Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea „Științe economice”

Catedra „Administrarea afacerilor”

Lucru individual

la disciplina

Managementul riscurilor în afaceri

pe tema

„Analiza și argumentarea

propunerilor de diminuare

a riscurilor în afacerile start-up”

A elaborat: Andronic Oleg

Grupa: BA1303

A verificat: Lect. univ. Stefanco Natalia

Chișinău 2015

Cuprins

Introducere 3

Capitolul 1. Analiza riscurilor caracteristice afacerilor start-up 4

Capitolul 2. Analiza și argumentarea propunerilor de diminuare a riscurilor în

afacerile start-up7

Concluzie 10

2

Introducere

Întreprinderile mici şi mijlocii sau start-up-urile constituie locomotiva dezvoltării

economice, motoraşul inovaţiilor şi modernizărilor, locul unde indivizii îşi ating aspiraţiile şi

reuşesc să folosească cu succes talentul şi creativitatea.

În Republica Moldova sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) reprezintă

barometrul dezvoltării economiei competitive şi durabile, asigurând o evoluţie uniformă prin

crearea de noi locuri de muncă, aport considerabil în impozitele nete, oferirea unui vast

asortiment de bunuri şi servicii, diversificarea oportunităţilor economice ale populaţiei.

Mecanismul economic creat în Republica Moldova, orientat spre relaţiile de piaţă,

dezvoltarea tuturor formelor de proprietate şi implementarea metodelor noi de gestiune

presupune apariţia diferitelor tipuri de riscuri. Ca urmare, orice activitate economică se

desfăşoară în condiţii de risc, care, la rândul său, pot fi mai mult sau mai puţin grave, mai mult

sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat. Cunoaşterea insuficientă a acestor

riscuri, evaluarea lor nesatisfăcătoare, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestora afectează

în mod direct rezultatul final al activităţilor desfăşurate. În astfel de condiţii creşte semnificativ

necesitatea de analiză şi evaluare complexă a riscurilor întreprinderii și metodele de combatere

sau diminuare a acestora. De menţionat că activitatea de producţie este una din cele mai riscante

activităţi. La majoritatea întreprinderilor autohtone organizarea procesului de analiză şi evaluare

a riscurilor economic şi financiar până în prezent se află la un nivel redus. Pentru că în condiţiile

în care proprietatea privată devine axul central al economiei, iar formarea liberă a preţurilor pe

piaţă şi concurenţa se manifestă tot mai amplu, situaţiile de risc se amplifică, amplificându-se

astfel şi necesitatea analizei şi evaluării riscurilor economic şi financiar apărute în activitatea

întreprinderilor.

3

Capitolul 1. Analiza riscurilor caracteristice afacerilor start-up

Orice start-up are la bază un capital, format din surse financiare sau materiale. Astfel

orice business-man începător are necesitatea de apela la sursele de creditare oferite de către

băncile comerciale sau companii de microfinanțare.

Conform statisticilor, aproximativ 80% dintre antreprenorii începători (start up-uri) suferă

eșec în afacerea lor. În primul rând, din cauza lipsei de cunoștințe și de experieță. Prin prisma

acestui fapt, băncile sunt reticente atunci când trebuie să lucreze cu o astfel de categorie de

debitori. De fapt, creditarea acestui segment se află în contradicție cu politica de gestionare a

riscurilor, deoarece băncile sunt niște organizații comerciale, care răspund de banii acționarilor,

clienților și investitorilor săi. Iată de ce băncile nu pot să aloce bani pentru proiecte riscante, nu

au dreptul să o facă. De aceste probleme ar trebui să se ocupe statul, prin intermediul

incubatoarelor de afaceri, a business-„îngerilor", a fondurilor pentru susținerea sectorului de

afaceri mici sau a unor fonduri private de capital de risc.

Sunt distinse două categorii de start up-uri: start up, care implică ceva nou, o direcție

inovativă pentru afacere sau un start up în cadrul unui tip de afacere, existent pe piață. Evident,

start up-urile din cea de-a doua categorie sunt mai atrăgătoare pentru creditare, din cauza faptului

că există o mai mare probabilitate de a prezice „viitorul" unei astfel de afaceri, în baza unui

„material statistic".

