analysis of quality management services industry in...

Manualul Distribuitorului în Asigurări

105

4. PREZENTAREA CLASELOR ȘI A

TIPURILOR DE ASIGURĂRI DE VIAȚĂ

4.1. Conceptul de asigurare de viață. Terminologie specifică

4.1.1. Elementele tehnice ale asigurărilor de viață

4.1.2. Nevoile de asigurare de viață

4.1.3. Funcțiile asigurărilor de viață

4.1.5. Mecanismul unei asigurări de viață

4.1.6. Încetarea asigurării de viață

4.2. Tipuri de produse

4.2.1. Asigurarea de viață pe termen limitat

4.2.2. Asigurarea de viață pe termen nelimitat

4.2.3. Asigurarea mixtă de viață

4.2.4. Asigurarea de studii

4.2.5. Asigurarea de zestre

4.2.6. Asigurarea de tip unit-linked

4.2.7. Asigurarea de tip rentă/Anuitățile

4.3. Identificarea produselor de viață pe baza profilului de risc al

asiguratului

Capitolul

4


106

4.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE DE VIAŢĂ.

TERMINOLOGIE SPECIFICĂ

În viață pot apărea evenimente, fericite sau nefericite, care pot afecta

siguranța financiară a unei persoane sau a unei familii întregi. Decesul este

un eveniment care afectează atât emoțional, cât și financiar o familie. În

această situație, odată cu dispariția persoanei, dispare și venitul acesteia,

care susține financiar familia.

Asigurarea de viață este un instrument financiar prin care persoanele

sunt protejate față de un dezechilibru financiar în cazul unui deces, unei

boli grave, unor costuri datorate unui accident sau unei îmbolnăviri; în plus,

asigurările de viață pot avea o componentă de economisire / investiție, care

se achită la supraviețuirea asiguratului până la finalul asigurării, putând

oferi beneficiile respective fie ca o plată finală, fie ca o serie de plăți sub

formă de rentă (anuități); asigurările de viață pot fi o combinație între

oricare dintre aceste componente.

4.1.1. Elementele tehnice ale asigurărilor de viață

Asiguratul este persoana fizică care îndeplinește condițiile

prevăzute de normele legale și de clauzele contractuale ale asigurătorului

(vârstă, stare de sănătate, ocupație, etc.) și ale cărei viață și sănătate

constituie obiectul contractului.

Contractantul (titularul) asigurării de viață este persoana fizică

sau juridică care încheie contractul cu compania de asigurări și care se

obligă să plătească primele de asigurare. Contractantul poate fi același cu

asiguratul sau poate fi diferit. De exemplu, contractantul diferă de asigurat

în cazul angajatorilor care încheie asigurări de viață pentru angajații lor.

Beneficiarul asigurării este persoana fizică sau juridică căreia îi va

fi plătită indemnizația de asigurare în cazul producerii evenimentului

asigurat. Beneficiarul sau beneficiarii sunt aleși, de regulă, în momentul

încheierii poliței, dar pot fi modificați oricând pe durata contractului.


107

Obiectul asigurării îl reprezintă viața, respectiv sănătatea

asiguratului.

Interesul asigurabil reprezintă o condiție esențială în încheierea

unui contract de asigurare de viață. Un contractant are un interes asigurabil

dacă suferă o pierdere în cazul producerii evenimentului asigurat.

Evenimente precum decesul, boala, invaliditatea generatoare de incapacitate

de muncă, pensia pot duce la pierderea totală sau parțială a venitului

persoanei, antrenând un dezechilibru financiar pentru persoanele din

întreținerea acesteia. La emiterea contractului de asigurare de viață se

verifică interesul asigurabil dintre contractant și asigurat, pe de-o parte, și

dintre beneficiar și asigurat, pe de altă parte.

Suma asigurată este suma stabilită de contractant în contractul de

asigurare și reprezintă limita maximă la care este obligată compania de

asigurări în cazul producerii evenimentelor asigurate. Reprezintă, de obicei,

venitul anual al persoanei asigurate pe 3-5 ani sau cât timp apreciază

aceasta că i-ar lua familiei să se redreseze financiar în cazul pierderii

venitului cu care acesta contribuia la bugetul familiei.

Indemnizația de asigurare reprezintă sumele plătite de asigurător

la apariția evenimentului asigurat. În clauzele contractuale este stipulată

expres suma.

