stephen king - orasul bintuit v3.pdf

7/26/2019 Stephen King - Orasul Bintuit v3.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/stephen-king-orasul-bintuit-v3pdf 1/1253

5<^ eaO. a:

Stephen King

JDR0SCIL

BflNTuW

„Genul oeesto de literatura n-afost niciodata lâudot... Poatedinpricina câ un scrikor de horroraduce mereu vtsti proaste: «o sâmori», zice el... Te sfatuiestesâ nu crezi câ ti se va întâmplaceva

bun, pentru câ ti se va întâmplasi ceva râu; s-ar putea sâ Se un



cancer, un atac de inima sauun,accident de masina, orice,

dar seva întâmpla. Si tot el îti "iamano ti-o strânge într-a lui site duceîntr-o încapere si îti ateozâmâna pe o forma ascunsa sub

cearsaf... Si-ti spune sâ puimar* acolo... si acolo, tiacolo... Si-tispune cât vrei sâ veziaccidentul de mastoâ — si-iadevarat, chiarvrei sâ privesti... Si te punesâ te uiti la toate lucrurileacelea si lamulte altele. Si vrea sâ puimâna pe forma de sub cearsaf. Sl

tuvrei sâ ottasUonfta ocop ¥»i."

(Stephen f6ng)



Carrie Christine MiseryTheStaqd . The Talisman

Gerald's Game (cu Peter StraUb)Salem's Lot FirestarterPetSematary

¦ Cujo The Dead Zone TheTTommyknockers The Eyes of the

DragonFour Past Midnight NeedfulThings

Shining Dolores Claiborne

Stcphcn King

B0N7U

TRADUCERE DIN LIMBA ENGLEZA DE

MIHNEA COLUM6EANU

STILIZARE DE RUXANDRA TOMA



Coperta colectiei: DAN ALEXANDRUIONESCU

Ilustratia: CLAUDIAILUTIPARTEA A CinCEARITUALUL CHUD

© Stephen King, 1986

IT

Toate drepturile asupra acesteiversiuni apartin .S.C. NEMIRA & Co S.R.L,Reproducerea integrala

sau partiala a textului, pesuport informatic,

tiparit sau de orice alt tip,

precum si comercializarea înafara



tarii, sunt interzise si vor fipedepsite conform legii.

Difuzare: Editura NEMIRA &Co, Fiata Presei Libere nr. 1,sector 1,

Bucuresti ¦

Telefon: 223.00.79 Te'lefax:222.89.16Clubul cartii: CP. 26-38,Bucuresti

„Nu se poate. Apa infiltrata

a mucegait perdeaua. Plasa

a putrezit. Scoateti poftele

din mecanismele lor, nu maiconstruiti



poduri. Prin care aer veti

strabate continente-n zbor?Lasati vorbele

sa zboare cum or vrea - sa

izbeasca piezis iubirea. Va fi

o napasta neobisnuita. Prea multvor ei sa salveze,

potopul datoria si-a facut."

William Carlos Williams,Paterson

„Priviti si luati aminte.Priviti acest tarâm.

Priviti departe, departe, pestefabrici si peste iarba.



Iata, cu siguranta ca va vorlasa sa treceti.

Vorbiti, atunci, si întrebatipadurea si lutul.

Ce auziti? Ce porunceste acesttarâm?

Tinutul acesta apartinealtcuiva: nu este casa voastra"

Karl Shapiro,Ghid de calatorie pentru ceiexilati

VOLUMULUIISBN 973-9301-28-2ISBN 973-9301-31-2



SLlOTECA

PAUL E. BACKETCAPITOLUL 19 înceasurile de veghe ale noptii

Biblioteca Publica Derry 11.15

dimineata

Când Ben Hanscom mcheie povesteaproiectilelor de argint, auvrut sa vorbeasca, dar Mike lespuse ca dorea sa doarma cutotii putin.

- V-a ajuns deocamdata, spuseel.

Dar cel care arata de parca-iajunsese era Mike însusi; aveafata



trasa si obosita, iar Beverly segândi ca arata bolnav.

- Dar nu suntem gata, protestaEddie. Cum ramâne cu restul? Eutot nu-mi amintesc...- Mike are d-d-dreptate, spuseBili. Poate o sa ne amintim, p-

p-poateca nu. Cred ca ne v-v-vomaminti. Ne-am amintit tot ce-aveam n-nevoie.

- Poate tot ce e bine pentrunoi? sugera Ricfaie.Mike dadu din cap:

- Ne întâlnim mâine.Apoi se uita la ceas.- Adica azi, mai târziu.-Aici? întreba Beverly.



Mike clatina încet din cap.

- Propun sa ne întâlnim peKansas Street. Unde obisnuiaBill sa-siascunda bicicleta.

- Coborâm pe Maidan, spuse Eddiesi dintr-o data se înfiora.Mike încuviinta din nou.

Urma un moment de tacere în carese privira unul pe altul. ApoiBill se ridica în picioare, iarceilalti se sculara o data cu-el.

- Vreau s-aveti toti grija cât

mai e noapte, spuse Mike.Monstrul a



fost aici; Monstrul poate fioriunde sunteti voi. Dar

întâlnirea asta m-afacut sa ma simt mai bine.

îi privi pe Bill:

-As zice ca totusi se poate, ce

spui, Bill?



8

ORASUL BÂNTUITRITUALUL CHUD

BiU dadu încet din cap. .

- Da. Cred ca totusi se poateface.- Monstrul o va sti si pe asta,spuse Mike, si va încerca totce-i staîn putinta ca sa încline sortiiîn favoarea sa.

' - Ce facem daca se-arata?întreba Richie. Ne apucam denas, închi-



dem ochii, ne-nvârtim pe loc detrei ori si avem gânduri bune?

îî suflamniste praf magic în fata? Cântamvechi cântece de-ale lui ElvisPresley?Ce facem?

Mike clatina din cap:

- Daca-va puteam spune asta, n-ar mai fi fost nici o problema,nu?Tot ce stiu e ca mai exista si oalta forta - cel putin existacând eramcopii - care a vrut sa ramânemîii viata si sa ne facem treaba.Poate ca

înca mai e pe aici.

Ridica din umeri. Era un gestostenit?



- Crezusem ca doi, poate chiar

trei dintre voi nu veti mai fila începutul reuniunii noastre deasta-seara. Disparuti sau morti.Simplulfapt ca ati aparut mi-a dat

motive sa sper.

Richie se uita la ceas.

- Unu si-un .sfert. Cum maizboara vremea când te distrezi,nu,Oaita?- Bip-bip, Riehie, replica Ben,cu un zâmbet gol. -- Vrei sa mergem pe jos împreuna

pâna la T-T-Town House,Beverly? o invita Bill.- Bine.



îsi punea haina. Acum biblioteca

parea foarte tacuta, plina deum-bre, înfricosatoare. Bill simticum ultimele doua zile îl prinddin urmadeodata, îi apasa umerii. Daca

era numai oboseala ar fi fost înregula,dar era mai mult: o senzatie case spargea, ca visa, ca aveahalucinatiiparanoice. Un simtamânt cacineva îl urmarea tot timpul cuprivirea.Poate ca de fapt nici nu-s aici,îsi spuse. Poate ca-s în azilulde nebuni

al doctorului Seward, cu casadarapanata de la oras a Conteluiîn



vecini si Renfield imediat pestehol, el cu mustele lui si eu cu

monstriimei, amândoi convinsi capetrecerea continua într-adevarsi îmbracatipentru ea la patru ace, nu însmokinguri, ci în camasi de

forta.

- Tu ce faci, R-Richie?Richie clatina din cap:

-Eu o sa-i las pe Claita siKaspbrak sa ma conduca acasa.Just,baieti?

- Sigur, raspunse Ben. O privi

scurt pe Beverly, care statealângaBill, si simti o durere aproapeuitata.



0 noua amintire tremura, aproape

gata s-o prinda, apoi plutialtun-deva.

~ Si tu, M-M-Mike? întreba BiU.Vrei s-o iei pe jos cu Bev si cu

m-mine?

-Eu, scutura Mike din cap,trebuie sa...

în acel moment Beverly zbiera,sunet ascutit în încremenireadinîncapere. Cupola boltita dedeasupra îl receptiona, iarecourile parura

hohotele unor banshee' carezburau si fâlfâiau în jurul lor.



Bill se întoarse spre ea; Richiescapa vestonul pe care si-1 lua

de pespatarul scaunului; se auzi unclinchet de sticle când bratullui Eddiematura pe podea o sticla de gingoala.

Beverly se dadea înapoi din fatalor, cu mâinile întinse si fataalbaca foaia de extemporal a unuirepetent cronic. Ochii,înfundati fii orbi-tele vinete-închise, i sebulbucau înspaimântati.

- Mâinile melel

Scoase alt tipat. :

- Mâinile melel



- Ce..., începu Bill, si atuncivazu sângele ce-i picura încet

printredegetele tremurânde.

Porni înainte si simti dârefierbinti brazdându-i brusc

propriile salemâini. Durerea nu era ascutita;semana mai mult cu cea pe care osimtiuneori într-o rana vindecata demult.

Vechile cicatrice din palma,cele care reaparusera în Anglia,sedeschisesera si sângerau. Privi

într-o parte si-I vazu pe EddieKaspbrak



holbându-se prostit lapropriile-i mâini. Si ele

sângerau. La fel ale luiMike. Si ale lui Richie. Si alelui Ben.

- Suntem bagati în asta pâna lacapat, nu? spuse Beverly.

începuse sa plânga. Iar acestsunet era amplificat îngoliciunea

neclintita a bibliotecii;cladirea însasi parea ca plângeîmpreuna cu ea.Bill credea ca, daca va trebuisa mai asculte multa vremesunetul acela,va înnebuni.

- Doamne-ajuta-ne, suntem bagatipâna la capat.



Femeia suspina, si o fâsie demucus u atârna dintr-o nara.

Si-o sterse cu dosul unei mâinitremuratoare, si alti stropi desângecazura pe dusumea.

- Re-re-repede! exclama Bill si-1 apuca pe Eddie de mâna.-Ce...- Repede!

(iri. scot. mitol.) - zâna careprevesteste moartea printânguieli.



10

ORASUL BÂTiTUlTRITUALUL CHUD

întinse cealalta mâna si, dupa oclipa, Beverly i-o prinse. încamaiplângea.

- Da, spuse Mike; parea nauc -aproape drogat. Da, asta e, nu?începe iar, nu, Bill? Totulîncepe sa se întâmple iar. t- D-d-da, cr-cred...

Mike lua mâna_ lui Eddie, iarRichie apuca mâna cealalta a lui



Beverly. O clipa Ben îi prividoar, si pe urma, ca prin

vis,.îsi ridica mâi-nile însângerate în ambele partisi pasi între Mike si Richie. îiprinse demâini. Cercul se închise.

(Ah Chiid acesta e RitualulChiid si Testoasa nu ne poateajuta)

Bill încerca sa urle, dar dingâtlej nu-i iesi nici un sunet:Vazu ca-pul lui Eddie dându-se pe spate,tendoanele gâtului iesindu-i înrelief.Soldurile lui Beverly palpitara

de doua ori, aprig, ca într-unorgasm la



piatracrapanpatru

crapaiarcapulcapreicumacrapatpiatranpatru

Banda se poticni. Masina sfârâisi slobozi un râgâit electronicgros

când toate dinauntru cedarasuprasolicitate. In DepozitulDoi, raftul cucarti oculte se rasturnadeodata, împrastiindu-ipretutindeni pe EdgarCayce, Nostradamus, Charles Fortsi Apocrifele.

Bill simti o exaltanta senzatiede putere. Era vag constient ca

avea0 erectie si ca fiecare fir depar din cap îi statea drept.Senzatia fortei



din cercul.desavârsit eraincredibila.

Toate usile din biblioteca seînchisera, trântite la unison.

Pendula de lânga biroul deîmprumuturi batu o data.

Apoi totul înceta, ca si cumcineva ar fi apasat uncomutator.

îsi lasara mâinile moi,privindu-se ametiti. Nimeni nuspuse nimic.In timp ce senzatia de putere serisipea, Bill se simti cuprinsde un cum-

plit sentiment al fatalitatii.Se uita la fetele lor albe,încordate, apoi la



mâini. Acestea erau mânjite desânge, dar ranile pe care le

facuse StanUris cu un ciob crestat desticla de Coca-Cola în august1958 se închi-sesera la loc, nelasând decâtlinii albe întortocheate ca

niste lujeri devita. îsi spuse: Aia a fostultima oara când am fostîmpreuna toti sapte...

Ziua când Stan a facut acestetaieturi, pe Maidan. Stan nu-iaici; a mu-rit. Si asta e ultima data casuntem împreuna toti sase. Ostiu, o simt.

Beverly statea lipita de el,tremurând. Bill o cuprinse cubratul.



Toti îl priveau, cu ochii imensisi stralucitori în penumbra,

astfel încâtmasa lunga la care statusera,presarata cu sticle goale,pahare si scrumieredând pe dinafara, aparea ca oinsulita de lumina.

" - Destul, spuse uscat Bill.Destula distractie pentru osingura seara.Pastram balul dansant pentrualta datl

- Mi-am amintit, spuse Beverly;ridica spre Bill ochii uriasi,cuobrajii palizi, umezi. Mi-am

amintit totul. Cum a aflat tatalmeu despre



voi, baieti. Cum fugeam. Bowers,Criss si Huggins. Cum am fugit

eu.Tunelul... Pasarile...Monstrul... îmi amintesc totul.

- Mhm, facu Richie. Si eu.Eddie dadu din cap:

- Statia de pompare...- Si cum Eddie..., începu Bill.- Acum duceti-va, fl întrerupseMike. Odihniti-va. E târziu.- Vino cu noi, Mike, îl chemaBeverly.

- Nu. Trebuie sa închid aici. Simai am de scris câtevalucruri...

procesul-verbal al întrunirii,daca va convine denumirea. Nu vaduramult. Duceti-va.



Pornira spre usa, fara multa

vorba. Bill si Beverly mergeauîmpre-una, urmati de Eddie, Richie siBen. Bill îi tinu lui Beverlyusa, iar eamurmura o expresie de multumire.

în timp ce iesea pe treptelealbe degranit, Bill observa cât detânara arata, cât devulnejabila... Era sfâsiatde gândul ca s-ar puteaîndragosti din nou de ea.încerca sa se gândeascala Audra, dar Audra parea foarteîndepartata. Acum ea va fidormind în

casa lor din Fleet, pe cândsoarele rasarea si laptarul îsiîncepea rondul.



Cerul orasului Derry seînnourase iarasi, si o ceata

joasa acopereastrada pustie cu fâsii groase.Mai în sus pe strada, CasaComunitara Derry,îngusta, înalta, victoriana, îsirumega bezna. Bill medita: Si

orice ar fifost ceea ce ratacea prin casaaceea ratacea în solitudine. îsiînabusiun chicot necontrolat. Sunetulpasilor lor parea foarteputernic. Mâna luiBeverly i-o atinse pe a lui, iarBill o apuca recunoscator.

- A început înainte sa fim gata,

spuse ea.- Vom fi fiind vr-vr-vreodatagata?



- Tu vei fi fiind, BillBarosane.

Atingerea mâinii ei, peneasteptate, era atât minunata,cât'si nece-sara. Se întreba cum ar fi sa-i

atinga sânii pentru a doua oaraîn viatalui, si banui ca va sti înaintede-a se sfârsi noaptea aceastalunga. Mai<feplin acum, mai matur... Iarmâna lui va gasi par când vacuprinde



ORASUL BÂNTUIT

RITUALUL CHUD13

umflatura mons veneris-ului ei.îsi spuse: Te-am iubit,Beverly... Te iu-besc. Ben te~a iubit... Teiubeste. Te-am iubit atunci...Te iubim acum.Si e bine ca-i asa, fiindcaîncepe. Acum nu mai avemscapare.

Privi în urma si vazu biblioteca

la jumatate de cvartal distantiRichie si Eddie erau pe treaptade sus; Ben statea la poalelescarii, privind



în urma lor. Avea mâinileînfundate în buzunare, umerii

adusi si, vazutprin lentila plutitoare a ceteijoase, ar fi putut foarte binesa aiba din nouunsprezece ani. Daca ar fi fostîn stare sa-i transmita lui Ben

un gând,Bill i l-ar fi trimis peacesta:^N-are importanta, Ben.Iubirea e aceeacare conteaza, afectiunea...întotdeauna e dorinta, niciodatatimpul.Poate câ-i tot ce ajungem saluam cu noi când iesim deodataîn întuneric.Mângâiere rece poate, dar mai

bine decât nici un fel demângâiere.



- Tatal meu stia, spuse deodataBeverly. Am venit acasa într-o

zide pe Maidan, iar el pur sisimplu stia. V-am spus vreodatace avea-nobicei sa-mi spuna când îsiiesea din minti?

;

- „îmi fac griji cu fine,Bewie." Asta obisnuia sa zica.„îmi fac

griji multe." ¦

Râse, înfiorându-se în acelisitimp.

- Cred ca voia sa-mi faca rau,Bill. Adica... Ma mai lovise elsi



înainte, dar de data asta a fostaltfel. Era... Ma rog, în multe

privinte eraun om ciudat. îl iubeam. ÎIiubeam foarte mult-dar...

Se uita la el, poate dorind s^ospuna el în locul ei. Bill n-o

facu; eraun lucru pe care Beverly îl aveade spus ea însasi, mai devremesau maitârziu. Minciunile siautoînselâtoriile devenisera unbalast pe care nu si-1mai puteau permite.

- II si uram, continua ea, iarmâna îi coborî convulsiv peste a

luiBill pentru o secundaîndelungata. Nu i-am mai spusnimanui în viata



mea asta. Credeam ca Dumnezeu mava trasni pe loc dac-as spune-o

cuvoce tare.- Atunci, spune-o iar.- Nu, eu...- Haide. O sa te doara, darpoate a copt destula vreme acolo

înauntru. Spune-Or- îmi uram tatal, spuse fenteiasi începu sa suspineneajutorata. Uuram, mi-era frica de el, îluram. N-am putut fi niciodata ofata destulde buna ca sa-i convin, si-1uram, zau, dar îl si iubeam.

Barbatul se opri si o cuprinsestrâns în brate. Beverly îlapuca într-o



îmbratisare înfiorata de spaima.Lacrimile ei îl udara pe gât Era

foarteconstient de trupul copt si dural femeii. îsi îndeparta usureltorsul de alei, nevrând sa simta erectiacare i se produsese... Dar ea se

lipi la loc de d.

- Petrecuseram dimineata acolo,spuse Beverly, jucând leapsa saualtceva la fel. Ceva inofensiv.Nici macar nu vorbiseram despreMonstruîn ziua aia, cel putin nuatunci... Obisnuiam sa vorbim

despre el iii flecare zi, la un moment dat,totusi. Mai tii minte?



- Da. La un mo-mo-moment dat.Tin minte.

- Era înnorat... zapuseala. Amjucat cea mai mare parte dindimineata. M-am dus acasa pe launspe jumate. Ma gândeam samanânc un

sandvici si o farfurie de supadupa ce faceam un dus. Si peurma sa maîntorc si sa ne mai jucam.Parintii mei erau amândoi lalucru. Asa ar fitrebuit. însa el era acolo. Elera acasa. El

Lower Main Street 111:30

dimineata



o arunca prin odaie cât coloînainte înca de a fi intrat

complet peusa. Un îîpat uimit îi iesi dinpiept si apoi fu. retezat cândse izbi deperete cu o forta ce-i amortiumarul. Se prabusi pe sofaua

desfundata,rotind în jur priviriînnebunite. Usa dinspre antreulde la intrare se trânti.Tatal sau statuse ascuns dupaea. . '

- îmi fac griji cu tine, Bewie.Uneori, îmi fac griji multe.Stii asta.Ti-am spus-o, nu-i asa? în mod

sigur ti-am-spus-o.

-Taticule, ce...



Se apropia încet de ea prinîncapere, cu fata îngândurata,

trista, uci-gatoare. Expresia aceasta dinurma nu voia s-o vada, dar eraacolo, caluciul orb al noroiului pe apastatuta. îsi ciupea meditativ un

nod aldegeteta de la mâna dreapta. Eraîmbracat în kaki, iar cândarunca o privireîn jos Ifeverly vazu ca pantofiilui cu toc înalt lasau urme pecovorulmaica-sii. Va trebui sa scotaspiratorul, ysi spuse eaincoerent. Sâ aspir.Daca ma lasa în stare sa aspir.

Daca...



Era noroi. Noroi negru. Minteaei glisa alarmant. Era din nou

peMaidan cu Bill, Richie, Eddie siceilalti. Noroi negru, vâscos,precumcel de pe pantofii taticului, segasea acolo, pe Maidan, în locul

mlastinosunde plantele pe care Richie lenumea bambusi cresteau într-unpâlc alb,scheletic. Când batea vântul,tulpinile se ciocneau una dealta sunând agol, iscând un zgomot ca altobelor vrajitorilor, si oarefusese tatal ei peMaidan? Fusese tatal ei...

PLEOSC!



Mâna lui, vâjâind pe o orbitaarcuita larg, îi lovi fata.

Capul fetei1£ izbi de perete. Barbatul îsiagata degetele mari de curea sio privi cu



ORASUL BÂMTUIT

acea expresie de curiozitateucigasa si deconectata de larealitate. Beverlysimti un fîrisor de sângecurgându-i cald din coltul stângal buzei de jos.

- Am vazut ca te-ai facut mare,spuse el, iar ea crezu ca va maispune ceva, dar pe moment astaparea sa fie totul.- Taticule, despre ce vorbesti?întreba fata cu voce mica sitremuratoare.- Daca ma minti, te bat de teomor, Kevvie, replica el.



îsi dadu seama cu groaza ca nuse uita la ea; privea tabloul

Currierand Ives de deasupra capului ei,pe perete, lânga canapea.

Gândul fetei luneca iarnebuneste si din nou avu patru

ani, asezataîn cada cu barcuta albastra deplastic si sapunul Popeye; tatalei, atât demare si de mult iubit, statea îngenunchi alaturi, îmbracat înpantalonide tergal gri si tricou strâmt,cu o cârpa de spalat într-o mânasi un paharcu suc de portocale în cealalta,

sapunind-o pe spate si spunând:la sa



vedem urechile-astea, Bevvie,mama are nevoie de barabule la

cina. Iarea se putea auzi pe sine, mica,chicotind, privind în sus lachipul lui usorîncaruntit, pe care îl credeaatunci fara îndoiala etern.

- N-am... N-am sa te mint,taticule. Care-i problema?Imaginea Iui în ochii ei tremuradescompunându-se treptat, dupa

'cum o podideau lacrimile.

- Ai fost colo-sa pe Maidan c-ogasca de baieti?

Inima îi zvâcni în piept; ochiiei coborâra din nou sprepantofii



lui murdari de noroL De noroiulacela negru, lipicios. Daca

paseai în elprea adânc îti sugea tenisul saumocasinul pe loc... Si atâtRichie, câtsi BilI sustineau ca, daca tecufundai în el cu totul, dadeai

de nisipurimiscatoare.

- Ma joc acolo câteod...

Trosc! mâna, acoperita cubataturi tari, prabusindu-seiar. Tipa,lovita, speriata. Expresia aceeade pe chipul lui o înspaimânta,iar faptul

ca nici macar nu se uita la ea osperia de asemenea. Era ceva uineregula



cu el. Se agravase... Daca aveade gând s-o omoare? Daca

(of înceteaza Beverly e TATALtau si TATII nu-si omoaraFIICELE)

îsi pierdea controlul? Daca...

- Ce i-ai lasat sa-ti faca?- Sa faca? Ce...

Habar n-avea la ce se referea.

- Scoate-ti pantalonii.

Zapaceala îi spori. Nimic din cespunea nu parea sa aiba legatura

cu nimic altceva. încercarile dea-i urma logica o faceau sa-ivina rau...Aproape ca un rau de mare.



- Ce..."de ce?...

RITUALUL CHUD

Mâna barbatului se ridica; fata

zvâcni înapoi.

- Scoate-i, Bewie. Vreau sa vaddaca esti intacta.

Acum îi aparu o noua imagine,mai dementa decât toatecelelalte:se vazu pe sine dându-si josblugii si un picior iesindu-i odata cu ei.

Tatal sau batând-o cu cureauaprin odaie în timp ce ea încercasa fuga



de el topaind pe piciorul ramas,iar taticul strigând: Stiam eu

ca nu estiintacta! Stiam eu! Stiam eu!

-Taticule, nu-nteleg ce...

Mâna lui cazu, de asta data nu

plesnind, ci apucând. O musca deumar cu o forta furioasa. Fatatipa. O trase în sus si pentruprima oarao privi drept în ochi. Zbieradin nou vazând ce era acolo.Era... Nimic.Tatal ei disparuse. Iar Beverlypricepu deodata ca era singuraîn aparta-ment cu Monstrul, singura cu

Monstrul în dimineata aceeaadormita de



august. N-o mai încerca senzatiade putere si rautate pura pe

care o sim-tise în casa de pe NeiboltStreet în urma cu o saptamâna sijumatate -Monstrul fusese oarecum diluatde umanitatea esentiala a

tatalui ei - darMonstrul era aici prezent,actionând prin intermediul lui.

O azvârli în laturi. Beverly seizbi de masuta pentru cafea,cazu pesteea si veni de-a berbeleacul pedusumea cu un strigat. Asa se-ntâmpla,cugeta ea. O sa-i spun lui

fi/7/, ca sa înteleaga. Monstrule pretutindeni



înDerry. Pur si simplu... Pur sisimplu umple spatiile goale,

atâta tot.Se rostogoli. Tatal sau veneaspre ea. Se târî din calea luipe turulpantalonilor, cu parul cazut în

ochi.

- Stiu c-ai fost acolo-sa, spuseel. Mi s-a spus. N-am crezut. N-amcrezut ca Bevvie a mea ar umblacu-o gasca de baieti. Pe urmate-amvazut cu ochii mei azi-dimineata. Bevvie a mea cu-ohoarda de baieti.

La nici doispe ani, ea se-nvârtecu-o hoarda de baieti!



Acest din urma gând paru sa-1arunce într-o criza noua de

turbare;vibra prin carcasa lui costelivaca un curent electric. -

-La nici doispe ani! racni si-iarse un sut în coapsa care-o

facu sazbiere.

Falcile lui clantanira pesteacest fapt sau concept sau ce-ofi fost înmintea lui ca ale unui câineflamând preocupat cu-o ciozvârtade carne.

- La nici doispe! La nici

doispe! La nici macar DOISPE!



16


17

O însfaca de umar si o ridica înpicioare cu o smucîtura.

- Esti o fata draguta. Puzderiede oameni ar fi fericiti sa-sifacamendrele c-o fata draguta.Puzderie de fete dragute dornicesa-i lase

sa-si faca mendrele. Le-ai fostcurvistina alor baieti, Bewie?



In sfârsit întelese ce-i bagaseMonstrul în cap... Doar ca o

parte dinea stia ca gândul putea aproapesa fi fost acolo tot timpul; capoateMonstrul folosise doar uneltelecare zaceau pe-acolo, asteptând

sa fiefolosite.

- Nu, taticule. Nu, taticule...- Te-am vazut fumând! mugi el.De asta data o pocni cu palma,îndeajuns de tare ca s-o trimitaînvârtindu-se în piruete betespre masade bucatarie, unde cazu gramadacu o flacara de durere în sale.

Solnitasi pipernita cazura pe jos.Pîpernita se sparse. Flori negrese desfacura



si-i disparura dinainteaochilor. Sunetele pareau prea

profunde. îi vazuchipul. Ceva anume pe chip. Seuita la pieptul ei. Deodatadeveni constienta ca bluza i se descheiasesi ca nu purta sutien -

deocamdatan-avea decât unul, un sutien degimnastica. Mintea îi lunecaînapoi la casadin Neibolt Street, când Bill îidaduse tricoul lui. Fuseseconstient defelul cum sânii ei împungeaumaterialul de bumbac subtire,dar ocheadele lor ocazionale, furise, n-o

deranjasera; acelea paruseraîntru totul



firesti. Iar privirea lui Billparuse mai muli decât fireasca -

paruse caldasi doritoare, daca nu cumvaprofund primejdioasa.

Acum simtea vinovatia

amestecându-i-se cu spaima.Chiar gresea atâtde mult tatal ei? Nu cumvaavusese (le-ai fost curvistinâalora)

gânduri? Gânduri necurate?Gânduri despre ce-o fi vorbindel?Nu~i acelasi lucru! Nu-i acelasilucru cu felul (le-ai fost

curvistina)

cum se uita acum el la mine! Nu-t acelasi!



îsi încheie bluza ia loc.

- Bewie?-Taticule, ne jucam doar. Atâtatot. Ne jucam... nu... nu facemnimic ca... nimic rau. Ne...

- Te-am vazut fumând, spuse eliar, venind spre ea

Ochii îi coborârâ peste pieptulei si peste soldurile înguste,near-cuite. Intona deodata, cu o vocesubtire de licean, care o speriesi maimult:

- O fata care mesteca guma vajuma! O fata care va fuma vabea!



Si o fata care va bea, toatalumea stie o fata de-astea ce-o

sa faca!- N-AM FACUT NIMICA! urla ea înlimp ce mâinile lui îi coboraupe umeri. Acum n-o mai ciupea,nici n-o lovea.

Mâ

âinile erau blânde. Si asta eraîrilr-un fel lucrul cel maiînfri-cosa tor.

- Beverly, rosti el cu logica denecontrazis, dementa, aobsedatului,

te-am vazut cu baieti. Vrei, terog, sa-mi spui ce face cubaietii o fata,



jos, în toata porcaria aia, dacanu-i lucru' pe care-1 face

culcata pe spate?- Lasâ-ma-n pace! tipa Beverly.

Furia exploda dintr-un put adâncpe care nici macar nu-1 banuise.

Furia îi aprinse o flacaragalbena-albastruie în cap. Iiameninta gân-durile. O speriase tot timpul; ofacuse de rusine tot timpul; oranise tottimpul. ; - Lasa-ma-n pace-acuma!

- Nu vorbi asa cu taticul tau,spuse el, parând uimit.

-N-am facut ce spui dumneata!Niciodata n-am facut-o!



-Poate. Poate ca nu. O saverific si-am sa fiu sigur. Stiu

eu cum.Scoate-ti pantalonii.

-Nu.

Ochii barbatului se largira,dezvaluind complet comeeleîngal-benite în jurul insilor de unalbastru-intens.

- Ce-ai spus?- Am spus nu.

Ochii lui erau atintiti într-ai

ei, si poate vazu mânia careardea acolo,aprinsa izbucnire de revolta.



- Cine ti-a spus?- Bewie...

, - Cine ti-a spus ca ne jucamacolo? Un strain? Un om îmbracatînoranj si portocaliu? Purta

manusi? Arata ca un clovn chiardaca nu eraclovn? Cum îl chema?

- Bewie, te rog sa încetezi...- Nu: dumneata te rog saîncetezi.lîsi repezi din nou mâna, nudesfacuta, ci de asta datastrânsa



într-un pumn ce avea intentiasa sfarâme ceva. Beverly se

feri. Pumnulsuiera pe deasupra capului ei sise zdrobi de perete. Omul urlasi-i dadudrumul, bagându-si pumnul îngura. Fata dadu înapoi dinaintea

lui cupasi iuti si marunti.

- Treci înapoi aici!- Nu. Vrei sa dai în mine. Teiubesc, taticule, dar când estiasa caacum te urasc. N-o mai potiface. Monstrul te împinge s-ofaci, dar dumneata lasi Monstrul înauntru.

- Nu stiu ce tot vorbesti, da'ai face mai bine sa vii aici lamine. Adoua oara n-am sa te mai chem.



- Nu, spuse ea, începând din nousa plânga.



ORASUL BArrruIT- Nu ma face sa vin eu dupatine, Bevvie. O sa-ti para tarerau dacava trebui s-o fac. Vino la mine.

- Spune-mi cine ti-a zis si amsa vin.

Se repezi la ea cu o agilitateatât de felina, încât, desi fatabanuiseca va urma un asemenea salt,aproape o prinse. Bâjbâi dupamânerul usiide Ia bucatarie, o deschise doar

atât cât sa se poata strecuraprin ea si o



lua la goana prin hol spre usadin fata, fugind într-o panica

de vis, la felcum avea sa fuga de doamna Kershpeste douazeci si sapte de ani.hiurma ei, Al Marsh se ciocni deusa, trântind-o la loc si

crapând-o pemijloc.

- TRECI ÎNAPOI AICI ÎN CLIPAASTA BEWIE! urla el, deschizând usa si iesind dupa ea.

Usa din fata era închisa cuzavorasul; intrase în casa prindos. Omâna tremuratoare îi mosmondi la

încuietoare, pe când cealaltazgâltâiazadarnic clanta. în spatele ei,tatal urla din nou; sunetul unui



{scoate pantalonii aia

cwvistino)animal. Apasa pe clanta si usadin fata se deschise în sfârsit.Rasu-flarea fierbinte îi vâjâia prin

gâtlej. Privi peste umar si-Ivazu imediat în .urma ei, întinzând mâinile,rânjind si strâmbându-se, cudintii cabalinisi galbeni ca o capcana de ursi.

Beverly se napusti prin usa cuplasa si-i simti degetelestergându-ispatele camasii fara a o prinde.

Zbura în jos pe trepte, sedezechilibra si



veni de-a dura pe aleea deciment, julindu-si pielea de pe

amândoigenunchii.

- ACUM SA VII AICI BEWIE SAUMARTOR MhE DUMNEZEUCA IAU PIELEA DE PE TINE!

Coborî treptele, iar fata seaduna pe picioare, cu gauri îngenunchiiblugilor,

(scoate pantalonii)

cu rotulele siroind de sânge, cuterminatiile nervoase expusecân-

tând ,,înainte, soldaticrestini". Se uita înapoi si iarvenea, Al Marsh,



îngrijitor si custode, un om cuparul carunt si pantaloni kaki,

camasakaki cu doua buzunare cuclapele, un inel de chei atasatla cingatoare cuun lantisor, parul în vânt. Darîn ochii sai nu el se vedea -

el, cel care ospalase pe spate si-i dadeapumni în burta, si le facuse peamândoua pentruca-si facea griji cu ea, îsifacea griji multe, el, cel careîncercase o datasa-i împleteasca parul când aveasapte ani, si coada îi iesise cade câlti,,si pe urma începuse sa se

hlizeasca împreuna cu ea defelul cum îi statea



în toate partile, el, cel carestia sa faca duminica lapte de

pasare cu scor-tisoara mai gustos decât oriceputeai cumpara pe un banut laDerry IceCream Bar, el, cel patern, el,personajul mascul din viata ei,

purtator al

RITUALUL CHUD

ti&ui mesaj amestecat din aceaalta stare sexuala. Acum înochii lui nu,86 mai afla nimic din toateastea. Vazu acolo dorinta de aucide. VazuMonstrul.

Fugi. Fugi de Monstru.



Domnul Pasquale ridica privirea,surprins, de pe balustrada

veran-dei, unde sedea stropindu-sigazonul, în timp ce ascultameciul cu RedSox la un radio portativ. CopiiiZinrierman se dadura înapoi de

lângavechiul Hudson Homet pe care-1cumparasera cu douazeci si cincidedolari si-1 spalau aproape înfiecare zi. Unul dintre ei tineaun furtun,celalalt o galeata cu clâbuc desapun. Amândoi ramasesera cuguracascata. Doamna Denton privi

afara din apartamentul ei de laetajul doi,



cu rochia uneia dintre cele sasefiice ale ei în poala, cu alte

haine decusut într-un cos pe podea, cugura plina de bolduri. MicutulLarsTheramenius îsi trase repedecaruciorul Red Ball Flyer de pe

trotuarulcrapat si se opri pe iarbamuribunda a lui Bucky Pasquale.Izbucni înplâns când Bevvie, care în aceaprimavara petrecuse o întreagadimi-neata aratându-i rabdatoare cumsa-si lege sireturile astfel casa ramânalegate, trecu iute ca un fulger

pe lânga el, zbierând, cu ochiiholbati. Un



montent mai târziu trecu sitaica-sau, urlând la ea, iar

Lars, care pe atunciavea trei ani si avea sa moaradoisprezece ani mai târziu într-un accidentde motocicleta, vazu cevacumplit si neomenesc pe chipul

domnuluiMarsh. Avu cosmaruri treisaptamâni dupa aceea. în ele îlvedea pe4omnul Marsh prefacându-se înpaianjen cu hainele pe el.

Beverly. fugea. îsi dadea seamaca probabil fugea ca sa scape cuviata. Daca tatal ei o prindeaacum, n-ar mai fi contat ca se

gaseau pestrada. Oamenii fac uneoritrasnai în Derry; n-avea nevoiesa citeasca



tiarele sau sa cunoasca bizaraistorie a orasului ca sa

înteleaga asta.Daca o prindea, avea s-'osugrume, sau s-o bata, sau s-ocalce în picioare.Iar, când totul va fi gata,cineva va veni sa-I ridice si o

sa sada într-ocelula la fel cum si tatal iui-Eddie Corcoran sedea într-ocelula, nauc siSra a pricepe ce i se întâmpla.

Alerga spre centru, trecând îndrum pe lânga tot mai multioameni.Se uitau cu ochi mari - maiîntâi la ea, pe urma la tatal

care-o urmarea- si se aratau surprinsi, uniichiar uimiti. Dar ceea ce secitea pe fetele



lor nu mergea mâi departe deatât. Se uitau, apoi plecau mai

departe spretreburile lor. Aerul care-icircula prin plamâni deveneaacum tot mai greu.

Traversa Canalul, cu picioarele

tropaindu-i pe ciment, în timpcemasinile duruiau la dreapta eipeste traversele grele de lemnale podului,fe-stânga putea sa vadasemicercul de piatra pe undeCanalul dispareab zona centrala a orasului. Otaie brusc peste Main Street,neluând în

fi claxoanele si scrâsnetele defrâne. Cotise la dreapta pentruca



18



ORASUL BÂriTUfT«colo se afla Maidanul. înca omai desparteau de el doikilometri, si,daca era vorba sa ajunga acolo,

trebuia sa ia cumva distantafata de tatalei pe panta istovitoare aColinei Up-Mil£-(sau pe unadintre strazilelaturalnice, înca mai abrupte).Dar altceva nu putea face.

- VINO-NAPOI CATEA MICA ATÂT ÎTIZIC!

Ajunsa pe trotuarul opus, maiarunca o privire în urma, povaragrea



a parului roscat mutându-i-sepeste umar când o facu. Tatal ei

treceastrada, la fel de nepasator fatade trafic pe cât fusese si ea,cu fata asu-data, de un rosu-aprins.

Ajunse pe o alee ce trecea pedupa Warehouse Row. Aceasta erapartea din spate a cladirilor cufatada pe Up-Mile Hill: „StarBeef',„Armour Meatpacking", „Hemphill

Storage & Warehousing'V „EagleBeef & Kosher Meats". Aleea eraîngusta si pietruita, strâmtatasi maimult de pâlcurile de tomberoane

si lazi pline de gunoiînsirata.de-a lun-



gul ei. Caldarâmul era lunecosde Dumnezeu stie ce scurgeri si

mizerii.Domnea un amestec de mirosuri,unele salcii, altelepatrunzatoare... Dartoate spuneau povesti desprecarne si macelarie. Mustele

zumzaiau înroiuri. Dinauntrul unor cladirise auzea vaierul de-nchegat-sângele-nvine al ferastraielor de oase.Picioarele fetei se bâlbâiauinegal pe pietreleunsuroase. Lovi cu soldul opubela zincata, si câtevapachete de marun-taie învelite. în ziare cazura

ca niste uriasi muguri de junglacamosi.



- TRECI DRACU-NAPOI AICEAIMEDIAT BEVVIE! ACUMA

VREAU SA ZIC! N'O FACE SA FIEMAI RAU DECÂT E ORICUMFATO!

Doi barbati lâncezeau în poartade încarcare de la „Kirshner

PackîngWorks", molfaind sandvisurigroase, cu sufertaseie deschisela îndemâna.

- Dadusi de. belea, fetito,spuse moale unul dintre ei. Separe c-oiei peste bot de la tac-tu.

Celalalt râse.

Marsh se apropia. îi auzeatropaitul tunator si respiratiagreoaie la



un pas în urma ei; privind spredreapta putea vedea aripa neagra

aumbrei zburând peste gardulînalt de scânduri de acolo.

Apoi barbatul racni de furie sisurpriza când pamântul îi fugi

desub picioare si se prabusi pecaldarâm. 'Se ridica într-oclipa, fara a inairacni vorbe, ci doar mugindu-sifuria incoerenta în timp ceoamenii dinusa râdeau si se bateau pespate.

Aleea coti la stânga... iar

Beverly frâna patinând, cu guracascata a



dezgust. O masina de gunoieri amunicipalitatii era parcata în

gura aleii.Nici zece centimetri de spatiuliber nu ramasese de fiecareparte. Motoraltorcea alene. Pe sub sunetulacesta abia audibil putea auzi

murmurulconversatiei din cabina. Altiiîn pauza de masa. Nu raai.eraudecât trei

RITUALUL CHUD

tgg patru minute pâna la amiaza;curând ceasul tribunalului aveasa înceapa sa anunte ora.

îl auzea venind din nou,apropiindu-se. Se arunca lapamânt si se



târî sub masina de gunoi,folosindu-si coatele si

genunchii raniti. Duhoareagazelor de esapament sicarburant Diesel amestecata cumirosul'de carnestricata o facea sa simta ogreata ametitoare. într-un fel,

usurinta depla-sarii era si mai rea: luneca peo pelicula de mâzga si zeama degunoaie.Continua sa înainteze, iar la unmoment dat se ridica prea sus depe pie-tre, astfel ca spatele îi venifit contact cu teava fierbintede esapament acamionului. Trebui sa-si muste

limba ca sa nu tipe. ¦y, -Beverly?Esti acolo dedesubt?



Fiecare cuvânt se despartea decel anterior printr-o gâfâiala

sufo-cata. Se uita înapoi si-iîntâlni ochii când se apleca sapriveasca sub

masini

— Lasa-ma-n... pace! îngaima ea.

- Catea, replica el cu vocegroasa, înecata de flegma.

¦ : Se trânti pe burta,zanganindu-si cheile, si începusa se târasca dupaea, aplicând o grotesca miscarede înot ca sa avanseze.

Beverly se trase cu unghiile desub cabina camionului, apucaunui



dintre cauciucurile enorme -degetele i se încârligara într-

un santulet pânala a doua falanga - si se saltaîn picioare. îsi izbi noada debara din fataa ffiasinii gunoierilor, iarapoi o lua din nou la fuga, acum

îndreptân-ch£se spre Up^Mile HiU, cu bluzasi blugii mânjiti de clisa siputind îngro-Zâtor.Privi în urjna si vazumâinile si bratele pistruiateale tataluiei aparândîfesrti cabina gunoieriloraidoma ghearelor unui monstruimaginar deSub patul copilariei.

Iute, fara sa se gândeascaaproape deloc, sageta printre„Feldman's



Stprage" si „Tracker Brothers'Annex". Acest pasaj, prea strâmt

ca sa,j>pata fi numit fie si alee,era plin cu lazi sparte,buruieni, floarea- soare-lui si, fireste, alte gunoaie.Beverly plonja dupa o stiva de

lazi si se pitiacolo. Peste câteva clipe îsivazu.tatal trecând prin dreptulpasajului, însus spre colina,

Beverly se ridica si o luarepede spre capatul opus alstrâmtorii.AColo se gasea un gard de plasametalica. Se catara ca o maimuta

pânaîn vârf, trecu peste el si-sicroi drum pe partea cealalta.Acum se afla pe



PîPsrifitateaSeminaruluLTeologic Derry. Fugi

peste gazonul dosnic tuns¦scurt st pe dupa laturacladirii. înauntru cineva cântao piesa clasica la^tgâ. Notele pareau sa-sigraveze personalitatea calma si

placuta în vaz-<fcfcl încremenit.21

20



22

ORASUL RÂrrrylTRITUALUL CHUD

23

* Intre Seminar si Kansas Streetera un gard viu înalt. Privi pefurisprin el si îsi vazu tatal pepartea opusa a strazii, suflândgreu, cu pete detranspiratie întunecându-icamasa la subsuori. Se uita înjur, cu mâini-

le-n solduri. Inelul cu chei îiscânteia viu în soare.



Beverly îl urmari, respirând siea cu greutate, cu inima

batându-iîn gât repede ca a unui iepuras.îi era foarte sete, si mirosulfiert al pro-priului sau trup o dezgusta.Daca as fi desenata într-o

revista, se gândiea distrata, din mine s-arînalta toate liniile alea deputoare ondulate.

Tatal ei traversa încet pepartea cu Seminarul.

Lui Beverly i se oprirespiratia.

Te rog, Doamne, nu mai pot safug. Ajuta-mâ, Doamne. Nu-l lasasa ma gaseasca.



Al Marsh porni încet pe trotuar,drept pe lânga locul unde fiica

sastatea chircita de cealaltaparte a gardului viu.

Sfinte Doamne, fa sa nu-mi simtamirosul!

Nu i-1 simti - poate pentru ca,dupa o tumba pe alee si târâsulpesub masina de gunoi, Al însusimirosea la fel de rau ca si ea.îsi urmadrumul. Fata îl privi cum seînapoia în josul Colinei Up-Milepâna nu-lmai vazu.

Beverly se ridica încet. Haineleîi erau acoperite cu gunoi, aveafata



murdara, o durea spatele acolounde si-1 arsese de teava de

esapament amasinii de gunoi. Aceste lucrurifizice paleau înaintea vâltoriiconfuzea gândurilor - simtea canavigase pâna dincolo de

marginea lumii, sinici unul dintre sistemelenormale de comportament nu pareasa se maipoata aplica. Nici nu-si puteaînchipui ca s-ar mai duce acasa;dar nu-siputea închipui nici ca nu se vamai duce acasa. îsi sfidasetatal, îl sfidase.,.

Trebui sa alunge acest gândpentru ca o facea sa se simtaslaba si



tremuratoare, îi facea rau lastomac. îsi iubea tatal. Nu

spunea oare unadin cele Zece Porunci„Cinsteste-i pe tatal si pe mamata ca sa ai zilepe Pamânt"? Ba da. Dar nu fuseseel-însusi. Nu fusese tatal ei.

Fusesede fapt cineva cu totul diferit.Un impostor. Monstrul...

Deodata o lua cu frig când oîntrebare cumplita îi trecu prinminte:li se întâmpla acelasi lucru sicelorlalti? Sau altcevaasemanator? Tre-buia sa-i previna. Ranisera

Monstrul, si poate acum el luamasuri ca sa



se asigure ca nu-l vor mai raniniciodata. Si, într-adevar, unde

în altaparte s-ar fi putut duce? Eierau singurii prieteni pe care-iavea. Bill. Billva fi stiind ce e de facut. Billîi va spune ce sa faca, Bill va

sti ceurmeaza sa faca.

Se opri în locul unde aleeaSeminarului se întâlnea cutrotuarulStrazii Kansas si arunca oprivire pe dupa gard. Tatal eiplecase de-a

fainelea. Coti la dreapta si o

lua pe Kansas Street spreMaidan. Probabil



r-id nici unul dintre ei nu eraacolo chiar în acel moment; erau

desigur" acasa, luându-.si prânzul. Darse vor întoarce. între timpputea coborî în

clubul racoros, încercând sa-sirecapete o oarecare stapânire desine. Va lasa

ferestruica larg deschisa,astfel ca sa se bucure de putinsoare, si poate

chiar va reusi sa doarma. Trupulsau obosit si minteasuprasolicitata tre-

sanra cu nerabdare la acestgând. Somnul, da, asta ar fi unlucru bun.



îsi lasa capul în piept când

trecu pe lânga ultimul grup decase,înainte ca terenul sa devinaprea abrupt pentru constructiisi sa coboarespre Maidan - Maidanul unde, cât

i-ar fi parut de incredibil,pândise sispionase tatal ei.

" Cu siguranta, nu auzea pasiidin urma ei. Baietii de acolofaceau„mari eforturi sa pastrezelinistea. Mai fusesera întrecutila fuga; nuaveau de gând sa se mai lase

întrecuti. Se apropiau tot maimult si mai



mult de ea, pasind neauziti capisicile. Belch si Victor

rânjeau, dar chi-pul lui Henry era lipsit deexpresie, si totusi serios. Aveaparul nepiep-tanat si încâlcit. Ochii-i eraula fel de nefocalizati cum

fusesera cei ailui Al Marsh în apartament.Tinea un deget murdar apasat pebuze îngestul de ssstîn timp cereduceau distanta de douazeci demetri la cinci-sprezece metri, apoi la zece.

De-a lungul acelei veri, Henryse balansase încontinuu deasupra

unui abis mintal, pasind pe opunte care se îngusta din ce înce mai tare.



în ziua când îi permisese luiPatrick Hockstetter sa-1

mângâie, punteaaceea se strâmtase pâna ajunseseo simpla frânghie. Frânghiaplesniseazi dimineata. Iesise în curte,gol cu exceptia chilotilor

zdrentuiti si în-galbeniti, si ridicase privireaspre cer. Fantoma lunii dinnoaptea trecutaînca mai staruia acolo, si întimp ce o privea luna sepreschimbase deo-data într-un cap rânjit de mort.Henry cazuse în genunchi lavederea aceluichip, exaltat de spaima si

bucurie. Voci fantomatice veneaudin luna. ,



Vocile se schimbau, uneoripareau sa se contopeasca într-o

bolborosealaslaba, aproape neinteligibila...Dar el simtea adevarul, si anumeca pur sisimplu toate acele voci erau osingura voce, o singura

inteligenta. Vocea îispunea sa-i gaseasca pe Belch siVictor si sa fie la coltulKansas StreetcuCostello Avenue pe la prânz. Vasti el ce sa faca atunci, îi maispusevocea.* Nici nu încapeaîndoiala, fofoloanca aparusetopaind pe trotuar.Astepta sa auda ce-i va spune

vocea sa faca, mai departe.Raspunsul sosi



în timp ce continuau sa reducadin distanta. Vocea se auzi nu

din luna, cide sub gratarul canalului pelânga care treceau. Era joasa,dar clara. Belchsi Victor privira buimaci spregrilaj, aproape hipnotici

*^ti,.apoi din nouspre Beverly.



24

ORASUL BÂNTUITRITUALUL CHUB

25

Omorâti-o, spuse vocea dincanal.

Henry Bowers baga mâna înbuzunar si scoase un instrumentsub-tire, lung de peste douazeci decentimetri, cu intarsii deimitatie de fildes

pe laturi. Un mic buton cromatscânteia îhtr-un capat alacestui dubios



objet d'art. Henry îl apasa. Olama de cincisprezece centimetri

sari prinfanta de la capatul plaselelor.Salta briceagul în palma. Grabiputin pasul.Victor si Belch, mea nauci,marira pasul ca sa se tina în

rând cu el.

Beverly nu-i auzi; nu asta ofacu sa priveasca înapoi în timpceHenry Bowers se apropia. Cugenunchii flexati, furisat, cufata înghetataîntr-un rânjet, Henry erasilentios ca un indian. Nu; erapur si simplu o

senzatie, prea limpede sidirecta si puternica pentru a finegata, de-a



Biblioteca Publica Derry 11.55dimineata

fi privit.

Mike Hanlon lasa stilouldeoparte si privi prin castronulinversat,

umbros, al salii principale.Vazu insule de lumina aruncatede globurilesuspendate; vazu cartipierzându-se în penumbra; vazuscarile de fierurcând în gratioasele lorspirale cu împletituri pâna larafturi.. Nu vazunimic nelalocul sau.

Si totusi nu credea ca e singuracolo. Nu mai credea.



Dupa plecarea celorlalti, Mikefacuse curat cu 6 grija care pur

sisimplu îi statea în obicei. Erape pilot automat, cu mintea laun milionde kilometri - si douazeci sisapte de ani - distanta. Goli

scrumierele,arunca sticlele de bautura goale(asternlnd peste ele un strat degunoi casa nu o socheze pe Carole), iarcutiile recuperabile Ie puseîntr-un cosaflat în spatele biroului sau.Apoi lua matura si înlaturacioburile sticleide gin pe care o sparsese Eddie.

.



Dupa ce termina de curatat masa,trecu în Sala Periodicelor si

strânserevistele risipite. în timp cefacea aceste treburi simple,creierul sau cernupovestile pe care le spusesera -concentrându-se cel mai mult

poate peceea ce ramasese nerostit.Credeau ca-si aminteau totul;banuia ca Billsi Beverly aproape-si aminteautotul. Dar mai erau si altele.Aveau sale vina în minte... dacaMonstrul le lasa timp pentruasta. în 1958 nu avuse-sera sansa vreunei pregatiri.

Vorbisera la nesfârsit - cudiscursurile în-



trerupte doar de bataia cupietre si acel unic act de

eroism în grup peNeibolt Street 29 - si poate, înultima instanta, nici nufacusera mai mult

sa vorbeasca. Se ivise apoi ziua

de 14 august, iar Henry siamicii_tf si'simplu îi gonisera încanalizare.

$oate trebuia sa le fi spus,reflecta el, punând ultimelereviste la elor. Dar ceva se opunea cu tarieideii - vocea Testoasei, presu--Poate

ca asta facea parte din toatapovestea; poate si acea sen-.dft ciclicitate



facea parte din ea. Poate caacel ultim act avea sa se si el,

într-un modactualizat Pusese binelanternele si castile de » pr adoua zi; aveaplanurile retelelor decanalizare din Derry ,£Sl*4e

ordonat si prinse înbenzi de cauciuc, în aceeasidebara. Dar, când ;jfePBi mici,toate vorbele siplanurile lor, pe jumatatecoapte sau altmin-vtsri. nudusesera în ultimainstanta la nimic; pâna la urma,fusesera pur ,ja simplu mânatiîn canale,azvârliti în confruntarea ce

urmase. Avea sa ijts întâmpledin nou acelasi



lucru? Credinta si puterea,capatase el con-ttîagere, erau

intersanjabile.Oare adevarul final era si maisimplu de atât? |mjEela ca niciun act decredinta nu era posibil pâna nuerai împins brutal ^tmiezul

urlând allucrurilor, ca un copil nou-nascut prabusindu-se fara ^tjorasutâ dinpântecele mamei? O data cecadeai, erai fortat sa crezi înpara-^rta, spre a oface sa existe, nu-i asa? Atrage inelul în cadere îtidevenea ".^declaratiafinala asupra subiectului, într-

un fel sau altul. '¦*'-¦*; IsuseCristoase,



asta-i Fulton Sheen jucat de-unnegru, îsi spuse Mike si râse

putintel.^ '¦*&¦¦ Facea curatenie,ordine, îsi gândea gândurile, învreme ce o alta•pate â creierului lui se

astepta ca sfârsind sa se simtadestul de obositî"g£ntru a se duce acasa ca saapuce câteva ore de somn. Dar,când în finefefcnina, constata ca avea ochiitot cât cepele. Asa ca se duse municul'#BCtarînchis din spatelebiroului sau, descuie poarta desârma cu o cheie

ife pe inel si intra. Acestsector, presupus protejat de foccând usa meta-



Jica tara închisa si încuiata,continea editiile valoroase ale

bibliotecii,carti semnate de scriitori mortidemult (printre exemplarele cuautograf ,sexuunarau Moby Dick si LeavesofGrass de Whitman), materiale

isto-JM*£ legate de oras, si hârtiilepersonale ale câtorva dintreputinii scriitori*"•¦* traisera si lucrasera înDerry. Mike spera ca, daca totulse va sfârsi'ne,- sa-1 convinga pe Bill sa-si lase manuscrisele înBiblioteca aDerry. Pasind prin a! treilea

culoar al sectiei, pe subbecurile cu de



tabla, simtind mirosurilefamiliare de mucegai, praf si

scor- alebibliotecii, îsi spuse: Când voimuri, sper sa ma duc cu o fisa¦ubiblioteca într-o mâna si ostampila DEPASIT TERMENUL în

tita. Marog, poate ca exista si mortimai rele ca asta. Se opri iajumatatea celuide-al treilea culoar. Caietulsau steno-cu colturile foilorîndoite, carecontinea notele relatarilordespre



26

ORASULRTTUAUJLCHUD

27

Deny si propriile sale rataciritulburi, era vârât între OldDerry-Town -aIui Fricke si History ofDerry deMichaud. împinse caietul atât demult,încât era aproape invizibil.Nimeni n-ar fi dat de el decâtdaca-1 cauta

anume.



Mike î! lua si reveni la masaunde îsi tinusera întrunirea,

oprindu-sesa stinga luminile din raionulînchis si sa încuie la locpoarta de sârma.Se aseza si rasfoi paginile pecare le scrisese, gândindu-se ce

depozitiestranie si oloaga era: parteistorie, parte scandal, partejurnal, parte confe-siune. Nu mai înregistrase nicio consemnare din data de 6aprilie. Tre-buie sa-mi iau curând un caiet,nou, îsi spuse, frunzarindputinelefoi albe ce mai ramasesera.

Amuzat, se gândi 0 clipa laprima ciorna a



Margaretei Mitchell pentru Pearipile vântului, scrisa

îndelung în tean-curi, teancuri si teancuri decaiete pentru compuneri scolare.Apoi scoasecapacul stiloului si scrise 31mai, cu doua rânduri mai jos de

sfârsitulultimei note. Se opri, privindvag prin biblioteca goala, apoise apuca sascrie despre toate celeîntâmplate în ultimele treizile, începând cu apelulsau telefonic adresatiui StanleyUris.

Scrise linistit timp de

cincisprezece minute, iar dupaaceea concen-



trarea începu sa i se destrame.Se oprea din ce în ce mai des.

Imagineacapului retezat al lui Stan Urisdescoperit în frigider încercasa-i ocupemintea, capul însângerat al luiStan, cu gura cascata si plina

de pene,cazând din frigider sirostogolindu-se pe dusumea spreel. O izgoni cuun efort si îsi relua scrisul.Peste cinci minute sari înpicioare si privi înjur, convins ca va vedea capulvenind de-a dura peste vechiledalenegre-si-rosii ale planseului

principal, cu ochii Ia fel desticlosi si aviziprecum cei ai unui cerb împaiat.



Nu era nimic. Nici un cap, niciun sunet, doar toba înfundata a

pro-priei lui inimi.

Tre' sa-ti vii-nfire, Mikey. Ailuat-o razna, asta-i tot. Nimicaltceva.

Dar vocea aceasta lucida nu-iera.de nici un folos. Cuvinteleînce-pura sa se îndeparteze de el,gândurile pareau sa batafrenetic din aripizdrentuite exact acolo unde nule mai ajungea. Simtea o apasareînceafa, din ce în ce mai

dureroasa.

Cineva se holba la el.



Lasa stiloul jos si se ridica dela masa.

- E cineva aici? striga el, iarvocea îsi împrastie ecoul prinrotonda,facându-1 sa tresara; îsi linsebuzele si încerca înca o data:

Bill?... Ben?

Bill-ill-ill... Ben-en-en...

Deodata Mike trase concluzia cadorea sa fie acasa. Pur sisimpluavea sâ-si ia caietul cu el.întinse mâna dupa acesta... Siauzi un pas slab,

Ridica din nou privirea.Baltoace de lumina încercuite delagune



tot mai adânci de umbra. Nimicaltceva... Cel putin nimic

vizibil.Astepta, cu inima batându-itare, iepuras prins în capcana.

Pasul se auzi iar, si de astadata îsi dadu seama de unde

vine.Pasajul vitrat ce facea legaturaîntre biblioteca adultilor siBiblioteca deCopii. Acolo. Cineva. Ceva.

Miscându-se fara zgomot, Miketraversa încaperea pâna labiroulde înregistrari. Usile duble ceduceau în culoarul cu geamuri

erau tinutedeschise cu niste bucati delemn. Putea vedea cevaasemanator unor pi



cioare, si cu brusca oroare ce-iaduse apa în genunchi si

gelatina în gânduri se întreba daca nu cumvaStan venise la urma urmei, dacaStan aveapoate sa iasa din umbre cuenciclopedia sa ornitologica

într-o mâna, fataalba, buzele vinete,încheieturile mâinilor siantebratele spintecate.Pâna la urma am venit, va rostiStan. Mi-a luat ceva timpfiindca a trebuit sa ies din mormânt, darpâna la urma am venit... *

Se auzi înca un pas, iar acum

Mike era sigur ca vede o perechede



pantofi - pantofi si manseteleunor pantaloni de doc

zdrentuiti. Fâsii al-bastre decolorate atârnau pestegleznele fara ciorapi. Si, înîntuneric, laaproape doi metri deasupraacelor glezne, vazu scânteierea

unor ochi.

Apuca pe bâjbâite margineabiroului semicircular si pipailaturaopusa fara a-si lua privirea dela acei ochi. Degetele iuisimtira coltul delemn al unei cutiute - fisele decarti întârziate. O cutiuta simai mica -

agrafe de prins hârtia sibanderole de cauciuc. Atinse unobiect dirune-.



tal si îl apuca. Era un coupe-papier cu cuvintele DOAMNE AJUTA

în-tiparite pe mâner. îl primiseprin posta de la Grace BaptistChurch încadrul unei campanii decolectare de fonduri. Mike nu

mai participasela slujbe de cincisprezece ani,dar Grace Baptist fusesebiserica mameilui si le trimisese cinci dolaripe care nu si-i putea permite cuadevarat.Intentionase sa arunce cutitulde taiat hârtie, dar acestaramasese aici, înmijlocul dezordinii de pe partea

sa de birou (partea lui Caroleera întot-«feauna curata) pâna acum.



. îl strânse cu putere si privicu ochii iesiti din orbite de-a

lunguliui întunecos.

Urma înca un pas... Si încaunul. Acum pantalonii jerpelitide doc

vizibili pâna la genunchi. Puteavedea silueta careia îiapartineaugambe: uriasa, matahaloasa.Umerii erau rotunjiti. Se zareaode par zbârlit. Figura era ca demaimuta.



28

ORASUL BÂrrrulTRITUALUL CHUD

29

- Cine esti?

Umbra statea acolo,contemplându-1.

Desi tot speriat, Mike trecusepeste ideea paralizanta ca ar fipututfi Stan Uris, revenit din

mormânt, chemat înapoi decicatricele dinpalme, vreun magnetism nelumescaducându-1 înapoi ca pe un zombi



dintr-un film de groaza.Indiferent cine era, nu era Stan

Uris, care seoprise din crestere la un metrusi cincizeci si cinci.

Aratarea mai facu un pas, iaracum lumina globului cel mai

apro-piat de pasaj cazu pe gaicilepantalonilor.

Deodata Mike stiu. Chiar înainteca umbra sa vorbeasca, stiu.

- Salut, cioroiu', spuse umbra.Dadusi cu pietre-n careva? Vreisastii cin' ti-a futut câinele?

Silueta mai facu un pas ui fatasi lumina scalda chipul luiHenry



Bowers. Se îngrasase, seflescaise; pielea avea o nuanta

nesanatoasa cade ceara; obrajii deveniseraniste carnuri atârnândepresarate cu tepi,aproape tot atâtia albi câti sinegri. Linii unduitoare - trei

la numar -erau sapate în stânjenulfruntii, deasupra sprâncenelorstufoase. Altedâre formau paranteze lacolturile gurii cu buze pline.Ochii erau micisi rai înauntrul unor pungi depiele decolorata - injectati sigoi de oricegând. Era fata unui om împins

într-o batrânete prematura, unom de trei-



zeci si noua de ani mergând pesaptezeci si trei. Dar mai era

si fata unuibaiat de doisprezece ani.Hainele lui Henry erau încaînverzite de tufi-surile în ascunzatoarea caroraîsi petrecuse ziua.

- Nu zici saru* mâna, negrotei?întreba Henry.- Salut, Henry. ,

îi trecu vag prin minte ca înultimele doua zile nu maiascultaseradioul, nici macar ziarul nu-1citise, ceea ce era pentru el un

veritabilritual. Cu atâtea câte seîntâmplasera. Cu atâtea treburi.



Cu atât mai rau.

Henry iesi din coridorul ce uneaBiblioteca pentru Copii cu cea aadultilor si se opri acolo,privind la Mike cu ochii saiporcini. Buzele ise despartira într-un rânjet

indescriptibil, dezvelind dintistricati.

- Voci. Auzi vreodata voci,negroteiule?- Ce voci sunt acelea, Henry?

Duse ambele mâini la spate, caun scolar chemat sa recite, simuta

cutitasul din mâna stânga îndreapta. Pendula, donata deHorst Mueller



în 1923, ticaia solemn secundeleîn iazul neted al tacerii din

biblioteca.-Din tuna, spuse Henry; baga omâna în buzunar. Veneau dinluna. Droaie de voci.

Tacu, se încrunta usor, apoiscutura din cap.

- Droaie, da' de fapt numa' una.Vocea Iu' Monstru.- L-ai vazut pe Monstru, Henry?

-Mda, facu Henry. Frankenstein.

I-a smuls Iu' Victor capu'. Sa-1at. A scos uri zgomot ca unfermoar^nare care-1 desfaci. Peurma .



luat de Belch. Belch s-a luptatcu el. -Zau? . -Mda. Asa am

putut sa scap.- L-ai lasat sa moara.- Nu zice asta!

Obrajii lui Henry se aprinseraîntr-un rosu de foc. Facu doipasiite. Cu cât se îndeparta maimult de cordonul ce legaBibliotecastru Copii cu cea de adulti, cuatât îi parea mai tânar luiMike. Vazuiasi veche rautate pe chipul luiHenry, dar mai vazu la fel de

clar sieva: copilul crescut de ButchBowers cel nebun pe pamântulunei



ie rodnice, care de-a lungulanilor ajunsese o ruina jalnica.

- Nu zice asta! Ca ma omora sipe mine!- Pe noi nu ne-a omorât.

Ochii lui Henry lucira cu hazrânced.

- Nu înca. Da' o sa. Doar daca-1mai las eu pe y'unu' din voiîntregia Monstrul laba pe el.

Scoase mâna din buzunar. Tineaîn ea un instrument subtjre,lung

ste douazeci de centimetri, cuintarsii de imitatie de fildespe laturi,



pnic'buton cromat scânteia într-un capat al acestui dubios objet

d'art.îl apasa. O lama decincisprezece centimetri saridin fanta de laplaselelor. 5alta briceagul înpalma si grabi putin pasul spre

deînregistrari.

- Uite ce-am gasit, spuse el. Amstiut unde sa caut.

în mod obscen, o pleoapa tivitacu rosu cazu, facând cu ochiul.

- Omu' din luna mi-a spus.

f 'Henry îsi arata din noudintii.



^' - M-ascunsei azi. Seara amfacut un stop. Un mos. I-am dat

una.lorâi, ere' ca. Masina am bagat-o-n sant la Newport. Chiar dupagginea Ia Derry, auzii o voce.M-am uitat într-un canal. Acoloera

îdrele-astea. Si cutitu'.Vechiu' meu cutit.

Uiti ceva, Henry. ; Henry,rânjind,clatina doar din cap.

-Noi am scapat, si ai scapat situ. Daca Monstrul ne vrea penoi,tine te vrea.



30

ORASUL BÂrfTUlTRITUALUL CHUD

31

- Ba cred ca da. I-oti fi facutnatângii de voi treaba, darMonstrulnu prea avea favoriti, este? Le-a facut de petrecanie ambilorprieteni aitai, si-n timp ce Belch se luptacu el, tu ai scapat. Dar acumte-ai întors.

Cred ca si tu faci parte dintreaba neterminata a Monstrului,Henry. Zauca asa cred.



- Ba nu!- Poate ca pe Frankenstein ai

sa-l vezi. Sau vârcolacul? Unvampir? Clovnul? Sau, Henry! Poatechiar ai sa-l vezi pe Monstrucum arata,Henry. Noi l-am vazut. Vrei sa-

ti spun? Vrei sa-ti...- Sa-ti tii gura! racni Henry,si se arunca asupra lui Mike.

Mike pasi în laturi si întinseun picior. Henry se împiedica deel sicazu lunecând peste dalelelustruite de pasi ca o bila depopice. Se lovi

cu capul de piciorul mesei undestatusera mai devreme în aceaseara



Pagubosii, spunându-sipovestile. Fu naucit; un moment,

pumnalul îiatâma moale în mâna.

Mike se repezi la el, se repezila cutit. In clipa aceea i-ar fiputut

face de petrecanie lui Henry; i-ar fi fost posibil sa înfigacoupe-papier-xA.DOAMNE AJUTA sosit prin posta dela biserica mamei sale în ceafaIui Henry, si apoi sa chemepolitia. Ar fi urmat o anumecantitate deaiureli oficiale, dar nu preamulte - nu în Derry, undeasemenea eveni-

mente ciudate si violente nuerau cu totul iesite din comun.



Ceea ce-1 opri fu patrundereafaptului, aproape prea

fulgeratoarepentru a fi si constienta, cadaca-1 ucidea pe Henry ar fiîndeplinit vointaMonstrului, la fel de sigur pecât era ca si Henry i-o

îndeplinea daca-1omora pe Mike. Si înca ceva:cealalta expresie pe care ovazuse pe chi-pul lui Henry, privirea obositasi mirata a copilului folosit înscopurirele, care fusese trimis pe-ocarare otravita într-un scopnecunoscut.Henry crescuse în perimetrul

contaminat al mintii lui ButchBowers; cu



siguranta ca apartinuseMonstrului înca dinainte de a-i

banui macarexistenta.

Asa ca, în loc sa împlântecutitul în gâtul vulnerabil allui Henry,

cazu în genunchi si însfacapumnalul. I se rasuci în mâna -aparent pradaunei vointe proprii - sidegetele se strânsera pe tais.Nu simti nici odurere imediata; doar sânge rosucurgând pe primele trei degeteale mâi-nii drepte, peste cicatriceledin palma.

Se retrase. Henry se rostogolisi apuca iar cutitul. Mike seridica în



genunchi si cei doi seconfruntara astfel, sângerând

fiecare: degetele luiMike, nasul lui Henry. Henryscutura capul facând sa zboarestropi rosiiîn întuneric.

¦ -Te credeai dastepl! striga elragusii. Fatalau futut, astaesti!Puteam sa ne batem într-o luptacinstita!

- Lasa cutitul jos, Henry, spusecalm Mike. O sa chem politia. Ausi vina sa te ia si te vor duceînapoi la Juniper Hill. Departede Derry.

în siguranta.



Henry încerca sa vorbeasca si nuputu. Nu-i putea spune jegului

¦aluia scârbos ca nu va fi însiguranta nici la Juniper Hill,nici la LosAngeles, nici în paduriletropicale din Timbuktu. Maidevreme sau mai

târziu avea sa rasara luna, albaca osul si rece ca zapada, iarvocile fan-tomatice vor începe, si fatalunii se va preface în fataMonstrului, balma-jind, râzând si poruncind. îsiînghiti sângele gros si uleios.

-Niciodat' n-ai luptat corect!

- Da' tu? întreba Mike.- Bainegroteicioroiepuroidejunglaommaimutajconci1! zbiera Henry



si sari din nou la Mike.Bibliotecarul se retrase pentrua evita atacul orbit de usa sistânci,îsi pierdu echilibrul si cazu pe

spate cu bratele desfacute.Henry se lovidin nou de masa, ricosa, serasuci si-1 apuca pe Mike debrat. Mike abatulateral cutitul de taiat hârtiesi îl simti înfigându-se adâncîn bratul luiHenry. Henry urla dar, în locsa-i dea drumul, strânse si maitare. Se

trase spre Mike, cu parulînochi, sângerând peste buzelegroase dinnasul rupt.



Mike încerca sa-si propteasca un

picior în coastele lui Henry sisa-lîmpinga de lânga el. Henryrepezi stiletul într-un arclucitor. Acesta in-tra cu toti cei cincisprezece

centimetri ai sai în coapsa luiMike. Patrun-se fara efort, ca într-o bucatamoale de unt. II smulse iar,siroind desânge, iar Mike, cu un tipat dedurere si efort, reusi sa-lîmpinga la oparte.

Se chinui sa se ridice în

picioare, dar Henry se scula mairepede,



iar Mike abia reusi sa-i eviteurmatorul atac salbatic. Simtea

sângeleCurgându-i pe picior în suvoaie,umplându-i mocasinul. Mi-a taiatarterafemurala. Isuse, m-a ranit rau.Peste tot numai sânge. Sânge pe

jos.Pantofii nu-mi mai sunt buni denimic, caca-m-as, abia acu' douatunii-am cumparat...

Henry se repezi din nou, gâfâindsi pufnind ca un bivol încalduri.Mike eschiva împleticit si loviiar cu coiipe-papier-ul. Sfâsie

camasazdrentuita a lui Henry si-i facuo taietura adânca peste coaste.Henry



Riârâi, când Mike îl împinse dinnou mai încolo.

11 -Negrotei pungas! se vaicariel. Uite ce mi-ai facut! '''-.-.~ Arunca pumnalul, Henry,replica Mike.

.;;¦¦ Din spatele tor se auzi untacanit. Henry privi... Si urlacu groazaplesnindu-si obrajii cu mâinileca o domnisoara batrânaofuscata.



ORASUL BÂNTUITPrivirea Iui Mike zvâcni sprebirou. Auzi un pocnet sonor sivibrant, side dupa birou sari capul lui

Stan Uris. Avea un arc însurubatîn gâtulretezat, picurând sânge. Fata îiera livida de fard. Pe fiecareobraz luceacâte un bujor bolnavicios.Pompoane portocalii uriaseînfloreau acolounde-i fusesera ochii. Acestgrotesc dracusor-Stan-hopa-Mitica se bala-

banea înainte si înapoi învârful arcului ca o floarea-soarelui gigantica



de lânga casa de pe NeiboltStreel. Gura i se deschise si o

voce scârtâita,hohotitoare, începu sa cânte:

- Omoara-l, Henry! Omoaracioroiul, omoara maimutoiul,omoa-

ra-l, omoara-l, OMOARA-U

Mike se rasuci înapoi spreHenry, dându-si seama cu sila cafusesepacalit si întrebându-se vag alcui cap îl vazuse Henry încapatul arcului.Al lui Stan? Al lui VictorCriss? Al tatalui sau, poate?

Henry chirai si se napustiasupra lui Mike, cu cutitullovind repetatca acul unei masini de cusut.



- Haaa, cioroi borât! urla

Henry. Haaa, cioroi borât! Haaa,cioroiborâîl

Mike se retrase, iar piciorul pecare i-1 împunsese Henry se

îndoisub el aproape de îndata,pravalindu-1 pe pardoseala. Abiadaca mai sim-tea ceva cu piciorul acela.Privind în jos, vazu capantalonii sai cremerau acum colorati într-un rosu-aprins.

Lama lui Henry îi fulgera pe

dinaintea nasului.

Mike împunse cu cutitul sauDOAMNE AJUTA în timp ce Henry



se rasucea sa-si ia din nouavânt. Henry se înfipse în el ca

un gândacîntr-un ac. Sânge cald scaldamâna lui Mike. Se auzi un mictrosnet si,când trase mâna înapoi, mai aveaîn ea doar jumatate din cutitul

de taiathârtie. Restul se vedeaîmplântat în stomacul lui Henry.

^Haaa! Cioroi borat! racniHenry, trântindu-si o mâna pestecio-tul taisului iesit în afara.

Sângele îi siroia printredegete. Privi la el cu ochi

iesiti din cap,neîncrezatori. Capul chitcaia sirâdea. Mike, simtindu-seîngretosat si



buimacit, privi înapoi la el sivazu ca era capul lui Belch

Huggins, dopuman de sticla de sampaniepurtând o sapca a echipei debaseball NewYork Yankees întoarsa invers.Gemu, iar geamatul se auzi ca de

departe,reverberat în propriile-iurechi. Era constient ca sedeaîntr-o balta desânge cald. Daca nu-mi strângpiciorul cu ceva, o sa mor.

- Haaaaaaaaaah! doooooooroooo!urla Henry.

înca tinându-si burta sângerânda

cu o mâna si cutitul cucealalta,



se îndeparta clatinat spre usilebibliotecii. Se balansa ca un om

beatdintr-o parte în alta, înaintândprin sala principala, cuecourile ei, ca o

RITUALUL CHUD

vfefla într-un joc electronic.Lovi unul dintre scaunele usoaresi-1 rasturna.Mana sa dibuinda împrastie pejos un teanc de ziare. Ajunse lausi, des-chise una si pieri în noapte.

Mintea lui Mike se încetosa acumcu repeziciune. Bâjbâia la cata-



rama curelei, cu degete pe careabia si le mai simtea. Intr-un

târziu odescheie si reusi sa si-o scoatadin gaici. O petrecu împrejurulcoapseiranite chiar sub sold si ostrânse cu putere. Tinând-o cu o

mâna, începusa se târasca spre biroul decirculatie a cartilor. Acolo eratelefonul. Nustia sigur cum avea sa ajunga lael, dar deocamdata nu conta.Smecheriaera doar sa parcurga distanta.Lumea se unduia tulbure, tot maipalidadupa valuri cenusii. Scoase

limba si si-o musca salbatic.Durerea pe care



o simti imediat era teribila. Ise limpezi din nou vederea.

Deveni con-stient ca înca mai tinea în mânaplaselele rupte ale coupe-papier-uhii sile arunca. Iata în fine biroul,înalt cât Everestul.

Mike îsi trase sub el piciorulnevatamat si împinse în sus,agatân-du-se de marginea mesei cu mânacare nu tinea cureaua strânsa.Gura-iera trasa în jos într-o grimasatremuratoare, ochiiîntredeschisi. într-untârziu izbuti sa se ridice

complet. Ramase asa, ca unstârc, si trase tele-



fonul spre el. Pe o latura aacestuia erau lipite trei

numere: pompierii,politia si spitalul. Cu un degettremurând, ce parea a fi la celputin zecekilometri distanta, Mike formanumarul spitalului: 555-3711.

închisetichii când telefonul începu sasune... Dupa care si-i deschiselarg, au-zind ca raspunde vocea ClovnuluiPennywise.

- Sal'tare negroteiule! tipaPennywise si zbiera un hohottaios casticla sparta în urechea lui

Mike. Ce mai zici? Ce 'ci? Credc-ai murit,



tu ce crezi? Cred ca Henry ti-afacut bucata! Vrei un balon,

Mikey? Vreiun balon? Ce mai 'ci? Hai noroc!

Ochii lui Mike se întoarseraspre cadranul pendulei, ceasulde la

Mueller, si vazu fara nici osurprindere ca fusese înlocuitde fata tataluisau, pamântie si scofâlcita decancer. Ochii erau dati pestecap, aratân-du-si numai albul bulbucat.Deodata tatal sau scoase limbasi ceasul în-cepu sa bata.

Mike scapa din mâna margineabiroului. Se legana un moment pe



piciorul teafar si cazu iarasi.Receptorul se balanganea

înaintea lui la ca-patul firului ca ceasul unuihipnotizator. Acum îi deveneatot mai greusa tina de curea.

