smerit se pleacã.”(Mãrþiºorul); „Brumã, îngheþatã floare,/Vãlul Toamna ºi-a lãsat)/ Aºternândpeste culoare/ Fum de plumb înnegurat.”(Cânt de toamnã).

Ca fiicã de preot, crescutã ºieducatã în spiritul credinþei, e firesc sãabordeze ºi poezia religioasã, care neexprimã aspiraþia poetei cãtre viaþa purã.„Pãrinte, Te rugãm fierbinte/ Sã pui mânaTa dreaptã pe-oseminte,/ Cãci suntemmorþi în trupurile sfinte,/ Noi suntem morþi,dar fãrã de morminte./ O, Doamne, noiTe vom slãvi în veci!/ Chiar de-om ajungeoase reci!/ Îþi sãrutãm pãmântul ºi apelesfinþite.../ Salveazã-ne, Pãrinte!”(Rugãciune). Aspiraþia poetei cãtre viaþapurã este limpede exprimatã. „De-aº fiun crin ce înfloreºte,/ Cu mirosulîmprãºtiat în vânt,/ Mi-aº da parfumul ce-nnoieºte/ ªi aº sfinþi acest pãmânt.” (De-aº fi o pasãre albastrã...).

Prin modul în care poeta Maria Ilieizbuteºte realizarea unei rafinãri sensibilea imaginilor, prin felul în care redãuniversul ºi trãsãturile vieþii sale, prinexaltarea trãirilor proprii, sensibilitateaînvestitã în creaþia poeticã, prinsinceritatea debordantã ºi uºurinþa de aconstrui metafore Maria debuteazã cu unvolum remarcabil.

Prof. Pamfil BILÞIU


La aceastã rubricã de revistã cuo temeticã cultural artisticã, voi relatamomente semnificative din viaþa ºiopera genialului sculptor românConstantin Brâncuºi, la împlinirea celor140 de ani de la naºterea sa. Strãdaniilede-o viaþã ale marelui artist l-au fãcutsã fie considerat un monstru sacru alartei, cu tot ce iradiazã din grandioasasa operã.

În 22 februarie 1983, pe cândprofesam în învãþãmânt la catedra demuzicã în oraºul Galaþi, am lecturat ocarte, din Biblioteca judeþeanã V.A.Urechea, prestigioasã datoritã valoriideosebitã a colecþiilor de carte ale unorpersonalitãþi din þarã ºi strãinãtate, uniilaureaþi ai Premiului Nobel. Biblioteca,ce a împlinit anul acesta 125 de ani,dispune de peste 870 de mii de volumecu 85 de bibliotecari pasionaþi pediferite secþii: ºtiinþã, culturã, istorie,artã, printre care ºi biografii, memorii,eseuri. Astfel am lecturat valoroasabiografie intitulatã Constantin Brâncuºi,descoperind un îndemn ºi pentru mineºi un model de viaþã ºi dãruire artisticã.

Cartea purta semnãtura unei maridoamne a criticii mondiale în artã,Carola Welcker, originarã din Koln,Germania, care cunoscuse la Paris pecel mai de seamã sculptor românConstantin Brâncuºi. Consemnãrilesale critice impulsionau gândireacititorului elevat, care ar putea stabili ofiliaþie între personalitãþi, fenomeneestetice ºi spirituale cu exprimareasimbolicã a realitãþii ºi sã descoperetonul fundamental uman al operelor deartã aºa cum Brâncuºi însuºi le-a creat.

Avidã de cunoaºtere, cu foartemulþi ani în urmã, am vizitat grãdinapublicã din oraºul Tg. Jiu, cuvaloroasele sculpturi în piatrã ale luiBrâncuºi. De la intrarea în parc, amprivit Poarta Sãrutului, AleeaScaunelor (cu cele 12scaune), apoi Masa Tãcerii(o rotondã de piatrã

Povestirineterminate

Poezia are menirea de a fi o stareexpresivã prin care talentul seevidenþiazã ºi este dovada nevoii reale,imperioase, de comunicare specificãadolescenþei. Un astfel de talent estereprezentat de Maria Ilie, elevã aColegiului Naþional „Dimitrie Cantemir”Oneºti.

