pagina web - curieruldefizica.nipne.rocurieruldefizica.nipne.ro/docs/cdf_59.pdf · schiþeazã cele...

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007EDITURA HORIA HULUBEI

C nr 59URIERULde Fizica

Curierul de Fizicã îºi propune sã se adreseze întregii comunitãþi ºtiinþifice/universitare din þarã ºi diaspora !Publicaþia Fundaþiei Horia Hulubei ºi a Societãþii Române de Fizicã • Anul XVIII • Nr. 2 (59) • Septembrie 2007

(((((

Din CUPRINS

2 * * * 50 de ani de “nuclear” în România4 * * * AIEA6 Mircea Bogdan INCDTIM – 57 de ani de la înfiinþare

10 Dmitri Rabounski Declaraþie asupra Libertãþii Academice:Drepturile Omului în Domeniul ªtiinþific

13 * * * CSSP 200714 André Allisy Henri Becquerel – Omul ºi savantul17 * * * Obituaria18 Octav Gheorghiu Luna ºi cutremurul din 1977

Nota Redacþiei O scriere semnatã, menþionatã aici sauinseratã în paginile publicaþiei, poartã responsabilitateaautorului. Celelalte note – nesemnate – ca ºi editorialul, suntscrise de cãtre redacþie ºi reprezintã punctul de vedere alacesteia.

Am revãzut de curând câteva din însemnãrilepersonale mai vechi pe care le þineam pe calculator într-unformat de paginã web. Am remarcat din nou construcþia lorasemãnãtoare cu ceea ce este un blog astãzi. În multecazuri e dificil sã distingi a priori care e direcþia cea maibunã de urmat, dupã care poþi conchide cã dacã existã onevoie autenticã apare ºi soluþia ei. Constat astãzi cãexistã o dezvoltare freneticã a tot ceea ce înseamnãcomunicare, informaþie de la emitere, prelucrare ºi pânã latransmitere, fiecare nouã industrie care apare confirmãparcã rolul primordial al informaþiei în vieþile noastre ºi maimult chiar modul în care accesãm informaþia ºi ceea cefacem cu ea pare sã caracterizeze specia noastrã sau celpuþin unele etape ale evoluþiei ei. Niºte optimiºti prevedeauîntr-un documentar despre google cã un viitor previzibil îlreprezintã situaþia în care va fi greu de imaginat cum s-arputea trãi fãrã un dispozitiv cu motor de cãutare pentruorice informaþie disponibilã. Google a adus în atenþia lumiiºtiinþifice problema organizãrii informaþiei ºi a fãcut-o cusucces, dar lucrurile nu sunt simple ºi sunt departe de a firezolvate. Pentru cã la altã scarã problema gãsiriiinformaþiei relevante reprezintã un efort de modelare autilizatorului, a nevoilor acestuia, a societãþii, iar domeniileatinse sunt “grele”, începând de la formarea preþurilor,distribuþia resurselor ºi pânã la teoria valorii. Modeleleprezente ºi cele de succes sunt cele de tip statistic, reþeleneuronale, în care un sistem este învãþat dupã frecvenþautilizãrii componentelor. Principii de eticã ºi de teoria valoriisunt evitate într-o primã abordare, ele “determinându-se” întimpul procesului.

Desigur Google este un deschizãtor de drumuri ºi înscurt timp s-a cristalizat ceea ce se numeºte astãzi web2.0 (ºi nu este ceea ce credeam a fi). Este vorba de acestval de informaþie generatã de utilizatori care pãtrunde întoate domeniile, Wikipedia ºi citarea zilnicã a comentariilorde pe internet la televiziuni fiind cele mai proeminenteexemple ale acestui trend. Esenþializat, ºi redau aiciconcluziile comentatorului Paul Graham, web 2.0 ar ficaracterizat de “Ajax”, numele pentru o tehnologie deprogramare care face posibilã utilizarea prietenoasã ainternetului, de democraþie, aici desemneazã faptul cãputem avea încredere în rezultatul “votului” online,nespecialiºtii genereazã informaþie valabilã, utilizabilã ºi, deo atitudine a furnizorilor “don’t maltreat users”, altfel zisviaþa a arãtat cã atunci când un furnizor pune la dispoziþierezultatele muncii sale fãrã condiþionãri ºi obstrucþii acesta

continuare în pag. 9

Pagina Webare în cele din urmã de câºtigat. Sã admitem cã sunãutopic, dar majoritatea cred cã ºtiþi ce înseamnã Linuxpentru a vã imagina cum aratã un asemenea succes.

Ce urmeazã? În momentul de faþã web-ul estesupraîncãrcat de informaþie de multe ori nerelevantã, înorice caz repetitivã ºi încã nu suficient de agregatã pentrua ne ajuta în organizarea activitãþilor ºi asta pentru cãmaºinile nu “înþeleg” ceea ce proceseazã. Într-o secundãcineva îþi poate spune dacã o paginã de internet esterelevantã sau nu, calculatoarele nu pot face încã acest lucru.Web-ul semantic iºi propune sã fie o bazã de daterelaþionatã global, o maºinã de inferenþe pe internet.Folosind adnotãri ale informaþiei pe baza unor limbajeprecum XML ºi RDF ºi reguli de inferenþe, ontologiidescrise de limbaje precum DAML, OWL acest dezideratface primii paºi cãtre o realizare concretã. De depãºit suntprobleme dificile de reprezentare a unui sistem deconcepte ºi a relaþiilor dintre concepte, însã viitorul parebine conturat.

Revista “Curierul de Fizicã” este publicatã online laadresa www.fhh.org.ro/ed_fhh/reviste/pp_cdf41.htm. În acestmoment site-ul revistei ca ºi cel al “Fundaþiei Horia Hulubei”nu mai este la zi cu nivelul dezvoltãrilor informatice.

În primul rând îi lipseºte suportul unei baze de date ºiapoi un mod eficient ºi uºor pentru utilizator de a-ºipersonaliza paginile. Aceste îmbunãtãþiri s-ar putea facerelativ repede ºi nu foarte scump apelând la firmele

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 20072

Reactorul nuclear de cercetare ºi producþie radioizotopiVVR-S, construit pe baza unui proiect sovietic, a funcþionattimp de 40 de ani la Mãgurele. El a atins criticitatea la 31iulie 1957 ºi a fost definitiv oprit la 27 iulie 1997.

VVR-S este primul reactor pus în funcþiune din EuropaCentralã ºi de Est ºi al zecelea reactor de cercetare dinlume, constituind o performanþã pentru þara noastrã. Esteun tip de reactor ce funcþioneazã cu uraniu îmbogãþit,moderat ºi rãcit cu apã. Iniþial puterea termicã nominalã afost de 2MW cu un flux maxim atins pentru neutroniitermici de 2×1013 n/cm2×s. Ca rezultat al unor cercetãriprivind posibilitãþile de îmbunãtãþire a rãcirii, s-a mãritdebitul apei de rãcire ºi a fost modificatã distribuþia acestuiaîn zona activã. Puterea termicã a fost astfel ridicatã la 3.5MW, crescând în mod corespunzãtor ºi fluxurile de neutroni.Posibilitãþile experimentale ale lui VVR-S au putut fi astfelutilizate pentru cercetãri din domeniul fizicii nucleare, alefizicii ºi tehnicii reactorilor nucleari, ale radiochimiei ºichimiei sub radiaþii, al radiobiologiei, precum ºi pentruproducþia de izotopi radioactivi. VVR-S este dotat, deasemenea, cu mai multe bucle de iradiere de diferite puteriºi presiuni de lucru, precum ºi cu o instalaþie de modularesinusoidalã a fluxurilor de neutroni termici pânã la frecvenþade 1200 Hz. Pentru iradierea de probe ºi eºantioane sefoloseºte o instalaþie de iradiere în zona activã ºi încanalele coloanei termice, care permite iradierea uniformãa 18 probe simultan. Pentru analiza prin activare a nuclizilorcu viaþã scurtã s-a pus în funcþiune o poºtã pneumaticã ceasigura trecerea rapidã a þintei din canalul de iradiere cãtrezona camerelor fierbinþi, unde urma prelucrarea lor. Eleconstituiau instalaþiile auxiliare reactorului, alãturi decelulele ecranate. Instalaþiile auxiliare au mai fost prevãzutecu un numãr de niºe pentru lucrul cu substanþe alfa- ºibeta-active, precum ºi pentru activitate gamma redusã.Toate aceste instalaþii servesc la prepararea izotopilor

50 de ani de “nuclear” în România50 de ani de la punerea în funcþiunea reactorului VVR-S de la Mãgurele

radioactivi ºi a compuºilor marcaþi. La VVR-S se potexecuta studii de materiale (solide, lichide) în condiþiiextreme, lucrãri de cercetare-dezvoltare pentru aparaturãelectronicã, inclusiv calibrare pentru utilizare la CentralaNuclearo-Electricã de la Cernavodã ºi dozimetria radiaþiilor.

În anul 1970 s-a dorit modernizarea, aºa cum s-aprocedat ºi în unele þãri vecine cu reactori similari. În acestscop s-a importat din URSS la acea vreme: licenþa,documentaþia specificã, combustibilul nuclear, beriliu ºigrafit. Modernizarea nu s-a realizat, iar combustibilul a fosttransferat în 1982 la Institutul de Reactori NucleariEnergetici de la Colibaºi-Argeº, în vederea realizãrii unuireactor multizonal cu apã grea pentru teste de reactivitatea combustibilului cu uraniu pentru Centrala Nuclearo-Electricã CNE Cernavodã; beriliul ºi grafitul s-au utilizat lafabricarea elementelor combustibile pentru CNE.

Din anul 1984 s-a utilizat o zonã activã mixtã decombustibil nuclear; casetelor originale rãmase ce foloseau10% îmbogãþire în uraniu-235 (insuficiente pentru ca

Începutul...

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007

au început sã punã la punct un plan de decomisionare a luiVVR-S.

VVR-S “existã”, de aceea am scris despre el laprezent; faptele ºi aplicaþiile legate de el “au fost”, motivpentru care am folosit timpul trecut; oamenii care l-au adusla criticitate ºi care au fost partea vie a reactorului timp de40 de ani încã “mai existã”… Pe data de 19 iulie 2007, înprima zi cu temperaturi extreme din acest an, ei s-au “maiîntâlnit” încã o datã în semn de respect pentru munca lor ºipentru institutul în care au lucrat aproape jumãtate desecol… responsabilitate extremã în iulie 1957; temperaturãextremã în iulie 2007… ºi cum viaþa fiecãruia dintre ei, binepovestitã, ar constitui un roman, am putea scrie o serieîntreagã de bibliotecã despre “VVR-S ºi oamenii sãi”;modestia cu care au aniversat o jumãtate de secol pus înslujba nuclearului din România ne face doar sã prezentãmpovestea lor în câteva imagini.

.

Aducem un omagiu celor fãrã de care, nuclearul lareactor în România ar fi rãmas la stadiul de hârtii semnateºi bune intenþii ºtiinþifice.

Pentru Curierul de Fizicã a consemnat Corina AncaSimion; aducem mulþumiri celor ce ºi-au adus contribuþiala realizarea acestui material documentar: Prof. SevastianRâpeanu, ing. Lucian Mãntescu, ing. Nicolae Dragomir,ing. Alexandru Olteanu.

3

reactorul sã devinã critic) li s-au adãugat casetele cu 36.6%îmbogãþire în uraniu-235.

În 1993 s-a iniþiat un proiect de asistenþã tehnicã pentrudezafectare pentru perioada 1995-1996 finanþat de AgenþiaInternaþionalã pentru Energie Atomicã-Viena. Acesta a fostlansat în ideea de dezactivare a VVR-S, rezultat dinnecesitatea de aliniere la cerinþele ºi reglementãrile actualeexistente pe plan mondial, conform cãrora orice instalaþienuclearã trebuie sã aibã prevãzut în documentaþie, încã dinfaza de proiectare, planul de dezafectare, dar nu cuprindeaclauza pentru oprire definitivã la o anumitã datã.

În anul 1997, în ideea respectãrii proiectului încheiat în1996, VVR-S a fost oprit pentru totdeauna; ºi odatã cu el,toate aplicaþiile bazate pe reactor de cercetare propriupentru care Institutul de Fizicã Atomicã, Institutul pentruFizicã ºi Inginerie Nuclearã ºi dupã 1996, Institutul pentruFizicã ºi Inginerie Nuclearã “Horia Hulubei” au primitrecunoaºtere naþionalã ºi internaþionalã.

În 2003, IFIN-HH ºi Argonne National Laboratory USA

Vizita Profesorului Glenn Seaborg în Romania (1971);de la stânga la dreapta: prof. Marius Petraºcu,

ing. Lucian Mãntescu, prof. Glenn Seaborg,dr. ing. Constantin Chiotan, prof. Ionel Purica

ºi prof. ªerban Þiþeica

Imagine de ansamblu a Reactorului VVR-S la Începutulanilor ‘80; la stânga Centrul de Producþie Radioizotopi

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 20074

Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã (AIEA) afost creatã în 1957, ca rãspuns la temerile adânci ºiexpectativele rezultate din descoperirea energiei nucleare.S-a simþit nevoia creãrii unei instituþii pentru gestionareacorectã a energiei nucleare, energie care poate fi folositã înegalã mãsurã ca armã sau instrument folositor.

Geneza Agenþiei este regãsitã în adresa cãtre AdunareaGeneralã a ONU de pe 8 decembrie 1953, adresã numitã“Atomi pentru pace” , redactatã de preºedintele americanEisenhower. Aceastã idee a dat forma statutului AIEA, statutaprobat de 81 de naþiuni în Octombrie 1956. Statutulschiþeazã cele trei prioritãþi ale agenþiei – control nuclear ºisecuritate, siguranþã ºi transfer tehnologic.

În anii care au urmat creãrii Agenþiei, climatul tehnic ºipolitic s-a schimbat atât de mult, încât a devenit imposibilpentru AIEA sã punã în practicã câteva din puncteleprincipale prevãzute în Statut. În 1962, ca o consecinþã acrizei focosului cubanez, SUA ºi URSS au fãcut front comunîn controlul armelor nucleare.

În 1961, AIEA a deschis Laboratorul sãu din Seibersdorf,Austria, creând o poartã pentru cooperarea în cercetareanuclearã. În acel an, Agenþia a semnat un tratat trilateral cuMonaco ºi Institutul Oceanografic condus de Jaques YvesCousteau, pentru a studia efectul radioactivitãþii asupra mãrii,acþiune care eventual ar putea duce la crearea LaboratoruluiMediului Marin.

Cu cât numãrul statelor care deþineau tehnologienuclearã a sporit, îngrijorarea cã mai devreme sau maitârziu vor deþine arme nucleare a crescut ºi ea, în modspecial dupã ce Franþa ºi China s-au “alãturat clubului”, în1960, respectiv 1964. Mãsurile de siguranþã prevãzute înStatutul AIEA, destinate în special pentru uzinele ºiproviziile de combustibil, nu erau suficiente pentru adescuraja proliferarea. A început procesul creãrii unor mãsurilegislative internaþionale, mãsuri cuprinzãtoare ºi ferme, caresã stopeze rãspândirea armelor nucleare ºi sã contribuie laeventuala lor eliminare. Acestea au prins contur în 1968, odatã cu aprobarea Tratatului de Neproliferare al ArmelorNucleare (NPT). NPT îngheaþã numãrul statelor care deþinarme nucleare la 5 (SUA, Rusia, UK, Franþa ºi China).Celorlalte state li se cere sã elimine opþiunea armei nucleareºi sã încheie acorduri de garanþii nucleare cu AIEA.

Anul 1970 a arãtat cã NPT va fi acceptat de majoritateaþãrilor larg industrializate ºi de marea majoritate a þãrilor încurs de dezvoltare. În acelaºi timp perspectivele energieinucleare au crescut simþitor. Tehnologia s-a maturizat ºi adevenit comercial disponibilã, criza petrolului din 1973sporind atracþia pentru opþiunea energiei nucleare.Importanþa AIEA a devenit tot mai mare. Dar pendulul urmasã se balanseze înapoi. Primul val de entuziasm globalpentru uzine nucleare a durat în jur de douãzeci de ani. În1980, cererea pentru centrale nucleare a scãzut simþitor în

marea majoritate a þãrilor vestice ºi a ajuns aproape la zerodupã accidentul de la Cernobîl din 1986.