-Hai noroace, Amos! tipa voiosPennywise din receptorul ce se. Aciia-i Regele Peste! Io mi-sRegele Peste-n Derry, oricum ti-o , siaista-i adevarul. Tu ce crezi,baîaru'?32

33



34

ORASUL BÂITTUITRITUALUL CHUD

35

- Daca e cineva Ia telefon,horeai Mike, o voce realadincolo de ceape care o aud, va rog, ajutati-ma. Numele meu e Michael Hanlonsi suntla Biblioteca Publica Derry.Sângerez de moarte. Daca maauziti, eu nu

va pot auzi. Nu mi se da voie sava aud. Daca sunteti acolo, varog, gra-biti-va.



Zacea pe o parte, tragându-si

picioarele în sus, ghemuit ca unfatîn uterul mamei. Petrecu înca dedoua ori cureaua împrejurulmâiniidrepte si o tinu strânsa, în

timp ce lumea se îndeparta înderiva printrenorii cenusii, ca de bumbac, caniste baloane.

- Hai noroace? zbiera Pennywisedin receptorul ce spânzura lega-nându-se. Hai noroc, bai cioroi!Hai

Kansas Street 112.20 dupa-amiaza

... noroace, arunca HenryBowers. Pizdulicea ce-ti maiface?



Beverly reactiona instantaneu,

întorcându-se s-o ia la fuga.Era oreactie mai rapida decât seasteptase oricare dintre ei. Arfi putut chiarsa ia un start bun... Daca nu

era parul. Henry o prinse depletele lungisi o trase înapoi. îi rânji înfata. Respiratia-i era grea,fierbinte si putu-roasa.

- Ce mai 'ci? o întreba HenryBowers. Un' te 'ci? Iar sa temai jocinitel cu gaozarii ai de preteni

ai tai? Cre' c-o sa-ti tai nasu'si ti — 1 dausa-1 halesti. T-ar place?



Fata se zbatea sa se elibereze.Henry râse si-i zgâltâi capul de

par,înainte si-napoi. Cutitulstralucea amenintator în soareleîncetosat de au-gust. Pe neasteptate suna unclaxon de masina - un semnal

prelung.

-Ei! Ei! Ce faceti, ma baieti?Ia dati-i drumul fetei!

Era o doamna în vârsta Iavolanul unui Ford 1950 bineîntretinut.Oprise la bordura si se aplecapeste canapeaua acoperita cu opatura, pri-

vind prin fereastra din dreapta.La vederea fetei ei furioase sioneste,



expresia nauca se sterse pentruprima oara din ochii lui Victor

Criss,care îl privî nervos pe Henry:

- Ce...- Va rog! tipa ascutit Bev. Arecutit! Cutit!

Supararea batrânei doamne eraacum înlocuita de îngrijorare,sur-priza si frica totodata.

- Ce. faceti, mai baieti?Lasati-o-n pacel

Peste drum - lucru pe care Bev

îl vazu cât se poale de clar -Herbert



Ross se ridica din fotoliul saude gradina de pe veranda, se

apropie debalustrada si privi în strada.Avea chipul la fel de inexpresivca al luiBelch Huggins. îsi împaturi

ziarul, se întoarse si intralinistit în casa. ,- Dati-i drumu' ! striga cu vocepitigaiata cucoana în vârsta.

Henry îsi dezveli dintii sideodata se repezi spre masinaei, tragând-ope Beverly dupa el, de par. Fatase poticni, cazu îhtr-ungenunchi, târâta

pe jos. Durerea din cap eraatroce, monstruoasa. Simti oparte din parsraulgându-i-se din radacina.



• Batrâna zbiera si ridica

înnebunita geamul. Henry dadu cucutitul,JjHna patinând pe sticla.Piciorul femeii se ridica de pepedala ambreia-jului si Fordul pomi de-a lungul

Kansas Street cu trei smucituriuriase,sâltând pâna dincolo de curba,unde se opri. Henry o lua dupamasina,continuând s-o târasca peBeverly. Victor îsi linse buzelesi privi în jur.Belch îsi împinse pe fruntesapca de baseball New YorkYankees si se

scobi adânc în ureche cu un gestderutat.



Bev zari fata alba si speriata afemeii, un moment, dupa care o

vazubâjbâind la siguranteleportierelor, mai întâi pe parteadreapta, apoi peeea stânga. Motorul Fordului seambala si porni. Henry ridica o

cizmasi dadu un sut într-o lumina depozitie.

- Cara-te de-aici, curva batrânasi vesteda!

, Cauciucurile urlara pe cândcucoana accelera, iar un camionveninddin sens opus coti ca s-o evite;

latra din claxon. Henry seîntoarse la loc



spre Bev, începând iarasi sarânjeasca, iar ea îi trânti un

picior drept încoaie.

Surâsul de pe chipul lui Henryse transforma într-o strâmbaturade

durere. Briceagul îi cazu dinmâna, clantanind pe trotuar.Mâna cealaltaîsi parasi cuibul din parulîncâlcit al fetei (mai tragând odata, teribil, ladespartire), apoi baiatul cazumoale în genunchi, încercând sazbiere sitinându-se de boase. Beverlyputu sa vada în mâna lui suvite

din pro-priu-i par aramiu, si în acelmoment toata spaima i se prefacuîntr-o ura



arzatoare. Trase aer în piept,adânc, sacadat, si-i arse o

castana zdravanaîn crestetul capului.

Apoi se întoarse si o lua lafuga.

Belch încerca sa alerge vreotrei pasi dupa ea si se opri.împreunacu Victor, se îndrepta spreHenry, care-i îmbrânci în laturisi se ridicaîmpleticit în picioare, tinându-se înca de oua cu ambele mâini;nu erapentru prima oara în vara aceeaca fusese lovit acolo.

Se apleca si ridica briceagul.

- ...hai, icni el.



- Ce, Henry? întreba nelinistitBelch.



36


37

t p

Fiindca stiu un' se duce. Seduce pe Maidan sa se-ntâlneascacu gaozariii d

Pensiunea Derry I 2.00 dimineataprieteni, spuse Beverly. -Hmmm?



Bill o privi. Gândurile îizburasera departe. Mergeau de

mâna, întreei domnind o tacere prietenoasasi usor încarcata de atractiereciproca.

Zâmbi.

- A-mi face prieteni n-a fostniciodata punctul meu forte,cred, desiara o prietena foarte bunaacasa, la Chicago. O femeie penume KayMcCall. Cred ca ti-ar placea,Bill.- Probabil ca da. Nici eu n-amfost vreodata prea dibaci în a-

migasi prieteni.



Zâmbi si el.

- Pe-atunci, noi eram tot ce-aveam n-n-nevoie.

Vazu margele de umezeala înparul ei si admira felul cumluminile îi aureolau capul.

Ochii femeii îl priveau cugravitate.

- Acum am nevoie de ceva, spuseea.- C-ce anume?- Am nevoie sa ma saruti.

Se gândi la Audra si pentruprima oara îi trecu prin minte

ca semana\



Henry întoarse spre el un chipatât de plin de durere

transpirata sk gtjtimpul, dacanu cumva ea fusese motivulpentru care reusise sa-siura bolnava, pârjolitoare, încâtBelch se dadu înapoi cu un pas.{^ taria de a-i cere Audrei o

întâlnire spre sfârsitulpetrecerii de la

- Ara... spus... hai! îngaima elsi începu sa alerge schiopatândpe j j&Uywood, unde secunoscusera. Simti un junghi devinovatie nefe-strada dupa Beverly, tinându-seînca de cel mai sensibil loc altrupului l «cita... Dupa care o

cuprinse pe Beverly, prietenalui din copilarie, însau- ^hrate



- Acuma n-o mai putem prinde,Henry, spuse stingherit Victor.

Ce j . Sarutul ei era ferm, caldsi dulce. Sânii împungeauvestonul luidracu', abia mai poti sa umbli.j deschis, iar soldurile i semiscau lipite de el...

îndepartându-se... reve-- O s-o prindem, gâfâi Henry;buza de sus i se ridica si cadeaIa] n^wf. Când trupul se retrasea doua oara, barbatul îsicufunda ambeleloc într-o grimasa inconstient-câineasca; broboane de sudoareîi iesisera j mâini în parul-eisi se lipi de ea. Simtindu-1 caseântareste, femeia slo-

pe frunte, prelingându-se peobrajii inflamati. O s-oprindem, nici vorbi j fezi unmic suspin si-si înfunda fata în



latura gâtului sau. Bill îisimti

Nu prinsese decât ultimulcuvân't din cele rostite deea.'La o strada! camera Im,hotarând într-un chip confuz ca,

daca era sa fie necredincios,distanta în fata lor, luminilePensiunii straluceau prin ceatajoasa. I" **"* sa fie un act demfidelitate complet, consumatacasa la el, nu

- Spuneam ca voi mi-ati fost ceimai buni prieteni. Singuriiprieteni! ^ff" Se pomeni E^^-*la Susan Browne, prima sa agenta

edito-pe care i-am avut pe vremea aia¦ ; nala si, pe vremea când mea



nu avea douazeci de amîmpliniti, prima

Iui amanta.

într-adevar cu Beverly. Seîntreba daca nu cumva aceastaatractie.functionase \ ?Hl

coplesi sentimentul de justete -de senzatia ca se închide cerculdintre

de



fejcrimile pe piele, calde,tainice.

_ Haidem, îl chema. Hai repede.

O lua de mâna si parcurseradrumul ramas pâna la Pensiune.Holul

vechi, festonat cu plante, siînca mai poseda un anume farmecstins,apartinea în mare masurastilului Forestier Secolul aiNouaspre-

ilea. La ora aceea era pustiu,cu exceptia receptionerului,abia vizibil

^oficiul interior, cu picioarelecocotate pe birou, privind latelevizor.



apasa butonul etajului trei cuun deget ce-i tremura doar usor

- exci-taitie? nervozitate? vinovatie?toate ia un loc? A, da, sigur,si un soi debucurie si frica nebuneasca înacelasi timp. Aceste sentimente

nu seamestecau în mod placut, darpareau necesare. O conduse peculoar spre

însel. îmi însel sotia. încercasa-si bage gândul în cap, darparea I, câtsi ireal totodata. Mai puternicera un simtamânt nefericit decasa: o

demodata senzatie deînstrainare. Audra va fi fiindacum i, facând



cafea, asezata la masa dinbucatarie în capotul ei, poate

înyatându-sitextul, poate citind un roman deDick Francis.

Cheia clantani în broasca odaii311. Daca s-ar fi dus în camera

IuiBeverly de Ia etajul cinci, arfi vazut becul-de-mesaje altelefonului eiclipind; receptionerui i-ar fitransmis sa-si sune prietena dinChicago,(dupa al treilea apel frenetical Iui Kay, în sfârsit nu maiuitase sa amesajul); lucrurile ar fi putut

lua un alt curs: cei cinci poaten-ar fi fost



fugari din calea politiei dinDerry când avea sa se lumineze

iua. Darmersera în camera Iui - asa cumprobabil fusese prestabilit. Usasedeschise. Intrara. îl privi, cuochii stralucitori, cu obrajii

LSI, CUpieptul ridicându-i-se sicoborând la loc, rapid. O lua înbrate



38


39

trecut si prezent. închisestângaci usa cu un picior, iarea râse suflându-jfierbinte în gura.

- Inima mea..., spuse Bev, si-iaseza mâna pe sânul ei stâng.

I-o simti sub acea moliciune

ferma, înnebunitoare, galopândca unarmasar salbatic.



- I-i-inima ta...- Inima mea.

Erau pe pat, înca îmbracati,sarutându-se. Mâna ei i sestrecura subcamasa, apoi iesi iar. îsi

plimba un deget peste sirul denasturi, se oprila talie... Apoi acelasi degetluneca în jos, urmând grosimeapietroasaascunsa în pantaloni. Muschi decare nu fusese constienttresarira si-ifluturara sub pântece. Sedesprinse din sarut si-siîndeparta trupul de al

ei, pe pat.

-'Bffl?



-Tre'sa ne-op-op-oprim un m-m-minut. Ca altfel ma scap în

p-^p- pantaloni ca un co-copil.Femeia râse din nou, usurel, si-1 privi.

- Asta sa fie? Sau te gândesti

la altcineva?- La altcineva, spuse BilL în-în-întotdeauna ma gândesc.- Eu nu. îl urasc.

O privi, cu zâmbetul stergându-i-se.

- N-am stiut-o pe de-a-ntregulpâna acum doua nopti. A, o stiam

dintotdeauna, cred. Ma bate sima loveste. M-am maritat cu elpentru



ca... pentru ca tatal meuîntotdeauna-si facea griji cu

mine, as zice. Indiferent cât de mult încercam, elîsi facea griji. Si "am stiut,cred, c-ar fiide acord sa-I iau pe Tom. Pentruca si Tom îsi facea întotdeauna

griji. Iîsi facea griji multe. Si, câtavreme se gasea cine sa-si facagriji cu mine,eram în siguranta. Mai multdecât în siguranta. Eram reala.

II privi solemna. Bluza îiiesise de sub beteliapantalonilor, dezva-luind o fâsie alba din abdomen.

Bill vru s-o sarute.



- Dar nu era nimic real. Era uncosmar. Maritisul cu Tom a fost

cao întoarcere în cosmar. De,ce arface cineva asta, Bill? De ce saseîntoarca o persoana în cosmar debuna voie si nesilita de nimeni?

- S-s-singurul motiv pe care mi-1 pot în-închipui e ca oa-oameniise întorc ca sa se g-g-gaseascape ei îns-s-si-si-sisi.- Cosmarul e aici. Cosmarul eDerry. Tom pare marunt comparatcu asta. Acum pot sa-1 vad maibine. Mi-e sila de mine pentrutoti aniipetrecuti împreuna... Tu nu

stii... Lucrurile pe care masilea sa le fac, si,



vai, eram destul de fericita sale fac, stii, fiindca-si facea

griji cu mine.As plânge... Dar uneori rusineae prea mare. întelegi?

#**- Ajunge, spuse el linistit,

si-si puse mana peste a ei; 1-0strânse cuulcre; ochii femeii straluceaupeste masura, dar lacrimile nucadeau.$H tr-tr-trecem prin asta. Darnu-i un e-e-examen. Treci doarprin eaj b-b-bine poti.

— Ce vreau eu sa spun e ca nu-1

însel pe Tom, nici nu încerc sama



ftabsesc de tine ca sa ma razbunpe el, sau altceva de genul

asta. Pentrup ar fi ca un lucru... sanatos,si normal, si dulce. Dar nuvreau sa tefiC-sa suferi, Bill. Nici sa temomesc în ceva ce ai regreta mai

târziu.

Bill se gândi la toate astea, segândi la ele cu o seriozitaterealaaprofunda. Dar exercitiul dedictie - capra sare piatra siasa maidiftarte - începu sa-i dea iartârcoale, rupându-i firulgândurilor. Fusese

lunga. Apelul lui Mike siinvitatia la masa la JadulOrientului sa



se fi produs cu o suta de ani înurma. Atât de multe povesti de-

atunci.Atât de multe amintiri, ca nistefotografii din albumul IuiGeorge.

- Prietenii nu se în-în-înseala

unul pe a-altul, spuse el si seaplecaspre ea pe pat.

Buzele li se atinsera, si începusa-i descheie bluza. Una dintremâi-nile ei i se ridica la ceafa si-1 tinu aproape, în timp ce cucealalta îsidesfacea fermoarul pantalonilor

si si-i tragea în jos. Un momentmâna



ha se opri pe pântecul ei,calda; apoi chilotii îi fura

scosi într-o soapta;pe urma, el zvâcni, iar ea îlcalauzi.

* în timp ce patrundea în ea,femeia îsi arcui usor spinarea

spre im-boldul sexului lui si murmura:

-Fii prietenul meu... Te iubesc,Bill. " - Si eu te iubesc, rostiel,zâmbind cu buzele pe umarul eigol. :'v începura încet si simtisudoarea razbatându-i prin pieleîn timp ce ea accelera dedesubt.Cunostinta începu sa i se

scurga-n jos, concentrân-du^sedin ce în ce mai



puternic asupra conexiunii lor.Porii ei se deschisesera,

eliberând oadorabila mireasma de mosc.

"Beverly simti orgasmulapropiindu-i-se. Se undui spreel, ajutân-<&-!,

fara a se îndoi un moment macarca va sosi. Trupul sau se bâlbâidîfitr-odata si paru sa salte în sus, nujuisând, ci atingând o zona multntffrînalta decât oriceizbândise vreodata cu Tom sau cucei doi amantiP& oare-i cunoscuse înainte deTom. Deveni constienta ca astariu avea

£ o simpla voluptate, ci oexplozie nucleara. I se facuputin frica...



ei prinse din nou ritmul. îlsimti pe Bill încremenind în ea,

sau trupdevenind deodata la fel de durca si acea parte din elînlauntrul ei, si îriacelasi moment juisa - începu sajuiseze; o pla-atât de mare,

încât seapropia de agonie se revarsa dinvane neba-S, si-1 musca de umarcasa-si înabuse tipetele.



40

ORASUL BÂNTUITRTTUALUL CHUD

41

- O, Doamne Sfinte, gâfâi Billsi, desi n-avea sa fie niciodatasigura,i se paru ca plângea.

Barbatul se retrase, iar eacrezu ca vrea sa iasa din ea -încerca sase pregateasca pentru acel

moment, care întotdeauna aduceacu sine un



simtamânt plutitor,inexplicabil, de singuratate si

golire, ceva ca o urmade pas - si atunci se arunca dinnou cu putere înainte. ImediatBeverlyavu un al doilea orgasm, lucrudespre care nu crezuse ca e

posibil la ea,iar fereastra amintirii sedeschise iar si vazu pasari, miide pasari, cobo-rând pe fiecare acoperis si firde telegraf si cutie postala dinDerry,pasari de primavara profilate pecerul alb al lui aprilie, siurma durereaamestecata cu placere - dar în

cea mai mare masura parea joasa,ia fel



cum un cer alb de primavara parelasat mai jos. Durere fizica

joasaamestecata cu placere fizicajoasa si o nebuneasca senzatiede afirmare.Sângerase... si... si...

- Cu totii striga ea deodata, cuochii dilatându-i-se, nauciti

Bill se trase înapoi si de astadata afara, dar în socul bruscal reve-latiei aproape ca nu-1 simtiiesind.

- Ce? Beverly? T-te simti b...- Cu toti? Am facut dragoste cu

voi toti?



Vazu surpriza socata pe fata luiBill... si subita întelegere.

Dar nuera revelatia ei; chiar si înpropria-i stare de soc vazuacest lucru. Erarevelatia lui.

-Noi...

- Bill? Ce este?

-Acela a fost modul t-t-tau de-ane scoate a-afara, spuse el, siacum lui îi ardeau ochii atât detare, încât o speriara. Beverly,n-n-nu î-întelegil Acela a fost mo-mo-modul tau de-a ne scoate afara]

Noitoti... dar eram...



Dintr-o data paru înfricosat sinesigur.

- Acum îti amintesti si restul?îl întreba ea.Clatina încet din cap.

-Nu de-de-detaliile. Dar... O

privi si vazu ca-i era teama.

- La ce s-a r-r-redus totul defapt e ca v-v-voiam sa iesim. Sinusunt s-sigur... Beverly, nu-ssigur ca oamenii mari pot facesi ei asta.

II privi tacuta un lung rastimp,apoi se ridica în sezut pe

margineapatului, fara sa fie constientade sine. Trupul îi era neted sifermecator,



linia coloanei vertebrale abiaperceptibila în penumbra când se

aplecasa-si scoata ciorapii de nailonpâna la genunchi pe care-ipurta. Parul,un manunchi încolacit pe unumar. Banui ca o va dori din nou

înaintede ivirea zorilor si acelsentiment de vinovatie reveni,temperat doar

de rusinoasa mângâiere de a stica Audra era la cale de un oceandis-tanta.' Mai baga un banut întonomat, îsi spuse. Cânteculasta se cheama

„Ce-nu stie nu-iface nici unrau". Dar pe undeva face rau. inspatiilegoale dintre oameni, poate.



Beverly se ridica si desfacu

asternutul.- Hai la culcare. Avem nevoie desomn. Amândoi.- B-b-bine.

/ ' Pentru ca asa trebuia safie. Mai mult decât orice doreasa doar-ma... Dar nu singur, nu înnoaptea asta. Cel din urma socse ostoia -prea iute, poate - dar acum sesimtea atât de obosit, atât desleit. Clipade clipa, realitatea dobândea

calitatea unui vis si, în pofidavinovatiei,



simtea ca se afla într-un locsigur. Avea sa fie posibil sa

zaca acolo un<ffllft rasti111?' sa-i doarmaîn brate. Ii dorea caldura siprietenia. Amân-'j^^au intens încarcati sexual,dar acum asta nu-1 mai putea

vatama pej&eiunul.

îsi scoase sosetele si camasa siintra în pat lânga ea. Beverlyse în-desa în el, cu sânii calzi, cupicioarele ei lungi reci. Bill olua în brate,constient de deosebiri - trupulîi era mai lung decât cel al

Audrei si mai- plin în sâni si coapse. Darera un trup binevenit.



Ben ar fi trebuit sa fie cutine, draga mea, spuse el în

sinea sa, ametit.Cred ca asa trebuia sa seîntâmple de fapt. De ce n-a fostBen? Pentruca atunci ai fost tu si acumesti tot tu, nimic mai mult.

Pentru ca viataeste o roata care se totînvârteste. Bob Dylan a spusasta, cred... Saupoate Ronald Reagan. Si poate caacum sunt eu fiindca Ben e celcare-ar trebui sa conduca doamnaacasa.

Beverly se foi lipita de el, nu

cu intentii sexuale (desi, chiarîn timp



ce zbura spre somn, îl simtiîncingându-se iar pe piciorul ei

si se bucura),ci doar dorindu-i caldura. Eaînsasi era deja pe jumatateadormita.

Fericirea ei aici cu el, dupatoti acei ani, era reala. Ostia, datorita gus-

. OJlui amar de dedesubt. Existaacea noapte, si poate ca avea samai existe

un prilej pentru ei mâinedimineata. Apoi vor cobor" mcanalizare asa

cum facusera si altadata, si îsivor regasi Monstrul. Cercul seva închide



¦ si mai strâns, vietile lor

prezente se vor contopi lin cupropriile lor

. copilarii.

Fie asta, fie vor muri acolo

jos.

Se întoarse pe partea cealalta.Bill îsi strecura un bratprintre trupulsi bratul ei si-i cuprinsedelicat un sân. Nu avea nevoiesa ramâna treaza,?îhtrebându-se daca nu cumvamâna se va strânge deodata ca omenghina

^robitoare.



Gândurile începura sa i sefrânga pe când somnul o învaluia

în cati-leaua-i înoate. Ca de fiecaredata, vazu forme de florisalbatice viu



42

ORASULRITUALUL CHUD

colorate în timp ce treceahotarul - mase si mase întregide flori dândvioi din capete sub un ceralbastru. Acestea palira si urmao senzatie decadere - genul de senzatie careuneori în copilarie o smulsesedin somn,scaldata de sudoare, cu unurlet. Visele copilaresti de

prabusire în gol,citise ea în cursul depsihologie de la facultate, erauceva foarte obisnuit.



Dar de asta data nu se mai trezicu un zvâcnet; simtea greutatea

calda siîncurajatoare a bratului IuiBill, mâna lui tinându-i sânulca . într-unculcus. Se gândi ca, daca vacadea, cel putin n-o sa cada de

una singura.

Apoi atinse solul, si fugea:acest vis, orice-o fi fost, semisca repede.Fugi dupa el, urmarind somnul,tacerea, poate doar timpul. Aniisedeplasau cu repeziciune. Aniigoneau. Daca te întorci sialergi dupa pro-

pria-ti copilarie, chiar trebuiesa maresti pasul si sa manâncinori. Doua-



zeci si noua de ani,-vârsta cândîsi vopsise parul în suvite (mai

repede).Douazeci si doi, anul când seîndragostise de un fotbalist penume GregMallory, care aproape o violasedupa o petrecere a fratiei (mai

repede,mai repede). Saisprezece, seîmbatase cu doua prietene peBluebird HillOverlooJc, în Portland.Paisprezece... doisprezece...... mai repede, mairepede, mai repede...

Alerga intrând în somn, fugarindvârsta de doisprezece ani, prin-

zând-o, gonind prin barieramemoriei pe care Monstrul oaruncase asu-



pra lor toti (avea un gust ca deceata rece în traditii ei

plamâni onirici),alergând într-al unsprezeceleaan al ei, fugind, fugind camânata dedraci, fugind ca vântul,înghitind pamântul, acum privind

în urma,privind în urma

Maidanul / 12.40 dupa-amiaza

peste umar sa vada de nu sezaresc, în timp ce luneca si sepoticneaîn jos pe mal. Nici urma, celputin nu înca. Chiar „le facusebucata"

cum spunea uneori tatal ei... Sisimplul gând la tatal ei onapadi cu unnou val de vinovatie si mâhnire.



Privi sub podul subred, sperând

s-o vada pe Silver priponita lalo-cul ei, dar Silver nu mai eraacolo. Doar câteva pistoale dejucarie pecare nu se mai deranjau sa le ia

acasa, si atâta tot. Porni înjos pe carare,se uita înapoi... Si-i vazu,Belch si Victor sustinându-1 peHenry între ei,'stând pe culmea malului ca nisteindieni de straja într-un filmcu RandolphScott. Henry era oribil depalid. Arata spre ea cu degetul.Victor si Belch

începura sa-1 ajute sa coboarepanta. Pamânt si pietris serostogolira de



sub calcâiele lor.

Beverly îi privi un lungrastimp, ca hipnotizata. Apoi serasuci si olua la fuga prin pârâul cecurgea pe sub pod, ignorândpietrele puse de

Ben, împroscând cu tenisii pânzelate de apa. Alerga pe carare,sim-tindu-si rasuflarea fierbinte îngâtlej si muschii picioarelortremurând.Nu mai avea mult Clubul. Dacareusea sa ajunga acolo, înca maiputeafi în siguranta.

Gonea pe poteca, ramurile oplesneau peste obrajii ce i seînroseau



si mai mult, iar una o lovi înochi si o facu sa lacrimeze. O

lua spredreapta, se napusti prindesisuri încâlcite si iesi înpoiana. Atât chepen-gul camuflat, cât si ferestruicastateau deschise; dinauntru

urcau valuride rock'n roii. La auzul pasilorei, Ben Hanscom rasari dinpamânt.într-o mâna tinea o cutie deJunior Mints, iar în cealalta orevista cubenzi desenate.

O privi bine pe Bev si îi cazufata. în alte împrejurari ar fî

fostaproape comic.

- Bev, ce mama dracii...



Nu pierdu vremea cu raspunsul.

în urma ei, si nu tocmaideparte,se auzeau craci trosnind siplesnind; rasuna o mjuraturaînfundata. Dupasunet, Henry începea sa se

învioreze. Asa ca nu facu decâtsa fuga spredeschizatura patrata a trapei,cu parul, plin acum si de frunzesi ramuriciverzi încâlcite prin unsoareadin urma târâielii pe' submasina de gunoi,fâtfâindu-i în urma.

Ben o vazu venind ca un avion de

vânatoare si disparu la fel derepede pe cât aparuse. Beverlysari înauntru, iar el p prinsestângaci.



- închide toate! gâfâi ea.

Repede, Ben, pentru Dumnezeu!Vin!" - Cine?- Henry si prietenii lui! Henrya înnebunit, are un cutit...

Lui Ben nu-i trebui mai mult.Arunca bomboanele si revista siînchise chepengul, cu unmormait. Partea de deasupra eraacoperita cubrazde. Câtiva bulgari sedesprinseserâ. Nimic altceva.Beverly se înaltape vârfuri si închise fereastra.Ramasera în întuneric.

Pipai dupa Ben, îl gasi si-1strânse în brate cu toataputerea pe care



H> insuflase panica. Dupa unmoment o strânse si el. Amândoi

stateaufogenuncheati. Cu groaza,Beverly îsi dadu seama caradioul cu tran-jjjtfori al lui Richie continuasa cânte undeva în bezna: Little

Richard, cu ^Girl Cant Help It.

-Ben... radioul... au s-auda...

- O, Doamne!



44

ORASUL BÂmrulTRITUALUL CHUD

45

O înghionti cu un sold carnos siaproape ca o trânti gramada, peîntuneric. Fata auzi aparatul deradio'cazând pe jos.

- „Fata n-are încotro dacafârtatii întorc capul dupa ea",îi informaLittle Richard cu obisnuitul sau

entuziasm ragusit.



- „N-are încotro!" depusemarturie grupul vocal, „Fata n-

are încotro!"Acum Ben gâfâia si el. Rasunauca doua motoare cu aburi.Deodata

se auzi un trosnet si!..

Liniste.

- Of, cacat, spuse Ben. I l-amfacut chisalita. O sa-1 apucepan-daliile pe Richie.

Intuise bratele spre ea prinîntuneric. Fata simti o mânaatingându-iun sân si zvâcnind înapoi, ca

arsa. îl cauta, îi prinse camasasi-1 traselânga ea.



-Beverly, ce...

- Ssss!Tacura. Sedeau împreuna,cuprinzându-se cu bratele siprivind însus. Bezna nu era chiar

absoluta; o dunga îngusta delumina se zareaîntr-o latura a trapei si altetrei conturau fereastra. Unadintre acestea treiera destul de larga pentru alasa o raza piezisa de soare sacada în club.Putea doar sa se roage ca ei sanu observe.

Ii auzea apropiindu-se. Laînceput nu putu distingecuvintele...



Apoi reusi. îl strânse si maitare pe Ben.

- Dac-a intrat în bambusi, îiluam usor urma, spunea Victor.- Se joaca p-aciia, replicaHenry cu glas încordat,cuvintele iesind

cu eforturi, în mici pufnete.Asa zicea Boogers Taiiendo. Si-nziua aiacând ne-am caftit cu pietre, de-aici veneau.

-Mhm, se joaca cu pistoalele sichestii d-alea, zise Belch.

Deodata pasii bufnira chiar

deasupra lor; plafonul acoperitcu brazde



vibra în sus si-n jos. Tarâna secernu peste fata întoarsa în sus

a luiBeverly. Unul, doi, poate chiartoti trei se aflau deasupraclubului. Ocrampa îi strânse abdomenul;trebui sa-si muste buzele ca sa

nu tipe.Ben îi puse o mâna mare pe obrazsi i-1 apasa pe bratul Iui,privind însus, asteptând sa vada daca-sivor da seama... sau daca stiaudeja sidoar se faceau ca nu au habar.

- Au un ascunzis, spunea Henry.Boogers zicea. Un soi de casa-n-

pom sau ceva pe-acolo. Zic ca-iclubu' lor.



- Le dau eu club, daca de clubau pofta1, spuse Victor.

Belch îi saluta bancul cu untunator hohot de râs.

Club - 1) club; 2) basion,ciomag (în 1b. engleza) (n.tr.).

Buf, buf, buf, deasupra. De astadata plafonul se misca putin mai'tare. Cu siguranta ca aveau saobserve; solul normal pur sisimplu nucedeaza astfel.

- Hai sa ne uitam pe lânga râu,propuse Henry. Pariez ca-i

acolo."\ - Bine, accepta Victor.



Buf, buf. Se îndepartau. Bevlasa sa-i scape un mic oftat de

usurareprintre dintii înclestati... Siatunci Henry spuse:: - Tu stai aici si tii de sasela poteca, Belch.

- Bine, accepta Belch si începusa umble încoace si-ncolo,uneorineatingând plafonul, alteorirevenind peste el.

Tot mai multa tarâna plouaînauntru. Ben si Bsverly seprivira cu xfetele încordate si murdare. Bevdeveni constienta ca îii club nu

se simteanumai mirosul fumului - seînalta si o duhoare de gunoi sitranspiratie.



Asta-s eu, îsi spuse eascârbita. în ciuda mirosului, îl

strânse si mai tarepe Ben în brate. Faptura samatahaloasa paru deodata foartebine venita,foarte mângâietoare, si sebucura ca are atât de mult Ben

Ia dispozitie sa-1 îmbratiseze. N-o fi fost elnimic mai mult decât un grasunsperiat laînceputul vacantei de vara, daracum nu mai era doar atât; lafel ca eitoti, se. schimbase. Daca Belchîi descoperea acolo jos, Benputea foartebine sa-i faca o mare surpriza.

- Le dau io club daca vor club,zise Belch si chicoti;chicotitul lui



. Belch Huggins era un sunetjos, ca un muget. Le dau club

daca club vor.. Buna, asta. Buna-bunuta, zauca da.

Bev îsi dadu seama ca partea desus a trupului lui Ben palpita

cu

. miscari scurte, rapide; trageaaer în plamâni si-1 expira înmici rafale.

, Un moment, alarmata, crezu ca.baiatul va izbucni în plâns,apoi îi privi

mai îndeaproape fata si observa

ca-si înfrâna râsul. Ochii lui,lacrimând,



îi întâlnira pe ai ei, serostogolira nebuneste si privira

în alta parte. înlumina slaba ce se chinuia sapatrunda prin crapaturiledimprejurul

chepengului închis sl alferestruicii, putu sa vada caavea fata aproape

purpurie în efortul de a seabtine.

- Le dau eu club daca vor unclubulet-bubulet, spuse Belch siseaseza greoi drept în centrul

plafonului. Acum scânduriletrepidara si mai



alarmant, iar Bev auzi un pârâitslab, dar amenintator, într-unui

dintresuporturi. Platforma fuseseconceputa pentru a sustinebrazdele de camuflajasternute peste ea.., Dar nu sicele aproape optzeci de

kilograme în plusale Iui Belch Huggins.

Daca nu pleaca de-acolo o sa neaterizeze-n cap, îsi spuse Bevsi- începu sa se molipseasca de laisteria lui Ben. Aceasta încercasa iasa¦¦¦ clocotind din ea în icnetesi nechezaturi formidabile. Cu

ochiul mintii'" Se vazu dintr-o data pe sineînsasi împingând în susfereastra destul ca



46


47

sa-î arda un pumn zdravan pespate lui Belch Huggins, cumsedea acoloîh soarele cetos de dupa-amiaza,murmurând si boscorodind. îsiîngropafata în pieptul lui Ben, pradaunui efort supraomenesc de a sestapâni.

- Ssss, sopti Ben. Pentru numelelui Dumnezeu, Bev...



Un alt pârâit. Mai tare, de astadata.

- O sa tina? întreba ea însoapta.

- S-ar putea, daca nu trage vreobasina, raspunse Ben. Si un mo

ment mai târziu Belch trase una- o trâmbita sonora si suculentace parusa dureze cel putin treisecunde. Se strânsera si maitare în brate, înabu-sindu-si unul altuia sughiturilefrenetice. Pe Beverly o dureaatât de raucapul, încât se temea sa nu facaîn curând o congestie.

Apoi, ca prin vis, îl auzi peHenry racnind numele lui Belch.



- Ce? mugi Belch, ridicându-secu un bufnet si un trosnet care

maicemura putin pamânt peste Ben siBeyerly. Ce, Henry?

Henry tipa un raspuns; Beverlyputu distinge doar cuvintele mal

situfisuri.

-Bine! latra Belch, sipicioarele Iui traversaraplafonul pentruultima oara.

Rasuna un pârâit final, mult maiputernic, si o bucata de lemncazu

în poala lui Bev. Fata o culese,surprinsa.



- înca cinci minute, sopti abiaauzit Ben. Atât ar mai fi

trebuit.- L-ai auzit când s-a scapat?întreba Beverly, începând iar sachicoteasca.

-A sunat ca al treilea razboimondial, raspunse Ben, izbucnindsiel în râs.

Era o usurare sa-si poata dadrumul, si râsera nestapâniti,încercândtotusi s-o faca în soapta.

Intr-un târziu, nestiind macarca o va spune (si cu sigurantanu



fiindca ar fi avut vreo legaturacu situatia prezenta), Beverly

spuse:- Iti multumesc pentru poezie,Ben.

Ben se opri deodata din râs si o

privi grav, cu prudenta. Scoasedinbuzunarul de la spate o batistamurdara si se sterse încet cu eape fata.

- Poezia?- Haiku-ul. Haiku-ul de pecartea postala. Tu mi l-aitrimis, nu-iasa? '

- Nu, spuse Ben. Nu ti-am trimisnici un haiku. Finca daca unbaiat



ca mine - un baiat gras ca mine- facea una ca asta, fata ar fi

râs probabil de el.- Eu n-am râs. Mi s-a parutfrumos.- N-am putut niciodata sa scriuceva frumos. Bill, s-ar putea.

Eu nu.

- Bill va scrie, îl aproba ea.Dar niciodata nu va putea scriecevaatât de dragut ca asta Pot sa-tiiau si eu batista?

I-o dadu, si fata începu sa-sicurete fata pe cât putea de

bine.

- De unde-ai stiut ca eu eram? oîntreba el dupa un timp.



- Nu stiu. Pur si simplu amstiut.

Gâtlejul lui Ben trudeaconvulsiv. îsi privi mâinile.

- N-am vrut sa însemne nimic.

Beverly îl privi cu gravitate:

- Mai bine sa nu spui asta. Ca,daca o spui, chiar ai sa-mistrici.ziua, si-asculta ce-ti zic,deja viata mea a luat-o razna.

Baiatul continua sa-si priveascamâinile si în cele din urmavorbi

cu un glas pe care abia i-1 putuauzi:



-Ei bine, însemna ca te iubesc,Beverly, dar nu vreau ca asta sa

: strice ceva.-Nu strica nimic, raspunse easi-1 îmbratisa. Chiar acum amnevoie de toata dragostea pecare o pot gasi.

- Dar îl placi mai ales pe Bill.

- Poate ca da,„dar asta nuconteaza. Daca eram oameni mari,poatear fi contat, putin. Va plac petoti. Sunteti singurii prietenipe care-i am.Si eu te iubesc, Ben.- îti multumesc, spuse el.



Tacu, încercând si reusind sascoata adevarul Ia lumina; ba

înca sesimti si capabil s-o priveascaîn timp ce vorbea.

- Eu am scris poezia

Ramasera un scurt rastimpasezati în tacere. Beverly sesimtea însiguranta. Aparata. Imagineafetei tatalui ei si cea acutitului lui Henrypareau mai putin reale cândstateau astfel, unul lângaaltul. Sentimentulacela de protectie era greu dedefinit, si nu încerca, desi

mult mai târziuavea sa recunoasca sursa forteilui: era în bratele unui barbatcare si-ar



fi dat viata pentru ea fara nicicea mai mica ezitare. Era un

fapt pe care-1stia pur si simplu: se simtea înaroma ce razbatea prin poriilui, cevaabsolut primitiv caruiapropriile ei glande îi puteau

raspunde.

-Ceilalti urmau sa se întoarca,spuse deodata Ben. Ce-o sa seîntâmple daca-i prind afara?

. , Beverly se îndrepta despate, constienta ca aproapeatipise. Bill, îsiaduse ea aminte, îl invitase peMike Hanlon sa ia prânzii cu el.

Richie;$e ducea acasa cu Stan samanânce tartine. Iar Eddiepromisese ca va



iduce cu el plansa de Parcheesi.Aveau sa apara imediat, fara sa

aibah ca Henry si amicii lui erau peMaidan.

- Trebuie sa ajungem la ei,spuse ea. Henry nu numai dupa

minetiiie.



48

ORASUL BÂFmJlTRITUALUL CMUD

49

- Daca iesim si aia se-ntorc...- Da, dar noi cel putin stim ca-s aici. Bill si ceilalti, nu.Eddie nicimacar nu poate fugi, deja i-aurupt bratul.- Mai, nenica, exclama Ben. Separe ca trebuie sa riscam.- Mda.



înghiti în sec 'si-si priviceasul. Era greu de vazut ora în

întuneric,dar i se paru ca era cu putintrecut de unu.

-Ben...

-Ce?

-Henry chiar a înnebunit. E capustiul ala din The BlackboardJungle. Voia sa ma omoare siailaltii doi aveau sa-1 ajute.

- Ei, nu. E Henry nebun, dar nuchiar atât de nebun. El doar...- Doar ce? îl întrerupseBeverly.



Se gândea la Henry sî Patrick încimitirul de masini, sub razele

gre-le ale soarelui. La ochii goi ailui Henry.

Ben nu raspunse. Se gândea.Lucrurile se schimbasera, nu-i

asa?Când te afli înlauntrulschimbarilor, acestea sunt maigreu de observat.Trebuie sa faci un pas înapoi casa le vezi... Oricum, trebuie saîncerci.Când se sfârsisera cursurile îiera frica de Henry, dar numaipentru caHenry era mai mare si fiindca

era un bataus - soiul de elevcare-1 înhata



pe unul dintr-a-ntâia, îisuceste bratul si-1 expediaza

plângând. Cam astaera tot. Pe urma scrijeliseburta lui Ben. Pe urma avuseseloc bataia cupietre, iar Henry dadea cu M-80-uri în.capetele oamenilor.

Puteai saomori pe cineva cu una de-alea.Puteai omorî usor pe cineva.începuse saarate altfel... Aproape bântuit.Se parea ca trebuia sa fii atentla el înpermanenta, asa cum trebuie înpermanenta sa fii atent la tigrisau serpiveninosi când esti în jungla.

Dar te deprindeai si cu asta; tedeprindeai



atât de bine, încât nici macarnu mai parea ceva anormal, ci

pur si simplu ostare de fapt. însa Henry eranebun, nu? Da. Ben o stiuse dinziua când s-asfârsit scoala si seîncapatânase sa refuze sa creada

sau sa îsi aminteasca.Nu era genul de lucru pe care savrei sa-1 crezi sau sa-1 tiiminte. Sideodata un gând - un gând atâtde puternic, încât era aproape ocer-titudine - i se strecura înminte pe deplin format, rece canoroiul de octom-brie. Monstrul se foloseste de

Henry. Poate ca si de ceilalti,dar de ei '



se foloseste prin intermediullui Henry. Si daca asta-i

adevarul, atunciprobabil ca Beverly aredreptate. Monstrul nu e doar unbrat rasucit sipumni la ceafa în ora de studiuspre sfârsitul zilei, când

doamna Douglasîsi citeste cartea la catedra,nu doar un brânci pe terenul dejoaca, sacazi si sa-ti julestigenunchiul. Daca Monstrul sefoloseste de el, atunciHenry se va folosi de cutit.

- O doamna în vârsta i-a vazutcând încercau sa ma bata, spunea

Beverly. Henry s-a luat dupa ea.I-a dat un sut în farul depozitie.



Asta îl alarma pe Ben mai multdecât orice altceva. întelegea

in-stinctiv, la fel ca majoritateacopiilor, ca traiau mai jos decâmpul vizual, siprin urmare si cel mental, alcelor mai multi adulti. Când un

om marefredoneaza pe strada, cugândurile lui de om mare, despreslujba, întâl-niri, cumparari de masini sicine stie la ce s-or mai gândioamenii mari,-im observa niciodata copiiicare joaca sotron sau de-a v-atiascunselea,ori cu pistoalele sau inelele.

Batausi ca Henry puteau scapabatându-i



* pe cei mici destul de mult,daca aveau grija sa se mentina

mai jos delinia vizuala a adultilor. Celmult, vreun om mare, trecândîntâmplator peacolo, putea spune ceva de genul„De ce nu-1 lasi în pace?" si pe

urma îsicontinua fredonatul fara aastepta sa vada daca batausul sepotolea saunu. Asa ca batausul putea saastepte pâna ce adultul dadeacoltul... Si peurma revenea la ale lui. Separea ca oamenii mari traiau cuimpresia caviata propriu-zisa nu începe

decât când o persoana ajunge la-un metrusaizeci înaltime.



Daca Henry se luase de o cucoanaîn vârsta, însemna ca depasise

linia vizuala. Iar asta mai multdecât orice îi dadea de înteleslui Ben caHenry era într-adevar nebun.

Beverly vazu încrederea pe

chipul lui Ben si se simtinapadita deusurare. Nu mai trebuia sa-ispuna cum domnul Ross îsiîmpaturise pursi simplu ziarul si intrase încasa. Pe asta nu voia sa i-opovesteasca. Eraprea înfricosator.

- Hai sa mergem pe Kansas

Street, propuse Ben si împinsebruscchepengul. Fii gata s-o iei lafuga.



Se ridica în deschizatura si

privi în jur. Luminisul eracufundat întacere. Glasul sopotitor alKenduskeagului se auzea înapropiere, cânte-ce de pasari si duduitul unei

locomotive Diesel ce intrasforaind în triaj.Nu mai auzea nimic altceva, siasta îl nelinistea. S-ar fisimtit mult maifaine daca-i auzea pe Henry,Victor si Belch înjurând în timpce-si croiaudrum prin hatisurile dese, pemalul râului. Dar nu-i auzeadeloc.

¦^ Haide, o chema el pe Beverly,ajutând-o sa iasa.



Fata privi în jur cunervozitate, dându-si parul pe

spate cu mâinilesi strâmbându-se când si-1 simtiatât de slinos.

Baiatul o lua de mâna si porniraprintr-un paravan de arbusti

spreKansas Street.

- Mai bine sa evitam poteca.

;.- - Nu, zise ea, trebuie sa negrabim.

Ben dadu din cap: 7- Bine.

Iesira pe carare si o luara spreKansas Street. O data, Bev seîmpie-



ica de un bolovan aflat pepoteca si



50

ORASUL BÂMTUITRITUALUL CHUD

51

Incinta Seminarului I 2:17dimineata

cazu greu pe trotuarul argintatde luna. Un mormait iesi cufortadin el, si un firisor de sângeînsoti mormaitul, stropindasfaltul crapat.

In lumina lunii arata negru casângele de gândac. Henry îlprivi un ras-



timp, buimacit, dupa care înaltacapul si se uita în jur.

Kansas Street era cufundata întacerea de dinaintea zorilor, cucasele ferecate si întunecate,mai putin câteva lampi de vegherisipite.

Aha. Iata canalul cu gratar.

Un balon cu o fata zâmbareata-rânjinda era legat de una dintrebarele de fier. Balonul selegana si tresarea în adiereaslaba.

Henry se ridica iar în picioare,cu o mâna încleiata tinându-se

deburta. Negrul îl înjunghiasezdravan, dar Henry îi daduse unasi "mai



buna. Da, dom'le. In ce-1 priveape negrotei, Henry banuia ca i-a

facut-obuna-bunuta.

- Copilu-i pa duca, murmuraHenry si ocoli cu pasi clatinatisi

împleticiti balonul ce plutea înaer; sânge proaspat îi lucea pemâna,continuând sa-i curga dinabdomen. Gata cu copilu'. L-amaranjat pemuiangiu. Pe toti o sa-iaranjez. I-nvat eu minte sa maidea cu pietre.

Lumea se unduia în valuri

rostogolindu-se încet, talazurimari pre-



cum cele pe care obisnuiau sa Iearate la începutul fiecarui

episod dinHawaii Ftve-0 la televizorul dinpavilion

(le fac de petrecanie, Danno,ha-ha, Jack Futui Lord. Jack

FutuiLord era destul de bun-bunut)

si Henry putea Henry putea Henryputea aproape

(auzi ce sunet scot baietii aimari can' se scoala se-ndoaie sisezgâltâie

(zgâlzgâlzgâltâie



(realitatea lumii. „Teava".Cânticele. Mai stii „Teava"?„Teava"?„Teava" erea destul de bun-bunuta. „Stersatura". Râs nebuncolo la-nce- _put. Suna ca Patrickffockstetter. Futu-l în cur pa

ma-sa de poponaut.S-a wanjat si el, si din câte)

stia el, asia era de

(râsu pizdii mai grozava ca bun-bunut, asta erea taman FAINA,asta erea FAINA TAMAN CA FAINA '

(bine Teava trage firu sa nu seretraga nu baietii mei prind un

valsi -

(trag



(tragtragtrag

(un val si da-i trotuar surfingcu mine trage(firu trage lumea da' tine)

o ureche în capul lui: tot auzea

pocnetul acela; un ochi în capullui:capul lui Victor înaltându-se învârful arcului aluia, cu pleoa-obrajii si, fruntea tatuate curozete de sânge. Henry privi înstânga cu ochi împaienjeniti sivazu ca în locul ca-aparuse ungardviu înalt, negru. Deasupra sa seînalta cosmelia ia, îngusta si

întunecoasa, a SeminaruhiiTeologic. Nici o fereastra eraluminata.



Ultimele clase ale seminaruluiabsolvisera în 1974. In aceea

îsiînchisese portile, si acum,indiferent cine sau ce ratacea7icolo,ratacea în solitudine... sinumai cu permisiunea guresului

club

ce-si zicea Societatea IstoricaDerry.

Ajunse pe aleea ce ducea la usadin fata. Era barata cu un lantgreu careatârna o placa metalica:TRECEREA OPRITA ORDIN EMISACORDUL DEPARTAMENTULUI POLITIEI

DERRY. Picioarelelui Henry se împiedicara delant, si cazu iarasi greoi -jscf- pe



trotuar. In fata sa, o masinacoti pe Kansas Street de pe

îome.Farurile ei maturara stradaHenry înfrunta buimaceala des-!¦$& savada lampile de deasupra: era omasina de politie. Se târî pe

sub lant si,ca un crab, spre stânga, astfelîncât ajunse ard. Simti minunataatingere de roua a noptii peobrazul îhfier-R^amase cu fataîn jos,întorcând capul dintr-o parte înalta ca <9$-8i umezeasca obrajiisi sabea cât putea mai mult. H .Masina politiei trecu pe alaturi

fara aîncetini.



Apoi deodata girofarurile seaprinsera, spalând întunericul

cu pul-haotice de lumina albastra. Nuera nevoie de sirena pe strazilepustii,

Henry îi auzi goarna urlând

deodata cu toata puterea.Cauciucurile iirâun tipat surprins din asfalt.

Prins, m-aprins, bâigui mintealui... Si apoi îsi dadu seama cama-

politiei se îndeparta de el, peKansas Street. Dupa un moment,un

modulat infernal umplu noaptea,venind catre el dinspre sud. îsi



ii un fel de pisica neagra,uriasa si matasoasa, saltând

prin bezna,numai ochi verzi si blanaunduioasa, Monstrul sub o nouaforma,id spre el, repezindu-se sa-1

înfulece.

Putin câte putin (si numai cândmodulatiile începura sa se înde-î)pricepu ca fusese o ambulantamergând în directia de undemasina politiei. Ramasetremurând în iarba uda, acumfiindu-i

frig, chinuindu-se



ipileste verefa'te manga veredâ-i cu rocku' da-i cu rollu'

avemhambar ce hambar a cui hambar ameu) >vedea



52


53

sa nu vomite. îi era frica sanu-si verse toate maruntaieledacavoma... Si înca mai avea cinciindivizi carora sa Ie vina dehac.

Ambulanta st politie. încotro seîndreapta? La biblioteca,

fireste.Cioroiul. Da-i prea târziu. L-amaranjat. Puteti la fel de binesâ-nchi-



deti si sirena, baieti. N-a s-oauda. E mort ca un stâlp de

gard. E...Dar era oare?

Henry îsi linse buzele cojite cuo limba ca iasca. Daca era mort,

n-ar fi urlat sirena în noapte.Doar daca negrul îi chemase. Asacapoate - numai poate - negroteiulnu murise.

- Nu, sopti Henry.

Se rostogoli pe spate si holbaochii la cer, la miliardele destele.

Monstrul venise de-acolo, ostia. De undeva din cerul acela....Monstrul



(a venit din spatiul cosmic, cupofta de pamântence a venit sa

jefu-iasca toate femeile st savioleze toti barbatii auzi Franknu cumva vreisa zici sa jefuiasca totibarbatii si sa violeze toate

femeile cine da spec-tacolu-asta, domnu' de lahulube, mata ori Jesse? Victoravea obiceius-o zica pe-asta si era destulde)

a venit din spatiile dintrestele. Cerul acela înstelat îidadea fiori:era prea imens, prea negru. Ii

venea cum nu se poate mai usorsa si-i



închipuie facându-se rosu casângele, cum nu se poate mai

usor sa-siînchipuie un Chip conturându-sedin linii de foc...

închise ochii, dârdâind sitinându-si bratele încrucisate

peste burta,si-si spuse: Cioroiul e mort.Ne-d auzit careva luptându-ne sia trimiscopoii sa cerceteze, asta-i tot.•

Atunci, de ce ambulanta?

- Gura, gura, gemu Henry.

Simtea din nou vechea mânienauca; îsi amintea cum îlbatusera iar



si iar pe vremuri - vremuri careacum pareau atât de apropiate si

plinede viata - cum de fiecare datacând credea ca pusese mâna pe eiîi lu-necau cumva printre degete. Asase întâmplase si în ultima zi,

dupa ceBelch o vazuse pe matracucafugind pe Kansas Street spreMaidan. îsiamintea asta, o, da, si-oamintea îndeajuns de clar. Cândîncasezi una-ncoaie, o tii minte. I seîntâmplase iar si iar, în varaaceea.

Henry se chinui sa se ridice însezut, strâmbându-se lajunghiuriledin burta.



, Victor si Belch îl ajutasera

sa coboare pe Maidan. Mersesecât puteade repede, cu toata agonia ce-1strângea si-1 tragea dintrepicioare si dela radacina pântecelui. Venise

vremea sa-i puna capat. Urmaseracarareapâna într-un luminis de unde sedesfaceau cinci sau sase potecica fireleuriei plase de paianjen. Da,acolo se jucasera copii; nu eranevoie sa fiidetectiv ca sa observi asta. Sevedeau ghemotoacele unor hârtiide

ciuri, coada încârligata rosiecu negru a unui sul de capse



consumate, scânduri si o patarazleata de talas, ca si cum

acolo s-ar fi cladit u

îsi amintea cum statuse înmijlocul poienii si scrutasecopacii, cau-

prepeleacul lor de tânci. Aveasa-1 localizeze, apoi se va urcasiIo va gasi fata ascunzându-se,si se va folosi de cutit ca sa-itaie gâtulpiva strânge în mânatâtisoarele, dragut si usurel,pâna n-or sa se maita. ¦ ' ' '

Dar nu reusise sa vada nici unprepeleac; nici Belch, niciVictor.



Jfechea frustrare i se ridica îngât. împreuna cu Victor, îl

lasara pe Belch,|J pazeasca luminisul pe cândei se dusera spre râu. Dar niciacolo~tu gasisera vreo urma a fetei.Tinea minte cum se aplecase,

luase ora si

r 8

Maidanul t 12.55 dupa-amiaza

-:- o arunca departe, furios sinedumerit.

7--: -Unde futu-i mama ma-sii s-a dus? întreba, rasucindu-sespre



Victor.

Victor clatina încet din cap:- Nu stiu. Iti curge sânge.

Henry coborî ochii si vazu opata întunecata, de marimea unui

banut, între cracii blugilor.Durerea se retrasese devenind opulsatie surda,dar îsi simtea chilotii preamici si prea strâmti. I seumflau fuduliile. Dintfou se înteti înlauntrul luifuria aceea, ca o funie înnodataîmprejuruluimii. Asta ea i-o facuse.

- Unde e? suiera el spre Victor.- Nu stiu, spuse iar Victor cuaceeasi voce posaca.



Parea hipnotizat, lovit deinsolatie, deloc prezent.

- O fi fugir, cred. De-acumpoate fi oriunde de-aicea si

pâna la OldCape.- Ba nu-i, replica Henry. Seascunde. Au o vizuina si seascunde«colo. Poate n-o fi unprepeleac. Poate-i altceva.

- - Ce?

- Ha... bar... n-am! strigaHenry, iar Victor tresari.



Henry statea în Kenduskeag, aparece spumegându-i peste tenisi,

siea în jur. Ochii sai se fixarape un cilindru ce iesea din solcam late metri în aval - o statie depompare. Iesi din apa si pomi

într-acolo,îd cum un soi de oroare i seinstaleaza înlauntru-i. Pieleaparea sa



ORASUL BÂrrrulTi se întinda pe trup, ochii i sedilatau, astfel ca puteau vedeatot mai multsi mai mult; i se parea ca-si

simte fmsoarele de par dinurechi agitându-sesi miscându-se ca frunzele dealga într-un curent subacvatic.

Din statia de pompare se înaltaun murmur gros, si dincolo de eaputeasa vada o conducta iesind dintaluz deasupra Kenduskeagului.Un torent

constant de laturi pulsa dinteava si se scurgea în râu. Seapleca peste



capacul rotund din fier alcilindrului. - Henry? striga

glasul nervos allui Victor. Henry? Ce faci?Henry nu-i acorda nici oatentie. îsi lipiochiul de una dintre gaurilerotunde ale capacului si nu vazu

decâtbezna. Puse urechea în loculochiului.

-Asteptati...

Vocea pluti pâna la el dinîntunecimea dinauntru, iar Henryîsi simtitemperatura interioara coborândpâna la zero, venele si arterele

încreme-nindu-i ca niste tuburicristaline de gheata. Daralaturi de aceste senzatii



aparu si un sentiment aproapenecunoscut: iubire. Ochii i se

mariri Unzâmbet ca de clovn 2 întinsebuzele într-un arc mare, anemic.Era voceadjn luna. Acum Monstrul se aflajos, în statia de pompare... Jos

în canale:-Asteptati... vegheati... s 4

Astepta, dar nu mai urma nimic:doar torsul monoton, adormitor,al instalatiilor de pompare.Reveni în locul unde Victorstatea pe mal,privindu-1 prudent. Henry nu-1baga în seama si urla dupaBelch. Peste

putin timp, Belch aparu.

- Haide, spuse Henry. ,



- Ce facem, Henry? întrebaBelch.

- Asteptam. Veghem.

Se strecurara înapoi spre poianasi se asezara. Henry încerca sa-si

îndeparteze chilotii de boaseleinflamate, dar îl durea preatare. .

- Henry, ce..., începu Belch.-Ssst!

Belch tacu, supus. Henry aveatigari Camei dar nu le scoase.Nuvoia sa simta cateaua fumul de

tigara, daca era prin preajma.Ar fi putut



.explica, însa nu era nevoie.Rostise doar doua cuvinte, dar

acesteapareau sa explice totul. Peacolo se jucau aîa. Curând aveausa vina siceilalti. De ce sa se agate doarde curva, când puteau pune mâna

pe toticei sapte cacatei?

Asteptara si vegheara. Victor siBelch pareau sa fi adormit cuochiideschisi. N-a fost o asteptarelunga, -dar Henry avu timp sa segândeascala destul de multe lucruri. Cumgasise briceagul, în aceeasi

dimineata,de exemplu. Nu era acelasi pecare-1 avusese în ultima zi descoala; pe



ala îl pierduse undeva. Acestaarata mult mai misto.

RITUALUL CHUD

Venise prin posta.

Asa se parea.

Statea în picioare pe veranda,privind la cutia lor postalarablagita

iercând sa priceapa ceea cevedea. Cutia era întesata debaloane,stateau legate de cârligulmetalic unde agata câteodatapostasul

„le; altele erau legate destegulet. Rosii, galbene,albastre, verzi.



a un circ bizar s-ar fi furisat

pe Witcham Road în putereanoptii,

._ în urma acest semn.

în timp ce se apropia de cutia

postala, vazu ca pe baloane eraude-

te chipuri - chipurile copiilorcare-1 smecherisera toata vara,copiii

pareau sa-si râda de el lafiecare cotitura.

Se holbase la aparitiile acelea,

cu gura cascata, si atuncibaloanele



isera unul câte unul. Astafusese bine; parea ca le

sparsese doar&ndu-se s-o faca, ucigându-i cugândul.

Capacul cutiei de scrisori se

deschise deodata. Henry seapropie si'Hfiri înauntru. Desi factorulpostal nu ajungea atât dedeparte înaintejtftttijlocul dupa-amiezei,Henry nu simti nici o surprizacând vazu înpie'un pachet dreptunghiular,plat. îl scoase. MR, HENRYBOWERS,

JfePD#2, DERRY, MÂINE, eraadresat pachetul. Purta chiar siun expe-



'mur. MR. ROBERT GRAY, DERRY,MÂINE. \ Deschise pachetul,

lasând hârtia cafenie sapluteasca în voie pâna Ipgapicioarele lui:înauntru se afla o cutie albi Odeschise. Pe captu-gpk de bumbacalb

era cutitul. îl lua în casa.

: f Tatal sau zacea pe patul descânduri din dormitorul pe care-1 împar-tea», înconjurat de cutii goalede bere, cu burta umflata pesteelasticulchilotilor galbeni. Henryîngenunche lânga el, ascultândsforaitul si fâl-

¦f8ttril respiratiei, privindbuzele ca de cal cum se pungeausi se încreteauip» fiecare rasuflare.



> ¦ Plasa capatul activ al

cutitului pe gâtul uscativ siridat al tatalui sau.$ftiul se misca putin, dupa carese linisti iar în somnul de dupapreaIttnlta bere. Henry tinu cutitul

astfel timp de aproape cinciminute, cu$phii îndepartati si gânditori,vârful degetului sau maremângâind buto-'%1 de argint instalat înmânerul briceagului. Vocea dinluna îi vorbi -soptea ca vântul de primavara,care e cald, dar are un taisrece îngropat

^|§Kteva în mijlocul lui, bâzâiaca un cuib de hârtie plin cubarzauni jri--



|itî, însira verzi si uscate caun politician ragusit.

Tot ceea ce spunea vocea i separea destul de bun-bunut luiHenry,

ca apasa butonul argintiu. Djn

cutit se auzi un clic când arculsestinse, si cincisprezececentimetri de otel strabaturagâtul lui Butch;. Intra la fel de usor cadintii furculitei într-un pieptde pui bine Ept.Vârful lamei rasari prin parteacealalta, picurând sânge.55

54

sând



56


57

Ochii lui Butch se deschiserabrusc. Se holba în tavan.Mandibulaîi cazu. Pe la colturile guriiîi curse sânge peste obraji,spre lobii urechi-lor, începu sa bolboroseasca. Unclabuc mare de sânge i se formaîntre

buzele moi si plesni. O mâna sefurisa pâna Ia genunchiul luiHenry si-1



strânse convulsiv. Henry nu avunimic împotriva. Pâna la urma

mânacazu. O clipa mai târziuîncetara si bolboroselile. ButchBowers eramort.

Henry trase afara pumnalul, flsterse pe cearsaful murdar ceacope-rea lavita tatalui sau siîmpinse lama la loc pâna cearcul tacani iar. îsiprivi tatal fara prea mareinteres. Vocea îi spusese cetreburi are pe ziuaaceea în timp ce stateaîngenuncheat lânga Butch, cu

cutitul pe gâtul lui.Vocea explicase totul. Asa caintra în camera cealalta sa ledea telefon



lui Belch si Victor.

Iar acum iata-i aici pe totitrei, si, desi coaiele înca îlmai dureaucumplit, cutitul forma oumflatura confortabila înbuzunarul stâng din

fata al pantalonilor. Simtea caîn curând va începe macelul.Ceilaltiaveau sa revina pentru a-sirelua cine stie ce joc pustescvor fi jucat, siatunci urma sa-nceapa macelul.Vocea din luna îi însirase totulpe cândstatea în genunchi lânga Butch,iar pe drumul spre oras nu

fusese în sta-re sa-si ia ochii de la disculacela palid si spectral de pecer. Vedea ca



într-adevar în luna era un om -o fata-de4trigoi urâta si

lucitoare cu cra-tere în loc de ochi si un rânjetspân ce parea sa-i ajunga pânaaproapede umerii obrajilor. îi vorbi

(plutim aici jos Henry totiplutim si tu ai sa plutesti) totdrumul spreoras. Ucide-i pe toti, Henry,spunea vocea-fantoma din luna,iar Henrypricepea foarte bine; Henrysimtea ca poate sustine aceaemotie. Aveasa-i ucida pe toti, pe totitortionarii sai, si atunci

sentimentele acelea - caîsi pierdea controlul, ca seîndrepta inexorabil spre o lumemai larga pe



care n-o va putea domina asa cumdominase curtea de joaca din

ScoalaElementara, ca în mai larga lumegrasanul si cio-roiul sibâlbâitul celstricat ar putea oarecum sacreasca mai mari, în vreme ce el

nu va facedecât sa creasca oarecum maibatrân - vor disparea.

Avea sa-i omoare pe toti, iarvocile - cele dinauntru si ceacare-ivorbea din luna - aveau sa-1lase în pace. îi va omorî siapoi se va*n-toarce acasa si se va aseza pe

prispa din dos cu spada japonezasuvenir



a tatalui sau în poala. Va bea obere Rheingold de-a tatei. Va

ascultaradioul, dar nu baseball.Baseballul era strict pentruTara CapetelorPatrate. In loc de asta, vaasculta rock and roii. Desi

Henry nu o stia (sinu i-ar fi pasat nici dac-ar fistiut-o), în aceasta unicaprivinta el si

agubosii cadeau de acord: rockand roLUil era o chestie destulde bunitvem pui în hambar, al cuihambar, care hambar, al meuhambar. Atunci

tul va fi bine; totul va ficorect atunci; totul va fiextraordinar atunci,



tot ce-ar mai putea urma nu vamai conta. Vocea va avea grija

de .-simtea asta. Daca aveai grija deMonstru, Monstrul avea grija deie.Asa mersesera întotdeaunalucrurile în Derry.

Dar trebuia ca pustii sa fieopriti, opriti curând, opritiazi. Asa-i

| Spusese vocea.

î:.::' Henry scoase din buzunarcutitul cel nou, îl privi, îlîntoarse pe toate

'; partile, admirând felul cumscânteia soarele pe plaselelecromate. Apoi



'¦ Belch îl însfaca de brat,sâsâind:

;-l] , - Uita-te-acolo-sa,Henry! Ptiu, fir-as al dracu'!Uite colo-sa!

'.:• Henry privi si simti lumina

limpede a întelegerii izbucnindpeste

Z eL O sectiune patrata apoienii se înalta ca prinfarmec, dezvaluind de-desubt o felie crescânda deîntuneric. O clipa doar simti unjunghi dejgroaza la gândul ca s-ar puteasa fie posesorul vocii...

Deoarece cu sigu-



: ranta Monstrul locuia undevasub oras. Apoi auzi scârtâitul

grunjos al"pamântului în tâtâni sipricepu. Nu reusisera sa vadacasa din pom pen-Iiu ca nici nu exista asa ceva.

: - Pe toti sfintii, am statexact în capu' lor, mârâi Victorsi, în timpce capul si umerii lui Benapareau în trapa patrata dincentrul lumini-

'-¦-- sului, dadu sa se repeadala atac.

Henry îl însfaca si-î tinu peloc.



- Nu punem mâna pa ei, Henry?întreba Victor în timp ce Ben se

ia sa iasa.

— Punem noi mâna, spuse Henry,fara a-si lua o clipaochii de la

detestatul baiat gras.

Alt pocnitor la zgaibarace. Amsa-ti pocnesc zgaibaracele-asade-o

. sa-ti zboarepân-la urechi, sale poti purta ca cercei, futaigras ce esti.

v -Stai mima si vezi de nu.

* ""¦ - N-avea tu grija.



. _. Grasanul o ajuta pe târfasa iasa din groapa. Privi în jur

a îndoialasi, o clipa, Henry avu impresiaca se uita direct Ia el. Apoiochii îi tre-cura mai departe. Cei doi îsimurmurara ceva unul altuia si se

îndesara

:- în hatisuri, disparând.

-Haideti, chema Henry, cândzgomotul crengilor trosnind sial

\: frunzelor fosnind se stinse.Ne luam dupa ei. Da' tinetidistanta si nu

£;. faceti .taraboi, îi vrem petoti la gramada.



j. Cei trei traversara poienitaca soldatii în patrulare,

aplecati, cu^ ochii mari si mobili. Belchpoposi sa se uite în club siclatina capul cu

j> mirare admirativa:



58

ORASUL BÂNTUITRITUALUL CHOD

59

- Drept în capul lor sezui!

Henry îi facu un semn nerabdatorsa înainteze.

Urmara cararea, pentru ca faceaumai putin zgomot. Ajunsesera lajumatatea drumului spre KansasStreet când curva si grasanul,

tinân-du-se de mâna (Nu ca-i dragut?se întreba Henry într-un soi deextaz),



iesira la iveala aproape dreptîn fata lor.

Noroc ca erau întorsi cu spatelespre grupul Iui Henry si niciunulnu privi în jur. Henry, Victorsi Belch împietrira, apoi se

retrasera înumbra de Ia marginea potecii.Curând, Ben si Beverly nu maierau decâtdoua camasi de-abia deslusiteprintr-o încâlceala de arbustisi tufe. Ceitrei îsi reîncepura urmarirea...Prudenti. Henry scoase iarpumnalul si

Henry face autostopul 12.30dimineata



apasa butonul cromat dinplasele. Lama sari afara. O

privi visator,în lumina lunii. îi placea felulcum lumina stelelor parcurgeataisul. Nuavea idee ce ora era. Acumplutea în si afara din

realitate.

Un sunet se impuse constiinteilui si începu sa creasca. Eramotorulunei masini. Se apropia. OchiiIui Henry se dilatara înîntuneric. Strânsecu mai multa putere cutitul,asteptând masina sa treaca.

Nu trecu. Se înscrise în curbade dupa gardul viu aiseminarului si



se opri acolo, cu motorulmârâind gros. Strâmbându-se

(acum burta i seîntarea; devenise dura ca oscândura, iar sângele ce seprelingea vâscosprintre degete avea consistentasevei chiar înainte sa dai cep

artarilor lasfârsitul lui martie, începutullui aprilie), se ridica îngenunchi si împin-se în laturi ramurile rigide alegardului viu. Vedea faruri siconturul uneimasini. Copoii? Mâna sa sestrângea pe cutit si sedestindea, se strângeasi se relaxa, se strângea si se

relaxa.



Ti-am trimis un mijloc detransport, Henry, sopti vocea.

Un fel detaxi, dacâ-ti spune ceva asta.în fond, trebuie sa ajungi laPensiune des-tul de curând. Se apropiezorile.

Vocea slobozi un chicotitsubtire sî osos si tacu apoi.Acum singu-rele sunete erau târâitulgreierilor si murmurul monotonal masinii oprite.Suna ca surdinele la bombitele-cirese, constata distrat Henry.

Se ridica stângaci în picioare

si îsi croi drum înapoi sprealeea



Seminarului. Arunca o privirespre masina. Nu era a politiei:

nu aveagirofaruri pe capota, iarcaroseria arata cu totul altfel.Era de tip... vechi.

Henry auzi iar chicotilul

acela... Sau poate n-o fi fostdecât vântul.

Iesi din umbra gardului viu, setârî pe sub lant, se ridica dinnou în doaresi începu sa mearga spre masinace exista într-o lume de foto-iialb-negru, cu lumina stralucitoare alunii si umbra de nepatruns.

„jpairyarata într-un hal fara de hal:camasa înnegrita de sânge,panta-jtfanii



îmbibati aproape pâna lagenunchi. Fata-i era un cocolos

alb sub o^lunsoare cazona.

Zî Ajunse la intersectia dintrealeea Seminarului si trotuar siprivi ma-

¦ tina, încercând sa desluseascanamila de la volan. In schimbrecunoscu K.de îndata masina - era cea pecare tatal lui jura întotdeaunac-o va aveaîntr-o buna zi, un Plymouth Fury1958. Era rosie cu alb, iarHenry stia(nu i-o spusese suficient de destaica-sau?) ca motorul torcând

sub capotaera un V-8 327. 255 de caiputere la dispozitie, capabilasa atinga o suta la



ora în vreo noua secunde de laignitie. O sa-mi iau masina aia,

si când oimuri po' sa ma-ngroape cu ea cutot, îi placea lui Butch saspuna... Atâtnumai ca, desigur; nu-si luaseniciodata masina, iar statul îl

înmormântasedupa ce Henry fusese dus, batândcâmpii si urlând despre monstri,la fermavesela.

Daca el îi al dinauntru nu credc-oi putea-o lua, îsi spuseHenry,strângând pumnalul în mâna sibalabanindu-se ca un om beat, cu

ochiila silueta de la volan.



Atunci usa din dreapta a masiniise deschise larg, plafoniera se

aprinse si soferul întoarsecapul spre el. Era BelchHuggins. Fata sa erao ruina atârnânda. Un ochi îidisparuse, si o gaura, putrezitaîntr-un obraz

pergamentos dezvaluia dintiiînnegriti. Pe capul lui Belchstatea coco-tata boneta de baseball New YorkYankees pe care o purta în ziuacândmurise. Era întoarsa cucozorocul în spate. De-a lungullui se prelingeao pasta gri-verzuie.

- Belch! urla Henry, si durereasfâsietoare îi tâsni în sus dinburta,



facându-1 sa mai scoata un tipatnearticulat.

Buzele moarte ale iui Belch selatira într-un rânjet,despicându-seîn falduri cenusii-albicioase,fara sânge. Ridica o mâna

rasucita spre usa,în semn de invitatie.

Henry ezita, apoi ocoli mascaautomobilului, atingând emblemadepe capota la fel cum faceaîntotdeauna când, copil fiind,tatal sau îl duceaîn sala de expozitie din Bangorsa se uite la exact aceeasi

masina. Ajun-gând în partea dreapta, pâcla îlcoplesi într-un val moale sitrebui sa se



prinda de portiera deschisapentru a se tine oe picioare.

Ramase acolo,cu capul plecat, respirând înicnete fonfaite. Intr-un târziulumea revenila locul ei - partial - si reusisa dea ocol portierei si sa cada

în scaun.Durerea îi sfredeli din noumaruntaiele, si sânge proaspatîi scalda mâna.II simtea ca pe o gelatinacalda. Rezema capul pe spate siscrâsni din



60


61

dinti, cu tendoanele gâtuluiiesite în afara. In fine,durerea începu sacedeze putin cate putin.

Portiera se închise de la sine.Becul din plafon se stinse.Henryvazu una dintre mâinile putrede

ale lui Belch apucândschimbatorul de



viteze si pornind. Nodurilecocârjate si albe ale falangelor

lui Belchluceau prin pielea descompusa adegetelor.

Masina se puse în miscare peKansas Street spre Up-Mile Hill.

- Ce mai faci, Belch? se auziHenry pe sine spunând.

Era o prostie, fireste - Belchnu putea fi acolo, mortii nu potcon-duce masini - dar altceva nu-itrecea prin cap.

Belch nu raspunse. Unicul sau

ochi înfundat în cap privea.drumul.



Dintii scânteiau bolnav spreHenry prin spartura obrazului.

Henry devenivag constient ca mos Belchmirosea destul de urât. MosBelch de faptmirosea ca un cos de patlagelestricate si apoase.

Compartimentul pentrumanusi se deschise, lovindu-1 peHenry pqste genunchi, si Ialumina becu-letului dinauntru vazu o sticlade Texas Driver, pe jumatateplina. Oscoase, o destupasi trase odusca buna. Se duse pe gât camatasea recesi-i lovi stomacul ca o explozie

de lava. Tremura din tot trupul,gemu... si



apoi începu sa se simta putinmai bine, putin mai legat de

lume.- Mersi.

Capul lui Belch se întoarse spreel. Henry îi auzi tendoanele

gâtului;scârtâiau ca o balama ruginita.Belch îl privi un moment cu ocautaturamoarta monoculara, iar Henryobserva pentru prima oara ca luiBelch îilipsea cea mai mare parte anasului. Se vede treaba cacineva poftise lanasul lui mos Râgâila. Un câine,

poate. Sau sobolani. Maiprobabil so-



bolani. Tunelurile prin care-ifugarisera aia mici în ziua

aceea erau plinede sobolani.

Miscându-se la fel de încet,capul lui Belch reveni din nouspre drum.

Henry se bucura. Privirea aceeaa lui mos Belch catre el, eibine, Henrynu fusese-n stare s-o priceapa.Se simtise ceva în unicul ochiînfundatal lui Belch. Repros? Furie? Ceanume?

E un baiat mort la volanulacestei masini.

Henry coborî privirea pe brat sivazu ca acolo i se formaserabubu-



ruze enorme. Trase repede încaun gât din sticla. Lichidul tare

îsi ras-pândi fierbinteala în trupu-iîndurerat.

Plymouthul coborî Up-Mile Hillsi se îndrepta spre sensul gira-

toriu... Doar ca la ora aceeadin noapte nu circula nimic;toate semafoa-rele fusesera comutate pegalben, clipind, scaldândstrazile goale si cladirileînchise cu pulsatii statornicede lumina. Domnea o asemenealiniste,încât Henry putea auzi releuriletacanind înauntrul fiecarui

semafor...Sau o fi fost poate doarimaginatia lui?



¦ Nici nu m-am gândit sa te lasde caruta-n ziua aia, Râgâilâ,

spuse j.Vreau sa zic, daca... stii...daca asta aveai în cap. Din nouscrâsnetultendoanelor uscate. Belchprivindu-1 iar cu ochiul

înfundat. Si buzeleîntinse într-un rânjet cumplitce dezvelea gingii „¦negricioasecrescândmucegai în gradina personala.Cefei de rânjet w asta? seîntreba Henry întimp ce masina torcea matasos însus pe Main Street, pe lânga„Freese's"pe o parte, pe lânga „Nan's

Luncheonette" Si „AladdinTheater" pe



cealalta. O fi un rânjet aliertarii? Un rânjet ^a-ntre

prieteni vechi? Sauo fi un rânjet de soiul carespune am sa ti-o ^ttag, Henry,am sa ti-o tragpentru ca ai fugit si ne-ailasat pe mine si 'Ipe Vie? Cefei

de rânjet?

¦ . - Trebuie sa-ntelegi cum afost, spuse Henry, apoi se opri.,F Cumfusese"1. Toate i se amestecauîn minte, bucati încurcate capie-jele unuianume puzzle care tocmai fusesedesertat pe una -dintre caca-¦cioasele

mese de jucat carti din sala derecreere la Juniper Hill. CumJusese7 Ii



urmarisera pe grasan si pe târfapâna înapoi pe Kansas Street ji-

iasteptasera în tufisuri,privindu-i cum escaladau taluzulpâna în vârf.jbaca dispareau din vedere, el,Victor si Belch ar fi lasat

balta pânda siS-ar fi repezit dupa ei; doi dinsapte tot era mai bine decâtnici unul, iar"restul aveau sa apara cutimpul.

Dar nu disparusera. Pur sisimplu se rezemasera de gard,stând deVorba si supraveghind strada.

Din când în când se uitau în josspre Mai-



dan', dar Henry îsi tinea ceidoi trupeti bine ascunsi

vederii.Cerul, îsi amintea Henry, seacoperise, norii se adunau de larasarit, aeruldevenea mai dens. Avea sa ploua

în acea dupa-amiaza. Ce seîntâmplase în continuare? Ce...