Nãscutã pe 6 octombrie 1998, în Tg.Ocna, a debutat în revista „Izvorulnumãrul unu” din anul 2007 cu poeziaintitulatã „ªtefan cel Mare”. Primii paºispre poezie i-au fost îndrumaþi deinimoasa învãþãtoare Aurica Stoica. Acontinuat sã publice în revista ªcoliiGimnaziale Nr. 2 din Tg. Ocna, „Totulîn cuvinte”, editatã de Doamna MarianaPopa, profesor de Limba ºi literaturaromânã, care a îndrumat-o apoi atât caspecialist cât ºi ca diriginte. Publicãnecontenit în aceastã revistã, precumºi în „Izvorul numãrul unu” din SlãnicMoldova ºi „Sarea pãmântului” din Tg.Ocna, dar ºi în revista „Plumb” (poezia„De-aº fi…” în numãrul 40 din iulie 2010,„Poezie”, „Gând de iarnã”, „Rugãciune”ºi „Caii sãlbatici” în numãrul 105 dindecembrie 2015, „Primãvara”, „Gând deiarnã” în numãrul 115 din octombrie2016, Ca ei ºi noi…, Întrebare, Suntun fluture, în numãrul 116 din noiembrie2016).

Recunoaºterea talentului ºi asensibilitãþii artistice se materializeazãîn numeroasele premii obþinute laolimpiadele ºi concursurile de limbaromânã: Medalie de aur la ConcursulNaþional de Evaluare în Educaþie la Limbaºi literatura românã în 2010, mai multemedalii de argint la acelaºi concurs în2012 ºi 2013, Menþiune la Concursulliterar „Dintre sute de catarge” organizatde Uniunea Scriitorilor din România,filiala Bacãu în 2016 etc.

De-a lungul timpului, poezia acrescut odatã cu ea, prin ea se simteîmplinitã, iar calitatea poeziei saledepãºeºte nivelul comun, apare chiarca un act moral.

Cuvântul „poet” este de originegreacã, verbul „poiein” înseamnã „aface”. Deci poetul nu este imitatorulunui ºablon. El este cel ce face,creeazã, imagineazã. Nimeni nufoloseºte verbul „a face” cu mai multã

Maria Ilie sau puritateasufleteascã ascunsã în cuvânt

legitimitate decât poetul. De aceea eleste o fiinþã mândrã, curajoasã,puternicã. Cum ar putea fi altfel cel cescoate din neant ritm, armonie ºifrumuseþe?

Am parcurs cu uimire ºi încântarepoeziile tinerei Maria Ilie, care pune înslujba cristalizãrii sentimentelorcuvântul, l impezimea stilului ºipuritatea limbii.

Impresia generalã de prospeþime aexpresiei vine din diversitatea imaginilorcreate, din noutatea ºi ineditul lor. Catematicã, poeziile abordeazã mãreþianaturii: „Tabloul”, „Gând de iarnã”,„Ceahlãu” , „Cânt de toamnã”,„Sentiment de primãvarã”, „Primãvara”,„Eliberare”, dar ºi sentimentul religiosal apartenenþei la Divinitate:„Rugãciune”, „Sfintele Paºti”, „CãtrePoezie” ºi cel al apartenenþei la aceastãþarã: „Dor de patrie”, „Ceahlãu”.

La nivelul compoziþiei, peste cuvintebanale se aºazã mantia metaforelor ºiepitetelor care reuºesc sã formezeadevãrate poeme într-un vers: „Nãmeþiining nãmeþi de argint” sau „Copaciiplâng petale ºi ramu-ºi pierde floarea”.

A citi poeziile înseamnã a face ocãlãtorie în lumea imaginatã de cel cescrie, o realitate paralelã în care oricee posibil. Cãlãtoria în lumea poeziei nue la îndemâna oricui, aºa cum nuoricine poate scrie versuri.

În acest volum se observã cãautoarea e atrasã de tot ce e simplu ºifrumos în naturã. Adevãrurile simple ºifrumuseþea momentului sunt recuperateîntr-un discurs liric original ºi proaspãt.

Poeziile „Dacã aº fi o pasãrealbastrã”, „Gând de iarnã”, „Ceahlãu”exprimã idei de puritate ºi frumuseþemoralã împletite în imagini ale uneinaturi divine, maiestuoase.

Cartea de poeme „Frânturi de cer”este o împletire între poezia tradiþionalãcu ritm, armonie, imagine, în careconotaþia e un element esenþial deevaluare ºi poezia modernã cu o texturãdenotativ-conotativã în care limbajulprecis, univoc, decodat se întrepãtrundecu cel indirect, plurivoc, intuitiv.

Prof. Denisa MELINTE

Nr. 4 / oct-dec 2016SAREA PÃMÂNTULUI 23

frescã în SfântaSofia - Istanbul

Sfânta Sofia ºi Istanbulul -vedere parþialã

înconjuratã de 12 scaune),care se aflã la capãtul grãdinii,unde ºerpuiesc apele Jiului.

