61 ion iancu valeclimate.literare.ro/arhiva/61.pdfrevista „climate literare” este o lucrare...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale61

Anul 6decembrie

2012Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Revista „Climate literare” este o lucrare plăcută lui Dumnezeu. De aceea îţiurează, Cititorule, oriunde te-ai afla, în spiritul Sărbătorilor un An Nou

care să îţi aducă tot ce e mai bun, mai curat şi mai frumos pe lume.Pace ţie şi La Mulţi Ani!

2012

2013

2 nr. 61 n decembrie 2012

*** Obiceiuri româneşti de Anul Nou 3Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 4Gabriel Dragnea Poeme 5Mihai Samson Petrescu Literatorul român... 6Propus de I.D. Maxime atribuite lui Napoleon 7Ştefan Ion Ghilimescu Incinta Mânăstirii Mărgineni... 8Leon Istrate O contribuţie românească... 10George Petrovai Baraba 12Angela Cîrstoiu Dar de Crăciun 13Emil Stănescu Puncte de vedere 14Florentin Smarandache La Caltech... 16Mircea Cotârţă Melancolia amintirii 18Geo Popescu E... viu 19Gheorghe Valerică Cimpoca Despre Adevăr 20Ion Iancu Vale Urmărirea 21Ion Iancu Vale Balada poetului risipitor 21Vavila Popovivi Despre obrăznicie şi cinism 22Llelu Nicolae Vălăreanu Poeme 23Mario Varga Llosa Elogiul lecturii şi al ficţiunii 24Ştefan Ciobanu Note de lectură 25Mihai Ardeleanu Mecanica vieţii 27Adriana Georgiana Epure De unde venim şi unde ne ducem... 28Constantin Preda Soţie de brad, soţie de mesteacăn 28Propus de D.B. Cel mai modest om de stat 29C.P. Popescu Câinele Ulgann 30Cristian Tudor Popescu „Mă-ta are cratimă” 31Dimitrie Grama Biblioteca cerului 32Propus de V.T. Un alt fel de Curriculum Vitae 32Alina Nicoleta Polina Roşu ucigaş 33Dorel Schor Marea, o temă predilectă 34Maria Popescu Astăzi s-a născut Hristos 35Aurelia Rînjea Pianul divin 36Liana Saxone Horodi Cutia Pandorei 38

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Australia, Bel-gia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania,Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, Re-publica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A., Ucraina.Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

3nr. 61 n decembrie 2012

Bradule, voinicule!Bradule, voinicule,

Cin’ te-a nascut, dragule?Stanca si-uscaturile,

M-am nascut din cremene…- De-nfasat, cin’ te-a-nfasat?- Negura cand s-au lasat…- De-mbatat, cin’ te-ambatat?- Roua cand s-a scuturat…- Singur, cin’ te-a mangaiat?- Iarba cand s-a leganat…

- De crescut, cin’ te-a crescut?- Crivatul cand a batut…Soarele cand s-a-naltat,Neaua cand s-a asezat!

- De iubit, cin’ te-a iubit?- Tot ce-n lume-am intalnit,

Si mai mult o pasareCe-mi doineste crengile

Cu urarile de binePentru anul care vine.

Pluguşorulde la Pietroşiţa

1. UrareAho, aho copii şi fraţi

Staţi puţin şi nu mânaţiLa fereastră v-adunaţiPluguşorul să-l cântaţi

Să uraţi cu bucuriePentru noul an ce vine

Să uraţi acestei caseGânduri bune şi frumoase

Anul care vine-n pragSă le fie la toţi drag

Să nu ştie ce-i pârjolulBoala, moartea şi nici

dorulSă cunune, să boteze

Toată lumea să-i stimezeŞi acum uraţi flăcăi

Daţi vârtos din zurgălăiIa mai uraţi măi!

2. Cor bărbătescSus pe cer ce străluceşte?

O stea nouă ce vesteşteŞi se-nalţă de acum

Să ne lumineze-n drumAsta-i steaua României

A unirii şi-a frăţieiStea de viaţă, stea de spor

Stea de binevoitori

Fă-o Doamne să luceascăSteua noastră românească

Şi să stea tot între noiLa bine şi la nevoi

3. UrareDe urat, am mai ura

Dar e mult de-a colindaLa anul când ‘om veniSă vă găsim înfloriţi

Ca merii, ca periiŞi ca grâul în toiul veriiToţi cu mesele întinse

Şi luminile aprinseŞi acum uraţi flăcăi

Daţi vârtos din zurgălăiIa mai uraţi măi!

Capra de Anul NouVine capra de la munteCu steluta alba-n frunte

Are-n coarne ramuri multeSi mai mari si mai marunte!

Pe munte ca florilePasc ciobanii caprele.

Bine-i sade caprei meleCu hurmuz si cu margeleFrumoasa-I caprita mea

Cu covor si cu basma

Ta, ta, ta, caprita, taA trecut cerbul CarpatiiCa sa joace la toti fratiiCu covor impiestritatCu luceferi instelat.

Pe campul cu floricelePe ape cu pietriceleDin copite scanteiaCararile deschidea

Lumea-ntreaga bucuraTa, ta, ta, caprita, ta.

Cu covor si cu basmaPentru anul care vine

s-auzim numai de bineLa anul si la multi ani!

SteauaSteaua sus răsareCa o taină mare

Steaua străluceşteŞi lumii vesteşteŞi lumii vesteşte

Ca astăzi CurataPreanevinovataFecioara MariaNaşte pe MesiaNaşte pe Mesia

Magii cum zărirăSteaua şi porniră

Mergând după razăPe Hristos să-l vazăPe Hristos să-l vază

Şi dacă pornirăÎndată-L găsiră

La Dânsul intrarăŞi se închinarăŞi se închinară

Cu daruri gătiteLui Hristos menite

Luând fiecareBucurie mareBucurie mare

Care bucurieŞi aici să fie

De la tinereţePân-la bătrâneţePân-la bătrâneţe

Ob

ice

iuri

ro

mâ

ne

şti

de

An

ul

No

u


Mircea HoriaSimionescu

CARIBDA Din ca-tegoria acelor femei cuvoce bărbătească, gesturieliptice şi dure, care ghi-cesc în cafea, având sa-tisfacţia ade-veririi totalea previziunilor, şi careştiu ce s-a întâmplat înlume în ultimele două-zeci şi patru de ore, de-venind în anumeîmpre-jurări soţii de ofi-ţeri operativi, ocupaţi oviaţă întreagă cu studiulperforării cazematelor.

CARMEN Un acor-deon într-o orchestrăcântând Wagner.

CARMIL Ca şiErmil. Un Cârmii Giur-giu, în Cartea de telefon.

CAROL „în minteamea unele lucruri şiunele obligaţii s-au camamestecat. Mă întrebadesea şi caut să dezlegcare a fost Carol Ne-umann, care Quintul,care e cel cu găinile fu-rate, care a traversat At-lanticul în ’23, cum arătaCarol 1, de ce nu l-aputut suferi mama peCarol Niculescu - patro-nul magazinului «Greie-rele şi furnica», de ce eul-am înjurat pe CarolMagnul şi dacă CarolinaMitulescu, cu care amtrăit o jumătate de an,nu era cumva Carol Ma-

nolescu, celebrul escrocinternaţional, consideratde toată lumea dispă-rut?” (Felicien Rotaru)

CARP Din categoriaCarpilor fac parte cei care-şi servesc bine şeful, ser-viciul, direcţia, instituţia,asociaţia, comunitatea,partidul politic, neamul,patria, umanitatea şi carestudiază în timpul lorliber astronomia pentru adetermina cercul cosmicmai larg decât umanitateacăruia să-i ofere serviciileîn viitorul apropiat...

CARTAGINA Brună,cu pielea foarte netedă,osoasă, proeminenţe tă-ioase, şoldurile late, toatămusculatura strânsă pe braţşi sub genunchi. Vioaie, ne-răbdătoare, fierbinte.

CARTON (Numeneatestat) De vreme ceexistă un Elizeu şi unArpad - nume care cerrecompense şi insigne debicentenar, de ce oare n-ar exista şi Carton? Băr-batul botezat astfeltrebuie să fie negreşit li-cenţiat, sportiv, monden,bun matematician şi soţdesăvârşit. Există o fa-milie precisă a Cartone-rilor, amatori de curse decai şi de călătorii în stră-inătate, neam generos deagenţi comerciali şi rug-bişti (Carton Niţescu,Carton Zamfirescu, Car-ton Popescu etc., etc.).

CASANDRA „Pie-troşiţa, târg arătos peapa de plumb a Ialomi-ţei, sub bastioanele Bu-cegilor. Deasupra străziidate cu păcură, un bal-con al unei case de ţarăşi, în balcon, printre flo-

rile de un verde şi roşuireal — o femeie voinică,în costum naţional. întimp ce înserează şi pecer începe să fluture Ar-cturus, ea vorbeşte şuie-rător, râde zgomotos şi,privind solemn în răs-timpuri, salută trecătoriifăcând să-i zornăie salbamagnifică de sub guşaproeminentă.

Lumea o numeamadam Casandra. Era ofemeie sub ochii căreia,desigur, se fondase cân-dva masivul Caraimanu-lui.” (Din Cartealocurilor)

CASTOR Individpoliticos, cultivat, agrea-bil, adaptat la condiţiade chiriaş în apartamentde văduvă.

CATINCA Numeostentativ modern dato-rită tocmai vechimii şipurtării îndelungate.CATINCA R.: „Se vor-beşte mult despre ea, întoate cercurile, în toateîmprejurările, este ci-tată, imitată, i se fac dedouă ori pe zi biografia şiinventarul rochiilor. E oprezenţă atât de vieatunci când nu e, încât,ori de câte ori descindeîn mijlocul oamenilor,trupul ei puţin şi trans-parent violentează caapariţia unui cardinalîntr-un spital. Catinca eo legendă. întotdeaunafiinţa mărunţită de co-mentariile oamenilorintră în istorie înainte devârsta venerabilă.”

CATO „Când îşipunea galoşii, îşi ridicagulerul, îşi deschidea um-brela şi trântea după sine

uşa, puteai crede că în ela început să se dezmor-ţească un erou.” (SergioMalaster: Profiluri)

CATY Una dintrecele mai vii eroine deroman: Caty Zănoagă.

CAZIMIR Descen-dent din familiile vechipoloneze. Vorbeşte multîn şedinţe, sistematic şicombativ. Când vine vre-mea şi cei care au vorbitse retrag la vatră spre a-şi fructifica meritele şirelaţiile, Cazimir alegeinvariabil artele. „Picto-rul Cazimir? îl cunosc!Tablourile sale suntfoarte elocventei"

CECROPS Filozof.Având piatră la ficat, gân-dea şi se comporta ca atare.

CELESTIN Din sti-clă suflată.

CELESTINA Dinsticlă suflată, în care aurămas bule de aer.

CELIA Sunt uneleplante de salon cu frunzelungi şi late, înfoiate, lu-xuriante. Sămânţa lor emică, din oţel, promiţă-toare; floarea roşie, efe-meră. Sufletul: de Celia.

CELINE Subţirimeanatomică de filigran,mâini foarte albe şi reci(semn al melancoliei),nasul ascuţit şi ridicat,trăsătură a caracterelorveninoase. Femeile luiJean-Frangois de Froy,din acest aluat, cautăumbra copacilor rămu-roşi, mângâierile întâr-ziate şi indecise, jocurileprudente, lucide.

Va urma

Dicţionar onomastic (27)


Noi, amintirile(Coloana a cincea)Amintirile vorbesc în şoaptăSub pietrele roase de timp,Rămăşiţe ale templelorDistruse de privirileÎngerilor decăzuţi.A cincea coloană încă tremurăŞubrezindu-şi fundaţiaÎn lacrimile oamenilor uitaţiDe dor şi de pasul cătreUn mâine pierdutÎn ceaţa deznădejdii.Amintirile se renasc în şoaptăÎn memoria aproape mutăA zidurilor amorţiteDe linişte şi de mucegai.Dar se aud strigăteleNeputinţei sfâşiate de dorinţaDe a trăi, dincolo de tăcere.Noi, amintirile, ucise cândvaDe uitare, aşteptămLacrimile primăverii ascunseÎn conştiinţa muritorilor rutinaţi,Blazaţi şi rătăciţi în gări pustii,În trenuri fără destinaţie,În plicuri sigilate, netrimise.Noi, amintirile vrem glas şi lu-minăPentru a vesti naştereaCelei de-a şasea coloane.

Ca într-un dansal iertării(a şasea coloană)Hotărât şi neliniştit ca o ploaie de primăvară,am pedalat pe bicicletacopilăriei, veche şi ruginită,obosită de drum şi de clipeîn oraşul de taină şi dor: Ruga.Mergeam încordat pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă şi dorinţă.Lumânări la ferestre mulţumeau nopţii, lângă colaci cu iz de smerenie şi spaţiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.

Încolţit de tulburare, amorţit, încătuşat de teama necunoscutuluiîmpingeam bicicleta spre marginea oraşului, hrănit cu suspin şi rugăciune. Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Plouă.Lumânările s-au stins brusc sub semeţia coloanei a şasea.E duminică şi clopotele bat.M-am trezit devreme. Lăcrimez cu optimism.Sufletul îşi serbează renaşterea.

Acesta este oraşul...(coloana a şaptea)Dintr-odată mulţimea s-a potolit.Strigătele lor se auzeau până înCetatea îngerilor aglomerată de Conştiinţele încărcateale oamenilorCare şi-au alungat privirile

Senine. Ele desenauCerul în serile de vară.Mulţimea îşi rătăcise glasulÎn jocul de lumini şi umbreAle coloanei a şaptea,Ridicată din cenuşa vechiuluiTurn al dorinţelor încătuşateCe îmblânzea noaptea răstignindŞoaptele celor miraţi înNecunoscutul clipei de tăcere.Este singurul oraş care, încăMai venerează stelele stropindCu lacrimi urmele paşilorCopiilor născuţi în rugăciuneSub neobosita veghe a bătrânilorUitaţi şi înfriguraţi în amintiri,În trecut, în glasul putregăit deTăcere, amorţit de cuvinte nerostite.Acesta este oraşul în care am fostCălător, soţ şi amant, poetŞi însoţitor spre Lumină,Vânzător de dileme şi prinţÎn suburbiile visului liber.Acesta este oraşul în care amAdormit ostenit tot aşteptândSă se însănătoşească îngerii.

Poeme deGabriel

Dragnea

Doamnei Veronica Strujan, cititor sincer şi inimosal revistei Climate literare, cea mai sinceră şi plină

de recunoştinţă urare de LA MULŢI ANI!


Mihai SamsonPetrescu

Paginile de faţă s-auimpus conştiinţei meleîntr-un mod intempes-tiv. Nicio grijă urgentănu mă urmărea în ce-lpriveşte pe protagonistulnostru, orgoliosul litera-tor român.

Dar, cine este acestmisterios literator? Pre-ponderent, el este un ab-solvent de litere (deunde îi vine, în mod apa-rent, numele). Dar, nunumai. Este însă încetă-ţenită în mentalitateaabsolvenţilor de litereideea că tot ceea ce iesede sub pana lor este, sauar trebui să fie, de-adreptul genial. De aicirezultă şi chinuita lor si-tuaţie. Pentru simplulfapt că această nelinişti-toare valoare dată prindefiniţie ar fi şi cea care-l teleportează numaide-cât în Empireu peabsolventul de litere deîndată ce-şi abando-nează meseria nobilă dedascăl de limba românăşi se apucă de gazetărie.Ori, cum în realitate, mi-nunea nu se prea întâm-plă şi cum frustrareaîncepe să-şi facă loc, netrezim asaltaţi de totfelul bizarerii descalifi-cante de la cel mai miccu ţâţa-n gură până la celbătrân cu barba sură(cum spune vorba româ-nului)... Dar ei sunt în-crezători în steaua lor şinu se lasă. Speră şi îşiduc mai departe povaradestinului închipuit.

Judecata diplomatu-lui în litere este astfel vi-ciată din start şi astadintr-o cauză cât sepoate de banală. Cre-

dinţa lor, infirmată depractică dar susţinutăpână la asimilarea ei camit contemporan, are labază iluzia că din mo-ment ce personalitatealor (firavă, de cele maimulte ori), ar fi diriguităcătre absolut şi geniali-tate de către profesoriide la litere care, evidentşi în primul rând au fost,sunt şi vor fi ei înşişi ceimai geniali, cei mai plinide judecăţi infailibile şicei mai încărcaţi cu ab-solut dintre profesoriituturor şcolilor şi univer-sităţilor româneşti, pecale de consecinţă şi ei arfi literatori de geniu! Ori,acest lucru este absolutridicol. Culmea este căacest lucru a fost şi estecrezut cu îndărădnicie dezeci şi zeci de serii de ab-solvenţi de litere de laBucureşti şi din ţarăpentru că iluzia este pecât de pernicioasă peatât de generală.

Literatorul român aredeci vechi afaceri cu ab-solutul. Acesta crede că amarcat dintotdeauna şi aridicat la înălţimi ameţi-toare marile teme, esen-ţele ultrarafinate aleliteraturii române dintoate timpurile aşaîncât, ce se mai poateface astăzi este doar ad-miraţia. În literatura ro-

mână nu mai avem ne-voie de literatură ci doarde admiraţia operelor gi-gantice şi geniale ale“marilor literatori abso-luţi” (dacă se poatespune astfel, şi cum sănu se poată spune dacătocmai armatele de lite-ratori ne-o spun zi de ziîntr-un glas, pe tot cu-prinsul patriei şi chiar peîntreg mapamondulunde s-au răsăândit încăutare de prozeliţi ge-niali pentru susţinereageniilor lor savante) dintoate timpurile dar maiales ale celor în viaţă. Şice bucurie mai marepentru noi decât să fimcontemporani ai acestorminunaţi, magnifici şigeniali conaţionali, câşti-gătorii marilor lupte lite-rare date şi, evident,câştigate în totalitate,dintotdeauna şi perpe-tuu de la Maiorescu în-coace! Am zis!

De fapt, mari litera-tori sunt şi au fost înRomânia nu doar de azi,de ieri. Ei au existat încădin cele mai vechi tim-puri, adică cel puţin de laapariţia scrierii pe acestemeleaguri. De ce? Pentrucă odată cu apariţia pri-melor litere au apărut şireplicile lor, literatorii. Afost vorba de o filiaţie di-rectă! Orice literă mamă

a născut prin duplicarenu o altă literă, o literăpereche, cum s-ar credeîn mod obişnuit, stiinţi-fic chiar, ci, pur şi simpluun litera-tor. El a fost săfie dintru început unmăreţ purtător de grijă.Un grijuliu perpetuu...Avea la început grijă caliterei să nu-i fie frig saucald, să nu se surmeneze,să nu se îmbolnăvească...dar cea mai mare grijă aliteratorilor savanţi afost ca litera să nu cunvasă participe la formareaunor cuvinte nepotrivite(aici ei erau de acord cuArghezi) sau, mai ales, sănu ia parte la vreo adu-nare nouă de litere (che-stiune subversivă), laalcătuirea unor aşa-ziseversuri, fraze sau replicineconforme (păcat demoarte!) cu spiritul pu-dibond, mohorât şi nă-tâng al literatorului.

Din această “grijă faţăde cititor” (deviza con-temporană a literatoru-lui-şef, denumit de noiGadaşman, într-unpoem scris de amuza-ment dar şi al celorlalţimulţi, foarte mulţi litera-tori ai acestui contorsio-nat veac), o grijă contranaturii pentru litera (nuşi spiritul) mamă a apă-rut şi marea preo-cupare a acestuia

Literatorul românde la absolutul

ridicol la ridicolulabsolut

4


pentru absolut,concretizat pentruel în sintagma pu-

tere absolută. Căci vă-zându-se cel mai adeseainutil, mai ales atuncicând litera mamă îşiurma cu plenitudine des-tinul participând în modfructuos la alcătuireaunor fraze sau poeme ge-niale fără cea mai micăreţinere literatoare şi ex-cluzându-l în mod abso-lut şi firesc pe literatordin ecuaţie, acesta, reac-ţionar, se năpustea înmod cu totul ridicol, în-veninat, asupra autorilorcăutându-le pricină şinegăsind mai nimic, in-ventând probleme acolounde ele nu erau şi vitu-perând în van se cufundaîntr-un ridicol absolut şigenial, pe măsura lipseisale de măsură.

Că au fost literatorimari în trecut aproape cănici n-ar mai deranja as-tăzi, pe nimeni. De pildă,cei de acum un veacaproape că nu mai con-tează. Ba chiar cu ei ne-am fi putut făli astăzi,evocând o istorie glo-rioasă purtată cu marecinste pe umerii lor ci-

clopici dar din nefericiretagma lor a proliferatpeste măsură în dece-niile din urmă aşa încâtatmosfera literară pre-zentă ne este pur şi sim-plu viciată de prezenţalor agresivă, devenită de-a dreptul malignă. As-tăzi, literatorul româneste în mod incontestabilegal cu prezentul româ-nesc. El este! Literatorulnu numai că este dar eleste absolut şi pretutin-deni (aceasta este, fiţi si-guri, o fişă clinică!): laorice colţ de stradă, peorice pagină scrisă, laorice târg de carte naţio-nal sau internaţional, li-teratorul românveghează. Peste tot eleste şi nu oricum, el esteîn frunte. Da, tovarăşi!Se vrea acolo şi esteacolo indiferent că estefiresc să fie aşa sau nu.Ori, firesc nu este! Doarla noi pare firesc ca lite-ratorul uzurpator să fiesubstituit literaturii, au-torilor ei. Boala a năpă-dit într-atât ţesutulliterar încât partea decorp încă viu abia se maidistinge sub marea de ţe-suturi maligne. Şi lucru-

rile nu se opresc aici...Literatorul visează de

la o vreme (apud Căli-nescu, marele lor inspi-rator) să se manifestecreator. Nu, n-aţi auzitgreşit. Literatorul creatse doreşte a fi creator ( =autor!). Şi cum nu areorgan pentru creaţie s-agândit mult şi, dupămultă cotcodăceală gaze-tărească a scos cu maresforţare nu o perlă, nuun ou, ci o mărgeluţă: ainventat pur şi simplu unconcert la patru mâini!Solişti: autorul, bietulautoraş şi, lângă el,peste el şi în primul rândel, literatorul!

Şi iată că din litera-tura română n-ar mai ră-mâne conform literato-rului - mărgelat - şefdecât un hibrid, un hi-brid absolut! Un hibriscum spuneau vechiigreci, adică ceva ce nu-inici cal, nici măgar, doarceva după chipul şi ase-mănarea literatorului...

Opera viitorului va fia literatorului! Astfelgândeşte în sinea lui darîncă n-o spune, literato-rul... Iată triumful litera-torului, proprietarul

literaturii (cum se credeel), asupra tuturor auto-raşilor români... Aceştiavor trece, evident, în po-ziţie secundară, poatedoar pe coperta a patra,la şi alţii şi, treptat-trep-tat va intra în anonimat.

Aşa ar dori literatorulşi, evident, cum el esteînsetat de absolut, dorin-ţele lui vor fi aprobate înmod absolut de cătremăreaţa fabrică de abso-lut a absolut tuturor lite-ratorilor naţionali aflaţiîn slujba literatorului ab-solut şi naţional toto-dată. Căci el este, există!Este printre noi, printrepoeţi, prozatori şi dra-maturgi aidoma unei ce-lule stem, un duplicat,“absolut identic” darspre deosebire de noi(simple litere ale litera-turii române), el este cutotul altfel înzestrat: areîn sângele lui albastru,de cerneală, o genă teri-bilă, o sete neliniştitoarede putere care-l mânăcătre extincţie aidomacelebrei broaşte din fa-bulă; o sete infinită deabsolut care-l mână de laabsolutul ridicol la ridi-colul absolut.

