Forum22 Aspecte privind impactul gazelor naturale neconvenţionale asupra sectorului energetic la nivel mondial –

Dr.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU

66 Evaluarea calităţii conductelor pentru transportul gazelor naturale la presiune înaltă (I) – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

1111 Investigarea geologică şi hidrogeologică a amplasamentului depozitului de deşeuri urbane din comuna Vidra, jud. Ilfov – Alexandru GHEORGHE, Mihaela STĂNCIUCU, Giuliano TEVI

2020 Recunoaşterea faliilor în imagini satelitare de teledetecţie. Studiu de caz – Drd. mat. Manuel VAIS

LEX24 ORDIN Nr. 15 din 25 februarie 2011 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că3232 Anul fi nanciar-bancar 2011 – Ing. Mihai OLTENEANU

3434 În memoria înaintaşilor – Ing. Mihai OLTENEANU

3434 Efi cienţa energetică, condiţie esenţială pentru o dezvoltare durabilă – Ing. Mihai OLTENEANU

Personalităţi3737 Profesorul Ion BĂNCILĂ – un OM pentru eternitate – Ing. Justin ANDREI

Info4141 Piaţa petrolului la cote elevate, profi turi mărite – Ing. Constantin CĂPRARU

4848 Banatul seismic – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU, Ing. Zina MALIŢA

5252 Dinamica actuală a suprafeţei scoarţei din România – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU, Ing. Miron N. POPESCU

5656 Planifi carea şi dezvoltarea urbană – necesitate a lumii moderne – Conf.univ.dr.ec.ing. Daniela ENĂCHESCU, Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA

4949Ar asigura dezvoltarea creditării în moneda locală o creştere mai viguroasă și mai puţin volatilă a economiei României? – Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

6161 Pieţele de capital şi perspectivele de ieşire din criză ale României – Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

6363 Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse petroliere.

6464Cursul leului şi rata dobânzii în 2008-2010.Preţurile produselor petroliere la distribuţie.Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti.

Revistă editată de Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“

RedacţiaCP 200 OP 22 Bucuresti

tel. 0372.160.5990741.08.64.00

fax 0318.174.420e-mail: violeta.dumitriu@petrom.com

Director fondator Director executivGheorghe BULIGA Violeta ŞUFAN-DUMITRIU

Tehnoredactare:Alexandru FLOAREAwww.est-cardinal.ro

Tipar:S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322

NOTA REDACŢIEI:Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, utilizată, stocată în diferite sisteme sau transmisă electronic, mecanic etc., fără permisiunea prealabilă scrisă a SIPG, proprietarul dreptului de copyright.

CUPRINS

2

Forum

Criza economică mondială, creș terea specta-culoasă a pro ducției gazelor naturale din șisturi în Statele Unite în ultimul deceniu, darea în folosință și construcția de noi uzine de prelucrare a gazelor lichefi ate au bulver sat piața mondială a gazelor natu rale. Conform ultimelor analize, gazele neconvenționale vor deveni următorul combustibil fosil mondial și vor înregistra o creștere de până la 71% până în anul 2030. O primă consecință a promovării acestor resurse va fi scăderea inevitabilă a prețului la gazul metan și decuplarea prețului acestuia de evoluția prețului petrolului.

Acumulările de gaze neconvenționale sunt defi nite, pe plan internațional, ca fi ind acele acumulări de gaze care nu pot fi exploatate cu tehnologia convențională, necesitând tehnologii noi, echipamente şi completări speciale mult mai complexe decât cele convenţionale.

Aceste acumulari de gaze neconvenționale nu au caracteristicile „convenţionale” geologice, care defi nesc un zăcământ convenţional (roca-mamă, roca-rezervor, capcana, roca izolatoare, etanşeitate etc.).

Exemple de acumulari de gaze neconven-ţionale:

„• Tight gas” („TG”): gaz „cantonat” în roci cu permeabilitate extrem de redusă; necesită sonde orizontale şi fracturări hidraulice masive, complexe; „Shale gas” („SG”)• : gaz „cantonat” în marne şi argile cu porozitate şi permeabi-litate extrem de scăzute, gazul fi ind „adsorbit” în matricea marnelor; necesită fracturări hidraulice masive, complexe. Gazul este produs întâi din spaţiul poros, prin fracturi, presiunea scade şi gazul se „desoarbe” din matrice rezultând Coal Bed Methane („CBM”), similar cu „shale gas”, dar gazul se găseşte „adsorbit” în carbune.

Este evident aşadar că tehnologiile de completare a sondelor şi de fracturare joacă rolul crucial în promovarea şi exploatarea economică a acestor acumulări, odată ce acestea au fost puse în evidenţă şi evaluate ca resurse potenţiale prin cercetări geologice, tehnologii speciale, noi, neconvenţionale.

Practica internaţională din ultimii 25 de ani a demonstrat că nu toate rocile (marnele în special) sunt similare, iar înţelegerea clară a diferenţelor şi asemănărilor (pe baza unor evaluări complexe şi de

Abstract: Tight gas refers to natural gas in underground reservoirs with low permeability. A

generally accepted industry defi nition is reservoirs that do not produce economic volumes of natural gas without assistance from massive stimulation treatments or special recovery processes and technologies, such as horizontal wells. Low permeability is primarily due to the fi ne-grained nature of the sediments, compacion, or infi lling of pore spaces by carbonate or silicate cements.

Aspecte privind impactul gazelor Aspecte privind impactul gazelor naturale neconvenţionale asupra naturale neconvenţionale asupra

sectorului energetic la nivel mondialsectorului energetic la nivel mondial

Dr.ing. Gheorghe RADU Director Romgaz S.A.

Dr.ing. Valentin SANDU Romgaz S.A.

Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

3

Figura nr. 1: Prezentare schematică a tipurilor de acumulări geologice de gaze naturale.

Aspecte privind impactul gazelor naturale neconvenţionale asupra

sectorului energetic la nivel mondial

durată) este crucială în determinarea comercializării. În sinteză, necesităţile de evaluare a rocilor şi a conţinutului de gaze sunt următoarele:

delimitarea pe orizontală a suprafeţei • extinderii acumulărilor de GNN;delimitarea pe verticală a extinderii • acumulărilor de GNN (de pildă, la un capăt al acumulărilor pot fi 100 m marne, la celălalt 400 m);estimarea cantităţilor de gaze (rezerva • geologică): gaze „libere” în porozitate, gaze „adsorbite” în matrice;estimarea debitelor potenţiale iniţiale şi • declinul probabil; permeabilitatea sistemului poros şi a • matricei; tipul şi frecvenţa fracturilor şi tipul de • tehnologii de fracturare de testat/de aplicat; presiunea. •

Pentru a fi atractive din punct de vedere economic, exploatările de gaze neconvenţionale (indiferent de natura lor) necesită suprafeţe/grosimi semnifi cative.

Indiferent de experienţele unei companii în diferite areale geologice, fi ecare nouă acumulare de GNN într-o regiune geologică necesită o evaluare specifi că adecvată, detaliată şi cât mai riguroasă din punct de vedere geologic şi al ingineriei de zăcământ a caracteristicilor petro-fi zice a rocilor:

prelevarea unor cantităţi mari de carote • mecanice pentru analize speciale; determinarea Conţinutului Organic Total • (COT);determinarea conţinutului de gaz în rocă • (curbe Langmuir);

evaluarea rezervei geologice în matrice şi a • factorului de recuperare; evaluarea proprietăţilor mecanice ale • rocilor; selectarea unui minimum de tipuri de • tehnologii de fracturare; determinarea a cel puţin două „strategii” de • a folosi fracturări pe verticală în „trepte”.

Comportarea în exploatare a sondelor: debitul acestora scade inţial vertiginos (declinul în primul an poate fi de 60-80%), apoi se aplatizează la debite economice şi producţia durează 25-30 ani sau mai mult.

Îmbunătăţirile aduse în ultimul deceniu în domeniul tehnologiilor şi echipamentelor, precum şi lecţiile învăţate din analize complexe şi analogii cu zăcămintele care au avut succes, au determinat creşterea rapidă a producţiei în bazine geologice noi.

Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) preconizează o creştere a producţiei din rezerve de gaze neconvenţionale de 71% până în anul 2030. Aşadar, acest segment ar deveni sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în următoarele decenii. Chiar dacă gazele naturale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazele neconvenţionale ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în SUA şi în Europa (ca urmare a unui „naţionalism al resurselor”). Datorită gazelor neconvenţionale, SUA devin independente din punct de vedere energetic aproape peste noapte. Conform unui studiu realizat de Universitatea Rice, gazele neconvenţionale ar putea reduce dramatic şi dependenţa Europei de Rusia şi de ţările din Golf. Prin urmare, se prevede că explorarea şi evaluarea rezervelor de gaze neconvenţionale în Europa va deveni extrem de importantă.

4

Forum

Confl ictele energetice dintre Rusia şi Ucraina (pe tema gazelor naturale) şi criza economică mondială fac ca România să-şi îndrepte atenţia, alături de alte state din centrul şi estul Europei, către rezervele neconvenţionale de gaze. Potrivit Bloomberg, România va fi unul dintre statele unde gigantul petrolier Statoil va dezvolta câmpuri de gaze naturale din surse neconvenţionale.

Gigantul petrolier american ConocoPhillips, unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale din America de Nord, s-a alăturat cursei prin lucrări de foraj de cercetare în Polonia. De asemenea, Exxon Mobil, cea mai mare companie din lume, explorează deja suprafeţe semnifi cative în Germania şi Ungaria.

Potrivit aceleiaşi surse, ConocoPhillips şi rivalii săi speră că nevoia unică a Europei de noi surse de alimentare a pieţei cu gaze va ajuta investiţiile lor pe continentul european să reziste mai bine decât cele din America de Nord, unde supraalimentarea a adus preţurile la minim în ultimii şapte ani.

Analiştii apreciază că marile companii petroliere americane îşi testează direct expertiza lor în Europa, unde rezervoarele ar putea fi la fel de promiţătoare ca şi cele din SUA, mai ales că majoritatea zonelor nu au fost testate.

În acest moment, Europa se afl ă cu mult în urma SUA, deoarece nu a început exploatarea masivă a acestor resurse. Jumătate din gazele produse în SUA provine din surse neconvenţionale, iar piaţa gazelor din UE ar putea fi revoluţionată dacă s-ar trece de la gazul tradiţional la gaze neconvenţionale.

Exploatarea gazelor neconvenţionale a dat peste cap echilibrul pieţei energetice şi ar putea dărâma

monopolul Gazpromului. Polonia a început deja, cu ajutorul fi rmelor americane, exploatarea gazelor de şist de pe teritoriul său. Până acum erau considerate difi cil de exploatat, încât nimeni nu s-a gândit că ar putea suplini vreodată gazele convenţionale. În ultimul deceniu Statele Unite au dezvoltat o tehnologie efi cientă de extracţie a acestor gaze „prinse” între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune afl ate mai la suprafaţă decât zăcămintele de gaze convenţionale.

În ultimii cinci ani, fi rme mai mici de profi l au reuşit să dezvolte această piaţă energetică. În prezent, în SUA – din Ohio şi până în Pennsylvania – au fost săpate peste 50.000 de sonde de mică adâncime. Graţie exploatării acestor zăcăminte, Statele Unite au reuşit să scape de furnizorii externi (Rusia şi Qatar), producţia de gaze naturale neconvenţionale crescând de la 9 mld. mc în 2000 la 125 mld. mc în 2010 (Sursa: UNECE – Working Party on Gas, ianuarie 2011). Acest fapt a determinat redefi nirea politicii SUA în privinţa importului de GNL, în sensul că din ţară importatoare, Statele Unite vor deveni ţară exportatoare de GNL începând cu 2015 (vor fi construite două terminale de lichefi ere).

Succesul american a determinat şi alte ţări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependenţa de gazele ruseşti şi arabe şi dacă nu deţin pe teritoriul lor preţioasa resursă. Canada a descoperit deja gaze neconvenţionale în Apalaşi şi în Columbia Britanică.

Subsolul Poloniei ar conţine şi el sufi ciente gaze de şist, ce i-ar asigura consumul intern pentru 200 de ani. Cantităţi enorme din acest gaz ar exista, potrivit estimărilor, şi în India (mai ales în

Figura nr. 2: Sonde de exploatare a gazelor convenţionale şi neconvenţionale.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

5

provincia Rajasthan), în Africa de Sud şi chiar în mereu avida de energie Chină.

Se estimează că rezervele mondiale de gaze neconvenţionale ar putea fi de patru ori mai mari decât cele convenţionale. Până în prezent, afacerea nu a atras decât companii energetice de talie medie; giganţii petrolieri au fost mult mai interesaţi să câştige cursa exploatărilor off-shore. Aşa se face că cele mai „mari” fi rme care se ocupă de gazele neconvenţionale sunt Chesapeake şi Devon Energy, companii născute cu mai puţin de 40 de ani în urmă în Oklahoma. Companiile mici au un mare avantaj: sunt mult mai mobile – condiţie esenţială într-o afacere afl ată în perpetuă mişcare.

Cu un subsol bogat în gaze neconvenţionale, Polonia se gândeşte deja că a scăpat de dependenţa de gazul rusesc. Atât Rusia, cât şi alţi producători de talie mondială, precum Qatar, Algeria şi Norvegia, sunt deja afectaţi. Pe de o parte au rămas cu 80 de milioane de tone de gaz lichefi at pe stoc, căci anumite state au reuşit să-şi micşoreze exporturile, şi, pe de cealaltă parte, statele-client ar putea cere renegocierea contractelor, pentru a stabili un preţ mai avantajos. Deocamdată gazele au devenit mai ieftine doar în America de Nord – singura piaţă cu adevărat liberă. Pentru moment, în restul lumii, preţul gazelor naturale rămâne acelaşi sau chiar creşte, deoarece este calculat în funcţie de cel al petrolului, au la bază contracte pe termen lung, însă schimbarea nu este departe. Spre deosebire de SUA, unde subsolul aparţine proprietarului terenului, în Europa este nevoie (în unele state) de zeci de aprobări pentru a putea exploata resursele ce s-ar găsi pe propriul teren.

AIE a preconizat, recent, că până în 2030 producţia de gaze neconvenţionale (de şist, metan din straturile de cărbune, zăcăminte din terenuri nisipoase) va creşte cu peste 70%. Mai mult, dacă gazele naturale convenţionale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazele neconven-ţionale ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în SUA şi în Europa, apreciază experţii.

Deşi folosirea sa este cu mult mai puţin poluantă decât cea a cărbunelui, impactul produs de săparea şi completarea sondelor, asupra mediului, nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă. Substanţele chimice utilizate în procesul de fi surare a rocilor riscă să ajungă, în multe cazuri, chiar în pânzele freatice, poluându-le. În plus, accidentul petrecut la Clearfi eld a provocat scurgerea unei cantităţi importante de gaze în atmosferă, punând sub semnul întrebării siguranţa procedeelor de săpare, completare şi exploatare a sondelor aferente acestor resurse.

În concluzie, cercetările şi aplicaţiile privind extragerea gazelor neconvenţionale capătă, de la an la an, o tot mai mare extindere în ţările dezvoltate. Criza energetică, resursele convenţionale limitate, prognoza epuizării lor într-un viitor apropiat impun găsirea din timp a unor noi resurse alternative.

Bibliografi e:Wasti, S. – 1. Gas Strategies Consulting Database, London, 2009.Fineren, D. – 2. Gas crisis risk lingers for next winter, Gas Strategies, London, 2009.Bourjas, D., Hugout, B. –3. Unconventional Gas – Technological Innovations for Increased Effi ciency, Houston, 2007.

Figura nr. 3: Exemple de progresie în timp a proiectelor de GNN.

6

Forum

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERUExpert ISO – CENS.I.P.G. Bucureşti

E v a l u a r e a c a l i tă ţ i i c o n d u c t e l o r p e n t r u E v a l u a r e a c a l i tă ţ i i c o n d u c t e l o r p e n t r u t r a n s p o r t u l g a z e l o r n a t u r a l e t r a n s p o r t u l g a z e l o r n a t u r a l e

l a p r e s i u n e î n a l t ă ( I )l a p r e s i u n e î n a l tă ( I )

Sistemele Instrumentate de Securitate (SIS) sunt concepute şi folosite pentru a preîntâmpina sau a atenua evenimente periculoase, pentru a proteja oamenii sau mediul înconjurător sau pentru a preveni deteriorarea echipamentelor de proces.

Nivelul de integritate de securitate înseamnă reducerea riscurilor la un nivel tolerabil.

Pentru a asigura integritatea şi un nivel ridicat de disponibilitate al conductelor de transport a gazelor naturale la înaltă presiune, se utilizează PIMS (Pipeline Integrity Management System)1 care îndeplineşte în totalitate cerinţele actuale cuprinse în reglementările şi standardele în vigoare.

PIMS este conceput pentru a garanta securitatea personalului şi a publicului larg, pentru a proteja 1 Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU, Evaluarea caracteristicilor de integritate ale instalaţiilor de gaze naturale, ,,SIPG – ALMANAH 2011”, Editura SIPG, Bucureşti, 2010

mediul şi pentru a asigura fi abilitatea funcţionării conductei în acelaşi timp cu cerinţele tehnice şi economice.

Datele au fost analizate şi evaluate din punct de vedere probabilistic, pe baza unor criterii standard. Acest lucru înseamnă că spoturile de defecte şi defectele singulare sunt precis evaluate şi localizate2.

Conceptul de bază al PIMS este integritatea conductei. Exercitarea PIMS în cadrul companiei trebuie să acopere toate funcţiile relevante din procedurile de operare şi întreţinere ale conductei, cum ar fi : politicile companiei, identifi carea pericolelor, operaţiunile de monitorizare, de diagnosticare şi de atenuare (acţiuni preventive şi

2 Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU – Evaluarea defectelor conduc telor pentru transportul gazelor naturale (Partea I şi II), ,,Monitorul de petrol şi gaze”, nr. 5 şi 7/2010, SIPG, Bucureşti.

Abstract: To ensure integrity and a high level of availability of its high-pressure gas pipelines, to

use PIMS which fully meets current requirements as contained in well-known regulations and specifi cations.

PIMS is designed to guarantee the safety of staff and the general public, to protect the environment and to ensure the reliability of pipeline operation while making allowance for technical and economic requirements.

Gas utilities are legally required to maintain their technical systems in a proper condition and to meet all relevant safety requirements in order to guarantee maximum security of supplies at all times. This is meant to ensure the „integrity” of systems. VNG uses PIMS (its proprietary Pipeline Integrity Management System) which fully meets the requirements listed in established regulations and specifi cations such as CEN/TS 15173 Gas supply systems. Frame of references regarding Pipeline Integrity Management System (PIMS) and CEN/TS 15174 Gas Supply Systems. Guideline for Safety Management Systems for natural gas transmission pipelines and ANSI B31.8S.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

7

corective), răspunsurile de urgenţă, elementele de formare de personal, de comunicare, comentarii etc. O parte esenţială a PIMS trebuie să fi e, de asemenea, clasifi carea riscurilor, evaluarea criticalităţii şi planifi carea acţiunilor, ţinând seama de întreţinerea bazată pe risc a conductei.

Calculul nivelurilor SIL (Safety Integrity Level) adecvate

SIL3 reprezintă un standard pentru securitatea nivelului de integritate.

SIL este o măsură a performanţei securităţii sistemului sau reprezintă probabilitatea defectării la cerere (PFD) pentru un SIF – Safety Instrumented Function sau SIS – Safety Instrumented System. Există patru niveluri distincte de integritate asociate cu SIL. Cu cât nivelul SIL este mai înalt, probabilitatea de defectare la cerere pentru sistemul de siguranţă este cea mai mică şi performanţa sistemului cea mai mai bună.

De asemenea, este important de menţionat că, pe măsură ce creşte nivelul SIL de obicei costul şi complexitatea sistemului cresc.

Nivelul SIL se aplică întregului sistem. Produsele individuale sau componentele nu au rating SIL. Nivelurile SIL sunt utilizate atunci când este pusă în aplicare o funcţie SIF, care trebuie să reducă un nivel de risc existent intolerabil al unui proces la o funcţie de risc tolerabil.

Calcularea nivelului SIL adecvat pentru produse individuale reprezintă un efort combinat între calitatea corporativă, inginerie, şi o terţă parte pentru validarea calculelor.

Etapele includ predicţia ratei defectării – FMEDA (Failure Mode Effects and Diagnostic Analysis) – investigarea căilor de defectare şi o validare, efectuate de către o terţă parte.

Etapa 1. Predicția ratei de defectare. Acest pas iniţial reprezintă baza tuturor calculelor SIL pentru produs.

În cadrul produsului toate ratele de defectare ale componentelor individuale contribuie la rata globală de defectare a produsului.

1. Predicţia ratei de defectare a componentelor individuale ale BOM sunt calculate pe baza unei componente de tip şi a unui circuit bias.

2. Rata de defectare a produsului reprezintă suma tuturor ratelor de defectare4 ale unei componente.3 Nivelul de integritate (SIL) reprezintă marja de securitate în funcţie de conformitatea cu IEC 61508, dependentă de combinaţia de SFF şi toleranţă.4 Altfel pot fi considerate ca probabilităţi de defectare.

Etapa. 2. Failure Mode Effects and Diagnostic Analysis (FMEDA). Failure Mode Effects and Diagnostic Analysis (FMEDA) este o tehnică care evaluează şi cuantifi că capacitatea produsului de auto-diagnosticare.

Fiecare mod de defectare a componentei şi rata de defectare sunt listate.

Modurile de defectare sunt determinate ca sigure (produs detectat capabil la foc/gaz) sau periculoase (produsul detectat incapabil la foc/gaz).

Fiecare mod de defectare în condiţii de securi-tate şi periculozitate este determinat ca detectabil sau nedetectabil de diagnosticele produsului.

Rezultatul reprezintă o listă a tuturor componentelor şi a modurile lor de defectare. Modul de clasifi care a defectului ca: detectat ca sigur (SD – Safe Detected), detectat ca nesigur (SU – Safe Undetected), detectat ca periculos (DD – Dangerous Detected) sau detectat ca nepericulos (DU – Dangerous Undetected), iar rata de defectare a fi ecărei clasifi cări utilizează rezultatele ratei prescrise (ISD – Interval SD, ISU – Interval SU, IDD – Interval DD, IDU – Interval DU).

Etapa 3. Investigarea defectului. Modurile de defectare cunoscute, care nu au fost clasifi cate în timpul etapei FMEDA, sunt investigate folosind produsul real.

Acest lucru necesită scurtcircuitarea şi deschiderea componentei şi identifi carea clasifi -cării defectului – SD, SU, DD, DU.

Etapa 4. Calcularea SFF, SIL și PFD. Nivelul SIL al produsului este stabilit defi nitiv din SFF şi PFD.

Formulele folosite sunt următoarele: SFF = (ISD + ISU + IDD) / (ISD + ISU + IDD + IDU)PFD = (IDU)(Proof Test Interval)/2 + (IDD)(Down Time or Repair Time)

Nivelul SIL este determinat apoi din SFF5 pentru echipamente de tip B, după IEC 61508 din tabelul de mai jos:

SFF Hardware Defect Toleranță*0 1 2

< 60% Nedefi nit SIL 1 SIL 260%-< 90% SIL 1 SIL 2 SIL 390%-< 99% SIL 2 SIL 3 SIL 4

> 90% SIL 3 SIL 4 SIL 4* O toleranţă de defectare N înseamnă că (N+1) defecte

ar putea produce o pierdere a funcţiei de securitate.5 Fracţiune de Securitate de Defectare (SFF) – fracţiune din de-fectare care nu are potenţialul de a pune sistemul de securitate într-un context periculos sau în starea funcţiei de defectare.

8

ForumEtapa 5. Opinia terței părți. Toate rezultatele

din paşii de mai sus sunt transmise unui terţe părţi pentru revizuire şi validare.

Alegerea unui sistem SILIdentifi carea unei toleranţe a riscului este

subiectivă şi specifi că. Proprietarul/operatorul trebuie să determine nivelul acceptabil de risc pentru personal şi activele de capital pe baza fi losofi ei companiei, cerinţele de asigurare, bugetele şi mulţi alţi factori. Un nivel de risc care este admisibil pentru un proprietar, poate fi inacceptabil pentru un alt proprietar.

Atunci când se determină dacă este necesar un sistem SIL 1, SIL 2 sau SIL 3, primul pas este de a desfăşura un proces de analiză a riscurilor, pentru a determina securitatea funcţională şi pentru a identifi ca nivelul de risc tolerabil.

După toate efectele de reducere a riscurilor şi de atenuare din Sistemul de Control al Procesului de Bază (BPCS), sunt luate în considerare şi

alte nivele de protecţie. Un utilizator trebuie să compare riscul rezidual faţă de toleranţa lor la risc. Dacă există încă un nivel de risc inacceptabil de ridicat este determinat un factor de reducere a riscului (RRF) şi este calculat SIS/SIL.

RRF este inversul probabilităţii de defectare pentru SIF/SIS (vezi tabelul de mai jos).

Selectarea nivelului adecvat SIL trebuie să fi e făcută cu atenţie. Costurile cresc considerabil, pentru a atinge nivelurile mai mari SIS/SIL.