Sculpturile maestrului au culminat cuColoana Infinitului, un semn alaspiraþiei celeste, o verticalã înaltã de30 metri, cu fundaþie subteranã.Coloana e alcãtuitã din modulesuprapuse de oþel alãmit ºi se aflã într-unspaþiu deschis de câmpie. MaestrulBrâncuºi o dorise ºi o gândise atât deînaltã, încât sã sprijine cerul.

Dupã ce aceste opere le vândusestatului pentru o sumã derizorie,dezamãgit, maestrul cutreierã lumea dela est la vest ajungând la Paris, oraºulluminã al Franþei, când împlinise 28 deani. Nãscut în 1876 la Pestiºani, Gorj,fiu de þãran oltean din Hobiþa, ajungândla Paris devine cantor la Bisericaromâneascã unde trãgea ºi clopotele;lucreazã un timp în atelierul celebruluisculptor Rodin, care înfiinþase Institutulde Belle Arte la Paris. Rodin a rãmasvestit ºi prin creaþia sa de sculpturã,denumitã Gigantul, renumita Statuie alui Honore de Balzac (marele scriitorfrancez, autorul celebrei opere ComediaUmanã). Dupã untimp scurt, Brâncuºi,gândind cã la umbracopacului înalt nucreºte nimic, sedetaºeazã de genianulRodin alcãtuindu-ºipropriul atelier desculpturã, modelând cuunelte proprii, lemnul,piatra, marmura,bronzul, oþelul.

Cu mari eforturicioplind blocuri depiatrã, marele artist,prin exerciþii, schiþe,lucrãri de artãplasticã, a reuºit sãdea forma doritã, unoropere precum: Ovoidul, (caresimbolizeazã începutul vieþii) Cap decopil, Bust de copil, Cap de fetiþã,Muzã dormind, Rugãciunea,Sãrutul, Domniºoara Pogany,(câtevavariante în bronz patinat), CuminþeniaPãmântului în 1908, continuând cumulte alte opere.

La Paris, Brâncuºi a adus cu sine,un nedomolit imbold de lucrare ºi toatãenergia acumulatã în satul îndepãrtatdin Carpaþi. El însuºi mãrturisea: Amcreat ca un Dumnezeu, am comandatca un rege, am muncit ca un rob.Operele sale valoroase sunt mãrturiide prim rang, reflectã energia psihicã

ºi atitudinea fidelã faþãde artã a creatorului.

Multe din opere-le sale au fost expuseîn muzee franceze,americane ºi în multealte þãri, opere care,de fapt alcãtuiau ºibiografia mareluisculptor. Opera vastãa artistului, cu tre-cerea timpului ºi încultura româneascã,în special în epocam o d e r n i s m u l u i ,constituie o mândrienaþionalã ca rezo-nanþã a artei, chiardacã francezii îl

considerã al lor, multe strãzi purtându-inumele. Constantin Brâncuºi cusufletul riguros de þãran român, cupuritatea clasicã, nutrea ºi o iubire cutotul specialã pentru arta cântului, cupoezia feericã a stilului folcloric. Înmomente de petrecere cu prietenii, înîncãperea sa din Paris, cu mobile de

lemn fãcute de mîna lui, cânta ºi dansa,oferea ospitalitate, pe cît de rusticã, atâtºi de rafinatã, însoþitã cu felurite bucateºi bãuturi pregãtite de el. Nu pãreaniciodatã obosit de viaþã sau de muncã,adesea era considerat de grupurilepolitice, un individualist romantic retrasîn sine.

În ultimii ani de viaþã, i-a displãcutorice agitaþie în jurul operelor sau apersoanei sale. De 14 ani încetase dea mai crea ceva nou, ºi doar el vorbeadespre viaþa sa ºi geneza operei sale.Emoþiile sale personale setransformase într-o atmosferã deindividualitate; considera munca decreaþie ca fiind ºi un act religios.Înaintea celor 81 de ani de viaþã,marcat de boalã, cu ton liturgic, îºiamintea de construcþia þãrãneascã acasei pãrinteºti cu alcãtuirea eirudimentarã, dar unde, de-a lungulsecolelor, fuziona profanul ºi sacrul, deacolo din þinutul sãu de baºtinãromânesc.

În prezent, prin mass-media, s-afãcut cunoscutã public acþiuneaMinisterului Culturii privind operaCuminþenia Pãmântului, pentrurãscumpãrarea cãreia este necesarãstrângerea unei mari sume de bani.Aceastã sculpturã reprezintã o femeieghemuitã, cu un aspect rustic gravat înpiatrã.

