Aleksandr Romanovici BeleaevSt pînul lumiiăVolumul - III(a)Seria Opere alese, volumul IIITraducere: D. Manu şi M. CardaşEditura Tineretului, 1964Aleksandr Romanovici Beleaev

Властелин мира

- , 1926, .- .Гудок окт ноябVersiune ebook: Club CPŞF

PARTEA ÎNTÎIA

I. UN NAPOLEON IN SPE

– M-ai stropit, Stirner! Uite ce mi-ai f cut pe rochie. Nu ştii s vîsleşti!ă ă– Ei, na! Ştiai c mergem s ne plimb m cu barca. Cine v pune pe voi,ă ă ă ă

cucoanele, în ocazii de astea, s îmbr ca i rochii pe care şi un strop de ap lasă ă ţ ă ă urme de neşters?

– Jerome K. Jerome, „Trei într-o barc "…ă– Felicit rile mele, ă Fräulein, v d c eşti foarte citit . Dar ce vin am eu că ă ă ă ă

Jerome a f cut aceast remarc înaintea mea? Ea r mîne valabil şi în cazulă ă ă ă ă nostru, deşi nu sîntem patru, ci cinci în barc .ă

– Ba patru! protest Emma Fit.ă– Afl , p puş blond , c în barca lui Jerome al patrulea era un cîine. Peă ă ă ă ă

cînd în barca noastr Falk al meu e primul…ă– Şi de ce, m rog, primul?!ă– Pentru c -i genial. Falk! Domnişoarei Fit i-a c zut batista. D -i-o!ă ă ăFrumosul setter alb s ri sprinten şi, spre hazul tuturor, execut ordinul.ă ă– E clar? - Stirner se umfla în pene. - Fräulein Glück, am o propunere: hai

s ne c s torim şi s deschidem un circ ambulant. Eu - clovn, cu perucă ă ă ă ă roşcovan , prezint extraordinarul num r de dresur , iar dumneata stai la cas …ă ă ă ă Ceva grozav!… Lumea d n val , cîinii danseaz , la cas foşnesc bancnotele…ă ă ă ă ă iar dup spectacol, un supeu în compania încînt torilor şi credincioşilor noştriă ă prieteni patrupezi. Ar fi colosal! Nu-i aşa? în orice caz, o îndeletnicire mult mai amuzant decît slujba pe care o am la Karl Gottlieb.ă

– Mul umesc, dar… n-am nici o înclina ie pentru via a nomad .ţ ţ ţ ă– Mde… Cu un capital ca al dumitale, e firesc s refuzi o asemenea partid .ă ă– Capital ca al meu? nu în elese Elsa Glück.ţ– Chiar nu- i cunoşti comorile? Dar p rul acesta care aminteşte de Venus aţ ă

lui Tizian… E natural, nu? Hai, nu te sup ra, ştiu c e natural. Afl îns c femeileă ă ă ă ă lui Tizian îşi c neau p rul cu o vopsea a c rei formul s-a p strat, pare-mi-se. P iă ă ă ă ă ă vezi! Celebrele frumuse i care l-au inspirat pe pictor ob ineau prin trud şi totţ ţ ă felul de artificii ceea ce dumitale natura i-a d ruit din belşug, f r re et … Şi-ţ ă ă ă ţ ăapoi ochii aceştia albaştri şi adînci cum e cerul!… N-o s -mi spui c sînt vopsi i!ă ă ţ

– Termin !ă– Şi din işorii ca nişte perle…ţ– …între l uze de coral. Nu-i aşa c-am ghicit? Z u, domnule Stirner, parcă ă ă

n-ai fi secretarul unui bancher anost, ci comisul unei firme de bijuterii. Ei bine, urîciosule, am s - i pl tesc acest „colier" de complimente! Spune-mi, rogu-te,ă ţ ă obrajii dumitale scofîlci i, nasul lung, pletele l oase, bra ele pîn la genunchi,ţ ăţ ţ ă sînt toate veritabile?

– Ştiu, preferi rotunjimile! Ca, de pild , figura rubicond a lui Otto Sauer.ă ă Unde mai po i g si ochi rotunzi ca ai lui şi… în perspectiv , peste vreo zece ani…ţ ă ă un capital la fel de rotunjor?

– Pfui! Eşti vulgar! f cu scîrbit Elsa Glück.ă ă– Te-aş ruga s nu numeri banii din buzunarul altuia! îl puse la punctă

Sauer, jurisconsultul bancherului Gottlieb. Urm rise, t cut şi posomorit, schimbulă ă t ios de cuvinte dintre Stirner şi Elsa, continuînd s despice ritmic cu vîslele lungiă ă unda împurpurat de ultimele raze ale soarelui.ă

Stirner în elese c a întins prea mult coarda.ţ ă– Ierta i-m , dar n-am vrut s jignesc pe nimeni. ineam s ar t numai cţ ă ă Ţ ă ă ă

şi în dragoste ac ioneaz legea luptei pentru existen : cine-i mai puternic, acelaţ ă ţă învinge. Cerbii se bat între ei pe via şi pe moarte, iar femela patruped e aţă ă înving torului. Or în societatea noastr cine-i mai puternic? Cine are bani!ă ă

– Închipuieşte- i, ţ Fräulein, continu el, adresîndu-se Elsei, c aş deveniă ă peste noapte un Cresus, sau, şi mai mult, c aş fi bogat, s zicem, ca venerabilulă ă nostru patron Karl Gottlieb. Atunci n-aş mai p rea femeilor chiar atît de scofîlcit.ă

– Ba, şi mai mult! îl tachin Elsa.ă– Hm! f cu Stirner cu ciud . Cred şi eu! Cu comorile dumitale de frumuse iă ă ţ

î i po i alege un Gottlieb dup gust. Dar nou ce ne r mîne s alegem? Nou ,ţ ţ ă ă ă ă ă pîrli ilor de secretari şi secret raşi care asist la osp , fac zîmbre şi sînt nevoi iţ ă ă ăţ ţ s se mul umeasc numai cu firimiturile de la mas , în timp ce al ii se îmbuibă ţ ă ă ţ ă ca porcii cu toate bun t ile din lume!ă ăţ

– Vai, ce urît vorbeşti! se scandaliz şi Emma Fit.ă– Scuza i, promit s -mi supraveghez cu stricte e vocabularul…ţ ă ţ

Onestitatea! Iat marele nostru cusur, de care profit suspuşii!… Cinstea! Şti iă ă ţ ce-a spus Heine? „Cinstea e ceva foarte bun, dac în jurul t u to i sînt cinsti i şiă ă ţ ţ numai tu eşti şnapan"… întrucît îns am în jur numai şnapani… persoanele deă fa sînt excluse, fireşte… ca s ajung la fericirea rîvnit - se uit cu în eles laţă ă ă ă ţ Elsa Glück [Joc de cuvinte - În limba german Glück înseamn fericire (n. r.).] - ară ă trebui s fiu un superarhişnapan, pe lîng care ceilal i şnapani s par îngeri…ă ă ţ ă ă

– Frumos le mai distrezi pe invitatele noastre, îl întrerupse Otto Sauer. Faci nişte glume!…

– Poftim? întreb Stirner, cu gîndul în alt parte. Nu mai spuse nimic. Capulă ă îi c zu pe piept şi o cut adînc în zigzag i se adînci de-a curmezişul frun ii,ă ă ă ţ îmb trînindu-l. P rea c mediteaz la o problem foarte grea. Scheunînd încet,ă ă ă ă ă Falk îi puse o lab pe genunchi şi-i c ut privirea. Vîslele r m seser nemişcateă ă ă ă ă ă în mîinile lui Stirner; la lumina asfin itului, stropii ce picurau de pe ele p reau deţ ă sînge.

V zîndu-i chipul îmb trînit f r veste, Elsa tres ri şi-i arunc lui Sauer oă ă ă ă ă ă privire neliniştit .ă

Deodat Stirner d du drumul vîslelor şi izbucni în rîs.ă ă– Dar ce-ai zice, Fräulein Elsa, dac aş fi omul cel mai puternic din lume?ă

Dac to i ar asculta de fiecare cuvînt al meu, de orice gest al meu, întocmai caă ţ

Falk? Zvîrli cravaşa în ap . Falk! Aport! Cîinele îşni ca o s geat peste bord.ă ţ ă ă Uite-aşa!… Dac aş fi st pînul lumii?ă ă

– Ascult , Stirner, d -mi voie s fiu sincer . Deşi eşti tîn r, ai o faă ă ă ă ă ţă groaznic de demodat , ca acelea de care dai în albumele de familie. „Iar aici eă bunicul, în tinere e"… în elegi ce vreau s spun? Ei bine, eşti exact „bunicul înţ ţ ă tinere e"… Nu, hot rît, n-ai stof de Napoleon. Poate doar un Napoleonaş deţ ă ă burs … din i m run ei…ă ă ă ţ

– Aşadar… „adio zic coroanei, castelului şi cur ii cu doamne de onoare şiţ lung alai de paji"… declam Stirner cu am r ciune. „Nu te mai bucuri deă ă ă favoarea mea!"… Ei bine, nu i-oi fi închipuind c mor şi m pr p desc dupţ ă ă ă ă ă dumneata. Şi nici c-am s m-apuc s fac pe paladinul numai pentru a fi vrednică ă de mîna şi de iubirea dumitale. M interesezi doar, ştiu eu, ca o dovad a ceeaă ă ce pot înf ptui. O prim miza, atît!ă ă

– Pu in îmi pas ce îndrugi acolo. Mai bine vîsleşte, c s-a f cut tîrziu.ţ ă ă ăStirner îl apuc pe Falk de ceaf şi-l trase în barc . Scuturîndu-se, cîinele îiă ă ă

stropi pe to i. Fetele ipar .ţ ţ ă– S-a zis cu rochi ele voastre hidrofobe! ricana Stirner, opintindu-se înţ

vîsle.Ajutat de curent, barca luneca uşor şi repede. Soarele se ascundea după ă

coama p durii. Apa p rea aur topit, dar spre mal prinseser s se adune umbreă ă ă ă sinilii. Se l sase r coare. Emma îşi puse pe umeri baticul pufos.ă ă

T ceau. Nici o tremurare nu încre ea luciul ca oglinda. Doar arar, ună ţ peştişor sfîşia pînza apei şi disp rea, sc p rînd din solzi.ă ă ă

Într-un tîrziu, Sauer rupse t cerea:ă– Nu te ştiam atît de orgolios, Stirner! Spune-mi, te rog, ce te-a f cut s - iă ă ţ

schimbi cariera ştiin ific pe modesta slujb pe care o ai la Gottlieb? Dac sîntţ ă ă ă bine informat, ai ob inut rezultate destul de frumoase în studiul creierului. Deţ altfel am întîlnit şi eu odat , într-un ziar, un articol despre reuşitele dumitaleă experien e în domeniul… asta… cum îi zice… Ştiin a aceea nou care era pe-ţ ţ ăatunci marea dumitale pasiune… reflexologie parc …ă

– Ce mai e şi asta? Habar n-am! se mir Elsa.ă– Doamnelor şi domnilor, onorat auditoriu! începu. Stirner ca un

conferen iar ce ia cuvîntul într-un cerc select. Reflexologia studiaz reac iile prinţ ă ţ care omul, şi în general orice fiin , r spunde ac iunilor exterioare, aceste reac iiţă ă ţ ţ fiind caracteristice tuturor rela iilor dintre organismul viu şi mediul ambiant…ţ

– Nu în eleg nimic! m rturisi Elsa.ţ ă– Atunci s încerc m mai simplu. Ce este actul reflex? O reac ie brusc ,ă ă ţ ă

automat , a organismului la anumite excita ii transmise nervului prin intermediulă ţ creierului. S zicem c un copil întinde mîna spre foc. Are o senza ie de arsur .ă ă ţ ă Nervii comunic aceast senza ie creierului şi de la creier porneşte înapoi reac iaă ă ţ ţ de r spuns: copilul retrage repede mîna. În mintea lui, no iunea de „foc" seă ţ asociaz cu cea de durere. Ori de cîte ori va vedea o flac r , copilul va retrageă ă ă speriat mîna. Rezult ceea ce se numeşte în termeni ştiin ifici un reflexă ţ

condi ional… Şi-acum un alt exemplu, de data aceasta ceva mai complicat. Daiţ unui cîine s m nînce şi, în acelaşi timp, cîn i la flaut. Cum s-ar spune, mas cuă ă ţ ă l utari, în timpul „mesei" cîinele saliveaz abundent. Dup un timp, cînd înă ă ă conştiin a lui sunetele flautului se vor asocia strîns cu senza iile gustative, e deţ ţ ajuns s cîn i, ca s înceap cîinele s saliveze intens. Aşadar, reflex condi ionat!ă ţ ă ă ă ţ… Şi cînd te gîndeşti c cele mai „sfinte" sentimente ca datoria, credin a,ă ţ cinstea, onoarea, ba chiar şi faimosul „imperativ categoric" al lui Kant, nu-s altceva decît nişte reflexe condi ionate ca şi saliva ia cîinelui din exemplul deţ ţ adineauri! Procesul form rii acestor reflexe este, ce-i drept, mai complicat, dară esen a r mîne aceeaşi. Recunosc c din punct de vedere ştiin ific toate acesteţ ă ă ţ nobile virtu i m las rece… Cîteodat am impresia c unii provoac aceastţ ă ă ă ă ă ă saliva ie de virtu i cîntînd la flautul religiei, moralei, onestit ii, iar noi, proştii, îiţ ţ ăţ ascult m cu botul plin de bale… N-ar fi timpul s d m dracului toate aiurelileă ă ă astea şi s nu mai juc m dup cum ne cînt morala atotputernicilor?ă ă ă ă

– Dar tot nu mi-ai spus: de ce ai abandonat cariera ştiin ific ? întrebţ ă ă Sauer, ca s schimbe vorba. Cu erudi ia dumitale ai fi avut multe şanse să ţ ă reuşeşti, s devii celebru.ă

Ochii lui Stirner lucir poznaş:ă– Am s - i r spund, dragul meu Sauer. Am disecat vreo mie de creiere deă ţ ă

oameni!… Şi, închipuieşte- i, în nici unul n-am g sit ra iunea! Atunci mi-am spusţ ă ţ c e mult mai pl cut s ai de-a face cu creierii pane, aşa cum se servesc în casaă ă ă bunului nostru patron.

– Vai, mi-e grea ! Creieri de om pane?! auzi Stirner glasul Emmei Fit deţă pe bancheta din fund.

– Mii de scuze, Fräulein! N-am spus c Herr Gottlieb e canibal! Poate doară la figurat, ha-ha! De pild , presimt c mîine, la micul dejun, va p pa fript casaă ă ă ă bancar Topfer et Co… Vroiam s spun numai c suzeranilor medievali le d deaă ă ă ă mîna s fac pe c rturarii, cu pivni ele gemînd de bucate şi de vina uri. Pe cîndă ă ă ţ ţ ast zi… uite, Sauer şi cu mine, nişte umili slujbaşi ai unui bancher, şi chiară domniile voastre, frumoase domnişoare, dactilografa şi stenografa lui, sîntem mai bine pl ti i decît un doctor în cele mai sublime dintre ştiin e… Dup cumă ţ ţ ă vede i, am fost sincer. Nu sînt nici primul, nici ultimul care, pentru un blid sigurţ de linte, d cu piciorul perspectivei de a fi trecut cîndva printre deschiz torii deă ă drumuri. De altfel parc po i s ştii? Uite, am înv at la şcoal c drumul cel maiă ţ ă ăţ ă ă scurt între dou puncte este linia dreapt . Dar în matematici totul e abstract. Înă ă realitate nici nu exist linii drepte… Stop! Am ajuns! Şi-acum, se întoarse el spreă Emma Fit, mînu a dumitale, ţ Fräulein, şi îng duin a de a te conduce pîn la gar !ă ţ ă ă

Stirner şi Emma Fit o luar înainte. Sauer pl ti barca şi, la bra cu Elsa, îiă ă ţ urm f r grab .ă ă ă ă

Se întunecase de-a binelea şi o spuz de stele acoperea cerul. Drumul eraă pustiu.

– Ce de stele! S ştii c se schimb vremea…ă ă ăÎi spuse Sauer Elsei.

– În orice caz nu înainte de a ajunge noi acas .ă– i-a pl cut plimbarea?Ţ ă– Nu i se pare c -mi vorbeşti prea familiar? zîmbi Elsa, dar f r s -i deaţ ă ă ă ă

timp s scoat o vorb , urm : Hai, nu te mai scuza! Flecarul sta nesuferit mi-aă ă ă ă ă stricat tot cheful. Turuie ca o moar hodorogit ! Ce-o fi în capul lui! Ce preten iiă ă ţ şi ambi ii!ţ

– Flecar?… repet îngîndurat Sauer. Nu ştiu. Oricum ar fi îns , flecar -ă ă neflecar, te-aş sf tui s fii mai prudent cu el.ă ă ă

Elsa îl privi mirat .ă– Cum adic ? Am comis vreo impruden ?… O pufni rîsul. Vai, Otto, eştiă ţă

gelos! Nu g seşti c -i prea devreme? înc nu i-am dat nici un r spuns. Dac mă ă ă ţ ă ă ă r zgîndesc?ă

– Ştiu c glumeşti. Cu toate astea mi se strînge inima… O fi el flecar, dară nu-i deloc prost. Adu- i aminte ce spunea despre onestitate şi despre liniileţ strîmbe! E un mod de a gîndi foarte primejdios. Ca s fiu sincer, mi-e fric de elă ă şi- i duc grija, şi dumitale şi b trînului Gottlieb… Tot ce a tr nc nit el în barc areţ ă ă ă ă un tîlc ascuns… Ce-o fi punînd la cale? De la el te po i aştepta la orice…ţ

Elsa îşi aduse aminte de cuta adînc de pe fruntea lui Stirner, care îlă îmb trînise brusc şi din nou o trecu un fior. Instinctiv se lipi de bra ul lui Sauer.ă ţ

– Ce-a f cut, ce-a dres, nu ştiu, dar n-ai v zut cum i s-a vîrît b trînul subă ă ă piele? Un pas nu face f r Stirner. Ba l-a luat şi-n cas , s -l aib mai aproape…ă ă ă ă ă Seara Stirner îl distreaz cu cîinii lui dresa i…ă ţ

– Ce-i al lui e-al lui! Cîinii sînt într-adev r extraordinari!ă– Asta-i adev rat. E tot ce s-a putut realiza vreodat mai bun în materie deă ă

dresur . Mai ales Falk…ă– Dar de pudelul acela negru ce spui? Socoteşte, recunoaşte orice liter şiă

execut toate ordinele lui Stirner f r s -i spun ceva, f r s -i fac vreună ă ă ă ă ă ă ă ă semn… Uneori mi-e fric …ă

– Te în eleg… Parc n-ar fi cîine, ci un demon… De ce spun eu de Stirner…ţ ă Inteligen a şi talentul lui îl fac şi mai primejdios. Sauer îi arunc fetei o privireţ ă gr itoare.ă

– În ceea ce m priveşte pe mine, Otto, fii liniştit. Sînt absolut imun laă ă farmecele lui. Pîn acum omul acesta îmi era pur şi simplu indiferent. Dar de cîndă i-am v zut expresia aceea… nu g sesc cuvîntul potrivit… S-ar putea totuşi s fimă ă ă nedrep i… Vai ce m-am speriat!ţ

Ap rînd f r zgomot din întuneric, Falk o apucase pe Elsa de rochie şi,ă ă ă mîrîind a joac , o tr gea uşor. Sauer, furios, vru s -l goneasc , dar Elsa rîseă ă ă ă amuzat .ă

– Ne-am speriat degeaba. Tu nu vezi! E un mesaj de la Stirner: ne roag să ă mergem mai repede.

