angina ulcero necrotica
TRANSCRIPT
Şcoala Postliceală Sanitară “...................”................
Proiect
Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitară Calificarea profesională: asistent medical generalist
Îngrijirea copilului cu angina ulcero-necrotica
Îndrumător, Candidat,........... .............
Promoţia 2014
Îngrijirea copilului cu angina ulcero-necotica
Cuprins
CAP.I.Anatomia si fiziologia aparatului digestiv
CAP.II. Notiuni despre boala
CAP.III.Prezentarea celor trei cazuri
CAP.IV.Nevoile fundamentale ale bolnavilor dupa modelul conceptual al Virginiei Henderson
CAP.V.Interventii legate de planul de ingrijire
CAP.VI. Educatie pentru sanatate
CAP.VII.Concluzii
Bibliografie
CAP.I.Anatomia si fiziologia aparatului digestiv
FARINGELE
Faringele
este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si aparatului respirator, in
care calea aeriana se incruciseaza cu cea digestiva, iar distributia curentului
aerian si al alimentelor este realizata printr-un proces complex numit deglutitie.
Este un conduct musculo-membranos asezat vertical de-a lungul coloanei
vertebrale si se intinde de la baza craniului pana la nivelul vertebrei
C6, de aici se continua cu esofagul care are forma unei palnii cu varful in jos si
este deschis anterior.Faringele se imparte in 3 etaje: naso-faringe,oro-faringe si
laringo-faringe.Naso-faringele se intinde intre baza craniului ce participa la
formarea peretelui sau superior (bolta faringelui) si valul palatin.
Are diametrul vertical de 5 cm, cel transversal de 4 cm iar cel antero-posterior de 2
cm.
Comunica inferior cu oro-faringele,anterior cu fosele nazale prin intermediul celor
2 coame ce sunt orificii ovalare cu axul mare vertical delimitate lateral si santul
nasofaringian medial demarginea posterioara a septului nazal,superior de corpul
sfenoidului si inferior de valul palatin.
Tonsila faringiana este un organ limfoid de culoare galbena, de consistenta moale
formata din 6-8 lobi neregulati,separate prin santuri si are o lungime de
aproximativ 3cm; hipertrofia amigdalei da nastere vegetatiilor adenoide,din cauza
bogatei sale vascularizatii.palparea vegetatiilor poate provoca mici hemoragii.
Anterior amigdalei faringiene se pot gasi uneori aglomerari celulare
epiteliale,resturi ale ductului hipofizar primitiv din care s-a dezvoltat
adenohipofiza(ADH).
Oro-faringele este limitat in sus de valul palatin si inferior de un plan ce trece prin
corpul hioid. La acest nivel faringele comunica anterior larg cu cavitatea bucala
prin istmul buco-faringian,delimitat superior de arcul gloso-palatin, alcatuit din cei
2 stalpi anteriori ai valului palatin si inferior de limba.Pe peretii laterali coboara
inferior si posterior stalpii posteriori ai valului palatin;intre acesti stalpi peretele
lateral este ocupat de fosa amigdaliana unde se gaseste tonsila palatina.
Prin intermediul peretelui faringian amigdala este in raport cu continutul spatiului
latero-faringian.
Amigdala palatina este formata din gramezi de foliculi limfatici,plasati pe peretele
faringian in loja tonsilara.Are forma ovulara,alungita supero-inferior, turtita latero-
medial; fata mediala este plana sau convexa, acoperita de mucoasa faringiana
neteda prezentand orificii (18-20) corespunzatoare criptelor amigdaliene.
Amigdala palatina poate fi usor abordata prin cavitatea bucala,digital sau
instrumental. Gura fiind larg deschisa, limba scoasa si apasata in jos si inainte cu o
spatula, amigdala situata intre cei 2 stalpi palatini, apare mai mult sau mai putin
voluminoasa, ea este mai mare in copilarie si mai atrofica la varstnici.
Laringo faringele este cuprins intr-un plan orizontal ce trece prin osul hioid si prin
limita inferioara a faringelui,la nivelul cartilajului cricoid; inaltimea acestui
segment este de 5 cm,anterior se gasesc epiglota,baza limbii,tonsila lingual si
plicele gloso-epiglotice cu molecule, iar posterior intrarea in laringe,elemente
anatomice aferente si recesurile piriforme de o parte si de alta a laringelui, in
peretele carora mucoasa prezinta o plica data de nervul laringian superior, unica
plica ridicata de un nerv in organismul uman,peretele posterior corespunde
corpurilor vertebrale C3-C6.
Structura peretilor faringelui
Faringele este captusit de o mucoasa de tip epithelial pavimentos,cu excetia
rinofaringelui, in care epiteliul este de tip prismatic,are in structura atat glande
faringiene de tip mixt,superficial,in zona rinofaringiana;de tip mucos in
zona oro-faringelui si laringo-faringelui cat si foliculi limfatici.Sub mucoasa se
gaseste un tesut conjunctiv care de vine dens, rezistent,infatisand o lama fibroasa
compacta denumita aponevroza faringiana; aceasta lama este mai puternic
dezvoltata in partea superioara a faringelui, la nivelul insertiei sale craniene pe
exobaza ce constituie un mijloc de sustinere a organului; reprezinta la acest nivel
peretele faringian in exclusivitate, neavand muschi in constitutia sa.
Musculatura
Tunica musculara se imparte in 2 grupe:
a). muschii constrictori;
b). muschii ridicatori (longitudinali).
a). Muschii constrictori sunt trei muschi turtiti,plati, arcuiti medial,uniti posterior
cu cei din partea opusa printr-un rafeu, rafeul faringian median, suprapusi invers
decat tiglele de pe acoperis; constrictorul inferior acopera partial constrictorul
mijlociu, care la randul sau acopera partial constrictorul superior.
Muschiul amigdalo-glas este inconstant si se intinde cand exista de la capsula
amigdalei la marginea lateral a limbii.Actiune: muschii constrictor prin contractia
lor asigura progresiunea bolului alimentar.
b). Muschii ridicatori(longitudinali)
Vascularizaria si inervatia faringelui
Arterele provin mai ales de la artera faringiana ascendenta, ramura carotidei
externe,iar secundar,din ramuri ale arterelor palatine ascendente sau artera facial
sfeno-palatina si vidiana( ramuri din maxilara interna).Venele alcatuiesc in
submucoasa si in adventice un plex venos care se dirijeaza spre vena jugulara
interna.Inertia faringelui se realizeaza de un plex nervos aflat la nevelul zonei
laterale si a constrictorului mijlociu si alcatuit din ramuri ale nervului gloso
faringian (IX) nerv mixt ca si perecheaX vag sau pneumogastric.
FIZIOLOGIE
Faringele este un organ care datorita asezarii sale , ia parte la 4 functii importante:
a). Functia de deglutitie este indeplinita de faringele mijlociu si in portiunea
superioara, naso-faringele nu ia parte la actul deglutitiei deoarece in momentul
inghitirii rinofaringele este izolat de restul faringelui prin ridicarea
valului palatin.In cazuri patologice cand valul palatin nu se poate ridica,in
momentul inghitirii,alimentele solide si mai ales lichidele patrund in nas si coarne.
Tot in timpul deglutitiei se inchide si laringele prin coborarea epiglotei care il
astupa ca un capac. Faringele exercita deglutitia prin actiunea celor 3 perechi de
muschi puternici din grosimea peretilor sai care imping bolul alimentar progresiv
din ce in ce mai jos spre gura esofagului.
b). Functia respiratorie
La respiratie ia parte intreg faringele; pentru indeplinirea acestei functii el are un
rol pasiv,deoarece nu face altceva decat sa ingaduie aerului patruns prin fosele
nazale,sa treaca prin ele si prin naso- faringe,buco-faringe si laringo-faringe spre
laringe si trahee.
c). Functia fonatorie
Faringele are un rol de fonator,sunetul produs de coloana de aer prin laringe ce
ajunge in faringe.
