20141117 - catalog de specii_partea i v3

RO 27041789, J15/311/2010, str. Nifon, nr.16, Târgovişte, jud. Dâmboviţa, cod 130137, e-mail: [email protected], tel.: 0727.323.863, tel., fax: 0245.219.566

_____________________________________________________________________________

CUPRINS

Ginkgo - (Ginkgo biloba)............................................................................................ - 3 - Brad - (Abies alba) ..................................................................................................... - 4 - Brad argintiu - (Abies concolor) ................................................................................. - 5 - Molid comun - (Picea Abies) ...................................................................................... - 6 - Molid argintiu - (Picea Pungens)................................................................................. - 7 - Pin comun, silvestru - (Pinus sylvestris)...................................................................... - 8 - Pin Negru - (Pinus Nigra) ........................................................................................... - 9 - Pin galben - (Pinus poderosa).................................................................................... - 10 - Pin strob - (Pinus strobus)......................................................................................... - 11 - Larice - (Larix decidua) ............................................................................................ - 12 - Tisă - (Taxus baccata).............................................................................................. - 13 - Tuie – (Thuja occidentalis) ....................................................................................... - 14 - Biotă, Arborele vieţii – (Thuja orientalis).................................................................. - 15 - Chiparos De California- (Chamaecyparis Lawsoniana) ............................................. - 16 - Chiparos de baltă - (Taxodium distichum) ............................................................... - 17 - Arţar american – (Acer negundo).............................................................................. - 18 - Arţar (paltin de camp) - (Acer platanoides) ............................................................... - 19 - Paltin de munte - (Acer pseudoplatanus) ................................................................... - 20 - Castan porcesc - (Aesculus hipocastanum)............................................................... - 21 - Anin negru - (Alnus glutinosa)................................................................................. - 22 - Mesteacăn - (Betula pendula)................................................................................... - 23 - Carpen - (Carpinus Betulus)...................................................................................... - 24 - Catalpă - (Catalpa bignonioides) ............................................................................... - 25 - Alun - (Corylus avellana).......................................................................................... - 26 - Alun turcesc - (Corylus colurna) ............................................................................... - 27 - Fag – (Fagus silvatica) .............................................................................................. - 28 - Frasin comun - (Fraxinus excelsior) .......................................................................... - 29 - Mojdrean - (Fraxinus ornus) ..................................................................................... - 30 - Glădiţă – (Gleditschia triacanthos) ............................................................................ - 31 - Nuc comun – (Juglans regia)..................................................................................... - 32 - Nuc negru (american) – (Juglans nigra) .................................................................... - 33 - Măr decorativ - (Malus floribunda) ........................................................................... - 34 - Măr – (Malus Domestica, Sylvestris) ...................................................................... - 35 - Dud alb, frăgar– (Morus alba)................................................................................... - 36 - Dud negru, frăgar– (Morus nigra) ............................................................................. - 37 - Paulovnia– (Paulownia spp)...................................................................................... - 38 - Platan american– (Platanus occidentalis)................................................................... - 39 - Plop alb - (Populus alba)........................................................................................... - 40 - Plop euroamerican (canadian) -................................................................................. - 41 - Plop negru - (Populus nigra) ..................................................................................... - 42 - Plop tremurător - (Populus tremula) .......................................................................... - 43 - Păr – (Pyrus communis, pyraster) ............................................................................. - 44 -


_____________________________________________________________________________ Cireşul japonez– (Prunus serulata) ............................................................................ - 45 - Cireşul pasaresc– (Prunus avium) ............................................................................. - 46 - Corcoduş – (Prunus cerasifera ) ................................................................................ - 47 - Gorun – (Quercus petraea) ........................................................................................ - 48 - Stejar– (Quercus robur)............................................................................................. - 49 - Stejar roşu - (Quercus rubra)..................................................................................... - 50 - Oţetar Roşu – (Rhus typhina).................................................................................... - 51 - Salcâm – (Robinia pseudacacia)................................................................................ - 52 - Salcie albă – (Salix alba)........................................................................................... - 53 - Salcie căprească – (Salix caprea) .............................................................................. - 54 - Salcie japoneză, creaţă – (Salix Matsudana 'Tortuosa' )............................................. - 55 - Salcie plângătoare – (Salix babilonica) ..................................................................... - 56 - Soc – (Sambucus Nigra) ........................................................................................... - 57 - Liliac – (Syringa vulgaris ) ....................................................................................... - 58 -


_____________________________________________________________________________

Ginkgo - (Ginkgo biloba)

Arbore de până la 20 m înălţime, cu coroana conic-piramidală. Scoarţa este negricioasă, cu crăpături largi. Lujerii lungi şi scurţi, cu muguri alterni. Au multe inele la locul de prindere de ramura. Mugurii sunt depărtaţi de lujer, perpendiculari pe acesta. Se evidenţiază prin frunze, cu

o formă şi structură unică (de evantai). Acestea sunt cărnoase, cu limbul bilobat sau întregi, ca o spatulă. Florile sunt unisexuat- dioice (există arbore mascul şi arbore femelă). Fructele sunt nişte drupe false (seamănă cu nuca), cu peţiol lung, se află doar pe arborele femel, iar la strivire degajă un miros greu suportabil. Este un arbore stravechi, unul dintre puţini rămaşi din preistorie.


_____________________________________________________________________________

Brad - (Abies alba)

Se poate confunda cu molidul! Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu scoarţa mult timp netedă, mai târziu devine solzoasă. Coroana este perfect piramidală la tinereţe, înaintând în vârstă, vârful se turteşte, numit „Cuib de barză” (lujerul terminal creste mai putin decat lujerii laterali). Lujerii netezi, cu muguri nerăşinoşi (cu exceptia celor terminali). Acele sunt mai puţin înţepătoare decât ale molidului, pectinate pe lujerii umbriti (doua randuri de ace: unele lungi si altele scurte).Prezintă frunze aciculare lătite, pe dos cu 2 dungi albicioase

de stomate.

Diferente faţă de molid: conurile sunt orientate în sus si prezinta bractee (aripioara ce apără

sămânţa), iar axul conului nu cade, rămâne pe ramură. Seminţele sunt mari, bracteea se răsfrânge peste solzi.


_____________________________________________________________________________

Brad argintiu - (Abies concolor)

Se poate confunda cu Molidul Argintiu! Scoarţa este mult timp netedă, cenuşiu deschisă. Coroana are culoare argintie. Este un arbore ornamental cu caractere asemănătoare bradului, de care se deosebeşte prin talia mai mică (15-25 m) şi prin culoarea cenuşie-verzuie sau cenuşie-albăstruie, pe ambele feţe a frunzelor aciculare. Acele dispuse pe 4 rânduri orizontale, câte 2 pe fiecare parte a ramurii, sunt

mai lungi decât la bradul autohton, având 5-7 cm şi sunt îndoite în sus. Ca şi la bradul comun, conurile sunt erecte la maturitate. Conurile sunt cilindrice şi ca diferenţă faţă de brad, de culoare brună-roşie, bracteele sunt

ascunse.


_____________________________________________________________________________

Molid comun - (Picea abies)

Se poate confunda cu Bradul. Cel mai întâlnit răşinos de la noi, atât în pădure cât şi ornamental. Scoarţa, în tinereţe netedă, la maturitate se desprinde în solzi; de culoare brun-roşcată (de aceea se mai numeşte “brad roşu”). Coroana se diferenţiază de brad prin portul piramidal păstrat şi la bătrâneţe. Lujerii sunt mai

zgrăbunţoşi decât cei ai bradului, de culoare roşcată, până la gălbui, faţă de brad la care sunt măslinii. După căderea acelor rămân crăpături longitudinale. Adeseori, ramurile cele mai joase sunt uscate. Conurile sunt cilindrice sau uşor recurbate, de 10-15 cm, 4-5 cm diametru, până în august verzui, apoi brune-gălbui, intotdeauna sunt pendente (orientate cu vârful în jos), cu bractee ascunse. În arbore sunt situate la mijlocul trunchiului sau în vârf, iar pe ramură spre vârful acesteia, spre deosebire de brad unde se găsesc doar în vârful coroanei şi la mijlocul ramurii. După răspândirea seminţei conurile rămân pe ramuri până anul următor.