În 1988 AIEA ºi Departamentul de Hranã ºi Agriculturã alONU ºi-au unit forþele pentru a eradica Viermele Noii Lumi,un distrugãtor al proviziilor de hranã. Tehnologia bazatã peradiaþii pentru eradicarea viermelui, a fost conceputã înlaboratoarele Seibersdorf din Austria.

În 1991, descoperirea programului clandestin nuclearirakian a ridicat temeri în privinþa competenþei mãsurilor desiguranþã ale AIEA, dar de asemenea a condus la întãrirealor, câteva dintre ele fiind puse la încercare atunci cândKorea de Nord a fost descoperitã încãlcând prevederile NPT.Accidentul de la Three Mile Island, dar mai ales cel de laCernobîl, au convins guvernele sã întãreascã rolul AIEA însporirea siguranþei nucleare.

La începutul anilor ’90, sfârºitul Rãzboiului Rece ºicreºterea securitãþii internaþionale au eliminat pericolul unuirãzboi nuclear. Aderarea largã la tratate regionale a condusla reducerea posibilitãþii deþinerii armei nucleare în AmericaLatinã, Africa, Sud - Estul Asiei, Pacificul de Sud. Amenin-þarea proliferãrii în statele succesoare ale URSS a fostîndepãrtatã; în Irak ºi DPRK ameninþarea a fost controlatã.

În 1995, NPT a devenit permanent iar în 1996, AdunareaGeneralã a ONU a aprobat ºi deschis spre semnare tratatulpentru interzicerea totalã a experienþelor nucleare. Dacãpânã atunci activitãþile nucleare militare erau în afarastatutului AIEA, acum a fost acceptat cã AIEA poateinterveni ºi soluþiona problemele lãsate moºtenire de cursaînarmãrii nucleare - verificarea folosirii paºnice ºi stocareamaterialului nuclear provenit de la arme dezamorsate ºi asurplusului militar de material fisionabil, precum ºideterminarea riscului provocat de deºeurile nuclearearuncate în Oceanul Arctic de pe vasele de rãzboi ºiverificarea testelor nucleare convenþionale, în Asia Centralãºi Pacific.

În ultimii ani, Agenþia a mai preluat câteva atribuþiuni.Printre acestea, o importanþã deosebitã este acordatãameninþãrii continue pe care o constituie terorismul nuclear.

România este membru fondator al AIEA ºi a depusdocumentele de ratificare la data de 12 aprilie 1957.Începând cu luna martie 2007, AIEA are 144 de statemembre.

În rândurile de mai jos, vã prezentãm dinamica aderãriila AIEA:

1957 Afghanistan, Albania, Argentina, Australia, Austria,Belarus, Brazil, Bulgaria, Canada, Cuba, Denmark,Dominican Republic, Egypt, El Salvador, Ethiopia, France,Germany, Greece, Guatemala, Haiti, Holy See, Hungary,Iceland, India, Indonesia, Israel, Italy, Japan, Republic ofKorea, Monaco, Morocco, Myanmar, Netherlands, NewZeeland, Norway, Pakistan, Paraguay, Peru, Poland,Portugal, Romania, Russian Federation, Serbia, South

Agen]ia Interna]ional\pentru Energie Atomic\

NucInfo’ Day 2007, organizatã în acest an la Facultatea de Fizicã a Universitãþii Bucureºti – situatã în PlatformaMãgurele – între 23–25 mai ºi-a dedicat ediþia aniversãrii împlinirii a 50 de ani de “nuclear” în România. Cu acest prilej,Agenþia Nuclearã, principalul organizator, a scos un CD omagial; în cele ce urmeazã vã prezentãm douã dintre interesanteleexpuneri prezentate la acest eveniment: Istoria IAEA ºi Institutul Naþional de Cercetare Dezvoltare pentru TehnologiiIzotopice ºi Moleculare din Cluj-Napoca.

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 5

Africa, Spain, Sri Lanka, Sweden, Switzerland, Thailand,Tunisia, Turkey, Ukraine, United Kingdom, United States,Venezuela, Vietnam

1958 Belgium, Ecuador, Finland, Islamic Republic of Iran,Luxembourg, Mexico, Philippines, Sudan

1959 Iraq1960 Chile, Colombia, Ghana, Senegal1961 Lebanon, Mali, Democratic Republic of the Congo1962 Liberia, Saudi Arabia1963 Algeria, Bolivia, Côte d´Ivoire, Libyan Arab

Jamahiriya, Syrian Arab Republic, Uruguay1964 Cameroon, Gabon, Kuwait, Nigeria1965 Costa Rica, Cyprus, Jamaica, Kenya, Madagascar1966 Jordan, Panama1967 Sierra Leone, Singapore, Uganda1968 Liechtenstein1969 Malaysia, Niger, Zambia1970 Ireland1972 Bangladesh1973 Mongolia1974 Mauritius1976 Qatar, United Arab Emirates, United Republic of

Tanzania1977 Nicaragua1983 Namibia1984 China1986 Zimbabwe1992 Estonia, Slovenia1993 Armenia, Croatia, Czech Republic, Lithuania, Slovakia1994 The Former Yugoslav Republic of Macedonia,

Kazakhstan, Marshall Islands, Uzbekistan, Yemen1995 Bosnia and Herzegovina1996 Georgia1997 Latvia, Malta, Republic of Moldova1998 Burkina Faso1999 Angola, Benin2000 Tajikistan2001 Azerbaijan, Central African Republic2002 Eritrea, Botswana2003 Honduras, Seychelles, Kyrgyzstan2004 Islamic Republic of Mauritania, Togo2005 Chad2006 Belize, Malawi, Montenegro, Mozambique2007 Palau.

Physics WebRubricã îngrijitã de Mircea Morariu

Carl Friedrich von Weizäcker: 1912-2007Fizicianul ºi filosoful Carl Friedrich von Weizäcker, care afost ultimul membru supravieþuitor al grupului care aîncercat ºi a eºuat la construirea bombei nucleare pentruGermania în timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, amurit pe 28 aprilie la vârsta de 94 ani. Dupã rãzboi, vonWeizäcker a susþinut, deºi controversat, cã el ºi alþifizicieni germani au ales deliberat sã nu construiascãbomba, din cauzã cã nu au dorit sã doteze regimul nazistcu o astfel de armã distrugãtoare. Von Weizäcker l-a însoþitde asemenea pe Werner Heisenberg în vizitã la Niels Bohrîn Danemarca ocupatã de naziºti, în septembrie 1941 – oîntâlnire faimoasã care mai târziu l-a inspirat pe MichaelFrayn la montarea piesei de teatru “Copenhaga”.Suprasolidele dependente de dezordineFizicieni din SUA au arãtat cã o presupusã fazã de materiecuanticã cunoscutã ca “suprasolid” este puternicdependentã de cantitatea de dezordine cristalinã prezentã înproba de studiat. Realizând experimente pe probe de heliu-4 cu mari cantitãþi de dezordine, au gãsit cã efectele desuprasoliditate din probe au crescut la mai mult de 20% - oproporþie mult mai mare decât s-a observat pânã acum.Aceasta întãreºte puternic suspiciunile cã teoria originalã asuprasolidelor nu este completã (Phys.Rev.Lett. 98, 175302).Forþa Casimir ar putea conduce roþile dinþate miciUn fizician din Franþa susþine cã forþa Casimir dintre douãsuprafeþe neutre ar putea fi exploatatã la crearea roþilordinþate mici care ar putea într-o zi sã dirijeze maºinileconstruite la scarã micrometricã. Thorsten Emig de laUniversitatea Paris-Sud a proiectat o roatã dinþatã bazatãpe suprafeþe cu ondulãri speciale care pot fi fãcute sãtreacã uºor una peste alta într-o direcþie datã. Emig susþinecã roþile dinþate Casimir, care vor fi construite, ar putea fisuperioare faþã de microroþile dinþate curente, care sebazeazã pe forþele electrostatice dintre obiectele încãrcate(Phys.Rev.Lett. 98, 160801).

Miezul topit rezolvã misterul câmpului magnetic alplanetei MercurFiind planeta cea mai apropiatã de Soare, s-ar putea credecã Mercur ar fi planeta din sistemul solar singura cu unmiez topit, dar în ultimii 30 de ani fizicienii nu au fost foartesiguri de acest lucru. Din mãsurãtori de radar ale planeteiMercur utilizând un radiotelescop cu fondul de bazã,fizicieni din SUA ºi Rusia susþin cã pot demonstra cãvariaþia în viteza de rotaþie a planetei este într-adevãrcaracteristicã unui miez topit. Lucrarea lor conduce laideea cã Mercur, la fel ca ºi Pãmântul, produce câmpul sãumagnetic în miezul topit asemãnãtor cu acþiunea unuidinam (Science 316, 710).Dezvãluirea secretelor de zgomot ale magneþilorFizicienii au fost capabili în cele din urmã sã mãsoarefluctuaþiile termice foarte mici ale magnetizãrii materialelorferomagnetice, ca de exemplu fierul, dar mãsurarea“zgomotelor” similare în materiale antiferomagnetice, ca deexemplu cromul, s-a dovedit mult mai dificilã. În prezent,fizicieni din SUA ºi Marea Britanie au mãsurat acestefluctuaþii pentru prima datã într-un antiferomagnet ºi auconstatat cã ele au loc la temperaturi surprinzãtor decoborâte. Acest lucru înseamnã cã ar putea fi dificil sã seutilizeze antiferomagneþi în unele dispozitive de stocareadatelor ºi spintronice (Nature 447, 68).A cincea forþã ºi materia întunecatãMajoritatea fizicienilor vor afirma cu nonºalanþã cãUniversul este în primul rând constituit dintr-o substanþãnumitã “materie întunecatã”, dar dacã se cere un rãspunsclar cu privire la faptul cã de ce ea nu a fost încãobservatã direct, v-aþi întâlni cu o expresie indiferentã.Cercetãtori din SUA considerã cã rãspunsul ar putea figãsit în rãmãºiþele unei coliziuni a douã aglomerãrigalactice, unde este posibil sã fi prins o licãrire de materieîntunecatã interacþionând printr-o “a cincea forþã” dedistanþã lungã. Dacã într-adevãr a cincea forþã existã, s-arputea cere o revizuire majorã a Modelului Standard curental fizicii particulelor, cu care ne-am obiºnuit de aproape 30de ani (Phys.Rev.Lett. 98, 171302).

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 20076

Institutul nostru a fost înfiinþat în anul 1950 ca o secþiea Institutului de Fizicã al Academiei din Bucureºti. În anul1970, secþia a VI-a a IFA Bucureºti devine institut cupersonalitate juridicã sub denumirea Institut de IzotopiStabili, iar în anul 1977 îºi schimbã denumirea în Institutulde Tehnologie Izotopicã ºi Molecularã. În anul 1999, înurma unui proces de acreditare, institutul devine de interesnaþional cu denumirea Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice ºi Moleculare.

În structura actualã, institutul are în componenþã 4laboratoare, un atelier de prototipuri ºi un departamentadministrativ. Domeniile principale de cercetare sunt: fizicaizotopilor stabili, fizica molecularã, biofizica.

La înfiinþare, preocupãrile institutului au constat înprincipal din cãutarea unui procedeu de separare a apeigrele, acþiune întreprinsã din iniþiativa acad. prof. HoriaHulubei ºi desfãºuratã sub conducerea prof. VictorMercea, membru corespondent al Academiei R.P.R. S-audesfãºurat cercetãri asupra separãrii din amestecuri degaze cu ajutorul unei coloane de separare prin antrenare cuvapori de apã, compusã dintr-un fierbãtor la bazã, unrefluxor la vârf ºi o coloanã cu convecþie verticalã în spaþiulde gaz, susþinutã de curgerea unui film de apã ºi de ungradient termic orizontal. Analiza de compoziþie a gazelorreprezentând fracþiunile separate s-a efectuat princonductibilitate termicã, iar analiza deuteriului s-a efectuatsub formã de apã prin picnometrie ºi densitate cu metodapicãturii cãzãtoare într-un mediu lichid nemiscibil. În cursulexperimentãrilor s-au obþinut rezultate promiþãtoare laamestecuri de gaze diferite, ca de exemplu amesteculhidrogen - azot. Testul de separare a unui amestec gazosconþinând izotopii hidrogenului (H2 - HD) a eºuat însã,datoritã unei stabilitãþi în funcþionare ºi a unei puteri deseparare insuficiente. Concluzia cercetãrilor a fostnecesitatea optimizãrii funcþionãrii coloanei de separare cuantrenare cu vapori, dar mai ales necesitatea cãutãrii uneialte metode de separare, precum ºi elaborarea unormetode de analizã mai fine ºi performante, utilizândcromatografia de gaze ºi spectrometria de masã. A fostdeci abordatã o nouã direcþie de cercetare, bazatã peschimbul izotopic între hidrogen ºi apã la presiune ridicatã,de ordinul 100 bar, catalizatã heterogen cu o suspensie decatalizatori (procedeul Schindewolf, Becker). Schimbulizotopic urma sã fie facilitat prin solubilizarea hidrogenuluiîn apã sub efectul presiunii. Realizarea tehnicã a uneiinstalaþii: concepþie, autoclave sub presiune, robineþi depresiune înaltã, experimentare - totul desfãºurat în condiþiide pionierat, cu informaþii de literaturã puþine - a fost unadintre primele realizãri importante ale institutului.

Experienþele de schimb izotopic efectuate la presiuneridicatã au pus în evidenþã valoarea constantei de echilibrutermodinamic ºi deci a factorului elementar de separareridicat ºi avantajos care se poate obþine prin schimbizotopic între hidrogen ºi apã într-o operaþie de echilibrareîntr-o singurã treaptã. Totodatã a devenit evident cãprocedeul nu este apt din punct de vedere tehnic pentru o

multiplicare a separãrii elementare într-o cascadã, dincauza dificultãþilor pe care le prezenta menþinerea însuspensie a catalizatorului heterogen, datoritã tendinþei dedepunere a acestuia în timpul circulaþiei între etajelecascadei de separare.

Evoluþia logicã pentru dezvoltarea unui procedeu deseparare care sã permitã operaþia pe o coloanã continuãde separare a constituit-o elaborarea unui tip de coloanã deseparare bazatã tot pe schimbul de hidrogen ºi deuteriucatalizat între hidrogen–gaz ºi apa lichidã, în care reacþiacatalizatã sã decurgã în faza de gaz între hidrogen ºivaporii de apã, pe un catalizator imobilizat în teci fixe.Acest tip de coloanã avea similitudini cu coloanele de tipMorgantown, având însã o construcþie de tip continuu, înlocul construcþiei cu talere de echilibrare în apã ºi pãturide catalizator alternative. Scopul propus al cercetãrilor afost cel al demonstrãrii performanþelor procedeului peinstalaþie pilot, care sã acopere întreg domeniul deconcentraþii, de la concentraþia naturalã a deuteriului, deaproximativ 0.015 atom % ºi pânã la concentraþia finalãdoritã, de peste 99%.

Etapele de realizare ale unei asemenea instalaþii-pilotau fost numeroase ºi complexe, ele constând în principaldin urmãtoarele:

- construcþia unei hale de experimentare, prevãzute cuutilitãþile adecvate montãrii ºi funcþionãrii unor instalaþiide separare izotopicã de 10 - 15 m înãlþime;

- elaborarea de pompe cu plunger pentru vehicularea delichide, prevãzute cu posibilitãþi de reglare a debituluipentru lichide sub presiune;

- elaborarea de compresoare de recirculare a gazelor cumembranã metalicã ºi mers uscat, pentru care au fostnecesare studii de materiale ºi rezistenþã la deformãrirepetate; construcþia unui asemenea compresor aconstituit o premierã naþionalã;

- elaborarea de elemente de termostatare a diferitelorpãrþi componente ale instalaþiilor, utilizând agenþitermici lichizi la fierbere;

- proiectarea ºi construcþia de elemente de etanºare,flanºe, conducte, robinete diferite;

- proiectarea ºi construcþia de coloane de separare cufilm de apã ºi teci de catalizator concentrice termo-statate;

- generarea de hidrogen prin electroliza;- realizarea unui aparat pentru proba de încercare a

utilajelor sub presiune.Toate utilajele necesare realizãrii pilotului au necesitat

concepþie ºi execuþie cu forþe proprii, neexistând posibili-tatea obþinerii lor din alte pãrþi. Experimentarea procedeuluide separare a apei grele s-a efectuat în douã trepte deconcentraþii, o operare primarã de la concentraþia naturalãa deuteriului ºi pânã la cca. 1 atom % D, ºi o operare finalãîntre concentraþiile 1 ºi 99 atom % D.

