analysis of quality management services industry in...

Manualul Distribuitorului în Asigurări

121

5. ASIGURĂRI GENERALE

5.1. Asigurări auto

5.2. Asigurări de bunuri

5.3. Asigurări de sănătate și de accidente

5.4. Asigurări de răspundere civilă

5.5. Alte tipuri de asigurări

5.1. ASIGURĂRI AUTO

5.1.1. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse

terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie (RCA)

5.1.2. Asigurarea Carte Verde

5.1.3. Asigurări facultative de avarii și furt pentru autovehicule – CASCO

5.1.4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile

transportate (CMR)

Deși fac parte din clase de asigurări diferite (asigurări de răspundere

civilă, asigurări de bunuri), în acest material va fi tratată laolaltă întreaga

gamă de asigurări auto, datorită ponderii ridicate a acestora în portofoliul

asigurătorilor și a conexiunilor posibile dintre diferitele categorii de

asigurări (exemplu: asigurări tip ”buchet”).

Capitolul

5


122

Principalele asigurări auto se împart în 2 categorii:

- Obligatorii: asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii

produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie (RCA)

și asigurarea Carte Verde care, începând cu anul 2007 este inclusă în

asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea de frontieră.

- Facultative: Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (Casco)

și Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate

(CMR).

5.1.1. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii

produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie

(RCA)

Contractul RCA se încheie în baza prevederilor legale în vigoare

aplicabile la momentul emiterii/încheierii: Codul Civil, Legea nr. 132/2017

și Norma A.S.F. nr. 20/2017 pentru vehiculele aflate în evidențele

autorităților de înregistrare sau înmatriculare, sau pentru cele aflate în curs

de înregistrare/înmatriculare în România, precum și pentru tramvaie. Sunt

exceptate de la obligativitatea încheierii contractului RCA persoanele fizice

și juridice care utilizează vehiculele exclusiv în scopul antrenamentelor,

curselor, întrecerilor sau raliurilor organizate legal. Riscurile ce decurg din

aceste activități pot fi transferate către asigurarea facultativă de către

proprietari sau de către organizatorii de evenimente.

Obiectul contractului RCA îl reprezintă acordarea de despăgubiri,

atât pentru pagubele materiale și vătămările corporale produse terților în

urma unui accident produs prin intermediul vehiculului precizat în

contractul de asigurare, cât și pentru cheltuielile făcute de terții păgubiți în

procesul civil, în conformitate cu nivelul impus de legislație. Persoana care

a suferit un prejudiciu (material, vătămare corporală sau nepatrimonial –

daune morale) în urma unui accident rutier („terţul prejudiciat”), are

dreptul ca acest prejudiciu să-i fie reparat în întregime de către persoana

responsabilă de producerea lui.


123

Caracteristici ale asigurării RCA

Părțile contractului RCA includ:

- Proprietarul (asiguratul): reprezintă persoana fizică sau juridică

înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri

doveditoare ale dreptului de proprietate;

- Utilizatorul poate fi același cu asiguratul sau diferit în baza unei

relații contractuale; reprezintă persoana fizică sau juridică, căreia

proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosință asupra acestuia, pe o

anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing

sau alt act întocmit în condițiile legii;

- Asigurătorul;

- Contractantul;

- Distribuitorul de asigurări;

- Beneficiarul nenominalizat al contractului este terțul prejudiciat. Limitele de despăgubire maxime sunt stabilite de reglementări ale

Uniunii Europene, transpuse în reglementările A.S.F. și în legislația

specifică în vigoare și sunt revizuite din 5 în 5 ani. În anul 2019, limitele de

despăgubire sunt:

- 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a

României, valabil la data producerii evenimentului pentru prejudicii

materiale;

- 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a

României valabil la data producerii evenimentului pentru vătămări

corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial

produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor

prejudiciate.

Limitele teritoriale ale contractului RCA cuprind:

a) teritoriul României;

b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți

la Acordul privind Spațiul Economic European, denumite în continuare

state membre și teritoriul Confederației Elvețiene;


124

c) teritoriile statelor situate între două state membre ale Uniunii

Europene, în care nu există birou național auto;

d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto

care au semnat acordul multilateral.

Contractul RCA poate avea o perioadă de valabilitate cuprinsă

între o lună și 12 luni, multiplu de o lună, în funcție de opțiunea

asiguratului. Prin excepție, contractul RCA se poate încheia pe o perioadă

mai mică de o lună în următoarele situații:

a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state

membre ale Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene

pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o

perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății,

dovedită cu documente justificative;

b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de

maximum 30 de zile;

c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru

circulație, pe perioade de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de

zile.

Asigurătorii au obligația de a da acces asiguraților sau potențialilor

asigurați la modul de calcul al primei de asigurare și la criteriile care au

stat la baza stabilirii acesteia. Ei poartă răspunderea față de terți, indiferent

dacă polița de asigurare conține omisiuni sau erori. Dacă informațiile

furnizate de asigurat nu sunt reale la momentul încheierii contractului RCA,

asigurătorul recalculează și modifică prima de asigurare după notificarea

prealabilă a asiguratului. Dacă asiguratul acceptă modificările, polița

continuă; în caz contrar, asigurătorul poate denunța contractul RCA în

termen de 20 de zile de la data primirii notificării. Asiguratul trebuie să

furnizeze informațiile solicitate de asiguratorul RCA și să permită acestuia

accesul la istoricul lui de daune pentru evaluarea riscului și calculul primei

de asigurare.

Exemplu: dacă baza de date privind polițele RCA nu funcționează,

se emite oferta RCA cu clasa de Bonus-Malus B0. Asiguratul, în situația în

care nu a înregistrat evenimente în istoric, va prezenta un document (ultima

poliță care să ateste acest lucru) care să permită asigurătorului

recalcularea tarifului în funcție de clasa de Bonus-Malus. În situația în

care asiguratul are cunoștință de un istoric propriu cu evenimente


125

înregistrate, are obligația de a informa asigurătorul despre acest lucru, în

vederea calibrării tarifului la profilul de risc corespunzător. În cazul în

care acest lucru nu se întâmplă la emiterea poliței, polița emisă cu clasa B0

va fi reevaluată la momentul în care baza de date va funcționa și prima de

asigurare va fi ajustată cu procentul corespunzător clasei de Bonus-Malus

constatată.

Sistemul Bonus-Malus (BM)

Reprezintă un sistem de acordare a reducerilor (Bonus) și

penalizărilor (Malus) în funcție de istoricul de daune; conform acestui

sistem, primele de asigurare se ajustează în funcție de daunele plătite în

baza asigurării RCA în anii anteriori. În prezent20

, acest sistem este compus

din 17 clase:

- clasa de bază B0 corespunzătoare unui asigurat fără istoric de

daune în asigurări;

- 8 clase de Bonus care permit reducerea primei de asigurare cu

maxim 50%;

- 8 clase de Malus care permit majorarea primei cu maxim 180%.

În cazul persoanelor fizice, la stabilirea coeficientului claselor BM

se ia în considerație proprietarul, nu vehiculul - se aplică aceeași clasă de

Bonus, respectiv Malus, "cea mai favorabilă", pentru toate vehiculele pe

care le deține un proprietar. De exemplu, un proprietar persoană fizică

deține în proprietate 3 vehicule: 2 autoturisme și o motocicletă. La debutul

legislației actuale privind sistemul de acordare a claselor de Bonus-Malus,

erau situate în următoarele clase de Bonus-Malus:

- Vehiculul 1 – clasa de Bonus-Malus B6

- Vehiculul 2 – clasa de Bonus-Malus B8

- Vehiculul 3 – clasa de Bonus-Malus M4

La reînnoirea poliței pentru Vehiculul 3, se va lua în calcul clasa de

Bonus-Malus cea mai favorabilă din cele 3 înregistrate, respectiv B8. Ca

20

Conform Normei ASF nr. 20/2017


126

urmare, vehiculul 3 va parcurge 12 clase de Bonus-Malus, trecând de la

majorare de 40% (M4) la reducere 50% (B8).

Atenție: în momentul în care, toate polițele ajung în aceeași clasă

BM și urmează reînnoirea acestora, sistemul de acordare a clasei de

Bonus-Malus consideră că istoricul este comun pentru toate vehiculele: în

cazul unei daune la vehiculul 3 și una la vehiculul 2, acesta va deveni

istoricul de daună ce stabilește clasa finală de Bonus-Malus pentru toate 3

vehiculele, respectiv scădere cu 4 clase Bonus-Malus de la B8 la B4,

respectiv de la reducere de 50% la reducere de 20%.

La persoanele juridice, acordarea claselor de Bonus-Malus se face

în mod diferit față de persoane fizice. Astfel, clasele de Bonus-Malus sunt

individuale, pe fiecare vehicul (cuplul format din serie de șasiu și CUI), iar

modificarea acestora se poate face atât pe baza istoricului (pozitiv sau

negativ), cât și prin transfer, care se poate realiza pe baza unei solicitări

scrise adresată de către asigurat asigurătorului. Situațiile în care se poate

realiza transferul clasei de Bonus-Malus se referă la înstrăinarea sau

radierea unui vehicul și achiziția altuia nou.

Transferul clasei de Bonus-Malus se poate realiza într-o perioadă de

maximum un an de la data introducerii în asigurare a unui vehicul nou-

dobândit. Dacă vehiculul nou dobândit are o perioadă de peste 365 de zile

în asigurare, vehiculul dobândește propriul lui istoric de Bonus-Malus și nu

mai poate fi vorba de un transfer de clasă. Pe de alta parte, nu există

limitare în timp cu privire la data vânzării/radierii vehiculului a cărui clasă

este transferată.

Exemplu de transfer al clasei de Bonus-Malus la persoana juridică:

asiguratul, persoană juridică, vinde în luna martie 2018 un vehicul situat în

clasa de Bonus B6. Cumpără în septembrie un vehicul nou. Sistemul de

emitere va acorda vehiculului nou clasa de bonus B0 fiind un vehicul fără

istoric. Pentru transferul clasei de Bonus-Malus se prezintă asigurătorului

dovada radierii vehiculului vândut, precum și ultima poliță pe care acesta a

avut-o în vigoare și se solicită transferul clasei de bonus aferent mașinii

vândute. Așadar, polița emisă pentru vehiculul nou va fi modificată și va

beneficia de clasa de bonus aferentă vehiculului vândut, respectiv va

beneficia de B6 cu reducerea corespunzătoare pentru clasa de Bonus B6.

Principalele riscuri acoperite și excluderi


127

În cazul producerii unui accident în perioada de valabilitate a

contractului RCA, se acordă, în limitele de despăgubire prevăzute în

contractul de asigurare, despăgubiri pentru:

a) prejudicii materiale, inclusiv:

- cheltuieli dovedite cu documente emise în condițiile legii sau prin

sisteme specializate privind readucerea vehiculului persoanei prejudiciate la

starea avută înainte de producerea evenimentului asigurat;

- costuri de radiere și de înmatriculare, cheltuieli cu limitarea

prejudiciului, cu taxe de timbru, cheltuieli aferente diminuării valorii

vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză.

b) vătămări corporale sau decese ale terțelor persoane prejudiciate,

inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

c) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată

sau cheltuielile efectuate în situația soluționării alternative a litigiului, dacă

soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; soluționarea alternativă se

referă la implicarea unei părți neutre (conciliator) care propune părților o

soluție sau convoacă părțile pentru a găsi împreună o variantă de

soluționare a litigiului într-un mod echilibrat și echidistant în vederea

evitării unui proces civil;

d) cheltuieli dovedite cu documente emise în condițiile legii făcute

de către persoana prejudiciată în urma lipsei de folosință a vehiculului

avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii

persoanei prejudiciate: închirierea de la entități autorizate a unui vehicul de

clasă similară sau inferioară, cheltuielile privind transportul zilnic, fără ca

acestea să depășească cheltuielile cu închirierea unui vehicul de clasă

similară sau inferioară;

e) prejudicii provocate terților, drept consecință a conducerii

vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor;

f) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului

asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul

vehiculului:

- a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al

asiguratului;

- nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă

vehiculul respectiv;


128

- nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa

vehiculului respectiv.

Nu se despăgubesc următoarele situații:

g) prejudiciile produse bunurilor aflate în proprietatea

conducătorului vehiculului care a produs accidentul, precum și cele produse

ca urmare a vătămării corporale sau a decesului acestuia, indiferent cine

solicită aceste despăgubiri;

h) prejudiciile produse unui bun, dacă bunul avariat și vehiculul

asigurat răspunzător de producerea evenimentului fac parte din patrimoniul

comun al soților sau au același proprietar;

i) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada

valabilității asigurării RCA la data producerii evenimentului, sau

asigurătorul RCA nu are răspundere (Exemplu: contractul RCA este emis,

dar nu este intrat în valabilitate la data producerii accidentului);

j) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere

stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent

de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor

răspunzătoare de producerea prejudiciului;

k) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi

obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat,

răspunzător de producerea prejudiciului;

l) prejudiciile produse de dispozitivele sau instalațiile montate

pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de

lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

m) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul

operațiunilor de încărcare-descărcare, acestea constituind riscuri ale

activității profesionale;

n) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse

periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive,

combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului.

Clauze suplimentare


129

Asiguratul și asigurătorul RCA pot stabili anexarea unor clauze

suplimentare, fie la încheierea contractului RCA, fie pe parcursul derulării

acestuia:

- clauza privind răscumpărarea daunei: pentru menținerea clasei

de Bonus-Malus, prin contractul RCA părțile pot conveni asupra

posibilității de a răscumpăra suma reprezentând cuantumul despăgubirii

înainte ca asigurătorul să achite prejudiciul;

- clauza privind efectuarea reparației în orice unitate reparatoare

auto: nu are cost suplimentar și este un drept conferit prin Legea

132/2017; clauza de decontare directă: se încadrează ca activitate de

asigurare ce face parte din clasa de asigurare A3 (la fel ca și asigurările

facultative CASCO). Decontarea directă reprezintă un serviciu auxiliar de

gestionare a daunelor propriilor asigurați de către asigurătorii RCA.

Serviciul de decontare directă poate fi achiziționat, contra unui cost

suplimentar de la asigurătorul propriu care, în cazul producerii unui

eveniment, îl va despăgubi pe asiguratul său integral și în termenele legale,

atunci când este prejudiciat într-un eveniment rutier. În condițiile în care se

selectează emiterea contractului RCA cu clauza de Decontare Directă, se

vor printa și înmâna clientului și condițiile de asigurare aferente clauzei.

Decontarea directă între asigurătorii RCA este aplicabilă la

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- accidentele auto se produc pe teritoriul României;

- vehiculele implicate sunt înmatriculate/înregistrate în România;

- prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;

- ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA

valabilă la data evenimentului.

- prejudiciile exclud vătămările corporale.

Ofertarea și încheierea contractului RCA

Dovada încheierii contractului de asigurare o constituie polița de

asigurare RCA emisă în sistem electronic împreună cu documentul

internațional Carte Verde. Contractul de asigurare conține o gamă de

informații care sunt furnizate automat de către sistemele electronice de

emitere ale polițelor RCA ale asigurătorilor.


130

Documentele necesare emiterii contractului RCA includ o serie

de date despre:

asigurat:

- pentru persoane fizice: CNP și adresa asiguratului (proprietar

sau, după caz, utilizator). În acest sens, asiguratul prezintă cartea

de identitate (BI/CI) și/sau permisul de conducere;

- pentru persoane juridice: CUI, adresă sediu social și obiectul de

activitate principal, conform Certificatului de înregistrare emis

de Registrul Comerțului sau a altor documente de înregistrare.

vehiculul asigurat. Asiguratul va prezenta certificatul de

înmatriculare al vehiculului sau cartea de identitate a acestuia;

- în cazul vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în alte state

pentru care se solicită încheierea contractului RCA, în vederea

înmatriculării sau înregistrării permanente în România, după caz,

încheierea contractului este condiționată de prezentarea dovezii

înregistrării fiscale a vehiculului în România;

- pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre,

pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în

România, solicitantul va prezenta documentele justificative care

atesta dobândirea proprietății.

lista cu vehicule pentru care se dorește asigurarea în scopul emiterii

unor contracte de asigurare RCA pentru mai multe vehicule aparținând

aceluiași asigurat.