Excepțiile de la plata indemnizației de deces reprezintă situații

speciale cum ar fi:

decesul asiguratului este cauzat de război (declarat sau nu), invazie,

acțiuni ale altor state, ostilități militare sau operațiuni similare unui

război, terorism, război civil, răscoală, mișcare socială de proporțiile

unei răscoale, revoltă militară, insurecție, rebeliune, revoluție,

lovitură de stat sau instaurarea unei dictaturi militare, declararea

legii marțiale sau a stării de asediu;

decesul asiguratului este cauzat direct sau indirect de fuziune sau

fisiune nucleară sau radioactivitate;

decesul asiguratului este cauzat de un act intenționat al

beneficiarului, pentru care s-a pronunțat o sentință penală împotriva

acestuia, rămasă definitivă și irevocabilă. În acest caz, plata se va

face către ceilalți beneficiari desemnați sau către moștenitorii

asiguratului, în conformitate cu legislația în vigoare referitoare la

succesiune


108

sinuciderea asiguratului în termen de doi ani de la încheierea

contractului de asigurare (precizăm că unele companii consideră

această excepție valabilă pe toată durata derulării contractului).

Valoarea de răscumpărare este suma de bani pe care asigurătorul

o plătește în cazul în care un client solicită rezilierea unei asigurări cu

componentă de capitalizare înainte de maturitatea poliței.

Durata unei asigurări de viață este reprezentată de diferența dintre

data emiterii până la termenul agreat cu asiguratul (termen care respectă

condițiile contractuale specifice fiecărui asigurător). De exemplu, întâlnim

contracte cu durate de 5, 10, 20 sau 30 ani, sau chiar contracte valabile pe

toată durata de viață a asiguratului.

Perioada de grație este un interval de timp după scadență (30/60/90

zile), în care, chiar dacă titularul nu a achitat prima datorată, polița de

asigurare produce efecte.

4.1.2. Nevoile de asigurare de viață

Persoanele au standarde de viață diferite, venituri diferite,

proprietăți diferite, dar majoritatea acestor persoane au în comun două

nevoi principale:

- Conservarea patrimoniului;

- Dezvoltarea patrimoniului.

Conservarea patrimoniului – se referă la grija celor mai multe

persoane de a se proteja împotriva unor riscuri care ar avea un impact

financiar deosebit asupra situației lor materiale. De exemplu, impactul

financiar al unei probleme serioase de sănătate poate duce la preocupări

ale oricărei persoane. Numeroase probleme de sănătate sunt vindecabile

prin intermediul noilor tehnologii medicale, însă această tehnologie

modernă este costisitoare și nu este inclusă întotdeauna în pachetul

serviciilor medicale de bază oferite de sistemul public. În lipsa unei

asigurări care să acopere acest risc, cele mai multe persoane se văd nevoite

să renunțe la anumite bunuri pentru a putea face față financiar acestor

evenimente neprevăzute. În situația în care persoana are o asigurare care să

acopere acest risc, singura sa preocupare va fi să se însănătoșească.

Patrimoniul său va rămâne neschimbat. Alte îngrijorări legate de


109

insuficiența resurselor financiare vizează vârsta pensionării (veniturile se

diminuează, pot apărea cheltuielile medicale suplimentare), asigurarea unui

viitor promițător copiilor (de exemplu, posibilitatea de urma o facultate sau

de a începe o activitate antreprenorială), îndeplinirea unor planuri care ar

crește calitatea vieții (de exemplu, achiziționarea unei locuințe, o vacanță

deosebită etc).

Dezvoltarea patrimoniului – se referă la multiplicarea resurselor

financiare de care dispune o persoană (lichidități sau proprietăți). Există o

diversitate de instrumente financiare care permit creșterea, în timp, a valorii

totale a deținerilor unei persoane prin plasamente realizate în depozite

bancare, fonduri de investiții, titluri de stat, obligațiuni, acțiuni, asigurări de

viață cu componentă de capitalizare, fonduri private de pensii, investiții

imobiliare (terenuri, imobile), etc.