_____________________________________________________________________________

Molid argintiu - (Picea pungens)

Se poate confunda cu Bradul argintiu. Arbore exotic, cultivat la noi doar ca arbore ornamental. Scoarţa, cenuşie, solzoasă. Coroana are diferite forme, funcţie de toaletare şi varietate, de la tufar, până la port columnar, piramidal sau cilindric. Lujerii sunt asemănători cu cei ai molidului comun, de culoare gălbui-roşiatică. Mugurii terminali sunt mari, roşiatici, cu mugurii ce au solzii tipic răsfrânţi. Acele sunt mai tari decât la molidului comun, cu vârul ascuţit, înţepător. Sunt îngrămădite pe partea superioară a lujerului. Conurile sunt cilindrice sau uşor recurbate, mai ales în partea bazală a conului. Au dimensiuni mai mici decât la molidul comun, 6-10 cm lungime, pendente. Funcţie de coloritul acelor, pe întreg portul molidul argintiu se împarte în:

- MOLID ( ÎNŢEPĂTOR) ALBASTRU – cu o culoare a acelor verde albăstruie pe tot timpul anului, coroana bogată, muguri mari, alungiţi; - MOLID (ÎNŢEPĂTOR) ARGINTIU – port alb - argintiu aprins.


_____________________________________________________________________________

Pin comun, silvestru - (Pinus sylvestris)

Se poate confunda cu Pinul negru, Pinul galben. Arbore indigen, cu tulpina sinuasă, de multe ori strâmbă cu scoarţă exfoliabilă longitudinal timpuriu, in solzi de culoare rosu-caramiziu. Coroana este piramidală la tinereţe, tabulară la maturitate, fără formă regulată. Are lujerii tineri verzui, la maturitate bruni-cenuşii. Mugurii terminali sunt mari, alungiţi, de 2,5-3 cm. Specific pentru această specie, arborele are câte 2 ace într-o teacă, rasucite, lungi de lungi de 3-7 cm. Se distinge de pinul negru şi cel galben prin dimensiunile mai mici. Conurile sunt izolate, sau câte 2-3, mai mici de 3-7 cm lungime, de culoare cenuşiu-brun, solzi rombici, fără ghimpe.


_____________________________________________________________________________

Pin negru - (Pinus nigra)

Se poate confunda cu Pinul silvestru, Pinul galben. Arbore exotic, cu tulpina dreaptă, cu scoarţă pronunţată de timpuriu, adânc brăzdată, solzoasă,

cenuşiu-negricoiasă, faţă de pinul galben şi cel silvestru, care sunt mult mai galbene. Coroana este iniţial ovoidală, piramidală, apoi la vârste înaintate devine aplatizată, tabulară. Are lujerii cei mai viguroşi (groşi) dintre toţi pinii, distincţi prin culoarea negricioasă – cenuşie. Mugurii terminali sunt cilindrici, lipicioşi din cauza răşinei spre deosebire de pinul galben şi cel comun. Specific pentru această specie, arborele are cate 2 ace într-o teacă, asemănător cu pinul

comun, acele lungi, de 8-14 cm, semn special de recunoaştere. Culoarea acelor, este de un verde mult mai închis decât la alte specii. Conurile sunt întotdeauna grupate, câte 2-4, de culoare închisă, între solzi de culoare neagră, la maturitate solzii se deschid larg.


_____________________________________________________________________________

Pin galben - (Pinus poderosa)

Se poate confunda cu Pinul silvestru, Pinul negru. Arbore exotic, cu tulpina dreaptă, cu scoarţă pronunţată de timpuriu, adânc brăzdată, brun închisă sau brun roşcată, aşadar mai deschisă decât la pinul negru. În crăpături se observă lemnul de culoare gălbuie de unde şi numele speciei. Coroana este piramidală, îngustă. Are lujerii viguroşi (groşi), la început galben-verzui, la maturitate negricioşi. Mugurii terminali sunt mari, alungiţi, de 2,5-3 cm. Specific pentru această specie, arborele are câte 3 ace într-o teacă. Are acele cele mai lungi

dintre toţi pinii, de 12-28 cm, semn special de recunoaştere, sunt tari, înţepătoare. Conurile sunt grupate, câte 3-4, de culoare brun-lucitoare, de 8-15 cm lungime, şi specific speciei, fiecare solz are câte un ghimpe proeminent.


_____________________________________________________________________________

Pin strob - (Pinus strobus)

Se poate confunda cu Pinul silvestru, Pinul galben. Arbore exotic, cu tulpina dreaptă, cu scoarţă netedă, de unde şi numele, de culoare verzui-cenuşie. Coroana este iniţial ovoidală, piramidală, apoi la vârste înaintate devinelargă. Pe lujerii de mai mulţi ani, există umflături, caracteristice, şi sunt de culoare verde- cenuşie. Mugurii terminali sunt alungiţi, de 6mm, slab lipicioşi. Specific pentru această specie, arborele are cate 5 ace într-o teacă, 5-12 cm, subţiri, flexibile, de culoare albăstruie. Acele se prind într-un mănunchi numeros, prins pe un lujer scurt. Conurile sunt îngust cilindrice, de 8-15 cm lungime, cu faţa solzilor alungită, pendente.


_____________________________________________________________________________

Larice - (Larix decidua)

Arbore indigen de până la 40 m înălţime cu frunze căzătoare. Scoarţa în tinereţe cenuşie, apoi cu scoarţă groasă, adânc crăpată, se desprinde în plăci. Coroana largă, piramidală. Se recunoaşte uşor după lujerii subţiri, galbeni, flexibili, pe care sunt alţi lujeri fără frunze, pendenţi, proveniţi din ani anteriori. Acele căzătoare, de 1-3 cm lungime, sunt moi, spre deosebire de cedru. Sunt verzi deschis, cate unul, împrăştiate pe lujerii lungi, în smocuri bogate pe lujerii scurţi. Înainte de cădere, toamna, devin gălbui- portocalii. Conurile sunt mici şi globuloase, stau pe un picioruş totdeauna recurbat, deoarece au mereu

tendinţa de orientare la verticală. Dintre solzi este ieşită în afară o aripă.


_____________________________________________________________________________

Tisă - (Taxus baccata)

Arbore indigen, de maxim 15-20 m înălţime trunchiul rareori drept de multe ori ondulat, sau aplecat. Scoarţa brună-roşcată, se desprinde în plăci. Coroana, globuloasă, cu ramuri vii până

aproape de sol, bogată, de culoare întunecată- reprezintă caractere specifice de determinare. Este specie iubitoare de umbră. Lujerii verzi, cu muguri ovoizi, de asemenea verzi. Acele turtite, de 2-3 cm lungime şi late de 0,2 cm cu peţiol scurt. Sunt moi, neînţepătoare, pe faţă verzi închis, pe spate verzi-gălbui. Seminţele sunt fructe false, roşii, cu o parte cărnoasă numită aril, ce îmbracă sămânţa de 7-10 mm – semn distinct de recunoaştere.


_____________________________________________________________________________

Tuia – (Thuja occidentalis)

Se poate confunda Biotă, Chiparos de California. Arbore cu înălţime de până la 20 m. Tulpina este dreaptă, cu scoarţa brun-roşcată, ce se exfoliază în fâşii. Coroana este piramidală. Lujerii sunt turtiţi, pe faţă verzi-gălbui, fără dungi albicioase. Frunzele au solzi, au o pată proeminentă. Conurile - semn de recunoaştere, au formă ovoidală-îngustă, sunt mai mici ca la biotă, cu 3-6

perechi de solzi opuşi câte doi, de aproape aceeaşi mărime, pieloşi, cu vârful f.mic. Seminţele, câte 2 sub solz, turtite.

Prezinta varietatea columnaris, cu ramuri scurte dispuse orizontal.