Aici sunetul este intarit si modulat datorita neregularitatilor pe care le prezinta
peretii faringelui in diferite etaje ,in fonatie,deci faringele indeplineste rolul de
cutie de rezonanta.
d). Functia auditiva.
Faringele indeplineste un rol important si in auditie prin trompele lui Eustachio; se
realizeaza in urechea mijlocie o presiune egala cu presiunea atmosferica.
Patrunderea in urechea mijlocie se face prin mecanismul de inchidere si deschidere
a orificiilor faringiene ale trompelor.
Clasificarea generala a anginelor:
Dupå aspectul anatomo-clinic, anginele se clasificå în:
• Angine eritematoase. Acestea se caracterizeazå
prin „gât ro¿u“, intens, uniform, cu amigdale
mårite în volum, edem (inconstant) al pilierilor,
vålului si luetei.
• Angine eritemato-pultacee. Acestea se caracterizeazå
prin prezenta pe mucoasa orofaringianå
eritematoaså a unui exsudat alb-cremos, cu
dispozitie punctiformå pe amigdale; exsudatul
este decolat usor, iar subiacent se remarcå o
mucoaså hiperemicå.
• Angine ulceroase si ulcero-necrotice. Se caracterizeazå
prin ulceratii pe vålul palatin si
amigdale, cu un aspect hemoragic si fetiditatea
halenei. În acest cadru se disting: angina Vincent,
datoritå asocierii a doi germeni (Fusobacterian
necrophorum si un spirochet din genul
Borrelia) si angina ulcero-necroticå.
• Angine flegmatoase. Acestea sunt aspecte înselåtoare
ale unor angine bacteriene caracterizate
prin amigdale mult hipertrofiate, uneori unilateral
si care trebuie diferentiate de flegmonul adevårat
al amigdalei, care este o supuratie bacterianå.
• Angine pseudomembranoase. Se caracterizeazå
prin prezenta de false membrane albe, sidefii sau
cenusii, foarte aderente, ce invadeazå rapid amigdalele,
pilierii si lueta. Acest aspect este evocator
pentru difterie sau mononucleoza infectioaså.
• Angine veziculoase. Sunt mai rare. Herpangina
esta mai mult o faringitå decât o anginå; se
caracterizeazå prin prezenta de vezicule si ulceratii
minime pe pilierii anteriori, vål, luetå, peretele
posterior al faringelui si fata internå a amigdalelor.
Acest aspect poate fi precedat de prezenta de elemente
petentiale ce evocå o infectie viralå (diferite
tipuri de virus Coxsackie A).
Agentii etiologici principali ai anginelor acute
sunt bacteriile (streptococul grup A, streptococul C,
G, meningococul, Hemophilus influenzae, anaerobi,
b. difteric, Mycoplasma pneumoniae) si virusurile
(rhinovirusurile, coronavirusurile, adenovirusurile,
virusurile gripale, virusurile paragripale, virusul sincit
ial respirator, enterovirusurile - ECHO si Coxsackie
- si virusul herpes simplex).
Agentii patogeni ai anginelor acute se asociazå
cu manifeståri evocatoare astfel:
• bacteriile:
– streptococul grup A se asociazå cu anginå
eritemato-pultacee sau anginå eritematoaså,
totdeauna cu disfagie; streptococii C si G cu
anginå eritematoaså; meningococul cu faringitå;
Hemophilus influenzae cu faringitå; anaerobii
(asocia¡ia fuso-spirilarå) cu angina Vincent,
ulceroaså, unilateralå; bacilul difteric cu
anginå pseudomembranoaså; Mycoplasma
pneumoniae cu asociere de semne bronsice
si/sau pulmonare;
• virusurile:
– rhinovirusurile cu rinitå asociatå frecvent cu
alte semne respiratorii; coronavirusurile cu
rinitå asociatå frecvent cu alte semne respiratorii;
adenovirusurile cu conjunctivitå evocatoare;
virusurile gripale cu mialgii, tuse;
virusurile paragripale cu faringitå, rinitå, tuse
(pneumopatie); virusul sincitial respirator cu
rinofaringitå; enterovirusurile (ECHO, Coxsackie)
cu herpanginå, virusul herpes simplex
cu leziuni de gingivo-stomatitå.
Anginele ulceroase si/sau necrotice se constatå
mai ales la debutul leucemiilor limfoblastice acute.
Problema principalå în practica pediatricå este
de a diferen¡ia anginele de cauzå viralå de cele streptococice.
Anginele virale sunt mult mai frecvente, dar importan¡
a lor epidemiologicå este minorå, deoarece
consecin¡ele terapeutice sunt nule.
Anginele streptococice constituie una din infec-
tiile bacteriene cele mai frecvente ale copilului.
Inciden¡a anginei streptococice este maximå iarna
si la începutul primåverii; vârsta de electie este între
3 si 18 ani. Dupå o incubatie scurtå de 2-4 zile,
angina streptococicå debuteazå, de obicei, brusc,
cu febrå mare, disfagie si cefalee, vårsåturi, dureri
abdominale. Amigdalele sunt mårite în volum, congestionate
sau eritemato-pultacee.
CAP.II. Notiuni despre boala
Angina ulcero-necrotica reprezinta fie o infectie produsa de asociatia spirochete-
bacili fuziformi, fie este forma frusta de mononucleoza infectioasa.
Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana
infectata.Picaturile contagioase ce contin agentii patogeni, ajung in aer atunci cand
o persoana infectata respire,tuseste sau stranuta.
Infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectate.
Poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau
obiecte care vin in contact cu gura,nasul,ochii sau alte membrane mucoase.
Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul
de amigdalita.
Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu persoana infectata.
Simptomele debuteaza de obicei 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectat.
Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii
si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani.
Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate,o persoana infecatat
neiind contagioasa dupa instituirea unui tartament de cel putin 24-48 ore.
Amigdalele produse de virusi, dureaza in mod normal intre 4 si 10 zile iar infectia
bacteriana duraza ceva mult.
Anginele sunt infec¡ii ale regiunii orofaringiene.
În mod obi¿nuit, anginele se diferen¡iazå de faringite,dar aceastå distinc¡ie este
greu de stabilit la cei mai multi copii.
În practica pediatricå angina este o infectie predominanta amigdalelor (amigdalita
acutå), iar faringita este o infectie mai difuzå, extinså la toatå
mucoasa faringianå. La un copil amigadalectomizat rebuie så se vorbeascå numai
de faringitå.
Anginele se manifestå de la vârsta de 4 luni, frecventa lor maximå fiind la vârsta
scolarå si la adolescenta.Diagnosticul unei angine este de obicei usor, fiind
sugerat de durerile spontane sau provocate la
deglutitie (disfagie). Se asociazå: febra, modificarea stårii generale, uneori
vårsåturi. La examenul cavitåtii bucale se precizeazå aspectul anginei, sediul (uni
sau bilateral), extensia (pilieri, luetå, vålul palatin,peretele posterior al faringelui),
precum si alte semene asociate (gingivitå, stomatitå, purpurå etc).
Examenul regional pune în evidentå adenopatii cervicale si subangulomandibulare;
se apreciazå volumul, fermitatea si mobilitatea ganglionilor afectati. Se cerceteazå,
de asemenea, starea mucoaselor nazale si conjunctivale, aspectul timpanelor.