De obicei, în industria de petrol şi gaze companiile acceptă modele SIS până la SIL 2. Dacă un proces de analiză de pericol indică o cerinţă SIS pentru un SIL 3, cel mai adesea proprietarii vor solicita unei fi rme de inginerie o reproiectare a procesului, pentru a reduce procesul intrinsec al riscului.

Risc zero nu există; din Figura nr. 1 rezultă riscul rezidual, ca diferenţă a nivelului de risc tolerabil şi ordonată, raportat la riscul inerent activităţii.

Figura nr. 1: Principiul general de reducere a riscului. (Sursa: IEC 61508)(Legenda: Niveau de risque tolerable = Nivel de risc tolerabil; Risque inherent à l’activité = Risc inerent

activităţii; Procédé = Procesul/ Procedeul; Autres = Altele; Mech = Mecanice; SIS = Sistemul Instrumentat de Securitate; Alarmes = Alarme; BPCS = Sistemul de Control al Procesului de Bază)

Safety Integrity Level Factor de Reducere a Riscului SIL 4 100,000 to 10,000 SIL 3 10,000 to 1,000 SIL 2 1,000 to 100 SIL 1 100 to 10

ANSI/ISA 84.00.01-1996 a fost primul standard elaborat de către Comitetul ISA SP84 menit să abordeze necesitatea creşterii securităţii prin reducerea sistematică a procesului de risc. Standardele sunt actualizate aproximativ la fi ecare 5 ani, şi cea mai recentă versiune a fost lansată în 2004. Noua versiune adoptată este standardul IEC

61511 şi adaugă versiunea originală din 1996 a ANSI/ISA 84 drept clauză „de bunic”.

IEC 61508 este un standard-umbrelă, elaborat de Comitetul Internaţional de Electrotehnică în anul 1998, care este bazat pe ANSI/ISA 84 şi se aplică pentru toate industriile. Standardul IEC 61508 este privit ca documentul după care vânzătorii

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

9

urmează să obţină certifi care pentru ratinguri SIL adecvate pentru produse şi componente de sistem.

IEC 61511 a fost lansat în 2003 şi a fost dezvoltat special pentru a aborda securitatea funcţională în industria de proces. Acest document este folosit de către utilizatorii fi nali pentru a implementa cu succes sistemul managementului de securitate pe parcursul întregului ciclu de viaţă al unui sistem.

Este important de reţinut că nici unul dintre standarde nu sunt prescriptive, dar sunt bazate pe performanţă. Standardele prezintă orientări pentru cele mai bune practici, dar nu identifi că procedurile specifi ce de punere în aplicare.

În acest context, standardul IEC 61508 speci fi că atât evaluarea riscului (grafi cul de risc – Figura nr. 1), cât şi măsurile care trebuie luate în proiectarea funcţiilor de securitate.

Aceste măsuri includ „evitarea defectării” (defecte sistematice) şi „controlul defectării” (defecte sistematice şi aleatoare).

Standardul specifi că generic cerinţele pertinente pentru componentele şi sistemele utilizate în funcţiile de securitate. De asemenea, permite să fi e

dezvoltate standarde specifi ce pentru alte aplicaţii (de exemplu: IEC 61511).

IEC 61511 defi neşte criteriile de selecţie pentru componentele funcţiilor de securitate.

Avantajele standardizării SIL:armonizează la nivel internaţional proce- –durile de evaluare a sistemelor de securitate;evaluează sistemele de control ale procesului –interconectat, în care relaţiile au efecte una asupra alteia, privind defectarea sistematică şi previne defectările prevăzute de statistici aleatoare;stabileşte documentaţia „Managementului –ciclului de viaţă – Life Cycle Management“, adică a tuturor etapelor de funcţii relevante implicate în proiectare şi dezvoltare;evaluează complet întreaga funcţie de –securitate;necesarul de securitate poate fi atins cu –instrumente SIL evaluate, fără schimbarea pe scară largă a tehnologiei de proces.

Relaţia dintre standardele IEC 61508 şi IEC 61511 este prezentată în Figura nr. 3.

Figura nr. 3: Relaţia dintre IEC 61508 şi IEC 61511.(Legendă: Process sector safety instrumented system standards = Standarde SIS de sistem pentru sectorul

de process; Manufacturers and Suppliers of devices = Producători şi furnizori de echipamente; Development of new hardware = Dezvoltare de noi hard-uri; Safety instrumented system designers, integrators and users =

Proiectanţi, integratori şi utilizatori SIS; Hardware with prior use = Hard cu utilizare prioritară)

Figura nr. 2: Interacţiunea dintre standardele funcţionale de securitate.

10

ForumNu există nici o îndoială că standardul de calitate

cel mai bun al unei conducte este la momentul fi nalizării execuţiei lucrărilor. Acest lucru se datorează unei mulţimi de norme şi standarde tehnice, majoritatea fi ind respectate meticulos în întreaga lume. De asemenea, ca urmare a încercării de rezistenţă la presiune – care în conducte de oţel, în mod normal, se apropie de limita de curgere a materialului –, se asigură astfel încercarea de încărcare cea mai convenabilă posibil pentru o structură de încărcare.

În prezent, conductele de înaltă presiune sunt proiectate pentru a oferi exact tensiunea maximă admisibilă atunci când presiunea nominală este aplicată.

Această abordare nu este numai economică, ci şi singura – faţă de oricare alte încărcări din acoperirea cu pământ, din trafi c etc. – care poate fi neglijată în general, în comparaţie cu încărcarea din presiunea internă.

Este evident că o conductă are o capacitate mică în ceea ce priveşte neglijarea tensiunilor

suplimentare, care rezultă, de exemplu, din efectul coroziunii sau distrugerile provocate de terţi. Acestea pot reduce capacitatea de încărcare în zone specifi ce sau pe arii mai largi, aşa cum se prezintă calitativ în Figura nr. 4.

Linia verde – „Standardul efectiv al unei conducte bine întreţinute” – reprezintă nivelul de calitate raportat la deteriorarea inevitabilă faţă de utilizarea zilnică6.

Inginerii de operare, pe de altă parte, ştiu din experienţă că nu există o nevoie imediată pentru lucrări de reabilitare sau modernizare ori de cîte ori calitatea unei conducte suferă.

Fiecare structură de încărcare are o rezervă de utilizare care permite şi compensează aceste efecte între anumite limite.

Sistemul-pilot de excelenţă al PIMS, în contextul conductelor de transport a gazelor naturale la presiune înaltă, trebuie să asigure prelucrarea computerizată a tuturor datelor referitoare la construirea, operarea, întreţinerea şi repararea conductei.

Implementarea în cadrul PIMS se realizează pe baza unor module concepute pentru:

analizele de eforturi şi deformaţii în –conductă;analizele înregistrărilor inspecţiilor – in-line ale conductei;analizele datelor din evaluări directe; –procesarea analizelor protecţiei catodice; –evaluarea riscului; –evaluarea cauzelor care pot produce –defecte;

6 Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU, Evaluarea caracteristicilor de integritate ale instalaţiilor de gaze naturale, ,, SIPG – Almanahul 2011”, SIPG, Bucureşti.

prelucrarea şi analiza de informaţii –diagnostic;elaborarea programului de reparaţii. –

Standardul SR EN 1594 – Sisteme de alimentare cu gaz. Conducte de transport pentru presiune maximă de lucru mai mare de 16 bar. Prescripţii funcţionale – reprezintă standardul de securitate de bază pentru proiectarea şi construcţia de conducte de gaze naturale în UE7.

Securitatea trebuie înţeleasă ca protecţia întregii infrastructurii de gaze naturale de toate ameninţările externe.7 A se vedea reglementările MARCOGAZ.

Figura nr. 4: Reprezentarea calităţii conductei pentru transportul GN.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

11

I n v e s t i g a r e a g e o l o g i că ş i h i d r o g e o l o g i că a I n v e s t i g a r e a g e o l o g i că ş i h i d r o g e o l o g i că a a m p l a s a m e n t u l u i d e p o z i t u l u i d e d e şe u r i u r b a n e a m p l a s a m e n t u l u i d e p o z i t u l u i d e d e şe u r i u r b a n e

d i n c o m u n a V i d r a , j u d . I l f ovd i n c o m u n a V i d r a , j u d . I l f ovAlexandru GHEORGHE – Universitatea Ecologică din BucureştiMihaela STĂNCIUCU – Universitatea din Bucureşti

Giuliano TEVI – Universitatea Ecologică din Bucureşti

IntroducereÎn conformitate cu obligaţiile asumate faţă

de Uniunea Europeană, în România se va sista depozitarea deşeurilor urbane până în 2017 la un număr de circa 100 de depozite de deşeuri urbane neconforme cu cerinţele Directivei 1999/31/CE. În paralel cu această activitate, de închidere şi ecologizare a acestor depozite, este necesară o activitate intensă de selectare de noi amplasamente pentru depozitele zonale. În acest cadru, investigarea geologică şi hidrogeologică trebuie să ocupe un loc important, întrucât bariera geologică condiţionează proiectarea şi operarea pe fi ecare amplasament. Astfel, am considerat utilă prezentarea sintetică a acestei investigări, pe amplasamentul impus pentru depozitul de deşeuri urbane de la Vidra, investigare care la vremea respectivă (1999-2000) a fost apreciată de specialişti.

1. Elemente fi zico-geografi ceAmplasamentul studiat este situat în marea

Câmpie a Vlăsiei, pe terasa inferioară (T3) a Argeşului. În toate subunităţile Câmpiei Vlăsiei relieful este relativ şters, cu energie, fragmente şi pante reduse, care nu favorizează dezvoltarea unor procese naturale periculoase.

Pe câmpuri şi terase, unde depozitul loessoid are grosimi mai importante, tasarea reprezintă principalul proces, acesta fi ind accelerat de activităţile agricole şi de existenţa unor perioade cu precipitaţii bogate, care au depăşit media multianuală. Au rezultat crovuri, concretizate pe harta topografi că prin curbe de nivel închise. Diametrele acestora pot atinge sute de metri şi adâncimi de 0,5-2,0 m.

Şi în zona amplasamentului cercetat există astfel de crovuri ce au diametre de 50-100 m. Aceste crovuri, asociate cu existenţa unui orizont

argilos de suprafaţă, pot conduce la apariţia proceselor de băltire şi la formarea unor zone cu exces de umiditate. Din informaţiile primite de la localnici, astfel de situaţii au existat în zonă, în prezent reapărând periodic.

Din analiza curbelor de nivel în limitele amplasamentului studiat, rezultă o declivitate generală de 2,20/00, măsurată între curbele de 66 şi 65 şi orientată paralel cu calea ferată şi canalul Tăbăcăriei.

Din punct de vedere climatic, trebuie reţinut caracterul temporar continental de tranziţie, cu accente de interferenţă a circulaţiilor atmosferice. În acest context, valoarea medie multianuală a precipitaţiilor la Bucureşti Filaret este de 589 mm/an, în timp ce evapotranspiraţia potenţială ajunge la 900 mm/an, rezultând deci o ariditate accentuată.

Reţeaua hidrografi că este reprezentată prin râul Sabar, care are ca afl uent pârâul Mamina, în care se varsă canalul Tăbăcăriei. Toate aceste văi au debite permanente.

Solurile caracteristice zonei sunt argilele iluviale, formate pe depozite loessoide. Din forajele executate, rezultă că grosimea orizontului A este de 40-50 cm.

2. Cadrul geologic şi hidrogeologic al zoneiDin lucrarea Studiul hidrogeologic de sinteză

al interfl uviului Argeș – Ialomița de R. Cădere ş.a., rezultă că unitatea geomorfologică Câmpia Vlăsiei este o câmpie aluvio-proluvială, acoperită de depozite loessoide cu microreliefuri de rovine şi crovuri. În această unitate, acviferele freatice se dezvoltă în depozite de nisipuri şi pietrişuri de vârstă pleistocen superior (qp3), depozite cunoscute sub denumirea de Strate de Colentina (orizontul superior) şi Strate de Mostiştea (orizontul inferior).

12

ForumStratele de Mostiştea sunt formate predominant

din nisipuri cu grosimi ce variază între 8 şi 20 m şi sunt separate de Stratele de Colentina (nisipuri şi pietrişuri) printr-un orizont argilos de 10-16 m grosime, dar care local se poate efi la până la dispariţie. Acviferul freatic localizat în acest complex se extinde pe tot interfl uviul Argeş–Ialomiţa şi este acoperit de depozite loessoide cu permeabilitate în general redusă, situaţie care generează (local) un caracter uşor ascensional al acviferului freatic.

Acviferul a fost testat hidrodinamic prin numeroase foraje, obţinându-se debite specifi ce de q = 1,0…6,0 l/s.m. şi conductivităţi hidraulice k = 10…30 m/zi. În aceste condiţii, acviferul reprezintă o sursă de alimentare cu apă. Datorită vulnerabilităţii la poluare a acviferului de Colentina, pentru folosinţe potabile este valorifi cat, de regulă, numai acviferul de Mostiştea, care este exploatat în majoritatea situaţiilor prin grupuri de foraje, împreună cu acviferul de Cândeşti.

Contextul hidrogeologic al zonei amplasa-mentului este completat de existenţa terasei inferioare (T3) a Argeşului, ale cărei aluviuni sunt depuse peste Stratele de Colentina. Din punct de vedere morfologic, denivelarea dintre câmpul înalt şi terasa T3 este redusă, astfel încât, sub raport hidrogeologic, acviferul din terasă se integrează în acviferul Colentina, ambele formând o entitate hidrodinamică.

La Vidra, pe terasa joasă T4, a fost executat un foraj F179, în care a fost identifi cat acviferul freatic, având o grosime mult mai redusă, de numai 5 m; acest foraj se găseşte la circa 5 km sud de amplasamentul studiat.

Zona hidrogeologică corespunzătoare pietri-şurilor de Colentina (care se dezvoltă pe interfl uviul Argeş–Dâmboviţa–Sabar–Pasărea) se caracterizează printr-o drenare destul de pronunţată a sistemelor acvifere freatice de către reţeaua hidrografi că, situaţie care este confi gurată şi în zona Sinteşti–Vidra, unde acviferul este drenat de râul Sabar.

3. Lucrări de teren şi de laborator efectuatePentru evaluarea geologică, geofi zică,

geotehnică şi hidrogeologică a amplasamentului impus s-a realizat un complex de lucrări de teren, care să permită caracterizarea detaliată a mediului geologic aferent, precum şi posibilitatea alegerii necesare (a sistemelor de etanşeitate şi de drenaj) pentru protecţia mediului înconjurător. Pentru atingerea obiectivelor propuse s-a efectuat un număr de 28 foraje.

În vederea identifi cării caracteristicilor geotehnice ale terenurilor, au fost prelevate din foraje 50 de probe de roci, dintre care 10 au fost netulburate.

Figura nr. 1: Schematizare infi ltrometru.

Analizele fi zico-mecanice au constat în determinarea granulozităţii prin cernere şi sedimentare, precum şi a limitelor de plasticitate şi a stării de consistenţă; pentru probele netul burate s-au efectuat determinări ale greutăţii volumice în stare naturală şi în stare uscată – ale umidităţii naturale, ale porozităţii şi indicelui porilor, ale gradului de saturaţie, ale modului de deformare edometrică, ale modului de tasare, ale unghiului de frecare interioară şi coeziunii. Având în vedere că terenurile cercetate se înscriu în categoria terenurilor loessoide, încercările de compresibilitate au inclus, conform normativului P7-92, determinarea tasării specifi ce prin umezire sub presiunea de 300 kPa.

Pentru obţinerea informaţiei hidrogeologice, s-au făcut măsurători de adâncime ale nivelului piezometric în toate forajele. Un număr de patru foraje s-au transformat în piezometre şi s-au efectuat două teste de infi ltrometrie în orizontul loessoid (Figura nr. 1).

Pentru analiza calităţii apei din acviferul freatic, s-au recoltat patru probe din piezometre (F10; F13; F19; F21). Pentru evaluarea hidrologică a canalului Tăbăcăriei, s-au făcut măsurători de viteze şi s-a recoltat o probă de apă (Figura nr. 2).

Investigarea geofi zică prin măsurători electro-metrice a avut ca obiectiv detalierea condiţiilor litologice.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

13

4. Secvenţa hidrogeologică din zona amplasamentului

Prin execuţia a trei foraje de referinţă, cu adân-cimi de 20 m, se pot face precizări privind secvenţa hidrogeologică din zona amplasamentului, care se încadrează în concepţia hărţii hidrogeologice la scara 1 : 1 000 000, foaia Vidra.

Deoarece controlul factorilor hidrogeologici este de maximă importanţă în proiectarea, execuţia şi exploatarea depozitului de deşeuri, atât din punctul de vedere al stabilităţii acestuia, cât şi al protecţiei mediului înconjurător, în continuare se va face o caracterizare hidrogeologică a fi ecărui complex sau orizont litologic identifi cat sub solul vegetal, care are o grosime variabilă între 0,40 şi 0,50 m.

Complexul superior argilos-prăfos1. poate fi considerat de tip genetic deluvial-proluvial, provenind din remanierea depozitelor loessoide, care în felul acesta şi-au pierdut proprietăţile macroporice. Domeniul granu-lometric al acestora atestă un conţinut de material argilos de 30%-40%, fapt care îi conferă un grad de impermeabilitate ridicat. Prin testarea în triaxial, a rezultat un ordin

de mărime al conductivităţii hidraulice (în stare saturată) k ≈ 10-6 cm/s, valoare ce este apropiată de limita inferioară a terenurilor impermeabile. Dacă condiţia de impermeabilitate poate fi considerată ca fi ind bună, în schimb condiţia de grosime a acestui strat (pentru a se constitui în geobarieră) este defi citară, întrucât pe amplasament complexul are o grosime variabilă între 0,40 m şi 3,40 (Figura nr. 3), rezultă că frecvenţa cea mai mare o au grosimile sub 1,0 m, iar valoarea maximă de 3,4 m s-a întâlnit în F2.Complexul loessoid2. , cu o grosime cuprinsă între 0,70 şi 4,0 m, nu prezintă un contrast granulometric faţă de complexul 1, astfel că procentul de material argilos variază între 20% şi 40%. Structura macroporică pronunţată, confi rmată de valoarea tasării specifi ce prin umezire (Im3 > 2%), generează o conductivitatea hidraulică mare. Astfel, din testările in situ executate a rezultat un domeniu de variaţie a acestui parametru între 3,5x10-4 şi 1,7x10-3 cm/s, valori care includ acest complex loessoid

Figura nr. 2: Harta cu izopahite ale complexului argilos-prăfos, cu precizarea poziţiei forajelor.

14

Forum

în categoria terenurilor semipermeabile. Datorită acestui caracter semipermeabil, există posibilitatea ca local, acolo unde la baza acestui complex este dispus un strat impermeabil argilos (lehm), să se formeze un cvasiacvifer. Acest acvifer cu nivel liber are o sarcină piezometrică redusă, o dezvoltare discontinuă şi se alimentează din precipitaţii. Complexul aluvionar grosier3. (detritic superior) aparţine terasei T3 şi prezintă proprietăţi de colectare şi fi ltrare favorabile acumulării unui acvifer freatic. Din forajele de referinţă a rezultat o stratifi caţie normală, de la nisipuri fi ne (la partea superioară) la nisipuri mijlocii şi grosiere,

cu pietriş şi bolovăniş (la partea inferioară a complexului). Considerând dimensiunile granulometrice şi rezultatele testului de lăcărire-revenire executat, apreciem o conductivitate hidraulică medie de k ≈ 10 m/zi (≈ 10-3 cm/s).Orizontul argilos 4. formează patul imper-meabil al acviferului freatic aluvionar şi, deşi prezintă grosimi reduse (0,50-0,90 m), extinderea lui este continuă pe întreg amplasamentul studiat, asigurând separarea acviferului aluvionar de acviferul Colentina. Cu toate acestea, ţinând seama de grosimea redusă şi de vârsta acestui orizont (pleistocenă), fenomenul de drenanţă între acviferul aluvionar 3 şi acviferul de

Figura nr. 3: Coloana litologică sintetică.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

15

Colentina este foarte probabil. În plus, în zonele în care orizontul 4 este posibil să se efi leze, complexele 3 şi 5 fuzionează hidrodinamic.Acviferul de Colentina5. este constituit din nisipuri şi pietrişuri, uneori cu intercalaţii argiloase. Grosimea totală a acestui complex acvifer se încadrează în limitele cunoscute pentru zona Municipiului Bucureşti, cu valori între 2,20 şi 6,40 m.Orizontul argilos6. separă acviferul de Colentina de acviferul Mostiştea, iar după datele celor trei foraje de referinţă el prezintă o bună continuitate, având grosimi de 3-4 m.Acviferul de Mostiştea7. este constituit din nisipuri medii şi fi ne, el având în zona Municipiului Bucureşti grosimi ce variază între 8 m şi 20 m. Acest acvifer este folosit în scopuri potabile, datorită vulnerabilităţii reduse la poluare. Talpa celor trei foraje de referinţă (afl ată la 20 m adâncime) s-a oprit la partea superioară a acestui acvifer.Coloana litologică 8. (Figura nr. 3), echivalentă cu noţiunea de secvenţă hidrogeologică, are un caracter sintetic, deoarece se raportează la variaţia grosimii pe toată suprafaţa amplasamentului.

Secvenţa (stratifi caţia) hidrogeologică sin teti-zată mai sus oferă elementele de bază necesare pentru stabilirea sistemului de etanşeitate şi de drenaj pe amplasamentul depozitului de deşeuri.

Problematica hidrogeologică a cuprins în continuare următoarele elemente specifi ce acviferului freatic aluvionar:

analiza şi interpretarea suprafeţelor piezo- –metrice;studiul regimului nivelurilor piezometrice; –testarea hidrodinamică a orizonturilor acvi- –fere prin lăcărire-revenire;monitoringul acviferului. –

Abordarea acestor elemente hidrogeologice pentru acviferul freatic aluvionar furnizează elementele necesare pentru o proiectare corectă a sistemului de etanşeitate şi de drenaj (barieră construită).

5. Condiţiile hidrogeologice ale zonei amplasamentului studiat

În cazul unui depozit ecologic de deşeuri urbane, problematica hidrogeologică constă în investigarea zonei vadoase (de aerare) şi a sistemului acvifer

freatic. Aceste două entităţi hidrogeologice pot fi afectate de procesele de poluare generate de levigat, zona vadoasă putând fi sediul unor procese de transfer în regim nesaturat, iar, în fi nal, acviferul freatic poate recepţiona aceşti poluanţi, procesul de poluare propagându-se pe cale hidrodinamică (prin advecţie) în zona din aval a acviferului.

Pe amplasamentul studiat, toate cele 11 foraje au deschis partea superioară a acviferului freatic – de Colentina – care, din punct de vedere litologic, este constituit dintr-un orizont de nisipuri cu pietrişuri, ce se continuă în partea superioară cu un orizont de nisipuri fi ne prăfoase-argiloase, cu grosimi reduse şi o dezvoltare continuă. Acest acvifer freatic, în ansamblu, este cu nivel liber, nivelul piezometric din foraje găsindu-se în partea superioară a orizontului de nisipuri cu pietriş sau chiar în limitele orizontului de nisipuri fi ne. Excepţie de la această regulă sunt forajele F2 şi F6, în care nivelul piezometric a fost ascensional, cu ∆H = 1,0 m, respectiv 1,1 m.

O astfel de situaţie locală trebuie pusă pe seama unei grosimi mai mari a orizontului loessoid. În felul acesta, adâncimile nivelului piezometric au o variaţie normală, cuprinsă între t = 2,70…5,0 m, valori ce corespund cu grosimile zonei vadoase.

Monitoringul (piezometric şi de calitate) acviferului freatic este obligatoriu în astfel de situaţii, mai ales că acesta este deja poluat. În acest sens, patru foraje au fost transformate (constructiv) în piezometre, respectiv F10-F13-F19– pe contur şi F21– în interiorul amplasamentului. Aceste piezometre vor funcţiona în continuare şi în perioada de exploatare a depozitului, pentru a se putea urmări comportarea hidrodinamică şi hidrochimică a acviferului freatic.

În perioada de execuţie a forajelor, în zilele de 3, 4 şi 5 septembrie 1999 (timp de 42 de ore = 1,75 zile), în zona Bucureştiului s-au produs precipitaţii continue, cu intensităţi mari, care la staţia Filaret au însumat 102,8 l/m2 (adică 102,8 mm). De regulă, regimul precipitaţiilor în luna septembrie este redus, media multianuală la Filaret fi ind de 39 l/m2. Faţă de media multianuală de P = 580 mm/an, rezultă că în cele 1,75 zile proporţia a fost de:

În aceste condiţii de maxime precipitaţii, pe baza adâncimii nivelului hidrostatic, se pot face evaluări privind răspunsul acviferului freatic la un astfel de regim pluviometric prin hidrograful nivelelor piezometrice. Răspunsul a fost practic

16

Forumimediat, dar de intensităţi diferite (∆H). Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în piezometrul F13, unde ∆H = 0,70 m într-un interval ∆t = 10 zile. Pentru celelalte trei piezometre parametrii sunt:

F10 – ∆ – H = 0,35 m; ∆t = 10 zile;F21 – ∆ – H = 0,20 m; ∆t = 2 zile;F19 – ∆ – H = 0,15 m; ∆t = 2 zile.