4

Maximeatribuite lui

NapoleonIertarea înseamnă a te

ridica mai sus decât cei cete-au insultat.

Orice obstacol are în elşi bucuria omului care-lva depăşi.

Efortul îşi arată roa-dele după ce o persoanărefuză să se oprească.

Mintea nu cunoaşte altefrontiere decât pe cele pecare le stabilim noi înşine.

Scara succesului nueste niciodată aglomeratăpe scara cea mai de sus.

Arta de a fi când foarteîndrăzneţ, când foarteprudent, este arta de areuşi.

Prostul are un mareavantaj faţă de omul deş-tept: este întotdeaunamulţumit.

Oamenii de geniu suntmeteori destinaţi să ardăpentru a-şi lumina seco-lul.

Cel mai bun mijloc dea-ţi ţine cuvântul este sănu-l dai niciodată.

Curajul este ca dragos-

tea: se hrtăneşte din spe-

ranţă.

În dragoste, victoria

bărbatului este fuga.

Gloria este trecătoare.

Anonimatul, veşnic.

Cel mai primejdios

sfetnic este amorul pro-

priu.

Istoria este versiunea

evenimentelor trecute

asupra cărora oamenii s-

au pus de acord.

Propus de I.D.


„Caragiale, Caragiale,dacă nu erai matale, ră-

mâneam tot Haimanale!”(Nichita Stănescu

Ştefan IonGhilimescu

Fiecare are lângă casalui o mânăstire mare în-zestrată cu danii şi fiacareboier se întrece cu cei deo seamă cu el în ceea cepriveşte frumuseţea clă-diri şi a lucrăturii. Ei îşipun toată mândria înaceste locuri”.

Mândria postelniculuiConstandin Cantacuzinova fi fost mai cu seamăMânăstirea Mărgineni(restaurată de el în 1654),lăcaş pe care diaconulPaul de Alep nu mai con-teneşte să o laude. Spicu-iesc, în fugă. “El clădise(refăcuse, n.n.) de curândaceastă mânăstire, clă-dire care minunează pevizitatori. Ea are o turlăînaltă, acoperită cu tablă,şi trei altare, fiecareavând desupra o cupolăelegantă. In faţa porţii seaflă o cupolă rotundă şilargă cu mai multe ar-cade; în mijlocul acesteiaeste un bazin cu mare jocde ape, alimentat de la uncanal ce aduce apa de de-parte. De jur împrejurulacestei cupole sunt pic-turi în serie după acesttext: ‹‹Slăviţi pe Dumne-zeu din ceruri şi toate ne-amurile de dobitoace şide fiare din lume, dinmare şi de pe uscat şiLăudaţi pe Domnul întruSfinţii săi, fecioarele dăn-

ţuitoare, judecătorii, bă-trânii, tinerii, tobele şiflautele etc.››. Există unlucru care minuneazămintea – lucrarea unuimeşter artist care a făcutşi picturile de la mânăsti-rile lui Vasile, domnulMoldovei (Vasile Lupu,n.n). Toate frescele de peziduri sunt aurite. Câtpriveşte lucrarea făcutăpe lemnăria de pe tâm-plă, te uimeşte frumuse-ţea picturilor sale; dareste şi mai frumoasă ceade pe ziduri.[…] Pe uşabisericii, de o parte se aflăicoana Domnului nostruIsus Hristos şi de cealaltăcea a Maicii Domnului, înfoiţe de aur curat. […]Uşa bisericii este aurită înîntregime. Intregul inte-rior este proaspăt zugră-vit până în partea de susa cupolelor, ca şi tava-nele.[…] Mai este încă obiserică nouă , frumoasă;apoi, pe rândul pridvoru-lui chiliilor mânăstirii, seaflă o a treia biserică.Locul trapezei se găseştelângă biserică, la catul desus; ea dă spre mânăstire

şi spre pădure. Estelungă, spaţioasă, şi cumulte ferestre cu arce ro-tunde. Este împodobitătoată cu picturi şi cu ta-blouri reprezentând su-biecte bine alese. […]Mânăstirea aceasta esteclădită în vârful unuimorman (dâmb, ridică-tură, n.n.) şi în pădure. Inheleşteele din jur se pes-cuieşte mult peşte”. Săadăugăm că, încă de pevremea postelnicului –un mare iubitor de carte,ca şi doamna Elena Can-tacuzino, soţia sa - , Mâ-năstirea Mărgineni aveao importantă bibliotecăde tipărituri şi manus-crise (pomenită şi de An-tonio del Chiaro),bibliotecă ce va devenicelebră în tot Orientulcreştin prin achiziţiile fă-cute de fiul său, stolniculConstantin Cantacuzino.De altminteri, după uci-derea postelnicului, caexecutor testamentar alimensei averi a mameisale, începând din 1682,Constantin CantacuzinoStolnicul devine admi-

nistratorul întregii “Curţia Mărginenilor”, calitateîn care, în 1687, îl aduceaici, printre alte iniţiativedemne de admirat, pevestitul meşter iconarPavu Mutu, cel care varestaura, la mânăstire, aldoilea rând de frescă şi,deasemeni, va zugrăvi înîntregime biserica lăcaşu-lui monastic. Elena Can-tacuzino şi postelniculConstandin îşi duc îm-preună somnul de veci înctitoria lor de la Mărgi-neni.

În 1720, domnitorulNicolae Mavrocordat în-chină “această sfântădomnească mânăstire”mânăstirii MunteluiSinai, “ca să nu mai fieslobodă şi nesupusă”(apud N. Iorga, Două hri-soave domneşti pentrumânăstirea Mărgineni în-chinată Muntelui Sinai,1935). In Opera vieţii. Obiografie a lui I.L.Cara-giale, 1989, Marin Bucurne asigură că în vremealui Cuza Mânăstirea Măr-gineni figura pe lista “for-tăreţelor recalcitrante lalegile tării”, motiv pentrucare, din 1869 şi până în1889, se va transformaîncet dar sigur în închi-soare. “Un semn rău pen-tru destinul lăcaşului,scria regretatul istoric li-terar, l-a adus încarcera-rea unor revoluţionaripaşoptişti în chiliile sale”.Prin 1840 -1843, conside-rat periculos pentru liniş-tea publică şireţinut ca ostatic al 4

Incinta Mănăstirii Mărgineni,locul naşterii lui I.L. Caragiale


regimului deatunci, NicolaeBălcescu a cercetat

în bună orânduială ar-hiva şi biblioteca mânăs-tirii de unde si-a extrasmajoritatea informaţiilordintr-un studiu rămasneterminat despre pos-telnicul Costandin Canta-cuzino. Sub ocupaţiagermană, în timpul Pri-mului Război Mondial,zidurile trainice ale Mâ-năstirii de la Mărgineniau oferit forţelor ger-mane pătrunse în zonă,graţie şi amenajărilor an-terioare abandonate deromâni, o adevărată for-tăreaţă. După acest epi-sod, cu amenajăriulterioare succesive,Mărginenii devin, exclu-siv, loc de detenţie…

Intr-un articol publi-cat în revista Româniaviitoare din 20 noiembrie1923, un iubitor al lui I. L.Caragiale, G. Zagoriţ –astăzi cu totul uitat -, însădeosebit de preţuit deacribiosul Şerban Ciocu-lescu, stabilea cu exacti-tate, în urma anchetelorşi minuţioaselor cercetărifăcute pe teren, chiar to-pografia locului pe care s-a aflat casa lui LucaCaragiale, secretarul de lamijlocul secolului al XIX-lea al Mânăstirii Mărgi-neni, şi unde, în 30ianuarie 1852, într-unceas astral, se năştea pri-mul său fiu, viitorul maredramaturg, I.L.Caragiale.Citat de Şerban Ciocu-lescu, în Viaţa lui I.L. Ca-ragiale în cadrulcapitolului Copilăria şi ti-nereţea, G. Zagoriţ sepronunţă prezumptiv,dar fără echivoc: “La poa-lele ei (Mânăstirii Mărgi-neni, n.n.) se ridică obiserică şi la o sută de

paşi mai departe, de-alungul zidurilor mânăsti-reşti, se iveşte o ridică-tură de teren. Acolo pemâna dreaptă, la capătuldâmbului, s-ar fi aflat lo-cuinţa lui Luca”.

Identificarea cu preci-zie a locului din incintafostei Mânăstirii Mărgi-neni în care s-a aflat casaîn care s-a născut I.L.Cara-giale se va dovedi de realfolos pentru Comitetul deCultură şi Artă al RegiuniiPrahova (devenită ulterior,prin Decretul 331 din 19septembrie 1952, Regiu-nea Ploieşti) care, îm-preună cu UniuneaScriitorilor din R.P. Româ-nia (preşedinte în exerciţiuZharia Stancu), cu ocaziaaniversării a 100 de ani dela naşterea scriitorului, vaaşeza acolo o “placă me-morială” din beton de circa130 cm. înălţime şi cin-sprezece grosime (ampla-sată la nivelul debleuluiDrumului Judeţean 710,executat la o adâncime decirca 3-4 metri sub nivelul“ridicăturii de teren” sau“dâmbului” menţionate înconfiguraţia locului des-crisă de G.Zagoriţ). Vă-ruită şi cu slovele învioratecu catran, an de an, de “fo-rurile locale de partid şi destat”, ciudatul obiect de tri-

stă amintire s-a păstrat caatare pe locul respectivpână în 1992. El acreditacu litere de o şchioapă nuatât faptul că în acel loc fu-sese într-adevăr casa încare s-a născut scriitorul(amănunt totuşi consem-nat, de bine de rău, cumvom vedea), ci concepţiarealist-socialistă incipientăce trebuia înculcată cuorice preţ omului nou,anume că I.L.Caragiale afost nici mai mult nici maipuţin decât “cel mai marecritic ale regimului bur-ghezo-moşieresc”. In pre-zenţa academicianuluiMihail Sadoveanu , preşe-dinte de onoare a bresleiscriitoriceşti, şi al lui Zaha-ria Stancu, în ropotele deapaluze devenite mai apoide-a dreptul furtunoasedatorită caracterului mo-bilizator al saluturilor şialocuţiunilor organelor departid şi de stat, cărora li s-a alăturat cu aceeaşi râvnăşi autorul din 1949 al luiMitrea Cocor, rudimen-tara placă de beton a fostdezvelită şi toată suflareaprezentă s-a putut împăr-tăşi din adevărul “demo-crat-popular” că “AICI AFOST CASA IN CARE S-ANẲSCUT I. L. CARA-GIALE, CEL MAI MARECRITC AL REGIMULUI

BURGHEZO-MOŞIE-RESC”! Ca un caraghioslâcde toată nostimada, curio-şii pot vedea astăzi obiec-tul acestei odioasemistificări propagandisticeîn Muzeul de Istorie al Ju-deţului Dâmboviţa, şi nu,cum ar fi fost mai potrivit,după părerea mea, în Mu-zeul Scriitorilor din oraşulTârgovişte sau - încă şi mainimerit - printre expona-tele Epoziţiei PermanenteI.L.Caragiale din comunadâmboviţană cu acelaşinume…

Aniversarea Cargialedin 1952 a avut poate, to-tuşi, şi o latură pragma-tică: jignite de stigmatulde Haimanale al numeluilocalităţii, resimţit, maimult sau mai puţin acut,ca un blam moral, între-prinzătoarele organe lo-cale şi judeţene s-aumobilizat şi au reuşit sădetermine forurile de statcentrale să schimbe ofi-cial numele localităţii. Po-trivit sau nu, cert este că,din 1952 şi până astăzi,locurile natale ale lui I.L.Caragiale îi poartă nu-mele…

După aproape 15 anide la evenimentele amin-tite, împătimitul istoricNicolae Simache (direc-tor din 1953 al Muzeuluide Istorie Ploieşti), ctitor,printre atâtea alte lăca-şuri de cultură, al Muzeu-lui “I.L.Caragiale” şi al“Muzeului Ceasului” dinPloieşti, al Casei Memo-riale “Nicolae Iorga” dinVălenii de Munte, dar şial Muzeului Tiparului şial Cărţii Vechi Româneştide la Târgovişte ori alMuzeului Epocii Basarabşi Constantin Brânco-

4

Continuare înpagina 11


Leon Istrate

Exegezele ce trateazămarile operele ale litera-turii universale sunt des-tul de rare în literaturanoastră actuală. De aceeaam considerat că merităsemnalată o reuşită înaceastă zonă şi care mi s-apărut a nu fi fost suficientaccentuată la vremeaapariţiei sale. Titlul săueste „Don Quijote – punteîntre mituri”*, fiind sem-nată de Andreea OlaruCervatiuc, unul dintre ti-nerii români care fac cin-ste ţării în străinătate.Aceasta carte este mate-rializarea tezei sale dedoctorat susţinut la Uni-versitatea „Al.I. Cuza” dinIaşi unde a şi fost stu-dentă şi absolventă cu di-plomă de merit (mediagenerală 10). în prezent eaeste cadru didactic şi cer-cetător senior la Universi-tatea din Calgary, Canada,unde a şi susţinut un aldoilea doctorat şi a obţi-nut mai multe premii in-ternaţionale pentrucercetare (InternationalAward for OutstandingTESOL Article).

Cartea dedicată roma-nului cervantin este prefa-ţată de către cunoscutulhispanist Andrei Ionescucare susţine următoarele:„Iată o carte care cuce-reşte prin francheţe şi in-teligenţă, cartea despreromanul Don Quijote aunui tânăr doctor în şti-inţe filologice, doamnaAndreea Olaru Cervatiuc.Cititorul îşi dă seama căautoarea, ţinându-şi cuasupra de măsură promi-siunea din titlu, limpe-zeşte orizontul deaşteptare al celebruluiroman sub aspectul încăr-căturii mitice. Faptul căaceastă încărcătură esteesenţială şi că repunerea

ei în discuţie de către Cer-vantes reprezintă aceaschimbare radicală de ati-tudine (viziunea ironică)ce-l aşează la temelia lite-raturii moderne este o in-tuiţie pe care au avut-o,mai mult sau mai puţin,toţi cititorii romanului,dar abordarea frontală şiexaminarea ei sistematică(oricât ar părea de sur-prinzător acest fapt, şti-indu-se cât decuprinzătoare este exe-geza cervantină nu a fostfăcută până acum atât declar, direct şi cuprinzătorcum izbuteşte s-o facă An-dreea Olaru Cervatiuc.”

Şi într-adevăr, carteabeneficiază de o bibliogra-fie impresionantă ce do-vedeşte parcurgerea quasitotalităţii problematiciicervantine înainte deabordarea tematicii pecare şi-a propus s-o lumi-neze, aceasta fiind rapor-tul dintre marele roman allui Cervantes şi miturileantice şi medievale funda-mentale ale culturii euro-pene. Astfel, capitolelecărţii tratează pe rând,aducând argumente şiproducând demonstraţiide o logică sclipitoare,conexiunile dintre istorialui Don Quijote şi mitullui Ulise, arhetipul luptă-torului, al eroului antic şial cavalerului medieval,mitul Arcadiei pastorale şial Vârstei de aur, mitul lui

Orfeu, mitul căutării şi alSfântului Graal, mitul la-birintului ş.a., demons-trând, de fapt, caracterulde operă sintetizatoaredin acest punct de vederea marelui roman.

Firul naraţiunii (căcideşi este o operă ştiinţi-fică, această lucrare este şio captivantă carte deaventuri pe care nu o poţilăsa din mână), conduceîn chip logic la o concluzielimpede şi coerentă şianume că, expresie a atâ-tor simboluri mitice uni-versale, romanul luiCervantes a devenit el în-suşi un mit, unul dintrecele mai importante aleculturii europene la carese raportează de patru se-cole scriitori din nume-roase arii culturale atuncicând au a se referi la reali-tăţi conexe mareluiroman. Lista celor seduşi,influenţaţi sau captivaţide umbra hidalgo-uluieste cuprinzătoare şi nu-mără nume precum Dos-toiewski, Schelling,Schiller, Schlegel, Flau-bert, Turgheniev, Balzac,Alphonse Daudet, AnatolFrance, Henry Fielding,Charles Dickens, MarkTwain, Gogol, şi desigur,Miguel de Unamuno, Or-tega Y Gasset dar şi JorgeLuis Borges şi mulţi alţii.

Un fapt meritoriu,(încă unul!) este acela că„scanarea” acestor refe-

rinţe cuprinde şi culturaromână, în carte fiind ci-tate titluri sau extrase dinlucrări ale unor autoriprecum N.Steinhardt, celcare susţine că pentru elcea mai apropiată carte deEvanghelie este Don Qui-jote, Marin Sorescu, autoral unui volum de poezieintitulat „Tinereţea luiDon Quijote”, ConstantinCiopraga în „Între Ulisseşi Don Quijote”, OctavianPaler în „Don Quijote înest” sau Lucian Valea în„Întoarcerea lui Don Qui-jote”!

Dar cercetarea nu cu-prinde doar aria literară cişi pe cea cinematograficăunde autoarea valorificădin plin roadele uneiburse de documentare laFilmoteca Naţională dinMadrid, urmată de susţi-nerea lucrării de masteratintitulată „Adaptări cine-matografice ale romanu-lui Don Quijote”,cercetare datorită căreia aputut configura diferiteleabordări contemporaneale acestei figuri mitice încea de-a şaptea artă. Atin-gând şi domeniul teatru-lui, Andreea OlaruCervatiuc citează unexemplu de notorietate lanoi şi de mare semnifica-ţie, şi anume spectacolulDon Quijote mon-tat la Teatrul Na-ţional din

O contribuţieromâneascăla exegezacervantină

4


Bucureşti de cătreDan Puric care re-prezintă „un punct

de vârf în această pano-ramă internaţională”(apud Lucia Olaru Ne-nati).

Analizând în profun-zime structura celebruluiroman, autoarea deco-dează mai multe straturiale raporturilor sale cumitul, nu în ultimul rândo atitudine de „răstur-nare”, parodiere şi ironi-zare a structurilorrevolute, prin asta mani-festând o conduită ce pre-conizează modernitatea:„Aşadar fiind pe de oparte o sinteză a marilormituri şi teme antice şimedievale, Don Quijoteeste, pe de altă parte şi oreconstruire a lor mo-dernă, o retransmiterefortificată a valorilor uni-versale pe care eroul le re-confirmă şi le dăruieşte

umanităţii, potenţatepentru viitor”. Şi încăceva, deosebit de intere-sant şi subtil observat:„Iar atitudinea sa de rea-nalizare, chiar demitizareşi desacralizare ironică,parodică, umoristică aatâtor teme celebre maiproduce încă o conse-cinţă, aceea de a construio modalitate precursoarea unei întregi epoci careva cultiva sau va studia cuprecădere ironia, desacra-lizarea, demitizarea camodus vivendi”. La acestpunct autoarea invocă oserie de nume de notorie-tate precum: Søren Kier-kegaard, VladimirJankelevith, Henri Ber-gson, Wayne Booth, ReneBourgeois, Emil Cioran,Robert Escarpit, LindaHutcheon, I.A.K. Thom-pson, Gilles Deleuze etc.,care au acordat o atenţiemajoră abordărilor iro-

nice, parodice s.a. „dreptcare, spune autoarea,poate nu e nepotrivit a-lconsidera pe Cervantesdrept precursor şi al aces-tor tendinţe moderne şipostmoderne.”

Autoarea acestei cărţia abordat o multitudinede exemple şi argumentepentru a demonstra faptulcă Don Quijote a devenitde multă vreme el însuşiunul dintre miturile esen-ţiale ale omenirii. Dar iatăformularea acestei aser-ţiuni în paginile acesteicărţi de referinţă în dome-niul cervantologiei: „Adu-nând în substanţa sasimbolurile marilor mi-turi şi sinteza axiologică avalorilor primordiale -epurate dar şi consolidateprin creuzetul râsului –ale lumii de până la el şidevenind el însuşi mit,Don Quijote devine opunte ce se arcuieşte între

epocile umanităţii legândtrecutul de o actualitatefără istov”.

Aceasta carte se înscriedeci într-o serie impor-tantă a culturii universale,aceea dedicată mareluiunivers cervantin, consti-tuindu-se într-o meritoriecontribuţie românească laîmbogăţirea acestuia cu olucrare de profunzime şisubstanţă şi, nu în ultimulrând, de o mare limpe-zime a ideilor, aşa precumrelevă profesorul AndreiIonescu în susţinerea sa:„Cartea doamnei AndreeaOlaru Cervatiuc ne în-deamnă irezistibil, cuforţa inteligenţei ce mergedrept la ţintă, să ne îmbo-găţim necontenit prin im-plicarea în dezbatereamiturilor lumii, care neînlesneşte totodată desco-perirea propriei noastredimensiuni mitice”.

4

veanu din Brebu, reu-şeşte finalizarea şi des-chiderea ExpoziţieiPermanente “I.L.Cara-giale” de la Mărgineni(“I.L. Caragiale”). Adă-postită într-o frumoasăcasă cu pridvor de la în-ceputul secolului al XX-lea, situată la circa350-500 de metri de zi-durile care protejau in-cinta vechii ctitoriimonastice a Cantacuzini-lor, pe D.N. 72, expoziţiareuneşte o serie deobiecte, cărţi şi mobiliercare au aparţinut mareluiclasic, precum şi o seriede scrisori, facsimile, fo-tografii, afişe şi alte docu-mente dedicate, înspecial, activităţii de dra-

maturg şi ziarist a lui I.L.Caragiale. Un reper cul-tural închinat, cum o me-rita cu prisosinţă,“geniului locului” - Ge-nius loci Caragiale!

In treacăt fie spus, în2002, la 150 de ani de lanaşterea ilustrului scrii-tor, fostul Ministru al Cul-turii, academicianulRăzvan Theodorescu, lapropunerea unor oamenide cultură, aprobase unproiect extrem de intere-sant de transformare aacestei locaţii într-unamplu complex cultural şituristic, pe lângă care ar fitrebuit să fiinţeze şi unCentru specializat de Stu-dii şi Cercetări Caragia-liene, angajament, rămas,din păcate, ca atâtea alte

iniţiative în care nimeninu investeşte astăzi maimult decât nişte simplevorbe de şagă, doar o năs-cocire utopică.

Imediat după revolu-ţia din Decembrie 1989,în climatul de sinceră şiavântată emulaţie dintoate domeniile vieţii so-cial-culturale, fusesemnumit de întâiul ministrual culturii din noul regim(Andrei Pleşu) înalt res-ponsabil cultural pentrujudeţul Dâmboviţa. Dupăo largă consultare cu ceimai reputaţi critici lite-rari şi cercetători în do-meniul vieţii şi operei luiCaragiale (Marin Bucur,Alexandru George, BarbuCioculescu, Florin Mano-lescu, Theodor Vârgolici),profitând de dubla sărbă-torire a scriitorului din1992, cu aproape jumă-tate din alocaţia bugetară

alocată de MinisterulCulturii fostului Inspec-torat pentru Cultură alJudeţului Dâmboviţa, amînlocuit grotesca placămemorială plantată înpofida bunului-simţ depropaganda dejistă, în1952, cu un mic obelisc(proiectat de sculptorulLiviu Brezeanu, membruUAP), monument come-morativ placat cu traver-tin pe care, cu litere debronz, executate cu mi-gală în Atelierul U.A.P.din Bucureşti, a fost in-scripţionat poate cel maisimplu text de caldă şi re-culeasă aducere aminte:PE ACEST LOC A FOSTCASA ÎN CARE S-ANẲSCUT I. L. CARA-GIALE (1852-1912).