Examenul general urmåreste prezenta eventual a altor adenopatii periferice, a unei
hepatosplenomegalii,eruptii cutanate, a semnelor meningeale.În practica pediatricå
este obisnuit så se diferentieze anginele asociate cu alte semne ale sferei
respiratorii (rinitå, bronsitå sau pneumonie), care evocå în primul rând o etiologie
viralå, de anginele izolate, care sunt de obicei de etiologie bacterianå.
Etiologia
Aceasta difera foarte mult in functie de anotimp,distributia geografica a
germenilor, eventuale epidemii si varsta.
1.
Virusurile reprezinta cauza cea mai frecventa la copiii mici (in special adeno-
virusurile);
2.Fungii reprezinta o angina micotica comuna la sugarii cu rezistenta scazuta.
3.Streptococul beta-hemolitic grupa A este foarte frecvent la varsta scolara (peste
30%),sub varsta de 3 ani fiind rara sau absenta;
4.Alte cauze:coci patogeni(stafilococ, pneumococ, bacili gram negative sau gram
pozitivi), mycoplasma,chlamydia.
Clasificare
Angine ulcero-necrotice cuprind: angina ulcero-necrotica Heuach(streptococica),
angina gangrenoasa cu anaerobi, angine ulceroase benign(angina ³herpetica ´ cu
Virus Coxsackic A), angina fuzo-spirilara cu bacili gram gram negative asociati cu
spirili gram pozitivi.
Complicatiile
1.Complicatiile imediate: sinuzita, otita medie supurativa, flegmon al planseului
bucam (flegmonul Ludwig) , tromboflebita regional ca afectari acute; si amigdalita
cronica hipertrofica si vegetatii adenoide(adenoidita cronica) ca afectari cornice;
2.Complicatii tardive: dupa 1-4 saptamani : glomerulo-nefrita acuta(GNA) post-
streptococica,rheumatismarticular acut (RRA).
Diagnostic pozitiv:
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza tabloului clinic tipic de infectie tonsilara
unilaterala, insotita de adenopatie unilaterala. Diagnosticul diferential se face cu
sancrul sifilitic (ulceratie cu margini netede si dure, examenul bacteriologic pune
in evidenta Spirocheta pallidum), neoplasmul tonsilei, angina din mononucleoza
infectioasa, anginele din afectiuni hematologice (leucemia acuta, agranulocitoza).
Prognosticul este favorabil dupa 7 zile de tratament cu antibiotice.
Simptome:
Simptomatologia este caracterizata uneori de deglutitie dureroasa unilaterala, cu
iradiere in urechi sau, in alte cazuri, de senzatia de corp strain la nivel faringian.
De obicei febra lipseste. In contrast cu simptomele, adesea nesemnificative, datele
examenului local sunt impresionante: ulceratie profunda, cu margini anfractuoase,
lipsite de duritate la palpare, acoperita de un exudat de culoare alba, localizata la
nivelul unei singure tonsile palatine, cu predilectie pentru polul superior. Pacientul
prezinta halena caracteristica.
Tratament:
a).Penicilina G: 30.000-50.000 u.i. /kg corp/zi i.m. in 4
prize, timp de 10 zile sau
PenicilinaV 50mg/kg corp/zi in4 prize timp de 10 zile (1 tb de 200.000 u.i.=
125mg).
b).Analgezice: sub forma de badijonari cu solutie ce contine Codeina,Anestezina
sauXilina 1%
c). Gargara cu apa oxigenata 3% din 2 in 2h;dezinfectante orale: Faringosept,
badijonari cu Penicilina (50.000 la 1 ml solutie clorura sodica 0,9 %).
d).Vitamina C,VitaminaA si rezolvarea cariilor dentare.
CAP.III.Prezentarea celor trei cazuri
CAZUL NR .I
Date generale:
Nume si prenume: S.I.
Varsta: 10 ani
Sexul: feminin
Nationalitate: romana
R eligie: ortodoxa
Ocupatie: eleva
Greutate: 24 kg
Data internarii: 5.02.2012
Data externarii: 12.02.2012
Motivele internarii:
Pacienta in varsta de 10 ani se interneaza pe data de 5.02.2012 cu diagnosticul de
angina ulcero-necrotica,disfagie, prezinta febra (38,5C),cefalee,
odinifagie,vertij,inapetenta.
Istoricul bolii:
Boala a debutat in urma cu trei zile prezentand motivele de mai sus
(disfagie,febra,odinofagie ,vertij,inapetenta,cefalee),stare generala alterata.
Nu a urmat tratament ambulatoriu, tesut celular normal reprezentat, ganglioni
periferici nepalpabili.
A parat respirator- torace simetric,sonoritate pulmonara normal,murmur
vesicular,fiziologic,fara raluri,R =20resp./min.
A parat cardiovascular- zgomote cardiac ritmice,farasufluri;P= 120p/min;
TA=100/65 mmHg.
A parat digestiv- abdomen suplu,nedureros,ficat si splina in limite normale,tranzit
intestinal normal.
Aparat renal- loje renale libere,mictiuni fiziologice.
S NC- orientat temporo spatial,semen meningiene absente.
Bolnava a fost internata de urgent prezentand disfagie,inapetenta,odinofagie,febra
cefalee si vertij.
Examenul clinic pune dicagnosticul de angina ulcero-nectotica.
Tratament cu penicilina injectabil 1.000.000 u.i. la6h,Algocalmin,
Fenosept,Celestone,Polivitaminizant,Vitamina C500. Evolutia este
favorabila, se recomanda alimentative la temperatura camerei,se va evita frigul si
umezeala, va reveni la control si va evita persoanele bolnave.
FOAIE DE EVOLUTIE
Data de 5.02.2012 : stare generala
alterata,inapetenta,disfagie,odinofagie,febra,cefalee;
R =20resp/min.P=120p/min. TA=100/65mmHg,T=38,5C.
Recoltari:HLG,VSH<calcemie,sumar urina,urmeaza regim igieno-dietetic,ce
consta in repaos la pat,comprese calde in jurului gatului,bea lapte si supe caldute.
La tratament vom avea:Penicilina G 1.000.000 u.i.,i.v.;ser fiziologic f-4,
Algocalmin f-2, Fenosept cp-3,Polivitaminizant dr-3,Celestone f-1.
Data de 6.02.2012- starea generala este
alterata,inapetenta,disfagie,odinofagie,febra (T=38,9C), cefalee.
R ecoltari: exudat faringian recomandandu-se un regim igieno-dietetic.
Ca tratament avem Penicilina G 1ml fl4,ser fiziologic 4 f,Algocalmin 2f,Fenosept
3cp,Polivitaminizant 3 dr,Celestone 1 f vitamona
C500 2f.
Data de 7.02.2012- starea generala este buna, cu faringe congestionat cu micro-
vezicule; se recomnada regim igieno-dietetic.
Ca tratament se va administra
Penicilina G1.000.000 fl 4, ser fiziologic,Algocalmin 2f, Fenospt 3
cp,Polovitaminizant 3 dr.
Data de 8.02.2012- pacienta prezinta aceeasi stare,ii vom administra tratamentul
din ziua precedenta.
Data de 9.02.2012-stare generala buna,cu faringe discret congestionat, apetit
normal. La tratament avem P enicilinaG 1.000.000 fl 4, ser fiziologic,fenosept
3cp,Polivitaminizant 3dr.
Data de 10.02.2012- stare generala este buna, faringe normal colorat,se
administreaza acelasi tratament din ziua precedenta.
Data de 11.02.2012- stare generala buna,faringe normal colorat,ca si tratament
avem:Penicilina G 1.000.000 fl 4,ser fiziologic 4 f,Fenosept 3cp,
Polivitaminizant 3dr,Moldamin 1.200.000 u.i. 1fl,apa distilata 1f.