4.1.3. Funcțiile asigurărilor de viață

Exemplul de mai sus, cel al alegerii între a satisface nevoia de

însănătoșire și aceea de economisire, ilustrează cele două funcții ale

asigurărilor de viață care permit acoperirea amândurora. Asigurările de

viață îndeplinesc două funcții principale:

- Funcția de protecție financiară: îi oferă asiguratului accesul la un

fond financiar semnificativ care îi permite să fie tratat, spitalizat,

operat, fără a afecta echilibrul financiar al său și al familiei

(resursele/proprietățile sale rămân intacte). În cazul decesului

asiguratului, beneficiarii au acces la un fond financiar care le

permite să înlocuiască venitul pierdut și să își păstreze nivelul de trai

cu care erau obișnuiți, pentru o anumită perioadă de timp.

- Funcția de acumulare de capital: îi oferă asiguratului posibilitatea

de a economisi sau de a investi pentru a-și putea realiza planurile

privind calitatea vieții la pensie, privind viitorul copiilor etc.

4.1.4. Mecanismul unei asigurări de viață

Asigurarea de viață este un contract între o companie de asigurări și

un contractant. Persoana ale cărei viață și sănătate fac obiectul contractului

de asigurare se numește asigurat. Contractantul plătește o sumă de bani,


110

numită primă de asigurare către compania de asigurări în schimbul

promisiunii companiei că va plăti o sumă asigurată către beneficiar dacă

asiguratul moare în intervalul de timp în care polița este în vigoare, dacă

acesta ajunge la o anumită vârstă sau dacă se produce un alt eveniment

prevăzut în contract.

Din punctul de vedere al asigurătorului, asigurarea de viață

reprezintă o modalitate de transfer al riscului financiar legat de pierderea

vieții sau sănătății unei persoane asupra unui grup de persoane, expus

aceluiași risc. Transferul riscului se face de la individ la grup și fiecare

membru al grupului participă la constituirea fondului din care se vor plăti

sumele asigurate (indemnizațiile) printr-o cotă de participare care este

prima de asigurare.

Pe parcursul contractului pot apărea modificări la cererea

persoanelor asigurate ca urmare a modificărilor apărute în viața acestora și

pot apărea evenimentele pentru care persoana asigurată a încheiat contractul

de asigurare.

În cazul modificării situației financiare sau ocupaționale, asiguratul

poate resimți nevoia de a crește sau de a reduce sumele asigurate, de a atașa

sau de a renunța la clauze suplimentare etc.

În cazul producerii evenimentelor asigurate, după analizarea cererii

de despăgubire primite, asigurătorul emite o decizie de plată sau de neplată.

Situațiile în care decizia asigurătorului este de neplată pot fi: riscul era

exclus, polița nu era în vigoare, evenimentul a fost provocat intenționat de

către asigurat sau beneficiar.

4.1.5. Încetarea asigurării de viață

Un contract de asigurare de viață poate înceta ca urmare a producerii

unuia dintre evenimentele următoare:

Maturitatea poliței

- În cazul asigurărilor de viață cu componentă de capitalizare,

suma acumulată este plătită beneficiarului la finalul duratei de

asigurare, dar există și posibilitatea răscumpărării totale a

poliței de către contractant


111

- În cazul polițelor cu componentă exclusivă de risc, la

maturitate nu se achită nicio sumă de bani, deoarece acest tip de

produse nu conține și elementul de capitalizare.

Denunțarea unilaterală a contractului de asigurare. Conform

legislației în vigoare, atât contractantul, cât și asigurătorul pot

denunța unilateral contractul în termen de 20de zile calculate de la

data primirii notificării denunţării

Decesul (din accident sau din boală) a persoanei asigurate -

asigurătorul plătește despăgubirea beneficiarilor desemnați, iar

polița își încetează existența

Rezilierea contractului pentru declaraţii false din partea

asiguratului; asigurătorul poate afla că starea de sănătate a

persoanei nu era declarată în mod corect şi complet la data încheierii

contractului de asigurare, iar acest fapt poate duce la incetarea

contractului fără plata indemnizaţiei de asigurare (sumei asigurate)

pentru declaraţii false sau omisiuni.

4.2. TIPURI DE PRODUSE

Conform legislației în vigoare din România (Lege nr. 237/2015)

asigurările de viață se împart în:

Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare:

- Asigurări de viață pe termen limitat;

- Asigurări de viață pe termen nelimitat;

- Asigurarea mixtă de viață;

- Asigurarea de studii;

- Asigurarea pentru ipotecă.

Asigurări de căsătorie, asigurări de naștere:

- Asigurarea de tip dotă pentru căsătorie.

Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții;

- Asigurarea de rentă;

- Asigurări de viață de tip pensie;

- Asigurări de viață de tip investiție.

În funcție de numărul persoanelor cuprinse în asigurare, asigurările

pot fi individuale și colective.


112

Asigurări individuale se caracterizează prin faptul că se încheie

pentru o singură persoană asigurată sau pot include cel mult

persoane dependente (soție/soț/copii). Această asigurare poate avea

drept contractant o persoană fizică sau juridică.

Asigurări de grup se încheie pentru mai multe persoane (numărul

minim și maxim este specific fiecărei companii de asigurare) și, de

regulă, sunt încheiate de către o firmă sau organizație (sindicat,

uniune, asociație) pentru angajații, respectiv membrii săi.

O altă clasificare a asigurărilor de viață poate fi făcută în funcție de

componentele pe care acestea le au:

a. Asigurările de viață cu componentă exclusivă de risc:

- Asigurarea de viață pe termen limitat

- Asigurarea de viață pe termen nelimitat (pe toată durata vieții).

b. Asigurările de viață cu componentă de risc și capitalizare (mixte)

In cazul acestor asigurări, alături de componenta de risc, există și

componenta de capitalizare (economisire sau acumulare, cum mai este

denumită aceasta în limbajul de specialitate). Astfel, compania de asigurări

plătește indemnizaţia de asigurare în situația în care asiguratul decedează pe

durata de derulare a poliței sau în momentul în care aceasta ajunge la

maturitate și clientul este în viață. Ȋn acest caz vom întâlni:

- Asigurările de viață tradiționale (cu suma la maturitate

garantată)

- Asigurările de viață tip unit-linked (cu suma la maturitate

negarantată).

Toate formele de asigurări de viață includ acoperirea riscului de

deces din orice cauză. Pentru o protecție financiară mai mare, clienții au

posibilitatea atașării asigurărilor suplimentare, în funcție de condițiile de

asigurare specifice fiecărei companii de asigurare. Exemple de clauze

suplimentare:

Clauza de Invaliditate Permanentă (din Accident și Boală):

presupune plata către asigurat a sumei asigurate stabilite în cazul în

care acesta ajunge într-o stare de invaliditate permanentă. De

exemplu, pierderea totală a unui membru sau organ, fie doar

pierderea funcționalității sale, membrul sau organul continuând să

existe fizic.


113

Clauza de Spitalizare (din Accident, sau din Accident și Boală)

presupune achitarea către asigurat a unei indemnizații fixe, stabilite

la încheierea poliței, pentru fiecare zi petrecută în spital, ca urmare

a unui accident, respectiv a unui accident sau boli.

4.2.1. Asigurarea de viață pe termen limitat

Este cea mai simplă forma de asigurare de protecție financiară și

are ca eveniment asigurat decesul din orice cauză. Durata contractului este

stabilită la începutul contractului de asigurare și este fixă (de exemplu: 1, 5,

10 ani etc.). Dacă decesul asiguratului survine pe durata contractului de

asigurare, în schimbul primei de asigurare plătite de contractant,

beneficiarul primește suma asigurată la deces, așa cum a fost stabilită

inițial în contract, fără alte beneficii. Dacă persoana asigurată

supraviețuiește la maturitatea poliței, compania de asigurări nu are obligația

de a achita vreun beneficiu. Primele de asigurare se plătesc lunar,

trimestrial, semestrial sau anual. Suma asigurată poate fi protejată, cu o

clauză specială împotriva inflației, cu acordul contractantului.

Acest tip de asigurare nu oferă posibilitatea capitalizării și

economisirii primelor de asigurare, de aceea are costuri reduse. Dacă plata

primelor încetează la un moment dat, acoperirea încetează și nu se

recuperează nicio parte din prime, fiind o asigurare fără valoare de

răscumpărare.

O situaţie aparte în cadrul acestei categorii o putem întâlni în cazul

asigurărilor de viaţă ataşate contractelor de credit (ipotecare, imobiliare,

de consum) – este o asigurare pe termen limitat, asociată creditelor

ipotecare, creditelor imobiliare sau de consum, a cărei sumă asigurată la

deces descrește în tandem cu soldul creditului ajungând la valoarea zero la

finalul perioadei de creditare. Durata de valabilitate a poliței coincide cu

perioada de rambursare a creditului. Este o asigurare de viață încheiată de

debitor, la cererea creditorului (de exemplu banca), pentru cazurile în

care debitorul dorește de exemplu, să achiziționeze un teren sau o locuință.