N.R.: Material preluatpartial din revista„Jurnalul Literar”

Incinta Mănăstirii...Urmare din pagina 9


George Petrovai

Fiind băiet, vorba poe-tului, mi-am format oanume imagine despreBaraba, tâlharul slobozitla cererea iudeilor, pentruca în locul lui să fie cruci-ficat Iisus, văzându-l ca peun scelerat fără pereche, obestie ce trebuia izgonitădintre oameni!

Mai târziu, dezgustulfaţă de odiosul personajnoutestamentar s-a trans-format sub presiuneaexemplelor oferite de se-meni, într-o certitudinedeloc încurajatoare: Spiri-tul mult hulitului Baraban-a murit, ci, de la o gene-raţie la alta, el a fost pre-luat de fratele fiuluirisipitor, inspirata expre-sie a lui Constantin Noica,prin care gânditorul nos-tru căuta să definească fa-riseismul pernicios alindivizilor preocupaţidoar de gândul de-a păreacât mai demni!

Fiecare epocă, fiecarezonă şi colectivitate îşi arepropriul Baraba, un Ba-raba multiplicat exponen-ţial pe măsură ceomenirea urcă pe scara ci-vilizaţiei. De fapt, într-olume ultracreştină şifoarte puţin credincioasă,precum cea în care trăim,câţi dintre semenii noştricu stare se sinchisesc decrucea prea grea pe carecohorte nesfârşite de vi-tregiţi o poartă pe umeriilor slăbănogi, într-unurcuş epuizant pe Golgotaconcurenţei fără cruţare?

N.B. Ei da, ca de fie-care dată, în actuala cam-panie pentru foarteconfortabilele fotolii par-lamentare, puzderia com-petitorilor de toategabaritele materialului şiculorile interesului, în-cearcă cu disperare să se-mene speranţe în cugetele

şi intenţiile de vot ale ale-gătorilor, promiţândmarea cu sarea, deşi eiştiu prea bine că toateaceste speranţe se nascmoarte, întrucât sunt re-zultatul neruşinatei împe-recheri dintre minciună şinecinste...

Dacă privim lucruriledin acest unghi, atuncinoutestamentarul Barabane apare ca un biet mielu-şel în comparaţie cu fero-cii săi discipoli, lepădaţide istorie pe toate meri-dianele globului, iar de fa-talitate pe meridianele şiparalele mioritice.

De fapt, ce vină i sepoate imputa lui Barabacă a fost preferat de iudeiîn dauna Mântuitorului?Era condamnat la moartepentru faptele mârşavecomise şi, pesemne, omulchiar se împăcase cusoarta, deşi iubea viaţa.Deodată, hodoronc-tronc,este anunţat că-i liber, iarel observă cu uimire că al-tcineva, un necunoscutslab, gârbovit, cu faţa aco-perită de laţele părului săulung, poartă cu greutatecrucea ce-i era lui menită.

Sigur că se miră. Arvrea să ştie cine-i con-damnatul care i-a luatlocul, dar străjile romaneîl înjură şi-l alungă. Iarafară, lumina puternică asoarelui îi răneşte ochii şiurletele mulţimii înfuriateîl asurzesc. De-abia într-un târziu se dumireşte călumea n-are nimic cu el,nici măcar nu-l bagă înseamă. Ea are ce are cu

acel sărman strivit subgreutatea crucii. Pe el îlînjură şi-l scuipă, lui îi cermoartea şi, după cumconstată Baraba, pe el l-arsfârteca mulţimea în bu-căţi dacă gărzile romanenu i-ar curma avântul, lo-vind în dreapta şi înstânga cu săbiile şi suli-ţele.

Deci, ce vină are Ba-raba, mai ales că Mântui-torul îşi anunţase moarteaşi învierea?! Baraba şiIuda, nu au fost decâtnişte unelte oarecare, princare s-au împlinit punctcu punct Scripturile şi s-au adeverit spusele Învă-ţătorului.

Scriitorul suedez PärLagerkvist, laureat al Pre-miului Nobel pentru Lite-ratură pe anul 1951,prezintă în romanul săuBaraba (Barabbas în ori-ginal), roman apărut înanul 1950, enorma schim-bare petrecută în fiinţa şiviaţa lui Baraba după eve-nimentul major din ziuaPaştelui iudaic.

Într-un cuceritor stilsimplu, scriitorul prezintădrama lui Baraba datoritănecunoaşterii lui Iisus şi amisiunii sale. Dorinţa luide a se apropia de mesajulcristic, dar nedusă cu fer-mitate până la capăt, refu-zul comunităţilor creştinede a-l primi după ce el îşideclină numele („Piei de-aici, blestematule! îi spu-seră cu furie”),însingurarea şi izolarea înbraţele cărora se abando-nează, toate acestea îi ac-

centuează posomorealape măsură ce înainteazăîn vârstă, pentru ca laRoma să moară crucificatalături de creştinii nevi-novaţi, dar acuzaţi de îm-păratul Nero că au dat focoraşului, după ce el, rene-gat mai înainte de-a de-veni creştin împlinit,fusese cu adevărat sur-prins de soldaţi în timp ceincendia, convins fiind că„răstignitul de pe Golgotase întorsese” ca „să punăcapăt acestei lumi, (...) săo pună pe foc, aşa cumpromisese”.

Personajul lui Lager-kvist, magistral înfăţişatcu laşităţile, trădările,frica de moarte şi obstina-ţia însingurării sufleteştişi a izolării de semeni prinnecunoaşterea, mai exactprin neaplicarea mesaju-lui cristic de a iubi, unasemenea personaj maidegrabă stârneşte miladecât oroarea.

Deşi s-a caracterizatdrept „un credincios fărăcredinţă, un ateu reli-gios”, Pär Lagerkvist îşidesfăşoară acţiunea ro-manului pe coordonatelecâtorva dintre marile ade-văruri ale acestei credinţe:în creştinism nu existădeşeuri umane, toţi oame-nii sunt egali în faţa luiDumnezeu, fiecare ompăstrează în sine şi în fap-tele sale şansa mântuirii...

Barabafratele fiului risipitor


Dar deCrăciun„O carte ca un cântec”

Angela Cîrstoiu

Ce poate fi mai minu-nat pentru un copil decâtsă aibă propria carte? -pentru a cita pe autoareaAURELIA RÎNJEA, săaibă „un castel din cu-vinte”. Apariţia volumului„Alfabet pentru bunici”ne-a readus la vârsta copi-lăriei. Este o carte pe careo aşteptam cu multă ne-răbdare, deoarece voiamsă văd modul în care unpoet cu profunzime sufle-tească se deschide copilu-lui din noi. „Alfabetpentru bunici”, inedit rea-lizat deoarece poezia al-ternează cu proza, iarprima parte în care autoa-rea se simte copil, se com-pletează în partea a douacu poezia gravă a uneimaturităţi aşteptate. Seurzeşte o poveste ca o me-lodie ce îţi farmecă sufle-tul. Aştepţi să afli cum„prinţesa Alexia” şi-a croitdrumul spre noi. Folosindlimbajul ludic, poeta îşiexprimă bucuria inte-rioară cititorului. Cuvin-

tele se aleg singure dinprea multă dragoste. Po-veştile imaginate au tonulfiresc pentru că se des-prind de cele mai multeori din realitate: prinţesacu părul ca grâul şi ochiiasemenea mării te pri-veşte din fiecare pagină acărţii, ce are o prezentareminunată realizată deEditura Karta-Graphic,Ploieşti. Dragostea poetei– (bunică foarte devreme)transpare din fiecare li-teră aşezată pe hârtie. Fe-ricirea îi inundă şi neinundă sufletul. Univer-sul interior este dominatde prezenţa Soarelui care„se înfoaie şi se scaldă îniaz” (Cu cercul). Naivita-tea textului trimite la co-pila care descoperălumea. Hazul versurilorprovine din faptul căpoeta priveşte în jur şi gă-seşte cele mai plastice ale-gorii: „piticii leagănăbăncuţa” (Piticii), „gărgă-riţă drăgălaşă / eşti mereutare poznaşă” (Gărgăriţa),„veveriţă sprintenă / spuiîntr-una prinde-mă” (Ve-veriţa); ies la iveală – co-coşul, raţa, bobocii, pisica,oaia, porcul – o lume pecare „prinţesa de la oraş”o priveşte cu lumina ochi-lor intens albaştri pentrua o descoperi. Se regă-sesc amintiri depuse cugrijă în sertarul sufletului

– „Părul copilăriei”, carete trimit alert în lumea co-pilului ce se află în centruluniversului „familiei nu-meroase”. Întrebarea cucare se încheie primaparte – „Voi oameni mari,de ce aţi uitat să fiţicopii?” readuce cititorul larealitate, dar îi împingecuriozitatea pentru atunci„când vei fi mare”…Înpartea a doua, o regăsimpe poeta Aurelia Rînjeadin volumele anterioare.Ne conduce cu aceeaşiuşurinţă a exprimării într-o lume metaforică: „aripide noapte”, „ghiozdanulcu vrăbii”, „timpul înflo-rit”. Imaginile vizuale –(„grădina cu meri”) se îm-pletesc cu cele olfactive(„mirosul de prun”) şi au-ditive („adiere de lea-găn”).

Poeta sugerează trece-rea timpului printr-unlimbaj încărcat de simbo-luri: „lumina unui alt în-ceput”, „abur de răsărit”,„noaptea sub lespedeazilei”, „după culme bon-căne dimineaţa”.

Printre rânduri şi cu-vinte identificăm persoa-nele care au marcatcopilăria Alexiei, fiinţeledragi poetei: „În grădinacu meri / Înflorită mereu/ O Iulie”…. „Păşeştemândră / O Doină”, „Ce-lălalt s-a ridicat / Odată

cu Maria”. Cântecul dinpoezie trimite la vârsta in-ocenţei, chiar dacă s-arăspândit copilăria „încastele de păpădie”, „copi-lăria aleargă în acelaşiloc”.

Se simte o puternicălegătură cu spaţiul geo-grafic al muntelui de saredin care poeta îşi extragesursa versurilor sale şi re-trăieşte amintirile perso-nale: „dorul de casă”,„sarea cu gust de po-veste”. Să nu uităm cătema volumului este însăcopilăria, pe care poeta arvrea să o păstreze nealte-rată pentru prinţesa Ale-xia, care creşte prearepede. Mulţumim poeteicare a trimis şi de aceastădată sufletelor noastresensibilitatea care alimen-tează fântâna POEZIEI!

Urăm tuturor colaboratorilor noştri, mai vechi, mai noişi viitori, sănătate, inspiraţie şi forţă în continuare.LA MULŢI ANI!

Climate literare


Emil Stănescu

De aceea, omul se con-centrază în chip ranchiu-nos pe detaliul penibil aldedicaţiei aruncatepoate prea grăbit descriitorul obligat să seachite funcţionăreştefaţă de un copil aflatîntr-un extaz naiv, darcăruia nu avea cum să-ispună mare lucru, în-ainte de a se întoarce lagară, în anii în care, pen-tru o frază sau un cu-vânt, puteai să faci anibuni de puşcărie. Şi aici,se vede clar îmbrăţişareaiubitoare a unei umbrede către hipertrofiatulpersonaj lăuntric al d-luiA.Ş., Hocus-Pocus! Aşa încât: Eşti scriitor?!Pocus! Eşti vreun criticmai răsărit?! Pocus!. Celcare face legea este AlexŞtefănescu, cel care sea-rată la fel de vânos pre-cum miliţianul de labarieră: Poc!, cu cioma-gul, că doar de ce suntpuşi criticii să scrie la ga-zetă?! Doar pentru a facecritică adevărată?! Nicivorbă! Poc şi Pocus!Şi-a făcut cineva temelemai bine?! Dă-i zece (la

palmă) tătarului, căpoate, da, nu vrea (nu ede-al nostru)! Poc!Nu e de mirare că tineriautori, prozatori saupoeţi, nici nu vor să audăde viaţă literară, demediu literar românesc.Au fost chiar şi răzmeriţejuvenile, acum câţiva ani(cazul Ianuş), pe care oa-meni cu greutate (la fi-gurat!) ca A.Ş. nu le-auluat în serios. Astăzi,chiar cuvintele scriitor,poet li se par greu de ac-ceptat multor tineri,când e vorba să li seaplice ca nişte etichete,în pofida faptului că ace-ştia merită din plinonoarea de a fi numiţiscriitori. De ce oare?!Pentru că oameni ca A.Ş.după ce arată în chipgrosolan că-i dispreţu-iesc pe scriitori, se eri-jează în purtătorii lor decuvânt, se afişează pe sti-clă, se înghesuie la radio,ocupă prim-planulmass-media româneascănumindu-se scriitori, re-prezentaţi ai scriitorilor,producându-le tinerilor,care cunosc prea bineadevărata stare de lu-cruri, o reală şi perni-cioasă lehamite. Pocus!Noi, criti-circarii suntemgazdele literaturii, nuchiriaşi, ca neisprăviţiiaceea de poeţi! Pocus!De ce oare am ajuns să-iauzim pe tineri ca FilipFlorian ori Svetlana Câr-stean dar şi mulţi alţii

vorbind de această înde-părtare de nobila breaslăscriitoricească de vremesunt autorii unor cărţireuşite?! Pentru că oa-meni ca A.Ş. după min-tea cărora culturaromână şi limba românăvor dispărea în treizeci,patruzeci de ani, sunt încontinuare în frunteaUniunii Scriitorilor dinRomânia şi nu vor sălase locul unor oamenimai tineri, mai credibili,mai cu har, ocupând lo-curile pe care nu le me-rită, înconjuraţi deacoliţi lipsiţi de merite,dar interesaţi de alteprostii (T.Arghezi). Ast-fel de oameni nu mai facnimic creator, pentru oliteratură în care nu maicred, dar de pe urma că-reia trag multe foloase(a.s.v. şi emisiunile radiocu înregistrări pline dediscursuri penibile, plinede encomioane reciproceale belferilor şi redacto-rilor obedienţi gen Cri-stian Bleotu sau TeodoraStanciu). În acest context, e greude crezut că un actor detalia lui Ion Caramitru,aromân precum TomaCaragiu, cunoscător alacelei Strămoşeasca di-mândare s-ar fi declaratde acord cu alcătuireapestriţă, dintr-un opus-cul penibil al d-lui A.Ş.pentru că nu-l văd mo-ralmente capabil să seasocieze cu un astfel de

personaj duplicitar carepentru o simbrie mică pela gazete e în stare săamestece bunul cu răul,frumosul cu urâtul şiconştiinţa cu incon-ştienţa. Toma Caragiu,amintit adineaură, spu-nea în limba aromânăaceste cuvinte: „Blestemmare s-aibă-n casă/Caride limba lui se lasă!”Dar (zicem noi), luiHocus-Pocus (alias Alex.Şt. n.n.) nici că-i pasă!Şi totuşi, trecând dincolode aceste anomalii, binecă există rezerve de răb-dare, bine că autorii deastăzi au un mareleavantaj, cel al tinereţii.Să nu ne pierdem încre-derea în creaţiile autori-lor români şi să sperămla zodii critice mai noro-coase. Vremurile ce vorveni, să sperăm, vor fiprielnice! Autorii au fostdintotdeauna şi suntconvinşi şi acum de im-portanţa criticii adevă-rate, responsabile,creatoare: „Naştem bu-ruieni/Când mintea stă,când însă ni sespune/Unde-am greşit,ca grâul ne-nspicăm.”Sunt cuvintele celui maiîndreptăţit spirit cepoartă numele de autorîn cultura europeană!Ele vin şi astăzi să nesusţină moralul înaceastă confruntare cuaroganţa.Tinerii Paul Cernat, Lu-miniţa Marcu, Adina Di-

Să ne bucurăm împreunăde… gafele critice ale lui

Hocus-Pocus... (3)

Punctede vedere


niţoiu sau Mircea A. Dia-conu de la Suceava, darşi alţii ne dau speranţe.După turnirul de laR.R.Cultural, am auzitvocile acestora venind înconsonanţă cu demersulmeu: operele literare aleoricăror autori, indife-rent că sunt din capitalăsau din provincie (nudoar ale celor din grupu-rile agresive din jurulunor reviste din capitală)au drepturi egale pentruo judecată atentă, fină şifără idiosincrasii oriparti-pris-uri, au dreptulsă se constituie în repereale literaturii române deastăzi.Când se apleacă asupraunei cărţi noi, a oricăruiautor, Criticul trebuiesă-şi aducă aminte ver-surile lui Mihai Emi-nescu: „Tu trebuia să tecuprinzi/De acel farmecsfânt” şi abia apoi, cu-noscând şi celelalte lu-crări ale autorului, dacăla lectură acea cuprin-dere sfântă se realizează,actul critic va triumfa,iar Hocus-Pocus va dis-părea în inevitabilă ui-tare, adică acolo unde-ieste locul, în lumea ilu-zioniştilor fără har, lacoşul de gunoi al litera-turii, unde se adunătoate desenele moho-râte, făcute cu creonul deindivizi neînzestraţi.Suntem îndreptăţiţichiar de paradoxalele cu-vinte ale lui Alex.Şt., ce ise potrivesc de minune :„Nimeni nu recunoaştecă a greşit, chiar dacă agreşit în mod evident. N-o recunoaşte nici cândrămăne singur cu sine.Se minte până la sfârşi-tul vieţii şi moare împă-cat. Acesta e, probabil,

secretul acelui zâmbet demulţumire interioară pecare îl vedem pe chipulunor morţi întinşi pe ca-tafalc.”De acolo, de pe paginaamintită, chipul zâmbi-tor al lui A.Ş. ne priveşteşi astăzi, mulţumit şi plinde sine.A.Ş. e încă la putere. Poc!Pocus! Hocus-Pocus!Feriţi-vă, autori!Întrebarea care se puneeste, totuşi, pânăcând?!...Răspunsul trebuie să-ldea autorii, amintindu-şiceea ce marele Will le-aadresat parcă în mod ex-pres, prin vocea lui Me-nenius acestorcriti-circari de serviciu ailiteraturii române: ” Înlături!”Mersul înainte alliteraturii române esteunul implacabil.Notă:Prezentul text urma săfacă parte din articol,atunci când acesta a fostredactat, în urma cu doiani. Actualmente nu maieste de actualitate, deaceea l-am extras dincontext.Se zice că LuminiţaMarcu ar urma să-l înlo-cuiască pe Gabriel Dimi-seanu, de n-o fi făcut-odeja (nu ştiu, pentru cănu mai citesc de câtvatimp acea revistă). E oschimbare fără viaţăprea lungă… Nu cred căL.M. va putea rezistaprea mult acolo undedomneşte ceva putred…în Danemarca.Sper să mă înşel şi-i do-resc din toată inima săpoată ignora, cu toatăforţa redutabilă, acea au-toproclamată gazdă a li-teraturii române (A.Ş.,n.n.)! Dar, cum la umbra

marilor stejari nu potcreşte alte specii, mă în-doiesc că schimbarea aravea alt rol decât unul defaţadă, de imagine (şi deconjunctură) până când,din off va apărea un tine-rel obedient, pe gustulşefilor.Sper să mă înşel, dar, au-zind-o pe d-na IleanaMălăncioiu întrebându-se retoric, cum de unii (în speţă N.M. sau A.Ş.)pot să cumuleze funcţiişi salarii atât din ţară câtşi din străinătate, cutoate că au de multăvreme vârsta de pensio-nare, mă îndoiesc căL.M. va reuşi să tropăieîn cadenţa binomuluicriticist ce a supravieţuitunei revoluţii şi încă tro-păie cu brio prin lumealiterară românescă, maiabitir ca oricând, pentrucă au înăbuşit încă o datăorice urmă de echilibruîn relaţia autori-critici.În vremea aceasta, chiarşi tinerii critici înzestraţisunt trimişi la plimbare,pe la alte reviste, pentrucă s-au pronunţat altfeldecât pe linie la adresamarilor opere ale bino-mului! Aceste reflecţii s-au do-vedit pline de adevăr.L.M. n-a acceptat ro-cada. Şi bine a făcut!Timpul ne-a dat drep-tate.Numai spiritul sec va ra-

mane nevolnicAcolo unde dorm intam-plari de demultSi nu va tasni inoit spreiinalturiPoate ani de-a valma aufost sortitre sa durezePeregrinarile lor pesteapeSau poate zile sau clipeNicicand cu-adevar nuvom stii toate-acesteaCaci implinirea-n creatiiabsoarbe Nisipul a zeci de clepsi-dre de-odataSau face ca timpul pe-alaturi sa curgaFie sa fii tu secunda oraSi tu ora fie sa fii o zi,Spre a se naste atata lu-minaCata se-nalta din poeziiMutatia semnelor! Asase intitula o carte aluiMichel Boutor pe caremi-o amintesc din ado-lescenta bucuresteana.Nichita Stanescu a inal-tat un imens omagiu luiMihai Eminescu alegandsi promovand, iata, pen-tru mai bine de 20 de aniOda (in metru antic).

O ramai se numestepoemul eminescian ce vatrebui sa se substituie,prin interventia mea deacum, pentru alti 20 deani (cel putin! n.n.) Odei(in metru antic) impusape timpul, si de catre cu-noscatorul profund al luiHoratiu, nimeni-altuldecat Nichita Stanescu.

LA MULŢI ANI 2013!


FlorentinSmarandache

Ca matematician şi cascriitor, eu am partici-pat, mai ales după emi-grarea în SUA (din anul1990), la diverse întru-niri (congrese, confe-rinţe, seminarii etc.) dematematică şi de litera-tură. Cum în ultimavreme am fost coautor almai multor articole de fi-zică, cred că vremea avenit să particip cu o co-municare ştiinţifică şi lao întrunire a fizicienilor:cea anuală a Filialei Ca-lifornia-Nevada a Socie-tăţii Americane deFizică. Evenimentul vaavea loc în oraşul Pasa-dena (pronunţie: Pesă-diină), statul federalCalifornia, la 16 km deLos Angeles, în sud-ves-tul SUA, în apropiere deNew Mexico, statul fede-ral în care locuiesc eu(voi călători cu avionul).

Etimologia toponi-mului Pasadena nu estepentru mine clară: sespune că pornind de lanumele dat de indieniilocalnici, spaniolii ar fitradus expresia indianăprin „Coroana văii”, iarîn altă variantă prin„Cheia văii”. Însă, înlimba spaniolă, cuvântul„Pasadena” nu are vreun

înţeles, probabil că este ostâlcire a nu-melui indi-gen. Oricum, oraşul adevenit celebru şi nu-mele său a fost dat şialtor oraşe din SUA, câteunul în statele federaleMaryland şi Texas. Înstatele federale Califor-nia şi Florida existăSouth Pa-sadena (Pasa-dena de Sud), iar în sta-tul federal Missouriexistă Pasadena Hills(Pasadena din Deal) şiPasadena Park (Pasade-na din Parc). Dar, existăacest nume şi în douăţări străine: Pasadena, înProvincia Newfoundlandşi Labrador, din Canada,precum şi Pasadena înstatul South Australia,din Australia, unde esteo sububie a conglomera-tului Adelaide – capitalaşi cel mai mare oraşacestui stat australian.

