99 ingrijirea bolnavului cu fractura de femur

7/27/2019 99 Ingrijirea Bolnavului Cu Fractura de Femur

1/98

COALA POSTLICEAL SANITAR MOLDOVA ROMAN

Domeniul: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

Calificarea profesionala: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Forma de invatamant: CURS DE ZI

LUCRARE DE DIPLOM

ndrumtor: Candidat:

LOLUTA BIRIIAC MANUELA BEJENESCU GABRIEL-DRAGOS


2/98

ROMAN 2013

COALA POSTLICEAL SANITAR MOLDOVA ROMAN

Domeniul: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

Calificarea profesionala: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Forma de invatamant: CURS DE ZI

NGRIJIREA BOLNAVULUI

CU FRACTUR DE FEMUR

ndrumtor: Candidat:

LOLUTA BIRIIAC MANUELA BEJENESCU GABRIEL-DRAGOS

2


3/98

ROMAN 2013

Motto:

Executia prescriptiilor medicale cu competenta si

constiinciozitate ramane doar o parte a activitatii

asistentei medicale.Esentiala ramane cunoasterea

bolnavului, a problemelor si nevoilor sale.

Lucretia Clocotici

MOTIVATIA LUCRARII:

Fractura de femur este o afectiune a careifrecventa este in crestere si afecteaza din ce

in ce mai multe persoane tinere si mai ales

varstnice. Avand in vedere ca este o urgenta

medico-chirurgicala am vrut sa cunosc cat

mai multe lucruri despre cauze,

simptomatologie, etiopatogenie, tratament

si mai ales profilaxie.

3


4/98

C U P R I N S

INTRODUCERE Pagina

CAPITOLUL I. ...1.1. (Numele subcapitolului) 1.1.1. (Numele sub-subcapitolului) ...1.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ..1.2. (Numele subcapitolului) 1.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ..1.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ..

CAPITOLUL II. (NUMELE CAPITOLULUI) .2.1. (Numele subcapitolului) 2.1.1. (Numele sub-subcapitolului) ...2.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ..2.2. (Numele subcapitolului) 2.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ..2.2.2. (Numele sub-subcapitolului) ..

CAPITOLUL III. (NUMELE CAPITOLULUI) ...3.1. (Numele subcapitolului) 3.1.1. (Numele sub-subcapitolului) ...3.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ..3.2. (Numele subcapitolului) 3.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ..3.2.2. (Numele sub-subcapitolului) ..

CAPITOLUL N. (NUMELE CAPITOLULUI) ...N.1. (Numele subcapitolului) N.1.1. (Numele sub-subcapitolului) ...N.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ..N.2. (Numele subcapitolului) N.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ..N.2.2. (Numele sub-subcapitolului) ..

CONCLUZII ..BIBLIOGRAFIE ANEXE (figuri, tabele, foto, etc.) ..

4


5/98


6/98

3. sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor

si servesc ca punct de insertie pentru muschi;

4. maduva rosie (din epifizele oaselor lungi, din oasele late si scurte) are rol in

hematopoeza;

5. depozit de substante fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la

nevoie (sarcina).

Structura oaselor

Oasele sunt organe tari si elastice. In structura lor predomina tesutul osos.

Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos este

un tesut conjunctiv metaplaziat.

TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:

- celule osoase

- substanta fundamentala

- substanta osoasa

CELULA OSOASA numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul adult osteocit,

deriva din celula mezenchimala.

Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.

Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substanta

fundamentala, numita osteoplasta.

Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se anostomazeaza

cu canaliculele osteoplastelor vecine.

Osteblastii au o bogata activitate secretorie, participand la formarea oscinei si a unei

fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.

Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului, indeplinindrolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de necesitatile fiziologice.

Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si volumul

sau.

SUBSTANTA FUNDAMENTALA a osului se compune din:

- o parte organica

- o parte minerala / anorganica

6


7/98

Componenta organica reprezinta 34% si este formata din oseina (substanta secretata

de osteoblaste).

Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este formata din

minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite cristale foarte fine de

carbonat de Mg si carbonat Na.

TESUTUL OSOS formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de sustinere a

partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de substante

fosfocalcice.

In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:

- TESUTUL OSOS COMPACT

- TESUT OSOS SPONGIOS

TESUTUL OSOS COMPACT formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a

epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.

Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:

- in portiunea centrala de canalul medular

- la exterior de periost.

Microscopic, substanta osoasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite canalele

Havers, si contin:

- capilare sanguine

- terminatii nervoase

- tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.

In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase concentrice,

in grosimea carora se gasesc osteoblaste ce contin osteocitele.Scheletul lamelelor este format din oseina si fibre de calogen paralele intre ele.

Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau circulare.

Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.

Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul Havers

unitatea morfofunctionala a osului.

Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane

rezultate in urma remanierii osoase, formand sistemele internaversiene.

7


8/98

TESUTUL OSOS SPONGIOS formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late. Este

format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai multe lamele.

Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite areole, care

dau osului aspect de burete.

Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.

Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.

Osteogeneza

Procesul de formare a osului se numeste osteogeneza.

Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al

embrionului si fatului, presupune un lung proces care se incheie in jurul varstei de 25

ani.

Osteogeneza este de doua tipuri:

1. OSIFICARE DE MEMBRANA / DESMALA, prin care in modelul conjunctiv al

osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.

Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin impregnare cu

saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza osul primar.

In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de remaniere osoasa

sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se osul definitiv.

Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei; prin

osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza calusul dupa

fracturi.

2. OSIFICARE DE CARTILAJ / ECONDRALA, prin care celulele cartilaginoase sehipertrofiaza si degenereaza. Substanta fundamentala a carilajului se distruge partial iar

restul se va impregna cu Ca.

In faza urmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului

(pericondru), pleaca muguri conjuctivi vasculari spre celulele cartilaginoase distruse de

osteogeneza.

Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se impregneaza saruri de

Ca si formeaza osul primar.In oasele lungi, mugurii conjunctivi vasculari formeaza canalul medular.

8


9/98

In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea osteoblastelor si

se formeaza osul definitiv.

Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor corpului si

totodata se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor de crestere (diafiza

epifizari).

Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care coordoneaza

activitatea mai multor factori:

- mecanici;

- endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali);

- vitamine (vitamina D);

- enzimatici (fosfatazele alcalina si acida);

- factori metabolici.

Morfologia oaselor

Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care le indeplinesc in organism. Se

impart in trei categorii:

- oase lungi (humerus, radius, femur, tibie)

- oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)

- oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)

In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor care se

prezinta sub trei varietati:

a) maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea

oaselor fatului si in oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor sangelui in

perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de osteogeneza prinosteoblastii si osteoclastii diferentiati din celulele conjunctive medulare. In fracturi

intervine formarea calusului.

a. maduva galbena se afla in toate oasele adultului, exceptie facand oasele late si

scurte. Se caracterizeaza prin continutul de celule adipoase, care ii dau culorea

galbena. Este un depozit al organismului.

b. maduva cenusie se gaseste in oasele varstnicului. Este formata preponderent

din tesut conjunctiv si are rol de umplutura.

9


10/98

Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi inervatie

si vascularizatie.

Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia suprafetelor

articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern, periostul participa la

formarea osului, celulele sale transformandu-se in osteoblasti atat in procesul de

dezvoltare a osului cat si in cazul de fracturi, formand calusul.

Vascularizatia osului este asigurata de artere si vene.

Rolurile importante ale maduvei sunt:

- participa la formarea tesutului osos in timpul osificarii, rol osteogen;

- rol hematopoietic, contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui;

- constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;

- ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva.

Scheletul prezentare generala

SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul de

sustinere si de protectie ale diverselor aparate:

Scheletul axial (format din craniu, coloana vertebrala) si scheletul toracelui

membrelor (superioare si inferioare).

SCHELETUL CAPULUIeste format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) si oasele

masivului facial (crescerocraniu).

NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din opt oase: patru neperechi

(frontal, etmoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si doua temporale

fiecare cu detalii caracteristice).

VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre care doua

neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal,

palatin si conca nazala inferioara.

10


11/98

SCHELETUL TRUNCHIULUIeste format din piesele osoase ale coloanei vertebrale,

toracelui si bazinului osos.

COLOANA VERTEBRALA: formata din 33 34 vertebre suprapuse, avand fiecare

caracteristici speciale. Pe regiuni se disting 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 vertebre

lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul sacru si 4 sau 5 vertebre

invaluate si sudate intre ele formend osul coccis.

SCHELETUL TORACELUI o componeta a scheletului trunchiului este format din

coloana toracala, de care se prind cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste

adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste flotante.

Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana sternul prin

intermediul cartilajelor costale exceptand coastele flotante (11-12).