Valorile diferite ale celor doi parametri (∆H = 0,15…0,50 m; ∆t = 2…10 zile) refl ectă o variaţie mare a condiţiilor locale: litologia şi permeabi-litatea zonei vadoase, morfologia suprafeţei terenului etc.

6. Evaluarea permeabilităţii terenurilor loessoide pe baza testelor de infi ltrometrie

Termenul superior care încheie seria depozitelor cuaternare din Depresiunea Valahă, de pe toate formele majore de relief (interfl uvii, terase, mari conuri de dejecţie, cu excepţia zonelor inundabile), este reprezentat printr-o rocă de tip loessoid care, deşi prezintă local însemnate variaţii structurale şi texturale, se poate totuşi identifi ca în fi ecare dintre subunităţile morfostructurale prin preponderenţa unui anumit tip litologic.

Astfel, în domeniul oriental al Depresiunii Valahe (de la est de râul Argeş) predomină depo-zitele loessoide de tip aleuritic (prăfos), fracţiunea cu d = 0,02…0,002 mm având o greutate de 30…60%, iar în compoziţia mineralogică predomină SiO2 cu 68…74%.

Din punct de vedere al geobarierei, această situaţie are o poziţie intermediară în raport cu depozitele loessoide argiloase (cu efect benefi c maxim) şi cu cele nisipoase, care au fost identifi cate în alte zone ale Depresiunii Valahe.

Impermeabilitatea unui teren loessoid este controlată, în principal, de structura macroporică care, prin canalele subverticale, poate genera o macroporozitate. Această macroporozitate poate reprezenta 6…10% din porozitatea totală. Pentru un depozit de deşeuri amplasat pe un astfel de teren este necesară evaluarea componentei verticale a permeabilităţii, respectiv determinarea conductivităţii hidraulice verticale, k.

În acest scop, s-au efectuat două teste de infi ltrometrie (notate cu F10 bis şi F13 bis), localizate pe latura estică a amplasamentului, distanţa dintre cele două locaţii fi ind de circa 330 m.

Acest gen de test hidrodinamic se aplică pentru evaluarea permeabilităţii terenurilor nesaturate (deci cu grad de saturaţie Sr < 1), respectiv a zonei vadoase (de aerare), în cazul în care nivelul piezometric al acviferului freatic se găseşte la o

adâncime sufi cient de mare pentru a se putea forma o fi gură de umezire (la saturaţie).

Ambele teste au realizat sondaje deschise (în trepte), infi ltrometrul fi ind plasat la o adâncime de 1,70 m, pentru a se putea depăşi orizontul argilos care nu are caracter loessoid.

S-au folosit infi ltrometre cu doi cilindrii concentrici (interior – Ci şi exterior – Ce), de diametre di = 35,75 cm şi de = 60 cm. Avantajul acestei metode constă în faptul că în limitele cilindrului interior liniile de curent vor avea o traiectorie practic verticală şi, deci, secţiunea curentului infi ltrat este egală cu secţiunea acestui cilindru.

În principiu se urmăreşte ca pe parcursul testării nivelul apei în cele două suprafeţe (cilindrul interior şi suprafaţa inelară dintre cei doi cilindrii) să fi e cât mai constant şi să se urmărească volumele de apă adăugate şi, implicit, infi ltrate. Menţinerea nivelelor de apă constante în interiorul celor doi cilindrii s-a realizat printr-o alimentare continuă, făcută cu ajutorul a patru sticle (de 2,16 litri) tip Mariotte, montate pe un stativ de lemn şi prevăzute cu ştuţuri metalice. În aceste condiţii, liniile de curent din spaţiul inelar se abat de la verticală, dar această situaţie nu afectează calculele.

Gradientul hidraulic al liniilor de curent verticale (I), prin defi niţie este dat de formula:

Unde: Zi este coloana de apă din cilindru;I – este lungimea liniilor de curent infi ltrate;H – c este presiunea capilară activă.

Presiunea capilară activă are o importanţă deosebită în cazul terenurilor loessoide cu granulaţie prăfoasă. În lipsa unor experimentări specifi ce, ea se poate evalua la 50% din înălţimea maximă a ascensiunii capilare. În cazul de faţă se recomandă Hc = 0,50 m.

Pentru calculul lungimii liniilor de curent, I (adâncimea fi gurii de umezire-saturare în raport cu nivelul infi ltrometrului), s-au comparat umidităţile înainte şi după test, rezultând că l = 3,50 – 1,70 = 1,80 m. Corectitudinea testului rezultă şi din faptul că fi gura de umezire-saturaţie nu a fost infl uenţată de nivelul piezometric, acesta fi ind întâlnit în forajul F10 la adâncimea de 4,60 m.

Rezultă că valoarea gradientului hidraulic I este:

şi, în fi nal, conductivitatea hidraulică:

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

17

Testul 1Durata testului a fost de t = 150 minute, timp în

care s-au menţinut următoarele nivele de apă:în cilindrul interior – zi = 12,9…14,0 cm;în spaţiul inelar – z2 = 12,0…13,3 cm.

Spre deosebire de testul anterior, volumul de apă completat în cilindrul interior a fost de ∆V = 19,54 litri. Rezultă un debit mediu de infi ltrat de:

Qi = 19,54/150 = 0,13 l/min = 130 cm3/minl = 3,9 – 1,7= 2,20 m

Rezultă că valoarea gradientului hidraulic I este:

şi, în fi nal, conductivitatea hidraulică:

Cele două valori obţinute pentru conductivitatea hidraulică verticală Kv (0,303 m/zi la F10 bis şi 1,44 m/zi la F13 bis) se încadrează în rezultatele obţinute şi în alte zone ale Câmpiei Române cu depozite loessoide (de exemplu în zona Cernavodă – Saligny).

Valoarea Kv = 1,67 x 10–3 cm/s (1,44 m/zi) se găseşte practic la limita dintre terenurile cu permeabilitate semnifi cativă, care pot genera acvifere, şi terenuri semipermeabile (convenţional aleasă k = 10–3 cm/s = 1,0 m/zi). Acesta este motivul pentru care în Câmpia Română, la baza unor depozite loessoide, se pot întâlni acvifere freatice.

Valoarea Kv = 3,51 x 10–3 cm/s (0,303 m/zi) corespunde terenurilor semipermeabile, care nu pot genera acvifere (cele exploatabile având 10–3 > k > 10–7 cm/s).

Raportul dintre cele două valori determinate experimental este:

Această diferenţă trebuie pusă pe seama granulozităţii diferite: pe locaţia F10 bis terenul loessoid este predominant prăfos, în timp ce pe locaţia F13 bis (situată la o distanţă de 330 m) granulozitatea terenului loessoid tinde spre nisipuri fi ne.

Pentru evaluarea permeabilităţii verticale a orizontului loessoid, în vederea amplasării unui depozit ecologic de deşeuri urbane, trebuie luată

în considerare această variaţie a conductivităţii hidraulice, respectiv Kv = 3,51 x 10–4...1,67 x 10–3 cm/s.

7. Evaluarea calităţii apei din acviferul freatic şi din canalul Tăbăcăriei

Având în vedere riscul ca un depozit de deşeuri menajere să polueze acviferul freatic, este necesar să se cunoască starea de calitate a acestui acvifer înainte de intrarea în exploatare a depozitului. În acest scop s-au recoltat patru probe (P2….P5) din piezometrele F10, F13, F19 şi F21. Ţinând cont că în imediata vecinătate a amplasamentului se găseşte canalul Tăbăcăriei, s-a recoltat o probă şi din acesta. Pentru toate aceste probe s-au determinat o serie de indicatori fi zici şi chimici, precum şi bacteriologici, avându-se în vedere condiţiile de potabilitate (STAS 1342-91), dar şi pentru a se lua în evidenţă starea actuală şi calităţile apelor.

La proba P1, cei nouă indicatori fi zici şi chimici se prezintă astfel:

Şase indicatori sunt în limitele valorilor admisibile;Doi indicatori depăşesc cu puţin concentraţiile admise, dar se încadrează la concentraţiile admise excepţional, şi anume KMnO4 (11,6 mg/dm3) şi conţinutul de cloruri (276,5 mg/dm3);Numai conţinutul de amoniac (NH 4

+ cu 1,0 mg/dm3) nu se încadrează în normativul de potabilitate.

La probele P2….P5, din acviferul freatic pentru cei opt indicatori fi zici şi chimici se poate face următoarea caracterizare:pH, cu excepţia probei P5 (pH = 6,2) se încadrează în valorile admise (6,3….6,8);conţinutul de substanţe organice oxidabile este depăşit la toate probele, cu o variaţie mare de KMnO4, cuprinsă între 53,0…91,0 mg/dm3;conţinutul de NH 4

+ depăşeşte concentraţia admisă la toate probele;azotiţii (NO 2

–) sunt absenţi;azotaţii (NO 3

–) se încadrează în concen-traţia admisă (de 45 mg/dm3) la P3, P4, P5 şi este depăşită la P2 (100 mg/dm3);duritatea totală are o variaţie redusă, de 1,2…..1,3 grade germane, şi se încadrează în concentraţia admisă;calciul este absent în toate probele; clorurile (Cl –) nu depăşesc valoarea admisă, dar variaţia este mare, între 24,8….85,1 mg/dm3.

18

ForumPentru calitatea bacteriologică, luându-se în

considerare existenţa unei surse locale, valorile sunt depăşite la toţi cei patru indicatori; această situaţie se corelează foarte bine cu conţinutul ridicat de substanţe organice (KMnO4).

În concluzie, în problema calităţii se pot face următoarele aprecieri:

calitatea chimică a apei din canal este bună;apa din acviferul freatic prezintă o poluare organică avansată, concretizată atât prin conţinutul ridicat de substanţe organice oxidabile, cât şi prin valorile mari ale indicatorilor bacteriologici.

Diferenţa mare de calitate dintre apa din canal (P1) şi apa din acviferul freatic (P2…P5) arată că între aceste două unităţi hidrologice nu există legături hidraulice. Gradul ridicat de poluare al apei din acviferul Colentina poate fi explicat, în principal, prin propagarea acestui fenomen dinspre nord, mai precis din zona Jilava.

8. Evaluarea geobarierei şi recomandări privind sistemul de etanşeitate şi de drenaj pe amplasamentul depozitului de deşeuri

Studiile şi cercetările de teren şi de laborator, având ca obiect mediul geologic, trebuie să reprezinte o condiţie obligatorie pentru trecerea la etapele de proiectare. În acest sens, orice depozit ecologic de deşeuri trebuie considerat ca o structură constructivă, care implică unele aspecte tehnico-economice, sociale şi ecologice. Dintre acestea, mediul geologic condiţionează:

Asigurarea stabilităţii terenurilor; această condiţie nu constituie o problemă în cazul amplasamentului studiat, deoarece este o zonă de câmpie, având suprafaţa practic orizontală;Prevenirea poluării mediului înconju- rător, în cadrul căruia mediul geologic şi peisajul geografi c (care includ şi elementele hidrografi ce) au o importanţă deosebită;Reintegrarea etapizată a depozitului în circuitul ecologic.

Ca principiu de bază în practica mondială, un amplasament se alege în cadrul unei zone investigate pe baza caracteristicilor geologice, geotehnice şi hidrogeologice care defi nesc noţiunea de geobarieră. În unele ţări, de exemplu în Belgia, se fac zonări pe suprafeţe mari, cu recomandarea amplasamentelor, unde mediul geologic corespunde unor geobariere etanşe, invulnerabile. În cazul de faţă, însă, amplasamentul este impus şi, după cum

rezultă din analizele efectuate, el este mediocru din punct de vedere al geobarierei.

În astfel de situaţii, geobariera reprezintă o componentă a conceptului de multibarieră, care include elementele inginereşti (bariera construită), referitoare la etanşeizarea amplasamentului şi la drenajul levigatelor din câmpul depozitelor.

Geobariera (având ca termeni echivalenţi bariera geologică şi bariera hidrogeologică) este reprezentată, cu potenţial de ecranare, printr-un orizont litologic având o grosime minimă de 3,0 m, localizat imediat sub depozit şi care se extinde în exteriorul amplasamentului pe cel puţin 50 m. Din punct de vedere litologic, geobariera poate fi formată din roci consolidate sau neconsolidate (de vârstă cuaternară), al căror grad de imper-meabilitate trebuie să fi e ridicat, adică cu o conductivitate hidraulică k < 10-5 cm/s.

Aceste două proprietăţi fundamentale, grosi-mea şi impermeabilitatea, conferă geobarierei capacitatea de a opri, prin retenţie, transferul contaminanţilor (din levigat) în adâncime şi pe orizontală. Asigurarea retenţiei complete a contaminanţilor este realizată de bariere etanşe şi invulnerabile, care sunt rareori întâlnite în practică, motiv pentru care se foloseşte conceptul de multibarieră.

Investigarea complexă (geologică, hidro-geologică, geotehnică şi hidrologică) şi interpretarea integrată a datelor obţinute de pe amplasamentul propus permit evaluarea mediului geologic din punctul de vedere al condiţiilor şi restricţiilor ecologice impuse unui depozit de deşeuri menajere, care nu trebuie să genereze impacturi negative asupra mediului înconjurător.

În acest sens, în studiul de prefezabilitate al depozitului de la Vidra se recomandă executarea unor lucrări pentru realizarea unui sistem de etanşeitate şi de drenaj efi cient. Totuşi, afi rmaţia din sus-numitul studiu, conform căreia: „pământul din fundamentul depozitului reprezintă un avantaj tehnico-economic al amplasamentului”, nu a fost confi rmată de investigaţiile efectuate, care au avut un caracter obiectiv şi au urmărit îndeplinirea criteriilor ecologice.

Din punct de vedere al condiţiilor fi zico-geo-grafi ce, amplasamentul este favorabil (excepţie făcând prezenţa canalului Tăbăcăriei), în sensul că procesele geomorfologice actuale sunt nesem-nifi cative, iar defi citul de umiditate este ridicat.

Variaţia spaţială a permeabilităţii poate fi estimată şi pe baza curbelor granulometrice cumulative din fi ecare foraj. Sub acest aspect, în toate forajele se remarcă faptul că granulozitatea

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

19

(respectiv permeabilitatea) creşte gradat cu adâncimea, de la argila prăfoasă până la nisipuri. Argila prăfoasă reprezintă primul orizont litologic de sub solul vegetal. Din datele electrometrice rezultă că izopahitele acestui orizont variază între 0,4 şi 3,0 m. Alura izopahitelor refl ectă anumite legităţi, în sensul că valorile maxime (de peste 2 m) se găsesc în partea central-sudică, iar valorile minime (sub 1,0 m) se întâlnesc în zonele marginale ale amplasamentului. Din acest punct de vedere, orizontul de argilă prăfoasă trebuie considerat ca o geobarieră (parţială), care îndeplineşte, însă, condiţia de grosime. În acest sens, este recomandabil ca acest orizont litologic să nu fi e excavat, iar primele celule să fi e realizate în zonele cu grosimi de peste 2,0 m.

În cazul extrem în care totuşi această argilă va fi excavată pentru a fi folosită ulterior, pentru impermeabilizarea acoperişului rampei, depozitul de deşeuri poate fi amplasat pe orizontul loessoid macroporic, care, însă, reprezintă un risc major pentru protecţia acviferului freatic. Pentru eliminarea acestui risc, materialul loessoid, care va veni în contact direct cu deşeurile, va fi preluat şi îmbunătăţit pe o grosime de minimum 1,0 m, prin următoarele operaţii:

Excavarea unui strat de minimum 0,50 m din • orizontul loessoid;Compactarea loessului rămas • in situ cu maiul semigreu sau greu;Redispunerea materialului excavat în strate • elementare de minimum 0,20 m, care se vor compacta în condiţii de umiditate optimă cerute de încercarea Proctor normal.

În acest mod, structura macroporică (care generează pe verticală o permeabilitate semnifi cativă) va fi distrusă, iar perna de loess astfel realizată, având o grosime de circa 1,0-1,5 m, va putea reprezenta o geobarieră parţială.

Pentru obţinerea unui sistem de etanşeitate şi de drenaj corespunzător, în studiul de prefezabilitate se prevede „o hidroizolaţie formată dintr-o geomembrană, acoperită cu un strat de geotextil. În scopul preluării şi drenării apei din levigat, s-a prevăzut realizarea unui strat de balast aşezat deasupra hidroizolaţiei din bază, care urmează a fi acoperit cu un alt strat de geotextil”.

În acest mod, sistemul de etanşeitate va fi format din geomembrană-strat drenant (balast)-geotextil. În principiu, geomembranele au funcţia hidraulică de etanşare, cu o conductivitate hidraulică de k = 10-13 cm/s, deci un grad de impermeabilitate foarte ridicat. Ele au însă grosimi reduse (e < 10 m) şi, în consecinţă, sunt sensibile, la punerea lor în operă

putând fi perforate şi, deci, susceptibile de a prezenta pierderi de levigat în terenul natural. Acesta este motivul pentru care în ţările vest-europene (Germania, Franţa, Belgia) între geomembrană şi terenul natural (geobarieră) se interpune un strat de argilă bine compactată, cu grosime de 0,5-1,0 m. În acest fel, sistemul de etanşeitate-drenaj va asigura o funcţionare durabilă, perenă. Este posibil ca acest strat de argilă să fi e înlocuit cu o compactare (in situ) a argilei prăfoase.

Folosirea geotextilului, care are o funcţie de fi ltrare, este justifi cată prin faptul că reprezintă o interfaţă de separare a fazei solide, permiţând numai fi ltrarea stratului drenant al fazei lichide.

Trebuie să reţinem importanţa stratului drenant, în vederea asigurării unei etanşeităţi maxime, la bază şi la pereţi, în felul acesta evitându-se formarea unui acvifer la baza depozitului, care ar genera procese greu controlabile.

Este important faptul că alegerea unui sistem de etanşeitate şi de drenaj este determinată, în principal, de structura mediului geologic, prezenţa şi calitatea geobarierei, adâncimea nivelului hidrostatic. Adâncimea nivelului hidrostatic variază între 2,60 (pe latura estică) şi 4,80 m. În aceste condiţii, riscul poluării acviferului Colentina este mare, ţinând seama de macroporozitatea loessului şi de existenţa unei geobariere (orizontul argilo-prăfos) cu calităţi moderate. Aceste elemente naturale, prezente pe amplasamentul impus, reclamă o atenţie deosebită în conceperea sistemului (artifi cial) de etanşeitate şi de drenaj (bariera construită).

Cu toate variaţiile locale, pe întregul ampla-sament se poate considera o coloană litologică sintetică compusă din şapte nivele distincte atât granulometric, cât şi din punct de vedere fi zico-mecanic.

Bibliografi e:

1. Gheorghe, Alexandru, Gomoiu, Ioana, Tevi, Giuliano – Atenuarea naturală monitorizată – strategie de remediere a calităţii apelor subterane, „Hidrogeologia”, AHR, vol. 6, nr. 1, 2001.

2. Mărunţeanu, Cristian, Stănciucu, Mihaela – Ingineria geologică a depozitelor de deşeuri, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001.

3. Scrădeanu, Daniel, Gheorghe, Alexandru – Hidrogeologie generală, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.

4. Hotărâre de Guvern nr. 349/2005 („Monitorul ofi cial” nr. 394/2005) privind depozitarea deşeurilor.

5. Normativ tehnic privind depozitarea deşeurilor, MMGA, 2004.

20

Forum

Când materialele din structura scoarței terestre (cum ar fi blocuri sau straturi) sunt supuse forţelor sau tensiunilor (care sunt forţe aplicate pe suprafeţe fi nite, dar de mari dimensiuni – blocuri tectonice), acestea tind să cedeze fi e prin fracturi/ruperi, fi e prin curgere plastică.

Ruperea este un termen general, dar el are şi un înţeles secundar – ruperea în lungul unor suprafeţe neregulate adesea curbe. Rupturile care tind să creeze cedări planare sunt numite falii sau articulaţii.

Multe cutremure de pământ se produc când blocurile de pe fi ecare parte a faliei alunecă unul faţă de altul şi se mişcă (se deplasează).

Orice ruptură afl ată sub suprafaţa Pământului şi care intersectează suprafaţa va produce o linie sau o urmă lineară.

Planul de ruptură comun la două blocuri după care se produce deplasarea paralelă a acestora, unul în raport cu celălalt, constituie o falie.

Datorită rolului lor principal în producerea cutremurelor de pământ, faliile şi detectarea lor (inclusiv din spaţiu) sunt teme de un deosebit interes.

Faliile şi rupturile sunt cele în lungul cărora are loc o mişcare relativă de alunecare a blocurilor în direcţii opuse unul faţă de altul.

Acest interes deosebit este dat şi de faptul că zăcămintele de petrol şi gaze sunt mărginite, cel puţin pe o latură, de către falii.

Până acum, în România, faliile au fost detectate, în principal, prin metodele prospecţiunilor seismice.

Detectarea şi recunoaşterea lor din spaţiu, folosind imaginile satelitare de teledetecție, sunt posibile după cum vom prezenta în continuare.

Faliile, elemente subterane, sunt recunoscute în imaginile satelitare de teledetecţie pe baza unor fenomene conexe cuprinse în criteriile de recunoaştere a acestora, şi anume:

Prezenţa unor straturi de diferite tipuri şi • vârste geologice aşezate unul lângă altul (compensare). Discontinuităţi topografi ce abrupte ale • formelor de relief. Depresiuni în lungul urmei faliei (rupturile • de roci sunt erodate mult mai uşor). Pante abrupte sau stânci. • Schimbări bruşte ale cursurilor de drenaj. • Schimbarea bruscă a tipurilor de vegetaţie. •

Pentru exemplifi carea acestor criterii de recunoaştere am selectat un număr de imagini satelitare de teledetecţie LANDSAT ETM+, prelucrate cu ajutorul software-ului specializat în prelucrări de imagini de teledetecţie – ENVI (ITT Solution), georeferenţiate în ArcMap (software GIS-ESRI) şi mozaicate cu componente ale software-ului ArcGIS Desktop, rezultând o acoperire a României. Peste această acoperire am suprapus faliile majore de pe teritoriul României preluate din baza de date GIS - PETROM.

Tabelul următor indică indexul imaginilor LANDSAT ETM+ utilizate, precum şi coordo-natele geografi ce ale colţurilor acestora.

Drd. mat. Manuel VAIS

R e c u n o a } t e r e a f a l i i l o r î n i m a g i n i s a t e l i t a r e d e R e c u n o a } t e r e a f a l i i l o r î n i m a g i n i s a t e l i t a r e d e t e l e d e t e c ] i e . S t u d i u d e c a zt e l e d e t e c ] i e . S t u d i u d e c a z

Imagini LANDSAT ETM+ pentru România

Or-bita

Li-nie

Data înregistră-

rii

Coordonatele geografi ce ale colțurilor imaginiiStânga – sus Dreapta – sus Stânga – jos Dreapta – jos

X = longitudine

Y = latitudine

X = longitudine

Y = latitudine

X = longitudine

Y = latitudine

X = longitudine

Y = latitudine

18128 25.05.2001 28,0930253 47,0103412 30,4548008 46,6643278 27,5306109 45,3996551 29,8292663 45,0664424

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

21

18129 07.06.2000 27,6221596 45,5876630 29,9268388 45,2399744 27,0835447 43,9699711 29,3294641 43,6447459

18130 23.07.1999 27,1689595 44,1456460 29,4193742 43,8155703 26,6484673 42,5382168 28,8436606 42,2190098

18227 04.10.2000 27,0466613 48,4182345 28,8913246 46,6488134 25,9708550 45,3862461 28,2682877 45,0531537

18228 04.10.2000 26,5292537 46,9950989 28,8913246 46,6488134 25,9708550 45,3862461 28,2682877 45,0531537

18229 14.06.2000 26,0539962 45,5742347 28,3551687 45,2373837 25,5128884 43,9657123 27,7565682 43,6403219

18230 14.06.2000 25,5724595 44,1481420 27,8222650 43,8194959 25,0547419 42,5386687 27,2476459 42,2204708

18326 05.06.2000 26,0891779 49,8421293 28,5816144 49,4762668 25,4803793 48,2405127 27,8990173 47,8883088

18327 05.06.2000 25,5470387 48,4211210 27,9725058 48,0664379 24,9653929 46,8171742 27,3208146 46,4749690

18328 05.06.2000 25,0297310 46,9988613 27,3915232 46,6537751 24,4706713 45,3918578 26,7680251 45,0586781

18329 05.06.2000 24,5344683 45,5738556 26,8355641 45,2370964 23,9923525 43,9660676 26,2368212 43,6400213

18330 21.06.2000 24,0230567 44,1475087 26,2728064 43,8201404 23,5042308 42,5377590 25,6968260 42,2194953

18426 17.07.2001 24,5025319 49,8464834 26,9965141 49,4816970 23,8933785 48,2408787 26,3119007 47,8895101

18427 17.07.2001 23,9616548 48,4229868 26,3871717 48,0691757 23,3757211 46,8152915 25,7322700 46,4727531

18428 12.06.2000 23,4652664 46,9991853 25,8267241 46,6550976 22,9078432 45,3931966 25,2024626 45,0593890

18429 12.06.2000 22,9677889 45,5745400 25,2694207 45,2363593 22,4289653 43,9664544 24,6744705 43,6414665

18430 28.06.2000 22,4910458 44,1470733 24,7397810 43,8166477 21,9724941 42,5356560 24,1660743 42,2186017

18526 02.05.2000 22,9839794 49,8420571 25,4758143 49,4757894 22,3745814 48,2387485 24,7925150 47,8883944

18527 22.08.2000 22,4319689 48,4242047 24,8570124 48,0683444 21,8477892 46,8192973 24,2060175 46,4768893

18528 22.08.2000 21,9125134 47,0008940 24,2753805 46,6547333 21,3550633 45,3949485 23,6544899 45,0603795

18529 22.08.2000 21,4168385 45,5758521 23,7186454 45,2374276 20,8781872 43,9678839 23,1298950 43,6415839

18626 30.09.2000 21,4190232 49,8418742 23,9130947 49,4762793 20,8104428 48,2378349 23,2318145 47,8868022

18627 30.09.2000 20,8802480 48,4240788 23,3062435 48,0686869 20,2961727 46,8182214 22,6533003 46,4765493

18628 30.09.2000 20,3608866 47,0004382 22,7231671 46,6548047 19,8010645 45,3927991 22,1008266 45,0592522

18629 28.07.2000 19,9063968 45,5757387 22,2088547 45,2382567 19,3675613 43,9665506 21,6699300 43,6406757

Rezultatul acestei reprezentări este prezentat în fi gura 1 de mai jos, alături de schiţa tectonică a României – simplifi cată după Mrazec şi Popescu Voiteşti (1914) şi preluată din lucrarea Mircea

Săndulescu - Geotectonica României.Pentru analiză am ales Falia Trotuş - respectiv

Linia Ceahlaului analizate amănunţit din punct de vedere geologic în lucrarea susamintită.