Paradoxul onomas-tic al asociaţiei fizi-cienilor americani

Asociaţia fizicieniloramericani, a doua dinLume, ca mărime, dupăcea din Germania, a fostînfiinţată acum 111 ani,în anul 1899, cu numeleAmerican Physical So-ciety (Societatea Ameri-cană de Fizică), având caacronim APS. În denu-mirea acestei organizaţiineguvernamentale ştiin-ţifice s-a folosit adjecti-

vul physical („de fizică”,dar care are şi alte înţe-lesuri), nu substantivulphysics („fizica”, ştiinţă aNatu-rii care studiazămateria, mişcarea ei înspaţiu-timp şi toate con-ceptele legate de ea, înprimul rând energia şiforţa). Într-un secol,viaţa a evoluat mult şi fi-zicienii americani, şi-auzis că „De-acuma, zău,nu se mai poate/ De-atâta ambigu-itate!”(distihul îmi aparţine):physical mai înseamnă„real” sau „fizic” (legatde corpul uman), dar şi„examinare medicală”;în plus, se poate faceconfuzie cu physical edu-cation (orele de educaţiefizică din şcoală), cuphysical therapy (terapiefizică), cu physical jerks(exerciţii fizice de menţi-nere a sănătăţii), ca sănu mai spun de physicalsciences („ştiinţele fi-zice” – fizica, chi-mia,astronomia, care stu-diază materia, energia şimodul de evo-luţie aUniversului)!

Fizicienii americaniau spus că s-au săturatca întrunirile lor să fieconfundate cu unelesportive şi în anul 2005,în urma unui sondajelectronic, s-a hotărâtschimbarea numelui so-cietăţii lor, înlocuindPhysical cu Physics. Dincauza complicaţiilor…

juridice, Comitetul Exe-cutiv al APS a abandonatideea, dar a a-doptat unnou logo (desen sau sim-bol utilizat pentru pro-movarea imaginii uneiasociaţii sau a produse-lor unei companii), încare apare şi expresiaAPS physics.

Gastronomieiraniană de…

California!Sunt în oraşul Pasa-

dena, din statul federalCalifornia, la restauran-tul persan „Heidar Baba”(numit astfel după nu-mele u-nui munte dinAzerbaidjanul iranian,din nord-vestul Iranu-lui), aflat pe East Colo-rado Boulevard, aproapede hotelul meu, nu-mitPasadena Central Trave-lodge, de pe acelaşi bule-vard. [Fac o parantezălegată de Azerbaidjan.Etimologic, în limbaazeră veche, „Azerdaid-jan” înseamnă „Ţara Fo-cului”, nu-mit astfel de la„focurile vii” ce ardeau încrăpături ale scoarţei te-restre, prin care se scur-geau gaze naturale, zonafiind una petroliferă. ÎnAzerbaidjanul nordic,lângă capitala acestuia,Baku, s-a păstrat unTemplu al Focului Veş-nic. Azerbaidjanul istoricera locuit de o populaţiede origine iraniană, culimba azeră veche, dinfamilia limbilor iraniene,şi cu zoroastrismul ca re-ligie, dar între secoleleXI-XIX, în urma invazieineamurilor turcice dinAsia Centrală, s-a pro-dus, treptat, o turcizare apopulaţiei, care acumare o limbă turcică şi re-

La Caltech, cu„nemateria”

printre fizicieni


ligia islamică.În Antichitate, Azer-

baidjanul, care era pro-vincie în ImperiulPersan, a făcut parte dinImperiul Macedonean allui Alexandru Macedon,apoi din Imperiul Seleu-cid (partea de nord-est amoştenirii Macedonea-nului). Au urmat secolede istorie frământată aAzerbaidjanului, cu unregat numit… Albania(nu există o explicaţie aacestui nume paradoxal,de origine necunoscută,iar istoricii au denumitacest stat Albania Cauca-ziană, spre a nu fi con-fundat cu statul omonimdin Europa!), care a fost,la un moment dat, vasalal Imperiului Roman.Apoi, s-a luptat cu succesîmpotriva regatelor ve-cine, Armenia şi Geor-gia, cu multe imperii,care l-au ocupat: Impe-riul Sussanid, ImperiulBizantin, Califatul Abas-sid (de la Bagdad), Im-periul Selgiucid(turco-persan), Imperiullui Tamerlan (turco-mongol). După prăbuşi-rea imperiului acestuia,în Azerbaidjanul istorics-au creat două regate,care au luptat îm-potrivaImperiului Safavid (ira-nian, cucerit de musul-mani), în care au fostincluse.

Imperiul Otoman aocupat pentru unele pe-rioade, părţi din Azer-baidjanul iranian. Dupădecăderea ImperiuluiSavafid, pe teritoriulAzerbaidjanului istorics-au format mai multehanate, formal inde-pen-dente de statul iranian.În Caucaz, a apărut apoiinfluenţa Imperiului

Rus, care s-a declaratsalvatorul de la islami-zare a celor două regatecreştine caucaziene, Ge-orgia (numită şi Iviriasau Gruzia ori Sakartvelo– în limba gruzină) şi Ar-menia. În 1783, Rusia aoferit protecţie regatuluidin estul Georgiei, pecare l-a anexat în anul1800 şi în următorii zeceani a mai anexat douăprincipate gruzine (ulti-mul a fost „înghiţit” în1859).

În anul 1812, Rusiaţaristă a ocupat parteade nord a Azerbaidjanu-lui istoric (iar în 1813,Armenia de Est). Când aavut prilejul favorabil,Imperiul Ţarist a ocupatşi partea de sud a Aze-baidjanului istoric –Azerbaidjanul iranian(în 1909; 1912-1914;1915-1918). În 1918, înurma prăbuşirii Impe-riului Ţarist, Azerbaidja-nul de Nord, s-a declaratindependent, cu numeleRepublica DemocraticăAzerbaidjan (prima ţarămusulmană parlamen-tară din Lume şi care adat femeii drepturi egalecu bărbatul!), dar bolşe-vicii, interesaţi de petro-lul ei, au ocupat-o înanul 1920 şi au transfor-mat-o în Republica So-vietică SocialistăAzerbaidjan, care la des-trămarea URSS, în 1991,s-a proclamat indepen-dentă, cu numele Repu-blica Azerbaidjan.Totuşi, în 1993, aceasta aintrat în ComunitateaStatelor Independente(CSI), compusă din fos-tele republici sovieticesocialiste, cu excepţia ţă-rilor baltice, iar mai târ-ziu şi cu cea a Georgiei.

În perioada 1920-1921, forţele armate bol-şevice ale Rusieisovietice au ocupat şiAzerbaidjanul iranian,precum şi alte părţi dinIran. Nici URSS nu ascăpat prilejul de „a uni-fica” Azerbai-djanul: înperioada 1941-1946 aocupat Azerbaidjanuliranian, proclamând aici,în luna mai 1946, o fan-tomatică republică so-vietică socialistăautonomă, care, în urmapresiunilor diplomaticeale Marilor Puteri învin-gătoare în Al Doilea Răz-boi Mondial, a fostdizolvată în luna noiem-brie 1946, când Azer-baidjanul ira-nian s-areunificat cu Iranul.] Dar, să revin la restau-rantul iranian din Pasa-dena, statul federalCalifornia, la care rămă-sesem: mâncare iranianănu mai gustasem eu!Însă, de curiozitate...

Totuşi, în 2003, cândam fost în Cairns, Aus-tralia, la cea de-A VI-aConferinţă Internaţio-nală de Fuziunea Infor-maţiei, profesoruluniversitar MohammadKhoshnevisan, de ori-gine iraniană, care lucrala o universitate austra-liană, mă servise cu o sa-lată iraniană, Musto -

khiar (salată cu… iaurtde casă, cu castraveţi tă-iaţi felii, aromată cumentă, bucăţele) – aveaun gust ciudat, dar plă-cut. Am servit un Hom-mus cu pâine (năutpisat, cu pastă de susan,cu usturoi şi ulei de mă-sline, plus zeamă de lă-mâie şi bo-ia): 4,50 $, iarca desert, Zoolbia & Ba-mieh (patiserie însiro-pată cu miere, asemenicelei ştiute de mine prinperioada 1982-1984,când am predat mate-matica la un liceu dinMaroc, consumată de lo-calnici în luna Ramada-nului – cea maiimportantă sărbătoaremusulmană): îmi parprea dulci (3,75 $).

Este frumos în Cali-fornia!

Palmieri, călduţ, iarpe străzi este curat. Aşvrea să am a-ici un job...Salariile sunt mai mari,dar şi preţurile-s ridi-cate. Să-ţi cumperi ocasă, este extrem descump. Unii se mu-tă înstatele federale vecine,unde e mai ieftin să-ţiachiziţionezi o locuinţă.

Fotbalul - „Cenuşă-reasa… ameri-

cană”!Va urma

SĂRBĂTORI FERICITE!

REMEM

BER


Mircea Cotârţă

Mihail I. Vlada a fostunul dintre cei puţinicare s-au dăruit înmodul cel mai sincer cul-turii dâmboviţene. Iubi-rea sa pentru cuvântulscris şi tipărit a fost aşade mare încât de foartemulte ori a preferat săuite de sine însuşi. Într-o perioadă când pofta dearginţi i-a determinat peunii să transforme cul-tura într-o marfă scoasăla mezat, Mihail I. Vlad apreferat să deschidă largporţile editurii “Macarie”debutanţilor. Nu a avut oviaţă plină de bucuriimateriale, dar a avut oexistenţă presărată desatisfacţia împlinirii ma-teriale. Mihail I. Vlad afost cel care sincer şi nuprotocolar formal i-aadorat până la uitarea desine pe Mihai Eminescişi Nichita Stanescu. De-asemenea, Mihail I.Vlad, din clipa în care apăşit pe podul de flori aînţeles definitiv adevăra-tul sens al identităţii na-ţionale în spiritulpatriotic al unirii, prin~tefan cel Mare cel Sfântşi iubitor de glia strămo-şească. El este cel ce adat consistenţă eternelorsale iubiri prin veşnicasuavitate a cuvântului,editând “Pe o coajă devocală“, antologie depoezii dedicate celui ce afost Luceafărul poezieiromâneşti din secolul alXX-lea, “Almanahul«Mihai Eminescu»”, căcispre deosebire de alte li-teraturi europene, poe-zia românească esteunică prin faptul c-a avutdoi Luceferi, iar Mihail I.Vlad a fost fidelul lor paj.

Dar, să nu uităm nici vo-lumul “~tefan cel Mareşi Sfânt” care prin suma-rul său poate fi conside-rat puntea lacrimilorsufletelor fraţilor brutaldespărţiţi de fraţii depeste Prut. În toate de-mersurile sale culturale,Mihail I. Vlad a fost sin-cer, de o sinceritate aşade cristalină ca roua di-mineţilor, acele dimineţipline de speranţa ieşiriidin marasmul comunistşi tocmai această incen-diară sinceritate le-asperiat pe slugile gulagu-lui românesc să-l deni-greze. Mihail I. Vlad nu afost dorit de unii slujbaşiai culturicismului local,dar nici de unii scribălăidâmboviţeni infatuaţi.Mihail I. Vlad a fost, aşacum îi stă bine celui năs-cut pe-o margine deeternitate, o fire modestăcare a preferat să se sfâ-şie sufleteşte pentru alţii,vieţuind într-o perma-nentă melancolie de căr-turar autodidact. Ideeade românitate era a douasa trăire şi asemeneaunui nou Badea Cârţan,de unul singur, nespriji-nit de nimeni a preferatsă poarte poverile sloveidulcelui grai, din fostaRomânie Mare, dincolode Prut şi dincolo de Du-năre, la românii din Ba-sarabia şi din Uzdin.

Mihail I. Vlad a fostapreciat în Ardeal, laChişină, în Banatul sâr-besc, în rândul diasporei

româneşti din StateleUnite şi, dacă soarta i-armai fi dat ani de viaţă, arfi fost apreciat oriunde înlume unde ar fi existatcomunitate românească,fiindcă el a trăit intenspentru tot ceea ce în-semna românism, pen-tru orice formă culturalăcare se transforma înemblema identităţii na-ţionale, de la cântul flu-ierului şi al naiului, de ladansul şi portul popular,de la şoapta versului ros-tit cu măiestrie de poeţiineamului până la adie-rea zefirului pornit de peplaiurile naşterii salecăte cele patru ounctecardinale. Mihail I. Vlada ars prea intens sufle-teşte şi spiritual pentruideea de cultură. Neobo-sit, a încercat şi chiar areuşit să-i facă cunoscuţipe unii tineri poeţi dâm-boviţeni. De fapt, sufle-teşte şi spiritual, el areuşit să-i unească, într-o oarecare, pe dâmbovi-ţeni cu basarabeni şi cuuzdineni. Chiar a reuşit,dar cu ce s-a ales. Parteasa de răsplată a fost chi-nul de a exista, uneoriîmpotriva voinţei func-ţionarilor culturii locale.De-ar mai trăi, câte n-aravea de povestit Mihail I.Vlad despre infernul te-restru prin care a trecutpe plaiurile peste care îşiîntinde umbra măreaţăTurnul Chindiei. Numaiel ştie prin câte a trecutpentru a tipări revista de

cultură “Târgoviştea”care se dorea o publica-ţie a românilor de pretu-tindeni. A iniţiat şi acondus Festivalul de lite-ratură pentru tineret“Pana Văcăreştilor”,între 1971 - 1975. A ini-ţiat şi a condus Societa-tea literară “AlexandruVlahuţă“ între 1970 -1989. A fonat şi a condusEditura “Macarie” între1993 - 2006. Ar fi pututmult mai mult dacă ar-tropodele ivite din beznaroşie l-ar fi lăsat. Dar n-afost să fie, deoarece Mi-hail I. Vlad n-a fost doritzarafii culturii, acei za-rafi ce şi-au metamorfo-zat propria lor fiinţă înmobilierul şi mochetelebirourilor culturii locale.Să nu se uite niciodată căMihail I. Vlad a trăit şipentru a promova tine-rele talente, dar şi pentrua da tiparului pe cei carepână în 1989 n-au avutdreptul sau şansa de-a seexprima liber în CetateaLiterelor. Mihail I. Vlada avut măreţia celui carea trăit pentru cultura lo-cală, măreţia altruistă acelui care a respirat prinpatosul trăirii lirice, prinbucuria de a secontopii sufle-teşte cu poezia.

Melancoliaamintirii

Mihail I. Vlad

4


Mihail I. Vlad afost o voce singu-lară ce nu s-a în-

colonat umil alături celorce n-au mai putut să per-ceapă cultura dincolo deîngustul lor orizont,chiar dacă zidurile seprăbuşiseră. Dacă e săfim corecţi, dar când aputut să fie corect româ-

nul oficial şi oficializat,pentru ceea ce a făcut,Mihail I. Vlad ar trebuisă aibă un bust pe o încăinexistă alee târgoviş-teană a oamenilor decultură dâmboviţeni. Înfelul său, Mihail I. Vlad afost un Macarie de înce-put de secol veninos.

Mihail I. Vlad, obosit

de prea multă dezamă-gire, a plecat discret,într-o noapte de Decem-brie, mulţumit poate că amai fost încă o dată mar-torul naşterii Mântuito-rului, a celui care-i vamântui sufletul, câci înviaţa pe care o dus-o înumbra celor treizeci şitrei de voievozi, Vlăduţ,

cum îi spuneau prietenii,mulţi, puţini câţi a avut,a fost şi el răstignit pecea mai infamă cruce,cea a răutăţii lumeşti.Dar Dumnezeu l-a izbă-vit întru cele veşnice depovara condiţiei de în-trupat din ţărână, i-a eli-berat sufletul de chinulde-a fi în trup de tărână.

Geo Popescu

Rătăcind, călătorind,visând, bolnav de româ-nism, s-a stins singur şineînţeles, în cea de-adoua noapte a Crăciu-nului 2006, Mihail Vlad.

Poate că acum s-a aş-ternut liniştea uitării…dar pentru membriigrupului „La noi acasă”,contaminaţi de drumu-rile lui „Nichipercea”,aşa cum fusese răsfăţatde noi, cei care îl consi-deram un adevăraturmaş al lui Badea Câr-ţan, a rămas viu.

E viu pentru toţi carel-au însoţit în peregrină-rile culturale, intercalateşi cu momente închinatelui Bachus, în semn desfinţire a sentimentelorreciproce. Sorin Ioniţă,Marin Florea, Ionel Flo-rea, Mihai Mihail, San -du Chiriţescu, Adri - anPopescu, Mihai Du cu,Claudiu Duică, EmilBurnei, Aurel GâdescuIancu Vale şi alţii, careau descoperit sub iniţia-tiva lui optimistă o lumeromânească, deosebit deospitalieră, păstrătoarea tradiţiilor şi receptivăla actele de cultură, tră-iesc şi în prezent imagi-nea lui exotică, deneconfundat, de călătorperseverent, de poet, deprieten.

La Uzdin (Serbia), laTereplecea şi Cernăuţi(Ucraina) şi la Skopje(Macedonia) am cunos-cut puternice comunităţiromâneşti pentru careMihail Vlad era un ade-vărat poet, lider, prietenşi activist al patriei co-mune „limba română”.

Pentru că era om,pentru că era sincer,modest şi visător, l-amprivit uneori cu ironie,dar totdeauna cu sin-ceră prietenie şi bucurie.L-am însoţit cu entu-ziasmul pe care ni l-atransmis la manifestăriculturale, am fost alăturiîn iniţiativele lui de a ti-pări cărţi pentru mem-brii comunităţilor dinafara graniţelor şi de a-isprijini în anumite îm-prejurări.

În clipele numeroasepetrecute cu el am des-coperit, chiar lângă noi,pe cel mai cunoscut târ-goviştean. Oriunde, laAlba-Iulia şi Bistriţa,Turnu Severin şi Călă-raşi, Baia Mare şi Su-

ceava, era primit cu bu-curie sinceră, ca un ade-vărat sol şi prieten alscriitorilor şi culturii.

Era de multe ori sin-guratic şi trist, trăia fărăsă se preocupe de exis-tenţa materială, dar tot-deauna cu speranţe şiiniţiative.

Cu mijloace puţine, ainiţiat şi a realizat ziare,

reviste, festivaluri, edi-turi. Rămân reprezenta-tive revista „Târgovişte”,Festivalul de poezie„Mihai Eminescu”, Edi-tura „Macarie”.

Toate acestea îl fac săfie viu, pentru noi, pen-tru românii de la Uzdinşi fratele de suferinţăVasile Barbu, pentru ceidin Ucraina, pentru aro-mânii de la Skopje, uniţiîn românism de Van-ghea Mihani Sterie.

E viu pentru poeţii şiboemii, din Târgovişte şidin ţară.

E viu, pentru că „tru-pul cuvântului” său nua murit.

E...viu

Ars poeticaMurim câte puţinîntr-un poem,rătăcim o noapteîn vise,uităm o neputinţăsau o posibilă iubire.

Mai rătăcimcâte-o noapteîn vise,mai murim câte puţinîntr-un poem

nescris încă...

Aş vreaAcelaşirăsărit de soare,distanţa dintre noisă o micşoreze.

Iar asfinţituluneltind din umbră,să ne prăvaleîn miros de frunză.

Să fie aşa...în semnul crucii!

Veşti aceiaşi ursitoare,la geamul spart...de vremea în plimbare.

Poeme de

MihailI. Vlad

4

Există o singură pro-misiune sacră, să ex-primi şi să trăieştipropriul tău adevăr.Orice altă promisiune în-seamnă o încălcare a li-bertăţii, iar acest lucrunu poate fi niciodatăsacru. În realitatea oa-menilor, vei descoperi căîntotdeauna cauţi să iu-beşti şi să fi iubit. Veidescoperi că întotdeaunacauţi să tânjeşti ca aceadragoste să fie fără li-mite. Şi vei descoperi căîntotdeauna doreşti să filiber să o exprimi. Dra-gostea este fără limite.Nu există început şi nicisfârşit. Nici înainte şinici după. Dragostea afost întotdeauna şi va fiîntotdeauna. Vei căutalibertate, neîngrădire şieternitate în fiecaretrăire a dragostei. E po-sibil să nu o obţii întot-deauna, dar asta esteceea ce cauţi. Tu eştiviaţa care exprimă viaţă,dragostea care exprimădragoste, Dumnezeucare Îl exprimă pe Dum-nezeu. Coboară gândulcurat din minte în inimăşi vei întâlni Adevărulcare exprimat prin cu-vintele care formeazăaxiomele care conduccătre divinitate: Dumne-zeu, viaţă, dragoste,etern, infinit şi liber. Cu

aceste cuvinte putemforma o partitură pe caresă auzim muzica ances-trală. Pe această muzicăa fost creat Universul şifiecare lucru din el. Noioamenii nu facem excep-ţie de la muzica creaţiei,numai că am apărut maila urma partiturii, pe unfond muzical care sus-ţine armonia intr-o or-chestră astrală, dirijatăde Creator. Partitura semodifică continuu ca oreflexivitate la răspunsulnostru. Codul ADN, mi-racolul vieţii, este per-manent în schimbarea cereformulează lumea spreo deschidere infinită a fi-inţei umane, spre tainelecunoaşterii de sine şi aapropierii de Adevăr, deDumnezeu. Trăirileumane vibrând pe mu-zica creaţiei ne îndreaptăspre transcendent. Toţioamenii sunt Unul, deşinu există doi oameni lafel. Prin urmare, fiecareom nu iubeşte doi oa-meni în acelaşi fel, chiardacă ar încerca, deoarecedragostea este un răs-puns unic la ceea ce esteunic. Prin urmare, cândîţi arăţi dragostea faţă deo persoană, o faci într-unmod în care nu-l poţi

face cu altcineva. Gându-rile, cuvintele şi acţiuniletale-reacţiile tale-sunt li-teralmente imposibil demultiplicat-sunt unice….aşa cum este şi persoanafaţă de care ai senti-mente. O dragoste spe-cială o avem faţă deCreator, căruia îi dato-răm Totul. Vine un mo-ment în viaţă când dorimsă avem o asemeneatrăire specială numai cuo persoană şi ne alegemaceastă trăire. Trebuie săo anunţăm şi să o decla-răm fără nici o teamă.Declaraţia este o afir-mare a Libertăţii noas-tre, manifestată clipă declipă, şi nu a unei obliga-ţii permanente. MuzicaDivină ne insuflă aceastădragoste in fiecare clipă.Unii aud această muzică,unii nu o aud. Nu cu ure-chea percepem muzicaDivină, ci cu inima. Unii

oameni, deşi normali,sunt surzi la această mu-zică. Ei nu sunt vii, suntceea ce oamenii au con-ceput a fi roboţi, meca-nisme fără suflet şiinimă. Totul este cuvânt,totul este mişcare careţine Universul şi Creaţiaîn armonie. Nimic nueste întâmplare. Cuvin-tele descătuşate din forţauniversală s-au încinsintr-o horă de care ne edor la toţi să o vedem şisă o dansăm. E greu sărupi cercul magic formatdin DUMNEZEU,VIAŢĂ, DRAGOSTE, IN-FINIT, ETERN ŞILIBER care vibrează pe ofrecvenţă foarte mare şidansează pe partituracreaţiei. Odată prins înhora aceasta nu vei maiscăpa şi vei dansa joculmorţii şi al vieţii spreeternitate şi infinit tre-când prin dragoste şi li-bertate. Slalomul printreaceste puncte singularenu este uşor decât pen-tru cei ce aud cuanteleacestor energii şi suntcapabili de salturi în-drăzneţe de la un punctla altul. Deschideţi-văinimile şi lăsaţi să pă-trundă energiile Divineîn tainiţele acestora dincare vor izvorî mai târziusentimente din careviaţa îşi trage seva.