Activitatea antreprenorială în ansamblul său este influenţată de numeroşi factori:

La nivel macroeconomic (economia naţională, relaţii economice internaţionale) se disting

o serie de condiţii generale a căror evoluţie întreprinzătorul trebuie să o urmărească, dar pe care

nu le poate influenţa în mod direct:

– situaţia generală a economiei.

– nivelul şi evoluţia inflaţiei;

– nivelul şi evoluţia ratei dobânzii;

– existenţa unor politici de stimulare a accesului la capital;

– cadrul legislativ privind antreprenoriatul.

La nivel microeconomic (întreprinzătorul şi afacerea sa) libertatea de acţiune a

întreprinzătorului este maximă în ceea ce priveşte:

- Nivelul de competenţă şi pregătire. Abilităţile înnăscute şi dezvoltate, cunoştinţele

dobândite în domeniul producţiei, financiar, al vânzărilor, al managementului resurselor

umane, precum şi o atitudine corespunzătoare reprezintă, împreună, singura bază pe care

se poate construi o afacere. Atunci când implicarea în afaceri nu este rezultatul unei 4

autoevaluări aprofundate a întreprinzătorului şi a unei concentrări a tuturor resurselor

disponibile, rezultatul este, cel mai adesea, falimentul.

- Planificarea atentă a afacerii, care permite valorificarea oportunităţilor oferite de piaţă şi

evitarea unor probleme frecvente (dificultăţi rezultate din lipsa de informaţii, probleme

cauzate de o creştere prea rapidă).

- Controlul financiar permanent, prin organizarea unui sistem eficient de evidenţă

financiar-contabilă şi controlul permanent a situaţiilor financiare. În acest fel se evită

subcapitalizarea, investirea nejustificată în fonduri fixe şi problemele legate de politica de

credit.

- Salariaţii, una din cele mai importante resurse într-o afacere. Întreprinzătorul trebuie să

aibă grijă ca angajaţii să-i fie loiali şi să lucreze eficient. Pentru acesta, el trebuie să aibă

în vedere permanent nu numai situaţia financiară sau problemele de producţie şi de

vânzare (aşa cum se întâmplă de foarte multe ori), ci trebuie să investească şi în procesul

de angajare, instruire şi coordonare a personalului.

- Activităţile de marketing. Indiferent de calităţile produsului, de regulă este nevoie de un

efort de marketing susţinut pentru a asigura vânzarea, o strategie de marketing bine

realizată şi pusă în aplicare fiind singura soluţie de termen lung.

- Fraudele: furturi ale salariaţilor (cazurile cele mai frecvente), spargerile, furturile din

partea clienţilor sau a concurenţilor. În acest domeniu, asigurările pot fi de un real ajutor.

Decizia de iniţiere a unei afaceri trebuie luată numai după atenta analiză a riscurilor

implicate. În acest scop, cunoaşterea condiţiilor în care au avut succes sau au eşuat diferite

afaceri este un pas foarte important.

În cazul în care riscurile nu sunt evaluate din timp pot apărea amenintari precum:

1. Amplasarea gresita a afacerii. Aceasta tine de politica de marketing: presupune

nepromovarea unor reclame corecte si nealegerea unei piete favorabile desfacerii

produsului.

2. Prea mult capital in active fixe. Eficienta utilizarii activelor fixe este scazuta.

3. Lipsa de capital. S-au facut investitii prea mari in active fixe si nu mai exista suficient

capital circulant pentru continuarea procesului de productie.

4. Probleme cu creditele. Nu exista resurse pentru rambursarea datoriilor.

5. Proasta gestionare a stocurilor. Dublarea vanzarilor nu implica dublarea stocurilor.

Stocurile vor creste numai de 1/4 ori.

6. Expansiune necontrolata. Se lanseaza produse pe o piata care nu a fost cercetata in

prealabil.

5

7. Capitalizare neadecvata. Ea este determinata de riscul activitatii. Daca riscul este

mare ,dividendele cerute de investitori vor fi mari. Din profitul obtinut se platesc

dividendele si partea investita va fi mica.

8. Lipsa de experienta si de calificare. Nu exista interes pentru ridicarea gradului de

pregatire profesionala a celor angajati.