Figura nr. 1: Acoperire cu imagini satelitare de teledetecție LANDSAT ETM+ peste care s-au suprapus faliile majore de pe teritoriul României.

22

Forum

Concluzii

Din analiza Figurii nr. 1 rezultă că, în baza criteriilor enunțate, nu toate faliile pot fi identifi cate pe imaginile satelitare de teledetecție pe întregul lor parcurs.

Un exemplu în acest sens îl constituie falia „Trotuș”, pentru care identifi căm porțiuni care corespund criteriilor enunțate (Figura nr. 2), în timp ce restul urmei ce reprezintă falia nu corespund acestora (Figura nr. 3).

Concluzia, evidentă, este că faliile normale pot fi recunoscute pe imaginile satelitare. Este pusă în evidenţă, în acelaşi timp, şi o deplasare posibilă a faliei. Deplasarea poate fi determinată utilizând tehnicile de interferometrie SAR aplicate pe imagini RADAR. Identifi carea acestei deplasări poate infl uenţa analiza proiectelor privind zăcămintele petroliere fără a mai apela la noi prospecţiuni seismice.

Cheia unei falii de alunecare este, de regulă, pe o vedere de sus (din spaţiu sau aeriană) pentru că

Figura nr. 2: Porțiune din falia „Trotuș” care corespunde criteriilor enunțate (sus).

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Forum

23

Figura nr. 3: Porțiune din falia „Trotuș” care nu corespunde criteriilor enunțate (dreapta)

Figura nr. 4: Falia „Ceahlăul”.

pot apărea deplasări laterale ale blocurilor iniţial continue. Astfel, schimbările bruşte ale litologiei peste planul faliei în orice locaţie este o marcă a acestor tipuri de deplasare.

Criteriul privind discontinuităţi topografi ce abrupte ale formelor de relief presupune utilizarea inclusiv a unui model digital al terenului, model

care este posibil de obţinut din prelucrarea imaginilor satelitare în perechi stereo, disponibile între altele în misiunea SPOT.

Pentru exemplifi carea acestor situaţii prezentăm linia „Ceahlăului” care pune în evidenţă astfel de discontinuităţi (Figura nr. 4).

24

LEX

ORDIN Nr. 15 din 25 februarie 2011privind aprobarea tarifelor și contribuțiilor bănești percepute de Autoritatea Națională de Reglementare în

Domeniul EnergieiEMITENT: AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 4 martie 2011

Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi prevederile art. 8 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modifi cările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind efi cienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii fi nali a surselor regenerabile de energie,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.ART. 1(1) Se aprobă tarifele percepute de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

pentru acordarea sau modifi carea atestatelor, autorizaţiilor şi licenţelor, la solicitarea persoanelor fi zice şi juridice a căror activitate, potrivit legii, se afl ă în competenţa de reglementare a acesteia, conform anexelor nr. 1 şi nr. 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Se aprobă tarifele percepute de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru evaluarea şi avizarea documentelor tehnico-economice care intră în componenţa dosarelor prezentate la deschiderea fi nanţării, pentru obiectivele de investiţii cu caracter de creştere a efi cienţei energetice şi utilizare a surselor regenerabile de energie, aprobate spre cofi nanţare din bugetul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, din bugetul de stat, precum şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului, conform anexei nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2(1) Se aprobă contribuţiile băneşti percepute de la operatorii economici având activităţi în sectorul

energiei electrice şi care, potrivit legii, se afl ă în competenţa de reglementare a acesteia.(2) Valorile contribuţiilor băneşti prevăzute la alin. (1) şi condiţiile de achitare a acestora sunt

prevăzute în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentul ordin.ART. 3Tarifele şi contribuţiile băneşti care fac obiectul art. 1 şi 2 se achită în contul Autorităţii Naţionale de

Reglementare în Domeniul Energiei RO48TREZ7025032XXX011115, deschis la Trezoreria Sectorului 2 Bucureşti.

ART. 4În cazul neachitării la termen a facturilor aferente tarifelor şi contribuţiilor prevăzute în prezentul

ordin, pentru fi ecare zi de întârziere la plată se percepe o sumă egală cu nivelul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, conform prevederilor legale în vigoare.

ART. 5Prezentul ordin se publică în Monitorul Ofi cial al României, Partea I.ART. 6Departamentele şi direcţiile din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

precum şi persoanele fi zice şi juridice a căror activitate, potrivit legii, se afl ă în competenţa de reglementare a acesteia vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

LEX

25

ANEXA 1TARIFE

percepute de la operatorii economiciavând activităţi în sectorul energiei electrice

1. Tarifele percepute pentru acordarea/modifi carea autorizaţiilor de înfi inţare şi a licenţelor pentru activităţi în sectorul energiei electrice sunt înscrise în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1. - Tarifele*) pentru acordarea de autorizaţii şi licenţe

┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┬─────────────┐│ Activitatea │ U.M. │ Tariful ││ │ pentru ├──────┬──────┤│ Obiectul solicitării; │ mărimea │ lei/ │ lei ││ mărimea determinantă a tarifului │ determi- │ U.M. │ ││ │ nantă a │ │ ││ │ tarifului│ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 1. Producerea energiei electrice și termice │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ Autorizația de înfi ințare pentru realizarea/retehnologizarea │ │ │ ││ unei noi capacități energetice de producere a energiei │ MWe │ 117 │ ││ electrice/electrice și termice în cogenerare; puterea │ MWt │ 24 │ ││ electrică instalată (MWe)/puterea electrică instalată și │ │ │ ││ puterea termică instalată a capacității energetice │ │ │ ││ (MWe și MWt) │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 2. Licența pentru producerea de energie electrică/licența │ │ │ ││ pentru producerea de energie termică în cogenerare; puterea │ MWe │ 24 │ ││ electrică instalată (MWe)/puterea termică instalată (MWt) │ MWt │ 18 │ ││ în capacitățile energetice │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ Transportul energiei electrice și furnizarea serviciilor de │ │ │ ││ sistem/conducerea operativă a SEN │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 3. Licența pentru transportul energiei electrice și furnizarea │ │ │ ││ serviciului de sistem; puterea instalată în transformatoarele │ MVA │ 24 │ ││ din stațiile rețelei electrice de transport și numărul de │ │ 47**)│ ││ grupuri dispecerizabile de producere a energiei electrice │ │ │ ││ coordonate │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ Activitatea de administrare de piețe centralizate de │ │ │ ││ energie electrică │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 4. Licența pentru activitatea de administrare de piețe │ │ │ ││ centralizate de energie electrică │ │ │ 2.250│├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ Distribuția energiei electrice │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 5. Licența pentru distribuția energiei electrice; puterea │ │ │ ││ instalată în stațiile și posturile electrice în exploatare │ MVA │ 12 │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ Furnizarea energiei electrice │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 6. Licența pentru furnizarea de energie electrică │ │ │ 1.890│├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ Analiza cererilor │ │ │ │├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼──────┤│ 7. Analiza documentației anexate cererilor pentru acordarea/ │ │ │ ││ modifi carea de autorizații/licenței │ │ │ 1.890│└─────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┴──────┴──────┘-------- *) Valoarea tarifului de acordare a unei autorizaţii de înfi inţare sau licenţe este precizată în coloana 4 a tabelului nr. 1, în funcţie de activitatea/serviciul care face obiectul autorizaţiei/licenţei respective. Dacă valoarea tarifului de acordare a autorizaţiei de înfi inţare sau a licenţei nu este precizată în coloana 4 din tabelul nr. 1, atunci valoarea tarifului respectiv este:

26

LEX a) cea determinată cu formula: T = Σ[(mărimea determinantă)x(valoarea corespunzătoare din coloana 3 a tabelului nr. 1)](1, 2), în lei, în toate cazurile în care valoarea T rezultată este mai mare de 1.890 lei; b) 1.890 lei, în toate cazurile în care rezultatul calculului efectuat potrivit formulei de la lit. a) este mai mic sau cel mult egal cu această valoare. **) Tariful este exprimat în lei, pe grup dispecerizabil de producere a energiei electrice.

NOTA 1 La înregistrarea unei cereri privind acordarea sau modifi carea unei autorizaţii de înfi inţare/licenţe pentru activităţi/servicii în sectorul energiei electrice, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei facturează solicitantului suma de 1.890 lei. Suma de 1.890 lei, încasată potrivit facturii respective: a) se deduce din tariful de acordare sau de modifi care a autorizaţiei de înfi inţare/licenţei, care se percepe în legătură cu soluţionarea favorabilă a cererii respective; b) nu se restituie solicitantului, în cazul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei refuză acordarea sau modifi carea autorizaţiei de înfi inţare/licenţei, deoarece reprezintă contravaloarea activităţii de analiză a documentaţiei anexate cererii respective. NOTA 2 Persoanele juridice fi nanţate integral din bugetul de stat sunt scutite de plata tarifului înscris în tabelul nr. 1 pentru acordarea de autorizaţii de înfi inţare şi/sau licenţe.

2. Tarifele percepute pentru emiterea de atestate la solicitarea operatorilor economici care proiectează, execută, verifi că şi exploatează instalaţii electrice din sistemul electroenergetic sunt precizate în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2. - Tarifele pentru emiterea de atestate┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────┐│ Tipul atestatului - Categoria de activități │ Tarif ││ │ (lei) │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Atestate pentru activități în instalațiile electrice de joasă tensiune, conform │ ││Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei│ ││nr. 24/2007 pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută, │ ││verifi că și exploatează instalații electrice din sistemul electroenergetic, cu │ ││modifi cările și completările ulterioare (A1, Bp, Be, B) │ 1.445 │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Atestate pentru activități în instalațiile electrice de medie tensiune, conform │ ││Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei│ ││nr. 24/2007, cu modifi cările și completările ulterioare (A2, C1A, C2A) │ 2.780 │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Atestate pentru activități în instalațiile electrice de înaltă tensiune, conform │ ││Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei│ ││nr. 24/2007, cu modifi cările și completările ulterioare (A, C1B, C2B, D1, D2, │ ││E1, E2) │ 3.890 │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Atestat de tip F, conform Ordinului președintelui Autorității Naționale de │ ││Reglementare în Domeniul Energiei nr. 24/2007, cu modifi cările și completările │ ││ulterioare │ 3.890 │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Modifi carea unui atestat │ 255 │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────┘

3. Tarifele percepute pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifi că şi exploatează instalaţii electrice sunt prezentate în tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3. - Tarifele pentru autorizarea electricienilor┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────┐│ Tipul autorizării │ Tarif ││ │ (lei) │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Pentru oricare dintre gradele de autorizare de tip A sau de tip B │ 210 │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Pentru oricare dintre gradele de autorizare de tip A+B │ 311 │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────┤│Pentru emiterea unui duplicat al legitimației de electrician autorizat │ 27 │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────┘

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

LEX

27

ANEXA 2

TARIFEpercepute de la operatorii economici

având activităţi în sectorul gazelor naturale

1. Tarifele percepute pentru acordarea autorizaţiilor┌────┬────────────┬───────────────────────────────────────────────┬────┬─────────────┬─────────┐│ │ │ │ │ │Tariful ││Nr. │ │ │ │ Tipul │ (% din ││crt.│ Activitatea│ Criteriul de fundamentare │U.M.│autorizației │valoarea ││ │ │ │ │ │obiecti- ││ │ │ │ │ │ vului) │├────┼────────────┼───────────────────────────────────────────────┼────┼─────────────┼─────────┤│ 1. │Producția │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │înfi ințare │ 0,30 ││ │gazelor │de fezabilitate │ │ │ ││ │naturale ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │ │Valoarea de construcții-montaj din situația │ lei│ │ ││ │ │fi nală de lucrări aferentă obiectivului │ │funcționare │ 0,30 ││ │ ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │ │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │ │ ││ │ │de fezabilitate pentru lucrările aferente │ │ │ ││ │ │modifi cărilor │ │modifi care │ 0,30 │├────┼────────────┼───────────────────────────────────────────────┼────┼─────────────┼─────────┤│ 2.│Transportul │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │înfi ințare │ 0,30 ││ │și dispece- │de fezabilitate │ │ │ ││ │rizarea ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │gazelor │Valoarea de construcții-montaj din situația │ │funcționare │ 0,30 ││ │naturale │fi nală de lucrări aferentă obiectivului │ lei│ │ ││ │ ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │ │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │ │ ││ │ │de fezabilitate pentru lucrările aferente │ │ │ ││ │ │modifi cărilor │ │modifi care │ 0,30 │├────┼────────────┼───────────────────────────────────────────────┼────┼─────────────┼─────────┤│ 3.│Înmagazina- │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │înfi ințare │ 0,30 ││ │rea/stocarea│de fezabilitate │ │ │ ││ │gazelor ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │naturale │Valoarea de construcții-montaj din situația │ │ │ ││ │ │fi nală de lucrări aferentă obiectivului │ lei│funcționare │ 0,30 ││ │ ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │ │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │ │ ││ │ │de fezabilitate pentru lucrările aferente │ │ │ ││ │ │modifi cărilor │ │modifi care │ 0,30 │├────┼────────────┼───────────────────────────────────────────────┼────┼─────────────┼─────────┤│ 4.│Distribuția │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │înfi ințare │ 0,30 ││ │gazelor │de fezabilitate │ │ │ ││ │naturale ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │ │Valoarea de construcții-montaj din situația │lei │ │ ││ │ │fi nală de lucrări aferentă obiectivului │ │funcționare │ 0,30 ││ │ ├───────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼─────────┤│ │ │Valoarea actualizată a obiectivului din studiul│ │ │ ││ │ │de fezabilitate pentru lucrările aferente │ │ │ ││ │ │modifi cărilor │ │modifi care │ 0,30 │└────┴────────────┴───────────────────────────────────────────────┴────┴─────────────┴─────────┘ 2. Tarifele percepute pentru acordarea licențelor┌────┬───────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┬──────┬──────────┐│Nr. │ │ │ │ Tariful ││crt.│ Activitatea │ Criteriul de fundamentare │ U.M. │(lei/U.M.)│├────┼───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┼──────┼──────────┤│ 1.│Furnizarea de gaze naturale│Cantitatea de gaze naturale │mii mc│ 0,41 │├────┼───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┼──────┼──────────┤│ 2.│Transportul și dispeceri- │Cantitatea de gaze naturale transportată │mii mc│ 0,11 ││ │zarea gazelor naturale │și dispecerizată │ │ ││ │ │ │ │ │├────┼───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┼──────┼──────────┤│ 3.│Înmagazinarea/stocarea │Cantitatea de gaze naturale înmagazinată/ │mii mc│ 0,34 ││ │gazelor naturale │stocată │ │ │├────┼───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┼──────┼──────────┤│ 4.│Distribuția gazelor │Cantitatea de gaze naturale distribuită │mii mc│ 0,22 ││ │naturale │ │ │ │├────┼───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┼──────┼──────────┤│ 5.│Tranzitul gazelor naturale │Capacitatea de tranzit contractată │mii mc│ 0,14 │└────┴───────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┴──────┴──────────┘

28

LEX Tarifele pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale sunt de minimum 1.000 lei. 3. Tariful pentru acordarea licenţei provizorii în sectorul gazelor naturale

┌───────────────────────────────┐ │ Tarif │ ├───────────────────────────────┤ │ 900 lei │ └───────────────────────────────┘

4. Tarifele pentru autorizarea şi verifi carea operatorilor economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în sectorul gazelor naturale

┌────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────┐│Nr. │ Tipul autorizației │ Tariful ││crt.│ │ (lei) │├────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ 1.│PP (cf. art. 7*), PCTRI (cf. art. 9*), ETC (cf. art. 10*), │ ││ │ETRI (cf. art. 11*) │ 2.550 │├────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ 2.│EP (cf. art. 8*) │ 3.930 │├────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ 3.│PDS (cf. art. 12*) │ 2.120 │├────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ 4.│EDS (cf. art. 13*) │ 5.830 │├────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ 5.│PDI (cf. art. 14*) │ 1.060 │├────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ 6.│EDI (cf. art. 15*) │ 1.480 │└────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────┘--------- *) Articolele menţionate sunt din anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 89/2009 privind aprobarea regulamentelor pentru autorizarea şi verifi carea persoanelor fi zice şi a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în domeniul gazelor naturale, publicat în Monitorul Ofi cial al României, Partea I, nr. 804 din 25 noiembrie 2009.

5. Tarifele pentru autorizarea şi verifi carea persoanelor fi zice care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în domeniul gazelor naturale

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────┐│ │ Tarife │├──────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ a) pentru autorizare gradele I T și I D: │ 200 lei │├──────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ b) pentru autorizare gradele II T și II D: │ 170 lei │├──────────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┤│ c) pentru autorizare gradul III D: │ 120 lei │└──────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────┘

ANEXA 3 TARIFE percepute pentru autorizarea auditorilor energetici, atestarea managerilor energetici, activităţi de evaluare şi avizare de documente tehnico-economice

1. Tarife pentru autorizarea persoanelor fi zice şi juridice ca auditori energetici┌──────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐│ │ TARIF ││ SOLICITANTUL AUTORIZĂRII │ pentru eliberarea autorizaţiei de auditor energetic││ │ - lei - ││ ├────────────────────────┬───────────────────────────┤│ │ Autorizaţie nouă │ Prelungirea valabilităţii ││ │ │ autorizaţiei existente │├──────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────┤│Persoană fi zică │ 1.500 │ 1.000 │├──────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────┤│Persoană juridică │ 2.500 │ 1.500 │└──────────────────────────┴────────────────────────┴───────────────────────────┘

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

LEX

29

NOTE: 1. Tariful include analizarea documentaţiei transmise de solicitant pentru eliberarea autorizaţiei de auditor energetic de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, întocmirea documentelor aferente autorizării şi monitorizarea realizării auditurilor energetice. 2. În cazul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei suspendă valabilitatea autorizaţiei de auditor energetic, reînnoirea acesteia se tarifează la nivelul eliberării unei noi autorizaţii.

2. Tarife pentru atestarea managerilor energetici

┌──────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐│ │ TARIF ││ SOLICITANTUL ATESTĂRII │ pentru eliberarea atestatului de manager energetic ││ │ - lei - ││ ├────────────────────────┬───────────────────────────┤│ │ Atestat nou │ Prelungirea valabilităţii ││ │ │ atestatului existent │├──────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────┤│Persoană fi zică │ 2.500 │ 1.500 │└──────────────────────────┴────────────────────────┴───────────────────────────┘

NOTE: 1. Tariful include analizarea documentaţiei transmise de solicitant pentru eliberarea atestatului de manager energetic de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, examinarea candidatului şi întocmirea documentelor aferente atestării. 2. În cazul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei suspendă valabilitatea atestatului de manager energetic, reînnoirea acestuia se tarifează la nivelul eliberării unui nou atestat.

3. Tariful pentru evaluarea şi avizarea documentelor tehnico-economice care intră în componenţa dosarelor prezentate la deschiderea fi nanţării, pentru obiectivele de investiţii cu caracter de creştere a efi cienţei energetice şi utilizare a surselor regenerabile de energie, aprobate spre cofi nanţare din bugetul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, bugetul de stat, precum şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului┌────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────┐│ │ TARIF ││ Solicitantul evaluării şi avizării │ pentru evaluare şi avizare ││ │(procent din programul total anual││ │ de cofi nanţare - benefi ciar) │├────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤│Autoritate a administraţiei publice locale │ ││solicitante a avizării documentaţiei │ ││tehnico-economice care intră în componenţa │ ││dosarelor prezentate la deschiderea │ ││fi nanţării, pentru obiectivele de investiţii │ ││cu caracter de creştere a efi cienţei │ 3% ││energetice şi utilizare a surselor │ ││regenerabile de energie, aprobate spre │ ││cofi nanţare din bugetul Ministerului │ ││Economiei, Comerţului şi Mediului de │ ││Afaceri, bugetul de stat, precum şi din │ ││alte surse interne şi externe la dispoziţia │ ││Guvernului │ │└────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────┘

NOTĂ: Tariful aplicat include plata următoarelor activităţi specifi ce ce urmează a fi executate de specialiştii Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei: 1. consultanţă de specialitate pentru elaborarea documentaţiilor aferente obiectivelor de investiţii pentru creşterea efi cienţei energetice; 2. recepţia parţială şi fi nală la stadiu fi zic a lucrărilor de investiţii; 3. consultanţă de specialitate pentru întocmirea documentaţiilor din componenţa dosarelor aferente deschiderilor de fi nanţare; 4. avizarea dosarelor aferente deschiderilor de fi nanţare; 5. monitorizarea lucrărilor de investiţii pe întreaga durată a executării

30

LEXşi postpunere în funcţiune, pentru urmărirea atingerii parametrilor de efi cienţă energetică prevăzuţi în proiecte.