O mâna osoasa, cu pielea ca deceara, îl apuca de brat, iarHenryzbiera. Lunecase din nou încenusiul acela ca de bumbac, dargroaznicaatingere a lui Belch si junghiulde durere din stomac stârnit de

racnet îladusera înapoi. Privi în jur sivazu fata lui Belch la nici douadegete



de, a sa; trase gâfâit aer înpiept, si imediat regreta. Mos

Râgâila chiarmucegaise. Lui Henry îi reveniraîn minte tomatele putrezindlinistite învreun colt de hambar. I serascula stomacul.

Deodata îsi aminti sfârsitul -sfârsitul lui Belch si al luiVie, celputin. Cum venise ceva dinîntuneric în timp ce stateauîntr-un put cugrilaj de canal în vârf,întrebându-se încotro s-o apuce.Ceva... Henry nufusese-n stare sa spuna ce

anume. Pâna ce Victor tipase: -Frankenstein! Frankenstein/



Si asa era, monstrul IuiFrankenstein, cu suruburi

iesindu-i din gâtsi o cicatrice adânca si prinsa-n copci pe frunte, târâindu-sipicioarele înîncaltari cât cuburile unuicopil.



62


63

- Frankenstein! uriase Vie.Fr...

Iar în clipa urmatoare Vieramasese fara cap. Capul sauzbura de-alatul putului, izbind pereteleopus cu o bufnitura acra sicleioasa. Ochii

galbeni si aposi ai monstruluicazura asupra Iui Henry, iaracesta îngheta.



Basica îsi dadu drumul si simticeva cald si ud inundându-i

picioarele.Creatura o lua spre el si atunciBelch... Belch...

-Asculta, stiu c-am fugit, spuse

Henry. Nu trebuia s-o fac.Dar...dar...

Belch nu facea decât sa-1priveasca.

- M-am pierdut, sopti Henry, capentru a-1 înstiinta pe mosRâgâilaca si el platise.

Suna neconvingator, de parca arfi spus Mda, stiu ca te-aomorât,



Belch, da' eu aveam o jale deteapa sub unghie. însa fusese

rau... Raude-a binelea. Ratacise ore-n sirprintr-o lume de bezna puturoasasi încele din urma, tinea minte,începuse sa urle. La un moment

dat cazuse- o cazatura lunga, naucitoare,pe parcursul careia avusese timpsa-sispuna O, ce, bine într-un minutam murit si scap de-aici - iarapoi sepomenise într-o apa care curgearepede. Pe sub Canal, banuia el.Iesiseîn lumina soarelui ce asfintea,

lopatase pâna la mal si în celedin urma



iesise din Kenduskeag la nicicincizeci de metri de locul unde

AdrianMellon avea sa se înece douazecisi sapte de ani mai târziu. îialunecapiciorul, cazu, se lovi la cap,ramase fara cunostinta. Când se

trezi,coborâse noaptea. îsi gasi cumvacalea pâna la Drumul National 2sifacu autostopul pâna acasa. Iaracolo îl asteptau politistii.

Dar aia fusese atunci, iar astaera acum. Belch pasise în fatamon-strului lui Frankenstein, care

îi jupuise partea stânga a feteipâna la os -



atâta apucase Henry sa vadaînainte de-a o lua la sanatoasa.

Acum însaBelch revenise, iar Belch îiarata ceva cu degetul.

Henry vazu ca oprisera în fataPensiunii Derry, si deodata

înte-lese perfect. „Pensiunea" erasingurul hotel adevarat ramas înDerry.In 1958 mai fusese si „TheEastern Star", în capatul IuiExchange, si '„The Traveller's Rest" peTorrault Street. Ambeledisparusera în timpulreînnoirilor edilitare (Henry

stia totul despre asta; laJuniper Hill citise



ziarul Derry News cu credinta,în fiecare zi). Doar Pensiunea

mairamasese, si vreo câtevamoteluri de trei parale pe lângaautostradaInterstate.

Aicea vor fi fiind, reflectaHenry. Chiar aici. Toti care-aumai ra-mas. Dorm în pat, cu viziuni debombonele - sau canale poate -dan-sându-le în capete. Si-am sa levin de hac. Rând pe rând am sale vinde hac.

Scoase iar sticla de TexasDriver si supse din ea. Simteasânge



aspat susurându-i în poala, iarperna era cleioasa sub el, dar

vinula totul mai suportabil. I-ar fiprins bine ceva bourbon bun, darniciiul acesta nu era de lepadat.

- Uite, îi zise el lui Belch.îmi pare rau c-am fugit. Nu stiude cefugit. Te rog... Nu te-nfuria.

Belch vorbi pentru prima sisingura data, dar vocea nu era alui.focea ce iesi din gura putreda alui Belch era adânca si

puternica,spaimântatoare. Henry tresari laauzul ei. Era vocea din luna,vocea



vnului, vocea pe care o auziseîn visele lui cu drenuri si

canale prinapa siroia la nesfârsit.

- Taca-ti gura si fa-le felul,rosti vocea.

- Sigur, scânci Henry. Sigur,sigur, vreau s-o fac, nicivorba...Baga sticla la loc încompartimentul manusilor. Gâtulei clantani

:urt ca niste colti. Iar acolounde fusese sticla vazu ohârtie. Oscoase o despaturi, lasând

amprente însângerate la colturi.In capul



foii era [primat în relief, culitere stacojii, urmatorul

antet:UN MEMORANDUM DE LA PENNYWISE!Iarmai jos, tiparit migalos cumajuscule:

BILLDENBROUGH311

: BEN HANSCOM 404

. EDDIE KASPBRAK 609

BEVERLY MARSH 518

RICHIE TOZIER 217

Numerele camerelor lor. Bunatreaba. Economie de timp.

- Mersi, Be...



Dar Belch disparuse. Scaunul

soferului era gol. Doar sepcutadeaseball New York Yankees maizacea acolo, cu cozorocul plinde 2mucegai întarit. Si o substanta

vâscoasa pe schimbatorul deviteze.Henry privi, cu inima zbatându-i-se dureros în beregata... I separu caaude ceva miscându-se,schimbându-si pozitia, pebancheta din spate.Coborî repede, deschizândportiera si aproape cazând pecarosabil de

atâta graba. Ocoli automobilul,care înca mai bolboroseaîncetisor prin



dublele sale tevi de esapamentca niste bombe-cireasa (în

Statul Maine,bombele-cirese fusesera scoaseîn afara legii înca din 1962).

îi era greu sa umble; fiecarepas îi sfâsia abdomenul. Dar

ajunse pej trotuar si se opri acolo,privind la cladirea de caramidacu opt etaje care,împreuna cu biblioteca,Cinematograful „Aladdin" si

Seminarul, se



64


65

numara printre putinele pe caresi le mai amintea de pe vremuri.Acummajoritatea luminilor de laetajele superioare erau stinse,dar globurilede sticla mata ce flancau poartaprincipala ardeau blând înîntuneric,

aureolate cu umezeala din ceatajoasa staruitoare.



Henry se chinui sa înaintezeprintre ele, împingând cu umarul

unbatant al usii.

Holul era cufundat în tacereanoptii târzii. Pe jos seîntindea un covor

turcesc decolorat. Tavanul era ofresca enorma, alcatuita dinpanourirectangulare ce înfatisau scenedin zilele forestiere aleorasului Derry.Se vedeau canapele umflate pestemasura, fotolii voltate si unsemineuurias, acum stins si tacut, cuun bustean de mesteacan aruncat

pestepirostrii - un butuc veritabil,fara instalatie de gaze; caminulpensiunii



nu era o simpla piesa de decor.Plante se revarsau din doua

jardinierejoase. Usile duble de sticla ceduceau la bar si restaurant erauînchise.Dintr-un birou interior, Henryputea auzi balmajeala unui

televizor datla minimum.

Traversa holul, cu camasa sipantalonii mânjiti de sânge. înbraz-dele mâinilor i se întarisesânge; îi vârsta obrajii si-istrabatea fruntea,ca unui indian vopsit cuculorile razboiului. Ochii-i

ieseau din orbite.Oricine l-ar fi zarit, ar fifugit urlând de groaza. Dar nuera nimeni acolo.



Usile liftului se deschisera de

îndata ce apasa butonul URCARE.Privi Ia hârtia din mâna, apoila numerele etajelor. Dupa unmoment decumpanire, apasa la 6 si usilese închisera. Se auzi un murmur

slab demotor în timp ce ascensorulîncepea sa urce.

Pot foarte bine sâ-ncep de sussi sa cobor treptat.

Se rezema moale de peretele dinfund al cabinei, cu ochii pejuma-tate închisi. Murmurul liftului

avea un efect linistitor. La felca acela al



instalatiilor din statiile depompare ale retelei de

canalizare. Ziua aceeaîi tot revenea în minte. Cumtotul paruse aproapeprestabilit, ca si cumtoti ar fi jucat doar nisteroluri. Cum Vie si mos Râgâila

parusera... eibine, aproape drogati. îsiamintea...

Cabina se opri, zguduindu-1 sitrimitându-i înca un val dedurereatroce în stomac. Usile glisaradeschizându-se. Henry pasi pecoridorultacut (alte plante, agatatoare,

cataratoare, nu voia sa atinganici una, nu,



lujerii aia verzi si zemosi îiaminteau prea tare de lucrurile

care atârnauacolo în bezna). Se uita din noupe foaie. Kaspbrak statea la609. Henrypomi într-acolo, rezemându-se deperete cu o mâna si lasând din

merso vaga dâra de sânge pe tapet(ah, dar pasea la o parte ori decâte ori seapropia de vreuna dintreplantele acelea agatatoare; nuvoia încurcaturicu alea). Respiratta-i suieraaspra si uscata.

f t

Aici era. Henry scoase briceaguldin buzunar, îsi trecu limbapeste



izele uscate si batu Ia usa.Nimic. Batu iar, mai tare.

-Cine-i?'

Somnoros. Bun-asa. Va fi fiindîn pijamaluta, treaz doar pejuma-

„,„. Iar, când va deschide usa,Henry îi va înfige pumnaluldrept înadâncitura de la baza gâtului,adâncitura vulnerabila aflataimediat sub '(narui lui Adam.

-Uftieru', domnu', spuse Henry.Mesaj de la sotie.

O fi având Kaspbrak nevasta?Poate ca spusese o prostie.Astepta,



în alerta rece. Auzi pasi -fosnet de papuci.

- De la Myra?

Parea alarmat. Va fi si maialarmat peste câteva secunde.Pulsul

batea constant în tâmpla dreaptaa lui Henry. . - Cred ca da,domnu'.Nu scrie nici un nume. Zice doarsotia.

Urma o pauza, apoi un clantanitmetalic când Kaspbrak bâjbâi lalanl. Rânjind, Henry apasabutonul de pe plaselelecutitului. Clic. Ridica

lama lânga obraz, pregatit. Auzicum se deschide încuietoarea.Peste o



clipa doar va împlânta taisul înberegata micului ticalos

slabanog.Astepta. Usa se deschise siEddie

10

Pagubosii toti laolalta I 1.20dupa-amiaia

îi vazu pe Stan si Richie tocmaiiesind de la Costello AvenueMar-ket, mâncând fiecare câte oînghetata pe bat.

- Hei! striga el. Hei,asteptati-ma!

Se întoarsera, iar Stan îi facucu mâna. Eddie aierga sa-iajunga cât



putea de repede, ceea ce nuînsemna, la drept vorbind,

tocmai repede.Un brat îl avea încarcerat într-o carcasa din ghips, iar subcelalalt îsiea tabla de Parcheesi.

- Ce-ai-zici, Eddie? Ce-ai-zici,baiete? întreba Richie în maret-ros-tOgolita sa Vpce a GentlemanuluiSudist (cea care suna mai mult a

om Leghorn din desenele animatedecât a orice altceva).

- Voi a zice... Voi a zice...baiatu' a'e un b'at 'upt! Ui-la

el, Stan,atu' a'e un b'at 'upt! Voi azice... Ia fii tu baiat det'eaba si du-i toa-



de Pawcheeseh baiatului! ^

- Pot sa mi-o duc si singur,replica Eddie, cam cu sufletulla gura.i-ar fi sa dau si eu o limba peînghetata?

-r Mamica-la n-ar fi de acord,Eddie, zise trist Richie siîncepu saiânce mai repede; tocmaiajunsese la miezul de ciocolata,partea lui



66


67

favorita. Microbi, baiete! Voi azice... Voi a zice pot' luamicrobi mân-cân' dup-aT cineva!

- O sa risc, zise Eddie.

Fara tragere de inima, Richieîsi ridica înghetata spre gura

iuiEddie... si o smulse de îndatace Eddie reusi sa muste de vreodoua ori.



-Poti s-o iei pe-a mea cât a mai

ramas, i-o oferi Stan. Am încaburta plina de la prânz.

- Ovreii nu manânca mult, îlinstrui Richie. Face parte dinreligia

lor.

Acum toti trei mergeau alaturi,îndreptându-se spre KansasStreetsi spre Maidan. Derry pareacufundat într-o picoteala adâncade dupa-amiaza pâcloasa. Jaluzelelecelor mai multe case pe lângacare treceau

erau coborâte. Pe peluze stateaujucarii abandonate, ca si cumpro-



prietarii lor ar fi fost chematiîn graba de la joaca sau culcati

sa-si facasiesta. Tunete se rostogoleaugroase la vest.

- Chiar asa? îl întreba Eddie peStan.

- Nu, Richie doar face misto.Evreii manânca la fel ca oameniinormali.

Arata spre Richie:

- Ca el.- Stii, esti al dracu' derautacios cu Stan, îi spuseEddie lui Richie.

Cum ti-ar placea sa zica cinevatoate rahaturile astea despretine doarfiindca esti catolic?



- A, catolicii fac o gramada,replica Richie. Tata mi-a zis

odata caHitler era catolic, si Hitler aomorât miliarde de evrei. Este,Stan?- Mhm, asa se pare, zise Stan,parând jenat.

- Mama a fost furioasa când mi-azis tata asta, continua Richie.Un mic zâmbet retrospectiv i seivise pe fata.

- Absolut fuuu-rioasa. Noi,catolicii, am mai avut siInchizitia, astaera trebusoara aia cu roata si

menghinele de smuls unghii sitoate ches*"



tiile alea. Mi-nchipuî ca toatereligiile sunt destul de

ciudatele.- Si eu, raspunse calm Stan. Noinu suntem habotnici, sau cum secheama. Adica mâncam sunca sijambon. Nici nu prea stiu ce-nseamna'

sa fii evreu. M-am nascut înDerry, si câteodata mergem lasinagoga dinBangor la chestii din alea caYom Kippur, dar...

Ridica din umeri. .

- Sunca? Jambon?

Eddie ramasese nedumerit. El simama sa erau metodisli.



- Evreii ortodocsi nu manâncalucruri de-astea, explica Stan.

Scrieceva în Tora sa nu manânci nimicdin ce se târaste prin noroi sauumbla

fundul oceanului. Nu stiu exact

cum vine. Dar porcii zice-se ca-shisi, ca si homarii. Ai meiînsa-i manânca. Si eu la fel.

- Ciudata treaba, spuse Eddie siizbucni în râs. Niciodata n-ammaiit de-o religie care sa-ti spunace-at voie sa manânci. Putin mailip-

;e sa-ti spuna ce fel de gaz aivoie sa cumperi.



- Gaz cuser, replica Stan sirâse ca pentru sine. Nici

Richie, nicinu întelesera de ce râdea.

-Tre' sa recunosti, Stanny, ca edestul de ciudatei, spuseRichie.

Vreau sa zic, sa nu poti mâncaun cârnat doar fiindca se-ntâmpla sa fii

- Zau? întreba Stan. Tu manâncicarne vinerea?

- Ptiu, nu! exclama Richiesocat. N-ai voie sa manânci camevine-fea, fiindca...

Pe chip îi aparu un mic rânjet.



- A, asa, pricep ce vrei sazici.

- Chiar se duc catolicii în iaddaca manânca vinerea came?întrebafascinat, habar n-având ca, pânacu doar doua generatii în urma,

geamurile lui fusesera polonezicatolici ferventi care maicurând ar fi

strada fara haine pe ei decât safi mâncat came vinerea. ¦ Pai,îti zic eucum e, Eddie, spuse Richie. Nuprea cred ca Dumnezei. JHk$*trimite jos la

Caldurica doar fiindc-am uitatsi am halit un hamburger Ip&anla gustare



într-o vineri, da' de ce saristi? Corect?

- N-as crede. Insa mi se pare-asa de...

Asa de tâmpit, era gata saspuna, iar apoi îsi aminti o

poveste pe le-ospusese doamna Portleigh lascoala de duminica, pe când era1 unbaietel. Dupa cum zicea doamnaPortleigh, un baiat rau furaseita nistepâine de împartasanie cândtrecuse cu talerul si o bagaseîn iar. A luat-o acasa si a aruncat-o în

toaleta doar ca sa vada ce seîtâmpla. Pe data



- sau cel putin asa Ie raportadoamna Portleigh ab-itilor ei

elevi - apadin toaleta s-a facut rosie casângele. Era sângele Cristos,spunea ea, sii-a aparut baietelului aceluiafiindca facuse o j&pta foarte

rea numitaBLASFEMIE. Aparuse ca sa-iprevina ca, arun-carnea lui Isusîntoaleta, îsi aruncase propriulsuflet în primejdia îlui.

Pâna atunci, Iui Eddie maidegraba îi placuse actulîmpartasaniei,S*Care i se îngaduia s-o

primeasca din anul precedent.Metodistii folo-



în Ioc de vin must de-Wel»h, iarTrupul lui Cristos erau niste

cu-:tetaiaie din pâine sfintitaproaspata, moale. Ii placeaideea de a luaîcarea si bautura ca pe un ritreligios. Dar, ca urmare a

povestiiiei Porileigh, minunarea lui înfata ritualului luase o formamailica si mai tenebroasa, ceva maidegraba înspaimântator. Simpla



68


69

întindere a mâinii spre micilecuburi de pâine deveni un act cepresu-punea curaj, si întotdeauna setemea ca de un soc electric...Sau chiarmai rau, ca pâinea îsi vaschimba deodata culoarea în mânalui, va de-

veni un cheag de sânge, si oVoce fara trup va începe sa tuneîn biserica:



Nevrednic! Nevrednic! Damnat înIad! Damnat în Iad! Adesea, dupa

celua împartasania, gâtlejul i seînchidea, respiratia începea sa-i tiuie, siastepta cu nerabdare înfiorataca binecuvântarea sa se

sfârseasca pentrua putea iesi grabit în vestibulsi a-si folosi inhalatorul.

Nu trebuie sa fii asa de prost,îsi-spunea el pe masura cecrestea.Aia nu era decât o poveste, iardoamna Portleigh cu siguranta canuera o sfânta - mamica a spus ca

divortase în Kitery si ca joacaBingo



la Saint Mary's în Bangor, si caadevaratii crestini nu practica

jocuride noroc, adevaratii crestinilasa jocurile de noroc în seamapagânilorsi a catolicilor.

Toate se legau perfect, dar astanu-i ajuta cu nimic. Povesteapâiniide împartasanie ce transformaseapa din toaleta în sânge îlîngrijora, îlsâcâia, ba chiar îi dadeainsomnii. Intr-o noapte îi veniideea ca mijloculde a lasa toate acestea în urmao data pentru totdeauna ar fi sa

ia cu mânalui o bucata de pâine, s-oazvârle în toaleta si sa vada cese va întâmpla.



Dar o asemenea experienta îi

depasea cu mult curajul; mintealuirationala nu putea rezistaacelei sinistre imagini asângelui ce-si raspân-dea în apa norul de acuzatie si

potentiala damnare. Nu puteaînfruntaacea talismanica incantatiemagica: Luati, mâncati, acestaeste trupulmeu; acesta este sângele meu,carele pentru multi se varsa.

Nu, nu facuse niciodataexperimentul.

- Cred ca toate religUle suntcam sucite, spuse acum Eddie.



Dar puternice, adauga mintea sa,aproape magice... Sau o fi fost

asta o BLASFEMIE? începu sa segândeasca Ia lucrul pe care-1vazuserape Neibolt Street, si pentruîntâia oara percepu o paralelanebuneasca -

la urma urmei, vârcolacul iesisedin toaleta.

- Mai frate, cred ca toata lumeadoarme, spuse .Richie, aruncân-du-si nonsalant tubu! gol alînghetatei în rigola. Ai maivazut o asemenea liniste? Ce, s-or fi dustoti la Bar Harbor pe ziua deazi?

- H-h-h-hei, ba-ba-baieti!striga din spatele lor BillDenbrough.A-as-teptati-ma!



Eddie se întoarse, încântat caîntotdeauna sa auda-glasul luiBillBarosanui. Pedala pe Siîver dupacolt^ cu Costello Avenue, înavans

fata de Mike, desi Schwinnul luiMike era nou-nout.

-Hai-ho, Silver, HAAAAIDEEE!racni Bill.

Se repezi spre ei cu treizeci dekilometri pe ora, în timp cecartilede joc prinse cu cârlige de rufepe aripile rotilor huruiau. Apoi

pedala

'¦-/"¦



înapoi, apasa pe frâne siproduse o admirabil de lunga

dâra neagra pe- BUl Bâlbâitule! exclamaRichie. Cumoduci, baiete? Voi azice...Voi a zice... cum o duci,

baiete?- O duc b-b-bine. I-ati vazut peBen sau B-B-everly?

Mike dadu din pedale si-i ajunsedin urma. Transpiratia îi umpleafata de broboane mici.

- Cât de repede merge bicicletaaia?

Bill râse:

-N-n-nu st-tiu, e-exact. Destulde r-r-repede.



~ Nu i-am vazut, raspunse

Richie. Probabil sunt acolo jos,umblasi-ei. Cânta armonia-n douavoci. „S-buum, s-buum... ia-da-da-da-da-da-da... arati ca un vis,

scumpo."

Stan Uris scoase niste zgomotede voma.

- E doar invidios, îi spuseRichie lui Mike. Evreii nu potsa cânte.-Bi-bi-bi... -

- „Bip-bip, Richie", spuse

Richie în locul lui, siizbucnira cu totiiîn râs.



Pornira din nou spre Maidan,Mike si Bill împingându-si

bicicletelede ghidon. Conversatia era laînceput vioaie, dar mai apoilâncezi.Privindu-1 pe Bill, Eddie îivazu o expresie stânjenita pe

fata si se gândica poate linistea îl afecta sipe el. Stia ca Richie o spusesecu sens degluma, dar chiar exista impresiaca toata lumea din Derry sedusese laBar Harbor în ziua aceea... Saualtundeva. Nici o masina nu semisca pe .strada; nici macar o singura

cucoana în vârsta nu-si împingeacaruciorulplin de târguieli înapoi sprevila sau apartamentul ei.



- Chiar ca-i liniste, este? se

aventura Eddie, dar Bill doaraproba întacere.

Traversara pe partea dinspreMaidan, si atunci îi vazura pe

Ben siBeverly fugind spre ei sistrigând. Pe Eddie îl socaînfatisarea fetei; deObicei era atât de îngrijita sicurata, cu parul întotdeaunaproaspat spalatsi legat la spate în coada-de-cal. Acum era vargata cu ceva ceparea a fitoate soiurile de laturi ale

universului. Avea ochii mari sisalbatici. Pe



obraz i se vedea o zgârietura.Blugii îi erau îngalati cu

gunoi, iar bluzarupta.

Ben o urma gâfâind, cu pântecelesaltându-i.

-Nu putem coborî pe Maidan, icniBeverly. Baietii... Henry...Victor... Sunt acolo jos peundeva... Cutitul... Are uncutit...

- Ma-mai încet, spuse Biil,preluând de îndata conducerea înfelulacela al lui lipsit de efort,aproape inconstient.

îi arunca o privire lui Ben,care se apropia în goana, cuobrajii



aprinsi si pieptul sau grasantrudind din greu.



70

ORASUL BÂHTUITRITUALUL CHUD

71

- Spune ca Henry a înnebunit,Bill Barosane, zise Ben.- Ei, cacat, adica înainte eraîntreg la minte? întreba Richiesiscuipa printre dinti.

-Ta-taci din gu-ra, R-Richie,

spuse Bill, apoi privi din noulaBeverly. Sp-spune.



Mâna lui Eddie se strecura înbuzunar si atinse inhalatorul.

Nu pri-cepea despre ce era vorba, darstia deja ca nu era bine deloc.Fortându-sesa vorbeasca pe cât de calm îistatea în putinta, Beverly reusi

sa prezinteo versiune prescurtata aîntâmplarii - o varianta careîncepea cu Henry,Victor si Belch atacând-o pestrada. Nu le povesti despretatal ei - deasta îi era teribil de rusine.

Când sfârsi, Bill tacu o clipa,cu mâinile în buzunare, barbia

înpiept si ghidonul lui Silverrezemat de piept. Ceilaltiramasera în astep-



tare, aruncând priviri iuti sprebalustrada ce marca marginea

râpei. Billmedita un lung rastimp, fara sa-1 întrerupa nimeni. Eddie,dintr-o datasi fara nici un efort, deveniconstient ca acela putea fi

actul final. Astaanunta tacerea zilei, nu?Sentimentul ca întregul oras îsifacuse bagajelesi plecase, lasând în urma doarcarcasele parasite alecladirilor.

Richie se gândea la fotografiadin albumul lui George careprinsese

dintr-o data viata.



Beverly se gândea la tatal ei,la cât de incoiori îi fusesera

ochii.Mike se gândea la pasare. —

Ben se gândea la mumie si la unmiros ca de scortisoara moarta.

Stan Uns se gândea la blugi,negri, siroind de apa, si lamâini albeca hârtia încretita, siroind siele.

- Ha-ha-haideti, îi chema Billîntr-un târziu. ,M-mergem j-j-jos.- Bill..., începu Ben, tulburat

la fata. Beverly a zis ca Henryera cuadevarat nebun. Ca avea de gânds-o omoare...



- N-nu-i al lor, spuse Bill,gesticulând spre spintecatura

verde înforma de stilet a Maidanului dindreapta lor si de dedesubt -desisurile,pâlcurile dese de copaci,bambusii, luciul apei.

- N-n-nu-i prr-prr-oprietatealor.Privi în jur la ceilalti, cufata amarâta.

-Am o-o-bosit sa-mi f-fie f-fr-rica de ei. I-am ba-ba-batut cupi-pietrele, si, daca tr-tr-trebuie

sa-i batem i-i-iar, o s-o fa-fa-facem.



- Dar, Bill, interveni Eddie, cene facem daca nu-s numai ei'}

Bill se întoarse spre Eddie, iaracesta, realmente socat, vazucât de

obosita si trasa era fataacestuia - avea ceva

înfricosator acel chip, darabia mult, mult mai târziu, caadult, lunecând spre somn dupareuniuneade la biblioteca, urma saînteleaga ce anume eraînspaimântator: fata îiapartinea unui baiat împinsaproape de pragul nebuniei, unbaiat care

poate nu era, în ultimainstanta, mai întreg la mintesau mai stapân pe



propriile sale decizii decâtHenry. Totusi esenta lui Bill

era acolo, pri-vind prin ochii aceia bântuitisi dezagregati... Un Billfurios, hotarât.

- Ei, facu el, si ce da-da-daca]

Nu-i raspunse nimeni. Tunetulbubuia mai aproape. Eddie seuita.la cer si vazu norii de furtunastrângându-se de la apus îngramezi negre.Avea sa ploua cu galeata, cumspunea uneori mama lui.

-A-a-cum uitati c-c-ce e, spuse

Bill, privindu-i. Nici unuldintre



voi nu trebuie sa vi-vi-vina cumine daca n-nu vrea. Vo-vo-voi

hotarâti.- Eu am sa vin, Bill Barosane,spuse linistit Richie.- Si eu, spuse Ben.- Sigur, zise si Mike, ridicând

din umeri.Beverly si Stan aprobara si ei,si la urma Eddie.

- Eu n-as zice, Eddie, interveniRichie. Bratul tau, stii, n-arata preamisto.

Eddie îl privi pe Bill.

- Eu v-v-vreau sa vi-vina. Me-me-mergi cu mi-mi-ne, E-E-Eddie.O sa am eu grija de ti-tîne.



- Mersi, Bill.

Chipul Iui Bill obosit, pejumatate nebun, i se paru dintr-o data fer-mecator lui Eddie - fermecatorsi mult iubit. Avu o senzatie

vaga deuimire. Cred ca mi-as da siviata pentru el, daca m\-arcere-o. Cefeide putere e asta? Daca te facesa arati asa cum arata Billacum, poateca n-o fi o putere prea placuta.

- Mda, Bill are arma finala,spuse Richie. Bombe fumigene.

Ridica bratul stâng si-siflutura mâna dreapta lasubsuoara expusa.



Ben si Mike râsera putin, iarEddie zâmbi.

¦ Tunetul bubui iar, aproape side asta data îndeajuns de tareca sa-ifaca sa tresara si sa se strângaunii-ntr-altii. Vântul se

întetea, rosto-golind gunoaiele prin rigola.Primul nor negru acoperi disculcu haloucetos al soarelui, si umbrelecelor sapte se topira. Rafaleleerau reci, fa-când sa se înfioare bratul golsi asudat al lui Eddie. Baiatulse cutremura.Bill îl privi pe Stan si spuse

un lucru ciudat:

- Ai la tine cartea cu pa-pa-pasari, Stan?



Stan se batu peste buzunarul dela sold.

Bill îl privi iar:- Hai sa m-m-mergem jos.

Coborâra malul în sir indian, cuexceptia lui Bill, care ramase

ala-turi de Eddie, asa cumpromisese. II lasa pe Richie s-ocoboare pe Silver,



72

ORASUL BÂrfTUlTRITUALUL CHUD

73

si când ajunsera jos îsi proptibicicleta la locul ei obisnuitde sub pod.Apoi ramasera grupati, privindîn jur.

Furtuna ce se apropia nu aduceaîntunecime; nici macar o luminamai difuza. Dar calitatea

acesteia se schimbase, iarobiectele se detasau



într-un soi de relief otelit, caprin vis: fara umbre, limpezi,

precis con-turate. Eddie simti groaza siteama nelamurita cufundându-i-seîn marun-taie, dându-si seama de ce i separea atât de familiara

calitatea aceleilumini - era acelasi soi delumina pe care si-o amintea dincasa de lanumarul 29, pe Neibolt Street.

O sageata incandescenta tatuanorii, destul de stralucitoarepentrua-1 face sa tresara. Ridica omâna la fata si se pomeni

.numarând: Unu...doi... trei... Si atunci tunetulsosi într-o unica tuse latrata,un sunet exploziv,



ca al unei artificii M-80, si sestrânsera si mai tare laolalta.

-Nu s-a anuntat ploaie azi-dimineata, spuse stânjenit Ben.In ziarscria: cald si cetos.

Mike scruta cerul. Norii pareauniste corabii cu fundul negru,noriînalti si grei, întrecând. rapidpâcla albastrie ce acoperisecerul de Ia unorizont Ia altul când el si Billiesisera din casa familieiDenbrough dupaprânz.

- Vine repede, zise el.Niciodata n-am mai vazut ofurtuna sa vinaasa repede.



Si, ca o confirmare, tunetul

bubui din nou.- H-h-haideti, îi chema Bill. S-sa punem tabla de Parchee-heesialui E-E-Eddie în clu-clu-club.

Pornira pe cararea pe care obatatorisera în saptamâniletrecute dela incidentul cu stavilarul.Bill si Eddie mergeau în capulcoloanei, ster-gând cu umerii frunzele verzi silate ale arbustilor, cu ceilaltipe urme.Vântul se porni din nou, facând

frunzisul copacilor si alboschetilor sa



sopteasca. Departe în fata,bambusii pârâira lugubru, ca

tobele într-opoveste din jungla.

- Bill? întreba Eddie cu glasscazut.-Ce? ¦

- Credeam ca asta-i doar înfilme, dar..., râse putintelEddie, simtca parca ma urmareste cineva.- A, aia-s ac-ac-acolo, nici vo-vo-vorba.

Eddie privi în jur nervos sistrânse ceva mai tare plansa de

Parcheesi.Apoi

11



Camera lui Eddie I 3.05

dimineatadeschise usa în fata unuimonstru dintr-un film de groaza.

Acolo statea o aratare mânjita

de sânge, care nu putea fi decâtHenryBowers. Henry arata ca uncadavru revenit din mormânt.Fata sa era omasca încremenita, numai ura simoarte. îsi tinea mâna dreaptaîncor-data la nivelul obrazului si,înca în timp ce ochii lui Eddiese holbau si

începea sa inhaleze prima gurade aer, socat, mâna pistonaînainte, cu



taisul pumnalului lucind camatasea.

Fara nici un gând - nu era timp;daca se oprea sa gândeasca ar fimurit - Eddie trânti usa.Aceasta lovi antebratul luiHenry, abatând traiec-

toria cutitului astfel ca lamavâjâi într-un arc larg la niciun deget degâtul lui Eddie.

' Se auzi un trosnet când usastrivi de toc bratul lui Henry.Omulscoase un tipat înfundat. Mâna ise deschise. Pumnalul cazu pejos.

Eddie îr izbi cu piciorul.Luneca pâna sub televizor.



Henry se arunca în usa cu toatagreutatea. îl depasea pe Eddie

cuvreo cincizeci de kilograme, iaracesta se trezi împins înapoi cao papusa;se lovi cu genunchii de pat sicazu pe saltea. Henry intra în

încapere siînchise usa dupa el. Rasucicheia în broasca, în timp ceEddie se ridicaîn capul oaselor, cu ochii marisi beregata începând deja sabâzâie.

- în regula, curistule, spuseHenry.

-Ochii îi coborâra un momentspre podea, cautând cutitul. Nu-1



vazu. Eddie dibui pe noptiera sigasi una dintre cele doua sticle

de apaminerala Perrier pe care lecomandase mai devreme. Era ceaplina; pecealalta o bause înainte de apleca Ia biblioteca, fiindca

avea nervii înpiuneze si o criza grava dearsuri acide. Perrierul erafoarte bun pentrudigestie.

în timp ce Henry renunta lacutit si pornea spre el, Eddieapuca degât sticla în forma de para si osparse de marginea noptierei.

Apa mine-rala spumega si fâsâi pestetablie, inundând majoritateaflacoanelor cu



pilule care se aflau acolo.

Camasa si pantalonii lui Henryerau grele de sânge, atâtproaspat,cât si semiuscat. Mâna dreaptaîi spânzura acum într-un unghiciudat.

- Pui-de-curist, mârâi Henry,te-nvat eu sa mai dai cu pietre.Ajunse la pat si se întinse spreEddie, care înca aproape nu-sidadea

seama ce se întâmpla. Nutrecusera mai mult de patruzecide secunde decând deschisese usa. Henry dadu

sa-1 înhate. Eddie repezi spreel baza



74


75

ciobita a sticlei de Perrier. îisfâsie fata, spintecându-iobrazul dreptîntr-un fald serpuit sistrapungându-i ochiul.

Henry slobozi un urlet sufocatsi se împletici de-a-ndaratelea.Ochiul

despicat, din care curgea unfluid galben-albicios, îi atârnamoale din



orbita. Obrazul împrosca sângeîntr-o cascada sinistra.

Propriul strigatal Iui Eddie era si mai sonor.Se ridica de pe pat si o luaspre Henry -ca sa-1 ajute, poate, nu eranici el prea sigur - iar Henry

sari din nouasupra lui. Eddie împunse custicla de apa minerala ca lascrima, iar deasta data coltii neregulati seînfipsera adânc în mâna stânga alui Henry,taindu-i în carnea degetelor.Noi valuri de sânge cursera.Henry scoaseun mormait gros, aproape ca

sunetul unui om ce-si dregeglasul, si-1împinse pe Eddie cu mânadreapta.



Eddie zbura înapoi, dând peste

masa de scris. Bratul stâng i serasucisub trup si cazu greu pe el.Durerea exploda ca un.fulgerametitor. Simtiosul cedând pe linia de sudura a

vechii fracturi si trebui sastrânga dindinti contra unui urlet dedurere. O umbra acoperi luminalampii.

Henry Bowers statea deasupralui,.balansându-se în fata siînapoi.Genunchii-i erau moi. Din mânastânga îi ourgea sânge peste

pieptulhalatului lui Eddie.



Eddie mai avea în mâna ciotulsticlei de apa minerala si acum,

întimp ce genunchii lui Henry îsiieseau complet din tâtâni, oaduse înfata, cu baza frânta îndreptataîn sus si gura proptita de

stern. Henry sepravali ca un copac, tragându-sesingur în teapa. Eddie simtisticla spar-gându-i-se-n mâna si un noufulger de durere scrâsnita îizgudui bratulstâng, care înca-i mai era prinssub trup. Valuri de calduraproaspatasiroira în cascada peste el. Nu

era sigur daca acesta erasângele luiHenry sau al lui.



Henry se zvârcoli ca un pestearuncat pe uscat. Pantofii sai

bateauun ritm aproape sincopat pecovor. Eddie îi simtea mirosulputred alrasuflarii. Apoi Henry întepenisi se rostogoli pe o parte.

Sticla îi ieseagrotesc din plex, cu capaculspre tavan, ca si cum i-ar ficrescut acolo.

- Hâc, spuse Henry si nu maiadauga nimic.

Ramase cu privirea în plafon.Eddie banui ca murise.

înfruntând valurile de lesin ceîncercau sa-1 napadeasca si sa-1traga



în jos, se ridica în genunchi siîn cele din urma pe picioare.

Bratul rupti se legana în fata, provocând onoua durere care-i limpezi putincapul.Suierând, luptând sa-si gaseascarespiratia, se chinui sa ajunga

pâna Ianoptiera. îsi culese inhalatoruldintr-o baltoaca de apacarbogazoasa, si-1vârî în gura'si apasa petragaci. Gustul îl facu sa secutremure, dupa careîsi mai administra o rafala.Roti privirea pâna la trupul depe covor - ofi asta Henry? Oare chiar el

este? El era. îmbatrânit, cutunsoarea-perie



_ i mult carunta decât neagra,cu trupul gras, alb si lipicios

ca balelede melc, era totusi Henry. SiHenry era mort. în fine, Henryera...

- Hâc> repeta acesta si seridica în sezut.

Mâinile ti zgâriara în gol capentru a cauta puncte de sprijinpe caredoar Henry le putea vedea.Ochiul gaurit se prelingea peobraz; pleoapainferioara atârna umflata. Priviîn jur, îl vazu pe Eddie

facându-se mic, rlipit de perete, si încerca sa.se ridice.



Deschise gura; din care tâsni unsuvoi de sânge. Henry se prabusi

la loc. .Cu inima batându-i nebuneste,Eddie bâjbâi dupa telefon sireusidoar sa-1 dea jos de pe masa, pe

pat. îl însfaca si forma 0.Telefonulsuna, suna, suria.

Haide, chema Eddie în gând, cefaci acolo, laba? Hai, te rog,ridica nenorocitul ala dereceptor!

Suna iar si iar. Eddie nu-1scapa din ochi pe Henry,

asteptându-sesa înceapa din nou cuîncercarile de a se ridica înpicioare în orice



moment. Sânge. Doamne sfinte,cât sânge.

- Receptia, spuse în sfârsit, curepros, o voce somnoroasa.- Sunati la camera domnuluiDenbrough, ceru Eddie. Cât derepede

puteti.

Cu cealalta ureche asculta sprecamerele din jur. Cât zgomotfacu-sera? Avea sa bata cineva la usasi sa întrebe daca-i totul înregulaînauntru?

- Sunteti sigur ca vreti sa sun?întreba receptionerul. E oratrei sizece.



- Da, sunatii aproape ca tipaEddie.

Mâna cu care tinea receptorultremura spasmodic. în celalaltbratavea un viespar de cântece urâte

ca putreziciunea Se miscase iarHenry?Nu; categoric, nu.

- Bine, bine, acceptareceptionerul. Linisteste-te,amice.

Urma un declic, apoi bâzâitulgros al unui telefon sunând încamera.

Hai, Bill, hai, h... ~-



Un gând neasteptat, îngrozitorde plauzibil, îi trecu prin

minte. Sidaca Henry vizitase mai întâiodaia lui Bill? Sau pe a luiRichie? A luiBen? A lui Bev? Sau poate facuseHenry o vizita la biblioteca? Cu

siguranta ca fusese altundevaînainte; daca cineva nu l-ar fiînmuiat,acum Eddie ar fi zacut mori pecovor, cu un cutit crescându-idin pieptla fel cum gâtul sticlei dePerrier crescuse din burdihanullui Henry. Saupoate ca Henry îi vizitase petoti ceilalti initial,

prinzându-i buimaci sipe jumatate adormiti, asa cum îlgasise si pe el? Daca erau cutotii morti?



Iar acest gând era atât deîngrozitor, încât Eddie simti ca

va începe



76


77

curând sa urle daca nu raspundeaodata cineva la telefonul dincamera

lui Bill.

- Te rog, Bill Barosane, soptiEddie. Te rog, fii acolo, omule.Receptorul se ridica si glasul

lui Bill, nefiresc de precaut,rosti:- A-a-alo?



-Bill..., aproape ca se bâlbâi

Eddie. Bill, slava Domnului. -Eddie?

Glasul lui Bill deveni pentru unmoment mai slab, vorbind cu alt-cineva, spunându-i acelui cineva

cine e la telefon. Apoi reveni,puternic:

- C-ce s-a-ntâm-tâm-plat, Eddie?- Henry Bowers. Bill, a venitai. i... si l-am omorât. Avea uncutit.

Cred... ' „ ,

Eddie privi din nou la trupul depe dusumea. îsi schimbasepozitia?



De data asta nu-i mai era atâtde usor sa se convinga ca nu.

Coborîvocea:

- Cred ca era acelasi cutit pecare 1-a avut în ziua aia. Când

amcoborât în canalizare. Mai tiiminte?- Tin m-m-minte, spuse posomorâtBill. Eddie, asculta-ma. Vreausate

12

Maidanul I 1.55 dupa-amiaza

d-d-duci înapoi si sa-i spui luiB-B-Ben sa v-vina a-a-aici.



- Bine, facu Eddie si ramaseimediat în urma.

Tunetele se rostogoleau princerul încarcat, iar tufisurileoftau înrafalele tot mai intense.

Ben îl ajunse când iesira înpoiana. Chepengul clubuluistatea des-chis, careu de întuneric în totverdele din jur. Sunetul râuluiera foarteclar, si pe Bill îl izbi dintr-odata de b certitudine dementa:ca auzea acelsunet, ca vedea acel loc pentruultima oara în copilaria sa.

Trase adâncaer în piept, umplându-si fiintacu mirosul pamântului, alvazduhului si



al îndepartatei gropi de gunoicu funinginea ei, fumegând ca un

vulcanposac care nu se poate hotarî saerupa. Vazu un stol de pasarizburânddinspre rambleu! caii ferate,catre Old Cape. Privi în sus la

norii clocotitori.

- Ce e? întreba Ben.- De ce n-n-n-au încercat sa nepf-pr-prinda? Sunt a-acolo. E-E-Eddie,a,vea drep-dreptate. Pot sa-isisi-imt.- Mda, accepta Ben. Cred ca potfi atât de prosti, încât sacreada

c&, intram înapoi în club.Atunci ne-ar prinde în capcana.



- Po-po-poate, spuse Bill, sisimti o brusca furie neajutorata

în fataacelei bâlbâieli care-1împiedica sa vorbeasca mairepede.

Poate ca erau lucruri pe care

oricum le-ar fi gasit imposibilde spus- cum simtea ca putea aproape savada prin ochii lui HenryBowers,cum simtea ca, desi în tabereopuse, pioni controlati de forteopuse, elsi Henry ajunsesera sa seapropie foarte mult unul dealtul.

Henry îi astepta sa stea dreptisi sa lupte.



Monstrul îi astepta sa steadrepti si sa lupte.

Si sa fie ucisi.

O explozie înghetata de luminaalba paru sa-i umple teasta.Aveau

sa fie victime ale ucigasuluicare facuse prapad în Derry tottimpul dela moartea lui George - totisapte. Poate ca trupurile lorurmau sa fiegasite, poate ca nu. Totuldepindea de protectia pe care i-ar acorda-o saunu Monstrul lui Henry - si înmai mica masura lui Belch si

Victor. Da.Pentru exterior, pentru restulacestui oras, vom fi fostvictime ale asa-



sinului. Si asta-i corect, într-un mod ciudat, aceasta realitate

este co-recta. Monstrul ne vrea morti.Henry e unealta, astfel încâtMonstrul sanu fie nevoit sa iasa la vedere.Eu primul cred - Beverly si

Richie poa-te-arfi în stare sa-i tina peceilalti, sau Mike, dar Stan eatât de speriat,si Ben la fel, desi cred ca el emai tare decât Stan. Iar Eddieare un bratrupt. De ce i-am condus aici?Cristoase! De ce-am facut-o?

- Bill? întreba nelinistit Ben.

Ceilalti li se alaturara lângaclub. Tunetul trosni iarasi, iararbustii



începura sa fremete mai agitati.Bambusii pârâiau în lumina tot

mai sla-ba dinaintea furtunii.

- Bill..., se auzi acum siglasul lui Richie.-Sss! . •

Ceilalti tacura stingheriti subvapaia ochilor sai bântuiti.Priveahatisurile, poteca serpuindprintre ele, înapoi spre KansasStreet, si-sisimti mintea urcând brusc otreapta, ca pe un plan superior.In minte nuse bâlbâia nimic; se simtea de

parca gândurile i-ar fi fostpurtate pe un



torent nebunesc al intuitiei -ca si cum toate s-ar fi napustit

spre el.George la un capat, eu siprietenii mei la celalalt. Siatunci se vaopri

(din nou)

din nou, da, din nou, pentru caasta s-a mai întâmplat siînainte siîntotdeauna trebuie safie'unanume sacrificiu ta sfârsit, unanume lucrucumplit care sa-l opreasca, nustiu cum de stiu, dar stiu...

Iar ei... Ei...



- Ei la-la-lasa sa se-nlâmple,murmura Bill, privind cu ochi

holbatila cararea ca o coada desobolan. Si-si-sigur ca d-d-da.- Bill? întreba Bev, rugatoare.



78


79

Stan statea lânga ea, mic sipedant într-o camasa albastra.Mike sta-tea de cealalta parte, privindu-1 concentrat pe Bill, ca si cumi-ar fi cititgândurile.

// lasa sa se-ntâmple,

întotdeauna o fac, si lucrurilese linistesc,lucrurile continua. Monstrul...Monstrul...



(doarme)

doarme... Sau hiberneaza ca unurs... Si apoi începe iar, si eistiu...oamenii stiu... Stiu ca asatrebuie sa fie pentru ca

Monstrul^ sa poata saexiste.

- V-am co-co-co-c-c-c...

O Doamne rogu-te o Doamne rogu-te capra sare piatra rogu~teDoamne piatra crapa-n patruajuta-mâ s-o spun crapa-i-arcapul caprei oDoamne o Cristoase O ROGU-TE

AJUTA-MA SA POT VORBI!



-V-am c-c-condus a-aici p-p-p-p-pentru ca ni-ni-nici un loc nu-i

s-s-sigur, spuse Bill.

Saliva îi bolborosea pe buze; sesterse cu dosul mâinii.

-D-D-Derry este Monstrul. î-î-întelegeti ce v-v-va zzz-zzzic?

îi privi cu ochi învapaiati; setrasera putin înapoi, ochiisticlîndu-le,aproape exoftalmici de frica.

-Dî-îerry este Monstrul! O-o-oriunde ne-am d-d-d-duce... cândMo-Mo-Monstrul n-n-n-ne pr-

rinde, ei n-n-n-o sa v-v-vada,n-n-n-os-a-a-a-uda, n-n-n-o sa st-st-stie.



îi implora din ochi:

- N-nu v-vedeti c-cum me-me-merge? TO-to-tot ce p-p-putemfa-fa-ce e sa în-în-încercam sate-erminam ce-ce-am î-î-î-început.

_, Beverly îl vazu pe domnul-Ross ridicându-se, privind-o,împâturin-du-si ziarul si intrând pur sisimplu în casa. N-o sa vada, n-os-auda,n-o sa stie. Iar tatal meu

(da pantalonii aia jos,curvistino)

avusese de gând s-o omoare.



Mike se gândea la masa-luata cuBill. Mama lui Bill fusese dusa

îniumea visurilor ei, neparând sa-i vada pe nici unul, citind unroman deHenry James în timp ce baietiifaceau sandvisuri si le

înfulecau înpicioare la bar. Richie segândea la casa curata, darcomplet goala a luiStan, Stan fusese putin camsurprins; mama Iui era aproapeîntotdeaunaacasa la ora prânzului. Cuputinele ocazii când nu era,lasa un bilet pecare scria unde poale fi gasita.

Dar azi nu gasisera nici unbilet. Masinalipsea, si atâta tot.



- Probabil s-o fi dus lacumparaturi cu prietena ei,

Debbie, spuseStan, usor încruntat, si începusa faca sandvisuri cu salata deoua.

Richie uitase totul. Pâna acum.

Eddie se gândea la mama Iui.Cândiesise cu plansa de Parcheesi nuauzise nici una dintreobservatiile obisnuite:Sa ai grija, Eddie, sa te pui laadapost daca ploua, Eddie, sanu-ndraz-nesti sa joci vreun joc violent,Eddie. Nu-1 întrebase daca aveala el inha-

latorul, nu-i spusese la ce orasa fie acasa, nu-1 preveniseîmpotriva



„baietilor alora prost-crescuticu care te tot joci". Pur si

simplu conti-nuase sa urmareasca serialul latelevizor, ca si cum el nici n-ar fi existat.

Ca si cum n-ar fi existat.

O versiune, a aceluiasi gândtrecu prin mintea tuturorbaietilor: de-venisera la un moment dat, întredesteptarea de dimineata si oraprân-zului, niste simple stafii.

Stafii.

- Bill, spuse ragusit Stan, dacao luam pe scurtatura? Prin OldCape?



Bill clatina din cap.

- N-as zi-zi-zi-ice. Ne-am p-p-prinde în ba-ba-bam-b-b-busi...înni-ni-nisipurile m-miscatoare...Sau o sa f-f-fie pe-pe-pesti p-p-pirania

ad-ad-adevarati în K-K-Kenduskeag... S-s-sau a-a-altceva.

Fiecare avea propria sa viziuneaparte asupra aceluiasi sfârsit.Benvedea tufisuri care deodatadeveneau plante carnivoremâncatoare-de-oameni. Beverly vedea lipitori

zburatoare, ca acelea careiesisera din



frigiderul cel vechi. Stan vedeaterenul mlastinos din pâlcul de

bambusivomând cadavrele vii alecopiilor înghititi acolo devestitele nisipurimiscatoare. Mike Hanlon îsiimagina mici reptile jurasice cu

oribilidinti-ferastrau, clocotinddeodata afara din scorbura unuitrunchi putred,atacându-i, muscându-i, facându-i bucati. Richie vedea OchiulTârâtorlasându-si zeama asupra lor întimp ce fugeau pe sub podulferoviar. IarEddie îi vazu pe ei însisi

escaladând taluzul la Old Capedoar pentru a



privi în sus si a-1 vedea stândîn vârf pe lepros, cu carnea sa

atârnândacolcaind de gândaci si viermi,asteptându-i.

- Daca am putea iesi din orascumva..., murmura Richie, apoi

tresari când lunetul racni onegatie furioasa din cer.

Noi stropi de ploaie rapaira -înca picura doar, însa curândavea saînceapa aversa serioasa, înpânze si siroaie. Pacea cetoasaa zilei se ri-sipise acum de tot, ca si cum

nici n-ar fi existat vreodata.



- Am fi în siguranta daca amputea numai sa iesim din fututul

astade oras.

Beverly începu:-Bip-b...



80

ORASUL BArrrurrRITUALUL CHUD

81

Si atunci o piatra veni în zbordin tufisurile încâlcite si-1lovi peMike'îhtr-o parte a capului.Baiatul se clatina, cu sângelecurgându-iprin parul scurt, lipit deteasta, si ar fi cazut daca nu-1prindea Bill.

- Va-nvat eu sa dati cu pietre!pluti pâna la ei glasulbatjocoritor al



lui Henry.

Bill îi vazu pe ceilalti privindîn jur cu ochi haituiti, gata s-o zbu-gheasca în sase directiidiferite. Si, daca o faceau,

atunci chiar ar fi sosiisfârsitul.

-B-B-Ben! striga el taios.

Ben îl privi: " — Bill, tre' safugim. Astia...

Alte doua pietre zburara dintufisuri. Una îl nimeri pe Stanîn par-

tea de sus a coapsei. Tipa, maimult de mirare decât de durere.Beverly



directiile o data.

Acum boschetii frematau sidansau înnebuniti, cu miscariaproapetectonice.

- Co-co-conductele! St-atia de

p-p-pompare! Ac-acolo tre-tre-tre-buie sa m-m-mergem. Du-ne acolo!

, -Dar... ' ¦ .

- Du-du-du-ne a-acolo!

Un bombardament de pietre vâjâidin tufisuri si, o clipa, Billvazu

• chipul lui Victor Criss,oarecum speriat, ametit si avid,toate în acelasi



timp. Apoi o piatra îl pocni înobraz si veni rândul lui.Mike sa

îl tina peBill sa nu cada. Un moment, numai putu vedea clar. Obrazul îiamor-tise. Apoi senzatiile îirevenira în adânci pulsatii

dureroase si simtisângele siroindu-i pe fata. Sesterse pe obraz, tresarind laatingerea cu-cuiului dureros ce cresteaacolo, privi sângele si îlsterse de pantaloni.Parul îi flutura salbatic învântul tot mai racoros.

- Te-nvat eu sa dai cu pietre,

gaoz bâlbâit! repeta Henry,parterâzând, parte zbierând.



-Du-du-du-ne! urla Bill.

Acum întelegea de ce-1 trimisesepe Eddie înapoi sa-1 aduca peBen; în acea statie de pomparetrebuia sa mearga, în aceea, sinu în alta,si numai Ben stia exact care

anume era - strabateau ambelemaluri aleKenduskeagului, la intervaleneregulate.

- A-a-ala-i lo-lo-locu'! In-in-intrarea! Ca-ca-calea spreMonstru!- Bill, n-ai de unde sa stiiasta! striga Beverly.- Ba stiul striga el, furios pe

ea - furios pe toti ceilalti.



Ben ramase pe Ioc un moment,umezindu-si buzele, uitându-se

laBill. Apoi porni de-a curmezisulpoienii, îndreptându-se sprerâu. Unfulger stralucitor brazda cerul,alb-vinetiu, urmat de ruptura

tunetului,care-1 facu pe Bill sa seclatine pe picioare. Un pietroicât pumnul plutipe lânga nasul sau si izbifundul mare al lui Ben. Acestachiui de dureresi-si duse mâna la locul lovit.

-Aha, grasane! tipa Henry cuacelasi glas pe jumatate râzând,

pejumatate urlând.



Tufele frematara si trosnira,iar Henry aparu în timp ce

ploaiaînceta sa se mai aiureasca siîncepea sa toarne siroaie. Apacurgea printunsoarea-perie a Iui Henry,prin sprâncene, pe obraji.

Rânjetul îi dez-velea toti dintii.

- Te-nvat eu sa mai dai cu p...

Mike gasise o bucata de lemnramasa de Ia constructiaclubului siacum o arunca. Proiectilul sedadu de doua ori peste cap sipocni fruntea

lui Henry. Acesta racni, seplesni cu mâna pe frunte ca unom caruia i-a



venit o idee a dracului de bunasi cazu greu în fund.

-Fu-fu-fugitii mugi Bill. D-dupaBe-Be-Ben!

Alte trosnete si poticneli prinboscheti si, în vreme ce restul

Pagu-bosilor fugeau dupa Ben Hanscom,Victor si Belch aparura, Henryseridica si toti trei începuraurmarirea.

Chiar si mai târziu, când restulacelei zile îi reveni în mintelui Ben,nu îsi mai putu .aminti decât

imagini disparate ale goanei lorprin tufi-



suri, îsi aducea aminte decrengi încarcate de frunze ude

plesnindu-1peste fata, scaldându-1 în aparece; îsi aminti ca tunetele sifulgerele pa-reau sa fi devenit aproapecontinue, si mai tinea minte ca

racnetele luiHenry, care striga la ei sa vinaînapoi si sa lupte, pareau sa seamestececu zgomotul Kenduskeagului decare se apropiau. De fiecaredata cândîncetinea, Bill îl plesnea pestespinare ca sa-l-faca sa segrabeasca.

Si daca n-am s-o mai gasesc? Sidaca n-am sa mai gasesc aceastatie de pompare anume?



Respiratia îi intra si-i ieseasfâsietoare din plamâni,

fierbinte si cugust de sânge în adânculgâtului. Un junghi i se înfigeaadânc în coaste.



82


83

Fesele cântau acolo unde lelovise piatra. Beverly spuseseca Henry siprietenii sai voiau sa-i omoare,iar acum Ben o credea.

Ajunse pe malul Kenduskeaguluiatât de brusc, încât, aproapecazu

în apa. Reusi sa-si mentinaechilibrul, iar apoi tarmul,sapat pe dedesubt



de torentele primaverii, sesurpa facându-1 sa cada oricum

peste cap, lune-când pâna la marginea apeirepezi, cu camasa adunata laspate si noroilutos brazdându-i pielea silipindu-se de ea.

BilI cazu gramada peste el si-1ridica în picioare.

Ceilalti se napustira afara dinhatisurile de pe creastamalului, unuldupa altul. Richie si Eddie erauultimii, Richie cu un bratpetrecut pedupa talia lui Eddie, cu

ochelarii uzi agatati precar pevârful nasului.

- U-u-unde? striga Bill.



Ben privi mai întâi la stânga,

apoi la dreapta, constient catimpulera sinucigas de scurt. Dejarâul parea mai umflat, iar cerulîntunecat deploaie îi daduse o amenintatoare

culoare cenusie ca gresia întimp ce-siurma clocotind cursul. Tarmurileerau întesate de vegetatie sicopacipiperniciti, toti acestiadansând acum pe melodiavântului. îl auzea peEddie sughitând, chinuindu-scsa-si recapete respiratia.

- U-u-unde?- Nu st..., începu el, si atuncivazu copacul înclinat si grotaerodata



de dedesubt.

Acolo se ascunsese în aceadintâi zi. Picotise, iar ladesteptare îiauzise pe Bill si Eddie prinjur. Apoi baietii cei mari

venisera... vazu-sera... cucerisera. Tai-tai,baietii, chiar ca era un dig depici, pe bune.

-Acolo! striga. Pe-acolo e!

Fulgerul exploda din nou, si deasta data Ben îl putu auzi, unzgo-mot bâzâit, ca un transformator

de tren suprasolicitat. Lovicopacul, si



flacari electrice albe-albastriiîi pârjolira temelia scorburoasa

în tandarisi scobitori bune pentru unurias din povesti. Arborele cazupeste râu cuun trosnet asurzitor, ridicândîn aer trâmbe de vapori. Ben,

uluit, traseaer în piept si simti un mirosîncins, putred si salbatic.. Unalt fulger,minge de foc, se rostogoli însus pe trunchiul copaculuidoborât, parusa se aprinda si mai tare, sidisparu. Tunetul exploda, nudeasupra, ciîn jurul lor, ca si cum ar fi

siat în centrul trasnetuluineasteptat. Ploaiacadea compacta.



Bill îl pocni în spinare,desteptându-1 din contemplatia

buimacita aprivelistii:

-Du-du-DV-TE!

Ben se duse, plescaind.si

împiedicându-se pe marginearâului, cuparul atârnându-i în ochi.Ajunse la pom - mica grota deradacini de sub

el fusese nimicita - si secatara pe deasupra, înfundându-si degetele dela picioare în scoarta uda,zgâriindu-si mâinile si bratele.

Bill si Richie îl ridicara peEddie pe deasupra si, când cazude pe



trunchiul copacului, Ben îlprinse. Se pravalira amândoi la

pamânt.Eddie scoase un tipat.

- Ai patit ceva? striga Ben.- Nu cred, striga drept raspunsEddie,-ridicându-se în picioare.

Bâjbâi dupa inhalator si aproapeîl scapa. Ben i-1 prinse, iarEddie

îi arunca o privire încarcata derecunostinta în timp ce si-1vâra în gurasi apasa pe tragaci.

Urma Richie, apoi Stan si Mike.

Bill o împinse pe Beverly pânasus pe copac, iar Ben si Richieo prinsera când sari pe parteacealalta;



avea parul lipit de teasta siblugii înnegriti de apa.

Bill sosi ultimul, ridicându-seîn brate pe trunchi siaruncându-silateral picioarele. îi vazu peHenry si ceilalti doi plescaind

prin râu spreei si, în timp ce luneca de pearborele cazut, striga:

- Pi-pi-pietre! Aruncati cupietre!

Se gaseau din belsug pe tarm,iar copacul lovit de trasnetforma obaricada perfecta. într-o clipa,

toti sapte azvârleau cu pietreîn Henry si



amicii sai. Acestia aproapeajunsesera la copac; erau în

plina linie de yfoc. Se pomenira împinsi înapoi,tipând de durere si furie, pecând pie-trele îi loveau în fete,. înpiepturi, în brate si picioare.

- Invatati-ne sa dam cu pietre!striga Richie si arunca una marecâtun ou de gaina spre Victor.

ÎI nimeri în umar si ricosaaproape vertical. Victor urla.

- Voi a zice... Voi a zice...da-i bataie si ne-nvata, baiete!

Suntembuni la-nvatat!- Aaahaa! zbiera Mike. Cum vaplace? Cum va place!



Nu primira cine stie ce raspuns.Ceilalti se retrasera pâna înafarabataii pietrelor si se strânseralaolalta. O clipa mai târziuescaladara ma-

lul, lunecând si poticnindu-sepe pamântul ud si noroios, dejabrazdatde o întreaga retea de pârâiase,tinându-se de crengi ca sa-sipastrezeechilibrul. ^

Disparura în desisuri.

- Vor sa ne ia prin învaluire,

Bill Barosane, zise Richie,împingân-dy-sj ochelarii în sus pe nas.



-E-n re-re-regula, replica Bill.Ha-haide, B-B-Ben. Te u-u-urmam.

¦Ben o lua la goana de-a lungulmalului (asteptându-se ca Henrysiceilalti sa-i apara în fatadintr-un moment în altul) si

vazu statia de pom-pare la douazeci de metridistanta în josul albiei.Ceilalti îl urmara



84


85

într-acolo. Vedea si alticilindri pe malul opus, unuldestul de aproape,celalalt la patruzeci de metrimai în amonte. Acestia doiîmproscau to-rente de apa noroioasa înKenduskeag, dar numai un firisorse scurgea

din teava ce strapungea pamântulsub cilindrul apropiat. Nici numur-,



mura, observa Ben. Instalatia depompare se stricase.

II privi pe Bill îngândurat...si cu o oarecare teama.

Bill se uita la Richie, Stan siMike.

- T-t-trebuie sa da-da-dam c-c-capacul la o pa-par-te. A-a-a-ju-tati-m-m-ma.

' în placa de fier erau fixatemânere, dar ploaia le facusealunecoase,iar capacul prppriu-zis eraincredibil de greu. Ben pasi

alaturi de Bill,care îsi muta putin mâinile casa-i faca loc. Ben auzea apapicurând



înauntru - un sunet neplacut, cuecou, ca al stropilor cazând

într-o fân-tâna.

- A-a-ACUM! striga Bill, si toticinci se opintira simultan.Capacul se misca, scotând un

scrâsnet urât.

Beverly apuca si ea lângaRichie, iar Eddie împinse cubratul sa-natos.

- Un, doi, trei, si\ intonaRichie.

Capacul mai scrâsni un pas pe

capatul cilindrului. Acum searata osemiluna de întuneric.



- Un, doi, trei si\Semiluna se îngrasa.

- Un, doi, trei si!

Ben împinse pâna ce înainteaochilor prinsera sa-i joace peterosii.

- Dati-va-napoi! striga Mike.Hai, ca se duce, hai, ca seduce!

Se retrasera si privira cumuriasul capac circular seînclina si cazu.Sapa o despicatura în pamântulud, apoi se rasturna pe spate.De pe

suprafata sa inferioara,numerosi gândaci o zbughira «1iarba înglodata.



- îh, icni Eddie.

Bill privi înauntru. Treptemetalice coborau spre un lactircular deapa neagra, cu suprafatabombardata acum de ploaie. Pompalâncezea

tacuta în mijlocul taului, pejumatate scufundata. Vedea apacurgând înstatia de pompare prin guraconductei debitoare si, cu ungol în pântece,îsi spuse: Acolo trebuie saintram. Acolo înauntru.

- E-E-E-Eddie. Ti-tine-te de m-m-mine.

Eddie îl privi, neîntelegând.- în Cî-cî-cârca. Tine-te cu b-b-bratul sa-sa-natos.Ii arata cum.



Eddie întelese, dar ramasenehotarât.

-Repede! se rasti Bill. O-o-orsaf-f-fie aici!

Eddie îl cuprinse pe Bill degât; Stan si Mike îl împinseraastfel casa se poata agata cu picioarelepe dupa mijlocul lui Bill. întimp ce Billtrecea neîndemânatic peste buzacilindrului, Ben vazu ca Eddietineaochii strâns închisi.

Peste ropotul ploii, putea auzisi un alt zgomot: crengibiciuind,



lujeri plesnind, voci. Henry,Victor si Belch. Cea mai hidoasa

sarja decavalerie din lume.

Bill se apuca de margineabetonata a cilindrului si îsicauta pe

pipaite calea în jos, atent pascu pas. Treptele de fier eraualunecoase.Eddie se tinea de el aproape caîn ghearele mortii, iar Bill avuimpresiaca î se formeaza o imaginefoarte vie a ceea ce însemna defapt toataastma lui Eddie.

- Mi-e frica, Bill, sopti Eddie.-S-s-simîe.



Dadu drumul buzei de beton si seprinse de prima treapta. Desi

Eddieaproape îl sugruma si parea safi câstigat deja douazeci dekilograme înplus, Bill zabovi o clipa sapriveasca Maidanul,

Kenduskeagul, noriicare goneau. Un glas launtric -nu speriat, ci doar ferm - îispusese sase uite bine, pentru cazul ca nuva mai vedea niciodata lumea desus.

Asa ca privi, apoi începu sacoboare cu Eddie agatat încârca.

- N-o sa ma mai pot tine mult,bâigui Eddie.



- N-o sa fi-fi-rîe nevoie.Aproape am a-a-ajuns.

Un picior i se cufunda în aparece ca gheata. Cauta treaptaurma-toare, o gasi. Mai urma una

dedesubt, dupa care scara sesfârsea. Stateaîn apa pâna la genunchi, lângapompa.

Se lasa pe vine, tresarind cândapa rece îi îmbiba pantalonii,si-1puse jos pe Eddie. Trase adâncaer îh piept. Mirosul nu eraprea grozav,

dar se simtea minunat farabratul lui Eddie strangulându-1.



Ridica privirea spre guracilindrului. Se afla cam la trei

metri dea-supra lui. Ceilalti stateaugrupati împrejur, privind înjos.

- H-h-haideti! striga. Cî-cî-te

u-u-unul! Grabiti-va!

Beverly coborî prima, aruncându-se cu usurinta peste margine siagatându-se de scara, urmata deStan. Ceilalti venira dupa ei.Richie sosiultimul, asteptând sa asculteapropierea lui Henry si alorsai. Presupuse,dupa sunetul înaintarii lor

navalnice, ca vor iesi probabilputin mai la



stânga acelei statii de pompare,dar aproape sigur nu atât cât sa

schimbecu ceva situatia.

în clipa aceea Victor mugi:

- Henry! Acolo! Tozier!



86


87

Richie privi în jur si-i vazurepezindu-se spre el. Victorvenea înfrunte... Apoi Henry îl împinseatât de salbatic într-o parte,încât Victorcazu patinând pe genunchi. Henryavea un cutit, nici vorba, unsis în

toata regula. Stropi de apapicurau de pe tais.



Richie arunca o privire încilindru, îi vazu pe Ben si Stan

ajutându-1pe Mike sa coboare de pe scarasi se arunca si el înauntru.Henry pricepuce facea si zbiera la el.Richie, râzând înnebunit, îsi

trânti mâna stângaîn îndoitura cotului drept sirepezi antebratul spre cer, cupumnul strânsîn ceea ce putea fi cea maiveche înjuratura din lume. Ca safie sigur caHenry întelesese ideea, îndreptaîn sus degetul mijlociu.

~ O sa va ia dracu acolo jos!

striga Henry.

- Ba p'a ma-tii! nu se lasaRichie, râzând.



Ii era groaza sa coboare în

gâtlejul acela de ciment, dartot nu-siputea stapâni râsul. Si, cuVocea Copoiului Irlandez, traseo goarna:

- Pi tati shintii, baftairlandezului niciodat' nu segata, fainu' mieubaiet!

Henry aluneca pe iarba si cazugramada în fund, la nici zecemetride locul unde statea Richie, cupicioarele pe treapta de sus ascarii în-

fipte în curbura interioara astatiei de pompare si capul,pâna la piept,afara,



-Hei, craci-de-banana! striga

Richie, delirând de triumf, dupacare o tuli în jos pe scara.

Barele metalice erau lunecoase,si o data a fost cât pe ce sa

cada.

Apoi Bill si Mike îl însfacarasi se pomeni stând pâna lagenunchi în

apa alaturi de ceilalti, formândun cerc larg împrejurul pompei.Tremura

tot, simtea fiori reci si

fierbinti fugarindu-i-se pespinare, dar tot nu se

, putea opri din râs.



- Trebuia sa-1 vezi, Bill Baros

ine, împiedicat ca-ntotdeauna,tot nupoate sa nu-si stea singur îndrum...

Capul lui Henry; aparu în

deschizatura.circulara de sus.Zgârieturide la crengi si rugi îi brazdaucrucis si curmezis obrajii.Dadea din gura,iar ochii-i aruncau flacari.

- Asa, bine, striga el în josspre ei; vorbele sale aveau orezonantaplata înauntrul cilindrului de

beton, nu tocmai un ecou. Hai cavin. Ampus laba pe voi.



îsi petrecu un picior pedeasupra, cauîâ cu'el prima

treapta. O gasisi îl coborî si pe celalalt.

Vorbind tare, Bill spuse:

- Cî-când a-a-ajunge jo-jos, de-destul de _a-a-aproape, î-î-îlap-ap-apucam toti. Il-îl-îl tra-tragem j-j-jos. îl-îMI b-ba-gamsub a-apa.G-ga-gata?- 'teles, sefu'! replica Richiesi trânti un salut soldatesc cuo mâna

tremuratoare.- Gata, confirma Ben.



Stan îi facu cu ochiul luiEddie, care nu întelegea ce se

petrece -decât ca, i se parea lui, Richieînnebunise. Râdea ca undescreierat întimp ce Henry Bbwers - temutulHenry Bowers - se pregatea sa

coboaresi sa-i omoare ca pe nistesobolani într-un butoi cu apa deploaie.

-Toti gata pentru el, Eddie!tipa Stan.

Henry îngheta cu trei trepte maijos. Privi peste umar sprePagubasi.

Pentru prima oara, pe chip i secitea îndoiala.



Eddie pricepu deodata. Dacaceilalti veneau jos, erau

nevoiti sa coboarepe rând. Distanta era prea mareca sa sara, mai ales când puteaunimeridrept peste masina de pompare,iar ei erau acolo, toti sapte,

asteptândîntr-un cerculet strâns.

- Ha-ha-ai jos, H-Henry, îlchema pe un ton amabil Bill. Ce-ce-ce-as-te-te-pti?- Chiar asa, rosti cristalin siRichie. Iti place sa bati copiimai micica tine, nu? Haide, Henry.

- Te-asteptam, Henry, îl poftidulce Beverly. Nu cred c-o sa-tiplaca aicea jos, da' vino dacaasa vrei.



- Daca nu esti las, adauga Ben.

Si începu sa piuie*. Richie i sealatura si, curând, toti faceauca nistepuisori. Piuitulbatjocoritor.reverbera între

peretii uzi, siroind de apa.Henry privi în jos spre ei, cucutitul tinut strâns în mânastânga si fatade culoarea caramizilor vechi.îndura treizeci de secundepoate, apoi olua în sus. Pagubosii îi lansauîn urma fluieraturi si ocari.

- Bi-bine; reveni Bill la glasul

scazut. Tre-trebuie sa intramîn-încon-conducta aia. Re-re-repede.



- De ce? întreba Beverly, darBill fu scutit de efortul de a

raspunde.Henry reaparu în gura statiei depompare si arunca în put opiatra

de marimea unei mingi de fotbal.

Beverly zbiera, iar Stan îltrase pe Eddielânga zidul circular, cu untipat ragusit. Bolovanul izbicofrajul ruginital instalatiei de pompare siscoase un bubuit muzical. Ricosaîn stânga,lovindu-se de peretele de cimentla nici cincisprezece centimetride

în 1b. engleza, chicken = 1. puide gaina; 2. las (n. tr.).



ORASUL BÂNTUITcapul lui Eddie. O aschie debeton îi întepa dureros obrazul.Piatracazu în apa cu un plescait.

- Re-re-repede! striga înca odata Bill, si se îmbulzira înjurul con-ductei debitoare a statiei.

Gaura avea cam un metru sijumatate latime. Bill îi trimiseînauntruumil dupa altul (o vaga imaginede circ - toti clovnii

matahalosi iesinddintr-o singura masinuta - îistrabatu mintea într-ostrafulgerare meteo-



rica; peste ani de zile avea sarecurga la aceeasi imagine într-

o carte inti-tulata Torentul negru) si seurca ultimul, dupa ce mai fentaun pietroi.Sub ochii lor, alte pietrecazura de sus, majoritatea

ciocnindu-se de car-casa pompei si ricosând în totfelul de unghiuri nastrusnice.

Când încetara sa mai cada, Billprivi în sus si-1 vazu pe Henrycoborând dinnou scara, cât putea de repede.-P-p-pe e-e-et! le strigacelorlalti.

Richie, Ben si Mike seînghesuira în spatele lui Bill.Richie facu



un salt înalt si-1 apuca peHenry de glezna. Henry înjura si

scutura picio-rul de parca încerca sa aruncecât colo un catel cu dintiascutiti - unterrier, eventual, sau unpekinez. Richie se agata de o

treapta, se catarasi mai sus si chiar reusi sa-siînfiga dintii în glezna luiHenry. Cu un urlet,Henry se smulse iute dinmuscatura. Un mocasin îi iesidin picior si cazuplescaind în apa, unde secufunda cuminte.

- M-a muscat! M-a muscat!

Bulangiu' m-a muscat!- Mhm, bine ca mi-am facutantitetanicul asta-primavara! îiarunca



Richie.-Faceti-i terci! ragea Henry.Faceti-i terci, bombardati-i ca-n

Epoca de piatra, zburati-lecreierii!

Alti bolovani se pravalira.Baietii se retrasera larepezeala înapoiîn conducta. Mike, lovit la bratde o piatra mica, îsi apucastrâns loculatins, strâmbându-se, pâna cedurerea începu sa-i treaca.

- E meci nul, spuse Ben. Ei nupot coborî, noi nu putem urca.



-Nici nu tre-tre-buie sa.urcam,raspunse calm Bill, si o st-ii-

stititoti. Nici n-nu mai trebuie sau-u-u-urcam vr-vreodata.

îl privira cu ochi îndurerati si

tematori. Nimeni nu spuse nimic.Vocea lui Henry, cu batjocuramascându-i furia, pluti în jos:

- Putem s-asteptam aici toataziua, bai, astia!

Beverly se întorsese si priveaîn lungul conductei. Luminadeveni-se difuza, si nu putea vedea

mare lucru. Ceea ce distingeaera un tunel



de beton cu treimea inferioaraplina de apa învolburata. Acum

nivelulera mai ridicai decâl la începutcând se strecurasem acolo,probabil pen-tru ca pompa nu functiona sidoar o parte din apa reusea sa

se verse în

RITUALUL CHUD

Kenduskeag. Simti cumclaustrofobia îi strânge înclesti de fier gâtul.Daca apa mai crestea aveau sa seînece.

- Chiar trebuie, Bill?



, Baiatul ridica din umeri. Cuasta spuse totul. Mda, trebuia;

ce altceva îiastepta? Sa fie ucisi pe Maidande Henry, Victor si Belch? Saudealtceva - poate ceva chiar mairau - în oras? Acum îi întelegea

destul debine gândul; nu se simtea niciurma de bâlbâiala în acearidicare dinumeri. Era mai bine pentru ei sase confrunte cu Monstrul. Sapuna car-tile pe masa, ca într-o ultimarafuiala dintr-un film deaventurii Era maicurat. Mai vitejeste. Richie

întreba:



- Cum se numea ritualul ala decare ne-ai spus, Bill Barosane?

Aladin cartea de la biblioteca?- Ch-Ch-Chud, raspunse Bill, cuun usor zâmbet.- Chiid, dadu Richîe din cap. IImusti pe Monstru de limba si

Monstrul te musca si el pe tine,corect?- Co-co-co-rect.

- Si pe urma zici bancuri.Bill încuviinta.

- Ce nostim, facu Richie,privind în tunelul întunecos.Nu-mi vine

nici unu-n minte.- Nici mie, spuse si Ben.



Frica îi apasa pieptul, greutatefierbinte si scârbavnica. Simtea

casingurul lucru ce-l oprea sa seaseze pur si simplu în apa si saînceapasa gângureasca precum un bebelus- sau sa înnebuneasca pur si

simplu- era prezenta calma, sigura, alui Bill... si a lui Beverly.Mai degrabasi-ar fi dat viata decât sa-iarate fetei ce frica îi era.

- Stii unde duce conducta asta?îl întreba Stan pe Bill.Bill clatina din cap.- Stii cum sa gasim Monstrul?

Acelasi gest.



- O sa stjm când vom ajunge pe-aproape, spuse deodata Richie;

trase aerîn^iept, adânc,tremurator. Daca trebuie s-ofacem, atunci haisa mergem.

Bill încuviinta:

-O iau eu p-p-primul. Pe urma E-Eddie. B-B-Ben. Bev. St-an 0-0-Omu'. M-M-Mike. Tu la u-urma,Ri-Richie. To-toata lumea li-ti-tineti o mî-mî-mâna pe u-umarul c-c-celui din fa-fa-fatav-v-voastra. Osa fie în-întuneric.

- Iesiti odata? guita de sus

Henry Bowers.88

89



90

ORASUL BÂNTUIT

- Om iesi noi undeva, murmuraRichie. Asa cred'.

Se însiruira aidoma unor orbice-si cauta drumul. Bill maiprivi odata în urma, asigurându-se cafiecare îsi tinea mâna pe umarulcelui dinfata. Apoi, aplecându-se usorînainte contra curentuluiputernic, BillDenbrough îsi conduse prietenii

în bezna unde barcuta pe care ofaurisepentru fratele sau disparuse cuaproape un an în urma.



CAPITOLUL 20

Cercul se închide1Tom

Tom Rogan avea un cacat de vis

aiurit. In acest vis îsi omoratatal.