Înainte de a se aºterne pe chipullui Brâncuºi suflarea morþii, ºi-a donatatelierul ºi operele poporului francez,iar câteva milioane, (bani pe care îinumea alunele mele), le-a dãruittânãrului cuplu român din Paris care l-aîngrijit cu dragoste în anii din urmã.

La 81 de ani, Constantin Brâncuºimoare în atelierul sãu ºi, dupã slujbafunebrã oficiatã în Biserica româ-neascã din Paris, este îngropat înCimitirul Mont Parnasse. Biserica afost plinã de lume, cu gânduri nobile ºicascade de melodii magnifice, pe ovreme de primãvarã superbã. MareleConstantin Brâncuºi dorise ca ºi înmoarte sã rãmânã credincios ritmuluisãu de viaþã arhaic.

Profesor Presbitera EcaterinaCAPOTÃ


15 octombrie, satul Agighiol, com.Valea Nucarilor, jud. Tulcea. Zi caldã,luminatã de un soare vesel, te însoþeape tot drumul spre ªcoala Gimnazialãdin satul natal al Prof. Laetitia Leonte(n. Mitan). Aici, la iniþiativa „Asociaþieiscriitorilor «Aegissus»“ din Tulcea s-adezvelit o placã comemorativã închinatãcelei care s-a nãscut, a copilãrit ºi aurmat cursurile primare la Agighiol ºicare nu ºi-a uitat nici o datã originile,revenind cu adâncã iubire ºi nostalgie,de nenumãrate ori, pe meleagurile undea vãzut lumina zilei.

Se fãcuse cunoscutã în viaþaculturalã tulceanã, colaborând cu articolela mai multe reviste cu specific teologicºi nu numai: „Steaua Dobrogei”, „Cuvântbun”, „Sfaturi duhovniceºti”, „Îndrumã-torul pastoral”, toate din Tulcea.

(Concomitent a publicat în „Chemareacredinþei” ºi „ Universul copiilor” dinBucureºti, „Cronica Romanului” ºi„Sarea pãmântului”, dar ºi în reviste cuspecific literar: „Cum vorbim,” dinBucureºti, „Ateneu” ºi „Junimeastudenþeascã” din Bacãu, „Tabacariana”din Ghimeº Fãget” ºi „Seniorii tulceni”din Tulcea). Activitatea publicisticã,precum volumele publicate („Viaþa uneiºcoli tulcene - Liceul de fete PrincipesaIleana”, „Metodica predãrii religiei”,„Ucenicul lui Hristos”, „Povestiri biblice”,„Parabole dramatizate”, „Întâmplãri

An centenar, Laetitia Leonte (n. Mitan)minunate-trãite”,„Dicþionar duhov-nicesc”, „Testamentde suflet”, „Retros-pectivã”) au condusla aceastã iniþiativã ascriitorilor tulceni.

Evenimentul afost minuþios pregãtit,prezenþi fiind ºi foºtielevi, sosiþi din Mol-dova, prieteni, rudeapropiate, familia.

La ora 11, a fostdezvelitã placa come-morativã, în prezenþa P.S. Visarion alTulcii, care a slujit un parastas, plussfinþirea plãcii, alãturi de alþi preoþislujitori din Tulcea ºi Agighiol. Apoi, lainvitaþia Dnei directoare a Scolii, Dnaprof. Cornelia Dulgheru, întreagaasistenþã a intrat în ºcoalã, încercând sã-ºifacã loc într-o salã de clasã ºi pe holulalãturat. Aici a fost evocatãpersonalitatea celei care a fost Prof.Laetitia Mitan Leonte. Au cuvântatMircea Marcel Petcu (preºedinteleAsociaþiei Scriitorilor „Aegissus”, MarinBãdiþã (Prefectul Tulcii), reprezentanta Inspectoratului Scolar - Tulcea, LenþaMaria (Primarulcomunei Valea Nu-carilor), Prof. Univ.Ioan Dãnilã (Preºe-dintele SocietãþiiCulturale „VasileAlecsandri” dinBacãu), un membrual familiei LaetitieiLeonte ºi, ca oîncununare, în final, a cuvântat P.S.Visarion al Tulcii,despre bogata cores-pondenþã ce a purtat-ocu cea comemoratã.