SCHELETUL BAZINULUIcuprinde centura pelviana formata din cele doua oase

coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacroiliaca), iar anterior articulate

intre ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie terminal cavitatea

trunchiului. Osul coxal este format, prin sudarea la pubertate a 3 oase: ilium, ischium,

pubis unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si gaura obturata, inchisa de

membrana obturatoare. Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace si a

stramtorii superioare a bazinului care formeaza limita intre bazinul mare si bazinul mic,

pe fata lor externa si central aflandu-se o cavitate scobita prin care se face articulatia cu

capul femural.

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din osoase proprii fiecarui

segment.

Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care

fixeaza membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula

(omoplatul) os plat de forma triungiulara.

Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a

toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12a si se articuleaza cu

capul humeral prin intermediul cavitatii glenoide.

11


12/98

Bratul prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul

care prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a mainii.

Acestea, prin extremitatea distala se articuleaza cu oasele mainii: oase

carpiene (8), metacarpiene (5) si falange.

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior are trei segmente:

- coapsa, al carui schelet este format din femur;

- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;

- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele

FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua

extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si trohantere.

- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se

articuleaza cu cavitatea cotiloida;

- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas

in pas;

- trohanterele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului

cu corpul.

La marginea superioara a gatului exista o proeminenta mare cu contur patrulater care

prezinta trohanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o

proeminenta mai mica care prezinta trohanterul mic. De la trohanterul mare porneste

spre trohanterul mic, creasta intrahanterica. Trohanterele si creasta intrahanterica

servesc pentru insertii musculare.

Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu

concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre muchii

numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra.

12


13/98

In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea superioara

este trifurcata, iar extremitatea inferioara este bifurcata.

Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita din

doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern.

Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de

scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt

despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor serveste

pentru articularea cu oasele gambei.

Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare.

Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg decat la

barbate.

ORIENTARE - se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si

articulara a acestei extremitati posterior marginea cea mai aspra a osului.

CORPUL - prezinta o usoara curbura cu concavitate posterioara. Corpul este

prismatic triunghiular si vom avea de descris trei fete si trei margini.

FATA ANTERIOARA - concava si neteda, este acoperita de muschiul vast

intermediar, fata laterala da insertie muschiului vast intermediar, fata mediala nu are

nici o particularitate.

MARGINEA POSTERIOARA - este rugoasa, groasa, proeminenta si se numeste

linia aspra. Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.

Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala. Cele doua buze si interstitial

dintre ele dau insertii unei serii de muschi: vartual lateral, vartual medial, adductorul

mare, adductorul lung, adductorul scurt si bicepsul femural.

In portiunea superioara linia aspra se trifurca dand:

1. ramura laterala, numita tuberoritatea gluteala pentru muschiul gluteu mare, r

amura se termina la nivelul epifizei superioare a osului langa trohanterul mare

transformandu- se la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul numit trohanterul al

treilea.

13


14/98

2. ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza superioara;

pe ea se insira muschiul vast medial.

3. ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu. In portiune inferioara linia se

bifurca delimitand o suprafata triunghiulara numita fata poplitee.

EPIFIZA SUPERIOARA prezinta capul, colul si doua tuberoritati numite marele si

micul trohanter.

Epifiza superioara este legata de corp printr-un col chirurgical.

COLUL FEMURAL-intra in constitutia anatomica a epifizei proximale sau a

extremitatii superioare a osului femur, purtand inca numele de gat femural.

COLUL (COLLUM FEMORIS). este o coloana osoasa puternica, turtita

anteroposterior, care uneste capul femurului cu restul osului.

Directia osului e oblica de sus in jos dinauntru si afara formeaza cu corpul osului un

unghi de 117o - 130o .

Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezinta:

a. fata anterioara care este limitata in afara de linia intertrohanteriana pe care se

insera capsula anterioara

b. fata posterioara concava transversal convexa de sus in jos, limita ei externa fiind

formata de linia intertrohanteriana posterioara. Pe linia intertrohanteriana posterioara nu

se insera capsula articulara, insertia facandu-se inauntrul acestei linii, nu toata fata

posterioara a colului este in raport cu capsula articulara.

c. marginea interioara mai lunga si oblic indreptata spre trohanterul mic.

Extremitatea interna este ingusta, cilindrica si se uneste cu capul. Extremitatea externa

se confunda cu corpul osului si cu trohanterii.

Axul colului cu axul transversal al extremitatii inferioare ce trece prin cei doi condili

determina unghiul de declinatie, de 12o in mediu. Aceasta impreuna cu unghiul de

inclinatie au mare rol in determinarea atitudini membrului inferior.

14


15/98

Marirea unghiului de inclinatie duce membru in abductie, deformatie ce se numeste

coxa valga.

Micsorarea lui va da adductia, ce se numeste coxa vara.

Marirea unghiului de declinatie imprima membrului o rotatiune interna, iar

micsorarea sau reducerea lui la 0o il duce la rotatia externa.

STRUCTURA INTERIOARA A COLULUI FEMURAL

Extremitatea superioara este formata din tesut spongios. Trabeculele osoase

constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine interna si externa, prin

incrucisarea lor dau nastere la un sistem de bolti cu o mare importanta arhitectonica.

Trabeculele interne plecand de pe partea interna a cilindrului diafizar, suntdepuse in doua grupe:

1.grupul inferiorce formeaza fascicolul, trohanterian mergand in afara, descrie niste

arcade cu concavitatea in jos si in afara in drumul lui spre marele trahanter unde ajunge

2.grupul superiorce se indreapta inauntru catre cap, fiind numit de catre Delbet si

Basset "evantaiul de sustinere"

Trabeculele externe pleaca de pe partea externa a cilindruli diafizar, sub marele

trohanter, de unde mergand spre cap, descrie o curba cu concavitatea in jos si inauntru.

Aceste trabecule au fost numite de Gallois si Bosquette "fascicol arciform".

Din incrucisarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne

rezulta un sistem de bolte numit sistem ogival de catre Delbet si Basset.

15


16/98

Extremitatea superioara a femurului este invelita de un tesut compact care prezinta la

partea inferioara a colului o ingrosare considerabila ce apare ca o continuare a peretelui

intern al diafizei. Aceasta ingrosare poarta numele de arcul lui Adams.

Aceasta lama de la nivelul peretelui inferior al colului pleaca perpendicular in sus si

se pierde in plin tesut al fetei posterioare a colului.

Portiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poarta numele de eperonul lui

Merccel.

Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp si patru complimentare

pentru extremitatii dintre care trei pentru extremitatea superioara.

De la varsta de 50 de ani, in extremitatea superioara a femurului, se incepe un

fenomen de resorbtie care distruge trabeculi si are ca rezultat formarea de cavitati in

interiorul lor. Acest fenomen de resortie joaca un rol important in producerea fracturilor

si explica frecventa lor la o varsta mai inaintata.

In primul rand aceasta rarefractie intereseaza sistemul ogival si tesutul spongios al

trohanterului.Cercetarile anatomice ale lui Tuvar (1949) Trueta si Harrison (1953),Judet R, Judet J, Dunoyer si Lagrance (1954) au precizat modalitatile de vascularizare

a gatului si a capului femural.

Vascularizarea capului femural este asigurata prin artera ligamentului rotund si prin

pediculii care nasc din arterele circumflexe.

ARTERA LIGAMENTULUI ROTUND Artera ligamentului rotund, ramura din artera

acetabulara, patrunde in ligamentul rotund si la nivelul capului femoral se divide in 3-4arteriole care se anastomoreaza cu celelalte sisteme vasculare.

Aceasta artera iriga numai 1/4 sau 1/5 din capul femoral si aportul sanguin

pare sa creasca cu varsta intru-cat artera nu exista la copii decat in 33% din cazuri, dar

la adult este prezenta in 70% din cazuri.

ARTERELE CAPSULARESunt numeroase si se grupeaza in patru pediculii:Pediculul

superior este cel mai important si el ia nastere din artera circumflexa posterioara. Acest

16


17/98

pedicul alcatuit din 3-4 vase, merge pe fata posterioara a colului intr-un repliu sinovial

si patrunde in capul femural la marginea cartilajului articular.

Acest pedicul superior asigura 4/5 din irigarea capului femoral. In traiectul intraosos,

acest pedicul se ramifica intr-un manuchi de arteriole care se anastomoreaza cu acelea

ale ligamentului rotund si cu vasele pedicului inferior si intern. Pediculii inferiori sunt

reprezentati de pediculul inferoextern care iriga colul si pintenul Merval si pediculul

inferointern care patrunde in capul femoral anastomozandu-se cu ramurile pedicului

superior.

Arterele fetelor sunt mai putin importante si ele se distribuie la carticala anterioara si

cea posterioara a gatului femoral.

Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt cele mai

importante si totodata cele mai frecvent lezate in cursul fracturilor gatului femoral.

Necroza capului femoral este consecinta directa a lezarii acestui pedicul si ea se

intalneste intr-o proportie ce poate sa mearga pana la 40% din cazuri.