II. SUB RO ILE TRENULUIŢ

Uşa biroului se deschise şi în prag ap ru bancherul Karl Gottlieb, înso it deă ţ secretarul s u particular, Ludwig Stirner.ă

P trunzînd prin pere ii de sticl , soarele matinal sc lda înc perea. Lic ririă ţ ă ă ă ă juc uşe se aprinseser pe rama de aur a ochelarilor impun torului personaj.ă ă ă Bancherul f cu ochii mici şi un zîmbet îi flutur pe buze. S tot fi avut vreoă ă ă şaizeci de ani, dar v zîndu-i tenul s n tos şi obrajii rumeni, nimeni nu-i d deaă ă ă ă aceast vîrst . Proasp t b rbierit, mirosind a s pun, parfum şi ig ri de foi, toateă ă ă ă ă ţ ă de cea mai bun calitate, era întruchiparea prosperit ii.ă ăţ

– Ei, a fost reuşit excursia? întreb el, dînd mîna pe rînd cu domnişoareleă ă Glück şi Fit, apoi şi cu Sauer. A i avut o vreme superb , nu-i aşa? Sauer,ţ ă expediaz telegramele acestea. A sosit Buletinul Bursei? Care-i cursul dolarului?ă Aha… Şi ac iunile bumbacului? Urc ? Perfect! A, da, s nu uit - poli ele b nciiţ ă ă ţ ă Topfer & Co se protesteaz . Am aşteptat destul! ă Fräulein Fit, dar ar i excelentăţ ast zi!… Iar dumneata ă Fräulein Glück. eşti nu ştiu cum, parc mai vis toare! He,ă ă he, he! rîse bancherul, amenin înd-o în glum cu degetul. Mi se pare c amţ ă ă ghicit… Prim vara, bat-o vina!…ă

Îşi potrivi buche elul de violete prins la butoniera redingotei şi se uit laţ ă ceas:

– Zece fix. Dac prindem trenul de zece şi patruzeci şi cinci, la dou şiă ă cincisprezece minute sîntem înapoi. S ne gr bim, Stirner. E vorba de o uzină ă ă care trece în proprietatea b ncii. Termin m repede cu formalit ile. Cu ocaziaă ă ăţ asta iau şi eu pu in aer, c nu mai ştiu de cînd n-am ieşit. A venit maşina? Sţ ă ă mergem, Stirner!

Ieşi cu pasul uşor, şi-n clipa urm toare îl auzir strigînd:ă ă– Ce faci acolo, Stirner?– Imediat! r spunse acesta, şi, repezindu-se în camera de al turi, chem :ă ă ă

Falk! Brutus!Setterul care îl înso ise în excursie şi o namil de dog tigrat venir înţ ă ă

goan cu l tr turi vesele.ă ă ăCînd trecu pe lîng domnişoara Glück, Stirner îşi l s capul spre um r şiă ă ă ă

întreb zeflemitor:ă– Ei, te-ai hot rît?ă– Ce s hot r sc?ă ă ă– Te m ri i cu mine?…ă ţIzbucni în rîs şi, urmat de cîini, se gr bi s -l] ajung pe patron.ă ă ăElsa se încrunt , Sauer bomb ni ceva, f r s se ridice de la birou.ă ă ă ă ăSe auzi automobilul pornind. Nimeni nu scotea o vorb . Fit c nea de zoră ţă ă

la maşina de scris, Sauer frunz rea nervos un dosar…ă– S -l ia naiba cu javrele lui! bomb ni el iar şi.ă ă ă– Ce tot morm i acolo? îl întreb Glück.ă ă

– Nu vezi? Unde merge, îşi ia cîinii cu el! Şi-i de-o f rnicie!… Ieri numaiăţă c nu l-a f cut canibal pe Gottlieb, chipurile pentru c e necru tor cu debitorii,ă ă ă ţă iar azi - poftim! - Se gudur pe lîng el şi-i caut privirea întocmai ca Falk. De ceă ă ă crezi c a luat cîinii? Ca s -l distreze pe b trîn „în sinul naturii"!…ă ă ă

– Ascult , Sauer, ai putea s -l mai laşi în pace! N-ai v zut c a ghicit? I-aă ă ă ă mîncat frip i pe Topfer & Co!ţ

– Cum s nu ghiceasc ! Pun capul c el l-a convins pe patron s leă ă ă ă protesteze poli ele!ţ

– Eşti gelos, Sauer. Aia-i! ciripi Fräulein Fit.– F -mi, te rog, o copie dup borderoul sta! c chem Sauer la ordine.ă ă ă ăFit îl privi sp şit , ca un copil prins cu o şotie, şi îng im :ă ă ă ă– Cu pl cere!ăMaşina de scris îşi relu c nitul. Erau cu to ii absorbi i de munc . Seă ţă ă ţ ţ ă

întrerupeau numai ca s r spund la telefon.ă ă ăPe la unsprezece telefonul zbîrnîi din nou. Cu ochii la o scrisoare de afaceri

pe care tocmai c citea, Sauer ridic receptorul:ă– Alo! Da, biroul secretarului particular al domnului Karl Gottlieb. Poftim?

Vorbi i mai tare!… Cum!!? Imposibil!… Se f cuse alb ca hîrtia şi stiloul îi sc pţ ă ă ă din mîn . Glasul îi era atît de schimbat încît cele dou tinere, l sînd lucrul, îlă ă ă priveau cu team şi curiozitate. Sub ro ile trenului?!!… Bine: dar… dar cum?ă ţ Ierta i-m , e normal s fiu curios…ţ ă ă

Am în eles… Da… Voi face întocmai Impuse receptorul în furc , îşi trecuţ ă mîna prin p r şi se ridic .ă ă

– Ce s-a întîmplat? s ri ă Fräulein Fit în picioare. Pe cine l-a c lcat trenul?ă Spune odat , omule!ă

Dar Sauer rec zu pe scaun f r s scoat o vorb .ă ă ă ă ă ă– Mda… M aşteptam la ceva în genul sta… bîigui în sfîrşit şi, ridicîndu-seă ă

ca împins de un resort, rosti cu voce gîtuit : Herr Karl Gottlieb…ăL-a c lcat trenul…ă– Tr ieşte?! întrebar fetele într-un glas.ă ă– Nu cunosc am nuntele…ă– Cum, sta-i am nunt?!ă ă– Cînd am întrebat cum s-a întîmplat, mi-au r spuns c acum nu-i timp deă ă

explica ii. Trebuie s preg tim patul… şi s chem m un medic.ţ ă ă ă ă– Tr ieşte deci! deduse Glück.ă– Poate… Sauer ap s pe cîteva butoane, chem servitorii, d du dispozi ii,ă ă ă ă ţ

telefon dup medici. În cas , toat lumea se agita. Menajera, sau cum i seă ă ă ă spunea în cas - „intendenta", veni cu sufletul la gur şi întreb ce s-a întîmplat.ă ă ă

Gottlieb fiind holtei, toat gospod ria era pe mîna doamnei Schmiedthof, oă ă b trînic simpatic şi foarte îngrijit . Cînd afl ce nenorocire s-a întîmplat, Frauă ă ă ă ă Schmiedthof se pierdu într-atîta cu firea, încît Elsa trebui s se ocupe de ea. Seă auzi un claxon.

– Doctorul! exclam ă Fräulein Fit.

– Ba nu, e maşina noastr , spuse Sauer. Hans, du-te şi deschide!ăValetul ieşi, mişcîndu-şi cît putu de repede picioarele bolnave.Încremenir to i într-o aşteptare încordat . Frau Schmiedthof z cea într-ună ţ ă ă

fotoliu, mai mult moart decît vie.ăÎn vestibul se auzir trop ituri înv lm şite.ă ă ă ă– Vin… abia sufl Fit. Numai de-ar fi în via …ă ţăUşa fu dat de perete. Intrar patru oameni, purtînd pe bra e "trupul oribilă ă ţ

mutilat şi plin de sînge al lui Karl Gottlieb. Frau Schmiedthof scoase un ip t şi-şiţ ă pierdu cunoştin a.ţ

Picioarele cadavrului erau retezate mai sus de genunchi.Un al cincilea, tot în uniform de feroviar, ducea un pachet voluminos.ă

Fetele recunoscur pledul bancherului. Într-un col pachetul se desf cuse l sîndă ţ ă ă s se vad vîrful unui pantof de lac.ă ă

„Picioare… Picioarele lui… se înfior Elsa Glück. Ce oroare! De ce le-o maiă fi adus? Ce-i mai trebuie acum?"

Privi fa a mortului. Tr s turile aproape neschimbate. Doar pielea alb caţ ă ă ă hîrtia. „Din cauza hemoragiei."

O frap un am nunt. Buche elul de violete de la butoniera redingoteiă ă ţ r m sese intact. Aceste flori gingaşe pe pieptul mortului o tulburau, nici ea nuă ă ştia de ce.

Tristul alai str b tu cabinetul şi disp ru în dormitorul lui Gottlieb. Stropi deă ă ă sînge pe parchet îi marcau trecerea.

Ultimul p şea Stirner, mai palid ca de obicei, dar absolut calm. Ocolea cuă grij petele de sînge, cu aerul unui trec tor care ia aminte s nu calce într-oă ă ă b ltoac .ă ă

Falk se inea dup st pînul s u, adulmecînd sîngele cu n rile frem tînde.ţ ă ă ă ă ăLa vederea lui Stirner, Elsa se sim i cuprins de o teroare inexplicabil .ţ ă ă

Întîlnindu-i privirea, el îi zîmbi discret, numai din ochi. S i se fi p rut oare?…ă ăSauer, care tocmai revenea din dormitor, se apropie de Stirner şi, privindu-

l în lumina ochilor, întreb :ă– Ce s-a întîmplat?Stirner îi înfrunt privirea f r s clipeasc . Încruntîndu-se doar, uşor,ă ă ă ă ă

r spunse liniştit:ă– N-am fost de fa . Gottlieb tocmai m rugase s expediez o telegramţă ă ă ă

urgent . Totul s-a petrecut în timpul scurtei mele absen e - cel mult cinci minuteă ţ am lipsit… Martorii oculari declar c Brutus, cîinele meu, s-a speriat deă ă locomotiv şi, s rind la o parte, a nimerit în picioarele lui Gottlieb. B trînul şi-aă ă ă pierdut echilibrul şi s-au pr buşit amîndoi de pe peronul înalt drept sub ro ileă ţ trenului. Bietul Brutus! în dou l-a t iat… Iar lui Gottlieb i-a retezat picioarele… --ă ă V d c numai de cîine î i pare r u…ă ă ţ ă

– Las prostiile, Sauer! Te sf tuiesc s nu iei prea în serios rolul de „adîncă ă ă îndurerat". Moşulic era destul de simpatic şi-l regret sincer. Asta îns nu mă ă ă opreşte s -l regret şi pe bunul meu prieten patruped.ă

– Ciudat! rosti Sauer ap sat, pe un ton care d dea cuvintelor o tainică ă ă semnifica ie… Brutus l-a ucis pe Gottlieb.ţ

– Numai c Brutus al meu n-a fost om, iar Gottlieb n-a fost Cezar, pară ă Stirner cu un surîs batjocoritor, şi trecu în dormitorul patronului.

III. DOU TESTAMENTEĂ

Tragicul sfîrşit al marelui bancher Gottlieb a r scolit adînc lumea oameniloră de afaceri din Germania. Cabinetul bancherului fusese unul dintre centrele nervoase ale vie ii financiare şi industriale a rii. Gottlieb finan a numeroaseţ ţă ţ alte b nci, dar şi uzine şi fabrici.ă

Moartea lui subit era considerat drept unul din cele mai importanteă ă evenimente ale zilei. Ziarele încercau s prevad consecin ele dispari iei luiă ă ţ ţ Gottlieb pentru diverşi creditori ai firmei, se lansau în comentarii pe tema schimb rii raportului de for e în sfera finan elor, se întreceau în ipoteze asupraă ţ ţ destinului b ncii care-şi pierduse st pînul. Ii va lua cineva locul lui Karl Gottlieb,ă ă sau banca va fi lichidat ? iat cum se punea problema. Se în elege c g seai înă ă ţ ă ă ziare şi informa ii despre rudele cele mai apropiate ale bancherului - presupuşiiţ moştenitori: Oskar Gottlieb, fratele defunctului, care avea un fiu, Rudolf, în vîrstă de dou zeci şi patru de ani, precum şi patru fiice, din care dou de m ritat. Ună ă ă ziar calculase la cit se va ridica partea de moştenire a tîn rului şi a bogateloră mirese, deşi nimeni nu cunoştea exact valoarea averii r mase.ă

În timp ce marea finan era în clocot, iar presa b tea toba, în casa luiţă ă Gottlieb se juca ultimul act al tragicomediei.

Oskar Gottlieb - t p l gos şi aprins la fa - şi odraslele lui cl p uge şiă ă ă ţă ă ă pistruiate d deau ordine în calitate de moştenitori legali.ă

Oskar Gottlieb se încrunta mereu şi-şi strivea buzele între din i, s parţ ă ă îndurerat. Perspectiva îmbog irii f cea s -i scapere ochii sub ia i, dar pentru căţ ă ă ţ ţ ă avea destul tact şi pentru c îşi regreta totuşi fratele, îşi impunea o anumită ă rezerv . În schimb odraslele jubilau în v zul tuturor, presim ind deliciileă ă ţ apropiatei îmbog iri. Junele Rudolf şi domnişoarele Luise şi Gertrude, fiicele maiăţ mari ale lui Oskar, treceau din camer în camer , c scau ochii la tablouri,ă ă ă mîngîiau bibelourile scumpe, se tol neau în fotoliile moi, pip iau tapi eria,ă ă ţ împ r eau între ei toate aceste bunuri, se ciorov iau, rîdeau, f ceau proiecte…ă ţ ă ă

Trupul mutilat al lui Karl Gottlieb (împreun cu picioarele retezate) fuă înmormîntat într-un cavou luxos, de o arhitectur greoaie. A doua zi urma s seă ă procedeze la deschiderea testamentului.

Oskar Gottlieb luase m suri ca formalit ile s se desf şoare cu o oarecareă ăţ ă ă solemnitate. Invitase cunoscu ii şi pe cî iva dintre func ionarii bancherului,ţ ţ ţ printre care Sauer şi Stirner, domnişoarele Glück şi Fit.

Stirner se aşezase la biroul s u şi, în aşteptare, cU o mutr plictisit , ca s -ă ă ă ăşi omoare timpul, desena cîini pe o foaie de hîrtie.

– Ei, domnule! Mi se pare c dumneata ai fost secretarul regretatului meuă unchi. Nu? îl strig Rudolf Gottlieb. Condu-m la etaj. Aş vrea s v d…ă ă ă ă

F r o vorb , Stirner ap s pe butonul soneriei montate pe t blia biroului.ă ă ă ă ă ă B trînul valet r s ri în uş .ă ă ă ă

– Hans, condu-l pe domnul Gottlieb-junior la etaj!Şi îşi relu absorbit ocupa ia din care fusese întrerupt de Rudolf.ă ţTîn rul nu spuse nimic, dar obrajii pistruia i i se aprinseser de mînie.ă ţ ă

Sauer, care urm rise scena din col ul în care se retr sese cu colegele lui, rînji:ă ţ ă– Ai v zut, Elsa? îşi d aere de parc el ar fi moştenitorul. Pe cuvînt dac -iă ă ă ă

în eleg tactica. S-ar zice c -i provoac pe noii patroni s -i fac vînt pe poart .ţ ă ă ă ă ă– Parc pe noi ştim ce ne aşteapt ? se posomori Emma.ă ă– Dac m d afar , m angajez casieri la un circ ambulant, rîse Elsa cuă ă ă ă ă ţă

nep sare.ă– Las gluma, Elsa. Vorbesc cît se poate de serios. V spun eu c Stirneră ă ă

joac o carte mare.ăIar cîteva clipe mai tîrziu, cu voce sc zut :ă ă– Nu vi se pare c Gottlieb a murit în împrejur ri destul de ciudate?ă ăElsa îi arunc o privire iscoditoare.ă– Dar ştii prea bine c Stirner nu era acolo cînd s-a întîmplat nenorocirea…ă– Aha! Vas zic şi dumneata b nuieşti c moartea bancherului nu seă ă ă ă

datoreşte unui accident! Dac i-a sugerat cîinelui ce s fac ? Dup cîte ştiu,ă ă ă ă Stirner, ca om de ştiin , tocmai de asta s-a ocupat, de problemele sugestiei şiţă telepatiei. Cum î i explici demonstra iile uimitoare pe care le f cea cu cîinii lui?ţ ţ ă ii minte, în seara cînd ne întorceam din excursie, cum ne-am pomenit deodatŢ ă

cu Falk…Vai, dar e groaznic! Emmei Fit îi tremura glasul. Dac sugereaz cîinilor să ă ă

ne sfîşie?!Sauer zîmbi:– Ce interes are? Cîinii lui Stirner urm resc… te rog s nu mi-o iei în numeă ă

de r u… un vînat mai de soi. M întreb totuşi, la ce i-a putut folosi moartea luiă ă Gottlieb? Omul acesta bizar se înv luie în cel mai adînc mister… Uite, de un an şiă mai bine sîntem colegi şi ne vedem zilnic, dar nici eu, nici altcineva. n-a intrat vreodat în camera lui… Ce face acolo? Ce urzeşte în t cere şi singur tate?ă ă ă

-…Pentru nimic în lume! Peisajul de Corot po i s -l iei, treac de la mine!ţ ă ă Dar pe sfîntul Sebastian nu-l dau!

Surorile Gottlieb trecur pe lîng ei, disputîndu-şi moştenirea unchiului.ă ăSauer amu i.ţPrin cas îrîir soneriile, invitînd toat lumea în cabinetul cel mare ală ţ ă ă

r posatului patron. Notarul - un b trînel usc iv, cu fa a ras şi cu ochelari înă ă ăţ ţ ă ram neagr de baga - se şi instalase la birou. Tipicar, sau poate preaă ă conştiincios, refuzase categoric s divulge moştenitorilor con inutulă ţ testamentului înainte de a proceda la deschiderea acestuia dup toate formele.ă

Cu ochii la servieta pîntecoas a omului legii, ce ascundea secretulă moştenirii, Oskar, Rudolf şi domnişoarele Gottlieb nu-şi puteau st pîni emo ia.ă ţ Foarte tacticos, notarul scoase din serviet un plic, ceru s se constateă ă integritatea sigiliilor, apoi îl deschise şi d du citire testamentului.ă

Toat averea trecea în proprietatea lui Oskar Gottlieb, fratele defunctului,ă cu excep ia unei sume destul de importante l sat doamnei Schmiedthof şi aţ ă ă unor legate mai mici pentru cî iva func ionari mai b trîni.ţ ţ ă

Ferici ii membri ai familiei Gottlieb r suflar uşura i, dar imediat seţ ă ă ţ schimbar la fa , pentru c notarul anun :ă ţă ă ţă

– Acesta a fost primul testament…– Cum, mai exist unul? se alarm Oskar Gottlieb.ă ă– Exist , şi-l voi citi numaidecît.ăRepet procedura examin rii sigiliilor, deschise plicul şi începu s citească ă ă ă

al doilea testament, pe care Karl Gottlieb îl f cuse cu numai o lun înainte deă ă moarte.