Elevii ªcolii Gimnaziale dinAgighiol, îmbrãcaþi în costumenaþionale nord dobrogene, auprezentat un program cu tradiþiilocale, tradiþii descrise amãnunþit deLaetitia Leonte, în volumul „Retrospectivã”, carte care, primasa parte este dedicatã satului ºilocuitorilor satului natal.

Evenimentul, prin grija Pr. FelixNeculai, consilier cultural la EpiscopiaTulcii, a fost filmat ºi transmis la ediþiilede searã, la ºtiri, pe Trinitas.

Familia, adânc emoþionatã ºionoratã, tot o datã, mulþumeºte ºi peaceastã cale iniþiatorilor, organizatorilorºi participanþilor la acest momentspecial.

P.S. Sâmbãtã, 12 nov., la primãriadin com. Valea Nucarilor, în prezenþaconsilierilor locali, a salariaþilor primãriei,a scriitorilor Mircea Marcel Petcu ºiTãnase Caraºca ºi a unor membri ai

familiei, Dna Primar Lenþa Maria adecernat titlul de cetãþean de onoare(post mortem), Profesoarei LaetitiaMitan Leonte, într-o ceremonie solemnã,emoþionantã ºi caldã.

Prof. Georgeta NECHITABURCULEÞ


Lucrãrile de asfaltare a str.Gãlean, începute în anul 2015, lucrãride strictã necesitate pentru locuitoriizonei ºi respectiv pentru fluidizareatraficului ce face legãtura cu localitateaBârsãneºti ºi apoi legãtura cu DN11spre Bacãu, au continuat ºi sunt înstadiul de finalizare. Au mai rãmas deexecutat aproximativ 250 m de ºanþuri,montarea parapetelor, 4 podeþe,marcajul ºi semnalizarea rutierã etc.,lucrãri ce se vor efectua în primãvaraanului viitor.

Proiectul „Reabilitare 4 strãzi înoraºul Tg. Ocna: str.Viiºoara, str.Tãbãcari, str. Daniela Caurea ºi str.Cãpitan Buºilã” pe o lungime totalã de4222 ml, finanþat cu fonduriguvernamentale, a fost cel care a adusdeocamdatã, mare bucurie pe chipurilecetãþenilor de pe str. Viiºoara, scepticila aflarea veºtii cã strada lor va fiasfaltatã! Dupã o perioadã în care aufost deranjaþi de disconfortul creat deexecuþia lucrãrilor, acum beneficiazã deo stradã realizatã în condiþii de calitateireproºabile. Felicitãm societatea deconstrucþii pentru calitatea lucrãrilor ºi

Se apropie cu paºi repezi anul 2017!(urmare din p. 1) pentru modul exemplar în care înþeleg

sã colaboreze cu beneficiarii. Pentrureducerea numãrului de avarii, pe str.Viiºoara, pe o lungime de 290 ml, va fiînlocuitã, în primãvara anului viitor,reþeaua de alimentare cu apã.

În cadrul aceluiaºi proiect deinvestiþii, a fost asfaltatã parþial ºi str.Cãpitan Buºilã, unde, imediat cecondiþiile meteorologice vor permite seva trece la continuarea lucrãrilor deasfaltare, amenajarea parcãrilor,respectiv crearea de noi locuri deparcare. Anul viitor se vor realizalucrãrile de asfaltare ºi pe celelaltedouã strãzi din acest proiect: str.Daniela Caurea ºi str. Tãbãcari. Pe str.Tãbãcari, înainte de trecerea laefectuarea lucrãrilor de pregãtire ºiasfaltare, se va proceda la schimbareareþelei de alimentare cu apã.

Din fonduri guvernamentaleurmeazã a fi asfaltate alte 8 strãzi înlungime de 3050 ml în cadrul proiectului„Reabilitare strãzi în oraºul Tg. Ocna,judeþul Bacãu”, proiect care este înaceastã etapã ajustat ºi completaturmare propunerilor ºi notificãrilorprimite de la ofertanþii pentru execuþia

lucrãrilor ºi de la cetãþenii de pe acestestrãzi. Anul viitor vor începe lucrãrileºi pe aceste strãzi, astfel ca un numãrcât mai mare de cetãþeni sã se bucurede condiþii decente de circulaþie.

Cea mai mare investiþie realizatãcu fonduri de la bugetul local:„Amenajare spaþiu public ºi mobilareurbanã, str. Victoriei, oraºul Tg. Ocna”a fost terminatã în acest an, toatelucrãrile prevãzute în proiect fiindrealizate la un nivel corespunzãtor decalitate. Zona pietonalã a oraºului adevenit un spaþiu de promenadã intenscãutat de locuitori ºi turiºti, mobilierulurban ºi celelalte dotãri realizate fiindpe placul acestora. În sezonul cald,spaþiile verzi ºi floricole au completatarmonios frumuseþea acestei zonecentrale a oraºului nostru.