Oferta RCA este valabilă minim 10 zile lucrătoare și include

aceeași primă de asigurare de la un asigurător RCA, indiferent de canalul de

distribuție. Oferta asiguratorului trebuie să conțină următoarele informații:

- data până la care oferta este valabilă;

- prima de asigurare totală;

- clasa de bonus-malus;

- cheltuiala medie de vânzare directă;

- comisionul achitat intermediarului, exprimat atât în valoare

absolută, cât și ca procent aplicabil primei totale de asigurare;

- precizarea faptului că valoarea absolută a comisionului plătit

intermediarului se determină prin aplicarea procentului asupra

primei de asigurare totale și că acesta este inclus în prima totală;


131

- prima de asigurare aferentă clauzei de decontare directă;

- clauze și acoperiri suplimentare;

- mențiunea privind posibilitatea plății în rate.

Intermediarii și/sau asigurătorii trebuie să obțină acordul clientului

la încheierea contractului RCA, sau pe parcursul derulării acestuia, privind

canalul de comunicare utilizat pentru schimbul de informații în ceea ce

privește reînnoirea contractului RCA.

Intermediarii și/sau asiguratorii au obligația să informeze

asigurații/contractanții cu privire la încetarea contractului RCA și la

posibilitatea de reînnoire a acestuia cu 30 de zile înainte de încetarea

contractului RCA aflat în vigoare. Informarea trebuie să fie însoțită de

oferta de reînnoire a contractului RCA pentru o perioadă de 6 și 12 luni,

împreună cu recomandarea de a consulta și alte oferte similare în vederea

alegerii celei mai avantajoase oferte.

Asigurătorii autorizați să emită polițe RCA și distribuitorii de

asigurări nu au dreptul să acorde avantaje colaterale asiguraților la

încheierea contractului RCA (de exemplu, nu se pot acorda reduceri de

prime de asigurare sau alte avantaje bănești față de tarifele practicate de

către asigurătorii autorizați să încheie polițe RCA), cu excepția asigurărilor

facultative care acoperă riscuri asociate celor acoperite prin contractul

RCA. Exemple de astfel de asigurări facultative includ polița de accidente

persoane aflate în vehicule, polița de asigurare de asistența rutieră în caz

de accidente (tractare și mici reparații în vederea continuării călătoriei).

Răspunderea asigurătorului începe:

a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea

contractului RCA anterior, pentru asiguratul care își îndeplinește

obligația încheierii asigurării RCA cel mai târziu în ultima zi de

valabilitate a acesteia;

b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA,

pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul

încheierii noii asigurări;

c) din momentul eliberării contractului RCA, dar nu mai

devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație

sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele

comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.


132

Încetarea și suspendarea contractului de asigurare RCA

Valabilitatea contractului RCA încetează:

a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA

referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului,

însoțită de documente justificative. În situația în care, asiguratul a

achitat integral polița și a înstrăinat vehiculul pe parcursul

valabilității poliței, daca nu s-au înregistrat evenimente pe poliță,

calculul de restituire se efectuează proporțional cu perioada

neexpirată a contractului RCA începând cu data notificării

asiguratorului;

b) la data la care vehiculul este radiat din circulație;

c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA;

d) la data rezilierii. În situația neplății ratelor de către asigurat,

asigurătorul are dreptul de a rezilia un astfel de contract RCA pentru

a nu mai produce efecte.

Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului, cu

obligația depunerii plăcuțelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea

care le-a eliberat în următoarele cazuri: pe perioada imobilizării vehiculului

sau pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului conform

legii.

Modalități de avizare/plată despăgubiri

Terţii prejudiciaţi inițiază procesul de despăgubire astfel:

- avizează asigurătorul RCA emitent al poliței emisă pentru

vehiculul răspunzător de producerea accidentului;

- avizează propriul asigurător RCA în cazul utilizării decontării

directe;

- avizează BAAR, în calitatea acestuia de birou gestionar (în situația

în care accidentul rutier a fost provocat de un vehicul rămas neidentificat și

este soldat cu vătămări corporale sau decese, sau în situația în care

accidentul rutier a fost provocat de un vehicul fără asigurare RCA valabilă);


133

- avizează reprezentantul de despăgubiri din România al

asigurătorului vehiculului responsabil de producerea evenimentului într-o

țară din Spațiul Economic European (de exemplu, în cazul unui accident

produs în afara României).

Avizarea daunei se poate face doar în baza formularului de

Constatare amiabilă de accident (fără a mai fi necesară întocmirea

documentelor de constatare de către poliția rutieră) când:

- evenimentele produse au ca rezultat doar prejudicii materiale;

- sunt implicate doar două vehicule;

- ambele vehicule au asigurare RCA valabilă la data producerii

evenimentului;

- formularul de „Constatare amiabilă de accident” este completat și

semnat de către ambii conducători de vehicule implicați în accident.

La avizarea daunelor în legătură cu producerea unui eveniment

asigurat prin contractul RCA, asigurătorul emitent deschide dosarul de

daună procedând la:

a) efectuarea constatării prejudiciilor;

b) informarea în scris a părții prejudiciate cu privire la documentele

care trebuie depuse pentru soluționarea pretențiilor de despăgubire;

c) soluționarea cererii în termenul legal.

Asigurătorul RCA înregistrează toate documentele depuse la dosarul

de daună și efectuează constatarea prejudiciilor în termen de 3 zile

lucrătoare de la data notificării primite de la persoana prejudiciată, sau la o

data ulterioară convenită de părți, în condițiile în care persoana prejudiciată

permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat în vederea efectuării

constatării. După constatarea/evaluarea inițială a daunei, se eliberează

procesul-verbal de constatare/nota de constatare de către specialistul de

constatare daune.

Dacă se constată cu ocazia efectuării lucrărilor de reparație și alte

pagube produse ca urmare a riscului asigurat neconstatate inițial,

reconstatarea se va face la cererea scrisă a asiguratului sau a unității

reparatoare. În lipsa inițierii reconstatării, se despăgubesc numai pagubele

consemnate în nota de constatare.

În situația în care, la data producerii accidentului existau mai multe

contracte RCA valabile, plata despăgubirii se face integral de către


134

asigurătorul căruia s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca acesta să

recupereze prin acțiune în regres cota parte egală din cuantumul

despăgubirii achitate de la ceilalți asigurători. Cazul asigurării multiple

trebuie anunțat de către asigurat asigurătorilor emitenți, având posibilitatea

de a menține în vigoare prima poliță emisă.

5.1.2. Asigurarea Carte Verde

Sistemul Carte Verde este un mecanism de protecție pentru

victimele accidentelor rutiere transfrontaliere. Este format din 48 de țări

membre reprezentate de 47 de birouri naționale ale asigurătorilor. Se emite

electronic împreună cu polița RCA. Cartea Verde nu se folosește în

România, ci în afara granițelor ei, iar în cazul producerii unui accident

rutier, se respectă „legea locului”. De exemplu, conducătorul unui

autovehicul cu plăcuțe de înmatriculare românești, trebuie să respecte

legile țărilor pe care le tranzitează.

Asigurarea Carte Verde are drept obiective:

1. Trafic transfrontalier facil - pentru a evita necesitatea ca

autovehiculele să obțină acoperirea asigurărilor la fiecare dintre frontierele

celor 48 de țări membre. Astfel, nu mai este necesară achiziţia unei polițe

de răspundere civilă auto în fiecare țară tranzitată.

2. Facilitarea soluționării cererilor de despăgubire - în prezența

unei Cărți Verzi valabile, autoritățile statului tranzitat sunt sigure că în

cazul unei daune nu vor fi prejudiciați cetățenii şi bunurile acestora.

Scopul emiterii Cărţii Verzi este acela de a avea o poliță de

răspundere civilă auto (RCA) a unui asigurător din țara A, recunoscut în

țara B. Polița Carte Verde este de fapt o poliță de răspundere civilă auto

care produce efecte pe teritoriul țărilor nebifate/valide în condițiile în care

este reglementată de legislația locală.

Garanțiile prevăzute în sistem sunt condiționate de existența (pentru

vehiculul implicat în accident) a unei Cărți Verzi valabile emise de Biroul

Național al Asigurătorilor din țara vehiculului sau sub responsabilitatea

acestuia.

Documentul oferă, în același timp, o garanție țării vizitate B pe care

asigurătorul țării A o rambursează în conformitate cu legislația existentă și


135

limitele de garanție a asigurărilor din țara vizitată B. Garantorul este

Biroului Asigurătorilor Auto al țării emitente de Carte Verde.

Asigurarea de frontiera

Asigurarea de frontieră (reglementată prin Legea nr.132/2017) are

ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru

vehiculele care sunt înmatriculate/înregistrate într-un stat terţ, care pătrund

pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror

contract RCA expiră pe perioada şederii în România.

Conducătorul auto al unui vehicul care este înmatriculat/înregistrat

într-un alt stat, cu excepţia aceluia care deţine o Carte Verde valabilă, emisă

sub autoritatea unui birou naţional competent, şi cu excepţia conducătorului

auto a cărui asigurare de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de

reşedinţă este garantată de biroul naţional al acelui stat, încheie un contract

de asigurare de frontieră.

Asigurarea de frontieră se încheie la data intrării vehiculului pe

teritoriul României, sau cel târziu la data expirării documentului

internaţional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule valabil în România, pentru o perioadă de 30 de zile.

Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit în alte state decât

cele aflate în aria de competenţă a unui birou naţional, asigurarea de

frontieră se poate prelungi pe noi perioade de câte 30 de zile.

La încheierea asigurării de frontieră, în baza unei prime de

asigurare, se emite conducătorului auto al vehiculului un document denumit

Asigurare de frontieră RC pentru vehicule cu valabilitate în toate statele

membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi în

Confederaţia Elveţiană.

5.1.3. Asigurări facultative de avarii și furt pentru autovehicule -

CASCO

Asigurarea de avarii și furt pentru autovehicule – CASCO se înscrie

în Clasa 3 – Asigurări de vehicule terestre, altele decât cele feroviare, din

categoria asigurări generale.

Asigurarea auto CASCO este cea mai răspândită dintre asigurările

facultative, date fiind utilizarea frecventă a autovehiculelor și incidența unei


136

varietăți de riscuri cu privire la avarierea sau furtul autovehiculelor, sau a

unor componente.

Caracteristici ale asigurării CASCO

Obiectul asigurării CASCO îl reprezintă vehiculele înmatriculate

în România, aparținând persoanelor fizice sau juridice, inclusiv remorcile și

semiremorcile tractate de acestea. Poate include suplimentar părți

componente ale acestora (accesorii suplimentare, echipamente auxiliare,

dotări ulterioare).

Suma asigurată pentru un autovehicul la data încheierii asigurării

CASCO se stabilește pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea

vehiculelor înmatriculate permanent în România avându-se în vedere

vechimea, numărul de kilometri parcurși, caracteristicile tehnice

(marca/model, motor, cutie viteze, caroserie), varianta de echipare, precum

și dotările suplimentare. Această sumă se stabilește de către asigurător și

reprezintă în principal valoarea rămasă la momentul evaluării prin

diminuarea valorii de nou a autovehiculului cu uzură.

Prima de asigurare se stabilește în funcție de riscurile cuprinse în

asigurare conform clauzelor generale, speciale și suplimentare agreate, de

caracteristicile autovehiculului asigurat, de modul în care este utilizat și de

istoricul daunelor la respectivul autovehicul, precum și de date statistice

agregate pe care asigurătorul le folosește în evaluările sale privind riscurile

specifice. O mențiune specială este de făcut cu privire la faptul că stabilirea

primei de asigurare ține cont și de condițiile comerciale concurențiale,

precum și de politicile interne ale asigurătorului.

Contractul de asigurare se poate încheia cu aplicarea unor franșize

deductibile per eveniment. De obicei, în cazul daunelor parțiale franșiza

este o sumă fixă per eveniment, eventual diferențiată în funcție de numărul

evenimentelor, iar în cazul daunelor totale este un procent din suma

asigurată, deductibilă din indemnizația cuvenită pentru dauna totală.

Despăgubirile se acordă pentru pagubele materiale produse în

principal de următoarele riscuri:

- Incendiu, explozie, fenomene naturale: inundație (inclusiv

daunele provocate de inundarea spațiului unde se afla parcat sau

staționat vehiculul asigurat, sau cazuri similare), furtună, uragan,


137

cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială,

grindină, trăsnet, greutatea stratului de zăpadă sau gheață,

avalanșă de zăpadă, acțiunea mecanică a apelor curgătoare sau a

obiectelor purtate de ape;

- Ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule, sau cu orice alte

corpuri mobile sau imobile aflate în afara autovehiculului

asigurat, zgârieri, căderi (căderi de corpuri pe autovehicul,

cădere în prăpastie, cădere în apă, cădere din cauza ruperii

podului, etc), derapări, răsturnări;

- Furtul total al vehiculului, furt parțial, respectiv furtul unor părți

componente sau piese montate pe vehicul; avarierea vehiculului

ca urmare a furtului sau tentativei de furt al vehiculului, a

componentelor acestuia ori a unor bunuri din vehicul.

De asemenea, este uzual să se acorde despăgubiri pentru cheltuieli

efectuate de către asigurat în legătură cu: transportul vehiculului avariat, ca

urmare a producerii unui risc asigurat, la cea mai apropiată unitate

reparatoare care este autorizată să efectueze reparația sau la domiciliul

asiguratului; pagubele produse vehiculului și cheltuielile aferente măsurilor

luate pentru salvarea vehiculului și/sau persoanelor imobilizate în vehicul

(descarcerare), după producerea unui risc asigurat; alte cheltuieli legate de

producerea unui risc asigurat prevăzute în condițiile de asigurare.

Principalele excluderi de la despăgubire se referă la pagubele

produse în cazuri de genul următoarelor:

- război, invazie sau acțiunea unui dușman extern, război civil,

revoluție, greve, tulburări civile, terorism; confiscare, expropriere,

naționalizare, rechiziționare, sechestrare, distrugere sau avariere din

ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități

publice; explozie atomică, radiații sau infestări radioactive ca

urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile;

poluare sau contaminare de orice natură și din orice cauză;

- evenimentul a fost produs cu intenție de asigurat/

contractant/beneficiar/utilizator, de persoanele numite legal să îl

reprezinte/de prepușii acestora sau de persoanele fizice înrudite;

- vehiculul a circulat fără documente de înmatriculare sau autorizație

de circulație valabile, sau era condus de o persoană fără drept de

conducere pentru categoria respectivă de vehicule;


138

- evenimentul a fost produs în timpul conducerii vehiculului sub

influența băuturilor alcoolice, a produselor/substanțelor stupefiante

sau a medicamentelor ce nu sunt compatibile cu dreptul de a

conduce, sau în timpul comiterii unor infracțiuni;

- vehiculul a fost furat și în interiorul acestuia au fost lăsate/ păstrate

documente de identificare ale vehiculului (certificat de

înmatriculare/carte de identitate/autorizație provizorie de circulație)

sau vehiculul a fost lăsat neîncuiat și/sau cu cheile/cardurile/

telecomenzile lăsate în interior și a fost furat;

- asiguratul/împuterniciții acestuia simulează producerea

evenimentului asigurat sau exagerează cuantumul pagubei, folosind

în acest scop mijloace sau documente mincinoase, frauduloase, sau

modifică ori alterează urmele sau rămășițele evenimentului asigurat,

facilitează agravarea pagubei sau întreprind orice alte fapte care au

ca scop inducerea în eroare a asigurătorului cu privire la valoarea

pagubei sau producerea evenimentului asigurat.

Mecanismul de funcționare a asigurării CASCO

În cazul producerii unui eveniment (risc) asigurat în timpul

valabilității asigurării, paguba este despăgubită conform condițiilor

contractuale. Asiguratul/utilizatorul vehiculului înștiințează asigurătorul

despre producerea evenimentului și solicită despăgubirea punând la

dispoziția acestuia o serie de documente și asigurând disponibilitatea

vehiculului pentru constatarea avariilor.