Proiectarea, construcþia ºi experimentarea etajuluiprimar al pilotului de separare a deuteriului s-a desfãºuratîn institut, sub forma unui ansamblu biterm de douã coloane

Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltarepentru Tehnologii Izotopice ºi Moleculare

– INCDTIM – 57 de ani de la înfiinþare

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 7

de separare. Datoritã profilãrii debitelor de prelucrat în celedouã etaje de separare ale pilotului, care a avut ca rezultatnecesitatea prelucrãrii unor debite mari de fluide în etajulprimar al instalaþiei, utilizarea conversiei de fazã prinelectrolizã, foarte eficientã sub raportul separãrii obþinute,nu a putut fi utilizatã datoritã consumului mare de energieîn procesul de electrolizã ºi costului ridicat al acesteia.Sistemul biterm compus dintr-o coloanã caldã ºi o coloanãrece, funcþionând cu o constantã de echilibru de valoaremare în coloana rece ºi cu o constantã de echilibru maiapropiatã de unitate în coloana caldã, reprezenta unprincipiu de funcþionare care evita conversia de fazã apã–hidrogen foarte costisitoare.

Rezultatele experimentãrii pilotului au demonstratposibilitatea separãrii apei grele, din punctul de vedere alaplicãrii teoriilor separãrii pe coloane cu schimb izotopicpentru dimensionarea instalaþiilor, proiectarea pãrþilorconstitutive ºi controlul funcþionãrii lor. Totodatã experimen-tarea a pus în evidenþã ºi punctele slabe ale procedeuluide schimb izotopic apã–hidrogen utilizat, care necesitaexistenþa unui catalizator heterogen, pentru a cãruifuncþionare uscatã era necesarã utilizarea unui gradient detemperaturã orizontal în coloanã, gradient care contribuiede asemenea la consumul energetic al procedeului.Concluzia finalã la care s-a ajuns a fost aceea a înlocuiriisistemului apã–hidrogen cu sistemul apã–hidrogen sulfurat,la care schimbul izotopic are loc în fazã lichidã, fãrãparticiparea unui catalizator. Continuarea cercetãrilor înaceastã direcþie, care necesita lucrul cu cantitãþi mari dehidrogen sulfurat în coloane, nu a mai fost însã posibilã lainstitutul nostru, datoritã situãrii sale într-un cartier delocuinþe ºi a pericolelor legate de toxicitatea hidrogenuluisulfurat. Realizarea sub conducerea Dlui Dr. Ing. MariusPeculea a primului pilot de separare a apei grele bazat pe

sistemul apã–hidrogen sulfurat în perechi de coloane de tipbiterm s-a fãcut apoi pe platforma Combinatului ChimicRâmnicu Vâlcea, la Uzina G.

În perioada urmãtoare, în institut au fost efectuatecercetãri pentru separarea izotopilor azotului prin schimbchimic, carbonului prin termodifuzie (foto 1), oxigenului,borului ºi gazelor nobile.

În perioada 2002-2004 în cadrul unui proiect, s-austudiat posibilitãþile de separare a 18O pe baza experienþeiºi facilitãþilor existente în þarã ºi s-a realizat studiul de pre-fezabilitate pentru investiþia: Instalaþie de fabricaþie a 18O. Înprezent se fac demersurile de rigoare pentru efectuareastudiului de fezabilitate.

În ultimul timp s-au acumulat cunoºtinþe noi privindteoria coloanelor de separare izotopicã, fiind asiguratecondiþiile pentru aducerea de contribuþii importante în acestdomeniu.

În perioada 2004-2005 s-au efectuat cercetãri privindutilizarea metodei de strãpungere inversã ºi de deplasarede bandã pentru studiul îmbogãþirii 235U prin schimbizotopic pe coloanã cu anionit în cadrul unui proiect CERES.De asemenea s-au efectuat determinãri de capacitate deadsorbþie pentru U(VI), Ti(IV) ºi Fe(III) pe anioniþi, pentrudescoperirea condiþiilor în care banda de uraniu poate fideplasatã prin coloanã în condiþii de stabilitate (D. Axente,Marcu Cristina, Ecaterina Stela Drãgan, Ecaterina Avram,Rev. Chim., 8, 825-29, 2005). În aceeaºi perioadã s-asintetizat prima rãºinã anionicã destinatã schimbuluiizotopic 235U/ 238U (Ecaterina Stela Drãgan, EcaterinaAvram, D. Axente, Cristina Marcu, Ion-exchange Resin III,J. Polym. Sci: Part.A: Polymer Chemistry, Vol.42, 2451-61,2004), pentru care s-a determinat capacitatea de adsorbþiea U(VI). În 2006 s-au fãcut cercetãri privind utilizareacatalizatorului cu valenþã variabilã pentru accelerarea

Foto 1 Foto 2

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 20078

schimbului izotopic în sistemul U(VI)-U(IV).Instalaþiile productive pentru 15N de la INCDTIM

utilizeazã tehnologia bazatã pe schimbul 15N/14N în sis-temul Nitrox la presiune atmosfericã (foto 2). Determinãrilecinetice preliminare fiind favorabile, se intenþioneazãabordarea cercetãrilor privind elaborarea unei noi tehnologiibazate pe schimbul izotopic 15N/14N în sistemul NO-HNO3la presiune, care sã poatã fi utilizatã pentru producerea lascarã industrialã a 15N la concentraþii de 99% atomi 15N.

De asemenea s-au abordat cercetãrile privind controlulautomat prin fuzzy-logic a instalaþiilor de separare a 15N. Sepreconizeazã continuarea acestora pentru îmbunãtãþireaeficienþei de producere a 15N.

La INCDTIM s-a construit un pilot experimental cu douãcoloane de separare înseriate pentru studiul separãrii 13Cprin distilarea criogenicã a monoxidului de carbon ºisepararea 18O prin distilarea criogenicã a oxidului de azot(foto 3).

Au fost efectuate determinãri de îmbogãþire la refluxtotal, fãrã alimentare. Se preconizeazã efectuarea deexperimente pentru separarea 13C în regim de alimentarecontinuã cu CO purificat. Se prevede de asemeneacontrolul automat al instalaþiei pentru asigurarea unui regimconstant de funcþionare a cascadei; menþionãm faptul cã înacest caz, coloanele de separare cu umpluturã trebuie sãlucreze în regim adiabatic la temperaturi în jur de 1920C.

La INCDTIM s-au sintetizat peste 50 de compuºi

marcaþi cu 15N, organici ºi anorganici, care constituie ofertapentru export a Institutului. În 2005 s-a reuºit obþinerea unorL- aminoacizi-15N prin sintezã enzimaticã în cadrul unuiproiect Biotech. Se vor continua cercetãrile privind sintezade medicamente ºi L- aminoacizi, marcate cu 15N pentrudiferite aplicaþii în domeniul bio-medical.

La INCDTIM s-au sintetizat un numãr important decompuºi marcaþi cu deuteriu (solvenþi organici pentru RMN,etc) care sunt destinaþi pieþii interne ºi exportului. Secontinuã cercetãrile privind sinteza de noi astfel decompuºi pentru aplicaþii speciale, precum ºi pentruîmbunãtãþirea tehnologiilor de producere a compuºilor dejasintetizaþi, urmãrindu-se reducerea consumului de apãgrea.

În domeniul aparaturii analitice, în institut s-au cercetat,proiectat, realizat ºi testat cromatografe de gaze (foto 4) ºispectrometrele de masã pentru analiza deuteriului (foto 5).Institutul a livrat 12 spectrometre la Combinatul de apã greade la Drobeta-Turnu Severin.

De asemenea, în institut s-au realizat echipamentecromatografice pentru analiza gazelor din atmosferareactoarelor nucleare de tip CANDU de 600 MW de laCernavodã. Produsul este utilizat pentru a efectua în modautomat sau la cerere analiza concentraþiilor de H2/D2, O2ºi N2 dintr-un numãr de maxim 9 circuite cu fluide tehno-logice în stare gazoasã. Acestea provin din circuitelegazului de acoperire utilizat în diferite sisteme ale reac-torului ºi conþin în principal Heliu. Produsul se compunedintr-un cromatograf de gaze asociat cu o unitate decondiþionat probe, programator secvenþial multicanal ºiunitate de înregistrare. Rolul cromatografului de gaze estede a determina concentraþiile de H2/D2, O2 ºi N2 conþinute îneºantioanele de Heliu gazos provenite din diferite sistemeale unitãþii nuclearo-electrice. Dupã analizã, semnaleleobþinute de la detector sunt prelucrate în programatorulsecvenþial multicanal ºi pot fi utilizate în diverse scopuri,cum ar fi: afiºare, înregistrare permanentã, alarmã saucontrol. Unitatea de condiþionare probe are rolul de aselecta circuitul care urmeazã sã fie analizat, de a ajustatemperatura (dacã este cazul) ºi de a furniza proba la undebit ºi o presiune cerute de analizor, iar excesul de probãsã fie returnat în circuitul de proces corespunzãtor. Deasemenea, unitatea de condiþionat probe are rolul de aasigura cã la un moment dat un singur circuit este cuplatspre analizor.

Programatorul secvenþial multicanal asigurã funcþio-narea automatã a echipamentului, având urmãtoarelefuncþii: stabileºte prin programare secvenþa de cuplare

Foto 4

Foto 3

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 9

spre analizor a circuitelor de analizat; comandã secvenþade lucru a robineþilor de injecþie probe ºi comutare coloane;prelucreazã semnalul de la detector în vederea transmiteriispre calculatorul de proces al centralei ºi pentru înregis-trare; transmite la distanþã semnalul de identificare alcircuitului analizat; asigurã calibrarea automatã a echipa-mentului prin introducerea periodicã în analizã a circuituluicu gaz etalon; permite trecerea de pe regim de lucruautomat în regim de lucru comandat de operator Institutulnostru a livrat douã echipamente cromatografice la CNECernavodã pentru unitãþile 1 ºi 2.

Dr. Mircea BogdanDirector General INCDTIM

Acest material reprezintã modul în care INCDTIMînþelege sã îºi prezinte realizãrile dupã mai bine de 50 deani de activitate; pãstrând stilul adoptat, am adãuga câtevacuvinte de încheiere: prima parte a materialului reprezintãistoria obþinerii apei grele în România; dupã aproapejumãtate de secol de la atingerea acestei performanþe,INCDTIM se mai poate lãuda cu încã o recunoaºtere aexperienþei sale în domeniul separãrilor izotopilorhidrogenului; prin echipa compusã din M.S. Cuna ºi J.Chereji, alãturi de C. Baciu (Universitatea Babeº Bolyai), aparticipat la realizarea unei instalaþii complexe de separarea apei tritiate în vederea mãsurãrii sale la Laboratorulsubteran de la Gran Sasso Italia în fond ultrascãzut deradiaþii: „Ultra-low level detection of the tritium groundwatersamples for liquid scintillation spectrometry at undergroundlaboratory Gran Sasso” (noiembrie 2002 – aprilie 2003).

specializate. Mi-aº dori însã sã fim mai ambiþioºi. Subliniezcã este vorba de un proiect media care îºi propune sãevidenþieze situaþia din cercetarea româneascã în particulardin fizicã. Un proiect ar fi sã participãm la crearea unuimotor de cãutare specializat pentru acest domeniu.Întreprinderea nu e trivialã, subîntinde un domeniu generos,dar mic la nivelul internetului. Putem beneficia de faptul cãinformaþia este filtratã de cunoscãtori ºi cã putem sã-lpunem de la început pe o direcþie corectã.

Pãrerile generale, exprimate inclusiv în aceastã revistã,despre cercetarea româneascã, evidenþiau drept una dinprobleme plecarea tinerilor ºi imposibilitatea asigurãrii uneicontinuitãþi... Apelez în continuare la douã citatesemnificative: “...dar dacã salariile ar fi cel puþin ..., sãzicem 300 de euro pe lunã pentru doctoranzi ºi 1000 deeuro pentru cercetãtori, probabil cã o parte din oamenii deºtiinþã români care activeazã acum în strãinãtate ar reveniîn þarã, datoritã legãturilor de ordin personal ºi afectiv.”(Rãzvan Florian, preºedinte AdAstra, Evenimentul zilei 23nov. 2004) ºi, respectiv, “pentru a reþine în þarã un numãrde tineri care sã perpetueze sistemul de cercetare estenevoie sã li se asigure un salariu minim decent (deaproximatix 200-250 USD pe lunã) precum ºi condiþiidecente de locuit ºi de lucru.” (Dan R. Grigore, Curierul defizicã, Nov. 2001)

Constat cã baremurile cerute în evaluãrile anterioaresunt îndeplinite, cât de cât; nu doresc sã spun cã esuficient sau cã e bine, ci doar cã unele aºteptãri carepãreau foarte departe în timp sunt lângã noi. Atunci poatenu e prea târziu sau prea devreme sã cerem de la noi sãfim generoºi cu o întreprindere de genul celei menþionatemai sus. Într-o primã etapã site-ul va cuprinde în plusmonitorizãri ale presei autohtone despre domeniu, paginipersonalizate pentru autori (i.e. bloguri), conturi pentruuser-i, facilitãþi de cãutare în interiorul site-lui, posibilitateade exprimare prin vot asupra unor probleme de interes.Într-o etapã ulterioarã ne vom orienta spre web-ul semantic,în care sã înregistrãm pe baza unei ontologii informaþiacreatã de utilizatori. Pentru prima parte sunt convins cãvom reuºi, pentru acþiunile ulterioare apelãm la comunitateacititorilor noºtri pentru sugestii ºi dezbateri pe aceastãtemã.

Vã invit sã participaþi!Bogdan Popovici, bog_popovici@yahoo.com

Pagina Webcontinuare din pag. 1

A murit pãrintele laseruluiThéodore Maiman care a construit primul laser operaþional amurit la 5 mai în vârstã de 79 de ani. Maiman a fãcut primulpas în 1960 prin generarea pulsurilor de luminã coerentã dela o lampã de dimensiunea unui vârf de deget de rubiniluminatã cu o lampã blitz. Realizând aceasta el a devansatun numãr de alþi fizicieni, inclusiv pe Charles Townes, celcare a descoperit anterior maserul, predecesorul înmicrounde al laserului. Maiman s-a strãduit sã câºtigerecunoaºtere pentru realizarea sa, dar Townes a fost cel cea câºtigat premiul Nobel.Fermionii ºi superfluiditateaÎn ultimii ani fizicienii au descoperit cã fermionii potmanifesta o comportare de superfluid din cauza abilitãþii lorde a forma perechi la temperaturi foarte joase. În prezent,un grup din SUA a arãtat cã dacã un amestec de fermioni

este pregãtit în aºa fel încât majoritatea sã se gãseascã înaceeaºi stare de spin, ei pot manifesta, datoritã formãrii deperechi, o comportare de superfluid. Aceastã descoperirepoate fi capabilã, eventual, sã permitã o privire mai adâncãîn interiorul supraconductibilitãþii la temperaturi înalte, carede asemenea include formarea de perechi, dar esteadesea mult mai complicatã pentru o studiere directã(Science 316, 867).Particulele mari ºi picturile fãrã fisuriFisurile deranjante care apar pe suprafeþele recente aleunei picturi ar putea fi în curînd de domeniul trecutului.Fizicieni din India au calculat în ce mod proprietãþile picturii,cum ar fi dimensiunea particulelor constituente, afecteazãabilitatea sa de a rãmîne netedã în timpul uscãrii, lucru cear putea ajuta fabricanþii sã realizeze picturi mai de efectfãrã fisuri (Phys.Rev.Lett. 98, 218302).

Foto 5

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 200710

Articolul 1: IntroducereÎnceputul secolului al 21-lea reflectã mai mult decât

oricând în istoria omenirii, rolul adânc ºi significant al ºtiinþeiºi tehnologiei în activitãþile umane.