O parte a mintii sale întelegeace nebunie era asta; tatal luimurisecând Tom era abia în clasa atreia. Ma rog... Poate ca„murise" nu eratocmai cel mai potrivit cuvânt.Poate „se sinucisese" era de

fapt adeva-rul. Ralph Rogan îsi preparaseun cocktail de gin cu lesie. Tomdevenise



tutore al fratelui si surorilorsale, si acestia începusera sa

primeasca„bataite" daca li se întâmplaceva.

Asadar, n-avea cum sa-si fi ucistatal... Doar ca, în visul acela

în-spaimântator, tinea un fel demâner inofensiv sprijinit degâtul tataluisau... Dar nu era întru totulinofensiv, nu-i asa? Avea unbuton Ia capatsi, daca îl apasa, din manei-sarea o lama si trecea dreptprin gâtul tataluilui. N-am de gând sa fac asa

ceva, taticule, nici o grija,gândea creierul



sau din vis chiar înainte cadegetul sa apese butonul si

taisul sa tâsneascaafara. Ochii adormiti ai tataluise deschideau, ramânând holbatispretavan; gura tatalui se casca sidin ea iesea un sunet

bolborosit, înabusitde sânge. Taticule, nu eu amfacut asta! zbiera mintea lui.Altcineva...

Se lupta sa se trezeasca si nu"putea. Tot ce reusea (sireiesea ca nu-ifolosea deloc) era sa se dizolveîntr-un nou vis. în acestaînainta ples-

caind si balacindu-se printr-untunel lung si negru. II dureauboasele si-1



întepa fata, fiindca-i erabrazdata de zgârieturi. Mai erau

si altii cu el,dar nu putea deslusi decâtsiluete vagi. Oricum nu conta.Ceea ce contaerau copiii aflati undeva înfata. O sa le-o plateasca. Aveau

nevoie de o

(bataita)

pedeapsa.

Indiferent ce purgatoriu eraacela, era unul puturos. Apapicura.Peretii lunelului rezonau într-ocacofonie de ecouri. Pantofii si

panta-lonii îi erau leoarca. Cacateiierau undeva în fala înlabirintul acela de



tuneluri, si poale se gândeau ca

(Heiirv)



92


93

Tom si prietenii lui se vorrataci, dar bancul se întorceaasupra-le

(vai de capu tau de jos!)

caci el mai avea un prieten, oda, un prieten deosebit, iarprietenul

acesta le însemnase cararea pecare aveau s-o urmeze cu..fcu...



(Baloane-Luna)

niste chestii mari si rotunde siluminate cumva pe dinauntru,astfelîncât raspândeau o aura aidomacelei care cade în chipmisterios din

felinarele demodate. Câte unasemenea balon plutea suspendatîn aer lafiecare intersectie, si fiecareavea pe el o sageata indicânddrumul înramificatia tunelului pe care elsi

(Betch si Victor)

prietenii sai nevazuti trebuias-o urmeze. Si era calea ceadreapta,



o da: îi putea auzi pe ceilaltiîn fata, înaintarea lor

plescaindâ trimitân-du-si îndarat ecourile, o datacu murmurul distorsionat alglasurilor lor.Se apropiau, îi ajungeau dinurma. Si când îi prindeau... Tom

privi înjos si vazu ca mai avea si acumîn mâna briceagul.

O clipa i se facu frica -»era caîntr-o experienta astrala desprecarecitea uneori în revistele SF,când spiritul ti se desprinde detrup si intraîntr-al altcuiva. Forma acestui

nou trup se simtea altfel decâta lui, ca sicum nu i-ar fi apartinut luiTom, ci ¦ ,



(lui Henry)

altcuiva, cuiva mai tânar. Sezbatu încercând sa iasa din vis,îlcuprinse panica si apoi o voceîncepu sa-i vorbeasca, o voce

linistitoare,ce-i soptea tandru la ureche: Nuconteaza când e asta si nuconteaza cineesti tu. Ceea ce conteaza e caBeverly e acolo, e cu ei, bunulmeu prie-ten, si mai stii ceva? Face unlucru de-o mie de ori mai raudecât safumeze pe furis. Stii ce? Se

fute cu vechiul ei prieten BillDenbrough!



Zau ca da! Ea si handicapatulala bâlbâit o fac pân-la capat!

Se...Asta-i o minciuna! încerca el sastrige. N-ar îndrazni!

Dar stia ca nu era nici o

minciuna. Se folosise de o cureaca sa-1loveasca la

(mi-a tras una-n)

coaie si fugise, si acum îlînselase, curv

(isti na)

a mica si nurlie chiar îlînselase, si, o, stimati lelespectatori si dragi



radioascLiItalori, fraiilor-cumnatilor, avea sa încaseze

mama tuturorbataitelor- mai întâi ea si peurma Denbrough, prietenul eiromancier.Si oricine încerca sai stea încalc avea sa aiba bucuria sa

capete câte oportioara.

Grabi pasul, desi respiratia-isuiera deja în gâtlej. Departeîn fatavedea un nou cerc luminossaltând prin bezna - înca unBalon-Luna.Auzea glasurile celor din fatalui, iar faptul ca erau glasuri

de copii nu-1mai deranja. Era asa cum spusesevocea: nu mai conta unde, cândsau



cine. Beverly era acolo, si, o,stimati telespectatori si dragi

radioascul-tâtori, o, fratilor-cumnatilor...

-Haideti, gagiilor, miscati-vacuru', spuse, si nu mai conta

nicimacar ca glasul nu era al lui,ci al unui baiat.

Apoi, în timp ce s» apropiau deBalonul-Luna, privi în jur siîsivazu pentru prima oaratovarasii. Amândoi erau morti.Unul nu aveacap. Chipul celuilalt fusese

complet spintecat, ca de unpinten urias.



- Ne miscam cât de repede putem,Henry, spuse baiatul cu fata

despicata, si buzele i semiscara în doua bucati, grotescdesincronizateuna fata de cealalta.

Iar atunci un zbieret al lui Tom

sparse visul în bucati, si îsiveni înfire, abia tinându-se pe muchiaunei imaginare prapastii farafund.

Se chinui sa-si pastrezeechilibrul, si-1 pierdu si serostogoli pe podea.Podeaua era acoperita cu uncovor, dar cazatura tot îi isca

un val ameti-tor de durere prin genunchiulranit si-si înabusi un tipatcând un junghi



îi strapunse bratul.

Unde sunt? Unde? Futu-i mama ma-sii!

Deveni constient de o luminaalba, slaba, dar clara, si pretde un

moment înfricosator crezu ca s-areîntors în vis, ca era luminaaruncata -de unul dintre baloanele aceleanebunesti. Apoi îsi aminti calasase usabaii întredeschisa si lampa cuneon dinauntru aprinsa.întotdeauna lasalumina aprinsa când statea într-o casa straina; te scutea sa-ti

cojestiturloaiele daca trebuia sa tescoli noaptea ca sa te duci latoaleta.



Realitatea îsi recapata locul.

Fusese un vis, nimic altcevadecât un visprostesc. Era într-un motel alfirmei Holiday Inn. Acesta eraorasulDerry, Mâine. îsi urmarise pâna

aici nevasta si, în toiul unuicosmardement, cazuse din pat. Atâtatot. N-a fost un cosmar.

Tresari, ca-si cum cuvintele i-ar fi fost rostite Ia ureche, nuînlâun-trulpropriei lui minti. Nu semanadeloc cu vocea sa interioara -era rece,

straina... Dar oarecum credibilasi înzestrata cu calitatihipnotice. Se



ridica încet, bâjbâi dupa unpahar cu apa de pe noptiera si

îl bau. îsitrecu mâinile tremurânde prinpar. Ceasul de pe masa aratatrei si zece.

Culca-te la loc. Asteapta pâna

dimineata.



94

ORASUL BÂOTUITRITUALUL CHUD

95

Vocea aceea straina raspunse:Dar vor fi oameni prin preajmadimineata -prea multi oameni.Si, în plus, poti sa-i întreciacolo jos dedala asta. De data asta poti fiprimul.

Acolo jos? Se gândi la vis: apa,

întunericul picurator.



Lumina i se paru dintr-o datamai puternica. întoarse capul

fara savrea, dar incapabil sa seabtina. Un geamat i se desprinsede pe buze.De mânerul usii de la baie eralegat un balon. Plutea la

capatul unui firlung de aproape un metru.Balonul iradia, plin de o luminaalba spec-trala; arata ca un foc Elmoîntrezarit într-o mlastina,plutind visator întrecopacii de pe care atârna funiicenusii de mucegai. Pe membranausorumflata a balonului era

întiparita o sageata, o sageatade culoare sta-cojie, o sageata de culoareasângelui.



Arata spre usa ce dadea afara în

hol.Nu conteaza deloc cine sunt eu,spuse consolator vocea, iar acumTom îsi dadu seama ca aceasta nuprovenea nici din propria sa

minte,nici de lânga ureche; rasuna dinbalon, din centrul aceleiciudate si fer-mecatoare lumini albe. Tot ceconteaza e ca voi avea grija catotul sase sfârseasca spre satisfactiata, Tom. Vreau s-o vad luândbâtaita; vreausa-i vad pe toti luând bataita.

Mi-au taiat calea de prea multeori... Si



mult prea târziu pentru ei. Asaca asculta, Tom. Asculta cu

multa atentie,împreuna acum cu totii... Urmatimingea...

Tom asculta. Vocea din balon îiexplica.

Ii explica totul.

Când termina, balonul pocniîntr-un fulger final de lumina,iar Tomîncepu sa se îmbrace.

2Audra

Si Audra avea cosmaruri.



Se trezi cu o tresarire,ridicându-se în capul oaselor,

cu cearsafuladunat în jurul taliei si sâniimici miscându-se în ritmulrespiratiei iuti,

agitate.

La fel ca si Ia Tom, visul eifusese o experienta haotica sidepri-manta. La fel ca Tom, avusesesenzatia ca era altcineva - saumai degrabaca_Isi avea propria saconstiinta înmagazinata (sipartial constrânsa)înir-un alt-trup si alta minte.

Fusese într-un loc întunecos cualti câtiva



în jurul ei, si îsi daduse seamaca un simtamânt de primejdie

iminentaîi invadase toate simturile -intrau constienti'în acestpericol si voia sale strige sa se opreasca, sa-iexplice si ei ce se întâmpla..,-

Dar persoana

cu care se contopise parea sastie si sa considere ca eranecesar sa facace faceau.

Mai era constienta si de faptulca îi fugarea cineva, si caurmaritoriicâstigau teren, pas cu pas.

Bill fusese si el prezent învis, dar povestea lui desprefelul cum îsi



uitase copilaria trebuie ca-iramasese întiparita în minte,

caci în vis Billera doar un baietandru de zece-doisprezece ani - înca mai aveatot parulpe cap! Ea îl tinea de mâna si-si dadea vag seama ca-1 iubea

foarte multsi ca dorinta ei de a-1 urma sebaza pe credinta neclintita caBill îi vaapara pe ea si pe toti ceilalti,ca Bill, Bill Barosanul, îi vaconduce cumvaprin toate acestea si-i vascoate din nou la lumina zilei.

O, dar cât îi era de teama.

Ajunsera la ramificarea maimultor tuneluri, si Bill seopri, privind



pe rând Ia toate, iar unuldintre ceilalti - un baiat cu un

brat în ghips celucea spectral în întuneric -vorbi:

- Pe-acolo, Bill. Prin cel dejos.

- E-e-esti s-s-sigur?-Da.

Asa ca o luasera pe-acolo siapoi urmase o usa, o usita dinlemn,nu mai înalta de trei coti,felul de usa pe care poti s-ovezi într-o cartecu povesti, iar pe usa era

înscris un semn. Nu îsi puteaaduce aminte ce



anume reprezenta semnul acela,ce ideograma sau simbol ciudat.

Dar îiconcentrase toata teroarea într-un punct focal si se smulsesedin aceltrup strain, al acelei fete,cine-o

(Beverly-Beverly)

fi fost. Se trezi teapana într-un pat strain, asudata, cu ochiimari,sufocându-se ca dupa o fuga cetocmai îi salvase viata. Mâinilei se repe-zisera înspre picioare, aproapeasteptându-se sa si le gaseasca

reci si udede la apa prin care umblase prinmintea ei. Dar erau uscate.



Urma dezorientarea - aceasta nu.era locuinta lor din Topanga

Canyon sau casa închiriata dinFleet. Era un nicaieri - unantreu aliadului mobilat cu un pat, ungarderob, doua scaune si untelevizor.

- O, Doamne, haide, Audra...

îsi freca puternic fata cumâinile, si senzatia aceeagretoasa de vertijmintal se atenua. Era în Derry.Derry, Mâine, locul unde sotulei traise ocopilarie pe care sustinea ca nusi-o mai aminteste. Nu era un

loc cunoscutei, si nici deosebit deagreabil, dupa cum îl simtea,dar cel putin stia



.unde se afla. Era aici pentruca aici era si Bill, si avea

sa,-l întâlneascamâine la Pensiunea Derry.Indiferent ce lucru cumplit sepetrecea aici,indiferent ce însemnaucicatricele acelea noi de pe

mâinile lui, aveau



96


97

sa-i faca fata împreuna. îi vada telefon, îi va spune ca eaici, apoi i seva alatura. Dupa aceea... Eibine...

De fapt habar n-avea ce urmadupa aceea. Ameteala, acelsentiment

ca se afla într-un loc care înrealitate nu era nicaieri, oameninta din nou.



La vârsta de nouasprezece anifacuse un turneu fulgerator cu o

mica sideloc importanta trupa deteatru, patruzeci de nu-prea-minunate repre-zentatii cu Arsenic si dantelaveche, patruzeci de nu-prea-

minunateorase si orasele. Toate astea,în patruzeci si sapte de nu-prea-minu-nate zile. Au început la„Peabody Dinner Theater" din

Massachusetts siau sfârsit la „Play It AgainSam", din Sausalito. Si undevaîntre asteadoua, într-un oarecare oras din

Midwest cum ar fi Ames Iowa sauGrand



Isle Nebraska, ori poate JubileeNorth Dakota, se trezise ca acum

înputerea noptii, cuprinsa depanica dezorientarii, nesiguraîn ce loc segaseste, ce zi e, sau de ce seafla acolo unde se afla. Pâna si

propriu-inume i se parea ireal.

Aceeasi senzatie îi reveniseacum. Visele urâte o urmariseraîn sta-rea de veghe si era cuprinsa cuchingi de otel de spaimacosmarului.Orasul parea sa se fi încolacitîn jurul ei ca un piton. îl

putea simti, iarsimtamintele pe care i leprovoca nu miroseau a bine. Sepomeni dorin-



du-si sa fi urmat sfatul luiFreddie si sa nu se fi

amestecat.Mintea i se fixa asupra luiBill, agatându-se de gândul lael ca unînecat de un pai, de un colac de

salvare, de orice

(toti plutim aici jos, Audra)

pluteste.

Un fior o strabatu si îsiîncrucisa bratele peste sâniigoi. Se cutre-mura si vazu buburuzeînfrigurate unduindu-si drumul

peste pielea ei.O clipa i se paru ca o vocevorbise înlauntrul capului sau.Ca si cum



acolo s-ar fi aflat o prezentastraina.

îmi pierd mintile? Doamne, astao fi?

Nu, raspunse mintea ei. Nu-idecât dezorientare... Decalajul

orarde la zborul cu avionul...Grijile pentru omul tau. Nimeninu-ti vorbesteîn cap. Nimeni...

- Toti plutim aici jos, Audra,spuse o voce din baie; era ovoce reala,reala ca si casele; si vicleana;vicleana, murdara si rea. Si vei

pluti si tu.



Vocea slobozi un mic chicotitsuculent caruia îî scazu

tonalitateapâna ce ajunse sa sune ca uncanal înfundat gâlgâind gros.Audra tipaviolent... Apoi îsi acoperi guracu mâinile. ¦,

N-am auzit asta.

O spuse cu glas tare, provocândvocea s-o contrazica. N-o facu.Odaia ramase cufundata întacere. Undeva departe un trensuiera înnoapte.

Dintr-o data avu o asemenea

nevoie de Bill, încât asteptareapâna



în zori i se paru imposibila. Segasea într-o camera obisnuita de

motel,aidoma celorlalte treizeci sinoua de încaperi, dar deodataera prea mult.Totul. Când începi sa auzi voci,totul e prea mult. Prea hidos.

Parea salunece înapoi în cosmarul dincare scapase cu atâtaîntârziere. Se simteasperiata si cumplit de singura.E mai rau decât atât, îsi spuse.Ma simtmoarta. Inima ei dadu brusc douarateuri în piept, facând-o sa seînecesi sa tuseasca. Avu o clipa

senzatia de claustrofobieînlauntrul propriului



ei trup si se întreba daca toataacea teroare n-o fi având la

urma urmeio baza fizica prostesc debanala: poate urma sa aiba unatac de inima.Sau îl si avea deja.

Inima i se linisti, dar cu greu.

Audra aprinse lampa de lânganoptiera si se uita la ceas.Trei sidouasprezece minute. El va fidormind acum, dar pentru ea astanu conta -nimic nu conta decât sa-i audaglasul. Voia sa sfârseascanoaptea alaturi

de el. Daca Bill era lânga ea,masinaria sa interioara se vasincroniza cu



a lui si îsi va reveni.Cosmarurile vor sta departe. El

vindea cosmarurialtora - era munca lui - dar einu-i daruise niciodata altcevadecât liniste,în afara sâmburelui aceluiabizar si rece încastrat în

imaginatia lui,pacea parea sa fi fost întreagalui menire. Lua cartea detelefon, gasinumarul de la Pensiunea Derry siîl forma.

- Pensiunea Derry.- Sunteti amabil sa sunati lacamera domnului Denbrough? Ladomnul William Denbrough?



- Tipul asta nu primesteniciodata telefoane pe timp de

zi? spuse¦ receptionerul si, înainte caAudra sa-1 poata întreba ce voiasa însemne

asta, îi facu legatura.

Telefonul mârâi o data, de douaori, de trei. Si-1 puteaînchipui cumdoarme sub paturi, în afara decrestetul capului; îsi puteaimagina omâna iesind, cautând receptorul.II mai vazuse facând-o, si unmic surâsdragastos îi atinse buzele. Se

sterse când telefonul suna apatra oara... Si



a cincea, si a sasea. Lajumatatea celui de al saptelea

apel, legatura seîntrerupse.

- Camera aia nu raspunde.- Ei, caca-m-as, exclama Audra,mai tulburata si înspaimântata

caoricând. Sunteti sigur c-atisunat unde trebuie?

-" M-da, facu functionarul.Domnul Denbrough a fost sunatdintr-oalta camera acum nici cinciminute. Stiu ca atunci araspuns, pentru ca

beculetul centralei a ramasaprins un minut, doua. S-o fidus în camerapersoanei respective.



- Ei, si ce camera era?



98


99

- Pai nu mai tiu minte. Etajulsase, cred. Dar...

Puse receptorul la loc în furca.O certitudine stranie sidescuraja-toare o cuprinse. O femeie era.II chemase cine stie cefemeie..: iar el se

dusese la ea. Ei, si-acum,Audra? Cum ne descurcam cu asta?



Lacrimi amare care o amenintau.îi întepau ochii si nasul; nodul

unui suspin în adânculgâtlejului. Nu furie, cel putinnu înca... doar unsentiment dezgustator depierdere si abandon.

' Audra, tine-ti firea. Nu temai repezi sa tragi concluziicând nu aitoate datele. E miezul noptii siai avut un vis urât, iar acum tegândestica Bill e cu alta femeie. Darnu-i neaparat asa. Ce-ai.safacitu acum esa te scoli - oricum n-ai sa maiadormi. Aprinde niste lumini si

termi-na-ti romanul pe care l-ai luatde citit în avion. Tii minte cezice Bill?



Cel mai grozav drog. Carte-somnifer. Gata cu tremuriciul.

Gata cu toa-nele si cu auzitul de voci.Dorothy Sayers si Lord Peter,asta ti-e biletul.Cei noua croitori. Ei îti vortine companie pân-la ziua. Ei

îti...

Lumina din baie se aprinsedeodata, singura; o vedea pe subusa. Apoiclanta tacani si usa sedeschise. Audra holba ochii,îhcruqisându-siinstinctiv din nou bratele pestesâni. Inima începu sa-i bubuieîn cusca

pieptului si gustul acru aladrenalinei îi inunda gura.Vocea aceea,joasa si taraganata, spuse:



- Toti plutim aici jos, Audra.

Ultimul cuvânt se transformaîntr-un prelung, gros, tot maistinszbieret - Audraaaaa - ce sfârsiînca o data în sunetul acela

gretos, îne-cat si gâlgâit, ce semana atâtde mult cu râsul.

- Cine-i acolo? tipa ea, dândînapoi.

N-a fost si asta în imaginatiamea, nu dom'le, n-o sa-mi spuitumie ca.,.

Televizorul se aprinse. Femeiase rasuci si vazu un clovn înCostum



argintiu cu nasturi mariportocalii facând tumbe pe

ecran. Avea orbitenegre acolo unde ar fi trebuitsa-i fie ochii, iar, când buzelemachiate ise întinsera si mai larg într-unrânjet, vazu dinti ca niste

cutite. Tineasus un cap retezat, siroind desânge. Ochii acestuia erau albisi gura-iatârna deschisa; dar putea savada destul de bine ca era capullui FreddieFirestone. Clovnul râdea sidantuia. învârti capul împrejursi stropi desânge împroscara din interior

ecranul televizorului. Ii auzeasfârâindacolo, pe dinauntru.



Audra încerca sa urle, si dingura nu-i iesi decât un mic

scâncet. îsiapuca orbeste rochia aruncata pespatarul scaunului si poseta. Serepeziîn hol si trânti usa dupa ea,icnind, alba la fata ca hârtia.

Lasa sa-i cadaposeta si-si trase rochia pe eapeste cap.

-Pluteste, rosti o voce joasa,sugubeata, din spatele ei, sisimti undeget rece mângâindu-i calcâiulgol.

Scoase înca un tipat ascutit si

sari din fata usii. Degete albede ca-



davru cautau înainte si înapoipe sub ea, cu unghiile smulse

lasând sa sevada carnea alba-purpurie,golita de sânge. Scoteau fosneteaspre pe tesa-tura tepoasa a mochetei dincoridor.

Audra îsi înhata poseta si fugidesculta spre usa de la capatulculoa-rului. Acum o stapânea o panicaoarba, singurul gând fiindu-i catrebuiasa gaseasca Pensiunea Derry sipe Bill. Nici nu mai conta dacaera înpat cu destule alte femei cât

sa-si faca un harem. Avea sa-1gaseasca si



sa-i ceara s-o duca departe deacest lucru de nedescris care se

afla înoras.

Alerga pe alee pâna la parcare,privind în jur înnebunita siîncer-

când sa-si gaseasca masina. Oclipa mintea îi încremeni sinici macar .nu-si mai putu aminti ceautomobil condusese. Apoi îsiaminti: Datsun,brun-tutun. îl depista cufundatîn ceata joasa, neclintita siînchegata, sise grabi într-acolo. Nu-si maigasea cheile în geanta. Scotoci

prin ea cupanica tot mai mare, amestecândservetele, cosmeticale,maruntis, oche-



lari de soare si lame de gumaîntr-un talmes-balmes haotic. Nu

observafurgoneta LTD rablagita parcatabot în bot cu masina ei deînchiriat, nicipe barbatul asezat la volan. Nuobserva când portiera LTD-ului

se des-chise si omul iesi; încerca sase împace cu certitudineacrescânda ca la-sase cheile masinii în camera.Nu se mai putea întoarce acolo;nu putea.

Degetele ei atinsera metalzimtat si dur sub o cutie debomboane

mentolate si îl înhata eu un micstrigat de victorie. Pentru oclipa se în-



grozi crezând ca ar putea sa fiecheia Roverului lor, ce statea

acum cu-minte în parcarea garii Fleet,la cinci mii de kilometridistanta, dar apoisimti tablita lucioasa acentrului de închiriat masini.

Nimeri cu cheiabroasca portierei, respirând înmici gâfâieli aspre, si orasuci. In acelmoment o mâna i se aseza peumar, si ea zbiera... De astadata zbieradin rasputeri. Undeva, un câineîi raspunse cu un latrat.

Mâna, tare ca otelul, îi musca

nemilos carnea si o întoarse cuforta.



Chipul pe care-1 vazu aplecatasupra ei era buhait si plin de

umflaturi.Ochii scânteiau. Când buzeletumefiate se latira într-unzâmbet grotesc,vazu ca omului îi fusesera rupticâtiva dinti din fata. Cioturile

erau col-turoase si salbatice.

încerca saVorbeasca si nu reusi.Mâna sirânse si mai tare,înfigân-du-i-ye în umar. ' ¦>

Nu cumva te-am vazut în film?sopii Tom Rogan.



100

ORASUL BÂMTUlTRITUALUL CHUD

101

Camera Iui Eddie

Beverly si Bill se îmbracararepede, fara o ^vorba, si sedusera încamera lui Eddie. In drum sprelift auzira un telefon începândsa suneundeva în urma lor. Era un sunet

înabusit, ca de pe alta lume.

- Bill, ala nu era telefonultau?



- P-poate sa fi fost. Ma sunaunul dintre ce-ceilalti, cre-

cred.Apasa pe butonul URCARE.

Eddie le deschise usa, alb lafata si încordat. Bratul stâng

îi stateaîntr-un unghi straniu, evocatoral vremurilor de altadata.

- N-am nimic, spuse el. Âm luatdoua pastile de Darvon. In clipaasta nu ma doare chiar asa derau.

Dar se vedea clar ca nici binenu-i era. Buzele, strânse atât

de tare,încât aproape disparusera întrolinie a suferintei, îi erauînvinetite de



soc.

Bill privi pe lânga el si vazutrupul de pe covor. O clipa doara fostsuficienta pentru a se convingede doua lucruri - era HenryBowers si

era mort. Trecu de Eddie si selasa în genunchi lânga cadavru.Gâtulunei sticle de Perrier fuseseînfipt în plexul lui Henry,înfigând cu sinesi zdrentele camasii. Henry aveaochii întredeschisi si sticlosi.Gura, plinade sânge coagulat, îsi aratadintii. Mâinile-i înclestate

pareau nistegheare.



O umbra se asternu peste el siBill ridica privirea. Era

Beverly. îlprivi pe Henry fara absolut nicio expresie.

- Tot timpul ne-a u-u-urmarit,spuse Bill.

Femeia dadu din cap.- Nu pare batrân. Vezi, Bill? Nuarata deloc batrân.

Pe neasteptate, privi înapoispre Eddie, care se asezase pepat.Eddie arata îmbatrânit;îmbatrânit si haituit. Bratul îizacea în poala,

nefolositor.

- Trebuie sa chemam doctorulpentru Eddie.



- Nu, spusera Bill si Eddie launison.

- Dar e ranit! Are bratul...

-E la fel ca da-da-data t-Hrecutâ, raspunse Bill; seridica

în . picioare si o prinse debrate, privind-o în ochi. O dalace ie-iesimafara... O data c-c-ce ame-ame-amestecam o-o-orasul...

- Au sa ma aresteze pentrucrima, spuse posomorât Eddie.Sau osa ne aresteze pe toti. Sau o sane retina. Sau mai stiu eu ce.

Pe urma o



sa se întâmple un accident. Unuldintre accidentele alea speciale

care seîntâmpla numai în Derry. Poateau sa ne bage la puscarie si unserif os-o ia razna si-o sa ne-mpustepe toti. Poate vom muri cu totii

de pomana,sau vom hotarî sa ne spânzuramîn celule. -Eddie, asta-i otâmpenie!Asta-i...

- Chiar asa sa fie? Adu-tiaminte, aici suntem în Derry.- Dar acum suntem oameni mari!Cu siguranta ca nu tegândesti...

Ce vreau sa zic, asta a venitaici în toiul noptii... Te-aatacat...



- C-cu ce? interveni Bill. Unde-i cu-cu-cutitul?

Beverly privi înjur, nu-1 vazusi îngenunche sa se uite subpat.

- Nu te osteni, spuse Eddie cuaceeasi voce slaba, suieratoare.I-amtrântit usa peste brat când aîncercat sa ma înjunghie. L^ascapat si i-amdat un sut pâna sub televizor.Acum nu mai e acolo. M-am siuitat deja.- B-B-Beverly, chea-cheama-i peceilalti, îi ceru.Bill. Pot pune

bratul lui E-E-Eddie în a-a-atele.



îl privi un rastimp, apoi seîntoarse din nou spre corpul

neînsufletit lepe podea. Socotea ca privelisteaprezentata de încaperea aceea,ar fitrebuit sa-i sugereze odesfasurare perfect clara a

evenimentelor oricarui -lolitist înzestrat macar cujumatate de creier. Locul era oharababura,iddie avea bratul fracturat.Omul de pe jos era mort. Seînfatisa ca unî„caz limpede de legitimaaparare în fata unui intrusnocturn. Si atunci îsi[aminti de domnul Ross. De

domnul Ross, care se ridicase,privise si



lapoi îsi împaturise pur sisifnplu ziarul si intrase în

casa. ! O data ceiesim afara... O data ceamestecam orasul... î Asta ofacu sa si-1aminteasca pe Bill dincopilarie, cu fata alba,

^obosita si pe jumatatenebuna, Bill spunând: Derry esteMonstrul. Întelegeti ce vazic?...Oriunde ne-am duce... cândMonstrul ne prinde, ei \n~o savada, n-osa auda, n-o sa stie. Nu vedeticum merge? Tot ce jputem face esaîncercam sa terminam ce am

început. t Iar acum, stândacolo, cu



privirea la cadavrul lui Henry,Beverly ¦îsi zise: Amândoi spun

ca iarasiam devenit fantome cu totii. Caa început sa se repete. Totul.Incopilarie puteam accepta asta,fiindca toti copiii aproape sunt

nistefantome. Dar... 1 - Esti sigur?întreba ea cu disperare. Bill,esti siguri

Bill se asezase pe pat lângaEddie, atingându-i cu delicatetebratul. : -Tu-tu-tu nu e-e-sti?Dupa to-to-tot ce s-a-ntâm-tâm-plata-azi?

Da. Tot ceea ce se întâmplase.îngrozitoarea porcarie de lasfârsitul



reuniunii lor. Batrâna ceafrumoasa care se transformase

într-o baba-Cloanta înaintea ochilor ei,

(tatal meu era si muma-mea)



ORASUL BÂNTUITrunda relatarilor de labiblioteca, seara, cu fenomeneleadiacente. Toate acele lucruri.Si totusi... mintea ei îi striga

disperata saînceteze chiar acum, sastrapunga totul cu argumentelogice, fiindca,daca nu o facea, aveau precissa-si sfârseasca noapteaducându-se peMaidan si gasind o anumitastatie de pompare si...

- Nu stiu, spuse ea. Pur si

simplu... Nu stiu. Chiar si dupatot ce



s-a-ntâmplat, Bill, mie mi separe ca am putea sa chemam

politia.- C-C-Cheamâ-i pe ceilalti,repeta el. Sa ve-ve-vedem ceparere au

e-ei.

1 -Bine.

îl chema mai întâi pe Richie,apoi pe Ben. Amândoi acceptarasavina imediat. Nici unul nuîntreba ce se întâmplase. Gasinumarul detelefon al lui Mike în carte si-

1 forma. Nu raspunse nimeni.Dupa vreozece apeluri, închise.



- I-Î-Incearca la bi-bi-blioteca, o sfatui Bill.

Luase baghetele scurte de trasperdelele celei mai mici dintreceledoua ferestre ale camerei luiEddie si Ie lega strâns de

bratul acestuia cucordonul halatului sau de baiesi cu cel al pantalonilor depijama.

înainte de a apuca sa gaseascanumarul, se auzi o bataie Iausa. Bensi Richie sosisera în acelasitimp; Ben în blugi si o camasalasata pe

dinafara, Richie într-o perechede pantaloni cocheti de bumbacgri si bluza



de pijama. Din spateleochelarilor ochii sai privira

îngrijorati prin odaie.- Cristoase, Eddie, ce s-a-ntâmplat cu...-O, Doamne! tipa Ben.

îi vazuse pe Henry pe covor.

-Ta-ta-ceti! le zise taios Bill.Si închideti u-usa!

Richie se supuse, cu ochiitintuiti asupra cadavrului:

- Henry?

Ben facu trei pasi spre mort si

se opri, ca temându-se sa nu-1muste.Privi neajutorat catre Bill.



- Zi-zi-zi-le t-tu, îi ceruacesta lui Eddie. Ne-ne-

nenorocita asta debâ-bâMbâiala mi s-sse ag-ag-graveaza din c-c-ce în c-ce.

Eddie schita cele întâmplate, întimp ce Beverly cauta numarul

Bibliotecii Publice Derry si îlforma. Spera ca Mike sa fiadormit poateacolo - poate chiar avea un patde campanie în birou. Lucrul lacare nuse astepta fu cel ce seîntâmpla: recepiorul fu ridicatla al doilea apel siraspunse un glas pe cure nu-1mai auzise vreodata,

-Alo. raspunse ea, privind .spreceilalti si fâcându-le cucealalta



mâna semn sa taca.' DomnulHanlon e acolo?

- Cine-i la telefon? întrebaglasul.

RITUALUL CHUD

îsi umezi buzele cu limba. Billo privea patrunzator. Ben siRichie roteau ochii prin jur.începuturile unei îngrijorarireale seframântara înlauntrul ei.

-Cine sunteti dumneavoastra1}contra ea. Nu sunteti domnul

Hanlon.



- Sunt seful Politiei Derry,Andrew Rademacher, raspunse

glasul,în acest moment domnul Hanlon seafla la spital. A fost atacat siranitgrav nu demult Acum, cu cinevorbesc, va rog? Vreau sa va

stiu numele.

Dar aceste ultime vorbe abia lemai auzi. Valuri de soc o stra-bateau, ridicând-o ametita totmai sus si mai sus, afara din eaînsasi.Muschii din abdomen, picioare sipubis i se destinsera amortitisi-si spusecu detasare: Probabil ca asa se

întâmpla când oamenii se sperieatât



f- de tare ca fac pe ei. Sigur.Pur si simplu îti pierzi

controlul acestormuschi...

- Cât de grav a fost ranit? seauzi ea pe sine întrebând cu ovoce

fosnind uscata ca pergamentulvechi, si imediat Bill fualaturi, cu mânape umarul ei, iar Ben fu si elacolo, si Richie, si simti fatade ei o uriasarevarsare de recunostinta.

f Ridica mâna libera si Bill i-oapuca. Richie îsi puse mânapeste a

I lui Bill, iar Ben peste a luiRichie. Eddie se apropiase siel, iar acum îsii puse mâna teafara deasupra.



I - Numele dumneavoastra, va

rog, spuse aspru Rademacher si,oV; clipa, mica nevolnicazburatacita dinlauntrul ei, ceaodraslita de tatal sau? si crescuta de sotul sau,

aproape ca raspunse: SuntBeverly Marsh si ma-; aflu la Pensiunea Derry. Varog, trimiteti-l la noi pedomnul Nell. Aiciy e un om mort care înca e pejumatate un baiat si tuturor nee foarteAfrica.

Spuse: ':. - Ma... Ma tem ca nu

va pot spune.Nu înca.-



- Ce stiti despre celeîntâmplate?

- Nimic, raspunse ea, socata. Ceva face sa credeti ca as sticeva?Isuse Cristoase!- Aveti dumneavoastra asa unobicei sa dati telefon la

biblioteca înfiecare dimineata pe Ia treijumate, replica Rademacher, astae? Sa fimseriosi, duduie. Avem aici unatac înarmai, si dupa cum aratatipul, s-arputea sa devina omucidere pânarasare soarele. Va mai întreb odata:cine sunteti si cât de mult

siili despre toate aslea?



Cu ochii închisi, strângând mânalui Bill din rasputeri, întreba

iar:- Poate sa moara? N-o spunetidoar ca sa ma speriati? Chiar s-ar. putea sa moara? Va rog,

spuneti-mi.102

103



104


105

- E foarte grav ranit. Si dacaasta nu va sperie, domnisoara,ar camfi cazul. Acum vreau sa stiucine sunteti si de ce...

Ca într-un vis, îsi vazu mânaplutind prin spatiu si lasândrecep-

torul la loc în furca. Se uitala Henry si simti un soc la felde net ca si



cum ar fi plesnit-o o palmarece: Unul dintre ochii lui

Henry se închi-sese. Celalalt, cel storcosit,curgea la fel de nepasator ca sipâna atunci.

Henry parea ca-i face cu ochiul.

Richie dadu telefon la spital.Bill o conduse pe Beverly pânalângapat, unde femeia se asezaalaturi de Eddie, cu privirea îngol. Credea cava începe sa plânga, dar nuvarsa nici o lacrima. Singurulsentiment decare fusese imediat si puternic

constienta era dorinta sa-1acopere cineva



pe Henry Bowers. Iluzia ca-ifacea cu ochiul nu era-deloc de

natura a obinedispune.

înca buimacit, dar reusind sa-sipastreze o bruma din prezenta despirit, Richie se transforma

într-un reporter de la DerryNews, înteleseseca domnul Michael Hanlon,bibliotecarul-sef al orasului,fusese agresatîn timp ce facea oresuplimentare. Aveau la spitalvreo noutate asupraconditiei domnului Hanlon?

Richie asculta, dând din cap.

- înteleg, domnule Kerpaskian -se scrie cu doi de k? Da. Bine.Si



sunteti...

Asculta, acum cufundat înpropria-i fictiune îndeajuns casa schitezemiscari repezite cu degetul, casi cum ar fi notat într-un

carnetel.

-Mm-hmm... Mm-hmm... Da. Da,înteleg. Pai, ceea ce facem deobicei în astfel de situatii esa va citam ca „sursa". Pe urma,

mai târziu,,putem... Mm-hmm... Exact!Absolut exact!

Richie râse din toata inima si-

si sterse cu antebratul peliculade tran-spiratie de pe frunte. Ascultadin nou.



-Bun, domnule Kerpaskian. Sigur.

O sa... Da, m-am lamurit,K-E-R-P-A-S-K-I-A-N, exact!Evreu ceh, asa-i? într-adevar! Ecu... Ecu totul neobisnuit. Da, asa voiface. Noapte buna. Va multumesc.

Puse receptorul jos si închiseochii.

- Isuse! tipa el cu voce groasa,scazuta. Isuse! Isuse! Isuse!Badu sa împinga telefonul de pemasa si apoi îsi lasa doar mânasa

cada moale. Scoase ochelarii si

si-i sterse cu bluza de pijama.



- Traieste, dar e în slaregrava, Ie spuse el celorlalti.

Henry 1-u iran-sat ca pe un curcan de Craciun.O taietura i-a ciopârtit arterafemurala

si a pierdut cât de mult sânge

poate pierde un om ramânândtotusi înviata. Mike a reusit sa-si legeun fel de garou, altfel ar fifost mort dejacând l-au gasit.

Beverly izbucni în plâns.Plângea ca un copil, cu ambelemâinilipite de fata. O vreme,

suspinele si sughiturile ei sisuieratul rapid al res-piratiei lui Eddie erausingurele sunete din camera.



- Mike n-a fost singurul transat

ca un curcan de Craciun, spuseîntr-un târziu Eddie. Henryarata de parca tocmai ar fiboxat douasperunde cu Rocky Balboa.- T-tot mai v-v-vrei sa te du-

du-duci la p-p-politie, Bev?

Pe noptiera se gaseau servetele,dar alcatuiau o masa uda siînche-gata în mijlocul unei baltoacede Perrier. Bev intra în baie,ocolindu-1prudenta pe Henry, lua un prosopsi îl înmuie în apa rece.

Senzatia eradelicioasa pe fata eiînfierbântata si umflati Simteaca ar putea gândi



din nou clar - nu rational, cidoar clar. Deodata deveni sigura

ca ratio-nalitatea i-ar ucide daca arîncerca s-o foloseasca acum.Politaiul ala.Rademacher. Fusese banuitor. Dece nu? Oamenii nu suna la

bibliotecanoaptea Ia trei si jumatate.Omul o suspectase. Banuise caavea o lega-tura cu toata povestea. Ce armai fi suspectat daca afla ca-idaduse tele-fon dintr-o camera în care zaceaun mort pe covor, cu un gât desticlasparta plantat în mate? Ca ea si

alti patru straini tocmaivenisera în oras



cu o zi înainte pentru o micareuniune si ca individul asta

trecuse si elîntâmplator pe acolo? Ea ar fiînghitit istoria asta dacarolurile ar fi statinvers? Ar fi înghitit-o cineva?Fireste, îsi mai puteau

argumenta poves-tea precizând ca se întorseserasa-i faca de petrecanieMonstrului ce traiaîn reteaua de canalizare de suboras. Asta ar fi adaugat cusiguranta onota convingatoare de realismteribil.

Iesi din baie si îl privi pe

Bill.



- Nu, îi spuse ea. Nu vreau samergem la politie. Cred ca Eddie

aredreptate - ni s-ar puteaîntâmpla ceva. Ceva decisiv. Daradevaratulmotiv nu-i asta.

Se uita la toti patru:

- Am jurat-o. Am jurat. FrateleIui Bill... Stan... Toticeilalti... Siacum, Mike. Sunt gata, Bill.

Bill îi privi pe ceilalti.Richie dadu din cap:

- în regula, Bil! Barosane. Hai

sa-ncercam,- Sansele se arata mai proasteca oricând, spuse Ben. Acumsuntem



cu doi în minus.

Bill nu spuse nimic.

- Bine, dadu si Ben din cap, Aredreptate. Am jurat.



106


107

>- E-E-Eddie? Eddie avuun surâs gol.

- Cred ca m-asteapta înca ocoborâre în cârca pe scara aia,hai?Daca scara mai e acolo.

-Totusi, de data asta n-o sa mai

arunce nimeni cu pietre, spuseBeverly. Sunt morti. Toti trei.



- Mergem acum, Bill? întrebaRichie.

- D-d-da. Cr-cred ca e t-t-timpul.

- Pot sa spun si eu ceva?întreba pe neasteptate Ben.Bill îl privi si zâmbi usor:- Te-te-te rog.

- Voi astia sunteti si acum ceimai buni prieteni pe care i-amavutvreodata. Indiferent ce-o saiasa de-aici. Voiam...

întelegeti, voiam doarsa v-o spun.



Privi în jur la ei, iar ei îlprivira solemni la rândul lor.

- îmi pare bine ca mi-amreamintit de voi, adauga Ben.

Richie pufni. Beverly chicoti.în secunda urmatoare râdeau cu

totii,uitându-se unul la altul înfelul acela de demult, în pofidafaptului caMike era la spital, pe moartesau deja mort, în pofidafaptului ca bratullui Eddie era rupt (iarasi)1 înpofida faptului ca era cea maitârzie oradin noapte.

- Claita, asa de mester mai esticu cuvintele, exclama Richie,



râzând si stergându-si ochii.Asta ar fi trebuit sa fie marele

scriitor, BillBarosane.

Continuând sa zâmbeasca vag,Bill spuse:

- Si în acest se-se-sens...

- închide-1, Richie, spuseîncetisor Beverly.întinse mâna spre aparat, sideodata încremeni.

- Stati pe receptie pentrucontinuarea Spectacolului Rockal luiRichie Tozier, Toti Sunt Morti!

urla vocea stridenta sihohotitoare a



clovnului peste pocnetele dindegete si zdranganelile de

chitara alemelodiei lui Eddie Cochran. Nuatinge butonul ala, lasa-1 puspe emisiunea rock, au disparut de peharti, dar nu si din inimile

noastre, si continuati sa veniti, venitiimediat, veniti cu totii! Cântamtoaaaateeeslagarele aicea jos!Toaaateeeeee slagarele! Si, dacanu ma credeti,ascultati-I numai pe disc-jockey-ul invitat de onoare alacestui program,Georgie Denbrough! Zi-le,

Georgie!



Si deodata fratele lui Billîncepu sa se vaiete din aparatul

de radio:- M-ai trimis afara si Monstrulm-a omorât! Credeam ca Monstrule în pivnita, Bill Barosane,credeam ca Monstrul e-n beci,

dar Monstrulera în canal, Monstrul era-ncanal si m-a omorât, si tu l-ailasat sa maomoare, Bill Barosane, l-ailasat...

Richie închise radioul cu atâtafurie, încât butonul se desurubasicazu pe mocheta.

- Chiar ca pute rock and roll-ulla ora asta, spuse el; glasulnu-i era



tocmai ferm. Are dreptate Bev,mai bine-1 lasam închis, ce

ziceti?Nu raspunse nimeni. Chipul luiBill era împietrit, palid sigânditorsub lumina lampilor în trecere,

iar când tunetul gemu din nou înapus îlauzira cu totii.

Luara limuzina împrumutata a lu(Eddie. Richie trecu la volan.Ceata de la sol era mai deasaacum, plutind pe strazi ca fumulde tigara,

fara sa ajunga tocmai pâna lafelinarele camuflate. Pe cer,stelele eiau



ace de gheata scânteietoare;stele de primavara... Dar,

înclinându-si capulspre fereastra întredeschisa dindreapta, lui Bill i se paru caaude tune-tele verii în departare. Secomanda ploaie undeva, dincolo

de orizont.

Richie deschise radioul si îlauzira pe Gene Vincenl cântândBe-Bop-A-Lula. Apasa alt buton si-1prinse pe Buddy Holly. Un altreilea buton Ii — 1 aduse peEddie Cochran cu SummertimeBlues.

- As vrea sa te-ajut, fiule, daresti prea tânar ca sa votezi,spuse unglas profund.



Pe Maidan

Acelasi pod vechi.

Richie parca alaturi, coborâra,trecura lânga balustrada -aceeasi

balustrada veche - si privira înjos.

Acelasi Maidan vechi.

Parea neatins de cei douazeci sisapte de ani care trecusera; înochiilui Bill, pasajul suspendat dela raspântie, singurul repernou, parea

ireal, ceva la fel de efemer caun decor pictat sau un efectspecial dintr-un



film. Copacei piperniciti siarbusti pitici scânteiau prin

fuioarele deceata, iar Bill îsi spuse: Credca la asta ne referim cândvorbim desprepersistenta memoriei, la astasau la altceva asemanator, un

lucru pecare-l vezi la momentul potrivitsi dintr-un anume unghi, oimagine cepropulseaza emotia ca un motorcu reactie. O vezi atât de clar,încât



108


109

cele ce s-au întâmplat întretimp dispar. Daca dorinta esteaceea careînchide cercul dintre lume sivointa, atunci cercul s-aînchis.

~ Ha-ha-haideti, îi chema el sitrecu peste parapet.

îl urmara în jos pe taluz;împrastiind pietris si grohotis.Când ajun-



sera la baza pantei, Bill seuita instinctiv dupa bicicleta,

apoi râse de elînsusi. Silver statea rezematade peretele garajului lui Mike.Se parea caSilvei nu detinea absolut niciun rol în cele ce se întâmplau,

desi astaera destul de ciudat, dupa cumdecursesera lucrurile.

- Du-du-ne acolo, îl îndemnaBill pe Ben.

Ben îl privi, iar Bill îi citigându! în ochi - Au trecutdouazeci sisapte de ani, Bill, viseaza tu

ce vrei - dupa care dadu din capsi seîndrepta spre desisuri.



Cararea - cararea lor - fusesede mult napadita de vegetatie,

si aufost nevoiti sa înainteze cuforta prin încâlceli de rugiteposi, spini sihortensii salbatice atât deînmiresmate, încât îi ameteau.

Greierii cântausomnolent pretutindeni în jur sicâtiva licurici, oaspeti sositimai devre-me la somptuoasa petrecere averii, strapungeau tenebrele.Bill banuiaca si acum se mai jucau pe acolocopii, dar acestia îsi facuserapropriilelor pasaje si cai secrete.

Ajunsera la luminisul undefusese clubul, dar acum nu maiera nici



un luminis acolo. Tufisurile sipinii mici, lipsiti de

stralucire, puseserastapânire pe tot spatiul.

- Priviti, sopti.Ben si traversapoiana (în memoria lor, ea încase

mai afla la locul ei, acoperitadoar de altul dintre aceledecoruri pictate).

Smuci de ceva. Era usa din lemnde mahon pe care o gasisera lamarginea gropii cu gunoi, cea pecare o folosisera ca sa punaacoperisulclubului. Fusese aruncata acolosi nu arata sa fi fost atinsa de

cel putinzece ani. Plante târâtoare seînfîpsesera pe toata suprafatasa murdara.



- Las-o-n pace, Claita, murmura

Richie. E veche.- D-d-du-ne ac-acolo, B-Ben,repeta Bill din spatele lor.

Asa ca pornira dupa; el spre

Kenduskeag, îndepartându-se lastângade luminisul ce nu mai exista.Sunetul apei curgatoare se auzeatot maiaproape, dar cu toate asteaaproape cazura în râu înainte cavreunul din-ire ei sa-1 vada: frunzisulcrescuse într-un zid încâlcit pebuza malului.

Râpa se surpa sub talpileghetelor lui Ben, iar Bill îltrase înapoi de ceafa.



- Multumesc, spuse Ben.

~De nada. Pe v-vreirfuri m-a-aifi tra-lras si pe mi-mine du-du-dupa tine. Pe-pe-aici o lu-luam?

Ben dadu din cap si-î conduse înlungul tarmului luxuriant,

înghe-sLiîndu-se prin hatisuri dearbusti si rugi, gandindu-se cucât îti veneamai usor asa ceva când n-aveaidecât un metru cincizeci si teputeai

strecura pe sub majoritateaîrtcâlciturilor (din minte,precum si de pe

carare) cu o plecaciunenonsalanta. Ei bine, totul seschimbase. Lectia



noastra pentru azi, fetelor sibaietilor, e ca lucrurile, cu

cât se schimbamai mult, cu atât mai mult seschimba. Cine a spus ca ele, cucât seschimba mai mult, cu atât ramânmai neschimbate suferea în mod

evi-dent de o grava înapoierementala. Fiindca...

Piciorul i se agata de ceva sicazu cu un sunet înfundat,aproapelovindu-se cu capul de cilindrulbetonat al statiei de pompare.Eraaproape complet îngropat într-un

morman de rugi de mure. Când seridica din nou în picioare îsidadu seama ca fata, bratele simâinile îi



fusesera zgâriate de ghimpi înpeste douazeci de locuri.

, - Sa zicem treizeci, spuse el,simtind fire subtiri de sângesiroin--du-i pe obraji.

- Ce? întreba Eddie.- Nimic.

Se apleca sa vada de ce anume seîmpiedicase. O radacina,probabil. Darnu era o radacina. Era capaculde fier. Cineva îl trântise lapamânt.

Sigur ca da, îsi spuse Ben. L-amîmpins noi. Acum douazeci sisaptede ani.



Dar îsi dadu seama ca asta era o

prostie înca înainte de a apucasavada sclipirea proaspata ametalului zgâriat în dâreparalele prin rugina.Pompa nu functionase în ziua

aceea. Mai devreme sau maitârziu, cinevava fi coborât s-o repare, punândsi capacul la loc.

Se ridica, si toti cinci sestrânsera împrejurulcilindrului, privindînauntru. Puteau auzi clipocitulslab al apei. Doar atât. Richieadusese

toate chibriturile din cameralui Eddie. Acum aprinse un plicîntreg si-1



arunca înauntru. O clipa,întrezarira interiorul umed al

cilindrului sinamila tacuta a. instalatiei depompare. Nimic mai mult.

- Poate ca a fosl dat jos demult, sugera nelinistit Richie*

Nutrebuie sa se fi întâmplatneaparat a...,- S-a întâmplat desiul derecent, îl întrerupse Ben. Decând a plouatultima oara, oricum.

Mai lua un plic de chibrituri dela Richie, aprinse unul si arata

zgârie-turile proaspete.



- E ce-ce-ceva de-desubt, spuseBill în timp ce Ben stingea

chibritul.- Ce? întreba Ben.- N-n-n-as putea sp-sp-spune.Pare o cu-cu-curea. Ajutati-ma,tu siRi-Richie, sa-1 în-în-întorc.



ORASUL BÂMTUITApucara capacul si-1 aruncara cape o moneda uriasa. De astadata Beverly aprinse chibritul,iar Ben ridica precaut poseta

care fusesededesubt, tinând-o de bareta.Beverly dadu sa scuturechibritul, darobserva chipul lui Bill. Ramaseînlemnita, pâna ce flacara îiatinsedegetele, si îl scapa cu un mictipat.

- Bill? Ce este? Ce s-a-

ntâmplat?



Privirea lui Bill se îngreunase.Nu se putea desprinde de

saculetulacela din piele uzata, cucurelusa sa lunga. Deodata îireveni în mintetitlul cântecului ce setransmitea la radioul din odaia

dosnica a maga-zinului de marochinarie când i-ocumparase. Sausalito SummerNights.Era ciudatenia suprema. Toatasaliva din gura i se uscase,lasându-ilimba si interiorul obrajilornetezi si uscati cum e cromul.Auzea greierii,vedea licuricii si simtea

mirosul uriasei întunecimi verziîntetindu-se



necontrolat de jur-împrejurulsau si-si spuse: E alt truc,

alta iluzie, ea eîn Anglia si asta nu-i decât oscamatorie ieftina pentru caMonstrul seteme, o, da, poate ca Monstrulnu mai e la fel de sigur de sine

pe câtera când ne-a chemat pe totiînapoi, si zau asa, Bill, fiiserios - câteposete de piele uzata cu curelelungi crezi ca exista în lume?Un milion?Zece milioane?

Probabil mai multe. Dar numaiuna asa ca asta. O cumparase

pen-tru Audra dintr-un magazin demarochinarie de la Burbank, întimp ce



la radioul din spate cântaSausalito Summer Nights.

- Bill?

Mâna lui Beverly pe umarul sau,scuturându-1. Departe. La doua-zeci si sapte de leghe sub mare.

Cum se numea formatia ce cântaSau-salito Summer Nightsl Richie vafi stiind.

- Eu stiu, spuse calm Bill dreptîn fata speriata si cu ochi marialui Richie, si zâmbi. Se numeaDiesel.- BiU, care-î problema? sopti

Richie.



Bill scoase un urlet. Smulsechibriturile din mâna lui

Beverly,aprinse unul, dupa care înhataposeta de la Ben.

- BiU, Doamne, ce...

Desfacu fermoarul gentii si orasturna. Cele ce cazura oreprezen-tau atât de mult pe Audra, încâto clipa se pierdu prea tare cufirea ca samai urle iar. Printre batistedin hârtie, lame de guma demestecat si ar-ticole de machiaj, vazu ocutiuta de bomboane mentolate...

si pudrierabatiuâ în pietre scumpe pe carei-o daruise Freddie Firestonecând sem-



nase contractul pentru Ai ticRoom.

- So-so-sotia mea e acolo jos,spuse el, si cazu în genunchi,începând sa-i împinga lucrurile laloc în poseta.

RITUALUL CHUD

îsi dadu la o parte din ochiparul pe care nu-1 mai avea,fara ase gândi macar ce facea.

- Sotia ta? Audra?

Fata lui Beverly era socata,ochii imensi.



- Po-po-poseta ei. L-lucrurileei.

- Isuse, Bill, murmura Richie.Nu e cu putinta, stii as...

îi gasise portofelul din pielede aligator. îl deschise si îl

ridica.Richie aprinse înca un chibritsi se pomeni privind un chip pecare-1vazuse într-o jumatate de duzinade filme. Fotografia de pepermisul deconducere emis în California alAudrei era mai putinseducatoare, darcomplet concludenta.

- Dar H-H-Henry a murit, siVictor, si B-B-Belch... Atunci,cine a



dus-o?

Se ridica în picioare, holbându-se în jur la ei cu intensitate,cutre-murat de frisoane:

-Cine-a luat-o?

Ben îi puse o mâna pe umar.

- Cred c-am face mai bine saooborâm si sa aflam, ce zici?

Bill întoarse privirea spre el,ca nestiind sigur cine anume eraBen,-apoi ochii i se limpezira.

- M-mda. E-E-Eddie?- Bill, îmi pare rau!- Poti sa te ag-agati?



- M-am mai agatat o data.

Bill se apleca, iar Eddie îsipetrecu bratul drept pe dupagâtul sau.Ben si Richie îl împinsera însus pâna ce-si putu încovriga

picioareleîmprejurul taliei lui BiU. întimp ce Bill îsi arunca stângaciun piciorpeste marginea cilindrului, Benvazu ca ochii lui Eddie erauînchisi strâns...Si o clipa i se paru ca aude ceamai hidoasa sarja de cavaleriedin lumetropaind prin tufisuri. Se

întoarse, asteptându-se sa-ivada pe cei trei iesind



din ceata si din rugi, dar totce auzi era briza ce se întetea

sunând prinbambusi la vreun sfert dekilometru de acolo. Toti vechiilui dusmanierau morti de acum.

Bill apuca buza de ciment asprua cilindrului si-si cauta pepipaitedrumul în jos, pas eu pas sitreapta cu treapta. Eddie îltinea ca în ghea-rele mortii, iar Bill abia maiputea respira. Poseta ,ei,Doamne Sfinte,cum a ajuns aici.poseta ei? Nuconteaza. Dar daca Tu esti aici,

Doamne,si daca primesti cereri, fa sanu fi patit nimic, fa 'sa nusufere din cauza



celor pe care le-am facut Bev sicu mine în noaptea asta sau. din

cauzaa ceea ce-am facut eu într-ovara când eram baiat... Si oareclovnul a110

111



112

ORASUL BÂNTUIT

fost? Oare Bob Gray a pus mânape ea? Daca da, atunci nu stiu

dacaDumnezeu însusi ar mai putea s-oajute.

- Mi-e frica, Bill, spuse Eddiecu glas subtire.

Bill atinse cu piciorul apa recesi încremenita. Se cufunda înea,amintindu-si senzatia si mirosul

statut, amintindu-si starea declaustro-



fobie pe care i-o daduse loculacela... Si, ca tot veni vorba,

ce li se întâm-plase? Cum se descurcasera princanalele si tunelurile astea?Unde sedusesera, exact, si cum anumeiesisera din nou la suprafata?

Tot nu-siputea aminti nimic din acestea;nu se putea gândi decât laAudra.

- Si m-m-mie.

Se ghemui pe jumatate, tresarindcând apa rece îi intra înpantalonisi peste testicule, si-1 lasa

jos pe Eddie. Ramasera în apapâna la fluierelepicioarelor, privindu-i peceilalti cum coborau scara.



CAPITOLUL 21

Sub orasMonstrul I August 1958

S~a întâmplat ceva nou.

Pentru prima oara într-ovesnicie, ceva nou.

înaintea universului existaseradoar doua lucruri. Unul era Mon-strul însusi, iar celalalt eraTestoasa. Testoasa era o fapturaproasta sibatrâna care nu iesea niciodatadin carapacea sa. Monstrul segândea

ca poate Testoasa murise, capierise de vreun miliard de ani.Si chiar



daca nu era asa, tot o creaturaproasta si batrâna ramânea, si,

chiardaca Testoasa vomase universulpe de-a-ntregul, asta nu schimbacunimic realitatea prostiei sale.

Monstrul sosise aici la multtimp dupa ce Testoasa seretrasese încarapace, venise aici pe Pamântsi descoperise un abis deimaginatiecare era aproape nou, aproapeinteresant. Aceasta calitate aimaginatieiîmbogatea foarte mult hrana.Dintii Monstrului sfâsiau carne

condimen-tata cu spaime exotice si temerivoluptuoase: visau la fiare alenoptii si nisi-



puri miscatoare; în pofidapropriei lor vointe, contemplau

hauri nesfârsite.Pe baia acestei hrane, Monstrulexista într-un ciclu simplu destare de veghe ca sa manânce side somn ca sa viseze. Crease un

locdupa chipul si asemanarea sa, siprivea asupra acestui loc cudrag prinluminile moarte ce-i serveaudrept ochi. Derry era stâna,oamenii dinDerry erau turma sa. Lucrurileîsi urmasera cursul.

Apoi... Acesti copii.

Ceva nou.



Pentru prima oara într-ovesnicie.

Când Monstrul tâsnise în casa depe Netbolt Street, vrând sa-iucida pe toti. cu o vagastinghereala ca nu reusise s-ofi facut deja (si

cu siguranta stânjeneala aceeafusese primul lucru nou), seîntâmplaseceva complet neasteptat, completde neconceput, si simtisedurere, un marevuiet de durere strabâtându-i înîntregime forma pe care si-oasumase, si



ORASUL BÂNTUITun moment mai cunoscuse sifrica, fiindca singurul lucru pecare-laveau în comun Monstrul si

Testoasa proasta si batrâna cucosmologiamacro-universului din afaranetrebnicului ou al acestuiunivers nu eradecât acesta: toate fapturilevii trebuie sa se supuna legilorformei deviata pe care o locuiesc. Pentruprima oara Monstrul îsi daduseama

ca facultatea sa de a-si schimbaformele ar putea actiona siîmpotriva sa.



Niciodata nu mai cunoscusedurerea, niciodata nu mai

cunoscuse frica, siun moment crezuse ca s-ar puteasa moara- oh, capul sau seumplusede o enorma durere alb-argintiesi ragise si miorlaise si uriase

si, cumva,copiii scapasera.

Dar acum veneau. Intrasera pedomeniul de sub oras al Mon-strului, sapte copiiinconstienti orbecaind prinbezna fara lumini sauarme. Acum avea sa-i ucida, cusiguranta ca asa se va întâmpla.

Monstrul descoperise ceva foarteimportant pentru sine însusi: nu



dorea schimbarea sau surpriza.Nu dorea noutati, niciodata. Nu

voiadecât sa manânce, sa doarma, sase trezeasca si iar sa manânce.

Ca urmare a durerii si a aceleifrici scurte si scaparatoare se

maitrezise înca o noua stareemotionata (noua asa cum eraupentru Mon-stru toate emotiile veritabile,desi el avea o mare putere destimulare aemotiilor): furia. Avea sa-iucida pe copii pentru ca, princine stie ceuluitor accident. îi adusesera o

vatamare. Dar mai întâi el,Monstrul,



avea sa-i faca sa sufere pentruacel unic moment când îi

trezisera teamade ei.

Veniti dar la mine, spuseMonstrul în sinea sa,ascultandu-i cum

se apropiau. Veniti Ia mine,copii, sa vedeti cum plutim aicijos... Cumplutim cu totii.

Si totusi persista un gând ce seinsinua indiferent cât de tareîn-cerca el sa-l alunge. Doar atât:daca toate lucrurile se scurgeaudin

Monstru (asa cum fusese cusiguranta de când Testoasavomitase



universul, lesinând apoi încarapacea sa), cum sa poata

orice faptura aacestei lumi'sau a oricareialteia sa îl însele sau sa îlvatame pe Mon-stru, indiferent cât de scurtsau superficial? Cum era posibil

asa ceva?

Si astfel, un ultim lucru nou îiaparuse Monstrului, nu emotie deasta data, ci speculatie larece: daca Monstrul nu erasingur, asa cumcrezuse întotdeauna9.

Daca exista un Altul?

Si daca, prin urmare, acesticopii erau agenti ai aceluiAltul?



Daca... daca...

Monstrul începu sa tremure.

RITUALUL CHUD

Ura era noua. Vatamarea eranoua. împiedicarea atingeriiscopurilor lui era noua. Dar celmai cumplit lucru nou era aceafrica.Nu frica de copii, aceeatrecuse, cifrica de-a nu fi fostunic.

Nu. Nu exista nici un altul.Fireste ca nu. Poate pentru ca

eraucopii, imaginatiile lor detineauo anume putere primordiala pecare



Monstrul o subestimase un scurtrastimp. Acum însa, ca veneau,

Mon-strul avea sa-i lase sa vina.Vor veni, iar el îi va aruncaunul câte unulîn macrounivers... In luminilemoarte ale ochilor sai.

Da.

Când vor ajunge aici, Monstrulîi va arunca, zbierând si scosidinminti, în luminile moarte.

In tuneluri 12.15 dupa-amiaza

Bev si Richie aveau poate zece

chibrituri cu totul, dar Bill nule



dadea voie sa le foloseasca.Deocamdata, cel putin, înca mai

domnea încanal o lumina difuza. Nu preamulta, dar putea distinge calede patrupasi în fata sa, si, câta vremeputea continua astfel, aveau sa

faca eco-nomie de chibrituri.

Banuia ca putina lumina de carebeneficiau provenea dinventilatiileaflate la curbe, deasupracapetelor lor, poate chiar de lagaurile rotundeale capacelor. Faptul ca seaflau sub oras patea peste

masura deciudat, dar cu siguranta întretimp ajunsesera acolo.



Acum apa era mai adânca. De treiori plutisera pe lânga ei

animalemoarte: un sobolan, un pisoi, unobiect umflat si lucios ce puteasa fifost un mic bustean. îl auzi peunul dintre ceilalti murmurând

dezgustat.

Torentul prin care înaintaucurgea relaliv placid, dar astaavea sase sfârseasca destul de curând:nu prea departe în fata lor seauzea unvuiet gaunos si constant.Tunelul cotea la dreapta. Daduracoltul si ajun-

sera Ia trei conducte prin carese varsa apa într-a lor. Eraualiniate ver-



tical ca felinarele unui semaforrutier. Aici lua sfârsit

canalul. Luminaera putin mai puternica. Billprivi în sus si vazu ca se aflauîntr-un putpatrat cu pereti de piatra,înalt cam de cinci metri. In

capatul acestuia segasea un grilaj de canal princare apa siroia peste ei cugaleata. Parca arfi stat sub un dus primitiv.

Bill observa neputincios celetrei tevi. Prin cea de suscurgea apaaproape limpede, desi purta cuea frunze, bete si mici gunoaie

- chistoacede tigara, ambalaje de guma demestecat, chestii de astea.Conducta din



114

115



ORASUL BÂNTUITmijloc varsa apa cenusie. Iarprin cea de jos venea un torentgri-maroniu de apa de canal cu

cocoloase. -E-E-Eddie!

Eddie veni balacindu-se pânalânga el. Parul îi statea lipitde cap.Ghipsul devenise o mizerie uda,siroinda.

< - Pr-pr-prin ca-ca-care?

. Daca voiai sa stii cum sa

construiesti ceva, îl întrebaipe Ben; daca



voiai sa sti ce drum sa alegi, ite adresai lui Eddie. Nu vorbeau

despreasta, dar o stiau cu totii. Dacate aflai într-o zona necunoscutasi voiaisa ajungi înapoi într-un loc pecare-1 stiai, Eddie te putea

conduce acolo,cotind la stânga si la dreaptacu încredere neabatuta pâna numai aveaiîncotro decât sa-1 urmezi si sasperi ca treaba va iesi bine...Ceea ca.parea sa se întâmpleîntotdeauna. Bill îi spusese luiRichie odata ca, pevremea când" el si Eddie tocmai

începusera sa se joace peMaidan, el,



Bill, se temea mereu sa nu serataceasca. Eddie nu cunostea

asemeneatemeri, si întotdeauna ieseauamândoi în locul unde spunea elc-o saajunga. „Daca m-m-m-as pi-pierdeîn Padurea Hainesville si ar fi

cumine si E-Eddie, nu mi-as fa-face nici o gr-rija", îi spuseseBill luiRiehie. „Pur si simplu st-st-slie. Ta-ta-tata zice ca uniioameni pa-parcaa-ar avea o bu-bu-busola în cap.A-a-asa-i si Eddie."

- Nu te-aud! striga Eddie.

- Am întrebat pri-prin care.- Prin care ce?



Eddie tinea strâns inhalatorulîn mâna sanatoasa, iar Bill îsi

spuseca de fapt arata mai curând caun guzgan înecat decât ca uncopil.

- Prin care o lu-lu-luam?

-Pai, asta depinde de unde vremsa mergem, raspunse Eddie, iarBill l-ar fi strâns de gât cuplacere, desi întrebarea eraperfect fireasca.

Eddie privea a îndoiala la celetrei tevi. Ar fi putut încapeaîn ori-care dintre ele, dar cea de jos

arata destul de scârboasa.

Bill le facu semn celorlalti sase dispuna în cerc.



- Unde mama ma-sii este Mo-Mo-

Monstrul? îi întreba el.- In centrul orasului, raspunseprompt Richie. Exact sub centrulorasului. Lânga Canal.

Beverly dadea din cap. La fet siBen. La fel si Stan. -¦- M-M-Mike?

-Da. Acolo este. Lânga Canal.Sau sub el.Bill privi din nou la Eddie:

- Pri-'pri-prin care?

RITUALUL CHUD



Eddie arata fara tragere deinima spre conducta de jos...

Si,desi lui Bill i se înmuie inima,nu era surprins deloc.

- Prin aia.- O, splendid, facu nefericit

Stan. Aia-i o conducta cu cacat.~N-o si.., începu Mike, si seîntrerupse.

înclina capul si asculta atent.Avea ochii alarmati.

- Ce..., dadu sa întrebe Bill,dar Mike duse un deget Ia buze.Acum Bill le putea auzi si el:

pescaieli. Apropiindu-se.Mormaituri



si cuvinte înfundate. Henry totnu renuntase.

-Repede, spuse Ben. Sa mergem!

Stan privi înapoi pe undevenisera, apoi se uita la ceamai de jos

dintre cele trei conducte.Strânse cu putere din buze sidadu din cap:

- Hai sa mergem. Cacatul sespala.- Stan Omu' Trage Una Buna!striga Richie. Buba-buba-buba...- Richie, ai de gând sa-ti tiigura! suiera la el Beverly.

Bill îi conduse pâna laconducta, strâmbându-se cândsimti miro-



sul, si se târî înauntru.Mirosul de canal, de cacat, dar

mai era acolo siun ai miros, nu-i asa? Un mirosmai amenintator, mai primejdios.Dacamârâitul unui animal ar puteaavea miros (si, banuia Bill, era

posibil,daca animalul în chestiunemâncase cele cuvenite), ar fisemanat cuacest miros de fond. Neîndreptam în directia potrivita,nu încape vorba.Monstrul a trecut pe aici... Sia trecut mult pe aici.

Nu parcursesera douazeci de

pasi, si aerul devenise dejarânced si



otravitor. Bill îsi târa încetpicioarele înaintând printr-o

substanta carenu era noroi. Privi înapoi pesteumar si spuse:

- St-st-stai imediat în u-u-urmamea, E-E-Eddie. O sa am ne-ne-

voie de ti-tine.

Lumina pali pâna la cenusiul celmai slab, se mentinu astfelputinavreme, dupa care se stinse siramasera

(din senin)

în întuneric. Bill se trudea

înainte prin duhoare, simtind cao des-



pica aproape fiziceste, cu omâna întinsa înainte, parte din

el asteptân-du-se ca dintr-un moment înaltul sa dea-peste par aspru siochi verzi caniste lampi deschizându-se înbezna. Sfârsitul avea sa

soseasca într-oflacara fierbinte de durere cândMonstrul o sa-i înfulece capulde peumeri.

Tenebrele erau pline de sunete,toate amplificate si cu ecouri.îsiauzea prietenii foindu-se înumia sa, câteodata murmurând

câte ceva. Semai auzeau gâlgâieli si gemetestranii, metalice. O data, unsuvoi de apa



gretos de calda siroi peste siprintre picioarele lui, udându-1

pâna lacoapse si facându-1 sa seclatine înapoi pe calcâie. ÎIsimti pe Eddie116

117



118


119

apucându-1 înnebunit de spinareacamasii, dupa care micul torentslabi.De la coada sirului, Richie urlaa haz de necaz:

- Cred ca tocmai s-a pisatcineva pe noi, Bill.

Bill auzea apa canalizariicurgând în izbucniri controlateprin re-



teaua tevilor mai mici, careacum trebuie ca se aflau

deasupra capetelorlor. îsi aminti conversatia cutatal sau despre canalele dinDerry si banuica stia ce teava era aceea -avea menirea de a prelua

surplusul ce nu seforma decât în timpul ploilorabundente si al sezonuluiinundatiilor. Lichi-dul de sus parasea orasul Derrypentru a se varsa în TorraultStream siînHâul Penobscot. Orasului nu-iplacea sa-si verse dejectiile înKendus-keag pentru ca ar fi facut

Canalul sa puta. Dar toata apaasa-zis cenusie



se elimina în Kenduskeag, si,daca era pTea multa ca sa-i faca

fata con-ductele normale, intervenea oteava de evacuare... Precum ceape caretocmai o întâlnisera. Dacafusese una, putea fi si o'alta.

Privi în susnelinistit, incapabil sa vadaceva, dar stiind ca trebuia safie gratare înarcul superior al conductei,probabil si în laturi, si ca dinclipa-n clipase putea sa...

Nu-si dadu seama ca ajunsese lacapatul tunelului decât când

cazudin el si se clatina înainte,rotindu-si bratele într-un efortneputincios



de a-si mentine echilibrul. Cazupe burta într-o masa semi-solida

aflatacam ia saizeci de centimetri subgura conductei din care tocmaiiesise.Ceva îi fugi peste mâna,chitcaind. Cu un tipat, se

ridica în sezut tinân-du-si la piept mâna ce-1 întepa,constient ca tocmai fugise pesteea unsobolan; simtise târâireascârboasa si solzoasa a coziisale plesuve.

încerca sa se salte în picioaresi dadu cu capul de plafonul josal

noii conducte. Loviturastrasnica îl doborî pe Bill laloc în genunchi, iar



flori mari si rosii îi explodaraîn întuneric dinaintea ochilor.

- Aveti g-g-grija! îsi auzi elglasul strigând; vorbele aveauun" ecouplat. Aici e un prag! E-Eddie!U-u-unde e-esti?

-Aici!

Mâna lui Eddie se freca de nasullui Bil! cautând orbeste. - ¦

- Ajuta-ma sa ies, Bill, nu vadnimic! E...

Rasuna un enorm plescait apos.Beverly, Mike si Richie tipara

launison. în lumina zilei,perfecta armonie a lor irei arfi fost comica; aici



jos, în bezna, în canale, eraterifianta. Deodata toti cazura

de-a berbe-leacul. Bill îl apuca pe Eddieîn brate ca un urs, încercândsa-i ocro-teasca fractura.

- O, Cristoase, credeam c-o sama-nec, gemu Richie. Ne-a facutfleasca - fir-ar sa fie, un dusde cacat, o, grozav, ar trebuisa faca o excursie cu clasa aici într-o zi,Bill, l-am putea ruga pe domnulCarson s-oconduca...

- Iar domnisoara Jimmison ar

putea oferi pe urma, o lecturape



teme de igiena, spuse Ben cuglas tremurat, si toti râsera

ascutit.In timp ce râsetele se stingeau,Stan izbucni deodata în lacriminefericite.

- Nu, nu, dom'le, facu Richie,cuprinzându-1 pe dibuite deumeriilipiciosi. O sa ne faci pe totisa plângem, dom'le.- N-am nimic! spuse cu glassonor Stan, continuând saplânga. Potîndura sa-mi fie frica, dar nusuport sa fiu asa de murdar, nusuport sa

nu stiu unde sunt...- C-crezi ca v-v-vreun chi-chibrit din a-a-alea o mai fibun la



c-ceva? îl întreba Bill peRichie.

- Pe-ale mele i le-am dat luiBev.

Bill simti o mâna atingându-i-ope a sa în întuneric si

îndesându-iîn ea un plic de chibrituri.Erau uscate.

- Le-am tinut la subsuoara,spuse fata. S-ar putea sa maimearga.Oricum, poti sa le-ncerci.

Bill rupse un chibrit de pecotor si-1 scapara. Se aprinse

cu un micpocnet, iar baiatul îl ridica însus. Prietenii sai stateauadunati laolalta,



tresarind la vederea scurtei..strafulgerari de lumina. Erau

stropiti si mân-jiti cu mizerie si toti arataufoarte tineri, si foartesperiati, si foarte vul-nerabili. In spatele lor sevedea conducta pe unde venisera.

Cea în carese aflau acum era si maistrâmta. Mergea drept în ambeledirectii, avândpardoseala asternuta cu straturide sedimente gretoase. Si...

Trase iute aer în piept,suierator, si scutura flacarace-i atinsese de-getele. Asculta si auzi sunete

de apa curgând repede, de apapicurând,



vuietul plin, ocazional, alvalvelor de evacuare când se

deschideau, tri-mitând noi valuri din canale înKenduskeag, care se gasea acumlaDumnezeu stie câti kilometri înurma lor. Nu-i auzea pe Henry si

peceilalti - nu înca.

Spuse calm:

- In dreapta mea e un ca-ca-ca-ca-cadavru. Cam la t-t-treimetrid-de no-oi. Cred ca s-ar pu-pulea sa fie Pa-Pa-Pa...- Patrick? întreba Beverly, cu

vocea tremurandu-i în pragulisteriei. E Patrick Hockstetter?



- D-d-da. Vrei sa mai a-a-prindîn-în-înca un c-chibrit?

- Trebuie, Bill. spuse Eddie.Daca nu vad cum merge conducta,nustiu încotro s-o luam.

Bill aprinse chibritul. Lalumina lui, vazura cu totiimormanul verde siumflat ce fusese PatrickHockstetter. Cadavrul le rânjeaîn întuneric cuoribila amicitie, dar numai cu ojumatate de fata; sobolanii dincanal ¦



120

ORASUL BÂMTUlTRITUALUL CHUD

121

se ocupasera de restul. Cartilede la scoala de vara ale luiPatrick erauîmprastiate în jurul lui,umflate de umezeala pâna laproportiile unordictionare.

- Cristoase, spuse ragusit Mike,

cu ochii mari.- Iarasi îî aud, interveniBeverly. Pe Henry si peceilalti.



Probabil ca acustica purtase siglasul sau pâna Ia ei; Henry

urla spre

adâncul conductei si o clipaparu ca era chiar alaturi.

- Pun eu mâna pe voiiiiii...

- V-asteptam! striga Richie;avea ochii stralucitori,jucausi, febrili.Tot înainte, craci-de-banana!Aici e exact ca într-o piscina!Tot îna...

în clipa aceea se auzi dinconducta un zbieret de-o

asemeneagroaza si durere nebuna, încâtchibritul ce-i sfârâia lui Billîntre degete



cazu si se stinse. Bratul IuiEddie se încolacise peste el,

iar Bill îl strânsepe Eddie la rândul sau,simtindu-i trupul tremurând caun cablu strabatutde un curent electric foarteputernic, în timp ce Stan Uns se

lipea de eipe partea cealalta. Urletulacela crestea, crestea... Apoiurma un zgomotgros si obscen ca un fâlfâit siracnetul fu retezat.

- Ceva 1-a prins pe unul dintreei, icni Mike îngrozit, înîntuneric.Ceva... Monstrul... Bill,

tTebuie sa iesim de-oici... Terog...



Bill îi aurea pe cei ramasi -unul sau doi, cu acustica aceea

era impo-sibil de spus - poticnindu-se sizbatându-se prin conducta spreei.