Creditorul se asigură în acest fel că în cazul decesului debitorului

(asiguratul, în acest caz) va încasa suma asigurată pentru a recupera

valoarea ratelor datorate.


114

4.2.2. Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Această asigurare oferă protecție permanentă, pentru că durata

contractului se întinde de obicei până la vârsta de 95 de ani sau chiar mai

mult. Evenimentul asigurat este riscul de deces din orice cauză. La

producerea evenimentului asigurat se plătește o sumă asigurată garantată

la deces. Primele de asigurare sunt mai mari decât în cazul asigurării pe

termen limitat și se plătesc fie pe toată durata contractului, fie până la un

anumit moment (de exemplu 60 de ani sau 70 de ani).

La acest tip de asigurare poate exista și o componentă de

economisire astfel încât o parte din primele de asigurare pot fi alocate către

partea de economisire și în timp se acumulează o anumită sumă de bani care

permite plata unei valori de răscumpărare în caz de reziliere. De obicei,

o astfel de asigurare oferă și componenta de participare la profit, care

permite acumularea unei anumite sume de bani, ce poate acoperi nevoile

întregii familii pe o perioadă determinată de timp și poate fi folosită și

pentru a acoperi cheltuielile funerare și eventualele taxe de succesiune.

4.2.3. Asigurarea mixtă de viață

Este un produs de asigurare tradițional și are atât o componentă de

economisire, cât și o componentă de protecție, de regulă, pe termen

lung. Acest tip de asigurare acoperă atât riscul de deces survenit pe durata

contractului, cât și riscul de supraviețuire după ajungerea poliței la

maturitate. Astfel încât, la producerea evenimentului asigurat (fie deces pe

perioada contractului, fie supraviețuire la finalul contractului), în baza

primei de asigurare plătite de către contractant, asigurătorul își asumă să

plătească suma asigurată beneficiarului.

Datorită componentei de economisire, beneficiarul are dreptul să

primească pe lângă suma asigurată și parte din beneficiile realizate din

investițiile realizate pe durata contractului, atât la momentul decesului cât și

la supraviețuire. Lichiditatea acestor produse este mai redusă, existând însă

și posibilitatea realizării unor retrageri din cont înainte de maturitate.


115

Costul asigurării variază în funcție de durata contractului, vârsta

asiguratului, suma asigurată, combinația de asigurări suplimentare

adăugate riscului de bază etc.

4.2.4. Asigurarea de studii

Are ca scop economisirea unor fonduri pentru acoperirea

cheltuielilor din perioada de studii a copilului. De obicei, asiguratul este

părintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul este copilul. Există

posibilitatea ca ambii părinți să fie asigurații sau contractanții, iar copilul să

fie asiguratul. Perioada contractuală are două etape. În prima etapă,

contractantul plătește primele de asigurare, iar în a doua etapă, beneficiarul

primește de la asigurător rente de studii sau toți banii odată.

Există și o componentă de protecție prin care în cazul în care

asiguratul/contractantul decedează în perioada de plată a primelor,

asigurătorul plătește indemnizația de asigurare la maturitatea contractului,

așa cum a fost stabilit inițial prin contract – această posibilitate depinde de

condițiile contractuale ale asigurătorului.

În cele mai multe cazuri, în acest tip de asigurare este inclus și

beneficiul de participare la profit. În caz de reziliere, asigurătorul plătește

valoarea de răscumpărare.

4.2.5. Asigurarea de căsătorie

Este un produs financiar asemănător cu asigurarea de studii, dar

suma asigurată este obținută de copil la momentul căsătoriei sau la

împlinirea unei vârste stabilite distinct de fiecare asigurător. Suma asigurată

se plătește sub forma unei sume unice sau ca o anuitate (rentă pe durată

determinată). Dacă beneficiarul decedează, polița se transformă într-o

asigurare mixtă de viață.

O formă asemănătoare de asigurare este destinată acoperirii

cheltuielilor ocazionate de nașterea unui copil.