Natura atotpãtrunzãtoare ºi universalã a ºtiinþei ºitehnologiei moderne a dat naºtere unei percepþii comune cãviitoarele descoperiri importante pot fi fãcute, în principal sauîn exclusivitate, numai de grupuri mari de cercetare finanþatede guvernãri sau de firme mari, care au acces la instrumentefoate scumpe precum ºi la un numãr mare de personal desuport. Aceastã percepþie comunã, este totuºi nerealistã ºicontrazice modul adevãrat în care sunt fãcute descoperirileºtiinþifice. Proiecte tehnologice mari ºi scumpe, oricât decomplexe, sunt numai rezultatul aplicãrii profundei intuiþiiºtiinþifice a unor grupuri mici de cercetãtori dedicaþi sau aunor oameni de ºtiinþã solitari, care de multe ori lucreazãizolaþi. Un om de ºtiinþã care lucreazã singur este, acumprecum ºi în viitor, aºa cum a fost ºi în trecut, capabil sãfacã o descoperire, care poate influenþa substanþial soartaomenirii ºi poate schimba faþa întegii planete pe care olocuim pentru aºa de puþin timp. Descoperirile cele maiimportante sunt fãcute de persoane care lucreazã casubalterni în diverse agenþii guvernamentale, instituþii deînvãþãmânt ºi cercetare sau întreprinderi comerciale. Înconsecinþã, cercetãtorul este foare frecvent forþat sau umbritde directorii instituþiilor ºi firmelor care, având planuri diferite,cautã sã controleze ºi sã aplice descoperirile ºtiintifice ºicercetãrile pentru profit personal sau pentru organizaþie, sauprestigiu personal.

Recordul istoric al decoperirilor ºtiinþifice abundã încazuri de represiune ºi ridiculizare fãcute de cei la putere,dar în ultimii ani acestea au fost dezvãluite ºi corectate decãtre inexorabilul progres al necesitãþii practice ºi iluminareintelectualã. Tot aºa de rãu aratã ºi istoria distrugerii ºidegradãrii produse prin plagiarism ºi denaturare intenþio-natã, fãcute de necinstiþi, motivaþi de invidie ºi lãcomie. ªi aºaeste ºi azi.

Intenþia acestei Declaraþii este sã sprijine ºi sã dezvoltedoctrina fundamentalã cã cercetarea ºtiinþificã trebuie sã fieliberã de influenþa ascunsã ºi fãþiº represivã a directivelorbirocratice, politice, religioase, pecuniare ºi, de asemenea,creaþia ºtiinþificã este un drept al omului, nu mai mic decâtalte drepturi similare ºi speranþe disperate care suntpromulgate în acorduri ºi legi internaþionale. Toþi oamenii deºtiinþã care sunt de acord vor trebui sã respecte aceastãDeclaraþie, ca o indicaþie a solidaritãþii cu comunitateaºtiinþificã internaþionalã care este preocupatã de acestsubiect, ºi sã asigure drepturile cetãþenilor lumii la creaþieºtiinþificã fãrã amestec, în acordanþã cu talentul ºi dispoziþiafiecãruia, pentru progresul ºtiinþei ºi conform abilitãþii lormaxime ca cetãþeni decenþi într-o lume indecentã, în avantajulOmenirii. ªtiinþa ºi tehnologia au fost pentru prea multãvreme servanþii asupririi.

Articolul 2: Cine este un cercetãtor ºtiinþificUn cercetãtor ºtiinþific este orice persoanã care se

preocupã de ºtiinþã. Orice persoanã care colaboreazã cu uncercetãtor în dezvoltarea ºi propunerea ideilor ºi ainformaþiilor într-un proiect sau aplicaþie, este de asemenea

un cercetãtor. Deþinerea unor calificãri formale nu este ocerinþã prealabilã pentru ca o persoanã sã fie un cercetãtorºtiinþific.

Articolul 3: Unde este produsã ºtiinþaCercetarea ºtiinþificã poate sã aibã loc oriunde, de

exemplu, la locul de muncã, în timpul studiilor, în timpul unuiprogram academic sponsorizat, în grupuri, sau ca opersoanã singurã acasã fãcând o cercetare independentã.

Articolul 4: Libertatea de a alege o temã decercetareMulþi cercetãtori care lucreazã pentru nivele mai

avansate de cercetare sau în alte programe de cercetare lainstituþii academice, cum sunt universitãþile ºi facultãþile destudii avansate, sunt descurajaþi, de personalul deconducere academic sau de oficiali din administraþie, de alucra în domeniul lor preferat de cercetare, ºi aceasta nu dinlipsa mijloacelor de suport, ci din cauza ierarhiei academicesau a altor oficialitãþi, care pur ºi simplu nu aprobã o direcþiede cercetare sã se dezvolte la potenþialul ei, ca sã nuderanjeze dogma convenþionalã, teoriile favorite, sausubvenþionarea altor proiecte care ar putea fi discreditate decercetarea propusã. Autoritatea majoritãþii ortodoxe estedestul de frecvent invocatã ca sã stopeze un proiect decercetare, astfel încât autoritãþile ºi bugetul sã nu fiederanjate. Aceastã practicã comunã este o obstrucþiedeliberatã a gândirii libere, este neºtiinþificã la extrem, ºi estecriminalã. Aceasta nu poate fi toleratã.

Un cercetãtor care lucreazã pentru orice instituþieacademicã, organizaþie, sau agenþie trebuie sã fie completliber în alegerea unei teme de cercetare ºi sã fie limitat doarde suportul material ºi de expertiza intelectualã care poate fioferitã de instituþia academicã, organizaþia sau agenþiarespectivã. Dacã un cercetãtor îºi desfãsoarã activitatea luide cercetare fiind membru al unui grup de cercetãtori, atuncidirectorii de cercetare ºi liderii grupului îºi vor limita rolul lordoar la capacitatea de recomandare ºi consultanþã în ceeace priveºte alegerea unei teme de cercetare relevante decãtre un cercetãtor din grup.

Articolul 5: Libertatea de alegere a metodelor decercetareÎn multe cazuri, personalul administrativ sau academic

de conducere impune o anumitã presiune asupra unorcercetãtori, care fac parte dintr-un program de cercetarecare se desfãºoarã într-un mediu academic, ca sã-i forþezesã adopte alte metode de cercetare decât acelea alese deei, motivul fiind nu altul decât o preferinþã personalã, oprejudecatã, o procedurã instituþionalã, ordine editorialã oriautoritate colectivã. Aceastã practicã, care este destul derãspânditã, este o eliminare deliberatã a libertãþii de gândire,iar aceasta nu poate fi permisã.

Un cercetãtor academic sau dintr-o instituþie care nulucreazã pentru profit are dreptul sã dezvolte o temã decercetare în orice mod rezonabil, utilizând orice mijloacerezonabile pe care el le consierã cã vor fi cele mai eficiente.Doar cercetãtorul însuºi ia decizia finalã asupra modului cumcercetarea va fi efectuatã.

Dacã un cercetãtor academic, sau dintr-o instituþie carenu lucreazã pentru profit, lucreazã ca un membru al unui

Declara]ie asupra Libert\]ii Academice:Drepturile Omului în Domeniul {tiin]ific

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 11

grup de cercetãtori academici sau dintr-o instituþie care nulucreazã pentru profit, conducãtorii de proiect ºi directorii decercetare vor avea doar un rol de îndrumãtori ºi consultanþiºi nu trebuie în nici un fel sã influenþeze, sã intervinã sau sãlimiteze metodele de cercetare sau tema de cercetare aleunui cercetãtor din grup.

Articolul 6: Libertatea de participare ºi colaborareîn cercetareÎn practicarea ºtiinþei moderne existã un element

semnificativ privind rivalitatea instituþionalã, concomitent cuelemente de invidie personalã ºi de prezervare a reputaþieicu orice preþ, indiferent de realitãþile ºtiinþifice. Aceasta demulte ori a condus la faptul cã cercetãtorii au fost împie-dicaþi sã nominalizeze asistenþa colegilor competenþi carefac parte din instituþii rivale sau alþii care nu au nici oafiliaþie academicã. Aceastã practicã este de asemenea oobstrucþie deliberatã a progresului ºtiinþific.

Dacã un cercetãtor ºtiinþific dintr-o instituþie care nulucreazã pentru profit cere asistenþa unui alt cercetãtor ºidacã acel cercetãtor este de acord, cercetãtorul are liberta-tea de a invita celãlalt cercetãtor sã-i ofere orice asistenþã, cucondiþia ca asistenþa sã fie în cadrul bugetului de cercetarestabilit. Dacã asistenþa este independentã de buget, cercetã-torul are libertatea sã angajeze cercetãtorul colaborator ladiscreþia lui, fãrã absolut nici o intervenþie din partea nici uneialte persoane.

Articolul 7: Libertatea de a nu fi de acord îndiscuþii ºtiinþificeDatoritã invidiei ascunse ºi a intereselor personale,

ºtiinþa modernã nu apreciazã discuþii deschise ºi nu acceptãîn mod categoric pe acei cercetãtori care pun la îndoialãteoriile ortodoxe. Deseori, cercetãtori cu abilitãþi deosebite,care aratã deficienþele într-o teorie actualã sau într-o inter-pretare a datelor, sunt denumiþi excentrici, astfel ca vederilelor sã poatã fi ignorate cu uºurinþã. Ei sunt fãcuþi de râs înpublic ºi în discuþii personale ºi sunt opriþi în mod sistematicde a participa la convenþii, seminarii sau colocvii ºtiinþifice,astfel ca ideile lor sã nu poatã sã gãseascã o audienþã.Falsificãri deliberate ale datelor ºi reprezentarea greºitã ateoriei sunt acum unelte frecvente ale celor fãrã scrupule, îneliminarea dovezilor, atât tehnice cât ºi istorice. Comiteteinternaþionale de cercetãtori rãu-intenþionaþi au fost formate ºiaceste comitete organizeazã ºi conduc convenþii interna-þionale, unde numai cei care sunt de acord cu ei sunt admiºisã prezinte lucrãri, indiferent de calitatea acestora. Acestecomitete preiau sume mari de bani din bugetul public ca sãsuporte proiectele lor preferate, folosind falsitãþi ºi minciuni.Orice obiecþiune la propunerile lor, pe baze ºtiinþifice, estetrecutã sub tãcere prin orice mijloace la dispoziþia lor, aºa cabanii sã poatã sã continue sã se verse la conturile proiec-telor lor ºi sã le garanteze posturi bine plãtite. Cercetãtoriicare s-au opus au fost daþi afarã la cererea acestor comitete,alþii au fost împiedicaþi, de cãtre o reþea de complici corupþi,de a obþine posturi academice. În alte situaþii unii au fost daþiafarã de la candidatura pentru titluri academice avansate,cum ar fi doctoratul, pentru cã ºi-au exprimat idei care nusunt de accord cu teoria la modã, chiar dacã aceastã teorieortodoxã la modã este în vigoare de multã vreme. Ei ignorãcomplet faptul fundamental cã nici o teorie ºtiinþificã nu estedefinitivã ºi inviolabilã ºi, prin urmare, este deschisã pentrudiscuþii ºi re-examinare. De asemenea, ei ignorã faptul cãun fenomen ar putea sã aibã mai multe explicaþii plauzibile,ºi în mod rãutãcios discrediteazã orice explicaþie care nueste de acord cu opinia ortodoxã, folosind fãrã nici o

restricþie argumente neºtiinþifice sã explice opiniile lor pãrti-nitoare.

Toþi cercetãtorii trebuie sã fie liberi sã discute cercetãrilelor ºi cercetãrile altora, fãrã frica de a fi ridiculizaþi, fãrã nicio bazã materialã, în public sau în discuþii particulare, sau sãfie acuzaþi, criticaþi, nerespectaþi sau discreditaþi în alte feluri,cu afirmaþii nesubstanþiate. Nici un cercetãtor nu trebuie sãfie pus într-o poziþie în care situaþia sau reputaþia lui vor firiscate, datoritã exprimãrii unei opinii ºtiinþifice. Libertatea deexprimare ºtiinþificã trebuie sã fie supremã. Folosirea autori-tãþii în respingerea unui argument ºtiinþific este neºtiinþificã ºinu trebuie sã fie folositã ca sã opreascã, sã anuleze, sãintimideze, sã ostracizeze sau sã reducã la tãcere ori sãinterzicã în orice fel un cercetãtor. Interzicerea deliberatã afaptelor sau argumentelor ºtiinþifice, fie prin fapte sau prinomitere, ºi falsificarea deliberatã a datelor, ca sã suporte unargument sau ca sã discrediteze un punct de vedere opus,este o decepþie ºtiinþificã, care poate fi numitã crimãºtiinþificã. Principiile de evidenþã trebuie sã fie cãlãuzadiscuþiei ºtiinþifice, fie cã acea evidenþã este fizicã sauteoreticã sau o combinaþie a lor.

Articolul 8: Libertatea de a publica rezultateºtiinþificeO cenzurã deplorabilã a articolelor ºtiinþifice a devenit

acum practica standard a editorilor multor jurnale despecialitate ºi arhive electronice, ºi a grupurilor lor de aºa-ziºi referenþi experþi. Referenþii sunt, în majoritate, protejaþiprin anonimitate aºa încât un autor nu le poate verifica aºa-zisa lor expertizã. Lucrãrile sunt acum de obicei respinsedacã autorul nu este de acord sau contrazice teorii preferateºi ortodoxia majoritarã. Multe lucrãri sunt acum respinse înmod automat bazat pe faptul cã în bibliografie apare citat uncercetãtor care nu este în graþiile editorilor, referenþilor, sau alaltor cenzori experþi, cu nici un fel de consideraþie faþã deconþinutul lucrãrii. Existã o listã neagrã a cercetãtorilor caresunt în opoziþie ºi aceastã listã este comunicatã întreconducerile editurilor. Toate acestea duc la o crasãprejudecare ºi o represiune greºitã împotriva gândirii libereºi trebuie condamnate de comunitatea internaþionalã acercetãtorilor.

Toþi cercetãtorii trebuie sã aibã dreptul sã prezinterezultatele cercetãrilor lor ºtiinþifice, în totalitate sau parþial, laconferinþe ºtiinþifice relevante, ºi sã le publice în jurnaleºtiinþifice tipãrite, arhive electronice sau în altã media.Cercetãtorilor nu trebuie sã li se respingã lucrãrile saurapoartele lor când sunt prezentate spre publicare în jurnaleºtiinþifice, arhive electronice, sau în altã media, numai pentrumotivul cã lucrãrile lor pun sub semn de întrebare opiniamajoritarã curentã, este în contradicþie cu opiniile uneiconduceri editoriale, zdruncinã bazele altor proiecte decercetare prezente sau de viitor ale altor cercetãtori, este înconflict cu orice dogmã politicã sau doctrinã religioasã, saucu opinia personalã a cuiva, ºi nici un cercetãtor ºtiinþific nutrebuie sã fie pe lista neagrã sau cenzurat ºi împiedicat dela publicare de nici o altã persoanã. Nici un cercetãtorºtiinþific nu trebuie sã blocheze, modifice sau sã seamestece în orice mod la publicarea lucrãrii unui cercetãtordeoarece îi sunt promise cadouri sau alte favoruri.

Artiolul 9: Publicând articole ºtiinþifice în calitatede co-autorÎn cercurile ºtiinþifice este un secret bine cunoscut, cã

mulþi co-autori ai lucrãrilor de cercetare au foarte puþin saunimic în comun cu rezultatele prezentate. Mulþi conducãtoride teze ale studenþilor, de exemplu, nu au nici o problemã

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 200712

sã-ºi punã numele pe lucrãrile candidaþilor pe care numaiformal îi coordoneazã. În multe cazuri dintre acestea,persoana care de fapt scrie lucrarea are o inteligenþã supe-rioarã celei a coordonatorului. În alte situaþii, din nou, pentrumotive de notorietate, reputaþie, bani, prestigiu ºi altele,neparticipanþi sunt incluºi în lucrare în calitate de co-autori.Adevãraþii autori ai acestor lucrãri pot sã obiecteze numai curiscul de a fi penalizaþi mai târziu într-un mod sau altul, sauchiar riscând sã fie excluºi de la candidatura pentru gradesuperioare de cercetare sau din grupul de cercetare. Mulþiau fost de fapt eliminaþi din aceste motive. Aceastã teribilãpracticã nu poate fi toleratã. Numai acele personeresponsabile pentru cercetare trebuie sã fie creditaþi caautori.

Cercetãtorii nu trebuie sã invite alte persoane sã fie co-autori ºi nici un cercetãtor nu ar trebui sã admitã ca numelelui sã fie inclus în calitate de co-autor la o lucrare ºtiinþificã,dacã nu au avut o contribuþie substanþialã la cercetareaprezentatã în lucrare. Nici un cercetãtor nu trebuie sã se laseforþat de nici un reprezentant al unei instituþii academice,firmã, agenþie guvernamentalã sau orice altã persoanã sãdevinã co-autor la o lucrare, dacã el nu a avut o contribuþiesignificantã pentru acea lucrare, ºi nici un cercetãtor nutrebuie sã accepte sã fie co-autor în schimb pentru cadourisau alte gratuitãþi. Nici o persoanã nu trebuie sã încurajezesau sã încerce sã încurajeze un cercetãtor, în oricemodalitate, sã admitã ca numele sãu sã fie inclus în calitatede co-autor al unei lucrãri ºtiinþifice pentru care el nu a aduso contribuþie semnificativã.