_____________________________________________________________________________

Biotă, Arborele vieţii – (Thuja orientalis)

Se poate confunda cu Tuie, Chiparos de California. Arbore cu înălţime de până la 10 m înălţime. Este de obicei ramificată, formând mai multe tulpini. Scoarţa brun-roşcată, se exfoliază în fâşii. Lujerii sunt mai subţiri ca la Tuie, de aceeşi culoare pe ambele feţe, fără dungi albicioase. Frunzele solziforme, opuse 2 câte 2. Conurile - semn de recunoaştere, sunt de 10-25 mm lungime, cu 6-8 solzi groşi, cu vârful în

formă de corn, până la maturitate sunt verzi-albăstrui brumate, după care solzii se întăresc şi se îndepărtează foarte mult unii de alţii, eliberând seminţele.


_____________________________________________________________________________

Chiparos de California- (Chamaecyparis Lawsoniana)

Se poate confunda cu specii din genul Thuja! Tulpina este dreaptă, conică, cu scoarţa subţire, brun-roşcată, solzoasă. Coroana este piramidală sau cilindrica, funcţie de toaletare. Caracteristica de bază pt diferentiere de Tuie este vârful

coroanei indoit, răsfrânt. Lujerii turtiţi, cu ramificaţii într-un singur plan. Frunzele seamănă cu cele din genul Thuja, aşezate opus, câte două, cu vârful acut, mult mai răsfirate decât cele de la Tuie. Conurile (fructele), sferice, cu 8-10 solzi, bombate, cărnoase, albăstrui-brumate.


_____________________________________________________________________________

Chiparos de baltă - (Taxodium distichum)

Arbore exotic, cu trunchiul drept şi caracteristic pentru specie, la bază îngroşată. Din rădăcini, uneori ies la suprafaţă nişte protuberanţe – pneumatofori, cu funcţii de respiraţie. Scoarţa brună-roşcată, subţire până la vârste mari, exfoliabil în fâşii înguste. Coroana, la început piramidală, simetrică, ulterior devine globuloasă, rarefiată. Lujerii sunt de 2 tipuri: lungi şi scurţi. Cei lungi sunt bruni-lucitori, cu muguri f.mici şi frunze f. mici dispuse spiralat. Lujerii scurţi dispuşi perpendicular pe cei lungi, subţiri, verzi, căzători toamna. Frunzele de pe lujerii scurţi sunt ace turtite, moi, verzi deschis, de 1-1,5 cm lungime.Toamna, înainte de cădere devin portocalii. Conurile sunt globuloase, compacte, foarte tari, până la maturitate verzui, cărnoase.


_____________________________________________________________________________

Arţar american – (Acer negundo)

Se poate confunda cu Artar (Paltinul de câmp), Paltin de munte, Platan. Arbore exotic cu înălţime de până la 12 m. Tulpina strâmbă, sinuos, uneori ramificat de la mici înălţimi. Scoarţa este cenuşie, lucitoare, cu crăpături brune, longitudinale. Lujerii sunt verzi sau bruni-violacei, de regulă acoperiţi cu o brumă albăstruie. Mugurii sunt ovali, verzi sau bruni-violacei, brumaţi şi alipiţi de lujer. Cicatricele se unesc direct, într-un unghi ascuţit. Caracteristic, frunzele sunt imperipenat-compuse, cu 3-7 foliole, ovate, cea terminală de

obicei trilobată. Sunt mai întâi lucioase, apoi devin netezi. Florile sunt verzui-gălbui şi apar înainte de înfrunzire. Fructele sunt bisamare, nematurate sunt verzi-deschis, cele mature cenuşii-albicioase, au aripile aproape paralele (asemenatoare cu cele ale paltinului de paltinului de munte). Prezinta var. aureomarginatum, cu margini galben-verzui si var. flamingo cu frunze roz pe margini primavara, vara dispare culoarea roz si verdele se intensifica, iar toamna reapare in nunte de rosu. .


_____________________________________________________________________________

Arţar (paltin de camp) - (Acer platanoides)

Se poate confunda foarte uşor cu Platanul, Paltinul de munte. Arbore indigen, până la 25 m înălţime, cu trunchiul drept. Coroana ovoidală sau ovoidal - globuloasă. Scoarţa este netedă şi ca principal semn de distincţie faţă de platan, NU este

exfoliabilă. Lujerii sunt netezi, lucitori, bruni-roşcaţi (semn de distincţie faţă de Paltinul de munte, la care sunt totdeauna verzi). Mugurii sunt globuloşi, opusi ( spre deosebire de liquidambar unde sunt alteni??), alipiţi de lujer, bruni-roşcaţi (la Paltin de munte sunt verzi). Frunzele de 10-15 cm, palmat – lobate, cu 5-7 loburi sinuoase şi vârfurile ascuţite. Se confundă uşor cu cele de platan sau Paltin de Munte – faţă de acesta sunt verzi pe spate. Peţiolul este lung de 8-15 cm, la rupere elimină un lichid albicios. Florile stau în manunchiuri erecte (orientate în sus), la paltinul de munte sunt orientate în jos. Fructele se numesc bisamare, cu sâmburii (nucule) turtiţi şi aripile depărtate, în unghi obtuz, lungi de 3-5 cm. Prezinta var. Faasens Black cu frunze rosii intoarse pe margine si var. Crimson King cu frunze roșii pe tot parcursul verii si fructe violet si var. Globosum de pana la 5 m, cu coroana formata, rotunda, compacta, frunze de culoare verde inchis ce devin galbene in toamna.


_____________________________________________________________________________

Paltin de munte - (Acer pseudoplatanus)

Se poate confunda foarte uşor cu Platanul, Artar. Arbore indigen, până la 40 m înălţime, cu trunchiul de regulă drept. Coroana este lergă, deasă şi relative simetrică. Scoarţa este netedă până la 30-40 de ani, apoi apar solzi subţiri care se exfoliază în plăci de forme şi marimi variabile. Lujerii sunt viguroşi, lucitori, de culoare verde ( semn de distincţie faţă de Paltinul de camp). Mugurii sunt mari, opuşi pe lujeri, simetrici, cu solzi verzui, pe margine tiviţi cu o dungă brun, sunt depărtaţi de lujer, cicatricele sunt unite printr-o linie scurtă (la Paltin de munte sunt verzi). Frunzele de 10-18 cm, palmat –lobate, cu 5 loburi ovate şi vârfurile acute; pe margine sunt dinţate. Se disting de Paltin de câmp, platan, prin despărţirea bruscă, ascuţită a lobilor. Peţiolul este lung de 5-15 cm şi nu conţine suc lăptos ca la Arţar. Florile stau în manunchiuri pendente (orientate în sus), la paltinul de munte sunt orientate în jos. Fructele se numesc bisamare, cu sâmburii (nucule) convexe şi aripile apropiate, ca o potcoavă, lungi de 3-5 cm.


_____________________________________________________________________________

Castan porcesc - (Aesculus hipocastanum)

Arbore exotică, până la 30 m înălţime, cu trunchiul adeseori uşor torsionat. Coroana este deasă cu numeroase ramificaţii. Scoarţa este solzoasă, cenuşie - negricioasă. Lujerii sunt viguroşi, bruni, negricioşi se pot confunda cu cei de Nuc. Mugurii sunt foarte mari, opuşi pe lujer, simetrici, cel terminal putând ajunge la 2,5 cm lungime. Principalul caracter de identificare este mugurele terminal cleios şi cicatricea de sub mugurii laterali, mare cu 3-9 puncte fasciculare. Frunzele sunt palmat compuse cu 5-7 foliole lungi de până la 20(25) cm si nu se pot confunda cu alte specii. Foliolele de la bază sunt evident mai mici, prinse de un peţiol de 15-20 cm. Florile stau într-un mănunchi (paniculă) de până la 30 cm lungime, totdeauna erecte, cu petale albicioase, pătate în roşu la bază. Varietate: Castanul rosu(Aesculus carnea) Arbore inalt, cu crestere medie, ajunge in primii 20 de ani la cca. 6 m inaltime, la maturitate putand atinge chiar 14-15 m. Formeaza inca de la inceputul cultivarii o coroana larga rotunjita, densa si compacta.Florile sunt de culoare rosie, frunzele sunt opuse, palmat compuse, cu lobi mari (20 cm) de forma oval-alungita cu varfuri ascutite, avandculoare verde-inchis si nervuri dese, bine evidentiate.