În baza Licenþei de explorare aapelor minerale terapeutice aleizvoarelor din Parcul Mãgura, amefectuat toate analizele ºi am întocmittoate documentele prevãzute înprogramul pentru anul al treilea deexplorare. Aceste documente au fostdepuse în termen la AgenþiaNaþionalã pentru Resurse

26NrNr. 4 / oct-dec 2016 SAREA PÃMÂNTULUI

Târgu-Ocna - vedere panoramicã

Minerale, care, în urma anali-zãrii, au constatat cã sunt

îndeplinite condiþiile prevãzute de Legeanr.85/2003 a minelor pentru asemeneaactivitãþi, raportul final fiind aprobat ºine solicitã sã întocmim documentepentru obþinerea Licenþei de exploatarea izvoarelor. Licenþa de exploatare esteo necesitate în parcursul nostru de aobþine acreditarea ºi autorizareaactivitãþilor ce se vor desfãºura în Centrulbalnear din Parcul Mãgura. Considerãmcã în prima parte a anului viitor vomavea ºi aceastã licenþã.

Pe mai multe strãzi din oraº, au fostcontinuate lucrãri de realizare abranºamentelor la reþeaua de canalizaredin cadrul proiectului „Extinderea ºireabilitarea infrastructurii de apã ºi apãuzatã în judeþul Bacãu, aglomerarea Tg.Ocna”, lucrãri ce au produs disconfortcelor mai mulþi dintre noi. Acesteprobleme au fost rezolvate, strãzile fiindaduse de cãtre constructor la formainiþialã. Au fost obþinute toate acordurileºi avizele pentru realizarea reþelei decanalizare pe strãzile Republicii ºiCostache Negri, de aceea imediat dupãsãrbãtorile de iarnã constructorul vaproceda la reluarea lucrãrilor. La nouastaþie de epurare a apelor uzate selucreazã la montarea echipamentelor ºiefectuarea probelor, aºa încât atuncicând toate reþelele vor fi terminateaceasta sã poatã prelua apa uzatã.

Cu fonduri de la bugetul local amefectuat lucrãri de refacere a structuriirutiere, profilarea carosabilului ºiaºternere de material adaos (piatraconcasatã ºi balast), pe o lungime depeste 10 km de strãzi.

Noile programe europene definanþare nerambursabilã pentruperioada de contractare 2014-2020permit localitãþilor care au statutul destaþiune turisticã ºi balneoclimaticã sãacceseze astfel de fonduri pentrurealizarea unor obiective care sãîntregeascã oferta noastrã turisticã.Astfel, având acest statut, am depusla Agenþia de dezvoltare Nord EstPiatra Neamþ proiectul „Valorificareturisticã ºi modernizare infrastructurãspecificã în staþiunea balneoclimaticãTârgu-Ocna”, prin care am propusrealizarea urmãtoarelor obiective:

- Modernizarea de strãzi prinrefacerea, ranforsarea, dupã caz, asistemului rutier existent, amenajareparcãri, amenajarea de trotuarepietonale ºi piste de bicicliºti, amenajarespaþii verzi etc.

- Modernizarea iluminatuluipublic stradal prin montarea de lãmpicu tehnologie LED în zonele undeexistã iluminat public ºi extindereaacestuia în zonele unde nu existã, pestrãzile incluse în proiect;

- Continuarea amenajãriipietonalului Victoriei, unde se vor utiliza

acelaºi material ºi dotãri precum: piatracubicã, pavele ºi borduri, gazon, stâlpide iluminat cu douã globuri, bãnci ºicoºuri de gunoi acolo unde este necesar;

- Amenajarea piaþetei CostacheNegri prin realizarea de lucrãri precum:amenajarea de spaþii verzi ºi betonate,amenajarea unei zone destinatedefilãrilor ºi prezentãrilor, dotarea cumobilier urban modern precum pergola,bãnci ºi module din lemn, coºuri degunoi ºi stâlpi de iluminat care sã seîncadreze cu arhitectura specificãzonei, dotarea zonei cu sistem WI-FI ,realizarea unui sistem de irigaþiiperformant pentru spaþiile verzipropuse, realizarea unui sistem depreluare a apelor pluviale, refacereasistemului de iluminat prin realizareaunui sistem de alimentare subteran etc.