Musculatura coapsei se imparte in trei grupe functionale: extensori, flexori si

aductori.

Muschii extensori:

a. muschiul croitor este flexor si slab aductor al articulatiei coxofemurale in

locomotie, flexor al gambei pe coapsa si rotator intern al genunchiului (cand

gamba este partial flexata).

b. muschiul cvadriceps femural, este extensor al articulatiei genunchiului.

c. Muschii flexori

d. muschiul semitendinos situat pe partea mediala a fetei posterioara a coapsei,

este flexor al genunchiului, efectueaza o rotatie interioara daca genunchiul se

afla in flexie.

e. muschiul semimembranos situat sub muschiul precedent si are aceasi actiune

ca si muschiul semitendios.

17


18/98

f. muschiul bicept femural actioneaza ca flexor al genunchiului, efectueaza si o

rotatie laterala, daca genunchiul se afla in flexie.

Muschii aductori sunt situati in partea mediala a coapsei:

a. muschiul pectineu are o slaba actiune de aductie, este mai mult un flexor si

un rotor exterior al coapsei.

b. muschiul aductor lung are actiune de aductie, flexie si rotatie a coapsei.

c. muschiul aductor scurt, similar cu muschiul aductor lung.

d. muschiul gracilis, situat pe partea mediana a coapsei. Ca actiune are o

componenta de aductie si de rotatie interna a gambei, daca genunchiul se afla

in flexie.

e. muschiul aductor mare, muschi profund, situat in partea mediala a coapsei,

este cel mai puternic aductor al coapsei, avand insa o actiune de rotatie

interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia coapsei.

OASELE GAMBEI:

TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.

Prezinta un corp si doua extremitati.

Extremitatea superioara este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata din

doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu.

Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei care

se articuleaza cu condili femurali.

Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea

anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma

triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul condilului

lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibiei si serveste pentru

insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte

ascutita in partea ei mijlocie, creasta anterioara.

Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta o

fata articulara pentru trahelea astrogalului.

18


19/98

La partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize

numita maleola mediala, care se articuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei

extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.

FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de peroneu. Este un os lung, mai

subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua

extremitati prin care se articuleaza cu tibia.

Extremitatea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibulei. Pe fata

superioara are o articulatie pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este

apofiza piramidala, apofiza tibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma

triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.

Extremitatea inferioara formeaza maleola laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala,

turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii inferioare a tibiei.

ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a

genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe

suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe

ea se insera muschi si ligamente.

OASELE PICIORULUI

Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format din 26 de oase. Ca si la

mana, oasele sunt asezate in trei grupe: tarsul, metatarsul si falangele.

TARSUL format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt mai mari

si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in sustinerea greutatii

corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:1. In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse:

astrogalul si calcaneul.

- Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile

inferioare ale tibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare

pentru aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata

superioara se afla o parte lombata trahea astrogalului.

- Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub astrogal siare forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o fateta

19


20/98

articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul cuboid.

Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care se

insereaza tendonul lui Ahile

2. In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul, la

interior inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)

- METATARSUL este format din 5 oase metatarsiene. Un os metatarsian prezinta:

baza, corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator, iar prin cap cu

falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la V, incepand din

interior spre exterior, astfel ca primul metatarsian este cel intern corespunzator, iar al V-

lea cel extern.

Considerate in totalitatea lor tarsul si metatarsul alcatuiesc o bolta, cu o fata dorsala,

convexa si una plantara, concava.

- SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI este format din falange. Ele sunt oase

lungi, turtite dorso-plantar. Fiecare falanga are o baza, un corp si un cap. Falangele se

numeroteaza incepand de la baza degetelor, degetul mare de doua falange (1,2,3). In

general falangele degetelor de la picioare sunt mai putin dezvoltate decat falangele

degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se articuleaza cu metatarsienele,

corespunzatoare.

CAPITOLUL 2: FRACTURA

2.1.Definitie

Clasic, fractura se defineste ca o discontinuitate a osului, produsa in urma unui

traumatism de mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o

suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa, osteotita, etc.). De aceea aste foarteimportant sa se studieze terenul pe care se produce fractura, in aparenta banala,

introducand astfel numeroase erori in pronosticul si tratarea leziunii.

Dupa cum arata Radulescu, putem vorbi de fracturi a oaselor sanatoase si fracturi ale

oaselor bolnave, impropriu denumite fracturi patologice.

Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni locale, ci un

proces de patologie complex care antreneaza intreg organismul. Fractura este deci o

20


21/98

boala generalizata (dereglari post-traumatice generale) declansate mai ales prin

intermediul S.N.

2.2Clasificare:

1. Fractura directa se produce la nivelul la care actioneaza forta reprezentata prin

zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi aparute la marile

accidente, care se asociaza cu leziuni mai mult sau mai putin grave a partilor moi.

2. Fractura indirecta se produce in alt loc decat acolo unde a actionat agentul

traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase si dupa modul de aplicare a

traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.

In fracturile indirecte traumatismele pot actiona prin unul din urmatoarele 4

mecanisme:

flexiune, cand forta se exercita asupra unei curburi osoase care depasind

elasticitatea normala rupe osul la maximum de curbura;

tractiunea, in urma tractiilor musculare violente care duc la smulgerea unor

fragmente osoase, ce prezinta zone de insertie tendinoase sau fracturi parcelare

ale epifizelor prin tractiune ligamentoasa;

compresiune, in lungul axului osului, ducand la fractura epifizei, ca in

fracturile de astragal sau pilon tibial in urma caderii de la inaltime;

torsiunea, cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului determinand

totdeauna o fractura spinoida sau helicoidala.

3. Fracturi incomplete se observa mai ales la copii si se prezinta sub urmatoarele

forme:

21


22/98

deformarea osului in grosime, care are loc printr-un mecanism de presiune in

lungul osului. In aceste conditii se produce mai mult o dislocare trabeculara in

regiunea metadiafizara, care se traduce radiografic printr-o usoara ingrosare

fusiforma sau in inel;

ruperea incompleta sau in flexiune, care se observa la copii cand datorita

elasticitatii si grosimii periostului se produce un traiect de fractura care,

intereseaza numai corticala dinspre conconvexitatea osului. Este clasica

fractura en bois vert (in lemn verde);

infundarea , se observa mai ales la oasele late ale craniului;

fisurile, se intalnesc mai ales la adulti si mai rar la copii, integritatea formala aosului este pastrata si numai radiografii din incidente diferite, pot sa arate

traectul de fractura.

4. Fracturi complete cu situatiile:

a. traiectul de fractura poate sa aiba sediul variabil, in caz de fractura directa

si dimpotriva, sa se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului daca fractura

este indirecta. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, in

varf de clarinet si in farina de fluture.

b. fragmentele sunt in general in numar de doua, uneori un traiect de

fractura accesoriu separa un al treilea fragment. Cand exista mai multe

traiecte fractura este cominutiva, fragmentele osoase purtand numele de

eschile;

c. deplasarea fragmentelor este variabila uneori minora, alteori este

camplexa. Aceasta deplasare se poate face:

prin translatie cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern

sau extern, fata de celelalte fragmente, producand incalecarea lor;

prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in

vreme ce celalalt ramane imobil sau ambele fragmente se rotesc unele fata de

celalalt, in aceste cazuri exista decalajul fragmentelor;

22


23/98

prin unghiularea unui fragment fata de celalalt. De obicei, fragmentele

sufera deplasari complexe, cand se asociaza unghiularea cu incalecarea sau

deplasarea laterala cu decalaj.

5. Leziunile partilor moi.

In timpul sau dupa fracturarea unor oase, se produc leziuni ale partilor moi, fie prin

agentul cauzal, fie prin fragmentele ascutite ale oaselor fracturate. Pot fi lezati muschii

tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea muschilor si a tendoanelor duce la tulburari

de miscare.

Lezarea oaselor poate determina tulburari extrem de rare, intrucat daca sunt lezate

oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua nastere chiar necroze si

cangrene, prin neirigarea tendonului asigurata de vasul respectiv. Leziunile nervoase

pot provoca aparitia unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona respectiva. Lezarea

pielii creaza a fractura deschisa.

6. Fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.

7. Fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cuexteriorul. In acest caz se poate infecta, poate apare un proces septic de osteita sau chiar

osteomielita care intarzie vindecarea sau poate da nastere unor complicatii, distrugeri

osoase, calus vicios, pseudoartroze.

2.3. Simptomatologie

Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv hematomul local

sau difuz - la distanta - constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura este

centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim in

acest tablou semne generale si locale:

a. Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractura, are stare generala mult mai

putin alterata, de obicei indispozitie generala, frisoane si temperatura ce poate

ajunge chiar la valori ridicate (39C). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic.