- Pe-pe u-u-unde, Eddie? întreba

el zorit. S-st-stii? > -----=¦.-•--.¦

- Spre Canal? întreba Eddie,tremurând în bratele lui Bill.-Da!- La dreapta. Pe lângaPatrick... Ori peste el.Vocea lui Eddie se înaspridintr-o data:



- Nu dau o para chioara. Eraunul dintre cei care mi-au rupt

bratul.M-a mai scuipat si îii fata.- Sa me-mergem, zise Bill,privind înapoi spre conducta decanalizare din care tocmai iesisera.

I-în si-sir! Tîneti-va mî-mî-mâna unulp-pe a-a-altul, ca-na-na-nainte!

Bâjbâi în fata, frecându-siumarul drept de-a lungulsuprafetei deportelan slinos a conductei siscrâsnind din dinti, nedorind sacalce pe

Patrick... Sau în el.



Asa ca se târâra mai departeprin bezna, în timp ce apele

siroiau dejur-împrejurul lor si în vremece afara furtuna umbla sivocifera si aduceao bezna timpurie peste Derry - oîntunecime care urla cu vânt si

sebâlbâia cu foc electric sitrosnea cu copaci doborâti cerasunau ca tipe-¦ tele de moarte ale uriaselorcreaturi preistorice.

Monstrul I Mai 1985

Acum soseau din nou si, câtavreme totul decursese cam asa

cumprevazuse Monstrul, revenise siceva ce el nu prevazuse: aceaînnebu-



nitoare, chinuitoare frica...acea senzatie ca ar fi existat

un Altul. Mon-strul ura frica, s-ar fi întorsasupra ei si-ar fi mâncat-o dei-arfi stat înputinta... Dar frica dantuiabatjocoritoare si de neatins,

iar Monstrulnu putea ucide frica decâtucigându-i pe ei.

Cu siguranta ca nu avea nici onevoie de o asemenea frica; acumerau mai batrâni, iar numarullor fusese redus de la sapte lacinci. Cinciera unnumar al puterii. însa nuqyn mli\nteq mistica xt

t*i{ixm{mira nlui sapte. Era adevarat cadulaul lui nu reusise sa-l ucidape bibliotecar,



dar bibliotecarul avea sa moaraîn spital. Mai târziu, chiar

înainte caaurora sa atinga cerul, Monstrulurma sa trimita un infirmier cuunprost obicei legat de piluleotravitoare sa-l lichideze pe

bibliotecar odata pentru totdeauna.

Femeia scriitorului era acum cuMonstrul, vie, si totusi nutocmaivie - mintile îi fuseseracomplet distruse la prima vederea Monstrului,asa cum era el în realitate, cutoate micile sale masti si

sclipiciurilepadate - si toatesclipiciurile nu erau decâtoglinzi, fireste, reflectând



spectatorului îngrozit cea mairea imagine pe care-o avea în

propria-iminte, imagini heliograficeprecum cele dintr-o oglinda cepoate azvârlireflexia soarelui într-unnestiutor ochi larg deschis,

naucindu-l pâna laorbire.

Acum mintea nevesteiscriitorului era cu Monstrul, înMonstru, .dincolo de capatulmacrouniversului; în întunecimeade dincolo de Tes-toasa, pe tarâmurile de dincolode orice tarâm.

Ea era în ochiul Monstrului; eaera în mintea Monstrului.



Eti era în luminile moarte.

O, dar sclipiciurile eraudistractive. Hanlon, de exemplu.Nu-si vafi amintind, nu în modconstient, dar mama sa i-ar fiputut spune de

unde venea pasarea pe care ovazuse la Otelarie. Când erabebelus învârsta doar de sase luni, mamasa îl lasase adormit în leaganlânga casa,pe când ea se dusese în spate saîntinda cearsafuri si scutece lauscat.Oracaielile lui o readusesera înfuga. 0 cioara enorma poposise

pemarginea caruciorului si-lciugulea pe micutul Mikey ca ocreatura rea



dinu-o poveste de la tresa.Tipase de durere si spaima,

incapabil saalunge pasarea, care simtise înel o prada slaba. Femeia lovisecioara



122

ORASUL BArmjlTRITUALUL CHUD

123

cu pumnul, izgonind-o, vazuse cafacuse sa sângereze bratelesugaruluiîn doua, trei locuri si-l dusesela doctorul Stillwagon sa-ifacaun vaccinantitetanic. O parte din Miketinuse întotdeauna minte celeîntâmplate

- copil asa mititel, pasareuriasa - iar, când Monstrulvenise la el, Mikevazuse iarasi pasarea uriasa.



Dar, când dutaul-sot al fetei de

dinainte o adusese pe femeiascrii-torului, Monstrul nu-si pusesenici o masca - Monstrul nu secostumacând se gasea acasa. Dulaul-

sot,îl privise o data si cazusemort de spaima,cenusiu la fata si cu ochiiumplându-i-se de sângele ce-itâsnise dincreier printr-o duzina delocuri. Femeia scriitoruluiemisese un singurgând, puternic si înfricosat -OSFINTE ÎSUSE E'FEMELA - si apoitoate gândurile îi încetasera.

înota în luminile moarte.Monstrul coborî



de la locul sau si se îngriji deramasitele fizice ale femeii; le

preparapentru masa de mai târziu. AcumAudra Denbrough spânzura sus înmijlocul lucrurilor, înfasurataîn fire de matase, cu capulbalabanin-

du-i-se în scobitura umarului,cu ochii larg deschisi sisticlosi, cu_degetele de la picioareîndreptate în jos.

Dar înca mai exista putere înei. Diminuata si totusiprezenta.Venisera dici copii fiind sicumva, împotriva tuturor

sortilor, împotrivaa tot ce trebuia sa fie, a totce puteati, vatamasera rauMonstrul, aproape



o ucisesera, o fortasera sa serefugieze departe în adâncurile

pamân-tului, unde se aciuise, ranitasi plina de ura si tremurândîntr-o tot maiîntinsa baltoaca a propriului eisânge de neimaginat pentru nici

o minteomeneasca.

Asa ca, înca un lucru nou, dacanu va e cu suparare: pentruprimaoara în necontenita sa istorie,Monstrul trebuia sa faca unplan; pentruprima oara Monstrului îi erateama sa îsi ia ce dorea din

Derry, terenulsau personal de vânatoare.



întotdeauna îi placusera copiii.Multi adulti puteau fi folositi

faraa sti macar ca fuseserafolositi, iar Monstrul sehranise chiar si cu câtivadintre cei mai batrâni de-alungul anilor - adultii aveau

propriile lorspaime, iar glandele lor puteaufi captate, deschise astfel catoate chimi-calele fricii sa inunde trupulsi sa sareze carnea. Dartemerile lor erauîn majoritate prea complexe.Temerile copiilor erau maisimple si deobicei mai puternice. Temerile

copiilor puteau fi adesea atrasesub o



singura fata... Si daca eranevoie de momeala, ei bine, ce

copil nu îndra-geste clovnii?

Monstrul întelegea vag ca acesticopii întorsesera cumvapropriile

suie arme împotrîva-i - ca,printr-o coincidenta (cusiguranta nu inten-tionat, cu siguranta nu ghidatide mâna vreunui Altul), prinalaturareaa sapte minti extraordinar deimaginative. Monstrul fuseseadusa într-o

zona de mare pericol. Oricare

dintre acestia sapte, singur, arfi fost



bucatele si tainul Monstrului,si, daca nu se întâmpla sa vina

împreuna, 'Monstrul sigur i-ar fi culesunul câte unul, atrasa decalitatea inte-lectelor lor la fel cum leulpoate fi atras spre o anume

adapatoare demirosul zebrelor. Dar împreunadescoperisera un secret alarmantdecare nici chiar Monstrul nuavusese cunostinta: credinta aredoua tai-suri. Daca zece mii de taranimedievali creeaza vampiricrezându-ireali, poate exista unul -

probabil un copil - care vaimagina tarusul



necesar pentru a-i ucide. Dar untarus nu e decât un lemn

neghiob;mintea e barosul care-l înfigela locul sau.

Si totusi, pâna la urma Monstrulscapase; se afundase adânc, iar

copiii epuizati si înfricosatipreferasera sa n-o urmareascaatunci cândera vulnerabila. Preferasera s-ocreada moarta sau muribunda siseretraseserâ. ¦

Monstrul-femela era constienta,de juramântul lor si stiuse cavor

reveni, întocmai cum leul stieca zebra se va întoarce în celedin urma



la adapatoare. începuse sa facaplanuri chiar în timp ce o

apucase pico-teala. La desteptare se va fitamaduit, se va fi reînnoit -dar copilarialor va fi ars ca sapte lumânaride seu. Fosta putere a

imaginatiei lor vafi amutit si slabit. Nu-si vormai închipui ca în Kenduskeagsunt pestipirania, sau ca, daca pasesti peo crapatura, poti într-adevar safrângispinarea mamei, ori ca, de ucizio femela de licurici ce-tipoposeste pecamasa, în noaptea aceea o sa-ti

ia casa foc. în locul acestoravor crede



în politele de asigurari. în locde asta vor crede în vinul de la

cina - unsoi bun, dar nu prea pretentios,ca de pilda Pouilly-Fuisse '83,si lasa-lsa respire, ospatar, ai înteles?în loc de asta vor crede în

televiziuneapublica, în Gary Hart, înalergarea preventiva"pentruatacurile de ini-ma, în renuntarea la carneamacra pentru a evita cancerul lacolon.Vor crede în doctorita Ruth cânde vorba sa te fitti bine si-nJerryFalvell când e vorba sa îti

salvezi sufletul. Cu fiecare ance trece, visu-



rile lor vor deveni tot maimarunte. Si, când se va trezi,

Monstrul o sa-icheme înapoi, da, înapoi,fiindca frica e fertila, copilulei e mânia, iarmânia tipa ca vrea razbunare.

Monstrul îi va chema si apoi îiva ucide.

Numai ca acum, ca revenisera,revenise si frica. Crescuseramari,si fantezia le slabise - dar nuatât de mult pe cât crezuseMonstrul. Mon-strul simtise un sporamenintator si alarmant al

puterii lor când se strân-sesera laolalta, si pentru primaoara se întrebase daca nu cumvafacuse



o greseala.

Dar de ce sa fie pesimista?Zarurile erau aruncate si nutoate sem-nele erau de rau augur.Scriitorul era pe jumatateînnebunit dupa



124


125

nevasta-sa, st asta era bine. Elera cel mai puternic, cel careoarecumîsi antrenase mintea de-a lungulanilor pentru aceastaconfruntare, iar,când scriitorul va fi mort cumatele varsândui-se din trup,când;pre-

tiosul lor ,,Bill Barosanul" vafi mort, ceilalti vor cadea iutepradaMonstrului.



Monstrul se va ospata bine... Si

apoi poate va coborî din nou înadâncuri. Si va dormita. Ovreme.

în tuneluri I 4.30 dimineata

- Bill! striga Richie înconducta cu ecou.

Se misca pe cât putea de repede,dar asta nu însemna mare Lucru,îsi amintea ca, fiind copii,mersesera aplecati prin conductaaceea, carese îndeparta de statia depompare de pe Maidan. Acum setâra, iar tune-

lul parea imposibil de strâmt.Ochelarii tot voiau sa-i lunecepe vârful



nasului,, iar el si-i totîmpingeala loc. îi auzea pe Bev

si Ben în urma sa.- Bill! urla din nou. Eddie!- Sunt aici! pluti înapoi pânala el vocea lui Eddie.- Unde-i Bill? striga Richie.

- Mai în fata! raspunse Eddie;acum era foarte aproape, iarRichiemai degraba îl simtea decât îlvedea, în fata sa. Nu vrea s-astepte!

Capul lui Richie se ciocni depiciorul lui Eddie. Un momentmai

târziu, Bev îsi înfipsecrestetul în fundul lui Richie.



- Bill! zbiera Richie din totibojocii, iar conducta îi

canaliza stri-gatul si i-1 trimise înapoi,facând sa-1 doara propxiile-iurechi. 'Bill.asteapta-ne! Trebuie sa mergemîmpreuna, ce, nu stii?

Slab, cu ecou, Bill:

- Audra! Audra! Unde esti?

- Lua-te-ar dracu', BillBarosane! striga încet Richie.Ochelarii îi cazura de-pe nas.înjura, pipai dupa ei si si-ipuse la

loc, siroind de apa. Trase aerîn piept si striga iar:



-O sa te ratacesti fara Eddie,futu-te-n cur de prost!

Asteapta! As-teapta-ne si pe noi! M-auzi,Bill? ASTEAPTA-NE SI PE NOI,FIR-AIAL DRACU'!

Urma un moment de tacerechinuitoare. Parea ca nurespirau niciunul. Tot ce putea auzi Richieera susurul îndepartat ui apei;de data astacanalul era secat, cu exceptiacâte unei baltoace statuie.

-Bill!

îsi trecu prin par o mânatremurânda si se lupta sa nu-idea lacri-mile.



^HAIDE... TE ROG, OMULE!

ASTEAPTA-NE! TE ROG! Si,înca mai slab, glasul lui Billajunse pâna la ei:

- Astept.- Multumescu-Ti, Doamne, pentru

micile-Ti daruri, murmura Richiesi îl plesni pe Eddie pestefund. Da-i.- Nu stiu cât o sa mai pot doarc-un brat, raspunse a scuzaEddie.- Da-i bataie oricum, îl îndemnaRichie, iar Eddie reîncepu sa setârasca.

Bill, haituit si aproapeepuizat, îi astepta în putul descurgere unde



cele trei conducte stateaualiniate ca lentilele unui stop

stins. Aici aveauloc destul ca sa stea înpicioare.

-Acolo, arata Bill. C-Criss. SiB-B-B-Belch.

Privira. Beverly gemu, iar Ben oCuprinse cu bratul. ScheletulluîBelch Huggins, învesmântat înzdrente putrezite, parea maimult saumai putin intact. Ceea ceramasese din Victor nu avea cap.Bill privi departea cealalta a putului si

vazu un craniu rânjit.



Acolo era; acolo era si restul.Trebuia sa-lfi lasat în pace,

baieti,spuse Bill în sinea sa si seînfiora. Sectorul acela alretelei de canalizarenu mai era folosit. Richieconsidera ca motivul era destul

de clar. Uzinade tratare a reziduurilor îsiintrase în drepturi. La unmoment dat, în aniicând ei erau cu totii ocupati sase rada, sa conduca masina, safumeze,sa se mai si futa putintel, safaca toate rahaturile asteagrozave, Agentiade Protectie a Mediului hotarâse

ca deversarea apelor decanalizare brute -si



chiar si a apei cenusii - înrâuri si fluvii era

inadmisibila. Asa ca parteaaceea a sistemului de canalizarepur si simplu intrase îndescompunere,iar cadavrele lui Victor Crisssi Belch Huggins se

descompusesera ala-turi de ea. La fel ca BaietiiSalbatici ai lui Peter Pan,Victor si Belch numai crescusera niciodata. Acoloerau scheletele a doi baieti înresturizdrentuite de tricouri si blugice putrezisera pâna lainconsistenta.Mucegaiul crescuse pe xilofonul

îndoit al custii toracice a luiVictor sipeste acvila de pe cataramacenturii ostasesti.



-I-a prins Monstrul, spuse încet

Ben. Mai tineti minte? Am auzitcând s-a-ntâmplat.

- Audra a m-murit.

Glasul lui Bill avea inflexiuni

metalice, neomenesii. Adauga:

- O stiu.



126


127

- Nu stii nimici exclama Beverlycu o asemenea furie, încât Billfremata si o privi. Tot ce stiisigur e ca multi alti oameni aumurit, încea mai mare parte copii. *-

Traversa putul pâna la el si ise opri în fata cu mâinile în

solduri.Chipul si bratele-i erau mânjitecu murdarie, parul încleiat denoroi.



Richie o gasea absolutmagnifica.

- Si stii si cum a fost omorâta.- Ni-niciodata n-ar fi trebuitsa-i s-s-spun u-unde ma du-duc.Dece-am facut-o? De ce-am...

Mâinile femeii se repeziraînainte si-1 apucara de camasa.Uimit,Richie o privi cum îl zgâltâie:

-Ajunge! Stii de ce-am venit! Amjurat, si o vom face\ Ma în-telegi, Bill? Daca a murit, amurit... Dar Monstrul n-a murit!

Acumavem nevoie de tine. Pricepi?Avem nevoie de tine!



începuse sa plânga.

- Asa ca tine-te tare, pentrunoi! Tine-te tare pentru noi caînainte,ca altminteri n-o sa mai iesimnici unul de-aici!

O privi un lung rastimp fara ovorba, iar Richie se pomenispunând însinea sa: Haide, Bill Barosane.Haide, haide... Bill privi înjur, laceilalti, si dadu din cap.

- E-Eddie.- Sunt aici, Bill.



- M-mai ti-tii minte prin carec-c-conducta?

Eddie arata pe lânga Victor:- Aia-i cea cu pricina. Pare cammicuta, nu?Bill dadu iarasi din cap:- O poti face? Cu bra-bra-bratulrupt?

- Pentru tine pot, Bill.

Bill surâse: cel mai istovit simai teribil surâs pe care-1vazuseRichie în viata sa.

- Du-du-ne acolo, E-Eddie. Haisa-1 da-dam gata.

-Fiti a-a-atenti! se auzi pesine strigând. Aicea-i ho-hopul!E-E-Eddie?



- Aici!

Una din mâinile lui Eddie stersefruntea lui Bill.

- Poti sa m-ajuti sa ies?

îsi petrecu bratele împrejurulIui Eddie si-1 ridica, încercândsa aibagrija de bratul vatamat. Benveni urmatorul, apoi Bev si laurma Richie.

- Mai ai ceva chi-chi-chibrituri, R-Richie?- Am eu, raspunse Beverly. Billsimti o mâna atingându-i-o pe a

lui în întuneric si îndesându-iîn ea un plic de chibrituri.



- Nu mai sunt decât opt sauzece, dar mai are si Ben. Din

camera.- Le-ai tinut la su-su-subsuoara, B-Bev?- De data asta nu, spuse ea si-1cuprinse cu bratele în bezna.

O strânse cu putere, tinândochii închisi si încercând saabsoarbaîncurajarea pe care ea voia atâtde mult sa i-o transmita.

O elibera blând si aprinse unchibrit. Puterea amintirii eraextraor-dinara - cu totii privira în

acelasi timp spre dreapta. Ceeace mai rama-



sese din cadavrul lui PatrickHockstetter era tot acolo,

printre nisteobiecte diforme si acoperite demucegai ce puteau sa fi fostcarti. Sin-gurul lucru ce putea fi cuadevarat recunoscut era un

semicerc proemi-nent de dinti, dintre care doisau trei cu plombe.

Si ceva din apropiere. Un cerclucitor abia zarit în luminapâlpâitoare a chibritului. , *

Bill scutura chibritul siaprinse înca unul. Se apleca sa-

1 ridice.'

- Verigheta Audrei.



Vocea îi era goala, lipsita deexpresie.

Chibritul i se stinse întredegete. Inbexna, îsi puse verigheta.

- Bill? facu ezitant Richie. Aiidee

BIBLIOTECA PERSONALA

PAUL E. BACKET

6

în tuneluri I 4.55 dimineata

în timp ce se lâra. Bill îsiaminti de diferenta de nivel din

capatulacelei conducte, dar iot îl luaprin surprindere. La un momentdai, mâi-



nile i se frecau de suprafatascortoasa a vechii tevi; în

urmatorul, patinaupe aer. Cazu în fata siinstinctiv se rostogoli,aterizând pe un umar, cuo trosnitura dureroasa.

în tuneluri! 2.20 dupa-amiaza

cât timp ratacisera printunelurile de sub Derry de cândparasiseralocul unde zacea cadavrul luiPatrick Hockstetter, dar Billera sigur canu si-ar*mai putea gasiniciodata calea de înapoiere. Setot gândea la

ceea ce-i spusese tatal sau:Poti rataci acolo saptamâniîntregi. Daca



simtul orientam al lui Eddie îilasa acum de izbeliste, n-aveau

nevoie de.Monstru ca sa-i omoare; aveau sarataceasca pâna mureau... Sau,daca



ORASUL BÂMTUITintrau în sectorul gresit a!tevilor, pâna erau înecati casobolaniiîntr-un butoi cu apa de ploaie.

Dar Eddie nu parea nici un picîngrijorat. Din când în când îicerealui Bill sa mai aprinda unuldintre tot mai putinelechibrituri, privea înjur gânditor, apoi pornea dinnon la drum. Cotea la stânga sila dreaptaaparent la voia întâmplarii.

Uneori conductele erau atât demari, încât



Bill nu le putea atinge plafonulnici daca întindea mâna.

Câteodata erauobligati sa mearga târâs si laun moment dat, timp de cincioribileminute (care parura mai mult decinci ore), îsi urmara drumul

trântitipe burta, acum cu Eddie înfrunte si ceilalti dupa el,fiecare cu nasul încalcâiele celui din fata.

Singurul lucru de care Bill erape deplin sigur era acela caajunse-sera într-o portiune scoasa dinuz a sistemului de canalizare

din Derry.Lasasera toate conductele activefie mult în urma, fie multdeasupra.



Vuietul apei curgând slabisepâna la un tunet îndepartat.

Aceste tevierau mâi vechi, nu din ceramicaarsa, ci dintr-un materialsfarâmicios,ca argila, din care seprelingeau uneori izvoare de

lichid cu miros nepla-cut. Duhorile dejectiilor umane- acele mirosuri fetide careamenin-tasera sa-i sufoce pe toti - serisipisera, dar le luase loculun alt miros,galbeni si stravechi, cu multmai rau.

Ben credea ca era mirosul

mumiei. Lui Eddie îi mirosea calepro-



sul. Richie se gândea ca cjuhneaprecum cea mai veche jacheta de

flaneladin lume, acum putreda si îndescompunere - o jacheta,detapinar, unafoarte mare, destul de marepentru un personaj ca Paul

Bunyan, even-tual. Beverly recunosteaputoarea sertarului de ciorapial tatalui ei. înmintea lui, Stan Uris trezea oamintire groaznica din cea maifragedapruncie - amintire ciudat deevreiasca pentru un baiat ce n-avea decâtcea mai cetoasa întelegere a

etniei sale. Mirosea ca lutulamesteca,! cu



ujei si-1. facea sa se gândeascala un demon fara ochi si gura

numit Go-lem; uri"brti4de lut pe Careevreii renegati se presupunea caîl plamadiserafa Evni Mediu pentru a-i salvade goyii ce-i jefuiau, le violau

femeile siapoi îi trimiteau sa-si facabagajele. Mike se gândea la izuluscat alpenelor dinlr-un cuib mort.

Când în sfârsit ajunsera lacapatul îngustei conducte, seprelinseraca tiparii în jos pe suprafatacurbata a alteia, care era

orientata în unghioblic fata de cea prin carevenisera, "si descoperira ca seputeau ridica



din nou în picioare. Bill pipaigamaliile chibriturilor ramase

în plic.Patru. Gura i se strânse sihotarî sa nu le spuna celorlalticât se apro-piasera de sfârsitul luminiilor... decât daca era absoluta

nevoie.

- Cu-cu-cum o d-duceti, b-b-bai?

RITUALUL CHUD

Murmurara raspunsuri, iar eldadu din cap pe întuneric. Niciurma de panica, si nici o

lacrima de când cu ale lui Stan.Asta era bine.



Dibui dupa mâinile lor siramasera astfel o vreme în bezna

primindu-sisi totodata daruindu-si uniialtora atingerea. Bill simtea înasta o exaltarelimpede, un simtamânt cert ca,într-un fel sau altul, valorau

mai multdecât totalul celor saptepersonalitati ale lor; fuseserareînsumati îhtr-unîntreg mai puternic.

Aprinse unul dintre chibriturileramase si vazura un tunel îngustîii-tinzându-se într-o pantacoborâtoare. Capatul superior al

acestei tevi erafestonat cu pânze de paianjenlabartate, unele rupte de apa siatârnând



ca niste lintolii. Vederea lor ustârni lui Bill un fior atavic-

Aici pardo-seala era uscata, dar acoperitacu un strat gros de mâlstravechi si cevace ar fi putut sa fie frunze,mucegai... Sau niste excremente

de neînchi-puit Mai încolo vazu un mormande oase si niste zdrente verzi.Poatesa fi fost cândva materialulnumit „bumbac lustruit", haine

de muncitor.Bill îsi închipui vreun lucratorIa Departamentul Canalizarii saulaDepartamentul Apelor care se

pierduse, ratacise pâna aici sifusese des-coperit...



Chibritul sfârâi. îi înclinavârful în jos, pentru ca lumina

sa tinaputin mai mult.

- S-s-stii unde su-su-suntem? Hîntreba el pe Eddie.Eddie arata în josul

deschizaturii usor strâmbe atunelului:

- Canalu-i într-acolo. La nicijuma* de kilometru, daca ala n-oiaîn alta directie. Acum suntemexact sub Up-Mile Hill, cred.Dar, Bill...

Flacara chibritului îi arse

degetele lui Bill, iar acesta îllasa sa cada.



Ramasera din nou în întuneric.Cineva - lui Bill i se paru ca

era Beverly- ofta. înainte însa ca flacarasa se fi stins, vazuîngrijorarea de pe chipullui Eddie.

- C-c-ce? Ce es-este?- Când spun ca suntem sub Up-Mile Hill, înteleg ca suntemchiarsub ea: De-acum s-a facut foartemulta vreme de când tot coborâm.Nimeni n-ar instala vreodataconducte de canalizare la oasemeneaadâncime. Când sapi un tunelatât de adânc, îl numesti

galerie de mina.- La ce adâncime presupui ca neaflam, Eddie? întreba Richie.



- La un sfert de kilometru.Poate mai mult

- Doamne-fpreste! exclamaBeverly.- Oricum astea nu-s tevi decanalizare, spuse Stan dinspatele lor.Poti sa-ti dai seama dupa miros.

£' nasol, dar nu-i miros decanal.

-Cred ca mai curând as mirosi uncanal, spuse Ben. Aicimiroase ca...128

129



ORASUL BÂrrrurrUn urlet pluti în jos pâna laei, iesind din gura conductei pecaretocmai o parasisera si

ridicându-i lui Bill parul de peceafa. Toti saptese strânsera laolalta, agatându-se unul de altul.

- ...mâna pe voi, pui de catea.Punem noi mâna pe voooooooi...- Henryj sufla Eddie. O, Doamne,tot mai vine dupa noi.- Nu ma surprinde, replicaRichie. Unii sunt prea prosti ca

sa se

lase.



Puteau auzi gâfâieli slabe,

târsâit de pantofi, fosnetulhainelor.

- ...voooooooooi...- Ha-ha-haideti, îi chema Bill.

Pornira în josul conductei, acummergând doi câte doi cu exceptialui Mike, care venea la coadasirului: Bill si Eddie, Richiesi Bev, Bensi Stan.

- C-c-cât de de-departe-n u-u-urma crezi ca-ca-i H-H-Henry?- N-am cum sa spun, Bill

Barosane. Ecourile sunt proaste,ziseEddie, si coborî glasul. Aivazut gramada aia de oase?



- D-d-da, raspunse Bill, vorbindsi el mai încet

- Alaturi de haine era o centurade scule. Cred ca era un tip delaDepartamentul Apelor.- Si e-e-eu cre-cred,- De cât timp ai zice ca?.„

- N-n-nu st-st-stiu.

Eddie strânse pe întunericbratul lui Bill cu mâna teafara.

Trecusera poate cincisprezeceminute, când auzira cevaapropiin-du-se de ei prin bezna.

Richie se opri, înghetat dincrestet pâna-n talpi. Deodataavu din



nou vârsta de trei ani. Ascultamiscarea aceea foita, strivita -

apropiin-du-se de ei, apropiindu-se - sisunetele soptitoare, ca decrengi, ce-oînsoteau, si înca înainte caBill sa scapere un chibrit stiu

ce era.

- Ochiul! zbieri Cristoase, eOchiul Târâtor!

O clipa, ceilalti n-au fostsiguri de ceea ce vedeau(Beverly avu im-presia ca tatal ei o gasisechiar si aici, iar Eddie avu oviziune fugara a

lui Patrick Hockstetter revenitla viata, într-un fel sau altulPatrick îi



depasise si ajunsese în fatalor), dar tipatul lui Richie,

certitudinea luiRichie, fixa forma pentru toti.Vazura ce vedea si Richie.

Un Ochi gigantic umplea tunelul,cu pupila sticloasa si neagra de

doi coti în diametru si irisulde un rosiatic-mâlos. Albul eraumflat, mem-branos, dantelat cu vinisoarerosii care pulsau ritmic. Era ooroare gelati-noasa, fara pleoape, fara gene,ce se misca pe un pat detentacule cuînfatisare de carne vie. Acesteabâjbâiau pe suprafata

sfarâmicioasa atunelului si se afundau în ea caniste degete, astfel ca impresiaperceputa



RITUALUL CHUD

în lumina chibritului sfârâitoral lui Bill era aceea a unuiOchi

caruia îi crescusera cumvadegete de cosmar ce-1 trageauînainte.

Se zgâia la ei cu lacomie albasi febrila. Chibritul se stinse.

Pe întuneric, Bill simti aceletentacule ramuroase mângâindu-igleznele, gambele... Dar nu seputea misca. Trupul îi era

tintuit pe loc.Simtea cum se apropie Monstrul;simtea caldura iradiind dinMonstru si



putea auzi pulsul umed alsângelui irigându-i membranele.

îsi imaginasenzatia lipicioasa pe care urmas-o aiba când Monstrul îl vaatinge, sitot nu se simti în stare saurle. Nici chiar când noi

tentacule i se strecu-rara împrejurul taliei,agatându-i-se prin gaicileblugilor si începând sa-1traga, nu reusi sa tipe sau sase opuna. O somnolenta mortalaparea sa-ifi amortit tot trupul. „

Beverly simti cum unul dintretentacule îi luneca pe dupa

pavili-onul urechii si se strângedeodata ca un lat. Durerea ofulgera si se pomeni



trasa înainte, zbatându-se sigemând, ca si cum o învatatoare

batrâna lacapatul rabdarii ar fi obligat-osa vina spre fundul clasei, undeavea safie silita sa sada pe coji denuca. Stan si Richie încercara

sa se retraga,dar o padure de tentaculenevazute se unduia si sopteaacum în jurul lor.Ben o cuprinse pe Beverly cu unbrat si încerca s-o smuceascaîndarat.Ea îl strânse de mâini cuclestii de fier ai panicii.

- Ben... Ben, rh-a prins...

- Ba nu te-a... Stai... Te trageu...



Trase cu toata puterea, iarBeverly zbiera când durerea îi

sfâsie ure-chea si începu sa curga sânge.Un tentacul uscat si dur zgâriecamasa luiBen, se opri, apoi i se rasuciîntr-un nod dureros în jurul

umarului.

Bill întinse mâna si plesni oumezeala cleioasa si moale.Ochiul!tipa mintea sa. 0, Doamne, mi-ambagat mâna In Ochi! O, Doamne!0,sfinte si milostive Doamne!Ochiul! Mâna mea în Ochi!

Acum începu sa se zbata, dartentaculele îl trageauinexorabil



înainte. Mâna îi disparu încaldura aceea umeda si avida.

Bratul îi pa-trunse în Ochi pâna Ia cot. Dinclipa-n clipa, restul trupuluiavea sa i selipeasca de acea suprafatacleioasa, si simtea ca în

acelasi moment îsiva pierde mintile. Se zvârcoleaînnebunit, lovind tentaculele cumânacealalta.

Eddie statea ca un copil ceviseaza, auzind tipeteleînabusite si sune-tele luptei în timp ce prieteniisai erau trasi spre Ochi. Simtea

tentaculeleîn jurul sau, dar pâna acum niciunul nu-1 atinsese înca.



Fugi acasa! îi porunci cu vocetare mintea sa. Fugi acasa la

mamica, Eddie! Poti gasi drumul!Bill urla în bezna - un sunetînalt, disperat, caruia îiurmara ples-caituri si bolboroseli hidoase.

130

131



ORASUL BÂHTUlTParalizia lui Eddie se sfâsiecomplet - Monstrul încerca sa-1înhate pe Bill Barosanul!

- Nu! mugi Eddie - era un ragetscos din adâncul sufletului.

în veci n-ai fi crezut ca unasemenea urlet de luptatornordic poateiesi dintr-un piept atât desubtire, pieptul lui EddieKaspbrak, plamâniilui Eddie Kaspbrak, care firestesufereau de cel mai cumplit caz

deastma din Derry. Se repeziînainte, sarind pestetentaculele ce-1 cautau



tara sa le vada, cu bratul ruptlovindu-i-se de piept dupa cum

se leganaînainte si înapoi în ghipsul udleoarca. Bâjbâi în buzunar siîsi scoase

inhalatorul.

(acid gustul asta îl are de acidacid de baterie acid)

Se ciocni de spinarea lui BillDenbrough si-1 trânti într-oparte. Se

auzi un sunet de ruptura apoasa,urmat de un miorlait jos si vioipe care

Eddie nu atât îl auzi cuurechile, cât G simti în minte.Ridica inhalatorul.



(acid e acid daca acid vreau eu

sa fie asa ca manâncâ-l manânca-l

manânca)

- ACID DE BATERIE, FUTU-

TICRETINU' MA-TII! zbiera Eddie

si trase o rafala.

în acelasi timp îi dadu Ochiuluiun sut. Piciorul i se afundaadâncîn gelatina corneei. Un suvoi defluid fierbinte îi napadi gamba.îsi trasepiciorul înapoi, vag constient

ca ramasese fara un pantof.

-CARA-TE DE-AICI! PLIMBA URSU',SAMt VALtA, JOSE!



ROIIT! FUTE-TE-AS!

Simti tentaculele atingându-1,nehotarâte nisa. Apasa iartragaciulinhalatorului, învaluind Ochiul,si simti/auzi iarasimieunatul... acum

surprins, ranit

- Luptati-va! racni Eddie laceilalti. Nu-i decât un cacat deOchi!Luptati-va cu el! M-auziti?Lupta-te, Bill! Bate-l pemuiangiu de sa secace pe el! Isuse Cristoase,Jutu-va-n cur de mototoli, ca eu

îl fac peMonstru chîsalita SI MAI AM SI-0MÂNA-N GHIPS!



Bill îsi simti puterilerevenind. îsi smulse bratul

siroind din Ochi...iar apoi îl repezi, cu pumnul înfata, la loc înauntru. Un momentmaitârziu Ben era lânga el. Fugidrept în Ochi, scoase un mormait

de sur-priza si dezgust, iar apoiîncepu o ploaie de pumni pestesuprafata sagelatinoasa si tremuratoare.

- Las-o-n pace! racni el. Se-aude? Las-o-n pace! Cara-te de-aici!Carâ'te de-aici!- Doar un Ochi! Doar un cacat de

Ochi!



Eddie zbiera în delir. Trase iarcu inhalatorul si simti cum

Monstrulda înapoi. Cazura tentaculele depe el.

- Richie! Richie! So pe el! Nu-idecât un Ochi!

RITUALUL CHUD

Richie se împletici în fata,incapabil sa creada ca facea unacaasta, ca se apropia efectiv decel mai groaznic si mai cumplitmonstru

din lume. Dar acesta eraadevarul.



îi trase doar un singur pumnslab, iar senzatia propriei sale

mâinicufundându-se în Ochi - era grossi ud si oarecum nisipos - îlfacu sa-siverse matele într-o convulsieenorma si iara gust Din el iesi

un sunet -bleah! - si gândul ca practicborâse pe Ochi îl facu s-o maifaca o data.Nu daduse decât un singur pumn,dar, de vreme ce el crease acelmon-stru anume, poate ca doar atâtera de ajuns. Dintr-o datatentaculele seretrasera. Auzeau cum Monstrul

se îndeparteaza... Iar apoisingurele



sunete ramase erau gâfâitul luiEddie si plânsul încet al lui

Beverly, cuo mâna la urechea ce-i sângera.

Bill scapara unul dintreultimele trei chibrituri si seholbara unii la

altii cu fete buimace si socate.Bratul stâng al lui Bill siroiade o clisagroasa si tulbure, asemanatoarecu un amestec de albus de oupartialcoagulat sî muci. Sângele seprelingea încet pe o parte agatului luiBeverly, iar pe obrazul lui Bense zarea o taietura proaspata.

Richie îsiîmpinse lent ochelarii pe nas.



- Su-su-sunteti bi-bi-bine?întreba ragusit Bill.

- Cum esti tu, Bill? întrebaRichie Ia rândul sau.-Bi-bine.

Se întoarse spre Eddie si-1

îmbratisa pe baietelul mai miccu o fortaapriga.

- Mi-ai sa-sa-salvat viata,omule.

-Ti-a halit pantofi*', exclamaBeverly si slobozi un hohotneas-tâmparat. Nasol ai mai patit-o.

- îti cumpar eu o pereche nouade pantofi când iesim de-aici,spuse



Richie si-1 batu pe Eddie pespate, în întuneric. Cum ai

reusit, Eddie?- L-am împuscat cu inhalatorul.Cica era acid. Gusnîl asta-1 aredupa un timp daca am,întelegeti, o zi proasta. A mersde minune.

-„Eu 2 fac pe Monstru,chisalita.5/ MAI AM SI-0 MÂNA-NGHIPS!" spuse Richie si râsenebuneste. N-a fost chiar nasol,Eds. Defapt aproape chicoticos, îti ziceu.

- Nu suport sa-mi zici Eds.

- Stiu, raspunse Richie,îmbratisându-1 strâns, darcineva trebuie sa



te caleasca, Eds. Când veiînceta sa mai duci ig-zistenta

asta ocrotita, decopil mic, si-ai sa cresti mare,ai sa, voi a zice, voi a zice,ai sa descoperica viata nu-i întotdeauna atâtde usoara, baiete!

Eddie începu sa guite de-atâtrâs:

- Asta-i cea mai cacacioasa Vocedin câte-am auzit, Richie.132

133



ORASUL BÂMTUIT- Pai, tine dracia aia deinhalator la-ndemâna, ziseBeverfy.S-ar

putea sa mai ai nevoie de el.¦¦_- N-ai vazut pe undeva Monstrul?întreba Mike. Când ai aprinschibritul.- S-s-s-a d-d-dus, spuse Bill,apoi adauga amar: Dar neapropiem.Ne apropiem de locul unde s-st-sta Mo-Monstrul. Si cr-cred cade data

as-asta l-am r-r-ranit.- Henry tot mai Vine, zise Stan;avea vocea joasa si aspra. îlaud



pe undeva în spate.- Atunci hai s-o luam din loc,

propuse Ben.

Pornira. Tunelul înaintaconstant în jos, iar mirosul -acea duhoare

amenintatoare si salbatica - seîntetea treptat. Când sl când îlauzeau peHenry în urma lor, dar acumtipetele lui pareau îndepartatesi delocimportante. Cu totii aveau oanume senzatie - asemanatoare cuacelsimtamânt de deconectare, acelsimtamânt ca ar fi alunecat

într-o Iunieparalela, ce-i încercasjs încasa de pe Neibolt Street -senzatie ca trecu-



sera dincolo de marginea lumiicunoscute, pâna într-un soi de

nefutftastranie. Bill simtea (desi nuavea vocabularul pentru aexprima ceea cestia) ca se apropiau deîntunecata si descarnata inima a

asezarii Derry.

Lui Mike Hanlon i se parea capoate aproape sa simta bataiabol-nava, aritmica, a acelei inimi.Beverly avea o senzatie deputere maleficasporind în jurul ei, parând s-oînvaluie, categoric încercând s-o smulga de

lânga toti ceilalti si s-oînsingureze. Cu nervozitate,întinse mâinile de



cealalta parte si le prinse peale lui Bill si Ben. Avea

impresia ca trebuiesa se întinda prea departe, sistriga agitata:

- Tineti-va de mâini! Se pare cane mdepartam unii de altii!

Stan a fost cel care si-a datprimul seama ca putea vedea dinnou.

O radiatie scazuta, ciudata,plutea prin aer. La început nuputea vedeadecât mâini - ale sale, tinând-ope a lui Ben într-o parte si alui Mike încealalta. Apoi observa ca putea

sa vada nasturii de pe camasaîhnoroita



a lui Richie si inelul CaptainMidnight - un fleac de premiu

din cine stiece cutie cu fulgi de cereale -pe care lui Eddie îi placea sa-1poarte pedegetul mic.

- Bai, voi vedeti? întreba Stan,oprindu-se pe loc.

Ceilalti se oprira si ei. Billprivi în jur, initial constientca putea savada - putin, oricum - si apoidându-si seama ca tunelul selargise ui-mitor de mult Se aflau acumîntr-o încapere curbata, mare

cel putin câtSummer Tunnel din Boston. Maimare, se corecta el, uitându-seîn jur



cu o senzatie crescânda deuluire.

RITUALUL CHUD

[ îsi lasara capetele pe spate

ca sa vada tavanul, aflat acumlacinci-

| sprezece metri sau chiar maimult deasupra lor, sustinut deniste proptele\ arcuite de piatra, asemeneaunor coaste. Cuiburi de pânze depaianjent murdare atârnau între ele.

Pardoseala era pietruita, darasternuta pe dea-|



supra cu un strat de noroi atâtde vechi, încât sunetul pasilor

nu li se; modificase. Peretii curbi seaflau la cel putin cinci metridistanta de ei'. pe fiecare parte.

- Departamentul Apelor chiartrebuie ca si-a iesit din mintipe aici,remarca Richie, iar hohotul luide râs era stingher si încordat.

!"_¦ - Pare o catedrala, ziseîncetisor Beverly.f - De unde vine lumina? vru sastie Ben.

- Vine d-drept din pe-pe-pereti,se p-pare, raspunse Bill.i- - Mie nu-mi place, spuseStan.



- Hai sa mergem. H-H-Henry o sane sufle î-î-în ce-ceafa...

? Un zbieret enorm sfâsiepenumbra, urmat de fâlfâitulgreu, tunator,~-t al aripilor. O silueta aparu

în picaj din întuneric, cu unochi aruncând 'vapai - celalalt era o lampastinsa. * - Pasarea! zbieraStan. Pazea,e pasarea!

; Se napusti spre ei ca un avionde vânatoare obscen, cu cioculsau -¦ portocaliu îraplatosat

deschizându-se si închizându-sepentru a dezvalui .



captuseala interioara roz agurii, plisata precum

capitonajul de satin alunui cosciug. ' Zbura drept spreEddie.

Ciocul sau îi zgârie umarul, iarbaiatul simti durerea

patrunzându-icarnea ca un acid. Sângele îisiroi pe piept Tipa când bataiaaripilor îisufla în fata aerul otravitordin tunel Monstrul descrise uncerc, cu ochiularzând fioros, rostogolindu-seîn orbita, tulburat doar atuncicând mem-brana zvâcni în jos un moment

spre a-1 acoperi cu o peliculade tesut



subtire. Ghearele sale îl cautaupe Eddie, care se feri, tipând.

îi sfâsiataspatele camasii, trasând dârestacojii putin adânci de-alungul omopla-tilor. Eddie zbiera si încercasa se îndeparteze târâs, dar

pasarea atacadin nou.

Mike se repezi înainte, cautândcu mâna în buzunar. Scoase unbri-ceag cu,o singura lama. în timpce zburatoarea plonja din nouasupra luiEddie, îl abatu într-un arcrapid si strâns peste unul

dintre pinteni. Taieadânc, si sângele navali.Pasarea luneca într-o parte,apoi se întoarse cu



aripile strânse si se pravali caun glont. Mike cazu lateral în

ultima clipa,lovind în sus cu briceagul.Rata, iar gheara pasarii îi izbiîncheietura cuasemenea forta, încât mâna îiamorti, începând sa-1 întepe -

vânataia ce134

135



136

ORASUL BÂPTTUITRITUALUL CHUD

137

avea sa înfloreasca acolo maiapoi va ajunge aproape pâna lacot. Cutitulzbura în întuneric.

Pasarea reveni, scârtâindvictorioasa, iar Mike serostogoli pestetrupul lui Eddie, asteptându-se

la ce era mai rau.



Stan pasi spre cei doi baietitrântiti la pamânt în timp ce

pasareadadea un nou atac. Ramase drept,mic si oarecum cochet în ciudamize-riei încrustate în mâini sibrate, în pantaloni si camasa,

si deodata ridicabratele într-un gest curios -palmele în sus, degetele în jos.Pasarea slo-bozi un cârâit si devie, trecândca un bolid pe lânga Stan,ratându-1 în-deaproape, învolburându-i parulcare apoi cazu la loc înyâltoarea de aera trecerii ei. Baiatul se rasuci

într-un cerc strâns ca sa ajungaiarasi cufata la ea când aceasta avea sarevina.



- Cred în tanagrele stacojii

chiar daca n-am vazut niciodatavreuna,spuse el cu glas ascutit silimpede.

Pasarea tipa si se feri lateral

ca si cum ar fi tras spre ea-cupusca.

- La fel cum cred în vulturi,si-n cufundarul din Noua Guinee,si-nflamingii din Brazilia.

Zburatoarea zbiera, dadu ocol sideodata se îndeparta prin tunel,cârâind.

- Cred în acvila plesuva aurie!racni Stan în urma ei. Si maicred



si ca poate exista cu adevaratun phoenix pe undeva! Dar nu

cred tntine, asa ca mai cara-te-n pizdama-tii de-aici! Cara-te! Fapasi!

Apoi tacu, si linistea paru

foarte mare, foarte profunda.Bill, Ben siBeveriy se apropiara de Mike siEddie; fl ajutara pe Eddie sa seridice în picioare, iar Bill îiinspecta taieturile:

- N-nu-s a-ad-adânci. Da' punpri-prinsoare ca do-dor ca dra-dra-dracu'.

- Mi-a rupt camasa în bucati,Bill Barosane.



Obrajii lui Eddie luceau delacrimi. Glasul barbar, tunator,

se stin-sese; era greu de crezut ca seauzise cu adevarat

- Ce-am sa-i spun Iu' mama?Bill zâmbi putintel.

- De ce sa n-n-nu ne facem gr-grr-grrrriji cu asta când o sai-i-ie-ie-iesim de-aici? Ia'o por-portie, Eddie.

Eddie se supuse, inhalând adâncsi apoi suierând.

- Ai fost nemaipomenit, dom'le,

îi spuse Richie lui Stan. Aifostpur si simplu nemaipomeniti



Stan dârdâia tot

- Nu exista pasare ca aia, asta-i tot N-a existat si nici nu vaexistavreodata.

- Venim! racni Henry din spatele

lor.

Vocea îi era absolut dementa.Hohotea si urla ca un lup. Sunaca ofaptura ce s-a târât afaraprintr-o crapatura dinacoperisul iadului.

- Io s-Belch! Venim si-o sapunem noi mâna pa voi,

gainatilor!N-aveti scapare!

Bill striga:



- P-p-pleaca de-aici, H-H-Henry!

Cî-cî-cât mai ai t-t~timp!Raspunsul lui Henry a fost unraget gaunos si nearticulat.Auzira

un ropot de pasi si, într-o

strafulgerare de întelegere,Bill pricepu scopuldeplin al lui Henry: era real,era muritor, nu putea fi opritde un inha-lator sau un atlas ornitologic.Magia nu avea efect asupra luiHenry. Eraprea prost.

- Ha-ha-haideti, tr-trebuie sa

avem un a-a-a-vans fata de e-el.Pornira iar, tinându-se de mâna.Camasa zdrentuita a lui Eddiefâl-



fâia în urma sa. Lumina deveni

mai puternica, tunelul era dince în cemai mare. Pe când solul cobora,tavanul se îndeparta în zbordeasuprapâna ce abia reusira sa-1 mai

vada. Acum li se parea ca nu maimergcâtusi de putin printr-un tuneLci îsi croiesc drum printr-otitanica ogradasubterana, apropiindu-se de cinestie ce castel urias. Lumina dinperetidevenise un suvoi de foc verde-galbui. Mirosul era maiputernic, si înce-

pura sa perceapa o vibratie ceputea sa fi fost reala sau sa nufi existat



decât în mintea lor. Erastatornica si ritmica. Era o

bataie de inima. ¦- în fata se înfunda! strigaBeveriy. Uitati! E un peretegol!

Dar, în timp ce se apropiau -marunti acum, ca niste furnicipe mareleplanseu din blocuri de piatramurdare, fiecare bloc mai maredecâtBassey Park, dupa câte se parea- vazura ca peretele nu eracomplet gol.în el era o singura usa. Si desizidul propriu-zis se înalta la

sute de metrideasupra lor, usa era foartemica. N-avea mai mult de unmetru înaltime,



o usita de soiul celor pe carele poti vedea într-o carte de

povesti, facutadin scânduri masive de stejarbatute în benzi din fier dispuseîn formade X. Era, îsi dadura cu totiiseama pe data, o usa facuta

numai pentrucopii.

Fantomatic, în mintea sa, Ben oauzi pe bibliotecara citindu-lemi-cutilor: Cine face tropa-trop pepodetul meu? Copiii se aplecauînainte,cu toata vechea fascinatielucindu-le în ochi: i se va veni

de hac mon-strului... sau acesta se vaospata?



Pe usa era un semn si, adunatala baza ei, o gramada de oase.

Oasemici Oasele numai Dumnezeu stiaale câtor copii.

Ajunsesera acasa la Monstru.



138

ORASUL BArrrurrSemnul de pe usa: ce reprezenta?

RTrUALUL CHUD

139

Bill identifica în el o barcutade hârtie.

Stan ÎI vazu ca pe o pasareînaltându-se spre cer - unphoenix poate.

Mike vazu un chip cu cagula -cel al nebunului de Butch Bowerspoate.



Richie vazu doi ochi îndaratulunei perechi de ochelari.

Beverly vazu o mâna strânsapumn.

Eddie îl credea drept fataIeprosului, toata numai ochi

înfundati încap si gura încretitadezvelindu-si dintii - toatebolile, toate molimeleerau întiparite pe fata aceea.

Ben Hanscom vazu o gramada defese rupte si i se paru ca simtemirosul acru al mirodeniilorvechi.

Mai târziu, ajungând la aceeasiusa cu urletele lui Belch încarasu-



nându-i m urechi, singur Iacapatul drumului, Henry Bowers

avea sa-1vada ca fiind luna, plina,pârguita... si neagra.

- Mi-e frica, Bill spuse Ben cuglas nesigur. Chiar trebuie?

Bill atinse oasele cu vârfulpiciorului, si deodata leîmprastie într-unmorman zornaitor, pulverizatdintr-o singura lovituri Si luiîi era fiica...Dar nu trebuia sa-1 uite peGeorge. Monstrul îî smulsese luiGeorge bratul.Se aflau acele oase mici si

fragile printre astea? Da,bineînteles ca erau.



Se gaseau aici în numelestapânilor acestor oase, George

si toticeilalti - cei ce fusesera adusiaici, cei care-ar fi putut safie adusi, ceilasati sa putrezeasca pur sisimplu în alte locuri.

- Trebuie, zise Bill.- Si daca-i încuiata? întreba cuvoce mica Beverly.- Nu-nu-i î-încuiata, raspunseBill, si apoi îi spuse ceea cestia dinadâncul fiintei sale: Lo-ocurileca asta nu-s niciodata îh-în-încuiate.

îsi puse degetele bandajate alemâinii drepte pe usa si împinse.Se



deschise peste un torent delumina galben-verzuie

bolnavicioasa. Miro-sul acela de gradina zoologicade mult parasita navali spre ei,incredibilde puternic.

Unul câte unul, intrara prinusita de basm în bârlogulMonstrului.Bill 7

în tuneluri 14.59 dimineata

se opri atât de brusc, încâtceilalti se îngramadira cavagoanele unuitren când cineva trage semnalul

de alarma.

- Ce e? striga Ben.



- A-a-aici a f-f-fost. O-o-ochiul. V-va mai a-a-amintiti?

, - Mi-aînintesc, raspunseRichie. Eddie I-a oprit cuinhalatorul lui.PretinSâhd ca e acid. A spus

ceva în legatura cu nu stiu cechichita.Destul de chicoticos, da' nu-miaduc aminte exact ce era.

- N-n-nu conteaza. Nu vom mai v-vedea nimic din ce-am vazutî-î-înainte, spuse Bill,scaparând un chibrit si privindîn jur la ceilalti.

Fetele lor erau luminoase înaura chibritului, luminoase simistice.Si pareau foarte tinere.



- C-c-cum o d-duceti, bai?

O ducem bine, Bill Barosane,spuse Eddie, având însa fatatrasade durere; atelele improvizateale lui Bill se desfaceau. Cu

tine cum e?

- Bi-bi-ne, raspunse Bill siscutura chibritul înainte cafata sa sa-ipoata infirma vorbele.- Cum s-a întâmplat? îl întrebaBeverly, atingându-i bratul înîntuneric. Bill, cum o fi putut easa...

- F-f-fiindca am m-mentionat nu-nu-numele orasului. A-a v-v-venit



du-upa m-m-mine. Chiar în ti-timp ce-o f-f-faceam, ce-ce-eva

îh-naun-trul meu uni z-z-zicea sa ta-ta-tac din gu-gura. D-dar n-n-n-amas-as-ascultat

Scutura din cap, neajutorat.

- Dar, chiar daca a-a-a venit laD-D-Derry, tot n-n-nu în-ntelegc-c-cum a p-putut sa aj-ajungaa-aici. Daca H-H-Henry n-n-a a-a-adus-o,atunci ci-cine?- Monstrul, spuse Ben. Monstruln-are nevoie sa arate urât, ostim

bine. Poate sa se fi aratat sisa-i fi spus ca ai necazuri. S-ofi adus aici



în scopul de... De-a te fute petine, asa cred. De-a ne omorî

curajul. Pentru ca asta ai fost taîntotdeauna, Bill Barosane.Curajul nostru.

- Tom? sopti Beverly cu glasscazut, aproape visator.• - Ci-ci-cine? mai aprinse Billînca un chibrit

îl privea cu un soi de franchetedisperata.

- Tom. Sotul meu. Si el stia.Cel putin, cred c-am mentionatîn fata

Iui numele orasului, la fel cumi l-ai mentionat si tu Âudrei.Nu... Nu



stiu daca 1-a prins sau nu. Eradestul de furios pe mine în acel

moment.



140

ORASULRITUALUL CHUD

141

- Isuse, ce-i asta, un fel-deserial cacados pentru coafeze,unde totireapar mai devreme sau maitârziu? remarca Richie.- Nu un serial, spuse Bill,parând scârbit Un spectacol. Cala circ.Bev s-a dus si s*a maritat cu

Henry Bowers. Când a plecat ea,de ce sanu vina aici? La urma urmei,adevaratul Henry a venit



- Nu, îl contrazise Beverly. Num-am maritat cu Henry. Cu tai-

ca-meu m-am maritat- Daca te batea, care mai ediferenta? întreba Eddie.- Ha-ha-haideti în jurul meu,spuse Bill. Mi-mi-miscati-va.

Se apropiara. Bill întinsebratele lateral si gasi mânateafara a luiEddie si o mâna de-a lui Richie.Curând stateau în cerc, la felcum o maifacusera o data înainte, cândnumarul lor era mai mare. Eddiesimti cândcineva îi puse un brat pe dupa

umeri. Simtamântul era cald,încurajatorsi profund familiar.



Bill avu aceeasi senzatie deputere pe care o mai simtise,

dar în-telese cu o oarecare disperareca lucrurile chiar seschimbasera. Putereanu era nici pe departe la fel demare - se zbatea si pâlpâia ca o

flacarade lumânare în aer viciat Beznaparea mai densa si mai apropiatade ei,mai triumfatoare. Si putea simtimirosul Monstrului. Mai încolo^peacest drum, îsi spuse Bill, sinu chiar atât de departe, seafla o usa cuun semn pe ea. Ce era dupa usa

aceea? Asta e singurul lucru pecare



înca nu mi-l amintesc. Tin mintecum mi-am fortat degetele sa

steatepene, pentru ca voiau sa-mitremure, si mai stiu si cum amîmpins usasi am deschis-o. Mi-aduc amintepâna si suvoiul de lumina ce-a

navalitafara si cum parea sa fieaproape vie, de parca n-ar fifost o simplalumina, ci niste serpifluorescenti. îmi amintescmirosul, ca în cuscamaimutelor dintr-o gradinazoologica, ba chiar mai rau. Siapoi...Nimic.

- Mai ti-ti-tineti v-v-v-vreunulmin-n-nte ce era în re-re-realitate



Monstrul?- Nu, spuse Eddie.

- Cred..., începu Richie, dupacare Bill aproape ca-I putusimtiscuturând din cap pe întuneric.Nu.

-Nu, zise si Beverly.

- M-m. (Acesta era Ben.) Esingurul lucru pe care nu mi-Ipotaminti. Ce anume era Monstrul...Sau cum l-am înfruntat

-Chu'd, spuse Beverly. Astfel l-am înfruntat. Dar tot nu-mi aduc

aminte ce înseamna.

-Stati alaturi de mi-mine, spuseBill, si-o s-sa st-st-stau si eu



alaturi de v-v-voi.

- Bill, rosti Ben; glasul îi cmfoarte calm. Vine ceva.

Bill asculti Auzi pasi târsiti,împleticiti, apropiindu-se de eiprin

întuneric... Si i se facu frica.

- A-A-Audra? striga... Si stiuimediat ca nu era ea.Ceea ce se împleticea spre eiajunse si mai aproape.Bill scapara un chibrit

8

Derry 15.00 dimineata

Primul lucru rau din acea zi deprimavara târzie a anului 1985se



întâmpla cu doua minute înaintede rasaritul oficial al

soarelui. Ca saîntelegem cât de rau era, artrebui sa stim doua fapte pecare Mike Hanlon(care zacea fara cunostinta înspitalul Derry în timp ce

soarele rasarea)le cunostea, ambele referitoarela Biserica Baptista, ce seînalta la coltulWitcham Street cu Jackson încadin 1897. Biserica eraîncununata cu oturla alba si zveltareprezentând apoteoza oricareiclopotnite bisericestiprotestante din New England. Pe

toate cele patru fete ale bazeiclopot-



nitei se aflau cadrane de ceas,iar ceasul propriu-zis fusese

fabricat înElvetia si adus de acolo pe mareîn anul 1898. Singurul ceasasemenealui se afla în piata orasuluiHaven Village, la saptezeci de

kilometridistanta.

Stephen Bowie, un magnat alcherestelei care locuia pe WestBroadway, donase orasului ceasulla un pret de 17 000 de dolari.Bowiesi-o putea permite. Era unbisericos devotat, diacon timpde patruzeci

de ani (în timpul mai multor anide la sfârsitul acestui intervalfusese si



presedinte al Lojii LegiuniiDecentei Albe din Derry). în

plus, era renu-mit pentru pioasele sale predicide mirean din ziua SfinteiFecioare, lacare se referea întotdeauna cuînchinaciune numind-o Duminica

Maicii.

De la vremea instalarii salepâna la data de 31 mai 1985,ceasulacela batuse cu credinta fiecareora si fiecare jumatate - cu osinguraexceptie notabila. în ziuaexploziei de la OtelariaKitchener nu sunase

amiaza. Cetatenii credeau caReverendul Jollyn facuse ceasulsa taca



pentru a arata ca biserica tineadoliu dupa copiii ucisi, iar

Jollyn nu con-trazisese niciodata aceastaparere, desi nu era întemeiat!Ceasul pur sisimplu nu batuse.

Nu batu nici ora cinci îndimineata de 31 mai 1985.

în acel moment, în tot orasulDerry, batrânii deschisera ochiisi sesaltara în capul oaselor,tulburati fara nici un motivpalpabil. S-au în-ghitit doctorii, s-au pusproteze dentare, s-au aprins

pipe si tigari



ORASUL BÂNTUITMosnegii râmasera de veghe.

Unul dintre ei era NorbertKeene, trecut acum de nouazeci

de ani.Sontâcai pâna la fereastra siprivi afara la cerul care seînnegura. Bule-tinul meteorologic din searatrecuta anuntase cer senin, daroasele lui îivesteau ca avea sa ploua, siînca tare. îi era frica înadâncul sau; într-unanume fel obscur se simtea

amenintat, ca si cum o otravasi-ar fi croit



drum neostoit spre inima lui. Segândi ca din întâmplare la ziua

cândBanda lui Bradley intrasenepasatoare în Derry si încatanie a saptezecisi cinci de pistoale si pusti.Treburile de acel gen lasau omul

cu un soide senzatie interioara calda silenesa, ca si cum totul ar fifost... ar fifost oarecum confirmat. N-oputea exprima mai clar, nicichiar în sineasa. Treburile de felul acelalasau omul cu senzatia ca arputea chiar satraiasca vesnic, iar Norbert

Keene era al dracului de aproapede a fi reu-



sit. Nouazeci si sase de aniîmpliniti la 24 iunie, si înca

mai facea pe joscinci kilometri zilnic. Dar acumîi era frica.

- Copiii aia, spuse el, privindafara pe fereastra, fara sa-si

fi datseama ca vorbise. Ce li-icopiilor alora afurisiti? Acu*cu ce se mai mai-mutaresc?

Egbert Thoroughgood, nouazeci sinoua de ani, care fusese în „Do-larul de Argint" când ClaudeHeroux îsi acordase securea sicântase cu

ea Marsul Mortilor pentru patruoameni, se trezi în aceeasiclipa, se ri-



dica în pat si scoase un racnetruginit pe care nu-I auzi

nimeni. îl visasepe Claude, doar ca acesta veneadupa el, iar securea cazuse, sio clipamai târziu Thoroughgood îsivazuse propria sa mâna retezata

zvâcnindsi mcârligându-se pe tejghea.

Ceva rau, cugeta el în felul sautulbure, înspaimântat sitremurând dincap pâna-ft picioare în izmenelefatate de urina. Ceva groaznicde rau.

Dave Gardener, care descoperise

trupul mutilat al lui GeorgeDenbrough în octombrie 1957 sial carui fiu descoperise primavictima



din acest nou ciclu la începutulacestei primaveri, deschise

ochii fix laora cinci si-si spuse, încaînainte de-a se uita la ceasulde pe birou: Ceasulde la Grace Church n-a batutora... Ce n-ofi-n regula? Simtea

o spaimauriasa, nedefinita. Daveprosperase de-a lungul anilor;în 1965 achizitio-nase „The Shoeboat", iar acum laDerry Mall se afla un al doileaShoeboat,iar în Bangor un al treilea.Deodata toate aceste lucruri -lucruri pentrucare îsi petrecuse toata viata

muncind -parura aruncate înnesiguranta.



De la ce? îsi striga el siesi,privindu-si sotia adormita. De

la ce, de ceesti asa de-al dracului deprapastios doar fiindca n-asunat ceasul ala?Dar nu gasi nici un raspuns.

Se ridica si se duse lafereastra, saltându-si beteliapijamalei. Cerulera framântat de nori goninddinspre vest, iar nelinistea luiDave crescu.

RITUALUL CHUD

Pentru prima oara de foartemulta vreme se pomeni gândindu-se la zbie-



retele care-1 scosesera peveranda în urma cu douazeci si

sapte de ani,când vazuse faptura aceeazbatându-se în impermeabilulgalben. Se uitala norii ce se apropiau si-sizise: Suntem în primejdie. Toti.

Derry.

Seful Andrew Rademacher, carechiar credea ca-si daduse toatasilinta spre a rezolva noul lantde pruncucideri ce infestaseorasul Derry,se opri pe veranda casei sale,cu degetele mari înfipte încurea, privindnorii, si simti aceeasi

neliniste. Ceva e pe cale sa seîntâmple. Se pare



ca va turna cu galeata, asta-iuna. Dar nu e iotul. Se

înfiora... Si, întimp ce statea acolo pe veranda,cu mirosul suncii pe care 6frigea sotiasa plutindu-i pe la nas prinplasa de sârma a usii, primii

stropi de ploaiemari cât monedele de zece centiîntunecara trotuarul din fataconforta-bilei sale case de pe ReynoldsStreet, iar undeva imediatdincolo de ori-zontul Parcului Bassey serostogoli un tunet

Rademacher se înfiora din nou.

George 15:01 dimineata



Bill înalta chibritul... Sislobozi un prelung tipat

tremurator, dedisperare.

' George era cel care veneaclatinându-se prin tunel catreel, George,

înca îmbracat în pelerina sagalbena stropita de sânge. Omâneca îi spân-zura moale,, fara nici un folos.Chipul lui George era alb cahârtia, iarochii-i erau de un argintiulucios. Stateau atintiti într-ailui Bill.

- Barca mea! se înalta

unduitoare vocea pierduta a luiGeorge, în



tunel. N-o pot gasi, Bill, m-amuitat peste tot si n-o pot gasi

si acuma-smort si e din vina ta din vinata DIN VINA TA...- G-G-Georgie! zbiera Bill.

îsi simti mintea ropotind,smulgându-se din ancoraje.

George se clatina, se împletici,se poticni catre el, iar acumbratulramas i se ridica înspre Bill,cu mâna alba din capatîncârligata ca ogheara. Unghiile-i erau murdaresi încovoiate.

- Din vina ta, sopti George sirânji.



In loc -de dinti avea colti;. sedeschideau si se închideau

încet, cazimtii unei capcane de prinsursi.

- M-ai trimis afara si totule... din vina... ta.

-N-n-nu, G-G-Georgie! strigaBill. N-n-n-am s-s-st-tiut...

-Te omor! racni George, si unamestec de sunete câinesti i se-revarsara din gura aceeacoltata: latraturi,schelalaieli, urlete.142

143



ORASULUn fel de râs. Acum BÎ1I îiputea simti si mirosul, puteasimtiputreziciunea lui Gedrge. Era o

duhoare de pivnita,viermuitoare, miro-sul cine stie carui monstrustând chircit si cu ochi galbeniîn colt, astep-tând sa traga fermoarulmaruntaielor vreunui baietel.

Dintii lui George se împreunaracu un clantanit. Sunetul era caal

bilelor de biliard ciocnindu-seuna de alta. Puroi galben începusa-i curga



din ochi, prelingându-i-se pefata... Si chibritul se stinse.

Bill îsi simti prieteniidisparând - fugeau, sigur cafugeau, îl lasausingur. Se deziceau de el, asacum si parintii sai se

dezisesera de el, pen-tru ca George avea dreptate:totul era din vina lui. Curândavea sa simtaacea mâna desperecheataînsfacându-1 de gât, curând aveasa simta aceicolti spintecându-1, si asa eradrept. Avea sa fie un act pur -si simplu dejustitie. El îl trimisese pe

George la moarte si îsipetrecuse toata viata



adulta scriind despre oroareaacelei tradari - o, îi asternuse

deasupramulte masti, aproape la fel demulte masti pe câte îsi punea siMonstrul,dar monstrul din strafunduriletuturor nu eraCdecât George,

alergând afaraîn viitura ce se retragea, cubarcuta sa de hârtie unsa cuparafina. Acumavea sa vina izbavirea.

- Meriti sa mori pentru ca m-aiucis, sopti George.Ajunsese foarte aproape. Billînchise ochii.

Atunci, o lumina galbenaîmprosca tunelul, facându-1 sasi-i des-



chida. Richie tinea în sus unchibrit.

- Lupta, Bill! striga Richie.Pentru Dumnezeu! Lupta-te!

Ce faceti aici? Ii privi uimitDe fapt nu fugisera. Cum sa se

poataasa ceva? Cum puteau sa nu fifugit dupa ce vazusera cât deodios îsiasasinase propriul sau fratior?

- Lupta-te! zbiera Beverly. O,Bill, lupta cu Monstrul! Pe-âstanumai tu o poti face! Te rog...

îl mai desparteau acum de Georgemai putin de doi metri. Deodata



strigoiul scoase limba la Bill.Era încarcata de mucegai alb.

Bill urla iar.- Omoara-1, Bill! striga Eddie.Asta nu-i fratele tau! OmoaraMonstrul cât e aici! Omoara-l ACUM!

George îî arunca o privire luiEddie, sagetând doar o clipa îndirec-tia aceea cu ochii sai argintii-lucitori, iar Eddie se duse de-a-ndarateleasi izbi peretele ca si cum ar fifost împins. Bill ramase parcahipnotizat,privindu-si fratele cum venea

spre el, din nou George dupatoti acei ani,



George la sfârsit asa cum fusesesi la început, o, da, si putea

auzi seâr-tâitul impermeabilului galben allui George în timp ce acestaacopereadistanta ramasa, putea auziclinchetul cataramelor de la

sosoni si simteaun miros ca de frunze umede, deparca pe dedesubtul pelerineitropul luiGeorge din asa ceva ar fi fostfacut, de parca picioareledinauntrul

RITUALUL CHUD

sosonilor Iui George eraupicioare-de-frunze, da, un om-frunza, asta



era^ asta era George, eraun.chip-de-balon putrezit si un

corp facut dinfrunze moarte, de soiul celor ceastupa canalele dupa inundatie.

Ca prin ceata, o auzi pe Beverlyzbierând.

(capra sare piatra)

-Bill, te rog, Bill...

(piatra crapâ-n patru)

- O sa cautam împreuna barcuta,spuse George.

Puroi galben si gros, imitând

lacrimile, i se prelingea peobraji,



întinse mâna catre Bill si capullui se înclina pe o parte, cu

buzele tra-gându-i-se de pe colti.

(crapa-i-ar CAPUL CAPREI)

- O s-o gasim, continua George,

iar BiZl îi simti mirosul rasuflarii - un miros ca de animaleexplodate zacând pe autostradaIa miezulnoptii.

In timp ce gura lui George secasca, vazu puzderie de vietatii§ marunte colcaind înauntru.

- Tot o sa pluteasca aici jos,

totul pluteste aici jos, o saplutim, Bill,o sa^plutim cu totii...



Mâna ca o burta de peste a luiGeorge se închise peste beregata

IuBill.

(CRAPA-I-AR CAPUL CAPREI CRAPA-NE-AR NOUA CAPULCRAPA-V-AR VOUA CAPUL...)

Fata schimonosita a lui Georgeluneca spre gâtul lui Bill.¦- ...plutim...

- Crapa-i-ar capul caprei! tipaBill.

Glasul îi era mai profund,aproape strain de-al lui, siîntr-un pârjo-

liitor fulger al memoriei Richieîsi aminti ca Bill nu se bâlbâiadecât cu



glasul sau propriu: când seprefacea ca e altcineva, n-o

facea niciodata.Aratarea-George se retrase,sâsâind, cu mâna ridicându-i-seîn¦Sdreptul fetei într-un gest de

aparare.

* Asta-i! racni în plin delirRichie... I-ai venit de hac,Bill! Rade-I!

!Rdl!

'•' - Crapa-i-ar capul capreicum a crapat piatra-n patru!tuna Sili,

avansând spre aratarea-George.Tu esti drac, nu stafie! Georgestie ca



Jn-am vrut sa moara! Parintiimei au gresit! Au dat vina pe

mine si asta|nw era drepti M-aud?

Aratarea-George se rasuci brusc,chîtcaind ca un sobolan. începu

Isa fuga si sa se valureasca pesub pelerina galbena.Impermeabilul pro-

jfcriu-zis paru sa picure,curgând în pete galben-vii.Monstrul îsi pierdea.orma, devenind amorf.144

145



146

ORASUL BÂTiTUlTRITUALUL CHUD

147

- Crapa-i-ar capul caprei, puide curva! zbiera Bill Denbrough,cum a crapat piatra-n patru!

Facu un salt spre Monstru, sidegetele i se încleiara înpelerina gal-bena care acum nu mai erapelerina. Ceea ce însfaca parea

un fel de cre-ma caramel calda, ciudata, ce ise topi sub degete de îndata ce-si închise



pumnul în jurul sau. Cazu îngenunchi. Apoi Richie tipa când

chibritulajuns la capat îi fripsedegetele, si întunericul îiînvalui iarasi.

Bill simti ceva începând sa-i

creasca în piept, ceva fierbintesi îne-câcios. îsi apuca genunchii sisi-i trase sub barbie, sperândca astfel vaopri durerea sau macar o vaalina; simtea o vagarecunostinta pentruîntuneric, bucuros caceilaltinu-i vedeau chinul.

Auzi un sunet scapându-i dinpiept - un geamat unduitor. Urmaun



al doilea, al treilea.

- George! tipa el. George,iarta-ma! N-am vrut niciodata sase

în-în-întâmple ceva r<-r-rau!

Poate ca mai era si altceva despus, dar n-o putu spune.Suspina,cazut pe spate cu un brat pesteochi, amintindu-si de barcuta,amintin-du-si de bataia constanta aploii în geamurile dormitorului,amintindu-side medicamentele si tifoanele depe noptiera, de durerea slaba de

câpdatorata febrei si de durereadin trup; amintindu-si-1, maimult decât toate



acestea la un loc, pe George:amintindu-si de George, în-

pelerina sa gal-bena cu gluga.

- Qeorge, iarta-ma! striga elprintre lacrimi. Iarta-ma,iarta-ma, te

rog, ia-ia-IARTA-MA...

Si apoi ceilalti se strânsera înjurul lui, prietenii sai, sinimeni nuaprinse nici uri chibrit, sicineva îl cuprinse cu bratele,nu stia cine,Beverly poate, sau poate Ben,ori Richie. Erau cu el, si în

acele câtevaClipe întunericul era binevenit.

10



Derry I 5.30 dimineata

La orele cinci si jumatate plouatare. Meteorologii radio dinBan-gor îsi exprimau o surprinderemoderata si încercau scuze

moderate fatade toti cei care-si facuseraplanuri pentru picnic si iesiriIa iarba verdepe baza buletinelor meteo deieri. Afurisita întorsatura,baieti; pur si simpluunul dintre acele ciudatefenomene atmosferice care semanifestau une-ori în Penobscot Valley cu

stupefianta bruschete.



La postul de radio WZON,meteorologul Jim Witt descria

ceea ce,dupa el, era un sistem de joasapresiune „extraordinar dedisciplinat".

Asta, ca sa se exprime cu

perdea. Conditiile variau de lacer noros înBangor la averse în Hampden,burnita în Haven si ploi înNewport. Darîn Derry, la numai patruzeci dekilometri distanta de centrulorasuluiBangor, turna cu galeata.Calatorii de pe Drumul National7 se pomenira

înaintând prin apa adânca pealocuri de zece-cincisprezececentimetri,



iar dincolo de Fermele Rhulin ogalerie de desecare înfundata

dintr-odepresiune acoperise autostradacu atâta apa, încât tronsonuldevenisepractic de netrecut. Pe la sasedimineata, Patrula Rutiera Derry

plantasesemne portocalii ÎNTOARCE înambele capete ale depresiunii.

Cei ce asteptau la adapostulrefugiului de pe Main Streetprimulautobuz de dimineata, ca sa-iduca la lucru, priveau pestebalustradaspre Canal, unde apa era

amenintator de umflata în matcaei de beton.



N-avea sa fie nici o inundatie;toti erau de acord cu asta. Apa

mai aveaînca un metru si ceva pâna lasemnul cotelor crescute din1977, si niciîn acel an Canalul nu serevarsase. Ploaia însa rapaia cu

persistentamonotona si biciuitoare, iartunetul bubuia prin noriicoborâti. Apacurgea siroaie în jos pe Up-MileHill, vuind prin rigole si guride canal.

Nici o inundatie, erau de acord,dar pe fiecare chip se citeaumbra

nelinistii.

La 5.45 un transformator de peun stâlp, lânga Depoul de Cami-



oane abandonat al fratilorTracker, exploda într-un fulger

de lumina orbi-toare, împrastiind schijetorsionate de metal pesteacoperisul de tigle.Una dintre frânturile aruncatereteza un cablu de înalta

tensiune care cazu siel pe acoperis, sâsâind siîncolacindu-se ca un sarpe,împroscând untorent aproape lichid descântei. Acoperisul lua foc înciuda ploii torentiale,si curând depoul ardea palalaie.Cablul electric cazu de peacoperis pe fâsiacu buruieni ce dadea ocol pâna

în locul unde baietii jucaseraodinioara



baseball. Departamentul dePompieri Derry intra în alarma

pentru primaoara în acea zi Ia orele 6.02dimineata si masina ajunse laTrackerBrothers' la 6.09. Printreprimii pompieri care au coborât

a fost si CalvinClark, unul dintre gemenii Clarkcu care Ben, Beverly, Richie siBillînvatasera la aceeasi scoala. Altreilea pas facut îi aduse talpaciz-I mei depiele pe firul neizolat. Calvina fost electrocutat aproapeinstan-i taneu.Limba îi sari din gura, iar

tunica de pompier cauciucataîncepu I sa-i



fumege. Mirosea ca pneurile arsedin groapa de gunoi a orasului.

I La6.05 dimineata locuitorii.de peMerit Street din Old Cape sim-:tira cevace-ar fi putut sa fie o exploziesubterana. Farfuriile cazura de

pe rafturi sitablourile de pe pereti. La 6.06toate toaletele de pe Merit;.Streetexplodara deodata în gheizere derahat si laturi, în vreme ce o^refulareinimaginabila avea loc înconductele ce alimentaurezervoarele



148149

ORASUL

colectoare ale noii uzine detratare a reziduurilor de peMaidan. înunele cazuri, aceste explozii aufost destul de puternice pentrua provocasparturi în tavanele bailor. Ofemeie pe nume Anne Stuart afost ucisa

de o veche roata dintatacatapultata din toaleta ei odata cu un suvoi de



apa reziduala. Roata dintatatrecu prin geamul mat al usii de

la dus si-istrabatu beregata ca un glont întimp ce se spala pe cap. Aproapeodecapita. Roata era o relicva aOtelariei Kitchener si îsi

gasise caleaprin canale cu aproape treisferturi de secol în urmi O altafemeie afost omorâta când brusca siviolenta refulare, propulsata degazul metan înexpansiune, i-a facut toaleta saexplodeze ca o bomba. Nefericitafemeie, care în momentuldetonatiei sedea pe tron citind

ultimul numardin catalogul Banana Republic, afost sfârtecata în bucati.



La 6.19 dimineata un trasnetlovi asa-numita Punte a

Saruturilor cetraversa Canalul între BasseyPark si Liceul Derry. Bucatiledespicatezburara în vazduh la mareînaltime si apoi cazura în apele

repezi aleCanalului, duse mai departe decurent.

Vântul se întetea. La 6.30dimineata contorul din holuljudecatorieiîl înregistra la imediat pestedouazeci si cinci de kilometripe ora. Pe la6.45 crescuse la treizeci si

sapte de kilometri pe ora.



La 6.46 dimineata Mike Hanlon setrezi în salonul sau din

SpitalulDerry. Revenirea la stareaconstienta surveni ca un soi dedizolvarelenta - multa vreme crezu cavisa. Daca ar fi asa, era un soi

ciudat devis; un vis anxios, l-ar finumit poate batrânul sauprofesor de psihologieDoc Abelson. Nu parea sa existenici un motiv vizibil alanxietatii, dartotusi era prezenta; încapereaalba si simpla parea sa tipe totsoiul de

amenintari.