Articolul 10: Independenþa afiliaþieiMulþi cercetãtori sunt angajaþi prin contracte de scurtã

duratã. Odatã cu terminarea contractului se terminã ºiafiliaþia academicã. Este frecventã practica conduceriiediturilor ca persoanelor fãrã afiliaþie academicã saucomercialã sã nu li se publice lucrãrile. Când cercetãtorul nueste afiliat, el nu are resurse ºi deci are oportunitãþi redusesã participe ºi sã prezinte lucrãri la conferinþe. Aceasta esteo practicã vicioasã care trebuie stopatã. ªtiinþa nurecunoaºte afiliaþie.

Nici un cercetãtor nu trebuie sã fie împiedicat de laprezentarea de lucrãri la conferinþe, colocvii sau seminarii,de la publicarea în orice media, de la acces la biblioteciacademice sau publicaþii ºtiinþifice, de la participarea laºedinþe academice sau de la prezentarea de prelegeri, dincauzã cã nu are o afiliere cu instituþii academice, institute decercetare, laboratoare guvernamentale sau comericale, saucu orice altã organizaþie.

Articolul 11: Acces deschis la informaþia ºtiinþificãMulte cãrþi ºtiinþifice de specialitate ºi multe jurnale

ºtiinþifice au un profit mic sau nici un profit, de aceea editorii

refuzã sã le publice fãrã o contribuþie monetarã de lainstituþiile academice, agenþii guvernamentale, fundaþiifilantropice ºi altele. În aceste circumstanþe, editorii ar trebuisã dea acces liber la versiunile electronice ale publicaþiilor ºisã se strãduiascã sã menþinã costul pentru tipãrireamaterialului la minim.

Toþi cercetãtorii trebuie sã se strãduiascã ºi sã seasigure ca lucrãrile lor sã fie gratuite ºi accesibile lacomunitatea ºtiinþificã internaþionalã sau, dacã nu esteposibil, la un preþ modest. Toþi cercetãtorii trebuie sã iamãsuri active ca sã ofere cãrþile lor tehnice la cel mai micpreþ posibil, pentru ca informaþia ºtiinþificã sã devinãaccesibilã marii comunitãþi ºtiinþifice internaþionale.

Articolul 12: Responsabilitatea eticã a cercetãtorilorIstoria este martorã cã descoperirile ºtiinþifice sunt

folosite în ambele direcþii, bune ºi rele, pentru binele unora ºipentru distrugerea altora. Deoarece progresul ºtiinþei ºitehnologiei nu poate fi oprit, trebuie sã avem metode decontrol asupra aplicaþiilor rãu fãcãtoare. Doar guvernelealese democratic, eliberate de religie, de rasism ºi alteprejudicii, pot sã protejeze civilizaþia. Doar guvernele,tribunalele ºi comitetele alese democratic pot proteja dreptulla o creaþie ºtiinþificã liberã. Astãzi, diferite state nedemo-cratice ºi regime totalitare înregistreazã o activã cercetare înfizica nuclearã, chimie, virusologie, inginerie geneticã, etc. casã producã arme nucleare, chimice ºi biologice. Nici uncercetãtor nu trebuie sã colaboreze voluntar cu statenedemocratice sau cu regimuri totalitare. Orice cercetãtorforþat sã lucreze în crearea de arme pentru astfel de statetrebuie sã gãseascã mijloace de a încetini progresulprogramelor de cercetare ºi sã reducã rezultatele ºtiinþifice,astfel încât civilizaþia ºi democraþia în cele din urmã sãtriumfe.

Toþi cercetãtorii au o responsabilitate moralã pentrudescoperirile ºi rezultatele lor ºtiinþifice. Nici un cercetãtor sãnu se angajeze de bunãvoie în proiectarea sau construcþia anici unui fel de armament pentru state cu regimuri nedemo-cratice sau totalitare sau sã accepte ca talentele ºicunoºtinþele lui sã fie aplicate în crearea de arme care vorconduce la distrugerea Omenirii. Un cercetãtor ºtiinþifictrebuie sã trãiascã aplicând dictonul cã toate guvernelenedemocratice ºi violarea drepturilor umane sunt crime.NR: Textul originar în limba englezã de Dmitri Rabounski,

Redactor ªef al revistei Progress in Physicshttp://www.geocities.com/ptep_online/

E-mail: rabounski@yahoo.com,22 noiembrie, 2005.

Traducere autorizatã în limba romanã deFlorentin Smarandache (smarand@unm.edu)

Reprodus în CdF cu acordul traducãtorului.

Gaurã neagrã care restrânge dimensiunile lumiibranelorGravitaþia poate fi destul de puternicã pentru a þineîmpreunã sistemul nostru solar, dar comparatã cu celelaltetrei forþe ale naturii ea este deosebit de slabã. Cosmologiiconsiderã cã aceasta ar fi cauza cã Universul pe care noiîl vedem este delimitat la un “brana” asemenea unuicearºaf, cu gravitaþia – spre deosebire de celelalte forþe –liberã sã opereze într-un volum cu mai multe dimensiuni. Înprezent, un fizician din SUA a studiat vârsta unei gãurinegre pentru a fixa mãrimea extradimensiunilor la 80 μm,ceea ce ar putea explica de ce noi încã nu le-am detectatîn laborator (Phys.Rev.Lett. 98, 181101).

Electronii îºi menþin spinii în siliciuDispozitivele care exploateazã spinul – la fel de bine ca ºisarcina – electronilor ar putea fi un pas mai aproape derealizarea comercialã, dupã cum afirmã cercetãtori dinSUA care au injectat pentru prima datã electroni cu spinpolarizat în siliciu. În dispozitivul lor miniatural, electronii aufost determinaþi sã curgã de la un aliaj feromagnetic într-opiesã de siliciu, unde ei cãlãtoresc pe o distanþã de circa10 μm fãrã a-ºi pierde polarizarea. Grupul a fost deasemenea capabil sã roteascã spinii electronilor în timp cecãlãtoresc prin siliciu ºi în final sã extragã electronii ºi sã lemãsoare polarizarea (Nature 447, 295).

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 13

Tradiþia ºcolilor de varã de fizicã organizate de maibine de un sfert de secol de IFIN ºi apoi IFIN-HH acontinuat în acest an prin desfãºurarea la Sinaia, înperioada 20–31 august, a unui ciclu de lecþii concentrateasupra tematicii “Nuclee exotice & Astrofizica Nuclearã ºia Particulelor”. Alãturi de Institutul Naþional pentru Fizicã ºiInginerie Nuclearã “Horia Hulubei” (IFIN-HH) a statCyclotron Institute, Texas A&M University College StationUSA (Texas A&M University), cele douã instituþii având obogatã colaborare atât în cercetarea ºtiinþificã de vârf, câtºi în organizarea de astfel de întâlniri internaþionale.Profesorii invitaþi au reprezentat în mod echilibrat punctelede vedere ºi cunoºtinþele unor renumite centre de cercetareºi universitãþi din America, Europa ºi Asia, învãþãmintelefiind transmise tinerilor din tot atâtea zone ale lumii în 52 delecþii distribuite de-a lungul a zece zile pe cele douãsecþiuni: Fizicã Nuclearã ºi Astrofizicã. La rândul lor, tineriiau avut ocazia sã îºi prezinte preocupãrile ºtiinþifice curenteîn cadrul unor sesiuni de comunicãri desfãºurate dupã-amiezele. Desigur, numele celor tineri nu sunt cunoscute,însã cei ce le-au fost pentru 10 zile profesori sunt dejanume consacrate. Invitatul special al ediþiei CSSP07 a fostSir Arnold Wolfendale (Univerity of Durham, UK). Alte numeconsacrate precum Heinigerd Rebel (FZK Karlsruhe),James Vary (Iowa State University), Masahiro Teshima (MaxPlanck Institute for Physics, Munich), Alessandro Bettini(Padova University), Hiro Ejiri (RCNP, Osaka), RalfFriedrich Rapp (Texas A&M University), Robert Tribble(Texas A&M University), Claus Rolfs (University ofBochum), Moshe Gai (University of Connecticut), PhillipWoods (University of Edinburgh), Haris Kosmas (Universityof Ioannina), Karl-Ludwig Kratz (University of Mainz),Michael Hass (Weizmann Institute, Rehovot) reprezintã totatâtea repere ºtiinþifice ale domeniilor tematicii abordate deCSSP07 la nivel internaþional.

Prezenþa unor invitaþi din afara ºcolii de varã ºi a massmedia a conturat desfãºurarea în data de 27 august a uneimese rotunde pe tematica “Educaþia ºtiinþificã ºi înþelegereafizicii de cãtre public”. Celor prezenþi li s-a oferit posibili-tatea de a asista la un moment inedit ºi anume înþelegereamodului în care diferite þãri sau mari instituþii abordeazãrelaþia dintre ºtiinþã ºi societate. Redãm în cele ce urmeazãtitlurile originale ale contribuþiilor la aceastã dezbatere, cuconvingerea cã textele prezentate ar trezi ele însele un realinteres printre cititorii noºtri:

Arnold Wolfendale, University of Durham: The PublicUnderstanding of Science: “The Wolfendale Report”

Robert Tribble, Texas A&M University: A view pointacross the ocean

Andreas Haungs, FZK Karlsruhe: The road to KIT –Karlsruhe Institute of Technology

Peter Biermann, Max Planck Institute for Radio-astronomy, Bonn: From my teaching experience on 6continents and 30 countries

Cristian Diaconu, DESY Hamburg: A high energyperspective of science communicationPentru cei interesaþi de partea strict ºtiinþificã, redãm

câteva dintre cele mai interesante lecþii prezentate:Silvia Lenzi, INFN Padova University: Mirror nuclei:

symmetry breaking and nuclear dynamics

Charpatian Summer School of Physics 2007Angela Bonaccorso, INFN Pisa: Direct Reactions with

Exotic NucleiSabin Stoica, IFIN-HH Bucharest: Double beta decay

and derivation of neutrino mass limitsMihai Horoi, CMU Mt. Pleasant: Correlations in Nuclei:

Configuration Interaction, Coupled Clusters and BeyondAlexandrina Petrovici, IFIN-HH Bucharest: Beyond

Mean Field Description of the Gamow-Teller β-decay ofProton-Rich Kr Isotopes

Dorin Poenaru, IFIN-HH Bucharest: Shell correctionsstabilising superheavy nuclei and semispheroidalatomic clusters

Masahiro Teshima, Max Planck Institute for PhysicsMunich: Very High Energy Gamma-Ray Astronomy

Moshe Gai, University of Connecticut: The CoulombDissociation of 8B: A New Tool in Nuclear Astrophysics

Livius Trache, Texas A&M University: Reaction rates forH-burning in stars from experiments with radioactivenuclear beams

Mathias Junker, Gran Sasso: Nuclear AstrophysicsUnderground – Experiences and Results of the LUNAExperiment at Gran Sasso

Jouni Suhonen, University of Jyvaskyla: RecentAdvances in Calculations of the Nuclear MatrixElements for Double β Decay

Phillip Woods, University of Edinburgh: The StructureProton-rich Nuclei in Explosive Nuclear AstrophysicalScenarios

Shalom Shlomo, Texas A&M University: Properties offinite nuclei and the nuclear matter equation of state

Carlo Gagliardi, Texas A&M University: FundamentalInteractions, Nuclear Masses, Astrophysics, and QCD

Brian Fields, University of Illinois: Primordial Nucleo-synthesis in the New Cosmology

Arnold Wolfendale, University of Durham: Cosmic Raysand Cosmology

Tiina Suomijarvi, IPN Orsay: The Pierre AugerObservatory: study of the highest energy cosmic rays

Arnold Wolfendale, University of Durham:Cosmic Raysand Global Warming

Heinigerd Rebel, FZK Karlsruhe: The muon charge ratioin cosmic ray air showers

Giorgio Giacomelli, University of Bologna: Atmosphericneutrinos and long baseline experiments

Jochen Bonn, Main University: The direct determinationof the neutrino mass

Cãtãlin Borcea, EC-JRC-IRMM Geel: Studies with exoticnuclei: two proton radioactivity.Atât lucrãrile de mai sus, cât ºi celelalte expuneri vor fi

culese într-un volum de Proceedings ce va apare laînceputul anului viitor. În acest fel, conþinutul lecþiilor vadeveni disponibil tuturor celor din comunitatea internaþionalãinteresaþi de tematica CSSP07.

Participanþii au considerat cã ediþia din 2007 a ºcolilorde varã de fizicã româneºti a fost un real succes; înspatele acestor zece zile de intensã comunicare ºtiinþificãa stat o muncã de organizare tenace ce se întinde pe maibine de un an. Începutã în decembrie 2006, ea se vaîncheia în iarna anului 2008 o datã cu apariþia volumului de

continuare în pag. 15

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 200714

Henri Becquerel a fost al treilea descendent al uneifamilii de savanþi ce au acoperit în filiaþie directã mai multde un secol. Patru membri ai familiei Becquerel pot finumiþi, în succesiune directã, pânã la strãnepot, aºa cumpot fi întâlniþi ca menþiune la Muzeul de Istorie Naturalã dinParis:

Antoine – César (1788 – 1878), fondatorul acestui ºir lungde fizicieni, a fost un savant cu imaginaþie foarte bogatãºi a publicat mai mult de 500 de lucrãri asupra unei noivarietãþi de subiecte, de la mineralogie ºi electrochimie,la termometrie, electricitate ºi magnetism, chimie bio-logicã ºi meteorologie aplicatã agriculturii.

Edmond (1820 – 1891), cel de-al treilea copil al luiAntoine – César, s-a remarcat în special prin studiilesale asupra luminii: efecte fotochimice, spectroscopieºi fosforescenþã (domeniu în care a fost desemnat capersonalitate importantã). A fãcut studii de asemeniasupra proprietãþilor diamagnetice ºi paramagneticeale substanþelor, descompunerii electrochimice, termo-metriei ºi efectului fotovoltaic, ce a primit numele sãu.

Henri (1852 – 1908), a fost al doilea fiu al lui Edmond ºieste descoperitorul radioactivitãþii.

Jean (1878 – 1953), a fost singurul fiu al lui Henri ºi aurmat tradiþia paternã a familiei Becquerel, dedicându-se în întregime ºtiinþei. El a continuat ºi a dezvoltatstudiile tatãlui sãu în opticã, în particular asupraabsorbþiei luminii de cãtre cristale ºi în magneto opticãla temperaturi foarte joase. A studiat de asemeni legilemagnetismului la temperaturi foarte scãzute.Toþi cei patru Becquerel au lucrat în acelaºi laborator

ce a fost înfiinþat de Antoine – César în 1838 la Muzeul deIstorie Naturalã, atunci când catedra de fizicã aplicatã afost creatã special pentru el. Antoine – César, Edmond,Henri ºi Jean au fost toþi membrii ai Academiei de ªtiinþe aFranþei.