În cazul unor daune parțiale, modalitatea de despăgubire poate fi

aceea de aducere a vehiculului în starea anterioară evenimentului pe

cheltuiala asigurătorului, de obicei prin reparații efectuate la un service

agreat de asigurător, sau de plată a despăgubirii în bani, pe baza evaluării

prejudiciului, urmând ca asiguratul să se ocupe de reparații. În cazul

daunelor totale, fie datorate avarierii, fie furtului, despăgubirea va consta în

plata sumei de bani ce rezultă din aplicarea condițiilor contractuale pentru

riscul produs.

Modalități de subscriere


139

Încheierea contractului de asigurare CASCO presupune efectuarea

procedurii de subscriere, adică verificarea îndeplinirii condițiilor în care

asigurătorul este dispus să preia riscurile specifice pentru respectivul obiect

asigurabil, precum și evaluarea acestor riscuri de către asigurător pentru

stabilirea tarifului (primei de asigurare) și a sumei asigurate.

Procedura de subscriere se declanșează pe baza cererii de asigurare

formulate de client în formatul prestabilit de asigurător și care conține

datele clientului, datele vehiculului și riscurile pentru care se solicită

acoperire. Cererea de asigurare se însoțește de documentele privind datele

de identificare și de contact ale contractantului utilizatorului/beneficiarului

asigurării, precum și de documentele privind identificarea, proprietatea și

autorizarea pentru circulație a vehiculului.

Procedura de subscriere se realizează întotdeauna pe baza unei

inspecții de risc, al cărei conținut și mod concret de efectuare, consemnare

și raportare internă este definit de asigurător și care în general presupune

următoarele:

- verificarea datelor de identificare ale autovehiculului (atât pe

autovehicul, cât și în documentele originale de înmatriculare ale

acestuia);

- verificarea integrității autovehiculului (caroserie, suprafețe

vitrate, faruri, stopuri, bord, scaune, echipamente audio/video,

instrumente bord etc.);

- verificarea stării de întreținere a autovehiculului (interior-

exterior) și a numărului de kilometri parcurși (rulaj);

- verificarea dotărilor suplimentare existente (jante, echipament

audio/video, etc.);

- întocmirea Raportului Inspecției de risc.

De asemenea, inspecția de risc presupune efectuarea de fotografii de

ansamblu și de detaliu, conform unei specificații standardizate. Inspecția de

risc consemnează și existența unor avarii prezente la momentul inspecției

pentru excluderea lor din acoperire.

Modalități de administrare

Derularea contractului de asigurare presupune în principal:


140

plata primelor de asigurare la termenele stabilite și existența

documentelor ce atestă efectuarea plăților; un caz particular este cel

legat de neplata la termen a ratelor care poate duce la întârzieri peste o

perioadă de grație acceptată de asigurător, caz în care, se poate petrece

suspendarea sau chiar încetarea asigurării, iar soluționarea constă în

repunerea în vigoare pe baza efectuării tuturor plăților restante prin

acordul asigurătorului față de solicitarea scrisă, însoțită de dovada plății

(dacă este cazul, se face şi inspectie de risc);

comunicări scrise din partea asiguratului cu privire la

modificări ale unor date/situații privind asiguratul sau vehiculul asigurat,

cum ar fi: modificarea domiciliului sau proprietarului, modificarea

numărului de înmatriculare, pierderea sau furtul documentelor

vehiculului.

De asemenea, în administrarea contractului de asigurare se pot

exercita opțiuni cum ar fi:

încheierea unor suplimente de asigurare pentru acoperirea și

a altor riscuri decât cele cuprinse inițial în asigurare, de exemplu

includerea în asigurare a unor noi echipamente suplimentare, sau

extinderea teritorialității pentru riscul de furt la deplasări în afara țării;

denunțarea contractului, fie din motivul înstrăinării

vehiculului, fie din alte motive, cu restituirea primelor aferente perioadei

rămase până la expirarea contractului.

Modalități de avizare/plată a despăgubirilor

Procesul de despagubire se declanșează prin notificarea

asigurătorului privind producerea riscului asigurat, în termene ce sunt uzual

de maxim 3 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, pentru situații

de avariere, iar în cazul furtului total al vehiculului de maxim 1 zi

lucrătoare de la constatarea acestuia.

Asiguratul/utilizatorul pune la dispoziția asigurătorului documentele

originale referitoare la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat,

identitatea persoanelor/vehiculele implicate, persoana responsabilă, cât și o

traducere legalizată a documentelor în cazul riscurilor asigurate produse în

afara teritoriului României, precum și o fotocopie a poliței de asigurare de


141

răspundere civilă a vehiculului vinovat, valabilă la data producerii

evenimentului (pentru dreptul de regres).

În cazul furtului total al vehiculului pe teritoriul Românei, în termen

de maxim 1 zi lucrătoare, de la constatarea acestuia, asiguratul trebuie să

depună la asigurător:

originalul certificatului de înmatriculare/înregistrare,

autorizației de circulație provizorie (în cazul vehiculelor autorizate să

circule provizoriu) și al cărții de identitate a vehiculului, emise înainte de

producerea furtului;

toate cheile/cardurile și toate telecomenzile pe care le-a avut

vehiculul la achiziționarea acestuia, care au fost declarate de către

asigurat la încheierea asigurării.

Stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii riscului asigurat și

evaluarea pagubelor se face în baza:

- notei de constatare, întocmite de către reprezentantul

asigurătorului;

- examinării vehiculului sau expertizei efectuate de/sau la cererea

asigurătorului, în prezența asiguratului sau împuterniciților

acestuia;

- documentației solicitate de asigurător.

În cazurile în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparație, se

constată și alte pagube produse ca urmare a riscului asigurat, ce nu au putut

fi constatate inițial, reconstatarea se va face la cererea scrisă a asiguratului

sau a unității reparatoare. În lipsa reconstatării, se despăgubesc doar

pagubele consemnate în nota de constatare.

Asigurătorul soluționează pretențiile de despăgubire în termenul

prevăzut în condițiile de asigurare.

În caz de furt al vehiculului, asigurătorul soluționează cererile de

despăgubire după expirarea termenului de 60 zile calendaristice de la data

notificării evenimentului, perioadă în care, cazul este investigat de către

instituțiile abilitate, asigurătorul putând solicita documente referitoare la

stadiul cercetărilor. În caz de furt al pieselor și/sau părților componente,

despăgubirea se acordă numai după primirea de la poliție a unui document

care atestă reclamarea furtului de către asigurat, sau de către reprezentantul

asiguratului. Aceste termene uzuale pot fi prelungite până la 90 de zile, în

cazul în care sunt efectuate cercetări privind clarificarea aspectelor legate


142

de producerea evenimentului reclamat, iar dosarul de daună trebuie

completat cu răspunsuri la solicitările adresate unităților de poliție,

pompierilor, parchetului, experților etc.

5.1.4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru

mărfurile transportate (CMR)

Asigurarea CMR21

este asigurarea de răspundere a transportatorului

pentru marfa transportată în calitate de cărăuș în trafic rutier. Baza legală a

răspunderii civile a cărăușului rutier este dată atât de legislația internă, cât și

de cea internațională. Din punct de vedere legislativ, asigurarea CMR este

o asigurare facultativă care se supune prevederilor Conventiei din 19 mai

1956, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe

șosele, semnată la Geneva, denumită generic Convenția CMR.

Asigurarea CMR este un produs destinat asigurării răspunderii

transportatorului în calitate de cărăuș pentru pierderea fizică sau valorică,

totală sau parțială a mărfurilor transportate și depășirea termenului de

livrare ce decurge din contracte pentru transport de mărfuri contra cost,

încheiate de asigurat. Asigurarea este valabilă pentru transporturile de

mărfuri aparținând altor persoane, efectuate cu vehicule proprii, preluate în

leasing, închiriate sau împrumutate, în limitele despăgubirii specificate în

poliță. Acest tip de poliță de asigurare este încheiat în mod obișnuit de

companiile care au ca obiect de activitate transporturile în țară sau

străinătate. Convenția CMR nu se aplică: transporturilor efectuate pe baza

convențiilor poștale internaționale; transporturilor funerare; transporturilor

efectelor de strămutare.

Părțile contractante se obligă să nu aducă nicio modificare asupra

Convenției CMR prin acorduri speciale încheiate între două sau mai multe

dintre ele, putându-se totuși scoate de sub prevederile ei micul trafic de

frontieră, sau autorizarea folosirii scrisorii de trăsură reprezentative a mărfii

în transporturile efectuate exclusiv pe teritoriile lor.

21

CMR = “Convention Relative au Contrat de Transport International de Marchandises

par Route” (Convenţia privind contractul pentru transport internațional de mărfuri pe

șosele)


143

Principalele riscurile acoperite de asigurarea CMR sunt:

1. pagubele produse mărfurilor în urma transporturilor naționale și/sau

internaționale de mărfuri, așa cum sunt acestea definite în condițiile

de asigurare ale fiecărui asigurator. Asigurarea CMR acoperă

răspunderea asiguratului în calitate de transportator autorizat, pentru

mărfurile terților ce sunt transportate;

2. pierderea fizică sau valorică, totală sau parțială a mărfurilor sau

deteriorarea acestora și depășirea termenului de livrare, în limita

tarifului de transport, dacă acestea sunt în răspunderea

transportatorului, în conformitate cu prevederile contractului de

asigurare;

3. lovirea, ciocnirea, răsturnarea, căderea mărfurilor transportate în

timpul încărcării/descărcării acestora de către asigurat, dacă prin

contractul de transport s-a stabilit în mod expres că aceste

operațiuni cad în sarcina transportatorului;

4. riscul de furt a mărfurilor prin efracție și/sau acte de tâlhărie în

limitele de despăgubire stabilite pentru transportul național și

internațional de mărfuri, precum și pentru operațiunile de cabotaj,

dacă asiguratul a optat pentru cuprinderea acestora în asigurare

condiționat de constatare a culpei asiguratului;

5. pagube produse mărfurilor pentru care transportatorul este

răspunzător în urma transporturilor în cabotaj;

6. pagube produse prin avarierea mărfurilor perisabile ca urmare a

defectării, a funcționării defectuoase, a variațiilor de temperatură

sau a opririi instalațiilor frigorifice sau calorifice, inclusiv a

senzorilor de înregistrare a temperaturii cu care sunt dotate

vehiculele;

7. avarierea vehiculelor sau utilajelor transportate (noi sau second-

hand), ca și marfă, cu vehicule rutiere specializate. Pentru acest tip

de transport, asigurătorul acordă despăgubiri și în următoarele

situații:

a. pagubele provocate vehiculelor și/sau utilajelor transportate

de un incendiu produs vehiculului folosit pentru transport;


144

b. pagubele provocate vehiculelor și/sau utilajelor noi transportate

prin zgârieri, loviri pe timpul transportului.

Suplimentar, asigurătorul poate acorda despăgubiri și pentru

următoarele cheltuieli (de cele mai multe ori probate cu documente

justificative):

8. cheltuieli pentru limitarea prejudiciului;

9. cheltuieli efectuate în scopul depozitării mărfurilor și transportul

acestora la cea mai apropiată locație: depozit sau locul de destinație;

10. cheltuieli efectuate în scopul distrugerii mărfurilor avariate ca

urmare a producerii unui risc asigurat;

11. cheltuielile efectuate pentru paza mărfurilor rămase în urma

evenimentului asigurat, dacă acestea nu pot fi păstrate în condiții de

siguranță în vehicul

12. cheltuieli de transbordare.

Excluderile asigurării CMR includ:

- Excluderi prevăzute în cadrul Convenției CMR.

- Excluderile menționate în cadrul condițiilor de asigurare

aplicabile contractului de asigurare. Mai jos, sunt menționate principalele

excluderi întâlnite cel mai adesea în condițiile de asigurare aplicabile ale

fiecărui asigurător:

a. furtul total sau parțial al mărfurilor transportate dacă nu sunt

îndeplinite anumite condiții specifice menționate în condițiile de

asigurare ale contractului de asigurare (de exemplu, furtul nu a fost

avizat organelor de poliție de pe teritoriul statului în care acesta s-a

produs, la comiterea furtului a contribuit asiguratul și/sau prepușii

acestuia, vehiculele cu care a fost transportată marfa erau

descoperite în cazul în care nu necesită în mod expres transportul

cu vehicule descoperite conform documentelor eliberate de

expeditor etc);

b. pagube produse de umiditate, pagubele indirecte, ca de exemplu

scăderea prețurilor mărfurilor, pierderile ca urmare a nefolosirii

sau neexploatării mărfurilor sau altele asemănătoare;

c. pagube produse în perioada în care mărfurile au fost descărcate din

vehicul pe perioada transportului sau depozitate, dacă nu a fost

prevăzut altfel în contractul de asigurare;


145

d. pagube produse în urma avarierii containerului,

remorcilor/semiremorcilor tractate cu care sunt transportate

mărfurile, daca nu a fost prevăzut altfel în contractul de asigurare.

e. pagube produse în urma avarierii mărfurilor, în cazul în care

asiguratul nu este menționat în scrisoarea de trăsură în calitate de

transportator, sau transportatorul menționat în scrisoarea de trăsură

nu este asiguratul;

f. pagube produse mărfurilor transportate datorită lipsei sau defecțiunii

ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni,

sau vătămări, atunci când nu sunt ambalate sau sunt ambalate

necorespunzător;

g. pagube produse mărfurilor transportate datorită manipulării în

timpul încărcării și descărcării (dacă nu s-a atașat contractului de

asigurare clauza de încărcare-descărcare), precum și în timpul

deplasării mijlocului de transport ca urmare a nerespectării normelor

de ancorare;

h. transporturile de sume de bani, hârtii de valoare, bijuterii, pietre

scumpe, obiecte din metale prețioase.

Limitele de răspundere ale asigurării CMR

Limitele maxime ale despăgubirii acoperite prin asigurare se

stabilesc de comun acord de către asigurător și asigurat. Pe durata

asigurării, limitele despăgubirii pot fi majorate, cu plata corespunzătoare a

primelor de asigurare.

Bibliografie

1. Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere

civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de

vehicule și tramvaie - publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.

431 din 12.06.2017;

2. Norma A.S.F. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România -

publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 62 din 01.08.2017;


146

3. OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice,

actualizată prin OUG nr. 63/2006;

4. Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport

internațional de mărfuri pe șosele semnată la Geneva.

5. OG 27/ 2011 privind transporturile rutiere.


147

5.2. ASIGURĂRI DE BUNURI

5.2.1. Concepte specifice asigurărilor de bunuri

5.2.2. Asigurări de incendiu și calamități naturale (Property damage - PD)

5.2.3. Asigurări de locuințe și bunuri aflate în locuințe

5.2.4. Asigurarea de avarii accidentale ale mașinilor (Machinery

Breakdown)

5.2.5. Asigurarea autovehiculelor/vehiculelor, autospecialelor și utilajelor

de construcții, agricole sau altor utilaje speciale

5.2.6. Asigurarea valorilor

5.2.7. Asigurarea valorilor pentru cazurile de tâlhărie asupra curierilor

5.2.8. Asigurarea pentru toate riscurile a lucrărilor de construcții-montaj și

răspunderea constructorului/montorului

5.2.9. Asigurarea echipamentelor electronice

5.2.10. Asigurarea pierderilor financiare (Business Interruption - BI)

Asigurarea de bunuri este forma de asigurare prin care este

acoperită o gamă largă de riscuri, a căror producere ar putea determina

pagube materiale, cum ar fi: incendiu, evenimente catastrofale (de exemplu

cutremur, inundații, alunecări de teren), furt, inundații provocate din cauza

unor avarii la instalațiile de apă și altele. În categoria de bunuri asigurabile

sunt incluse clădiri cu destinații diverse (locuințe, birouri, producție,

depozitare etc.), bunurile aflate în clădiri/locuințe, echipamente electronice,

instalații, utilaje, opere de artă, lucrări de construcții, mașini, utilaje și alte

mijloace fixe.

Nu se pot asigura terenurile aferente clădirilor. Terenul nu reprezintă

un bun asigurabil.

Asigurările de bunuri pot fi regăsite în 2 clase de asigurare, și

anume:

- clasa 8 (Incendiu și calamități naturale, care acoperă daune sau

pierderi legate de bunuri, altele decât cele de la clasele 3-7)

- clasa 9 - Alte daune sau pierderi legate de alte bunuri (de

exemplu, asigurările agricole), decât cele menționate la clasele 3-7.