23


24/98

Aceste fenomene dispar in scurt timp fara sa fie necesar un tratament special.

Tulburarea starii generale este urmarea resorbtiei din focarul de fractura;

b. Semne locale. Pot fi de probabilitate si de certitudine. Cele de probabilitate

sunt importante si trebuie cercetate atent.

Durerea este un semn constant si valoros. Ea poate sa apara si dupa un

traumatism care nu a produs fractura, se datoreaza excitarii proprietatilor

existenti in focarul de fractura. La examinarea bolnavului durerea poate

localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element socogen

important care sa declanseze prin ea insasi socul traumatic.

Echimoza, apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura in cazul fracturiioaselor superficiale si mai tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un

segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sangelui spre

suprafata se face mai greu).

Hematomul, este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi

insa extrem de voluminos declansand un soc hemoragic.

Astfel:

deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa de

continuitate normala a celor doua fragmente. Deformarile iau uneori aspecte

tipice pe baza carora se pune cu usurinta diagnostic de fractura. Prezenta unei

fracturi determinata de traumatism sau de luxatie articulara, poate provoca de

asemenea o deformare locala astfel incat este indicat sa se efectueze un

examen atent pentru a face distinctie intre aceste afectiuni si fractura.

scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabila. Pentru unele oase

lungi unice, cum ar fi femurul, daca se produce o fractura oblica, scurtarea

poate fi evidenta. Trebuie sa stim ca exista scurtare si in cazul unei luxatii,

ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura a acestui simptom.

impotenta functionala se datoreaza lipsei de continuitate a parghiei osoase.

Uneori impotenta functionala este determinata numai de durere, dupa cum in

cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai putin evidenta. Trebuie

24


25/98

cunoscut bine aspectul, pentru ca un accidentat cu fractura angrenata, (fractura

care are sansele sa se evidentieze repede si corect), sa nu mai fie lasat sa faca

miscari care pot dezangrena fragmentele osoase, in cansecinta sa inrautateasca

starea fracturii punand sub semnul intrebarii sansele de insanatosire.

Semnele de certitudine (siguranta) au valoare mai mare pentru diagnostic

insa ele trebuie cautate cu grija pentru a nu agrava leziunea.

Mobilitatea anormala se manifesta atunci cand executand manevre asupra

oaselor pe care le banuim fracturate, constatam mobilitatea anormala a

acestora si avem certitudinea de fractura a acestora. Manevrele pentru

depistarea fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarecemobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasa. Semnul acestora

este uneori greu de pus in evidenta (in cazul fragmentelor angrenate sau al

oaselor invelite de mase mari musculare), si de cele mai multe ori neindicat.

Crepitatia osoasa se percepe o data cu abilitatea normala. Ea nu trebuie

confundata cu crepitatia fina a cheagurilor hematomului.

Intreruperea continuitatii osoase apreciata prin palpare, constituie un semnpretios.

Netransmiterea miscarii de-a lungul unui os este un semn de fractura

complexa. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune in

evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie facut

sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi

completa in aprecierea impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat de cel

putin doua incidente.

Cel mai frecvent simptom al fracturii de femur este durerea severa in femur sau in

regiunea abdominala inferioara. Piciorul afectat poate fi orientat spre exterior, poate fi

mai confortabila indepartarea lui de celalalt membru si se poate observa faptul ca este

25


26/98

mai scurt decat membrul neafectat. De obicei este imposibila folosirea membrului la

mers sau chiar pentru sprijin.

In multe cazuri se poate mentiona doar durere in coapsa sau genunchi. Mersul poate fi

posibil, desi foarte dureros, in fracturi prin tasare.

Simptomele se evidentiaza dupa o cadere, dar o fractura se poate produce fara un

astfel de eveniment, in special in cazul in care osul a fost afectat de osteoporoza sau alte

boli.

Alte semne:

Flictemele provin prin decalarea epidermei de catre plasma sau sange care

provine din focarul de fractura. Constituie un semn aproape constant dar

tardiv.

Temperatura ridicata locala. Tegumentele din jurul focarului de fractura

locala au temperatura mai ridicata semn al responsabilitatii crescute.

Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari

locale care apar fie reflex, fie determinata de modificari patologice locale,

compresiune pe vasele de intoarcere.

Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi i luxaii amintim:

1. Fracturile gtului femural sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale

femurului i se produc fie ca urmare a unor ocuri aplicate direct asupra trohanterului,

fie ca urmare a unor ocuri indirecte pe care le sufer gtul femurului.

Semne ca orice factur, leziunea colului femural se nsoete de o durere vie i deimpotena funcional. Tratamentul are drept scop mpiedicarea apariiei complicaiilor,

reducerea fracturii i imobilizarea acesteia ntr-o poziie corect.

Imobilizarea se face ntr-un aparat gipsat pelvipedios, care fixeaz membrul inferior

n abducie i rotaie intern.

26
http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-genunchiului/afectiunile-genunchiului_1624http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-genunchiului/afectiunile-genunchiului_1624


27/98

2. Fractura de femur consta in ruptura portiunii superioare a membrului inferior

(osul coapsei). Majoritatea fracturilor de femur intervin la nivelul colului femural si in

regiunea trohanteriana, chiar sub colul femural.

Fracturile de femur sunt frecvente si pot fi foarte grave deoarece intervin adesea la

batrani si de obicei este nevoie de corectie chirurgicala care este urmata de o recuperare

lenta. Studiile arata ca adultii care isi fractureaza femurul si nu sunt deja internati intr-

un azil sau spital, pot avea nevoie de ingrijiri speciale pentru un an, in proportie de 25%

din cazuri.

Deoarece batranii au adesea oasele fragile si asociaza alte afectiuni ei pot avea risc

crescut pentru complicatii ca infectiile, tromboflebita profunda (formarea unui cheag

intr-o vena profunda) sau embolie pulmonara (cheaguri in plamani),pneumonie si

dureri datorita presiunii exercitate de fractura. Aproape 30% din batranii cu fractura de

femur decedeaza in timpul primului an de la fractura.

2.4. CAUZE:

La copii si adultii tineri, accidentele severe ca cele de bicicleta sau masina, cele din

sport si cele de la inaltime, sunt cauzele cele mai frecvente.

La batrani, fracturile de femur sunt majoritatea date de caderi. Chiar si o cadere

usoara poate duce la fractura a unui femur demineralizat.

Motivul pentru care caderile sunt cauza majoritatii fracturilor, incluzand cele de

femur, pe masura ce oamenii inainteaza in varsta este faptul ca oasele devin mai fragile

si se rup mai usor o data cu inaintarea in varsta. Incepand cu varsta de 30 de ani,

elementele osului incep sa fie resorbite de organism mai rapid decat sunt inlocuite,

astfel osul devine mai subtire si mai hipodens. Daca oasele ajung la o anumita densitate

ne putem gandi la osteoporoza.Osteoporoza si fractura de femur afecteaza femeile mai mult decat barbatii, deoarece

barbatii au densitatea osului mai mare decat femeile si datorita scaderii cantitatii de

hormoni estrogeni a femeii in menopauza.

Nivelele mai mici de estrogen duc la oasele fragile. Nivelele scazute de testosteron

pot, de asemenea, sa accelereze demineralizarea oaselor la barbati. In timp ce barbatii

au o crestere a riscului de fractura de femur pe masura ce inainteaza in varsta, femeile

au din start o densitate osoasa mai mica, demineralizari mai mari ale oaselor dupa varsta

27
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/femur_946http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-ale-venelor/tromboza-venoasa-profunda_909http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/embolie-pulmonara_3267http://www.sfatulmedicului.ro/Pneumonii/pneumonia-comunitara_502http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/tratamentul-cu-calciu-pentru-osteoporoza_1663http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/densitatea-osoasa-informatii-utile_940http://www.sfatulmedicului.ro/Menopauza/menopauza-si-perimenopauza_1043http://www.sfatulmedicului.ro/Hormonii-si-tulburarile-endocrine/mentinerea-secretiei-de-testosteron-in-echilibru_899http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/femur_946http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-ale-venelor/tromboza-venoasa-profunda_909http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/embolie-pulmonara_3267http://www.sfatulmedicului.ro/Pneumonii/pneumonia-comunitara_502http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/tratamentul-cu-calciu-pentru-osteoporoza_1663http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/densitatea-osoasa-informatii-utile_940http://www.sfatulmedicului.ro/Menopauza/menopauza-si-perimenopauza_1043http://www.sfatulmedicului.ro/Hormonii-si-tulburarile-endocrine/mentinerea-secretiei-de-testosteron-in-echilibru_899


28/98

mijlocie si traiesc mai mult ca barbatii. Ca rezultat, mai mult de 75% din toate fracturile

apar la femei.