- Completarea unei zone dinParcul Mãgura cu mobilier urban,arbori ºi arbuºti ornamentali, foiºoare,bãnci etc., zonã care sã ofere spaþii câtmai mari pentru petrecerea timpuluiliber.

Nu am neglijat activitãþile deigienizare ºi menþinere a curãþeniei întot oraºul, atât în zona urbanã, cât ºi încartiere, toaletarea arborilor ºiigienizarea taluzului CFR paralel cu str.Cãpitan Buºilã, decolmatarea cursurilorde ape ºi a ºanþurilor etc.

Ca în fiecare an, am avutîn vedere ºi organizarea ºi

Te-Deum la Sãrbãtoarea Naþionalã 1 decembrie 2016


desfãºurarea activitãþilorculturale ºi educative, devenite

tradiþionale, cuprinse în calendarulanual. Am sãrbãtorit la începutul luniioctombrie persoanele de vârsta a treiaprin realizarea celor douã concursuri:„Plãcintele bunicii” ºi „Prietena mea,bicicleta”, concursuri care s-aubucurat de un real succes prin numãrulmare de persoane prezente, dar ºi princalitatea organizãrii.

În data de 5 octombrie, în fiecarean, se sãrbãtoreºte „Ziua educatorului”,prilej cu care am organizat în sala desport de la Colegiul Costache Negri oîntâlnire cu cadrele didactice din oraº.Acestora le-au fost oferite diplome ºiflori în semn de apreciere ºirecunoºtinþã pentru activitatea pe careo desfãºoarã la catedrã.

„Ziua vânãtorului de munte” adevenit o zi aºteptatã cu multã bucuriede cãtre locuitorii oraºului. ªi în acestan, vânãtorii de munte ºi-au sãrbãtoritziua la noi, în piaþeta Primãriei. Au fostprezenþi, pe lângã oficialitãþile locale ºijudeþene, cadre militare de la Unitateade vânãtori de munte din Sfântu-Gheorghe, cadre militare în rezervã ºiîn retragere din oraº ºi din judeþulBacãu. Preoþii prezenþi la evenimentau sãvârºit un Te-Deum în memoriaeroilor vânãtori de munte dispãruþi peaceste meleaguri. Au fost rostitealocuþiuni în care s-au scos în evidenþãfaptele ºi actele de vitejie alevânãtorilor de munte, au fost depuse

coroane de flori la monumentul din faþaCasei de Culturã ºi la Osuarul de laPoieni, dupã care, pe ritmurile muziciimilitare, detaºamentul de vânãtori demunte ºi detaºamentele de elevi aiªcolii de Agenþi de Penitenciare audefilat în faþa publicului prezent, fiindaplaudaþi la scenã deschisã.

Ziua Naþionalã a României a fostsãrbãtoritã ºi în acest an aºa cum secuvine. Au fost prezenþi reprezentanþiai autoritãþii publice locale ºi judeþene,cadre militare în rezervã ºi în retragere,iar un sobor de preoþi, în frunte cupãrintele protopop Ioan Bârgãoanu, asãvârºit o slujbã de pomenire a EroilorNeamului. Despre însemnãtatea ZileiNaþionale au rostit alocuþiuni domnulValerian Timofte – preºedinte alAsociaþiei „Cultul eroilor” Bacãu,precum ºi domnul general în rezervãVasile Jenicã Apostol. Au fost depusecoroane ºi jerbe de flori, iar cele douãdetaºamente formate din jandarmi dela Gruparea Mobilã Bacãu au defilatîn faþa mulþimii adunate în piaþetaPrimãriei.

În luna decembrie v-am obiºnuitsã vã facem bucurii! Nu am uitat acestlucru ºi am împodobit oraºul cu mii debeculeþe multicolore amplasate înparcurile din zona centralã, dar ºi pecelelalte strãzi, oraºul arãtând ca untãrâm de basm. Moº Crãciun, aºteptatcu emoþie, va trece ºi în acest an pe lacopiii cuminþi ºi nu numai. I-au fostpregãtite de cãtre cei mai darnici agenþi

economici din oraº ºi de autoritateapublicã localã peste 1600 pachete cudulciuri, fructe ºi jucãrii, care credemnoi cã le va aduce un strop de bucurieîn suflete!