Henri Becquerel – omulHenri Becquerel s-a nãscut în 1852 în locuinþa familiei,

la Muséum. La vârsta de 20 de ani a fost admis la vestitaEcole Polytechnique de Paris (1872 – 1874) ºi mai târziu laªcoala de drumuri ºi ºosele (1874 – 1877) unde a primit oeducaþie politehnicã. La sfârºitul studiilor, în 1877, s-acãsãtorit cu Lucie Jamin, fiica bine cunoscutului fizicianfrancez, profesor la Facultatea de ªtiinþe din Paris ºimembru al Academiei de ªtiinþe. Tânãrul cuplu s-a stabilitîntr-un apartament în Paris, pe strada Gay – Lussac nr. 10.Din nefericire, cãsnicia lor lor nu a fost de lungã duratã,tânãra lui soþie murind anul urmãtor în martie, la o lunã dela naºterea fiului lor, Jean. Henri s-a întors sã locuiascã încasa pãrinteascã, la Muséum, alãturi de pãrinþii ºi bunicalui (Antoine – César murise în ianuarie 1878). În acelaºi an,1878, a primit postul de asistent în laboratorul de fizicã,post pe care tatãl sãu tocmai îl lãsase liber, fiind confirmatca profesor la moartea tatãlui sãu. Continuitatea pe liniavieþii profesionale a fost astfel reluatã în familia Becquerel,iar Henri ºi-a reluat munca de cercetare în urma cãreia aobþinut titlul de “doctor în ºtiinþã” al Universitãþii din Paris,în 1888. În anul urmãtor a fost ales membru al Academieide ªtiinþe, la vârsta de 37 de ani. În 1890, Henri s-a

Henri Becquerel (1852 – 1908)Omul [i savantul

recãsãtorit. Soþia sa, fiica lui Antoine Lorieux, i s-a dedicatºi noua cãsnicie a fost liniºtitã ºi fericitã. EdmondBecquerel, tatãl lui Henri, a murit în 1891, iar fiul lui i-asuccedat urmãtorul an la catedra de fizicã a Muséum-ului.Activitatea sa didacticã a fost bogatã, în acelaºi timp elconferenþiind la Ecole Polytechnique, în domeniul fizicii,unde a ºi fost numit profesor în 1895. În 1903, HenriBecquerel a primit premiul Nobel în fizicã, alãturi de Pierreºi Marie Curie pentru descoperirea radioactivitãþii. El a fostales preºedinte al Academiei de ªtiinþe în 1908, iar spresfârºitul anului secretar permanent pentru ºtiinþe fizice. Dinnefericire nu ºi-a ocupat niciodatã ultimul post, murind înurma unui atac de cord la mai puþin de douã luni de laalegerea sa. Henri Becquerel nu a fost numai un maresavant; omul însuºi a fost deosebit de atrãgãtor. Amabili-tatea lui naturalã ºi ºarmul personalitãþii sale au atras mulþioameni ce i-au rãmas prieteni.

Henri Becquerel – savantulHenri Becquerel ºi-a început activitatea de cercetare

foarte de timpuriu. Era student în primul an la ªcoala deDrumuri ºi ªosele când a publicat, în 1875, primul sãuarticol în “Journal de Physique” ce trata acþiunea câmpuluimagnetic asupra descãrcãrilor. El a arãtat cã descãrcareapoate fi amplificatã de câmpul magnetic în acelaºi mod încare e influenþatã de curent. Primele cercetãri extinse aufost fãcute însã aproape exclusiv în domeniile opticii ºimagneto opticii. Printre primele domenii de interes au fostcel al rotaþiei luminii plan polarizate în câmp magnetic (1875– 1882). În 1883 a studiat spectrele în infraroºu (emisia ºiabsorbþia), efectuând observaþii vizuale cu ajutorul luminiivizibile emisã de cristalele fosforescente supuse uneiiluminãri în infraroºu. Mai târziu, între 1886 ºi 1888, a studiatabsorbþia luminii în cristale, în mod special dependenþaacesteia de planul de polarizare al luminii incidente ºidirecþia de propagare prin cristal. În 1888 a investigatacþiunea câmpului magnetic asupra emisiei spectrale, darperformanþele slabe ale echipamentului spectrografic nu i-aupermis detectarea efectului descoperit opt ani mai târziu deZeeman. Între 1889 (anul primirii în Academie) ºi 1895(profesor la ªcoala Politehnicã), activitatea de cercetare alui Henri Becquerel a fost în parte înlocuitã de activitateadidacticã, remarcabilã prin dedicarea ºi seriozitatea cucare a fost fãcutã. În ianuarie 1896, Henri Becquerel a fostinformat de Henri Poincaré asupra cercetãrilor lui Röntgen,fiind interesat mai ales de faptul cã noul tip de radiaþiepenetrantã (razele X) descoperitã de Röntgen se formeazãprin lovirea peretelui de sticlã a tubului de descãrcare decãtre radiaþiile catodice, producându-se de asemeni ºifenomenul de fluorescenþã. Becquerel a întrevãzut imediatposibila relaþie între luminiscenþã ºi producerea razelor X.De altfel, savanþii familiei Becquerel au fost întodeaunainteresaþi de fenomenul luminiscenþei. Edmond, tatãl luiHenri, a investigat fenomenul foarte profund, iar laboratorulde fizicã de la Muséum poseda o excelentã colecþie desãruri fosforescente. Henri era deci într-o poziþie favorabilãpentru experimentele cu materiale fosforescente ce emiteaude asemeni radiaþii penetrante. Acesta a fost începutul uneiperioade de trei luni de cercetãri sistematice, în urma

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 15

cãrora a fost descoperitã radioactivitatea. Henri a descrisactivitatea de cercetare prin ºase note ataºate proceselorverbale ale ºedinþelor Academiei de ªtiinþe, între 24februarie ºi 18 mai 1896... Pe 24 februarie a raportat cãdouã cristale fosforescente de sulfat dublu de uranil ºipotasiu au impresionat o placã fotograficã împachetatã înhârtie neagrã în timp ce aceste cristale erau expuse timpde câteva ore radiaþiei solare directe. Pe 2 martie el adescris efectul de atenuare produs în acelaºi experimentde o foaie subþire de aluminiu, folosind filtre de cupru. Deasemeni a arãtat cã se obþin aceleaºi rezultate cânddispozitivul experimental a fost þinut în întuneric în loc de afi expus radiaþiei solare. Pe 9 martie a observat cã radiaþiileinvizibile emise de sãrurile de uraniu descarcã corpurileîncãrcate electric. A descris o serie de experimente ce i-aupermis sã deducã faptul cã radiaþia invizibilã sufereafenomenele de reflexie ºi refracþie ºi, în final, a notat cãintensitatea radiaþiilor emise la întuneric nu era diferitã faþãde cea la luminã. Pe 23 martie a observat cã acele sãruride uraniu ce nu erau nici fosforescente, nici fluorescente,emiteau de asemeni radiaþii invizibile de aceeaºi intensitateca ºi sãrurile uranice ce erau fosforescente. Pe 18 mai,Henri Becquerel concluzioneazã cã radiaþia invizibilã esteemisã de uraniu metalic. Cu aceastã ultimã notã, des-coperirea radioactivitãþii de cãtre Henri Becquerel a fostcompletã. Cunoscând rezultatele cercetãrilor lui J.J.Thompson ºi E. Rutherford, Henri Becquerel a început onouã serie de experienþe asupra acþiunii razelor emise deuraniu asupra gazelor, începând din iarna lui 1896, pânã înprimãvara anului 1897. A studiat influenþa diferiþilor parametri,ca de exemplu presiunea ºi temperatura aerului ºi potenþialulde colectare. G.C. Schmidt ºi Marie Curie, succesoriiapropiaþi ai lui Henri Becquerel, au cercetat posibilitateaemiterii noului tip de radiaþie ºi de cãtre alte elemente decâturaniul. Ambii au experimentat elemente cunoscute,ajungând la concluzia cã numai toriul era emiþãtor deradiaþie. Marie ºi Pierre Curie au fost convinºi cã existãelemente necunoscute ce au aceleaºi proprietãþi ca ºiuraniul ºi toriul, descoperind astfel poloniul ºi radiul. Cuaceste descoperiri, domeniul fenomeniului radioactivitates-a lãrgit. Activitatea mult mai mare a preparatelor depoloniu ºi de radiu au uºurat experienþele... În ianuarie ºioctombrie 1899, soþii Curie au dat lui Henri Becquerelcâteva preparate ale sãrurilor de poloniu ºi radiu pentru aputea studia cu ajutorul lor fenomenul. În primele noiexperimente el a folosit filtre de atenuare pentru a arãta cãradiaþiile emise de poloniu ºi radiu erau diferite. Mai târziu,fãcând studii fotometrice asupra luminii vizibile emise dematerialele luminiscente excitate de radiaþii ale radiului, agãsit cã efectele produse de aceastã nouã radiaþie erauanaloage celor produse de radiaþiile catodice, ºi cã radiaþiaemisã de mediu era formatã din particule diferite ceacþionau diferit asupra materialelor luminiscente. La sfârºitulanului 1899, Becquerel a început sã cerceteze efectelecâmpului magnetic asupra radiaþiei emise de mediu. Înmartie 1900 putea demonstra cã radiaþia emisã de radiuera deviatã atât de câmpul magnetic, cât ºi de cel electric.Din aceste observaþii a determinat sarcina electricã aradiaþiei, e/m ºi viteza n a particulelor emise. A mãsuratastfel cã e/m = 1011Coulomb/kg ºi n = 1,6.108 m/s. Aceastãradiaþie consta în particule având aproximativ aceeaºimasã ca a radiaþiei catodice, dar o vitezã mult mai mare. Înmai 1900, Sir William Crooks publicã o lucrare în care aratãcã prin prelucrarea chimicã a sãrurilor de uraniu se obþine

uraniu ce nu acþioneazã asupra unei plãci fotografice; înschimb, activitatea se concentreazã în reziduul obþinut, pecare l-a denumit uraniu X. O concluzie logicã ar fi fost cãactivitatea uraniului nu s-ar fi datorat elementului însuºi, ciunor urme ale unui material foarte activ asociat cu el,având proprietãþi chimice diferite. Becquerel a realizatimediat observaþii similare; el a gãsit cã bariul poate fi fãcutfoarte activ (fotografic) prin adãugarea de clorurã de bariuunei soluþii de uraniu ºi precipitarea bariului la sulfat.Repetând procedura chimicã, uraniul a devenit aproapeinactiv, în timp ce bariul a devenit foarte activ. Totuºi,examinând uraniul ºi bariul un an mai târziu, Becquerel agãsit cã uraniul a redevenit activ, în timp ce activitateabariului a dispãrut complet. Aceste rezultate au fostpreluate de Rutherford ºi Soddy care au iniþiat o serie deexperimente ºi pentru aceste procese de dezintegrare ºiredobândirea activitãþii.

Toate rezultatele au putut fi explicate prin urmãtoareleipoteze:

· existã o cantitate constantã de producere a unui noumaterial radioactiv dintr-un element radioactiv;

· activitatea materialului astfel format descreºte în timpconform unei legi exponenþiale.A fost astfel formulatã teoria fundamentalã a transfor-

mãrilor radioactive.În 1903, Becquerel a mãsurat timpul de înjumãtãþire a

uraniului X ºi a gãsit o valoare de aproximativ 21 de zile.Aceasta a fost ultima sa contribuþie în domeniul radio-activitãþii.

ConcluziiTalentul de experimentator al lui Henri Becquerel este

admirabil. Descoperirea radioactivitãþii este desigurîncununarea muncii sale ºtiinþifice, dar este evident cã afost foarte aproape ºi de alte importante descoperiri înmulte situaþii. Henri Becquerel îºi analiza întodeauna criticrezultatele, cu o integritate excepþionalã. A avut însã o slabãaplecare spre teorie ºi de aceea lucrãrile publicate ceconþineau descrieri amãnunþite ale faptelor experimentale aufost mai puþin convingãtoare în absenþa secvenþelor logiceºi modelãrii matematice ale acestor fapte. În afara faptuluide a fi fost un mare savant, Henri Becquerel a fost ºi unom remarcabil, prin afabilitatea ºi demnitatea sa înnãscutã.El a posedat calitatea distinctivã a omului inteligent:modestia. Este foarte potrivit ca unitatea de mãsurã aactivitãþii în Sistemul Internaþional, folositã în întreaga lume,Becquerelul, sã-i poarte numele.

André AllisyBureau International des Poids et Mésures

ICRU News, June 1986

Proceedings. Organizarea a însemnat totodatã ºi ocolaborare strânsã între membrii Comitetului de Organizareformat din români ºi americani sub directa îndrumare aprincipalilor coordonatori: Livius Trache (Texas A&MUniversity) ºi Sabin Stoica (IFIN-HH).

Reuºita ediþiei CSSP07 este cea mai bunã cuantificarea eforturilor tuturor celor ce au sprijinit material saufinanciar ediþia din acest an: IFIN-HH, Texas A&MUniversity, Autoritatea Naþionalã pentru Cercetare ªtiinþificã.

continuare din pag. 13

CSSP 2007

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 200716

La finele veacului al XIX-lea a existat pentru multã vremetendinþa ca unii specialiºti sã-ºi obþinã un doctorat deexcelentã calitate în Vest ºi apoi, odatã întorºi în România, sãnu-ºi mai continue cercetãrile, ca ºi cum lumea româneascãnu i-ar fi motivat în acest sens. Poate cel mai elocventexemplu e Spiru Haret, care din cercetãtor de elitã îndomeniul mecanicii cereºti a devenit un excelent adminis-trator al învãþãmântului. O altã categorie interesantã sunttinerii de mare promisiune care totuºi nu devin niciuniversitari, nici cercetãtori, deºi au dat la o vârstã fragedãdovezi ale talentului ºi inspiraþiei. În acest sens, putemspune cã ºi istoriile din linia a doua a unei culturi suntrelevante. Pe de altã parte, interesul unor autori pentruanumite probleme ºtiinþifice dintr-un anumit moment istoricpoate da mãsura profunzimii reflecþiei dintr-un spaþiu cultural,în perioada respectivã, dar ºi mãsura felului cum era motivatºi folosit talentul autentic. Matematica e o bunã mãsurã:momente autentice ale creaþiei matematice se pot vedea ºila elevi de liceu, bunãoarã. Faptul cã m-am întâlnit cupovestea pe care o voi detalia aici nu e deloc întâmplãtor.Am descoperit cã o anumitã problemã elementarã degeometria curbelor din plan fusese abordatã într-un modfoarte pragmatic cu aproape un veac în urmã într-un articolpublicat în Gazeta matematicã. Istoria aceasta ar meritaevocarea unui întreg regat al umbrelor. Faptele pe care levom rememora aici se petreceau în epoca în care Gh.Þiþeica, revenit de mai bine de un deceniu în România dupãce ºi-a susþinut teza de doctorat sub conducerea lui GastonDarboux, descoperea conceptele care stau la bazageometriei diferenþiale afine. O serie importantã de lucrãri decercetare i-au apãrut în Comptes Rendues Acad. Sci. Parisîn perioada 1907-1910, iar Comptes Rendues era una dintrecele mai importante reviste ºtiinþifice ale vremii. Iar despreGheorghe Þiþeica putem spune azi cã a însemnat în vechiulRegat primul model al unui profesor realizat atât în perioadastudiilor pariziene, dar ºi în cariera care le-a urmat, odatãîntors în þarã.