9. Probleme cu personalul. Daca activitatea merge prost personalul va fi tentat sa isi

gaseasca alt loc de munca.

10. Birocratia. Aceasta se gaseste in activitatile ale caror rezultate nu mai sunt satisfacatoare.

Daca se analizeaza aceste amenintari se constata ca una deriva din cealalta ca un efect cu

propagare in lant.

Modalitatea cea mai eficientă pentru previnirea sau diminuarea acestor impacte ține de

planificarea în prealabil a start-upului, respectiv stabilirea unor strategii de afaceri în prealabil.

6

Capitolul 2. Analiza și argumentarea propunerilor de diminuare a riscurilor în

afacerile start-up

In cazul start-up-urilor, strategiile de afaceri sunt rezultatul experientei personale si

abilitatilor manageriale ale intreprinzatorului.

Sunt situatii in care firmele isi incep activitatea fara sa aiba stabilite obiective si strategii

clare, intreprinzatorii bazandu-se doar pe fler si pe oportunitatile existente pe piata.

Insa, pe masura ce afacerea se dezvolta, se resimte nevoia unui management performant,

bazat pe strategii specifice pentru dezvoltarea firmei (piete noi, produse noi, parteneriate,

fuziuni), strategii pentru finantarea afacerii (autofinantare, credite comerciale, credite bancare),

strategii privind personalul (programe de training, planuri de cariera, politici de evaluare si

salarizare).

In cazul start-up-urilor este vorba de construirea unor strategii „cu baza zero”, ceea ce

inseamna ca firma nu are un istoric dupa care sa se ghideze pe baza unei analize intre obiective si

rezultate, efecte si eforturi.

Pentru elaborarea strategiilor in faza de start-up, intreprinzatorii pot sa se orienteze dupa

modelul altor firme existente pe piata, insa trebuie sa aduca si un plus de originalitate pentru a se

diferentia de concurenta.

În ceea ce priveşte gestionarea riscurilor, există 4 posibilităţi de acţiune:

a) Evitarea situaţiilor de risc (de exemplu, depunerea zilnică a banilor în cont pentru a evita

riscurile legate de utilizarea numerarului).

b) Prevenirea riscurilor. Atunci când riscurile nu pot fi eliminate, întreprinzătorul trebuie să

încerce să reducă probabilitatea de apariţie a unor astfel de situaţii.

c) Transferul riscurilor asupra altei organizaţii – asigurarea.

d) Asumarea riscurilor, atunci când celelalte metode nu pot fi aplicate. Întreprinzătorul îşi

constituie un fond de risc pentru acoperirea pierderilor potenţiale, bineînţeles, pentru

cazul unor pierderi de dimensiuni destul de reduse.

Aceste metode sunt aplicate, de regulă, împreună.

O prima strategie eficienta pentru reducerea riscurilor atunci cand demaram o afacere este

cea de a lua alaturi profesionisti. O echipa de profesionisti va insemna intotdeauna faptul ca

avem mai multe sanse de succes si ca putem sa fim mai siguri ca investitiile noastre vor fi unele

inspirate si ca deciziile vor fi corecte.

Această strategie permite evitarea riscurilor legate de lipsa experienței și/sau a studiilor

necesare pentru gestionarea eficientă a afacerii start-up. Fondatorul nu poate fi o persoană

atotștiutoare, astfel este necesar ca acesta să se bazeze la începutul afacerii pe personalul său 7

calificat care o experiență și studii mai vaste în domeniu. Aceasta va evita apariția riscurilor ce

pot lua naștere în urma luării unor decizii manageriale incorecte.

De asemenea, este esential de retinut faptul ca strategiile de reducere a nivelului de

cheltuieli sunt viabile si pentru reducerea riscurilor asociate demararii unei afaceri. Este necesar

de economisit cat de mult putem si reciclam, folosim mobilier si echipament la mana a doua si

nu uitam sa negociam tot ce se poate negocia.

Mai mult, este important de retinut faptul ca aceasta perioada de criza economica a adus

si necesitatea de imbinare intre promovare de top si reducerea bugetelor directionate catre aceste

eforturi. Asa ca ajungem la social media, o serie de unelte care ne permit sa promovam afacerile

fara nevoia de a cheltui sume uriase de bani in acest sens.