_____________________________________________________________________________

Anin negru - (Alnus glutinosa)

Arbore de până la 20 m înălţime,uneori arbust, cu tulpina uneori ondulată, dar de obicei dreaptă cu scoarţa cenuşie – negricioasă, netedă la tinereţe, la maturitate devine groasă şi solzoasă. Lujerii sunt geniculaţi (cu prelungiri în dreptul mugurilor – semn de recunoaştere), netezi, nepăroşi, la vârf muchiaţi, brun - verzui sau roşcaţi, la început lipicioşi. Mugurii sunt foarte mari, alternează pe lujer, acoperiţi cu 2 solzi roşcaţi, lipicioşi. Frunzele sunt ovate, cu baza ingustată, dublu - dinţată, verzi-închis şi lucitoare pe faţă – semn de

recunoaştere, iar pe dos verzi-gălbui cu smocuri de peri roşcaţi lângă nervuri. Peţiolul de 2-3 cm. Florile sub formă de amenţi (mâţişori) care sunt în arbore încă din iarnă (semn de recunoaştere). Cele female de 1,5 cm, cei masculi de 6-12 cm lungime, grupaţi câte 3-5. Fructele sunt conuleţe negricioase (rânze) specifice pt această familie, alcătuite din solzi tari, îngroşaţi la vârf. Specia are varietăţi ornamentale (cu frunze gălbui, cu frunze lobate, cu frunze dublu lobate sau penate). Mai poate fi intilnit Aninul alb – cu frunze ovat eliptice, cu varf acuminat si ranze scurt pedicelate.


_____________________________________________________________________________

Mesteacăn - (Betula pendula)

Arbore cu tinuta specifica, inconfundabila. Arbore de până la 20 m înălţime, cu trunchiul cu conicitate accentuată. Scoarţa este albă la tinereţe, se exfoliază în fâşii circulare, la bătrâneţeapare scoarţă neagră adânc brăzdată. Coroana este rară, răsfirată. Lujerii sunt f. subţiri, fără peri, cu gâlme, pendenţi, elastici – diferenţiere de plopi. Mugurii sunt alterni pe lujer, ovoizi – conici, cu 2 – 4 solzi, înainte de înfrunzire sunt vâscoşi. Frunzele de 3-7 cm, (rombic-ovate, sau triunghiular ovate, dublu dinţate pe margine, lipicioase la apariţie, pe spate verzi-deschis. Florile sunt amenţi (mâţişori), formate din vara anului precedent( la fel ca la anin), cele mascule se văd înainte de înfrunzire. Fructele sunt samare, uşoare, cu aripioare de 2 ori mai mare ca sămânţa. Varietate: Mesteacănul negru -de râu ce creşte langă ape cu caractere asemanătoare, excepţie fac frunzele mai lucitoare, cu baza laţită şi scoarţa cenuşie –gri, lucitoare, care îi dă şi numele (foto jos ).


_____________________________________________________________________________

Carpen - (Carpinus Betulus)

Se poate confunda foarte uşor cu Fagul. Arbore de până la 25 m, cu tulpina adeseori torsionată şi îngust-canelată longitudinal (nu

perfect circulară). Scoarţa este cenuşie, asemănătoare fagului, cu numeroase pete albicioase. Coroana ovoidală, largă, deasă. Lujerii (caracteristică pt. determinare) geniculaţi, (în zig-zag), subţiri, cu puncte albe, păroşi în tinereţe. Mugurii sunt solzoşi, înguşti şi alungiţi, lipiţi de lujer, cu vîrful pubescent (diferit de fag). Frunzele ovate, ovat-eliptice, 5-10 cm, cu vârful brusc ascuţit, dublu dinţate, cu nervuri groase – frunza este vălurată. Florile sunt amenţi (mâţişori). Fructele sunt achene (ca o alună), cuprisă într-un înveliş frunzos trilobat, cu lobul central mai lung decat cei laterali, 3-5 cm. Cărpiniţa, este o specie asemănătoare cu carpenul, se distinge prin atribute de dim. mai mici cum sunt: trunchiul, frunzele (verde galbuie), fructele.


_____________________________________________________________________________

Catalpă - (Catalpa bignonioides)

Se poate confunda cu Paulownia sp. Arbore exotic, înălţime de până la 15 m, cu tulpina adeseori ondulată sau scurtă. Scoarţa este în tinereţe netedă, cenuşie, subţire, slab crăpată. Lujerii sunt viguroşi, verzui-măslinii, cu măduvă albicioasă şi pătaţi. Mugurii, simetrici câte 3 (caracteristică de recunoaştere), globuloşi. Frunzele foarte mari, 10-20 cm ovate, cu margini întregi, pe dos păroase, cu peţiol lung. Florile sunt albe , în buchete (panicule, lungi de 10-20 cm. Fructele sunt capsule (teacă) pendente, măslinii, lungi 20-40 cm, cu pereţi subţiri, seminţele aripate de 2- 3,5 cm.


_____________________________________________________________________________

Alun - (Corylus avellana)

Se poate confunda foarte uşor cu Alunul turcesc. Arbust indigen de până la 4-5 m, de multe ori cu aspect de tufă des ramificată. Scoarţa lucitoare în tinereţe, apoi apar crăpături fine. Lujerii (caracteristică pt. determinare) geniculaţi, (în zig-zag), cenuşii - gălbui, cu puncte albe, păroşi. Mugurii sunt globuloşi, alterni pe lujer cu solzii păroşi. Frunzele lat ovate, de 5-12 cm, cu vârful scurt ascuţit, uneori cu tendinţă de trilobare, pe margine inegal dublu dinţate. Cu peri iniţial pe ambele feţe, apoi doar pe partea dorsală. Florile sunt amenţi (mâţişori), pendenţi, de 4-8 cm, apar primăvara, înainte de înfrunzire. Fructele sunt achene globuloase (alună) – character de diferenţiere, de 1-1,5 cm lungime, solitare sau până la 4 la un loc. Fructul stă într-un înveliş extern ce îl acoperă până la vârf şi este adânc crăpat.


_____________________________________________________________________________

Alun turcesc - (Corylus colurna)

Se poate confunda foarte uşor cu Alunul comun. Arbore indigen de până la 25 m, se diferenţiază clar de alunul comun prin port, având trunchi

relativ drept cu scoarţă de timpuriu groasă şi aspră. Lujerii (caracteristică pt. determinare) geniculaţi, (în zig-zag), cenuşii – gălbui. Sunt mai subţiri ca cei de alun comun, iar de la 2 ani au crăpături longitudinale. Mugurii sunt ovoid-conici, depărtaţi de lujer. alterni pe lujer cu solzii păroşi. Frunzele lat ovate, de 5-12 cm, cu vârful scurt ascuţit. Se deosebesc de Alunul comun prin peţiolul mai lung, de 4 cm, cu baza frunzei, cordată, nepăroasă pe faţă.. Fructele sunt achene globuloase, cu coajă mai groasă decât alunele de la cel comun – character de diferenţiere, stau grupate într-un mănunchi, câte 3-10 la un loc. Fructul stă într-un înveliş extern

ce acoperă fructul cu totul şi se prelungeşte în diviziuni puternic spintecate, cu peri proeminenţi.