În dimineaþa ultimei zile din anvom participa cu toþii în centrul oraºuluila parada datinilor ºi obiceiurilor deAnul Nou, în cadrul festivalului de„Tradiþii ºi obiceiuri de iarnã”, ediþia aX-a. La trecerea dintre ani, ediliioraºului, Domnul primar ªtefan ªilochi,Domnul administrator public CristianCiubotaru, Domnul viceprimar NicolaeDrãgãnuþã, v-au pregãtit surprize, deaceea vã aºteptãm, cu bucurie, în numãrcât mai mare, sã ciocnim împreunã unpahar de ºampanie!

Toate aceste realizãri nu erauposibile fãrã sprijinul consilierilor localicare au aprobat proiectele noastre ºicãrora, acum în prag de An Nou, lemulþumim. Realizãrile despre care ampomenit sunt darul nostru de sãrbãtoripentru cei care au crezut în proiectelenoastre ºi pe care nu-i vom dezamãginici în anii viitori!

Aºa înþelegem noi sã preþuimîncrederea ºi sprijinul pe care le-amprimit de la Dumneavoastrã!

Fie ca în anul ce ne bate la geam,dorinþele sã vã fie împlinite, sã vãbucuraþi de sãnãtate ºi liniºtesufleteascã, de un trai mai uºor ºi maifrumos!

„La mulþi ani!”

Depuneri de coroanela Sãrbãtoarea Naþionalãa României, 1 decembrie 2016

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 4 / oct-dec 2016

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Ioan Bârgãoanu, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu-Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Cristian Mazilu, Preot Constantin Genes

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Republicii, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu-Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: [email protected]

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Corector: Prof. Ionatan Stanciu

Monumentul Eroilorde la Poieni

Pe data de 6 decembrie 2016,ªcoala Gimnazialã Nr.1 din Tg. Ocnaîn parteneriat cu Biserica Buna VestireRãducanu din Tg. Ocna judeþul Bacãuau organizat ediþia a IV-a a Concursuluiinterdisciplinar Tradiþie ºi Spiritualitate.65 de copii au aºternut pe hârtie lucrãrilepersonale care s-au înscris în cele 3secþiuni din cadrul concursului: poezii,ghicitori ºi compuneri dedicate SfântuluiNicolae. Sub coordonarea profesorilorChiticaru Oana (prof. Religie Ortodoxã),Cristea Carmen (prof. Lb. Românã),Baltã Nicoleta (prof. Lb. Românã) ºiGrigoraº Mariana (prof. Chimie), eleviiau fost prezenþi în Biserica Buna Vestireºi au dat citire compoziþiilor pline desensibilitate aduse Sfântului Ierarh.

În debutul activitãþii, PãrinteleParoh Vasile Ioan Panþîru a prezentatelevilor aspecte importante din viaþaSfântului Nicolaeº insistând asupravirtuþilor creºtine pe care fiecare omar trebui sã le întrupeze îmbrãcândastfel chipul lui Hristos în el.

Lucrãrile cele mai reuºite au fostpremiate din partea Parohiei Buna

Concurs interdisciplinar de creaþie

Vestire, premii ce au constat în cãrti deliteraturã ºi culturã generalã, jocuriinteligente, rechizite, penare, stilouri,carioci, pixuri, acuarele etc. Toþi copiiiprezenþi au fost rãsplãtiþi cu daruri(pachete cu dulciuri ºi fructe), iar întimpul activitãþii au fost serviþi cu sucºi covrigi.

Premiul I a fost obþinut deLãzãrescu Alexia (cls. a V-a A) pentrucompunerea În seara de Moº Nicolae,premiul II – Seghete Dimitria ( cls. a VIII-

Prof. Religie Ortodoxã OanaCHITICARU

ªcoala Gimnazialã Nr. 1 Tg. Ocna

a A) cu Scrisoare pentru Moº Nicolae- versuri, premiul III –Anuþei Maria (cls.a V-a A) cu lucrarea Seara în care launii nu vine Moºul! Pentru fiecaresecþiune au fost oferite premii speciale:Secþiunea Poezie: Preda MirunaAndreea (cls. a IV-a B) - Bunul MoºNicolae, Radu Daniela (cls. a VIII-a A)- Sfântul Nicolae; Secþiunea Ghicitori- Butucaru Andreea (cls. a VI-a B);Secþiunea Compuneri - Fînaru Andrei(cls. a VI-a B) - Îndreptãtor credinþeiºi chip al blândeþii - eseu documentat.

Concursul ºi-a atins scopulîntrucât entuziasmul manifestat de copiiºi creaþiile pline de suflet au participatla sãrbãtoarea Sfântului Nicolae dinviaþa Bisericii.

anul xii, nr. 4 (48) / octombrie - decembrie 2016 · 2016. 12. 21. · – pe pagina a 2-a –...

Documents