CAZULNR .II
Date generale:
Nume si prenume: L.A.L.
Varsta: 15 ani
Sexul: feminin
Nationalitate: romana
R eligie: ortodoxa
Ocupatie: elava
Greutate: 43kg
Data internarii: 16.02.2012
Data externarii: 23.02.2012
Motivele internarii:
Pacienta in varsta de 15 ani se interneaza pe data de 16.02.2012 cu diagnosticul de
angina ulcero-necrotica cu febra(T=38,7C),cefalee,disfagie,tuse
seaca,odinofagie,sangerari.
Istoricul bolii:
Boala a debutat in urma cu o zi prezentand motivele de mai sus
(febra,cefalee,disfagie,tuse seaca,odinofagie),stare generala relative buna,faringe
congestionat cu micro-vezicule, nu a urmat tratament ambulatoriu; tesut celular
slab reprezentat,ganglion periferici nepalpabili.
Aparat cardiovascular-zgomote cardiac ritmice,fara sufluri,P=
110p/min.,TA=100/65mm Hg;
A parat digestiv- abdomen suplu,nedureros ficat si splina in limite noramale,transit
intestinal normal;A parat renal- loje renale libere,mictiuni fiziologice;
SNC- orientata temporo spatial,semen meningiene absente.
Epicriza si recomandari:
Bolnava a fost internata de urgent pentru febra urmata de transpiratii,disfagie,tuse
seaca,odinofagie,cefalee.
Examenul clinic pune diagnosticul de angina ulcero-necrotica.
Tratament cu Oxacilina injecatbil la 6h,antipiretice,vitamine.
Se recomnda alimentative la temperature camerii,se va evita frigul si umezeala, va
reveni la control si va evita persoanele bolnave.
Foaia de evlutie:
Data de 16.02.2012- faringe congestionat cu micro-vezicule, tumefactie
parotidiana stanga,febra,cefalee,disfagie,R =20resp./min.P=110p/min.
TA=110/65mmHg, T=38,7C;
Recoltari: HLG,VSH,calcemie,exudat faringian,sumar urina. Se recomnada regim
igieno dietetic,repaos la pat,comprese calde in jurul gatului,cantitati mari de
lichide.
Tratament: Oxacilina 500.000 fl 9,ser fiziologic ,VitaminaC 500 2f,Celestone 2f,
Polivitaminizant 3dr, Fenosept 3cp,algocalmin 4f,Polidin 2f.
Data de 17.02.2012-
Aceesi stare si aceleasi medicamente.
Data de 18.02.2012- stare generala buna,faringe discret congestive,discrete
adenopatie mandubulara stanga.Tratament: Oxacilina 500.000 10 f,ser fiziologic,
Polivitaminizant 3dr, Fenosept 3 cp,Algocalmin 3f,Augmentin 2 cp.
Data de 19.02.2012- aceesi stare;
Tratament:Augementin 2cp,Polivitaminizant 3dr,Fenosept 3cp,
Algocalmin 3tb.
Data de 20.02.2012- stare generala buna,faringe normal colorat.
Tratament:Augmentin 2 cp,
Polivitaminizant 3dr,
Fenosept 3cp,
Algocalmin 3tb.
Data de 2.02.2012- stare generala buna, pulmonar normal.
Tratament:
Augmentin 2 cp,
Polivitaminizant 3dr,Fenosept 3 cp,Algocalmin 3tb,Moldamin 1.200.000
u.i.1fl,apa distilata 1f.
CAZUL NR .III
Date generale:
Nume si prenume:R .A.L.
Varsta: 16 ani
Sexul: feminin
Nationalitate: romana
R eligie: ortodoxa
Ocupatie: eleva
Greutate:45 kg
Data internarii: 5.03.2012
Data externarii:11.03.2012
Motivele internarii:
Pacienta in varsta de 16 ani se interneaza pe 5.03.2012 cu diagnosticul de angina
ulcero-necrotica, cu febra 39,5C, disfagie, odinofagie,cefalee, vertij,tumefactie
parotidiana stanga.
Istoricul bolii:
Boala a debutat in urma cu 3 zile prin febra urmata de transpiratii, disfagie,
tumefactie parotidiana stanga, stare generala relativ buna , faringe congestionat cu
mocro-vezicule, tesut celular normal reprezentat;
Discretia adenopatie submandibulara.
Foaia de evolutie:
Data 5.05.2011- faringe congestionat cu micro-vezicule,tumefactie parotidiana
stanga , febra, cefalee, disfagie,R =18resp/min.P=100p/min. TA=10/70 mmHg,
T=39.5C.
Recoltari: HLG,VSH, calcemie, exudat faringian , sumar urina;
Se recomanda regim igieno-dietetic, repaos la pat,comprese calde in jurul gatului ,
cantitati mari de lichide ;
Ca tratament : Oxacilina 500.000 u.i. 10fl, ser fiziologic10f ,VitaminaC500
2f,Celestone 2f,Polivitaminazant3dr., Fenosept 3cp,
Algocalmin 4f,Polidin 2f;
Data 6.03.2011- aceiasi stare
Tratament - acelasi ca in prima zi.
Data 7.03.2011- stare generala buna , faringe discret congestiv, discreta adenopatie
mandibulara stanga
Tratament : Oxacilina 500.000 u.i. 10fl, ser fiziologic 9f,Polivitaminizat 3dr,
Fenosept 3cp,Algocalmin 2f,Augmentin 3 cp.
Data 8.03.2011- aceiasi stare;
T ratament :Augmentin cp.II,Polivitaminizat dr.III,Fenosept cp.III,Algocalmin
tb.III.
Data 9.03.2011- stare generala buna , faringe normal colorat.
T rat ament :Augmentin cp.III,Polivitaminizat dr.III,Fenosept cp.III,Algocalmin
tb.III.
Data 10.03.2011- stare generala buna ; pulmonar normal;
Augmentin cp.III,Polivitaminizat dr.III,Fenosept cp.,Algocalmin
tbIII,Moldamin1.200.000u.i. fl I, apa distilata 1 f
Rolul asistentului medical la examenul clinic
Anamneza
-este metoda prin care asistentul va obţine date de la pacient
(anturaj sau aparţinători) cu privire la starea de sănătate şi de boală, precum şi
mediul
ambiental în care evoluează acesta.
Asistenta va permite pacintului să-şi exprime suferinţele şi îl va asculta fără
să îl întrerupă, apoi va pune întrebări(închise şi deschise) şi în tot acest timp va
observa
pacientul, va afla datele biografice a pacientului( vârsta, sexul, locul naşterii,
condiţii de viaţă
şi muncă), motivele internării( 2-3 simptome de ordin general sau local),
APF(antecedente
personale fiziologice)
-APP(antecedente personale patologice) va urmari: boli infecţioase, BTS şi
alte boli organice.
-AHD(antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude de gr. I,
decesul rudelor la vârste tinere, boli ereditare, boli determinate de coabitare şi
altele
semnificative. Iar la final se va încheia cu întrebări legate de condiţiile de viaţă şi
muncă.
Examenul clinic general
Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul să asigure foaia de
observaţie, instrumentarul necesar, rezultatele de la investigaţii şi ajută pacientul să
se
dezbrace şi îl aseză în poziţiile cerute de către medic. Acesta va cuprinde:
- insepecţia regiunilor corpului şi se termină cu observarea unor mişcari cum ar
fi ridicatul din pat şi mersul
- palparea ofera informaţii despre volumul, suprafaţa, consistenţa, sensibilitatea
şi mobilitatea unor organe( piele, strat adipos, muşchi, ggl.limfatici, sistem osteo-
articular şi
organe abdominale) observându-se mimica pacientului
- percuţia anumitor zone obţinându-se diferite sunete în funcţie de intensitate,
tonalitate şi timbru.