Isi dadu seama treptat ca eratreaz. încaperea alba si simpla

era unsalon de spital. Deasupracapului sau atârnau sticle, unaplina de lichidlimpede, alta continând unulrosu-închis. Complet plina de

sânge. Vazuun televizor stins prins înbuloane pe perete si deveniconstient de sune-tul monoton al ploii batându-iîn fereastra.

încerca sa-si miste picioarele.Unul i se deplasa liber, darcelalalt,dreptul, nu vru sa se clinteasca

deloc. îsi simtea foarte vagpiciorul acelasi-si dadu seama ca-i erabandajat strâns.



Putin câte putin îsi aminti

totul. Se asezase sa scrie încaietul sausi se trezise cu Henry Bowers. Overitabila bomba din trecut, ovesteproasta. Avusese loc o lupta,

si...

HenryrUnde disparuse Henry? Peurmele celorlalti? Mike bâjbâidupabutonul soneriei. Era agatat lacapul patului, si îl avea înmâini cândusa se deschise. în usa stateaun infirmier. Avea descheiatidoi

nasturi ai tunicii sale albe siparul ciufulit, dându-i o



RITUALUL CHUD

înfatisare sifonata. Purta lagât o medalie a SfântuluiChristopher. Chiarsi în starea sa buimaca, doar petrei sferturi treaza, Mike îl

localiza ime-diat, în 1958, o fata desaisprezece ani pe nume CherylLamonica fuseseucisa în Derry, ucisa deMonstru. Fata avusese un frateîn vârsta de pai-sprezece ani, numit Mark, iaracesta era el.

- Mark, rosti Mike slab. Am sa-

ti vorbesc.- Ssss, spuse Mark; tinea mânaîn buzunar. Nici o vorba.



Intra în odaie si, în timp ce

statea la picioarele patului,Mike vazucu un fior neputincios cât degoi erau ochii lui MarkLamonica. Tineacapul usor înclinat, de parca

asculta o muzica îndepartata.Scoase manadin buzunar. în ea avea oseringa.

- Asta te va face sa, dormi,zise Mark si porni spre pat.

11

Sub oras I 6.49 dimineata

- Ssssss! exclama Bill deodata,desi nu se auzise nici un altsunet



decât propriii lor pasi slabi.

Richie aprinse o lumina. Peretiitunelului se îndepartasera, siceicinci pareau foarte mici înacest spatiu gol de sub oras. Sestrânsera lao-

lalta, iar Beverly avu osenzatie ametitoare de dejâ-vuîn timp ce observagiganticele dale de pe jos sipânzele de paianjeni atâmânde.Erau aproapeacum. Aproape.

- Ce auzi? îl întreba Bill,încercând sa priveasca în toatepartile în

timp ce chibritul din mâna luiRichie ardea pâna la capat,asteptându-se



sa vada cine stie cenoua'surpriza aparând târâs sau

în zbor din bezna.Rogan, cumva? Extraterestrul dinfilmul ala groaznic cu SigourneyWeaver? Vreun sobolan uriaslipaind, cu ochi portocalii sidinti ca

argintul? Dar nj era nimic -doar mirosul prafos altenebrelor si, undevadeparte, vuietul apei curgând,ca si cum s-ar fi umplutcanalele.

- C-c-ceva în ne-ne-neregula,spuse Bill. Mike.....-> Mike? întreba Eddie. Ce-icu Mike?

-Am simtit-o si eu, interveniBen. Nu cumva... Bill, a murit?



-Nu, raspunse Bill; avea ochiicetosi, lipsiti de emotie- toata

sta-rea de alarma i se simtea în tonsi în postura defensiva atrupului. El...E-e-el...

înghiti în sec. Din gât i seauzi un pocnet mic. Ochii i sedilatara.

-Oh.'Oh, nu...\

- Bill? striga Beverly alarmata.Bill, ce e? Ce...- Ap-ap-apucati-ma de mî-mâini!racni Bill. Re-re-repede!



150


151

Richie azvârli chibritul siprinse una dintre mâinile luiBill. Beverly ¦o însfaca pe cealalta. Bâjbâi cumâna ramasa libera, iar Eddie i-o înhatavlaguit cu mâna cea rupta. Benîi apuca mâna cealalta siîncheie cercul

luându-1 si pe Richie de mâna.



- Trimite-i puterea noastra!tipa Bill cu aceeasi voce

stranie si pro-funda. Trimite-i putereanoastra, orice esti Tu, trimite-i puterea noas-tra! Acum! Acum! Acum!

Beverly simti cum ceva iese dinei si se îndreapta înspre Mike.Capul prinse a i se rostogoli peumeri într-un soi de extaz, sisuieratulaspru al respiratiei lui Eddiese contopi cu tunetul furtunosal apei înconducte. . . '

12

Lamonica urla si se împleticiînapoi, scapând seringa. Mâinilei se



înaltara Ia chipul siroind desânge; îi curse peste

încheieturi, strbpindu-itunica alba.

Puterea se stinse la fel debrusc pe cât venise. Mike privicu ochi

împaienjeniti la cioburile desticla de pe pat, de pe pijamauasa de spitalsi de pe mâna ce-i sângera. Auzisunetul rapid si usor alpantofilor cutalpa de crep apropiindu-se peculoar. .

Acum vin, îsi spuse. O, da,acum. Si, dupa ce au sa plece,

cine seva arata? Cine se va arata apoi?



în timp ce navaleau în salonsurorile ce sezusera calme în

camerade garda în timp ce soneria luile chema înnebunita, Mikeînchise ochiisi se ruga sa se sfârseascaodata. Se ruga ca prietenii lui

sa se afleundeva sub oras, se ruga sa nufi patit nimic, se ruga sa punaei capatacestui cosmar.

Nu stia exact Cui i se ruga...Dar, cu toate acestea, se ruga.

- Acum, spuse încet MarkLamonica.



Ofta - oftatul unui om ce sesimte în apropierea orgasmului.

Mike apasa butonul de apel pecare-1 avea în mâini, o data siîncao data. Lung. Putea auzi soneriatârâind în oficiul surorilor de

pe culoar,dar nu venea nimeni. Cu un soide clarviziune infernalaîntelese ca infir-mierele stateau jos acolo,citind ziarul de dimir eata,bând cafea, auzîn-du-i apelul, dar neauzindu-i-1,auzind, dar neraspunzând; aveausa raspundaabia mai târziu când totul se va

fi sfârsit, pentru ca astfelmergeau



lucrurile în Derry. în Derry eumai bine ca unele lucruri sa nu

fie vazutesau auzite... pâna nu seterminau.

Mike lasa soneria sa-i cada dinmâini. '

Mark se apleca spre el, cuvârful seringii scânteind.Medalionul cuSfântul Christopher se leganaametitor înainte si înapoi, întimp ce tra-gea cearsaful.

- Drept aici, sopti el. Instern.

Si ofta iar.



Mike simti deodata putereainundându-1 - o anume putere

primor-diala, ce-i energiza trupul cuscapararea curentului electric.întepeni, cudegetele raschirate convulsiv.Ochii i se dilatara. Un geamat

îi tâsni dinpiept, si senzatia aceea deîngrozitoare paralizie se smulsedin el.

Mâna sa dreapta bâjbâi sprenoptiera. Acolo se afla o carafade plastic,iar alaturi un pahar pentru apa,greu. Mâna i se închise pestepahar.

Lamonica simti schimbarea;lumina aceea visatoare simultumita îi dis-



paru din ochi, înlocuita de ozapaceala alerta. Se retrase

putin, si atunciMike repezi paharul în sus,spargându-i-1 în fata.

13

Sub oras I 6.54 dimineata

- î-îa e bi-bine, spusenumaidecât Bill.

Ben nu stia cât timp statuseraîn întuneric tinându-se demâini.I se paruse ca simtea ceva -ceva din ei, din cercul lor -iesind si apoi

revenind. Dar nu stia undezburase sau ce facuse - dacaexistase într-adevar - lucrul acela.



- Esti sigur, Bill Barosane?

întreba Richie.- D-d-dat spuse Bill, dânddrumul mâinii lui si celei a luiBeverly.Dar tre-trebuie sa terminamtreaba asta cât pu-putem de re-

repede.Ha-ha-haideti.

îsi urmara drumul, Richie siBill aprinzând din când în cândchi-brituri. N-avem printre noi nicimacar un puscoci cu aercomprimat, îsizise Ben. Dar si asta face parte

din plan, nu? Chtid. Ce înseamnaacest



cuvânt? Ce este Monstrul? Care echipul sau adevarat? Si, chiar

dacaatunci nu am ucis Monstrul, l-amranit.- Cum am reusit?

Sala prin care paseau - nu semai putea numi tunel - devenea

din ce înce mai mare. Pasii lor stârneauecouri. Ben îsi aminti mirosul,duhoareaaceea densa, de gradinazoologica. Deveni constient canu mai eraunecesare chibriturile - acumaveau lumina, un fel de lumina:o radierespectrala ce devenea tot mai

puternica. In luminescenta aceeade



mlastina, prietenii sai arataucu totii ca niste cadavre. - Zid

în fata, Bill,anunta Eddie.



152


153

StstTStiu.

Ben îsi simti inima începând saia viteza. Gura îi era plina deungust acru, iar capul începusesa-1 doara. Se simtea greoi siînfricosat. Sesimtea gras.

- Usa, sopti Beverly.



Da, iat-o. O data, cu douazecisi sapte de ani în urma,

putusera intraprin usita aceea fara sa facamai mult decât sa înclinecapetele. Acumvor fi nevoiti sa se îndese princadrul ei sau sa se târasca în

patru labe.Crescusera; iata proba finala,daca mai era nevoie de vreoasemeneadovada.

Punctele de puls de pe gâtul siîncheieturile mâinilor lui Benerauîncinse, inflamate de sânge;inima sa ajunsese la o viteza si

palpitatiedureroase, apropiate de aritmie.Puls de porumbel, îsi spuse elîntr-o



doara si îsi umezi buzeleuscate.

O lumina galben-verzuie serevarsa pe sub usa, tâsnea pringauraîmpodobita a cheii într-unfascicul rasucit ce parea

îndeajuns de dens casa poata fi taiat în felii.

Semnul era pe usa, si din nouvazura fiecare altceva înconfiguratiaaceea stranie. Bill vazu capulretezat al Audrei, cu ochi goice se holbaula el într-o acuzatie oribila.Eddie vazu un craniu rânjind

proptit deasu-pra a doua oase încrucisate,simbolul otravii. Richie vazuchipul barbos



al unui Paul Bunyan degenerat,cu ochii îngustati în niste

fante ucigase.Iar Ben îl vazu pe Henry Bowers.

- Bill, suntem destul deputernici? întreba el. O putemface?

- N-nu s-s-stiu.- Si daca-i încuiata? întrebaBeverly cu voce mica.Chipul lui Tom o priveabatjocoritor.- N-nu e. Lo-locurile ca astanu-s ru-niciodata în-în-încuiate.

îsi puse degetele bandajate ale

mâinii drepte pe usa - trebui sase



aplece ca sa faca asta- siîmpinse. Se deschise revarsând

un torent delumina galben-verzuiebolnavicioasa. Mirosul acela degradina zoolo-gica navali spre ei, mirosultrecutului devenit prezent,

oribil de viu,obscen de primejdios.

lnvarie-te, roata, spuse Bill însinea sa la întâmplare si priviîn jur,la ceilalti. Apoi se lasa înpatru labe, urmat de Beverly, deRichie side Eddie. Ben ramase ultimul, cucamea încretindu-se pe el la

atingereaprundisului vechi de pe jos.Intra pe portal si, în timp ceîsi îndrepta spa-



tele în bizara vapaie de focverde ce se târa în sus si în

jos pe peretii dinpiatra umeda, ca niste serpi delumina, ultima amintire seînfipse la loculei cu forta, unui berbec deasalt psihic.

Scoase un tipat, se clatina, cuo mâna ridicându-i-se la frunte,siemise un prim gând incoerent:Nu-i de mirare ca Stan s-asinucis!

0, Doamne; mai bine masinucideam si eu! Vazu aceleasiexpresii de -

•-oroare naucita si început deconstientizare pe fetelecelorlalti în timp ce -



ultima piesa a jocului se asezala locul ei.

) Apoi Beverly zbiera, agatându-se de Bill, pe când Monstrul.(gonea în josul perdelei deborangic a plasei sale, unPaianjen de cos-

^fliar de dincolo de timp sispatiu, un Paianjen de dincolode închipui-sn\t febrile ale cine stie carorminti ratacite or trai în celemai adâncijfotloane ale iadului.

^ Nu, îsi spuse rece Bill, nu enici macar un Paianjen, nu cuade-

% varat, dar forma asta e cea pecare a cules-o Monstru! dinmintile



wastre; nu-i decât cea maiapropiata înfatisare la care pot

ajunge mintileastrefata de

(luminile moarte) ce eMonstrul cu adevarat.

Sa tot fi avut cinci metriînaltime, negru ca o noapte faraluna. Fie-aredintre picioarele sale era grosca o coapsa de culturist. Aveadrept h^rubine stralucitoare culese dinpesterile infernului, bulbucateînarbite pline^de un lichid deculoarea cromului, picurând.

Mandibuleletate i se deschideau si seînchideau, se deschideau si seînchideau,



:apând panglici de spuma.încremenit într-un extaz al

groazei, pendu-dîn pragul dementei absolute, Benobserva cu calmul dinainteafurii caspumele .acelea erau vii; cadeaupe pardoseala pietruita cu dale

si oloîncepeau sa se zbata târându-seîn crapaturi, ca nisteprotozoare. DarMonstrul este altceva, exista oforma finala, una pe care roapeoputem vedea, asa cum zarestisilueta unui om miscându-se'încolo deun ecran de cinematograf în timp

ce se proiecteaza filmul, o'altâ



înfatisare, dar nu vreau s-ovad, te rog, Doamne, nu ma lasa

s-o fad...Si nici nu avea importanta, nu-iasa? Vedeau ceea ce vedeau,-iaren întelese ca Monstrul eracapturat în aceasta forma

finala, formaaianjenului, de catre viziunea-lor comuna, negândita sinelegitima. înpta cu acest Monstru aveau sasupravietuiasca sau sa moara.

Creatura chitaia si mieuna, iarBen deveni absolut convins caauzeadoua ori sunetele scoase de

Monstru - în cap, si apoi, dupao frac-iiiune



de secunda, în urechi.Telepatie, reflecta el, îi

citesc gândurile. mbraMonstrului era un ou bondoc cegonea pe peretii stravechi aif§ftceleifortarete C£-4 era bârlog.Corpul sau era acoperii de par

aspru, iar en vazuca mai poseda si un ac suficientde lung ca sa strapunga un Jtrupde om.Din vârful acestuia se prelingeaun lichid limpede, iar Ben>bserva ca silichidul era viu; asemeneasalivei, veninul se ascundea în.paturilepardoselii. Acul Monstrului,

da... Dar dedesubtul acestuia



154

ORASUL BÂNTUIT

abdomenul lui se umfla grotesc,aproape târându-se pe jos cu

fiecaremiscare a fiarei, care acumschimba usor directia,îhdreptându-se faragres spre conducatorul lor, spreBill Barosanul.

Ala-i sacul de oua, îsi spuseBen, iar mintea sa paru sa urleîntele-gând implicatiile. Orice-o fi

Monstrul dincolo de ceea cevedem, repre-



zentarea e cel putin simboliccorecta: Monstrul e femela si e

gravida...Era gravida si atunci, si niciunul dintre noi n-a stiut, cuexceptia luiStan, o, Isuse Cfistoase, DA,Stan, Stan, nu Mike, Stan a

înteles, Stanne-a spus... De asta a trebuitsa venim înapoi, orice s-ar fiîntâmplat,pentru ca Monstrul este femela,Monstrul e o femela gestanta cucinestie ce progeniturainimaginabila... si i s-aapropiat vremea sa fete.

Incredibil, BUI Denbrough paseaînainte, în întâmpinareaMonstrului.



-Bill, nu! zbiera Beverly.

- St^st-stai a-a-acolo! strigaBill fara a întoarce capul.

în clipa urmatoare, Richie fugeaspre el, strigându-1 pe nume,iar

Ben îsi simtea propriile salepicioare punându-se în miscare.Parea capercepe un stomac-fantomaoscilând în fata lui, si sebucura de aceastasenzatie. Trebuie sa devin dinnou copil, medita el incoerent.Asta-i%sin-gura cale de a opri Monstrul sanu ma scoata din minti.'Trebuie

saredevin copil... Sa acceptaceasta realitate. Cumva.



Fugind. Strigând numele luiBill. Vag constient ca Eddie

alerga pelânga el, cu bratul sau ruptbalabanindu-se, iar cordonulhalatului debaie pe care-1 înfasurase Billîmprejurul lui târându-se acum

pe jos.Eddie îsi scoase inhalatorul.Arata ca un pistolar nebun sisubnutrit înar-mat cu un pistol ciudat.

Ben îl auzi pe Bill tunând:

-Mi-ai o-o-omorât fratele, fu-fu-futu-te-n cur de CURVA!

Si atunci Monstrul se ridica înfata lui Bill, îngropându-1 înumbra



sa, batând aerul cu labele. Benîi auzi miorlaitul iritat, privi

în ochii luirosii, rai si atemporali... Sipret de-o clipa vazu forma dinspatele for-mei: vazu lumini, vazu ourâtenie paroasa si târâtoare,

nesfârsita, careera faurita din lumina si nimicaltceva, lumina portocalie,lumina moartace maimutarea viata.

Ritualul începu pentru a douaoara.

CAPITOLUL 22Ritualul Chud

| In bârlogul Monstrului 11958



t Bill îi tinu laolalta în timpce uriasul Paianjen negru gonea

în josul| plasei sale, iscând o vântoasaotravitoare în care Ee fluturaparul. Stan|tipa ca un copilas, ochii saicaprui iesind din orbite,

degetele zgâriindu-if obrajii. Ben dadu înapoi încetpâna ce fundul sau voluminosatinse pere-ftele în stânga usii. Simti focrece arzându-1 prin pantaloni sise îndepartaliar, totul însa ca prin vis. Cusiguranta, nimic din toateacestea nu selîntâmpla în realitate; nu era

decât cel mai groaznic cosmardin lume.



ÎDescoperi ca nu-si putea ridicamâinile. Pareau sa aiba greutati

enormepegate de ele.

Richie îsi simti ochii atrasi deplasa aceea. Din loc în locspânzurau,

partial înfasurate în fuioarematasoase ce pareau sa se misteca si cumar fi fost vii, trupuridescompuse, pe jumatatedevorate. I se paru fca-1recunoaste pe Eddie Corcoranaproape de plafon, desi îilipseau un Sbratsi ambele picioare.

f Beverly si Mike se agatau unulde altul ca Hansel si Gretel în



padure, privind paralizati cumPaianjenul atingea pardoseala si

o lua laffuga spre ei, cu umbra sadistorsionata alergând pealaturi, pe perete. IBill îsi roii privirea catre ei,un baiat înalt si costeliv într-

un tricou^împroscat cu noroi si laturi,cândva alb, blugi cu mansete,pantofi înno-|roiti. Parul îi cadea pefrunte, ochii-i ardeau. Trecupeste ei cu privirea,jparu sa-i elimine din joc sireveni catre Paianjen. Si, denecrezut, începu sa,,strabata sala spre Monstru, nu

în fuga, ci doar pasind repede,cu coatele



sîndoite, antebratele încordate,pumnii strânsi. | - Mi-mi-mi-mi-

ai o-o-omorât fra-fiatele!

I -Nu, Bill! tipa Beverly,zbalându-se sa scape dinîmbratisarea lui

|Mike si luând-o la fuga spreBill, cu pârul roscat fâifâindu-i în urma.ijLasa-l în pace! zbiera ea laPaianjen. Sa nu te-atingi de el!fCatat! Beverly! exclama în sineasa Ben si o lua si el Ia goana |pompând din picioare, customacul clatinându-î-se. îsidadu vag seama



156


157

ca Eddie Kaspbrak alerga înstânga lui, tinând inhalatorulîn mânasanatoasa, ca pe un pistol.

Si atunci Monstrul se înaltaasupra lui Bill, care eraneînarmat;îl îngropa în umbra sa, batând

aerul cu -labele. Ben dadu s-oapuce pe



Beverly de umar. Mâna sa îiplesni umarul, apoi aluneca.

Fata se rasucispre el, cu buzele dezvelindu-idintii.

- Ajuta-l! racni ea.- Cum? racni Ben la rândul sau.

Se întoarse spre Paianjen, îiauzi miorlaitul iritat, privi înochii sairai si atemporali si vazu cevadincolo de forma; ceva mult maigroaznicdecât un simplu paianjen. Cevace nu era decât lumina dementa.Curajul

îi sovai o clipa... Dar ceacare-1 rugase era Bev. Bev, iarel o iubea.



- Fir-ai a dracu', lasâ-l peBill în pace! tipa el.

O clipa mai târziu, o mâna îlbatu pe spate atât de tare,încât aproapecazu. Era Richie, care desilacrimile îi siroiau pe Qbraji,

rânjea înne-bunit. Colturile gurii pareauca-i ajung aproape pâna la lobiiurechilor.Saliva i se scurgea printredinti.

- So pe ea, Clâita! strigaRichie. Chu'd! Chiid!Ea? se întreba Ben prosteste.Ea, a spus?

Si, cu voce tare:



-Bine, da' ce-i aia? Ce-i aiaChu'd?

- Sa fiu al dracu daca stiu!racni Richie si o lua la fugaspre Bill,pierzându-se în umbraMonstrului.

Acesta se chircise pe picioareledinapoi. Labele sale din fatabateauaerul imediat deasupra capuluilui Bill. Iar Stan Uris, silitsa se apropie,constrâns sa se apropie înpofida oricarui instinct dinmintea si trupulsau, vazu ca Bill se uita în sus

la Monstru, ochii sai albastri,holbati-,



stând atintiti în cei portocaliisi inumani ai Monstrului, ochi

din care serevarsa acea groaznica luminacadaverica. Stan se opri,întelegând caRitualul Chiid - indiferent ce-ofi fost asta - începuse.

S/7/ în Vid I Devreme

...cine esti si de ce ai venitla Mine?

Sunt Bill Denbrough. Stii cinesunt si de ce ma aflu aici. Mi-aiomorât fratele si sunt aici casa te omor. Ai ales copilul

nepotrivit,curvo.



...sunt eterna. Eu suntMâncatoarea de Lumi.

Zau? Chiar asa? Ei bine, aihalit ultima ta masa, surioara.

...n-ai nici o putere; aici esteputerea; simte puterea,

mucosule, sipe urma vorbeste despre cum aivenit s-o ucizi pe cea Eterna.Crezi caMa vezi? Nu vezi decât ceea ce-ti îngaduie mintea ta. Ai vreasa Mavezi? Atunci, haide! Hai,mucosule! Hai!

Aruncat...

(capra)



Nu, nu, aruncat, tras, tras caun glont însufletit, ca

Ghiuleaua umanade la Circul Shrine care veneala Derry în fiecare luna mai.Cules siîmpins prin camera Paianjenului.Se-ntâmpla doar în mintea mea!

zbiera Bill la sine însusi.Trupul meu continua sa stea totacolo, ochi înochi cu Monstrul, fii curajos,nu-i decât o festa a mintii, fiicurajos,crede în ceea ce faci, rezista,rezista...

(sare)

Mugind, napustindu-se într-untunel negru, siroind, captusitcu dale



sfarâmate si descompuse, vechide cincizeci de ani, de o suta

de ani, deo mie, un milion de miliarde,cine sa poata sti, gonind într-otacere demoarte prin intersectii, uneleluminate de focul acela unduitor

verde-galbui, unele de baloaneradiante pline de-o luminaspectrala alba ca uncraniu, altele negre camormântul; propulsat cu o vitezade-o mie dekilometri pe ora pe lângamaldare de oase, unele omenesti,altele nu,accelerând ca o racheta

cu'reactie într-un tunelaerodinamic, acum



luând-o în sus, dar nu catrelumina, ci spre un întuneric

necuprins(piatra)

si explodând afara în beznaabsoluta, bezna era totul, bezna

era cos-mosul si universul, iarpardoseala beznei era dura,dura, era ca ebonitalustruita, iar el luneca pepiept, burta si coapse ca o bilape pista de popice.Se afla pe planseuf salii de bala vesniciei, iar vesnicia eraneagra.

(crapa-n)



- ...înceteaza cu asta! de cespui asta? asta n-o sa te-ajute,

baiatprost

patru; crapa-i-ar capul capreicum a crapatpiatra-n patru!

...înceteaza!

capra sare piatra; piatra crapa-n patru; crapa-i-ar capul capreicum a crapat piatra-n patru!

...înceteaza! înceteaza!pretind, poruncesc sa încetezi!

Nu-ti place, nu-i asa?

Si, în gând: De-as putea-o doarspune cu voce tare, s-o spunfara



sa ma bâlbâi, atunci as puteasparge iluzia...

...nu-i nici o iluzie, baietasneghiob - e eternitatea,eternitateaMea, iar tu te-ai ratacit în ea,ratacit pe veci, nicicând sa nu-

ti mai afli



158


159

calea înapoi; acum esti etern siosândit sa hoinaresti prinbezna... Dupace ma vei întâlni fata în fata,adica

Dar mai era si altceva aici.Bill o percepu, o simti, într-unmod

nebunesc, o mirosi chiar: ouriasa prezenta undeva în fata,în întuneric.



O Forma. Nu simtea teama, ci osenzatie de atotcovârsitoare

minunare;aici se afla o putere ceminimaliza puterea Monstrului,iar Bill gândiincoerent: Te rog, te rog, oriceai fi Tu, nu uita ca-s foarte

mic...

Se repezi spre ea si vazu ca erao enorma Testoasa cu carapaceaîmplatosata în multe culoriarzatoare. Stravechiul ei capreptilian iesiîncet din carapace, iar lui BiUi se paru ca simte o vagasurpriza dis-pretuitoare din partea fortei

care-1 azvârlise acolo. OchiiTestoasei erau



blânzi. Bill îsi spuse ca, faraîndoiala, era cea mai batrâna

faptura pecare si-o putea închipui cineva,pe departe mai batrâna decâtMonstrul,care se declarase a fi etern.

Ce esti?

...eu sunt Testoasa, fiule. Euam facut universul, dar, te rog,nu maînvinui pentru asta; ma dureaburta.

Ajutâ-ma! Te rog, ajuta-ma!

...n-am nimic de-a face cu

lucrurile acestea.

Fratele meu...



...îsi are propriul sau loc înmacrounivers; energia este

eterna, asacum pâna si un copil ca tinetrebuie sa înteleaga.

Acum zbura pe lânga Testoasa si,chiar si la viteza aceea uriasa

dealunecare, latura împlatosata aTestoasei parea sa continue lanesfârsitîn dreapta lui. Se gândi vag cae într-un tren si trece pe lângaun altulcare circula în directie opusa,un tren atât de lung, încât încele din urmaparea ca sta pe loc sau chiar se

deplaseaza îndarat. Continuaînca sa auda



Monstrul-femela vociferând sibâzâind cu vocea ascutita si

furioasa,neomeneasca, plina de uradementa. Dar când vorbeaTestoasa voceaMonstrului era acoperitacomplet. Testoasa vorbea în

capul lui Bill, iarBill întelese, cine stie cum, camai era si Altul, si ca acelFinal Altulsafasluia într-un vid de dincolode acesta. Aceî Final Altul erapoatecreatorul Testoasei, care doarprivea, si aî Monstrului, caredoar mânca.Acel Altul era o forta de

dincolo de univers, o putere maipresus de oriceputere, autorul a tot ceea ceexista.



Deodata crezu ca a înteles:

Monstrul voia sa-1 arunceprintr-un zidde.la capatul universului într-un alt Ioc

(ceea ce batrâna Testoasa a

numit macrounivers)

unde traia cu adevarat Monstrul;unde Monstrul exista sub formaunui miez enorm si arzator ceputea sa fie cea mai maruntafarâma dinmintea acelui Altul; avea savada Monstrul-femela dezgolit,alcatuire de

lumina amorfa si distrugatoare,iar acolo el fie va fi cumilostenie ani-



hilat, fie va trai pe vecie,nebun, si totusi constient,

înlauntrul ucigaseifapturi flamânde, fara forma sisfârsit, a Monstrului.

Te rog, ajutâ-ma! Pentruceilalti...

...trebuie sa te ajuti singur,fiule

Dar cum? Te rog, spune-mi! Cum?Cum? CUM?

Ajunsese acum la picioareledinapoi, pline de solzi grei,ale Tes-toasei; avu timp destul sa-i

observe pielea straveche, avutimp sa fie



coplesit de uimire la vedereaunghiilor ei enorme - aveau o

ciudataculoare galben-albastruie si înfiecare dintre ele putea sa vadaînotândgalaxii.

Te rog, tu esti buna, simt sicred ca esti buna, si ma rog detine...Mu vei binevoi sa ma ajuti?

...stii deja, exista numaiChiid, si prietenii tai.

Te rog, o, te rog

...fiule, trebuie sa ajuti capra

sa sara piatra, pentru ca maiapoi sa



crape piatra-n patru... asta-itot ce-ti pot spune, o data ce-

ai intratîn acest cacat cosmologictrebuie sa arunci cât colomanualul deinstructiuni

îsi dadu seama ca glasulTestoasei se stingea., Acumajunsese dincolo de ea, zburând ca un bolidprintr-o bezna mai adânca decâtcea maiadânca bezna. Glasul Testoaseiera coplesit, dominat de voceasardonicasi bolborosinda a Fortei care-1aruncase în afara si în vidul

acesta negru - vocea Paianjenului, voceaMonstrului. .;



...cum îti place-aici, Micul meuPrieten? îti place? îti place

mult?esti încântat de întâlnirea cuprietena mea, Testoasa? credeamca babaaia jutacioasa a murit de ani deiile, si, la cât de mult ti-a

folosit, puteasa si moara, ce, credeai c-o sa-ti fie de vreun folos?

mu nu nu nu capra sare nu cap-cap-câpra nu

...termina cu bâlbâitul! N-avemtimp; hai sa vorbim, cât înca semai poate. Povesteste-mi despretine, Micul meu Prieten...

Spune-mi,îti place totfiigul siîntunericul de aici? Te bucuride marele nostru tur



prin nefiinta ce se întindeAfara? Asteapta numai pâna vei

razbi. MicPrieten! Asteapta sa razbestipâna unde ma aflu Eu! Asteapta!Asteaptaluminile moarte! Vei privi sivei înnebuni... Dar vei trai...

Si vei trai...Si vei trai... înlauntrul lor...Înlauntrul Meu...

Monstrul hohoti într-un racnetotravit, iar Bill deveniconstient cavocea Sa începea atât sa scada,cat si sa creasca de parca s-arfi retrasdin gama... repezindu-se

totodata înapoi în ea. Si nucumva exact asta



se întâmpla? Da. Banuia ca asaera. Deoarece, câta vreme vocile

erausincronizate perfect, cea carenavalea acum spre el era completstraina.



ORASUL BÂNTUIT

rostind silabe pe care nici olimba sau gâtlej omenesc nu le-ar fiputut reproduce. Asta-i vocealuminilor moarte, reflecta ei.

...n-avem timp; hat sa vorbimcât înca se mai poate

Vocea omeneasca a Monstruluiestompându-se la fel cum sestergesunetul posturilor de radio dinBangor când te afli în masinamergândspre sud. O teroare vie,învapaiata, îl napadi. Avea sa

ajunga în curânddincolo de comunicarea rationalacu Monstrul... iar o parte dinel înte-



legea ca Monstrul, cu tot râsulsau, cu tot sarcasmul sau

inuman, asta sivoia. Nu numai sa-1 trimita laceea ce era Monstrul înrealitate, dar si sale întrerupa comunicareamentala. Daca aceasta înceta,

avea sa fie dis-trus în întregime. A trecedincolo de comunicare însemna satreaca din-colo de ultima sansa de salvare;atât lucru întelegea si el dinfelul cumîncepusera sa se manifesteparintii dupa moartea luiGeorge. Era singuralectie pe care o învatase de la

raceala lor ca de frigider.



îndepartare de Monstru... Siapropiere de Monstru. Dar

îndepar-tarea era într-un fel maiimportanta. Daca Monstrul voiasa manânce aicicopiii mici, sau sa-i suga, sauce le-o fi facând, atunci de ce

nu-i trimi-sese pe toti aici? De ce numaipe el?

Pentru ca Monstrul trebuia sa-siscape eul-Paianjen de el, deasta.într-un fel sau altul, Monstrul-Paianjen si Monstrul-femela ceape careMonstrul o numea luminile moarte

erau legati. Ceea ce traia acoloîn



bezna putea fi invulnerabil cândMonstrul se afla acolo si în

nici un altloc... dar Monstrul era si pePamânt, sub Derry, într-o formafizica. Ori-cât de repulsiv putea fiMonstrul, în Derry forma sa era.

fizica... Iar ceeace era fizic putea fi ucis.

Bill glisa prin bezna, cu vitezatot mai mare. De ce simt ca atâtdemult din vorbaria Monstrului nu-i decât o cacealma, o uriasacioaravopsita? De ce sa fie asa? Cumse poate una ca asta?

Poate întelegea, cum... poate,doar.



Exista numai Chiid, spuseseTestoasa. Si daca asta si era?

Daca-simuscasera adânc unul altuialimbile, nu fiziceste, cimenial, spiritual?Si sa presupunem ca, dacaMonstrul îl putea arunca pe Bill

destul dedeparte în vid, îndeajuns dedeparte spre eternul sau eu faratrup, ritualulva lua sfârsit? Eliberându-1,ucigându-1 si câstigând totul înacelasi timp.

...te descurci bine, fiule, darfoarte curând va fi prea târziu

Monstrul se teme! Se teme demine! Se teme de noi toti!



,...glisa, si ;n fata se afla unzid, îl simtea, îi simtea

prezenta înîntuneric, zidul de la hotarulcontinuitatii, iar dincolo va dade cealaltaforma, luminile moarte...

RITUALUL OtOD

¦ ...nu vorbi cu mine, fiule, sinu vorbi nici cu tine -desprinde-te, musca daca voiesti, ddca-ndraznesti, daca poti fi viteaz,daca potiîndura... Musca, fiule!

Bill musca - nu cu dintii reali,ci cu dintii din mintea sa.Coborând



glasul cu un registru complet,facându-1 sa nu mai fie r glasul

sau(transformându-1 de fapt înglasul tatalui sau, desi Billavea sa coboareîn mormânt fara a sti aceasta;unele secrete nu se afla

niciodata, siprobabil e mai bine asa),tragând adânc aer în piept,striga:

- CAPRA SARE PIATRA; PIATRACRAPA-N PATRU; CRAPA-I-ARCAPUL CAPREI CUM A CRAPATPIATRA-N PATRU ACUM DA-MIVRUMU'!

Simti Monstrul-femela zbierândîn mintea sa, un urlet de furiefrus-



Vjrata si iritata... Dar mai erasi un tipat de frica si durere.

Monstrul-femelaera obisnuita sa fie scoasadintr-ale ei; una ca asta nu ise mai întâmplaseniciodata Monstrului si, pâna încele mai recente momente ale

exis-jtenteisale, nici macar nu banuise ca ecu putinta asa ceva.

Bill simti cum Monstrul-femelase zvârcoleste spre el, nutragând,;i împingând - încercând sa-1îndeparteze.

- CAPRA SARE PIATRAr AM ZIS!

,_ -ÎNCETEAZA!

- ADU-MA ÎNAPOI! TREBUIE SA MAADUCI! ÎTI ORDON! ÎTI



fPUN!

Monstrul-femela zbiera din nou,acum cu durere si mai intensa ->ate în parte sLpentru ca, învreme ce-si petrecuse lunga,prea lungai existenta cauzând durerea,

hranindu-se cu ea, n-o traiseniciodata cadin Sine însasi. _

Monstrul înca mai încerca sa-1împinga, sa scape de el,insistând stesi încapatânat sa învinga, asacum învinsese întotdeauna.împin-...Dar Bill simtea ca viteza

exterioara îi scazuse, iar înminte îi aparu



imagine grotesc!' limbaMonstrului, acoperita de

scuipatul acela viu,îsa ca o panglica de cauciucgroasa, crapând, sângerând. Sevazu peagatându-se cu dintii de vârfulacelei limbi, sfâsiind prin ea

putin Steputin, cu fata scaldata înscursoarea convulsiva care erasângelelonstrului, înecându-se înduhoarea sa de hoit, si totusireusind sa seia, în vreme ce Monstrul sezbatea în durerea sa oarba sienorma-iîie, încercând sa nu-si lase

limba sa zvâcneasca înapoi...



(Chiid, acest Chiid, rezista,fii curajos, crede în ceea ce

faci, rezistatntru fratele tau, pentruprietenii tai; crede, crede întoate cele în caretcrezut, crede ca daca-i spuipolitaiului ca te-ai pierdut o

sa aiba elija sa ajungi acasa însiguranta, crede ca exista oZâna Buna care160

161



162


163

locuieste într-un imens castelde smalt, si crede ca MosCraciun locu-ieste mai jos de Polul Nord,fabricând jucarii în atelierelelui cu înge-rasi, si crede ca ar putea fiadevarat Captain Midnight, da,ar putea fi,

în ciuda lui Calvin si afratelui mai mare al lui CissyClark, Carlton,



care zice ca toate astea-s ogramada de povesti de adormit

copiii, credeca mama si tatal tau te vor iubidin nou, ca e posibil curajul sica vor-bele vor veni lin de fiecaredata; gata cu Pagubosii, gata cu

tupilareaîntr-o groapa-n pamânt careia ise spune club, gata cu plânsulîncamera lui Georgie fiindca nu l-ai putut salva si n-ai stiut,crede în tineînsuti, crede în tine însuti,crede în dogoarea acesteidorinte)

Deodata începu sa râda peîntuneric, nu isterizat, ci cuuimire abso-luta si încântata.



- EI, CACAT, DAR EU CRED ÎN

TOATE ASTEA! striga el, si numintea: chiar si la unsprezeceani, observase ca lucrurileieseau bineridicol de frecvent.

Lumina fulgera în jurul lui.Ridica bratele deasupra capului.întoarsefata în sus, si deodata simtiputerea revarsându-se prin el.

Auzi Monstrul-femela zbierânddin nou... Si deodata era trasînapoipe acelasi drum pe unde venise,pastrând înca acea imagine a

dintilorîmplântati adânc în carneastranie a limbii Monstrului,dintii sai încles-



tati laolalta precum amarnicabatrâna moarte. Zbura prin

bezna, cu pi-cioarele târându-i-se în urma,cu vârfurile sireturilor de latenisi pline denoroi, fâlfâind ca nistestindarde dupa o batalie prea

lunga si prea sân-geroasa, cu vântul acelui locgol vâjâindu-i pe la urechi.

Zbura pe lânga Testoasa si vazuca aceasta îsi trasese capulînapoiîn carapace; vocea sa iesigaunoasa si distorsionata, ca sicum însasi ca-rapacea în care traia era un put

adânc de eternitati întregi:



...nu-i rau, fiule, dar eu i-aspune capat de acum; nu lasa

Monstrulsa scape. Energia are un obiceial ei de-a se disipa, întelegi;ceea ce sepoate face când ai unsprezeceani adesea nu se mai poate

reface nicio-data.

Vocea Testoasei slabea, slabea,slabea. Nu mai era decât întune-ricul gonind... iar apoi, guraunui tunel imens... miasme devechime sidescompunere... pânze depaianjen stergându-i fata caniste sculuri de

matase putreda într-o casabântuita de stafii... tigleputrezite zburând



cetos pe alaturi... intersectii,toate întunecoase acum,

baloanele-luna dis-parute pâna la ultimul, iarMonstrul urla, urla:

...da-mi drumul da-mi drumul amsa plec n-am sa mai vin

niciodatada-mi DRUMUL MA DOARE MA DOAREMA DOAAAAAAAAAA

- Capra sare piatra! zbieraBill, acum aproape în delir.

Putea vedea lumina în fata, daraceasta scadea, pâlpâia calumâna-rile mari care încetul cu

încetul au ars pâna jos... Si,un moment, se vazu



pe sine si pe ceilalti tinându-se de mâini în sir, Eddie într-o

parte, Richieîn cealalta. îsi vazu propriulsau trup, înmuiat, cu capulcazut pe spate,holbându-se la Paianjen, care serasucea si se rotea ca un

dervis, batândîn pardoseala cu picioarele saleaspre si tepoase si cu veninulpicurân-du-i din ac.

Monstrul urla în chinurilemortii.

Cel putin asa credea sincerBill.

Apoi se trânti la loc în trupulsau cu toata taria unei lovituride linie



nimerind într-o manusa debaseball, iar forta impactului

îi smulse mâi-nile dintr-ale lui Richie siEddie, îl trânti în genunchi si-1 azvârli alune-când pe pardoseala pâna lamarginea plasei. întinse pe

negândite mânaspre un fir si bratul îi amortipe data, de parca i s-ar fiinjectat o doza |_completa de novocaina. Firulpropriu-zis era gros precumcablul de 1ancorare al unui stâlp detelegraf.

- Nu te-atinge, Bill! tipa Ben,

iar Bill îsi retrase mâna într-un zvâc-



net iute, ramânând cu o dâra decame vie în palma, chiar sub

degete.Se umplu de sânge, iar el seridica împleticit în picioare,cu ochiila Paianjen.

Acesta se îndeparta de ei,croindu-si drum împleticit înpenumbra:: crescânda din fundul salii întimp ce lumina scadea. Lasa peurme dâreC si baltoace de sânge negrii;confruntarea îi rupsesemaruntaiele într-o ;duzina, poate într-o suta de

locuri. v, - Bill, plasa! racniMike. Fiiatent!



Facu un pas înapoi, arcuindu-sigâtul pe spate, în timp ce fire

alej plasei câdeau plutind siizbeau pardoseala de dale de oparte si de alta

¦ ca trupurile unor serpi albi,carnosi. începura imediat sa-sipiarda forma,

\ sa se scurga în crapaturiledintre pietre. Plasa sedestrama, scapând din

1 *. numeroasele-i puncte deprindere. Unul dintre trupuri,înfasurat ca o

~ musca, descrise un plonjonspre a lovi planseul cu sunetulgretos al unei



tigve putrede.

- Paianjenul! tipa Bill. Unde-i?

în mintea lui, continua sa audaMonstrul, mieunând si tânguindu-se

§ de durere, si întelese confuzca acesta se retrasese înacelasi tunel întxare-1 aruncase pe Bill... Darse dusese oare Monstrul acolo casa fugalînapoi în locul undeintentionase sa-1 trimita peBill... Sau pentru a seJascunde pâna vor fi plecat ei?Sa moara? Sau sa scape? I -

Cristoase,luminile! striga Richie. Sesting luminile] Ce s-a-ntâm-fplat, Bill?



Unde-ai fost? Te credeam mort!



164

ORASUL BArrruITRITUALUL CHUD

165

într-o parte neclara a mintiisale Bill stiu ca nu eraadevarat: daca l-ar ficrezut într-adevar mort, ar filuat-o la fuga care-ncotro, iarMonstrul i-ar fi cules cu usurinta, unulcâte unul. Sau poate ar fi fostmai aproape

de adevar sa spuna ca îlcrezusera mort, dar credeau înel viu. Trebuie



sa fim siguri! Daca Monstrul amurit sau s-a întors acolo de

unde-avenit, unde e restul Monstrului,asta trebuie sa aflam. Daca nu-idecâtranita? Daca se poate vindeca?Daca...

Zbieretul lui Stan îi taie pringânduri ca sticla sparta. înlumina sca-zândaBill vazu ca unul dintrecordoanele plasei cazuse peumarul lui Stan.înainte ca Bill sa-1 poataprinde, Mike se arunca asuprabaiatului maimic ca o pasare de prada. îl

smuci de acolo, iar bucata deplasa plesni la



loc, smulgând o data cu sine sio bucata din camasa lui Stan. -

înapoi!tipa la ei Ben. Iesiti de subea, cade toata! O apuca peBeverly de mânasi o trase înapoi spre usaminiaturala, în timp ce Stan se

chinui sa seridice în picioare, privi buimacîn jur si apoi îl însfaca peEddie.Amândoi pornira spre Ben siBeverly, ajutân-du-se unul pealtul,aratând ca niste fantome înlumina tot mai slaba.

Deasupra capetelor lor, pânza de

paianjen se naruia, se surpapeste



sine însasi, pierzându-siînfricosatoarea simetrie.

Cadavrele faceau piru-ete lenese în aer ca niste fire-cu-plumb de cosmar. Corziîncrucisate ca-deau ca treptele descompuse aleunui straniu complex de scari.

Maimulte fire lovira dalelepardoselii, sâsâira ca nistepisici, îsi pierduraforma, o luara la fuga.

Mike Hanlon îsi cauta printreele drum serpuitor, la fel cummaitârziu avea sa faca slalom prinliniile adverse ale aproape o

duzina defotbalisti liceeni, cu capulplecat, fentând si eschivându-se. Richie i se



alatura. Incredibil, Richierâdea, desi parul îi statea

facut maciuca încap ca tepii unui arici. Luminascadea tot mai mult,fosforescenta ce seîncovrigase în pereti stingându-se.

- Bill! striga Mike. Haide! Iesidracului de-aici!- Si daca n-a murit? i-oîntoarse BiU. Trebuie sa mergemdupaMonstru, Mike! Trebuie sa fimsiguri!

O încâlcitura de fire se bomba

ca o parasuta si apoi cazu cu unhidos zgomot de sfâsiere ce sunaca pielea jupuita. Mike apucabratul



lui Bill si-1 trase, poticnindu-se, din calea ei.

- A murit! tipa Eddie, aparândlânga ei.

Ochii îi erau asemenea unorlampi febrile, respiratia - un

înghetatsuier de viscol în gâtlej.Fuioare cazute din plasapârlisera cicatriceîntortocheate în ghipsulbratului.

- Am auzit-o, murea, nu te-auziasa când esti în drum spre unbalmascat, murea, sunt sigur de

asta!



Mâinile lui Richie bâjbâiraafara din bezna, îl înhatara pe

Bill si-1trasera într-o îmbratisareapriga. începu sa-1 bata extaticpe spinare:

-Si eu am auzit-o - murea, BiU

Barosane! Murea... Iar tu nu temai bâlbâi! Deloc! Cum o facusi?Cum dracu'?...

Creierul lui Bill era tot numaivârtejuri. Extenuarea tragea deel cumâini groase si stângace. Ku-siamintea sa se mai fi simtitvreodata atâtde obosit... Dar în mintea sa

auzea vocea taraganata, aproapeplictisita,



a Testoasei: eu i-as pune capatde-acum; nu lasa Monstrul sa

scape...Ceea ce se poate face când aiunsprezece ani adesea nu se maipoatereface niciodata.

-Dar trebuie sa fim siguri...

Umbrele îsi dadeau mâna si acumîntunecimea era aproape totala,înainte însa ca lumina sa moarade tot, i se paru ca vedeaceeasi infer-nala îndoiala pe fata luiBeverly... si în ochii lui Stan.Si înca, pe cândultima scânteie de lumina se

stingea, auzira tenebroaselesoapte-tros-



nete-bufnituri aleindescriptibilei plase a

Monstrului cazând sfâsiata înbucati.

âill în Vid/Târziu

...iata-te din nou, Amice! Dar

ce s-a întâmplat cu parul tau?Estichel ca o bila de biliard! Cetrist! Ce triste, ce scurtevieti traiescoamenii! Fiecare viata e unscurt pamflet scris de un idiot!

Sunt tot Bill Denbrough. Mi-aiomorât fratele si l-ai omorât peStan Omu', st ai încercat sa-l

omori si pe Mike. Iar eu am sa-ti spunceva: de data asta n-am sa mamai opresc pâna nu-i treaba gata



...Testoasa era proasta, prea

proasta ca sa minta. Ti-a spusade-varul, Amice... Sorocul nu vinedecât o data. M-ai vatamat... M-ai luatprin surprindere. N-o sa se mai

repete. Eu sunt cea care te-achematînapoi. Eu

Ne-ai chemat, bine, dar n-aifost singura

...prietena ta Testoasa... amurit acum câtiva ani. Idioatabatrânaa borât în carapace st a crapat

înecata cu vreo galaxie. Foartetrist, nu



ti separe? Dar si absolut bizar.Ise cuvine un loc în Povestiri

adevarate,eu asa cred. S-a întâmplat campe când aveai tu blocajul ala cascriitor.Probabil ca ai simtit-oraposând, Amice

Nici pe-asta n-o cred

...o, ai s-o crezi... Ai savezi. De data asta, Amice,intentionez sa-tiarat totul, inclusiv luminilemoarte



166


167

Simti vocea Monstruluiînaltându-se, bâzâind sihodorogind - în •sfârsit îi simti proportiiledepline ale furiei, si i se facufrica. Se întinsedupa limba propriei sale minti,concentrându-se, încercânddisperat sa

recaptureze amplitudineacompleta a acelei credintecopilaresti, în ace-



lasi timp întelegând ca existaun adevar ucigator în spusele

Monstrului:ultima oara, Monstrul-femelafusese nepregatita. De astadata... Ei bine,chiar daca Monstrul-femela nufusese singura care sa-i cheme,

cusiguranta ca-i asteptase.

Dar totusi...

îsi simti propria-i furie,curata si- cântând, în timp ceochii sai seatinteau într-ai Monstrului.Simti vechile cicatrice aleacesteia, simti ca

Monstrul-femela fusese ranita cuadevarat si ca înca mai eraranita.



Si, în timp ce Monstrul îlarunca, în timp ce-si simtea

mintea smulsadin trup, se concentra cu toatafiinta încercând sa apuce limbaMon-strului... Si n-o nimeri.

Richie

Ceilalti patru- priveau scena,paralizati. La început sedovedise a fifost o reluare exacta a celorîntâmplate prima oara.Paianjenul, careparea pe cale sa-1 însface peBill si sa-1 înfulece, ramasedintr-o data în-

cremenit. Ochii Iui Bill seînclestasera cu ochii de rubinai Monstrului.



Se simti o senzatie decontact... Un contact aflat

dincolo de capacitatealor de perceptie. Dar simteaulupta, ciocnirea vointelor.

Apoi Richie ridica privirea sprenoua plasa si vazu prima

deosebire.-

Erau si acum acolo cadavrele.Unele pe jumatate mâncate si pejumatate putrezite, si asta erala fel... Dar sus, într-un colt,mai era untrup, iar Richie fu sigur caacesta era înca proaspat, poateviu înca.Beverly nu se uitase în sus -

ochii ei erau fixati spre ai luiBill si ai



. Paianjenului - dar, cu toatagroaza sa, Richie vazu

asemanarea dintreBeverly si femeia din plasa.Avea parul roscat si lung. Ochiiîi stateaudeschisi, dar sticlosi sinemiscati. O dâra de saliva se

prelinsese din col-tul stâng al gurii pâna pebarbie. Fusese legata de unuldintre cablurileprincipale ale plasei cu unharnasament de voal petrecutîmprejurultaliei si pe sub ambele brate,astfel ca se legana în fata,într-o semi-plecaciune, cu bratele si

picioarele atârnându-i moi. Eradesculta.



Richie mai vazu un Irup chircitla baza plasei ei, un barbat pe

carenu-1 mai vazuse în viata lui...Si lotusi, mintea sa înregistrao asemanareaproape subconstienta curaposatul neregretat Henry

Bowers. Strainului

îi cursese sânge din amândoiochii, închegându-se într-ospuma în jurulgurii si pe barbie. Si...

în clipa urmatoare, Beverlyzbiera: - Ceva nu merge! Ceva numerge,faceti ceva, pentru Dumnezeii,

da' FACETI careva ceva...



'¦ Privirea lui Richie zvâcniînapoi la Bill si la Paianjen...

Si simti/auzi un râs monstruos. Chipullui Bill se întindea într-un modsubtil.Pielea i se facuse galbena ca

pergamentul si lucioasa ca aceeaa unui omfoarte în vârsta. Avea ochiidati peste cap. O, Bill, undeesti?

Sub ochii lui Richie, Iui Billîi tâsni deodata sângele pe nas.Guraî se zgârcea, încercând satipe... Iar acum Paianjenul

înainta din nou spreel. Se întorcea, îjitinzându-siacul.



Vrea sa-l omoare... sa'i omoaretrupul, în orice cai... în vreme

cemintea-i e altundeva. Vrea sa-iînchida gura pentru totdeauna.învinge...Bill, unde esti? Pentru numelelui Dumnezeu, unde esti?

Si undeva, slab, dintr-odepartare de neînchipuit, îlauzi pe Billurlând... Iar cuvintele, desilipsite de sens, aveaulimpezimea cristaluluisi erau pline de o înnebunitoare

(Testoasa a murit o DoamneTestoasa într-adevar a murit)

disperare.



Bev tipa iar si îsi puse mâinilela urechi ca sâ nu mai auda

glasulacela care se stingea. AculPaianjenului se ridica, iarRichie se repezi laMonstru, cu un rânjetîntinzându-i-se spre urechi, si

striga în cea maibuna Voce a Copoiului Irlandezpe care-o avea:

- Ei, ei, faina -mea fatuca! Da'ce mama dracu' crezi mata cafaci? Ia liniste la galerie pânanu-ti smulg fustanelele si-tiard unala bucalendre!

Paianjenul se opri din râs, iarRichie simti un urlet crescândde



mânie si durere în capulMonstrului. Am ars-o pe gagicy!

îsi spuse eltriumfator. Am ars-o, ce zicide-asta, am ars-o pe gagica, sighici ghi-citoarea mea! I-AM ÎNSFACATLIMBA! CRED CA BILL NU I-A APU-

CAT-O NU STIU CUM DA-N TIMP CEMONSTRUL-FEMELA ERAATENTA LAALTCEVA EU I-AMÎNHATAT-O...

Si atunci, urlând la el, cutipetele Monstrului ca un roiveninos deviespi furioase colcaind încapul sau, Richie se pomenismuls din sine

însusi si aruncat în întuneric,vag constient ca Monstrulîncerca sa-1



scuture, sa-1 desprinda. Faceasi Monstrul treaba destul de

bunicica.Groaza îl scalda, dupa care îilua locul o senzatie deabsurditate cosmica.Sî-o aminti pe Beverly cu yo-yo-ul sau, aratându-i cum sa-1

strânga,sa plimbe câinele, sa deaînconjur lumii. Si acum iata-1pe el, Richie



168

ORASUL BAHTUlTRITUALUL CHUD

169

Yo-Yo-ul uman, iar limbaMonstrului era sfoara. Iatâ-1,si asta nu sechema ca plimbi câinele, cipoate ca plimbi Paianjenul, sidaca nici astanu mai era de râs, atunci ceera?

Richie râse. Nu era politicos sarâzi cu gura plina, fireste, darse



îndoia ca vreunul dintre cei defata citise Miss Bunele Maniere.

Asta-1 facu din nou sa râda, simusca si mai tare.

Paianjenui zbiera si-1 zgâltâifurios, urlându-si mânia de a fi

fostdin nou luat prin surprindere -crezuse ca doar scriitorul vaprovocaMonstrul, iar acum omul astacare râdea ca un baiat ticnit îlprinsesecând era cel mai nepregatit.

Richie se simti pe sinelunecând.

...stai un minuteel, seniorrita,suntem împreunâ-n treaba asta,ca



de nu, nu ti-ooi vinde nici unbelet pentru la loteria ia urma

urmii, sifistecare-i lozu-al mare, jur penumele la mia madre

îsi simti dintii prinzând dinnou, mai ferm de asta data. Si

urma unfel de durere vecina cu lesinulcând Monstrul îsi înfipse si elcoltii înlimba lui. Mai frate, da' totera destul de caraghios. Chiarsi în întuneric,fiind azvârlit dupa Bill doar culimba Monstrului aluia denedescrisramasa ca legatura cu propria sa

lume, chiar si cu durereacoltilor sai



otraviti buimacindu-i mintea cao ceata rosie, era destul de:al

draculuide comic. încercati si singuri,baieti. 0 sa vedeti ca si undisc-jockey poatezbura.

Zbura, nici vorba.

Richie se afla într-o bezna maidensa decât întâlnise vreodata,decâtbanuise macar ca ar puteaexista, calatorind cu o vitezape care o simteaapropiata de viteza luminii, sizgâltâit cam asa cum un câine arzgâltâi

un sobolan. Simtea ca se aflaceva în fata, un cadavru urias.Testoasa pe



care o auzise jelita de Bill înstrigatele sale ce se stingeau?

Fara îndoiala.Nu era decât o carapace, ocarcasa moarta. Apoi trecu deea, napustin-du-se în întuneric.

Acum chiar bag carbuni, îsispuse, si simti imboldul acelanesta-pânit de a chicoti iar.

bill! bill, m-auzi?

...s-a dus, e-n luminile moarte,da-mi drumul! DA-MI DRUMUL!

(richie?)

Incredibil de distant;incredibil de departe în bezna.



bill! bill.' aicea sunt! prinde-te! pentru Dumnezeu, prinde-te

...e mort, toii sunteti morti,sunleti prea batrâni, nuîntelegi asta?acum da-mi DRUMUL!

hei, curvo, niciodata hu estiprea batrâna ca sa tragi un rockandroii

...DA-MI DRUMUL!

' du-mâ la el si poate ti-oi da

Richie

...mai aproape, acum era maiaproape, slava Domnului...



uite-ma ca vin, Bill Barosane!Richie cu salvarea! 0 sa-ti

salvezcurul batrân si crapat! Am odatorie la tine din ziua aia peNeiboltStreet, mai tii minte?

...da-mi DRUMUUUU'!

Durerea Monstrului-femela eracumplita, iar Richie pricepu câtdecomplet o luase prin surprindere- Monstrul crezuse ca nu-1 aveade în-fruntat decât pe Bill. Ma rog,foarte bine. Destul de bine.Richie nu mai

tinea s-o omoare chiar acum;nici nu mai era sigur caMonstrul-femela



putea fi ucisa. Dar Bill puteafi ucis, iar Richie simtea ca

Iui Bill îi mairamasese foarte, foarte putintimp. Bill daduse peste cinestie ce uriasasurpriza neplacuta acolo, cevala care era mai bine nici sa nu

te gândesti.

Richie, nu! Du-te-napoi! Aici emarginea a tot si toate!Luminilemoarte!

suna ca peste ce dai cân viiacas' lamghiezu' noptii,seniorr... siunde-oifi, scumpisor? zâmbeste,

sa po' sa vaz unde-mi esti!

Si deodata Bill se afla lângael, lunecând într-o



(stânga? dreapta? aici nu

existau directii)parte sau alta. Iar dincolo deel, apropiindu-se curepeziciune, Richie putuvedea/siinti ceva ce în sfârsit

îi seca râsul. Era o bariera,ceva de oforma stranie, noh-geometrica,pe care mintea sa n-o puteaconcepe. Asaca mintea o traduse pe cât debine putea, la fel cum tradusesesi formaMonstrului într-un Paianjen,permitându-i lui Richie sa segândeasca la

el ca la un colosal zid cenusiufacut din pari de lemnfosilizati. Acesti



pari urcau la nesfârsit sicoborau ia nesfârsit, ca barele

unei custi. Iarprintre ei stralucea o imensalumina oarba. Ardea si se misca,zâmbeasi se strâmba. Lumina era vie.(luminile moarte)

Mai mult decât vie: era plina deo forta - magnetism, gravitatie,poate altceva. Richie se simtiridicat si aruncat, rotit sitras, ca si cum arfi strabatut un defileu devâltori repezi printr-un tubinterior al orga-nismului. Putea simti luminamiscându-i-se nesatioasa pe

fata... Iarlumina era înzestrata curatiune.



Asta-i Monstrul, astu-iMonstrul, restul Monstrului.

...da-mi drumul,mi-ai promis ca-mi dai DRUMULStiu, da' cateodat', scumpisor,maisi mint - mamica ma batea cândma prindea, da' taticu , el a

camlasat-o balta



170


171

II simti pe Bill rostogolindu-se, plutind atras spre una dindeschi-zaturile zidului, simti degeterele de lumina dând sa-1 apucesi, cu unultim efort disperat, se întinsedupa prietenul sau.

Bill! Mâna! Dâ-mi mâna! MÂNA,FIRAIALDRACUf MÂNA!



Mâna lui Bill se repezi catreel, degetele desfacându-se st

strângân-du-se, pe când focul acela viutârându-se si rasucindu-se pesteverighetaAudrei în forme runice, maure -roti, semiluni, stele, zvastici,

cercuriîntrepatrunse ce cresteau înlanturi rostogolinde. Chipul luiBill eraasternut cu aceeasi lumina,facându-1 sa para tatuat. Richiese întinse câtputu de mult, auzind cumMonstrul zbiara si sevaicareste.

(l-am ratat o Doamne sfinte l-amratat o sa treaca dincolo)



Apoi degetele lui Bill seînchisera peste ale lui Richie,

iar Richieîsi înclesta pumnul. Picioarelelui Bill zburara printr-unadintre des-chizaturile lemnului înghetat,si pret de-o clipa, un moment

demential,Richie îsi dadu seama ca puteasa vada toate oasele, venele sicapilareledinauntrul lor, ca si cum Bills-ar fi repezit pe jumatate înfalcile celeimai puternice instalatii de razeX din lume. Richie îsi simtimuschii bra-tului întinzându-se ca zaharul

"ars, simti apofiza si locasularticulatiei



umarului pârâind si gemându-siprotestul în timp ce forta

tractiuniicrestea.

îsi aduna toate puterile sistriga:

- Trage-ne-napoi! Trage-ne-napoisau te omor! O sa... O sa-ti facVoci pâna crapi!

Paianjenul guita din nou, iar-Richie simti deodata un enormsfichibiciuitor încolacindu-i-se petrup. Bratul îi era o bara desupliciu incan-descent. Mâna lui Bill începu sa

alunece din strânsoarea lui.

- Tine-te bine, Bill Barosane!



- Te-am prins! Richie, ie-dmprins!

N-ar strica, spuse amar în sineasa Richie, caci cred ca potiumblazece miliarde de kilometri de-

aici si sa nu gasesti în veci ofututa detoaleta publica.

Suierara înapoi, lumina aceeadementa scazând pâna la o seriedevârfuri de ac stralucitoare careîn cele din urma se stinsera.Sagetau prinbezna ca doua torpile, Richie

strângând în dinti limbaMonstrului si în-



cheietura lui Bill într-amânaîndurerata. Iata si Testoasa;

alaturi, apoidisparuta cât ai clipi o data.

Richie simti ca se apropiau deceea ce trecea drept lumea reala(desi banuia ca nu se va mai

gândi niciodata Ia ea ca fiindîntocmai „reala";avea s-o vada ca pe un decordibaci pe sub care trec crucissi curmeziscabluri de sustinere... cablurica firele unei pânze depaianjen). Dar vomscapa cu bine, îsi spuse. Vomreveni. Vom...

înghionteala reîncepu -biciuirea, plesnetele,oscilatiile laterale în



timp ce Monstrul încerca pentruo ultima oara sa se scuture de

ei si sa-1lase Afara. Iar Richie îsi simtistrânsoarea cedând. Auzi ragetulguturalde triumf al Monstrului si-siconcentra toata fiinta spre a

rezista... Darcontinua sa lunece. Muscafrenetic, însa limba Monstruluiparea ca-sipierde substanta si realitatea;parea sa se transforme în voal.

- Ajutor! racni Richie. // scap!Ajutor! Sa ne-ajute cineva!

Eddie

Eddie era pe jumatate constientde ceea ce se întâmpla; simtea



cumva, vedea cumva, dar caprintr-o perdea stravezie.

Undeva, Bill siRichie se zbateau sa vinaînapoi. Trupurile lor erau aici,dar restul lor -partea reala a lor - era undevadeparte.

Vazuse Paianjenul întorcându-sesa-1 strapunga pe Bill cu aculsau,iar ap ">î Richie o luase lafuga înainte, tipând la Monstrucu Vocea aceearidicola de Copoi Irlandez pecare obisnuia s-o foloseasca...Atât doarca Richie parea sa-si fi

îmbunatatit mult numarul de-alungul anilor,



fiindca Vocea suna sinistru deasemanator cu a domnului Nell

cel dedemult. .

Paianjenul se întorsese spreRichie, iar Eddie îi vazusecumplitii

ochi rosii bulbucându-se îngavane. Richie zbiera din nou,de asta datacu Vocea Pancho Vanilia, iarEddie îl simti pe Paianjenurlând de durere.Ben racni ragusit, în timp ce pepielea Monstrului aparea odespicaturade-a lungul unei cicatriceramase de data trecuta. Un suvoi

de scursoare,neagra ca titeiul brut, tâsniafara. Richie începuse sa spunaaltceva... Iar



glasul îi scadea ca stingereasonora din finalul unui cântec

pop. Capulîi cazuse pe spate, cu ochiifixati în ochii Monstrului.Paianjenul secufunda iarasi în tacere.

Timpul trecu - Eddie habar n-avea cât de mult. Richie siPaianje-nul se holbau unul la altul;Eddie simtea conexiunea dintreei, simtea unvârtej de vorbe si emotii,undeva departe. Nu puteadistinge nimic exact,dar percepea schimbarile detonalitate ale situatiei în

culori si nuante.



Bill zacea prabusit pe jos, cusângele curgându-i din nas si

ureche,cu degetele palpitându-i usor,cu fata-i prelunga palida siochii închisi.

Acum Paianjenul sângera prin

patru sau cinci locuri, gravranit dinnou, grav ranit, dar totusiprimejdios de viu, iar Eddie seîntreba: De cestam asa aici? Am putea loviMonstrul în timp ce e ocupat cuRichie!De ce nu se misca nimeni, pentrunumele lui Dumnezeu?



172


173

Simti un triumf salbatic - sisenzatia aceea deveni mai clara,maidefinita. Mai aproape. Se-ntorc!vru sa strige, dar gura-i eraprea uscata,gâtul prea strâmtat. Se-ntorc!

Atunci, Richie începu sa se

rasuceasca încet dintr-o parteîn alta.



Trupul parea ca i se valuresteînauntrul hainelor. Ochelarii îi

mai atâr-nara o clipa pe vârfulnasului... dupa care cazura,sfarâmându-se pe par-doseala de piatra.

Paianjenul se agita, picioarelesale tepoase scotând unclantanit secpe planseu. Eddie îl auzi tipânda cumplita victorie, si o clipamai târziuglasul Iui Richie îi izbucnilimpede în cap:

(ajutor! îl scap! sa m-ajulecineva!)

, Atunci Eddie o lua la fugaînainte, scotându-si inhalatoruldin buzunar



cu mâna cea teafara, cu buzeletrase înapoi într-o grimasa si

respiratiasuierându-i dureros printr-oberegata pe care acum si-osimtea de mari-mea unei urechi de ac.Nebuneste, fata mamei începu sa-

i danseze pedinainte, plângând: Nu teapropia de Aratarea aia, Eddie!Nu te apro-pia! Aratarile de felul ala îtidau cancer!

- Taci din gura, mamica! tipaEddie cu o voce ascutita,chirai-toare - tot ce-i mai ramasese ca

voce.



Capul Paianjenului se întoarsecatre sunet, desprinzându-si

momen-tan ochii dintr-ai lui Richie.

-Aici! urla Eddie cu glasul ce ise stingea. Aici, iaunpicdju.asta!

Sari spre Monstru, tragând înacelasi timp cu inhalatorul, si,pretde o clipa, toata credinta sadjn copilarie în doctorii îireveni, doctoriadin copilarie, care putearezolva orice, care-I putea facesâ se simta maibine când îl cârpeau baietii cei

mari, sau când era trântit îngoana spre



usi când se suna de iesire, oricând trebuia sa sada pe marginea

loculuiviran de la Tracker Brothers',afara din joc fiindca mama sanu-i dadeavoie sa joace baseball. Era odoctorie buna, o doctorie

puternica, si, întimp ce se repezea în fataPaianjenului, mirosindu-iduhoarea galbena sispurcata, simtindu-se coplesitde furia Monstrului si deîndârjirea sa dea-i nimici pe toti, declansainhalatorul într-unui dintreochii de rubin.

Simti - auzi zbieretulMonstrului - nu furie de astadata, doar



durere, o oribila agonieurlânda. Vazu ceata de stropi

minusculi asezân-du-se pe umflatura aceea rosie-sângerie, vazu stropii albindu-se acolounde se depuneau, îi vazuscufundându-se Ia fel cum s-ar

scufunda ostropitura de acid fenic; vazuuriasul ochi al Monstruluiîncepând *fi seturteasca precum un galbenusînsângerat si sa se scurga într-un suvoigretos de sânge viu si puroiviermanos.

- Acum vino-acasa, BUH tipa el

cu ultimele puteri.



Apoi lovi Monstrul, simtindu-icaldura puturoasa cum îl cocea

pedinauntru; o cumplitafierbinteala umeda îl facu sa-sidea seama ca bra-tul sanatos îi lunecase în guraPaianjenului.

Apasa iarasi tragaciulinhalatorului, expulzându-i deasta data dozadrept în gâtlej, drept înberegata cu duhoare rea deputreziciune, dupacare îl fulgera o durere brusca,la fel de neta precum cadereaunui cutitgreu, când falcile Monstrului se

închisera si-i sfâsiara bratuldin umar.



Eddie cazu la pamânt, din ciotulzdrentuit al bratului tâsnindu-i

sânge; era vag constient ca Billse ridica în picioareclatinându-se, caRichie se împleticea si sepoticnea spre el ca un om beatdupa o lunga

noapte grea.

-...eds...

Undeva departe. Fara importanta.Putea simti totul scurgându-sedin el o data cu sângele datatorde viata... Toata furia, toatafrica, toatadurerea, toata confuzia sisuferinta. Presupunea ca moare,

dar se sim-tea... of, Doamne, se simteaatât de lucid, atât de limpede,ca un ochi de



geam care a fost spalat bine siacum Iasa sa intre toata lumina

straluci-toare si înfricosata a vreuneiaurore nebanuite; lumina, o,Doamne, aceaperfect rationala lumina carelimpezeste orizontul undeva în

lume, clipade clipa.

- ...eds o doamne bill bencineva si-a pierdut bratulbra...Ridica privirea spre Beverly sivazu ca plângea, lacrimileprelin-

gându-i-se pe obrajii murdari în

timp ce-si petrecea un brat pesub el;



deveni constient ca-si scosesebluza si încerca sa opreasca

torentul desânge, si ca tipa dupa ajutor.Apoi privi spre Richie si selinse pe buze.Palind, palind tot mai mult.Devenind tot mai clar si mai

clar, golin-du-se, toate impuritatilescurgându-se din el astfel încâtsa se poata cu-rata, astfel ca lumina sa-1poata razbate, si de-ar fi avutdestul timp ar fiputut predica despre asta, ar fiputut propovadui: Nu-i rau, arîncepe.Nu-i rau dfiloc. Dar mai întâi

de toate avea altceva de spus.

-Richie, sopti eL



-Ce?

Richie statea ghemuit alaturi,privindu-1. disperat.

- Sa nu-mi mai zici Eds, spuseel, si zâmbi.

Ridica încet mâna stânga siatinse obrazul lui Richie.Richieplângea.

-Stii ca eu... eu...

Eddie închise ochii, gândindu-secum sa încheie si, în timp ceîncase mai gândea la asta, muri.



174


175

Derry I 7.00-9.00 dimineata

Pe la orele 7.00 dimineataviteza vântului cresquse înDerry pânaîn jurul valorii de cincizeci siopt de kilometri pe ora, curafale atingândoptzeci. Harry Brooks, un

crainic de la InstitutulNational de Meteoro-



logie cu postul la BangorInternational Airport, dadu un

telefon alarmatla cartierul general dinAugusta. Vânturile, zise el,veneau de la apus,suflând într-un ciudat sistemsemicircular pe care nu-1 mai

întâlnise înviata lui... Dar i se parea totmai mult ca seamana cu o speciestranie deuragan izolat, ce se limitaaproape exclusiv la orasulDerry. La 7.10 pos-turile de radio din Bangortransmisera primele stirireferitoare la pagu-bele produse de vremea rea.

Explozia transformatorului de laTracker



Brothers' lasase fara curenttoata portiunea orasului dinspre

Maidan.La 7.17 un batrân artarscorburos din latura Old Cape aMaidanuluise pravali cu un trosnetasurzitor, strivind un magazin

Nite-Owl dincoltul Merit Street cu CapeAvenue. Un om în vârsta, clientpermanent,pe nume Raymond Fogarty, a fostomorât de un racitorde- bereras-turnat. Era aceiasi RaymondFogarty care, în calitate deslujbas al Pri-mei Biserici Metodiste din

Derry, oficiase ritualul funeraral lui George



Denbfough în octombrie 1957.Artarul mai trase la pamânt- si

destulecabluri electrice cât saîntrerupa curentul în Old Capesi în oarecum maimodemul cartier Sherburn Woodsde dincolo de acesta. Ceasul din

turlaBisericii Grace Baptist nubatuse nici de ora sase, nici desapte. La 7.20,cu trei minute dupa padereaartarului din Old Cape si cam iao ora decând fiecare toaleta si scurgerecasniea de acolo refulase brusc,ceasuldin turn batu de treisprezece

ori. Un minut mai târziu, untrasnet alb-



albastriu lovi turla. HeatherLibby, sotia pastorului, privea

din întâmplarechiar atunci pe fereastrabucatariei prezbiteriului, sispuse ca „turlaa explodat de parca o încarcasecineva cu dinamita". Scânduri

albite devreme, bucati de grinzi siceasornicarie elvetiana setransformara în stropiinfernali ai unei stranii ploi.Ramasitele frânte ale turnuluiarsera scurtsi apoi se stinsera sfârâind înrapaiala de aversa tropicala.Strazile cecoborau spre zona comerciala din

centrul orasului spumegau sisiroiau.



Pe sub Main Street canaluldevenise un continuu tunet

zguduitor ce-ifacea pe oameni sa se uitealarmati unii la altii. La 7.25,o data cu prabu-sirea lumului de la GraceBaptist reverberând înca prin

întregul Derry,îngrijitorul ce venea la„Wally's Spa" în fiecaredimineata cu exceptiaduminicilor sa spele pe jos vazuceva ce-1 facu sa urle îngrozitîn plina

strada. Acest baiat, alcoolicînca dîn primul sau semestru laUniversity

of Mâine, în urma cu unsprezeceani, primea un bacsis pentruserviciile



sale - adevarata plata,bineînteles, era deplina sa

libertate de a da pe gâttot ce mai ramasese înbutoiasele cu bere. RichieTozier ar fi putut saunu sa îsi aminteasca de el; eraVincent Caruso Taliendo, mai

cunoscutcontemporanilor sai din clasa acincea ca „Boogers" Taliendo. întimpce spala pe jos în aceaapocaliptica dimineata dinDerry, înaintând totmai aproape de bar, vazu toatecele sapte robinete de bere -trei Bud,doua Narranganselt, unul Schlitz

(cunoscut în limbaj mai familiardis-



tinsilor clienti de la „Wally's"ca Slits) si unul Miller Lite -

îhclinân-du-se înainte, ca trase de saptemâini invizibile. Berea tâsnidin ale întorente de spuma alb-aurie.Vince porni înainte, gândindu-se

nu la stri-goi sau fantome, ci la bacsisulsau matinal pe cale sa se scurgala canal.Apoi puse o frâna patinata, cuochii largindu-i-se, si unzbieret tângui-tor, îngrozit, se înalta ,îngrota goala cu miros de bere.Sânge curgeaacum în suvoaie în locul berii.

Se învolbura în gurile descurgere cro-



mate, dadea pe de laturi si sescurgea pe lânga bar fci mici

pârâiase.Acum din cepurile de bereîncepura sa tâsneasca bucatelede carne sisuvite de par. „BoogeTs"Taliendo se uita la toate astea,

tintuit locului,incapabil sa-si adune puterilemacar atât cât sa urle din nou.Urma apoio bufnitura înfundata, surda,când unul dintre butoiasele debere de subtejghea exploda. Toate usiledulapioarclor de sub bar sedeschisera larg.Fum verzui, ca dupa scamatoria

unui magician, începu sa sereverse



din ele. „Boogers" vazusedestul. Zbierând, o zbughi în

strada, care acumera un canal putin adânc. Cazuîn fund, se ridica si arunca oprivireîngrozita peste umar. Una dintreferestrele de la bar exploda cu

un zgo-mot puternic. Cioburi enormesuierara de jur:împrejurulcapului luiVince. Un moment mai târziuexploda si cealalta fereastra.înca o data,ca prin minune, scapa neatins...Dar hotarî, prada inspiratiei demoment,ca venise vremea sa îsi viziteze

sora din Eastport. Porni pedata, iar



calatoria sa pâna la margineaorasului Derry si dincolo de ea

avea sadevina o odisee în sine... însaeste suficient sa spunem ca pânala urmareusi sa iasa din oras. Altii aufost mai putin norocosi.

Aloysius Nell,care nu de mult împlinisesaptezeci si sapte de ani, sedeacu sotia sa însalonasul casei lor de peStrapham Street, privind furtunaabatuta pesteDerry. La 7.32 suferi un infarctfatal. Nevasta lui avea sa-ispuna, o sap-tamâna mai târziu, fratelui ei

ca Aloysius si-a scapat ceascade cafea pe



covor, a întepenit în fotoliu,cu ochii holbati în gol, si a

tipat:- Ei, ei, faina meafatuca! Da cemama dracu crezi mata ca faci?Ia liniste la galerie pâna nu-tismulg fitstaneleltll...



ORASUL BArrrurrApoi se prabusi, spargând ceascasub el. Maureen Nell, care stiacât de prost îi merseseceasornicul iii ultimii trei

ani, întelese imediat case sfârsise si, dupa ce-i largigulerul, alerga la telefon sa-1sune pe parin-tele McDowell. Dar telefonul eraderanjat. No* scotea decât unsunet ciu-dat, ca sirena unei masini depolitie. Asa ca, desi stia ca eprobabil oblasfemie pentru care va trebui

sa raspunda înaintea SfantuluiPetru, în-



cerca sa-i administreze eaînsasi sfintele taine. Avea

încredere, urma sa-îspuna ea fratelui sau, caDumnezeu o va întelege chiardaca Sfântul Petrunu era dispus. Aloysius fuseseun sot bun si un om de treaba,

si, dacabea prea mult, asta nu era decâtirlandezul din el care îsi dadeauneoriîn petic. La 7.49 o serie deexplozii zguduira Derry Hali,care se afla pelocul defunctei OtelariiKitchener. Nu muri nimeni; piatanu se des-chidea pâna la 10.00, si echipa

îngrijitorilor formata din cincioameni



nu era asteptata înainte de 8.00(iar într-o asemenea dimineata

oricums-ar fi aratat foarte putinidintre ei). Un echipaj deancheta respinse maitârziu ipoteza sabotajului.Sugerara - mai degraba vag - ca

exploziile fuse-sera probabil cauzate de apa cese infiltrase în reteauaelectrica a halei.Indiferent de motiv, nimeni nuavea sa-si mai faca multa vremecum-paraturile la Derry Hali. Oexplozie desfiinta complet„Zale's JewelryStbre". Inele cu diamante,

bratari, siraguri" de perle,verighete si ceasuri



Seiko zburara care-ncotro într-ofeerie scânteietoare de

bijuterii. O cutiemuzicala zbura pe toata lungimeacoridorului de est si nimeri înfântânadin fata magazinului , J. C.Penney Y', unde cânta scurt o

variatiuae cuclabuci a lait-motivului dinLove Story înainte de a da ortulpopii. Ace-lasi impact facu o gaura în.pravalia „Baskin-Robbins" dinvecini, pre-facând cele treizeci si una dearome în supa de înghetata ce sescurse pepodea în pârâiase înnourate.