„Declarînd nule şi neavenite orice testamente încheiate anterior, las toate bunurile mobiliare şi imobiliare în proprietate exclusiv salariatei mele,ă stenografa Elsa Glück. Anumite motive m împiedic s explic de ce-miă ă ă dezmoştenesc familia şi-mi testez toat averea domnişoarei Elsa Glück, dară pentru ca rudele mele s nu atace pe cale judec toreasc drepturile ei deă ă ă moştenire, in s specific ce anume m-a îndemînat s procedeze astfel: 1) unţ ă ă serviciu pe care mi l-a f cut domnişoara Elsa Glück, serviciu a c rui valoareă ă întrece capitalul testat şi 2) unele împrejur ri de ordin strict personal care m-auă determinat * s rup orice rela ii cu fratele meu Oskar Gottlieb…"ă ţ

– Convertit în valut forte, averea testat este evaluat , dup un calculă ă ă ă ă preliminar, la suma de dou miliarde dolari, încheie notarul.ă

Oskar Gottlieb se r sturn pe sp tarul scaunului. Ochii i se înce oşar ,ă ă ă ţ ă hîrîia cu gura larg deschis şi dep na în neştire din degete.ă ă

Surorile Gottlieb boceau una în bra ele alteia.ţFa a palid a lui Rudolf, cu pistrui cafenii pe pielea alb ca varul, p reaţ ă ă ă

împroşcat cu noroi.ă– Nu se poate! Nu se poate! zbier el deodat cu un glas de femeieă ă

isteric . E o mistificare. Şarlatanie! O crim ! Dar cu mine n-o s v mearg ,ă ă ă ă ă band de tîlhari ce sînte i!ă ţ

Notarul ridic din umeri.ă– Tinere domn, te rog s - i m sori cuvintele. Eu mi-am f cut datoria şi-atît!ă ţ ă ă

Dac ave i ceva de obiectat, face i contesta ie pe cale legal ! Iar pîn una-alta,ă ţ ţ ţ ă ă testamentul trebuie s -l înmînez moştenitoarei.ă

Spunînd acestea, ieşi din spatele biroului, se apropie de Elsa Glück şi-i întinse respectuos testamentul.

Elsa f cu ochi mari şi lu maşinal documentul.ă ă

Sauer o privea uluit, neştiind ce s cread , iar Emma Fit se întreba dac eă ă ă cazul s se bucure sau s plîng . Singurii care-şi p straser calmul erau notarulă ă ă ă ă şi Stirner.

Oskar Gottlieb tres ri puternic şi lunec încet de pe scaun. Cei din preajmă ă ă s rir s -l sprijine.ă ă ă

– Chema i un medic!ţSe isc înv lm şeal .ă ă ă ă

IV. MIREASA FERICITĂ

Pîn la confirmarea testamentului, asupra averii se institui o tutel . Oskară ă Gottlieb izbuti s ob in numirea sa ca tutore. Iat de ce familia r mase să ţ ă ă ă ă locuiasc în casa defunctului bancher. Ca şi mai înainte, tîn rul Rudolf îşi d deaă ă ă aere de st pîn, ferm încredin at c justi ia „îi va reintegra în drepturi peă ţ ă ţ succesorii legali".

Inventarierea şi evaluarea imensei averi a lui Karl Gottlieb cerea concursul tuturor func ionarilor. De-aceea, în ziua urm toare deschiderii testamentuluiţ ă venir to i la lucru, inclusiv Elsa.ă ţ

– Dumneata!?! se mir Sauer. În ce calitate eşti aici?ă– De stenograf , r spunse Elsa, pe tonul cel mai firesc.ă ă– Stenograf miliardar ! Unde s-a mai pomenit? O conduse într-un col maiă ă ţ

retras şi continu : Ia loc, te rog. Avem de discutat ceva foarte serios.ăOtto Sauer se aşez pe un scaun în fa a ei. Chipul lui palid purta urmeleă ţ

unei nop i de nesomn. Îşi frec fruntea, silindu-se s -şi adune gîndurile.ţ ă ă– De ieri e un haos în capul meu, de nu mai sînt în stare s leg două ă

cuvinte. Voiam s - i spun de Stirner. Una din dou : ori l-am b nuit pe nedrept,ă ţ ă ă ori e mai primejdios decît ne-am închipuit… Deocamdat un singur lucru e clar:ă între mine şi dumneata s-a în l at un zid de netrecut… Eşti pierdut pentruă ţ ă mine, Elsa!

În ochii fetei citi nedumerire şi reproş.– Spune-mi sincer, Elsa, cu mîna pe inim : nu b nuiai chiar nimic despre…ă ă

despre surpriza care te aştepta?– Absolut nimic!– Nu se poate! Este exclus s nu fi ştiut ceva m car despre serviciul acelaă ă

„extraordinar", pe care b trînul îl consider mai pre ios decît toat bog ia lui!ă ă ţ ă ăţ– Dup cîte mi-aduc aminte, nu i-am f cut nici un serviciu.ă ăSauer îşi lipi palma de fruntea.înfierbîntat :ă– Simt c înnebunesc… S zicem c Stirner este amestecat în toată ă ă ă

afacerea asta, deşi încep s m îndoiesc… Poate c într-un fel sau altul a reuşită ă ă s -i bage în cap b trînului c dumneata i-ai fi adus serviciul acela imaginar,ă ă ă îndatorîndu-l astfel foarte mult. S zicem! Dar de ce atunci nu i-a sugerat s -iă ă lase lui averea? Sau poate… - Sauer se îndrept eap n pe scaun şi o suferină ţ ă ţă

adînc îi desfigur chipul. Iart -m ; Elsa, dar nu pot… trebuie s - i pun oă ă ă ă ă ţ întrebare foarte delicat … Nu cumva între dumneata şi Karl Gottlieb…ă

Elsa se ridic indignat .ă ă– Linişteşte-te, pentru dumnezeu! Stai jos… Nu vezi în ce hal sînt? Îmi trec

prin cap fel şi fel de pr p stii… Totuşi, nu pot s te mint, trebuie s - i dest inuiă ă ă ă ţ ă gîndurile care m-au f cut s m zbucium toat noaptea. A fost un adev rată ă ă ă ă supliciu! Ştii, mi-am închipuit şi alte n zbîtii… c poate… îi eşti fiic …ă ă ă

– Ascult , Sauer, dac nu încetezi, m scol şi plec!ă ă ă– Sau poate… asta ar fi culmea! Sau poate te-ai în eles cu Stirner s -iţ ă

serveşti de paravan…Elsa se ridic s plece, dar Sauer o prinse de mîn şi o sili s se aşeze dină ă ă ă

nou.– Stai! Ascult -m pîn la cap t. În elege odat c tot ce- i spun acum, înă ă ă ă ţ ă ă ţ

fa , cu atîta cruzime, se va spune… sau mai precis seva şopti în spateleţă dumitale. Nu- i dai seama c testamentul acesta î i stric reputa ia? C te faceţ ă ţ ă ţ ă de rîsul lumii!…

– Eu te iubesc, Sauer! Uite, î i fac o declara ie în toat regula… Dar oriceţ ţ ă r bdare are margini! Nici nebunia n-ar fi o scuz pentru cîte mi-a fost dat s audă ă ă de la dumneata! Cine i-a dat dreptul s m insul i?ţ ă ă ţ

– Dreptul! Dreptul! Dar eu de ce trebuie s suport groaznica tortur aă ă b nuielilor?ă

T cu, sfîrşit de puteri, şi capul îi c zu pe piept.ă ăÎnduioşat , Elsa îi puse palma pe mîn :ă ă– Te chinuieşti singur, dragul meu, şi nu v d de ce. Doar între noi doi nu s-ă

a schimbat nimic. Nici nu în eleg despre ce zid vorbeai adineaori.ţ– Cum nu s-a schimbat nimic? Dar milioanele, dar miliardele lui Gottlieb?!

Eşti una dintre cele mai bogate femei din lume, pe cînd eu?… Am mîndria mea, mîndrie de b rbat. Sînt s rac şi nu vreau s se spun c m-am însurat pentruă ă ă ă ă bani. Banii! Sacii de aur! Uite zidul!

– Dar de unde ai mai scos-o şi pe asta? Zidul acesta nu exist , Otto, şi niciă nu va exista vreodat !ă

Înainte de a în elege bine despre ce este vorba, Sauer sim i c i se ia oţ ţ ă piatr de pe inim .ă ă

– Ce vrei s spui?ă– Vreau s spun c nu trebuie s fii un jurisconsult ca Otto Sauer, s nuă ă ă ă

dormi nop ile şi s ajungi în pragul icnelii ca s în elegi cît de compromi torţ ă ţ ă ţ ţă este testamentul. N-am de gînd s accept darul lui Gottlieb. Renun la drepturileă ţ de succesiune..

– Elsa! Ai fi în stare?… r cni Sauer.ăLa cel lalt cap t al biroului, Emma Fit încet s bat la maşin .ă ă ă ă ă ă– Ce ai, Sauer? M-ai speriat!– N-am nimic, Fräulein. Chiui şi eu de bucurie. Sînt bogat! Sînt omul cel

mai bogat din lume!

– V c s tori i deci?ă ă ă ţEmma se repezi s -şi îmbr işeze prietena şi s -l felicite pe Sauer, careă ăţ ă

str lucea de bucurie.ă– M i, m i, ce scen înduioş toare! Cu ce ocazie felicit rile?ă ă ă ă ăStirner tocmai intrase.– Elsa şi Sauer se c s toresc şi vor înota în aur! îmi pare atît de bine! îlă ă

l muri Emma surescitat .ă ă– Serios?Elsa şi Sauer schimbar o privire. Dup o ezitare imperceptibil , Elsaă ă ă

r spunse ferm:ă– Da, foarte serios. Po i s ne felici i.ţ ă ţStirner întinse mîna.N uc de fericire, Sauer i-o strînse cu putere.ă– Felicit rile mele, viitorii mei patroni! Bineîn eles, dac ve i binevoi s mă ţ ă ţ ă ă

p stra i în serviciul domniilor voastre. Dar nu-i nici o sup rare, chiar dac mă ţ ă ă ă concedia i. Îmi iau geamantanul, îmi fluier cîinii şi deschid un circ ambulant… Cîtţ despre casieri , circ s fie… Ce zici, Emma, vii cu mine? Dar ce ai, p puşico,ţă ă ă plîngi?

– Plîng… de bucurie, bîigui Emma.– Eşti sigur c numai ele bucurie? o amenin cu degetul. Apoi urm : Şiă ă ţă ă

p puşelele ar trebui s înve e s -şi ascund sentimentele. Spune drept, nu i-eă ă ţ ă ă ţ mil de Ludwig? Nici m car atîtica? N-ai fost îndr gostit de el un picule ?ă ă ă ă ţ

Acoperindu-şi fa a cu mîinile, Emma alerg spre uş . Intr un servitor.ţ ă ă ă– Domnul Gottlieb-senior îl roag pe domnul Otto Sauer s pofteasc înă ă ă

cabinet.Sauer arunc o privire Elsei şi ieşi codindu-se. R mas cu Elsa între patruă ă

ochi, Ludwig Stirner schimb tonul:ă– E adev rat, ă Fräulein Glück?– Da, e adev rat.ăDup un moment de gîndire, Stirner întreb :ă ă– Dar eu? N-am nici o şans ?ă– Acum mai pu in ca oricînd… Ascult , Stirner, am impresia c numaiţ ă ă

dumneata ai fi în stare s risipeşti cea a care înv luie toat povestea asta. Te-aşă ţ ă ă ruga s -mi r spunzi la cîteva întreb ri.ă ă ă

– Sînt numai urechi.– N-ai putea s -mi explici taina testamentului?ă– Karl Gottlieb a luat-o cu el în mormînt.– Nu e r spunsul pe care îl aşteptam, dar, m rog… Urmeaz întrebareaă ă ă

cea mai grea: exist vreo leg tur între… întocmirea testamentului şi moarteaă ă ă subit a lui Karl Gottlieb?ă

– Desigur. O leg tur cit se poate de strîns . Numai moartea lui Gottliebă ă ă face posibil executarea testamentului şi intrarea în posesia moştenirii. Dar deă ce m întrebi pe mine? Orice jurist putea s - i spun asta.ă ă ţ ă

– Te faci c nu în elegi…ă ţ– Poate chiar nu în eleg. Ori dumneata, din tact, nu vrei s pui punctul pe i.ţ ă

Întreab -m direct dac nu l-am ucis pe b trîn!ă ă ă ăElsa roşi.– i-aş cere scuze, Stirner, dar cine-i de vin ? Ui i ce spuneai deun zi? CŢ ă ţ ă ă

onestitatea e un cusur… M doboar gîndul c printre oamenii c rora le strîngă ă ă ă mîna…

– Exist şi unul cu mîinile mînjite de sîngele pruncului sexagenar, care peă deasupra mai are şi tupeul de a te cere în c s torie!…ă ă

– Ce faci, Stirner? De cînd te aştept m! bomb ni Oskar Gottlieb, ap rînd înă ă ă uş .ă

Stirner se ridic cu un aer plictisit şi ieşi.ă– Ce a i discutat atîta? întreb curioas Emma, care între timp se întorseseţ ă ă

la maşina de scris.– Mi-a oferit mîna, inima şi tot globul p mîntesc drept dar de nunt !ă ă– Ce noroc pe tine! Dou cereri în c s torie într-o singur zi!ă ă ă ă– Ştii, Emma, am renun at la moştenire. ţFata r mase tablou.ă– Eşti nebun de legat! Po i s te iei de mîn cu Stirner.ă ţ ă ă

V. MOŞTENIREA - UITE-O, NU E

Oskar Gottlieb n-a murit, dar moştenirea care-i lunecase printre degete a fost o lovitur prea grea pentru el. Sl bit, cu fa a r v şit şi p mîntie, îşi spuneaă ă ţ ă ă ă ă p sul cunoscutului avocat Lüders, în cabinetul acestuia. Capul îi c zuse într-oă ă parte, nu şi-l putea ine drept. Şi tot r sucea un creion în mîn .ţ ă ă

– Istoria aceasta cu testamentul e un fel de „uite-o, nu e". Parc şi-a b gată ă necuratul coada, z u aşa! Bine zice Rudolf: o band de tîlhari! Tîlhari oriă ă sminti i… naiba ştie! Judeca i şi dumneavoastr . A doua zi dup deschidereaţ ţ ă ă testamentului trimit dup Otto Sauer… jurisconsultul fratelui meu, dumnezeu s -ă ăl ierte… ca s discut cu el unele chestii. Ce ziceam, om de încredere al bietuluiă Karl, poate m-ajut el s fac ni ic lumin în afacerea asta idioat cu moştenirea.ă ă ţ ă ă ă Dar i-ai g sit. Ori c nu ştia într-adev r nimic de schimbarea testamentului, oriţ ă ă ă umbl cu şoalda. Ce crede i c -mi zice? C Elsa Glück renun la moştenire. Vă ţ ă ă ţă ă închipui i. Repede - s vie Glück! Da, zice, e adev rat. Deci, totul e în regul !…ţ ă ă ă Şi cînd colo, m pomenesc peste cîteva zile c testamentul este prezentată ă instan ei spre confirmare chiar de Sauer, cu procur în regul de la Elsa Glück.ţ ă ă „Ce-i asta, domnule? Una vorbim şi alta facem?" El de colo: „Moştenitoarea s-a r zgîndit".ă

– Din ziua aceea a i mai avut vreo discu ie cu ţ ţ Fräulein Elsa Glück? întrebă avocatul, puf ind din trabuc.ă

– Am mai stat de vorb cu ea, dar… şti i… parc nu-i aceeaşi. Chip deă ţ ă piatr , privirea stins , şi se mişc … parc -i buimac de nesomn. Întreb: „Bine,ă ă ă ă ă Fräulein, parc ziceai c renun i la moştenire? „Nu ştiu… îmi r spunde ea cu oă ă ţ ă voce leşinat . Nu-mi amintesc… poate". „Atunci de ce-ai mai înaintată testamentul spre confirmare?" Se holbeaz la mine şi nu spune nimic. Uite, aşaă m-am canonit cu ea un ceas şi mai bine. Deodat o v d c se ridic f r o vorbă ă ă ă ă ă ă şi pleac .ă

– Dac nu m înşel, e logodit cu Sauer…ă ă ă– Exact.– Atunci nu-i exclus s -şi fi schimbat într-adev r hot rîrea ini ial subă ă ă ţ ă

influen a lui, presupuse maestrul barei.ţ– Mai ştiu eu? Tot ce se poate. Parc el e mai breaz? Umbla c tr nit deă ă ă

parc moştenirea ar fi fost o pacoste pe capul lor. Şi deodat s-a f cut col os deă ă ă ţ nu mai po i s te în elegi cu el. Dac -i spui o vorb , î i r spunde zece… Joacţ ă ţ ă ă ţ ă ă teatru, m întreb, ori şi-a pierdut min ile…ă ţ

Oskar Gottlieb îşi strecur creionul în buzunar, dar imediat îl scoase iar şi.ă ă Dup ce-şi mai trase sufletul, continu :ă ă

– Cert e c testamentul a fost prezentat spre confirmare. Trebuie deci să ă pornim lupta. Dumneavoastr ce zice i, domnule avocat?ă ţ

Lüders îşi rezem de sp tar capul chel, ca o bil trandafirie şi privind cumă ă ă se destram în aer colacii de fum, vorbi de parc ar fi gîndit cu glas tare:ă ă

– Primo - testamentul a fost întocmit de un notar, respectîndu-se cu stricte e procedura legal . Aşadar, o ac iune avînd ca punct de plecare niscaivaţ ă ţ vicii de form cade… Secundo - procesul-verbal dresat de judec torul deă ă instruc ie şi de politie spune limpede c moartea lui Karl Gottlieb se datoreşteţ ă unui accident, orice premeditare fiind exclus … Ce ne mai r mîne de f cut? Să ă ă ă dovedim c în momentul cînd a întocmit cel de-al doilea testament, testatarulă era iresponsabil. Calea nu-i deloc sigur ,, dar alta nici nu exist …ă ă

Mai trimise în tavan un rotocol de fum. şi îl întreb pe Oskar Gottlieb:ă– V rog s -mi spune i sincer, în ce rela ii a i fost cu defunctulă ă ţ ţ ţ

dumneavoastr frate? N-au existat între dumneavoastr neîn elegeri, certuri?ă ă ţ– Niciodat ! r spunse r spicat Oskar Gottlieb.ă ă ă– Atunci la ce face aluzie testamentul?Oskar Gottlieb roşi pîn în vîrful urechilor şi începu s se fr mînte peă ă ă

scaun.– Mai ales pentru afurisita asta de aluzie in neap rat s atac testamentul!ţ ă ă

Aluzia îmi face numele de ocar . M doare, desigur, c fratele meu m-aă ă ă dezmoştenit, dar şi mai r u m doare c era sup rat pe mine f r s fiu vinovat.ă ă ă ă ă ă ă E ceva necurat la mijloc. M-o fi calomniat cineva, cu gînd ascuns…

– Da, încurcat afacere… Voi face tot ce-i omeneşte posibil, dar nuă garantez nimic. Dup un al treilea colac de fum expediat pe urmele celorlalte,ă asul baroului trecu la o tem mult mai pl cut pentru el: onorariul.ă ă ă

VI. PROCESUL

Procesul Oskar Gottlieb - Elsa Glück f cu mare vîlv . Onorariul ame itor peă ă ţ care urma s -l primeasc celebrul avocat Lüders dac va ob ine cîştig de cauz ,ă ă ă ţ ă averea fabuloas disputat , testamentul surpriz , moartea n prasnic aă ă ă ă ă bancherului, atît de, curînd dup întocmirea ultimului testament, frumuse eaă ţ moştenitoarei - cîte şi mai cîte subiecte pentru ziare, cîte prilejuri de bîrfit. Se emiteau cele mai bizare ipoteze, se încingeau polemici fulminante, se încheiau pariuri. „Ce s-a petrecut în familia Gottlieb? De ce defunctul bancher şi-a dezmoştenit fratele? Ce fire leag triunghiul Elsa Glück - Karl Gottlieb - Sauer?"ă Iat problemele care a î au cel mai mult curiozitatea marelui public şi interesauă ţ ţ în aceeaşi m sur justi ia.ă ă ţ