ANEXA 4

CONTRIBUŢII BĂNEŞTI percepute anual de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de la operatorii economici având activităţi în sectorul energiei electrice

1. Titularii licenţelor acordate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru desfăşurarea de activităţi comerciale în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare plătesc anual Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească. Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei facturează contribuţia care se percepe de la fi ecare titular de licenţă: a) la valoarea de 0,076% din cifra de afaceri realizată de acesta în anul precedent din activităţile comerciale ce fac obiectul licenţelor pe care titularul le deţine, desfăşurate în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare - conform art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.823/2004 pentru majorarea gradului de deschidere a pieţei de energie electrică, cu modifi cările ulterioare; sau b) la o valoare minimă, dacă rezultatul calcului efectuat conform celor specifi cate la lit. a) este inferior sau egal cu 1.890 lei. 2. Valoarea minimă a contribuţiei băneşti percepute în anul 2011 de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de la un titular de licenţă este de 1.890 lei, în cazul în care acesta deţine cel puţin o licenţă acordată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care este valabilă pe toată durata anului 2011. 3. În cazul în care valabilitatea licenţei acordate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei încetează în anul 2011 (prin expirarea sau retragerea acesteia), atunci: a) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei facturează titularului licenţei contribuţia, a cărei valoare se determină astfel: valoarea calculată în conformitate cu prevederile pct. 1 şi 2 se ponderează cu raportul dintre durata de valabilitate a licenţei în anul 2011, exprimată în zile calendaristice, şi numărul de zile al anului calendaristic (365); b) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu percepe/nu facturează titularului de licenţă contribuţia pentru anul 2011 dacă valabilitatea licenţei încetează (prin expirarea sau retragerea acesteia) până la data de 31 martie 2011, iar titularul nu a desfăşurat în anul 2010 activitatea ce face obiectul licenţei. 4. Persoanele juridice fi nanţate integral din bugetul de stat având calitatea de titulari de licenţe sunt scutite de plata contribuţiei băneşti percepute anual de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. 5. Titularii de licenţe, cu excepţia celor menţionaţi la pct. 4, vor comunica Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, până la data de 15 martie 2011, valoarea cifrei de afaceri realizate în anul precedent. Pentru titularii de licenţe care nu transmit valoarea cifrei de afaceri specifi cate până la termenul precizat mai sus, contribuţia bănească se facturează pe baza unei valori a cifrei de afaceri care este estimată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. În astfel de cazuri nu se aplică prevederile pct. 3. 6. Titularul de licenţă care în cursul anului 2011 preia integral activitatea desfăşurată pe baza unei licenţe de acelaşi tip de către o altă persoană fi zică sau juridică va asigura achitarea completă a contribuţiei pentru anul 2011 ce îi revine titularului de licenţă care îşi încetează activitatea. 7. Pentru titularii de licenţe a căror contribuţie bănească are o valoare superioară nivelului de 1.890 lei, aceasta se poate achita în rate trimestriale egale; termenul de achitare a fi ecăreia dintre aceste rate este sfârşitul primei luni a trimestrului respectiv, cu excepţia primei rate, care se achită potrivit termenului scadent înscris în factura emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. 8. Durata de suspendare a unei licenţe, care este precizată în decizia emisă în acest scop de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu diminuează valoarea contribuţiei percepute de la titularul licenţei pentru anul în care se înregistrează suspendarea acesteia. 9. Regularizarea contribuţiei băneşti constă în facturarea diferenţei dintre valoarea contribuţiei facturate iniţial, la începutul anului, şi valoarea contribuţiei determinate pe baza cifrei de afaceri realizate în anul precedent din activităţile comerciale desfăşurate în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare. Regularizarea contribuţiei băneşti percepute pe anul 2011 se efectuează după depunerea la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

LEX

31

către titularii de licenţe a Raportului fi nanciar anual, elaborat în conformitate cu Metodologia de întocmire a Raportului fi nanciar de către titularii de licenţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 59/2008. 10. Contribuţia bănească încasată de la solicitantul de licenţă/licenţe în anul acordării licenţei/licenţelor respective nu este supusă regularizării. 11. În cazul titularului care deţine mai multe licenţe pentru activităţi în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, iar în cursul anului de facturare a contribuţiei percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei sistează desfăşurarea uneia dintre activităţile reglementate prin licenţă, la expirarea valabilităţii sau la retragerea licenţei respective, calculul de regularizare a contribuţiei băneşti se efectuează astfel: a) cifra de afaceri realizată, aferentă activităţii desfăşurate în anul precedent, pe baza licenţei a cărei valabilitate a expirat sau care a fost retrasă în cursul anului de facturare, se ponderează cu raportul dintre numărul de zile din anul de facturare/regularizare a contribuţiei în care licenţa a fost valabilă şi numărul total de zile al anului respectiv; b) la regularizarea contribuţiei băneşti, cifra de afaceri realizată - totalul aferent anului precedent, care constituie baza de calcul pentru regularizare - este suma cifrelor de afaceri realizate din activităţile desfăşurate în anul precedent pe bază de licenţe, iar una dintre aceste cifre de afaceri este aceea care a fost determinată potrivit celor specifi cate la lit. a); c) regularizarea contribuţiei băneşti constă în facturarea diferenţei dintre valoarea contribuţiei facturate iniţial, la începutul anului, şi valoarea contribuţiei determinate pe baza cifrei de afaceri realizate, stabilite conform celor specifi cate la lit. b). 12. La regularizarea contribuţiilor băneşti, creanţele sau datoriile ce pot apărea în raport cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei care sunt mai mici de 10 lei se anulează. 13. Dacă în urma regularizării contribuţiilor băneşti rezultă sume pe care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei le datorează titularilor de licenţe care îndeplinesc simultan următoarele condiţii: a) au achitat contribuţia bănească aferentă anului în curs; b) deţin cel puţin o licenţă valabilă, atât în anul în curs, cât şi în anul următor, atunci aceste sume se vor constitui ca avans pentru contribuţia bănească a respectivilor titulari de licenţe aferentă anului următor. 14. La acordarea unei licenţe, solicitantul care nu este titular al unei alte licenţe pentru desfăşurarea de activităţi în sectorul energiei electrice achită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească în valoare de 0,076% din cifra de afaceri estimată a se realiza prin prestarea activităţilor ce fac obiectul licenţei solicitate, în anul acordării acesteia. 15. Contribuţia bănească anuală percepută de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei de la un solicitant de licenţă nu poate fi mai mică de 1.890 lei. 16. Solicitanţii de licenţe care sunt persoane juridice fi nanţate integral din bugetul de stat sunt scutiţi de plata contribuţiei băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei la acordarea unei licenţe. 17. Pentru analiza documentaţiei transmise în vederea emiterii deciziei de aprobare a preţurilor/tarifelor în sectorul energiei electrice şi termice în cogenerare, persoanele fi zice şi juridice care: a) au obligaţia legală de a solicita Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei aprobarea preţurilor/tarifelor percepute în desfăşurarea activităţilor comerciale; b) desfăşoară, potrivit legii, astfel de activităţi în sectorul energiei electrice, fără a fi titulare de licenţe, vor achita o contribuţie bănească de 1.890 lei. 18. Operatorii economici care solicită emiterea de avize pentru: a) autorizarea încheierii de contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung (potrivit art. 17 din Regulamentul privind analiza proiectelor investiţionale din cadrul parteneriatelor publice-private în domeniul producerii de energie, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1/2004); sau b) acreditarea preliminară/fi nală a unităţilor de cogenerare noi sau retehnologizate (potrivit Procedurii de avizare a proiectelor noi sau de retehnologizare ale centralelor de cogenerare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 26/2010) achită Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească determinată cu formula: valoarea propusă este T = 4025 + 58,3 x P [lei], în care P se exprimă în [MW] şi reprezintă puterea instalată a capacităţii/capacităţilor energetice pentru care se solicită avizul [în cazul capacităţilor energetice de cogenerare, P reprezintă suma puterii electrice [P(e)] şi termice [P(t)] instalate].

32

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

În ziua de 23 februarie a.c., trustul de presă FinMedia a organizat, în colaborare cu Banca Naţională a României şi Asociaţia Română a Băncilor, la sediul B.N.R. din Bucureşti, conferinţa al cărei subiect a fost: De unde va veni creșterea economică și pe ce linii de business se mizează.

Au fost invitaţi toţi factorii de decizie ai mediului fi nanciar-bancar, reprezentanţi ai Mini sterului Finanţelor Publice, Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum și ai fondurilor de investiţii, agenţiilor imobiliare, patronatelor, IMM-urilor, fi rmelor de consultanţă, implicaţi în revirimentul economiei naţionale.

Performanţa sistemului bancar constituie o imagine fi delă a climatului macroeconomic. O creştere economică, oricât de mică, ar duce la îmbunătăţirea încrederii consumatorilor, determinând intrarea economiei pe o traiectorie ascendentă.

În deschiderea lucrărilor, dl Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, a arătat că România a avut în ultimii 20 de ani o creştere economică dezechilibrată, că stimularea consumului nu poate ridica economia şi că, pentru

a avea o creştere economică durabilă, este necesară stimularea muncii prin productivitate (tehnologie, întărirea antreprenoriatului), fl exibilitate mai mare pe piaţa muncii şi reducerea componentei sociale.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu, ministrul Finanţelor Publice, a subliniat faptul că 2011 trebuie să fi e anul de creştere economică. Este necesar ca România să devină un stat mai suplu, cu efi cienţă în administraţie, cu o construcţie bugetară bazată pe creştere economică, cu direcţionarea resurselor bugetare către investiţii şi cu fl exibilizarea pieţei muncii. Domnia sa a adăugat că România avea nevoie de credibilitate pe pieţele fi nanciare, de aceea guvernul României şi Banca Naţională a României au încheiat acorduri cu Fondul Monetar Internaţional. România a luat o serie de măsuri pentru a ajuta mediul de afaceri. Referitor la investiţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a lansat un program curajos, pe termen lung, dar fără creditarea băncilor în economie aceasta nu va avea succes. Băncile trebuie să aibă mai multă încredere în întreprinzători, iar statul poate depune garanţii.

Domnul Radu Graţian Gheţea, preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor şi preşedinte CEC Bank, a reliefat faptul că agricultura românească îşi va aduce contribuţia în dezvoltarea economică a României, prin aportul producţiei şi prin fi scalizarea acestei importante ramuri a economiei naţionale.

A urmat un panel referitor la Creșterea economică – între politicile publice și susținerea

3 f b i l d ă i ă d bilă ă

ANUL FINANCIAR-BANCAR 2011ANUL FINANCIAR-BANCAR 2011

Prezidiul, de la stânga la dreapta: Tudor Șerban – secretar de stat Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri; Dorin Alexandru Badea – Vicepreședinte Unicredit Țiriac Bank; Nicolae

Alexandru Chideșciuc – economist șef ING Bank; Marinel Burduja – Prim-vicepreședinte Raiffeisen

Bank; Florian Libocor – economist-șef BRD;Valentin Lazea, economist șef Banca Națională a României.

Mugur Isărescu – Guvernatorul Băncii Naționale a României.

33Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

sistemului bancar, moderat de domnul Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank, în care s-au abordat teme privind: infl uenţa politicilor publice şi fi scale asupra procesului de creştere economică; absorbţia fondurilor europene şi parteneriatele publice-private; atractivitatea României pentru investiţiile străine; particularităţile creditării în 2011 şi costul creditului; sectoare economice cu potenţial de creştere; Rețele inteligente – Smart Grids – factor de redresare economică pentru Sistemul Energetic Naţional şi România.

Vorbitorii au afi rmat că în agricultură şi energetică se găsesc elemente importante care vor conduce la creşterea economică.

În agricutură s-au identifi cat trei probleme care trebuie rezolvate în vederea relansării economice: crearea unei pieţe a produselor agricole; reducerea evaziunii în domeniul comerţului cu cereale; soluţii de comasare a terenurilor agricole, minim 100 ha (necesitatea existenţei unui cadru legislativ).

Domnul Tudor Şerban, secretar de stat în Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, a arătat că în 2010, comparativ cu 2009, s-a înregistrat o creştere a consumului de

energie, ceea ce înseamnă o creştere a numărului de contracte. Din punct de vedere al efi cienţei energetice, sunt probleme nu în sistemul energetic, ci în economie; avem o siderurgie şi metalurgie privatizate care consumă foarte multă energie. Deţinem un mix de energie ce ne permite să fi m 80% independenţi. Avem producţie bogată de hidro (peste 24% din producţia internă), un sector nuclear (două centrale), care furnizează 18% din energia ţării, gaze naturale, cărbuni (huilă, lignit) sufi cienţi pentru 20-30 de ani. Domnia sa a adăugat că peste 40 milioane euro vor veni de la Bruxelles pentru proiecte energetice. Avem numeroase proiecte: pe surse regenerabile de energie (solar, biomasă), staţii de 400 kW, iar în următorii ani se vor produce mai mult de 3000 MW; stocarea CO2 în depozite subterane; de gaze lichefi ate, din Georgia, ca o alternativă la gazul rusesc; de mediu, în zonele Paroşeni, Rovinari ş.a.

Domnul Călin Radu Vilt, consilier Smart, a prezentat Rețele inteligente – Smart Grids, ce constituie un posibil factor de dezvoltare şi cea mai mare revoluţie tehnologică a Sistemului Energetic în România. Reţelele energetice trebuie reconfi gurate pentru a permite mişcarea unor volume mari de energie, în condiţiile în care piaţa de energie şi efi cienţa costurilor în sistemul energetic trebuie corelate, găsite soluţii de a consuma energie „la gol” (aşa cum au apărut şi centralele electrice cu pompaj).

Una dintre concluziile acestei conferinţe a fost că reluarea creditării va avea loc în condiţiile creşterii economice sustenabile în România. În acest scop sunt necesare: îmbunătăţirea mediului de afaceri, asigurarea stabilităţii macroeconomice (în care consolidarea fi scală este prioritară), îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor, aplicarea modelului polonez de privatizare a companiilor de stat la bursă, încurajarea inves-tiţiilor în infrastructură.

România are la dispoziţie, până în 2012, aproximativ 20 miliarde euro – bani europeni pentru economie.

Ing. Mihai OLTENEANU

Prezidiul, de la stânga la dreapta: Bogdan Drăgoi – secretar de stat Ministerul Finanțelor Publice; Ionuț Dumitru – economist-șef Raiffeisen Bank; Andreea Paul Vass – consilier de stat Guvernul României;

Veronica Toncea – președinte Fondul de Garantare a Creditului Rural; Adrian Rădulescu – secretar de stat

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

34

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

În ziua de 23 februarie 2011, membrii Academiei Române s-au întrunit în aula mare, sub preşedinţia domnului Ionel Haiduc, pentru a discuta PROIECTUL „PANTEONUL ROMÂNIEI”.

Pentru punerea în operă a acestui proiect propus la 8 iulie 2009, s-a constituit Fundaţia „Panteonul României”.

Membrii Academiei au considerat că este timpul să se ridice o instituţie monumentală destinată personalităţilor strălucite care, în timp, au acţionat pentru gloria ţării noastre.

Prezidiumul Academiei, ca for ştiinţifi c suprem al ţării, consideră că îi revine obligaţia să sesizeze preşedinţia, guvernul şi opinia publică, precum şi ctitorirea instituţiei în care să fi e puse în valoare personalităţi ale ţării, scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, istorici, inventatori, militari, care au contribuit la afi rmarea României în lume.

Această instituţie, conform spiritului de tradiţie europeană, se va numi PANTEONUL ROMÂNIEI. Clădirea care se va ridica prin acest proiect va avea un caracter de monumentalitate, pe frontispiciul căreia să se preia dictonul de pe cel

al Panteonului francez: „Aux Grandes Hommes, la Patrie Reconnaissante” (Oamenilor Mari, Patria Recunoscătoare).

Finanţarea proiectului se va face din fonduri private.

Costurile pentru construcţia Panteonului României nu vor depăşi suma de 20 milioane euro.

Fundaţia „Panteonul României” este condusă de preşedintele Academiei Române, dl Ionel Haiduc, şi de trei vicepreşedinţi: Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, acad. Păun Ion Otiman şi ing. Nicolae Ivan. Comitetul de iniţiativă al fundaţiei numără 27 de membrii fondatori.

Urmează a se stabili locaţia, de comun acord cu factorii de decizie, iar proiectul arhitectonic va fi ales prin concurs.

În cadrul şedinţei din 23 februarie a.c. s-a hotărât ca această acţiune să fi e urmărită pentru a se realiza în cel mai scurt timp.

Ing. Mihai OLTENEANU

februarie 2011 membrii al Panteonului francez: Aux Grandes Hommes

Î N M E M O R I A Î N A I N T AȘ I L O RÎ N M E M O R I A Î N A I N T AȘ I L O R

E f i c i e n ța e n e r g e t i c ă , c o n d i ț i e E f i c i e n ța e n e r g e t i că , c o n d i ț i e e s e n ț i a lă p e n t r u o d e z v o l t a r e d u r a b i l ăe s e n ț i a lă p e n t r u o d e z v o l t a r e d u r a b i lă

În ziua de 10 martie 2011 a avut loc, la Hotelul Novotel din Bucureşti, cea de-a cincea ediţie a evenimentului recomandat de Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR–CME) prin dr.ing. Gheorghe Bălan, director general executiv, la care a fost invitată şi Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze” (SIPG).

Această ediţie, organizată de Meda Consulting în colaborare cu partenerii ofi ciali IRE, WEC – Consiliul Mondial al Energiei, Federaţia Patronală Energetica şi Asociaţia Patronală Energia, l-a avut ca moderator pe dr.ing. Ionuţ Purica – expert în energie şi mediu – de la Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române.

S-au continuat dezbaterile începute la ediţiile anterioare privind competitivitatea pieţei interne de energie, securitatea energetică şi siguranţa în exploatare a reţelelor de distribuţie. S-au discutat,

de asemenea, problemele privind investiţiile pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice, a petrolului, a gazelor naturale şi modul de prezentare privind efi cienţa proiectelor.

35Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

E f i c i e n ța e n e r g e t i că , c o n d i ț i e e s e n ț i a lă p e n t r u o d e z v o l t a r e d u r a b i l ă

Lucrările s-a desfăşurat în două sesiuni.Sesiunea I s-a referit la Actualizarea strategiei

energetice a României în domeniul efi cienței energetice – securitate și siguranță în alimentare. Au fost susţinute următoarele comunicări: Orașe ecologice în România, Ionuţ Purica; Contractele de performanță energetică – un nou model de parteneriat public privat pentru proiectele de efi ciență energetică, Corneliu Rotaru, director, Direcţia Proiecte şi autorizare în domeniul efi cienţei energetice, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE; Considerații privind o nouă strategie energetică pentru România, Aureliu Leca, profesor, şef al Catedrei UNESCO de Ştiinţe Inginereşti, Programul Energie – Mediu, Universitatea Politehnica Bucureşti; Efi ciența energetică și promovarea utilizării surselor regenerabile de energie – elemente ale strategiei CCIB, Mihai Andriţoiu, vicepreşedinte, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti; Scăderea costurilor cu energia pentru companii folosind UE BERD – Facilitatea de Finanțare pentru Efi ciența Energetică, Mark Velody, director de proiect, EU/ERBD Energy Effi ciency Finance Facility, Tractebel Engineering; BERD, Venera Vlad.

S-au desprins câteva concluzii: Efi cienţa energetică legată de dezvoltarea durabilă este un concept foarte difi cil de realizat, recomandat de Organizaţia Naţiunilor Unite în urmă cu treizeci de ani. Armonizarea se referă la trei factori: dezvoltarea economică şi socială a statului respectiv; protecţia mediului şi folosirea resurselor; echitatea între generaţii, legat de gradul de îndatorare. Un potenţial mare de economii de energie la nivel naţional îl au clădirile care reprezintă 40% din consumul fi nal de energie. La nivelul oraşului, implementarea de tehnologii distribuite de energie alternativă combinate cu folosirea pompelor de căldură şi a resursei de biomasă forestieră pentru încălzire şi cu izolarea clădirilor poate să constituie cea mai efi cientă soluţie pentru asigurarea unui cost mai redus al energiei, precum şi pentru a crea o mai mare independenţă energetică oraşului. Se propune: înfi inţarea unei instituţii de planifi care

strategică, ce trebuie să fi e nonpolitică, controlată de către Parlament, condusă de cei mai buni specialişti, care vor propune strategii de dezvoltare a României pe o perioadă de 15-20 de ani; legea energiei legate de mediu, care să îi ofere stabilitate mai mare, însoţită de un acord de susţinere politică din partea tuturor partidelor; înfi inţarea Ministerului Energiei şi Resurselor (şi Mediului) ca structură guvernamentală pentru asigurarea securităţii energetice naţionale, dezvoltarea ener-getică durabilă şi suportabilitatea costurilor energiei.

În sesiunea a II-a, care s-a referit la Creșterea efi cienței energetice și dezvoltarea durabilă a sectorului energie, protecția mediului – producție, transport, distribuție –, au fost prezentate exemple de caz, dintre care amintim: Instrumente de co-fi nanțare în sectorul energetic, Laurenţiu Dinu, director, şi Ovidiu Mihăilă, consultant, Accreo România; New Energy Maps Formula, John Smith, director Smart Energy Solutions; Managementul riscului în proiectele de performanță energetică – instrumente de lucru dezvoltate prin proiectul PERMANENT, Mihaela Coroiu, director executiv EnergoEco; Inițiativa fi nanciară pentru fi nanțarea „la cheie” a proiectelor de efi ciență energetică la consumatorii industriali din România, Adrian Ghiţă, director Dezvoltare-Afaceri, Societatea pentru Energie – Generare şi Servicii (SE-GES ).

Detalii privind comunicările se pot obţine intrând pe site-ul www.medaconsulting.ro.

Ing. Mihai OLTENEANU

37Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Personalitati

Autorul acestor rânduri l-a cunoscut pe profesorul Ion Băncilă la o vârstă fragedă, în vremea începutului de primăvară al zbuciumatului an 1944. Era un moment dramatic pentru poporul nostru: Armata Roşie invadase toată partea nordică a Moldovei lui Ştefan cel Mare.

Tatăl meu, prof. Victor Andrei, legase, cu aproape patru ani în urmă, o strânsă şi durabilă prietenie cu profesorul Ion Băncilă, clădită pe afi nităţi sufl eteşti şi pe o viziune similară asupra pericolelor grave care ameninţau viitorul naţiunii române.

În acel început de aprilie 1944, familia Andrei, proaspăt refugiată din Moldova la Bucureşti, a bătut la poarta vilei din Strada Sandu Aldea nr. 29, atunci (ca şi acum) cuibul familiei Băncilă. Afl asem de la părinţii mei că voi avea cinstea să îl cunosc pe unul dintre corifeii geologiei româneşti. În imaginaţia copilului de 10 ani mă aşteptam să văd un personaj impunător şi sever. Am întâlnit un om în puterea vârstei, frumos ca un arhanghel, lipsit de orice morgă, care iradia calm bunătate şi înţelepciune, ce îşi săpa cu hârleţul bucăţica de ogor din spatele vilei. Senzaţia pe care am trăit-o atunci a fost că am în faţă pe unul dintre acei generali ai Romei antice care putea schimba oricând însemnele de comandant cu coarnele plugului.

În acea zi i-am cunoscut şi ne-am împrietenit (fratele meu, Dan, şi cu mine) cu cei doi copii ai profesorului, Florin şi Sanda. Prietenia aceasta s-a cimentat în toamna acelui an şi următorul, la Craiova, unde tumultul evenimentelor ne-a adunat împreună.

L-am reîntâlnit pe profesorul Ion Băncilă în toamna anului 1951, după ce am început cursurile Institutului de Geologie şi Tehnică Minieră din Bucureşti. M-a tratat cu multă afecţiune şi am devenit unul dintre cei care îl frecventau asiduu. S-a stabilit destul de repede o interesantă relaţie sufl etească, între una dintre marile personalităţi ale

ştiinţei româneşti şi modestul student din anul I. Eu mă adăpam din plin din acea sursă inepuizabilă de cunoştinţe, fapte şi idei şi înţelegeam, pentru prima oară în viaţă, că un adevărat om de ştiinţă este în primul rând OM. Domnia sa simţea nevoia să converseze cu un tânăr în care să aibă încredere totală (în jurul său foiau o mulţime de securişti, puşi să-l spioneze); în plus, găsea, poate, în mine o părticică din acel auditoriu de care regimul comunist îl privase, prin eliminarea sa brutală de la Catedra de Geologie a Universităţii din Iaşi, unde funcţionase, cu multă strălucire, o scurtă perioadă în 1946.

Într-adevăr, Ion Băncilă era un profesor înnăscut. Avea o sclipitoare inteligenţă moştenită de la strămoşul său, „măria sa ţăranul român”, o minte precis compartimentată ca un calculator electronic, o imaginaţie debordantă, dar bine controlată de un rar simţ al echilibrului, o deosebită uşurinţă de exprimare şi un impresionant talent pedagogic.

Discuţiile noastre îmbrăcau în acele vremuri o tematică largă. Acestea porneau fi e de la proble-mele ştiinţifi ce curente care îl preocupau (era tocmai perioada când se lupta cu „specialiştii” sovietici pentru impunerea unor soluţii optime în edifi carea centralei hidroelectrice Bicaz), fi e de la primele întrebări pe care tânărul student în geofi zică şi le punea cu timiditate. Această facultate „paralelă”, de care am benefi ciat graţie generozităţii profesorului Ion Băncilă, mi-a creat un fundament ştiinţifi c şi uman, pe care mi-am putut clădi, ulterior, succesele mele profesionale.

În general oamenii, dar în special tinerii, au simţit dintotdeauna nevoia unui model în viaţă. Eu am avut uriaşa şansă să benefi ciez de un asemenea model în persoana profesorului Ion Băncilă. De la Domnia Sa am învăţat care sunt posibilităţile, dar şi limitele, viitoarei mele profesii, şi nu în ultimul rând ce poate şi trebuie să facă un om, dar şi ce nu trebuie să săvârşească niciodată. În acele vremuri

Profesorul Ion BĂNCILĂ – un OM pentru eternitateun OM pentru eternitate

M ă r t u r i i

38

Personalităţide restrişte, de prigoană a tot ceea ce reprezenta spiritul poporului român, vorbele, dar mai ales faptele profesorului m-au călăuzit permanent şi mi-au dat tăria sufl etească să suport loviturile unui regim de totală opresiune.

Prof. Ion BĂNCILĂ (1936).

După absolvirea facultăţii, întâlnirile mele cu profesorul Ion Băncilă au fost mai rare, datorită îndelungilor campanii de teren. Cu ocazia acestor întâlniri am cunoscut o altă faţetă a personalităţii profesorului: cea de atent şi cald îndrumător al tinerilor specialişti în domeniul ştiinţelor Pământului. Sfaturile sale erau, fi reşte, totdeauna de o înaltă competenţă, dar erau date cu o deosebită grijă, ca acestea să nu îngrădească gândirea tânărului cercetător. Profesorul ştia prea bine că la umbra marilor stejari nu creşte nimic.

După 1989 am avut şi eu, ca de altfel întreaga lume a geologiei româneşti, tardiva satisfacţie de a trăi recunoaşterea academică a uriaşei personalităţi a profesorului Ion Bancilă. Ce păcat şi ce ruşine că o asemenea personalitate s-a bucurat de această recunoaştere la venerabila vârsta de aproape 90 de ani!

La 6 mai 1992, profesorul Ion Băncilă urma să susţină discursul de recepţie în Academia Română, cu disertaţia Considerațiuni asupra geotectonicii regiunilor carpatice. Cu trei zile mai devreme, un groaznic accident auto a curmat viaţa colegului şi colaboratorului meu Titus Neştianu, eminent specialist în petromagnetism. Înmormântarea urma să aibă loc tot pe 6 mai, la ora 14, la cimitirul din Săftica. În dimineaţa zilei respective am luat

loc în sala mare a Academiei Române, cât mai aproape de una din uşi. În jurul orei 13 expunerea profesorului era în plină desfăşurare. Am plecat cu durere în sufl et.