Impulsul ce facu prapad prin„Sears" ridica



o bucata din acoperis, iarvântul ce se întetea o duse ca

pe un zmeu; cazula o mie de metri departare,spintecând silozul unui fermierpe numeBrent Kilgallon. Fiul, în vârstade saisprezece ani, al lui

Kilgallon iesiîn fuga înarmat cu Kodakul mameisale si facu o fotografie.NationalEnquirer o achizitiona pesaizeci de dolari, cu carebaiatul îsi cumparadoua cauciucuri noi pentrumotocicleta sa Yamaha. O a treiaexplozie sfâ-sie standul Hit or Miss,

trimitând fuste, pantaloni silenjerie aprinsa



afara în parcarea inundata. Si oexplozie finala sparse sucursala

din halaa bancii „Derry Farmers' Trust"ca pe o cutie veche de crochete.O halcadin acoperisiri bancii se smulsesi ea de la locul ei. Sirenele

de alarma sedeclansara cu un latrat ce n-afost redus la tacere decât dupapatru ore,când s-a ars reteaua electricaindependenta a sistemului.Contracte deînchiriere, bonuri de depunere,chitante de restituire siformulareMoney-Manager se înaltara la

cer, suflate de vântul tot maiputernic. Si



RITUALUL CHUD

bani: de zece si de douazeci maiales, cu o portie generoasa decinci si o garnitura decincizeci si sute. Mai bine de75 000 de dolari se

dusera pe aripile vântului,estimau functionarii bancii...Mai târziu, dupao epurare masiva a structurilorexecutive ale bancii (si oiesire pecautiune), unii aveau sa admita- strict confidential, desigur -cafusesera mai mult de 200 000 dedolari. O femeie din Haven

Village,numita Rebecca Paulson, gasi obancnota de cincizeci de dolarifluturând



agatata pe ster-gatoarea de bun-venit a usii din spatele casei,

doua dedouazeci în cuibar si o sutalipita de un stejar din curte.Ea si sotul eifolosira banii ca sa achite douarate în plus pentru masina lor.

Dr. Hale,un medic pensionar ce locuia peWest Broadway de aproapecincizecide ani, a fost omorât la ora8.00. Doctorului Hale îi placeasa se laude cafacea aceeasi plimbare de treikilometri de la locuinta sa depe WestBroadway, înconjurând Parcul

Derry si Scoala Elementara, dedouazeci



si cinci din acesti cincizeci deani. Nimic nu reusea sa îl

opreasca: niciploaia, nici lapo-vita, nicigrindina sau gerul sub zero.Porni la drum siîn dimineata de 31 mai, în ciudaprotestelor îngrijorate ale

menajerei.Replica sa de iesire din lume,rostita pesie umar în timp cepasea afarape usa din fata, tragându-siapasat palaria peste urechi, afost: „Ia numai fi asa de-ai dracului deproasta, Hilda. Nu-i decât oploicica. S-ofi vazut pe-aia din '57! Aia a

fost furtuna!" în timp ce dr.Hale se



întorcea acasa pe West Broadway,capacul unei guri de canal din

fatacasei Mueller sari deodata de lalocul sau ca încarcatura uneiracheteRedstone. îl decapita pe bunuldoctor atât de scurt si precis,

încât maifacu trei pasi înainte de acadea mort pe trotuar.

Iar vântul continua sa seînteteasca.

l Sub oras 14.15 dupa-amiaza

Eddie îi conduse prin tunelurileîntunecate timp de o ora, poate

una; si jumatate, înainte sarecunoasca, pe un ton mai multuimit decât



l speriat, ca pentru prima oaraîn viata lui se ratacise.

Puteau totusi sa auda vuietuldifuz al apei prin canale, daracusticaacelor tuneluri era atât detrasnita, încât li-era cu

neputinta sa spui dacasunetul apei venea din fata saudin spate, de la stânga sau dela dreapta,de deasupra sau de dedesubt.Chibriturile li se terminasera.Erau pierdutiîn bezna.

Lui Bill îi era frica... Fricadc-a binelea. Conversatia pe

care o pur-tase cu tatal sau în atelierulacestuia îi tot revenea înminte. Cam cinci



176

177



178

ORASUL BÂTffijITRITUALUL CHUD

179

kile de planuri care pur sisimplu s-au topit la un momentdat... Ideeamea e ca nimeni nu stie unde ducafurisitele alea de canale, saude ce.Când functioneaza, nu- i pasanimanui. Când nu, apar trei-patru mutre

acre de la întreprinderea de ApeDerry care trebuie sa-ncerce saafle



care pompa s-a bulit sau unde-iînfundatura... E întuneric, pute

si-i plinde sobolani. Astea toate suntmotive serioase ca sa staiafara, dar celmai serios motiv e ca te potirataci. Au mai patit-o si altii.

Patit-o si altii. Patit-o sialtii. Au mai patit-o...

Sigur c-au patit-o. Gramajoaraaceea de oase pe lânga caretrecu-sera în drum spre bârlogulMonstrului, de exemplu.

Bill simti cum panica încearca

sa-i sugrume gândurile si oîmpinse



înapoi. Ceda, dar nu usor. Oputea simti acolo în adânc,

faptura vie,luptându-se si rasucindu-se,încercând sa iasa. I se adaugasâcâitoareaîntrebare ramasa fara raspuns,daca ucisesera Monstrul sau nu.

Richiesustinea ca da, Mike spunea cada, si Eddie la fel: Dar nu-iplacuseexpresia de spaima si îndoialade pe fata lui Bev, sau a luiSian, în timpce lumina murea si se târauînapoi prin usita, departe desusurul plaseice se prabusea.

- Si acum ce facem? întrebaStan.



Bill auzi tremurai înfricosat,de baietel, din glasul lui Stan

si stiuca întrebarea îi era adresatadirect.

- Hm, facu Ben. Ce? La naiba,bine era dac-aveam o lanterna...

Sau macar o lum... lumânare.

Lui Bill i se paru ca distingeun suspin înabusit în cea de-adouaparte a propozitiei. II speriamai mult decât orice altceva.Ben ar fi fostsurprins s-o afle, dar Bill îlsocotea pe baiatul cel gras dursi rezistent,

mai stabil decât Richie si maiputin predispus sa se naruie peneasteptate



ca Stan. Daca Ben era gata saclacheze, atunci se aflau în

preajmaunui necaz al dracului de mare.Nu la scheletul tipului de laDeparta-mentul Apelor se tot întorceagândul lui Bill, ci la Tom

Sawyer si BeckyThatcher, pierduti în Pesteralui McDougal. Alunga o vremegândul, iarapoi acesta se furisa înapoi.

Altceva îl tulbura, darconceptul era prea amplu si preavag pentruca mintea sa obosita sa îl poatasesiza. Poate ca însasi

simplitatea ideiio facea atât de greuperceptibila: se îndepartau unulde altul. Legatura



ce-i tinuse laolalta yi toataacea lunga vara se dizolva.

Monstrul-femelafusese înfruntata si înfrânta.Putea fi moarta, asa cum credeauRichie siI:ddie, sau putea fi ranita atâtde rau, încât avea sa doarma

timp de o>ula de ani, sau o mie, snu zecemii. O privisera în fata, ovazusera cumasca data la o parte, iar eafusese oribila - o, cusiguranta! - dar, odata vazuta, forma sa fizica nu-parea atât de urata, iar cea maiputernica

arma îi fusese luata. Cu totii,la urma urmei, mai vazusera siînainte



paianjeni. Erau hidosi, sibanuia ca nici unul din ei nu va

mai fi vreodataîn stare sa vada vreunul

(daca mai scapam de-aici)

fara a simti un tremur de

repulsie. Dar un paianjen, înfond, nu eradecât un paianjen. Poate ca Iasfârsit, când mastile ororiicadeau, nu.ramânea nimic de neînfruntatpentru mintea omeneasca. Acestaera ungând încurajator. Orice în afarade

(luminile moarte) %



ceea ce fusese acolo, dar poatechiar si acea indescriptibila

luminavie ce statea chircita în pragulmacrouniversului murise sau erape moarte.Luminile moarte - si calatoriaîn întuneric spre locul în care

se aflasera- deveneau deja cetoase si greude rememorat în mintea Iui. Side fapt nuasta conta. Ceea ce conta,simtit, dar nu definit, erasimplul fapt alcamaraderiei ce lua sfârsit...Se sfârsea, iar ei înca mai erauîn bezna.Acel Altul, prin prietenia lor,

reusise poate sa-i faca sa fieceva mai mult '



decât niste copii. Acum însaredeveneau copii. Bill simti. Si

Ia fel sim-teau si ceilalti.

- Si acum, Bill? întreba Richie,exprimând în sfârsit,gândultuturor.

- N-n-nu st-st-stiu, raspunseBill.

Bâlbâiala îi revenise, vie sisanatoasa. O auzea, o auzeau siei, s,

statea în întuneric, mirosindaroma coclita si ametitoare apanicii lor cres-

. cânde, întrebându-se cât vamai dura pâna când cineva -Stan, cel mai



probabil Stan va fi - o sa

sfâsie ultima perdea spunând:Pai, si de ce nu

stii? Tu ne-ai bagat in povesteaasta!

- Si cu Henry cum e? întrebanelinistit Mike. Mai e si acumacolo,sau cum?- O, Doamne, ofta Eddie...gemând aproape. Uitasem de el.Sigurca e, sigur ca e, probabil s-apierdut la fel ca noi si amputea da oricândnas în nas cu el... Ei, Bill? n-

ai nici o idee? Taica~taulucreaza aici! N-aiabsolut nici o idee?



Bill asculta îndepartatul vuiet

batjocoritor al apei si încercasa aibaideea pe care Eddie - pe caretoti - aveau dreptul sa i-opretinda.Fiindca, da, corect, el îi

bagase acolo si a lui eraraspunderea de a-i scoatedin nou #fara. Nu-i veni niciuna. Nici una.

- Am eu o idee, spuse linistitaBeverly.

în întuneric, Bill auzi un sunetpe care nu-1 putu localizaimediat.

Un mic zgomot soptitor, dar nuînspaimântator. Urma apoi unsunet mai



usor de reperat - un fermoar.Ce?... se întreba, dupa care îsi

dadu seama -ce. Fata se dezbraca. Din cinestie ce motiv, Beverly sedezbraca.

- Da' ce facil întreba Richie,

si glasul sau socai se frânse peultimul cuvânt.



ORASUL BÂJiTUlT- Stiu eu ceva, spuse peîntuneric Beverty, iar lui Billvoceaei îi

para mai vârstnica. Stiu pentruca mi-a spus tatal meu. Stiu cesa fac casa fim iar împreuna. Si daca nusuntem împreuna n-o sa iesimniciodata.- Ce? întreba Ben, cu glasulsunând uimit si înspaimântat. Cetotvorbesti?- Ceva care ne va face sa fim

împreuna pentru totdeauna. Cevaceva arata...



- N-n-nu, B-B-Beverly! oîntrerupse Bill, deodata

întelegând, întelegând totul. I- ...ce va arata ca va iubesc petoti, continua Beverly, ca totisuntetiprietenii mei.

- Ce tot spu..., începu Mike.Calma, Beverly îi reteza vorba:- Cine-i primul? Cred

8

"* - în bârlogul Monstrului11985



ca moare, plânse Beverly. Bratullui, Monstrul i-a mâncat

bratul...întinse mâinile spre Bill, seagata de el, iar Bill oîndeparta.

- Iarasi scapa! racni el.

Avea sânge închegat pe buze sibarbie.

-Ha-ha-hai! Richie! B-B-Ben! Dede-data asta o s-s-s-o ter-ter-minam!

Richie îl întoarse pe Bill spreel si îl privi asa cum te uitila un om

care aiureaza fara nicj onadejde:



- Bill, trebuie sa-1 îngrijim peEddie. Trebuie sa-i punem un

garou,sa-1 scoatem de-aici.

Beverly însa sedea acum cu capullui Eddie în poala, leganându-1.închisese ochii.

- Du-te cu Bill, îl îndemna ea.Daca-1 lasi sa moara degeaba...DacaMonstrul se mai întoarce pestedouazeci si cinci de ani, saupeste cincizeci, sau doua mii chiar, jur...c-o sa va bântui duhurile. Du-te!

Richie o privi o clipa,incapabil sa se hotarasca. Apoideveni cons-



tient ca fata ei îsi pierdeaconturul, nemaifiind o fata, ci

o forma palidaîn umbrele crescânde. Luminascadea. Asta îl decise.

- Bine, îi spuse el lui Bill. Dedata asta o urmarim.

Ben statea în dosul pânzei depaianjen, care începuse iar sase des-compuna. Vazuse si el forma cese balansa în înaltul ei, si seruga caBill sa nu priveasca în sus.

RITUALUL CHUD

Dar, în timp ce plasa începea sacada în fuioare si suvite si



sculuri, Bill privi.

O vazu pe Audra coborând caîntr-un lift foarte vechi siscârtâitor.Cazu trei metri, se opri,leganându-se dintr-o parte înalta, apoi brusc

mai coborî cinci metri. Fata nui se schimba nici o clipa. Ochiiei, albas-tru-de-portelan, erau largdeschisi. Picioarele-i descultese balansau cadoua pendule. Parul îi atârnalatos pe umeri. Tinea guraîntredeschisa.

- AUDRA! mla el

- Bill, haide! striga Ben.



Acum plasa cadea.de jur-împrejurul lor, bufnind pe

pardoseala.Richie. îl apuca deodata pe Billde mijloG si ÎI împinse înainte,tintind unspatiu gol înalt de trei metriîntre planseu si cea mai de jos

încrucisarede fire a plasei înmuiate:

- Du-te, BU1! Du-te! Du-te!

~ Aia-i Audra! striga disperatBill. A-aia-i AUDRA!

- Nu dau o para chioara nici safie Papa de la Roma, replicaamar

Richie. Eddie a murit si noitrebuie sa ucidem Monstrul, dacaînca mai



e viu. De data asta vom terminatreaba, Bill Barosane. Acum

haideXBill mai ramase o clipa în urma,dupa care instantanee alecopiilor,ale tuturor copiilor ucisi,

parura sa-i fluture prin mintela fel ca fotogra-fiile pierdute din albumul luiGeorge. PRIETENII SCOLII.

- î-în re-regula. Sa mergem. D-D-Doamne, iarta-m-mâ.

El si Richie fugira de subfirele încrucisate cu o secund^înainte sa

se prabuseasca, alaturându-i-selui Ben de cealalta parte.Fugira dupa



Monstru în timp ce Audra selegana la cincisprezece metri

deasupra pardoselii pietruite, înfasurataîntr-o gogoasa prinsa de plasaîn descompunere. '

Ben

Urmara dâra de sânge negru alMonstrului - baltoace uleioasedescursoare ce curgeau si picurauîn crapaturile dintre tiale.Dar, în timpce planseul începea sa se înaltespre o deschizaturasemicirculara neagra

în capatul opus al încaperii,Ben vazu ceva nou: un sir deoua. Fiecare



era negru si cu coaja aspra,mare cât un ou de strut. O

lumina ceroasastralucea din interiorul lor.Ben observa ca erausemitransparente; înauntruse zareau miscându-se.fonnenegre.

Copiii Monstrului, îsi spuse elsi simti ca i se ridica un nodîn gât.Copiii ei avortati. Doamne!Doamne!180

181



182


183

Richie si Bill se oprisera si seholbau nauci la oua, minunându-seprosteste.

- Mergeti! Mergeti! striga Ben.Am eu grija de ele! Puneti mânape Monstru!

- Poftim! striga Richie si-iarunca lui Ben o cutie cuchibrituri.



Ben o prinse. Bill si Richie îsireluara goana. Ben îi privi un

moment în lumina ce scadearapid. Alergara în beznatunelului pe undescapase Monstrul si se pierduradin vedere. Apoi coborî ochii

spre pri-mul dintre ouale cu coajasubtire, spre umbra neagra, ca omanta,dinauntru, si îsi simtihotarârea sovaind. Asta... Hei,fratilor, asta eraprea mult. Asta era pur sisimplu prea îngrozitor. Si, cusiguranta, aveausa moara si fara ajutorul lui;

fusesera nu atât fatati, câtlepadati.



Dar sorocul Monstrului eaproape..Si daca unul dintre ei

e capa-bil sa supravietuiasca... unulmacar...

Adunându-si întreg curajul,chemând în ajutor chipul palid,

muri-bund, al lui Eddie, Ben turtiprimul ou sub talpa. Se sparsecu un trosnetud, în timp ce o placentaputuroasa îi înfasura gheata.Apoi un paianjenmare cât un sobolan pomi vlaguitpe pardoseala, încercând sascape, iarBen auzi în propriu-i cap

tipetele ascutite simiorlaitoare asemanatoarecu zgomotul unui ferastrauîndoit rapid înainte si înapoi.



Ben se repezi dupa el pe

picioarele pe care si le simteaca niste ca-talige si-si coborî din nou cuforta gheata. Simti trupulpaianjenului poc-nind si storcindu-se sub calcâi.

Beregata i se înclesta si deasta data numai avu cum sa se abtina. Voma,apoi rasuci calcâiul, sfarâmândfapturade pietre, si asculta tipeteledin cap stingându-se înnefiinta.

Cât de multe? Cât de multe oua?N-am citit eu undeva ca paian-

jenii pot depune mii... saumilioane? Nu pot face asta lanesfârsit, osa-mi pierd mintile...



N-ai încotro. N-ai încotro.

Haide, Ben... Aduna-te!Trecu la oul urmator si repetaprocesul în ultima licarire aluminiice murea. Totul se repeta:

plesnetul sfarâmicios,plescaitul lichidului,finalul coup de grâce.Urmatorul. Urmatorul. Urmatorul.Croindu-sidrum încet spre arcada neagraprin care intrasera prieteniisai. Acum în-tunericul era total, si plasadescompusa era undeva în urma.Inca-i mai

putea auzi soapta prabusirii.Ouale erau pietre palide înbezna. Ajun-



gând la fiecare, scapara câte unchibrit din cutie si îl spargea.

în fiecarecaz reusea sa urmareasca goanapuiului buimac de paianjen sisa-1 stri-veasca înainte ca flacara sa sestinga. Habar n-avea cum sa

procedezedaca i se terminau chibriturileînainte de a fi zdrobit ultimulou, ucigân-du-le tuturor încarcatura pecare nici o minte omeneasca nu oputea de-scrie în întreaga-i scârbosenie.

10

Monstrul 11985Tot mai veneau.



Monstrul simtea ca tot maiveneau, câstigau teren, iar

frica îi cres-tea. Poate ca la urma urmei nuera eterna - ceea ce e denegândit tre-buie gândit într-un târziu. Mairau, Monstrul-femela simtea

moarteapuilor sai. Un al treilea dintreacesti atât de urâti si plini deura bar-bati-baieti pasea neabatut pedâra maternitatii sale, aproapescos dinminti de atâta repulsie, darcontinuând cu toate acestea,metodic, sazdrobeasca sub talpa viata din

fiecare ou al ei.



Nu! se vaicari ea, repezindu-sedintr-o parte în alta, simtind

cumforta vitala i se scurgeaprintr-o suta de rani, nici unamortala în sine,dar fiecare un cântec aldurerii, fiecare încetinind-o.

Un picior îi atârnaîntr-o singura fâsie vie decarne. Un ochi îi era orb.Simtea o cumplitaruptura înlauntru-i, rezultatulcine stie carei otravi reusiseunul dintredetestatii barbati-baieti sa i-o. bage pe gât.

Si tot mai veneau, acoperind

distanta, si cum de era asta cuputinta? Monstrul scâncea simiorlaia, iar când îi simtiaproape ime-



diat în spatele sau facusingurul lucru pe care-l mai

putea face acum:se întoarse sa lupte.

II

Beverly

înainte ca ultima licarire delumina sa se stinga, lasândîntunericulabsolut stapân deplin, o vazu pesotia lui Bill cazând înca vreosaptemetri, apoi saltând din nou însus. începuse sa se roteasca,iar parul lungsi roscat i se rasfira în jur.

Sotia lui, îsi spuse. Dar eu amfost prima lui



iubire si daca a crezut vreodataca alta femeie a fost cea dintâi

e numaifiindca a uitat... A uitat deDerry.

Apoi ramase în bezna, singura,doar cu zgomotul plasei cazând

sicu povara inerta a trupului luiEddie. Nu voia sa-i dea drumuldin brate,nu voia sa-i lase chipul pepardoseala spurcata a aceluiloc. Asa ca-i tinumai departe capul în causul unuibrat aproape amortit si-iîndeparta pa-rul de pe fruntea umeda. Se

gândi Ia pasari... Era un obiceipe care pro-



babil îl deprinsese de la Stan.Sarmanul Stan, cel care nu

fusese în staresa înfrunte aceste lucruri.



184

ORASUL BÂMTUITRITUALUL CHÎID

185

A tuturor... Am fost prima loriubire.

încerca sa îsi aminteasca - eraun lucru placut la care sameditezeîn toata bezna aceea, unde nuputeai localiza sunetele. Ofacea sa se simta

mai putin singura. La început nuizbuti sa regaseasca amintirea,interve-



nea imaginea pasarilor - ciorisi grauri si gaite, pasari de

primavara cereveneau de cine stie unde, învreme ce strazile înca maisiroiau de apadezghetului si ultimele pete dezapada scortoasa, murdara, se

atineauamarnic în ascunzatorile lorumbrite. Avea impresia caîntotdeaunaîntr-o zi noroasa auzi si vezipentru prima oara aceste pasaride prima-vara si te întrebi de unde vin.Dintr-o data, pur si simplu suntînapoi înDerry, umplând aerul cu

palavrageala lor croncanita. Seînsirau pe firele



telefonice si pe cresteleacoperisurilor caselor

victoriene de pe WestBroadway; se înghesuiau sa-sifaca loc pe dementii dealuminîuai com-plicatei antene din vârfullocalului „Wally's Spa"; umpleau

crengilenegre si ude ale ulmilor de peLower Main Street. Se asezau,stateau devorba cu glasurile lor zbieratesi bâlbâite de taranci batrâne,iar apoi, laun semnal pe care oamenii nu-1puteau depista, îsi luau cutoatele zborul,înnegrind cerul cu multimea

lor... Si coborau altundeva

Da, pasarile, ma gândeam la elefiindca mi-era rusine. Tatal meu



ma facuse sa-mi fie rusine,cred, si poate ca si asta era

opera Mon-strului. Poate.

Amintirea sosi - amintirea dinspatele pasarilor - dar era vagasi

lipsita de contur. Poate caaceasta amintire asa avea sa fieîntotdeauna.Facuse...

Sirul gândurilor i se frânse,dându-si seama ca Eddie

12

Iubire si dorinta 110 august

1958



vine la ea primul, pentru ca ele cel mai înspaimântat. Vine ta

eanu ca prieten al ei din varaaceea sau, acum, ca iubittrecator, ci asacum s-ar fi dus la mama sa cudoar trei sau patru ani în urma,

sa fiemângâiat; nu se retrage laatingerea goliciunii ei netede,si în primaclipa fata se îndoieste ca osimte macar. Baiatul tremura si,desi îl tineîmbratisat, bezna e atât deperfecta, încât nici chiar de lao asemeneaapropiere nu îl poate vedea; cu

exceptia ghipsului aspru care arputeafi foarte bine o fantoma.



-Ce vrei? o întreaba el.

- Trebuie sa-ti bagi în mine ceai tu, raspunde ea.

încearca sa se retraga, dar fataîl retine, si se supune, lipitde ea.

L-a auzit pe careva — Ben,banuieste - tragând aer înpiept.-Bewie, nu pot face asta. Nustiu cum...

- Cred ca-i usor. Dar va trebuisa te dezbraci.

Se gândeste la complicatiile de

a se descurca între ghips sicama-



sa, mai întâi separându-leoarecum si apoi alaturându-le

iar, si preci-zeaza:

- De pantaloni, oricum.-Nu, nu pot!

Dar crede ca o parte din elpoate, si doreste, caci tremuruli-aîncetat si simte ceva mic st durce o apasa în dreaptapântecului.

- Ba poti, spune ea si-l trageîn jos.

Suprafata de sub spatele si

picioarele ei dezgolite e ferma,argi-



loasa, uscata. Tunetulîndepartat al apei e linistitor.

întinde bratele spreel. O clipa, intervine chipultatalui ei, aspru sineînduplecat

(vreau sa vad daca esti intacta)

iar apoi îsi împreuneaza mâiniledupa gâtul lui Eddie, obrazul eineted lipit de obrazul luineted, si în timp ce el^nesigur, îi atinge sâniimici, ofteaza si se gândestepentru prima oara Asta-i Eddiesi îsi amin-teste de o zi din iulie - sepoate sa nu fi fost decât luna

trecuta abia? -când pe Maidan n-a aparut nimenidecât Eddie, si avea un teancîntreg



de benzi desenate cu Little Lutupe care le-au citit împreuna în

cea maimare parte a dupa-amiezei,Little Lulu umblând dupa fragisi mure siintrând în tot felul de situatiitrasnite. Fusese distractiv.

Se gândeste la pasari, mai alesla gaitele, graurii si ciorilece seîntorc primavara, iar mâinile ise duc la cureaua lui si odesfac, iar elspune iar ca n-o poate face; eaîi spune ca poate, ca stie capoate, iarceea ce simte acum nu mai e

rusine sau teama, ci un soi detriumf.



- Unde? întreaba el, si lucrulacela tare o apasa dornic pe

parteainterioara a coapsei.- Aici.- Bewie, o sa cad pe tine.'exclama Eddie, iar ea îi auderespiratia

începând sa suiere dureros.- Cam asta si trebuie, cred,raspunde ea, cuprinzându-l cublândete si calauzindu-l.

Baiatul împinge prea repede si odoare.

Sssss! inspira ea, cu dintii

înfipti în buza de jos, si dinnou se gân-



deste la pasari, la pasarile deprimavara, însirate pe

acoperisurilecaselor, luandu-si zborul toateo data sub norii josi de martie.

- Beverly? sopteste el nesigur.Ti-e bine?'

- Mai încet. O sa-ti fie maiusor sa respiri.



ORASUL BÂNTUITBaiatul se misca mai încet si,dupa o vreme, respiratia i seaccelereaza, dar fata întelegeca nu din cauza ca i s-ar

întâmpla cevarau.

Durerea se stinge. Deodata el semisca mai repede, apoiînceteaza,devine teapan si scoate un sunet- un anume sunet. Simte capentru elasta e ceva, ceva extraordinarde deosebit, ceva ca... zborul.

Se simteputernica: un sentiment detriumf înâltându-se cu fortaînlauntrul ei.



De-asta se temea tatal sau?Firesc sa se teama! E putere în

acest act,sigur ca da, o putere în staresa rupa lanturi, putere adânca.Nu simtenici o placere fizica, darsenzatia detine un fel de extaz

mental. Simteapropierea. Baiatul îsi reazemafam de gâtul ei, iar ea îlîmbratiseaza.El plânge. Ea îl tine în brate.Si simte cum partea din el cefacuse lega-tura între ei începe sa sedizolve. N-o paraseste propriu-zis; pur si sim-plu se sterge, se împutineaza.

Când greutatea lui se desprinde,fata se ridica în capul oaselorsi-i



atinge fata pe întuneric.

- Ai reusit?-Ce sa reusesc?- Ce-o fi trebuind. Nu stiuexact.

Baiatul clatina din cap - îlsimte, cu mâna lipita de obrazullui. -Nucred ca a fost exact cum...stii, cum zic baietii mari. Dara fost...Chiar a fost ceva.

Vorbeste încet, astfel ca sa nu-l auda ceilalti.

- Te iubesc, Bevvie.



Aici, cunostinta i se frângeputin. E absolut sigura ca mai

urmeazasi alte vorbe, unele soptite,altele mai sonore, si nu-sipoate aduce amintece spun. Nu conteaza. Va trebuisa-i lamureasca de la început pe

toti?Da, probabil. Dar n-are nici oimportanta. Trebuie sa fielamuritidespre aceasta esentialalegatura între lume si infinit,singurul loc undefluxul sangvin atingeeternitatea. Nu conteaza. Ceeace conteaza eiubirea si dorinta. Aici, în

bezna aceasta, e un loc la felde bun ca ori-care altul. Poate chiar mai bundecât altele.



Mike vine la ea, apoi Richie, si

actul se repeta. Acum simte ooarecare placere, o calduradifuza în sexul ei copilaresc sînematurizat,si închide ochii în timp ce vinela ea Stan, si se gândeste la

pasari, laprimavara si la pasari, si levede, iar si iar, toate poposindîn acelasitimp, umplând copacii despuiatide iarna, calareti pe unda desoc a mar-ginii în miscare a celui maiviolent anotimp al naturii, levede reluân-du-si zborul din nou si din nou,

fâlfâitul aripilor lor sunând caplesnetul



multor cearsafuri întinse lauscat, si îsi spune: De-acum

într-o lunafiecare copii din Derry Park vaavea un zmeu, vor fugi ca sa nuli seîncurce sforile unele în altele.Si îsi spune iar: Asa e când

zbori.

RITUALUL CHUD

Cu Stan, la fel ca si cuceilalti, o stapâneste aceajalnica senzatiede dizolvare, de despartire,lucrul de care au nevoie cu

adevarat dinacest act - un anume ceva -aproape, dar înca negasit.



-Ai reusit? întreaba ea iarasisi, desi nu stie exact ce sa

reu-seasca, întelege ca nu.

Urmeaza o lunga asteptare, dupacare vine la ea Ben.

Tremura din tot trupul, dar nu etremurul de frica pe care l-asimtitla Stan.

- Beverly, nu pot, spune el peun ton ce-si propune sa fierezonabilsi e orice altceva, numai astanu.- Ba poti si tu. O simt.



Sigur ca simte. E mai multaduritate din aceea; mai mult din

el. //poate simti sub apasarea blândaa burtii lui. Marimea trezesteîn ea oanume curiozitate si atinge usorproeminenta. Baiatul îi geme pe

gât,iar suflul respiratiei lui îiface trupul gol sa se înfioare.Simte primastrafulgerare de caldura gonindprin ea - deodata senzatiadinlauntru-ie foarte mare; recunoaste ca eprea mare

(si e oare prea mare, poate

încapea asa ceva în ea?)

si prea matura pentru ea, ceva,o senzatie ce umbla încaltata în



ghete. E ca bombele lui Henry,ceva interzis copiilor, ceva ce

poateexploda, facându-te bucati. Daracesta nu era nici locul, nicimomentulsa-sifaca griji; aici erauiubirea, dorinta si întunericul.

Daca nu încer-cau cu cea dintâi, cu sigurantaaveau sa ramâna cu cel din urma.

-Beverly, nu...

-Ba da.

-Eu...

- Invata-ma sa zbor, spune ea cu

un calm pe care nu-l simte, constienta, dupa caldura umeda siproaspata de pe obraz si gât, caa început



sa plânga. Invata-ma, Ben.

-Nu...- Daca ai scris poezia, învata-mâ. Mângâie-ma pe par daca vrei,Ben. Mi-ar placea.

-Beverly... eu... eu...

Acum nu numai ca tremura; sezguduie din tot trupul. Dar easimte din nou ca acesti fiori nusunt fiumai frica - o parte dinei suntprecursorii chinurilor presupusede tot ceea ce se întâmpla. Segân-deste la

(pasari)



chipul tui, la chipul lui drag,dulce si sincer, si stie ca nu e

frica;dorinta e ceea ce simte el, oadânca dorinta pasionala acumabia tinutaîn frâu, si din nou are aceasenzatie de putere, ca un fel de

zbor, ca un186

187



188


189

fel de privire în jos dedeasupra vazând toate pasarilepe acoperisuri,pe antena din vârful localului,,Wally's", vazând straziraspândite cape o harta, oh, dorinta, da,asta era ceva, era iubire sidorinta ce te

învata sa zbori.

-Ben! Da! tipa ea deodata, sifrâul se frânge.



Din nou simte durere si, un

moment, o domina senzatiaînspai-mântatoare ca este zdrobita.Apoi el se propteste pe palme sisenzatiadispare.

E mare, o, da- durerea arevenit, si e mult mai adâncadecât cânda intrat Eddie prima oara în ea.Trebuie iar sa-si muste buza sisa segândeasca la pasari pâna când îitr :ce arsura. Dar trece într-adevar,si reuseste sa se ridice si sa-t

atinga pe buze cu un deget, iarel geme.



Dogoarea a început din nou, si-si simte puterea dintr-o data

tre-când la el, i-o daruiestebucuroasa si o urmeaza. Maiîntâi are senzatiaca este leganata, senzatia uneidelicioase dulceti spiralânde ce

o facesa înceapa neajutorata sa-ntoarca dir.tr-o parte-n altacapul, si un mur-mur fara melodie îi razbatepr'wtre buzele închise, asta ezborul, asta,oh, iubire, oh, dorinta, oh,asta-i un lucru imposibil denegat, a lega, adarui, a forma un cerc puternic:

a lega, a darui... a zbura.



- O, Ben, o, dragul meu, da,sopteste ea, simtind sudoarea

iesin-du-i pe fata, simtind legaturadintre ei, ceva instalat ferm lalocul sau,ceva precum eternitatea, precumir finitul.

- Te iubesc atât de nult, dragulmeu. r

Si simte lucrul acela începândsa se întâmple - ceva desprecarefetele ce susotesc sichicot>.s<- în toaleta înlegatura cu sexul habar nuau, cel putin din câte stie ea;

nu fac decât sa se mire cât defioros tre-



buie ca-i sexul, si abia acumîsi da seama ca pentru multe

dintre elesexul nu poate fi decât vreunmonstru nerealizat si nedefinit;se referala actul respectiv cu vocala„O". Tu ai face-O, oare sora ta

si prietenulei O fac, mama si tatal tau înca0 mai fac, iar ele niciodata n-au s-0faca; a, da, ai crede ca toatefetele clasei a cincea erauviitoare miro-nosite, iar pentru Beverly eevident ca nici una dintre elenu poate sus-pecta aceasta... aceasta

concluzie, si n-o împiedica satipe decât faptul



ca ceilalti ar auzi-o si-arcrede-o grav ranita. îsi duce

palma la gura simusca apasat. Acum întelege maibine râsul zbierat al GreteiBowie sial lui Sally Mueller si alcelorlalte: oare ei, toti sapte,

n-au petrecut ceamai mare parte din aceasta vara,cea mai lunga si maiînfricosatoarevara din viata lor, râzând cascosi din minti? Râzi pentru caceea ce eînfricosator si necunoscut mai esi comic, râzi asa cum uneoricopiiimici râd si plâng în acelasi

timp când se apropie, facândtumbe, un



clovn de la circ, stiind ca artrebui sa fie comic... Dar mai e

si necunos-cut, plin de eterna putere anecunoscutului.

Muscatul mâinii nu-i oprestetipatul, si-i poate linisti pe

ceilalti -si pe Ben - doar exclamând înîntuneric:

- Da! Da! Da!

Imagini de lumina stralucitoareîi umplu mintea, amestecându-secu tipetele ragusite alegaitelor si graurilor; acestesunete devin cea

mai dulce muzica din lume.



Asa ca zboara, zboara sus, iaracum puterea nu e cu ea sau cu

el,ci undeva între ei, iar el tipa,si-i poate simti brateletremurând, iar ease arcuieste în sus si în el,simtindu-i spasmul, atingerea,

totala intimi-tate plutitoare cu ea înîntuneric. Si razbat împreunaînapoi în luminavietii.

Apoi e gata si stau unul înbratele celuilalt, iar când elîncearcasa spuna ceva - poate vreo scuzaprosteasca în stare sa raneasca

ceeace-si aminteste ea, vreo scuzaidioata ca o catusa, îi oprestecuvintele



cu un sarut si-l trimite înapoi.

Vine la ea Bill.încearca sa vorbeasca, dar acumbâlbâiala-i e aproape totala.

- Tu sa taci, îi sopteste,

sigura în noua ei cunoastere,dar constienta ca de acum e obosita.

'Obosita si al dracului de plinade dureri. Partile interioare sidi-napoi ale coapselor îi suntlipicioase, si banuieste caasta-i din cauzaca Ben a terminat într^adevar,

sau poate pentru ca ei îi curgesânge.

- Totul o sa fie în regula. _



-E-e-esti si-si-si-gura?

-Da, raspunde ea si-sîîmpreuneaza mâinile pe dupacapul lui,simtindu-i parul încâlcit siasudat. Poti sa pui pariu. ' -T-t-ted-d...

ted-d-d...

-Ssss...

Nu e asa cum a fost cu Ben;exista patima, dar nu de acelasifel.A fi acum cu Bill e cea mai bunaconcluzie a ceea ce se întâmpla,ceamai buna dovada cu putinta. El e

blând; tandru; doar câ-i camlipseste



calmul. îi simte nerabdarea, darîi e temperata si tinuta în fi-

âu denelinistea lui pentru ea, poatepentru ca numai Bill si eaînsasi îsi dauseama ce act enorm e acesta sicum nu trebuie sa vorbeasca

niciodatadespre el nimanui altcuiva, nicimacar ei între ei.

La sfârsit, e luata prinsurprindere de acea bruscaînaltare si aretimp sa-si spuna: Oh! Se vaîntâmpla iar, nu stiu daca potsa îndur...

Dar gândurile-i sunt risipite deabsoluta gingasie a faptului siabia-l aude soptind:



- Te iubesc, Bev, te iubesc, amsa te iubesc întotdeauna...

0 repeta iar si iar si nu sebâlbâie deloc.



190

ORASUL BÂNTUIT

// trage strâns spre ea si oclipa ramân astfel, obrazul sau

netedstând lipit de al ei.

Se desprinde de el fara a spunenimic si un scurt rastimp, cât esingura, îsi aduna la lochainele, si le pune încet pe ea,constientade o durere surda si pul sandadespre care ei, baieti fiind, nuvor sti

niciodata, constienta si de oanume placere epuizata si deusurarea de-a



o fi dus la bun sfârsit. Acum,acolo jos e un loc gol si, desi

se bucuraca sexul ei îi apartine din nou,goliciunea implica o straniemelancoliepe care nicicând n-ar putea-oexprima... decât gândindu-se la

copacigoi sub un cer de iarna alb,copaci desfrunziti, copaciasteptând mier-lele sa vina ca niste pastori lasfârsitul lui martie pentru aoficia moar-tea zapezii.

îi gaseste, bâjbâind dupamâinile lor.

Un'moment, nu vorbeste nimeni,iar, când o face cineva, n-psur-



prinde prea mult sa auda ca-iEddie.

- Cred ca atunci când am luat-ola dreapta, acum doua cotituri,ar fi trebuit s-o luam lastânga. Fir-as, am stiut-o, da'eram asa de na

dusit si speriat...- Ai fost speriat toata viata,Eds, spune-Richie. Are glasulbinevoitor. Muchia aspra a panicii adisparut complet.

-Am mai luat-o gresit înca îndoua locuri, spune Eddie,neluân-

du-l în seama, dar asta a fostcea mai nasoala chestie. Daca negasim



drumul pâna înapoi acolo, s-arputea sa scapam cu bine.

Se aduna într-un sir nesigur,Eddie primul, Beverly a douaacum,cu mâna pe umarul lui Eddie,dupa cum si Mike îsi tine mâna

pe al ei.Se pun din nou în miscare, mairepede devasta data, Eddie numai danici un semn din fosta saîngrijorare nervoasa.

Mergem acasa, îsi spune ea si seînfwara de usurare si bucurie.Acasa, da. Si asta va fi bine.Ne-am facut treaba pentru care

am venit,acum putem merge înapoi sa fimiar doar simpli copii. Si va fibine si



asta.

în timp ce înainteaza prinîntuneric, îsi da seama casunetul apeicurgând se aude mai aproape.

CAPITOLUL 23

Afara

Derry I 9.00-10.00. dimineata

Pe Ia noua si zece, vitezavântului în Derry înregistra omedie deoptzeci de kilometri pe ora, curafale pâna la o suta. Vântulrupsese dinagatatori girueta de pe

acoperisul tribunalului si oaruncase în lumina



difuza a zilei batute de ploaie.La fel ca barcuta lui George

Denbrough,nimeni n-a mai vazut-o vreodata.Pe la noua si jumatate, lucruldesprecare Departamentul Apelor Derryjurase ca acum e imposibil parea

nudoar posibil, ci chiar iminent:zona centrala a orasului s-arputea sa fieinundata pentru prima oara dinaugust 1958, când multe dintrevechilecanale se înfundasera sau sesurpasera în timpul unei furtuniîngrozi-toare. Pe la zece fara un sfert,

oameni cu chipuri sumbre soseauîn



masini si automacarale pe ambelemaluri ale Canalului, cu

echipamentulde vreme rea zbatându-senebuneste în vântul rapid ca untren de marfa.Pentru întâia data din octombrie1957, saci cu nisip începura sa

se ali-nieze pe laturile cimentate aleCanalului. Arcada prin careCanalul intrasub intersectia cu triplu sensdin inima orasului era plinaaproapepânasus; Main Street, Canal Streetsi baza Colinei Up-Mile erauimpracti-cabile altfel decât cu piciorul,

iar cei care se grabeau spreoperatiunea



cu sacii de nisip simteaustrazile vibrându-le sub talpi o

data cu to-rentul frenetic al apelor, asacum un pasaj supraterantrepideaza cândtrec unul pe lânga altulcamioane de mare tonaj. Dar

aceasta era o vibratieconstanta, iar oamenii sebucurau sa se afle pe laturanordica acentrului, departe de acel vuietstatornic, mai mult simtit decâtauzit.Harold Gardener striga la AlfredZitner, care tinea „Zitner'sRealty" înpartea de vest a orasului,

Întrebându-I daca strazile sevor prabusi. Zitner



spunea ca mai curând ar înghetaiadul decât sa se întâmple asa

ceva.Harold avu o scurta viziune cuAdolf Hitler si Iuda Iscariotuloferindpatine, dupa care reveni lacaratul sacilor. Apa ajunsese

acum la mai putinde trei degete sub creastaperetilor de ciment aiCanalului. Pe.Maidan,râul Kenduskeag îsi iesise dejadin matca, iar pe la amiazavegetatia



192

ORASUL BÂWTUITRITUALUL CHUD

193

luxurianta si copaciipiperniciti aveau sa rasaradintr-un întins lac putu-ros, putin adânc. Oameniicontinuara sa lucreze, oprindu-se doar când lise termina rezerva de saci...Iar apoi, la zece si zece,înghetara la auzul

unui enorm si asurzitor zgomotde sfâsiere. Harold Gardeneravea sa-j



povesteasca mai târziu sotieisale ca îsi spusese ca a venit

sfârsitul lumii.Nu era naruirea centrului pepamânt - nu atunci - ci Turnulde Apa.Doar Andrew Keene, nepotul luiNorbert Keene, o vazu efectiv

întâm-plându-se, si în dimineata aceeafumase atât de multa iarba,încât în.pri-ma clipa crezu ca are fara doarsi poate halucinatii. Hoinareape strazileravasite de furtuna înca de pela ora opt, cam din aceeasiperioada cânddr. Hale se înalta spre acea

mare familie de practicamedicala (lin ceruri.



Era ud pâna la piele (cuexceptia traistutei de cincizeci

de grame pe careo purta la subsuoara, mai exactspus), dar total inconstient deacestlucru. Ochii i se dilatara,neîncrezatori. Ajunsese la

Memorial Park, aflatpe coasta Colinei pe care seînalta Turnul de Apa. Si, doardaca nu seînsela cumva, acesta avea acum oînclinatie pronuntata, la fel cafututulala de turn din Pisa de pecutiile cu macaroane.

- Oh, mamaa\ tipa Andrew Keene,

cu ochii cascându-i-se si maimult.



Acum aratau de parca ar fi statpe niste arcuri elastice - în

timp ceîncepeau trosnetele. Aplecareaturnului devenea tot maipronuntata, subprivirea lui, asa cum stateaacolo cu blugii leoarca lipiti

de picioareleslabânoage si panglica de pe capsiroindu-i apa în ochi. Tiglealbe tâs-neau din latura marelui turn deapa circular... Nu, nu tocmaitâsneau;pareau mai degraba a fi stoarsede-acolo. Si o crapatura claraaparusecam la sase metri deasupra

fundatiei de piatra. Prin aceacrapatura începu



deodata sa fie pulverizata apa,iar acum tiglele nu mai erau

stoarse dinfata dinspre centru a turnului;erau duse de vânt. Un zgomotgroaznicîncepu sa se auda, iar Andrewvazu turnul miscându-se ca limba

unuimare orologiu înclinându-se dela ora amiezii spre unu, apoispre doua.Saculetul cu iarba îi cazu de lasubsuoara, cuibarindu-se încamasaundeva deasupra curelei. Nuobserva. Era complet naucit.Dangate. imense rasunau din interiorul

turnului, ca si cum s-ar fi ruptuna câte



una corzile celei mai marichitare din lume. Acestea erau

cabluriledinauntrul cilindrului, carefurnizasera echilibrul optim altensiunii fatade presiunea apei. Turnul începusa se rastoarne tot mai repede

si mairepede, scânduri si bârnedezghiocându-se, tandari sarindsi rasucin-du-se prin aer.

- PÂAA-... FUTU-I... -ZEAAAAA!chirai Andrew Keene, dar tipatul î se pierdu în bubuitulfinal al prabusirii si învuietul crescând a patru

milioane si trei sferturi delîlri de apa revarsându-se prinlatura rupta a



cladirii. Porni într-un valseismic cenusiu si bineînteles

ca, de s-ar fiaflat în panta fata de turn,Andrew Keene si-ar fi facutiesirea de peaceasta lume cât ai zice peste.

Dar Dumnezeu îi apara pe betivi,pecopiii mici si pe cei drogati;Andrew statea într-un loc deunde vedeatotul fara a fi atins nici macarde un strop.

-MAMA, CE MAI FUTU-LE DE EFECTESPECIALE! zbieraAndrew în timp ce apa se

rostogolea peste Memorial Parkca un corp



solid, maturând cadranul solarlânga care un baietel pe nume

Stan Urisstatuse adesea privind pasarileprin binoclul de câmp al tataluisau.

- STEVEN SPIELBERG, SA TE ZGÂRII

PE OCHI!

Se duse si baita pasarilor.Andrew o vazu un moment cum sedadeapeste cap la nesfârsit,piedestal în locul cuvei si cuvaîn locul piedes-talului, dupa care disparu. Unsir de artari si mesteceni cedesparteau

Memorial Park de Kansas Streetau fost doborâti la pamânt catot atâtea



popice pe un culoar de bowling.Trasera dupa ei si ne'ounesti

încâlcelitepoase de cabluri electrice.Apa navali suvoi de-a latulstrazii, acumîntinzându-se, începând sasemene mai mult a apa decât a

zidul solid cestersese cadranul solar, baitade pasari si arborii, dar totmai avu destula'putere ca sa smulga din temeliiaproape o duzina de case de peparteacealalta a Kansas Street pâna peMaidan. Se dusera cu o usurintaame-titoare, majoritatea înca

întregi. Andrew Keene orecunoscu pe una ca



apartinând familiei KarlMassenisk. Domnul Massenisk

fusese profeso-rul sau din clasa a sasea, oadevarata jigodie. In timp cecasa zbura pestemargine luând-o pe panta, Andrewîsi dadu seama ca înca mai putea

vedea o lumânare arzând cuflacara vie într-o fereastra sise întreba sciirtdaca n-ar putea-o stinge princoncentrare mentala. Urma oexplozie peMaidan, si o vapaie instantaneede flacara galbena, cândfelinarul cu gaz .Coleman al cuiva aprinsecombustibilul ce curgea dintr-un

rezervorspart. Andrew privi la parteaopusa a strazii, unde pâna cunumai patru-



zeci de secunde în urma seaflase un sir ordonat de case.

Acum erauOrasul Dus, si n-ar strica s-ocrezi pe cuvânt, dulceata mica.In locul lorse vedeau zece beciuri carearatau ca niste piscine. Andrew

vru sa avan-seze opinia ca asta era futu-imama ma-sii de grozav, dar numai puteasa urle. Parea ca i se paradiseurlatorul. îsi simtea diafragmaslabita siinutila. Auzi un sir debufnituri trosnitoare, zgomotulpe care-1 face ungigant cu pantofii plini de

crochete coborând o scara. EraTurnul de Apa



ce se rostogolea pe colina,urias cilindru alb înca scuipând

ce-i mai rama-sese din provizia de apa,cablurile groase zburând prinaer si apoi ples-nind iar pamântul ca nisteharapnice de otel, scobind în

solul moalesantulete ce se umpleau imediatcu apa de ploaie siroind. Subochiilui Andrew, care privea cubarbia rezemata undeva întreclavicule,turnul, orizontal de acum, si-mai lung de patruzeci de metri,se ridicaîn aer. O clipa paru înghetat

acolo, imagine suprarealista dintara



194


195

cu pereti-de-cauciuc si camasi-de-forta tra-la-la, cu apa deploaie scân-teindu-i pe peretii zdrobiti, cuferestrele sparte, cucercevelele atârnând,cu farul din vârf, menit saavertizeze avioanele usoare cezburau prea

jos, fulgerând înca, dupa carecazu în strada cu un ultimbubuit asur-



zitor. Kansas Street preluase obuna parte din apa, care acum

începu sasiroiasca spre centru abatându-se peste Up-Mile Hill. Acoloerau case,îsi spuse Andrew Keene, sideodata toata puterea i se

risipi din picioare.Se aseza greoi: pleosc-fleosc.Ramase cu ochii holbati lafundatia depiatra pe care de când se stiael statuse Turnul de Apa. Seîntreba dacal-ar crede cineva vreodata.

Se întreba daca el însusi ocredea.

Uciderea I 10.02 dimineata, 31mai 1985



Bill si Richie vazura Monstrul-femela întorcându-se spre ei, cu

mandibulele deschizându-se siînchizându~se, cu singurul ochisanatosarzând, iar Bill îsi dadea seamaca acesta avea propria sa sursade ilu-

minare, ca un soi de licuricigroaznic. Dar lumina pâlpâia,nesigura;Monstrul-femela era grav ranita.Gândurile îi bâzâiau sihodorogeau

(dati-mi drumul! dati-mi drumulsi puteti capata orice-aîi doritvreodata — bani, faima, avere,putere — va pot da aceste

lucruri)

în capul lui Bill.



Acesta înainta cu mâinile goale,tinându-si ochii atintiti catre

celrosu al Monstrului. Simteaputerea crescând înlauntrul sau,învestindu-1,înnodându-i bratele ca pe nisteodgoane, umplând fiecare pumn

strânscu propria-i forta. Richie paseaalaturi de el, cu gura crispataîntr-o grimasa a hotarârii nezdruncinate..

(îti pot înapoia sotia -o potface, numai eu - nu-si va amintinimic.la fel cum nici voi sapte nu v-

ati mai amintit nimic)



Acum erau aproape, foarteaproape. Bill îi putea simti

duhoareaputuroasa si-si dadu seama cuneasteptata groaza ca eramirosul Maida-nului, cel pe care-1 luaseradrept miros de canale, de

pârâiase poluate sigunoi ars... Dar crezusera oarevreodata ca asia era tot? EramirosulMonstrului, si o fi fost elpoate cel mai puternic peMaidan, dar plutisepe deasupra întregului Derry caun nor si oamenii pur si simplunu-1simteau, întocmai cum, dupa o

vreme, îngrijitorii de lagradina zoolo-



gica nu mai siml mirosulcustilor, ba chiar se întreaba

de ce vizitatoriistrâmba din nas.

- Noi doi, îi murmura el luiRichie, iar Richie dadu din capfara

sa-si ia ochii de Ia Paianjen,care acum se facea mititeldinaintea lor, cuabominabilele-i picioare tepoasedârdâind, adus în sfârsit larespect.

(nu va potf oferi viata eterna,dar va pot atinge si veti traivieti lungi,lungi - doua sute de ani, trei

sute, poate cinci sute - va potface zei ai



Pamântului - daca-mi dati drumuldaca-mi dati drumul daca-mi

dati...)- Bill? întreba Richie ragusit.

Cu un tipat crescând în el,înaltându-se tot mai sus si mai

sus simai sus, Bill ataca. Richiealerga lânga el în acelasi pas.Izbira în acelasitimp cu pumnii drepti, iar Billîntelese caîn realitate nuloveau deloc cupumnii; era forta lor combinata,sporita de forta acelui Altul;era fortamemoriei si a dorintei; mai

presus de orice, era fortaiubirii si a neuitateicopilarii ca o unica si mareroata.



Zbieretul Paianjenului umplu

capul lui Bill, parând sa-ispintececreierii. îsi simti pumnulplonjând adânc într-o umezealace se zvâr-colea. Bratul îl urma pâna la

umar. Si-I trase, siroind desângele negrual Paianjenului. Zeama curgeadin gaura pe care o facuse.

II vazii pe Richie stând înpicioare aproape sub trupulumflat alMonstrului, acoperit cu sângelescânteietor si întunecat, înpozitia cla-

sica a boxerului, izbind cupumnii uzi.



Paianjenul îi biciui cupicioarele. Bill simti unul

taindu-1 în josulcoastelor, sfâsîind camasa,sfâsiind pielea. Acul pompazadarnic, proptitîn pardoseala. ZbiereteleMonstrului rasunau ca niste

salve de trâmbitaîn capul lui Bill. Se repezistângaci înainte, încercând sa-1muste, si, înloc sa se retraga, Bill înaintasi el, folosindu-si acum nunumai pumnul,ci întregul trup, prefacut într-o torpila. Intra în burtaMonstrului ca unfundas de fotbal care-si apleaca

umerii si pur si simplu gonestedreptînainte.



O clipa simti carnea împutita aMonstrului cedând cu simplitate,

casi cum ar fi urmat sa sedestinda si sa-1 catapultezeînapoi. Cu un urletnearticulat, împinse si maitare, apasând înainte si în sus

cu picioarele,sapând cu mâinile. Si patrunse;se simti inundat de fluidelefierbinti aleMonstrului-femela. îi curserapeste fata, în urechi. Le aspirape nas înfire subtiri si viermuitoare.

Era din nou în întuneric,afundat pâna la umeri înauntrul

trupuluicuprins de convulsii alMonstrului. Iar în urechileînfundate putea auzi



un sunet asemanator cu monotonulmpf-MPF-mpf-MPF al unei enorme

tobe bas, cea care conduceparada când intra circul în orascu alaiul saude clovni pe catalige siacrobati.

Bataia inimii Monstrului.



ORASUL BÂNTUITîl auzi pe Richie racnind bruscde durere, sunet ce crescuîntr-un rapid geamat sufocat sise frânse. Bill îsi repezi

dintr-o dataînainte ambii pumni strânsi. Seîneca, strangulat în pungapulsânda demaruntaie si ape a Monstrului.

Mpf-MPF-mpf-MPF...

îsi cufunda mâinile în Monstru,-rupând, sfâsiind, despartind,cau-

tând sursa sunetului; smulgândorgane cu degetele sale mânjitecare se



desfaceau si se strângeau,pieptul ferecat parând sa i se

umfle din cauzalipsei de aer.

Mpf-MPF-mpf-MPF...

Si deodata o avu în rnâini.

Uriasa fiinta vie ce pompa si-pulsa înpalmele sale, împingându-i-le înrepetate rânduri.

(NUNUNUNUNUNUNU)

Ba da! tipa Bill, sufocându-se,înecându-se. Ba da! încearc-o peasta, fa, curvo! ÎNCEARC-0 P-ASTA! ÎTI PLACE? ÎTI FACE BINE?

DA? ,



îsi întrepatrunse degetele pesteinima pulsânda a Monstrului, cu

palmele despartite într-un Vinversat, si le împreuna cutoata forta decare era în stare.

Se mai simti un ultim urlet dedurere si groaza când inimaoribileicreaturi îi exploda între mâini,curgându-i printre degete înfâsii palpi-tânde. . Mpf-MPF-mpf-MPF

Racnetul, stingându-se,micsorându-se. Bill simti catrupul Mon-

strului se înclesteaza deodataîn jurul sau, ca un pumn într-omanusa pe



masura. Apoi totul se înmuie.Deveni constient ca acel trup se

înclina,lunecând încet într-o parte. înacelasi timp începu sa seretraga, pierzân-du-si cunostinta.

Paianjenul se pravali pe-olatura, maldar enonn de carnenepamân-teana, aburinda, înca azvârlindsi zvâcnind din picioare,mângâind pe-retii tunelului si râcâindpardoseala în zgârieturidisperate.

BÎ1I se îndeparta împleticit,

Respirând în icnete sufocate,scuipând



în efortul de a-si curata gurade oribilul gust al Monstrului.

Se împiedicade propriile-i picioare si cazuîn genunchi.

Si, deslusit, auzi Voceaceluilalt; o fi fost moarta

Testoasa, dar ceeace o învestise nu era.

-Fiule, ai facut într-adevar unbine.

Apoi se stinse. Puterea disparuo data cu ea. Se simtea slabit,scâr-bit, pe jumatate nebun. Privipeste umar si vazu cosmarul

negru muri-bund ce era Paianjenul palpitândsi cutremurându-se înca.



- Richie! striga el cu un glasaspru, frânt. Richie, unde esti,

domne?

RITUALUL CHUD

Nici un raspuns.

Acum se stinsese si lumina.Murise o data cu Paianjenul.Cotrobaiîn buzunarul camasii încleiatedupa ultima cutie de chibrituri.Erau acolo,dar nu voiau sa se aprinda;gamaliile erau leoarca de sânge.

- Richie! racni iar, acumîncepând sa-i curga lacrimile.



Porni târâs înainte, întâi omâna, apoi cealalta, dibuind

prin bezna.In sfârsit, una dintre ele dadupeste ceva ce-i ceda molaticatingerii.Mâinile zburara pe deasupra...si se oprira la contactul cu

fata lui Richie.

- Richie! Richie!

Tot nici un raspuns. Chinuindu-se pe întuneric, Bill îsi trecuunbrat pe sub spinarea lui Richie,iar pe celalalt pe sub genunchi.Se adunape picioare si porni poticnit

înapoi pe-unde venisera, cuRichie în brate.

Derry i W.00-I0.I5 dimineata



La orele 10.00, vibratia care

strabatuse strazile din centrulorasuluiDerry crescu pâna la un vuietrostogolit. Derry News avea sascrie ulte-rior ca suporturile portiunii

subterane a Canalului, slabitede asediul sal-batic al unei inundatii, seprabusisera pur si simplu. Auexistat oricumoameni în dezacord cu aceastaopinie.

-Eu am fost acolo si stiu, îispuse mai târziu Harold Gardenersotiei sale. Nu s-au surpat doar

suporturile Canalului. A fost uncutre-mur, asta a fost. A fost uncutremur, ftifti-i mama ma-sii.



Oricum rezultatele erau

aceleasi. In timp ce vuietulcrestea con-stant, ferestrele au început sase sparga, tencuiala de petavane sa cada,iar tipatul inuman al grinzilor

rasucite si al fundatiilor seînteti pânaajunse o cacofonie înfioratoare.Crapaturi gonira peste fatadadin cara-mizi gaurita de gloante apravaliei „Machen's" ca nistemâini dornicesa înhate. Cablurile cesustineau deasupra straziimarchiza cinematogra-

fului „Aladdin" plesnira, iarcopertina se prabusi la pamânt.Richard's



Alley, ce trecea pe dupafarmacie, se umplu deodata cu o

avalansa decaramizi galbene când Brian XDowd Professional Building,cladita în1952, se prabusi bubuind. Unenorm ecran de praf de culoarea

icteruluise ridica în aer si fu smuls devânt ca un val.

Cam în acelasi timp, statuia luiPaul Bunyan din fata Primarieifacuexplozie. Ca si cum aceaamenintare de demult aprofesoarei de arte cao va arunca în aer se dovedise

în cele din urma al dracului deserioasa.



Capul barbos si rânjit zburadrepi în vazduh. Un picior dadu

un sutînainte, celalalt înapoi, deparca Paul ar fi încercat un soide grand ecartatât de entuziast, încâtsfârsise cu dezmembrare.

Sectiunea mediana a196

197



198


199

statuii se spulbera într-un norde srapnel, iar capul securii deplastic tâsnispre cerul ploios, disparu, apoicazu din nou, facând tumbe.Strapunseacoperisul Puntii Saruturilor,apoi si podeaua.

Iar dupa aceea, la ora 10.02,centrul orasului Derry se surpapur sisimplu.



Cea mai mare parte a apei din

turnul darâmat traversase KansasStreet si sfârsise pe Maidan,dar tone de lichid siroisera înjos sprecar-tierul administrativ pe pantaUp-Mile HilL Poate acesta sa fi

fost paiulcare a rupt spinarea camilei...Sau poate, dupa cum i-a spusHaroldGardener sotiei sale, chiar afost un cutremur. Crapaturigonira pe MainStreet. înguste... Apoi începurasa se caste ca niste guriflamânde, iarsunetul Canalului pluti în sus,

acum nemaifiind înabusit, ciînspaimân-



tator de puternic. Totul începusa se zguduie. Reclama de neon

din fatamagazinului de suveniruri„Shorty Squires's" cazu înstrada si facuscurt-circuit într-un metru deapa. Dupa câteva clipe, cladirea

lui Shorty,ce se înalta alaturi de ,,Mr.Paperback", începu^ sa coboare.BuddyAngstrom a fost primul careobserva fenomenul, li dadu unghiont luiAlfred Zitner, care privi,ramase cu gura cascata, apoi îlînghionti si elpe Harold Gardener. In interval

de câteva secunde, operatiuneade am-



plasare a sacilor cu nisipînceta. Oamenii aliniati pe

ambele maluri aleCanalului nu mai facura decât sastea cu ochii holbati catrecentru, înploaia torentiala, avândîntiparite pe fete expresii

identice de stupefactieîngrozita. „Squires's Souvenirsand Sundries" parea sa fi fostcladit pecine stie ce lift enorm careacum începuse sa coboare. Sescufunda înbetonul aparent solid cu otinuta absolut demna. Când seopri, ai fi pututsa te lasi în patru labe pe

trotuarul inundat si sa intriprintr-una dintre



ferestrele de la etajul trei.Apa tâsni în sus de jur-

împrejurul cladirii si,dupa o clipa, Shorty în persoanaaparu pe acoperis, dândînnebunit dinmâini dupa ajutor. Apoi a fostnimicit, când institutia din

vecini, cea caregazduia la parter „Mr.Paperback", se scufunda si ea înpamânt. Din ne-fericire, aceasta nu coborî de-adreptul, asa cum facuse cea alui Shorty;cladirea „Mr. Paperback"dezvolta o înclinatie pronuntata(pret de-o clipade fapt chiar se asemana vadit

cu fututul ala de turn din Pisa,ala de pe



cutiile cu macaroane). Pe cândse apleca, începu sa ploua cu

caramizidin vârf si laturi. Mai multe îllovira pe Shorty. HaroldGardener îl vazulasându-se pe spate, cu mâinilela cap... Iar apoi ultimele trei

etaje dela „Mr. Paperback" lunecara lafel de distinct ca nisteclatitedin vârfulunui teanc. Shorty disparu.Cineva din sirul cu sacii tipa,dupa care totulse pierdu în vacarmul scrâsnital distrugerii. Oameni eraudoborâti de pepicioare sau catapultati de-a

dura, zbatându-se, în Canid.Harold Gardener



vazu cum cladirile aflate fataîn fata pe Main Streel se

aplecara înainteca niste cucoane chibitând la unjoc de carti, aproape atingându-si

crestetele. Strada însasi se

scufunda, pârâind si frângându-se. Apaîmprosca si se spulbera. Iarapoi, una dupa alta, cladiriledin ambeleparti ale strazii se înclinarapur si simplu pâna dincolo decentrele degreutate si se pravalira înstrada - „Northeast Bank", „TheShoeboat",

„Alvey's Smoke'n Jokes",„Bailley's Lunch", „Bandler'sRecord and



Music Barn". Atât doar ca defapt nu mai aveau nici o strada

în care sase prabuseasca. Strada cazuse înCanal, întinzându-se la începutcazaharul caramel, si apoifrângându-se în bucati saltarete

de asfalt.Harold vazu refugiul de dirijarea circulatiei din intersectiacelor treistrazi cazând deodata în afaracâmpului vizual, si, în timp ceapa tâsneaca din niste gheizere, întelesedeodata ce urma sa se întâmple.

- Tre s-o stergem de-aici! urla

el la Al Zitner. O sa refuleze!Al!O sa refuleze!



AI Zitner nu dadu nici un semnca f-ar fi auzit. Avea fata unui

som-nambul, sau poate a unui omcare-a fost hipnotizat profund.Statea însacoul sau sport, cadrilat înrosu si albastru, ud fleasca, în

camasaLacoste descheiata la guler sicu micul aligator pe coltulstâng al aces-tuia, în ciorapii albasiri ceaveau brodate în lateralbastoanele albe degolf încrucisate, în pantofii-barci cu talpi de cauciuc.Privea cum poateun milion de dolari din

investitiile lui personale sescufundau în strada,



trei sau patru milioane dininvestitiile prietenilor sai -

baietii cu care jucapocker, baietii cu care mergeaIa golf, baietii cu care schiaîn Rangley.Deodata,- orasul sau natal,Derry, din statul Mâine, pentru

numele luiDumnezeu, începuse sa semene înmod bizar cu orasul ala de futu-imama ma-sii unde luntrasiiplimbau lumea în canoe lungi sislabanoage.Apa se învolbura si spumegaprintre cladirile ce înca maistateau înpicioare. Canal Street se

termina într-o trambulina neagrasi dintata dea-



supra marginii unui lacclocotitor. Nici nu era de

mirare ca Zitner nu-1auzise pe Harold. Altii însaajunsesera la aceeasi concluzieca si Garde-ner - nu puteai arunca atât demult cacat într-o masa de apa

turbata faraa pricinui necazuri mari. Uniilasara sa cada sacii de nisip pecare-itinusera în mâini si o luara lasanatoasa. Harold Gardener eraunul dintreacestia, asa ca ramase în viata.Altii nu avura la fel de multnoroc, siînca se mai aflau pe acolo când

Canalul, cu gâtlejul înfundatacum cu



tone de asfalt, ciment,caramizi, ipsos, sticla si

marfuri asortate în va-loare de circa patru milioane dedolari, refula si se revarsa dinmatca sabetonata, luând cu sine,impartial, oameni sî saci de

nisip. Harold se totgândea ca pe el urmarea sa-Iprinda; indiferent cât de repedegonea, apacontinua sa câstige teren. Pânala urma scapa catarându-se pe untaluzabrupt acoperit cu buruieni.Privi o data în urma si vazu unom pe care-1crezu a fi Roger Lernerd,

funclionarul-sef al sectiei deîmprumuturi de



la sindicatul de creditare allui Harold, încercând sa-si

porneasca masina



200


201

în parcarea Mini-HaleiCanalului. Cu tot vuietul apeisi urletul vântului,Harold auzi motorasul ca al uneimasini de cusut tusind, tusindsi iartusind, în vreme ce apa neagrasi fara valuri curgea pe ambeleparti ale

autoturismului, pâna lasuspensii. Apoi, cu un tipatadânc si tunator,



Kenduskeagul se revarsa pestemaluri si matura atât Mini-Hala

Cana-lului, cât si masina rosie, alui Roger Lernerd. Harold îsirelua ascen-siunea, agatându-se de crengi,radacini, de orice arata destul

de rezistentca sa-i suporte greutatea. Terenmai înalt, asta era pontul. înurma saauzea centrul orasului Derrycontinuând sa se naruie.Zgomotul pareacel al unui foc de artilerie.

4

Bill

- Beverty! striga.



Spatele si bratele-i erau ounica durere solida, pulsânda.

AcumRichie parea sa cântareasca peputin doua sute de kilograme.Atunci,lasa-l jos, îi sopti mintea sa.E mort, stii prea bine ca asa e,

si atunci dece nu-l lasi jos?

Dar nu voia, nu putea s-o faca.

- Beverly! striga iar. Ben!Oricine!

îsi spuse: Aici m-a aruncatMonstrul - si pe Richie - doarca ne-a

aruncat mai departe - cu atâtmai departe. Cu ce semana? Opierd, o uit...



- Bill?

Era glasul lui Ben, tremurat sisleit, undeva destul de aproape.

- Unde esti?- Aiei, dom'le. îl am pe Richiecu mine. A... E ranit.

- Vorbeste-n continuare, spuseBen, acum mai aproape. Vorbestetot timpul, Bill.- Am omorât Monstrul-femela,spuse Bill, mergând spre loculdeunde se auzise glasul lui Ben.Am omorât-o pe târfa. Si dacaRichie emort...

-Mort? exclama Ben, alarmat.



Acum era foarte aproape... Siimedial mâna sa bâjbâi prin

întuneric siatinse usurel nasul lui Bill. -Cum adica, mort? -Eu... el...Acum îlsustineau amândoi pe Richie.

- N-am cum sa-1 vad. Asta-ichestia. N-n-n-am cu-cu-cum sa-1vad\- Richie! striga Ben si îlscutura. Richie, haide! Haide,fir-ar sa fie!Acum glasul lui Ben setulburase, devenise tremurator.

- RICHIE AI DE GÂND FUTU-TE-N

CUR PE MA-TA SA TETREZESTI?



Si, în întuneric, Richie rosticu o voce somnoroasa, iritata,

de abîa-m-am-sculat: .

- Ghini, Claita. Ghini. N-âmchef naibii sa ti le împlu...-Richie! tipa Bill. Richie, ti-e

bine?

- Curva m-a aruncat, murmuraRichie cu aceeasi voce obosita,deom ce tocmai s-a trezit dinsomn. Am dat peste ceva tare.Asta-i tot...tot ce-mi amintesc. Unde-iBevvie?- Pe-aici, raspunse Ben; le

povesti repede despre oua. Amcalcat înpicioare peste o suta. Cred cale-am terminat pe toate.



- Sa dea Domnul sa fie asa,replica Richie; începea sa sune

maibine. Lasa-ma jos, BillBarosane. Pot sa umblu sisingur... Cum se-audeapa, mai tare?- Da, raspunse Bill; toti trei

se tineau de mâini în întuneric.Ce-timai face capul?

-Ma doare ca dracu'. Ce s-aîntâmplat dupa ce m-a doborât?Bill le spuse cât de mult seputea îndura sa spuna.

- Iar Monstrul-femela e moarta,

se minuna Richie. Esti sigur,Bill?- Da. De data asta chiar suntsi-sigur.



- Slava Domnului, spuse Richie.Tine-ma, Bill, trebuie sa

borasc.

Bill îl tinu, iar când Richietermina o luara din loc. Ici sicolo atin-

gea cu piciorul ceva sfarâmiciosce se rostogolea în bezna.Fragmentedin ouale Paianjenului pe careBen le zdrobise în bucati,banuia, si secutremura. Se simtea bine stiindca mergeau în directia cea buna,dartotusi îl bucura faptul ca nuputea s'a vada ramasitele.

-Beverly! striga Ben. Beverly!

-Aici...



Tipatul ei era slab, aproape

pierdut în -vuietul neîntreruptal apei.înaintara prin întuneric,strigând-o încontinuu siorientându-se dupa glas.

Când în sfârsit ajunsera Ia ea,Bill o întreba daca-i mairamasesevreun chibrit. Femeia îi puse înmâna o jumatate de cutie.Aprinse unulsi vazu fetele celorlaltiaparând, spectrale - Ben cubratul cuprinzându-1pe Richie, care statea cocosat,sângerând din tâmpla dreapta,

Beverly cucapul lui Eddie în poala. Apoise întoarse în directiacealalta. Audra



zacea chircita pe dalele depiatra, cu picioarele departate

si capul în-tors în sensul opus. Cea maimare parte a plasei dimprejurultrupuluiei se topise.

Chibritul îi arse degetele si-1scapa. în întuneric, apreciegresitdistanta, se împiedica de ea siaproape cazu gramada.

- Audra! Audra, ma a-a-auzi?



202


203

îi trecu un brat pe sub spate sio ridica în sezut. Strecurând omânape sub valurile parului, îiapasa cu degetele o latura agâtului. Pulsul ise simtea: o bataie înceata siconstanta.

Mai aprinse un chibrit si lalumina lui îi vazu pupilelecontractân-



du-se..Dar aceasta era o reactieinvoluntara; fixitatea privirii

nu i seschimba, nici chiar atunci cândîi apropie chibritul de fataîndeajuns demult ca sa i se înroseascapielea. Era vie, dar lipsita de

reactii. Pe dracu',era mai rau de-atât si o stia.Era catatonica.

Al doilea chibrit îi fripsedegetele. îl scutura.

- Bill, nu-mi place cum suna apaaia, spuse Ben. Cred c-ar trebuisa iesim de-aici.- Cum s-o facem fara Eddie?

murmura Richie.



- O sa ne descurcam, replica

Bev. Bill, Ben are dreptate.Trebuiesa iesim.- O iau si pe ea.- Sigur ca da. Dar acum artrebui sa mergem.

- încotro?

- Vei sti, raspunse încetisorBeverly. Tu ai ucis Monstrul.Vei sti, Bill.' O ridica pe Audra la fel cumîl ridicase si pe Richie sireveni lânga

ceilalti. Senzatia trupului ei

în bratele sale-eranelinistitoare, sinistra; eraca un manechin de ceara carerespira.



- Pe unde o luam, Bill?

-Nu s-s-st...(vei sti, tu ai ucis Monstrul sivei sti)

- Pai, ha-haideti, îi chema

Bill. Sa vedem daca putem gasiiesirea.Beverly, ti-ti-tine-te de astea,îi întinse el chibriturile.- Cum ramâne cu Eddie? întrebaea. Trebuie sa-1 scoatem si peel.- Cum s-sa putem? Totul... B-Beverly, tot lo-ocul se sfa-sfarâma-nbucati.

- Trebuie sa-1 scoatem de-aici,omule, spuse Richie. Haide, Ben.



Reusira sa salte între ei trupullui Eddie. Beverly le lumina

drumulînapoi pâna la usita de basm.Bill o trecu prin ea pe Audra,tinând-o câîputea de sus deasupra

pamântului. Richie si Ben îltrasera pe Eddie.

- Lasati-1 jos, spuse Beverly.Poate sa ramâna aici.- E prea întuneric, suspinaRichie. Stii... E preaîntuneric. Eds... El...

- Nu, e-n regula,, interveni

Ben. Poate ca aici e locul lui.Cred caprobabil asa si e.



II depusera jos, iar Richiesaruta obrazul lui Eddie. Apoi

ridica spreBen doi ochi orbi:

- Esti sigur?- Mda. Haide, Richie.

Richie se ridica si se întoarsespre usa.

- Futu-te-n cur, Curvo! tipa elpe neasteptate si trânti usadintr-unsut. Aceasta scoase un sunetflescait, închizându-se si

ferecându-se.- De ce-ai facut asta? îlîntreba Beverly.



- Nu stiu, spuse Richie, desistia destul de bine.

Privi înapoi chiar în clipa cândchibritul tinut de Beverly sestinse.

- Bîll... semnul de pe usa?-Ce-i cu el? gâfâi Bill.'Richie spuse:- A disparut.

Deny 110.30 dimineata

Coridorul de sticla ce facealegatura între bibliotecaadultilor si Bi-

blioteca pentru Copii explodadeodata într-o unica vapaie viede lumina.



Cioburile zburara în forma deumbrela, ciopârtind frunzisul

copacilorbatuti de vânt ce împestritaucurtea bibliotecii. Ar fi pututsa se raneascagrav cineva, sau chiar sa-sipiarda viata, într-o atât de

ucigatoare cano-nada, dar nu era nimeni peacolo, nici înauntru si niciafara. Bibliotecanu se deschisese deloc în aceazi. Tunelul care41 fascinaseatât pe BenHanscom în copilarie nu avea samai fie înlocuit niciodata;avuseseraloc atâtea distrugeri

costisitoare în Derry, încâtparea mai simplu ca cele



doua biblioteci sa ramânacladiri separate. în timp,

nimeni din ConsiliulOrasenesc Derry nu avea sa-simai aminteasca macar la ceservise acelombilic de sticla. Poate canumai Ben însusi le-ar fi putut

spune cu ade-varat cum era sa stai afara îngerul încremenit al unei seri deianuarie,cu nasul curgându-ti, cuvârfurile degetelor amortite înmanusi, privindoamenii cum trec încoace siîncolo înauntru, strabatând iamafara pal-toane si înconjurati de lumina.

Le-ar fi putut spune... Darpoate ca nu



era genul de lucru pe care sa-1poti scoate pe tapet depunând

marturiedespre el într-o întrunire aConsiliului Primariei - cum aistat afara înîntunericul înghetat si aiînvatat sa iubesti lumina.

Aceasta nu era decâto utopie, pe când faptele erauurmatoarele: coridorul de sticlaa sarit înaer fara nici un motiv vizibil,fara sa raneasca pe nimeni (ceeace era obinecuvântare, de vreme cetributul final platit furtuniidin acea dimi-neata - în termeni omenesti, cel

putin - era de saizeci si saptede morti



si mai mult de trei sutedouazeci de raniti), si n-a fost

construit la locniciodata. Dupa data de 31 mai1985, daca voiai sa treci dinBibliotecapentru Copii în cea a adultiloraveai de mers pe afara. Iar daca

era frig,sau ploua, ori ningea, trebuiasa-ti pui paltonul.



204205

ORASUL BÂrrrulT

Afara i 10.54 dimineata, 3l0iai1985

- Asteptati, icni BilI. Lasati-ma un pic... Odihniti-va.- Lasa-ma sa te-ajut, îi propusedin nou Richie.

II parasisera pe Eddie în urmaîn bârlogul Paianjenului, iarasla era



un lucru despre care nu voia savorbeasca nici unul dintre ei.

Eddie însaera mort, iar Audra traia înca -cel putin în sens tehnic.

- Ma descurc, rosti BilI printregâfâieli sufocate.

- Rahat. O sa te-alegi cu unatac de inima. Lasa-ma sa teajut, BilIBarosane.- Ce-ti mai face ca-ca-capul?- Doare. Nu schimba subiectul.