Contesta ia lui Oskar Gottlieb, iscusit adus din condei de avocatul Lüders,ţ ă pornea de la premisa c în momentul întocmirii testamentului, bancherul nu s-ară fi aflat „în deplin posesie a facult ilor sale mintale". Se f cuse totul pentru aă ăţ ă ob ine probe în sprijinul acestei afirma ii. Deranjîndu-l pe defunct, cei mai iluştriţ ţ profesori i-au cercetat creierul. Actul de expertiz rezultat în urma acestuiă examen consemna cu lux de am nunte, greutatea creierului, culoarea, num rulă ă de circumvolu iuni, un început de scleroz , dar nu furniza dovada dorit . Exper iiţ ă ă ţ nu îndr znir s scrie negru pe alb c bancherul Gottlieb a fost nebun, cu toateă ă ă ă c se constataser - nu f r „concursul" lui Lüders - „unele anomalii".ă ă ă ă

Dar Lüders preg tise şi cî iva martori bine dresa i, mai în eleg tori decîtă ţ ţ ţ ă exper ii. În jurul lui Karl Gottlieb, care învîrtea afaceri de milioane, roiauţ întotdeauna sumedenie de oameni de tot soiul. Între aceştia, avocatul g si uşoră cî iva care, contra unei sume frumuşele, se ar tar dispuşi s dea oriceţ ă ă ă declara ie li s-ar cere. Sub competenta îndrumare a maestrului, martorii relevarţ ă o mul ime de detalii din via a bancherului, în aparen lipsite de însemn tate,ţ ţ ţă ă dar care înl n uite creau un dubiu în privin a integrit ii facult ilor mintale.ă ţ ţ ăţ ăţ

Stîrnir ilaritate, de pild , depozi iile şefului contabil despre uneleă ă ţ extravagan e ale bancherului, ce frizau mania, în leg tur cu ra ionalizarea şiţ ă ă ţ automatizarea. Karl Gottlieb pusese s i se construiasc un lift special, pe a c ruiă ă ă platform era fixat fotoliul în care obişnuia s şad la masa de scris. O ap sareă ă ă ă pe buton - şi din apartamentul s u de la etaj cobora la parter, unde se aflauă birourile b ncii. Dup ce semna hîrtiile şi discuta cu clien ii mai importan i, seă ă ţ ţ în l a cu fotoliu cu tot, asemenea unui zeu într-o pies de teatru, şi, oprindu-seă ţ ă iar şi în fa a mesei, îşi vedea mai departe de treab .ă ţ ă

Cînd patronul lucra, nimeni n-avea voie s intre în cabinet, fie el func ionară ţ sau servitor. Dar pentru c totuşi se mai întîmpla s aib nevoie de ceva,ă ă ă fuseser instalate nişte benzi transportoare ce str b teau toat cl direa.ă ă ă ă ă Bancherul spunea la telefon ce doreşte şi imediat banda transportoare, mişcîndu-se f r nici un zgomot, îi aducea registrul cerut, o cafea sau o cutie cuă ă ig ri de foi.ţ ă

– Nu era normal nici pasiunea lui pentru igien , depuse un alt martor.ă ă Avea peste tot în camere termometre, hidrometre, şi fel de fel de aparate complicate pentru stabilirea componen ei şi purit ii aerului. Sistemele uzuale deţ ăţ ventila ie nu-l satisf ceau. „Ce aerisire ar putea fi, cînd introduci dinafar aerţ ă ă plin de praf şi de vapori de benzin ?" obişnuia el s spun . Înainte de a intra înă ă ă cas , aerai era epurat prin mijloace chimice. Un om special angajat veghea caă temperatura s se men in invariabil la plus 12 C. Vara, aerul era r cit pe caleă ţ ă ă artificial pîn la aceast temperatur , avîndu-se grij s nu fie nici prea uscat,ă ă ă ă ă ă dar nici umed, s nu scad procentul de oxigen con inut şi s nu apar bioxidulă ă ţ ă ă de carbon. Se f cea de asemenea ozonizare artificial .ă ă

Pe baza acestor depozi ii, al i medici psihiatri, mai pu in dificili decît primiiţ ţ ţ sau poate mai bine zis pl ti i de Lüders, constatar în certificatul de expertiz că ţ ă ă ă defunctul suferea de o boal psihic cu un nume lung, impresionant şi foarteă ă greu de pronun at. Era limpede c Oskar Gottlieb cîştig teren. Mai trebuiaţ ă ă l murit o singur problem care întîrzia pronun area hot rîrii: care erau rela iileă ă ă ă ţ ă ţ dintre Karl şi Oskar. E drept c mai mul i martori declaraser c pe cei doi îi legaă ţ ă ă o „dragoste fr easc ". Nu era exclus totuşi s fi intervenit o ruptur din motiveăţ ă ă ă r mase ascunse pîn şi celor mai intimi prieteni. Din fericire pentru Oskar, nuă ă exista nici un indiciu c s-ar fi certat vreodat cu fratele s u Karl. Lüders se şiă ă ă vedea cu onorariul încasat, îşi f cea planuri: o vil la Nisa… O maşin nou …ă ă ă ă Mariette… Un zîmbet îi înflori pe buze, privirea îi era languroas . Dac ar fi fostă ă motan ar fi început s toarc . Merita s -şi bat capul cu exper ii şi cu martorii!ă ă ă ă ţ Lüders se întrecuse pe sine, punînd la b taie în acest proces toat priceperea,ă ă tot talentul, tot darul s u oratoric.ă

Iat şi ziua în care urma s se pronun e sentin . Uriaşa sal a tribunaluluiă ă ţ ţă ă se dovedise neînc p toare. Sute de ochi o c utau pe Elsa Glück, dar zadarnic:ă ă ă Sauer îi reprezenta interesele.

Lüders, într-o form de zile mari, analiz subtil declara iile martorilor,ă ă ţ excelînd în juxtapuneri şi în deduc ii ingenioase şi par într-un mod str lucitţ ă ă argumentele moroc nosului Sauer. Cîteva dintre observa iile sale deosebit deă ţ spirituale stîrnir o furtun de aplauze: era clar c publicul, în majoritatea lui,ă ă ă ine cu „moştenitorii legali", adic cu Oskar Gottlieb. De altfel şi judec torii, înţ ă ă

sinea lor, erau dispuşi s -i dea dreptate lui Gottlieb.ă– …Cît priveşte sentimentele defunctului Karl Gottlieb fa de clientul meu,ţă

spuse în încheiere Lüders, indiferent de natura lor, cine s in seama deă ţ ă preferin ele sau de antipatiile unui alienat? Partea advers spune: „Bine, dar Karlţ ă Gottlieb a condus activitatea unei firme mari". - Lüders ridic din umeri: - Ei şi?ă Istoria cunoaşte cazuri cînd state uriaşe au fost cîrmuite de monarhi demen i,ţ f r ca poporul s b nuiasc m car.ă ă ă ă ă ă

R sunar cîteva aplauze. Preşedintele agit clopo elul.ă ă ă ţÎn momentul acela se ridic Oskar Gottlieb. P rea toropit de somn. Abiaă ă

tîrîndu-şi picioarele, se apropie de bar şi spuse:ă– Cer cuvîntul.

Se aşternu o t cere mormîntal . Încre indu-şi fruntea de parc s-ar fiă ă ţ ă c znit s -şi aminteasc ceva şi înnodînd anevoie cuvintele, Oskar Gottliebă ă ă bolborosi:

– Nu-i adev rat… Nu e cum spune Lüders. Karl era mai întreg la minte caă noi to i… şi meritam s m dezmoşteneasc pentru c am greşit fa de el.ţ ă ă ă ă ţă

Sala încremenise în aşteptare. Lüders îşi pierdu pentru o clip cump tul,ă ă dar imediat se repezi la Oskar Gottlieb şi-l trase înciudat de mînec :ă

– Ce faci?! Ce tot îndrugi acolo? Vino- i în fire, omule! Strici totul! îi şuierţ ă el la ureche.

Oskar îşi smuci bra ul şi se r sti în gura mare la avocat:ţ ă– Ce m tot bîrîi la cap?! Las -m în pace! Destul r u i-am f cut lui Karl…ă ă ă ă ă

S -i mai fac şi numele de ocar ? Ce r u i-am f cut? Nu pot s spun… Asta neă ă ă ă ă priveşte pe noi… familia noastr … De altfel are vreo importan ?…ă ţă

Pîn şi judec torii, care v zuser multe în via a lor, r maser stupefia i.ă ă ă ă ţ ă ă ţ– Dar de ce o spune i abia acum, întreb preşedintele.ţ ă– Pentru c … pentru c … T cu o clip de parc şi-ar fi pierdut firulă ă ă ă ă

gîndurilor… Pentru c abia azi am aflat c fratele meu ştia… ştia anumite lucruri.ă ă Moştenirea nu mi se cuvine mie, ci domnişoarei Elsa Glück.

Brusc, sala se umplu de tumult de parc s-ar ii spart un st vilar. Strig teleă ă ă mul imii acoperir sunetul clopo elului. Lüders, palid ca un mort, se ridicţ ă ţ ă cl tinîndu-se, îşi turn ap cu o mîn tremur toare, dar nu fu în stare s bea:ă ă ă ă ă ă din ii îi cl n neau şi con inutul paharului curse pe rob .ţ ă ţă ţ ă

Sauer p rea şi el uluit.ăNumai Rudolf Gottlieb, roşu de furie, se repezi la taic -s u, îl zgîl îi zdrav nă ă ţ ă

şi-i strig ceva. Dar b trînul avea un aer apatic, de parc toate acestea nu l-ar fiă ă ă privit pe el. Atunci tîn rul se apropie dintr-un salt de masa judec torului şi,ă ă agitîndu-şi amenin tor pumnii, r cni de se auzi în toat sala:ţă ă ă

– Nu vede i c şi-a pierdut min ile?! Aici to i sînt nebuni sau tîlhari!… Darţ ă ţ ţ nu m las… O s merg pîn în pînzele albe!ă ă ă

Şedin a fu suspendat şi preşedintele evacu sala.ţ ă ă

VII. DISPARI IA MOŞTENITORULUIŢ

Ac iunea fusese respins , iar testamentul - confirmat. Elsa Glück intr înţ ă ă posesia moştenirii.

Rudolf, ca şi Lüders de altfel, c ruia îi trecuse pe la nas un onorariuă nemaipomenit în analele baroului, nu voiau s se dea b tu i. Trebuia să ă ţ ă întreprind ceva - dar ce? S cear din nou o expertiz medical pentru a stabiliă ă ă ă ă de data aceasta iresponsabilitatea lui Oskar Gottlieb! Dac b trînul e pus subă ă tutela lui Rudolf, acesta are dreptul s fac apel!… Da, ar fi fost ceva, dar deă ă unde s -l iei pe Oskar? Imediat dup terminarea procesului, Oskar a disp rut.ă ă ă Exper ii n-aveau cum s -l declare iresponsabil… în lips ! Rudolf cheltuia înţ ă ă

dreapta şi-n sting , înglodîndu-se în datorii, doar o da de urma p rintelui s u.ă ă ă Ajunse pîn acolo încît promise un premiu celui care-i va da de vreun indiciu.ă Nimic!

Termenul de recurs era pe expirate. În disperare de cauz , Rudolf luă ă hot rîrea s se adreseze Elsei Glück. Ea nu se instalase înc în casa lui Karlă ă ă Gottlieb, care îi revenea prin testament împreun .cu toat averea, clar veneaă ă acolo zilnic la ore fixe, pentru a-şi îndeplini atribu iile de salariat a b ncii. Rudolfţ ă ă o g si în cabinetul secretarului particular, care-i dicta ceva. În halul de nervi înă care era, tîn rului Gottlieb nu i se p ru curios c Elsa continu s lucrezeă ă ă ă ă conştiincios, de parc n-ar fi privit-o pe ea vizita anun at .ă ţ ă

Stirner îl întîmpin pe Rudolf cu un zîmbet ironic.ă– Ei, tinere domn, cum î i merg treburile?ţ– Nu te priveşte! i-o întoarse Rudolf în epat. Am de discutat ceva cuţ

Fräulein Glück!Îl privi de sus pe Stirner, poftindu-l parc s ias afar . Secretarul închiseă ă ă ă

un ochi:– Ceva con-fi-den- ial?… M rog!ţ ăIeşi f r grab .ă ă ăCînd auzi uşa închizîndu-se, Rudolf se lu cu mîinile de cap şi începu s seă ă

agite prin camer .ă– Fräulein, Fräulein! gemu el deodat şi, acoperindu-şi fa a cu palmele,ă ţ

izbucni în plîns.Elsa se z p ci.ă ă– Ce-i cu dumneata?Rudolf îi c zu la picioare şi, frîngîndu-şi mîinile, vorbi cu o voce înecat înă ă

lacrimi:– Fie- i mil , ţ ă Fräulein! Nu m nenoroci. Renun la moştenire. Ce s faci cuă ţă ă

ea?… Iart -m . Nu-mi dau seama ce spun… Cum s renun e cineva la o avere caă ă ă ţ asta!… Dar nu i se cuvine dumitale! N-ai nici în clin nici în mînec cu toatţ ă ă bog ia asta picat din cer… Nu! ce vorbesc… Nu sînt în stare s măţ ă ă ă concentrez… Şti i, ţ Fräulein, numai speran a asta mai d dea rost vie ii mele…ţ ă ţ Tata e un zgîrie-brînz şi tremur pentru fiecare ban. Eu sînt dator vîndut… înă ă definitiv, de ce dumitale? De ce? E… e absurd, e de neconceput, e strig tor laă cer!… E ceva… vai, nici nu mai ştiu ce spun, dar sînt convins c m în elegi şi-aiă ă ţ s te înduri de mine… Dac nu renun i la moştenire, îmi zbor creierii!ă ă ţ

– Nu pot, r spunse calm Elsa.ă– Cum nu po i?! Cine te poate opri? Doar ai şi vrut s-o faci.ţ– Nu-mi amintesc.– Te implor! Îndurare!! Îmi zbor… adic i-am mai spus-o.ă ţS ri în picioare şi r v şindu-şi chica roşcovan , porni s alerge de colo-ă ă ă ă ă

colo ca apucat de furii. Se opri o clip în loc cu privirea fix şi cu mîna stingă ă ă încleştat pe b rbie, ca un om cufundat în medita ie, apoi brusc începu s -şiă ă ţ ă smulg p rul din cap şi s -şi trag palme:ă ă ă ă

– Blestem! Blestem p rului meu roşu şi mutrei pistruiate! O, dac eram ună ă tip bine… Dumneata eşti atît de frumoas … Poate c eu… poate c noi doi.. Ce-ă ă ăai zice dac te-aş cere în c s torie?ă ă ă

Aerul s u încurcat, fa a aprins şi p rul vîlvoi îi d deau o înf işare nespusă ţ ă ă ă ăţ de comic . Elsa îl privi amuzat .ă ă

•bullet - Mul umesc, domnule, dar sînt logodit .ţ ă– Da, ştiu… Pur şi simplu mi-am pierdut controlul şi-mi dau pe fa toateţă

gîndurile. Dar cu toate c eşti frumoas , nu de dumneata am nevoie, ci deă ă afurisita asta de avere… Nu mi-aş fi închipuit vreodat c o fiin atît deă ă ţă fermec toare poate ascunde atîta cruzime şi… şi l comie! încheie el sarcastic.ă ă

Elsa se încrunt .ă– Nu merit s fiu învinuit de aşa ceva.ă ă– Atunci ce te împiedic s rosteşti cuvîntul care ar face din mine şi dină ă

surioarele mele cei mai ferici i oameni din lume?!? O prinse de mîn şi o priviţ ă drept în ochi: - Renun ! Renun ! Te rog! Te implor, renun !ţă ţă ţă

Focul ce-l mistuia d dea acestor cuvinte o t rie deosebit . Pe frunteaă ă ă senin a Elsei trecu o umbr , sprîncenele i se adunar . În inima ei se d dea oă ă ă ă lupt .ă

Cu toat tulburarea lui, Rudolf observ acest lucru şi-şi relu pledoaria cuă ă ă şi mai mult insisten .ă ţă

Dar totul nu dur decît o secund . Fa a Elsei îşi rec p t calmul, genele îiă ă ţ ă ă ă ascunser pe jum tate ochii şi spuse încet, dar pe un ton ce nu admitea replic :ă ă ă

– D -mi drumul!ăÎşi eliber bra ul şi, f r o vorb , se îndrept spre uş .ă ţ ă ă ă ă ă– De ce pleci? Stai! Rudolf o apuc iar şi de mîn , încercînd s-o opreasc ,ă ă ă ă

dar în momentul acela uşa se deschise, un cîine n v li în camer şi se postă ă ă ă între ei, mîrîind amenin tor. Îndat ap ru şi Stirner.ţă ă ă

– Ei uite, asta nu-mi place! îl dojeni el pe Rudolf. Aşa se poart un tîn ră ă manierat cu o domnişoar logodit ?ă ă

Tremurînd ca prins de friguri, Rudolf îl m sur cu ur . Stirner îl înfruntă ă ă ă calm şi ironic. Tîn rul b tu din picior, se întoarse şi ieşi ca o vijelie. S ri înă ă ă maşin , bolborosind ca în delir: ă

– Totul e pierdut! Totul e pierdut!– Unde v duc? întreb şoferul.ă ă– Totul e pierdut!… La Lüders.Repetînd într-una „totul e pierdut!", d du buzna în cabinetul avocatului,ă

f r s in seama c acesta discuta cu o client .ă ă ă ţ ă ă ă– Lüders! Totul e pierdut!… Refuz ! Refuz pe toat linia, de la primul pînă ă ă ă

la ultimul punct. Era şi de aşteptat… Mîine expir termenul de recurs… Tata nu-iă de g sit. M car de-am fi siguri c a murit… Adic , oricum ar fi prea tîrziu! înă ă ă ă cîteva ore n-ai cum ob ine instituirea tutelei. Nu ne r mîne decît un singur lucru:ţ ă s facem apel. Procura pe care v-a dat-o tata r mîne valabil .ă ă ă

– Bine, dar atîta timp cît exist la dosar declara ia lui Oskar Gottlieb, nuă ţ avem nici o şans .ă

– Avem, n-avem, mergem înainte!… Poate pîn se judec apelul apare şiă ă tata.

Lüders d du din umeri. Apoi îns îşi spuse c tîn rul s-ar putea s aibă ă ă ă ă ă dreptate. Totul e s nu piard termenul. În definitiv, po i s ştii de unde sareă ă ţ ă iepurele?