- ascultaţia inimii şi a plămânilor
Recoltarea de produse biologice
Hemoleucograma
–se recoltează sânge prin înţeparea pulpei degetului sau prin puncţie
venoasă, aspirând 2 ml sânge cu 0,1 ml EDTA.
Valori normale:
Hematii = 4,5 – 5 milioane/mm³
Leucocite = 5000 – 9000/ mm³
Trombocite = 150.000 – 300.000/mm³
Formula leucocitară
Neutrofile = 60 – 70%
Bazofile = 0,5 – 1%
Eozinofile = 1 – 4%
Monocite = 5 – 8%
Limfocite = 20 – 27%
Hemoglobina – se recoltează 2 ml sânge pe citrat de sodiu sau EDTA
Valori normale: 12 – 15 % - femei
Asistenta medicală va explica bolnavului planul de examinare, natura examinărilor,
mediul în care se execută şi rezultatul care se aşteptă pentru a preveni stresurile
inutile si a castiga colaborarea lui la examinare.
Explorarea paraclinică specifica varicelor esofagiene cuprinde examene de laorator
şi explorări morfo funcţionale. Acestea se vor face întotdeauna după prescripţia
medicului. Pacienţii trebuie supravegheaţi atent pentru a observa apariţia
posibilelor efecte secundare ale medicamentelor ca: uscăciunea gurii, lipsa de
secreţie salivară,tulburări vizuale etc. Dacă acestea apar se informează medicul.
Informatiile clinice obtinute sunt cuprinzatoare şi se refera la toate elementele
relevante pentru starea pacientului.
Se ajuta pacientul in efectuarea explorarilor,se explica rolul acestora si care este
motivul sau motivele care au dus la agravarea starii de sanatate,a afectiunii.
Preiau pacientul,ii fac cunostina cu salonul in care o sa stea pe timpul
spitalizarii.Aerisesc camera,umidific aerul.Explica pacientului de ce s-a produs
aceasta afectiune.Masor functiile vitale,administrez la recomandarea medicului
tratament.Incurajez pacientul pentru a putea scapa de anxietate.
CAP.IV.Nevoile fundamentale ale bolnavilor dupa modelul conceptual al Virginiei Henderson
Nr.crt Nevoia
fundamentala
Grad de
dependenta
Dependent/
independent
1 Nevoia de arespira
si a
avea o buna
circulatie
3/4 dependent
2 Nevoia de a bea si
a
manca
1/2 dependent
3 Nevoia de a
elimina
independent
4 N
evoia de ase misca
si a
avea o buna
postura
independent
5 Nevoia de a dormi
si a
se odihni
1/2 dependent
6 N
evoia de a se
imbraca
si a se dezbraca
3/4 dependent
7 Nevoia de a-si 1/2 dependent
mentine
temperature in
limite
normale
8
Nevoia de a fi
curat,ingrijit,de a
proteja
tegumentele si
1/2 dependent
9 Nevoia de a evita
pericolele
3/4 dependent
10
N
evoia de a
comunica
3/4 Dependent
11
Nevoia de a
actiona
conform propiilor
convingeri si
valori,de a
practica religia
independent
12 Nevoia de a fi
preocupat
in vederea
realizarii
independent
13
Nevoia a se
recreea
1/2 dependent
14 N
evoia de a invata
cum
sa-si pastreze
sanatatea
1/2 dependent
CAP.V.Interventii legate de planul de ingrijire
Efectuarea injectiei intramusculare
Pentru efectuarea injectiei intramusculare se utilizeaza seringi de unica folosinta
sau seringi obisnuite de tip Recod sau Luer, prevazute cu ace lungi de 6-8 cm.
Acele trebuie sa fie foarte bine acutite si prevazute cu un varf lung.
Locul electiei il contituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de
vase si nervi, a caror lezare ar putea provoca accidente.In muschii fesieri se evita
lezarea nervului sciatic:
- cadranul supero-extern fesier care rezulta din intretaierea unei linii orizontale,
care trece prin marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului
interfesier, cu alta vertical pependiculara pe mijlocul celei orizontale;
- cand pacientul este culcat,se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy
( punctul Smirnov situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter si
punctul Barthelmy situat la unirea treimii externe cu cele 2 treimi interne a unei
linii care uneste splina iliaca antero-superioara cu extremitatea santului interfesier);
- cand pacientul este in pozitie sezand, injectia se poate face in toata regiunea
fesiera,deasupra liniei de sprijin.
Pregatirea injectiei ;materiale:
-seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de
solutie medicamentoasa
- tampoane sterile din vata
-solutie dezinfectanta alcool
-se incarca seringa.
Pregatirea pacientului:
- se informeaza pacientul
- se recomanda sa-si relaxeze musculatura
Executarea injectiei:
-asistenta isi spala mainele cu apa si sapun;
-dezinfecteaza locul injectiei
-se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si
se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta,
cu acul montat la seringa
- se verifica pozitia acului prin aspirare
-se injecteaza lent Solutia
Se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
-se maseaza usor locul injectiei pentru a active
circulatia,favorizand resorbtia.
Ingrijirea ulterioara a pacientului: se aseaza pacientul in
pozitie comoda,ramanand in repaos fizic 5-10 minute.
Incidente si accidente:
-durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor
ramuri ale sale
- paralizia prin lezarea nervului sciatic
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului
-supuratie septica
-embolie prin injectarea accidentalaintr-un vas a solutiilor
uleioase.
Interventii:
-retragerea acului, efectuarea injectiei in alta zona
Se evita prin respectarea zonelor de electiea injectiei
-extragerea manuala sau chirurgicala
-se previne prin folosirea unor ace sufficient de lungi
pentru a patrunde in masa muscular
-se previne prin verificarea pozitiei acului.
R ecoltarea exudatului faringian
Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui
process inflamator faringian.
Are ca scop scop explorator depistarea
germenilorpatogeni de la nivelul faringelui in vederea
tratamentului si depistarea pesroanelor sanatoase
purtatoare de germeni.
Pregatirea- materiale de protectie: masca de tifon;
materiale sterile (spatula lingual,eprubeta cu tampon
faringian sau ansa de platina,eprupete medii de cultura,ser
fiziologic sau glicerina 15%)
material nesterile (tavita renala,stativ pentru
eprubete,lampa de spirt,chibrituri)
Pregatirea pacientului:
-se anunta pacientul si
I
se explica necesitatea tehnicii;
-se anunta sa nu manance si sa nu bea apa;
-sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas,sa nu faca
gargara;
-se aseaza pacientul pe scaun.
Executie:
-se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau
sulfamidelor;
-asistenta se spala pe maini sese dezinfecteaza cu alcool;
-isi pune masca de protectie;
-invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de
gat ;
-deschide eprubeta cu tamponul faringian;
-flambeaza gatul eprubetei si si o inchide cu dop steril;
-apasa limba cu spatula linguala;
-cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si
amigdale ,dezlipeste o portiune din falsele
membrane(cand este cazul);
-flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian
in eprubeta care se inchide cu dopul flambat;
-la indicatia medicului,intinde produsul obtinut pe lame
de sticla pentru frotiuri colorate sau insamanteaza imediat
pe medii de cultura,succesiv 2 eprubete din aceeasi
recoltare;
-se spala pe maini cu apa si sapun.
Pregatirea produsului pentru laborator:
-se transporta produsul la laborator evitand
suprainfectarea;
-daca nu este posibila insamantarea la patul
bolnavului,tamponul se umezeste in prealabil cu ser
fiziologic sau glicerina 15%
Notarea in foaia de observatie
Se noteaza data recoltarii,numele persoanei careia i s-a
efectuat recoltarea si daca s-au facut insamantari sau nu.