116

4.2.6. Asigurarea de tip unit-linked

Asigurarea de tip unit-linked este o asigurare care combină

componenta de investiții cu componenta de protecție. Acoperă atât riscul

de deces din orice cauză, cât și cel de supraviețuire. Componenta de

protecție se referă la riscul de deces din orice cauză al asiguratului pe

perioada contractului. În acest caz beneficiarul va încasa maximul dintre

valoarea sumei asigurate corespunzătoare asigurării de viață și valoarea

contului său la momentul respectiv.

Componenta investițională constă în cumpărarea de unități de cont

(unit-uri) în fondurile financiare special constituite de asigurător. Ele sunt

fonduri interne închise, reprezentând un portofoliu de active financiare

diverse (depozite bancare, obligațiuni de stat, obligațiuni corporate, acțiuni

etc), administrate de asigurător exclusiv în scopul asigurării. În mod

normal, în funcție de legislație, de piața de capital din ţara respectivă și de

posibilitățile de investire, asigurătorul creează mai multe fonduri cu profil

de risc diferit din care asiguratul are posibilitatea să aleagă.

Plata primei de asigurare se face anual, semestrial, trimestrial sau

lunar, dar în orice moment când se dorește se pot depune prime

suplimentare (prime top up). Contractantul poate alege procentul în care

prima se alocă între fondurile constituite de asigurător. Mai mult, în

momentul plății viitoarelor prime, oricând pe durata de plată a primelor,

clientul poate opta pentru schimbarea procentului de alocare. Valoarea

actualizată a unei unități de fond (”unitatea de măsură” a segmentului

investițional la aceste tipuri de asigurări) este anunțată clienților cu o

frecvență relativ ridicată, de obicei săptămânal, pentru ca, în situația în care

randamentele nu sunt mulțumitoare, asiguratul să aibă posibilitatea de a lua

deciziile oportune în timp real.

Câștigul obținut pentru client (valoarea contului) se reflectă în prețul

de vânzare al unităților de fond care arată performanțele programului de

investiții la un anumit moment. Valoarea contului poate fi mărită prin

creșterea primei, depunerea de prime suplimentare sau prin micșorarea

sumei asigurate. La final de contract, valoarea contului se poate încasa

integral sau, la unele asigurări, sub forma unor rente lunare.

Față de cele tradiționale, unde riscul investițional aparține societății

de asigurare care distribuie clientului o participare la profit redusă dar


117

garantată, la asigurările de tip unit linked, beneficiile obținute sunt pe

termen lung și riscul investiției aparține clientului.

Lichiditatea unor astfel de produse este mai ridicată decât în cazul

asigurărilor mixte de viață - clientul poate să facă răscumpărări parțiale sau

totale sau să facă depuneri suplimentare.

4.2.7. Asigurarea de tip rentă/Anuitățile

Anuitățile reprezintă un tip de asigurare de viață în care beneficiile

sunt plătite eșalonat, atâta timp cât asiguratul este în viață (de obicei). Ca

modalitate de funcționare, anuitatea se plătește de compania de asigurări

periodic anuitantului (persoana care primește o anuitate). Plata poate fi

făcută pe perioada vieții anuitantului sau pe o perioadă mai scurtă,

convenită în contract. Pentru constituirea dreptului de a primi anuitate,

clientul depune bani, fie printr-o primă unică, fie sub forma primelor

eșalonate.

Anuitatea de tip rentă reprezintă plata periodică realizată pe tot

parcursul vieții asiguratului. Prin acest gen de asigurare, asigurătorul

plătește o indemnizație periodică. Luând în considerare perioada pe

parcursul căreia se face plata, există două tipuri de rentă: rentă cu rată fixă

și renta cu rată viageră. Renta cu rată fixă se plătește pe o perioadă de un

anumit număr de ani așa cum este stipulat în contractul de asigurare. Renta

cu rată viageră prevede că, pentru a primi indemnizația, asiguratul trebuie

să fie în viață. Desigur, asigurarea poate fi încheiată în favoarea altor

persoane, care după moartea asiguratului, beneficiază de această sumă în

continuarea vieții lor. Această rentă se acordă lunar, trimestrial, semestrial

sau anual.

Principalele avantaje ale anuităților: oferă siguranță în

menținerea nivelului de trai; permit crearea unei stabilități financiare pentru

întreaga familie; se pot constitui în fonduri pentru acoperirea cheltuielilor

de deces sau în fonduri pentru urmași.


118

4.3. IDENTIFICAREA PRODUSELOR DE VIAŢĂ

PE BAZA PROFILULUI DE RISC AL

ASIGURATULUI

Clienții au nevoi diferite, situații financiare diferite și un grad de

toleranță la risc diferit.