Alti factori care duc la fracturi de femur sunt:

unele boli caboala Meniere sau artrita ereditatea - talia inalta si greutatea mica sau membrii de familie care au avut

fracturi o data cu inaintarea in varsta sunt factori de risc pentru fracturi

carentele alimentare - in principiu, factorii nutritionali cu Ca si vitamina D

sunt importante pentru rezistenta osului

fumatul

sedentarismul - exercitii moderate de miscare cu modificarea pozitiei

corpului, ca mersul si dansul pot mentine densitatea oaselor.

2.5. INVESTIGATII:

Fracturile de femur sunt diagnosticate de obicei pe baza unui examen obiectiv si a

unei radiografii osoase. Semnele de fractura de femur includ durerea puternica,

membrul inferior mai scurt decat cel neafectat si rotatie externa a acestuia.

Uneori fractura nu este vizibila pe radiografia initiala (fractura oculta), dar medicul va

suspecta in continuare o fractura de femur datorita durerii de femur sau unui accident

recent. In aceste cazuri, un RMN (scanare prin rezonanta magnetica nucleara care ne

ofera imaginile cele mai bune ale osului si a tesutului moale), un CT (computer

tomografia, alta metoda de a obtine imagini mai bune decat radiografia) sau scanarea

osului (ce presupune injectarea de substanta de contrast si apoi obtinerea unor imagini

amanuntite ale fracturilor) pot fi facute. Fracturile care nu se pot vizualiza pe o

radiografie simpla, pot fi observate pe un RMN sau CT.Femeile care sunt la menopauza si au o fractura de femur, pot prezenta osteoporoza

sau risc crescut pentru osteoporoza. O osteodensitometrie (examinare ce masoara

densitatea osului) este un test pentru osteoporoza si o poate detecta precoce.

Tratamentul osteoporozei poate preveni fracturile.

Nivelul in sange al unei substante chimice, numita homocisteina, s-a considerat ca

anticipeaza aparitia unei fracturi asociate cu osteoporoza. Aceasta substanta se poate

detecta in sange si poate fi scazuta prin administrarea de acid folic.

28
http://www.sfatulmedicului.ro/Ametelile-si-vertijul/sindromul-meniere-hidropsul-endolimfatic_343http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita/artrita_4721http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/vitamina-d_2648http://www.sfatulmedicului.ro/Fumatul-si-efectele-acestuia/fumatul-si-sistemul-digestiv_1190http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/imagistica-prin-rezonanta-magnetica-irm-sau-rmn_1310http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/tomografia-computerizata_1311http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/tomografia-computerizata_1311http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/osteodensitometrie_6527http://www.sfatulmedicului.ro/analize/homocisteina-sange_223http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/cantitatile-recomandate-de-acid-folic-si-vitamina-b-12_2392http://www.sfatulmedicului.ro/Ametelile-si-vertijul/sindromul-meniere-hidropsul-endolimfatic_343http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita/artrita_4721http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/vitamina-d_2648http://www.sfatulmedicului.ro/Fumatul-si-efectele-acestuia/fumatul-si-sistemul-digestiv_1190http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/imagistica-prin-rezonanta-magnetica-irm-sau-rmn_1310http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/tomografia-computerizata_1311http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/tomografia-computerizata_1311http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/osteodensitometrie_6527http://www.sfatulmedicului.ro/analize/homocisteina-sange_223http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/cantitatile-recomandate-de-acid-folic-si-vitamina-b-12_2392


29/98

Pentru prevenirea fracturii de femur, medicul trebuie sa intrebe persoanele in varsta

cel putin o data pe an daca au cazut. Pentru un raspuns afirmativ se poate face un test

simplu pentru a aprecia riscul unor caderi viitoare. Medicul va observa daca pacientul

se poate ridica de pe scaun fara sa foloseasca mainile, daca poate face cativa pasi si

daca se poate intoarce.

Daca se observa dificultati in miscare sau dezechilibru, este nevoie de o investigare

mai amanuntita. Aceasta include o anamneza, o reevaluare a tratamentului si un examen

oftalmologic, o examinare a echilibrului sau masurarea fortei musculare.

2.6. TRATAMENT:

Tratament generalitati

Scopul tratamentului este de a permite pacientului sa faca majoritatea miscarilor pe

care le putea face inainte de fracturare, fara durere.

Cel mai utilizat si aproape intotdeauna cel mai bun tratament este cel prin corectie

chirurgicala. Interventia chirurgicala asigura alinierea oaselor in pozitia fiziologica

pentru o vindecare corecta.

Dupa fracturare este posibil sa fie nevoie de o reducere a oaselor prin tractiune

continua pana la interventia chirurgicala.Tractiunea se face cu greutati atarnate de picior

cu benzi, panglici sau ghete speciale care furnizeaza o tractiune constanta asupra

piciorului.

Ideea ar fi sa se manevreze usor locul fracturii, cu scopul de a scadea durerea si

spasmele musculare. Ajuta, de asemenea, la pastrarea osului in pozitie fiziologica pana

la operatie.

O fractura de femur se opereaza cat mai repede posibil dupa pronuntarea

diagnosticului, de obicei in urmatoarele 24 de ore. In unele cazuri poate fi amanata

pentru o zi sau doua pentru rezolvarea altor probleme medicale (ex. deshidratarea) si

pentru reducerea complicatiilor ce pot interveni in timpul operatiei.

Sunt mai multe tipuri de operatii pentru fractura de femur si depind de localizarea

fracturii, de gradul de fragmentare (fracturile cominutive) si de varsta.

Operatia fracturii de femur poate fi abordata astfel:

- fixarea interna implica stabilizarea oaselor fracturate prin suruburi, placute si tije.

Aceasta metoda se foloseste la persoanele care au fracturi cu oase care pot fi aliniate

29
http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/deshidratarea_1217http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/deshidratarea_1217


30/98

- artroplastia consta in inlocuirea partiala sau totala a articulatiei cu parti artificiale, de

obicei din metal. O artroplastie partiala se poate face pentru inlocuirea portiunii

superioare a femurului. O artroplastie totala se poate face in cazul articulatiilor de femur

care erau deja afectate inainte de fractura de artrita sau alte leziuni si femurul nu

functiona normal. In general, artroplastia se aplica in situatia in care este implicat colul

femural si oasele nu pot fi reduse la pozitia normala.

Unii chirurgi practica inlocuirea de femur minimal invaziva. Se face o incizie mica

pentru a minimaliza pierderile de sange, pentru scurtarea timpului de vindecare si

pentru o cicatrice mai mica. Totusi, aceasta procedura se poate solda cu mai multe

complicatii de genul infectiilor, lezarii de nervi si pozitionarii incorecte a

componentelor articulatiei femurului.

O astfel de operatie promite mult, dar necesita un chirurg cu multa experienta si in

momentul actual exista putine studii care compara acest tip de operatie cu cea clasica.

Pana cand riscurile si beneficiile pe termen lung nu vor fi studiate, poate exista un risc

mai mare in alegerea unei proceduri minimal invazive executate de un chirurg cu mai

putina experienta care ar lasa o cicatrice mica, decat unul cu mai multa experienta care

ar aplica o artroplastie clasica.

Reducerea (alinierea corecta a osului) si fixarea interna (stabilizarea osului rupt) sunt

proceduri utilizate in cazul persoanelor tinere, active, in timp ce artroplastia (inlocuirea

articulatiei femurului) este efectuata la persoanele in varsta, mai putin active.

Decizia in privinta tipului de interventie va fi luata de chirurg care va lua in

considerare tipul fracturii, varsta, activitatea si optiunea pacientului.

Studiile pe cazurile de fractura de femur dezaxate, arata ca, pe termen lung

artroplastia totala trebuie refacuta in mai putine cazuri decat cea partiala, dar operatia

necesita mai mult timp si sanse mai mari de infectie precum si de deces.

Operatia este de obicei cea mai eficienta pentru fractura de femur, desi in majoritateacazurilor, e posibil sa nu-si recapete functia integrala dinainte de fractura. In general,

daca pacientul era activ si sanatos inainte de fracturare este recuperat mai repede dupa

interventia chirurgicala.

Daca a avut alte probleme de sanatate si a dus o viata sedentara exista sanse crescute

de complicatii dupa tratamentul chirurgical.

Sunt putine cazuri in care nu se intervine chirurgical, de exemplu la oamenii care au

risc crescut pentru complicatii in timpul interventiei sau dupa si care nu ar beneficia derezultate bune dupa interventie, de exemplu cei care nu puteau merge inainte de

30
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/artroplastie_487http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/artroplastie_487


31/98

operatie sau care aveau dureri mici. In aceste cazuri se foloseste medicatia antialgica

(pentru durere).

Tratament la domiciliu

Pentru recuperarea in urma unei interventii chirurgicale medicul va recomanda un

program de reabilitare in functie de partea de femur fracturata si tipul interventiei. Acest

program va include exercitii pentru tonusul muscular si pentru o mobilizare cat mai

buna prin activitati de rutina si comportament activ.