Dumnezeu, care a apreciat conduita mea, m-a răsplătit. După câteva săptămâni am trecut cu ceva treburi pe la Secţia de Știinţe geonomice a Acade-miei. Acolo l-am întâlnit pe profesorul Băncilă, care mi-a întins discursul său tipărit, împreună cu răspunsul profesorului Liviu Constantinescu. Am deschis cu emoţie cărticica. Pe pagina de gardă era o scurtă şi caldă dedicaţie: „Lui Justin Andrei, cu dragoste, din partea bătrânului prieten, Ion Băncilă”. I-am mulţumit, adânc emoţionat. Am citit-o de trei ori până am avut impresia că am înţeles-o complet. Evident, un savant de talia profesorului are ce spune într-o lucrare-testament. Se afi rmă că în domeniul geologiei o lucrare, fi e ea şi genială, are o viaţă limitată. Poate, dar totuşi Pânza Getică a lui Gheorghe Munteanu-Murgoci nu a fost deloc clintită nici după 100 de ani. Am impresia că lucrarea profesorului Ion Băncilă face parte din această categorie. Dar, mai mult decât conţinutul, fi reşte magistral, te impresionează modul cum îşi exprimă ideile. Spre deosebire de alţi savanţi-geologi „de formula unu”, el nu emitea sentinţe, ci prezenta o cascadă de idei, pe care le considera doar posibile. Era acelaşi geolog care revoluţionase, din 1938 până în 1958, ideile privind alcătuirea Carpaţilor Orientali şi acelaşi magistral profesor care, de la Catedra de Geologie a României a Universităţii din Iaşi, a zguduit în toamna lui 1946 un auditoriu adunat dintr-o ţară întreagă.

În ultimii doi ani de viaţă ai profesorului Ion Bancilă (1999-2000), am fost martorul direct al

ltimii doi ani de viaţă ai profesorului I

39Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Personalitati

agoniei sale, determinată de o osteoporoză care a condus la fracturarea colului femural. Acest fapt a determinat izolarea sa la pat, cu toate urmările nefericite refl ectate în starea generală de sănătate, în incapacitatea de a desfăşura o activitate ştiinţifi că normală şi de conştiinţa că se apropie iremediabilul sfârşit.

Prof. Ion BĂNCILĂ – Aula Academiei Române (6 mai 1992).

Îl vizitam frecvent, ca în urmă cu aproape 50 de ani, discuţiile noastre durând câte 3-4 ore. Aceste discuţii erau pentru dânsul un adevărat balsam, deoarece îi dădeau posibilitatea să îşi depene amintirile legate de pasiunea vieţii sale: alcătuirea geologică a Carpaţilor Orientali şi a formaţiunilor din Vorland. Atunci am afl at o seamă de aspecte, pentru mine inedite, ca de exemplu ivirile de gaze

termogene din Pânza Est-Internă (Pânza gresiilor curbicorticale, în nomenclatura Săndulescu) de la obârşia râului Trotuş. Depăna multe idei privitoare şi la potenţialul de hidrocarburi al selfului Mării Negre. Păcat că pe atunci aveam cunoştinţe prea puţine despre acest bazin oleogenerator.

Continua să păstreze o atitudine rezervată faţă de geofi zica „neseismică”, apreciind că în linii mari aceasta nu depăşise un stadiu experimental. I-am amintit că în tinereţea mea reuşisem să descopăr, cu ajutorul gravimetriei, primele două zăcăminte de hidrocarburi de pe Valea Slănicului de Moldova (Cerdacu şi Cireşoaia). A avut un zâmbet cald, spunându-mi că eu nu sunt doar geofi zician. Voi regreta toată viaţa că nu am înregistrat aceste zeci de ore de convorbiri!

L-am văzut ultima dată în viaţă la şedinţa de omagiere a centenarului său de la Academia Română, dar nu am mai putut să îi mai vorbesc, deoarece cele peste două ore de stat pe scaun la şedinţa omagială au fost pentru el un calvar la limita suportabilului. Îmi va rămâne în amintire cu privirea sa pătrunzătoare, aruncată din goana maşinii care se tot depărta, în uralele mulţimii adunate până la refuz în curtea Academiei Române. La S.C. Petrom S.A. am afl at, după puţin timp, că ireparabilul se produsese.

Pentru geologia românească, pentru tot ce înseamnă spirit, cunoaştere şi cultură, la acest popor multimilenar, profesorul Ion Băncilă a fost, este şi va fi , ca un arc peste generaţii, UN OM PENTRU ETERNITATE.

Ing. Justin ANDREI – Institutul Geologic al României

Prof. Ion BĂNCILĂ – Aula Academiei Române (6 mai 1992).

41Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info

La 54 de zile de la încheierea anului 2010, OMV Petrom a publicat rezultatele fi nanciare pe trimestrul al IV-lea, precum şi bilanţul pentru întregul an 2010.

Situaţiile publicate vor fi supuse aprobării Adunării Generale a Acţionarilor Petrom, progra mată la fi nele lunii aprilie a.c.

Din poziţia de Director General Executiv al Petrom, doamna Mariana Gheorghe a conjugat rezultatele proprii ale societăţii cu climatul de piaţă care a marcat anul 2010.

Piața petrolului la cote elevate, profituri mărite

Ing. Constantin CĂPRARU Acţionar Petrom

t t t tt l l i l t l t fit i ă

„Într-un mediu favorabil al prețurilor la țiței, anul 2010 a marcat realizarea unei serii de proiecte strategice și a unor îmbunătățiri semnifi cative ale performanței noastre operaționale.

În E&P am pus cu succes în funcțiune, înainte de mijlocul anului, sistemul de livrare a gazelor de la Hurezani și am demarat producția din noile sonde-cheie, menținând totodată rata de înlocuire a rezervelor în Romania peste nivelul de 70%, pentru al treilea an consecutiv.

În R&M, mediul economic nefavorabil ne-a infl uențat negativ vânzările de carburanți și nivelul marjelor. Cu toate acestea, am reușit să îmbunătățim considerabil rezultatul R&M, exceptând elementele speciale, cu peste 500 milioane lei, datorită îmbunătățirilor structurale și optimizării operațiunilor, rafi năria Arpechim rămânând în cea mai mare parte a anului oprită, din rațiuni economice.

În segmentul G&E am înregistrat un progres constant cu proiectele noastre de generare electricitate, respectiv centrala electrica de la Brazi și parcul eolian Dorobanțu, programate să înceapă operarea comercială în S2/2011. Având în vedere poziția fi nanciară și rezultatele preliminare foarte bune pentru 2010, luăm în considerare propunerea către AGA din aprilie 2011 de a acorda dividende.”

Sinteza executivului derivă din imaginea comparativă a indicatorilor fi zici şi a cifrelor fi nanciare,T4 2010/T4 2009 şi an 2010/2009.

42

InfoDepartamentele operative, ca rezultate specifi ce, au raportat la indicatorii valorici şi nominali

următoarea situaţie:

Producţia de hidrocarburi echivalente a Grupului Petrom în anul 2010 a fost de 67,08 mil. bep (184.000 bep/zi), în scădere cu 2% faţă de anul precedent.

Pentru ţiţei şi condens se raportează o producţie internă a Petrom în 2010 de 33,34 mil. b, nivel ce menţine extracţia la un nivel constant cu cel din anul 2009. Această creştere vine pe fondul unei descreşteri cu 2% în T4 2010/T4 2009.

La gaze, producţia internă a Petrom a marcat o scădere de 3% faţă de 2009, înregistrând în 2010 un nivel total de 5.160 mil. mc.

Preţul intern, de decontare, realizat la ţiţei a fost de 69,80 $/b în T4 şi s-a înscris, pentru întregul an 2010, la un nivel apropiat, înregistrând 68,72 $/b. Comparativ cu perioadele precedente, aceste nivele arată creşteri de 8%, 2010/2009, şi de 2% T4 2010/T4 2009.

Costul intern la producţia echivalentă, ţiţei + gaze, în raporturile comparative, trimestriale şi anuale, 2010/2009, arată creşteri de 13%, respectiv 11%.

Rata de înlocuire a rezervelor pentru Grup Petrom s-a menţinut la 70%. Din care, pentru România, rata este de 72%. Fondul de rezerve, raportat pe Grup Petrom, la sfârşitul lui 2010 este de 832 mil. bep la categoria dovedite şi 366 mil. bep la probabile.

Fondul de rezerve dovedite şi probabile la 31 dec. 2010 (mil. bep)

Categoria Petro Rom. Petro Kazah. Totaldovedite 805 27 832probabile 315 51 366

Total 1120 78 1172

Investiţiile pentru explorare au crescut cu 56% în 2010 comparativ ca anul precedent, fondurile cele mai însemnate fi ind consumate cu forajul sondelor.

Indicatorii de performanţă fi nanciar-economică arată o creştere, în anul 2010, cu 165 faţă de 2009, la Total vânzări segment (cifra de afaceri) cu 16 %, iar la profi tul la nivel de EBIT (înainte de taxe) cu 145%.

43Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info Dintre factorii mai importanţi care au marcat activitatea de E&P, sunt raportate câteva aspecte

semnifi cative:– Ca factori cu infl uenţe pozitive se înscriu: începerea producţiei la sondele-cheie de la Mamu şi

Rădineşti; plus de producţie la sondele marine din zăcământul Lebăda Est şi Vest, ca urmare a succesului programelor de stimulare a extracţiei din zăcământ.

– Ca factori cu impact negativ: instrumentele fi nanciare de acoperire a riscurilor; noi metodologii de calcul a costurilor de producţie; schimbarea metodologiilor de calcul a rezervelor din Kazahstan.

La fi nele anului 2010, raportat la anul precedent, majoritatea indicatorilor principali nominali pentru R&M au înregistrat minusuri semnifi cative:

–24% la inputurile (volumele) de rafi nare; –24% rata de utilizare a rafi năriilor; –24% livrări rafi nate; –11% volumul vânzărilor totale de produse rafi nate; –18% cantitatea de ţiţei procesat.

Ca factori pozitivi: Marja globală de procesare a crescut de peste 16 ori, de la 2 cenţi US$/b la 33 cenţi US$/b.

Dintre factorii de infl uenţă manifestaţi în exerciţiul anului 2010, raportorii prezintă câteva aspecte mai relevante:

▪ Oprirea din raţiuni economice a Rafi năriei Piteşti.▪ Rafi năria Brazi a crescut în 2010 la 70% grad de utilizare. ▪ Costuri mai ridicate în consumul propriu de ţiţei, cauzate de preţurile unitare mărite.▪ Condiţiile nefavorabile de piaţă (recesiune) au redus vânzările cu 7% în T4 2010 faţă de T4 2009.

44

InfoMedia anuală a indicatorilor raportaţi pentru G&E a fost pozitiv infl uenţată de rezultatele din ultimul

trimestru 2010. Vânzările totale, anuale şi trimestriale, comparativ cu perioadele precedente din 2009, au înregistrat

creşteri de 3%, respectiv 27%, iar la vânzările consolidate creşterile au fost de 1%, respectiv 15%. Profi tul, exprimat prin EBIT, după un minus de 5%, T4 2010/T4 2009 înscrie un plus de 130%,

2010/2009. Investiţiile au fost creditate în 2010 pentru continuarea obiectivelor din 2009, CET Brazi; Stocurile subterane de gaze la fi nele anului 2010 au scăzut la 275 mil. mc, de la 324. mil. mc în

2009. Nivelul indicatorilor de performanţă este justifi cat de raportorii G&E prin câteva elemente, cum

ar fi :▪ Cererea mai mare de gaze în T4 din partea industriei de îngrăşăminte chimice;▪ Reversări de provizioane pentru creanţe neîncasate.

Contul de profi t și pierderi şi Bilanțul contabil per 31 decembrie 2010 înscriu valoarea produselor din activitatea operaţională, comercializarea lor, valoarea serviciilor şi a operaţiunilor fi nanciare.

Rezultatele fi nanciare ale anului 2010, comparativ cu perioada precedentă, sunt în legătură cu efectele pozitive şi negative înregistrate în perioada raportată.

Contul de profi t și pierderi

La venituri: ▪ Cifra de afaceri, ca venituri provenite din vânzări, exploatare şi venituri fi nanciare proprii şi entităţi

asociate, a consemnat, în anul 2010, suma de 19.286,35 mil. lei. O creştere de 17%. Raportul T4 2010/T4 2009 arată procente pozitive de 29% la vânzări şi 56% la exploatare.

La cheltuieli:▪ Cheltuielile anuale, de producţie şi fi nanciare, în exerciţiul 2010 au înregistrat 17.095,30 mil. lei.

Creşterea este de 9% faţă de anul 2009. ▪ La nivel trimestrial, T4, 2010/2009 cheltuielile în principal au fost mărite, cu 17% la explorare, cu

43% la impozitul pe profi t.

45Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info▪ Cheltuieli reduse, între 12% şi 51%, s-au înregistrat la distribuţie, exploatare şi dobânzi.

Profi tul, înainte de dobânzi şi impozitare, EBIT, a avut ascensiuni de 84%, 2010/2009, şi de peste 5 ori, T4 2010/T4 2009.

46

InfoBilanțul contabil

Situaţiile contabile aferente anului 2010 arată la indicatorii principali, comparativ cu perioada precedentă, nivele diferite de performanţă.

Activele, per total, înscriu o creştere de 14%, similară cu cea de la active imobilizate şi apropiat de imobilizări active corporale şi necorporale, 10%. O creştere mărită, 34%, apare la totalul activelor circulante.

Capitalurile proprii au crescut cu 14% în anul 2010, atingând, per total, valoarea de 18,459 miliarde lei. Datoriile au crescut la toate poziţiile principale. Per total cu 21%, din care datoriile curente cu

42%, şi cele pe termen lung cu 12%. Gradul de îndatorare a scăzut la 12%, comparativ cu 16% în anul precedent. Indicatorii principali de performanţă fi nanciară, consemnaţi în 2010 comparativ cu 2009, arată

evoluţii pozitive.Indicator 2010 2009 % 2010/20091. ROFA (%) 12,5 7,5 662. ROACE (%) 10,7 5,2 1063. ROE (%) 12,6 5,21 142_____1. Rentabilitatea activelor fi xe.2. Rentabilitatea medie a capitalului angajat.3. Rentabilitatea capitalului propriu.

Consideraţii generale

Mediul de activitate. Climatul în care Grupul OMV Petrom şi-a desfăşurat activitatea şi a înregistrat rezultatele la fi nele

anului 2010 au fost sub amprenta factorilor de recesiune economică, migraţi din perioadele recente. Un trend descrescător al recesiunii a început să se manifeste în a doua parte a anului. Dintre factorii de piaţă cu infl uenţe fi nanciare consistente se înscriu cotaţiile de piaţă crescute la ţiţei şi la produse petroliere. Pentru gaze, cotaţiile la livrări interne şi pentru importuri au fost minore.

Performanțe comparative.Indicatorii fi nanciari de performanţă arată niveluri remarcabile în raportul 2010/2009:▪ Profi turile înainte de impozitare, EBIT, sau după impozitare sunt cu 84%, respectiv 63%, mai mari.▪ Rentabilităţile legate de activele fi xe, capitalul angajat şi capitalul propriu au înregistrat creşteri

între 66% şi 142%.▪ Producţia de ţiţei şi de gaze în Romania se menţine pe nivele relativ constante, cu declinuri

rezonabile.▪ Ponderea pe care o deţine ţiţeiul în procesele de valorifi care, de formare a veniturilor, a făcut ca

preţurile de decontare internă (+17,5%) să urmeze cursul cotaţiilor la bursă (+28% Ural) şi să infl uenteze rezultatul fi nanciar.

Cotații internaționale.

47Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info▪ Indicele bursier al acţiunilor Petrom (index 100 – început 2010) a oscilat între 110 spre un maxim

140 T1/T2, apoi un minim de 110 în T2, urmat de cote fl uctuante în T3 şi T4, pe indexul 130.

Se poate observa un uşor paralelism între evoluţia la bursă a acţiunilor Petrom şi parcursul cotaţiilor la ţiţei, în special în segmentul T3/T4.

▪ Raportat la cotaţiile bursiere nominale ale acţiunilor Petrom, ele conferă, la fi nele anului 2010, un câştig de 0,086 lei/acţiune (0,024 lei/acţiune la fi nele lui 2009).

▪ Nu pot scăpa observaţiei unele considerente bazate pe aprecieri comparative cu alţi factori interni ai Petrom sau cu factori competitivi externi:

> Raportorii au omis să mai facă referiri la unii indicatorii strategici ai companiei în dinamica 2005-2010, faţă de care sunt înregistrate restanţe. Sunt menţionaţi doar factorii cu rezultate pozitive. Statistica unor date este cosmetizată prin opacitate, spre exemplu la fondul rezervelor de hidrocarburi, aportul din explorare, din EOR. La fel la săpatul sondelor: nu se mai fac referiri la numărul şi categoriile de foraj, aşa cum este specifi cat în Strategie. De asemenea, indicele de performanţă Solomon, pentru exprimarea nivelului tehnologic al rafi năriilor, este uitat.

> Indicatorii fi nanciari de performanţă realizaţi în anul 2010 au consemnat pentru Petrom cote mai ridicate faţă de anul 2009. Aceşti indicatori, comparativ cu alte companii similare din centrul sau vestul european (ENI, Total, MOL), arată pentru Petrom niveluri modeste, chiar submodeste.

Indicatori2010/2009

um Petromselectiv

Europaselectiv

Venituri din vânzări % 15 50-55Profi turi din operare % 20 35Grad utilizare rafi nării % 49 70-86Marja de rafi nare $/b 0,33 2,5-4Pierderi din rafi nare % ? > 1

* * *

Raportul OMV Petrom pentru exerciţiul fi nanciar al trimestrului 4 şi cumulativ anul 2010 are un caracter preliminar. După exercitarea auditului extern şi avizarea de către Consiliul de Supraveghere, datele de bilanţ contabil vor fi supuse discuţiei şi aprobării Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor (AGOA), programată pe data de 28 aprilie a.c.

Cu acel prilej, conform Actului Constitutiv al societăţii, acţionarii pot pune în discuţie, dezbate şi aproba, cu sau fără amendamente, prestaţia managerială a staff-ului de supraveghere şi a celui executiv.

48

InfoBANATUL SEISMICBANATUL SEISMIC

Abstract: The autors present a short review of the geological and geophysical studies on the Banat

structure and seismicity and crustal earthquakes occurred in the important active region of Romania.

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU Ing. Zina MALIŢA

Regiunea Banatului reprezintă, după zona seismogenă Vrancea, cea mai importantă arie seismic-activă a României. Primele menţiuni asupra seismicităţii regiunii au fost făcute de Mathei M. Drăghiceanu care, într-o lucrare din 1896, se referă la cutremurele produse în perioada 1892-1896 în vestul ţării, în Banat şi zona Turnu Severin. Autorul citat menţionează seismele localizate în aria epicentrală Moldova Nouă, produse în intervalul de timp 10 octombrie 1879-13 aprilie 1880, cele din zona Orşova–Mehadia (1892) şi Turnu Severin (1894); specifi că importanţa liniei de fractură Cerna, de-a lungul căreia seismele crustale au migrat de la Băile Herculane spre sud, în Serbia, şi spre nord, în Transilvania (Rădulescu, 2009).

Cutremurele respective apar şi în catalogul acad. Grigore Ştefănescu (1901), în lucrările prof. Ion Atanasiu (1949, 1961) şi au fost menţionate şi de acad. Gh. Demetrescu (în 1955), la un simpozion internaţional organizat la Bucureşti cu ocazia împlinirii a 20 de ani de activitate a Departamentului de Seismologie al Academiei Române (unde specifi că seismele crustale de la Periam).

I. Atanasiu a clasifi cat şocurile seismice localizate în Banat drept cutremure „banatice” (din zona Arad–Timişoara) şi „danubiene” (în zona extrem-vestică a Carpaţilor Meridionali, de-a lungul liniei Vršac–Moldova Nouă). Dintre acestea, menţionează cutremurele de la Teregova, Oraviţa–Sasca, Moldova Nouă–Baziaş, Părdani, Vinga şi Timişoara; toate sunt ilustrate în schiţa epicentrelor şi a sensibilităţii seismice prezentată

de autor în cartea publicată în 1961. În Banatul sudic se evidenţiază aliniamentele seismice Baziaş–Vršac (în Serbia) şi Moldova Nouă–Oraviţa, de-a lungul cărora s-au plasat o serie de seisme importante, cum ar fi şocul seismic din 10 octombrie 1879, cu o magnitudine estimată de gradul 5,3 (Radu et al., 1986).

Analiza seismelor produse în Banat în perioada 1773-1991 a relevat existenţa a 20 arii epicentrale, cu intensităţi mai mari de gradul IV pe scara Mercalli; dintre acestea amintim următoarele: Timişoara, Arad, Şag–Parţa, Banloc–Dolanţ şi Sânnicolaul Mare (Oros, 1991). Intensităţi epicentrale mari (gradele VII şi VIII) s-au înregistrat la Banloc (1915), Şag–Part (1959), Sânmihaiu Român (1973), Buziaş (1988), Banloc şi Voiteg (1991). Secvenţa seismică din 1991 a fost constituită din 108 şocuri, produse în 6 luni (iulie-decembrie), dintre care trei cu M > 5,0 şi şapte cu M > 4,0.

În Figura nr. 1 este prezentată distribuţia epicentrelor cutremurelor produse în perioada 984-2006. Se remarcă concentrarea activităţii seismice în zona Jebel–Banloc.

O statistică elaborată de specialiştii Institutului Naţional pentru Fizica Pământului pentru perioada 1766-2006, deci timp de 240 ani, arată că s-au produs 6 cutremure cu M ≥ 5,0 şi 51 cu M = 4,0-4,9.

În ultimii ani (din 2003) drd. E. Oros, de la staţia seismologică Timişoara, a început redactarea unui catalog parametric al cutremurelor produse în Banat. Din acesta rezultă că în perioada 1443-2006 s-au identifi cat 7783 seisme crustale cu magni-

49Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info

tudini M = 0,4-5,6 şi adâncimi cuprinse între 3 şi 35 km. Foarte puţine cutremure au fost localizate la adâncimi de 33-35 km. Cele mai puternice (Mw = 5,5-5,6) s-au produs în 1991, pe 12 iulie şi 2 decembrie (Oros et al., 2008). Dintre cutremurele istorice, se menţionează cele din sec. XIX, din 1879, cu epicentrele la Moldova Veche (Mw = 5,3) şi la sud de Liebling (Ms = 5,5). Activitatea seismică din acest sector este concentrată în zona faliei Oraviţa–Moldova Nouă, în cuprinsul zonei sedimentare Reşiţa–Moldova Nouă şi în grabenul Cernei.

Localizările hipocentrelor (focarelor) cutre-murelor au indicat faptul că majoritatea acestora s-a plasat în domeniul crustei mediene, la adâncimi de 9-11 km; mult mai puţine au fost situate în baza crustei terestre, la adâncimi de 19-33 km şi chiar de 35 km. Acestea din urmă pot fi considerate a fi plasate în mantaua superioară (sub discontinuitatea seismică Mohorovičić).

Trebuie să amintim faptul că Banatul este situat pe aria Depresiunii Pannonice, sectorul ei estic de pe teritoriul României, cu o dezvoltare mare pe arealul Ungariei vecine.

Figura nr. 1 – Distribuţia epicentrelor cutremurelor produse în perioada 984-2006 (fondul tectonic după Radu C., Oros E., 1991).

50

InfoDepresiunea Pannonică este constituită din

formaţiuni neogene (de molasă), dispuse peste un fundament vechi, cutat, sau peste cuvertura post-tectonică (Visarion, Săndulescu,1979).

Defi nitivarea structurii fundamentului a avut loc la sfârşitul Cretacicului, după care urmează depunerea cuverturii sedimentare, ce se extinde din Helvetian până în Cuaternar. În această etapă au loc frecvente mişcări verticale, care au condus la reactivarea unor accidente tectonice vechi şi la formarea altora noi; au existat şi perioade de exondare, care au conturat structura geologică actuală (Ionescu,1981).

M. Visarion şi M. Săndulescu (1979) au trasat pe harta structurală a fundamentului Depresiunii Pannonice o serie de fracturi, majore şi secundare, orientate NV-SE. În sectorul sudic (Timişoara–Moraviţa) au fost identifi cate falii cu orientări NE-SV.

Arealul Depresiunii Pannonice este caracterizat de o serie de particularităţi ale câmpurilor geofi zice naturale şi ale structurii generale a crustei terestre. Astfel, harta anomaliei Bouguer indică valori pozitive în raport cu zonele învecinate din Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali (Roşca, 1998). Confi guraţia respectivă refl ectă structura fundamentului cristalin, cu adâncimi de 1-2 km, cu excepţia zonei grabenului Sânnicolaul Mare, unde Gabriela Polonic (1996) indică adâncimi ale acestui complex de 4-5 km.

Pe baza anomaliilor gravimetrice regionale, Gavăţ et al. (1965) a trasat în această zonă un aliniament crustal (G7) Lipova–Sânnicolaul Mare, reprezentând un accident de adâncime ce separă blocul crustal din sudul Văii Mureşului de fundamental ridicat din Munţii Highiş.