Va urma


prof

. dr.

Gheo

rghe

Vale

rică C

impo

ca

„Libertatea este să exprimi şisă trăieşti propriul tău adevăr”

În căutareaadevărului.

Despre adevăr (3)

Un An Noucu linişteşi bucurii!

Ion Iancu Vale

Patul era moale, cear-ceafurile răcoroase şi cu-rate. Deschise ochii şialbul orbitor al camereiîi răni privirea. Încercăsă-şi dea seama ce i seîntâmplă şi se ridică încapul oaselor privind înjur. Se găsea într-o ca-meră de spital cu paturiimaculate, frumos ali-niate de-a lungul pereţi-lor. Era singurul pacientîn tot salonul.

Îşi mişcă rând perând mâinile, picioarele,capul. Se pipăi atent,metodic. Era întreg şi nuavea nici cea mai micăzgârietură. Nici nu sezdrobise de pământ, nicinu-l rupseseră câinii. Fe-ricit, se întinse în pat şiadormi. Avu un somnlung şi liniştit. Se trezidintr-odată cu senzaţiacă este privit. Rotindu-şiprivirea peste paturilegoale, observă nu de-parte, pe o noptieră,două mici statuete de

porţelan. Le privi fix,hipnotic. Statuetele, an-trenate parcă de privirealui, prinseră viaţă, semişcară şi săriră pepodea începând săcrească văzând cu ochii,până deveniră două ti-nere şi frumoase femei.Erau înalte, zvelte, cupăr lung castaniu. Aveauochi albaştri, trăsăturifine şi o piele albă, cati-felată. Veşminte subţiri,uşoare, le acopereau tru-purile fragile. Păreau ge-mene. Una dintre elefăcu o reverenţă în faţabărbatului ce le priveafascinat şi se îndreptăspre uşă, ieşind din ca-meră. Cealaltă se aşezăpe pat, foşnindu-şi ro-chia vaporoasă, îl îmbră-ţişă, îl sărută prelung, elrăspunzându-i fără săşovăie, tacit, înfiorat, şise iubiră, timpul pier-zându-şi iarăşi consis-

tenţa. Într-un târziu, în

salon îşi făcu apariţiacealaltă femeie, ţinândîn mâini un platou cufructe. Fu şocat de faptulcă fata zveltă şi suplă, laplecarea din cameră,avea cum pântecul cres-cut şi deformat de sar-cină. Ea aşeză fructierape noptieră şi împreunăîncepură să mănâncefructele dulci şi zemoase.Sfârşind de mâncat, fe-tele, fără să rostească ovorbă, ieşiră din cameră.El rămase în continuareîn pat, aşteptând reîn-toarcerea celor două.Dar timpul trecea şi elenu mai veneau. Aştepta-rea în singurătatea aceeaalbă şi silenţioasă începusă-l apese. La un mo-ment dat, se ridică şi sehotărî să iasă afară, spe-rând să le găsească pecele două femei. Ieşind,

fu izbit de lumina opacăşi de aerul înăbuşitor.Chiar în faţa lui, aşezaţica nişte soldaţi în poziţiede tragere, cu boturile pelabe, îl aşteptau câinii.Într-o parte văzu piloniişi scara metalică în spi-rală ce urca spre esta-cada metalică.

Teama îi încleşta dinnou mintea şi mărunta-iele, trupul tot. Se în-toarse brusc, vrând săintre din nou în spital,dar se izbi de un peretede beton. Disperat, se re-pezi spre scara sclipi-toare de metal şi începusă urce...


Urmărirea (2)

Baladapoetuluirisipitor(din mitologia mea)

Ion Iancu Vale

De-o vreme crâşmă mă tot ştiuŞi-aici sunt ca la mine-acasăIar haina mea cea mai frumoasăO vând pe-o sticlă de rachiu

Prieteni nu mai am defelCu un talent nemaivăzutPe toţi să fugă i-am făcut

Şi-acum îs neg pe un cap chel

Câte-un amic tot mai găsesc şi careCând am arginţi în buzunarÎmi zice cântecele de paharIar eu cu sârg torn în pahare

Şi când, tot bând, ajung la apogeuÎntr-o întunecime de crevasăRăstorn şi sparg tot ce-i pe masăÎnjur şi strig precum un derbedeu

A doua zi mahmur când mă trezescCu duba la spital de nu sunt dusDin nou amendă să plătesc sunt pusŞi-aş vrea să fug, să pier, să mă topesc

Şi sunt hulit precumo vară secetoasă

De toţi tembelii ce-mi roiesc în jurEi neştiind că sunt făcut să-ndur

În plenul ei,O viaţă ca o iarnă viforoasă

Fiindcă poetul nu-i de oricine înţelesClădit din tot ce-i mai aparte în fireEl este înfiorat de mulţumireDoar dacă viaţa o îmbracă în vers

Când pipăie ce altul nu distingeŞi când aude ce alţii cred tăcereCând şi-n genunchi continuă să spereCă şi granitul versul lui l-atinge.

Dar sus fruntea, poetule, IoaneCu faţa de tâlhar şi sufletu-o mirareVei face apă lină din repedea vâltoareŞi vei călca cu spor pe hărăzita-ţi cale

1985


Vavila Popovici

În societăţile răvăşitede comunism, nu seputea vorbi de buna-cu-viinţă, copiii erau edu-caţi exact opus acestuicomportament, adică încel al lipsei bunei cuvi-inţe, al obrăzniciei. As-tăzi se culege ceea ce s-asemănat. Moştenitoriicomunismului nu se lasăînvinşi! Li s-a transmislozinca: „Tot înainte, to-varăşi”, şi cu o viteză fu-ribundă preiau acumcontrolul asupra tuturorinstituţiilor, activităţilorşi practicilor din societa-tea românească, făcândsă dispară valorile libe-rale, şi aşa fragile, alenoii societăţi.

Obraznicii au dife-rite profesii şi diferitevârste. Când vorbesc, eiîşi umflă pieptul cu„aerul obrăzniciei”. Ob-raznicul este omul lipsitde respect, de scrupule,faţă de cei din jurul său,dar care nu uită uneorisă se aplece în faţa uneipersoane de la care vreasă obţină un profit, la unmoment dat. Este, deci,cameleonic. Este nesim-ţit fiindcă nu-i pasă delovitura pe care i-o dăcelui de lângă el şi nici dereacţia acestuia. De celemai multe ori obrăzniciaeste rezultatul unei edu-caţii greşite din familie.În general copiii răsfăţaţidevin obraznici. Şi aufost destui copii răsfăţaţiînainte de 1989, copiiiprotipendadei comu-niste. Au fost şi mai suntpărinţi care încurajeazăobrăznicia, considerândcă în viaţă trebuie să în-veţi să te descurci cumpoţi mai bine, lovind în

dreapta şi-n stânga ta,călcând chiar peste cada-vre!, ne sesizând graniţaîntre îndrăzneală şi ob-răznicie. În acest modcopiii ajung să devinăoameni aroganţi în so-cietate, atitudine pe careelveţianul Carl GustavJung a caracterizat-o cafiind „inflaţie psihică”.Faptul că individul nuconştientizează acest de-fect de caracter, denotălipsă de inteligenţă,compensată, de cele maimulte ori, de prostie.Iată cum proverbul „Ob-raznicul mănâncă praz-nicul”, în trei cuvinteexprimă plastic, situaţiaîn care o persoană im-pertinentă obţine ceea cedoreşte, deşi nu merită,de multe ori prin min-ciună, dar lui nu-i pasăde ce spun alţii! Amin-tesc că, mult mai târziu,proverbului, NicolaeIorga adăugase: „...darplăteşte cu obrazul”.Care obraz? Obrăznicia a

ajuns la cote alarmante.Vedem insolenţă, necu-viinţă, aroganţă, neruşi-nare, tupeu, atitudiniopuse bunei cuviinţe.

Obrăznicia, da, amvăzut că poate fi un modde a-ţi trăi zilele vieţii!„Făt frumos” a bătut dinpicior şi a grăit: Vreau!Exact asta vreau! Ce nuse poate şi la noi? Vreaudemocraţie, asta în-seamnă democraţie! Cătu vorbeşti la telefon?Foarte bine, am să vor-besc şi eu! Adică, noi nusuntem voi! Da, dar sun-tem totuşi într-o familie!A fost dorinţa şi accep-ţiunea noastră. Cum nepermitem să ne expri-măm în acest mod?

Obraznicul este şicinic! Cinismul, conformdicţionarului, este atitu-dinea de ignorare osten-tativă a moralei şi aconvenienţelor socialegeneral acceptate, măr-turisire obraznică şi sfi-dătoare a unor fapte sau

gânduri condamnabile,atitudine care sfideazăregulile morale ale socie-tăţii, neruşinare, meschi-nărie, sfruntare. Estedenumită în acest mod şiconcepţia filozofică -doctrina filozofilor cinici- care a existat, la bazăavând o atitudine cinicăfaţă de societate. Ciniciiacelor vremi au fostadepţii şcolii filozoficeantice întemeiată de unelev al lui Socrate, peprincipiul: „Să trăimconform naturii”, cu altecuvinte - restrângere lanivelul animalităţii, cudispreţ faţă de principiileelementare ale moralei.A fi cinic astăzi, în-seamnă a judeca cu unpragmatism exageratproblemele şi a vedeadoar beneficiul materialpe care-l poţi obţine,uzând de orice mijloace.Cinismul este un răucare prinde rădăcini însufletul omului, alun-gând în totalitate senti-mentul dragostei, alcorectitudinii, se dez-voltă cu rapiditate şicreează o distanţă întreindivid şi cei din jurullui. Exprimat în alte cu-vinte, cinismul este caplesnitul peste obraz cudosul palmei, ci-nicul crezând că

Despreobrăznicieşi cinism

„Mulţi oameni prefăcuţi îşi punprostia la adăpost prin obrăznicie;repede-i şi tu, şi o să se întâmple

cu ei ceea ce se întâmplăbalonului împuns cu acul.”

Honoré de Balzac

4


îşi poate spăla, înacest mod, sufle-tul, de mizeriile

adunate în el. Văzut dinpunct de vedere teologic,cinismul este incompati-bil cu credinţa în Dum-nezeu.

Carl Gustav Jung, încalitatea sa de psihologşi psihiatru, în cartea sa„Tipuri psihologice”scria: „Noi suntem atâtde needucaţi, încât avemnevoie de legi exterioareşi de un temnicer, res-pectiv de un părinte, casă ştim ceea ce este bineşi să săvârşim ceea ceeste drept.” Dar ne-a lip-sit şi ne lipseşte!

Poetul englez Wil-liam Blake afirma:„Există două clase de oa-meni: fecunzii şi devora-torii.” Poate fi cinicul unom fecund? Nu! El de-vine cu adevărat un de-vorator!

Filozoful şi eseistulnostru, Emil Cioran,spunea: „Cinicul e mânatde o poftă aproape vi-cioasă a negării, devoinţa de a demasca.Există în el ceva diabolic,un joc pervers al spiritu-lui.” Cu adevărat, existăîn sufletele oamenilor ci-nici grăunţe de răutate,de multe ori bine mas-cate, bine fardate. Tot elmai spunea: „Cinicii aufost maeştri în irezolva-bil, căci lipsa lor de sfialăîn faţa cunoaşterii îţi tre-zeşte imaginea unor se-toşi de boli incurabile.”

Cinismul este, fi-reşte, o manifestare acruzimii, după afirma-ţiile lui Nietzsche - „unadintre cele mai vechidesfătări ale umanităţii,pentru că procură ceamai înaltă voluptate asentimentului puterii.”Cu alte cuvinte este simi-

lară barbarismului, ani-malităţii.

Poate că viziunea luiSalvador Dali, de la sfâr-şitul secolului XX, se po-triveşte şi zilelor noastre:„Nu eu sunt clovnul, ciaceasta societate, mon-struos de cinică şi incon-ştient de naivă, carejoacă jocul seriozităţiipentru a-şi ascunde maibine nebunia”? Naivi amfost? Inconştienţi amfost? Naivi vom fi? Orbivom fi, inconştienţi vomfi? Cum este posibil caîntr-o zi să spui: „Dacă seva dovedi că am plagiatvoi demisiona” şi pestecâteva zile să afirmi cunonşalanţă că nici nu tegândeşti la demisie.Unde este corectitudi-nea, onoarea, respectulfaţă de societate? Şi ia-răşi zi-sa Făt Frumos:Am copiat? N-am copiat!Ei şi ce dacă am copiat?

N-ai copiat şi tu? De laAristotel şi Platon toţicopiază! O comisie acre-ditată să judece confirmăplagiatul şi e imediatdesfiinţată. „Făt frumos”pleacă în străinătate săreprezinte ţara, fărămandat, călcând deciziaCurţii Constituţionale şiîn consecinţă, acesteia ise restrâng atribuţiile.Se emit ordonanţe de ur-genţă în serie, se facschimbări fără respecta-rea procedurilor legale -nici nu mai ştiu toateschimbările fiindcă ele s-au produs şi se produczilnic, în lanţ, un adevă-rat atac împotriva insti-tuţiilor statului,împotriva regulilor de-mocratice, împotrivajustiţiei independente.

Tăvălugul trebuieoprit! Ţara are nevoile eide care nu se mai ţineseamă.

4

Numai tu, Doamne!Călătorind spre apusfac parte din zicum soarele din mine,

încălzind interiorul opaccu raze curbate la colţuri.

Până şi aerul respirat se urcă prin sângecu litere coapte de cernealăîntrupând în gânduricuvintele.

Numai tu, Doamne!Eşti primul care vedeîn ochii mei dezlegareade păcatul trădării prin moarte.

Sunt tăcerile definitive.Luminile stinse de vântîn căuşul de ceară al mâiniice se topesc şi ardnemurirea.

Ospăţ de îngeriDupă ultimul suflet al iernii,bucuria vindecă,

voci de durere în oase se spală,case cu duhuri neauzitepocnetul clipei în noapte-l aruncă.

Mi se urcă pe piept o livadă înflorităunde îngerii-şi botează copiii,în ochi de pădure.

Şi nu s-au mai dusla trei izvoare care se întâlnesc...

Au rămas într-un colţ de umbrăsă-şi serbeze ospăţul.

Se potrivesc în gândurilângă un copac necunoscutdespre care spuncă aduce noroc.

Poeme de Llelu NicolaeVălăreanu (Sârbu)

Peru înseamnă Patri-cia, verişoara mea cunasul cârn şi caracter săl-batic, cu care am avutşansa să mă însor acumpatruzeci şi cinci de ani şicare, după atâta vreme,încă-mi suportă maniile,nevrozele şi crizele melede furie, fiind cea care măajută să scriu. Fără ea, demultă vreme viaţa mea arfi fost un vârtej haotic,fără a cunoaşte bucuriade-a fi dat viaţă lui Alvaro,Gonzalo şi Morgana, de a-i avea în faţa ochilor pe ceişase nepoţi care ne pre-lungesc viaţa, fiind bucu-ria zilelor noastre. Ea estecea care face totul şi încăfoarte bine. Rezolvă toateproblemele de zi cu zi, ad-ministrează banii, face or-dine în haos, îi ţine ladistanţă pe ziarişti şi penepoftiţi, îmi apără drep-tul meu la timp liber, sta-bileşte programulîntâlnirilor şi deplasărilormele, face şi desface vali-zele şi este atât de gene-roasă încât atunci cândmă mustră, de fapt, îmiadresează cele mai fru-moase elogii: „Mario, tunu eşti bun decât la unsingur lucru: să scrii”.

Dar să revenim la lite-ratură. Paradisul copilă-riei nu este pentru mineun mit literar, este o rea-litate pe care am trăit-o şide care m-am bucurat dinplin în marea casa a fami-liei cu cele trei patio, înCochabamba, unde, cuverii mei şi colegii declasă, ne jucam inspi-rându-ne din poveştile cuTarzan sau Salgarii sau înclădirea prefecturii dinPiura, pe sub grinzileunde erau putiţi liliecii,umbre tăcute ce populaucu mistere nopţile înste-late ale acestui pământcald. În acei ani, să scriu

era un joc pe care familiamea îl încuraja, o îndemâ-nare pentru care mă lău-dau, pe mine, nepotul, fiulfără tată, pentru că tataera mort şi era în ceruri.Era un bărbat înalt şi dră-guţ, în uniformă de mari-nar, a cărui fotografie seafla pe masa de la căpătâ-iul meu, pe care, după cemă rugam, o sărutam în-ainte de-a adormi. Într-odimineaţă, în Piura, dincare nu mi-am mai reve-nit niciodată, mama mi-aspus că bărbatul din foto-grafie, în realitate, nu eramort, că trăia. Şi chiar înacea zi am plecat cu toţiisă trăim cu el în Lma.Aveam unsprezece ani şidin acel moment totul s-aschimbat, nemaifiind lafel ca înainte. De atunci,mi-am pierdut inocenţa şiam descoperit singurăta-tea, autoritatea, viaţa deadult şi spaima. Salvareamea a fost cititul, să citesccărţi bune, să mă refugiezîn aceste lumi unde a trăiera exaltant, intens, oadevărată aventură ceurma neîncetat alteia,lumi unde mă simţeamliber şi din nou eram feri-cit. O lume care mă incitasă scriu, pe ascuns, ase-menea cuiva ce se dedaunui viciu nemărturisit,ce se lăsa prada unei pa-siuni interzise. Astfel, lite-ratura a încetat să mai fiepentru mine o joacă cuma fost în copilărie, deve-nind o modalitate de a re-zista piedicilor, de a

protesta, de a mă revolta,de a scăpa de intoleranţă:a devenit justificarea meade a trăi. De atunci şipână în prezent, în oriceîmprejurare când m-amsimţit înfrânt sau epuizat,la un pas de disperare, sămă dedic trup şi sufletmuncii mele de a scrie, aînsemnat lumina călăuzi-toare ce m-a ajutat să iesdin tunel, pluta salvatoarece-l duce pe naufragiatpână la mal.

Chiar dacă asta în-semna multă muncă şi măfacea să asud din greu,chiar dacă spre deosebirede oricare alt scriitor,uneori mă simţeam ame-ninţat de paralizarea saude secarea imaginaţiei,nimic nu m-a făcut maimult să mă bucur de-alungul vieţii mele ca fap-tul de a petrece luni şi anide zile cu înălţarea edifi-ciului unei poveşti, dinclipa naşterii ei nesigure,acea primă imagine pecare memoria a stocat-o,pornind de la o oarecareexperienţă trăită ce deve-nise nelinişte, entuziasm,fantezie, ajungând pânăîn faza de proiec germi-nând şi terminând cu de-cizia de a încerca sătransform acea schiţarede povestire populată cufantome, într-o adevăratăpoveste. “Să scrii, este unfel de a trăi”, a spus Flau-bert. Da, aşa este, dar esteun fel de a trăi în plină ilu-zie şi bucurie, cu un foctrosnind în cap, luptându-

te cu neîmblânzitele cu-vinte până reuşeai să lestăpâneşti, explorând ne-mărginita lume asemeneavânătorului aflat pe ur-mele prăzilor dorite pen-tru a înteţi ficţiuneapâlpâindă şi a domoli foa-mea devoratoare a orică-rei poveşti care, pemăsură ce se dezvolta, leînghiţea lacomă pe toatecelelalte poveşti. A scrieînseamnă să simţi ame-ţeala pe care ţi-o provoacănaşterea unui roman,când începe să ia formă şisă existe în sine pentrusine, cu personaje careîncep să se mişte, să acţio-neze, să gândească, să im-pună respect şiconsideraţie, cărora nu lemai poţi impune arbitrarun comportament, pecare nu le mai poţi lipsi deliberul lor arbitru fără săle ucizi, fără ca povestiresă nu-şi piardă puterea sade persuasiune. Aceastaeste experienţa ce mă fas-cinează de fiecare dată caprima oară, la fel de co-pleşitoare şi ameţitoare caatunci când faci dragostecu femeia iubită, fără să teopreşti zile, săptămâni şiluni întregi.

Traducere: Mircea Cotârţă([email protected])

Ziarele sunt autorizate săpublice acest text în orice

limbă, numai după data de 7decembrie 2010, ora 17.30,

ora oraşului Stokholm.Fundaţia Nobel 2010.


Mario Varga Llosa

Elogiul lecturiişi al ficţiunii (7)

25nr. 60 n noiembrie 2012

Cosmetica duşma-nului sau cum săajungi tu la tine Amélie Nothomb este

un autor pe care, spreruşinea mea, l-am desco-

perit abia acum, maiprecis aseară când i-amşi citit romanul Cosme-tica duşmanului, apărutla Polirom în anul 2006în traducerea lui MihaiElin. Directa primită dela autor m-a urmăritchiar şi în somn, printr-un vis apăsător şi smulsdirect din ghearele cărţii.

Cartea este scrisă cupatos, redând un dialogdevastator pe care, la fi-nalul cărţii realizezi că seputea desfăşura în doarcâteva secunde. Poatechiar într-o fracţiune desecundă. Planurile semişcă spre final foartefoarte rapid, având im-presia unui joc de oglinzide bâlci pe care îţi vinesă le spargi cu mâiniletale.

Felul diferit al spune-rii o diferenţiază pe au-toare şi te face să nu uiţiaşa uşor povestea care,uneori ai impresia că tepriveşte pe tine, că tueşti acel Jerome Angustde pe aeroport, ascul-

tând grozăviile unuianume Textor Texel.

Autoarea merge di-rect la inima romanului,şi anume dialogul (atâtinterior cât şi exteriordeşi totul în cazul de faţăeste relativ) pe care îlstăpâneşte foarte bine,frazele curgând rapid, caun şuvoi. Decorul şi vân-zoleala din aeroport suntlăsate spre deducere citi-torului, ceea ce mi-a plă-cut foarte mult, pe toatădurata lecturii având înurechi zgomotul de aglo-meraţie şi paşii grăbiţi,fără ca autoarea să de-dice un pasaj cu descrie-rea împrejurului. Niciînfăţişarea personajelornu sunt redate, dar astanu m-a împiedicat să nule încarnez în imaginaţiamea.

Amélie Nothombarată în acest roman al eio afinitate pentru părţilenegre, refulate ale omu-lui, cărora le oferă cir-cumstanţe atenunate, pecare le îmbracă în argu-mente solide menite săîntărească ceea ce, înfapt, s-ar putea numibolnav. Dar această no-ţiune, de bolnav, dez-voltă în rândurileautoarei o cu totul altăfaţă, o cu totul altă con-otaţie. Una care clatinădin temelie ceea ce ştiamnoi despre om. Te simţila un moment dat sin-gur, fără zidurile moralepe care le ştiai construiteîn jur, şi te întrebi ce e cutine acolo, ce e cu acea

lume pe care nu o recu-noşti, nu îţi aduci amintede ea deşi ai trăit-o pânăatunci. Este o carte încare autoarea dovedeştedeja o abilitate în a dez-volta personajele din cu-vinte puţine, de a le daun contur bolduit dindoar câteva amintiri saudorinţe spuse cu vocetare.

Te poţi clătina citindcartea, dar plusul vinedin răcoarea ce se ridicădintre rânduri, din fap-tul că nu cade în parteapatetică (atât de apro-piată, atât de la înde-mână), optând doarpentru postul de obser-vator (care poate trecedrept subiectiv).

Am văzut o posibilăecranizare a cărţii întimp ce o citeam, şi mi s-ar părea o realizare dacăfirul şi structura cărţii s-ar păstra neatinse, in-tacte şi naturale. Fărăînflorituri.