C.Tehnica recoltarii VSH-ului
VSH reprezinta viteza de sedimentare a hematiilor.
Materiale necesare: seringa de 2ml sterila prevazuta cu
ace sterile, solutie de citrat de sodiu3,8%,ace pentru
punctia venoasa si materiale
nesterile:pernuta,musama,stativ,eprubete,tavita
renala,garou,vata si solutie dezinfectata alcool 70.
Pregatirea pacientului: se informeaza pacientul in vederea
efectuarii tehnicii,se anunta sa nu manance sis a pastreze
rapaos fizic.
Efectuarea tehnicii:
-asistenta se spala pe maini cu apa si sapun;
-imbraca manusi de cauciuc sterile;
-se monteaza seringa si se asipira 0,4ml citrate de Na3,8%;
-punctioneaza vena fara garou si aspira sange pana la
2ml(1,6ml de sange);
-retrage acul si aplica tamponul imbibat in alcool;
-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si
omogenizeaza lent;
-aseaza eprubeta in stativ;
Ingrijirea pacientului dupa tehnica
-se efectueaza toaleta regiunii (se stergede sange daaca a
curs pe antebrat);
-se aseaza pacientul in pozotie comoda
Pregatirea produsului pentru laborator:
Se eticheteaza eprubeta;
Se completeaza buletinul de recoltare;
Se transporta la laborator
Reorganizarea locului de munca:
Seringa si acul se arunca in recipientele colectoare iar
tamponul de vata in tavita renala.
Accidente:
-sangele poate sa infiltreze tesutulper-venos (hematom),in
aceasta situatie se retrage acul si se comprima locul
punctiei cu un tampon steril timp de 3 min;
-acul poate sa treaca dincolo de vena,perforand si peretele
opus si in aceasta situatie acul trebuie retras usor si daca
nu se produce extravazare de sange poate continua
recoltarea;
-pacientul poate prezenta paloare accentuate sau alte
semen lipotimia sau colapsul,in aceasta situatie punctia
trebuie terminate imediat seseinstiinteaza medicul.
Valori normale ale
VSH-ului:
La barbate: 1-10 mm1/h; 7-15 mm2/h .
La femei: 2-13 mm1/h; 12-17 mm2/h.
Examinarea bolnavului se face:-într-un mediu ambiental optim;
- încăpere cu o temperatura de 18-20 grade;
-factorii termici, frigul sau căldura pot masca simptomatologia;
Prin interviul cu pacientul se vor aduna date despre:-afecţ iune;
-antecedentele fiziologice şi patologice;
-mediul în care trăieşte şi îşi exercită profesia;
Anamneza va cuprinde:
-date generale despre pacient :
-vârstaşi sexul bolnavului;
-profesia;
-condiţiile de muncă;
-igiena locuinţei;
-alimentaţia;
-viaţa sexuala
Internarea bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului;
el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor
oameni străini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie.
Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de
internări, unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate
ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va culege
datele anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de observaţie,
stabilind diagnosticul prezumtiv necesar şi din punctul de vedere al dirijării
bonavului în secţiile de spital. În vederea examinării clinice, efectuată de medicul
de gardă, asistenta medicală ajută bolnavul să se dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în
secţie, asistenta medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă
tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie
(dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl ajută să se
îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea
înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la
nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării).
Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă
celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a
spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia
de temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele
obţinute le notează în foaie de observaţie.
Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i
asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicându-le
numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi orarul vizitelor.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă
un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-
sanitar.
Asigurarea conditiilor de mediu
Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare
care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.
Secţiile cu paturi, cu ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă
un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de igienă,
cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau
sud-vest. Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii.
Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului, după
tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul.
Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut
obligatoriu să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii
superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel
puţin ¼ din suprafaţa salonului.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează
continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o
temperatură de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.
Linistea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,
pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor
terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel
obişnuit.
Asigurarea igienei
Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile
acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena
bolnavului.
Consta in mentinerea pielii in stare de curatenie perfecta si in prevenirea
aparitiei leziunilor cutanate, fiind o conditie esentiala a vindecarii .
Toaleta pacientului poate fi :
- zilnica pe regiuni ;
- saptamanala sau baia generala
In functie de tipul pacientului acesta :
- nu are nevoie de ajutor ;
- are nevoie de sprijin fizic si psihic ;
- are nevoie de ajutor partial ;
- necesita ajutor complet .
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor:
În sarcina asistentei medicale intră şi aplicarea în cea mai mare parte a
tratamentului prescris de medic şi mai ales urmărirea respectării administrării
medicamentelor. Unii bolnavi, deşi instruiţi de către medic şi asistentă, fie respectă
secvenţialitatea administrării medicamentelor ce le-au fost prescrise, fie renunţă
voluntar la ele.
Din acest motiv supraveghează tratamentului de către asistentă are o mare
importanţă. În unele cazuri asistenta , având contact mai îndelungat cu bolnavul,
poate surprinde unele reacţii adverse la medicamente (reacţii alergice, anafilactice),
situaţie în care ea poate să întrerupă medicaţia din proprie iniţiativă sau, după caz,
să anunţe medicul pentru ca el să hotărască ce trebuie făcut. În acelaşi sens
asistenta are rol important şi în urmărirea bolnavilor cu transfuzii şi perfuzii.
La administrarea medicamentelor, asistenta medicală va ţine seama de anumite
reguli generale:
respectă medicamentul prescris de medic;
identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare,
miros, consistenţă;
verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea
medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescenţa medicamentelor sub
formă de soluţie;
respectă căile de administrare prescrise de medic;
Examenul obiectiv:
-precizează particularităţile leziunilor elementare;
-inspecţia vizuală permite identificarea formei şi a culorii;
-palparea oferă date despre consistenţă, profunzimea în straturile pielii şi existenţa
tulburărilor sensitive şi termice.
Una din tehnicile uzuale si elementare,este recoltarea sangelui:
Tehnica recoltării sângelui prin puncţie venoasă
Sângele se recoltează de obicei pentru examinări hematologice, parazitologice,
biochimice, serologice, microbiologice, virusologice. Recoltarea le adult se face de
obicei din venele plicii cotului: vena medio- bazilică şi vena medio-cefalică, iar la
sugari şi copiii mici, din vena jugulară, sau temporală superficială, eventual din
sinusul longitudinal prin fontanela anterioară. Această tehnică este executată
întotdeauna de medic.Recoltarea sângelui, mai ales dacă este nevoie de mai multe
prize de sânge, adesea este destul de laborioasă şi poate fi însoţită de pierderi
inutile,care murdăresc lenjeria de corp şi de pat a pacientului. Prezenţa sângelui pe
suprafaţa cutanată precum şi pe lenjerie creează de multe ori emoţii negative
pacientului.
Din acest motiv se caută să se simplifice cât mai mult recoltarea sângelui venos
prin utilizarea de recoltoare speciale.Scopul puncţiei venoase poate fi explorator şi
terapeutic. În scop
explorator se pot extrage cantităţi variabile de sânge, de la câteva zecimi de
mililitri până la 40 - 50 ml, după natura analizei pentru care se recoltează.
Sângele mai poate fi recoltat cu scopul de a fi transfuzat la alţi pacienţi. În acest
scop, operaţia se execută pe indivizi sănătoşi.