Practica asigurărilor a demonstrat că siguranța financiară durabilă

respectă următoarea succesiune a satisfacerii nevoilor de ordin financiar:

Figura nr. 4. Relația dintre siguranța financiară și tipurile de asigurări

1. La baza piramidei se află nevoia de protecție financiară împotriva

unor riscuri precum bolile și accidentele; această nevoie este acoperită prin

achiziționarea unuia sau a mai multor produse de asigurări de persoane cu

componentă exclusivă de risc. Fără această bază solidă, este ca și cum se

construiește o casă pe nisipuri mișcătoare.

3. Asigurări de viaţă tip unit-linked

Investiţii cu un grad sporit de risc, şi cu posibilităţi de câştig mari

2. Asigurări de viaţă cu sume garantate la capitalizare

Economisire sigură pentru momentele importante din viaţă (pensie, studii copii)

1. Asigurări de persoane cu componentă exclusivă de protecție

financiară

Protecţie financiară împotriva riscurilor care pot afecta individul (boli, accidente)


119

2. Următoarea nevoie de acoperit este aceea a acumulării sigure a

unor sume de bani pentru cele mai importante momente din viață

(pensionare, educația copiilor și altele). Această nevoie poate fi acoperită

prin unul sau mai multe produse cu sume garantate pentru componenta de

capitalizare.

3. În vârful piramidei este nevoia de investiție, de multiplicare a

veniturilor. Această nevoie poate fi acoperită prin asigurări de viață de tip

unit-linked. Noțiunea de investiție presupune alegerea atentă a diverselor

forme de investiții, urmărirea lor, luarea de decizii de plasament și, implicit,

asumarea unui risc. Condiția esențială pentru investiții este existența unui

excedent financiar. În cazul persoanelor interesate de investiții, cu pregătire

relevantă în domeniul financiar se pot propune soluții financiare unit-

linked, înainte de soluții financiare garantate.

Profilul de risc al clientului poate oferi informații despre gradul de

toleranță la risc al potențialului client și poate ajuta la formularea și

propunerea soluției financiare adecvate. Persoanele pot avea toleranță la

risc scăzută, medie, crescută. Întrebările sunt formulate astfel încât să

sondeze:

- Situația financiară actuală și viitoare a potențialului client;

- Cunoștințele potențialului client despre instrumentele financiare,

piețele financiare;

- Comportamentul acestuia cu privire la investiții;

- Alegerile acestuia în situația scăderii valorii investiției sale într-

un timp scurt.

Pentru a face o recomandare adecvată potențialului client,

distribuitorul are obligația de coroborare a informațiilor primite, ținând cont

de următoarele recomandări:

Principalul contributor la siguranța financiară a familiei trebuie

asigurat în primul rând. (cel care are cel mai mare venit)

Soluția optimă este aceea care ține cont de nevoia clientului și de

capacitatea financiară a acestuia. Asigurările de viață sunt încheiate pe

perioade lungi de timp. Este esențial ca potențialul client să își permită să

plătească prima de asigurare. La fel de important este ca suma asigurată să

îi permită o acoperire optimă a nevoii sale.

Durata mare a unei asigurări de viață. Evaluarea riscului propus

pentru asigurare se face o singură dată, la începutul duratei poliței, astfel


120

încât cu cât durata poliței este mai lungă, cu atât momentul unei noi

evaluări este amânat mai mult; duratele mai mari de investire sunt asociate,

de obicei, cu randamente mai ridicate.

Bibliografie 1. Bistriceanu Gheorghe D., Asigurări și Reasigurări în Romania, Editura

Universitară, București, 2006.

2. Constantinescu Dan Anghel, Tratat de Asigurări, vol I-II,

Editura Economică, București, 2004.

3. Iliescu Cosmin, Contractul de asigurări de bunuri în România,

Editura All Beck, București, 1999.

4. Vacarel Iulian, Bercea Florian, Asigurări și Reasigurări, ediția a

IV-a, Editura Expert, București, 2007.

5. Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea

activității de asigurare și reasigurare, Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015, București.

6. Regulament delegat EU 2017/2359 privind solicitările de

informații și regulile de conduită, aplicabile distribuției

produselor de investiții bazate pe asigurări.

analysis of quality management services industry in...

Documents