_____________________________________________________________________________

Fag – (Fagus silvatica)

Se poate confunda cu Carpenul. Arbore cu înălţime de până la 45 m şi până la 2 m diametru. Tulpina este dreaptă în pădure, dar poate fi sinuasă, înfurcită, multiplă. Scoarţa este cenuşie, până la albicioasă, de multe ori cu pete albe. Lujerii sunt în zig-zag, cu inele sub muguri, la început păroşi, apoi netezi. Mugurii sunt alungiţi, şi mult îndepărtaţi de lujer, de până la 2-3 cm lungime, cu vârful ascuţit, solzoşi. Frunzele sunt eliptice până la ovate, cu vârful ascuţit şi baza îngustă, sau rotunjită, pe margini sinuate, în tinereţe moi păroase pe ambele feţe, apoi pe faţă devin neted-lucioase, cu peţiolul (codiţa) de 1 cm. Toamna devin pieloase şi înainte de cădere arămii – caractar de recunoaştere. Florile, cele mascule stau atârnate în buchete pendente, cu codiţă lungă, cele female stau într-o capsulă păroasă, orientată întotdeauna în sus. Fructul este numit jir, este ca o capsulă, ascuţită, cu trei muchii, brună roşcată, de 1-1,5 cm lungime. Specia are multe verietăţi, cu coroană piramidală, cu forme pitice, ornamentale, cu frunze mari, peste 10 cm etc.


_____________________________________________________________________________

Frasin comun - (Fraxinus excelsior)

Se poate confunda foarte uşor cu Mojdrean. Arbore indigen de până la 40 m, ajunge la grosimi mari, de peste 1 m. Tulpina este dreaptă, dar frecvent cu înfurciri ca urmare a pierderii mugurelui terminal. Scoarţa, în tinereţe, este verzuie, apoi la maturitate se formează o scoarţă crăpată subţire,mărunt, longitudinal. Coroana este ovoidală, cu ramurile ascendente. Lujerii fără peri, verzi deschis, cenuşii, viguroşi, turtiţi în dreptul mugurilor. Mugurii sunt opuşi sau imperfect opuşi, de culoare mată neagră, cei mici globuloşi şi cel terminal mare. Lujerii şi

mugurii sunt caractare de identificare a speciei! Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 7-15 foliole cu peţiol de 5-10 cm , foliolele ovate, dinţate spre vârf, slab păroase doar pe axilele nervurilor. Florile de culoare violacee (semn de distincţie), în buchete care sunt iniţial erecte, mai târziu pendente, nu au petale, apar înainte de înfrunzire. În mom. fecundării, mai – iunie, degajă un miros apăsător. Fructele se numesc samare cu formă de spatulă, numeroase, aglomerate în mănunchiuri. Samara are 2-4 cm, cu o sămânţă (nuculă) turtită. Aripa seminţei este ca o spatulă, la vârf rotunjită.


_____________________________________________________________________________

Mojdrean - (Fraxinus ornus)

Se poate confunda foarte uşor cu Frasin comun. Arbore indigen de până la 12 m înălţime, cu tulpina strâmbă, cu scoarţa cenuşie, mult timp netedă Lujerii sunt cenuşii-bruni sau bruni-roşiatici, mult mai subţiri decât cei de la frasinul comun. Mugurii sunt opuşi sau imperfect opuşi, cenuşii, fin păroşi, globuloşi. Lujerii şi mugurii sunt caractare de identificare a speciei! Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 7-9 foliole, foliolele ovate, cea terminală mai lată, păroase de-a lungul nervurii principale. Florile sunt albe (semn de distincţie faţă de frasin comun), în buchete care sunt iniţial erecte, mai târziu pendente, apar după înfrunzire, spre deosebire de frasinul comun. Fructele se numesc samare cu formă de spatulă, numeroase, aglomerate în mănunchiuri. Sunt de culoare verzui – roşcate, la maturitate. Samara are 2-4 cm, cu o sămânţă (nuculă) turtită. Aripa seminţei este ca o spatulă, la vârf rotunjită.


_____________________________________________________________________________

Glădiţă – (Gleditschia triacanthos)

Se poate confunda cu Salcâmul. Arbore exotic de până la 20 m înălţime, cu scoarţa negricioasă, brun –cenuşie, solzoasă. Lujerii fără peri, lucitori, bruni, roşcaţi, slab striaţi. Foarte uşor de recunoscut după spinii, lungi

de10-15 cm, tari, ce apar atât pe lujeri cât şi pe trunchi. Muguri mici, uneori ascunşi în cicatrice. Frunzele sunt lungi, pană la 30 cm, cu 20-24 de foliole, paripenat compuse. Mai există frunze scurte, diferite, pe lujerii scurţi. Fructele este o păstaie foarte mare, până la 30-40 cm, răsucită, brună – roşcată, cu seminţe brune, turtite. NU există varietăţi, aşadar în general nu există dificultăţi în determinare.


_____________________________________________________________________________

Nuc comun – (Juglans regia)

Se poate confunda cu Nucul American (negru), Caria. Arbore cu înălţime de până la 30 m. Tulpina este adeseori gâlmoasă, dar poate fi sinuasă sau dreaptă. Scoarţa este la început netedă, cenuşie-argintie, apoi se crapă uşor longitudinal. Cicatricele frunzelor sunt mari, în formă de potcoavă, cu trei grupe de urme. Frunzele sunt imparipenat-compuse, eliptice, 5-11, simetrice, glabre, numai pe dos cu peri in axilele nervurilor, pe margini intregi. Florile, cele mascule stau atârnate în amenţi, lungi de 8-12 cm. Fructele sunt drupe – nuci, sferice, până la 4-5 cm diametru, cu înveliş cărnos, verde. Specia are multe verietăţi, deosebite prin port sau mărimea nucilor.


_____________________________________________________________________________

Nuc negru (american) – (Juglans nigra)

Se poate confunda cu Nucul comun, Caria. Arbore cu înălţime de până la 30 m cu tulpina dreapta, bine elagata. Formeaza ritidom de la varste mici, brun intunecat, adanc brazdat. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu foliole mai multe decat la nucul comun (15-23) si mai mici, aproape egale ca marime, cu exceptia ultimei care este mai mica. Foliolele nu sunt intregi pe margine ci neregulat serate iar pe dos sunt pubescente si glanduroase.

Specia are multe verietăţi, deosebite prin port sau mărimea nucilor.


_____________________________________________________________________________

Măr decorativ - (Malus floribunda)

Se poate confunda cu Părul pădureţ, Mărul pădureţ. Mărul roşu (purpurea): Arbore ornamental cu lujerii purpurii şi frunyele de 8-9 cm, la început purpurii, apoi verzi închis, mai lucitoare ca mărul pădureţ . Florile apar în mai, adundente, roz sau roşii purpurii, de 2,5 – 3 cm diametru. Fructele sunt poame, mai mici ca la părul pădureţ, de 1-2 cm globuloase, roşii, rămân pe ramuri până în prima parte a iernii. Malus floribunda: Arbust, rar arbore, ornamental, puternic ramificat de la înălţimi mici. Lujerii mai subţiri ca la alţi meri, bruni-roşcaţi. Frunzele, mult mai alungite ca la ceilalţi meri, iniţial paroase, apoi netezi. Florile stau în buchete, în faza de boboci sunt roşii, apoi rozee, iar în final albe, de 2,5-3 cm( semn de recunoaştere). Fructele sunt cele mai mici dintre meri, 6-8 mm, verzi – gălbui, roşiatice, lung pedicelate.


_____________________________________________________________________________

Măr – (Malus Domestica, Sylvestris)

Arbore indigen de 5-12 m înălţime, cu scoarţa negricioasă , brun negricioasă, solzoasă, exfoliabilă în plăci. Coroana puternic ramificată, neregulată. Frunzele de diferite forme, de la ovate, la eliptice, cu nervure puternice, cu vârf ascuţit şi baza rotunjită, marginea dinţată, pubescente pe dos. Florile au peduncul de 1-3 cm, iar petalele sunt albe sau roze, de 1,3 – 2 cm. Fructele sunt poame, globuloase sau ovoidale.