Þiþeica nu era doar un cercetãtor de elitã, ci ºi uneducator sincer interesat de soliditatea ºcolii româneºti dematematicã. Grija cu care coordona organizarea ConcursuluiGazetei matematice o dovedeºte. Pe vremea aceea, întrealtele, Þiþeica scria rapoartele anuale asupra Concursului ºia decernãrii premiilor, iar aceste editoriale erau publicate înGazetã. De exemplu, cea de-a zecea ediþie a concursuluiSocietãþii Gazeta Matematicã e consemnatã în numãrul 9 din1910 al revistei, a cãrei arhivã editatã de Softwin poate ficonsultatã pentru majoritatea detaliilor pe care le vom amintiaici. Între cei cãrora Societatea le adreseazã mulþumiri pentrususþinerea ediþiei din 1910 a Concursului, se aflã ºi B.Delavrancea, pe atunci ministru al lucrãrilor publice, „pentruînlesnirea biletelor de drum pentru ducerea ºi întoarcereacandidaþilor din provincie“. Articolul ne dã informaþii ºiasupra fenomenului: s-au înscris în competiþie 75 decandidaþi din întreaga þarã, dintre care au fost aleºi, „potrivitactivitãþii lor la Gazetã“, 36. Victoria în competiþie, pe vremeaaceea, nu era un lucru uºor: concursul Gazetei Matematiceavea atât probã scrisã, care consta în mai multe „teze“, câtºi oralã. În 1910 avea sã câºtige C. Mititelu, elev în clasa aVII-a la liceul Codreanu din Bârlad. Un an mai târziu, în

Povestea lui Sebastian Kaufmannºi a Gazetei matematice de acum un veac

numãrul 9 din 1911 al Gazetei Matematice, sunt din noumenþionate mulþumiri lui B. Delavrancea pentru aceleaºiînlesniri ale cãlãtoriilor, precum ºi Dlui C. Mironescu,Directorului ªcolii de Poduri ºi ªosele, pentru sala unde s-auþinut lucrãrile scrise, dar ºi lui E. A. Pangrati, noul ministru allucrãrilor publice, care, în calitate de rector al UniversitãþiiBucureºti, a acordat sala unde s-au susþinut probele orale.Câºtigãtorul din 1911 a fost Dan Barbilian, elev în clasa aVI-a la Liceul Lazãr, despre care editorialul Gazeteiconsemneazã „cã a îndeplinit condiþiunile pe care le ceremnoi pentru aceastã deosebitã cinste“. Patruzeci de ani maitârziu, într-unul dintre textele publicate într-un volum dinPagini inedite, Barbilian scria despre Concursul pe care l-acâºtigat: „Ce voi fi scris în tezã? Aprecierea lui Þiþeica(„foarte bunã tezã de algebrã“) m-a mirat. Sã fi ieºit eu lamal, din atâtea calcule numerice? Dacã detaliul tezei îmiscapã, atmosfera acelei sãli prãfuite (a ªcolii de Poduri) ºi adupã amiezei aproape nordice, cu luminã polarizatã, oregãsesc. Teza de geometrie, trecutã dimineaþa, o resimt ºiastãzi ca un moment trãit. Teza de algebrã rãmâne, oarecum,hipnoticã.“

Un an mai târziu, referindu-se la contextul politic care aprecedat rãzboaiele balcanice, în numãrul 10 din 1912,Gheorghe Þiþeica scria: „Anul acesta a fost un an greupentru þara întreagã, prin urmare ºi pentru GazetaMatematicã. Preocupãrile tuturor au fost îndreptate mai multasupra furtunii care ne ameninþã, încât cu greu s-a mai pututda ºi pentru Gazetã prinosul de muncã cu care neobicinuisem.“ Pentru a descrie parte dintre dificultãþi, Þiþeicamenþioneazã cã în ediþia din 1912 a concursului nu a fostnici un participant din Iaºi, de unde de obicei veneauconcurenþi care se clasau pe locurile fruntaºe. Avea sã sesitueze pe primul loc Cristea Mateescu, elev în clasa a VIII-a la liceul Hajdeu din Buzãu, urmat de G. Negreanu, dinclasa a VI-a a Liceului Mihai Viteazul din Bucureºti. Tot în anulacela, poziþia a cincea avea sã fie ocupatã de ªerbanGheorghiu, pe atunci elev în clasa a VI-a la Liceul MihaiViteazul din Bucureºti. Pentru cititorii corespondenþei lui DanBarbilian, numele acesta spune ceva: ªerban Gheorghiu eunul dintre contemporanii cu care Barbilian comunica cel maideschis, adresându-ºi scrisorile ca unui egal redutabil. Atreisprezecea ediþie a concursului, când ªerban Gheorghiu aieºit pe locul doi, mai consemneazã o apariþie interesantã: pelocul ºase comisia de concurs îl claseazã pe SebastianKaufmann, elev în clasa a V-a la liceul din Focºani, desprecare se noteazã astfel în raportul de concurs: „are calitãþireale, pe care le-a arãtat la probleme scrise. Proba scrisã dearitmeticã a fost excelentã ºi a dovedit cã dl Kaufmann arespirit aritmetic, ceiace e rar, mai ales în clasa a V-a. Oraluln‘a prea fost la aceiaºi înãlþime.” Profesorul Þiþeica nu era unfervent practicant al politeþii în defavoarea francheþii, iarunele dintre observaþiile lui sunt menite sã surprindã cititorulde azi prin aura lor abruptã: „Din clasa a V-a, în afarã de dl.Kaufmann, înscris în lista premianþilor, nici unul dintre ceilalþi5 candidaþi nu meritã nici o menþiune, din cauzarãspunsurilor prea slabe.“ În numãrul 9/1914, Gh. Þiþeicascrie: „Astã toamnã, cãtre sfârºitul lui Octomvrie, pe când sediscutau în ºedinþa Gazetei condiþiunile concursului care, cade obicei, trebuiau anunþate în numãrul de pe Noemvrie, cea

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 17

mai mare parte dintre membrii Societãþii eram convinºi cã,de data asta, din cauza evenimentelor, concursul nu vaputea sã aibã loc. ªi cu toate acestea, cu toatã atmosferagrea, cu toatã nesiguranþa zilei de mâine, concursul s’aanunþat, înscrierile s’au fãcut ºi diferitele lui probe s’au þinut.“În anul acela avea sã câºtige Al. Pantazi, elev în clasa aVIII-a la liceul din Piatra Neamþ. Sebastian Kaufmann a ieºitpe locul patru, ºi „a fãcut douã probe scrise, de algebrã ºide geometrie, foarte bune sub toate raporturile. Pãcat cãoralul n’a fost la aceiaº înãlþime.” Ultimul concurs dinperioada aceea s-a þinut în 1915, dupã care aceastãactivitate remarcabilã avea sã sufere o întrerupere de cinciani: urmãtorul concurs al Gazetei va avea loc abia în 1920.Atunci, însã, în 1915, se pare cã a fost o ediþie de foarte bunãcalitate a concursului. Pe primul loc s-a clasat RaduAugustin, de la liceul Lazãr din Capitalã, urmat de I. Suchãr,de la liceul Matei Basarab. Sebastian Kaufmann a ieºit pelocul al treilea. Despre el, Gh. Þiþeica scrie în raportul despreConcurs publicat în Gazetã cã „e cel mai iscusit dintrecorespondenþii actuali ai Gazetei. Multe dintre problemelepropuse, grele ºi delicate, au fost descurcate de dânsul,încât eram aproape siguri cã va fi în fruntea listei. Dinnefericire lucrarea scrisã de trigonometrie lasã de dorit ºiunele rãspunsuri orale n‘au avut siguranþa la care neaºteptam. De aceea l‘am lãsat în locul al treilea.“ Primaproblemã propusã semnatã de Sebastian Kaufmann apare înGazeta matematicã în numãrul 10 din 1913, aºadar atuncicând autorul ei avea probabil în jur de 15 ani. E o problemãde teoria numerelor. Avea sã publice cinci alte probleme în1914, ceea ce justificã observaþia lui Gh. Þiþeica desprecalitatea contribuþiilor lui la Gazetã. Au fost cu totul 17probleme propuse, într-un interval de treisprezece ani.S. Kaufmann avea sã scrie în total patru articole, plus câtevanote. Unul dintre articole e cu totul deosebit. Mai existãlucrãri extraordinare scrise de liceeni, dar acesta meritãnumai el o poveste. Textul se intituleazã Asupra unor curbealgebrice ºi e publicat în numãrul 6 din 1916 al Gazeteimatematice, probabil nu departe de momentul când autorularticolului îºi încheia studiile liceale. În aceastã lucrare,Sebastian Kaufmann considerã o curbã algebricã de gradarbitrar ºi îºi pune problema caracterizãrii acelor curbepentru care proprietatea puterii punctului se pãstreazã, înanalogie cu proprietatea similarã care e adevãratã pentrucercurile din planul euclidian. Pentru acest studiu ºi pentru acaracteriza respectiva clasã de curbe, el foloseºte coordo-nate polare ºi un calcul trigonometric inteligent. (De acum,se pare cã trigonometria îi devenise între timp punct forte.)ªi iatã partea interesantã a istoriei. Din câte am reuºit sãaflu, aceeaºi problemã elementarã avea sã fie studiatã în altepublicaþii mult mai târziu, mai precis de E. H. Neville, înarticolul The power of a point for a curve, apãrut în revistabritanicã Mathematical Gazette în 1956. În 1963, A. Loefflera publicat articolul Sur la puissance d’un point par rapport àune conique, în Elemente der Mathematik. Chiar ºi dupãaceste articole, ale cãror autori nu cunoºteau articolul luiKaufmann ºi, în consecinþã, nu îl citeazã, ni se pare cãlucrarea din 1916 îºi pãstreazã originalitatea ºi caracterulinteresant. ªi oare de ce ar fi acest detaliu important? –ne-am putea întreba. Ce e aºa de neobiºnuit în istoria asta?Mie mi se pare absolut extraordinar cã un liceean dinRomânia rãzboaielor balcanice, din scurtul interval de timpdintre aceste conflicte militare ºi primul rãzboi mondial, ºi-apropus studiul unei asemenea probleme ºi cã lucrarea i-aapãrut în revista la al cãrei concurs el a participat de trei ori.

Detaliul acesta e mãsura atmosferei momentului. Din pãcate,cred cã nici una dintre celelalte contribuþii ale lui SebastianKaufmann nu se apropie în profunzime de rezultatul acelaobþinut de autor la 18 ani. De fapt, mai multe nu ºtiu despreSebastian Kaufmann. E uºor de descoperit cã între 1919 ºi1926 nu a mai colaborat la Gazeta matematicã. În 1926, atrimis douã probleme propuse, dar acestea sunt maidegrabã de nivel mediu, ºi parcã nu mai au nimic dinstrãlucirea de odinioarã a autorului. Dupã acest moment,baza de date a Gazetei nu mai consemneazã nimic despreel.

Împreunã cu Mihaela Vâjiac ºi Adrian Vâjiac, de laUniversitatea Chapman, din Orange, California, am scrislucrarea The power of a point for some real algebraic curves,în care am continuat studiul iniþiat de teorema lui S.Kaufmann, reaºezând totodatã ºi cronologia în ordinea eirealã. Lucrarea noastrã e în prezent sub tipar la revistabritanicã The Mathematical Gazette, unde va apare înprimãvara lui 2008. Amintind aceste fapte aici, ne propunemtotodatã sã omagiem atmosfera extraordinarã a epocii, acelmediu neobiºnuit de comunicare ºi travaliu de acum unsecol, precum ºi neobiºnuita atmosferã creatã în jurulGazetei matematice la începutul secolului XX.

Bogdan Suceavã, bsuceava@yahoo.com,Associate Professor, Department of Mathematics,

California State University, Fullerton

ObituariaCristian LazarCristian LazarCristian LazarCristian LazarCristian Lazarovicioviciovicioviciovici

(((((1932- 2007)A decedat în ziua de 30 mai colegul nostru Cristian

Lazarovici, inginer electronist. A absolvit în 1956 Facultateade Electronicã ºi Telecomunicaþii din Institutul PolitehnicBucureºti. Dupã efectuarea unei specializãri de un an alucrat în IFA, apoi IFIN, din 1957 ºi pânã la pensionare.

Datoritã deselor restructurãri ale activitãþii de electronicãdin institut a lucrat în mai multe colective: Colectivul deElectronicã – condus de Dan Paul, Atelierul Cuanta, Secþiade Proiectare Aparaturã Electronicã ºi, în final, Secþia IElectronicã – condusã de domnul Paul Drãghicescu. Arealizat aparaturã de radioprotecþie, de tehnicã nuclearã,pentru industrie ºi cercetare. A realizat un « Umidimetru »cu detectoare de neutroni, o instalaþie deosebit de delicatã.

Îi plãcea sã lucreze în colectiv, apreciat fiind de colegiimai vârstnici sau tineri pentru profesionalismul ºi logica lui.A ajutat pe mulþi cu sfatul ºi fapta. Era inimos, cu toate cãavea temele lui de care rãspundea, nu pregeta sã ajute câteun coleg care îl solicita. Un exemplu îl constituie realizareaprimelor instalaþii de coincidenþã – pentru producereaetaloanelor de activitate – instalaþii care au stat la bazaactualului Laborator de Metrologia Radionuclizilor din IFIN-HH, recunoscut de toate organismele internaþionale.

Era o fire deschisã, spunea întotdeauna ce gândea;acest lucru i-a prins câteodatã rãu. Avea ºi o culturãgeneralã apreciabilã, citea mult, recomanda ºi altora cãrþi,de multe ori le fãcea cadou.

Îi vom pãstra o amintire frumoasã.Dumnezeu sã-l odihneascã !

Colegii

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 200718

Voi relata o observaþie fãcutã puþin timp înainte deproducerea seismului, adicã la ora 21 ºi 10 minute. Soacramea, trecutã de 80 de ani, deci cu o experienþã îndelungatãde viaþã se uita pe geam ºi exclamã: “Octav, de cestrãluceºte atât de tare Luna?” La care eu, spirit ºtiinþifici-am rãspuns cã totul e normal. Dupã numai zece minute aînceput devastatorul cutremur. Abia dupã mai mult timp amrealizat cã ceva nu era în ordine: fereastra prin care a privitsoacra mea este orientatã spre Apus ºi permiteaobservarea Lunii Pline doar spre dimineaþã, începînd cuorelor 3-4. Cãutând în efemerida Lunii din AnuarulObservatorului Astronomic din Bucureºti (pagina 53,evident 1977), costatãm cã la ora 2342 Luna trebuia sãtreacã abia la meridian ca sã apunã la 543. Într-adevãr,acest comportament normal l-am observat timp de aproape40 de ani, cât am locuit la al doilea etaj al imobilului din str.Slãtineanu nr. 32. Doar în seara cutremurului am observatabaterea pe care am menþionat-o. Pentru mai bunaînþelegere a situaþiei dau planul asezãrii respectivului imobil.

Observaþia mea este sigurã, explicaþia poate la viitorulcutremur ce va avea loc prin 2014, adicã aproximativ dupãdouã cicluri lunare de 18 ani.

Luna [i Cutremurul din 1977

Octav C. Gheorghiuoctavgheorghiu@yahoo.com

Puterea fãrã fir o realitateÎncurcãtura de cabluri electrice care ne reîncarcã laptopurile,telefoanele mobile ºi PDA-urile ar putea în curînd sã disparãpentru totdeauna – cel puþin aºa afirmã un grup de fizicienidin SUA, care au arãtat în ce mod puterea poate fi transmisãfãrã fire utilizînd antene speciale “rezonante”. Cercetãtorii auutilizat sistemul pentru a furniza putere unui bec electric de60 W plasat la doi metri de un transmiþãtor fãrã fir ºi eiafirmã cã ar putea fi redus la scarã pentru utilizare îndispozitive portabile fãrã pierderea eficienþei.RMN pe probe foarte miciCercetãtori din Franþa au realizat o nouã perfecþionare înspectroscopia de rezonanþã magneticã nuclearã (RMN) carepermite pentru prima datã tehnicii sã fie utilizatã efectiv peprobe solide de dimensiune în domeniul nanolitrilor. Nouametodã include utilizarea a douã bobine – una staþionarã ºiuna rotitoare pînã la 70 kHz – ºi permite ca tehnica RMN-MAS (magic angle spinning) de înaltã sensibilitate sã fie utili-zatã la probe mici. Cercetãtorii cred cã metoda ar putea fieventual utilizatã pentru a studia procesele chimice dintr-osingurã celulã biologicã (Nature 447, 694).Sfere minuscule controleazã luminaLumina ar putea fi ghidatã ºi manipulatã la scarã nanometricãprin trecerea ei printr-o colecþie de mici sfere metalice – înconformitate cu noile calcule ale unor oameni de ºtiinþã dinSUA. Efectul include interacþia luminii cu plasmonii de pesuprafaþa sferelor, iar cercetãtorii cred cã ar putea fi utilizatpentru a crea surse de luminã coerentã ºi polarizatã. Astfelde surse ar putea fi importante pentru realizarea uneivarietãþi de nanodispozitive total-optice incluzînd senzori,întrerupãtoare ºi dispozitive pentru stocarea informaþiei(J.Phys. B: At. Mol. Opt. Phys. 40, S283).O constantã fundamentalã care nu este constantãIdeea cã constantele fundamentale nu rãmîn în realitateconstante în spaþiu ºi timp a persistat de mult timp în minteafizicienilor. Dar analizînd în ce mod o galaxie îndepãrtatã aabsorbit lumina unui quasar, cercetãtori din Australia au

obþinut o nouã limitã a modului în care se modificã una dinconstantele fundamentale – raportul dintre masele electro-nului ºi protonului – cu timpul. Rezultatul lor, care este de 10ori mai precis decît mãsurãtorile anterioare, dã bãtãi de capînþelegerii curente asupra fizicii (Phys.Rev.Lett. 98, 240801).Tehnica laser ºi redefinirea kelvinuluiFizicieni din Franþa au realizat o primã mãsurãtoare directãa constantei Boltzmann cu ajutorul spectroscopiei laser.Noua tehnicã, care include observarea modului în carelumina este absorbitã de cãtre moleculele de amoniac,este în mod curent mult mai puþin precisã decît metodeleexistente pentru mãsurarea constantei. În orice caz,cercetãtorii mãrturisesc cã precizia ar putea fi uºorîmbunãtãþitã ºi cã tehnica ar putea ajuta pentru a crea odefiniþie nouã ºi îmbunãtãþitã a unitãþii kelvin pentrutemperaturã (Phys.Rev.Lett. 98, 250801).Limitarea telescopului ºi exoplaneteleAstronomi din Marea Britanie, SUA ºi Germania au utilizatpentru prima datã o nouã tehnicã de analizarea datelor carear putea mãri abilitatea telescopului de cãutare a“exoplanetelor” – planete din afara sistemului nostru solar. Înmod surprinzãtor, tehnica face mai eficientã utilizareadifracþiei luminii, un efect care a împiedicat anterior catelescoapele sã rezolve existenþa multor exoplanete în raportcu stelele de care sunt legate. Astronomii au utilizat tehnicapentru a obþine o imagine ºi un spectru combinate de la ostea slabã aflatã la o distanþã de 48 ani luminã.Nanofire pentru a sonda probe biologiceFizicieni din SUA au imaginat un nou tip de microscop careutilizeazã un nanofir pentru a obþine imaginea obiectelor cuo rezoluþie mai micã decît lungimea de undã a luminii desondare. Ei au utilizat tehnica pentru a obþine imaginea depe o sticlã planã acoperitã cu linii de aur de ordinulnanometrilor ca lãrgime ºi afirmã cã tehnica ar putea fipotenþial utilizatã pentru a studia probe biologice în apã(Nature 447, 1098).