148

Acest capitol detaliază tipurile de asigurare aparținând clasei 8 de

asigurare, clasa 9 fiind prezentată în secțiunea 5.5.

Asigurările de bunuri oferă o serie de beneficii pentru asigurat, cum

ar fi:

- Protecție financiară - indiferent de tipul activității

desfășurate sau de statutul asiguratului, riscul ca patrimoniul (averea)

acestuia să fie afectat din cauze independente de el apare oricând (De

exemplu: incendiu, furt, cutremur, explozie, avarii accidentale ale

instalațiilor).

- Respectarea cerințelor băncii. De exemplu, în cazul în care

un client solicită un împrumut în vederea cumpărării unui spațiu (indiferent

dacă este locuință, spațiu comercial, spațiu de depozitare, producție s.a),

sau a unui utilaj, acesta trebuie să încheie o poliță de asigurare care are ca

scop protecția bunului finanțat.

- Respectarea cerințelor unui partener contractual. De

exemplu, anumite societăți solicită, ca o condiție obligatorie pentru

semnarea contractului, o poliță de asigurare pentru bunurile deținute de

parteneri.

5.2.1 Concepte specifice asigurărilor de bunuri

Asigurările de bunuri pot fi încheiate în mai multe variante:

Poliță de asigurare standard – acoperire FLEXA (Fire,

Lightning, Explosion, Aircraft) cuprinde următoarele riscuri

asigurate: incendiu, trăsnet, explozie, căderi de corpuri aeriene.

Poliță de asigurare extinsă – pe lângă riscurile standard, acoperă

și riscuri acordate prin clauze adiționale, cum ar fi: alte riscuri

naturale, furtul prin efracție sau tâlhărie, vandalismul, apă de

conductă și refulare, bunuri casabile etc.

Poliță de asigurare de tip “All Risks”- acoperă toate riscurile,

mai puțin excluderile.

Suma asigurată menționată în poliță reprezintă valoarea pentru care

se încheie asigurarea și este maximul răspunderii asigurătorului, în cazul

producerii sau apariției unuia sau mai multor evenimente asigurate.

Polița de asigurare de bunuri poate include franșize deductibile (ce

pot fi exprimate ca procent din suma asigurată, procent din daună, valoare


149

absolută și sunt suportate de client, indiferent de valoarea daunei), sau

atinse (suportate de catre client doar dacă dauna nu depășeste o anumită

valoare).

Cotele de primă sunt afectate de o serie de factori, cum ar fi:

- Locația bunurilor;

- Tipul constructiv al clădirilor asigurate, respectiv al clădirilor unde

se află bunurile de natura conținutului, asigurate (beton, cărămidă,

lemn), anul construcției;

- Grupele de bunuri (echipamente, utilaje, instalații, stocuri, bunuri

casabile, mobilier, aparatură electronică și electrocasnică etc);

- Tipul bunurilor asigurate (în cazul asigurărilor pentru echipamente;

electronice, asigurarea pentru avarii accidentale, etc);

- Domeniul de activitate al asiguratului/Activitatea desfășurata la

locația unde se află bunurile asigurate,

- Riscurile asigurate;

- Clauzele suplimentare acordate;

- Istoricul daunelor.

De regulă, asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 12 luni,

dar la cererea asiguratului, pot fi încheiate și pe perioade mai scurte sau mai

lungi de timp.

Inspecția de risc are ca principal obiectiv stabilirea și evaluarea

condițiilor de preluare în asigurare a anumitor obiective, prin identificarea

riscurilor asociate și specifice unei anumite activități, investigarea detaliată

la fața locului a obiectivului și activităților care se desfășoară la locația

respectivă. Persoana care efectuează inspecția de risc face fotografii locației

și solicită din partea asiguratului o serie de documente care validează buna

funcționare a obiectivului care urmează să fie asigurat.

În vederea evaluării cât mai corecte a riscului și, implicit, pentru

stabilirea termenilor și condițiilor de asigurare, la încheierea poliței,

asigurătorul solicită clientului completarea unui chestionar de asigurare

(include, de exemplu: întrebări cu privire la domeniul de activitate, cifra de

afaceri, istoricul daunelor, materialele de construcție etc.)

Pe parcursul perioadei asigurate, asigurătorul și asiguratul pot

conveni modificări ale termenilor și condițiilor de asigurare (de exemplu,

majorarea sumei asigurate datorată unor îmbunătățiri aduse bunurilor). În


150

astfel de cazuri, se emite un supliment de asigurare și se poate percepe, în

funcție de modificările solicitate, o primă suplimentară.

Constatarea daunelor se face de către asigurător sau împuterniciți

ai acestuia, împreună cu asiguratul sau împuternicitul său. Valoarea

despăgubirii nu poate depăși suma asigurată, sau valoarea daunei. În

cazurile în care există daune unde este necesară intervenția autorităților de

specialitate, acestea sunt anunțate primele la producerea evenimentului

asigurat, urmând ca după aceea să fie anunțată societatea de asigurări la

care este încheiată polița de asigurare. În restul cazurilor, se va anunța

asigurătorul.

5.2.2. Asigurări de incendiu și calamități naturale (Property

Damage - PD)

De regulă, bunurile ce se pot asigura, fac parte din următoarele

categorii: clădiri și alte construcții, mijloace fixe, inventar, stocuri, bani

numerar și/sau alte instrumente de plată (tichete de masă, cartele

telefonice).

Polița de asigurare de incendiu și calamități naturale poate include

clauze adiționale: spargerea sau crăparea bunurilor casabile, scurgerea

accidentală a apei din sprinklere, fenomene electrice, avarii accidentale ale

instalațiilor de apă, canal sau încălzire, inundarea cu apă provenită de la

vecini, furt prin efracție sau tâlhărie etc.

Bunurile excluse din asigurare: bunurile care, din cauza uzurii sau

deteriorării, nu mai pot fi folosite în conformitate cu destinația lor inițială

sau a căror stare de întreținere este necorespunzătoare, obiective pentru care

autoritățile au interzis construcția de imobile sau alte construcții, bunuri

aflate în mine subterane etc.

5.2.3.Asigurări de locuințe și bunuri aflate în locuințe

Bunurile asigurate prin acest tip de asigurare, sunt: locuința,

inclusiv dependințele, bunurile conținute (de exemplu, îmbrăcăminte,

mobilier, electronice/electrocasnice), la o valoare globală sau defalcată.

Adițional, asigurările de locuință pot conține, prin extindere, și alte


151

acoperiri suplimentare, cum ar fi “Răspundere civilă față de terți” sau

“Accidente persoane”.

Posibile riscuri acoperite: FLEXA (acoperire de bază -

obligatorie), riscuri de dezastre naturale (cutremur, inundații,

alunecare/prăbușire de teren), greve, revolte, tulburări civile, vandalism,

fenomene atmosferice (furtună, ploaie torențială, grindină), apă de

conductă, furt prin efracție sau tâlhărie etc.

Conform legii, asigurările de locuință sunt: obligatorii și facultative.

Asigurarea obligatorie a locuințelor se încheie potrivit

prevederilor Legii 260/2008 și normelor de aplicare aferente, cu

modificările și completările ulterioare, și este aplicabilă persoanelor fizice

și juridice, proprietare de imobile cu destinația de locuință din România, ca

o măsură de protecție obligatorie împotriva dezastrelor naturale.

Emiterea poliței de asigurare facultativă pentru locuință este

condiționată de existența unei Polițe de Asigurare împotriva Dezastrelor

(PAD) valabile, indiferent de societatea de asigurare emitentă. Această

poliță este acoperită de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale

(PAID).

Riscurile acoperite prin polița obligatorie de tip PAD sunt:

cutremur, inundații, alunecare de teren.

Suma asigurată diferă în funcție de tipul locuinței asigurate:

- 20.000 euro, pentru locuința tip A (construcția cu structura de

rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori

din piatră, cărămidă arsă, lemn ori din orice alte materiale

rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic);

- 10.000 euro, pentru locuința de tip B (construcția cu pereți

exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale

nesupuse unui tratament termic și/sau chimic) – de exemplu

pentru locuințele din chirpici/ paiantă.

Corespunzător nivelului de sumă asigurată, prima de asigurare

pentru polița PAD este:

- 20 euro/an, pentru locuința de tip A;

- 10 euro/an, pentru locuința de tip B.

Bunurile excluse se referă la: bunuri de tipul clădirilor în curs de

construcție sau nefinalizate, construcții subterane, sere, solarii, cât și


152

anumite riscuri, de pildă: război, terorism, reacții nucleare, fapte săvârșite

din culpa asiguratului etc.

5.2.4. Asigurarea de avarii accidentale ale utilajelor (Machinery

Breakdown)

Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare, pot fi: mașinile,

utilajele și instalațiile menționate expres în poliță, cum ar fi: linii de

producție, centrale termice, generatoare de curent, transformatoare,

motoare, compresoare, pompe, mașini pentru prelucrarea metalelor,

instalații de răcire, de ventilație și încălzire, etc. - bunuri care să fi trecut cu

succes testele de punere în funcțiune.

Polița include următoarele riscuri acoperite: FLEXA, (acoperire

obligatorie, de bază); defecte de material, erori de: proiectare, fabricație,

montaj sau instalare, vibrații, scurtcircuit, supratensiune, dereglări,

dezechilibrări, descentrări, excentricitate (abatere de la coaxialitate), greșeli

de operare, lipsa de îndemânare, neglijența prepuşilor asiguratului, ungere

defectuoasă, pierderea unor piese/părți, sarcină/încărcare anormală,

oboseala materialelor, autoîncălzire, dezmembrare datorată forței centrifuge

etc.

Polița nu oferă acoperire pentru bunuri precum: mașini

experimentale, mașini aflate în conservare, mașini portabile, piese,

instrumente și aparatură de măsură, verificare și control, altele decât cele

care echipează mașina asigurată.

5.2.5. Asigurarea autovehiculelor/vehiculelor, autospecialelor și

utilajelor de construcții, agricole sau altor utilaje speciale

Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare sunt:

autovehicule/vehicule, autospeciale și utilaje speciale. De exemplu:

buldozere, excavatoare, macarale, betoniere, tractoare, combine,

autoutilitare, stivuitoare, vidanje etc., precum și accesoriile și

echipamentele suplimentare ale acestora.

Polița include următoarele riscuri acoperite: FLEXA, coliziuni

(ciocniri, loviri sau izbiri) cu alte corpuri mobile sau imobile, inclusiv


153

coliziunea bunului asigurat cu bunurile manipulate de acesta, căderi în

prăpastie sau în apă, răsturnări etc.

Posibile excluderi ar putea fi: bunuri înmatriculate/înregistrate în

străinătate, bunuri care nu sunt montate fix la autovehicul, altele decât

accesoriile și echipamentele suplimentare cuprinse în asigurare (De

exemplu, dispozitive GPS, stații emisie și/sau recepție, telefoane etc.),

piesele de rezervă, combustibili, lubrifianți, huse interioare și exterioare,

prelate, pături sau alte bunuri existente în bunul asigurat (cu excepția roților

de rezervă și sculelor livrate de producător ca dotare standard. De exemplu:

cric, cheie de roți, numai dacă acestea se aflau în bunul asigurat în

momentul producerii evenimentului asigurat).

5.2.6. Asigurarea valorilor

Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare sunt: bani, aur,

argint, bijuterii, ceasuri cu valoare deosebită, timbre fiscale și poștale,

cecuri, ordine de plată, scrisori de garanție etc.

Polița acoperă următoarele riscuri: FLEXA, calamități naturale

(cutremur, inundații, alunecare de teren), furt prin efracție sau tâlhărie etc.

Excluderi: prejudicii produse de neglijența asiguratului, pierderi

inexplicabile sau dispariții misterioase, prejudicii produse valorilor care nu

se află în incinte special amenajate, prejudicii provocate în timpul

transportului valorilor asigurate, război, terorism, reacții nucleare etc.

5.2.7. Asigurarea valorilor pentru cazurile de tâlhărie asupra

curierilor

Polița oferă protecție pentru valori monetare sau documente cu

regim special. Riscurile acoperite se referă la pagube produse prin tâlhărie,

asupra curierului. Excluderi: însușirea ilegală, falsificarea sau frauda

comise cu intenție de către asigurat, pierderi inexplicabile/dispariții

misterioase, furt simplu (fără efracție sau tâlhărie) sau furt prin înșelăciune.


154

5.2.8. Asigurarea pentru toate riscurile a lucrărilor de

construcții-montaj și răspunderea constructorului/montorului

Este destinată persoanelor juridice: antreprenori construcții-montaj,

agenți economici cu activitate de construcții și/sau montare-instalare, în

calitate de subantreprenori. În polița de asigurare poate fi inclus, la cererea

asiguratului, și beneficiarul obiectivului de construcții, în calitate de

coasigurat, precum si alți subantreprenori/companii implicate în mod direct

în obiectivul de construcții asigurat. Pot fi asigurate atât lucrările de

construcții-montaj cât și utilajele constructorului și eventuale daune produse

terților, în perioada executării lucrărilor.

Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare de tipul „All-risks”

sunt: construcții civile (cu destinație de locuință, învățământ, artă, sport,

birouri etc), construcții industriale (ateliere, hale), construcții agricole

(pentru creșterea animalelor, sere); construcții speciale (poduri, drumuri, căi

ferate, baraje, coșuri de fum-răcire, tuneluri, alimentare apa-canal,

termoficare, transporturi, etc.); lucrări de montaj și instalare (centrale pentru

producerea curentului electric, stații de transformare, instalații și utilaje din

industria chimică și petrochimică, instalații și utilaje din industria

alimentară, morărit și panificație, instalații și utilaje pentru producția

maselor plastice, cauciucului, sticlei, materialelor de construcții, laminoare,

turnătorii) etc, precum și lucrări de reabilitare, consolidare, renovare a unor

construcții/ lucrări preexistente.

Perioada de asigurare a poliței se întinde pe durata lucrărilor și,

după caz, anumite riscuri sunt acoperite și pe perioada garanției lucrărilor.

Această poliță de asigurare include două secțiuni principale:

- Secțiunea 1 – Asigurarea de pagube materiale produse bunurilor

asigurate: incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor,

cutremur, inundații, furtună, uragan, grindină, furt prin efracție,

prăbușire și/ sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă și orice alte

cauze, mai puțin cele excluse explicit prin condițiile de asigurare.

În cadrul acestei secțiuni se pot acoperi și cheltuielile suplimentare

în caz de daună, spre exemplu: curățare resturi, proiectare, taxe

profesionale, intervenție pompieri, cheltuieli cu limitarea daunei.

- Secțiunea 2 – Asigurarea de răspundere civilă față de terți prin care

sunt acoperite prejudiciile pentru care asiguratul răspunde în fața


155

legii față de terțe persoane păgubite (vătămări corporale, accidentale

sau îmbolnăviri urmate sau nu de deces).

Excluderi: lucrări contractuale de construcții și/sau montaj la

obiectivele construite în zone în care autoritățile au interzis această acțiune

prin acte publice, bunurile care, din cauza uzurii sau deteriorării, nu mai pot

fi folosite în conformitate cu destinația lor inițială.

5.2.9. Asigurarea echipamentelor electronice

Polița se adresează, în general, persoanelor juridice care își doresc să

asigure orice tip de echipament electronic destinat domeniului economico-

social.

Bunurile asigurabile prin această poliță de tipul „All-risks” sunt:

aparatură medicală, echipamente industriale, echipamente de birou (laptop,

PC, imprimantă, scanner), echipamente din domeniul comunicațiilor, media

(camere de filmat, videoproiectoare, echipamente foto etc.)

Această poliță de asigurare, conține, de regulă, trei secțiuni:

Secțiunea 1: Daune materiale ale echipamentelor electronice

Pot fi asigurate echipamentele: aflate în incinta/la locațiile descrise/

menționate în contractul de asigurare, în timpul mutării /transportării

oriunde în cadrul locațiilor menționate în contractul de asigurare, care în

momentul intrării în asigurare, funcționează sau sunt gata de funcționare

(procedurile de lucru au fost începute, sau pot fi începute în baza

certificatului privind încheierea cu succes a testelor de încercare/verificare).