_____________________________________________________________________________

Dud alb, frăgar– (Morus alba)

Se poate confunda cu Dudul Negru. Arbore cu înălţime de până la 15 m înălţime, cu tulpina scurtă, scoarţa formată de la vârste mici, cu crăpături largi. Coroana formată din ramuri ascendente, globuloasă. Lujerii bruni – cenuşii, netezi sau rar păroşi, cu muguri mici şi cicatrice relative mari, semirotunde. Frunze ovate sau eliptice, 6-18 cm, pe margine ondulate, dinţate. Cu peţiol variabil, 1-5 cm. Florile – amenţi (mâţişori) de 1-2 cm. Fructele compuse - Dude, de obicei albe (uneori roşii, până la negre), devine matură devreme- vara, cu peţiol de aceeaşi lungime cu fructul. Prezintă varietatea “Pendula”, arbore de inaltime mica, cu ramuri pendente (atarnand pana la pamant).


_____________________________________________________________________________

Dud negru, frăgar– (Morus nigra)

Se poate confunda cu Dudul alb. Arbore exotic cu înălţime de până la 10 m, cu coroana mai deasă decât la dudul alb. Lujerii tineri slab pubescenţi, cu muguri mai mari ca la dudul alb. Frunze ovate, obişnuit fără lobi, cu baza, totdeauna cordată (diferenţă faţă de dudul alb), pe faţă aspre, pe dos verde deschis cu peri deşi, mai ales pe nervure. Peţiolul mult mai scurt ca la dudul alb, păros, de 1,5-2,5 cm. Florile – amenţi (mâţişori) de 1-2 cm. Fructele compuse - Dude, de obicei purpuriu întunecat până la negru, foarte scurt pedunculat (principiu de diferenţiere faţă de cel alb).


_____________________________________________________________________________

Paulovnia– (Paulownia spp)

Se poate confunda cu Catalpa. Paulownia are frunza mult mai mare, trunchi mai neted si

maroniu iar frunctele sunt capsule. Arbore exotic – ornamental, cu înălţime de până la 15 m înălţime, cu tulpina relative scurtă, groasă, scoarţa cenuşie, subţire. Lujerii sunt groşi, verzi sau bruni- cenuşii. Cu pete albe (caracteristic). Muguri mici şi globuloşi, opuşi, pufoşi. Cicatricile frunzelor sunt mari. Frunzele sunt foarte mari, 15 – 25 cm, pe faţă aspre, pe spate moi, tomentoase. Florile compuse, 5-6 cm lungime, mirositoare, violacee, cu 2 pete lungi galbene. Sunt dispuse ascendant, erecte. Apar în mai. Fructele sunt capsule de 3-4 cm, cu numeroase seminţe aripate.


_____________________________________________________________________________

Platan american– (Platanus occidentalis)

Semn caracteristic: scoarta se exfoliaza in placi mici, de culoare gri. Arbore exotic cu înălţime de 40 m, 3 m diametru. Are scoarţa care se desprinde până şi de pe ramuri (semn de diferenţiere de ceilalţi platani şi artar). Lujerii tineri sunt păroşi, apoi glabri, bruni. Frunzele sunt foarte mari, 10 – 20 cm, cu 3-5 lobi cu adâncituri f. mici între ei (specific). Corpul fructifer, este mai lung şi mai mare decât la ceilalţi platani, 2,5 – 3 cm diametru.


_____________________________________________________________________________

Plop alb - (Populus alba)

Se poate confunda cu Mesteacănul, la vârste mici. Arbore indigen, de până la 35 m înălţime, cu tulpina dreaptă, până la sinuasă, puetrnic ramificată în coroană. Scoarţa este la început netedă, albicioasă, dar la vârste înaintate crapă adânc, negricios. Lujerii sunt acoperiţi cu o pâslă de puf alb - semn caracteristic de diagnoză. Mugurii sunt alterni, de asemenea pufoşi. Frunzele sunt de 2 feluri: cele de pe lujerii lungi şi de pe lăstari sunt sunt ovate, cu 3-5 lobi palmaţi şi la vârf ascuţiţi, pe dos şi pe codiţă alb pufoşi; cele de pe lujerii scurţi sunt mai mici 2-5 cm, ovat sau eliptice şi fără lobi, dinţate, pe dos cu un puf de culoare cenuşie. Ambele feluri de frunze au codiţe lungi. Florile, sunt tot amenţi (mâţişori) , dar mai groşi şi în general nu stau atârnaţi. Fructele sunt capsule, 3-6 mm lungime, cu 2 valve, conţin numeroase seminţe. Are mai multe varietăţi, cu frunze cu lobi adânci, cu coroana piramidală, cu frunze triunghiulare


_____________________________________________________________________________

Plop euroamerican -

(Populus x canadensis)

Se poate confunda cu Plopul negru , Plopul tremurător. Arbore obţinut din încrucişarea plopului negru European cu plopul negru American. Sunt arbori de până la 40 m înălţime, cu trunchi drept, bine elagat. Lujerii obişnuit muchiaţi – semn de distincţie faţă de plopul negru, viguroşi, netezi, sau la început dispers păroşi şi cu cicatrice evident mai mare decât la plopii negri, formate din trei lobi, iar mugurii sunt foarte asemănători cu cei ai plopului negru, dar puţin mai îndepărtaţi de lujer. Frunzele sunt mai mari decât ai plopului negru, în mod obişnuit deltoide, mai rar romboidale, cu baza trunchiată. Pe peţiol (codiţă) obişnuit cu 1-2 pete. În înflorire cad numeroase părţi din amenţi (mâţişori). Are mai multe categorii de hibrizi, foarte asemănători între ei, aşadar este foarte important ca recunoaşterea să se facă funcţie de caracterele de mai sus şi cele ale plopului negru.


_____________________________________________________________________________

Plop negru - (Populus nigra)

Se recunoaste dupa tinuta columnara (pluta). Arbore indigen, de până la 35 m înălţime, cu tulpina deseori sinuasă către bază şi gâlmoasă. Scoarţa este formată devreme, puternic brăzdată, negricioasă. Lujerii sunt fără muchii – spre deosebire de alte specii, netezi şi lucitori, galbeni sau galbeni-verzui. Sunt numeroşi lujeri scurţi – semn caracteristic. Frunzele romboide, ca o spatulă, de 5-10 cm lungme, conici-alungiţi şi ascuţiţi, pe margine mărunt dinţate, pe dos sunt verde deschis, pe faţă lucitoare. Peţiolul are până la 6 cm, este aplatizat. Florile, în amenţi (mâţişori) de la 5 la 15 cm, sunt pendenţi, cu codiţă scurtă. Fructele sunt capsule, de 7-9 mm lungime, au codiţă evidentă, bivalvate, ovoide. Are mai multe varietăţi de cultură: plop negru piramidal, plop Algerian, plopi negri hibrizi.


_____________________________________________________________________________

Plop tremurător - (Populus tremula)

Se poate confunda cu Plopul negru, Plopul euroamerican, Plopul negru. Arbore indigen, de până la 30 m înălţime, cu tulpina dreaptă, până la sinuasă. Scoarţa este netedă, cenuşie-verzuie, la vârste înaintate formează scoarţă groasă, crăpată în solzi. Coroana este rară, formată din puţine crăci groase. Lujerii sunt rotunzi, obişnuit nepăroşi, bruni-roşcaţi sau bruni-gălbui, lucitori, cu muguri conici, bruni-roşcaţi, cu vârful ascuţit, netezi, lucitori, apropiaţi de lujer, de 6-10 mm lungime, cu 3-4 solzi. Frunzele sunt de 2 tipuri: cele de pe lujerii lungi sunt rotunde, 4-8 cm diametru, cu vârful ascuţit, pe margine inegal ondulate, cu codiţă lungă de 8 cm. Cele de pe lăstari sunt mai mari, de până la 15 cm, păroase pe dos, triunghiulare şi codiţe mai scurte. Florile, în amenţi mari, de până la 8-15 cm lungime, foarte păroşi, Fructele sunt capsule, mature încă din luna mai. Are mai multe varietăţi, cu frunze pe dos şi lujeri păroşi, cu frunze extreme de mici 1-3 cm, sau cu creşteri f. rapide.