Pregătirea aparaturii şi a materialului necesar
Pentru efectuarea puncţiei venoase se vor pregăti următoarele:
- instrumentar şi materiale sterile:
- pense, mănuşi chirurgicale, tampoane,
- ace de 25 - 30 mm, dimetru 6/10, 7/10, 10/10 mm,
- seringi,
- recoltoare speciale (formate dintr-o canulă ascuţită la ambele capete, un
conducător de recipient şi recipientele de recoltare);
- de protecţie:muşama, aleza;
- pentru fixarea locului de elecţie:pernă elastică pentru sprijinirea braţului;
- pentru dezinfecţia tegumentului:alcool etilic, betadină, tinctură de iod;
- alte materiale:
- garou sau bandă Esmarch, pentru legarea braţului şi oprirea circulaţiei de
întoarcere,
- eprubete uscate şi etichetate,
- cilindru gradat (recoltări în scop terapeutic),
- tăviţa renală,
- medii de cultură.
Stabilirea locului puncţiei şi pregătirea pacientului
Înainte de a se alege locul puncţiei, pacientul va fi lămurit asupra benignităţii
intervenţiei şi va fi informat despre scopul puncţiei.
Pacientul a respectat o perioadă standard de post de 12 ore (minim 4 ore),o
perioadă de efort fizic redus şi 30 de minute de repaus fizic, respectându-se
preferinţă acelaşi interval de timp al recoltării (dimineaţa între orele 7 - 9) şi
respectând aceeaşi durată de aplicare a garoului (maxim 1 minut).Se va stabili
braţul la care se va executa puncţia, examinând calitatea şi
starea venelor din ambele părţi. La alegerea venei se vor lua în considerare şi
eventualele contraindicaţii, ca: membru paralizat, procese supurative,piodermite,
eczeme, nevralgii, exanteme, traumatisme etc. Puncţia venoasă poate fi executată
la nevoie şi la venele antebraţului, precum şi pe faţa dorsală a mâinilor, la vena
maleolară internă, vena jugulară, vena temporală superficială şi vena
subclaviculară.
Pentru puncţia la venele braţului, pacientul este culcat în decubit dorsal,cât mai
comod, în patul său sau pe o masă de examinare. Pentru puncţionarea venelor
jugulare, pacientul se aşează în decubit dorsal, în Trendelenburg sub un unghi de
15 grade, cu capul întors contralateral.
Pentru vena femurală în decubit dorsal, cu membrele inferioare în abducţie şi
rotaţie externă. Pentru vena subclavie în decubit dorsal, în Trendelenburg sub un
unghi de 15 grade, cu capul întors contralateral, cu un rulou între omoplaţi şi
braţele de-a lungul corpului.Se descoperă braţul ales, având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţiade întoarcere. Se aşează sub braţ o muşama şi la nevoie o pernă
elastică, ţinând braţul în abducţie şi extensie maximă. Plica cotului va fi
dezinfectată cu alcool.La nivelul unirii treimii inferioare a braţului cu cea mijlocie
se aplică garoul elastic, strângându-l în aşa fel ca să se oprească complet circulaţia
venoasă, fără însă să se comprime artera, ceea ce se controlează prin palparea
pulsului radial. Apoi se cere pacientului să-şi strângă bine pumnul. Prin menţinerea
aportului de sânge şi oprirea circulaţiei de întoarcere, presiunea locală venoasă
creşte, venele se dilată, devin turgescente şi se evidenţiază mai bine la
suprafaţă.Prin mişcări energice de deschidere şi închidere a pumnului şi de flexie şi
extensie a antebraţului se poate activa aportul de sânge arterial pentru a umple cât
mai mult venele. Turgescenţa venei se poate provoca şi prin loviri uşoare şi
repetate asupra ei cu tamponul umed, precum şi prin netezirea de la periferie spre
centru a feţei anterioare a antebraţului, îndreptând astfel sângele spre porţiunea de
venă, unde se va face puncţia.
Tehnica
Asistenta s-a spălat pe mâini cu apă şi săpun, a îmbrăcat mănuşile. Se aşează faţă
în faţă cu pacientul şi cu mâna stângă fixează vena. La membre, fixarea venei se
face prin cuprinderea extremităţii în mâna stângă, în aşa fel ca policele să fie situat
la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând cu acesta o compresiune şi tracţiune în jos.
Puncţia venoasă se poate efectua cu sau fără aspiraţie. în primul caz, recoltarea se
va face cu ajutorul seringilor. Această metodă se va utiliza când se recoltează
cantităţi precise de sânge pentru analize. în al doilea caz, recoltarea se va face cu
acul liber, mai bine cu acul Strauss, fără seringă. întrucât presiunea locală venoasă
a fost ridicată pe cale mecanică, sângele poate fi recoltat totdeauna fără aspiraţie.
Este bine ca în aceste cazuri să se folosească totuşi ace mai groase şi mai scurte.
Seringa sau acul se ţin în mâna dreaptă, bine fixate între police şi restul degetelor.
Acul, cu bizoul în sus, se introduce întotdeauna în direcţia curentului-se de
sanguin. Se pătrunde cu acul (oblic sub un unghi de 30 de grade) traversând
tegumentul, peretele venos, până apare senzaţia de înaintare în gol; se schimbă
direcţia acului pentru a pătrunde 1 - 2cm în lumenul venei. În
momentul pătrunderii acului în venă, apare la extremitatea lui liberă sângele. In
caz că puncţia se realizează cu seringa, apariţia sângelui trebuie provocată prin
aspiraţia pistonului.Puncţia fără aspiraţie, cu scop diagnostic, se poate face ţinând
de la început acul şi eprubeta în aceeaşi mână. în acest caz, acul se va prinde între
policele şi indexul mâinii drepte, iar eprubeta, între degetul mijlociu şi inelar ale
aceleiaşi mâini. În tot timpul emisiei de sânge, garoul rămâne nemodifîcat, strâns
asupra braţului.
După terminarea emisiei de sânge, se eliberează vena de sub presiunea garoului,
apoi se exercită o presiune asupra venei puncţionate cu tamponul îmbibat în soluţia
dezinfectantă, chiar la locul de pătrundere a acului, se retrage brusc acul şi se
comprimă locul puncţiei 1-3 minute, fără să se flecteze antebraţul pe braţ.
Recoltarea cu sistem vacutainer.
Se ţine acul în carcasa sa protectoare cu ambele mâini şi se verifică integritatea
benzii de siguranţă. Se efectuează o mişcare de rotaţie djntr-o parte spre cealaltă, se
înşurubează acul în holder fără a se scoate carcasa protectoare a acului de puncţie.
Se respectă ordinea recoltării în flacoane: flacoane pentru hemocultură, flacoane
fără aditivi, flacoane pentru studiul coagulării (citrat, diatube-h), alte tuburi cu
aditivi (EDTA, heparina, trombina). Se introduce primul tub în holder, fără a
perfora dopul acestuia; se ţine ansamblul format din holder şi tub între degetul
mare şi index. Se puncţionează vena. în timp ce arătătorul şi mediusul opun
rezistenţa pe cele două aripioare ale corpului, cu policele se împinge flaconul în
holder; nu se exercită presiune asupra acului aflat în venă. Când în tub s-a recoltat
cantitatea potrivită de sânge, se schimbă
flaconul, cu cealaltă mână menţinându-se holderul imobil. Se omogenizează
conţinutul tubului.
Accidente, incidente:
- hematom - se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute;
- străpungerea venei (perforarea peretelui opus) - se retrage acul în lumenul
venei;
- ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit
dorsal fără pernă, se anunţă medicul;
- tromboză venoasă;
- septicemie;
- lezarea venei, arterei, canalului limfatic sau nervului adiacent;
- crearea unei căi false;
- embolie gazoasă.
Îngrijiri ulterioare
După terminarea intervenţiei se face toaleta regiunii,se schimbă lenjeria stropită cu
sânge şi se supraveghează pacientul. Prin aranjarea patului se asigură pacientului
poziţia cea mai comodă.