F cur apel. În zadar. Oskar Gottlieb nu era de g sit. Ob inur cîtevaă ă ă ţ ă amîn ri, dar pîn la urm familia Gottlieb pierdu definitiv procesul.ă ă ă

Elsa Glück intr în posesia moştenirii.ă

VIII. PALATUL DE STICLĂ

Pasiunea defunctului bancher pentru ra ionaliz ri îşi pusese pecetea şi peţ ă arhitectura casei, construit dup ultimul cuvînt al tehnicii americanizate.ă ă Criteriul estetic al noului stil era utilitatea. Uriaşa cl dire cu parter şi dou etaje,ă ă durat din o el, beton şi sticl , fusese conceput în linii drepte, ce te f ceau să ţ ă ă ă ă crezi c arhitectul a folosit ca surs de inspira ie o coal de registru contabil,ă ă ţ ă împ r it în rubrici şi subrubrici. Nici o arcuire capricioas , nici un am nuntă ţ ă ă ornamental nu înveseleau ansamblul. În loc de ziduri, numai geamuri uriaşe care îi d deau aspect de acvariu. Acoperişul, tot de sticl , p rea un scut prea fragilă ă ă pentru milioanele cu care opera banca, Numai c „peştişorii de aur" erau ascunşiă în r runchii cl dirii, la subsol. O elul şi betonul trezoreriei ofereau o garan ieă ă ţ ţ sigur împotriva gangsterilor, chiar dac aceştia ar fi atacat banca din aer.ă ă Sutele de sonerii şi de semnale luminoase, periscoapele de o construc ieţ special prin care gardienii instala i la parter vedeau tot ce se întîmpl la subsol,ă ţ ă sistemul de uşi cu închidere automat , barajele electrice şi aparatele de filmat,ă de asemenea automate, condamnau la eşec orice încercare de a p trunde aiciă prin for sau viclenie. Numai Gottlieb ştia cit b net a dat reporterilor ca sţă ă ă descrie cît mai pe larg toate aceste minuni ale tehnicii securit ii. Urm rea douăţ ă ă scopuri: s conving lumea c fort rea a lui subteran este inexpugnabil şi să ă ă ă ţ ă ă ă taie astfel bandi ilor pofta de a ataca safeurile b ncii lui. Într-adev r, în zece aniţ ă ă s-a semnalat o singur tentativ de jaf. Şi aceea îns s-a terminat lamentabilă ă ă pentru temerarii sp rg tori. Cu toate c , dup cum au declarat singuri, „vedeauă ă ă ă o meserie ce nu se exist ", bandi ii au fost prinşi ca nişte şoricei în curs . Dină ţ ă primul moment a intrat în func iune aparatul de luat vederi şi filmul a rulat laţ toate cinematografele ca un fel de „aviz amatorilor". Gurile rele spuneau c totulă a fost doar un truc al bancherului, care i-a tocmit pentru o sum frumuşic peă ă aceşti „artişti" din lumea interlop , luîndu-şi solemn angajamentul c vor fi puşiă ă în libertate de cum se va potoli zarva iscat de pretinsa lor isprav . Cum, necum,ă ă filmul a avut efectul scontat. Bancherul şi depun torii puteau dormi linişti i.ă ţ

Birourile b ncii se aflau la parter. Un întreg corp de gardieni înarma i,ă ţ necesari mai ales ca decor, p zeau intr rile.ă ă

Bancherul locuia la primul etaj. Din hol d deai într-un salon, în birourileă secretarului particular şi în cabinetul patronului. Dou înc peri din aripa dreaptă ă ă comunicau cu cabinetul: dormitorul lui Gottlieb şi camera lui Stirner, întotdeauna încuiat . secretarul prefera s fac singur curat; nu permitea vreunui servitor s -ă ă ă ăi calce pragul. În aripa sting se afla „menajeria" lui Stirner: cîini, lupi, porci,ă pisici şi un urs. Aceste animale dresate tr iau într-o înduioş toare armonie. Deşiă ă renun ase la cariera ştiin ific , Stirner continua s studieze psihicul animalelorţ ţ ă ă „ca amator" - spunea el.

Etajul superior (aproape dou treimi din el, şi anume partea din mijloc)ă cuprindea galeria de tablouri - mîndria defunctului bancher şi inta glumelorţ sarcastice ale cunosc torilor. Aici coabitau într-o armonie la fel de înduioş toareă ă ca şi animalele lui Stirner, un Andrea el Sarto veritabil cu o stîngace contrafacere dup Correggio, zmîng leala unui diletant obscur, cu un desen în creion al luiă ă Leonardo da Vinci… Tablourile, înşirate pe suporturi, perpendicular pe pere ii deţ sticl , primeau lumina dintr-o parte. Gottlieb pretindea c aceasta esteă ă „aşezarea cea mai ra ional ". În partea de mijloc a s lii, în afar de un pianţ ă ă ă instalat pe un podium, nu se afla nimic. Pentru banchete sau dineuri oficiale se aduceau nişte mese demontabile de o construc ie foarte complicat ,ţ ă „ra ionalizate" şi ele de Gottlieb. E adev rat c , strînse, aceste mese ocupauţ ă ă pu in loc, dar ce chin pe bie ii servitori cînd trebuiau s le monteze! întocmai caţ ţ ă la jocurile acelea complicate în care trebuie s compui o figur dintr-oă ă sumedenie de piese aparent desperecheate - dac o şipcu era pus greşit,ă ţă ă totul se d rîma şi… ia-o de la cap t!ă ă

Oamenii îşi ieşeau din fire, dar cel mai r u se enerva bancherul.ă– Cum de nu pricepe i? E atît de simplu!ţSchimba aici, punea dincolo, potrivea dincoace, şi pîn la urm totul îiă ă

sc pa din mîini, se lovea, se zgîria şi-l apucau şi pe el pandaliile.ăAcum s-a terminat cu toate astea. Mesele se odihneau îmbuc t ite,ă ăţ

întocmai ca nefericitul lor st pîn… Ce pl cut era s - i auzi paşii r sunînd în salaă ă ă ţ ă pustie, cînd te îndreptai spre gr dina de iarn ! Aici, palmierii umbreau cuă ă frunzele lor mari un imens acvariu, plante ag toare se împleteau dantelat peăţă pere ii unei grote artificiale, orhidee î i desf tau ochii cu bogata lor gam deţ ţ ă ă culori…

Poposeai pe îmbietoare sofale, între lauri şi leandri, iar cîntecele p s relelor care zbur t ceau în libertate î i fermecau auzul.ă ă ă ă ţ

Pe o alt uş p trundeai în biblioteca aflat exact deasupra celor două ă ă ă ă cabinete ale lui Gottlieb, de la parter şi de la primul etaj. Toate cele trei înc periă comunicau prin intermediul faimosului lift cu fotoliu.

La cap tul unei zile de lucru, bancherul „se în l a"ă ă ţ

În biblioteca lui alc tuit din edi ii de lux cu titluri imprimate în aur peă ă ţ cotor, pentru a fuma în tihn o havan . C r ile nu le citea. Rareori lua din raftă ă ă ţ cîte un volum şi se uita la poze.

– Farsus sepectrum, maimu a-strigoi… Ca s vezi ce de jivine pe lumeaţ ă asta!… Parc-ar purta ochelari, z u aşa… Ia mai d -o dracului, c-o visez laă ă noapte!

Închidea cartea cu pocnet şi c sca. Ultimele dou înc peri erau goale. Unaă ă ă se afla deasupra dormitorului lui Gottlieb, cealalt deasupra camerei lui Stirner.ă Cu acestea încheiar Stirner şi Elsa vizitarea casei.ă

– Ei, i-ai v zut palatul. Sper c ai s te sim i bine aici. Camerele sînt plineţ ă ă ă ţ de aer şi de lumin , ca de altfel toat casa. Nu degeaba avea testatarul dumitaleă ă o min atît de s n toas .ă ă ă ă

La aceste cuvinte, Elsa tres ri şi o umbr uşoar îi trecu pe fa .ă ă ă ţăStirner se posomori.– Cum, Elsa, nu te bucuri? Gîndeşte-te c eşti una dintre cele mai bogateă

femei din lume! î i po i satisface orice dorin , orice capriciu! Dac nu- i placeţ ţ ţă ă ţ casa asta, te po i instala în oricare din celelalte dou zeci şi şase de cl diri care- iţ ă ă ţ apar in în oraş… sau într-una din vilele dumitale de la Nisa, Menton, Ospidaletti,ţ din Majorca ori din Algeria, din… nici nu le mai in minte pe toate… Dup o clipţ ă ă de gîndire, ad ug : Totuşi, trebuie s - i plac aici.ă ă ă ţ ă

– Da, trebuie s -mi plac aici, r spunse Elsa ca un ecou.ă ă ă– Dincolo va sta camerista dumitale. Iar aici, şi în toat casa, num rulă ă

soneriilor întrece pe al cuişoarelor de tapi erie din mobile, iar telefoane sînt şiţ mai multe. Aşa c , din orice fotoliu, po i comanda tot ce- i pofteşte inimioara.ă ţ ţ Deocamdat stai jos şi odihneşte-te. În cîteva clipe banda transportoare î i vaă ţ aduce o cafelu . Pa!ţă

Dup plecarea lui Stirner, Elsa c zu sfîrşit în fotoliu şi-şi acoperi fa a cuă ă ă ţ mîinile. În cîteva rînduri b t ile unei pendule speriar t cerea, dar Elsa nu seă ă ă ă mişc .ă

Se gîndea la soarta ei atît de ciudat . Fiic de oameni nevoiaşi, a r mas deă ă ă mic orfan şi a gustat din plin amarul s r ciei. De copil era neobişnuit deă ă ă ă ă frumoas . Aceast frumuse e i-a adus multe bucurii, dar şi mult suferin . Într-oă ă ţ ă ţă zi a venit la orfelinat o v duv b trîn şi bogat - Frau Bäcker. Fermecat deă ă ă ă ă ă frumuse ea micu ei, a hot rît pe loc s-o înfieze. Avea doisprezece ani atunci. Ceiţ ţ ă cinci ani cît a stat în casa b trînei au fost cei mai frumoşi din via a ei. Frauă ţ Bäcker inea la Elsa ca la copilul ei, i-a dat o educa ie bun , iar Elsa o iubea caţ ţ ă pe o mam . Dar b trînica s-a stins pe neaşteptate, f r s lase nici ună ă ă ă ă testament. De ochii lumii, rudele ei i-au oferit ceva şi Elsei, dar într-o form atîtă de jignitoare, încît fata a refuzat şi şi-a c utat o slujb , în cei doi ani care auă ă urmat i-a fost dat s cunoasc hidoşeniile vie ii. Cu frumuse ea ei, g sea uşor ună ă ţ ţ ă loc de vînz toare sau manechin, dar la fel de repede trebuia s renun e la slujb ,ă ă ţ ă ca s scape de asiduit ile patronilor. Şi-a spus atunci c trebuie s încerceă ăţ ă ă altceva şi, sear de sear , renun înd la odihn şi la orice distrac ie, a început să ă ţ ă ţ ă

înve e stenografia, în sfîrşit i-a surîs norocul şi a fost angajat la banca Gottlieb.ţ ă Aici l-a cunoscut pe Sauer. Impresionat de polite ea, amabilitatea şi de buneleă ţ lui maniere, a ajuns s -l îndr geasc .ă ă ă

Şi iat c moştenirea asta a smuls-o din f gaşul obişnuit!ă ă ăNu putea pricepe nici în ruptul capului ce a f cut-o s accepte moştenirea,ă ă

dup ce la un moment dat hot rîse ferm s renun e la ea.ă ă ă ţ„De ce? De ce?" întrebarea revenea ca o obsesie.Deodat tr s turile i se destinser şi genele îi acoperir pe jum tate ochii,ă ă ă ă ă ă

iar dup cîteva minute r sufla adînc, ca atunci cînd scapi dintr-o înc pereă ă ă neaerisit . Constat cu mirare c din tot zbuciumul de adineauri nu r m seseă ă ă ă ă nici urm . Se ridic , se întinse cu voluptate şi-şi roti curioas privirile prină ă ă înc pere.ă

– Chiar c -i tare dr gu aici! Ce aer pl cut şi cît lumin ! Uite ce covoră ă ţ ă ă ă frumos!

Îmboldit de o lacom curiozitate, pe care nu şi-o cunoscuse pîn atunci,ă ă ă prinse a cerceta minu ios, de una singur , noua ei locuin , biblioteca, galeria deţ ă ţă tablouri, minunata gr din de iarn … „Şi toate acestea îmi apar in!" Pentru întîiaă ă ă ţ oar gîndi: „Are dreptate Stirner!ă

Sînt fericit , nespus de fericit !"ă ă

IX. UN SPOR DE 50%

Dup ce se desp r i de Elsa, Stirner coborî la primul etaj. În birou, Sauer,ă ă ţ Emma Fit şi Frau Schmiedthof, menajera, p reau c -l aşteapt .ă ă ă

Sauer îl întîmpin cu o plivire ostil , în timp ce Fit şi Schmiedthof nu-şiă ă puteau ascunde îngrijorarea. Nimeni nu ştia exact ce rol avea în aceast casă ă dup schimb rile survenite.ă ă

– Bun ziua! îi salut cu vioiciune Stirner. V aduc o veste bun ! Patroanaă ă ă ă a dat dispozi ie: toat lumea r mîne în serviciu. Asta am discutat în primul rîndţ ă ă cu Elsa, adic vreau s spun cu ă ă Fräulein Glück. S şti i îns c vom avea mult deă ţ ă ă lucru. Frumoasa noastr st pîn n-a condus niciodat o banc , aşa c tot greulă ă ă ă ă ă noi doi îl vom duce, Sauer şi cu mine.

– Te-aş ruga s nu iei hot rîri în numele meu şi s nu-mi fixezi atribu iile!ă ă ă ţ se zbîrli Sauer.

– Nu v d ce-am putea face altceva. Dar las . Discut m noi mai tîrziu. Amă ă ă ceva urgent de rezolvat.

Trecu repede în cabinetul lui Gottlieb, se aşez la birou şi scrise ceva,ă încuie hîrtia într-un sertar şi trecu în camera lui, iar peste cîteva minute se întoarse şi se aşez din nou la biroul r posatului bancher.ă ă

Intr Elsa, urmat aproape imediat de Sauer, Emma Fit şi Frauă ă Schmiedthof, care desigur v zuser c a coborît.ă ă ă

Emma şi menajera se gr bir s -i mul umeasc Elsei pentru c le-aă ă ă ţ ă ă îng duit s r mîn în serviciul ei.ă ă ă ă

– A, Fräulein Glück! Ce surpriz pl cut ! spuse Stirner, f r s se ridice deă ă ă ă ă ă la birou. Cum te sim i?ţ

– Mul umesc, bine.ţ– Î i place casa?ţ– Foarte mult! se însufle i Elsa. Etajul de sus e sc ldat în soare. Ai impresiaţ ă

c pluteşti pe un ocean de lumin . Iar gr dina de iarn , z u, e încînt toare! Nuă ă ă ă ă ă mai am ce c uta la Nisa!ă

– Perfect! Deci totul e în ordine! se bucur Stirner.ăAsupra lui Sauer îns , voioşia Elsei avu un efect contrar. Logodnicul îiă

arunc o privire b nuitoare şi-şi muşc buzele.ă ă ă– Iar acum, scutur - i de pe umeri povara afacerilor, o invit Stirner peă ţ ă

acelaşi ton glume . Am preg tit procura general pe numele meu, aşa cum mi-aiţ ă ă poruncit. O semn tur , şi gata.ă ă

Sauer, Schmiedthof, pîn şi naiva Emma încremenir de uimire: normal ară ă fi fost ca procura s-o primeasc Sauer, logodnicul Elsei, sau cel pu in s -şiă ţ ă împart cu Stirner conducerea b ncii.ă ă

– Cu pl cere, r spunse Elsa şi puse mîna pe stilou.ă ă– O clip ! Stirner ap s pe buton şi în camer intr b trînul notar înso it deă ă ă ă ă ă ţ

doi martori.– Ierta i-m c v-am deranjat! Stirner îi vorbea notarului politicos, dar cuţ ă ă

autoritate. Întrucît îns sînte i, ca s spun aşa, de-al casei…ă ţ ăB trînelul d du din cap îndatoritor. Elsa semn procura şi toateă ă ă

formalit ile se terminar în cîteva minute.ăţ ă– Astfel de acte trebuiesc întocmite dup toate formele. V mul umesc! îlă ă ţ

concedie Stirner pe notar.B trînul ieşi înso it de martori. ă ţ Fräulein Fit şi Frau Schmiedthof îi urmară

exemplul.– - Dumneata, Sauer, r mîi ca şi pîn acum jurisconsult. Numai c noulă ă ă

nostru patron, mai cumsecade, î i m reşte salariul cu 50%. Sper c am în elesţ ă ă ţ bine, nu?

– Da, desigur! încuviin Elsa. Sauer se f cu verde la fa :ţă ă ţă– Foarte onorat, dar renun şi la spor şi la post!ţ– Vai, Otto, ce- i veni? Sper c glumeşti! s ri Elsa.ţ ă ăStirner ridic din umeri, într-un gest de neputin : "Ce pot face eu?"ă ţă– Sauer drag , în elege-te cu patroana… Eu am treab jos, la banc . Bună ţ ă ă ă

idee a avut b trînul Karl. Nici c poate exista un mijloc de locomo ie mai comod.ă ă ţ Ap s pe un buton, o trap se deschise şi disp ru cu fotoliu cu tot.ă ă ă ă

– Sper c glumeşti, Otto, repet Elsa cînd r mase singur cu Sauer. Puseă ă ă ă mîngîietor palma pe bra ul lui.ţ

Sauer îşi trase mîna, cu o grimas de dezgust.ă– Nu ştiu care din noi glumeşte, Fräulein Glück!

– Otto!– Numai c glumele dumitale sînt insulte… Î i ba i joc de demnitatea meaă ţ ţ

de om, de dragostea, de încrederea, de prietenia mea!Dup o scurt t cere, urm cu mîhnire:ă ă ă ă– Ce-i cu tine, Elsa? Ai jurat c renun i la moştenire, şi m-ai min it… De ce?ă ţ ţ– Dar nu pricepi, Otto? Aşa trebuie!… Şi-apoi, nu tu mi-ai ap rat intereseleă

la proces?– E adev rat… Dar s m bat dumnezeu dac ştiu de ce am f cut-o…ă ă ă ă ă ă

Parc m împingea cineva de la spate… Adic … la urma urmelor, tu m-ai rugat…ă ă ă Şi ştii c nu pot s - i refuz nimic. Dar tu, tu de ce m-ai min it?! Ai stîrnit în inimaă ă ţ ţ mea to i demonii îndoielii! Moştenirea asta te compromite, pîng reşte dragosteaţ ă noastr . Şi-acum, colac peste pup z , te apuci s -i dai procur lui Stirner!… Cumă ă ă ă ă s -mi alung b nuielile? Nu-nseamn c eşti una cu el?!… C sînte i… intimi! C -iă ă ă ă ă ţ ă eşti complice!… M-ai dus de nas ca pe un copil!