Medicul poate recomanda:

exercitii de echilibru (cu un fizioterapeut de la spital sau unul voluntar)

evitarea miscarilor care pot surmena articulatia femurului sau partile

artificiale din articulatie.Dupa o interventie pe femur persoana poate invata metode noi pentru a desfasura

aceleasi activitati simple de fiecare zi:

este posibil sa aiba nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni.

gatitul si alte activitati zilnice, ca dusul zilnic, pot fi dificile de unul singur.

Sunt tot felul de aparaturi de sustinere care pot ajuta persoana.

se pot face unele ajustari la domiciliu pentru a reduce accidentele casnice.

Evitarea acestei categorii de probleme se poate face prin: viata activa si exercitii zilnice

alimentatie corespunzatoare

evitarea alcoolului

evitarea fumatului

urmarea unui tratament corespunzator nevoilor personale si respectarea

regulilor de administrare

control oftalmologic regulat.

2.7. PROFILAXIE:

31
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antialgic_5493http://www.sfatulmedicului.ro/Reumatisme-degenerative/fizioterapie_1675http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolul-de-la-obisnuinta-la-abuz-si-dependenta_1234http://www.sfatulmedicului.ro/Fumatul-si-efectele-acestuia/fumatul-pasiv-o-amenintare-pentru-sanatate_1191http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antialgic_5493http://www.sfatulmedicului.ro/Reumatisme-degenerative/fizioterapie_1675http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolul-de-la-obisnuinta-la-abuz-si-dependenta_1234http://www.sfatulmedicului.ro/Fumatul-si-efectele-acestuia/fumatul-pasiv-o-amenintare-pentru-sanatate_1191


32/98

Sunt pasi pe care-i putem urma pentru a preveni fractura de femur.

Pentru intretinerea sistemului osos se recomanda:

- o dieta echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D ajuta laintarirea oaselor.

Cantitatea de calciu recomandata pentru adulti femei si barbati este intre 1.000 mg si

1.200 mg pe zi. Toate femeile de peste 65 de ani precum si femeile peste 51 de ani care

nu iau suplimente hormonale (estrogeni) au nevoie de 1.500 mg de calciu pe zi. Femeile

care nu-si pot asigura cantitatea de calciu zilnica din alimente pot lua suplimente de

calciu. Calciul poate fi gasit in lactate de exemplu laptele, branza, iaurtul, legumele de

culoare verde inchis, cu multe frunze ca broccoli si alte alimente.

Fundatia nationala de osteoporoza recomanda 400 pana la 800 unitati internationale

(UI) de vitamina D pe zi. A nu se administra mai mult de 800 UI de vitamina D pe zi

decat daca doza este prescrisa de medic, deoarece poate fi daunatoare.

Doza zilnica de vitamina D poate fi luata dintr-un pahar de lapte sau alte produse cu

adaos de vitamina D. De asemenea, o alta sursa de vitamina D este lumina soareluipentru cel putin 15 minute pe zi.

Studii recente au aratat ca suplimentele de calciu si vitamina D nu vor preveni

fracturile de femur la oamenii care deja au risc crescut pentru fracturi de femur prin

greutate mica sau fracturi in antecedente. Oricum, o alimentatie bogata in calciu si

vitamina D de-a lungul vietii va ajuta la pastrarea unui sistem osos mai puternic.

Exercitiul fizic si activitatea zilnica ajuta la mentinerea rezistentei osoase. Exercitiileca mersul, alergatul, ridicatul de greutati mai mici ajuta la minimalizarea pierderilor

osoase. Medicul va recomanda exercitiul fizic corespunzator. Inceputul programului de

exercitii se face usor, in special daca pacientul a fost sedentar. Un studiu recent a aratat

ca exercitiul fizic moderat ca mersul, a fost asociat cu un numar mic de fracturi la

menopauza.

Pacienta trebuie sa consulte un medic pentru o substitutie hormonala sau alt tratament

daca are risc crescut pentru osteoporoza.

32
http://www.sfatulmedicului.ro/Pneumonii/broccoli-poate-proteja-impotriva-bolilor-de-plamani-studiu_2053http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/exercitiul-fizic-cea-mai-buna-medicina_1584http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/tratamentul-cu-calciu-pentru-osteoporoza_1663http://www.sfatulmedicului.ro/Pneumonii/broccoli-poate-proteja-impotriva-bolilor-de-plamani-studiu_2053http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/exercitiul-fizic-cea-mai-buna-medicina_1584http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/tratamentul-cu-calciu-pentru-osteoporoza_1663


33/98

Unii medici recomanda tratament hormonal, dar trebuie studiat raportul risc-

beneficiu. Alte medicamente ca bifosfonatii incluzand alendronatul (Fosamax) si

risendronatul (Actonel), raloxifenul (Evista), calcitonina (Calcimar sau Miacalcin) sunt,

de asemenea, folosite pentru prevenirea sau tratamentul osteoporozei.

Studiile arata ca in general, aceste medicamente, in special bifosfonatii, reduc

semnificativ riscul unei fracturi de femur la femeile in varsta.

A nu se consuma mai mult de o bautura alcoolica pe zi! Oamenii care consuma mai

mult au risc crescut pentru osteoporoza. Abuzul de alcool creste riscul de accidente si

fracturi.

A nu se fuma! Fumatul implica un risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei si

creste rata de demineralizare a oaselor.

Evitarea accidentelor

Majoritatea fracturilor de femur au loc la o cadere. Factori care cresc riscul sunt:

- echilibrul si coordonarea scazute

- nesiguranta pe un membru sau pe ambele

- tratamentul cu medicamente care au ca efecte secundare somnolenta, ameteli sau

astenia

- tulburarile de vedere

- abuzul de alcool

- confuzia sau rationamentul alterat (datorat varstei sau bolilor ca dementa).

Se poate minimaliza riscul caderilor prin:

33
http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/fosamax-comprimate_9437http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/evista-comprimate_11410http://www.sfatulmedicului.ro/Ametelile-si-vertijul/exercitiile-de-echilibru-pentru-vertij_318http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/fosamax-comprimate_9437http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/evista-comprimate_11410http://www.sfatulmedicului.ro/Ametelile-si-vertijul/exercitiile-de-echilibru-pentru-vertij_318


34/98

- eliminarea obstacolelor din casa care ar putea conduce la un astfel de accident ca

podele alunecoase, lumina slaba, holuri aglomerate, mobila multa care nu permite o

trecere fara dificultati si carpete inghesuite

- utilizarea unor presuri speciale in baie si a barelor

- scari cu margine pentru maini

- lumina corespunzatoare in casa pentru a vedea obstacolele sau animalele de

companie

- exercitiul pentru mentinerea tonusului muscular si a echilibrului

- administrarea tratamentului doar la sfatul medicului si reevaluarea acestuia de catre

medicul curant, in special daca pesoana are mai multi medici curanti.

Unele medicamente ca cele pentru somn sau cele pentru durere pot creste riscul

accidentelor

- incaltamintea cu toc jos si comoda

- folosirea corecta a aparaturii de sustinere

- protezele de femur - Protezele de femur arata ca un corset cu captuseala pe ambele

femururi pentru a reduce impactul caderii. Studii recente au demonstrat ca protezele de

femur reduc accidentele ce se soldeaza cu fracturi de femur cu aproximativ 54% la

persoanele peste 70 de ani, care au unul sau mai multi factori de risc pentru fractura de

femur. Multe persoane din studiu au refuzat sa le poarte.

Alte studii au concluzionat prin faptul ca protezele de femur nu previn fracturile prin

cadere. Pot fi de ajutor in mod special oamenilor din azile sau din alte institutii de

asistenta sociala.

2.8. PROGNOSTIC:

34


35/98

Imediat dupa interventie se vor administra medicamente care controleaza durerea si,

daca este cazul, anticoagulante. Pacientul poate avea o sonda urinara pentru a nu fi

nevoie sa se ridice din pat pentru a mictiona.

De asemenea, se pot folosi pompe compresive ale membrului pentru circulatia

sangvina sau pentru a preveni trombemboliile si o perna intre picioare pentru

mentinerea femurului operat intr-o pozitie corecta. In cazul unei tulburari de tranzit

intestinal, se solicita interventia asistentei sau a medicului.

Medicul poate invata pacientul sa faca exercitii simple respiratorii pentru prevenirea

congestiei pulmonare in timpul repausului. Pacientul poate sa inceapa perioada de

recuperare cu miscari de ridicare si coborare, de flexie a membrelor (astfel incat sa

mentina o circulatie buna a sangelui) si sa pastreze o pozitie corecta a femurului in

timpul miscarilor.