Fara convingere, BilI ÎI lasa peRichie sa o ia în brate. Ar fiputut

sa fie si mai rau; Audra era o_femeie înalta a carei greutatenormala era



de saptezeci de kilograme. Darrolul ce-i fusese distribuit ca

sa-1 joaceîn Attic Room era acela al uneitinere tinute ostatica de unpsihopat care-siînchipuia ca-i terorist politic.întrucât Freddie Firestone

dorise sa fil-meze mai întâi toate secventeledin pod, Audra se supusese uneidietestricte cu pasare, brânza devaci si ton, pierzând zecekilograme. Totusi,dupa poticneala cu ea în brateprin bezna cale de-un sfert dekilometru(sau o jumatate, sau trei

sferturi de kilometru, sau cinestie cât), acelesaizeci de kilograme pareau maidegraba doua sute.



- Mu-multumesc, d-d-dom'le,

spuse el.- N-ai de ce. Urmezi tu la rând,Claita.- Bip-bip, Richie, spuse Ben,iar BilI rânji în ciuda proprieisale

vointe.

Era un zâmbet ostenit, si nudura mult, dar putin însemna maimultdecât nimic.

- încotro, BilI? întrebaBeverly. Apa aia se aude maitare ca nici

când. Chiar ca n-am chef sa ma-nec pe-aicea.



- Drept înainte, apoi la stânga.Poate n-ar strica sarncercam sa

negrabim un pic.

îsi continuata drumul timp de ojumatate de ora, BilI anuntând

cotiturile la stânga si ladreapta. Sunetul apei cresteanecontenit, pânace paru sa-i înconjoare,înfricosator efect stereo înbezna. BilI îsi gasi pepipaite drumul pe dupa un colt,târându-si mâna peste caramizileumede, sideodata simti apa curgându-i pepantofi. Curentul era rapid,

putin adânc.



RITUALUL CHUD

- Da-mi-o pe Audra, îi ceru ellui Ben, care gâfâia sonor. De-acum,în amonte.

Ben i-o trecu cu grija înapoi

lui BilI, care reusi sa si-orezeme peumar, purtând-o ca un pompier.De-ar protesta doar... de s-armisca...de-ar face ceva.

- Cum stam cu chibriturile, Bev?- Prost. O jumatate de duzina,poate. BilI... Stii încotro teîndrepti?

- Cred ca d-d-da. Haideti.



îl urmara pe dupa colt. Apaspumega împrejurul gleznelor lui

BilI,apoi îi ajunse pâna la fluierelepicioarelor, si pe urma pâna lacoapse.Tunetul apei devenise profund caun vuiet monoton de bas. Galeria

încare se aflau trepida continuu.0 vreme, BilI crezu ca torentulva deveniprea puternic ca sa mai poatamerge împotriva lui, dar apoitrecura pelânga o teava de alimentare cescuipa un enorm jet de apa întunelul lorse minuna de forta sa

spumegânda - iar curentul se maiîmblânzioarecum, desi apa continua sa seadânceasca. Si...



Am vazut apa iesind prin teava

aia alimentatoare! Am vazut-o.'-H-h-hei! striga el. V-v-voiputeti sa vedeti ce-ceva?

- Se lumineaza de vreun sfert de

ora! îi striga drept raspunsBeverly.Unde suntem, BilI? Stii cumva?

Credeam ca stiu, aproape caspuse BilI.

- Nu! Haideti!

Crezuse ca se apropiau detronsonul canalizat cu beton al

Kendus-keagului ce purta numele deCanal... Partda care intra pesub pamânt în



centru si iesea din nou lalumina în Bassey Park. Dar aici

jos era lumina,lumina, si cu siguranta ca nuputea fi lumina în Canalul desub oras. Darcu toate acestea lumina se totîntetea.

BilI începea sa aiba problemeserioase cu Audra. Nu din cauzacuren-tului - acesta slabise - ci dincauza adâncimii. Nu peste mult os-o ducplutind, îsi spuse el. Putea sa-1 vada pe Ben în stânga sa si peBeverlyla dreapta; întorcând, usor

capul, îl vedea si pe Richie, înspatele lui Ben.



Pardoseala devenea tot maiciudata. Fundul tunelului era

acum denivelatsi plin de resturi - caramizi,dupa câte se parea. Iar în fataiesea din apaceva care semana cu prova uneinave aflate în curs de

scufundare.

Ben plescai într-acolo, dârdâindprin suvoiul rece. O cutie detra-bucuri îmbibata de apa plutiizbindu-i-se de fata. O împinseîn laturi siapuca obiectul ce iesea din apa.Casca ochii. Se parea ca e oinscriptie

mare. Reusi sa citeasca litereleAL, iar dedesubt FUT. Si deodatastiu.



- BilI! Richie! Bev!Râdea de uimire.

- Ce este, Ben? striga Beverly.



206


207

Apucând-o cu ambele mâini, Ben orasturna pe spate. Se auzi unsunet hârâit când o margine afirmei zgârie pereteletunelului. Acumputeau citi: ALADDI, si mai josBACK TO THE FUTURE1.

-E copertina de la „Aladdin",

spuse Richie. Cum...

-Strada s-a surpat înauntru,sopti Bill.



Ochii i se dilatau. Se holba în

lungul tunelului. în fata luminaerasi mai puternica.

- Ce, Bill?- Ce futu-i mama ma-sii s-a-

ntâmplati- Bill? Bill? Ce...- Toate canalele astea! exclamaînnebunit Bill. Toate canaleleasteavechi! Iar s-a produs oinundatie! Si cred ca de dataasta...

începu sa plescaie din nou

înainte, tinând-o sus pe Audra.Ben, Bev



si Richie îl urmara. Dupacinci'minute Bill privi în sus

si vazu cerulalbastru. Se uita printr-ocrapatura în plafonul tunelului,o crapatura cese largea pâna la mai bine dedouazeci de metri pe masura ce

înainta dinlocul unde statea el. Apa eraîntrerupta de numeroase insulitesi arhi-pelaguri aflate în fata -gramezi de caramizi, parteadinapoi a unuiPlymouth cu portbagajul deschissiroind de apa, un parcometrurezematde peretele tunelului înclinat

ca un om beat, cu steguletulrosu de CON-TRAVENTIE îndreptat în sus.



Acum mersul devenise aproapeimposibil - munti în miniatura

cese înaltau si coborau fara niciun sens, promitând fracturi deglezne. Apale siroia cu viteza moderata p'eIa subsuori.

Acum e moderata*, medita Bill.Dar, dac-am fi fost aici acudouaore, una chiar, cred ca poatene-amfi ales cu o scalda petoata viata.

- Ce pizda ma-sii-i asta, BillBarosane? întreba Richie.

Statea lânga cotul stâng al luiBill, cu fata înmuiata de mirareîn



timp ce privea în sus lacrapatura din tavanul tunelului

- doar ca nu-itavanul nici unui tunel, îsispuse Bill. E Main Street. Celputin asta afost.

- Cred ca cea mai mare parte dincentrul orasului e acum înCanal,dusa în jos de Kenduskeag.Curând va ajunge în Penobscot,iar apoi seva varsa în Oceanul Atlantic sifutu-i calatorie sprâncenata.Poti sam-ajuti cu Audra, Richie? Nucred ca pot...

-Sigur, raspunse Richie. Sigur,Bill. Nici o problema.



0 lua pe Audra de Ia Bill. Inlumina existenta, Bill o putea

vedeamai bine decât poate si-ar fidorit - paloarea mascata, dar nuascunsa demurdaria si zoaiele ce--imânjeau fruntea si-i încleiau

obrajii. Tinea ochii

1 „ÎNAPOIÎN VIITOR", SievenSpielberg, 1986, r.RobertZemeckis(n. tr.).

tot larg deschisi... Largdeschisi si neatinsi de nici osenzatie. Parul îiatârna încâlcit si ud. Ar fiputut sa fie la fel de bine o

papusa gonflabilacare se vindea la „PleasureChest" în New York sau peReeperbahn la



Hamburg. Singura diferentaconsta în respiratia înceata si

constanta...Iar asta putea sa fi fost doarun truc, nimic mai mult.

- Cum iesim de-aici? îl întrebael pe Richie.

- Roaga-1 pe Ben sa-ti dea omâna de ajutor. Tu o salti însus peBeverly, si pe urma amândoi oputeti ridica pe nevasta-ta. Benma vaîmpinge pe mine, dupa care noidoi îl tragem pe Ben. Si dupaasta amsa-ti arat cum poti organiza unturneu de volei pentru un club

universitarde-o mie de fete.- Bip-bip, Richie.



- Bip-bip în curu' tau, BillBarosane.

Oboseala îl strabatea în valurimonotone. Prinse privireastearsa alui Beverly si i-o sustinu un

moment. Fata dadu încet din cap,iar el îioferi un surâs.

- îmi dai o mâna de ajutor, B-B-Ben?

Ben, care arata si el incredibilde istovit aproba în tacere. Ozgârie-tura adânca îi strabatea un

obraz.

- Cied ca pot sa ma descurc.



Se apleca usor si-si împreunamâinile. Bill ridica un picior,

pasi pescarita mâinilor lui Ben si sariîn sus. Nu era chiar destul. Benridicatreapta formata din mâini, iarBill se agata de marginea

plafonuluiprabusit al tunelului. Se traseîn brate. Primul lucru pe care-1vazu era obariera de accident rutier, albacu portocaliu. Al doilea eramultimea deoameni ce misunau dincolo debariera. Al treilea, MagazinulUniversal„Freese's" - doar ca avea o

înfatisare ciudata, bombata sitesita. Ii trebui



un moment pâna sa îsi dea seamaca aproape jumatate din„Freese's" sescufundase în strada si-nCanalul de dedesubt. Partea desus pivotasepeste strada si parea în pericolsa se rastoarne ca un teanc de

cartisuprapuse neglijent.

- Priviti! Priviti! E cineva înstrada!

O femeie arata spre locul undecapul lui Bill rasarise princrapaturaasfaltului sfarâmat.

- Slava Domnului, mai e sialtcineva!



Femeia, o cucoana vârstnicapurtând o basma legata pe cap,

tara-neste porni înainte. Un politisto trase înapoi.

- Nu e sigur locul acolo, doamnaNelson. Stiti foarte bine.

Restulstrazii se poate duce în oricemoment.

Doamna Nelson, îsi spuse Bill.Mi-amintesc de dumneata. Soradumitale ne îngrijea câteodatape George si pe mine. Ridicamâna ca



ORASUL BÂTCTUITsa-i arate ca e nevatamat, iar,când si ea îsi ridica mâna caraspuns,simti un val brusc de

recunostinta - si speranta.

Se rasuci si se întinse peasfaltul lasat, încercând sa-sidistribuiegreutatea cât putea de egal, asacum faci când te afli pe gheatasubtire,întinse bratele dupa Beverly.Aceasta îl apuca de încheieturisi, cu ceea

ce pareau a-i fi ultimeleputeri, Bill o trase afara.Soarele, care disparuse



iar, iesi acum de dupa un fuiorde nori ca niste scrumbii si le

restituiumbrele. Beverly privi în sus,surprinsa, întâlni ochii luiBill si zâmbi.

- Te iubesc, Bill, sopti ea. Si

ma rog sa se faca bine.- Mul-ltumesc, Bevvie, raspunseel, iar surâsul sau blând o facusaizbucneasca în plâns.

O strânse în brate, iar micaasistenta adunata dincolo debariera deavarie aplauda. Un fotograf de

la Derry News lua uninstantaneu. Aparu



în editia de la 1 iunie aziarului, care se tipari la

Bangor, date fiind stri-caciunile produse de apatipografiei din Derry.Explicatia de sub foto-grafie era destul de simpla sidestul de adevarata pentru ca

Bill sa odecupeze si s-o pastreze ascunsaîn portofel în anii urmatori:SUPRA-.VIETUITORI, spunea textul. Atâtatot, dar era de ajuns.

Era unsprezece si sase minute înDerry, Mâine.

Derry I Mai târziu, în aceeasi

zi



Coridorul de sticla dintreBiblioteca pentru Copii si cea a

adultilorexplodase la orele 10.30. La10.33, ploaia înceta. Nutreptat; se opridintr-o data, ca si cum CinevaAcolo Sus ar fi apasat pe un

comutator.Vântul începuse deja sa sepotoleasca, si se potoli atât derepede, încâtoamenii se uitara unii la altiicu chipuri nelinistite,superstitioase. Sune-tul semana cu reducereamotoarelor unui Boieng 747 dupace a fost trasîn siguranta la poarta de

îmbarcare. Soarele facu ochipentru prima oara



la 10.47. Pe la mijlocul dupa-amiezei norii se risipisera

complet, ziuaînseninându-se, frumoasa sicalda. La 3.30 dupa prânz,mercurul termo-metrului Orange Crush din fatausii de la „Solduri Rose" arata

30° C -cea mai înalta temperatura dinacel sezon. Oamenii mergeau pestrazica niste stafii, fara sarosteasca vreo vorba. Pe chipuriaveau întipa-rite expresii identice: un felde prosteasca mirare care ar fiputut safie comica, daca n-ar fi fost

atât de evident jalnica. Laorele serii, repor-



teri de la ABC, CBS, NBC si CNNsosisera în Derry, iar

corespondentiiretelelor de stiri aveau sa leofere majoritatii oamenilor ooarecare ver-siune a adevarului; aveau s-ofaca verosimila... Desi ramâneau

aceiacare poate ar fi sugerat caverosimilitatea e un conceptprofund nedemn

RITUALUL CHUD

de încredere, nici macar atât desolid ca o pânza de decor

întinsa pesteo retea de cabluri precumurzeala unui paianjen. A doua zidimineata,



Bryant Gumble si Willard Scottde la emisiunea Today aveau sa

aparasi ei în Derry. în timpulprogramului, Gumble avea sa-i iaun interviuIui Andrew Keene.

- Tot Turnu' de Apa s-a darâmatuite-asa si s-a dus de-a dura pepanta, declara Andrew. A fostceva de mama-mama. Pricepeti cevreau sa zic? Ceva sa-1 faca peSpielberg sa se zgârie pe ochi,pricepeti?I-auziti, întotdeauna când mauitam la voi la televizor aveamimpresiac-ati fi, pricepeti, mult mai

înalti.



Faptul Ca urmau sa se vada lateleviziune, asta avea sa aduca

vero-similitatea. Le dadea un reperdin care sa apuce cumplita,inimaginabilaîntâmplare. Fusese o FURTUNANEBUNA. în zilele urmatoare

LISTAMORTILOR avea sa sporeasca, ÎNURMA FURTUNII UCIGASE..Fusese de fapt CEA MAI GRAVAFURTUNA.DE PRIMAVARA DINStORIA STATULUI MÂINE. Toateaceste titluri de ziar, cât erauele :eîngrozitoare, folosira - ajutarala atenuarea ciudateniei celorpetre-"

Sute... Sau poate ca ciudatenieera un termen prea blând.Nebunie s-ar î



putut sa fie mai potrivit. Dacase vedeau la televizor, le venea

mai Sasimta faptele mai concrete, maiputin demente. Dar în ceasurile^dinaintea sosirii echipelor destiri nu erau decât oamenii din

Derry,^umblând pe strazile presaratecu pietris si mânjite cu noroi,cu fetelepurtând expresii de neîncrederenaucita. Doar oamenii din Derry,fara avorbi prea mult, culegând dincând în când câte un obiect siapoi arun-;cându-l Ia loc, încercând sa-si

închipuie ce se întâmplase înultimele



, sapte-opt ore. Pe KansasStreet stateau si fumau barbati,

privind la ca-sele rasturnate pe Maidan. Altibarbati si femei, în spatelebarierelor deavarie vopsite în alb cuportocaliu, se uitau în groapa

neagra .unde pânala orele zece ale aceleidimineti fusese centrulorasului. Titlul din primapagina a ziarului din duminicaaceea anunta: VOM RECLADI, JURA.PRIMARUL DIN DERRY -si poatechiar aveau sa o faca. Dar însap-tamânile urmatoare, pe când

Consiliul Orasenesc îsi scobeacreierii cum



ar trebui sa înceapareconstructia, enormul crater

din locul fostului cen-itru continua sa se întinda, înmod nespectaculos, dar constant.La patru ¦zile dupa furtuna blocul cubirourile Companiei

Hidroelectrice Bangorîse prabusi în groapa. Trei zilemai târziu, „The FlyingDoghouse", undefSe vindeau cei mai buni câmatisi cele mai bune chiftele dintot estul¦statului Mâine, se pravali siea. Canalele refulau periodic încase, blocuriCsi institutii. Situatia se

înrautati atât de mult, încâtlocuitorii din Old



?Cape începura sa plece. La 10iunie seara se tinura primele

curse de caijîn Bassey Park, lucru ce parusa înveseleasca pe toata lumea.Dar unsector de tribune se prabusi întimp ce trapasii din prima cursa

se208

209



ORASUL BÂNTUITapropiau de linia dreapta,ranind vreo sase persoane. Unadintreacestea era Foxy Foxwoflh,

administratorul cinematografului„Aladdin" pâna în 1973. Foxy a-stat doua saptamâni în spital,cu ofractura la picior si untesticul gaurit. Dupa externare,hotarî sa semute la sora sa din Somersworth,New Hampshire.

Nu era singurul. Orasul Derry se

destrama.

8



Ambulanta porni spre Derry HomeHospital. Richie o oprise, ris-

cându-si serios viata si unpicior, si se certase cu soferulenervat careinsista ca nu mai are nici unloc liber. Pâna la urma oîntinsese pe Audra

pe podea.

- Si acum? întreba Ben.

Avea sub ochi uriase cercurivinete si un inel de jeg slinosîmpre-jurul gâtului.

- Eu ma du-duc înapoi laPensiune, spuse Bill. Tr-tre' sa

dorm cala vreo sa-saispe ore.



- Sustin ideea, interveni siRichie. O privi cu speranta pe

Bev.- Mai ai tigari, distinsadoamna?- Nu. Cred c-am sa ma las iar defumat.- O intentie destul de

generoasa.

Pornira încet în susul pantei,toti patru unul lânga altul.

- S-a te-te-terminat, zise Bill.Ben dadu din cap:

-Am facut-o. Tu ai facut-o, BillBarosane.

- Toti am facut-o, spuseBeverly. Mi-as dori sa-1 fiputut aduce si



pe Eddie sus. Mi-as dori astamai mult decât orice.

Ajunsera la coltul Upper Main cuPoint Street. Un copil cupelerinarosie si cizme verzi de cauciucalerga dupa o barcuta de hârtie

ce pluteaprin. pârâul iute din rigola.Ridica privirea, îi vazuuitândtt-se la el si lefacu nesigur cu mâna. Lui Bill ise paru ca era baiatul cuskateboardul,cel al carui prieten îl vazusepe Jaws în Canal. Surâse si pasispre baiat.

- Acum e totul b-b-bine, îispuse.



Baiatul îl studie grav, apoirânji. Zâmbetul îi era luminos

si plin desperanta.

- Mhm, facu el. Si eu cred.

- Sa moara mo-mo-mortu'.

Copilul râse.- O sa a-ai grija cuskateboardul a-ala?- N-as pre-as crede, replicapustiul, si de asta data râseBill.

RITUALUL CHUD

îsi stapâni un impuls de aciufuli parul copilului -probabil ca l-ar



dusmanit pentru asa ceva - si seîntoarse la ceilalti.

- Cine era? întreba Richie.- Un prieten, raspunse Bill siîsi vârî mâinile în buzunare. Vamaiintiti? Când am iesit data

trecuta?

Beverly dadu din cap:

- Eddie ne-a scos din nou peMaidan. Doar ca, nu stiu cum, amtjuns pe partea cealalta aKenduskeagului. Pe parteadinspre Old Cape.

- Tu si Claita ati împins la oparte capacul unei statii depompare,



spuse Richie lui Bill, pentru caerati cei mai puternici.

- Mda, confirma Ben. Si eramacolo cu totii.

- Dar nimic nu dureaza ovesnicie, spuse Richie; privi în

urma spreoala colinei pe care tocmai ourcasera si ofta. Uitati-va laasta, de pilda.

Desfacu palmele. Cicatriceledisparusera. Beverly îsi aratasi eahâinile; Ben la fel; Bill leîntinse si pe ale lui. Toateerau murdare, dar

nimic însemnate. . - Nimic nudureaza o vesnicie, repetaRichie.



Ridica privirea spre Bill, iarBill vazu lacrimi croindu-si

încet drummurdaria de pe obrajii luiRichie. •

-Decât poate iubirea, spuse Ben.

- Si dorinta, adauga Beverly.

- Cum ramâne cu prietenii?întreba Bill si zâmbi. Tu ceparere ai,Gurasparta?

î -Pai, spuse Richie, zâmbind sistergându-se la ochi, îi cazu'sa

[multamesc pentru aiasta,baiete; voi a zice, îi cazu' samultamesc pentruîaiasta. >



: Bill întinse bratele, si le

uni cu ale lor si ramasera oclipa astfel,\ sapte oameni împutinati lapatru, dar reusind totusi saformeze un cerc.Se uitara unul la altul. Acum

plângea si Ben. Dar zâmbea.

- Bai astia, va iubesc preamult, spuse el; strânse tare-tare-tare unmoment mâinile lui Bev siRichie, apoi le dadu drumul.Acum, ce-ar fi

; sa vedem daca pe aici au cevace s-ar putea numi gustare. Si

n-ar stricafsa-1 cautam si pe Mike. Sa-ispunem ca suntem bine.



-Bine gândiit, seniorr, ziseRichie. Din când în când ma tot

gân-deesc ca ai sansesa-ti revii. Cepareere ai, Bill Baroosane?

- Am parerea c-ar trebui sa meriîn pula, zise Bill.

Râzând în hohote, intrara înPensiune si, în timp ce Billîmpingeasa de sticla, Beverly zari cevadespre care nu vorbi nimanuiniciodata,(iar nici un uita. O clipa doarle vazu imaginea oglindita îngeam - nu-mai ca erau sase, nu patru, caci

în spatele lui Richie era Eddie,iar în



spatele lui Bill statea Stan, cubinecunoscutu-i surâs sfios

întiparit pechip.210

211



212


213

Afara I în amurg, 10 august 1958

Soarele sta rezemat pe liniaorizontului, minge rosie usoralungitaraspândind lumina febrila pesteMaidan. Capacul de fier dedeasupraunei statii de pompare se ridica

putin, cade la loc, se ridicaiar si începesa lunece într-o parte.



-î'î-împinge-l, B-Ben, îmi ru-rupe umarul...

Capacul aluneca mai departe, seînclina si cade în buruienile ceau crescut împrejurulcilindrului de beton. Saptecopii ies afara unul

câte unul si privesc în jur,clipind ca bufnitele, cu tacutamirare. Parcan-au vazut în viata lor luminazilei.

- E atâta liniste, spune încetBeverly.

Singurele sunete sunt vuietulsonor al apei si zumzetul

somnorosal insectelor. Furtuna s-asfârsit, dar Kenduskeagul e încafoarte



umflat. Mai aproape de oras, nudeparte de locul unde e

încorsetat înbeton, primind numele de Canal,râul s-a revarsat din-matca,desi inun-datia nu e în nici un cazserioasa - cel mai grav efect al

ei sunt câtevapivnite ude. De aceasta data.

Stan se îndeparteaza de ei, cufata inexpresiva si îngândurata.Billpriveste în jur si initial credeca Stan a vazut un foc pe malulapei -prima sa impresie e aceea a unuifoc; o vapaie rosie aproape prea

puter-nica pentru a o putea privi.Dar, când Stan ia focul în mânadreapta,



unghiul în care cade lumina semodifica, iar Bill vede ca nu-i

decât osticlade Coca-Cola, una dintrecele noi si transparente,aruncata lângarâu. II priveste pe Stan cum oîntoarce, o apuca de gât si

izbeste cu eaun colt de roca iesita din mal.Sticla se sparge, iar Bill econstient caacum îl privesc cu totii pe Stanîn timp ce scotoceste printreresturilespulberate ale sticlei, cuchipul grav, studios siabsorbit. într-un târziuculege un ciob îngust. Soarele

amurgind isca în el lucirirosii, iar Billîsi spune din nou: Ca un foc.



Stan ridica privirea spre el,iar Bill întelege dintr-o data:

îi e per-fect clar si i se pare perfectîndreptatit. Merge spre Stan cumâinileîntinse si palmele întoarse însus. Stan paseste înapoi, pâna

în apa. Micigânganii negre sageteaza, iarBill vede o libelula iridiscentace se îndepar-teaza bâzâind în balariile dinlungul malului opus.ca un miccurcubeuzburator. 0 broasca începe unoracait jos si, în timp ce Stanîi apucamâna stânga si-i trage taisul

ciobului de sticla prin palma,despicând



pielea si stârnind o dârasubtire de sânge, Bill îsi zice

într-un soi deextaz: E atâta viata aici jos! -Bill?

- Sigur. Amândoua.

Stan-îi taie si cealalta mâna.Simte durere, dar nu prea tare.O cio-cârlie a început sa cânteundeva, sunet racoros, pasnic.Bill reflecteaza:Ciocârlia aceea trezeste lun^a.

îsi priveste mâinile, ambelesângerând acum, apoi se uita înjurul sau.

Ceilalti sunt alaturi. Eddie, cuinhalatorul tinut strâns, într-omâna; Ben,



cu burta sa mare ivindu-sepalida printre ramasitele

zdrentuite alecamasii; Richie, cu chipulciudat de golas fara ochelari;Mike, tacut sisolemn, tinându-si buzele, plineîn mod normal, comprimate într-o

liniesubtire. Si Beverly, cu capulsus, cu ochii mari si limpezi,cu parul înca .fermecator în ciuda murdariei cei-l încleiaza. Noi toti. Aicisuntem noitoti.

Si-i vede, îi vede cu adevarat,pentru ultima oara, pentru ca

într-un¦' fel întelege ca niciodata nuvor mai fi din nou împreuna - nuîn acest



fel. Nimeni, nu scoate o vorba.Beverly îsi întinde mâinile, tar

dupa unmoment Richie si Ben le întindpe ale lor. Mike si Eddie fac lafel. Stan letaie una cate una în timp cesoarele începe sa se ascunda

dincolo de zare,racindu-si vâlvataia rosie ca decuptor pâna la un roz-trandafiriucrepuscular. Ciocârlia tipa, iarBill vede primele fuioare deceata dea-supra apei si simte ca parca adevenit parte integranta dintoate - îlîncearca un scurt extaz despre

care nici el nu va vorbi maimult decât o



sa vorbeasca Beverly mai târziudespre scurta imagine reflectata

pe carea vazut-o, a celor doi barbati,prietenii ei din copilarie.

< O briza adie prin copaci siarbusti, facându-i sa ofteze,

iar Bill îsi

spune: Acesta e un loc minunat,si n-am sa-1 uit niciodata. Eminunat,

si ei sunt minunati; fiecaredintre ei e grozav. Ciocârliamai tipa 0 data,

, tipat dulce si fluid, si, un

moment, Bill simte ca e una cuea, ca si cum



) ar putea sa cânte si apoi sadispara în asfintit - ca si cum

ar putea'- zbura vitejeste prin vazduh.

O priveste pe Beverly, iar ea îizâmbeste. închide ochii si îsi

întinde

mâinile. Bill o ia de ceastânga, Ben de dreapta. Ii simtecaldura sân-

l, gelui amestecându-se cu a sa.Ceilalti li se alatura si staucu totii în

cerc, toate mâinile lor fiind

acum pecetluite în felul acelaciudat de

tintim. /



Stan se uita la Bill cu un soi

de zor; un fel de teama. ; - Ju-juraH-mica veti v-v-v-veni î-înapoi,spune Bill. Jurati-mi ca dacaMo-Mo-Monstrul nu e m-m-mort veti ve-

veni înapoi. — Jur, spune Ben.



214

ORASUL BÂNTUIT

-Jur. Richie.-Da -jur.

Bev.

- O jur, murmura Mike Hanfan.- Mhm. Jur.

Eddie, cu glasul o soaptasubtire si uscata.

- Jur si eu, sopteste Stan, darvocea i se clatina în timp ce

vorbeste.Ochii-i sunt atintiti în pamânt.

-J-j-jur.



Asta a fost; atâta tot. Dar mai

stau acolo un timp, simtindputereace exista în cercul lor, corpulînchis pe care-l formeaza.Lumina lezugraveste fetele în culori

palide, decolorate; acum soareles-a dus, iarasfintitul moare. Stau împreunaîn cerc în timp ce întunericulse furi-seaza pe Maidan, umplândcararile pe care le-au batut învara asta,poienile unde au jucat leapsa,locurile secrete de-a lungulmalurilor

unde au sezut si au discutatcomplicatele probleme alecopilariei, sau



au fumat tigarile lui Beverly,ori pur si simplu au stat

tacuti, urmarindtrecerea norilor oglinditi înapa. Ochiul zilei se închide.

într-un târziu Ben îsi lasamâinile în jos. Da sa spuna

veva, clatinadin cap si se îndeparteaza.Richie îl urmeaza, apoi Beverlysi Mike. Nuvorbeste nimeni; urca malul spreKansas Street si se despart. IarcândBill se gândeste din nou latoate astea, douazeci si saptede ani mai târ-ziu, îsi da seama ca într-adevar

nu s-au mai reîntâlnit niciodatatoti



sapte. Câte patru destul de des,uneori cinci, si poate sase o

data saude doua ori. Var niciodata totisapte.

E ultimul care pleaca. Sta vremeîndelungata cu mâinile pe gardul

alb si subred dinspre Maidan întimp ce, deasupra, cele dintâisteleînsamânteaza cerul de vara. Stasub cerul senin, deasupraîntune-ricului, si priveste cumMaidanul se umple de întunecime.

Nu vreau sa ma mai joc niciodataacolo, îsi spune el deodata si e

uimit sa constate ca gândul nu ecumplit sau deprimant, ciincredibil deeliberator.



Mai sta pe loc un moment, dupa

care se întoarce si o ia catrecasa,mergând pe trotuarul întunecatcu mâinile în buzunar, privinddin cândîn când la casele din Derry,

luminate cald în noapte.

Dupa o strada sau doua începe sagrabeasca pasul, gândindu-sela cina... Si dupa alta stradasau doua începe sa fluiere.

DERRY:ULTIMUL INTERLUDIU

„Oceanul nu mai este acum decât

o mare flota, sine vom încrucisa, desigur, cualte vase în drum.



Calatoria asta e o gluma, zisedl Micawber,

luându-si Iranianul. Curatagluma. Distanta enumai imaginara."

Charles Dickens,

David Copperfield

(Trad.: V. Demetrius)



4 iunie 1985

BilI a trecut pe aici cam acumdouazeci de minute si mi-a adusacest caiet - Carole 1-a gasitpe una dintre mesele de labiblioteca si i1-a dat când el I-a cerut. Ma

gândeam ca l-o fi ridicat sefulRademacher,dar se pare ca nu i-a trebuit.

Bâlbâiala Iui Bili dispare iar,dar bietul om a îmbatrânit cupatruani în ultimele patru zile. Mi-aspus ca o asteapta pe Audra safie exter-nata mâine de Ia Spitalul Derry

(unde eu însumi înca maizabovesc)



si urmeaza sa o duca într-oambulanta particulara în nord,

la BangorMental Health Institute. Fizic esanatoasa - taieturi si vânataiminorecare deja sunt în curs devindecare. Mintea ei însa...

- îi ridici capul si ramâne sus,a spus Bill; statea lângafereastra,-învârtind în mâini o cutie deapa minerala dietetica. Staplutind asa pânatând cineva i-1 pune iarasi jos.Reflexele îi functioneaza, darfoarteîncet. Electroencefalograma pe

care i-au facut-o indica o undaalfa severreprimata. E c-c-catatonica,Mike.



Eu am spus:

- Am o idee. Poate nu una chiarasa de buna. Daca nu-ti place,sa-mi spui.

-Ce?

- Eu mai ramân aici înca osaptamâna. In loc s-o trimiti peAudrala Bangor, de ce n-o duci acasala mine, Bill? Petrece saptamânaastaalaturi de ea. Vorbeste-i, chiardaca ea nu-ti raspunde. Are...arecontinenta?

- Nu, spuse Bill sumbru.-Poti... vreau sa zic, ai...- Dac-as schimba-o?



Zâmbi, si era un zâmbet atât dedureros, încât a trebuit sa-mimutun moment privirea. Asa îmizâmbise si tatal meu atunci cândmi-a

povestit despre Butch Bowers sidespre gaini.

- Da. Atât lucru cred c-as puteaface.

- N-am sa-ti spun s-o ieiusurel, când mi-e evident ca nuesti pregatit pentru asa ceva, dar, terog, adu-ti aminte ca tu însuti

ai fost deacord ca multe, daca nu toatecele întâmplate, au fost aproapecu sigu



ranta prestabilite. E posibil sase includa si rolul jucat de

Audra în asta.- Ar fi tr-trebuit sa-mi tingura, unde ma d-duc.

Uneori e mai bine sa nu spui

nimic - asa ca la fel amprocedat si eu.

- Bine, a spus el în sfârsit.Daca vorbesti serios...



218


219

- Vorbesc serios. Au cheile melede la casa la Biroul de Serviciipentru Pacienti. în congelatorsunt doua biftecuri. Poate ca siastea aufost prestabilite.- Manânca mai mult feluri usoaresi, aa, li-lichide.- Ma rog, am spus, agatându-ma

de propriu-mi zâmbet, poate vorexista motive de sarbatorire.Mai am si o sticla de vinbunicica pe raftul



de sus al camarii.

S-a apropiat si mi-a strânsmâna:

- Multumesc, Mike.-N-ai de ce, Bill Barosane.

Mi-a dat drumul la mâna.- Richie a plecat înapoi înCalifornia azi-dimineata.Am dat din cap:- Pastrati legatura, nu?- P-poate. O vreme, oricum.Dar...Privirea-i era sincera.- O sa se-ntâmple din nou, cred.- O sa uitam iarasi?



- Da. De fapt cred ca am siînceput s-o facem. Uitam doar

maruntisuri deocamdata. Amanunte. Darcred c-o sa se-ntinda.- Poate ca asa e cel mai bine.- Poate.

Privi afara pe fereastra,continuând sa se joace cu cutia,sa de apaminerala, gândindu-se cusiguranta la sotia sa, cu ochiiei atât de mari,tacuta, frumoasa si asemanatoarecu o papusa. Qatatonica.Zgomotulunei usi trântite si încuiate.

Ofta.

- Poate ca e.- Ben? Beverly?



Ma privi din nou si surâse vag.- Ben a invitat-o sa-1însoteasca înapoi în Nebraska,iar ea a acceptat sa se duca, cel putin pentru

o vreme. Stii despre prietena eide laChicago?

Am dat din cap. Beverly i-a spuslui Ben, iar Ben mi-a spus ieri.Daca pot sa atenuez povestirea(sa o atenuez în mod grotesc),descriereaulterioara a lui Beverlydespre'minunatul si fantasticul

ei sot, Tom, afost mult mai adevarata decâtcea initiala. Minunatul sifantasticul Tom



a tinut-o pe Beverly înprizonierat emotionai, spiritual

si uneori fizic, înultimii patru ani. Minunatul sifantasticul Tom a ajuns aiciscotândinformatia, cu bataia, de lasingura prietena apropiata a lui

Beverly.

- Mi-a spus ca peste douasaptamâni se va duce înapoi laChicagosi îi va reclama disparitia.Disparitia lui Tom, întelegi?- Destul de isteata. Nimeni n-osa-1 gaseasca acolo jos.

¦Si nici pe Eddie, am adaugat însinea mea, dar n-am spus-o.



- Nu, nici eu nu cred, spuse

Bill. Iar, când se va întoarce,pariez caBen o sa mearga cu ea. Si maistii ceva? Ceva ticnit de-abinelea?

-Ce?

- Nu cred ca-si aminteste cu-adevarat ce anume i s-aîntâmplat iuiTom.

Am holbat ochii la el.

- A uitat sau uita acum,continua Bill. Iar eu nu-mi mai

pot aminticum arata poarta. Po-poartabârlogului Monstrului. încerc sama gân



desc la ea si se întâmpla ceamai mare trasnaie - îmi vine i-

imaginea aiacu i-i-iezi care trec peste unpod. Din povestea „Cei trei iezibosumflati". E-o nebunie, mm?- Pâna la sfârsit au sa-i ia

urma lui Tom Rogan la Derry, amspus.O fi lasat o dâra de hârtiilunga de un kilometru. Masiniînchiriate, biletede avion...

-De asta n-as fi atât de sigur,ma contrazise Bill, aprinzându-si o

tigara. Cred ca biletul de avionsi 1-a platit cu bani gheata sia dat un



nume fals. Poate a cumparat aicio masina ieftina, sau a furat

una.-De ce? .

- Ei, haide. Crezi c-a facutatât drum doar ca sa-i dea

câteva scatoalce?

Ne priviram în ochi un lungrastimp, dupa care se ridica:

- Si-acum, Mike...- Faci pasi pe covoras, am spus.M-am prins.

La asta râse, râse cu pofta, iarcând se potoli zise:



- Multumesc ca-mi pui ladispozitie casa ta, Mikey.

- N-am de gând sa-ti jur ca vaschimba cu ceva situatia. N-arenicio calitate terapeutica, din câtestiu.- Ei... La revedere, atunci.

Si atunci facu un lucru ciudat,dar agreabil. Ma saruta peobraz:

- Domnul sa te binecuvânteze,Mike.

-S-ar putea sa iasa bine, Bill,I-am îmbarbatat. Nu-ti pierde

speranta. Poate o sa fie bine.

Surâse si dadu din cap, dar credca si-n mintea lui, si-ntr-a mea



reverbera acelasi cuvânt:Catatonica.



220


221

5 iunie 1985

Ben si Beverly au trecut azi saîsi ia ramas bun. Nu iau avionul-Ben a închiriat un Cadillac marede la Hertz si vor pleca pesosea faragraba. Li se simte ceva în ochi

când se uita unul la altul, sias paria pe



dosarul meu de pensie ca, dacan-o fac acum, o vor fi facut

pâna ajungîn Nebraska.

Beverly m-a îmbratisat, mi-aspus sa ma fac bine repede si peurma

a plâns.

Ben m-a îmbratisat si el si m-aîntrebat pentru a treia sau apatraoara daca o sa le scriu. I-amspus ca le voi scrie cusiguranta, si asa amsa si fac... un timp, cel putin.Pentru ca de asta data mi seîntâmpla si

mie.

Uit diverse lucruri.



Asa cum a spus Bill, pe momentnu sunt decât chestiuni marunte,

detalii." Dar simt ca fenomenuleste pe cale sa se întinda. S-arputea capeste o luna sau un an caietulasta sa fie tot ce voi mai aveapentru a-mi

aminti ce s-a întâmplat înDerry. Banuiesc ca însesicuvintele vor începesa se stearga în cele din urma,lasând caietul la fel de alb caatunci cândl-am cumparat din raionul depapetarie de la „Freese's".Asta-i un gândgroaznic si pe timp de zi parede-a binelea paranoic... Dar,

vedeti dum-neavoastra, în ceasurile deveghe ale noptii mi se pareperfect logic.



Aceasta uitare... Perspectiva

aceasta ma umple de panica, darmaiofera si un soi de usurarefurisata. Imi sugereaza mai multdecât oricealtceva ca de data asta într-

adevar au omorât Monstrul. Ca numai enevoie de cineva care sa stea deveghe asteptând reîncepereaciclului.

Panica surda, eliberare furisa.Voi alege eliberarea, cred,furisasau nu.

Bill a dat telefon sa-mi spunaca el si Audra s-au instalat. Nuse



observa nici o schimbare înstarea ei.

- Am sa-mi amintesc întotdeaunade tine.

Asa mi-a spus si Beverly, chiarînainte de a pleca împreuna cu

Ben.

Cred ca am vazut în ochii ei unalt adevar.

6 iunie 1985

O stire interesanta pe paginaîntâi a cotidianului DerryNewSj.Articolul' era intitulat: DIN

CAUZA FURTUNII, HENLEY RENUNTALA PLANURILE DE EXTINDERE ASALII. Persoana în chestiune



este Tim Henley, un investitormultimilionar care a aparut ca

un uraganîn Derry la sfârsitul anilorsaizeci - Henley si Zitner aufost cei careau organizat consortiul ce a

construit Hala Derry (care,conform alteistiri de pe pagina întâi,probabil va fi declarata dreptpierdere totala). TimHenley era hotarât sa vadaorasul Derry dezvoltându-se.Avea motivede natura profitului, sigur cada, dar nu era numai atât:Henley dorea cu

sinceritate sa vada acest lucrurealizat. Brusca abandonare aextinderii



salii uni sugereaza mai multe.Ca lui Henley i s-a acrit de

Derry nu e decâtcel mai evident lucru. Cred camai degraba e posibil sa firamas în fun-dul gol o data cu distrugereahalei.

Dar articolul mai indica si caHenley nu e singurul: ca altiinvesti-tori si potentiali investitoriîn viitorul orasului Derry si-arputea revizuioptiunile. Desigur, Al Zitner nuva avea de ce sa-si faca griji:Dumnezeu1-a retras de pe fata pamântului

când s-a surpat centrul.Ceilalti, cei



care gândeau ca Henley, seconfrunta acum cu o problema

destul de difi-cila - cum sa reconstruiesti ozona urbana care acum se afla înproportiede cel putin cincizeci Ia sutasub apa?

Cred ca, dupa o existentaîndelungata si plina de un soide viatatenebroasa, orasul Derrymoare... Aidoma unei maselaritecareia timpulde a înflori i-a venit si i-atrecut.

L-am sunat pe Bill Denbrough azi

spre seara. Nici o schimbare cuAudra.



Acum o ora am mai dat untelefon, de data asta lui Richie

Tozier,în California. Robotul mi-aînregistrat apelul, cu muzicaCreedenceClearwater Revival cântând înfundal. Masinariile astea

întotdeauna îmifut oarecum coordonarea în timp.Am lasat numele si numarul, amezitatsi am adaugat ca sper ca va fiîn stare sa-si poarte iarlentilele de contactEram gata sa închid, când Richieîn persoana a ridicat receptorulsi aspus:

- Mikey! Cum ti-e?



Glasul îi era bucuros si plin decaldura... Dar se mai simtea în

el sio evidenta uimire. Purtaexpresia unui om luat completprin surprindere.

- Ura Richie, am spus. Mi-e

destul de bine.- Bun. Te mai doare?- Putin. Trece. Mai rea emâncarimea. Al dracului m-as maibucurasa se decida odata sa-mi iabandajele de pe coaste. Si, sastii, mi-a placutCreedence-ui.

Richie râse.



- Ei, cacat, nu era Creedence,era „Rock and Roii Girls", din

albumul nou al lui Fogarty.Centerfield îi zice. Ai auzitceva din el?

-Nt.



ORASUL BÂNTUIT- Trebuie neaparat sa ti-1cumperi, e grozav. E exactca...Ramase un moment pe gânduri,

apoi spuse:- E exact ca pe vremuri.- O sa-1 iau, l-am asigurat.

Si probabil o voi si face.întotdeauna mi-a placut JohnFogarty.Green River a fost favoritul meuCreedence din toate timpurile,cred.

întoarce-te acasa, spune. Si ospune chiar înainte de final.

- Ce mai face Bill?



- El si Audra au grija de casacât sunt eu aici.

- Bun. Asta-i bine.Tacu o clipa.- Vrei s-auzi ceva al naibii debizar, Mikey batrâne?- Sigur, am raspuns.

Cam stiam ce voia sa-mi spuna.

- Pai... stateam aici înstudioul meu, ascultând câtevadintre noilealbume Cashbox, parcurgând câteun exemplar de reclama, citindreferate... S-au adunat cam doimunti de materiale, si maasteapta vreo

luna a câte douazeci si cinci deore fiecare zi. Asa ca tineamrobotul



deschis, dar cu volumul dat tareca sa pot intercepta apelurile

pe care levoiam si pe neghiobi sâ-i las sastea de vorba cu banda. Iarmotivul pentru care te-am lasat sa vorbesticu banda atât de mult timp...

- ...a fost acela ca la începutn-ai avut nici cea mai vaga ideecineeram.- Isuse, asa t\ De unde-aistiut?- Pentru ca uitam iar. Cu totii,de data asta.- Mikey, esti siguri- Care-era numele de familie aliui Stan? l-am întrebat.



Liniste ia celalalt capat alfirului - o tacere lunga. In

acest timp,slab, am putut auzi o femeievorbind în Omaha... Sau poate safi fost înRufhven, Arizona, sau în Flint,Michigan.

Apoi Richie spuse, nesigur:

- Cred ca-1 chema Underwood, darasta nu-i un nume evreiesc, nu?- îl chema Uris.- Uris! exclama Richie, sunândatât usurat, cât si zguduit.Isuse, nupot sa sufar când îmi sta cevaexact pe vârful limbii si n-o

pot spune peloc. Cineva aduce un joc TrivialPur suit, eu zic „Scuzati, darcred ca iar



îhii vine diareea, asa ca poalecel mai bine ar fi sa ma duc

acasa, înregula?'' Dar tu ti-ai amintit,oricum, Mikey. Ca-nainte.

- Ba nu. M-am uitat în agenda.

O alta tacere lunga. Apoi:

RITUALUL CHUD

- Nici tu nu ti-ai amintit?-Nt.- Pe bune?- Pe bune.



- Atunci, de data asta chiar s-asfârsit, spuse el, si usurarea

din glasîi era inconfundabila.- Da, asa cred si eu.

Tacerea distantelor lungi se

lasa din nou - de-a lungultuturorkilometrilor dintre Mâine siCalifornia. Cred ca amândoi negândeamla acelasi lucru: se sfârsise,da, iar în sase saptamâni sau însase luniaveam sa fi uitat totul uniidespre ceilalti. S-a sfârsit, cupretul prie-

teniei noastre si al vietilorlui Stan si Eddie. Pe ei aproapei-am uitat,



stiati? Cât ar suna de oribil,aproape ca i-am uitat pe Stan si

pe Eddie.Ce avea Eddie, astma sau migrenacronica? Dracu' sa ma ia de maistiu precis, desi cred camigrena era. O sa-I întreb peBill. El trebuie

sa stie.

- Ei, zi-i salut Iui Bill sidragutei lui neveste, spuseRichie cu ovoiosie ce suna ca dintr-oconserva.- O sa le spun, Richie„amreplicat, închizând ochii sifrecându-mifruntea.



Mai tine minte ca sotia lui Billa venit în Derry... Dar nu si

cum ocheama sau ce i s-a întâmplat.

- Si, daca treci vreodata prinLos Angeles, ai numarul. Neîntâlnim

si crapam ceva potol.- Sigur.

Simteam lacrimi fierbintiîndaratul ochilor.

- Si, daca te mai întorci tu pe-aici, e valabil si pentru tine.- Mikey?- Prezent.

-Te iubesc, dom'le.



- Valabil si-aici.- Bine.

- Bip-bip, Richie.Râse.%

- Asa, asa, asa. Baga-ti destu-nureche, Mike. Voi a zice, înure-chea-ti, baiete.

închise. Si am închis si eu.Apoi m-am rezemat de perne cuochiiînchisi si multa vreme nu i-ammai deschis.222

223



224


225

7 iunie 1985

Seful Politiei, AndrewRademacher, care 1-a înlocuit peseful Bortonla sfârsitul anilor saizeci, amurit. A fost un accident bizar,unul pe carenu pot sa nu-I asociez cu ceea

ce s-a întâmplat în Deny... cu'ceea cetocmai s-a sfârsit în Derry.



Combinatia de sectie-de-politie-si-tribunal se afla la marginea

por-tiunii care s-a prabusit înCanal, si, câta vreme ea a ramasla locul sau,alunecarea de teren - sauinundatia - se pare ca a cauzat

avarii de struc-tura pe care nu le-a observatnimeni.

Rademacher lucra târziu înbiroul sau aseara, relateazaarticolul dinziar, asa cum facea zi de zidupa furtuna si inundatie. încade pe vremuri,biroul sefului Politiei se

mutase de la etajul trei lacinci, imediat sub un



pod unde sunt depozitate fel defel de documente si pbiecte

nefolosi-toare. Unul dintre acesta erascaunul pentru vagabonzi pe carel-am de-scris mai devreme în paginilemele. Era din fier si cântarea

mai binededoua sute de kilograme. Cladireaa înghitit o cantitate însemnatade apaîn perioada aversei de la 31mai, si asta trebuie sa fislabit podeauapodului (sau cel putin aSa scrieîn ziar). Indiferent de motiv,scaunul-de-vagabonzi a cazut din pod drept

peste seful Rademacher, carestatea la



birou, citind rapoarte deaccidente. A murit pe loc.

Ofiterul BruceAndeen a dat fuga înauntru si 1-a gasit zacând pe ruinelebiroului sfa-râmat, cu stiloul înca în mâna.

Am vorbit iar la telefon cuBill. Audra reuseste sa înghitaceva hranasolida, spune el, dar în rest nue nici o schimbare. L-amîntrebat dacamarea problema a lui Eddie eraastma sau migrena.

- Astma, a zis el prompt. Nu-imai tii minte inhalatorul?

- Ba da, am spus, si nu minteam,dar mi l-am amintit abia când mi1-a pomenit Bill.- Mike?



- Mda?- Care era numele lui de

familie?

M-am uitat la agenda de penoptiera, dar n-am luat-o.

- Nu mai stiu foarte bine.- Ceva în genul Kerkorian, spuseBill, parând abatut, dar parcanuasta. Tu oricum le ai pe toatescrise. Corect?- Corect.- Slava Domnului.- Ti-au venit ceva idei înlegatura cu Audra?- Una, dar atât de nebuneasca,

încât nu vreau sa vorbesc despreea.



- Esti sigur?-Mhm.- Bine.- Mike, e ceva de speriat, nu?Sa uitam asa?- Da, am spus.

Si asa si era.

8 iunie 1985

Raytheon, care îsi planificasesa înceapa fundatiile la uzinasa dinDerry în iulie, a decis înultimul moment sa construiascala Waterville

în loc de Deny. Editorialul dinpagina întâi a ziarului DerryNews a



exprimat nemultumire... Si, dacaam citit corect printre rânduri,

un stropde teama.

Cred ca stiu care era ideea luiBill. Va trebui sa actionezerepede,

înainte ca ultima farâma demagie sa paraseasca acest Ioc.Daca nucumva s-a si dus.

Cred ca lucrul la care m-amgândit mai înainte nu era laurmaurmei chiar atât de nebunesc.Numele si adresele celorlaltidin carne-

telul meu se sterg. Culoarea sicalitatea cernelii fac acesteînsemnari sa



arate ca si cum ar fi fostscrise cu cincizeci sau

saptezeci si cinci de aniînaintea celorlalte pe care le-am scris acolo. A început sa seîntâmple înultimele patru sau cinci zile.Sunt convins ca pâna în

septembrie numelelor vor fi disparut cu totul.

Cred ca le-as putea pastra: pot,pur si simplu, sa le tot copiez.Darmai sunt convins si ca fiecarese va sterge la rândul sau si cafoarte cu-rând ar deveni un exercitiuzadarnic - asa ca si cum as

scrie N-o sa maiflegmez în clasa de cinci sutede ori. As scrie nume care nuînseamna



nimic, din motive pe care nu mile-as aminti.

Lasa-le-n pace, lasa-le-n pace.

Bill, actioneaza repede... Darai grija!

9 iunie 1985

M-am trezit în plina noaptedintr-un cosmar cumplit pe carenumi-1 mai amintesc, am intrat înpanica, n-am mai putut sarespir. Amîntins mâna dupa butonulsoneriei si n-am putut apasa.Aveam, o viziune

groaznica, Mark Lamonicaraspunzând apelului cu oseringa... Sau HenryBowers cu sisul sau.



M-am repezit la agenda si l-am

sunat pe Ben Hanscom înNebraska...Adresa si numarul de telefon s-au sters si mai mult, dar încamai suntlizibile. Nici o scofala, Joe.

Am dat peste o voce imprimata pebanda



226

ORASUL BÂOTUlT

la centrala telefonica. Siastfel am aflat ca postul cu

acest numar a fostdesfiintat.

Oare Ben era gras sau avea unpicior bont?

Am ramas treaz pâna în zori.

10 iunie 1985

Mi-au spus ca mâine pot pleca

acasa.



L-am sunat pe Bill si I-amanuntat - cred ca voiam sa-1

previn ca-iramâne tot mai putin timp. Bille singurul pe care mi-I amintescclar sisunt convins ca si eu suntsingurul pe care el si-1

aminteste clar. Pentruca amândoi înca suntem aici înDerry. Cred ca acesta estemotivul.

- In regula, a spus. Pâna mâinen-o sa ne mai ai pe cap.- înca mai ai ideea aia?- Mda. Se pare ca e vremea s-oîncerc.- Ai grija.

Râse si spuse ceva ce am pututsi totodata n-am putut întelege:



- Nu poti sa ai g-g-grija pe un

ska-kateboard, dom'le.- De unde am sa stiu cum aiesit, Bill?- Ai sa stii, spuse el, siînchise.

Inima mea e alaturi de tine,Bill, indiferent cum o sa iasa.Inimamea e alaturi de ei toti, sicred ca, indiferent daca amuitat unii de altii,o sa ne aducem aminte în vis.

De acum sunt aproape gata cujurnalul meu - banuiesc ca nu va

finiciodata altceva decât unjurnal si ca povestea vechilorscandaluri si



excentricitati din Derry nu-siafla nici un loc ui afara

acestor pagini.Mie-mi convine de minune; credca mâine, când îmi vor da drumuldeaici, s-ar putea sa fie însfârsit timpul de a începe sa ma

gândesc la unnou soi de viata... Desi cam cear putea sa fie viata as'ta încami-e neclar.

V-am iubit, asa sa stiti.

V-am iubit atât de mult.

EPILOG

BILL DENBROUGH ALEARGA CA VÂNTULSICA GÂNDUL, ÎNGHITIND PAMÂNTUL(II)



„Am cunoscut mireasa când

obisnuia sa joace Pony,Am cunoscut mireasa cândobisnuia sa joace Stroll.Am cunoscut mireasa cândobisnuia sa vrea petreceri,Am cunoscut mireasa când

obisnuia sa dansezerock and roii."

Nick Lowe

,,Nu poti sa ai grija pe-unskateboard, dom'le."

un pusti oarecare

BIBLIOTECA PERSOHAL*

PAUL E. BACKET

«R. /f



Amiaza unei zile de vara.

Bill statea în picioare, gol, îndormitorul Iui Mike Hanlon,privin-du-si trupul slab în oglinda depe usa. Teasta sa cheala luceaîn lumina

intrata pe fereastra, care îiîntindea umbra pe podea siperete. Nu aveapar pe piept, coapsele sigambele îi erau subtiri, darasternute cu odgoanede muschi. Totusi, îsi spuneael, avem aici un trup de adult,nu încapenici o îndoiala. Uite burticaaparuta dupa un pic cam prea

multe bifte-curi bune, un pic cam prea multesticle de bere Kirin, cam preamulte



prânzuri la piscina, unde aiales bucataria Reuben sau cea

frantuzeascaîn locui meniurilor dietetice.Ti s-a lasat si dosul, batrâneBill. înca maipoti servi un as daca nu estiprea mahmur si daca ai ochiul

ager, darnu mai poti zbura dupa batrânaminge Dunlop la fel cape vremeacândaveai saptesprezece ani.Fuduliile tale încep sa aibaînfatisarea aiaflescaita de dupa primatinerete. Ai pe fata riduri carenu erau acolocând aveai saptesprezece ani...

Pe toti dracii, nu le-aveai nicicând ti-ai



facut prima fotografie de autor,cea în care încercai atât de

tare sa aratide parca stiai ceva... orice.Esti prea batrân pentru ce ti-aipus în gând,Billy baiatule. O sa va rupetigâtul amândoi.

îsi trase chilotii pe el.

Daca am fi crezut asta,niciodata n-am fi putut... N-amfi putut faceceea ce am facut.

Caci nu-si mai amintea cuadevarat ce anume facusera sauce se

întâmplase cu Audra de otransformase într-o epavacatatonica. Nu stia



decât ceea ce trebuia sa facaacum, si stia ca, daca n-o facea

acum, aveas-o uite si pe asta. Audra sedeala parter în fotoliul lui Mike,cu parulatârnându-i despletit pe umeri,si privea cu atentie la

televizor, unde înacele momente se transmiteaDialing for Dollars. Nu vorbeasi nu semisca decât daca era condusa.

Asta-i altceva. Pur si simpluesti prea batrân, omule. Crede-ma.

Ba nu te cred.

Atunci mori aici în Derry. Marescofala.



îsi puse ciorapi de atletism,singura pereche de blugi pe care

si-oadusese cu el, tricoul pe care-1cumparase de la „Shirt Shack"din Bangorîn ajun. Portocaliu-aprins. Pepiept avea inscriptia UNDE

DRACU-IDERRY, MÂINE? Se aseza pe patullui Mike - cel pe care înnoptileultimei saptamâni îl împartisecu sotia sa, calda, darcadaverica - si îsi



230

ORASUL BÂNTUITEPILOG

231

încalta-tenisii... O pereche deKeds pe care tot ieri în Bangorîi cum-parase.

Se ridica în picioare si seprivi din nou în oglinda. Vazuun barbatapropiindu-se de vârsta

mijlocie, îmbracat în haineleunui pusti.

Arati ridicol.



Ce copil nu arata ridicol?

Tu nu esti copii Las-o balta!

. - Futu-i mama ma-sii, ia haisa tragem un pic de rock androii,

spuse încetisor Bill si iesi dinîncapere.

gata sa crape lumea-n doua cupasiunea lor, care crescusera siajun-sesera agenti de asigurari sicomis-voiajori de masini,ospatarite si cos-meticiene; vede statuia lui PaulBunyan profilata pe cerul acela

însângerat al amurgului sigardul alb înclinat ce margineatrotuarul



Kansas Street pe lânga Maidan.Le vede asa cum erau, asa cum

vor fiîntotdeauna într-o anume parte amintii lui... Iar inima i sefrânge deiubire si groaza.

Plecam, plecam din Derry, îsispune el. Plecam din Derry, si,dacaasta ar fi o carte, acum ne-amafla cam în ultima jumatate deduzinade pagini: pregateste-te sa puisi aceasta carte în raft si s-odai uitarii.Soarele se culca si nu se maiaude nici un sunet decât cel al

pasilor meisi al apei în canale. E timpulsa



în visurile pe care le avea înanii din urma, întotdeaunapleaca dinDerry* singur, la apusulsoarelui. Orasul e pustiu; totiau plecat. Semi-

narul Teologic si caselevictoriene de pe West Broadwaylâncezescprofilate negre pe un cerlugubru, toate asfintiturile devara pe carele-ai vazut vreodata suprapuseîntr-unui singur.

îsi aude pasii trimitându-siecourile înapoi în timp.

Singurul altsunet care se aude e vuietulgaunos al apei siroind princanale.



O împinse pe Silver afara pe

alee, o propti pe cric siverifica dinnou cauciucurile. Cel din fataera în regula, dar cel din spateparea putincam moale. Lua pompa de

bicicleta pe care o cumparaseMike si îl maiumfla. Când puse pompa la loc,controla cartile de joc sicârligele derufe. Rotile bicicleteicontinuau sa produca acelefascinante rapaieli demitraliera pe care Bill si leamintea din copilarie. Bunatreaba.

Ti-ai pierdut mintite.

Poate. 0 sâ vedem.



Se duse din nou în garajul lui

Mike si unse lantul si axu!.Apoi seridica în picioare, privi laSilver si strânse usor paraclaxonului. Sunabine. Dadu din cap si intra în

casa.

Si iar vede toate acele locuri,intacte, asa cum emu pe atunci:maca/taia fortificata decaramizi a Scolii Primare Derry,PunteaSaruturilor cu complicatele eigravuri de initiale,îndragostitii de liceu

Dialing for Dollars a cedatlocul emisiunii Wheel ofFortune.



Audra statea pasiva în fatamicului ecran, fara ca ochii ei

sa se desprindafie chiar si pentru o clipa deel. Atitudinea nu i se schimbacând Billînchise televizorul.

- Audra, îi spuse, apropiindu-sede ea si luându-i mâna. Haide. *Femeia nu se clinti. Mâna eiramase într-a lui, ceara calda.Bill îi

desprinse cealalta mâna de pebratul fotoliului Iui Mike si oridica înpicioare. O îmbracase în aceadimineata cam la fel cum se

îmbracase siel - blugi si un tricoualbastru. Ar fi aratatfermecatoare daca nu ar fi



avut privirea aceea holbata sigoala.

- Ha-haide, o chema el din nousi o conduse pe usa, înbucatarialui Mike, si de acolo afara.

îl urma destul de supusi., desiar fi cazut de pe pragulverandeidin spate, rostogolindu-segramada în noroi, daca Bill n-ocuprindea cuun brat de talie si nu-icalauzea pasii.

O conduse pâna la locul undeSilver statea proptita pe cricul

ei, subrazele fierbinti ale amiezii devara. Audra se opri lângabicicleta, privind



cu seninatate la peretelegarajului lui Mike.

- Urca, Audra.

Audra nu se misel Cu rabdare,Bill se chinui sa o faca sa-siarunce

unul dintre picioarele ei lungipeste portbagajul montatdeasupra aripiilui Silver. în sfârsit, ajunsecu cosul de bagaje întrepicioare. Bill îi apa-sa usurel crestetul capului,facând-o sa se aseze.

Sari pe saua lui Silver siridica cricul cu calcâiul. Se

pregatea saîntinda mâinile la spate dupabratele Audrei si sa si Iepetreaca pe dupa



232

ORASUL BÂNTUITEHLOQ

233

mijloc, când, înainte de-a.apuca s-o faca, acestea sestrecuraraîmprejurul lui din proprieini^ativa, ca niste soriceiametiti.

Privi în jos la ele, cu inimabatându-i mai repede, parând sa-

ipulseze în gât la fel de tare casi în piept. Era prima actiuneinde-



pendenta întreprinsa de Audraîntr-o saptamâna încheiata, din

câte stiael... prima actiune a eiindependenta de când seîntâmplase... indiferentce-o fi fost acest seîntâmplase...

-Audra?

Nici un raspuns. încerca saîntoarca înapoi capul ca sa ovada darnu reusi. Nu-i vedea decâtmâinile în jurul taliei lui,unghiile înfatisândultimele coji ale unui lac rosuce fusese aplicat de o tânara

femeie sclipi-toare, talentata si plina deviata, într-un orasel din multprea îndepartata



Anglie.

- Mergem la o plimbare, spuseBill si începu sa ruleze cuSilverspre Palmer Lane, ascultând cumscârtâia pietrisul sub pneuri.Vreau sa

te tii bine, Audra. Cred... Credca s-ar putea sa merg cam r-r-repede.

Daca nu ma pierd cu firea.

Se gândi la copilul pe care-1întâlnise mai devreme în timpulsede-rii sale la Derry, când înca seîntâmpla. Nu poti sa ai grija pe

un skate-board, spusese pustiul.



Nimeni n-a grait vreodata maidrept, copile.

- Audra? Esti gata? ¦..-.>

Nici un raspuns. I sestrânsesera un piculet mai multmâinile pe

taOa lui? Probabil doar îsidorea asta prea tare.

Ajunse în capatul aleii si privila dreapta. Palmer Lane duceadreptîn Upper Main Street, unde ocotitura la stânga avea sa-1scoata pe pantace cobora spre centru. în jos.Luând viteza. Simti un tremur de

fricaînchipuindu-si aceasta imaginesi un gând neUnistitor^aie/ebatrâne se



frâng usor, Bîll-baiatule) îifulgera prin minte aproape prea

iute ca sa-1desluseasca, si trecu. Dar...Dar nu era numai neliniste, nu-iasa? Nu.Mai era si dorinta...Sentimentul pe care-1 avusese la

vederea pustiuluimergând cu skateboardul subbrat. Dorinta de a goni repede,de a simtivântul vâjâindu-i pe Ia urechifara a sti daca alearga spreceva sau fugede ceva, dorinta de-a goni siatât. Dorinta de-a zbura.

Neliniste si dorinta. Toata

deosebirea dintre lume si vointa-



diferenta dintre a fi un adultce socoteste pretul si un copil

care doar adat peste el si s-a dus.întreaga lume între una si alta.Si totusi, nu esteo distanta atât de mare. Dorm înacelasi pat, la o adica. La fel

ciim tesimti când trenuletul de lamontaigne-russe se apropie devârful primeipârtii abrupte, de unde într-adevar începe plimbarea.

Neliniste si dorinta. Ceea cevrei si ceea ce ti-e frica saîncerci.Unde ai fost si unde vrei sa te

duci. Ceva dintr-un cântec rockand roii



despre a dori fata, masina,locul de-a sta si a fi. O, rogu-

Te, Doamne,întelege-ma.

Bill închise un moment ochii,simtind greutatea moale sineînsu-

fletita a sotiei sale în spate,simtind colina undeva în fatalui, simtindu-sipropria sa inima înlauntru-i.

Fii viteaz, fit drept, nu telasa.

începu s^o împinga iar pe Silverînainte.

- Vrei un pic de rock and roii,Audra?Nici un raspuns. Dar asta nuconta. Era gata.



- Atunci, tine-te.

începu sa pedaleze. La începutmergea greu. Silver se balansaîngri-jorator încoace si-ncolo,greutatea femeii adaugându-se

dezechilibrului...Si totusi, trebuie ca seechilibra si ea, cât de cât, fiechiar si inconstient,altfel s-ar fi prabusit amândoipe data. Bill statea în picioarepe pedale,cu mâinile strângând ghidonul cuputere salbatica, cu capulîntors sprecer, ochii îngustati, tendoanele

gâtului iesite în relief.



Vom cadea ca o pleasca chiaraici în mijlocul strazii, o sa-i

crapcapul si pe-al meu...

(ba n-o sa se întâmple asa cevada-i bataie Bill dâ-i bataie da-i

bataie ticalosului)

Statea ridicat de pedale,rotindu-Ie, simtind fiecaretigara fumata înultimii douazeci de ani întensiunea crescuta a sângelui siîn galopul ini-mii. Futu-va si pe voi! spuse însinea sa, si navala nebunestiiînviorari

îl facu sa rânjeasca.



Cartile de joc, care initialtrasesera foc cu foc, începura

acum sapârâie mai repede. Erau noi,frumoase si noi, si scoteau unzgomot puter-nic, de calitate. Bill simtiprima mângâiere a brizei pe

scalpul plesuv, sirânjetul i se lati. Eu am facutbriza asta, îsi spuse. Eu amfacut-o, pom-pând Iu nenorocitele astea depedale.

Semnul STOP din capatul aleii seapropia. Bill începu safrâneze...Si apoi (cu rânjetul continuând

sa i se largeasca, dezvelind totmai multidinti) reîncepu sa pedaleze.



Ignorând seninul, Bill Denbroughcârmi la stânga, pe Upper Main

Street, mai sus de Bassey Park.Din nou greutatea Audrei ÎIînsela si nulipsi mult sa se dezechilibrezesi sa cada. Bicicleta seclatina, se bala-

bani, apoi îsi reveni. Vântul sesimtea acum mai puternic,racorindu-isudoarea de pe frunte,evaporând-o, suierându-i pe laurechi cu un sunetgros si toxic ce semana cuvuietul oceanului într-o scoica,dar în realitate



234

ORASUL BÂNTUITEPILOQ

235

era ca nimic altceva pe acestPamânt. Bill banuia ca-i unsunet familiarcopilului cu skateboardul. Dar eun sunet cu care-ti vei pierdecontactul,copile, reflecta et. Lucrurileau un fel al lor de-a seschimba. E o sme-

cherie murdara, asa ca fiipregatit pentru ea.



Pedalând acum mai repede, gaseaîn viteza un echilibru sigur.

Ruinele lui Paul Bunyan pestânga, ca un colos cazut. Billstriga:

~Hai-ho, Silver, HAAA1DEEE!

Mâinile Audrei i se strânsera pemijloc; o simti agitându-i-se laspate.Dar n-avea nici un zor sa seîntoarca acum pentru a încercas-o vada...Nici o graba, nici o nevoie.Pedala mai repede, râzândzgomotos, unchelios înalt si slab pe obicicleta, cocosat peste ghidon

ca sa reducarezistenta aerului. Oamenii seîntorceau sa-1 priveasca în timpce gonea



pe lânga Bassey Park.

Acum Upper Main Street începu sase încline spre centrul surpatîntr-un unghi mai abrupt, iar unglas launtric îi sopti ca, dacanu frâneaza,curând nu va mai fi în stare;

avea sa zboare pur si simplu cavântul înramasitele naruite aleintersectiei cu triplu sens, caun liliac scapat diniad, si amândoi vor muri.

In loc sa frâneze începu sapedaleze iar, zorind bicicleta.Acumzbura în jos pe Main Street Hill

si putea sa vada barierele deavarie albe



cu portocaliu, cazacele cuasfalt si flacarile lor

fumegânde ca de Hallo-ween însemnând marginea gropii,putea vedea acoperisurilecaselor itin-du-se din strazi ca nistefrânturi din imaginatia unui

nebun.

- Hai-ho, Silver, HAAA1DEEE!tipa în delir Bill Denbrough, siserepezi în josul colinei spreindiferent ce anume îl astepta,constient pen-tru ultima oara de Derry ca local sau natal, constient maipresus de orice

ca era viu sub un cer adevaratsi ca totul era dorinta,dorinta, dorinta.



Gonea în josul pantei pe Silver:gonea ca vântul si ca gândul,

înghitind pamântul.va domni fericirea pe veci dejur-împrejur - si chiar asa s-arputea safie; cine are de spus ca nu

exista asemenea încheieri? Nutoate corabiilece se îndeparteaza în întunericnu vor mai regasi niciodatasoarele, saumâna unui alt copil; daca viatate învata cât de cât ceva, teînvata caexista atât de multe finalurifericite, încât omul care credeca nu exista

Dumnezeu trebuie supus unuiexamen psihiatric sever.



Pleci, si pleci repede cândsoarele începe sa apuna,

gândeste el înacest vis. Asta faci. Iar, dacamai pastrezi un ultim gând,poate cadespre 4uhuri te întrebi...Despre duhurile copiilor ce stau

în apa laapusul soarelui, stau în cerc,stau cu mâinile împreunate, cuchipuriletinere, sigure, dar aspre...Destul de aspre, în orice caz,ca sa dea nas-tere oamenilor ce vor deveni ei,destul de aspre ca sa înteleaga,poate,ca oamenii ce vor deveni ei

trebuie neaparat sa dea nastereoamenilor



care-aufost înainte de a puteaîncepe sa încerce a întelege

simpla mor-talitate. Cercul se închide,roata se învârteste, si nimicaltceva nu maiare importanta.

Nu trebuie sa privesti în urmapentru a-i vedea pe acesticopii; oparte din mintea ta îi va vedeape veci, va trai cu ei în veci,îi va iubiîn veci de veci. Nu suntneaparat cea mai buna parte dintine, dar aufost odinioara depozitarii a totceea ce ai putut deveni.

Copii, va iubesc. Va iubesc atâtde mult.



Asa ca ia-ti talpasita repede,ia-ti talpasita înainte sa se

stearga siultlma'geana de luniina, ia-titalpasita din Derry, dinamintire... Dar nusi din dorinta. Asta ramâne,stralucitorul medalion a tot ce

am fost siam crezut, copii fiind, a tot cea stralucit în ochii nostri cândne rata-ceam si vântul sufla în noapte.

Ia-ti talpasita si încearca saîti pastrezi surâsul. Prinde unmicrock and roii la radio siîndreapta-te spre toata viata ce

exista, cu iotcurajul pe care-l poti gasi sitoata credinta de care poti dadovada. Fii



viteaz, fii drept, nu te lasa.

Iar restul e întunecime.

plecarea.

Asadar pleci, si simti impulsulde a privi în urma, de a maipriviîn urma doar o data pe cândasfintitul se stinge, ca sa maivezi o ultimadata acel sever orizont din NewEngland - turlele, Turnul de-Apa, Paulcu securea sa aruncata pe unumar. Dar poate ca nu-i o idee

chiar atâtde buna sa te uiti înapoi -toate povestile spun asta. Uitece i s-a întâm-



plat nevestei lui Lot. Mai binesa nu întorci capul, mai bine sa

crezi ca-Hei!

- Hei, domnu', matale...- ...fii atent!

- Nebunu' dracu' o sa...

Cuvintele plesneau pe alaturi încurent, la fel de lipsite desens capavilioanele în vânt saubaloanele dezlegate. Iatabariera de avarie;



236

ORASUL BÂNTUITEPILOG

237

simtea aroma fumegânda a gazuluide la cabane. Vedea beznacascatade pe locui unde se aflasestrada, auzea apa mohorâtasiroind acolo josîn tenebrele încâlcite, si râdeala auzul ei.

O trase pe Silver cu putere sprestânga, atât de aproape debariere,



încât un crac de pantaloni chiari se freca de una dintre ele.

Rotile IuiSilver se aflau la mai putin detrei degete de locul undeasfaltul se ter-mina în gol, si i se termina sispatiul de manevra. în fata, apa

rosesetoata strada si jumatate dintrotuarul din fata Magazinuluide BijuteriiCash, Barierele închideauaccesul pe ceea ce mai ramasesedin trotuar.

-Bill?

Era vocea Audrei, buimaca si

putin cam groasa. Suna de parcatoc-mai s-ar fi trezit dintr-un somnadânc.



- Bill, unde suntem? Ce facem1}

-Hai-ho, Silver! striga Bill,îndreptând schelaria gonindacare eraSilver drept spre bariera deavarie ce statea în unghiuri

drepte fata devitrina giuvaiergeriei.

~Hai-ho, SILVER, HAAAIDEEE!

Silver lovi bariera cu mai binede saizeci .de kilometri pe orasi olua în zbor, cadrul într-odirectie, cele doua suporturi înforma de A în

altele doua. Audra tipa si îlstrânse pe Bill cu atâta putere,încât i se taie



respiratia. In sus si în jos peMain Street, Canal Street si

Kansas Street,oamenii stateau în usi si petrotuare, privind uluiti.

Silver tâsni pe puntea detrotuar scobit pe dedesubt. Bill

îsi simtisoldul si genunchiul stângciupind latura magazinului debijuterii. Simtiroata din spate a lui Silverlasându-se dintr-o data în jossi întelese catrotuarul se prabusea pe urmelelor...

... Si atunci miscarea de

întoarcere a lui Silver îireaduse pe teren



solid. Bill coti ca sa evite olada de gunoi rasturnata si se

napusti dinnou pe carosabil. Frânescrâsnira. Vazu masca unuicamion enorm apro-piindu-se si tot nu putu sa seopreasca din râs. Fulgera prin

spatiul pecare uriasul camion îl ocupa,mergând în zigzag, cu o secundaîntreagaînainte ca acesta sa ajungaacolo. Ei, cacat, timp berechet!

Urlând, cu lacrimile tâsnindu-idin ochi, Bill suna din goarnaluiSilver, ascultând fiecare latrat

ragusit ce se încastra în luminavie a zilei.



- Bill, o sa ne frângem gâtulamândoi! striga Audra, si, desi

în glasi se simtea spaima, totusirâdea.

Bill coti înclinând-o pe Silversi de asta data o simti pe Audra

aple-cându-se o data cu el, facândbicicleta mai usor de controlat,ajutându-1în a-i face pe amândoi sacoexiste cu ea, cel putin pentruacel micmoment compact din timp, subforma a trei fiinte vii.

- Asa crezi?_îi striga el peste

umar.

-Sunt sigural tipa ea si imediatîl apuca de partea din fata a



blugilor, unde se simtea oerectie imensa si vesela. Da' nu

te opri!.Oricum n-avea nimic de spus.Viteza Iui Silver se scurse peUp-Mile Hill, vuietul greu a!cartilor de joc redevenind

simple împus-caturi izolate. Bill se opri sise întoarse spre ea. Era palida,cu ochiimari, evident speriata siconfuza... Dar treaza,constienta si zâmbitoare.

- Audra, rosti el, râzândîmpreuna cu ea.

O ajuta sa descalece de peSilver, rezema bicicleta de unzid de ca-



ramizi din apropiere si oîmbratisa. O saruta pe frunte,

pe ochi, pe obraji,pe gura, pe gât, pe sâni.

în acest timp, ea îl strânse lapiept.

- Bill, ce se întâmpla? Mi-aducaminte ca am coborât din avionlaBangor, si nu-mi mai amintescnimic de dupa aceea. Esti bine?

-Da.

-Si eu?

»

- Da. Acum..



îl împinse astfel ca sa-1 poataprivi: -

.Bill, tot te mai bâlbâi?- Nu, spuse Bill si o saruta.Mi-a trecut bâlbâiala.- De tot?- Da. Cred ca de data asta mi-a

trecut de tot.- Ai spus ceva despre rock androii?- Nu stiu. Am spus?- Te iubesc, replica ea.

Bill dadu din cap si zâmbi. Cândzâmbea, arata foarte tânar, chelsau nu.

- Si eu te iubesc. Si ce altcevaconteaza?

8



Se trezeste din acest vis

incapabil sa îsi aminteascaexact ce anumefusese, în afara de simplul faptca a visat ca era din nou copilAtingepielea neteda a sotiei care îsi

doarme somnul ei cald si îsiviseaza pro-priile ei vise; se gândeste ca ebine sa fii copil, dar e bine sisa fii ommare si sa ai puterea de acugeta la misterul copilariei...la credintelesi dorintele ei. Am sa scriudespre toate astea într-o bunazi, îsi spune,

si stie ca nu-i decât un gând alzorilor, un gând de-dupa-vis.Dar e placut



sa gândesti astfel o vreme înlinistea curata a diminetii, sa

te gândesti lacopilarie si la propriile eidulci taine ce confirmamortalitatea, si lafaptul ca mortalitatea definestetot curajul si toata iubirea. Sa

te



238

ORASUL BÂrrruITgândesti ca ceea ce a privitînainte trebuie sa priveasca siînapoi, si cafiecare viata îsi faureste

propria-i imitatie a nemuririi:o roata.

Sau cel putin asa gândestecâteodata Bill Denbrough înacele zoride zi dupa ce a visat, cândaproape îsi aminteste decopilaria sa si deprietenii cu care a împartasit-o.

Aceasta carte a fost începuta înBangor, Mâine, la data de 9 sep-



tembrie 1981, si a fostîncheiata în Bangor, Mâine, la

data de 28 decem-brie 1985.

BIBLIOTECA PERSONALA

PAUL E. BACKET

NR, < _

Aparitii recente în colectiaNAUTILUS:

Lois McMaster BujoldDANS ÎN OGLINDA

Traducere din limba engleza deGABR1EL STOIAN

Patrick Herbert DUNE 7 -CARTEA BRUNDURILOR

stephen king - orasul bintuit v3.pdf

Documents