– Otto!– Las -m ! Cum de nu în elegi c o s te bîrfeasc to i şi-o s te împroaşteă ă ţ ă ă ă ţ ă

cu noroi?! Da, da, tot noroiul din strad o s p trund în palatul acesta de aur!ă ă ă ă Tu în aceeaşi cas cu Stirner! Tu…ă

– Linişteşte-te, Otto, te implor!– Nu, nu m liniştesc! Şi nu te mul umeşti cu atîta!… Ca s m umileştiă ţ ă ă

mai r u, m gratifici cu un spor de 50%! Ha-ha-ha! 50%! Contravaloareaă ă dragostei şi a demnit ii!ăţ

Izbucni într-un rîs amar.Elsa îl privi zguduit şi neputincioas . În inima ei se d dea o luptă ă ă ă

cumplit . În sfîrşit, nervii ei cedar şi o înec plînsul.ă ă ăSauer amu i şi se pr buşi pe un scaun. Din cînd în cînd, suspineţ ă

spasmodice îi tr dau zbuciumul.ă– Cît sînt de nenorocit!… Nenorocitul de mine! murmur el cu capul strivită

între pumni.Elsa se apropie de el şi-l îmbr iş .ăţ ă– Cum po i gîndi atît de urît despre mine, Otto?… Ştii doar c te iubesc…ţ ă

Hai, linişteşte-te, dragul meu, scumpul meu… Voi face tot ce-mi spui tu…– Adev rat?ă– Pe cuvînt, f g dui ferm Elsa. Şi nu m mai învinui. Nici eu nu ştiu cum s-aă ă ă

întîmplat.Sauer se ridic şi-i cuprinse mîinile:ă– N-am nevoie de bog ie, Elsa. Dragostea ta mi-ajunge. Şi în numeleăţ

acestei iubiri, î i cer ca mîine - da, chiar mîine! - S ne cunun m şi tot mîine s -iţ ă ă ă faci vînt pe uş tic losului stuia de Stirner, cu haita lui de cîini!ă ă ă

– Cum spui tu, iubitule.– Elsa!– Ce scen înduioş toare! auzir ei glasul ironic al lui Stirner. Speria i, seă ă ă ţ

smulser unul din bra ele celuilalt şi întoarser capul.ă ţ ă

Stirner îi privea din fotoliu, puf ind dintr-o havan .ă ă– Ca cau i aici?! izbucni Sauer.ţ– Am venit, ca s spun aşa, în interes de serviciu! par Stirner. Încredereaă ă

cu care m-a onorat stimata noastr patroan …ă ă– Patroana noastr s-a r zgîndit şi te concediaz J i-o retez Sauer. Procuraă ă ă ă

va fi anulat !… inînd îns seama de meritele dumitale, vei primi salariul peă Ţ ă dou luni înainte, plus un spor de 50%!ă

– Ei, ce s fac. O s deschid un circ ambulant, se c in Stirner,ă ă ă ă sc rpinîndu-se la ceaf .ă ă

Dar cînd r mase singur, se întunec la fa , scoase dintr-un sertar nişteă ă ţă planuri, le studie bomb nind, apoi se încuie în camera lui.ă

X. FATA CU „FATA CU ULCIORUL SPART"

Trecu o lun . Emma Fit şedea la locul ei obişnuit şi în aşteptarea orei deă încheiere a programului b tea ceva la maşin . Tras la fa , palid, nepiept nat,ă ă ţă ă neb rbierit, Sauer m sura camera cu paşi mari, privind-o pe furiş. La un momentă ă dat se opri în fa a Emmei, încordat, leg nîndu-se de pe un picior pe cel lalt.ţ ă ă

Emma se f cu roşie ca focul şi degetele ei de obicei atît de sprinteneă începur s încurce clapele:ă ă

– Uf! M-am z p cit! De ce m priveşti aşa, domnule Sauer? Parc m veziă ă ă ă ă prima oar …ă

– Exact, Fräulein Emma. Unde mi-au fost ochii pîn acum? Eşti pur şiă simplu delicioas !ă

Emma roşi mai tare; se pref cu îns c nu aude.ă ă ă– Ciudat! continu Sauer. Eşti la noi de un an şi mai bine, ne vedem zilnic,ă

şi totuşi… abia de o lun pot spune c te v d: ce oval gingaş, ce p r m t sos…ă ă ă ă ă ă tot s -l mîngîi, ce ochi minuna i!… V d în ei cînd candoarea copilului, cînd oă ţ ă poznaş viclenie de dr cuşor… Leit „Fata cu ulciorul spart"!ă ă

– Ce ulcior? N-am spart nici un ulcior!– E un tablou de Greuze… Iar dumneata…– Termin , Sauer!ăCuvintele lui îi f ceau pl cere, dar, de frica Elsei, încerca s -şi ascundă ă ă ă

sentimentele. Patroana i-a şi surprins de cîteva ori discutînd în felul acesta. Trecea demn şi nep s toare, dar Emma sim ea c „st pîna", cum îi spunea eaă ă ă ţ ă ă în glum , vede şi în elege tot.ă ţ

– Domnule Sauer, nu te mai recunosc!– Nici eu nu m mai recunosc, feti o… Filozofii sus in c lucrul cel mai greuă ţ ţ ă

pe lume e s te cunoşti pe tine însu i…ă ţÎntr-adev r, era de nerecunoscut. Cump tatul, ordonatul, ba chiară ă

pedantul Sauer de la o vreme nu-şi mai îngrijea deloc inuta, frecventa cele maiţ deocheate cîrciumi, unde chefuia cu to i derbedeii, şi-şi neglija serviciul.ţ

– Ascult , scump domnişoar , ai c nit destul la pianul acesta afurisită ă ă ţă ă care se cheam maşin de scris. Hai sus s - i ar t noii peştişori de aur. Stirner i-ă ă ă ţ ăa comandat ca s -i fac surpriz patroanei.ă ă ă

Emma şov ia.ăZîmbind, Sauer ar t din ochi spre uşa cabinetului:ă ă– i-e fric ?Ţ ăFata se aprinse la fa şi se ridic :ţă ă– De ce s -mi fie fric ? Merg. Dar numai pentru cîteva minute. Vreau ast ziă ă ă

s ajung mai devreme acas …ă ăCele cîteva minute se f cur jum tate de or , o or …ă ă ă ă ăSauer flec rea f r încetare, copleşind-o cu complimentele. Deşi nu ar ta,ă ă ă ă

Emma tremura de fric s nu-i surprind cineva. La un moment dat se uit laă ă ă ă ceas şi se ridic decis :ă ă

– Vai. ce tîrziu e! Potrivindu-şi p rul din mers, ieşi din gr din în sala cuă ă ă tablouri.

– Ştii ceva, Emma? Hai s mergem disear la teatru. Pe urm trecem pe laă ă ă „Continental"… Au un jaz pe cinste!

Emma, care îl ştia atît de grav şi serios, pufni în rîs. Sauer o lu de bra şi,ă ţ patinînd pe parchet, pornir amîndoi spre ieşire.ă

Dintr-un col al s lii, Elsa v zuse toat scena. Vizita des galeria. Uneleţ ă ă ă tablouri o atr geau. Cînd cei doi se dep rtar , Elsa intr în gr din şi c zu f ră ă ă ă ă ă ă ă ă vlag pe banca din fa a acvariului. Havuzul susura, peştişorii de aur înotau aleneă ţ înd r tul sticlei verzui, iar uneori se ridicau la suprafa pentru a sufla m rgeluşeă ă ţă ă de aer. Era linişte. P s relele, înfoiate pe ramuri, picoteau ca înainte de ploaie.ă ă

Privirea-i c zu pe o serviet de piele galben , cu ini iale de argint: „O.S."…ă ă ă ţÎn aceeaşi clip auzi paşi care se apropiau.ă„Otto se întoarce s -şi ia servieta", îi fulger prin minte. Prima ei pornire fuă ă

s se ascund în grot , dar se r zgîndi.ă ă ă ăSauer intr fredonînd un cîntec la mod . Cînd o v zu pe Elsa, r maseă ă ă ă

locului descump nit, imediat îns afect un aer degajat:ă ă ă– Doamna se plimb ? Cum v plac peştişorii de aur?… Cu sos picantă ă

trebuie s fie delicioşi!ăGluma, cum era şi firesc, n-o înveseli.– Ascult , Sauer, ce înseamn asta?!ă ă– La ce face aluzie st pîna?ă– La ceea ce s-a petrecut aici acum cîteva minute şi în general la purtarea

dumitale din ultima vreme.Sauer se aprinse la fa :ţă– Aceeaşi întrebare aş putea s i-o pun eu, ă ţ Fräulein Glück! Ce înseamnă

purtarea dumitale? Ne-am c s torit? L-ai concediat pe Stirner cum mi-ai promis?ă ă N-ai nici un drept s m controlezi!ă ă

– Nici nu pretind acest drept! Dar de promisiune, tot am s m in. Mi-am.ă ă ţ dat cuvîntul doar.

– De ce n-ai f cut-o pîn acum?ă ăFu rîndul Elsei Glück s -şi piard cump tul. Într-adev r, de ce?… Nici ea nuă ă ă ă

ştia. Din nou o lacun în mintea ei!… Din nou oribila senza ie c şi-a pierdută ţ ă memoria! Gîndurile i se izbeau de o stavil nev zut , aşa cum se zbate o muscă ă ă ă de geam. L s capul în jos şi nu r spunse nimic.ă ă ă

Privirile lui Sauer lunecau pe chipul şi pe trupul Elsei. Se întreb mirat:ă „Cum de-am iubit-o? E atît de banal ! Manechine din astea frumoase g seşti cuă ă duiumul, la orice cas de mode! Gîtul e gra ios, dar atît de lung!… Unde i-auă ţ ţ fost ochii, b iete? Şi umerii ştia înguşti… Şi cum o urî eşte aluni a de sub ochiulă ă ţ ţ stîng!…"

– Nu r spunzi? Cred şi eu! Nici n-ai ce r spunde!ă ăÎn sfîrşit Elsa vorbi:– Parc tu n-ai zis c demisionezi? De ce n-ai f cut-o?ă ă ăPusese degetul pe ran . Şi Sauer se întreba mereu ce l-a f cut s r mîn laă ă ă ă ă

banc . Dragostea pentru Elsa? Aş! Cu o lun în urm , spre propria-i surprindere,ă ă ă sim ise c Elsa îi este indiferent şi c s-a îndr gostit lulea de Emma. Dar nu eraţ ă ă ă ă asta singura schimbare petrecut în el. Uneori se sim ea sfîşiat de porniri şiă ţ sentimente contradictorii, încerca un fel de dedublare a personalit ii. De aceeaăţ îşi c uta uitarea în vin şi în petreceri.ă

N-ar fi recunoscut îns în ruptul capului c nici el nu ştie de ce n-a plecată ă de la banc . Aşa c t lm ci întrebarea cum îi venea la socoteal .ă ă ă ă ă

– Nu ştii cum s scapi mai repede de mine?! M-am l murit!ă ăElsa îl privi cu reproş.– Iar începi cu insinu rile?ă– A, nu! Fii pe pace! Ne-am torturat destul unul pe altul… e timpul s d mă ă

c r ile pe fa . Ei bine, nu plec pentru c o iubesc pe Emma Fit!… Da, o iubesc şiă ţ ţă ă chiar ast zi îi voi cere mîna!ă

Explica ia i se p rea plauzibil , deşi undeva în subconştient îşi d deaţ ă ă ă seama c ar fi putut foarte bine s plece împreun cu Emma.ă ă ă

Elsa abia sufl :ă– Otto!În inima lui Sauer încol i un gr unte de mil , dar imediat îşi spuse: „Minte!ţ ă ă

Se preface!" Şi-i trînti în fa cu toat indignarea:ţă ă– Dar ce-ai fi vrut? S faci din mine un so paravan? Iar Stirner s fieă ţ ă

prietenul oficial al casei?! Mul umesc de aceast cinste! Dar nu te nec ji. Cuţ ă ă banii t i ai s g seşti pretenden i. Pe mine îns , iart -m ! Emma Fit nu eă ă ă ţ ă ă ă deştept ciunea întruchipat şi nu se joac cu milioanele, dar are un suflet bun,ă ă ă curat, şi-mi va fi o so ie credincioas !…ţ ă

Elsa se încovoie ca sub lovituri de bici.Sauer îşi lu servieta:ă– Da, sînt s rac! Dar nimeni nu m poate cump ra cu un spor de 50%! Şi-ă ă ă

acum, iart -m , sînt aşteptat!ă ă

Se înclin cu o curtoazie exagerat şi ieşi. Rezonan a s lii goale amplifică ă ţ ă ă zgomotul paşilor.

Elsa r mase într-un fel de în epenire. Numai b t ile pendulei o readuseră ţ ă ă ă în fire. Tres ri.ă

– S-a f cut cinci?ăUmbrele înser rii de iarn se adunau tot mai dese.ă ăIeşi din sal şi privi în jur. Întîmpl tor ochii îi lunecar asupra pianului, şiă ă ă

sim i o dorin irezistibil s cînte. Ridic din mers capacul, se aşez şi-şi trecuţ ţă ă ă ă ă degetele pe claviatur .ă

Niciodat muzica nu-i f cuse atîta pl cere.ă ă ăDeodat se opri speriat .ă ăDrept în fa a ei se afla Stirner. Cînd a intrat?… Rezemat de pian, o priveaţ

int . Era palid şi trist. Buzele lui sub iri aveau zvîcniri nervoase.ţ ă ţElsa scoase un ip t uşor.ţ ă– Cînt , Elsa, o rug el cu c ldur .ă ă ă ăÎi f cu pe voie. Stirner o ascult cu aten ie, apoi vorbi rar şi încet:ă ă ţ– Cîn i atît de frumos! E „Cîntecul lebedei", nu? De Saint-Saens… Se spuneţ

c leb da cînt o singur dat : înainte de moarte… Tr ieşte îns mult, foarteă ă ă ă ă ă ă mult, şi numai o ran mortal îi poate scurta zilele… şi dumneata eşti r nit ?…ă ă ă ă Dar de cine?… Gîndeşte-te dac merit s - i pierzi via a pentru el.ă ă ă ţ ţ

– Ce vrei s spui? întreb Elsa, l sîndu-şi mîinile pe genunchi. De cineă ă ă vorbeşti?

– De el, de Sauer! De cine altcineva!… Doar nu-i un secret.În Elsa se trezi mîndria de femeie. Se ridic în picioare.ă– Domnule Stirner, te poftesc s nu te amesteci în treburile meleă

personale!– Numai c aceste treburi personale sînt şi ale mele, ă Fräulein Elsa. Ştii că

te iubesc.– Dar şi dumneata ştii c eu nu te iubesc!ă– Asta-i toat nenorocirea!… A mea şi-a dumitale… Da, da, şi-a dumitale,ă

deşi n-ai de unde s-o ştii… Ce frumos ar fi totul dac m-ai iubi de bun voie!ă ă– Nu în eleg! Po i iubi şi altfel? Î i ies cîteodat nişte vorbe din gur !…ţ ţ ţ ă ăStirner ocoli întrebarea.– Ascult , Elsa, hai s vorbim serios. Ei dr cie, în sala asta ra ionalizat n-ă ă ă ţ ă

ai unde s stai jos… S trecem în gr din .ă ă ă ăSe aşezar pe banca pe care st tuse Elsa adineaori.ă ă– Pentru dumneata via a a fost o şcoal destul de aspr , aşa c o cunoştiţ ă ă ă

bine, începu Stirner. Ştii cît de greu îşi poate cîştiga existen a o fat frumoas şiţ ă ă s rac , dac vrea s r mîn cinstit . Acum eşti bogat . Dar afl c şi bog ia îşiă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ăţ are neajunsurile ei. Pentru b rba i, eşti de dou ori mai ispititoare. Frumuse eaă ţ ă ţ cade deseori prad donjuanilor, iar bog ia aventurierilor şi altor mizerabili. Aşaă ăţ c de-acum înainte nu vei şti niciodat dac eşti iubit pentru dumneata sauă ă ă ă pentru banii pe care-i ai. Ce te aşteapt ? Cu Sauer s-a terminat. Eşti singur ,ă ă

încearc s judeci la rece. De ce s nu m iei pe mine de b rbat?… Da, da, ştiu!ă ă ă ă ă Nu m iubeşti… Cele mai fericite c s torii îns , dup cîte se spune, sînt cl diteă ă ă ă ă ă nu pe dragoste, ci pe ra iune. Poate c mai tîrziu ai s m iubeşti. Se întîmplţ ă ă ă ă deseori… Şi-apoi, trebuie s - i spun… Am întreprins ceva colosal… am nişteă ţ planuri ame itoare… Iar felul în care te por i cu mine m paralizeaz , nu-miţ ţ ă ă permite s -mi iau avînt, s m d ruiesc în întregime operei mele. Te implor…ă ă ă ă pentru ultima oar : hot r şte-te!ă ă ă

Elsa cl tin din cap.ă ă– Nu, te rog! i-o lu înainte Stirner. Nu-mi da r spunsul acum. Gîndeşte-teă ă

în linişte, cump neşte totul… Azi e joi. Duminic seara, la şase, aştept r spunsul!ă ă ăF cu o uşoar plec ciune şi se retrase.ă ă ăCeasul b tu de şase ori.ă

XI. C L TORIA DE NUNTA N-A AVUT LOCĂ Ă

Diminea a, cînd se trezi, Elsa îşi sim i capul ceva mai limpede. Nici urmţ ţ ă de ap sarea pe care o încerca de la o vreme încoace. Trebuia s decid dacă ă ă ă primeşte s se m rite sau nu cu Stirner. Nu se întreba de ce e neap rat nevoieă ă ă s ia o decizie. Dup micul dejun se aşez în col işorul ei preferat, în fa aă ă ă ţ ţ acvariului.

Totuşi nu avu linişte. Un servitor veni s-o anun e c domnul Oskar Gottliebţ ă o roag insistent s -l primeasc .ă ă ă

„Oskar Gottlieb? De unde a mai ap rut?" se mir . Elsa. I se perindar prină ă ă minte toate am nuntele procesului.ă

Coborî în holul de la primul etaj.Aici îi veni în întîmpinare, cu adînci temenele, un b rbat vîrstnic, în careă

nu-l recunoscu din prima clip pe fratele defunctului bancher. Oskar Gottliebă sl bise şi nu mai purta favorite, ci o barb mare, c runt . Era tras la fa , obrajii iă ă ă ă ţă se scofîlciser şi avea pungi mari sub ochi. Dar schimbarea nu era numaiă exterioar . inuta lui, fiecare gest purta amprenta înfrîngerii şi-a umilin eiă Ţ ţ îndurate, iar ochii, jucîndu-i în cap, tr dau înfrigurare.ă

– Mii de scuze pentru deranj, spuse el s rutîndu-i mîna. Dac nu-miă ă ajungea cu itul la os…ţ

– V rog, îl pofti Elsa, ar tîndu-i un fotoliu.ă ăSe aşezar . Oskar Gottlieb t cea cu un aer încurcat, r sucindu-şi p l ria înă ă ă ă ă

mîini. În sfîrşit vorbi cu glas nesigur:– Z u dac ştiu cu ce s încep… Întîi şi întîi, da i-mi voie s v asigur c m-ă ă ă ţ ă ă ă

am resemnat… Nu mai am nici un fel de preten ii… Dar pierderea neaşteptat aţ ă moştenirii m-a dat peste cap… Şti i, cînd mi-a i spus c renun a i la moştenire…ţ ţ ă ţ ţ mi-am ipotecat moşioara, cu gîndul c mîine-poimîine pun mîna pe bani şi scapă de toate datoriile. Ce era s fac?… Tineretul se d în vînt dup petreceri… după ă ă ă toalete… într-un oraş mare sînt atîtea ispite! Am avut cheltuieli şi cu

gospod ria… Cump r una, drege alta… Scaden a era aproape, dar ce-mi p saă ă ă ţ ă mie! N-aveam de unde şti c-o s v r zgîndi i peste noapte. Departe de mineă ă ă ţ gîndul s v învinuiesc pentru asta!… O spun numai ca s în elege i mai bineă ă ă ţ ţ cum stau lucrurile. În sfîrşit, ce mai tura-vura! De azi într-o s pt mîn îmi vindeă ă ă moşia cu toba şi r mîn la b trîne e pe drumuri, cu o liot de copii…ă ă ţ ă

– La cît se ridic datoria?ăOskar Gottlieb începu s se bîlbîie:ă– E o sum m ricic … pentru buzunarul meu, fireşte… Dou sute de mii…ă ă ă ăElsa se gîndi.– O clip . V dau imediat r spunsul.ă ă ăGottlieb, care nu se aşteptase ca totul s se aranjeze atît de uşor, se risipiă

în mul umiri umile şi c lduroase.ţ ăElsa intr în biroul secretarului particular, dar imediat îşi d du seama că ă ă

Stirner nu mai lucreaz de mult acolo. Str b tu înc perea şi trecu în cabinetulă ă ă ă defunctului bancher.