Mobilizarea precoce este esentiala dupa interventie. Va grabi recuperarea si va reduce

complicatiile. In prima zi dupa operatie, pacientul va fi mutat din pat pe un scaun, pe o

durata scurta de timp si va incepe sa faca exercitii usoare incepand cu a doua zi dupa

operatie.

De obicei, spitalizarea dureaza o saptamana dupa operatie. In multe cazuri pacientul,

este transferat intr-o clinica de recuperare inainte de a merge acasa. Va fi probabil

nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni si recuperarea completa va tine

pana la un an de zile.

Sunt multe aspecte de luat in considerare dupa o operatie pe femur. Batranii au adesea

nevoie de ingrijiri speciale incluzand fizioterapie, asistenta la bucatarie, tratament

asistat si igiena personala.

Medicamentele anticoagulante sunt prescrise pentru a reduce riscul trombemboliilor

si accidentului vascular cerebral asociat acestora, embolia pulmonara sau tromboflebita.

Pacientul va lua acest tratament pentru cel putin 3 saptamani, pana se va mobilizacomplet si va avea o activitate normala.

Dupa interventie, medicul va incuraja pacientii sa participe la un program de

reabilitare. Studii recente au demonstrat ca 6 luni de reabilitare care include exercitii

pentru tonusul muscular, pot imbunatati calitatea vietii si ameliora incapacitatea

functionala. Un program de reabilitare este foarte important, va grabi recuperarea si va

permite intoarcerea la activitatile zilnice normale mai rapid.

35
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/anticoagulant_422http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/trombembolie_7292http://www.sfatulmedicului.ro/Reumatisme-degenerative/despre-fizioterapie_1674http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-cerebral-avc_314http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/embolie-pulmonara_3267http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/anticoagulant_422http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/trombembolie_7292http://www.sfatulmedicului.ro/Reumatisme-degenerative/despre-fizioterapie_1674http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-cerebral-avc_314http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/embolie-pulmonara_3267


36/98

3. Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui oc direct sau unui oc

indirect creat de contracia brusc a muchiului cvadriceps care turtete rotula pe

trohleea femural, fracturnd-o prin flectarea ei.

Tratamentul urmrete evacuarea hemartrozei, reducerea fracturii i refacerea inseriei

muchiului cvadriceps (chirurgical).

4. Fractura de menisc este o leziune traumatic a aparatului meniscal al

genunchiului care afecteaz n special meniscul intern. Este accidentul tip al

fotbalitilor.

5. Fracturile oaselorgambei reprezint aproximativ un sfert din totalul fracturilor i

se produc ca urmare a unor mecanisme variate: oc direct flexei, compresiune sau

torsiune.

Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei i poate avea aspecte variate:

transversal

oblic

spiroid

Tratamentul fracturilor oaselor gambei se ncepe chiar de la locul accidentului, prin

efectuarea mobilizrii provizorii. Orice manevr de imobilizare a membrului fracturat

trebuie fcut cu cea mai mare blndee pentru a evita eventuala deschidere a fracturii,

deosebit de frecvent n fractura de tibie.

Imobilizarea se face ntr-o gutier gipsat. Dup 30 de zile de imobilizare, aparatulgipsat poate fi nlocuit cu un aparat de mers.

CAPITOLUL 3

36


37/98

CAZUL I

Nume si prenume: M.M.

Data nasterii: 25 august 1957.

Varsta: 56 ani.

Ocupatia: muncitor constructor.

Domiciliul: comuna Cordun, judetul Neamt

Data intrenarii: 23.02.2013. ora 14.30.

Diagnostic la internare: fractura spiroida cominutiva mediodiafizara a femurului

stang, cu deplasare.

Grup sanguine: OI, Rh: + (pozitiv).

AHC: fara contact TBC, neaga sifilis, diabet zaharat, SIDA in familie.

APF: pacient de sex masculin, in varsta de 56 ani, muncitor constructor, casatorit, tata

a doi copii, clinic sanatos. In copilarie a prezentat eruptii infecto-contagioase obisnuite.

Istoricul bolii

Culegerea informatiilor s-a efectuat de la pacient si de la insotitorul acestuia (unul

dintre colegii de serviciu).

In ziua de 23 februarie, in jurul orei 12:30, pacientul se afla pe schela exterioara a

unui imobil, executand lucrari de finisare exterioara. In urma unei miscari efectuate fara

sa se asigure, pacientul s-a dezechilibrat si a cazut printre schele de la o inaltime de 6 m,

aterizand cu viteza, cu membrul inferior stang pe o bara de metal. In urma acestei

37


38/98

cazaturi, pacientul acuza imediat imposibilitatea mobilizarii membrului inferior stang,

insotita de durere puternica si de semne ale unei fracturi ale osului femural .

In urma acestui accident, pacientul a fost transportat de urgenta la Spitalul Municipal

de Urgenta Roman unde, in urma examenului radiologic si obiectiv i se precizeaza

diagnosticul. Este internat in sectia de ortopedie pentru tratament si ingrijiri.

Stabilirea diagnosticului

La examinarea bolnavului, care este asezat in decubit dorsal pe planul patului, se

observa deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,

mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase. Bolnavul nu poate mobiliza

coapsa, nu poate pastra pozitia ortostatica cu sprijinire bilaterala, iar miscarile

membrului inferior stang nu se transmit in axul coapsei. Pozitia membrului inferior

stang in rotatie externa pronuntata. Nu prezinta tulburari vascular-nervoase la nivelul

membrului afectat.

In urma controlului radiologic efectuat in serie traumatica, se constata prezenta unei

fracturi in spirala, cu multe fragmente de cominutie la nivelul ei.

Starea prezenta

Pacient in varsat de 56 ani, sex masculin, stare generala relativ alterata, afebril,

tegumente si mucoase usor palide, curate, calde, tesut celular subcutanat si adipos bine

reprezentat, ganglioni periferici nepalpabili.

Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent bilateral, raluri

prezente bilateral, F.R.= 19r/min

Aparat cardio-vascular: soc apexian in spatial V intrecostal stang pe linia

medioclaviculara, zgomote cardiace ritmice, bine batute, nu se percep sufluri, A.V.=

70b/min, TA = 130/60mm/Hg.

Aparat digestiv: abdomen nedureros la palpare si percutie, moale, cu tesut adipos

destul de bine reprezentat, ficat 1cm. Sub rebordul costal, splina nepalpabila,

nepercutabila, tranzit intestinal prezent, scaune normale.

38


39/98

Aparat uro-genital: rinichi nepalpabili, mictiuni fiziologice, motricitate normala.

Sistem nervos: orientat temporo-spatial, stare de constienta prezenta, cooperant,

motilitate normala, ROT cutanate prezente bilateral.

Sistem osteo-articular: mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase,

deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei.

Sistem endocrin: glande endocrine in limite normale.

Nevoi fundamentale afectate:

1. Nevoia de a evita pericolele.

2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura.

3. Nevoia de a dormi si odihni.

4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca.

5. Nevoia a fi curat si ingrijit.

6. Nevoia de a elimina.

7.Nevoia de a comunica.

8.Nevoia de a invata cum sa- ti pastrezi sanatatea.

1. Nevoia de a evita pericolele

P1: risc de complicatii

E1: afectarea aparatului locomotor

S1: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,

mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase

Obiective:

-Pacientul sa fie ferit de accidente.

-Pacientul sa prezinte o stare de confort fizic si psihic.

39


40/98

Intervenii autonome:

- am asigurat pacientei repaos la pat;

- se asigura condiii de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)

- monitorizarea functiilor vitale

- largirea bandajelor prea stranse

- schimbarea pansamentelor umede

- asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare

- intinderea cearsafurilor

- evitarea expunerii tegumentelor si mucoaselor la agenti iritanti: urina,

secretii patologice, materii fecale

- prevenirea retentiei urinare

- prevenirea constipatiei

- respectarea regimului dietetic

- asistenta medical planific cu pacienta exerciii fizice n funcie de cauza

imobilizrii i de capacitatea pacientului;

- poziia pacientei va fi schimbat la fiecare 2 ore;

- se maseaz regiunile expuse escarelor i se pudreaz cu talc;

- tegumentele s fie intacte, umede, curate;

- s nu existe semne inflamatorii (paloare, roea, creterea temperaturii,tumefacie) la nivelul zonelor de presiune

- se folosesc mijloace de stimulare cutanat:

- aplicarea agenilor fizici (cldur, frig);

- masaje.

- implicarea pacientei n efectuarea ngrijirilor sale

40


41/98

Intervenii delegate:

administrez medicaia prescrisa de medic: Algocalmin i.m. 2f. , Oxacilina i.m.

2gr. 500mg/6h , Fraxiparina (0,4) 1f. Zilnic/10zile, Fragmin 5000 u.i.

Evaluare:

Pacientul este ferit de accidente si prezinta o stare de confort fizic si psihic.