Exemple de daune materiale: daune materiale cauzate de evenimente

FLEXA sau neglijență, manipulare, erori de proiectare.

Secțiunea 2: Date și suporturi externe de date

Riscurile acoperite: daunele produse suporturilor externe de date

(implicit datelor stocate pe acestea), dacă daunele au fost cauzate de

riscurile acoperite prin Secțiunea 1. De exemplu, date conținute în

fișiere/baze de date, aplicații create de asigurat sau obținute în urma

utilizării programelor de serie/cu licență, inclusiv programe cu licența

OEM. Nu se pot asigura: daunele produse de viruși, daunele provocate de

manipulare greșită de programe sau date, dispariții misterioase de date sau

suporturi de date.

Secțiunea 3: Cheltuieli suplimentare de operare


156

Sunt acoperite cheltuieli suplimentare care sunt efectuate după o

pierdere indemnizabilă a bunului asigurat, cauzată de un eveniment brusc și

neprevăzut, sau după o pierdere a bunului în urma furtului prin efracție sau

tâlhărie. Acestea pot fi cheltuieli cu închirierea temporară de bunuri

(substitute – altele decât cele asigurate) identice/similare celor

avariate/distruse, operarea acestora cu personal și alte operațiuni în legătură

cu acestea; cheltuieli dependente de factorul timp; cheltuieli independente

de factorul timp: (de) montare/instalare, transport, adaptare programe și alte

cheltuieli determinate de aplicarea planului de măsuri de urgență etc. De

exemplu, se acoperă cheltuielile suplimentare după producerea unei

pierderi sau avarieri cauzate de: neglijență, manevrare necorespunzătoare

sau efectuată de persoane neinstruite, eroare de operare, avariere

intenționată sau rea intenție a unei terțe persoane, furt prin efracție,

tâlhărie, incendii (cu sau fără flacără), toate tipurile de explozie, implozie,

acțiunea fulgerului, prăbușirea unui obiect.

5.2.10. Asigurarea pierderilor financiare (Business Interruption

- BI)

Polița de asigurare BI asigură pierderile din exploatare generate de

întreruperea activității ca urmare a următoarelor riscuri: FLEXA, calamități

naturale si alte riscuri asigurate în polița de asigurare de bază.

Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare,

indemnizația pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare

cuprinde, atât pierderea de profit, cât și cheltuielile generale și cele

decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat (conform

Legii nr. 71/2011). Indiferent de valoarea nominală a creanțelor pierdute,

indemnizația de asigurare acoperă și profiturile sau beneficiile nerealizate,

inclusiv cheltuielile făcute pentru evitarea sau limitarea riscurilor.

Bibliografie

1. Ciurel Violeta, Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici

internaționale, Editura ALLBECK, București, 2000


157

2. ISF – Suport curs “Calificarea profesională a persoanelor care doresc să

lucreze în domeniul distribuţiei produselor de asigurare”, ediția 2016

3. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări și reasigurări, ediția a II-a,

Editura Expert, București, 1998


158

5.3. ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ȘI DE

ACCIDENTE

5.3.1. Asigurări de sănătate

5.3.1.1. Descrierea asigurărilor de sănătate

5.3.1.2. Riscuri asigurate și excluse

5.3.2. Asigurarea de accidente

5.3.2.1. Descrierea asigurărilor de accidente

5.3.2.2 Riscuri cuprinse în asigurarea de accidente

5.3.3. Mecanismul de funcționare a produselor de asigurare de sănătate/

accidente

5.3.3.1. Principii de subscriere și documente obligatorii

5.3.3.2. Principii de administrare

5.3.3.3. Principii de avizare/plată a despăgubirilor

5.3.1. Asigurări de sănătate

5.3.1.1. Descrierea asigurărilor de sănătate

Asigurarea de sănătate este un contract încheiat între un asigurător

și un contractant (care poate avea sau nu și calitatea de asigurat) și care

acoperă riscuri medicale în scopul prevenției deteriorării stării de sănătate a

asiguratului. În acest scop, asigurătorul încheie parteneriate cu furnizori de

servicii medicale. Astfel, un contract de asigurare de sănătate poate

beneficia de unul din următoarele tipuri de parteneriate: cu un singur sau

mai mulți furnizori de servicii medicale (Rețea medicală închisă), cu un

furnizor de platformă de sănătate care oferă acces la orice furnizor de

servicii medicale din aria geografică acoperită, cu decontare directă sau nu

(Rețea medicală deschisă).

Principalele tipuri de asigurări de sănătate sunt:

- Asigurări de grup – asigurări de sănătate achiziționate de

către o companie și în cadrul căreia asigurații sunt salariații

acesteia


159

- Asigurări individuale – asigurări de sănătate achiziționate

de către o persoană fizică în nume propriu sau pentru sine și

familia sa în calitate de asigurați

În raport cu serviciile medicale acoperite prin intermediul primei de

asigurare, asigurările de sănătate se clasifică în:

- Asigurări de tip complementar: suportă coplata datorată de

asigurat, în condițiile legii.

- Asigurări de tip suplimentar: suportă total sau parțial plata

pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii

medicale de bază (opțiunea pentru un anumit personal

medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiții

hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în

polița de asigurare).

Conform regimului fiscal al asigurărilor de sănătate se oferă

deduceri pentru angajator în sumă maximă de 400 euro anual/ salariat, sumă

ce nu intră în baza de calcul a impozitului pe profit al companiei, ținând

cont de primele de asigurare de sănătate suportate de angajator pentru

angajații proprii.

De asemenea, în situația în care salariații suportă o parte din primele

de asigurare, aceste prime de asigurare de sănătate suportate de angajați se

deduc din venitul brut din salarii la locul unde se află funcția de bază, astfel

încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de

400 euro/ salariat, sumă ce nu intră în baza de calcul a impozitului pe

veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale obligatorii.

Acoperirea riscurilor poate începe odată cu activarea poliței de

asigurare, sau numai după o anumită perioadă de așteptare. Acoperirea

poate fi totală sau parțială a costurilor aferente riscului. În cazul acoperirii

parțiale este specificat clar modul de calcul al sumei despăgubite, acesta

putând fi exprimat fie în valoare absolută, fie în valoare procentuală din

suma totală asigurată pe categoria de risc. Suma despăgubită poate fi

stabilită și în funcție de gradul de afectare a integrității corporale a

asiguratului.

5.3.1.2. Riscuri asigurate și excluse

Principalele evenimente acoperite de polița de asigurare de

sănătate includ:


160

1. servicii de ambulatoriu;

2. servicii de spitalizare.

1. Categoria serviciilor de ambulatoriu reprezintă serviciile pentru

care nu este necesară spitalizarea și poate cuprinde diferite tipuri de servicii,

cu niveluri de acoperire diferite (mai multe formule):

a. Consultații medicale

Asigurătorul poate acoperi consultațiile medicale solicitate de

asigurat datorate unei necesități medicale. Accesul la consultații medicale

se realizează prin intermediul Call Center-ului dedicat (al asigurătorului sau

al rețelei medicale partenere). Lista consultațiilor medicale de specialitate

este detaliată în Termenii și Condițiile asigurării. Exemple de riscuri

acoperite: consultații de medicină generală, medicină internă, pediatrie,

medicină de familie, oftalmologie,etc.

b. Proceduri medicale și investigații

Asigurătorul poate acoperi procedurile medicale și investigațiile

solicitate de asigurat datorate unei necesități medicale accesate în baza

recomandării unui medic generalist/specialist. Accesul la procedurile

medicale și investigații se realizează prin intermediul Call Center-ului

dedicat (al asigurătorului sau al rețelei medicale partenere). Exemple de

riscuri acoperite:

- Obstetrică – Ginecologie: colposcopie, electrochirurgie etc.

- Oftalmologie: prescriere de ochelari/ lentile, examen fund de ochi,

test Schrimer, tonometrie non-contact etc.

- Dermatologie: proceduri dermatologice de patologie prin

cauterizare/ excizie cu laser, dermatoscopie, biopsie, examinare cu lampa

Wood etc.

- altele proceduri, conform condițiilor de asigurare.

c. Teste de laborator

Asigurătorul poate acoperi testele de laborator solicitate de asigurat

datorate unei necesități medicale accesate în baza recomandării unui medic

generalist/ specialist. Accesul la testele de laborator se realizează prin

intermediul Call Center-ului dedicat (al asigurătorului sau al rețelei


161

medicale partenere). Exemple de riscuri acoperite: seturi bacteriologie,

biochimie, electroforeză, electroliți, enzime, teste urină, etc.

Alte servicii de ambulatoriu ce pot fi acoperite sunt: servicii

stomatologice, servicii de imagistică, medicină de recuperare, vaccinuri,

reduceri la servicii medicale de ambulatoriu neacoperite în contractul de

asigurare, includerea în contract (cu aceleași riscuri acoperite) și a

persoanelor dependente (familia asiguratului).

2. Categoria serviciilor de spitalizare Costurile de spitalizare pot include medicația administrată, pierderi

financiare înregistrate în perioada de convalescență, investigații medicale

etc. Riscul poate fi acoperit doar dacă există o perioadă minimă de

spitalizare cauzată de același eveniment (de exemplu, minim 2 zile

consecutive). Ziua de spitalizare este clar definită în termenii și condițiile

asigurării (de exemplu, este considerată 1 zi spitalizarea pe o durată

minimă de 24 ore). În functie de produsele fiecărui asigurator, mai pot

exista: indemnizații acordate pentru intervenții chirurgicale și naștere.

Principalele excluderi ale asigurării de sănătate se referă la:

- participarea asiguratului la acțiuni hazardate (acțiuni periculoase sau

efectuate cu încălcarea prevederilor legale) sau activități recreative

(hobby-uri), care implică riscuri serioase, cum ar fi, dar fără a se

limita la acestea: parapantism, paraşutism, planorism,

deltaplanorism, rafting, zboruri cu avioane uşoare şi ultra-uşoare,

acrobație aeriană sau skydiving, yachting, echitație, înot cu sărituri

de la trambulină, vânătoare, sporturi cu motor (motociclism,

automobilism), speologie, scufundări la adâncimi mai mari de 40

metri, cascadorie, escaladă şi alpinism montan, sărituri cu coarda

elastică etc.;

- comiterea cu intenție de către asigurat a unei acțiuni pedepsite de

legea penală;

- încercări de sinucidere, auto-mutilare, expunere deliberată a

asiguratului la un pericol;


162

- orice acțiune a asiguratului sub influența alcoolului, drogurilor,

substanțelor toxice sau narcotice, administrarea medicamentelor fără

prescripția medicului (automedicația);

- orice afecțiune/ boală preexistentă, nedeclarată în chestionarul

medical din Cererea de asigurare și/sau neacceptată de Asigurător;

- alte situații, conform condițiilor de asigurare.

5.3.2. Asigurarea de accidente

5.3.2.1. Descrierea asigurării de accidente

Asigurarea de accidente are drept scop protejarea persoanelor fizice

împotriva unor evenimente care pot afecta sănătatea corporală, capacitatea

de muncă sau viaţa asiguratului și care se produc ca urmare a unui accident.

Accidentul reprezintă un eveniment datorat unei cauze neprevăzute,

externe, violente și independente de voința asiguratului şi care-i poate

provoaca acestuia răniri, vătămare corporală sau deces.

Asigurarea de accidente se poate încheia de către persoane cu vârsta

cuprinsă între 16 şi 70 de ani. Ea este diferită de asigurarea de viaţă prin

faptul că acoperă doar riscuri produse ca urmare a unui accident, riscul de

deces din accident reprezentând riscul de bază (este obligatoriu a fi acoperit

la încheierea polițelor de asigurare de acest tip). Asigurările de accidente se

încheie pe perioade mai scurte (de obicei un an sau chiar mai puţin), în timp

ce asigurările de viață se încheie pe termen mediu și lung, pot fi mai

complexe și pot combina partea de protecție financiară, în cazul producerii

riscului asigurat, cu partea de economisire sau investiție.

Acest tip de asigurare poate fi impus prin lege, pentru anumite

categorii de activităţi, sau prin politica de protejare a angajaţilor unei

companii a cărei activitate presupune riscuri semnificative (de exemplu, în

industria de transport, industria de construcții, minerit etc).

Tipurile de asigurare de accidente sunt:

- Asigurarea individuală - este destinată persoanelor fizice care

doresc să își asigure protecția financiară în cazul producerii unui

accident.


163

- Asigurarea de grup - este destinată persoanelor juridice care

doresc asigurarea angajaților pentru riscurile de accident și

deces, ca un instrument de fidelizare a lor. Este o asigurare

colectivă, putând fi încheiată pentru fiecare angajat în parte,

pentru toți angajații care dețin o anumită poziție, pentru toți

angajații persoanei juridice, indiferent de profesie sau pentru un

număr limitat de angajați.

Asigurarea se încheie pentru angajații care au un contract de muncă

cu compania contractantă a poliței de asigurare; pentru persoanele numite în

funcţii de conducere care desfăşoară activitatea pe baza unui mandat din

partea persoanei juridice, pe perioada mandatului; pentru persoanele fizice

care au încheiat cu persoana juridică un contract de ucenicie la locul de

muncă, de formare profesională şi alte asemenea, valabilitatea poliței

încheindu-se la data expirării acestora sau la desfacerea contractului de

muncă.

Pot fi incluși în polița de asigurare angajați cu vârsta minimă de 16

ani la începerea valabilității poliței şi cu vârsta maximă de 70 ani la data

expirării poliței. Asigurarea acoperă evenimentele produse în timpul

programului de lucru (inclusiv drumul dus-întors la/de la locul de muncă), a

exercitării obligațiilor de serviciu atât la sediul firmei, sau la locul în care

asiguratul își desfășoară activitatea, cât și în timpul deplasărilor în interes

de serviciu, atât în ţară, cât și în străinătate. Majoritatea asigurătorilor pot

prelungi acoperirea poliței la 24 de ore, la cererea contractantului poliței.

5.3.2.2 Riscuri cuprinse în asigurarea de accidente

Riscurile acoperite de asigurarea de accidente sunt: deces din

accident, invaliditate permanentă din accident, fracturi, arsuri, degerături,

invaliditate temporară (spitalizare, convalescență ca urmare a unui

accident), intervenții chirurgicale, cheltuieli medicale sau incapacitate

temporară de muncă, produse ca urmare a:

- accidentelor de circulaţie;

- accidentelor rezultate din practicarea sporturilor;

- accidentelor provocate de funcţionarea maşinilor, aparatelor,

instalaţiilor;


164

- intoxicaţiei acute involuntară şi/sau asfixierii prin emanaţie de

gaze sau vapori, ori prin înec;

- prăbuşirilor de teren, fulgerului, trăsnetului, exploziilor;

- curentării, lovirii, tăierii, căderii, înțepării, alunecării, arsurilor;

- accidentelor produse ca urmare a acţiunii armelor de foc;

- efortului fizic excesiv şi subit determinat de cauze de forţă majoră

pentru salvarea vieţii;

- atacului unei alte persoane sau al animalelor.

Principalele excluderi ale asigurării de accidente sunt:

- accidente cauzate de starea de ebrietate a asiguratului;

- intoxicaţii ca urmare a abuzului de alcool;

- intoxicații ca urmare a abuzului de medicamente şi droguri;

- accidente produse datorită acţiunilor proprii delictuale,

imprudente, neglijenţă;

- accidente prilejuite de orice formă de război, explozie atomică,

contaminare, poluare, sinucidere, vătămări produse de acţiunile proprii ale

asiguratului.

5.3.3. Mecanismul de funcționare a produselor de asigurare de

sănătate/accident

Pe parcursul unei vieți pot apărea o serie de factori ce pot conduce la

probleme de sănătate şi implicit, la investigații medicale ce presupun un

efort financiar. Evoluția stării de sănătate sau integritate fizică nu poate fi

prevăzută, ci doar influențată favorabil prin adoptarea unui stil de viață cât

mai sănătos. Apare necesitatea prevenției și asigurării unor posibile

cheltuieli în viitor în scopul menținerii unei stări de sănătate cât mai bune,

cu atât mai mult cu cât, odată cu înaintarea în vârstă, riscurile deteriorării

stării de sănătate cresc. În același timp, integritatea fizică, sănătatea,

capacitatea de muncă pot fi și ele afectate, ducând la imposibilitatea

desfășurării unei activități şi, deci, la lipsa unui venit, ceea ce determină un

impact secundar negativ asupra asiguratului şi vieții sale.