_____________________________________________________________________________

Păr – (Pyrus communis, pyraster)

Arbore cu înălţime de 20 m, cu tulpina puternic ramificată în coroană, cu scoarţa solzoasă. Lujerii sunt netezi, lucitori, bruni, cu muguri ovoizi conici, puţin depărtaţi de lujer. Sunt adeseori spinoşi, diferenţă faţă de cel comun. Frunzele relative mici, 2-5 cm, cu vârful brusc ascuţit, pe marigine întregi sau fin dinţate, la maturitate sunt lucioasee, închise la culoare, cu peţiolul f.lung. Florile sunt grupate, sunt albe, câte 6-9. Fructele sunt poame, ovoide sau globuloase. Dacă părul are frunzele mai lunguieţe, pe spate păroase, la fel şi fructul, dacă are ramurile orientate în sus, şdacă coroana este primăvara, pe întregime argintie, atunci arborele este o varietate de păr – păr argintiu.


_____________________________________________________________________________

Cireşul japonez– (Prunus serulata)

Se poate confunda cu Cireş comun . Arbore ornamental cu înălţime de până la 12 m, aşadar mult mai scund decât cireşul comun. Scoarta are lenticele orizontale proeminente. Lujerii anuali sunt mai scurţi şi groşi decât la cireşul pădureţ, cu pete proeminente. Muguri alterni, bruni – cenuşii, ovoizi, foarte groşi spre deosebire de ceilalţi cireşi. Frunzele sunt ovate, mai ascuţite, de 8-15 cm lungime, alterne, pe margine dublu dinţate, de culoare verzui – roşcate, toamna devenind galbene până la roşii. Florile sunt de la alb-roze până la portocalii-roşii, mari, de 2-2,5 cm, grupate câte 2-5. Apar prin aprilie- mai, înainte de infrunzire, mai alungite decât cele de la cireşul comun, paduret. Fructele sunt drupe gobuloase, 6-8 mm.


_____________________________________________________________________________

Cireşul pasaresc – (Prunus avium)

sul este un arbore ce atinge inaltimea de 15 - 20 m, mai rar ajunge sa aiba 3 0 de m. Pomul are o coroana circulara, sferica, crengile sunt in general scurte si groase. Coaja ciresului este friabila d

Se poate confunda cu Vişinul. Pom fructifer cu înălţime de până la 20 m. Scoarţa este lucitoare, brună – violacee, exfoliabilă în fâşii circulare, la vârste mari devine groasă şi negricioasă. Lujerii anuali sunt alungiţi, spre vârf muchiaţi, cenuşii sau bruni –roşcaţi, lucitori.

Muguri alterni, bruni – cenuşii, ovoizi. Frunzele sunt ovate, ascuţite, de 8-15 cm lungime, pe margine neregulat dublu dinţate, pe faţă mate. Pe peţiol, imediat sub frunză, are 2 pete roşcate – semn de distincţie. Florile sunt albe, relative mari, de 2-2,5 cm, grupate câte 3-6. Apar prin aprilie- mai, înainte de infrunzire. Fructele sunt drupe gobuloase, roşii închis până la negricioase, lucitoare, zemoase. Are varietăţi, care se pot determina că aparţin de aceeaşi specie.


_____________________________________________________________________________

Corcoduş – (Prunus cerasifera )

Se poate confunda cu Mărul, Vişinul. Arbore cu înălţime de până la 8 m înălţime. Tulpina neregulată, cu scoarţa cenuşie – lucitoare, mult timp netedă, exfoliabilă în fâşii circulare. Lujerii sunt subţiri lucitori şi şi fără peri, rotunzi, verzi sau roşcaţi. Cei laterali se termină uneori în spini. Mugurii sunt mici, conici, bruni, solitari sau câte 2-3, necleioşi. Frunzele sunt eliptice, cu baza brusc îngustată, neregulat dinţată, păroase pe spate, pe nervure principală. Florile sunt de obicei albe, singure sau câte 2, cu codiţă de circa 2 cm, apar o dată cu frunzele. Fructele sunt drupe rotunde sau ovate, de 2-4,5 cm diametru, la maturitate roşii, brune-roşcate sau galbene. Prezinta varietati, cum ar fi var. pissardii care se cultiva in scop ornamental.


_____________________________________________________________________________

Gorun – (Quercus petraea)

Se poate confunda cu Gârniţa, Cerul, Stejarul. Arbore cu înălţime de până la 40 m, cu tulpina în general dreaptă, dar în spaţii deschise cu coroana largă, cu scoarţa relativ subţire, mult mai mărunt brăzdată decât cea a stejarului. Lujerii verzi întunecat, sau bruni verzui, cu mugurii înghesuiţi spre vârf. Frunzele de 8-16 cm lungime, variabile ca formă. Au 5-8 perechi de lobi rotunjiţi, cu marginea sinuată. Baza este rotundă şi cu peţiol scurt. Se pot confunda cu frunzele altor specii din acelşi gen. Sunt mai aglomerate spre vârf şi specific, unele rămân pe lujer şi în timpul iernii. Fructele – ghinde, sunt solitare sau câte 2-5 ovoidale, mai mici decât la stejar, de 1,5 – 2,5 cm lungime. Caracterul principal de diferenţiere este cupa ghindei, lipită de lujer sau cu codiţă

foarte scurtă, aproape conică, de 0,6 – 1,2 cm înălţime, cu peretele foarte subţire şi cu

marginea superioară foarte ascuţită – semn specific. Solzii cupei sunt liberi, nelipiţi de cupă, îngrămădiţi şi păroşi – semn distinct. .


_____________________________________________________________________________

Stejar– (Quercus robur)

Se poate confunda cu Gârniţa, Gorunul, Cerul, Stejarul. Arbore cu înălţime de până la 50 m, cu coroana largă. Scoarţa este adânc crăpată longitudinal, mai inegal crăpată ca la gorun, negricioasă. Lujerii sunt netezi, mai viguroşi decât ai gorunului,cu pete mari şi rare. Mugurii ovoizi, bruni-lucitori, cel terminal mai mare, cu 4-5 muchii longitudinale. Frunzele de 6-20 cm lungime, pieloase, cu 4-8 perechi de lobi rotunjiţi, cu marginea mai slab sinuată ca la gorun. Baza este rotundă şi cu peţiol mult mai scurt decât la frunza de Gorun. Tot

spre deosebire de gorun, frunzele cad toate iarna. Fructele – ghinde, câte 2-5 ovoidale pe un picioruş comun, lung de 3-6 cm ( semn specific

speciei), ovoide sau cilindrice, de 2–4 cm lungime, cu vârful ascuţit - semn de caracterizare, cu dungi verzui până la maturitate. Cupa ghindei, este semirotundă, mai scurtă decât la gorun, cu solzii cupei triunghiulari (semn

specific), concrescuţi, aglomeraţi, cei de la bază bombaţi, ceilalţi plani - semn distinct.


_____________________________________________________________________________

Stejar roşu - (Quercus rubra)

Se poate confunda cu toate speciile ce ţin de genul Quercus. Arbore cu înălţime de până la 50 m înălţime, cu tulpina de obicei dreaptă, în spaţii deschise puternic ramificată cu scoarţa superficial crăpată longitudinal, la vârste mari.(semn de distincţie faţă de gorun, stejar). Lujerii sunt netezi, lucitori, roşii-bruni,cu pete gălbui, cu muguri ovoid-ascuţiţi, roşii-bruni, lucitori. Frunzele mari, 10-22 cm, cu 3-4 lobi adânci, cu 3 creste, ascuţiţi, toamna se colorează în roşu

aprins – caracter de diferenţiere de stejar, gorun. Frunzele sunt specific subţiri cu peţiol lung Florile mascule în amenţi (mâţişori)lungi de 10-12 cm. Fructele, ghinde ovoidale, globuloase, de 1,5 - 2,5 cm lungime, şi 1-2 cm diametru, cu baza plată (semn de distincţie), sunt cuprinse foarte puţin pe cel mult 1/3 într-o cupă f.turtită, sub formă de taler (semn de distincţie pt specie), cu solzii alipiţi de cupă, turtiţi. Varietate ornamentala: Quercus palustris, pin stejar.