Dictionar Robert denume proprii saudespre criminalii

din tine Amélie Nothomb

prin Dictionar Robert denume proprii a reuşit sămă răpească încă onoapte, fapt pentru carei-am mulţumit la final.Chiar i-am mulţumit.

Este al doilea romanal autoarei pe care îl ci-tesc, şi pot spune că îmiplace felul în care îşi con-struieşte personajele,fără descrieri ale aspec-

tului fizic (sau dacă oface se focalizează pe unamănunt), doar prin re-darea modului de com-portare ale acestora.

Am avut impresia ci-tind romanul că autoa-

rea, pentru a vorbidespre tensiunea uneifete (Pletrude) în care şi-a trăit viaţa şi aspiraţiileeşuate mătuşa sa Cle-mence, reia într-o vitezăfoarte mare, viaţa plinăde surprize şi neprevăzutpe care a avut-o fetiţapână în acel moment.Sunt redate astfel flas-huri foarte vizuale careconstruiesc un personajcredibil.

Prin torentul de im-agini şi întâmplări se re-găsesc cheile cărţii,cheile poveştii, cum ar fiîntâlnirea cu MathieuSaladin unde se zicefugar, totul ţinând deatenţia cititorului: Cau-zele mici au efecte mari.Acesta este motorul căr-ţii, motivaţia rândurilorşi a curgerii paginilor.

Îmi place modulacesta de a scrie ca şicând autoarea ar fi pradăunei inspiraţii, ca şi cândtotul se petrece într-ofracţiune de secundă, caîn acele momente când,

Note de lecturăde Ştefan Ciobanu


cum se spune în poporŢi-a picat fisa!

Finalul cărţii aruncă oamprentă personală asu-pra intregii istorii,dându-mi dreptul săpresupun că în acestroman sunt ascunsemulte aspecte autobio-grafice. Paralela dintredans (şcoala la care afost dată Plectrude) şizbor nu se opreşte la osimplă comparaţie, la osimplă stare de moment,la o simplă figură de stil.Până la urmă dansulpoate fi înlocuit cu oricedrum ales în viaţă, cada-vru va fi cărat până lafinal fie şi în zbor. Esteun sfârşit diferit, un sfâr-şit care oferă puţin dinmobila interioară a au-toarei, eliberată de pre-siunile celor din jur, decriminalii care iau nu-mele celei mai bune prie-tene, a surorilor(verişoarelor), a unchiu-lui etc.

Este şi o poveste dedragoste acolo, o povestecare porneşte din îndră-gostirea de sine, şi secontinuă în celălalt.

Şi această carte se ci-teşte cursiv, putînd fi ocapcană pentru cititorulneatent pentru că, aşacum am spus, printrescene se află acelea careconţin nişte chei, fărăînsă a beneficia de oatenţie aparte. Uneorisunt de mărimea unuiparagraf din 6-7 rânduri.

Irvin Yalom - Plânsullui Nietzsche în ba-tista psihanalizei Acesta este romanul

de debut în lumea lite-rară a psihoterapeutuluiIrvin D. Yalom. Singura

notaţie găsită pe carteeste: o carte care m-asalvat scrisă de mine un-deva prin 2008. Este oficţiune incitantă pentrupasionaţii de psihologie,filosofie şi de limite aleimaginaţiei. Părintelepsihanalizei JosefBreuer, trece printr-ocriză interioară cauzatăde repetatele coşmarurişi prin terapiile oarecumratate întreprinse cuprima pacientă căruia is-a aplicat psihanaliza,Anna O (este vorba des-pre dragostea pe care odezvoltase faţă de pa-cientă, pe care o îngro-pase inconştient dar pecare o va dezgropa con-ştient alături de Nietzs-che). Doctorul acceptăprin intermediul unei ti-nere, Lou Andreas-Sa-lomé, o iubire

capricioasă şi fatală a luiF. Nietzche, consultareaacestui neobişnuit pa-cient, atât prin compor-tament cât şi prinocupaţie, filosof!. Gă-seşte în aceast nou pa-cient o nouă sursă derevitalizare a sinelui şi aîntreprinderilor sale in-trate pe o linie moartă,psihoterapia, o disci-plină văzută nu cu ochifoarte buni de oamenii

de ştiinţă ai vremii.Autorul romanului a

întreprins o lungă docu-mentare, descoperind căfilosoful german ar fiputut fi trimis la o con-sultaţie la eminentul pă-rinte al psihoterapieiundeva prin 1878 decătre un discipol al său,Heinrich Koserlitz, careşi vorbise pentru o cazareîn Viena pe tot parcursulacestor întâlniri. Doarsora fiosofului a fost ceacare s-a opus din motivede precauţie, F. Nietzchefiind foarte bolnav.

Cartea este un mara-ton (la propiu şi la figu-rat) pe care se angajeazădouă personaje pitoreşti,cu personalităţi puter-nice şi nu lipsite de sur-prize. Josef Breuer areocazia de a descoperi la-cunele ştiinţei pe careera pe cale să o dezvolte(Freud apare, aş puteaspune, episodic pe par-cursul acţiunii), iar F.Nietzsche realizează cănu este atât de bolnav pecât de bolnav se credeael, realizând că boala luiera o cale de a atrageatenţia celor din jur. In-trat în mrejele cărţii cugreu mai desprinzi pe te-rapeut de pacient.

Cei doi se găsescprinşi într-un carusel, nudoresc să recunoască ne-cesitatea întâlnirilor decare ajunseseră să de-pindă, multitudinea derevelaţii pe care cei doi leconşteintizează fac pe ci-titor să nu lase aşa uşorcartea din mână. Finalulcărţii este surpinzător,găsit parcă într-un mo-ment de maximă dispe-rare al doctorului cares-a descoperit pe sineîmpins la limita fiinţei

sale, dezorientat şi im-pulsiv dar capabil de avedea totuşi, limpede şi... sănătos.

Desigur, psihoterapianu s-a dezvoltat avându-l ca pacient pe F.Nietz-che, dar angoasa şidecepţiile doctorului le-gate de ratarea primelorconsultaţii cu Anna O.sunt cât se poate dereale, ca şi relaţia luiNietzche cu Lou An-dreas-Salomé, a cărorcorespondenţă drama-tică este redată fugitiv şicât se poate de real încarte. Istoria este o fic-ţiune care s-a întâmplat,ficţiunea este o istoriecare ar fi putut să se în-tâmple spune AndreGide, şi autorul cărţii defaţă este de acord com-plet cu această frază, pebaza căruia scrie şi uneseu.

Cartea este scrisă cuvervă (cam la fel de con-cis şi de limpede ca stilullui Jose Saramago), fărăa plictisi citiorul cu dateistorice pe care însă le in-troduce din abundenţă(ele sunt, în fapt destulde legate de întreg textul)cu o dexteritate de invi-diat. Abia când laşi car-tea jos şi te documenteziafli că, în afară de fante-zia întâlnirii dintre ceidoi giganţi, tot restul in-formaţiilor din carte suntpur adevăr istoric. Fiindla primul său roman,această reuşită nu poatedecât să îi confere docto-rului Irvin D. Yalom, sta-tutul de inspirat.

Filmul apărut pe bazaaceste cărţi nu l-am ur-mărit pentru a nu fi de-zamagit. Am rămas cufrumosul gust al cărţiicare mă mai bântuie şiastăzi.

Mihai Ardeleanu

Ştiţi că fiecare dintre noi are însine un arc? El leagă vectorii com-portamental-slab şi spiritual-tare aiomului, reglând continuu dinamicadegajată de evoluţia acestora, însensul suprapunerii permanente alor. Dar ce reprezintă fiecare dintreaceşti vectori şi legătura elasticădintre aceştia?

Vectorii determinanţi ai vieţiiomeneşti reprezintă cele două părţisimbiotice ce compun întregul fiin-ţial. Vectorul spiritual este imper-ceptibil simţurilor de care dispunem,dar se face prezent ca efect în toatemişcările noastre perceptibile. Existăun al şaselea simţ ce dă acces fiinţeiumane la o percepţie directă a vecto-rului spiritual, dar uneori acesta esteatât de atrofiat, încât rămâne ca mo-dalitate de constatare a spiritualită-ţii doar metoda indirectă, prinobservarea evoluţiei celuilalt vectordeterminant, anume vectorul com-portamental, profund perceptibil.

Vectorul tare este orientabil încâmp spiritual, îşi modifică direcţiafaţă de un centru de acţiune pe careîl vom denumi în teoria de faţă,punctul Ego, în jurul căruia se dez-voltă vibraţia vieţii. Orice mişcarespirituală este în fapt o oscilaţie un-ghiulară stinsă de orientarea finalădeterminată de unul dintre cei doipoli antagonici (pozitiv sau nega-tiv). La atingerea uneia dintre celedouă orientari cardinale, oscilaţiileunghiulare dispar iar fiinţa începeevoluţia în acel sens, crescând în in-tensitatea trăirilor. Oscilaţiile un-ghiulare sunt expresia lupteiinterioare a fiinţei umane, determi-nate de acţiunile diametral opuseale ispitei şi conştiinţei, ale slăbi-ciunii intensificate de patima răuluişi virtuozităţii sporite de credinţa înbine. Putem defini mai plasticaceastă luptă interioară, ca pe unvârtej ce apare la confluenţa a douăbraţe ale aceluiaşi fluviu, când fie-care dintre acestea vrea să ocupeexclusiv spaţiul unei aceleiaşi albii,ţelul fiind acela de a ajunge primulla gura de vărsare în mare. Acestvârtej este spaţiul zbuciumului spi-ritual în care plămada fiinţei esteîncercată profund, până în adânci-

mile ei cele mai tainice, pentru a nurămâne în ascuns ceva dăunător ne-vădit.

Vectorul slab sau comportamen-tal, este atitudinea noastră cu carene afişăm în faţa semenilor noştri.Este o reprezentare a realităţii fiin-ţei umane. Acest complex propriude mişcări sociale poate fi perceputde ceilalţi, îi influenţează în ceea cecred despre noi şi poate fi perceputca fiind acţiunea noastră în mediulsocial. Acest vector devine un izvorde efecte, fiind purtător de cauză şiresponsabilitate. Gândul, cuvântulşi fapta sunt mijloace de exprimareale Ego-ului nostru, prin ele se con-struieşte comunicarea şi conducîntr-un final la comuniune. Suntemcelule singulare ce se vor grupa înţesuturi, organe şi finalmente într-un organism ce va candida la eter-nitate.

Ce este eternitatea? Simplu, ab-senţa timpului. În eternitate timpuleste doar o noţiune inoperantă, ex-presie a unei naturi existenţiale cucaracter spaţio-temporal. Timpulpresupune finitul, absenţa determi-nând inevitabil infinitul.

Cei doi vectori mai sus amintiţisunt eterni, ei născându-se în baiatemporală a acestei vieţi, în care aurăgazul definirii propriei orientări,orientare cu care vor pătrundeacolo unde timpul nu poate intra,adică în vecie.

Arcul ce leagă cei doi vectori, arerolul orientării unice, a suprapune-rii comportamentului perceptibilpeste spiritualitatea noastră imper-ceptibilă. Este legătura ce produceacumulări potenţiale, înmagazinăriale tensiunilor existenţiale, izvor decinematică existenţială. Arcul arememoria acţiunii deformatoare, în-cărcându-se cu energia primită dela cel ce-l supune, încătuşând

această energie în prezent pentru ao elibera în viitor când timpul se vacuibări la numitorul unei fracţii ci-netice. Arcul absoarbe atât cât îipermite elesticitatea substanţei dincare este plămădit, este constantasa existenţială. Arcul se cufundăproporţional cu constanta sa, atât înstatica potenţială, cât şi în dinamicamişcărilor descătuşate. Arcul nos-tru interior, va suprapune întot-deauna, într-un final, vectorul slabpeste cel puternic. Vectorul spiri-tual este inert, orientarea sa estesub imperiul unor forţe net supe-rioare celor din lumea perceptibilă,el este referinţa existenţei noastre.Vectorul comportamental va fi celce sub acţiunea neobosită a arculuinostru interior, se va deplasa cătrevectorul spiritual, suprapunându-sepeste acesta. Orice deviere compor-tamentală faţă de adevărata noastrăorientare spirituală, produce ten-siune, fiind expresia unui sofismexistenţial, o viclenie prin care in-ducem celorlalţi ceea ce nu suntem.Dar oboseala produsă de tensiuneainterioară înmagazinată în tainicularc, va face fiinţa să cedeze la unmoment dat, lăsând cale liberă su-prapunerii vectoriale ce va definiadevăratul comportament al omu-lui. De asta se spune că „urmaalege”, sau „timpul cerne”. Este ne-voie de oboseală pentru a se naştecedarea. Cu cât este mai mare dife-renţa dintre ceea ce eşti şi ceea cearăţi, adică făţărnicia ta, cu atât ten-siunea ta internă va fi mai mare.

Arcul! Cine este arcul!?Arcul este propria noastră Con-

ştiinţă!

(va urma)


MecanicaVieţii (2)Arcul


De undevenim siunde neducem...

AdrianaGeorgiana Epure

Rădăcinile mele le gă-siţi într-o casă modestă,într-un mic orăşel demunte. Rădăcinile mele legăsiţi acasă. Iar acasă eacolo unde-ţi este inima.Cu toţii le avem, mai multsau mai puţin adâncite,

mai mult sau mai puţinputernice. Ataşamentulfaţă de părinţi variază dela o persoană la alta dar,cu siguranţă, nimeni nupoate nega că îşi iubeştepărinţii. Nimeni nu poaterenega căldura părin-tească, a căminului unde acrescut, unde a avut partede mustrările dar şi de să-rutările pe frunte alemamei. Cu toţii ne adu-cem aminte de clipelecând aşteptam cu nerăb-dare ca părinţii să se în-toarcă de la serviciupentru a petrece câtevaclipe cu ei, chiar dacaştiam cât sunt de obosiţi.Oricât ne-am considerade independenţi, sfatulmamei ne pune mereu pegânduri, deoarece în su-fletul nostru vorbele eicântăresc mai mult decâtne putem da seama. Ori-cât ne-am considera devulnerabili, vorbele tateine pun mereu pe picioareşi ne dau curajul de amerge mai departe. Astafac părinţii ..ne suntaproape când ne simţimtemători şi neîncrezătoridar si când suntem pe cul-

mile fericirii. Sunt acolo,mândri de noi. Mereu aufost, mereu vor fi. Înschimb, noi, de multe oriîi uităm undeva, înumbră, din teama de a neafişa sentimentele, iar ul-terior, realizăm cât rău lefacem prin neglijenţa şiindiferenţa noastră. Ne eruşine, ne simţim mici şinu ne putem etala maturi-tatea în faţa prietenilordacă părinţii sunt de faţă.Îi respingem, îi îndepăr-tăm de prietenii noştri,de pasiunile şi gusturilenoastre, implicit de noi. Şiei suferă, în tăcere, bi-neînţeles. Indiferenţadoare. Răneşte. Dar ei neiubesc în continuare, la felde mult; aşa ţâfnoşi, nesu-feriţi şi nepăsători cumsuntem. Suferă odată cunoi şi dacă ar putea ne-arlua ei problemele, le-araduna cu ale lor şi arpurta doar ei povara. Darnu pot face asta, pentru căsunt ale noastre şi trebuiesă învăţăm să le rezolvămsinguri. Să creştem, să nematurizăm, să-i facemmândri. Cu toţii ştim căfiecare familie are proble-

mele şi lipsurile ei... Demulte ori vedem o mamăcare luptă cu dinţii pentrucopiii ei şi un tată care apărăsit câmpul de luptăsau un tată care se zbatedin răsputeri şi o mamăcăreia a încetat să îi maipese. Un copil trebuiesprijinit şi susţinut depatru braţe şi nu de două,altfel îşi pierde din echili-bru. Un copil trebuie sus-ţinut în doi, chiar dacăpărinţii nu mai împartacelaşi cămin sau aceleaşiprincipii de viaţă. Şi chiarşi atunci când nu mai sun-tem copii avem nevoie totde doi. Asta e cifra ma-gica! Deoarece, oricât s-arstrădui, un părinte nupoate suplini total ab-senţa celuilalt. Aşa că iu-biţi şi iubiţi-vă, pentru voişi pentru cei de lângă voi!Rădăcinile mele nu-s per-fecte, dar aşa cum suntele, sunt ale mele. Şi mi-aşdori să ştiu că sunt mân-dre de mine, de ce sunt înprezent şi de ce voi fi înviitor. Mamă, tată, voisunteţi rădăcinile mele şifără voi m-ar smulge vân-tul...

Soţie debrad, soţie

de mesteacănConstantin Preda

Din ce lume o fi venindtumultul poeziei CamelieiIoniţă în lumea noastră,nu ştiu.

Şi nici nu dau ghes săaflu, să ştiu.

Dar îmi place până lasfâşiere, îmi face bine, măvindecă, mă înnobilează.

Simbolul toamnei(anotimpul în care estenăscută poeta) străbatestelele, în cea mai fru-

moasă călătorie nebiruităde timp – Poezia!

Poeta Camelia Ioniţăeste în stare să moară iu-bind, e-n stare de sacrifi-ciu, e-n stare să-şi asumetoate tristeţile vieţilor depoeţi.

Ea are un fel de a fiegal cu roua. Ea are un felde a fi egal cu melancoliaunei piersici tăcute.

Inima sa selectează,primitiv aş spune, primi-tiv în sensul de floare, deculoare, de smerenie, deîntoarcere la Dumnezeu,toate emoţiile lumii şi letransformă în luminăpură, în dragoste pură.

Poezia sa(vezi “Din

anotimpul hulubăriei”,Ed. ”MJM” Craiova,2012), candelă ce pâlpâiede fior mistic, e maiaproape de păcat decât derugăciune, dar mult maiaproape de icoană decâtde închinăciune.

Poezia sa ca semn deînrobitoare izbânzi, se ci-teşte cu inima şi poate fiascultată numai în amurg,de preferat în acorduri dechitară, de clavecin sau demurmur de petale de crin.

În altă existenţă poetaa fost, pesemne, sotie debrad sau sotie de mestea-căn, altfel de unde areatâta lumină în cuvânt şi-n zbor în toate sfâşierile

ce sunt?Poezia sa, repet, se ci-

teşte cu inima şi chiarpoate ţine loc de bătaie deinimă, de clipocit de lu-mină,de foşnet de pădure,de boncăluit de cerbi.

Poezia sa apără lumeade urâţenie.

Poezia sa e logodită cugeana Lui Dumnezeu.


Ce exemplu bun deurmat pentru toţi ceicare se zbat după pu-tere!!! Sa vedem dacă s-ar pune aceasta condiţieşi pentru cei din Româ-nia, vor mai dori să fiepreşedinţi????

Mă îndoiesc...BBC scrie povestea lui

Jose Mujica, singurulpreşedinte care a ales satrăiască la fermă şi săpractice agricultura, unstil de viaţă deloc obiş-nuit pentru un şef destat.

Mujica a renunţat lareşedinta prezidenţialăluxoasă din Montevideoşi s-a mutat, împreunăcu Prima Doamnă, laţară.

Cei doi cresc animaleşi lucrează pământul,economisind 90% dinindemnizaţia sa, echiva-lentul a 12.000 de dolariamericani, bani pe care îidonează lunar.

Astfel, Jose Mujica se

descurcă cu 775 de do-lari, echivalentul unui sa-lariu mediu lunar al unuiuruguayan obişnuit.

În declaraţia sa deavere scrie ca are un au-tomobil Volkswagen Be-etle din 1987, în valoarede 1.800 de dolari, lacare se adaugă bunurilesoţiei sale, constând înterenuri, tractoare şi ocasă, evaluate la 215.000de dolari americani.

Averea actualuluipreşedinte uruguayanreprezintă doar douătreimi din averea decla-rată a vicepreşedinteluiDanilo Astori şi o treimedin cea a fostului şef destat, Tabare Vasquez.

Locuinţa lui Mujicanu este alimentată cuapă de la sistemul de ca-nalizare, deoarece acestanu există în zonă. Apa pecare o consumă vine dinpământ.

Gospodăria sa estepăzită de doar doi paz-

nici şi de Manuela, o că-ţeluşă cu trei picioare.

„Mi se spune că suntcel mai sărac preşedinte,dar eu nu mă simt delocsărac. Săraci sunt oame-nii care muncesc din greuca să poate duce un stil deviaţă luxos, ajungând să-şi dorească din ce în cemai mult. Este un lucrucare ţine de libertate.Dacă nu ai multe bunurimateriale, nu trebuie sămunceşti ca să le poţi în-treţine, aşa că ai mai multtimp pentru tine.

Poate par un bătrânexcentric... Dar estevorba doar despre o ale-gere personală”, a expli-cat liderul uruguayan.

La 77 de ani, Mujicase declară un om împli-nit. Cu toate acestea,viaţa sa nu a fost mereusimplă. Acesta a petrecut14 ani în închisoare şisusţine că aceasta expe-rienţă l-a ajutat să-si deaseama ce contează cuadevărat în viaţă.

Propus de D.B.

Cel maimodestpreşedintede stat


C.P. Popescu

Îl găsisem în dimi-neaţa rece în faţa măce-lăriei, aşteptând atent.Tremura de frig din toateîncheieturile şi privea cunădejde spre uşa închisăcare îi împiedica posibilahrană. Cuiva i s-a făcutprobabil milă de el, pen-tru că uşa măcelăriei sedeschise şi o mână debărbat îi aruncă o bucatăroşie de carne, dar înaceeaşi clipă bucata e în-hăţată de un dulău maimare şi mai iute ca el. Cucoada între picioare, sedă într-o parte, deznă-dăjduit şi tremurând nunumai de frig ci şi defrică. Trecătorii trec, te-mători că ar putea fimuşcaţi pentru cine ştiece tainice vinovăţii. Seferesc, e viscol, le e frig şisunt foarte, foarte gră-biţi. Celălalt mârâie gros,cu bucata de carne încolţi şi o zbugheşte dupăprimul colţ.

Are poate puii flă-mânzi, se gândi, credin-cios şi câineşte iertător.

...L-am luat acasă în

ziua aceea şi s-a obişnuitiute cu hrana pentru pi-sici pe care încă o maipăstram după fuga ei ne-aşteptată. Îi era bine lacăldură, ochii lui mă pri-veau ca şi cum mi-ar fimulţumit. Ştiam, sim-ţeam că aşa este, dar nuputea vorbi în cuvinteomeneşti. Nu încă, pen-tru că peste câteva săptă-

mâni, într-o seară tristăde Crăciun singur, doarcu el, cel fără nume, stă-team cu pipa aprinsălângă bradul meu săracîmpodobit, dar plin descânteieri de dincolo delume. Numai muzica dis-curilor se auzea, îmi plă-cea cu deosebire Bach înmomentele acelea dintrecuta mea viaţă. Stăteape labele dinapoi şi pri-virile ochilor lui aveauceva hipnotic, fără să-midau seama dacă erau ur-marea acordurilor suavede orgă, sau se însumauîn mine cu alte stăriadormitoare. Era cald,era bine, era pace.

Am aţipit, cu ochii înochii lui, strălucind în lu-miniţele Crăciunului.