Conștientizarea şi manifestarea nevoii de protecție a oricărui om, ca

și decizia de a cumpăra o asigurare, ca demers individual și facultativ, sunt

determinate în mare măsură de:


165

- factori obiectivi – economico-financiari (posibilitatea de a folosi o

parte din venituri pentru aceasta), sociali, familiali, educaționali;

- factori subiectivi – experiențe anterioare, cunoașterea avantajelor

şi protecției oferite de asigurare.

5.3.3.1. Principii de subscriere şi documente obligatorii

Pentru încheierea Contractului de asigurare, asiguratul și, dacă este

cazul, contractantul completează şi semnează Cererea de asigurare cu toate

documentele solicitate de asigurător, iar contractantul sau asiguratul, după

caz, plăteşte prima de asigurare.

Pentru confirmarea Contractului de asigurare, asigurătorul evaluează

riscul asigurabil pentru fiecare asigurat în parte din punct de vedere

medical, ocupațional, hobby, sport și financiar, pe baza informațiilor din

Cererea de asigurare și documentele anexă.

Ca urmare a acestei evaluări, asigurătorul poate solicita asiguratului

să efectueze o examinare medicală la o clinică medicală agreată de

asigurător, caz în care, costurile examinărilor medicale sunt suportate de

asigurător.

În cazul unui risc prea mare, asigurătorul poate acorda asigurarea în

condiții individuale diferite de cele menționate în prezentarea contractului

de asigurare sau poate refuza preluarea în asigurare, situație în care prima

de asigurare plătită va fi returnată contractantului, fără a fi purtătoare de

dobândă.

Contractantul asigurării are obligația de a informa neîntârziat

asigurătorul despre orice schimbare intervenită în ocupația, sporturile şi

hobby-urile practicate de asigurat. Asigurătorul are dreptul de a modifica

unilateral, în consecință, condițiile de acoperire contractuală a riscului

producerii evenimentului asigurat sau de a elimina din contract asigurații al

căror risc ocupațional, sport/hobby este prea mare.

Înainte de încheierea unui contract de asigurare de sănătate,

asigurătorii sunt obligaţi să remită clienţilor documentele de asigurare care

trebuie să cuprindă un minim de informaţii despre asigurător şi despre

contractul de asigurare. Specific asigurărilor de sănătate şi accidente este

faptul că asigurătorul este obligat să transmită asiguratului o listă de

acoperiri şi, după caz, lista furnizorilor de servicii medicale.


166

5.3.3.2. Principii de administrare

Contractul de asigurare de sănătate are o durată determinată de la

data intrării în vigoare a asigurării. Contractul de asigurare de sănătate este

considerat valabil pe perioada în care primele de asigurare sunt plătite la zi,

sau contractul se află în perioada de grație. În cazul în care contractul se

află în perioada de grație și primele nu au fost încă achitate la zi, dacă are

loc un eveniment asigurat, asiguratul este acoperit numai după ce sunt

achitate în totalitate primele scadente. Contractul se reînnoieşte după fiecare

an contractual de asigurare.

Contractantul este responsabil de efectuarea plății primelor de

asigurare până la datele scadente, în conformitate cu polița de asigurare și

informările de plată primite de la asigurător. Pot exista mai multe frecvențe

de plată, la alegerea contractantului: lunară, trimestrială, semestrială sau

anuală.

Primele de asigurare sunt diferite în funcție de categoriile

ocupaţionale, gradul de risc și nivelul sumelor asigurate.

In cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate se plătesc sumele

asigurate stipulate în condițiile de asigurare care pot fi:

- sume forfetare (fixe) - reprezentând o indemnizaţie calculată

pentru zilele de spitalizare, o indemnizație pentru intervenţii chirurgicale

sau pentru incapacitate temporară de muncă;

- compensaţii (indemnizații) care reprezintă un anumit procent

din suma asigurată în funcție de gradul de afectare. De exemplu, pot fi

procente de 25%, 50%, 75% sau 100% din suma asigurată în funcție de

gradul de invaliditate. Situaţiile acoperite în caz de invaliditate permanentă

totală pot fi: pierderea completă a vederii ambilor ochi; pierderea unui

antebraţ sau a unui picior; pierderea funcţiunii ambelor braţe sau a ambelor

mâini; afecţiunea incurabilă traumatică sau post-traumatică a creierului;

paralizia totală şi permanentă.

Sumele asigurate sunt plătite de asigurător în urma unor investigaţii

pe care acesta le efectuează şi pe baza unor documente justificative,

inclusiv medicale.


167

Pe durata derulării contractului, contractantul poate solicita

modificări (prin completarea și semnarea formularului de modificări

contractuale, contractant/asigurat) cum ar fi:

- adăugarea/excluderea de asigurați în/din contract;

- schimbarea formulei de acoperiri pentru asigurații existenți în

contract;

- schimbarea contractantului;

- actualizarea datelor personale;

- modificarea frecvenței de plată a primelor de asigurare;

- modificarea beneficiarului în caz de deces al asiguratului, pentru

asigurarile de accidente (acolo unde este cazul).

5.3.3.3. Principii de avizare/ plată a despăgubirilor

Despăgubirea reprezintă suma de bani plătită de asigurător

asiguratului sau, după caz, furnizorului de servicii medicale agreat prin

contract, corespunzătoare costului serviciilor medicale de care a beneficiat

asiguratul, în conformitate cu condițiile contractului de asigurare. În această

sumă nu se include nici un profit pentru asigurat.

În scopul plății indemnizației de asigurare, asiguratul va pune la

dispoziția asigurătorului toate documentele disponibile referitoare la riscul

asigurat produs, în conformitate cu mențiunile din contractul de asigurare.

Furnizarea de informații false, înșelătoare, incomplete sau incorecte

de către asigurat sau de către beneficiarii acestuia, ori prezentarea de

documente inexacte sau falsificate menite să schimbe data, împrejurările

sau consecințele riscurilor conduc la pierderea dreptului la indemnizație în

baza Contractului de Asigurare.

După primirea documentației, asigurătorul fie aprobă, fie respinge

plata Indemnizației de Asigurare solicitată, ori propune plata unei

Indemnizații de Asigurare diferite, în funcție de circumstanțele producerii

riscului asigurat ce face obiectul cererii de despăgubire.

În cazul în care decesul asiguratului are loc înainte de plata

indemnizației de asigurare, suma indemnizației este achitată beneficiarilor

asiguratului.


168

Bibliografie

1. Badea Dumitru, Tudor Bogdan, Naghi Laura, Manualul agentului de

asigurări, Editura Economică, București, 2008

2. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări. O perspectivă globală,

Editura Rentrop&Straton, 2011

3. Sharon B. Allen, Mary C. Bickley, Dennis W. Goodwin, Jennifer

W. Herrod, Patsy Leeuwenburg, Life and Health insurance

Marketing, Third Edition, LOMA, Atlanta, GA, 2003

4. ISF – Suport curs “Calificarea profesională a persoanelor care

doresc să lucreze în domeniul distribuţiei produselor de asigurare”,

ediția 2016


169

5.4 ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

5.4.1. Aspecte generale

5.4.1.1. Asigurarea de răspundere civilă legală

5.4.1.2. Asigurarea de răspundere civilă profesională

5.4.1.3. Asigurarea de răspundere civilă a managerilor

5.4.2. Caracteristici ale asigurărilor de răspundere civilă

5.4.3. Mecanismul de funcționare a produsului de asigurare de răspundere

civilă

5.4.3.1. Modalităţi de subscriere şi administrare

5.4.3.2. Modalitați de avizare/ plată a despăgubirilor

5.4.1. Aspecte generale

Asigurarea de răspundere civilă este forma de asigurare prin care

se acoperă sumele pe care asiguratul este obligat conform legii să le

plătească pentru prejudiciile produse în mod neintenţionat terţilor de către

acesta sau de către persoanele, lucrurile (inclusiv clădirile sau edificiile) sau

animalele pentru care poartă răspundere. Atunci când este încălcată o astfel

de îndatorire, persoana care o încalcă este obligată să repare prejudiciile

cauzate.

Forme ale asigurării de răspundere civilă se regăsesc în 4 clase de

asigurare, astfel:

a) clasa 10 (asigurări de răspundere civilă auto, pentru utilizarea

vehiculelor auto, inclusiv răspunderea transportatorului);

b) clasa 11 (asigurări de răspundere civilă pentru utilizarea

aeronavelor, inclusiv răspunderea transportatorului);

c) clasa 12 (asigurări de răspundere civilă pentru utilizarea vaselor

maritime, lacustre și fluviale, inclusiv răspunderea

transportatorului);

d) clasa 13 (asigurări de răspundere civilă generală, excluzând cele

menționate la clasele 10-12).

Acest capitol prezintă în detaliu tipurile de asigurare de răspundere

civilă din clasa 13.


170

Nevoile de asigurare care stau la baza asigurărilor de răspundere

civilă sunt:

- Protecţia financiară a asiguratului.

- Respectarea cerinţelor legiuitorului - de exemplu, respectarea

de către un avocat a cerinţei legiuitorului de a procura o poliţă

de asigurare de răspundere civilă profesională22

.

- Respectarea cerinţelor unui partener contractual: de exemplu,

anumite companii (beneficiari) solicită ca o condiţie obligatorie

pentru semnarea contractului cu diverşi prestatori de servicii

deţinerea de către prestatori a unor poliţe de asigurare de

răspundere civilă.

5.4.1.1. Asigurarea de răspundere civilă legală

Asigurarea de răspundere civilă legală (TPL)23

are ca rol plata unor

despăgubiri la care asiguratul este obligat prin încălcarea îndatoririi

generale reglementate de lege de a nu provoca prejudicii unor terţe

persoane.

Exemple de tipuri de asigurări şi de situaţii acoperite:

Asigurarea de răspundere civilă legală generală. De exemplu, o

companie al cărei angajat fumează într-un loc nepermis din incinta

acesteia şi cauzează un incendiu este chemată să compenseze proprietarul

terţ al imobilului din vecinătatea companiei, afectat de către incendiu. Se

despăgubesc costurile cu refacerea imobilului proprietarului terţ.

Asigurarea de răspundere civilă legală a producătorului:

acoperă prejudiciile cauzate de vicii ascunse, defecte de fabricație,

ambalare necorespunzătoare, instrucțiuni de folosire incorecte și

incomplete;

Asigurarea de răspundere civilă legală a angajatorului faţă de

proprii angajaţi: acoperă daune materiale și vătămări corporale/ deces,

22

Conform legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu

modificările și completările ulterioare 23

Acronim folosit în limbajul de specialitate: Third Party Liability Insurance


171

cauzate angajaților, din vina angajatorului (de exemplu, prin accidente de

muncă);

Asigurarea de răspundere civilă legală a prestatorului de servicii

(pentru servicii ce presupun muncă fizică, de exemplu, servicii de montaj

aparate aer condiţionat).

5.4.1.2. Asigurarea de răspundere civilă profesională

Asigurarea de răspundere civilă profesională (PI)24

are ca rol

despăgubirea celor ce suportă diverse pagube (materiale, financiare, legate

de integritatea corporală), din vina anumitor profesioniști.

Exemple de tipuri de asigurări și de situații acoperite:

Asigurarea de răspundere civilă profesională medicală (pentru

medici, asistenți medicali, personal medical din laboratoare etc.);

Asigurarea de răspundere civilă profesională a avocaților,

pentru prejudiciile apărute ca urmare a neîndeplinirii din culpă (neglijență,

imprudență, omisiune) a obligației de diligență asumate fata de clienți;

Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru arhitecți și

ingineri proiectanți. De exemplu, calculele eronate referitoare la structura

de rezistență, efectuate de un proiectant, conduc la prăbușirea clădirii pe

care a proiectat-o la cerința clientului său. Se despăgubesc costurile

asociate reconstrucției clădirii;

Asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de

asigurare și agenților de asigurare.

5.4.1.3. Asigurarea de răspundere civilă a managerilor

Asigurarea de răspundere civilă a managerilor (D&O)25

acoperă

răspunderea directorilor și membrilor consiliilor de administrație pentru

erori cu privire la conducerea unei companii.

De exemplu, directorul unei companii al cărei domeniu de activitate

este de producție răspunde față de compania pe care o conduce pentru

24

Acronim folosit în limbajul de specialitate: Professional Indemnity Insurance 25

Acronim folosit în limbajul de specialitate: Directors & Officers Liability Insurance


172

faptul că a decis vânzarea într-o proporție semnificativă a produselor către

un client care a intrat în faliment și care, deci, nu mai poate efectua plata

prețului produselor. Eroarea în activitatea de conducere constă în faptul

că directorul nu a întreprins măsuri de verificare prealabilă a clientului

respectiv (daca ar fi făcut-o, ar fi putut constata situația financiară precară

a clientului).

Legislație specifică

În România, obligativitatea încheierii de polițe de asigurare PI este

stabilită, de regulă, prin legislația specifică fiecărei profesii. În ceea ce

privește D&O, legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este cea care

prevede că administratorii și membrii directoratului sau al consiliului de

supraveghere al societății trebuie să încheie o poliță de asigurare de acest

tip.

În pofida faptului că aceste legislații impun încheierea poliței, ele nu

prevăd, de regulă, și condiții tehnice minime obligatorii (de exemplu: o

sumă asigurată minimă la care trebuie sa se încheie polița) pe care trebuie

sa le îndeplinească polițele respective. Excepțiile sunt reprezentate de

legislația specifică pentru autorizarea și funcționarea intermediarilor în

asigurări (de exemplu, polița pentru brokerii de asigurare trebuie sa fie

încheiată la o limita minimă de 1.250.000 EUR pe eveniment asigurat și

1.850.000 EUR pe an, să aibă franșiză 0 și să respecte cerințe specifice

legate de riscuri și excluderi) sau de situațiile în care organizațiile

profesionale completează prevederile legii în statutul profesiei cu astfel de

condiții minime (de exemplu, statutul profesiei de avocat prevede că pentru

avocații stagiari există o limită minimă a răspunderii de 3.000 EUR pe an,

iar pentru avocații definitivi de 6.000 EUR).

Referitor la polițele de asigurare TPL, legea nu prevede

obligativitatea încheierii lor.

5.4.2 Caracteristici ale asigurărilor de răspundere civilă

Obiectul asigurării este reprezentat de protecția patrimoniului

(averii) asiguratului, atunci când acesta este obligat de lege să plătească


173

despăgubiri pentru prejudicii de care răspunde în baza legii față de terțele

persoane păgubite.

Principalele riscuri / cheltuieli acoperite:

În ceea ce privește polițele de asigurare TPL, asigurătorul achită

sumele pe care asiguratul trebuie să le plătească terților pentru prejudicii de

tipul vătămări corporale sau pagube asupra bunurilor. În ceea ce privește

polițele de asigurare PI și D&O, asigurătorul achită sumele pe care

asiguratul trebuie să le plătească terților sau companiei (în cazul D&O)

pentru prejudicii de tipul pierderi financiare.

Pentru toate cele 3 tipuri de polițe, asigurătorul achită, de regulă,

inclusiv:

- cheltuielile pe care asiguratul le efectuează (cu acordul

asigurătorului) în scopul apărării, soluționării pe cale amiabilă sau în

instanță a faptelor asiguratului pe care terța persoană le reclamă că i-

au adus prejudicii (de exemplu, cheltuielile cu avocații pe care

asiguratul i-a angajat pentru a-i organiza apărarea în proces);

- cheltuielile de judecată pe care asiguratul și terța persoană

prejudiciată le-au suportat într-un eventual proces civil în urma

căruia asiguratul a fost găsit vinovat pentru prejudiciul produs terței

persoane și acoperit prin poliță.