_____________________________________________________________________________

Oţetar Roşu – (Rhus typhina)

Se poate confunda cu Cenuşerul – Oţetarul fals, Frasinul primăvara, la vârte mici. Arbore cu înălţime de până la 10 - 12 m. Are crengi ascendete, Scoarţa este uşor crăpată, negricioasă. Lujerii reprezintă caracterul principal de recunoaştere, sunt groşi, bruni – roşcaţi, catifelat păroşi, de culoare roşiatică, specific speciei. Mugurii sunt alterni, fără solzi, pufoşi, mici, globuloşi, cu o cicatrice sub formă de semilună. Frunzele imparipenat compuse, foarte mari, până la 50 cm, cu 11 – 31 foliole, ascuţite, toamna se colorează în roşu. Fructele sunt drupe grupate, într-un buchet, persistent, pe ramuri până primăvara. Prezinta varietatea Rhus typhina 'Laciniata'


_____________________________________________________________________________

Salcâm – (Robinia pseudacacia)

Se poate confunda cu Glădiţia, Salcâm japonez. Arbore cu înălţime de până la 30 m. Tulpina este dreaptă sau sau strâmbă, noduroasă. Scoarţa este adânc şi larg crăpată la maturitate, cu spini. Coroana este largă, luminoasă. Lujerii reprezintă caracterul principal de recunoaştere, sunt muchiaţi, spinoşi, verzi – măslinii,

apoi bruni – roşcaţi. Spinii sunt simetrici, de o parte si de alta a cicatricei largi, ce adăposteşte 3-4 muguri. Frunzele imparipenat compuse, formate din 9-19 foliole cu codiţă scurtă, ovate sau eliptice, rotunjite la vârf şi cu marginea întreagă, de culoare verzi închis, nepăroase, subţiri. Florile sunt grupate în buchete, de obicei albe, cu o pată gălbuie la bază, plăcut mirositoare. Fructele sunt păstăi cu 6-10 seminţe, brune, foarte tari. Poate prezenta varietăţi – ramuri fără spini, cu foliole înguste. Varietate ornamentala Robinia pseudo "Umbraculifera"

Este numit salcâm mop-șef, din cauza coroanei mici, compacte care nuare nevoie de nici un fel de tăiere pentru a-și menține forma.


_____________________________________________________________________________

Salcie albă – (Salix alba)

Se poate confunda cu Salcia plângătoare, Răchita. Arbore cu înălţime de până la 15 m cu tulpina sinuoasă. Scoarţa este cenuşiu- gălbuie, adânc crâpată la maturitate şi coroana rară. Lujerii anuali sunt subţiri, mai scurţi ca la Salcia plângătoare, la început sunt albicioşi – mătăsoşi, devenind mai apoi verzi –măslinii, până la bruni. Muguri alterni, mici, alungiţi, lipiţi de lujer, gălbui – roşcaţi. Frunzele sunt ascuţite, lancelote de 4-10 cm lungime, pe margine dinţate,la început mătăsoase, pe spate rămân argintii. Peţiolul de 0,7 -1 cm lungime, mai lungi ca la salcia plângătoare. Florile sunt verzi – albiciose, amenţi (mâţişori), cu un mănunchi de puf characteristic. Are varietăţi, ce aparţin aceleaşi specii , însă se poate uşor confunda cu Salcia plângătoare, mai ales prin coroana asemănătoare, dar mai rară.


_____________________________________________________________________________

Salcie căprească – (Salix caprea)

Arbore de până la 10 m înălţime, cu tulpina strâmbă, scoarţa netedă în tinereţe, cenuşie - verzuie, apoi cu crăpături subţiri. Lujerii anuali bruni roşcaţi sau verzi-gălbui, în tinereţe păroşi, apoi lucitori. Muguri sunt semn caracteristic al speciei, sunt globuloşi, gălbui-roşcaţi, se deschid primăvara de timpuriu . Frunzele sunt late spre deosebire de alte sălcii, de 4-11 cm lungime, cu vârful ascuţit şi baza rotunjită. Pe faţă frunza este verde lucitoare, netedă, iar pe spate este tot timpul argintie-cenuşie şi păroasă, cu nervurile proeminente. Are varietăţi, ce aparţin aceleaşi specii : salix eliptica, cu frunzele eliptice şi înguste la ambele capete, angustifolia- cu frunze lăţite sau cu frunze ce au baza cordiformă, ca baza unei inimi.


_____________________________________________________________________________

Salcie japoneză, creaţă – (Salix Matsudana 'Tortuosa' )

Se poate confunda cu Salcia albă, plângătoare, în tinereţe. Arbore de până la 10 m înălţime, de interes ornamental. Scoarţa este netedă în tinereţe, apoi crapă uşor, tulpina este sinuată. Lujerii anuali verzi-gălbui, galbeni, netezi şi lucitori, de asemena sinuaţi, curbaţi - semn de identificare, pe ramuri orientate în sus, erecte. Muguri sunt ascuţiţi, galbeni, alipiţi de lujer. Are varietăţi, ce aparţin aceleaşi specii în special, funcţie de port sau toaletare.


_____________________________________________________________________________

Salcie plângătoare – (Salix babilonica)

Arbore exotic de până la 15 m înălţime. Lujerii anuali sunt foarte subţiri, mai lungi ca la Salcia albă, gălbui, flexibili, netezi tot timpul, lucitori. Muguri alungiţi, gălbui, uneori bruni - cenuşii. Frunzele îngust lancelote de 8-16 cm lungime, aşadar mai lungi ca la salcia albă, nepăroase, cu vârful lung şi adeseori ascuţit într-o parte, pe dos sunt verzi – cenuşii, dar cu peţiol de 5mm, mai mic decât cel de la salcia albă. Are varietăţi, ce aparţin aceleaşi specii , însă se poate uşor confunda cu Salcia albă, mai ales prin coroana asemănătoare, dar mai deasă.


_____________________________________________________________________________

Soc – (Sambucus Nigra)

Arbust cu înălţime de până la 4-5 m. Tulpina este ramificată, de multe ori strâmbă, scoarţa este formată dela vârste mici, crăpată, de culoare cenuşiu-gălbuie. Lujerii sunt viguroşi, cenuşii-gălbui cu pete mari şi maduvă caracteristică, largă, moale şi albă. Muguri sunt opuşi câte doi, ascuţiţi, cei mari de obicei lipsesc, căzând datorită frigului. Frunzele imparipenat compuse, formate din 5-7 foliole cu codiţă scurtă, cu vârful brusc ascuţit, dinţate pe margine, pe spate scurt păroase. Florile sunt grupate în buchete ca o umbrelă, mici, de obicei albe, plăcut mirositoare. Fructele sunt drupe, boabe mici cu diametru 6-8 mm, negre, cu sâmburi turtiţi. Este uşor de identificat, chiar dacă are varietăţi: Socul de munte – cu lujeri bruni-deschis, muguri depăstaşi de lujer, cu frunzele mai înguste şi prelung ascuţite, flori galben-verzui ce apar înaintea frunzelor şi fructe roşii.


_____________________________________________________________________________

Liliac – (Syringa vulgaris )

Arbust de până la 5 m înălţime, de interes ornamental. Scoarţa uşor brăzdată, cu tulpina de obicei ramificată, rămâne doar o tulpină prin toaletare. Coroana este globuloasă. Lujerii sunt netezi, lucitori, măslinii, cu 2 muguri în vârful lujerului – semn de identificare, depărtaţi de lujer, cu numeroşi solzi bruni. Frunzele late, de 6-10 cm, in forma de inima, ascuţite la vârf, cu marginile întregi, la bază specific cordiforme, verzi închis pe faţă, lucitoare, verzi deschis pe spate. Florile puternic mirositoare – semn specific, în buchete de 10-20 cm lungime, aglomerate şi numeroase, de culoare albă, până la violacee, roşii, albastre. Fructele sunt capsule, ascuţite, alungite, de 1-1,5 cm lungime. Are varietăţi, ce aparţin aceleaşi specii în special, funcţie de culoarea florilor.

20141117 - catalog de specii_partea i v3

Documents