...Ca şi ţie, şi mie mi-au

fost aşezaţi ochii în faţă,pentru a merge numaiînainte. Ca şi ţie, mi-apus îngerul vieţii în trupo mare de cuvinte, încăde pe vremea când eramcopil. Le amestecasefoarte bine, ca să nu-mifie uşor a-l descoperi pecel doar al meu. Peatunci, copil fiind încă,aceste vorbe se rosteaufără nicio legătură întreele, aşa că părinţii mei ausocotit că nu sunt o făp-tură în toate minţile. S-au împăcat cu realitateaasta, deşi eu cunoşteamînţelesul cuvintelormele. Ei însă nu le pu-teau alătura unele altoradupă cifrul cunoscutdoar de mine de la înger.Îmi era tare milă de ei,iar îngerul mă îndemnasă-i fac şi pe ei să fie iarcopii, dar nu reuşeamasta niciodată. Ba chiarde câte ori încercam pri-meam câte o nuieluşă pe

spinare, aşa că am învă-ţat cu timpul să tac.

Nu m-au dus laşcoală, deşi eu descope-risem de multă vreme ocarte mare cu copertăgroasă în care îngerulîmi şoptise că scrie aşa:La început a fost Cuvân-tul. Şi Cuvântul eraDumnezeu. Mai mult numi-a descifrat el din ci-frul acelei cărţi, ştiapoate că cifrul minţiimele nu se potrivea maideparte cu acela al cărţiigroase, dar eu m-am bu-curat să aflu că mai suntşi altele.

Când m-am făcutmare, am început de-odată să vorbesc cu şir,cu înţeles, aşa cum ni-meni nu s-ar fi aşteptat.Tocmai de aceea eraucum nu se poate maiatenţi, urmărindu-miideile (ale mele oare, aleîngerului care poate îmischimbase cifrul copilă-riei şi mă făcuse ommare?) până la capăt şiplecând apoi gânditori.Călăuzit de înger, am totvorbit, bucuros să măsimt ascultat, dar, dupăo vreme, când se răspân-dise vestea despre mine,cei care doreau mai multca orice altceva pe lumesă păstreze tainele cărţiiaceleia doar pentru eimi-au întins o capcană şim-au prins. Trebuia pe-semne să tac, aşa cum fă-ceam când eram mic.Dar ei nu mi-au dat cunuiaua pe spinare ca pă-rinţii mei. Nu, ei m-audus în cercul lor închis,întunecat şi rece şi m-aupreschimbat în câine, casă nu mai pot vorbi ni-ciodată. Sărmanii, ei nuştiau că am un înger! Iarîngerul, văzându-i şi lă-

sându-i să mă pedep-sească, îmi dărui putereade a rosti cu ochii sin-gura propoziţie pe care oînţelesesem în alt cifrudin cartea aceea. Şi toţioamenii o înţeleg şi o as-cultă, numai dulăii răiprovizoriu nu. Ei îşi ducpoate alte pedepse, nu camine. Nu te mira că îţispun toate astea: tu eşticel care m-a judecatatunci. Ai uitat, asta s-apetrecut tare demult,poate de asta nu-ţi maiaminteşti şi acum te-aiascuns într-o viaţă cum-secade şi singuratică. În-gerul mi-a spus că aitrăit destul povara ta ne-ştiută şi m-a trimis pemine să-i ţin locul pen-tru tine. Acum ţi-amspus tot ce ştiu, cifrulmeu şi al îngerului. Teiertăm şi vom avea grijăde tine mereu, aşa să ştii.

...Muzica s-a oprit de-

mult. Bach tace, e linişte.Crăciunul a venit, iar câi-nele meu, cel căruia num-am învrednicit nicimăcar să-i alcătuiesc unnume, spunându-i deobicei căţelul meu, scân-ceşte încet:

- Ulgann, Ulgann, Ul-gann...

Este, pentru mine, în-cifrarea unor si-

CâineleUlgann

4


labe rostite gutu-ral de un câine şi

atât. L-am repetat, îngâ-nându-l cu gura închisă.Am simţit vibraţii as-cunse pe care le recunoş-team cu emoţia uneitemeri noi: era numelemeu vechi, atât cât puteafi el rostit de un câine depripas, înfrigurat, flă-mând şi slab, luat de peo stradă pe care trecăto-rii totdeauna se grăbeau.Eram doar fruntea pecare o încruntaseră gân-duri mult îndepărtate.Mă găsiseră acum, as-cuns bine în propria meamemorie, aşa cum bol-navii îşi caută cu setevindecarea şi uneori nuştiu că le este alături, laîndemână oricând. Darcâinele acesta îmi adu-cea darul unei iertări înseara de Crăciun! Era celpe care un înger îl ale-sese să înveţe, pe cândera un copil nătâng, pri-mele cuvinte pe caremâini altfel binecuvân-tate le scriseseră în Bi-blie. Doar atât, nimicmai mult, ca şi cum totconţinutul cărţii ar fiurmat să fie înţeles în celpuţin câteva mii de ani,de multe milioane de fi-inţe, care nu erau nici pedeparte copii neajuto-raţi. Treaba asta cred cămai continuă încă şi azi.

Acesta i-a rămas nu-mele. De atunci au trecuttrei ani. Îmi e credinciospe cât sunt şi eu credin-cios în Cuvânt. El e cel ceiartă şi cu siguranţă cădupă îndelungi cercetărivoi izbuti să desluşesc ci-frul numelui său, astadacă va rămâne lângămine, împreună cu înge-rul din el, în Cetateaunde locuim.

4

Cristian TudorPopescu

Sutele de mii de ti-neri care au picat baculîn ultimii ani configu-rează o „bulă” socială cuun potenţial de propor-ţii al răului. Cea maimare parte dintre ne-reuşiţi pur şi simplu n-au vrut să înveţe, fiind,potrivit propriilor de-claraţii, prea ocupaţi cudistracţia. Literatura,gramatica, matematicasau istoria li se par aces-tor viitori cetăţeni denădejde ai patriei noas-tre nişte aiureli, obosi-toare şi inutile.

Cultura nu mai re-prezintă o valoare în so-cietatea românească. Areprezentat, în comu-nism, fie ca instrumentde propagandă, fie caformă de rezistenţă, fieca modalitate de îmbu-nătăţire a omului în sin-gurătatea nopţiitotalitare. În postcomu-nismul românesc, cul-tura-propagandă şicultura-rezistenţă prac-

tic au dispărut, iar acumcultura sufletului bun aajuns în faza descompu-nerii accelerate.

Cultura sufletuluibun e dincolo de acelpragmatic şi imediat „aicarte, ai parte”.

Cineva care l-a cititcu adevărat pe Emi-nescu, un spectator alpieselor lui Shakespeareşi Caragiale, un cunos-cător al lui Don Quijoteşi al Ţiganiadei luiBudai-Deleanu, un omcare a ascultat măcar odată în viaţă Mozart,Verdi sau Bach nu aredoar o minte mobilată.

Geometria, structu-rile algebrice, limita,asimptota, derivata nudezvoltă doar capacita-tea de a raţiona.

A înţelege principiilemecanicii şi termodina-micii înseamnă maimult decât a şti cumfuncţionează un motorşi cum se învârte Uni-versul.

O minte cultivată în-râureşte sufletul. Cel ce

cunoaşte, adunătorul debunuri simbolice, e maideparte de a fi un omrău, dăunător celorlalţi– excepţiile, unele mon-struoase, confirmăaceastă regulă de con-versie a culturii în mo-rală şi civilizaţie.

Omul atins de cul-tură ajunge mult maigreu intolerant, xeno-fob, rasist, fan al dicta-turii sau anarhiei –toate, întruchipări alesufletului rău.

Câteva versuri cititesau auzite cândva îl potface, subconştient, săşovăie înainte de a-şilovi soţia sau copilul.

Marea muzică şi stu-diul istoriei pot să-l in-fluenţeze în a fi maiatent cu semenii, în arefuza să judece şi sădenigreze doar din au-zite, îi dau puterea de aînţelege şi ce nu-i con-vine sau nu-l intere-sează direct.

Cunoaşterea grama-ticii îl poate opri de la ascrie sau rosti o înjură-tură – „Mă-ta are cra-timă”, zice o melodiefăcută de tineri.

Liserupiştii de cul-tură generală vor fi nunumai ignari, dar şiegoişti, nepăsători,abrutizaţi, mârlani.Ţoape cu laptoape, tică-loşi lipsiţi de exerciţiulrespectului şi admira-ţiei, fără onoare, bun-simţ şi bună-credinţă.

Generaţiile lor vor daţării mai mult locuitori,mai puţin cetăţeni şimult mai puţin oameni.

Şi toţi aceştia vorvota şi vor fi aleşi.

Propus de D.B.

„Mă-ta arecratimă”


BibliotecaceruluiDimitrie Grama

Dintr-un cer prăbuşit,căzut ca o rană vie prin-tre dealuri, case şi oa-meni, dintr-un cer carese dezintegrează undevaîntre Soare şi Pământ,cad nesfârşite mesajeumede. Şi eu le citesc!Fiecare strop de cercăzut în ochii mei este oscrisoare, o odisee, undestin, iar hainele de pemine, ude leoarcă si băl-tocile din drum, sunt bi-bliotecile cerului.Oricine poate citi mărtu-riile căzute din cer; orbii,surdo-muţii, sfinţii, tică-loşii, lupii şi viermii. Şimai ales viermii, carestau de pază, dar şi curăbdare, rod timp, rodeternitate, transformândtotul în ceea ce suntem.

- Linişteşte-te! Te rogsă taci, te rog să nu-mivorbeşti aiurea în cap,forţându-mă să scriu cutotul altceva decât îmiplanificasem!! Tăcere

vreau, tăcere...Un colţ de stradă, un

bulevard, pe care suntobligat să-l cuceresc, să-l străbat, cu toate că ecomplet gol, complet pu-stiu. Mă lupt cu el, pă-şindu-l hotărât şi apăsatşi cu fiecare pas sunt totmai convins că acestdrum nu duce nicăieri.Dar continui să păşesc şialături de mine păşeştePrometeu, Ulise, Miche-langelo, Iisus Cristos şitatăl lui Dumnezeu.

Calci greu în apa vie,calci în picioare cer, calciimortalitate şi de aceeanu ştii, nu înţelegi! - Şiiarăşi, fără de voie, îmivorbeşti în cap? Haispune-mi eşti tu, „Liniş-tea” eşti „Spaima”? Sautaci! De-a pururea sătaci!

...Şi am ajuns acolounde şi bulevardul şiploaia brusc s-au termi-nat într-o balustradă în-altă de un şchiop şijumătate. Aplecându-măpuţin în faţă, pot foarteclar să văd focul care în-călzeşte Pământul, foculde care se tem cei carenu au păcătuit. Dar dacăalunec şi cad până în

centrul Pământului, potoare să mă reîntorc demână cu Atlas. Şi reîn-tors, pot oare să ard caun sfat bun, ca o bucu-rie? Şi daca ard aşa, pecine pot să-l încălzesc, pecine flacăra mea poatesă-l lumineze, să-l mis-tuie-n lumina din adân-curi şi să-l salveze? Nu,nu-mi răspunde tu, Uliseşi nici Tu, Doamne nu-mi răspunde. Să vină unnecunoscut şi ăla să vor-bească!

Acum e linişte de-plină. Un fel de moartecu ochii larg deschişi,care înregistrează totul,dar nu răspunde. Ce glasare Moartea? Cu ce cân-tec seducător, cu ce marşglorios sau cu ce şoaptătainică ne atrage ca unmagnet şi ne trimite înmurire? Sau poate caîntr-adevăr este nemu-rire, sau poate că ne tri-mite într-un cuvântnecunoscut, care nupoate fi rostit de cinevaîncă în viaţa. Trebuie săfii mort cu adevărat casă-i înţelegi menirea, să-l poţi rosti, împărtăşi al-tora şi atunci doar morţiite vor auzi, te vor înţe-

lege!?Şi ea, Moartea ră-

mâne cu noi pentru tot-deauna, sau doar aparela balustradă, ne întindemâna şi ne trece de par-tea cealaltă? Ca apoi sădispară ca o promisiuneneîmplinită, lăsându-nesinguri să pipăim întu-nericul sau lumina oeternitate? Eternitatecare pare să fie chiar mailungă decât viaţa detoate zilele...

Cerul s-a ridicat pânăcând încet, încet, au dis-părut şi mesajele luiumede nu mai potajunge până la mine. Elinişte şi nimeni nu-mimai vorbeşte în cap. Săfiu oare mort? Mort pen-tru prima oară!?

Un fel deCurriculum

VitaeAm fost director la o

mare întreprindere socia-lista. Cafeaua de dimi-neata era pregatita de osecretara sexy, mergeamla servici cu Dacia neagra.Odata am fost intrebatdaca fabrica nu contri-buie cu 10 mii de lei pen-tru inmormântarea unuitovaras din ComitetulCentral. Am spus, ca cuatâtia bani aş inmor-

mânta intregul Comitet.Din acest moment am de-venit director la o intre-prindere mai mica.Cafeaua zilnica era prega-tita de o secretara mai invârsta, la servici mer-geam cu furgoneta fabri-cii. Odata am fostapostrofat ca nu am fostla ultima sedinta de par-tid. Am raspuns ca dacastiam ca e ultima m-as fidus sigur. Din acest mo-ment am lucrat ca mais-tru. La servici mergeamcu masina proprie si eufaceam cafeaua de dimi-

neata. In atelier aveam peperete poza lui Ceausescusi a Lolobrigidei. Odatami-au spus ca de ce nudau jos poza curvei de peperete? Am luat poza luiCeausescu. Din acest mo-ment am lucrat zilier lasapat santuri. Mergeamla lucru cu bicicleta si du-ceam cafeaua de acasa intermos. Odata in timp cesapam santul au venit simi-au spus sa-mi ascundbicicleta deoarece vatrece pe acolo o delegatiede partid de la BucurestiAm raspuns sa nu-si faca

probleme deoarece bici-cleta este inchisa cu unlacat... Din acest momentam ramas fara lucru... ovreme am fost şomerpina la schimbarea orin-duirii ... M-am reabilitat,am intrat in politica, amintrat in partid. Cafeauaimi este servita de o se-cretara sexy, la servicimerg cu un Audi A6 cusofer personal. In rest îmitin gura si din cind incind ridic mâna sa votez.

Propus de V.T.


Alina Nicoleta Polina

Prin romanul său confesiune,Brouwers respinge fericirea, respingeapropierea de oameni, în mod firesc,respinge idealul civic, comportându-se glacial în faţa evenimentului naş-terii fiicei sale, chiar şi reacţiileulterioare veştii morţii mamei saleconfirmă insensibilitatea autorului.Este comprehensibilă atitudineaacestuia, motivată de o oarecare labi-litate comportamentală, una care îleliberează de chinul revenirii aminti-rii, alegerea de a scrie despre toatăacea perioadă fiind una curajoasă,având în vedere că supravieţuitorii la-gărelor devin nişte inadaptaţi, siste-matic introvertiţi. Această alegere dea trăi şi după lagăr într-un mod nutocmai moral se dezvoltă odată cuadolescenţa, când autorul - cum în-suşi mărturiseşte - susţine că “expe-rienţa din lagăr şi alte întâmplări dinIndonezia pe mine «mă sălbătici-seră», «judecata asupra vieţii» era«imorală», nu aveam niciun simţ aceea ce era «virtute» şi «lipsă de vir-tute» şi nu recunoşteam nicio «auto-ritate»”. Rebeliunea sa interioară,atipicul comportamental, formalită-ţile conjugale, solicitudinea falsă faţăde copiii săi, decadenţa sexuală pre-cum şi caracterul său “asocial şi para-noid” sunt expresii literare prin carevalorificarea operei sale devine nota-bilă, Brouwers convieţuind psihic cuamintirea personală a unei copilăriitrauma- tizante. Figura maternă esteun fetiş al vieţii sale, silueta ei fiindfantomatic inserată în oricare dintreevenimentele remarcabile prin caretrece de-a lungul existenţei, începândcu momentul în care discernământul

piciului de 5 ani identifică prezenţapărinţilor lui: “mi-am cunoscut pă-rinţii în lagăr (...), pe mama, în oricecaz, am cunoscut-o (aici) unde m-aînvăţat să citesc”. Cartea dăruită deaceasta, când el avea 5 ani, (autorular fi vrut să o comemoreze pe mamasa citind din acest exemplar - pierdut- substituind astfel participarea la fu-neraliile ei), boala psihică pe care au-torul o manifestă (mama sa sufereade boala Parkinson), legăturaaproape obsedantă între cei doi întimpul experienţelor lagărului, cândrămăseseră singuri, după ce bunica şisora sa muriseră: afecţiunea mameipentru fiul ei şi curajul inconştient dea fura boabele de orez - doar pentrufiul ei - adulaţia fiului pentru mamasa când aceasta îşi săvârşea pedeapsaîn piaţa din kumpulan şi copilul seuita pierdut la acea “arătare ome-nească“ dorindu-şi să o protejezepentru că: “~i totuşi, în realitate, eramama mea”, aceste artificii simbolicesugerează o continuă existenţă chiarşi sufletească a mamei în mintea băr-batului, intrinsecă şi inevitabilă.

Din punct de vedere discursiv şivizionar, materia romanescă esteatribuită celor trei mijloace de abor-dare: toponimic, terapeutic-psiholo-gic şi erotic. Cadrul desfăşurător alşocantelor întâmplări din timpul la-gărului, descris veridic de către autorprin elemente toponimice care suge-rează locul terorii şi suferinţei, estecăminul copilului insensibil - în timp- rănit sufleteşte de amintiri pe careva alege să le divulge unui public co-lateral (constituit nu doar din parti-zani ai aceloraşi suferinţe, dar şi dininocenţi, nevătămaţi de brutalitate şide groază) şi ale cărui amprente - ac-tualmente - vor fi artificial neutrali-

zate prin medicamentaţia indusă.Componenţa erotică a scrierii saleeste o evadare, un principiu firesc pecare autorul şi-l asumă, o manieră dea se înfăţişa tocmai cum este el, hao-tic, cinic, dezinhibat, dincolo de la-tura obscenă, sentimentul pe care îlidentifică în obsesie este o afecţiunedisperată, pură, aproape de iubire,necesitatea revederii Lizei fiind otrăire normală pentru un suflet tul-burat. Furtuna gândurilor sale aduceamintirea mamei, a Lizei, totul exis-tând ca o nemărturisită procesiune aautocunoaşterii: pe Liza o cunoaşteprin rătăcirile sale turistice, petrececu ea câteva zile în care bărbatul au-tentic Brouwers se dezvăluie dupăcare îşi reia ruta, dar revine acolounde prilejul de a fi tu însuţi îţi per-mite existarea, relaţia asta pasagerăextraconjugală fiind “portul” binefă-cător al bărbatului. El însuşi mărturi-seşte : “Cel mai bun lucru pe care şi-lpot dori oamenii unul altuia este sănu înceapă să se iubească”, aceastăcursă a dragostei fiind o cale sigurăspre autodistrugere, iubirea, la Brou-wers nefiind acel sentiment platonic,candid şi încurajator, ci o miasmă pecare omul o adulmecă trivial în con-tactul interpersonal, un târg al descă-tuşării carnale şi o apartenenţă fizicănecesară, căutarea ei sporadic... şiuneori accidental fiind un element deidentificare personală: nu este oaventură lipsită de importanţă, ci esteun test de dezgolire a sufletului, au-torul mărturisind dorul faţă deaceastă fiinţă care, alături de mamalui, îi ocupă gândurile. După cum sepoate constata, materia discursivăeste dezordonat distribuită, Brouwerslansându-se în diferite impresii atem-porale, care vizează nu doar un cadru,ci şi o personalitate.

Va urma

Roşuucigaş

condiţia umanăeşuată (2)


Dorel Schor

Subiectul marii nueste neglijat de pictoriiisraelieni. S-ar putea,dimpotrivă, spune căeste o tema predilectă înpictură, câta vrememarea Mediterană măr-gineşte teritoriul ţării petoată întinderea sa. Înlucrările lor, de cele maimulte ori, marea aparecu un cer prietenos, deobicei calmă şi îmbie-toare. Alteori, peisajulmarin invită la relaxare,destindere sau medita-ţie. Lumina şi culoarea

care se revarsă din bel-şug oferă pictorilor fru-mosul privilegiu de a-idescoperi nesfârşitelenuanţe şi miracole.

Unii au căutat şi audescoperit pitorescul as-cuns în dominante cro-matice diferite,interpretarea plastică

dovedind o bogăţie şi ovarietate nesfârşită. Alţiiau redat pictural în modunic şi personal o marepe care privitorul este in-

vitat să o descopere. Câteun vas de pescari sau unvapor îmbogăţesc peisa-jul, alteori pe fundalulvalurilor calme, e des-crisă plaja largă cu oa-meni bucurând-se desoare si nisip.

Desigur, marea cu-noaşte şi alte faţete:poate fi supărată, înne-gurată, neprietenoasăpână la furie. Atunciomul e supus unei altemisiuni, de confruntareşi luptă, pictorul îşi folo-seşte inspiraţia altfel,uneltele sale sunt altele,culorile şi lumina suntîntunecate, ca şi stărilesufleteşti. Vom preferaîn ilustraţiile noastre,marea cea calmă, cu bo-găţia de atracţii şi farme-cul inedit pe care îldescoperim mereu cu sa-tisfacţie.

Marea, o temăpredilectă


Maria Popescu

E un subiect greu decare mă apropii cu sfială,deopotrivă drag şi sfânt,pentru că drag şi sfânt eCel ce bate la uşa inimilornoastre spre a-L primi cudragostea Sa pentru noi şiextrem de dificil pentru cănu sunt destule cuvintecare să poată cuprinde cesimţim. Şi ce mai poţi săadaugi celor spuse şiscrise despre acest subiectde către atâţia sfinţi Pă-rinţi şi înţelepţi ai lumii înpeste două mii de ani! –pentru că subiectul esteacelaşi, doar percepţia,trăirea, capacitatea de în-ţelegere şi interpretare şipoate modul de a trans-mite mesajul, ca un focviu, mai departe, pentrualte generaţii să fie altele.

Părintele Arsenie Bocamărturiseşte că: „Pentrunoi Iisus este sensul vieţiişi al Istoriei; reazemul eiîn ispitele şi furtunile tim-pului. Iisus e asemănareadupă care tânjim şi înse-tăm de-a lungul deşertu-lui lumii: originalulnostru, autenticitateanoastră, dar mai multdecât acestea, Iisus estePrietenul nostru, singurulCare ne rămâne credin-cios şi nu ne părăseşte ni-ciodată. Şi mai mult: eSfânta noastră împărtăşa-nie cu desăvârşirea: foa-metea noastră metafi -zică”. Cuvintele sale nupot fi tâlcuite ci doar re-produse, însuşite şi trăite.Mai departe afirmă la în-trebarea „cine esteIisus?”, că Iisus a crescutîn veacuri şi cere fiecăreigeneraţii un răspuns deci-siv, noi nu putem răs-punde decât într-un glascu Tatăl, într-o rostire cuîngerii, într-o propovă-duire cu apostolii, într-omărturisire cu mucenicii

şi cu toţi sfinţii şi într-oafirmare cu toată creşti-nătatea a două milenii: „Acesta este Fiul lui Dum-nezeu, Mântuitorul lu -mii”. Iar cartea Apo ca-lipsei Îl prezintă pe Mân-tuitorul ca fiind „Alfa siOmega”. Începutul şiSfârşitul, Prima Cauză şiUltima Finalitate a orică-rui lucru şi fiinţe din Uni-vers. El este modelul sprecare tindem, desăvârşireala care aspirăm.