P2: risc de infectii

E2: afectarea aparatului locomotor

S2: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,


Obiective:

Pacientul sa nu prezint semne de infecie si sa cunoasca factorii de risc


- splare pe mini nainte i dup contactul direct cu pacientul, nainte de tehnici

invazive (de ex. sondaj vezical) i dup contactul cu snge, urin sau secreii

din plag;

- schimbarea pansamentului ori de cte ori este nevoie n condiii aseptice;

- depozitarea seringilor, acelor i a altor materiale n containere speciale;

- dup efectuarea injeciilor evitarea neprii cu acele folosite;

- respectarea msurilor de asepsie n cazul montrii unui cateter venos sau a

perfuziei;

- se schimb braunula la 24 72 ore i se verific soluia de perfuzat (data

expirrii, aspectul soluiei);

- se inspecteaz tegumentul frecvent pentru a descoperi leziunile tegumentare,

ulcerele, escarele de decubit, prezena edemelor periferice i/sau a distensiei

venelor de la nivelul gambei sau modificri de temperatur i culoare la

nivelul extremitii;

- aplicarea de creme la nivelul regiunilor expuse apariiei escarelor;

- se schimb poziia pacientului la 2 ore;

41


42/98

- se monitorizeaz funciile vitale care pot indica prezena infeciei (creterea

temperaturii, pulsului i/sau a numrului de respiraii, scderea tensiunii

arteriale);

- izolarea pacienilor cu infecii grave;

- efectuarea de exerciii de tuse sau respiraii profunde la fiecare 2 ore;

- se asigur un aport hidric de 2000 3000 ml/zi;

- se inspecteaz aspectul secreiilor patologice i se trimit la laborator pentru

examen bacteriologic;

- respectarea msurilor de asepsie n timpul montrii sondei urinare;

- efectuarea toaletei regiunii perineale cu ap i spun;

- se monitorizeaz diureza, aspectul urinei, se trimite urin la laborator pentru

examen bacteriologic;

- se raporteaz medicului modificrile legate de miciune (arsur n timpul

miciunii, miciuni frecvente, urini urt mirositoare);


- se recolteaz snge pentru determinarea numrului de leucocite i

imunoglobuline;

- se administreaz antibiotice la indicaia medicului i se monitorizeaz efectele;

- n caz de durere se administreaz analgezice: Algocalmin i.m. 2f.

- se mobilizeaz segmentul corpului la care este prezent durerea;

- se ascult plmnii;

- se face examen bacteriologic din sput, urin, snge, materii fecale, secreii

din plag;

- se educ pacientul despre modul de transmitere al infeciei i care sunt

metodele de prevenire a infeciei (splare pe mini dup contactul cu secreii

patologice, evitarea contactului cu secreiile din plag).

Evaluare:

42


43/98

Pacientul:

- nu prezint semne de infecie, aspectul inciziei chirurgicale este normal;

- nu prezint modificri ale datele de laborator (culturi din secreii fiziologice i

patologice, numrul de leucocite);- cunoate factorii de risc i declanatori ai infeciei, msurile de reducere a

riscului de infecie, vaccinurile primite i semnele i simptomele de infecie.

2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

P: imobilizare si alterarea confortului fizic si psihic din cauza durerii

E: alterarea integritatii aparatului locomotor

S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,


Obiective:

- Pacientul sa beneficieze de un confort psihic si fizic adecvat

- Pacientul sa resimt scderea intensitatii dureri in urmtoarele zile


- am asigurat pacientei repaos la pat

- se asigura condiii de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)

- se discuta cu pacienta in vederea identificrii cauzelor, crend astfel o

senzaie de bine pacientei

- se ncurajeaz pacienta in descrierea durerii si sa sesiseze momentul de

remisei sau de exacerbare

- se manifeste totodat intelegere fata de suferina pacientei

- se asigur confortul i se ndeprteaz factorii agravani:

- se efectueaz exerciii pasive;

43


44/98

- pacientei va fi nvat care este postura adecvat i cum se efectueaz

exerciiile active;

- se supravegheaz permanent pacientul;

- se red ncrederea pacientului c imobilitatea este o stare trectoare i c ipoate relua mersul

- pacientei va fi ajutat n satisfacerea celorlalte nevoilor fundamentale.

- fixarea ateniei pe alte probleme dect cele ale durerii respective (cri, video,

TV).

- ncurajarea pacientei la orice progres obinut;


- administrez medicaia prescrisa de medic: Algocalmin i.m. 2f. , Fenobarbital

i.m. 1f.

Evaluare:

Pacientul beneficieaza de un confort psihic si fizic adecvat si simte o usoara scdere a

intensitatii durerii.

3. Nevoia de a dormi si odihni

P: insomnie si oboseala




Obiective:

- Pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ.

44


45/98

Interventii autonome:

- se nchid uile salonului;

- se reduce volumul sunetului telefonului i aparatelor aflate n apropierea

salonului;- personalul medical va trebui s poarte pantofi cu talpa de cauciuc, nu cu toc

metalic;

- se oprete zgomotul produs de aparatele care nu sunt utilizate;

- se evit producerea de zgomote puternice i brute (tragerea gleii cu ap,

deplasarea patului);

- nu se vorbete tare ci numai atunci cnd este necesar, dar cu voce joas;

- se nchide radioul i televizorul.

- se favorizeaz ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, exerciii de

relaxare);

- se reduce stresul emoional i se antreneaz factorii care perturb somnul

(perne, poziionare, discuii);

- se informeaz pacientul despre felul n care unele boli perturb somnul;

- se favorizeaz starea de bine prin:

- ndeprtarea agenilor iritani care sunt n contact cu tegumentul pacientului

(cearceafuri umede, tuburi de dren);

- aplicarea msurilor de igien necesare;

- urmrirea ca saltelele s fie confortabile, cearceafurile curate i uscate;

- incitarea pacientului s urineze nainte de culcare.

- necesitatea evitrii factorilor care perturb somnul (alcool, cofein, stres,

stimuli senzoriali din mediul nconjurtor, oboseala);

- informarea despre rolul somnului i odihnei;

- stabilirea unui orar de somn i odihn.

Interventii delegate:

- i-am administrat Algocalmin f1 i.m. ,Diazapam f1 i.m. la indicatia medicului

Evaluare:

In urma ingrijirilor acordate pacientul beneficieaza de un somn corespunzator.

45


46/98

4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca

P: dificultate in a se imbraca si dezbraca




Obiective:

- Pacientul sa isi recapete mobilitatea articulara pentru a putea imbraca si

dezbraca.


- alegem lenjeria pacientului in functie de sex, anotimp, varsta, statura si

afectiune

- identificam imobilitatea si diminuarea capacitatii pacientului de a se imbraca

si dezbraca

- respectam obiceiurile, preferinteele si apartenenta religioasa privind

vestimentatia pacientului

- supraveghem pacientul si ii asiguram piesele vestimentare

- educam pacientul si familia pentru piese vestimentare, commode

- efectuam cu pacientul exercitii pentru formarea rutinei in gestica necesara

imbracarii

- imbracam si dezbracam pacientul sustinand membrul afectat in timpul

imbracarii, se incepe imbracarea cu membrul accidentat si apoi cu cel sanatos

iar dezbracarea invers

Evaluare:

Pacientul reuseste sa se imbrace sis a se dezbrace singur.

46


47/98

5. Nevoia a fi curat si ingrijit

P: dificultate de a urma prescriptiile de igiena




Obiective:

- Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase intacte si curate


- se previn infeciile nosocomiale prin respectarea msurilor de asepsie i

antisepsie;

- se supravegheaz ca pansamentele s nu fie prea strnse (mpiedic circulaia

sanguin);

- desfacerea pansamentelor se face blnd, umezindu-le;

- se evit consumul de alimente iritante i excitante;

- pacientul va fi educat s consume legume i fructe;

- pacientului i se vor explica efectele nocive ale alcoolului, condimentelor,

alimentelor prjite, conservelor, afumturilor i ale consumului de cafea;

- se menine o hidratare corespunztoare;

- se previne uscarea tegumentului;

- se vor purta discuii cu pacientul avnd n vedere caracterul pruriginos al

leziunilor i riscul de apariie al cicatricilor;

- ajuta pacientul sa isi faca baie sau dus.

- ajuta pacientul sa isi faca toaleta cavitatii bucale si sa isi taie unghiile

Interventii delegate:

- se preleveaz produse patologice pentru examen de laborator (cruste, puroi,

secreii din vezicule).

Evaluare:

Pacientul prezinta tegumente si mucoase curate.

47


48/98

6. Nevoia de a elimina

P: imobilizare la pat



mobilitate anormala, crepitatii osoase dureroase

Obiective:

- Pacientul sa poata elimina.


- se evit consumul de ceai, cafea sau alcool (stimulante ale diurezei);

- se implementeaz

99 ingrijirea bolnavului cu fractura de femur

Documents