Anomaliile magnetice sunt generate de rocile eruptive banatitice, jalonate de-a lungul unor aliniamente (fracturi crustale), cum ar fi : Moldova Nouă–Bocşa Montană–Zam şi Berzasca–Caransebeş–Haţeg.

Cercetările geotermice au indicat valori ridicate, cu maxime de 80-90 mWm-2 în zona Timişoara şi la vest de Arad (Demetrescu et al., 1991). Alţi autori (Devenyi et al., 1988) au cartat valori chiar mai mari (de 110-115 mWm-2) pe teritoriul Ungariei, în zona de graniţă cu România. Interpretarea acestor anomalii ale fl uxului termic de către autorii citaţi a plasat cauza acestora în structura mantalei superioare din această unitate tectonică, prin existenţa unui „diapir” al acesteia. Într-adevăr, studiile seismice de mare adâncime executate în regiune au relevat o grosime redusă a crustei terestre (24-28 km), printr-o poziţie ridicată

a discontinuităţii seismice ce marchează tranziţia crustă-manta (Rădulescu, 1989).

Structura respectivă reprezintă modelul crustal pannonic ce caracterizează Depresiunea Pannonică de pe teritoriul Ungariei.

Studii geodinamice pe baza analizei mecanismului focal al cutremurelor banatice au furnizat informaţii preţioase asupra proceselor dinamice actuale. Astfel, un studiu al seismelor produse în perioada 1988-1994 a indicat direcţiile stresului tectonic corespunzător blocurilor majore din componenţa regiunii (Polonic, Maliţa, 1997). În viziunea acestora, blocul Pannonic (situat la nord de falia Lucareţ) este acţionat de un stres compresiv, orientat NV-SV, în comparaţie cu stresul tectonic prezent (ESE-VNV) în blocul Geto-Danubian, de la sud de această fractură crustală şi în vestul faliei Cernei. În extremitatea sud-vestică a regiunii, autorii au separat blocul Banloc, care se extinde în Serbia, caracterizat de un stres orientat de SV-NE; blocul respectiv face parte din blocul Adria, adoptat de modelul Csontos (1995). În cadrul acestui bloc crustal, seismele se grupează de-a lungul unor aliniamente tectonice importante, cum ar fi : Bocşa–Dognecea–Anina–Moldova Nouă şi Orşova–Băile Herculane–Mehadia. Activitatea seismică din Banatul sudic este concentrată în zona contactelor dintre aceste trei entităţi crustale menţionate şi a grabenelor principale Sânnicolaul Mare şi Caransebeş. Radulian et al. (2000) a inclus această arie în „zona danubiană”, aparţinând geologic de domeniul Carpaţilor Meridionali. Seismicitatea acestui areal, traversat de Dunăre între Baziaş şi Turnu Severin, a fost remarcată de I. Atanasiu (1949, 1961), care a sesizat epicentrele deja menţionate (Baziaş, Oraviţa, Moldova Nouă, Orşova).

Un studiu recent (2003-2005) al autorilor prezentului articol a abordat o analiză a mecanismelor focale ale seismelor crustale produse în Banatul românesc în perioada 1991-2001, cu care ocazie s-au identifi cat următoarele arii active: Timişoara, Deta–Banloc–Jebel, Jimbolia, Oraviţa–Moldova Nouă şi Băile Herculane–Orşova.

În zona Timişoara s-a evidenţiat cutremurul din 17 aprilie 1974, cu o magnitudine de 5,6 grade, al cărui focar a fost situat la 33 km adâncime (deci în mantaua superioară), iar epicentrul la Vinga (N Timişoara).

Zona epicentrală Banloc–Jebel (S Timişoara) conţine cea mai mare aglomerare de şocuri seismice, dintre care cele mai puternice au fost următoarele: 19 şi 27 octombrie 1915 (M = 4,8; 4,6), 12 iulie (Mw = 5,6) şi 19 iulie (mb = 4,4; 5,3), 2 decembrie

51Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info

1991 (Mw = 5,5). Calculele de mecanism au indicat un azimut al planului de rupere (de faliere) orientat NE-SV şi un stres compresiv pe direcţia NV-SE sau cvasi E-V. În această arie cu activitate seismică intensă, G. Polonic şi Z. Maliţa (1997) au remarcat faliile active Lucareţ şi N Timişoara, pe care s-au aliniat o serie de seisme crustale.

În regiunea Oraviţa–Moldova Nouă este cunoscută secvenţa seismică din octombrie 1879, în care şocul principal cu M = 5,3 (din 10 octombrie) a produs o intensitate epicentrală în zona Moldova Veche de gradul VIII; în timp, secvenţa s-a extins până pe 1 noiembrie 1879. Focarul şocului principal a fost situat la adâncimea de 6-7 km (Radu et al., 1986).

Cutremure în această regiune s-au produs și în perioada 1880-1884, în 1911 (în mai şi septembrie) şi pe 24 mai şi 2 august 2002, acestea din urmă cu M = 4,7, respectiv 4,5. Seismele localizate aici sunt legate de fractura Moldova Nouă–Oraviţa, ce se continuă în sud pe teritoriul Serbiei, în zona localităţii Petrova și la sud de aceasta.

Zona Orşova–Băile Herculane aparţine geotectonic Carpaţilor Meridionali (extremitatea vestică), a cărei activitate seismică este legată de grabenul (falia) Cernei. În acest areal se menţionează seismele din 30 martie 1901 (M = 4,1) şi 4 octombrie 1910 (M = 4,3), precum şi secvenţa din 18-19 iulie 1991, care s-a prelungit până în luna septembrie (cu 18 şocuri seismice). Radulian et al. (2000) a analizat acest seism major şi a constatat existenţa unei falieri normale, cu axa tensiunilor (T) orientată N-S, în acord cu stresul extensional din acest sector al Carpaţilor Meridionali.

În încheierea acestei succinte prezentări a seismicităţii Banatului trebuie să subliniem riscul seismic ridicat al cutremurelor crustale localizate în această arie tectonică cu o structură deosebită. Chiar dacă seismele produse au avut magnitudini maxime moderate (5,3-5,6), adâncimea redusă (5-16 km) a focarelor seismice şi aproapierea faţă de localităţi cu populaţie numeroasă (cum ar fi oraşul Timişoara) implică precauţii suplimentare în activitatea de construcţii (Oros at al., 2008), care să preîntâmpine unele efecte dezastruoase asupra acestora.

Bibliografi e selectivă:

Atanasiu, I. – Cutremurele de pământ şi sensibilitatea seismică din România, „An. Acad. Rom.”, 1949.

Oros, E., Popa, M., Moldovan, I.A. – Seismological database for Banat seismic region (Romania). Part I: The parametric earthquake catalogue. Part II: The catalogue of the focal mechanism solutions, Rom. Journ. Phys., 53, 7-8, 2008, 955-977.

Polonic, Gabriela, Maliţa, Zina – Geodynamic processes and seismicity in Banat (Romania), Rev. Roum. Geophys., 41, 1997, 67-87.

Rădulescu, F. – Sondajul seismic de adâncime, preprint ICEFIZ-CFPS, 1989, 99 pp.

Radulian, M., Mândrescu N., Panza, G.F., Popescu, Emilia, Utale, Ana – Characterization of seismogenic zones of Romania, P.A. Geoph., 2000, 57-77.

Visarion, M., Săndulescu, M. – Basement structure of Pannonian depression of Romania (in Romanian), St.cerc.geol.geofi z.geogr., Seria geofi z., 7, 2, 1979, 191-201.

52

InfoDINAMICA ACTUALĂ A SUPRAFEȚEI DINAMICA ACTUALĂ A SUPRAFEȚEI

SCOARŢEI DIN ROMÂNIASCOARŢEI DIN ROMÂNIA

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU Ing. Miron N. POPESCU

Abstract: The authors present some results on actual dynamics of crustal surface in Romania. The

main characteristics of the maps of recent vertical movements elaborated along the time are mentioned. Besides these works are remembered the complex studies in some geodynamic polygons and spatial measurements from national and Vrancea nets.

Diversifi carea cercetării fundamentale şi apli-cative s-a îndreptat, cu precădere, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, şi spre domeniul studiului dinamicii actuale a suprafeţei scoarţei terestre, ce refl ectă fenomenele complexe care au loc aici şi în profunzimea acestui înveliş al Globului. În afara caracterului fundamental şi predictiv al cercetărilor, acestea prezintă şi un specifi c aplicativ, legat de conturarea de noi resurse energetice şi de acumulări de substanţe minerale utile, inclusiv ţiţei şi gaze.

Rezultatele studiilor respective furnizează şi informaţii extrem de folositoare privind gradul de stabilitate al solului din zonele locuite sau în cele în care urmează amplasarea unor obiective industriale şi edilitare majore. Cunoaşterea deplasărilor (mişcărilor) recente ale complexului superfi cial al scoarţei – anterioare, în timpul sau după seismele puternice – reprezintă o problemă de actualitate de maximă importanţă. Cutremurele majore (cu magnitudini mari și cu urmări catastrofale), care au avut loc în ultimul timp în diferite părţi ale Globului, asemănătoare celui din 4 martie 1977 din ţara noastră, au relevat necesitatea cunoaşterii acestei dinamici actuale, în scopul abordării problemei atât de complexe privind predicţia cutremurelor.

Extinderea acestor studii prin metoda geodezică a luat o amploare deosebită în anii ’80, când s-au înscris în obiectivele ştiinţifi ce ale Uniunii

Internaţionale de Geodezie şi Geofi zică (UGGI) şi a Asociaţiei Internaţionale de Geodezie. În cadrul celei din urmă a funcţionat din 1960 Comisia Mişcărilor Crustale Recente, al cărei scop a fost îndreptat în direcţia coordonării studiilor geodezice, destinate, în primul rând, elaborării hărţilor deplasărilor verticale ale suprafeţei scoarţei pe arii largi şi tendinţelor de mişcări orizontale în zone restrânse şi în poligoane geodinamice-test. Măsurătorile geodezice (clasice şi spaţiale) au fost însoţite şi de alte cercetări, gravimetrice, observaţii ale maregrafelor şi ale deformărilor crustale (cu aparatură specifi că).

La a XVIII-a Adunare Generală a Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofi zică de la Vancouver din 1987 s-au trasat direcţiile de acţiune în perioada următoare, intenţionându-se extinderea cooperării dintre Comisia Mişcărilor Crustale Recente şi Comisia de Coordonare Internaţională a Tehnicilor Spaţiale pentru Geodezie şi Geodinamică. S-a avut în vedere perfecţionarea metodelor de monitorizare şi prelucrare a datelor de observaţie privind deformaţiile crustei, introducerea tehnologiilor spaţiale avansate, impulsionarea studiilor geodezice în cadrul unor programe naţionale destinate şi abordării problemei predicţiei seismelor etc.

În fosta Uniune Sovietică şi în ţările europene ex-comuniste, activitatea în acest domeniu s-a desfăşurat în cadrul Comisiei Academiilor pentru

53Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

InfoGeofi zică Planetară (KAPG) şi a serviciilor geodezice din aceste ţări, organisme la care a aderat şi România.

După cum se ştie, începând cu anul 1968, în cadrul Institutului de Geofi zică Aplicată s-au iniţiat primele studii geodezice privind mişcările recente ale scoarţei terestre, al căror promotor a fost geodezul ing. Ioan Drăgoescu.

Într-un articol din septembrie 2010, F. Rădulescu a prezentat o succintă sinteză a rezultatelor acestor studii efectuate în ţara noastră în acest domeniu important al cercetării ştiinţifi ce. Faţă de elementele deja menţionate, autorii prezentei contribuţii au găsit necesare anumite consideraţii suplimentare.

Primele rezultate ştiinţifi ce s-au materializat prin elaborarea unei hărţi preliminare a vitezelor de mişcare verticală pe teritoriul României (I. Drăgoescu, 1972), imagine inclusă în Harta Europei Centrale, scara 1 : 2.500.000, publicată în 1973 la Moscova (editori I.A. Meşcerikov şi I.D. Boulanger). Harta respectivă a fost întocmită pe baza măsurătorilor de nivelment geometric executat în reţeaua naţională de ord. I, în patru perioade de timp: 1895-1913, 1919-1941, 1949-1960 şi 1961-1972 (Cornea et al., 1978, 1979).

Observaţiile de nivelment au fost raportate la un nivel de referinţă reprezentat de nivelul Mării Negre, care a diferit de-a lungul anilor. Astfel, în perioada 1895-1903 s-au efectuat observaţii ale nivelului mării de la un medimaregraf instalat lângă Farul Genovez de la Constanţa şi de la un instrument asemănător în partea de nord a portului Constanţa (1910-1916), iar în perioada 1916-1932 s-au făcut observaţii pe o miră hidrometrică de lemn, ce însă s-au pierdut în timpul războiului (Cornea et al., 1978). În 1932, în portul comercial Constanţa (între danele 10 şi 11) s-a montat un maregraf tip OTT, ale cărui observaţii din perioada 1933-1975 au făcut obiectul unui studiu asupra variaţiei nivelului Mării Negre (de către IGFCOT – Bucureşti). Analiza respectivă a constatat o mişcare de afundare a maregrafului (de fapt a unei plăci de bronz încastrată în platforma cheiului respectiv, în apropierea maregrafului). Urmare a acestei constatări, IGFCOT a instalat alte două maregrafe în zona Farului Genovez şi în portul Mangalia.

Altitudinile reperilor nivelmentului de ord. I au fost raportate la nivelul mediu al Mării Negre, în punctul Constanţa, la epoca 1975.

Valorile absolute ale vitezelor de mişcare verticală s-au obţinut prin legarea reţelei compensate la punctul Giurgiuleşti–Prut, considerat a avea o viteză absolută cunoscută de –0,2 mm/an.

O variantă îmbunătăţită a acestei imagini bazate pe datele nivelmentului repetat de înaltă precizie a fost defi nitivată în anul 1975 de Ioan Drăgoescu şi Miron N. Popescu; harta respectivă (la scara 1:1.000.000) a fost tipărită în 1977 în cadrul Institutului de Geologie şi Geofi zică (actualul Institut Geologic al României). Rezultatele studiilor geodezice până la acel moment au făcut obiectul unei lucrări publicate în 1978 în cadrul Institutului Central de Fizică – Monografi a mișcărilor crustale verticale recente în Republica Socialistă România (autori: I. Cornea, I. Drăgoescu, M. Popescu şi M. Visarion). Această carte a primit Premiul Academiei Române pe anul 1979. Trebuie subliniat faptul că în afara aspectelor pur geodezice tratate, în acest volum s-a abordat şi interpretarea rezultatelor geodezice în contextul real, geologic şi geofi zic al teritoriului românesc. S-au făcut corelaţii cu tectonica generală a scoarţei, cu mişcările neotectonice, anomaliile gravimetrice şi magnetice, cu structura discontinuităţii Moho, cu distribuţia fl uxului termic şi anumite elemente ale imaginilor satelitare obţinute în cadrul studiilor de teledetecţie. În afara acestor aspecte enumerate, s-au făcut corelaţii între viteza de mişcare verticală şi datele geologice şi geofi zice de-a lungul a zece aliniamente ce traversează România în diverse sectoare, cum ar fi : Giurgiu–Baia Mare, Orşova–Baia Mare, Oradea–Galaţi, Feteşti–Vicşani, Braşov–Cenad etc.

Principala caracteristică a acestei prime imagini geodezice este tendinţa de ridicare a lanţului carpatic. După cum s-a mai scris, apar valori maxime ale vitezelor de mişcare verticală (de +6 mm/an) în Carpaţii Orientali, la nord de râul Trotuş. Sectorul muntos de la sud de acest râu este afectat de o mişcare slabă de ridicare (+2 mm/an). Depresiunea Focşani–Odobeşti apare cu mişcări de scufundare mult mai puţin intense faţă de indicaţiile geologice şi geofi zice.

Carpaţii Meridionali se manifestă printr-o tendinţă de ridicare, care se accentuează la vest de râul Olt, cu viteze de +3,5 mm/an în Munţii Banatului.

Munţii Apuseni sunt afectaţi de mişcări ascensionale, ce nu depăşesc viteze de +1,5 mm/an; datele au un caracter informativ, din cauza lipsei unei linii de nivelment repetat care să-i traverseze.

Sectorul vestic al ţării, ocupat de Depresiunea Pannonică, este caracterizat de o mişcare continuă de scufundare, a cărei viteză creşte de la est către vest, depăşind valoarea de –2,5 mm/an, în zona localităţii Cenad.

DINAMICA ACTUALĂ A SUPRAFEȚEI SCOARŢEI DIN ROMÂNIA

54

InfoRegiunea sudică a României, aparţinând

Platformei Moesice şi Depresiunii Getice, este delimitată în două sectoare distincte, cu particularităţi dinamice diferite, separate de o linie ce trece prin Câmpulung–Piteşti–Turnu Măgurele. Sectorul vestic este afectat de mişcări de ridicare, iar cel estic prezintă o stabilitate relativă, cu o arie de afundare în centrul acesteia, cu viteze de –0,5 mm/an.

În Dobrogea s-au evidenţiat mişcări uşoare de ridicare, cu excepţia zonei litorale, unde apar viteze negative, maxime la sud de Constanţa (–1,8 mm/an).

După cutremurul puternic din 4 martie 1977, în perioada imediat următoare, între 1978-1983, s-au efectuat măsurători de nivelment geometric de înaltă precizie în reţeaua naţională de ord. I. Observaţiile geodezice au inclus măsurători pe două linii suplimentare de nivelment, întreaga reţea fi ind constituită din 15 poligoane incluse şi 59 linii de nivelment.

Pe baza noilor măsurători, s-a realizat o nouă hartă a vitezelor de mişcare verticală recentă (în 1985), rezultat al colaborării specialiştilor din cadrul Centrului de Fizica Pământului şi Seismologie (actualul Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului) şi cei ai Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografi e şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT).

Noua imagine prezintă aceleaşi particularităţi generale ale hărţii din 1977, cu unele diferenţe nesemnifi cative. Astfel, în sectorul estic al Câmpiei Române s-au evidenţiat mişcări de subsidenţă cu viteze maxime de –2,5 mm/an, în partea centrală (Piteşti–Turnu Măgurele şi Alexandria–Roşiori) viteze de ridicare de ordinul +1,0 mm/an, iar în vest, în zona Craiova–Băileşti, mişcări de scufundare, cu viteze de –1,0 mm/an.

Aria Carpaţilor estici se remarcă tot printr-o tendinţă de ridicare, dar de intensitate ceva mai redusă (faţă de harta anterioară), cu viteze maxime de +5,0 mm/an în sectorul nordic. Zona seismogenă Vrancea (în cuprinsul căreia au fost localizate seismele adânci, subcrustale) este situată într-o arie afectată de subsidenţă redusă (cu viteze verticale de –0,5 mm/an).

Harta vitezelor de mişcare verticală recentă, elaborată în 1985, a stat la baza realizării unui alt parametru – gradientul orizontal al deplasărilor verticale – care refl ectă mai sugestiv înclinarea suprafeţei scoarţei (crustei) terestre (Drăgoescu et al., 1989). Respectiva reprezentare (prin valori unghiulare ale gradienţilor) a evidenţiat valori mari ale gradienţilor orizontali la curbura Carpaţilor (în poligonul Mărăşeşti–Tecuci–Galaţi–Buzău–Mărăşeşti), în regiunea Turnu Măgurele şi în Banat,

în zona Timişoara. Autorii au făcut corelaţii ale acestor gradienţi cu fracturi importante, unele dintre ele fi ind active din punct de vedere seismic.

Studii mai recente efectuate în cadrul Institutului de Geodinamică „Sabba S. Ştefănescu” al Academiei Române, au utilizat datele nivelmentului de înaltă precizie executat în reţeaua naţională de ord. I în perioada 1893-1994, în urma cărora a rezultat o nouă imagine a vitezelor de mişcare verticală din perioada menţionată (Zugrăvescu et al., 1998).

Harta respectivă a prezentat unele diferenţe faţă de cea din 1985. Astfel, vitezele maxime de ridicare a suprafeţei scoarţei au apărut în zona Munţilor Buzăului şi a Masivului Bucegi, cu valori de +5 mm/an. La curbura Carpaţilor se remarcă mişcări accentuate de subsidenţă (coborâre), cu viteze maxime în zona Balta Albă (–4 mm/an).

În estul Platformei Moesice, în Dobrogea sudică (la sud de falia Capidava–Ovidiu), în Banat – zona Arad–Timişoara şi în Crişana – la Oradea, se evidenţiază mişcări moderate de scufundare.

Autorii evidenţiază modifi cările regimului dinamic de suprafaţă datorate fracturilor active Peceneaga–Camena, Capidava–Ovidiu şi faliei Intramoesice (Ploieşti–Fierbinţi–Călăraşi) din sud, precum şi fracturile majore din domeniul orogenic Dragoş Vodă, Solca, Trotuşului şi Cernei.

Nu putem să nu amintim şi studiile efectuate în poligoane-test locale, cum ar fi Gruiu–Căldăruşani (la nord de Bucureşti), Rast–Lom–Vidin–Calafat (în Oltenia) şi Nehoiu–Bâsca Rozilei (pe Valea Buzăului). În toate aceste poligoane geodinamice s-au urmărit, în special, mişcările orizontale recente şi s-au executat măsurători geodezice clasice (trilateraţie, triangulaţie, nivelment), precum şi măsurători geofi zice (gravimetrice, geomagnetice, geoelectrice). Regretabil este faptul că în ultimii ani ai primului deceniu al sec. XXI nu s-au repetat studiile geodezice respective.

La cele menţionate se adaugă şi studiile derulate de Institutul de Geodinamică al Academiei Române în cadrul a trei poligoane geodinamice: Căldăruşani–Tulnici, Crăciuneşti–Padeş (jud.Gorj) şi Delta Dunării–Mangalia. Cercetările au vizat monitorizarea câmpurilor geofi zice naturale, a stresului tectonic responsabil de generarea seismelor, a deformărilor crustale etc.

În încheierea acestor scurte consideraţii, trebuie să adăugăm şi abordarea în ultimul deceniu al sec. XX, în anul 1995, a studiilor spaţiale (satelitare) în cadrul proiectului european CERGOP (Central European Geodynamic Project). Reţeaua iniţială din România a fost constituită din patru reperi geodezici situaţi în Carpaţi (Tismana, Fundata, Vrancea, Vatra Dornei), unul în Munţii Apuseni

55Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info(Gilău) şi un altul în Orogenul nord-dobrogean (Măcin). Receptorii GPS au fost puşi la dispoziţie de partenerii germani din cadrul Agenţiei Federale pentru Cartografi e şi Geodezie din Frankfurt pe Main. Observaţiile de teren s-au executat de specialiştii germani ai Universităţii din Karlsruhe şi de cei români din cadrul Facultăţii de Geodezie (colectiv condus de prof. Dumitru Ghiţău) şi de la Institutul Naţional de Fizica Pământului. Reţeaua iniţială a fost îndesită în perioada 1997-2003, urmărindu-se monitorizarea deplasărilor din aria seismogenă Vrancea. Din 2004, reţeaua geodezică Vrancea a cuprins 54 reperi GPS, dintre care 6 staţii permanente (Rădulescu, Mateciuc, 2010). Pe baza datelor de observaţie obţinute în anii 1998 şi 2000, D. Mateciuc (2010) a abordat analiza strain-ului crustal cu ajutorul metodei elementului fi nit. În lucrarea citată s-au specifi cat şi rezultatele unei asemenea analize privind parametrii de deformaţie din reţeaua geodezică naţională CEGRN pentru perioada 1995-1997 (din cadrul proiectului CERGOP) şi în poligonul geodinamic Gruiu–Căldăruşani pentru intervalul 1982-1989.

În reţeaua Vrancea (extinsă) s-a constatat o corelaţie evidentă între anomaliile intense ale câmpului deformaţiilor scoarţei şi aria cu activitate seismică subcrustală. În mod sigur, se impune extinderea perioadei de analiză şi, bineînţeles,

corelarea cu şocurile seismice produse în această arie activă a Carpaţilor.

Bibliografi e selectivă:

1. Cornea, I., Drăgoescu, I., Popescu, M., Visarion, M. – Monografi a mișcărilor crustale verticale recente în Republica Socialistă România, preprint ICEFIZ-CFPS, 1978, 115 pp.

2. Drăgoescu, I., Rădulescu, F., Nacu, V., Stiopol, D. – Participarea României la întocmirea hărților gradienților orizontali ai mișcărilor verticale ale scoarței terestre pentru zona carpato-balcanică și pentru zona statelor est-europene, Analele IGFCOT, X, 1989, p. 13-24.

3. Drăgoescu, I., Popescu, M. – Harta mișcărilor crustale verticale recente pe teritoriul R.S. România, ediţia 1975, Arhiva Inst. Geologic.

4. Popescu, M.N., Drăgoescu, I. – Maps of recent vertical crustal movements in Romania: similarities and differences, J. Geodynamics, 8, 1987, p. 123-126.

5. Rădulescu, F., Mateciuc, D. – Studii geodezice spațiale în România, „Monitorul de Petrol şi Gaze”, 12 (106), 2010, p. 55-62.

6. Zugrăvescu, D., Polonic, Gabriela, Horomnea, M., Dragomir, V. – Recent vertical crustal movements on the Romanian territory, major tectonic compartments and their relative dynamics, Rev. Roum. Géophys., 42, 1998, p. 3-14.