P. Nellas ne transmitecă „Faţă de noi, Hristos nue numai un model, nicisimpla cauză a dreptăţiinoastre, ci e însăşi Viaţa şiDreptatea în noi”. Iisus avenit în lume ca să ne în-veţe că legea VechiuluiTestament şi a dreptăţii,va fi înlocuită prin legeaIubirii desăvârşite. „Po-runcă nouă dau vouă: Săvă iubiţi unii pe alţii” (Ioan13,34) Porunca lui Hristoscătre oameni este de a-Lvedea pe El Însuşi înaproapele lor (Matei 25).Ura nu există acolo undeexistă iubire, cum întune-ricul nu există acolo undeexistă lumină. Îngăduinţaşi toleranţa reprezintă vir-tuţi pe care Domnul le re-levează în faptele sale şi lepropovăduieşte.

Cuviosul Iustin Popo-vici simte că : „Dragosteaeste noutatea lui Hristos,singura veste. De este ci-neva în Hristos zidirenouă este (cor.5,17). Cinenu are dragoste este încăîn vechiul Legamânt.

Semnul lui Hristos estedragostea”.

Dumnezeu încercândsă comunice cu făpturilesale şi cu omul,ne spunepr.Nicolae Steinhardt,atunci când a socotit că emomentul să li se revelezemai desluşit şi să le des-chidă poarta izbăvirii nu arecurs la formule mate-matice şi nici la OZN-uri,unde electromagnetice,descărcări de energie oriapariţii electroplasmiceprovocate de solicitărilecelor adunaţi în jurulunor mese fără cuie. Nu acăutat o „cale”, un „mij-loc”, o teleoperaţie oare-care. Nu a lucrat dindepărtări, de la distanţă,distant cum ar veni, ciDumnezeu a făcut unlucru la care nici cu gân-dul, nici cu raţiunea şi nicicu imaginaţia nu am fiajuns noi oamenii vreo-dată: S-a făcut prunc şi S-a născut din femeie. Tot elne explică iubirea luiDumnezeu: „Într-atât aiubit Dumnezeu pe omîncât pentru a i se desco-peri cât mai nereticent şimai inteligibil S-a identi-ficat cu el, a luat însăşifirea lui... Numai dragos-tea poate explica, funda-menta şi justifica drumulales de epifania Hristică:nu mă apropii de om, nuîl ascult cu atenţie, cu bu-năvoinţă, cu solicitudine,nu Mă asemăn lui ci Măfac om… Devin rob şi eu.Mă ferec în lanţuri şi eu”.Dumnezeu, întrupat caom, afirmăpr.prof. Dumi-

tru Stăniloae, a pus în lu-mină însemnătatea omu-lui: „Dacă însuşiDumnezeu se face om şise răstigneşte pentru el,trebuie că omul e lucrumare”. Prin faptul căDumnezeu a coborât în is-torie şi a trăit între oa-meni, rostind cuvinte,săvârşind în faţa lor fap-tele dumnezeieşti trans-mise nouă prin propovă-duire şi în scris, El e pre-tutindeni de faţă şi deciaproape de noi. Ştim că eviu şi menţine cu noi co-muniunea pe care a urmă-rit să o realizeze făcân-du-Se om. Sufletul nostruîl caută în continuu dinistorie în prezenţa Lui ac-tuală din cer, cum ne măr-turiseşte părintele Du -mitru Stăniloae. Nu maipentru că a fost în istorie,ca om real, putem să îlvedem cu credinţă în cerşi numai pentru că este încer, în slava Dumneze-iască, chipul său din isto-rie îşi confirmă Dum ne-zeirea. Dumnezeu a făcutposibil raportul viu cu El,comunicarea Lui apro-piată cu noi, numai fă-cându-se om. Numai înpuritatea, blândeţea, sme-renia la care nu putusenici un om să ajungă,putea să îşi arate IisusDumnezeirea Sa. „ Cine arfi putut inventa un omatât de autentic şi în ace-laşi timp atât de minu-nat?... Oricefantezie....nu poate

„Iisus Hristos este centrul şi temelia tuturor lu-crurilor. Cine nu-L cunoaşte pe El, nu cunoaştenimic despre sine şi despre lume”. Blaise Pascal

Astăzi S-anăscut Hristos

4


prezenta un omatât de pur, atât detotal dăruit, atât de

neatins de o umbră sau dealta din cele care slăbesclumina deplină a umani-tăţii desăvârşite” (Dumi-tru Stăniloae). Ceea ce arealizat Hristos a realizatîn primul rând cu umani-tatea Sa asumată şiaceastă lucrare se conti-nuă în fiecare om în parte.„Raportul Tu - eu în carea intrat Dumnezeu cu noiprin faptul că s-a făcutom, arătându-ne totuşi căe Dumnezeu şi dându-netoate darurile prietenieiSale dumnezeieşti, esteacela de maximă apro-piere şi dragoste”.Mesajulunic al Evangheliei, încentrul propovăduiriiapostolilor este: ”Hristoseste acelaşi, ieri, azi, pen-tru totdeauna!”. SfântulIustin Popovici spunea cănu există în toată istoriaom mai bun decât Iisus, şică asta înseamnă că nuexistă nici Dumnezeu maibun decât Iisus!. Am cititundeva că „nu poţi sărămâi doar un practicantmut al religiei creştine ci

trebuie să înveţi mareaartă de a cultiva grăuntelede muştar al iubirii di-vine, să împlineşti voinţadivină prin deschidereainimii faţă de Dumnezeu,semeni şi Univers. Abiaatunci vei putea să înţe-legi pe ceilalţi, iar inima tase va umple de o bucurielăuntrică, în recunoaşte-rea adevărului”. Şi atuncispun şi eu: „Cred întruUnul Dumnezeu, Tatălatotţiitorul, Făcătorul ce-rului şi al pământului, vă-zutelor tuturor şinevăzutelor. Şi întru unulDomn Iisus Hristos, Fiullui Dumnezeu, Unul-Năs-cut, Care din Tatăl S-anăscut mai înainte de toţivecii, Lumină din Lu-mină, Dumnezeu adevă-rat din Dumnezeuadevărat, născut, iar nufăcut, Cel de-o fiinţă cuTatăl, prin care toate s-aufăcut...”. Vreau să fieastea, nu vorbele, ci cu-vintele mele de recunoş-tinţă, dăruite din inimă!Astăzi s-a născut Hristos!S-a născut în istorie, darse naşte pentru fiecare ge-neraţie ! Se naşte în fie-

care suflet creştin, senaşte în inima noastră, senaşte în Univers, şi prinEl noi ne naştem din nou!Cât aş vrea sa audă, să tră-iască cu toţii minunea:Astăzi s-a născut Hristos!Ascultându-mi chemareaşi vocea lăuntrică, aş vreaca mesajul meu să ajungăcătre toţi tinerii, mai alescătre cei ce rătăcesc înaceastă lume din ce în cemai dezumanizată şi cu-prinsă de haos, de a-L cu-noaşte pe Iisus, sădescopere în El cu multmai mult decât ceea ce ad-miră ei din copilărie laeroii filmelor sau cărţilordragi, acel adevăr pro-fund, modelul, prietenuladevărat care nu te uităniciodată, blândeţea şieroismul, curajul, îndrăz-neala şi ascultarea, viaţatrăită în adevăr şi frumu-seţe, nu petrecută în plă-ceri trecătoare, împlinireaşi bucuria faptei bune, sa-tisfacţia lucrului binefăcut, uşurinţa de a privisenin în ochi pe celălalt,bunătatea şi iertarea, iu-birea adevărată, singuracare dăinuie în final: „din-

tre toate câte sunt cea maimare şi mai trainică estedragostea” - Sf. Ap. Pavel(1.cor.13). ,,Tu nu poţi fifericit fără prieteni. Hris-tos va fi pentru tine prie-tenul mai presus de toţiprietenii”, (Preot IonuţFelea - Spre Tabor, vol.4-Desăvârşirea). Pentru căEl este „ Calea, Adevărulşi Viaţa!”. Întunericul nuse poate traversa doarprin lumină. El poate fimai degrabă trecut princredinţă, pentru că defapt, credinţa este luminanoastră interioară. „Hris-tos ne transmite ceva dinlumina Lui; s-ar zice căputem mânui o faclă....putem cunoaşte nease-muita senzaţie a descope-ririi noastre totale ” (N.Steinhardt). Îngenunchezîn faţa Sa şi readuc în su-flet cuvintele pe care ma-rele Dostoievski le-a scris:„ pe patul de moarte fiindşi venind cineva să-mi de-monstreze cu argumenteirezistibile că nu Hristos eadevărul ci altceva, eu voirămâne cu Hristos şi măvoi despărţi de adevăr ”.Astăzi s-a născut Hristos!

Pianuldivin

Aurelia Rînjea

Undeva, pe ţărmul deapă al fiinţării, o scânteiea aprins spiritul Lui. Deatunci arde ca o torţăpeste neliniştea fantoma-tică, peste spaima de vid,peste necunoscutul carene bântuie, dezvăluindnoi dimensiuni ale Crea-ţiei. Cu siguranţă Univer-sul a fost la începutvibraţie, adică muzică, în-trupată-n apă, cer, pă-

mânt şi om. Val nestăvilitprin care vântul cosmic aînnobilat materia însufle-ţind-o. Într-un imn al în-ţelepciunii Zeul-Indra (sespune în Riga-vede) şi-adesăvârşit lucrarea, ca oharpă a lui Atum, zeulUniversului la apus, laegipteni, o undă prindeformă, purtând în ea uni-versalul şi taina universu-lui. Plăsmuită undă venitădin adâncuri!

„Să fie lumină!” (înprima carte a lui Moise.Facerea) şi a fost lumină,să fie Logos şi a fost Cu-vânt, să fie string şi a fostundă, să fie Pian şi a fostmuzică. O vibraţie unicăsălăsluieşte în noi ca un

adevăr, ca o transfigurarea fiinţării într-o revărsarespre infinit a creaţiei di-vine. O vibraţie ce trecedincolo de înţeles, de ra-portare a individualului înuniversal, a finitului în in-finit, o simbioză de spiritşi materie cu rezonanţă înuniversul paralel, lăun-tric, căruia nu-i putemmăsura abisul. O formăde rostire şi de rostuire dela amplu la adevărat, de lagrav la acut, de la profun-zime la elevaţie, ca o răs-frângere a fiinţei înabsolut. Un limbaj ce spo-reşte semantic la fiecarenouă percepţie. O genezăpe care Creatorul o re-compune mereu, în alt

timp, sub alte forme, pealte niveluri. Corzile lui,adică stringuri, vibreazăîn fiecare din noi, dându-ne dimensiunea adevăra-tei noastre fiinţări.Limanuri luminoase, ne-găsite de nimeni,sub genele robuste

4

4


ale pianului divin,ni se dezvăluie dince în ce mai fasci-

nante făcând să ne acor-dăm fiinţa la tonul divin.Îl aud de când m-am năs-cut. Dansator pe ţărmulde apă, Pianul, goleşteapusul în fluturi. MuzicaLui, ca o confesiune,şoaptă ajunsă la vămilelumii scutură stele pesteclaviatura de viaţă. O sim-fonie pură ca lacrima uneifrunze ce-şi caută ecoul înulcior, într-o pioasă tre-cere în altă gamă, ca uncapriciu al existenţei încare paşii nu ştiu unde neduc. Cu tuşă rece, printrenisipuri mişcătoare, acor-durile Lui se scutură exta-tic în noi. Un codsemantic pentru clipa încare depărtarea devineposibilă reîntoarcere, unvis peregrin ce-şi cautăperpetuum împlinirea.

Umbra Lui mă urmă-reşte cu paşi de destin, cao copilărie ce se strecoarăverde înlăuntrul meu.Claviaturi de flăcări să-desc în mine amurguri iarforma drumului se stingeîn solfegiul fără cuib.Tărâm nevăzut unde Pia-nul îmi acordează Sinelemereu unui alt timp, uneialte emoţii. Acolo audcum înfloresc magnoliileşi cum din ceţuri pulseazăcurcubeul, cu aripi so-lemne de taină peste um-brele în care suferim detot ce am mai putea fi. Ne-văzute corzi, ca un joc deamiezi, vindecă Univer-suri nevinovate eliberândlumina într-un izvor deÎnviere, într-un concertextraordinar la care asis-tăm, dar pe care nu toţi îlpercepem. Un registruamplu de tonalităţi, unzbor născut odată cu tre-zirea Cuvântului într-odeschidere spre căutarea

adevăratei finalităţi, acolounde amurgul se adună înlebede, noaptea coboarăîn firul de iarbă, iar lu-mina înserează pentru unnou început. O geneză pecare Pianistul o recom-pune de fiecare dată maiconsonant şi mai virtuosîn revărsarea-i divină. Orenaştere ce include în eafrumuseţea şi devenireacondiţiei umane. O conju-gare de creaţie şi afir-mare, de fuziune aparticularului în univer-sal, de incursiune a omu-lui în spaţiul sideral sprea-şi proclama ubicuitatea.Cu viteză de fulger, pianuldevine rezonatorul cosmicce luminează întreagaCreaţie, templul acoperitde tăcere, infinitul alb cecu o frecvenţă fundamen-tală ne poate reda liniştea,echilibrul şi adevăratafrumuseţe a spiritului. Su-netul capătă viaţă, capătăsens şi coerenţă, dezbră-cându-se de anonimatulzgomotului şi al haosului,lepădându-se de tot se îieste dizarmonic în paşiisecunzi ai spiralei ce-şiadună A.D.N-ul în crisa-lidă. În germenul din careîncolţeşte unica partitură,interferă universul umanşi cel cosmic. Pianul re-prezintă Divinul, iar pepământ, pianistul este co-pilul lui Dumnezeu, adicăfiecare din noi. Muzicaeste Cuvântul care ne în-nobilează şi ne conecteazăla spiritul universal. Apelesiderale, cu sevă de astru,se revarsă peste gloriileefemere, peste monştriientropici, peste avataru-rile memoriei, peste clo-cotul sângelui până ceharul şi adevărul pogoarăîntr-o simţire, întru spirit,ca o plenitudine a Crea-ţiei. Acorduri line răzbatpe ţărmurile însorite unde

Pianul îşi aşteaptă melo-manii, deodată cu vântulcosmic care să îi poartepânzele spre alte univer-suri. Un fulger de nisip zi-deşte în noi o „Cântare acântărilor” sau o „Cântarea harpiştilor” sau lira luiOrfeu, pentru a îmblânzisingurătatea cu un exerci-ţiu ce ne deschide caleaspre noi înşine. Un spec-tacol măreţ în care dacărespiri blândele sale apu-suri, libertatea îţi este laîndemână, iar supravie-ţuirea nu va fi decât oformă de coerenţă şi dia-log, între frumos şi ade-văr, între Dumnezeu şitine însuţi. O muzică ce neînsoţeşte ca o umbră, darpe care trebuie să ştii să oasculţi, fără de care n-amşti cine suntem şi nici deunde venim, precum o„Carte a nemuririi” în carepoţi să te salvezi pentrua… câta oară din propriaînsingurare. Pianistul ră-mâne martor la o a douanaştere a lumii, ce ne hră-neşte lăuntric, într-o ex-perienţă unică în careauzim vocea interioarăcrescută în necunoscutuldin noi, în necunoscutulcare ne revendică. O starede revelaţie, ca o ploaie defractali, pe care dacă o laşisă-ţi cuprindă fiinţa, de-vine devenire ce vrea să-ţivorbească şi atunci poţi săpercepi absolutul la gra-niţa dintre existenţă şineant.

O plurivalenţă tonală,ce ne veghează drumul şistabileşte repere, transfi-gurând până la esenţă vi-braţiile copacului cosmic.Ca o probă de foc, intero-garea destinului, sensurileadânci ale existenţei, es-caladează muntele olim-pian într-o contopireosmotică cu lira lui Orfeu,ca unică alternativă între

creaţie şi destin, sub alecărei aripi ni se dezvăluieAdevărul Unic.

„La început a fost Cu-vântul”… adică stringul.Fizica modernă prin BrianGreenes în „Das eleganteUniversum” ne aminteşteceea ce Kepler a descris camuzică cosmică ce ne tra-versează şi care se extindeşi la microuniversuri,unde particule elementareau o „viaţă interioară” subformă de string, o vibraţieproprie asemenea corzilorunei viori sau ale unuipian. Creatorul a ziditlumea din cuvinte, adicădin stringuri, făcând săapară nou din nimic, iarexerciţiul creaţiei ni l-adăruit şi nouă, iar noi…din cuvinte am ridicat ununivers paralel pentru a-lînţelege pe al Lui. El a fostşi este tot timpul lângănoi, ordonând stringuri cealcătuiesc Universul nos-tru materia şi spiritual,ajutându-ne să ne acor-dăm la pulsul Lui, la rit-mul universal.

Totul e cuvânt, totul emişcare, totul e vibraţie,totul e string, deci totul emuzică. O reflexivitate cereformulează lumea, odeschidere infinită în fini-tudinea ontologică a fiin-ţei umane. Un AbsolutViu şi un Necunoscut de-plin, ca două repere tai-nice, legate între ele într-ostranietate ce le sporeştemisterul. O faţă cosmicăce mută continuu trăirileumane spre transcendent.O haină ce îmbracă îndivin matricea noastrăexistenţială, rememorânddrumul invizibil al legiloruniversale şi cel al Crea-ţiei. O muzică precummereu o altă apă, în careîşi scalzi fiinţa într-oeternă promisiune a eter-nei Sale iubiri.

4


LianaSaxone-Horodi

În mitologia greacă,PANDORA a fost primafemeie din lume, creatădin apă şi pământ de He-faistos, zeul meseriaşi-lor, la ordinul lui Zeus.Zeii au înzestrat-o cumulte talente: frumu-seţe, eleganţă, putere deconvingere şi aşa mai de-parte. De aici îi vine şinumele, PANDORA,adică înzestrată „cu toatedarurile”. Când Prome-teu, a furat focul dinOlimp, Zeus s-a răzbu-nat ducându-i-o pe Pan-dora fratelui acestuia.

Pandora fusese înzes-trată cu o cutie pe carenu avea voie, în niciuncaz să o deschidă. Îm-pinsă de firea sa cu-rioasă, PANDORA adeschis cutia şi toate re-lele din lume, care erauînchise în interior, auscăpat şi s-au împrăştiatpe tot pământul. S-a gră-bit să îi închidă capacul,dar totul scăpase, excep-ţie făcând un lucru carestătea la fundul cutiei,SPERANŢA.

Mi-am amintit deaceastă poveste din mi-tologia greacă pentru cămă hotărâsem să-i dauDoinei Meiseles un in-terviu pentru publicaţia

„Jurnalul săptămânii”,interviu exclusiv, în caresă povestesc lucruri pecare nu le-am mai poves-tit niciodată, gândind că,voi ”deschide Cutia Pan-dorei”.

Au trecut zile şi nopţişi, mai ales nopţi, în carem-am gândit cum şi deunde să încep. Se zice că„noaptea este cel maibun sfătuitor”. S-a ade-verit. Vă daţi seama că întimpul celor 50 de ani încare nu am încetat săcreez, au apărut o mul-ţime de interviuri, s-auadunat caiete de impre-sii şi nu mai vreau sărepet lucruri pe care le-am mai spus. Atunci, deunde să începem?

Mă gândesc să înce-pem de la apariţia, anulacesta, a Albumului„Liana Saxone-Horodi,50 de ani de creaţie”. Potspune că acest Album sedatorează soţului meu,Mirel Horodi, care înce-pând cu luna noembrie2011 a muncit enorm,împreună cu echipa for-mată din graficianaTami Sinar şi fotografulde artă Ariel Warhaftig.El a vrut să-mi facă acestcadou, pe care mi-l do-ream de mult, ca să măîncurajeze, să am maimultă încredere în mineşi în posibilităţile mele.

Tristeţea apare încăde la începutul albumu-lui, unde în introducerescriam: „Acest album,cuprinzând peste 50 deani de creaţie artistică,este o mare bucurie pen-tru mine. Dar, cu toateacestea, nu pot să uit

«micul diavol», atât debine descris în autobio-grafia sa de regretatul ar-tist Dudu Dotan. La felca şi Dudu Dotan aş aveatoate motivele să măsimt mulţumită, daruneori mă simt neferi-cită. Probabil că în minetrăieşte acel «mic dia-vol», care nu mă lasă sămă bucur din plin deviaţă. Uit însă de elatunci când pictez: pic-tura este pentru mine olume întreagă”.

Mi-a luat mult timpca să-mi dau seama deunde-mi vine această tri-steţe. Repetam continuucă am ajuns să progresezîn pictură „mergând peVia Dolorosa” şi fiind denenumărate ori PasăreaPhoenix. Părea că citezdintr-o telenovelă dar,din păcate, era adevărat.Intrebarea se pune: undeşi când? Întrebareaaceasta nu-mi dădea li-nişte şi nu reuşeam săaştern măcar un rând.

Am repetat de nenu-mărate ori: „Nu mă maiuit în urmă, TRECUTULa fost presărat cu multeREALIZĂRI dar şi cumulte DECEPŢII, trăiesccu intensitate PREZEN-TUL şi mă rog lui Dum-nezeu ca VIITORUL săfie BUN, să fim SĂNĂ-TOŞI şi să continuăm săcreăm!”. Nu pot să spununa şi să fac alta.

În „conflicte”, pe caredin păcate nu le-amputut evita, am simţit re-voltă dar nici odată ură.Mai mult, judecând la„rece” am găsit întot-deauna că vinovatul sunt

eu, prea încrezătoare,prea generoasă, atribu-iam celuilalt calităţi carenu existau. De multe oril-am citat pe cunoscutulpublicist Sever Plotzker,de la Yediot Aharonot,care scria în poezia „SĂALUNGĂM OBSESIAURII”: „Ura este o uliţăîntunecată/ Fără ieşire/Fără destinaţie/ Fără lu-mină la capăt,/ Fără razăde speranţă./ Toatănumai întuneric,/ Ea nuduce la nici un loc,/Numai la distrugereacelor care merg pe ea”.

Şi atunci, ce am eu defăcut? Pictez enorm,sunt mult mai harnicădecât în trecut, când am„de ce” scriu câte un ar-ticol, mă ocup de casă,de copii, de nepoţi citim,vizionăm piese de teatru,filme, ascultăm muzică,ne petrecem prea multtimp la televizor şi la in-ternet. Mă bucur căacum pot publica la pu-blicaţiile pe care DoinaMeiseles le conduce cupricepere şi respectândetica jurnalistică.

N-ar fi înţelept sădezgrop lucruri supără-toare din trecut. Nu mi-ar folosi nici mie nicialtora. De aceea măopresc aici, renunţ la in-terviu... Din CUTIAPANDOREI, nedeschisă,reţin numai SPERANŢA.Vreau să sper că vom fisănătoşi şi vom ajunge laanul, în luna martie, săne sărbătorim cei 40 deani de la nuntă prin ceamai mare expoziţie amea, care va avea loc însala mare a galeriei cen-trale de la Ein Hod. Unmesaj pozitiv şi opti-mist...

Cutia Pandorei


Cu ocazia Sfintelor Sărbători,urăm colectivului de cercetaredin cadrul Universităţii Valahiadin Târgovişte multă sănătate,

putere de muncă, pace însuflet şi un an nou fericit.

La Mulţi Ani 2013!prof. dr. Gheorghe Valerică

Cimpoca

Colectivul de redacţie urează tuturorinstituţiilor şi organizaţiilor, împreunăcu cei ce le reprezintă şi de al căror

sprijin ne-am bucurat, un An Nou plinde prosperitate şi realizări depline.

La Mulţi Ani!

Climate literare

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


61 ion iancu valeclimate.literare.ro/arhiva/61.pdfrevista „climate literare” este o lucrare...

Documents