De asemenea, este important de mentionat faptul ca ajutorul brokerilor de asigurari si al

brokerilor de negocieri sunt doua elemente care asigura riscuri mai mici, cu efecte negative mai

reduse. Acesti profesionisti pot ajuta un business-man sa obtina preturi mai avantajoase, clauze

mai convenabile cu asociatii, cu partenerii de afaceri, cu furnizorii si nu numai.

Desigur, o strategie eficienta pentru reducerea riscurilor de esec in demararea unei afaceri

este si cea de a astepta ce e mai rau. Utilizarea pe larg a evaluării activităților și a proiectelor

investiționale în baza criteriul pesimist permite previzionarea celor mai rele scenarii la care sa ne

asteptam si cum sa trecem peste probleme si riscuri.

O strategie eficientă în combaterea riscului sau în întreprinderea unor acțiuni defensive

pot servi alertele de risc.

Alertele de risc reprezinta un serviciu care permit abonatilor sa fie informati in timp util

despre evenimente care le pot produce pierderi grave.

Serviciul este personalizat deoarece informarea utilizatorilor se face numai cu evenimente

care au impact asupra acestora.

Exista doua tipuri de alerte de risc:

1. Alerte standardizate;

2. Alerte personalizate.

Alertele standardizate acopera principalele evenimente de risc la nivel national si în

marile orase ale tarii, iar cele personalizate sunt furnizate în functie de profilul de risc al

beneficiarului.

O firma specializata este in masura sa caute informatii utile si sa le ofere intr-o forma

optimizata si la timp, deoarece dispune de personal, tehnologii si cunostinte specializate.

In prima etapa, consultantii vor analiza cum anume este influentata activitatea

intreptinderii de factorii de risc.

8

Dupa ce se identifica factorii care au cea mai mare influenta asupra activitatii desfasurate,

se trece la realizarea profilului companiei care permite sa fie identificate sursele si tipurile de

informatii cele mai adecvate pentru monitorizarea evenimentelor specifice situatiei

dumneavoastra.

Se introduc aceste date in sisteme de monitorizare, dupa care monitorii de risc vor incepe

cautarea zilnica a informatiilor relevante. Monitorii de risc sunt ajutati de sisteme automate care

le permit sa gaseasca, sa selecteze, sa organizeze, sa interpreteze si sa transmita informatiile.

9

Concluzie

Obiectivul fiecărui om de afaceri este obţinerea de profit. Dar atingerea acestui obiectiv

nu se poate face fără asumarea riscului.

Afacerile start-up după cele spuse mai sus sunt cele mai vulnerabile întreprinderi față de

riscurile aferente.

Pentru combaterea sau ameliorarea impactului acestora este necesară întreprinderea unor

acțiuni preventive din motivul că majoritatea afacerilor start-up au un potențial financiar redus.

Astfel reieșind din cele spuse concluzionăm că gradul de vulnerabilitate a afacerii este

dependent de activitatea de planificare a viitoarei activități ale întreprinderii.

Complexitatea sporită a vieţii economice de astăzi şi gradul de

instabilitateface ca riscurile cu care se confruntă investitorii să crească din ce în ce mai mult,

iar a c ţ i un i l e de pe r c epe re ş i c on tu ra r ea a d im ens iun i l o r l o r , ma i a l e s î n

ac t i v i t a t ea investiţională, să capete o importanţă vitală.

Analiza riscurilor este împărţită în analiză calitativă şi cantitativă.

Analiza calitativă reprezintă identificarea tuturor posibilităţilor riscului, sarcina ei principal fiind

determinare tipurilor şi factorilor riscului, etapelor de lucru, la executarea c ă r o r a

a p a r e r i s c u l . E v a l u a r e a c a l i t a t i v ă a r i s c u l u i n e c e s i t ă o i n t u i ţ i e

m a j o r ă , experienţă şi cunoştinţe în domeniul teoriei economice. Analiza cantitativă

este de f in i r ea conc re t ă ş i f i nanc i a r ă a r i sc u lu i î n t o t a l i t a t e .

10