– Oskar Gottlieb e aici…Stirner ridic mirat din sprîncene:ă– Nu mai spune?! A înviat din mor i? Ei, mai bine mai tîrziu decît preaţ

devreme… Şi ce pofteşte?– Îmi cere nişte bani… I se vinde moşia la licita ie.ţ– Cît?– Zice c a ipotecat-o pentru dou sute de mii…ă ăStirner se strîmb .ă– Minte! Paragina lui de p mînt cu tot ce are acolo nu merit nici jum tate!ă ă ă

îi d m o sut de mii şi s nu-l mai prindem pe-aici!ă ă ă– Ascult , Stirner! Oricît, m simt vinovat de toate necazurile lui. Şi-apoi…ă ă ă

e atît de nenorocit…Crede-m , nu i-a fost uşor s vin la mine. D -i dou sute de mii… Te rog.ă ă ă ă ăStirner rîse amuzat.– „Te rog"… Asta-i bun ! St pîna b ncii îl roag pe preasupusul ei servitor!ă ă ă ă

… Fräulein Glück, aici totul î i apar ine şi orice dorin a dumitale e lege. Treabaţ ţ ţă mea este s fac s mearg bine c ru a şi s - i execut ordinele!ă ă ă ă ţ ă ţ

Complet repede un cec pentru dou sute de mii, apoi încuie carnetul înă ă sertar.

– Poftim!– Mul umesc.ţ– Iar şi? Cînd ai s înve i s te por i ca o st pîn ?ă ă ţ ă ţ ă ăFericit , Elsa îi d du lui Gottlieb cecul.ă ă– Dou sute de mii.ăOskar Gottlieb lu cecul cu o mîn tremur toare şi începu din nou să ă ă ă

mul umeasc şi s se scuze.ţ ă ă– Nu-mi mai mul umi i atît, îl rug Elsa jenat . Spune i-mi mai bine ce a iţ ţ ă ă ţ ţ

p it? Unde a i disp rut dup proces?ăţ ţ ă ă

– Am fost… am fost bolnav. Da, bolnav. O boal tare ciudat . Cînd am ieşită ă din sal , m-a cuprins deodat frica şi o cumplit ruşine de oameni… Fotografiileă ă ă noastre au ap rut în toate ziarele… ine i minte, nu? Ei bine, mi se p rea că Ţ ţ ă ă fiecare trec tor, fiecare birjar, to i puştii m arat cu degetul şi spun: „Uite-l peă ţ ă ă la de l-a dezmoştenit frate-s u pentru mîrş via ce i-a f cut-o"… Şi pentru că ă ă ă ă

nimeni nu ştia despre ce este vorba, putea s -şi închipuie orice: c i-am falsificată ă semn tura pe poli e, c am vrut s -l otr vesc… Atunci am fugit… R sufl adîncă ţ ă ă ă ă ă şi continu : Da, ă Fräulein, am fugit… Dar nu departe. În timp ce ai mei m c utauă ă prin toat lumea, eu st team ascuns chiar aici, în oraş, la un vechi prieten ală ă meu, un holtei b trîn. Doar atît i-am spus: „O vorb dac sufli, îmi fac seama".ă ă ă Deşi nu era cazul s -l amenin . El, oricum, nu m-ar fi tr dat.ă ţ ă

– Ierta i-m , rîse Elsa, dar de prietenul dumneavoastr nu v era ruşine?ţ ă ă ă– Deloc! Dar nu v-am spus nostimada: nici nu-i ştiam adresa. Cu toate

acestea m-am dus direct la el, f r s şov i, ca împins de la spate… Şi unde maiă ă ă ă pui c amicul meu m-a primit de parc m-ar fi aşteptat şi doar nu ne v zuser mă ă ă ă de un car de vreme… Nici nu ne-am scris m car de vreo zece ani încoace… Cîndă mi-a deschis, a exclamat: „În sfîrşit, ai venit!" Aşa c la el am stat, ros de teamă ă şi de ruşine. Seara m sim eam ceva mai bine şi-mi ziceam c a doua zi o s iesă ţ ă ă de diminea s iau aer. Dar în toiul nop ii m apuca o groaz de mi se ridicaţă ă ţ ă ă p rul m ciuc în cap. S nu rîde i de mine, dar cred c -mi f cea cineva farmece!ă ă ă ă ţ ă ă M b g m cu capul sub plapum şi acolo încremeneam. Diminea a nici înă ă ă ă ţ sufragerie nu îndr zneam s ies… îi ziceam prietenului c m doare capul şi-lă ă ă ă rugam s astupe bine ferestrele, s nu m vad cineva de afar .ă ă ă ă ă

– Ciudat, foarte ciudat…– Citeam ziarele şi urm ream cercet rile cu sufletul la gur . Din fericireă ă ă

apucaser pe un drum greşit. Cît timp am stat ascuns la prietenul meu. Oă singur dat am rîs: cînd am citit în ziar c m-ar fi g sit undeva în Argentina,ă ă ă ă într-un oraş… nu mai ştiu cum îi zice. Apoi s-au dumerit. Cel pe care l-au înh atăţ era un fermier venit la tîrg cu nişte treburi. I-am v zut poza în ziare. E drept că ă sem na cu mine…ă

– Şi cît a durat starea asta?– Exact pîn în ziua cînd ultima instan mi-a respins definitiv apelul. Amă ţă

sim it deodat c nu-mi pas de nimic şi m-am întors acas … Mi-am v zut deţ ă ă ă ă ă treab … pîn am primit soma ia. Atunci mi-am spus c singurul om care mă ă ţ ă ă poate salva…

O b taie în uş îl întrerupse. Sauer şi Emma Fit cerur voie şi intrar .ă ă ă ă Dîndu-şi seama c deranjeaz , b trînul se gr bi s plece.ă ă ă ă ă

Elsa f cu ochi mari: Sauer purta frac, iar Emma o rochie alb , cu ună ă buche el la piept. Amîndoi radiau.ţ

Sauer, cu Emma de bra , se apropie:ţ– D -mi voie s i-o prezint pe… Emma Sauer. Felicit -ne, ă ă ţ ă Fräulein Glück,

ne-am c s torit!ă ă

Elsa, alb ca varul, se ridic în picioare. Emma, dup o clip de şov ire,ă ă ă ă ă d du s-o îmbr işeze. Biruindu-şi tulburarea, Elsa o s rut cu r ceal şi-i întinseă ăţ ă ă ă ă mîna lui Sauer. Prea fericit ca s observe ceva, Emma începu s ciripeasc :ă ă ă ă

– S vezi, drag … Mare n zdr van e Otto al nostru. Îşi înv lui so ul într-oă ă ă ă ă ţ privire dr g stoas şi continu : Asear eram la teatru. Deodat îl aud: „Neă ă ă ă ă ă cunun m… chiar acum. Haide!"ă

– Şi te-ai hot rît pe loc? se mir Elsa.ă ăEmma f cu o mutrişoar care voia s spun :ă ă ă ă„Cine d cu piciorul norocului?"ă– Ştii, parc ne împingea cineva de la spate. Nici n-am mai stat s vedemă ă

sfîrşitul, deşi era o pies tare interesant … Stai, cum îi spune… îmi scap titlul.ă ă ă Cu o contes … Dar n-are nici o importan . Aşadar, nici nu mai aştept m sfîrşitulă ţă ă şi fuga dup pastor. L-a sculat din pat nebunul de Otto! Era un b trînelă ă caraghios, buimac de somn! Ne-a citit el acolo, bîr-bîr-bîr, bîr-bîr-bîr, şi gata!… Spune, Elsa, eşti sup rat pe mine? încheie ea sp şit .ă ă ă ă

Candoarea ei copil reasc aduse un zîmbet pe buzele Elsei. De ast dată ă ă ă ca urmare a unui sincer îndemn, o prinse în bra e şi o s rut .ţ ă ă

– Cum s fiu sup rat pe… O p puşic ? Sper c eşti fericit , nu?ă ă ă ă ă ă ă– Mai m -ntrebi? r spunse Emma, încruntîndu-se ca s dea mai multă ă ă ă

greutate cuvintelor sale.Dar cînd Elsa se uit la Sauer, zîmbetul îi înghe pe buze: acesta oă ţă

pierdea din ochi pe tîn ra-i so ie.ă ţ„Aşadar, n-a f cut-o din r zbunare. O iubeşte! Şi tocmai acum… Parc -i ună ă ă

f cut. Ia stai! Cine a mai spus-o? Aha! Oskar Gottlieb… Zicea şi el c parc i-aă ă ă f cut cineva farmece… Ce-or fi însemnînd toate astea? Uf, iar mi se încurcă ă gîndurile!…"

Glasul lui Stirner o f cu s se cutremure.ă ă– Uite-i şi pe tinerii c s tori i! exclam el, ap rînd. În uşa cabinetului.ă ă ţ ă ă„De unde ştie?" se mir Elsa.ăCa s nu fie de fa cînd Stirner va felicita tîn ra pereche, ieşi f r zgomot.ă ţă ă ă ă– Felicit rile mele!ăSauer îi strînse mîna b rb teşte, f r nici o urm de resentiment.ă ă ă ă ă– Am vrea s plec m disear în c l torie de nunt , gunguri Emma. Ave iă ă ă ă ă ă ţ

ceva împotriv ?… Dumneata şi cu Elsa…ăStirner d du s se încrunte, dar imediat se st pîni şi-i zîmbi Emmei:ă ă ă– Absolut nimic, p puşico! Şi unde vre i s merge i?ă ţ ă ţ– La Nisa, ori poate în Norvegia… Otto vrea s mergem în Norvegia, dară

mie mi-ar place mai mult la Nisa.– Cum adic , au şi început divergen ele? Prea devreme! glumi Stirner. Aiă ţ

dreptate, Emma. Ce s cau i în Norvegia? Acolo î i înghea n sucul! Ai grij deă ţ ţ ţă ă ă ea, Sauer! Aşadar, la Nisa!

– Mul umesc, Stirner. S ne gr bim atunci. Cîte avem de preg tit… îşiţ ă ă ă prinse so ul de mîn şi-l trase spre ieşire. Hai, Otto, mişc -te odat ! Doar cîtevaţ ă ă ă ceasuri mai avem…

Sauer închiriase nu de mult un mic şi cochet apartament într-o casă b trîneasc , iar de diminea îşi adusese şi Emma lucrurile aici.ă ă ţă

Tinerii c s tori i n v lir pe uş cu o exuberant voioşie şi tot flec rind seă ă ţ ă ă ă ă ă ă apucar s -şi fac bagajele.ă ă ă

– Aşadar, la Nisa!– Dac zici tu.ă– Doamne, ce zor pe noi. Ca la foc! Uite, valiza asta-i bun . E maiă

înc p toare. Trase de sub pat un geamantan cît toate zilele. Ce ai în el,ă ă bolovani?

– Nu, nişte c r i. Las c le scot eu… Ascult … Ce-ar fi s amîn mă ţ ă ă ă ă ă plecarea?… D -mi trusa…ă

– Cum s amîn m?! Ce- i veni?! Ba plec m disear !… M gîndesc numai că ă ţ ă ă ă ă nu am un costum de voiaj…

– Î i cumperi pe drum. Deocamdat pune- i rochi a gri. Î i st bine şi-i maiţ ă ţ ţ ţ ă comod …ă

Se aşezar jos, în fa a geamantanului uriaş, şi începur s -l goleasc deă ţ ă ă ă c r i. Deodat încremenir ca s geta i de un gînd neaşteptat, apoi se priviră ţ ă ă ă ţ ă mira i:ţ

– Ce ne-a venit s ne aşez m pe parchet?! se mir Emma. Uite, mi-amă ă ă murd rit rochia!… Şi de ce-ai scos valiza? Pleci undeva?ă

– Nu plec nic ieri… Poate ai vrut s -mi vezi c r ile.ă ă ă ţ– Eu?! C r ile astea plicticoase?… Fii serios! S ştii, iubitule, c ne-amă ţ ă ă

z p cit de fericire!ă ăRîse cristalin şi s ri peste valiz drept în bra ele lui Sauer.ă ă ţAcesta îns se indispusese: întîmplarea cu geamantanul ajuns cine ştieă

cum în mijlocul camerei îl obseda.– Hai, ce te-ai bosumflat? Te-am sup rat cu ceva? Emma f cu un botic atîtă ă

de nostim încît Sauer se mai însenin .ă– P i cum s nu m sup r? Nici nu te-ai mutat bine aici şi mi-ai şi întorsă ă ă ă

casa pe dos!– Eu! Ce nevoie avem de c r ile tale şi de… cuf rul sta? bomb ni Emmaă ţ ă ă ă

dînd un picior geamantanului. O fi ieşit singur de sub pat. Marş la loc! Marş! Hai, ajut -m , urîciosule!ă ă

Zvîrli c r ile de-a valma în untru, împinser valiza sub pat şi nici c maiă ţ ă ă ă pomenir de c l toria de nunt …ă ă ă ă

XII. LA ŞASE SEARA

– Nu uita, Elsa, c mîine e duminic ! La şase seara aştept un r spuns. Iară ă ă acum, plec. Ceva foarte urgent. M întorc la noapte sau, poate, diminea a.ă ţ Aşadar, pe mîine…

Elsa r mase singur în gr dina de iarn .. Nu se gîndea la r spunsul peă ă ă ă ă care trebuia s i-l dea lui Stirner. Altceva o fr mînta: neaşteptata c s torie a luiă ă ă ă Sauer a durut-o cumplit.

Niciodat nu s-a sim it atît de singur şi de p r sit .ă ţ ă ă ă ăPeştişorii se mişcau încet în acvariu, cu ml dieri şi întors turi zvîcnite ceă ă

f ceau s le scapere solzii aurii.ă ăElsa pizmuia micu ele f pturi. Şi peştişorii erau captivi, ca şi ea, într-unţ ă

palat de cleştar, dar erau mul i, zglobii, şi nu-i fr mîntau, ca pe ea, atîtea gînduriţ ă chinuitoare. Nici în zilele cele mai grele, cînd se zb tea pentru o bucat de pîine,ă ă nu s-a sim it atît de n p stuit . La urma urmelor, ce i-a dat bog ia?…ţ ă ă ă ăţ

Procesul plin de enigme şi averea moştenit au izolat-o de frem t toareaă ă ă mul ime a oamenilor simpli care tr iesc cum le place, se plimb pe str zi, se ducţ ă ă ă la cinematograf. Cînd ieşea în oraş, stîrnea curiozitatea. To i erau cu ochii pe ea,ţ de nu mai putea face o mişcare. Pîn la urm s-a claustrat de bun voie înă ă ă cl direa b ncii. Nu exista gust sau capriciu pe care s nu şi-l poat permite şiă ă ă ă totuşi nimic n-o bucura. Numai un perete transparent, de sticl , o desp r ea deă ă ţ lumea plin de culori scînteietoare, dar pentru ea acest perete era de netrecut.ă

– Vai, cît sînt de nefericit !… şopti copleşit de durere.ă ăAzi, ca şi ieri, ca şi alalt ieri, st aici, singur , ascultînd b t ile penduleiă ă ă ă ă

care trezesc ecouri lugubre în od ile pustii. De jos se auzi morm itul unui motor:ă ă pleca Stirner.

Ah, da, Stirner!… Mîine trebuie s -i dea r spuns. Ştia, sim ea c i s-a dată ă ţ ă un ultimatum.

Dar ce o poate sili s r spund ?ă ă ăTimpul trecea. Ciudat! îşi sim ea mintea din ce în ce mai limpede. De cînd?ţ

De cînd a plecat Stirner. Parc i se luau pe rînd v luri de pe ochi. Boala lui Oskară ă Gottlieb: „parc îi f cea cineva farmece", c s toria subit a lui Sauer, la fel deă ă ă ă ă stranie…

De cînd a murit Karl Gottlieb, în casa asta to i se întreceau în fapteţ absurde, contradictorii, lipsite de cea mai elementar logic . Aici, desigur, seă ă ascunde cheia misterului!… Un singur om a "rezistat acestui val de nebunie: Stirner!

Stirner!…Ori poate chiar el a declanşat totul?! Atunci. În barc , a pomenit cevaă

despre o arm puternic , o arm care i-ar îng dui s st pîneasc lumea… Aă ă ă ă ă ă ă crezut c glumeşte… S fie cu putin ? E într-adev r în stare s se joace cuă ă ţă ă ă oamenii ca mî a cu şoriceii? Dar de unde aceast putere? în ce const ea?… Sţ ă ă ă fie Stirner un fel de magician, un al doilea Cagliostro?…

O str b tur fiori de ghea şi începu s tremure.ă ă ă ţă ă

Imaginea unui uliu rotind deasupra pr zii îi st ruia în minte. Pas reaă ă ă hr p rea era Stirner, iar prada… ea! N-are unde s se ascund , n-are unde să ă ţă ă ă ă fug , s se smulg din ghearele lui ascu ite!ă ă ă ţ

Se ridic în picioare, cu r suflarea t iat , dar imediat rec zu pe banc .ă ă ă ă ă ăO cuprinse groaza.– Nu, nu, nu! Speriate de strig tele ei, p s relele îşnir stol din r muriş.ă ă ă ţ ă ăDin sal pustie de al turi, spre care uşa r m sese deschis , ecoul repeziă ă ă ă ă

înapoi ca un hohot: „Nu, nu, nu!" Spre mirarea Elsei, acest ecou neaşteptat o învior , îi d du curaj. Era ca şi cum un prieten nev zut i-ar fi spus „Fireşte c nuă ă ă ă Nu trebuie s se predea f r lupt , nu trebuie s se lase înfrînt , juc rie înă ă ă ă ă ă ă mîinile lui, nu trebuie s se d ruiasc unui om pentru care nu simte nici un pic deă ă ă dragoste.

Trecu în sal .ă„Ce s fac, ce s fac?" se zbuciuma ea, r t cind printre tablouri. Privirea îiă ă ă ă

c zu din întîmplare pe unul din ele: un beduin c lare pe un cal arab gonea caă ă vîntul prin deşert, ca s scape de urm ritori. Burnusul alb îi flutura ca o arip .ă ă ă

„Chiar dac beduinul va pieri, şi-a ap rat via a pîn la ultima suflare… Să ă ţ ă ă fug! S fug cu orice pre !"ă ţ

Se apropie de pian. Rev zu ca aievea scena de acum cîteva zile. Stirner,ă cu fa a palid , prelung , cu veşnicul rictus batjocoritor, st tea aici şi o ascultaţ ă ă ă cum cînt . Niciodat nu i s-a p rut atît de resping tor.ă ă ă ă

S fug imediat! Dar cum? Unde? Nu are nici un ban!ă ă– Sînt miliardar ! şopti ea cu am r ciune. O miliardar s rac !… Abia ieriă ă ă ă ă ă

i-a d ruit lui Gottlieb dou sute de mii. Pentru ea îns n-a cerut niciodat nimic.ă ă ă ă Ceva o oprea. Ce anume? Poate mîndria?

De fapt, nici n-a avut nevoie. Nu ieşea aproape niciodat , iar cînd f ceaă ă cump r turi, totul i se aducea acas şi Stirner achita notele.ă ă ă

Dar stai! îşi aduse aminte c trebuie s -i mai fi r mas ceva bani din ultimulă ă ă salariu. Fugi în camera ei şi îşi scotoci febril poşeta.