Transportul produsului recoltat la laborator se face cât mai rapid; se etichetează şi
se însoţeşte de biletul de trimitere.
Se îndepărtează materialul de protecţie, iar materialul folosit în condiţii de
siguranţă se colectează în cutii speciale care vor fi transportate la incinerator. Se
dezinfectează instrumentarul care nu este de unică folosinţă şi se pregăteşte pentru
sterilizare.
CAP.VI. Educatie pentru sanatate
Definitia OMS ca ³ca o complete bunastare fizica ,mental si sociala care consta in
absenta bolii sau infirmitatii,sanatatea este considerate ca o calitate a vietii ce
presupune o interactiune dinamica si o interdependent intre conditia fizica a
individului ,manifestarile sale mintale,reactiile emotionale si ambianta sociala in
care traieste.´
Educatia pentru sanatate in prevenirea si aducerea la cunostinta a cauzelor si
uramrilor unei boli inflamatorii este necesara pentru a sti sa ne protejam si sa
cunoastem consecintele acesti boli netratate.
Esta necesar ca cel mai mic simptom de boala: febra,disfagie,tumefactia
amigdalelor,mama sa se prezinte cu copilul la dispensarul medical pentru a i se
prescrie de catre medic,tratamentul si recomandarile ce trebuie repetate pentru a
avea un rezultat satisfacator.
CAP.VII.Concluzii
Plecand de la ideea ca nursing-ul implica multa omenie,privind dincolo de
³obiectul muncii´ , care de fapt este ³un om, o fiinta unica speciala ´, in interventiile
cu rol propriu ,efectuate si prezentate in cadrul acestei lucrari,am incercat sa-
i determin pe cei ingrijiti sa inteleaga importanta si rolul asistentei medicale in
vederea recuperarii si promovarea sanatatii.
Actiunile interprinse in aceste 3 planuri de ingrijire nu se reduc numai la
tratamentul cu rol delegat sau la aplicarea in mod mechanic a unor cunostinte
dobandite in acesti trei ani de studiu, ci se urmareste atingerea obiectivelor pentru
fiecare nevoie perturbata si de cele mai multe ori este importantca pacientul sa
simta afectiunea noastra.
In cazul obstructiei cailor respiratorii este recomandata
amigdalectomia.Amigdalectomia este efectuata numai la copii care au implinit 10
ani. Copii expusi la fumul de tigara reprezinta o parte semnificativa din numarul
cazurilor in care, interventia chirurgicala,pentru remedierea problemelor cu
amigdalitele este necesara. Datele recente faciliteaza identificarea persoanelor care
pot benefia de aceasta interventie. Cele mai multe interventii chirurgicale la nivelul
amigdalelor se efectueaza pentru eliberarea cailor respiratorii superioare. In ultimii
ani amigdalectomia este din ce in ce mai putin folosita, pentru tratarea porblemlor
la nivelul cailor respiratorii.
Ce intelegem prin educatia sanitara a elevilor?
Educatia sanitara a elevilor, inca din primii ani de scoala, are un rol deosebit in
prevenirea bolilor, in intelegerea importantei si efectelor pozitive a vaccinarilor, in
intelegerea din partea copiilor si dirigintilor care-i indruma, a simptomelor celor
mai frecvente boli si nu in ultimul rand in educatia sexuala a adolescentilor.
Gradinitele cu program prelungit, scolile primare, gimnaziile si liceele au in incinta
lor (sau cumulate mai multe institutii de invatamant) un cabinet medical, in care isi
desfasoara activitatea un medic si una sau doua asistente medicale. La acest cabinet
elevii se adreseaza cu diferite probleme de sanatate, pentru efectuarea examenelor
de bilant anuale, pentru efectuarea vaccinarilor din Programul National de
vaccinari, dar periodic sunt programate si aceste ore de educatie sanitara. Acestea
se desfasoara de cele mai multe ori in salile de clase, in timpul orelor de dirigentie
sau educatie civica. Tematica acestor cursuri este foarte variata si de multe ori la
propunerile elevilor. Parintii se pot adresa de asemenea la cabinetul medical al
scolii cu propuneri de tematici medicale, pe care acasa, nu au cunostiinte necesare
sau timp sa sa le fie explicate elevilor.
a. Educatia sanitara a elevilor privind preventia bolilor
Medicul scolar poate alege impreuna cu asistenta medicala teme variate, pentru a
informa elevii in functie de varsta si capacitatea de intelegere. Cel mai frecvent,
copii sunt informati privind prevenirea infectiilor de cai aeriene superioare, despre
simptomatologia pentru care sa se prezinte la cabinet. De asemenea, discutiile pot
fi despre diferitele traumatisme si masuri de prim ajutor, despre regimul alimentar
al copiilor cu gastrite, enterite si cel de urmat dupa hepatite virale.
b. Educatia sanitara a elevilor privind un stil de viata sanatos
Copii beneficiaza de informatii privind igiena corporala si dentara, privind
alimentatia sanatoasa (avand in vedere ca foarte multi consuma fastfood, bauturi
carbogazoase, in timpul recreatiilor, multe adolescente tin cure de slabire haotice
sau multi adolescenti consuma preparate hiperproteice pentru a le creste masa
musculara, cu efecte negative asupra sanatatii). De asemenea exista ore special
dedicate importantei activitatilor sportive.
Cabinetul medical scolar primeste de la Directia Sanitara Judeteana, periodic,
brosuri, pliante cu informare despre diferite vicii (fumat, consum de alcool si
etnobotanice), si acestea pot ajunge la elevi fie in cadrul orelor de educatie special
organizate, sau la cabinet cu ocazia unor consultatii sau examene de bilant.
c. Educatia sanitara a elevilor in timpul vaccinarilor obligatorii sau la cerere
Copii sunt instruiti privind tehnica vaccinarii, rolul vaccinului respectiv in
sanatatea ulterioara, eventualele mici reactii adverse si cum pot fi tratate acestea.
d. Educatia sanitara a elevilor privind activitatea sexuala
Aceste subiecte, legate de boli cu transmitere sexuala, masuri de contraceptie, sunt
de multe ori greu de abordat in familii si nu de putine ori apar boli sau sarcini
nedorite, datorita dezinformarii. Astfel, medicul si asistenta medicala reusesc sa
aiba o abordare profesionista si mai apropiata de capacitatea de intelegere a
elevilor. Informarea de la varste fragede, inca de la pubertate privind aceste aspecte
mai delicate, reprezinta calea spre o sanatate deplina a elevilor.
e. Educatia sanitara a elevilor privind principalele boli infectocontagioase si a
bolilor date de diferiti paraziti (pediculoza, scabie, lambliaza, ascaridiaza, etc.)
Aceste informari se fac periodic, cu ocazia examenelor de bilant si triajelor
epidemiologice la inceputul fiecarui semestru. Elevii primesc cu aceasta ocazie
pliante si brosuri informative si chiar la fisierul cabinetului se gasesc postere cu
aceste afectiuni.
Daca esti elev, mergi cu incredere la cabinetul medical scolar si vei primi acolo
toate informatiile de care ai nevoie despre sanatate.
Bibliografie
- Lucretia Titirca- Ghid de nursing;
- C Mozes- Tehnica ingrijirii bolnavului;
- Georgeta Balta- Tehnica ingrijirii bolnavului;
- Lucretia Titirca- Breviar de explorari functionale si de
ingrijiri special acordate pacietilor;
- M. Geormaneanu,I Munteanu-Pediatrie;
- Corneliu Borundel- ³Medicina interna pentru cadre
medii´, Editura A LL 2009
-Educatie pentru sanatate.