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007 19

Douã teste de relativitate mai bune ca unul singurTeste simultane ale teoriei speciale a relativitãþii a lui Einsteinefectuate în Europa ºi Australia au permis fizicienilor sã tragãconcluzia cã viteza luminii este constantã în toate direcþiile,fãrã a face vreo presupunere importantã cum cã testeleanterioare ar fi fost limitate. Cercetãtorii au efectuat douãtipuri diferite ale experimentului Michelson-Morley – unul pefiecare continent – care le-a permis, pentru prima datã, sãexcludã violarea teoriei lui Einstein datoritã proprietãþilorfizice ale echipamentului experimental ºi modificãriirezultatului mãsurãtorii.Joncþiune p-n în grafenFizicieni din SUA au creat pentru prima datã o joncþiune p-nlocal periodicã în grafen, care este un strat 2D de carbon degrosimea unui atom. Densitatea de sarcinã în dispozitiv estecontrolatã de tensiunile aplicate la electrozi care sînt ataºaþila suprafaþa materialului. Tehnica de fabricare ar puteadeschide o cale spre tranzistorii de grafen care ar putea fimult mai mici ºi mai eficienþi decît dispozitivele actualebazate pe siliciu.Dimensiunea aglomerãrilor de materie întunecatãDacã materia întunecatã se gãseºte într-adevãr numai înaglomerãri mari, acestea nu pot fi oricum mai mari decât ozecime din masa Pãmântului. Acesta este punctul devedere al fizicienilor din Germania ºi Marea Britanie, careau studiat datele de lentilã gravitaþionalã de la aproape 300supernove. Constatãrile ar putea necesita noþiuni de materieîntunecatã – o substanþã misterioasã care se crede cãconstituie o majoritate vastã a materiei din univers – pentrua fi revizuitã de cãtre cosmologi, dintre care unii aupresupus cã aglomerãrile de materie întunecatã ar puteaavea mase de multe ori mai mari decât Soarele.(Phys.Rev.Lett. 98, 071302)Magnetorezistenþã cuantificatãCercetãtori din SUA ºi Franþa au arãtat cã rezistenþaelectricã a unui fir magnetic cu o grosime de câþiva atomipoate fi schimbatã într-o manierã în trepte variind câmpulmagnetic aplicat. Rezultatul constituie, în opinia autorilor,prima verificare experimentalã a “magnetorezistenþeianizotropice balistice”, care a fost prezisã prima datã în2005. Realizarea ar putea fi exploatatã într-o zi pentru amãri capacitatea dispozitivelor magnetice de stocare adatelor.Microscop care “amprenteazã” atomiiFizicieni din Japonia, Spania ºi Republica Cehã audescoperit un nou tip de microscop de forþã atomicã carepoate “amprenta” identitatea chimicã a atomilor individualipe suprafaþa unui material. Acesta este un pas înaintepentru microscoapele de forþã atomicã existente, care potdetecta sigur poziþia atomilor. Dispozitivul determinãcompoziþia ºi structura localã utilizând o metodã decalibrare precisã ºi poate fi utilizat chiar ºi pentru amanipula specii atomice specifice – o trãsãturã care arputea fi capabilã ca nanostructurile sã fie construite “atomde atom”. (Nature 446, 64)Nisipurile marþiene se deplaseazã uºor, dar sigurSe pare cã fizicienii au rezolvat un vechi mister privinddunele de nisip de pe Marte. Dunele aratã ca ºi cum ar ficreate de acþiunea vântului, dar atmosfera marþianã este aºade liniºtitã ºi slabã încât pare imposibil ca vântul sã joacevreun rol. Noi simulãri pe calculator sugereazã cã vântulpoate într-adevãr sã conducã dunele de nisip pe Marte –exact cum se formeazã dunele, dar mult mai încet decât pePãmânt (Phys.Rev.Lett. 98, 198001).

Labirinturi în amestecuri de granuleFizicieni din Norvegia au creat figuri de forma labirintuluiprin simpla uscare lentã a unui amestec de granuleminuscule de sticlã, apã ºi glicerol. Simulãrile pe calculatorsugereazã cã figurile de forma labirintului se formeazãatunci când „degetele” de aer invadeazã amestecul desolid-lichid ºi împing în lãturi granulele. Cercetãtoriiconsiderã cã aceste forme caracteristice ale figurilor rezultãdintr-un echilibru al forþelor de frecare ºi tensiuneasuperficialã din amestec (Phys.Rev.Lett. 99,038001)O nouã analizã statisticã confirmã rolul uman înschimbãrile climatericeIdeea cã încãlzirea globalã este cauzatã de schimbãrileactivitãþii solare, mai degrabã decât cele umane a primit oaltã loviturã datoritã unei noi analize a datelor detemperaturã, activitate vulcanicã ºi radiaþie solarã de cãtreun fizician din Germania. Cercetarea, realizatã de cãtrePablo Verdes de la Academia de ªtiinþe Heidelberg dinGermania, nu se bazeazã pe modele climatice, care nu potcalcula toate mecanismele încãlzirii globale. În loc deacestea, lucrarea dezvãluie o puternicã legãturã statisticãîntre creºterea temperaturilor ºi emisiile de gaze de serã(Phys.Rev.Lett. 99, 048501)O nouã tehnicã de mãsurare a grosimii filmelorUn grup internaþional de cercetãtori a descoperit omodalitate nouã ºi simplã pentru a determina proprietãþilemecanice ale filmelor foarte subþiri. Tehnica includestudierea încreþiturilor care sunt create pe film atunci cândo picãturã de apã este plasatã pe el. Calculând numãrul deîncreþituri ºi mãsurând lungimile lor pot fi determinategrosimea ºi elasticitatea filmului cu o precizie asemãnã-toare cu cea a unor metode mult mai sofisticate, aºa cumar fi de exemplu reflectivitatea razelor X (Science 317, 650)Atomii stocheazã imagini 2D în timp recordFizicieni din Israel au arãtat cã imaginile 2D de luminã potfi fãcute sã strãluceascã într-un gaz atomic, apoi stocateacolo ºi recuperate cu pânã la 9 µs mai târziu. Deºi aceastanu este prima datã când s-a realizat, întârzierea este deaproape o mie de ori mai lungã decât recordul anterior ºicercetãtorii sunt deja pionerii unei tehnici care sã extindãîntârzierea chiar mai mult.Laserul inverseazã valoarea bitului magneticFizicieni din Olanda ºi Japonia au inversat pentru prima datãvaloarea unui bit de memorie magneticã prin aplicarea pe ela unui puls foarte scurt de luminã laser circular-polarizatã.Spre deosebire de alte sisteme magneto-optice de stocarea datelor, nu a fost nevoie de nici un câmp magnetic exteriorpentru a inversa bitul, ceea ce înseamnã cã valoarea sa arputea fi schimbatã de circa 50 de mii de ori mai repededecât cea mai rapidã memorie convenþionalã. Rezultatul arputea conduce la dezvoltarea mecanismelor de antrenarepentru hard discuri magnetice total optice ultrarapide ºi cupreþ coborât (Phys.Rev.Lett. 99, 047601)Medalia Dirac onoreazã fizicieni din domeniulparticulelor elementareJohn Iliopoulos de la ªcoala Normalã Superioarã din Parisºi Luciano Maiani de Universitatea de Studii din Roma auprimit medalia Dirac pe 2007. Iliopoulos ºi Maiani aucâºtigat fiecare câte 5000 dolari „pentru lucrarea lor privindfizica quarcului „magic”, o contribuþie majorã la naºtereaModelului Standard, teoria modernã a particulelorelementare”. Medalia Dirac este prezentatã în fiecare an decãtre Centrul Internaþional de Fizicã Teoreticã Abdus Salamdin Italia pe 8 august – data de naºtere a lui Paul Dirac.

Curierul de Fizicã / nr. 59 / Septembrie 2007

EDITURA HORIA HULUBEI Editurã nonprofit încorporatã Fundaþiei Horia Hulubei.Fundaþia Horia Hulubei este organizaþie neguvernamentalã, nonprofit ºi nonadvocacy,

înfiinþatã în 4 septembrie 1992 ºi persoanã juridicã din 14 martie 1994. Codul fiscal 9164783 din 17 februarie 1997.Cont la BANCPOST, sucursala Mãgurele, nr. RO20BPOS70903295827ROL01 în lei,

nr. RO84BPOS70903295827EUR01 în EURO ºi nr. RO31BPOS70903295827USD01 în USD.

Abonamentele, contribuþiile bãneºti ºi donaþiile pot fi trimise prin mandat poºtal pentru BANCPOSTla contul menþionat, cu precizarea titularului: Fundaþia Horia Hulubei.

CCCCCURIERULURIERULURIERULURIERULURIERUL DEDEDEDEDE F F F F FIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃ ISSN 1221-7794

Comitetul director: Redactorul ºef al CdF ºi Secretarul general al Societãþii Române de FizicãMembri fondatori: Suzana Holan, Fazakas Antal Bela, Mircea Oncescu

Redacþia: Dan Radu Grigore – redactor ºef, Mircea Morariu, Corina Anca SimionMacheta graficã ºi tehnoredactarea: Adrian Socolov, Bogdan Popovici

Au mai fãcut parte din Redacþie: Sanda Enescu, Marius BârsanImprimat la IOEL

Apare de la 15 iunie 1990, cu 2 sau 3 numere pe an, cu tirajul 1000 exemplare.Sediul redacþiei: IFA, Blocul Turn, etajul 6, C.P. MG-6, 077125 Bucureºti-Mãgurele.

Tel. (021) 404 2300 interior 3416 sau 3705; (021) 404 2301. Fax (021) 423 2311, E-mail: grigore@theory.nipne.roINTERNET: www.fhh.org.ro (La citirea sau descãrcarea fiºierelor din e-CdF este necesar “font-ul” ARIAL Central Europe)

Distribuirea de cãtre redacþia CdF cu ajutorul unei reþele de difuzori voluntari ai FHH, SRF ºi SRRp. La solicitare se trimite gratuit bibliotecilor unitãþilor de cercetare ºi învãþãmânt cu inventarul principal în domeniile ºtiinþelor exacte.

Datoritã donaþiei de 2% din impozitul pe venit, contribuþia bãneascã pentru un exemplar este 1 leu.Abonamentul pe anul 2008 este 3 lei, cu reducere 2,50 lei; prin poºtã 3,50 lei.

Rezistenþã negativã gãsitã în gaz electronic 2DÎncã de la începutul carierei lor, tinerii fizicieni învaþã cãrezistenþa electricã se opune curgerii sarcinilor ºi cã ea esteo cantitate pozitivã inerentã. Dar cercetãtori din Turcia ºiGermania, studiind gaze electronice 2D la temperaturi joaseîntr-un semiconductor, pretind acum cã au fost martorii unei“rezistenþe negative”. Ei afirmã cã ciudatul efect ar putea fiutilizat pentru a construi surse minuscule de radiaþie îndomeniul terahertzilor, care în mod normal poate fi produsdoar în dispozitive mai mari, cum ar fi sincrotroanele(Phys.Rev.Lett. 98, 186801).Evidenþã puternicã pentru existenþa materiei întunecateO distribuþie de masã sub forma unui inel într-o aglomerarede galaxii aflatã la 5 miliarde ani-luminã de Pãmânt este ceamai puternicã dovadã pentru existenþa materiei întunecate.Aceasta este pãrerea unor fizicieni din SUA ºi Europa careau utilizat telescopul spaþial Hubble al NASA pentru aobserva în ce mod gravitaþia curbeazã lumina în jurulaglomerãrii. Spre deosebire de observãrile anterioare din alteaglomerãri de galaxii, aceasta ar fi prima materie întunecatãobservatã izolatã în structura sa proprie.Material cu refracþie negativãFizicieni din Germania susþin cã au gãsit primul materialprodus natural care are un indice de refracþie negativ, ºi nupozitiv. Materialul – un feromagnet metalic – este foartediferit de toate celelalte materiale cunoscute pânã în prezentcu indice de refracþie negativ, care au avut structuri ce aufost artificial proiectate în laborator. Feromagneþii, care auprezentat refracþie negativã pânã la frecvenþe de gigahertzi,ar putea fi utilizaþi în noile dispozitive cum ar fi supralentilele(Phys.Rev.Lett. 98, 197401).Moartea savantului Pierre-Gilles de GennesFizicianul francez ºi laureat al premiului Nobel, Pierre-Gillesde Gennes a murit la vârsta de 74 ani. De Gennes, care aprimit premiul Nobel în Fizicã în 1991 pentru lucrarea safundamentalã asupra cristalelor lichide ºi polimerilor, a muritla mijlocul lunii mai la Orsay. Încununat ca “Isaac Newton alzilelor noastre” de cãtre comitetul Premiului Nobel, de Gennes

a avut contribuþii în multe alte domenii ale ºtiinþei ºi ºi-asfârºit cariera la Institutul Curie din Paris unde a lucrat laaderenþa celularã ºi funcþia creierului.Clarificarea misterului axionuluiFizicienii au conceput un experiment care ar putea clarificadacã particulele ipotetice ultraluminoase numite axioni – pecare unii au susþinut cã le-au observat în laborator în ultimiiani – existã în realitate. Experimentul include utilizareatelescopului spaþial pentru a înregistra razele gama careprovin de la un quasar aflat la miliarde de ani luminã ºi carecãlãtoresc spre Soare, interacþionând cu câmpul sãumagnetic (Phys.Rev.Lett. 98, 201801).Laserul european de raze X merge înainteConstruirea unui nou laser de putere de raze X cu electroniliberi a ajuns la final cu sprijinul guvernului german, datoritãfaptului cã a fost asiguratã o finanþare substanþialã. Maºinade un miliard de euro, cunoscutã ca XFEL, va fi amplasatã laHamburg, Germania ºi va permite cercetãtorilor sãinvestigheze procese chimice ºi fizice la nivel atomic în timpreal. Construcþia facilitãþii este stabilitã sã înceapã laînceputul anului 2008, cu obþinerea primelor rezultate în 2013.Forþa Casimir într-un fluidFizicieni din SUA au arãtat cã forþa Casimir – un fenomencuantic misterios care atrage local oglinzi puse faþã în faþã –poate exista într-un fluid. Cercetãtorii au descoperit cã douãsuprafeþe plane de aur cufundate în etanol sunt supuseatracþiei atunci cînd sunt aduse la o distanþã de 200 nm unafaþã de alta, cu toate cã este de douã ori mai slabã decîtforþa care ar putea fi gãsitã în vid. Acest lucru ar puteaconduce la un nou efect de “flotaþie cuanticã”, care ar puteafi utilizat pentru a proiecta senzori mai buni.

La `nchiderea edi]iei CdF numãrul 59 (octombrie 2007) – numãrul de faþã – are data de închidere a ediþiei la 15 septembrie2007. Numãrul anterior, 58 (aprilie 2007), a fost tipãrit între 25 ºi 27 aprilie 2007. Pachetele cu revista au fost trimise difuzorilor voluntari aiFHH ºi SRF pe data de 30 aprilie 2007.

Numãrul urmãtor este programat pentru luna martie 2008.

NOTÃ: Din motive independente de voinþa noastrãnumãrul 59 al Curierului de Fizicã apare cu o întîrzierede aproape douã luni. Ne cerem scuze cititorilor pentruaceastã întîrziere. Numãrul 60 al revistei noastre vaapãrea la începutul anului viitor iar abonaþii pe anul2007 îl vor primi în mod gratuit. (Redacþia CdF)