Polița de asigurare de răspundere exclude următoarele riscuri /

cheltuieli:

- prejudicii proprii ale asiguratului;

- prejudicii provocate în mod intenționat de asigurat;

- prejudicii ce sunt rezultatul neexecutării sau executării

necorespunzătoare a unui contract încheiat între asigurat și persoana

prejudiciată (de exemplu, penalitățile contractuale nu sunt acoperite

de poliță);

- prejudicii ce sunt acoperite prin alte polițe specifice (de exemplu,

prejudiciile ce decurg dintr-o asigurare obligatorie de răspundere

civilă în legătură cu folosirea de autovehicule (RCA) sunt excluse);

- prejudicii ce decurg din insolvența sau falimentul asiguratului.

Noțiunile și definițiile specifice folosite în legătură cu acest tip de

asigurare sunt:


174

Terțul este orice persoană fizică sau juridică, alta decât asiguratul

(sau persoanele pentru care acesta poartă răspundere) sau asigurătorul. În

piața asigurărilor din România, noțiunea are un sens mai restrâns, respectiv

partenerii contractuali ai asiguratului nu au statutul de terț în înțelesul

poliței.

Acoperirea în timp („triggerˮ, în limbajul de specialitate): definește

momentul în care se declanșează acoperirea poliței și se raportează la:

Comiterea faptei culpabile: momentul în care asiguratul a săvârșit o

faptă ce a generat prejudicii unui terț;

Producerea daunei: momentul în care un eveniment asigurat a avut

loc sau s-a manifestat pentru prima dată;

Primirea cererii de despăgubire: momentul în care terțul a formulat

împotriva asiguratului o cerere de despăgubire;

Notificarea asigurătorului: momentul în care asiguratul a raportat

asigurătorului cererea respectivă de despăgubire.

Evenimentul asigurat se referă la înregistrarea unui prejudiciu, în

timpul perioadei de asigurare, prin care este afectat un terț. Prejudiciul

acoperit în cazul polițelor TPL este de tipul: avarierii sau distrugerii de

bunuri care aparțin terțului; vătămării corporale sau decesului terțului.

Primirea de către asigurat în timpul perioadei asigurate a unei solicitări de

despăgubire formulată de către persoana prejudiciată împotriva sa, în

legătură cu fapte săvârșite de asigurat și care sunt acoperite prin poliță

(erori profesionale – în cazul polițelor PI –, respectiv erori în activitatea de

administrare sau conducere – în cazul polițelor D&O).

Limita de răspundere (sau limita răspunderii) reprezintă suma

maximă ce poate fi plătită de asigurător în cazul producerii unui eveniment

asigurat. Această sumă poate fi stabilită pentru fiecare eveniment asigurat,

sau pe întreaga perioadă de asigurare. Cele mai uzuale criterii pe baza

cărora este dimensionată limita răspunderii au în vedere:

- prevederi explicite cerute de lege ;

- prevederi explicite cerute de beneficiarul serviciilor profesionistului;

- analiza făcută de asigurat cu privire la nivelul prejudiciilor pe care le

poate produce.

Pentru a beneficia de despăgubire este necesar ca persoana

prejudiciată (terțul) să dovedească, de regulă, următoarele:


175

1. asiguratul să fi comis ceea ce se cheamă faptă culpabilă (de

exemplu, faptul că asiguratul nu a întreținut corespunzător fațada

clădirii în care își desfășoară activitatea);

2. existența prejudiciului suferit de terța persoană (de exemplu, costul

cu reparația automobilului avariat al cărui proprietar este terța

persoană și care staționa în vecinătatea clădirii asiguratului);

3. raportul cauză-efect dintre fapta culpabilă și prejudiciu (de exemplu,

faptul că neîntreţinerea corespunzătoare a fațadei a condus la

desprinderea unei bucăți de tencuială - cauza ce a generat în cădere

avarierea automobilului -efect);

4. existența vinovăției asiguratului (pentru exemplu dat, vinovăția

asiguratului este implicită, fiind dată de calitatea sa de proprietar

al clădirii, lucru ce atrage răspunderea sa de a preîntâmpina

producerea unor prejudicii de către clădire).

Asigurătorul este răspunzător să achite despăgubirea numai în

cuantumul sumei asigurate la care se încheie polița. Cu alte cuvinte, dacă

valoarea prejudiciului efectiv pe care îl suferă terța persoană este mai mare

decât limita răspunderii, diferența ce depășește limita răspunderii rămâne în

sarcina asiguratului.

Polițele de asigurare se pot încheia pentru întreaga activitate

desfășurată de asigurat în timpul perioadei asigurate sau pentru activitatea

desfășurată în cadrul unui contract anume încheiat cu un singur beneficiar.

În primul caz (poliță încheiată pentru întreaga activitate), perioada asigurată

este, în mod uzual, 12 luni. În cea de-a doua situație (poliță încheiată pentru

activitatea desfășurată în cadrul unui singur contract), perioada asigurată

poate fi chiar și subanuală sau multianuală.

Polițele de asigurare se încheie în cele mai multe cazuri cu o

franșiză. Rolurile franșizei sunt de a-l responsabiliza pe asigurat în a

preveni producerea unui eveniment asigurat (producere în cazul căreia

asiguratul ar urma să contribuie în compensarea prejudiciului prin plata

franșizei) și de a preîntâmpina activarea poliței pentru prejudicii de valoare

mică și cu probabilitate mare de apariție.

Prima de asigurare se stabilește în funcție de următoarele criterii

principale: tipul și volumul activității desfășurate de asigurat, nivelul limitei

de răspundere , durata perioadei de asigurare, istoricul daunelor.


176

5.4.3 Mecanismul de funcționare a produsului de asigurare de

răspundere civilă

Unul dintre cele mai importante elemente ale mecanismului de

funcționare este acoperirea în timp. În piața asigurărilor din România,

asigurătorii care practică astfel de tipuri de asigurare folosesc cel mai

frecvent două categorii de sisteme de acoperire în timp: sistemul „claims

made” şi sistemul „loss-occurrenceˮ26

.

Sistemul „claims made” este specific polițelor de asigurare de

răspundere civilă profesională și de răspundere civilă a managerilor și

presupune că polița de asigurare este activă pentru solicitările de

despăgubire care respectă toate criteriile de mai jos:

- sunt primite de către asigurat din partea clienților săi sau a

terților în timpul perioadei de asigurare;

- sunt raportate de către asigurat asigurătorului în timpul

perioadei de asigurare, sau într-o perioadă extinsă de

raportare a daunelor (dacă o astfel de perioadă a fost

acordată prin condițiile de asigurare);

- sunt în legătură cu fapte pe care asiguratul le-a comis în

timpul perioadei de asigurare, sau într-o perioadă de

anterioritate (dacă o astfel de perioadă a fost acordată prin

condițiile de asigurare).

Sistemul „loss-occurrence” este specific polițelor de asigurare de

răspundere civilă legală și presupune că polița de asigurare răspunde pentru

solicitările de despăgubire care respectă amândouă criteriile de mai jos:

1. sunt primite de către asigurat din partea terților în perioada pe care

legiuitorul o permite terților pentru a-și exercita dreptul la

despăgubire (această perioadă este, de regulă, 36 de luni de la data

la care terțul a cunoscut sau trebuia să cunoască înregistrarea unui

26

Terminologia din limba engleză este cea mai potrivit a fi folosită în privinţa acestor

noţiuni, fiind singura întâlnită în industrie atât pe plan local, cât şi internaţional.


177

prejudiciu și pe cel răspunzător de producerea acestuia – în cazul de

față, asiguratul);

2. sunt în legătură cu evenimente petrecute în timpul perioadei de

asigurare.

5.4.3.1. Modalități de subscriere și administrare

În vederea evaluării cât mai corecte a riscului și implicit pentru

stabilirea termenilor de asigurare, asigurătorul solicită clientului

completarea unui chestionar de asigurare (care conține întrebări cu privire

la, de exemplu, domeniul de activitate, cifra de afaceri, istoricul daunelor

clientului).

Acest chestionar este, de regulă, singurul document în baza căruia se

încheie polița. Totuși, există situații particulare când, pe lângă chestionar,

asigurătorii mai pot solicita și alte documente adiționale. De exemplu, în

cazul polițelor de asigurare de răspundere civilă profesională care se încheie

pentru activitatea desfășurată de asigurat în cadrul unui singur contract,

asigurătorii pot solicita și un draft al contractului respectiv, deoarece

prevederile din contract (de exemplu, legislația aplicabilă în caz de dispute

între asigurat și beneficiarul serviciilor sale) pot influența expunerea la

risc.

În baza chestionarului de asigurare, se încheie contractul de

asigurare, din care fac parte poliţa, eventualele anexe, condiţiile de

asigurare şi eventualele clauze suplimentare. Pe parcursul perioadei

asigurate, asigurătorul și asiguratul pot conveni modificări ale termenilor și

condițiilor de asigurare (de exemplu, majorarea limitei răspunderii). În

astfel de cazuri, se emite un supliment de asigurare.

5.4.3.2. Modalități de avizare/ plată despăgubiri

În situația în care un eveniment asigurat are loc, asiguratul trebuie să

avizeze asigurătorul, punând la dispoziția acestuia o înștiințare care să

descrie împrejurările în care evenimentul a avut loc și prejudiciul rezultat.

Înștiințarea este însoțită de notificarea primită de asigurat din partea celui

care reclamă prejudiciul (terța persoană prejudiciată) și de răspunsul


178

asiguratului la notificarea respectivă (răspuns în care prezintă punctul său

de vedere cu privire la situația reclamată).

Constatarea și evaluarea prejudiciilor se fac de către asigurător,

împreună cu asiguratul. Cuantumul despăgubirilor se stabilește fie pe baza

înțelegerii amiabile dintre cele trei părți implicate (asigurător, asigurat și

terța persoana prejudiciată), fie prin hotărâre judecătorească definitivă.

Asigurătorul plătește despăgubirea terței persoane prejudiciate sau

asiguratului (dacă asiguratul a achitat despăgubirea terței persoane

prejudiciate).

Bibliografie

1. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, cu modificările și completările ulterioare

2. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu

modificările și completările ulterioare

3. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și

completările ulterioare

4. Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări


179

5.5. ALTE TIPURI DE ASIGURĂRI

5.5.1. Asigurarea agricolă și de animale

5.5.2. Asigurarea de aviație

5.5.3. Asigurări CARGO

5.5.4. Asigurări maritime și de transport

5.5.5. Asigurarea de risc financiar

5.5.1. Asigurarea agricolă și de animale (clasa 9 de asigurări)

Asigurarea agricolă reprezintă o formă de asigurare prin care este

acoperită o gamă largă de riscuri, a căror producere ar putea determina

pagube materiale legate de culturile agricole, culturile de legume, rodul

viilor și pomilor.

Culturile agricole sunt expuse unor riscuri climatice care nu pot fi

anticipate ori controlate, de natură să le afecteze major și să genereze

pierderi semnificative pentru asigurați. Ele sunt investiții ce trebuie

protejate financiar. Activitățile zootehnice sunt supuse unor riscuri

deosebite, principala lor resursă fiind animalele vii, cum ar fi: bovinele și

bubalinele, cabalinele și catârii, ovinele și caprinele, porcinele etc.

Obiectul asigurării în cazul asigurărilor agricole este reprezentat de

culturile de cereale (de exemplu: grâu, triticale, secară, orz, orzoaică, ovăz,

porumb și sorg), leguminoase (de exemplu: cartofi, sfeclă de zahăr,

mazăre, fasole și soia) și plante oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță,

altele).

Riscuri asigurate în cazul asigurărilor agricole sunt:

Riscuri generale: incendiu, ploi torențiale, furtună cu viteză a

vântului, grindină, alunecare/ prăbușire/ surpare de teren, îngheț

timpuriu de toamnă, îngheț târziu de primăvară.

Riscuri specifice, acceptate specific și cu acceptul reasiguratorilor,

prin derogare de la condițiile de asigurare pe bază de specificități și

cotații (prime) de asigurare suplimentare.


180

Principalele excluderi în cazul asigurărilor agricole sunt: inundația

și seceta, temperaturile, sub valoarea de zero grade Celsius, înregistrate în

intervalul 1 noiembrie – 20 aprilie, întârzierea recoltatului, față de perioada

optimă a fiecărei culturi; vânt puternic cu viteza mai mare de 80 km/oră,

stratul gros de zăpadă care conduce la fenomenul de A.S.F.ixie a culturilor,

ploile abundente și de durată (peste 30 litri / 24 ore, pentru o perioadă de

minim 2 zile consecutive).

Asigurarea animalelor reprezintă o formă de asigurare prin care se

pot asigura animalele, aparținând persoanelor fizice și juridice, animalele

primite în folosință de persoanele juridice și care aparțin altor persoane

juridice, precum și animalele primite spre creștere sau îngrășare de persoane

fizice și juridice, pe bază de contracte încheiate cu persoane juridice.

Obiectul asigurării în cazul asigurărilor de animale îl reprezintă

animalele pentru care asiguratul (persoană juridică) are un interes

patrimonial în calitate de proprietar, administrator, custode sau alte calități

dovedite cu acte. În asigurare pot fi cuprinse animale grupate pe categorii,

în funcție de specie, rasă și performanței productive (clase de calitate),

grupe de vârstă sau condiții de exploatare.

Riscurile asigurate în cazul asigurărilor de animale pot fi riscuri

generale care pot conduce la accidentarea sau moartea animalelor, cum ar

fi grindina, furtuna sau furtul sau riscuri de accidente cum ar fi intoxicația

subită cu ierburi sau atacul animalelor sălbatice, precum și boli.

Principalele excluderi în cazul asigurărilor de animale sunt: moartea

animalelor de bătrânețe, moartea animalelor ca urmare a unor tratamente

empirice, evenimente datorate furajării necorespunzătoare; îmbarcarea/

debarcarea și transportul animalelor, cu orice mijloace de transport, boli

infecto-contagioase sau parazitare.

Noțiuni și definiţii Suma asigurată. Suma asigurată în asigurarea culturilor reprezintă

nivelul cheltuielilor tehnologice directe de producţie sau la valoarea

producţiei.

Pentru asigurarea animalelor, suma asigurată este dată de valori

declarate de asigurat și agreate de asigurător și poate fi:


181

- globală (include tot efectivul),

- diferențiată (cu sume egale/cap de animal, în cazul unui

efectiv variat, cu animale de valori diferite),

- specifică, în cazul unor valori individuale.

Franșiza. În cazul asigurărilor agricole, contractul de asigurare se

încheie cu aplicarea unor franșize deductibile per eveniment, stabilite ca

procent din suma asigurată, se scad din cuantumul despăgubirii, se aplică

pentru fiecare suprafață (bloc fizic, parcelă, solă) sau se aplică pentru

fiecare eveniment produs.

Prima de asigurare. În cazul asigurărilor agricole, există

flexibilitate în stabilirea primei de asigurare și efectuarea plății. Prima de

asigurare se stabilește în funcție de factori cum ar fi: sensibilitatea

culturii la factorii de risc asigurați, frecvența manifestării factorilor de risc,

localizarea culturilor asigurabile pe județe, mărimea sumei asigurate, care

reprezintă nivelul cheltuielilor tehnologice directe de producție, nivelul

cheltuielilor tehnologice directe de producție sau valoarea producției.

Perioada de asigurare pentru culturi este sezonul agricol

corespunzător ciclului de vegetație caracteristic fiecărui soi de cultură

cultivată.

5.5.2. Asigurarea de aviație

Asigurarea de aviație se adresează, în principal, liniilor aeriene,

aeroporturilor, operatorilor aerieni care efectuează operațiuni de lucru

aerian, sau de aviație generala (conform Codului aerian), fabricanților de

aeronave sau de componente de aeronavă, aerocluburilor, unităților militare

de aviație și persoanelor fizice sau juridice care dețin aeronave pentru

transport privat.

Asigurările de aviație cuprind următoarele clase :

- Asigurarea aparatelor de zbor – clasa 5

- Asigurarea de răspundere civilă în aviație – clasa 11.

Cumpărătorii asigurărilor de aviație pot fi companiile de transport

aerian, proprietarii unor avioane companii sau persoane fizice, cluburi

aeronautice care ar suferi pierderi financiare în situația în care ar fi avariate


182

aeronave, instalațiile și/sau echipamentele montate pe acestea, dacă ar

trebui să răspundă pentru faptele sau situațiile ce conduc la înregistrarea

unor prejudicii de către terți, pasageri, bagajele sau bunurile personale ale

acestora din urmă sau dacă au loc accidente ale echipajelor, personalului de

la sol.