Ing. Miron N. POPESCU. A absolvit Facultatea de Mine şi Metalurgie din cadrul Politehnicii Bucureşti (1949). În perioada 1949-1959 a lucrat în probleme de explorare minieră în cadrul Administraţiei de Explorări Miniere şi Petroliere (ACEX) şi apoi în echipe de prospecţiune seismică ale Comitetului Geologic şi Întreprinderii „Prospecţiuni şi Laboratoare”. Execută lucrări de refl exie (împreună cu inginerii Pavel Şerban, Ion Leontescu, Radu Velcescu şi Alexandru Esca) în diferite zone de interes pentru hidrocarburi: Şuţa Seacă, Satu Mare–Nisipeni, Câmpina, Dărmăneşti – Prahova, Blaj, Praid, Sângiorgiu de Mureş şi Râciu–Tg. Mureş. Între 1959-1970 activează la Comitetul Geologic (devenit, în 1966, Comitetul de Stat al Geologiei) în cadrul Direcţiei Generale, la colectivul destinat recepţiei şi analizei lucrărilor de prospecţiuni geofi zice executate de întreprinderea specializată. În 1967 primeşte Medalia Muncii, acordată de Consiliul de Stat al R.S.R., împreună cu director geolog Lazăr Atanasiu, pentru evidenţierea acumulărilor de hidrocarburi din Câmpia de Vest. Din 1973 lucrează la Institutul de Geofi zică Aplicată, colaborând cu ing. geodez Ioan Drăgoescu la studiile destinate descifrării mişcărilor crustale verticale recente. Împreună cu acesta elaborează prima hartă a vitezelor de mişcare verticală, inclusă în Monografi a mișcărilor crustale verticale recente în R.S. România, lucrare premiată în 1979 cu Premiul „Gh. Murgoci” al Academiei Române (autori: I. Cornea, I. Drăgoescu, M. Popescu, M. Visarion). Din 1977 şi până în 1988 (când se pensionează) şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Centrului de Fizica Pământului (actualul Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului), institut din componenţa Institutului Central de Fizică (actualul Institut de Fizică Atomică) de la Bucureşti – Măgurele. Aici a desfăşurat studii complexe în poligonul–test geodinamic Gruiu–Căldăruşani, o premieră ştiinţifi că pentru ţara noastră. Împreună cu I. Drăgoescu redactează a doua hartă a vitezelor de mişcare verticală recentă (1985), prin utilizarea măsurătorilor de nivelment de înaltă precizie executate după seismul de la 4 martie 1977. Harta respectivă a fost prezentată în 1986 la un simpozion internaţional de la Tallin (Estonia).

O activitate remarcabilă a fost cea didactică, depusă la Şcoala de specializare geologică post-liceală, unde, în perioada 1964-1978, a predat cursul de Geofi zică generală la Secţiile de Geologie, Cartografi e şi Topografi e.

A publicat peste 50 de lucrări ştiinţifi ce în reviste de specialitate din ţară şi străinătate. Dintre acestea trebuie amintită cartea Fizica și structura scoarței terestre în România, ediţia 1975, elaborată în colaborare cu M. Socolescu, R. Ciocârdel şi Şt. Airinei, prima publicaţie de acest gen din ţara noastră.

56

Info

Este tot mai evident efectul globalizării asupra economiilor şi societăţilor moderne, iar dezvoltarea fără precedent a oraşelor în ultimele decenii a transformat profund peisajul global. Mai mult de jumătate din populaţia globului (care tinde să depăşească 7 miliarde de oameni) trăieşte în oraşe, iar viitoarele creşteri urbane se vor manifesta în special în ţările în curs de dezvoltare. Cea mai mare parte a acestei creşteri se va concretiza în apariţia unor mahalale şi aşezăminte informale. Acest fenomen tinde, din păcate, să prindă contur în unele metropole europene, exemplele oferite de media din ce în ce mai pronunţat fi ind mai mult decât elocvente. Mari capitale din Uniunea Europeană (Paris, Roma, Londra, Madrid etc.), dar şi alte mari oraşe, sunt sufocate de exodul a milioane de persoane care caută condiţii mai bune de trai. Urmările sociale, de mediu, de sănătate şi economice ale acestei tendinţe au un impact major

asupra securităţii cetăţeanului. Fără acces la servicii adecvate (apă, sanitare, sănătate, fi nanciare etc.), vulnerabilitatea şi instabilitatea cresc. Oraşele trebuie să răspundă provocărilor urbanizării rapide şi să-şi îndeplinească noul rol de actori-cheie pe mapamond.

Dezvoltarea, ca proces evoluţional al societăţii umane, este rezultatul unor acumulări cantitative care, susţinute de anumite conexiuni şi feed-back-uri funcţionale, au generat salturi calitative raportate la timp şi spaţiu. Cu alte cuvinte, dacă la un moment dat, undeva, oriunde pe glob, am facilita acumularea unor resurse umane (de la muncitori la oameni de ştiinţă), fi nanciare (o cantitate imensă de bani), energetice (clasice sau neconvenţionale) etc., acest fapt nu este sinonim şi nu generează instantaneu dezvoltarea perimetrului respectiv. Va fi nevoie de timp, de organizare, de consumul unor energii imense şi punerea în mişcare a unui

PLANIFICAREA Ş I PLANIFICAREA Ş I DEZVOLTAREA URBANĂ – DEZVOLTAREA URBANĂ –

NECESITATE A LUMII MODERNENECESITATE A LUMII MODERNE

Conf.univ.dr.ec.ing. Daniela ENĂCHESCUFacultatea de Ştiinţe Economice

Universitatea „Petrol-Gaze” Ploieşti

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEAUniversitatea Ecologică Bucureşti

Cadru didactic asociat U.P.G. Ploieşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi

Universitatea din PiteştiMotto:„Planifi carea nu este o soluție și nici planifi catorii atoateștiutori”.

Terence Lee, 1970

Abstract: The impact of globalization on economies and on modern societies is more and more obvious

and the unprecedented development of cities during the last decades has transformed, in a profound way, the global cityscape. More than half of the world population (which surpassed 7 billion) lives in cities and, as a consequence, future urban growth will extend, especially in developing countries.

57Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

InfoPLANIFICAREA Ş I

DEZVOLTAREA URBANĂ – NECESITATE A LUMII MODERNE

complex sistem relaţional-uman pentru ca zona să înceapă să se dezvolte şi să devină un organism societal-funcţional.

Evident, dezvoltarea este în strânsă legătură cu planifi carea. Nu se poate concepe atingerea unor ţinte de dezvoltare fără o strategie, fără planifi care. Deşi tandemul conceptual dezvoltare și planifi care este relativ nou, el marcând atât literatura de specialitate, dar mai ales discursurile politico-administrative din ultimele decenii, nu înseamnă că acesta nu a existat încă de la începuturile societăţii umane, concretizat în nuclee urbane. Această afi rmaţie este susţinută de numeroasele descoperiri arheologice din perioada preistorică, antichitate şi evul mediu, considerate de specialişti

drept primele exerciții de planifi care urbană genială, prin formele de locuire urbană pe care le-a generat și care au trecut proba timpului.

Dornic de a-şi asigura un trai mai bun şi condiţii de viaţă mai uşoare, omul, ca fi inţă raţională, are capacitatea de a conştientiza rezultatul faptelor şi acţiunilor sale şi de a previziona o anume succesiune logică pentru a-şi sistematiza şi organiza spaţiul utilizat. Această necesitate fi rească de a acţiona în direcţia îmbunătăţirii permanente a modului de viaţă s-a concretizat în proiectarea unor zone urbane, caracteristice perioadelor istorice (cătune, sate, oraşe, municipii, metropole sau corespondentul militar – fortifi caţie, fort, fortăreaţă, cetate, buncăre, baze militare etc.).

58

Info

Fără a încerca o poziţionare a celor două noţiuni şi procese (dezvoltare şi planifi care), în opinia noastră atât dezvoltarea, cât şi planifi carea, au evoluat simbiotic, fi ind de la sine-înţeles că dezvoltarea nu a fost posibilă fără planifi care iar planifi carea nu ar fi putut exista în absenţa dezvoltării.

Aşadar, planifi carea este rezultatul dar şi motorul evoluţiei societăţii umane şi nu aparţine ca termen vreunei ideologii, aşa cum deplasat s-a înţeles după schimbarea din 1989. Premeditat sau nu, considerată desuetă, planifi carea nu a fost nici utilizată ca instrument economic şi nici ca termen o bună perioadă de timp. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, planifi carea reprezintă acțiunea de a planifi ca; programare, organizare, coordonare și conducere pe bază de plan (de la latinescul planum). Timid, termenul de planifi care reintră în vocabularul românesc, prin preluarea termenului englezesc de planning cu tot cu ortografi a originală astfel că, tot mai des, întâlnim planningul sau planifi carea familială, teritorială, politică, economică, urban(istică) şi arhitecturală, utopică, spaţială, durabilă, administrativă, eco-planning etc.

Este necesară, de asemenea, o explicitare a termenilor de urban şi urbanism.

Planifi carea urbană este doar o parte a urbanismului, după cum urbanismul nu se identifi că total cu construcţia oraşului.

Urbanismul este o știință și o tehnică, în timp ce urbanizarea este un proces spaţial complex, în care componenta teritorială vizibilă este marcată de urbanism.

Urbanismul reprezintă amenajarea teritoriului aparţinând unei localităţi, oricare ar fi ea, urbană sau rurală, deci sfera sa de cuprindere este subscrisă sferei conceptului de amenajare a teritoriului în ansamblu.

Planningul urban, ajuns prin traducere generală urbanism, este deopotrivă component al planningului teritorial, cât şi al planningului spaţial, respectiv al amenajării teritoriului.

Bibliografi e:

[1]. Duţu, M. – Dreptul urbanismului, ediţia a V-a, Editura Universul Juridic, Colecţia “Tratate şi cursuri universitare”, Bucureşti, 2010.

[2]. Dincă, D., Dumitrică, C. – Dezvoltare şi planifi care urbană, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010.

[3]. Puşcaşu, V. – Dezvoltare şi planifi care urbană, Editura Europlus, Galaţi, 2009.

[4]. Niţulescu, D. – Planifi carea urbană, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti, 2001.

[5]. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

[6]. Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România.

59Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info

„Liderii est-europeni trebuie să acţioneze în sensul întăririi economiilor şi reducerii infl aţiei, pentru ca împrumuturile în valută să nu afecteze în continuare stabilitatea economică a ţărilor zonei euro”, consideră ofi cialii BERD, care afi rmă – în premieră – că fără instituţii fi nanciare puternice privatizarea nu aduce efi cienţă.

Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare a purtat în ultimul an discuţii cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană privitoare la modalităţile de diminuare a dependenţei regiunii est-europene de fi nanţarea în monedă străină şi tendinţa care a dus unele ţări în pragul default-ului în timpul crizei fi nanciare.

Dezvoltarea creditării în moneda locală ar asigura o „creştere viguroasă şi mai puţin volatilă”, prin mobilizarea economisirii interne şi limitarea nevoii de infuzii de capital, se arată într-un raport recent al BERD.

„Problema este foarte greu de soluţionat, mai ales în criză, pentru că fi nanţarea în valută ar putea fi singura accesibilă”, a declarat Erik Berglof, economist-şef al BERD, citat de Bloomberg. „Susţinem însă că acum este momentul pentru a acţiona”.

Pieţele fi nanciare subdezvoltate, cotele scăzute ale economisirii şi ratele dobânzii locale ridicate au contribuit la o creştere puternică a volumului de credite în valută. Efectele negative ale acestei

creşteri de volum au ieşit la iveală în momentul declanşării crizei creditelor la nivel mondial, băncilor est-europene şi băncilor-mamă ale acestora din Austria, Italia, Germania şi Suedia fi indu-le greu să refi nanţeze creditele populaţiei (de exemplu cele ipotecare, auto şi de consum în general).

Ţările din grupul est-european trebuie mai întâi să menţină problema infl aţiei sub control, printr-o politică monetară credibilă şi fi nanţe publice stricte, incluzând introducerea de reguli fi scale restrictive, potrivit BERD. Ţările cu o evoluţie „rezonabilă” a infl aţiei – printre acestea numărându-se şi România – ar trebui să-şi îmbunătăţească şi cadrul fi nanciar, ce ar susţine astfel dezvoltarea pieţelor de capital în moneda locală, recomandă în continuare experţii BERD.

Printre instrumentele de realizare a acestor recomandări s-ar putea număra introducerea de active legate de infl aţie, sporirea lichidităţii pieţelor monetare şi de obligaţiuni, ca şi emisiunile de certifi cate de trezorerie publice şi/sau prelungirea maturităţilor acestora.

Poziţia actuală a instituţiei (BERD) reprezintă o schimbare dramatică, punând accent pe reducerea rolului statului şi încurajarea proprietăţii private şi a forţelor economiei de piaţă. Pe de altă parte, tot conform ofi cialilor BERD, pieţele nu pot funcţiona corect în lipsa unor instituţii publice

Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ Expert al Comisiei Europene

A r a s i g u r a d e z v o l t a r e a c r e d i t ă r i i î n A r a s i g u r a d e z v o l t a r e a c r e d i t ă r i i î n m o n e d a l o c a l ă o c r e ş t e r e m a i v i g u r o a s ă ș i m o n e d a l o c a l ă o c r e ş t e r e m a i v i g u r o a s ă ș i m a i p u ţ i n v o l a t i l ă a e c o n o m i e i R o m â n i e i ?m a i p u ţ i n v o l a t i l ă a e c o n o m i e i R o m â n i e i ?

60

Info

efi ciente şi bine administrate. Este necesar un echilibru aproape perfect pentru ca o eventuală creşterea economică să fi e susţinută. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul sectorului privat care, cu toate că s-a extins în ultima perioadă, a creat o imagine înşelătoare de progres în lipsa unor mecanisme instituţionale de prevenire a creditării excesive şi imprudente.

Guvernele est-europene se dovedesc, până una alta, defi citare şi în ceea ce priveşte administrarea fi scală, se mai arată în raport, adăugând că în special fi rmele din România indică acest aspect ca fi ind deosebit de îngrijorător.

În contextul celor exprimate mai sus în domeniul bancar, pe plan intern s-ar mai putea privatiza o singură bancă, C.E.C., decizie pe care o consider complet neavenită, deoarece ar lăsa România fără ultimul instrument prin care ar mai putea să infl uenţeze climatul creditării.

Aproape de casă şi pe fondul zvonurilor privind privatizarea C.E.C. Bank, prim-vicepreşedintele PDL, Theodor Stolojan, consideră, la rândul său, că banca trebuie menţinută în proprietatea statului, însă trebuie regândită funcţionalitatea acesteia.

„C.E.C.-ul este singura bancă, cu excepția Eximbank, care a rămas cu capital de stat, și aici guvernul poate să realizeze obiectivul de majorare a capitalului mergând pe un fl ux normal, nu neapărat căutând în alte părți capital. C.E.C. este totuși o bancă profi tabilă și poate asigura în timp creșterea de capital de care are nevoie, producându-l”, a declarat Th. Stolojan pentru cursdeguvernare.ro.

„Această bancă trebuie păstrată cu capital de stat și regândită funcționalitatea. Guvernul are niște priorități, fi nanțarea complementară

a proiectelor pe fonduri europene. C.E.C. este o bancă comercială, nu doar de economii, dar guvernul poate fi xa priorități, direcții strategice, fără să deranjeze profi tabilitatea băncii”, a mai adăugat acesta.

La fi nele anului trecut, creditele în valută reprezentau 91% din volumul total în Letonia, 87,1% în Estonia şi 71,8% în Lituania, conform datelor „Capital Economics“, iar în Ungaria, România şi Bulgaria acestea reprezintă aproximativ două treimi din volumul total al creditării.

Aproape toţi experţii ne spun că, dacă statele ar fi rămas productive prin ele însele, pieţele de desfacere ar fi fost mai complexe şi nu ar fi fost o vânătoare după forţă de muncă ieftină, iar echilibrarea pieţei economice planetare s-ar fi făcut mult mai rapid, după un principiu asemănător celui al vaselor comunicante, în care fi ecare vas ar fi fost o economie naţională şi nu într-un sistem „multinaţional”.

Personal, mă întreb dacă există o ofertă sufi cientă de creditare, proporțională cu cererea, atât la nivel european, cât și în privința României.

În acest sens, concluzia de până acum a analiștilor de pe Wall Street pare să fi e destul de rezervată, deoarece, în urma crizei economice americane care a fost ca un bulgăre de zăpadă pentru economia mondială, în mai multe state au intrat deja în vigoare măsuri protecționiste, ceea ce oferă răspunsul la întrebarea mea de mai sus: cererea și oferta nu vor fi niciodată în balanță, astfel că vor exista permanent dezechilibre între cererea prea mare și oferta limitată de capital, ceea ce va menține costul creditării la cote ridicate.

61Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info

Atragerea investiţiilor străine va continua să fi e principala preocupare a factorilor de decizie din România. O ţară poate atrage investiţii străine utilizând mai multe pârghii, şi anume:

Poate să faciliteze intrarea fl uxurilor de capital prin modifi carea cadrului legal-administrativ, în sensul simplifi cării procedurilor aplicabile în acest domeniu; Poate să acorde diferite facilităţi oricărui tip de fl ux de intrare de capital strain, indiferent de tipul de investiţie (directă sau de portofoliu); Poate să se concentreze numai asupra unor anumite tipuri de investiţii.

În general, sunt utilizate toate aceste măsuri, ele formând un cadru unitar.

Atractivitatea economică a unui stat pentru investiţiile străine rezidă în avatajele pe care le prezintă ţara respectivă pentru investitorii de diferite tipuri. Unii investitori străini caută să investească în ţări cu o piaţă largă şi în continuă creştere, alţi investitori caută ţări cu un potenţial ridicat de resurse naturale şi, în sfârşit, există investitori care doresc să investească pentru a pune bazele unui fi liale efi ciente şi competitive care să exporte în toată zona produsele societăţii-mamă. Există şi alţi factori, cu caracter general, care au o infl uenţă considerabilă în atragerea investiţiilor străine: stabilitatea politică şi macroeconomică, costul redus al resurselor naturale şi umane, existenţa unei infrastruturi bine puse la punct. Principala prioritate în stimularea dezvoltării pieţei de capital pare să fi e cea legată de sprijinirea fondurilor de investiţii străine, care reprezintă principalii investitori instituţionali pe piaţa de capital românească.

La rândul ei, bursa de valori este un important canal de absorbţie a capitalului străin, care, prin alăturare la capitalul românesc, contribuie la redresarea economiei naţionale şi constituie un mecanism de alocare a capitalului către activităţile cu adevărat rentabile din economie. Tot bursa este cea care instituie un sistem riguros de raportare

a datelor reale privind rezultatele fi nanciare ale fi rmelor ale căror acţiuni sunt „cotate la bursă”.

Existenţa şi gradul de dezvoltare al bursei de valori, la un moment dat, într-o economie naţională reprezintă un etalon reprezentativ şi real al gradului de evoluţie şi de dezvoltare a economiei de piaţă din ţara respectivă. Din păcate, piaţa românească de capital încă nu a ajuns la nivelul aşteptărilor şi speranţelor noastre, iar dezvoltarea ei se confruntă cu diverse probleme, pe care am încercat să le surprind în continuare, în paralel cu trecerea în revistă a premiselor necesare dezvoltării viitoare a acesteia.

Piaţa de capital trebuie privită şi în România ca o alternativă la sistemul bancar în demersul de mobilizare a fondurilor necesare întreprinderilor. Acest lucru devine cu atât mai evident în cazul fi rmelor foarte mari, pentru care normele prudenţiale bancare, care leagă expunerea băncii faţă de un singur debitor de capitalurile proprii, devine un incovenient. S-a observat că piaţa de capital din România nu-ţi îndeplineşte rolul de fi nanţator al economiei, dovada cea mai grăitoare în acest sens fi ind sumele mici atrase de companiile românesti pe perioada ultimilor 10 ani, prin emisiuni publice de acţiuni. Motivele principale ale rămânerii în urmă a pieţei de capital din România faţă de ţările din Europa de Est ţin, în opinia mea, de dezvoltarea economiei reale şi de problemele cu care aceasta se confruntă în continuare, chiar şi după aderarea la U.E.

O altă problemă este cea legată de circulaţia informaţiei. Şi anume: circulaţia informaţiei necesare luării unor decizii de investiţii pe piaţa de capital românească nu se desfăşoară, după părerea mea, la un nivel corespunzător. Dacă în privinţa informaţiilor despre preţurile acţiunilor cotate lucrurile stau bine, aceste informaţii fi ind accesibile imediat (inclusiv prin Internet), nu acelaşi lucru putem să-l spunem în legătură cu informaţiile despre societăţile cotate, în România putându-se vorbi chiar de o „asimetrie în domeniul informaţional”.

P I E Ţ E L E D E C A P I T A L Ş I P E R S P E C T I V E L E P I E Ţ E L E D E C A P I T A L Ş I P E R S P E C T I V E L E D E I E Ş I R E D I N C R I Z Ă A L E R O M Â N I E ID E I E Ş I R E D I N C R I Z Ă A L E R O M Â N I E I

Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ Expert al Comisiei Europene

62

Info

Transparenţa informaţională şi piaţa informată sunt concepte care există în legislaţie şi în teoria economică şi mai puţin în practică. În speţă, găsim în continuare societăţi cotate, despre care există informaţii periodice, sporadice, cu privire la situaţia fi nanciară a societăţii şi evoluţia ei, fapt cu efecte negative asupra fundamentării corecte a deciziei de investire, mai ales în cazul investitorilor individuali.

Un alt obstacol în calea dezvoltării pieţei de capital românesti este „cultura” în materie investiţională a populaţiei. Cultura populaţiei în materia investiţiilor pe piaţa de capital: acesta nu a constituit o preocupare majoră în ţara noastră, piaţa de capital rămânând o necunoscută pentru o mare parte a populaţiei. Fenomenul este observabil atât pe piaţa de capital, cât şi pe piaţa fondurilor mutuale, decalajul între nivelul de penetrare al instrumentelor de pe piaţa de capital şi cel al asigurărilor şi produselor bancare continuând să fi e foarte ridicat, chiar şi după intrarea României în Comunitatea Europeană.

Cu toate aceste probleme, evoluţia viitoare a pieţelor de capital din România se anunţă favorabilă. Diminuarea dobânzilor practicate în sistemul bancar şi conturarea unui profi l descrescător al randamentelor (acceptate de Ministerul Finanţelor Publice) la licitaţiile pentru titlurile emise de stat, randamentele în scădere ale plasamentelor în valută, depozite la bănci sau în titluri de stat, fac ca un număr tot mai mare de investitori să caute alternative de investire pentru fructifi carea cât mai efi cientă a resurselor fi nanciare de care dispun.

Un alt factor care infl uenţează nivelul de dezvoltare al pieţei este cel legat de legislaţia în materie. În ultimii ani, chiar şi în anii „preaderării”, s-au făcut eforturi serioase cu privire la modifi carea cadrului legislativ care guvernează piaţa de capital, eforturi ce au avut ca fi nalitate intrarea în vigoare a legii consolidate a pieţei de capital,

o lege de inspiraţie europeană ce a asigurat, cel puţin treoretic, un mediu de dezvoltare favorabil. Apariţia Legii nr. 297/2004, cu modifi cările ulterioare, privind piaţa de capital, a urmărit, în principal, atingerea unui obiectiv specifi c şi absolut necesar, având în vedere procesul continuu de integrare al României în Uniunea Europeană, şi anume alinierea legislaţiei în materie la standardele Uniunii Europene.

Astfel, s-au preluat, pe de-o parte, o serie de directive europene în materie, iar, pe de altă parte, s-a mai preluat modelul legislativ european, şi anume „reglementarea globală” a pieţei. Legea a adus cu sine o serie de noutăţi care au condus la o evoluţie favorabilă a pieţei de capital, cum ar fi : intrarea băncilor pe segmentul de prestări de servicii fi nanciare, adecvarea capitalului societăţilor de servicii de investiţii fi nanciare, organizarea fondului de compensare a investitorilor, modifi cări în activitatea fondurilor mutuale, care vor asigura un management mai efi cient al resurselor, şi simplifi carea procedurilor privind atragerea investitorilor, ca şi a celor de fi nanţare de pe piaţa de capital autohtonă.

În altă ordine de idei, consider că analiza efectelor fenomenului de globalizare asupra pieţei de capital din România, fără a lua în calcul procesul de extindere al Uniunii Europene, ar fi o analiză superfi cială şi, din acest punct de vedere, vom relua acest subiect într-un articol viitor, dar dintr-o altă perspectivă, şi anume evaluarea efectelor crizei zonei euro şi intenţiile Comunităţii Europene, ca „tot economic”.

Continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene şi dezvoltarea tehnologiilor de tranzacţionare ar putea schimba confi guraţia pieţelor de capital în următorii ani. Noua tendinţă pare să fi e constituirea unor pieţe regionale, toate bursele europene afl ându-se în stadiul de analiză a celor mai bune soluţii.

63Monitorul de petrol şi gaze ♦ 3(109) Martie 2011

Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2010 LA PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

64

Info