Principalele tipuri de asigurări de aviație sunt:

- Asigurarea aeronavei pentru pierdere totală,

- Asigurarea de răspundere față de terți, inclusiv sau exclusiv pentru

pasageri, mărfuri și poștă,

- Asigurarea de răspundere față de pasageri, mărfuri și poștă,

- Asigurarea aeronavei pentru riscul de război,

- Asigurarea de accidente persoane,

- Avarii la motorul aeronavei,

- Asigurarea de răspundere a aeroportului, companiilor de

aprovizionare cu combustibil și trafic aerian.

Riscurile acoperite în asigurarea de aviație sunt:

a) riscurile pentru pierderea sau avarierea accidentală a aeronavei;

b) riscurile de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube

materiale produse terților (alții decât pasagerii)

c) riscul de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube

materiale produse pasagerilor;

d) asigurarea mărfii;

e) riscuri de accidente care pot afecta echipajul aeronavei și pasagerii;

f) riscul de răspundere a producătorului sau reparatorului aeronavei, ce

rezultă din proiectarea sau producerea defectuoasă a aeronavei,

g) riscul de pierdere a licenței pentru personalul aeronavei.

De regulă, o poliță completă cuprinde acoperirea aeronavei însăși

(corpul aeronavei) și răspunderea față de terți.

Obiectul asigurării. Sunt asigurate navele aeriene aparținând

companiilor aeriene de transport și asociațiilor sportive, pentru pierderea

sau avarierea aeronavei, răspunderea față de pasageri și pentru bagajele

acestora, precum și pentru mărfurile transportate, răspunderea civilă legală

față de terți.


183

Excluderi. La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite situații, cum

ar fi: pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor și a terenurilor de

aterizare neautorizate, cu excepția cazurilor de forță majoră; pierderile

provocate de transportul de pasageri și mărfuri peste numărul de locuri și

greutatea admisă de capacitatea de transport a aeronavei; pierderile

provocate de acțiunea intenționată sau de culpă gravă a asiguratului sau a

reprezentanților săi; pierderea suferită ca urmare a folosirii aeronavei în alt

scop decât transportul de pasageri și de mărfuri.

Franșiza este în general diferențiată. De regulă, ea reprezintă un

procent din valoarea aeronavei noi și se aplică fiecărei daune produse în

timpul zborului sau evoluției la sol, procentul respectiv fiind mai scăzut

dacă dauna apare pe durata în care aeronava este garată. Franșizele sunt mai

mari pentru aeronavele vechi și elicoptere.

Suma asigurată. Aeronavele se asigură la sumele declarate de

asigurat și agreate de asigurator și care nu trebuie să depășească valoarea de

înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării. Răspunderile se asigură la

sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și pentru mărfurile

transportate, precum și pentru terți, în limitele prevăzute de legislația din

România, în convențiile internaționale la care România este parte sau în

acordurile încheiate de asigurat cu partenerii externi.

Despăgubirile. În caz de pierdere fizică directă sau de dispariție,

asiguratul este despăgubit cu suma asigurată, iar dacă aeronava poate fi

reparată, despăgubirea este reprezentată de costul reparațiilor necesare, din

care se scade valoarea reperelor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

Perioada asigurată. Asigurarea aeronavelor se poate încheia fie

pentru o perioadă de timp, fie pentru o călătorie determinată.

5.5.3. Asigurări CARGO

Asigurarea CARGO (clasa 7 de asigurări) este forma de asigurare

prin care se asigură bunurile care fac obiectul transportului terestru,

maritim, fluvial și aerian (CARGO). Asigurarea tip CARGO cuprinde

bunurile care fac obiectul transportului intern si internațional și se încheie

pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuielile de transport, vamale și

alte cheltuieli.


184

Acest tip de asigurare vizează despăgubirea daunelor produse ca

urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale transportului și se incheie cu

proprietarul mărfurilor transportate (nu cu transportatorul, care are

răspundere CMR).

Polița de asigurare CARGO poate fi încheiată:

a. pentru un singur transport - poliță CARGO

b. pentru toate transporturile efectuate într-o perioadă de timp -

poliță CARGO abonament.

În practica internațională, se aplică condițiile de asigurare A, B și

C, care se diferențiază prin riscurile acoperite:

1. Condiția A are cea mai largă sferă de cuprindere, oferindu-se

protecție pentru toate riscurile de pierdere și avarie a bunului

asigurat, cu excepția unor grupe de riscuri prezentate separat.

2. Condiția B acoperă pierderea și avaria la bunul asigurat cauzate de

anumite riscuri cum ar fi: eșuarea, scufundarea sau răsturnarea

navei/ambarcațiunii sau coliziunea sau contactul navei,

ambarcațiunii sau mijlocului de transport cu un obiect exterior, altul

decât apa;

3. Condiția C este cea mai puțin cuprinzătoare în raport cu A și B,

acoperă pierderea și avaria la bunul asigurat cauzate de un număr

mai redus de riscuri.

Pe lângă asigurarea impusă de una din condițiile A, B sau C,

contractul de asigurare tip CARGO poate să mai prevadă suplimentar

următoarele condiții: „riscuri de război” și „riscuri de greve”.

Excluderile se găsesc la toate cele trei condiții și sunt grupate în trei

categorii: pierderea, avaria și cheltuiala rezultând din sau provocate de

comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului; scurgerea ordinară -

pierderea uzuală în greutate sau volum, uzura normală a bunului asigurat;

ambalarea și pregătirea insuficientă sau necorespunzătoare a bunului

asigurat sau viciu propriu sau natura bunului asigurat.

Suma asigurată este valoarea declarată a mărfurilor înscrisă în

poliță pentru un singur transport și reprezintă limita maximă a despăgubirii

ce se poate acorda în caz de daună. Suma asigurată maximă pe transport

înscrisă în polița abonament este valoarea maximă estimată pe un transport.


185

Prima de asigurare este cotația de primă aplicabilă la suma

asigurată sau valoarea traficului de marfă (polița abonament).

5.5.4. Asigurări maritime și de transport

Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, începutul ei

datând încă din antichitate. Cercetările istorice au demonstrat că primele

forme de dispersie a riscurilor și ulterior de asigurare, își au originea pe

timpul chinezilor și mai târziu, al fenicienilor, grecilor și romanilor,

cunoscute ca popoare care practicau comerțul pe mare. Apariția asigurărilor

maritime ca prima formă de asigurare este explicată prin legătura strânsă

între comerț și navigația maritimă, descoperindu-se că navele, mărfurile,

navlul și viețile omenești erau expuse riscurilor mării.

În timpurile noastre, există o diferențiere a persoanelor interesate în

proprietatea asupra mărfurilor și navelor și, deci, există două forme de

asigurare în funcție de acest interes:

- asigurarea navelor (CASCO sau HULL) - se referă la asigurarea

navelor și a încărcăturii acestora; prin navă se înțelege orice tip de

vapoare, corăbii, iahturi, nave petroliere etc. (încadrată în clasa 6);

- asigurarea de răspundere a armatorilor navei - Protection &

Indemnity (P&I); acoperă inclusiv răspunderea pentru marfa

transportată (încadrată în clasa 12).

Asigurarea navelor oferă protecție armatorilor. Navele reprezintă

obiectul asigurării maritime în timpul călătoriei, în perioada de construcție,

reparație sau staționarea în port.

Polița de asigurare maritimă se clasifică după mai multe criterii:

1. În funcție de interesul asigurabil (de exemplu, se asigură

doar suma plătită pentru transportul mărfurilor, tariful sau chiria

pentru nava sau se asigură nava și echipamentele);

2. În funcție de durată (de exemplu, anumite polițe sunt

valabile pe o anumită călătorie din portul de expediere, în portul de

destinație).


186

Suma asigurată reprezintă limita răspunderii asiguratorului, ea

neputând depăși valoarea daunelor ce pot fi suportate de asigurat.

Dimensiunea maximă are legătură cu valoarea asigurabilă. În general,

valoarea asigurabilă se determină pe baza reglementărilor diferitelor țări sau

pe baza uzanțelor în materie.

Prima de asigurare se stabilește pe baza unor calcule actuariale

care țin seama de o serie de factori generali și specifici fiecărui tip de

protecție, printre care tipul și dimensiunea riscurilor, frecvența producerii

lor, condiția de asigurare, natura mărfii și felul ambalajului, voiajul și nava

care îl efectuează, statistica pierderilor anterior încheierii asigurării

(istoricul daunelor), zona geografică pentru care se oferă protecție etc.

Asigurarea maritimă presupune, pe lângă asigurarea navei,

mărfurilor, navlului, persoanelor aflate la bordul navei, și asigurarea

răspunderii pe care nava o are față de cei cărora le poate provoca pierderi

materiale sau suferințe.

În mod tradițional, asigurătorii implicați în asigurarea maritimă

oferă asigurări pe bază de contract (poliță) de asigurare pentru navă, marfă,

avarie comună etc, în timp ce răspunderile se asigură printr-o formă

specifică pe bază de reciprocitate (P&I).

În asigurarea maritimă există două forme distincte de protecție

împotriva riscurilor:

- asigurarea de tip contractual, care are la bază contractul încheiat

între asigurător și asigurat;

- asigurarea de tip mutual sau reciprocă, prin care asigurații contribuie

prin cotizații la un fond comun administrat de o asociație mutuală,

numită pe scurt Club P&I (asociatie non-profit a armatorilor). Acest

club este destinat acoperirii daunelor suferite de membrii asociației

respective, fie că sunt determinate de răspundere civilă, fie că sunt

rezultate din exploatarea navei.

5.5.5. Asigurarea de risc financiar

Un comerciant care vinde produse sau furnizează servicii cu plata la

termen către alte companii este expus riscului de neplată. Asigurarea de risc

financiar (clasele nr. 14, 15 şi 16 de asigurări) permite unei companii să


187

minimizeze riscul de neplată a facturilor către clienții săi, prin colectarea și

analiza informațiilor despre aceștia, să recupereze debite sau să primească

despăgubiri în cazul în care debitorii nu își mai plătesc datoriile.

În mecanismul acestei asigurări sunt implicate trei părți: asiguratul

(creditor), cumpărătorul (debitor) și asigurătorul (garant), iar răspunderea

privind rambursarea creditului revine debitorului. Răspunderea

asigurătorului (în calitatea de garant) este în plan secund, acesta devenind

răspunzător numai dacă primul nu-și îndeplinește obligația de plată.

Asigurarea de risc financiar cuprinde trei clase de risc:

1. Asigurarea de credite (clasa 14) are în vedere: creditele interne,

creditele de export, ratele de credit, ratele de leasing, creditele de

investiții;

2. Asigurarea de garanție/cauțiune/fidelitate (clasa 15);

3. Asigurarea de pierderi financiare (clasa 16).

Asigurarea de credite se poate clasifica în:

- Asigurarea creditului comercial - acoperă dauna pe care o

suportă vânzătorul unei mărfi, în situația în care cumpărătorul nu

achită parțial sau total suma facturată.

- Asigurarea creditului de export - acoperă dauna pe care o

suportă furnizorul în activitatea de comerț exterior din aceleași

cauze ca cele enumerate anterior.

- Asigurarea creditului de cumpărare cu plata în rate sau leasing

acoperă pierderea pe care o suportă dealerul sau instituția

finanțatoare ca rezultat al neplății ratelor datorate de către

cumpărător.

Asigurarea de garanție/cauțiune/fidelitate

Termenul de cauțiune/garanție definește un contract prin care o

persoană numită fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să

execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o execută.

Asiguratul poate fi orice agent economic care:

- în contractele de creditare bancară încheiate are calitatea de

debitor, calitate care îl obligă la plata unor anumite sume de bani către

creditor, la o anumită scadență;


188

- în contractele comerciale de lucrari, livrare de bunuri sau prestare

de servicii încheiate este parte cu drepturi și obligații printre care și

constituirea de garanții privind îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Obiectul asigurării îl constituie:

- fie obligația asiguratului-debitor de a plăti o sumă de bani la

scadență, conform prevederilor contractului de credit, dacă acesta se

află în imposibilitate temporară de plată;

- fie obligatia asiguratului – executant/furnizor/prestator de a-și

îndeplini obligațiile asumate prin contractul comercial

Asigurătorul acţionează în calitate de garant, angajându-se faţă de

beneficiarul garanţiei, în limita sumei asigurate și în schimbul primei de

asigurare plătite de asigurat, să acopere pierderile înregistrate de beneficiar

ca urmare a producerii evenimentelor asigurate în perioada asigurată, sub

rezerva recuperării de la asigurat a sumelor plătite în locul acestuia în baza

unei acțiuni subrogatorii.

Ca mijloc de transmitere a obligațiilor, subrogația constă în

înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional (creditor inițial)

cu o altă persoană care, plătind datoria debitorului, devine creditor al

acestuia din urmă (subrogat, solvens sau creditor prin subrogaţie),

dobândind toate drepturile creditorului plătit (art. 1593 și art. 1597 Cod

Civil)

Asigurarea acoperă fie riscul neachitării de către asigurat a sumelor

de plată scadente la creditele bancare, fie riscul neexecutarii sau executarii

necorespunzatoare a obligaţiilor stipulate în contractele comerciale

incheiate, din cauza lipsei temporare de disponibilități în cont, asigurătorul

achitând creditorului/beneficiarului sumele datorate de asigurat.

Asigurările de garanții se pot împărți în două tipuri principale:

- asigurările de cauțiune;

- asigurările de fidelitate, denumite și asigurări ale daunelor de

încredere.

Dintre asigurările de garanție/cauțiune cele mai des întâlnite forme

în practică sunt: garanții pentru participări la licitații, garanții de restituire a

sumelor plătite cu titlu de avans, garanții de bună execuție a lucrărilor ori

serviciilor stipulate în contract. Asigurarile de garanții contractuale (clasa


189

15) se supun legislației specifice achizițiilor publice, în cazurile în care

beneficiarii sunt autorități.

Sectorul în care sunt solicitate cel mai mult aceste asigurări este

sectorul de construcții, în care beneficiarul lucrării este acoperit în cazul în

care antreprenorii nu își îndeplinesc obligațiile asumate prin contract, ori le

îndeplinesc într-un mod defectuos.

Asigurarea de fidelitate

Prin acest tip de asigurare, asigurătorul oferă protecție unei

companii, în calitate de asigurat împotriva unor prejudicii aduse activelor

sale, ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului (de

exemplu, casierul care sustrage bani din casieria societății, vânzătorii care

sustrag sau deteriorează marfa din magazine etc.).

Constatarea daunelor

Constatarea daunelor pentru asigurările menționate se face de către

asigurător sau împuterniciți ai acestuia, împreună cu asiguratul sau

împuternicitul/ împuterniciții respectivi. În cazurile în care, există daune

unde este necesară intervenția autorităților de specialitate, acestea sunt

anunțate primele la producerea evenimentului asigurat, urmând ca după

aceea să fie anunțată societatea de asigurări la care este încheiată polița de

asigurare. În restul cazurilor se va anunța mai întâi asigurătorul.

Modalități de subscriere și administrare

În vederea evaluării cât mai corecte a riscului și, implicit, pentru

stabilirea termenilor de asigurare, la încheierea poliței asigurătorul solicită

clientului completarea unor chestionare de asigurare.

Totuși, există situații când, pe lângă chestionare, asigurătorii mai pot

solicita și alte documente adiționale. În baza chestionarului de asigurare, se

încheie contractul de asigurare, din care fac parte următoarele documente:

polița, eventualele anexe, condițiile de asigurare și eventualele clauze

suplimentare.

Bibliografie

1. Badea Dumitru, Tudor Bogdan, Naghi Laura Manualul agentului de

asigurări, Editura Economică, București, 2008


190

2. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări. O perspectivă globală,

Editura Rentrop&Straton, 2011

3. ISF – Suport curs “Calificarea profesională a persoanelor care

doresc să lucreze în domeniul distribuţiei produselor de asigurare”,

ediția 2016

analysis of quality management services industry in...

Documents