Banii erau acolo! Nu mul i, dar de ajuns ca s poat lua trenul. Bine, dar peţ ă ă urm ? Oriunde, orice banc i-ar deschide credit nelimitat. În felul acesta însă ă ă Stirner ar afla unde se g seşte.ă

C zu pe gînduri.ăFie ce-o fi! Decît via a care o aşteapt aici, mai bine muritoare de foame!ţ ă

…În cîteva clipe se îmbr c şi coborî la primul etaj. Un dog b l at sta tol nită ă ă ţ ă

pe covor, chiar în fa a uşii. V zînd-o, cîinele d du prietenos din coad . Elsa îlţ ă ă ă mîngîie şi încerc s -l dea la o parte, dar cîinele nu se clinti din loc. Iar cîndă ă încerc s -l ocoleasc şi s deschid uşa, dogul îi puse labele po umeri şi, mîrîindă ă ă ă ă amenin tor, începu s-o împing înapoi.ţă ă

Speriat , b tu în retragere.ă ă– Ce-i cu tine, Bucefal? întreb ea blînd.ă

Cîinele începu iar s dea din coad , dar la o nou încercare a Elsei îşi ar tă ă ă ă ă col ii însp imînt tori. Da, Stirner avea paznici de n dejde!… S cear ajutor? Arţ ă ă ă ă ă însemna s se tr deze. Îi veni o idee. Intr în cabinetul lui Gottlieb (uşa eraă ă ă deschis ), se aşez în fotoliul de pe platforma liftului, ap s pe buton şi cobori laă ă ă ă parter, în birourile b ncii.ă

„Am fost mai viclean ca tine, Stirner!"ăDeşi surprinşi, gardienii, o l sar s treac f r o vorb , ar tîndu-i totă ă ă ă ă ă ă ă

respectul cuvenit. Uf! I-a fost team c paznicii au consemn s nu lase pe nimeniă ă ă s ias .ă ă

Cînd p şi pragul cl dirii pe care ajunsese s-o urasc , inima îi b tea cuă ă ă ă putere. Respir cu nesa aerul îmb ls mat al prim verii şi se pierdu în mul ime.ă ţ ă ă ă ţ În sfîrşit liber ! D du col ul, strig un taxi şi porunci şoferului s-o duc la cea maiă ă ţ ă ă apropiat gar . S plece mai repede, cît mai departe!ă ă ă

La gar , hamalul o întreb ce bilet s -i ia.ă ă ă– Vezi şi dumneata… pîn unde ajung banii…ăAbia cînd îi observ mirarea, Elsa în elese c a comis o impruden : dacă ţ ă ţă ă

se vor face cercet ri, omul îşi va aduce aminte de aceast c l toare. Dar ce maiă ă ă ă putea face? în înfrigurarea ei, nu era în stare s -şi m soare vorbele.ă ă

Se linişti abia cînd trenul se puse în mişcare. Pîn în ultima clip s-a temută ă c -l va vedea pe Stirner ap rînd pe peron, deşi ştia c e plecat din oraş.ă ă ă

Cînd suburbiile Berlinului r maser în urm şi v zu cîmpia aşternîndu-seă ă ă ă pîn -n zare, îi d dur lacrimile de bucurie. Lumina asfin itului poleia în aură ă ă ţ cl dirile risipite ale fermelor. Turmele se mişcau alene pe verdele de smarald ală ierbii tinere.

Totul o încînta. Se uita mereu pe fereastr şi fredona: „Ca o rîndunică ă pretutindeni zbor".

Nu se gîndea la nimic. Gusta din plin bucuria libert ii recîştigate. Dar cîndăţ umbrele serii perdeluir priveliştea, iar şi o n p dir îndoielile.ă ă ă ă ă

– Eh, mai r u în orice caz nu poate fi!ăSe dezbr c repede şi, obosit de zbuciumul acelei zile, adormi imediat.ă ă ăCît a dormit? Nu-şi putea da seama.Se trezi brusc şi se uit mirat în jur. E într-un vagon! Cum a ajuns aici?ă ă

Sim ea crescînd în ea o nelinişte, şi înc un sentiment pe care deocamdat nuţ ă ă reuşea s -l defineasc . Sentimentul acesta, limpezindu-se treptat, ajunse pîn laă ă ă urm s-o domine.ă

„De ce am plecat?… Trebuie s m întorc! Stirner! Iubitul meu! Mă ă ă aşteapt !…" li rev zu chipul trist din seara cînd o ascultase cîntînd. Chipulă ă acesta îi era acum. nespus de drag.

Se îmbr c repede şi ieşi pe culoar. Era foarte devreme. Pasagerii buimaciă ă de somn se îndreptau spre toalet cu prosoapele pe um r.ă ă

– Domnule conductor, cînd opreşte trenul?

– La prima sta ie… Conductorul, un b rbat corpolent, cu mişc riţ ă ă exasperant de încete, îşi scoase tacticos ceasul mare de argint, deschise f ră ă grab capacul şi, dup o îndelung chibzuial , r spunse:ă ă ă ă ă

– Peste dou sprezece minute, ă Fräulein.Elsa b tea din picior ner bd toare.ă ă ă– Vai ce mult!… Şi am vreun tren înapoi spre Berlin?– Cum sosim noi, pleac acceleratul. Dac îl apuca i…ă ă ţElsa îşi muşca buzele.Cînd trenul ajunse în gar , s ri din vagon înainte de a opri şi reuşi să ă ă

prind acceleratul.ăG sind-o f r bilet, controlorul îi dres proces-verbal, dar Elsa aproape că ă ă ă ă

nu-şi d dea seama ce se întîmpl . R spundea totuşi automat la toate întreb rile.ă ă ă ăCînd îşi rosti numele, omul o privi cu respect şi curiozitate.Elsa nu-şi g sea locul. Ieşea mereu pe culoar, trecea de la o fereastr laă ă

alta. I se p rea c acceleratul se tîr şte ca un melc şi îi venea s plîng de ciud .ă ă ă ă ă ăAerul ei bizar şi mişc rile dezordonate atr geau aten ia celor care treceauă ă ţ

pe coridor.– Mai avem mult? întreba ea din clip în clip şi, plictisi i, pasageriiă ă ţ

începur s se fereasc de ea. Atunci intr într-un compartiment gol, se trînti cuă ă ă ă fa a în jos pe banc şi murmur ca în delir:ţ ă ă

– Ludwig! Ludwig! Ludwig! Ce dor mi-e de tine!În sfîrşit ajunse în Berlin.Elsa îşi croi drum prin mul ime, str b tu în fug peronul şi s ri în primulţ ă ă ă ă

taxi.– Banca „Elsa Glück"! Cît se poate de repede!Stirner o aştepta în picioare, în mijlocul cabinetului.Elsa n v li pe uş cu p rul în dezordine şi, plîngînd în hohote, i se aruncă ă ă ă ă

în bra e.ţ– Ludwig, dragul meu, în sfîrşit!Pe fa a lui Stirner, fericirea lupta cu triste ea.ţ ţ– Eşti a mea! şopti el, s rutîndu-i ochii închişi.ăCeasul b tu de şase ori.ă

PARTEA A DOUA

I. DEZASTRU LA BURSĂ

Lumea financiar intrase în panic .ă ăBursa p rea c -şi duce activitatea pe un vulcan. Peste dou mii deă ă ă

falimente în mai!… Cinci mii în iunie!… Cît timp a fost vorba de întreprinderi mai mici, ziarele financiare încercau s atenueze impresia de catastrof iminent şiă ă ă s linişteasc opinia public . „Criza - pretindeau ele - nu va face decît s epurezeă ă ă ă via a economic a rii de firmele neserioase şi efemere r s rite pe terenulţ ă ţă ă ă speculei." În iunie îns criza înghi i şi cîteva societ i mari, cu tradi ie. A fost oă ţ ăţ ţ lovitur cumplit pentru industrie şi pentru mul imea micilor ac ionari. Presa nuă ă ţ ţ mai încerca s -şi ascund îngrijorarea: cataclismul se anun a redutabil, cu atîtă ă ţ mai mult cu cît - de ast dat - apari ia crizei nu putea fi explicat prină ă ţ ă obişnuitele fluctua ii ale „conjuncturii economice". P rea c un flagel s-a ab tutţ ă ă ă asupra întreprinderilor financiare, f cînd ravagii cumplite. În primele zile ale luiă iulie doar trei b nci mari mai r m seser în toat tara: „Münsterberg",ă ă ă ă ă „Schumacher" şi „Elsa Glück". Primele dou pierduser circa treizeci la sut dină ă ă capital. Banca „Elsa Glück", dimpotriv , în loc s piard , aproape c îşi triplaseă ă ă ă capitalul. Ultima lupt , pe via şi pe moarte, urma s se dea între aceşti treiă ţă ă coloşi ai finan ei. Capitalul b ncii „Elsa Glück" întrecea şi capitalul b nciiţ ă ă „Münsterberg" şi pe cel al b ncii „Schumacher". Dac îns cele dou b nci s-ar fiă ă ă ă ă unit, ar fi realizat un capital precump nitor, cu toate pierderile suferite întreă timp.

Mai era posibil , pentru fiecare din ele, şi o alt combina ie: s ajung la oă ă ţ ă ă în elegere avantajoas cu banca „Elsa Glück" sau chiar la o fuziune, cu p strareaţ ă ă unor anumite drepturi. Şi Münsterberg, şi vulpoiul de Schumacher - fiecare pe cont propriu şi ferindu-se de cel lalt - trimiser oameni de încredere la Stirner,ă ă ca s „sondeze terenul". Dar cum s te în elegi cu „geniul r u"? (Aşa i se spuneaă ă ţ ă în cercurile financiare lui Stirner!) Necru tor cu rivalii, îl concedie şi pe primul, şiţă pe al doilea, cu aceeaşi ironie batjocoritoare. Nemaipomenitul s u noroc înă afaceri, precizia cu care prevedea cursul bursei şi inexplicabila influen pe careţă o avea asupra celor din jur f ceau din el un adversar de temut.ă

Financiarii şi. curtierii povesteau în şoapt , de parc s-ar fi temut s nu-iă ă ă aud un duşman nev zut, despre diferi i bancheri care, la pu in vreme dup ceă ă ţ ţ ă ă d deau ochi cu Stirner, îşi pierdeau parc min ile şi, asemenea unor novici f ră ă ţ ă ă experien , se lansau în tranzac ii absurde, care îi duceau în cîteva zile la ruin .ţă ţ ă Iar capitalurile lor se mutau invariabil în safeurile subterane ale b ncii „Elsaă Glück". Ce au discutat cu Stirner la ultima întrevedere, înainte de pr buşire,ă nimeni n-ar fi putut spune. Chiar şi cei care înc nu şi-au pus cap t zilelor, c zu iă ă ă ţ într-o adînc stare depresiv , nu erau în stare s dea un r spuns coerent. Tocmaiă ă ă ă de aceea Münsterberg şi Schumacher evitau o întrevedere personal şi ac ionauă ţ printr-o re ea întreag de intermediari.ţ ă

Cum tratativele nu duser la nici un rezultat, Schumacher şi Münsterbergă în eleser c numai contopirea acestor b nci - rivale de mai bine de cincizeci deţ ă ă ă ani - le va permite dac nu s înving , cel pu in s continue lupta.ă ă ă ţ ă

De fapt lupta comun împotriva b ncii Glück p rea s aib mul i sor i deă ă ă ă ă ţ ţ izbînd , în mîinile lor fiind concentrat grosul ac iunilor celor mai mari firmeă ţ comerciale şi industriale ale rii: minele de c rbuni, fabricile de coloran i,ţă ă ţ uzinele de automobile, de aparate de radio.şi electrice, c ile ferate urbane şiă numeroase şantiere navale… Unde mai pui milioanele de mici ac ionari -ţ fermieri, func ionari, buc tari ai navelor, ba chiar şi lift-boy. Soarta modestelorţ ă lor economii atîrna de destinul b ncilor „Münsterberg" şi „Schumacher". Aşadar,ă cei doi bancheri aveau de partea lor şi „cercurile largi ale opiniei publice".

În diminea a zilei de 15 iulie Sauer, cel mai devotat şi cel mai zelos ajutorţ al lui Stirner, intr în cabinet s dea raportul.ă ă

Stirner îi întinse mîna şi Sauer, str lucind de fericire, i-o strînse cu putere.ă– Servus, Sauer! Ce- i face p puşica?ţ ă– Mul umesc. M-am alarmat degeaba. Ieri a fost medicul s-o vad .ţ ă– Şi?Sauer roşi:– Vom avea un copil…– Ei, nu mai spune! Felicit rile mele! Şi cele mai bune ur ri Emmei. Cevaă ă

nout i la burs ?ăţ ă– Da, şi înc senza ionale. Münsterberg şi Schumacher pactizează ţ ă

împotriva noastr ! Vor s fuzioneze într-o societate anonim şi se aude că ă ă ă guvernul îi va sprijini.

– Ştiam.Observînd mirarea lui Sauer, Stirner zîmbi din col ul gurii:ţ– P i ce altceva le r mîne de f cut?… Cînd vor s înfrunte un duşman maiă ă ă ă

puternic, fiarele se adun în haite. Cît despre cei din guvern… sînt bucuroşi să ă aib un tampon între banca de stat şi mine. Dac sare în aer gr sanul deă ă ă Münsterberg şi îrul de Schumacher dup el, în tot statul r mîn numai dou for eţ ă ă ă ţ financiare: eu, adic banca so iei mele, şi banca de stat… Şi-n cazul sta, nu seă ţ ă ştie cine va fi mai tare.

Deşi obişnuit cu succesele ame itoare ale prietenului s u, Sauer r maseţ ă ă stupefiat:

– Nu mergi prea departe, Stirner?– Ascult , prietene. Lumea în care tr im se afl - ca s spun aşa - într-ună ă ă ă

echilibru instabil. Ori urci, ori te pr buşeşti. Cercul, cînd nu se mai învîrteşte,ă cade… Şi cum reac ioneaz bursa la proiectata fuzionare?ţ ă

– Într-o singur zi, ac iunile lui Münsterberg şi Schumacher au urcat cuă ţ cincizeci de puncte.

– D ordin tuturor agen ilor noştri s le cumpere!ă ţ ă– Cum?! Mizezi pe Münsterberg şi pe Schumacher?!

– Mizez pe Glück! Cum de nu-mi în elegi jocul?… F -le s urce mereu! Cuţ ă ă cît vor fi mai bine cotate, cu atît mai bine pentru noi. M-am plictisit de vînat m runt! Vreau s dau lovitura cea mare!ă ă

Semn hîrtiile, dar cînd Sauer d du s ias , îl strig :ă ă ă ă ă– Îmi trebuie adresa ministrului comer ului şi-a ministrului finan elor! Deţ ţ

acas …ă– Sînt în îndreptar!– Ai dreptate… Ce zici, Sauer, n-am putea g si un pretext s -i aducem aici?ă ă– N-aş crede.– Nu vin, zici? S -l refuze ei pe Ludwig Stirner? Dar las . Mai avem timp.ă ă

Ne descurc m noi şi f r aceast vizit … Adu-mi, te rog, planul oraşului.ă ă ă ă ăSauer se execut .ă– Mul umesc. Nu mai am nevoie de dumneata.ţStirner lu o busol , orient planul, not cu puncte locuin ele celor doiă ă ă ă ţ

miniştri, trase linii drepte de la aceste puncte la un al treilea punct ce marca banca „Elsa Glück" şi m sur unghiul f cut de fiecare linie cu direc ia sud-nord aă ă ă ţ h r ii orientate.ă ţ

– Gata! Şi-acum, domnilor miniştri, dac muntele nu vine la Mahomed…ăApoi se închise în camera lui.Peste vreo zece minute Elsa intr şi se aşez în fotoliul adînc din fa aă ă ţ

biroului. Imediat se auzi o cheie r sucindu-se în broasc şi ap ru Stirner. Elsa îiă ă ă alerg în întîmpinare cu bra ele întinse, iar Stirner, luîndu-i mîinile, i le s rut cuă ţ ă ă duioşie.

– M-ai chemat, Ludwig?O lu de bra şi ieşir :ă ţ ă– Da, scumpa mea. Am terminat ce am avut de f cut în diminea a aceasta,ă ţ

aşa c -mi pot îng dui un ceas de odihn . Vrei s lu m masa în gr dina de iarn ?ă ă ă ă ă ă ăElsa se lumin la fa :ă ţă– Ne vedem atît de rar.– Ce s fac, scumpa mea… B t lia e în toi!… Ştii c averea ta s-a triplat?ă ă ă ă

Iar peste cîteva zile vei fi st pîn pe capitalurile tuturor b ncilor particulare dină ă ă ar .ţ ă

Se aşezar la mas . Stirner turn vin în pahare.ă ă ă– Vei fi regina bursei! Sorbi o înghi itur . De altfel, nu va mai exista nici unţ ă

fel de burs . Bursa va fi aici. Dac nu erai m ritat , cî i prin i de sînge i-ar fiă ă ă ă ţ ţ ţ oferit bucuroşi mina şi inima! Dar şi eu, nu po i s spui c -s de lep dat. Datoritţ ă ă ă ă mie…

– Vai, dar n-am spus-o niciodat !ă– N-ai spus?… Cu atît mai bine.Ciocnir .ă– Ştii, Ludwig, aş fi mai fericit dac în loc s -mi fi triplat averea, ai sta deă ă ă

trei ori mai mult cu mine. Mi-e atît de urît singur … Nu tr iesc decît pentruă ă clipele cînd ne vedem…

– Mai ai pu in r bdare, draga mea. Dup ce-i voi doborî pe ultimii noştriţ ă ă ă adversari, i-i voi zvîrli la picioare ca pe o prad de r zboi…ţ ă ă

Sauer intr şi se înclin respectuos în fa a Elsei. Ea îi r spunse cu un mică ă ţ ă semn din cap.

– Ierta i-m c v deranjez. Apoi c tre Stirner: În hol e un individ care vreaţ ă ă ă ă s - i vorbeasc personal. Spune c -i ceva foarte urgent. Am impresia c e ună ţ ă ă ă agent al lui Schumacher.

Stirner ieşi.– Cum se simte Emma? întreb Elsa.ă– Mul umesc… Mai bine.ţ– Vezi c am avut dreptate? Te-ai speriat degeaba. Emma mam !… Niciă ă

nu-mi vine s cred… Z u c i-ar sta bine s se joace cu p puşile… Am s trec aziă ă ă ă ă ă s-o v d.ă

– O s se bucure.ăStirner se întoarse:– Ai ghicit, Sauer! În ultima clip , vulpoiul de Schumacher e gata s -şiă ă

tr deze aliatul dac primesc s -mi fie asociat… A încercat s m intimideze, mi-aă ă ă ă ă promis marea cu sarea… Într-un cuvînt, a aruncat în lupt întreg arsenalul s uă ă de speculant b trîn.ă

– Şi?– L-am trimis la plimbare. I-am spus: transmite-i domnului Schumacher că

n-am nevoie nici de asociat, nici de d dac . Scurt pe doi! Stai, Sauer. Serveşte…ă ăŞi se aşezar la şuet , ca doi buni prieteni pe care îi leag şi o stimă ă ă ă

reciproc . Recentele furtuni n-au l sat nici o urm în inimile lor.ă ă ă

II. CEL MAI PUTERNIC ÎNVINGE

În ziua cînd guvernul urma s aprobe constituirea noii societ i, rezultată ăţ ă prin fuzionarea b ncilor „Münsterberg" şi „Schumacher", Stirner îl chem peă ă Sauer la o or foarte matinal şi-i d du urm toarea dispozi ie:ă ă ă ă ţ

– Vinde toate ac iunile „Münsterberg" şi „Schumacher"! Una s nu r mîn !ţ ă ă ă– Bine, dar într-o singur noapte ele au urcat cu 26 de puncte! Am fostă

informat din surs sigur c guvernul va da aprobarea cerut . Cred c …ă ă ă ă ă– Crezi ce vrei, dar execut întocmai instruc iunile. Du-te imediat la bursă ţ ă

şi ine-m la curent prin telefon!ţ ăSauer d du din umeri şi plec . Peste o or îl sun pe Stirner.ă ă ă ă– Ac iunile se vînd ca pîinea cald ! Cursul urc mereu.ţ ă ă– Perfect! Cînd se întruneşte guvernul?– La dou fix!ă– Le po i vinde pe toate pîn la ora aceea?ţ ă– Într-o or , una nu-mi mai r mîne!ă ă– Bine! Peste o or m chemi iar!ă ă

Dar Sauer telefon peste o jum tate de ceas.ă ă– Am vîndut toate ac iunile! La burs se petrece ceva nemaipomenit.ţ ă

Mul imea a în esat toat pia a. Circula ia e blocat . Tramvaiele abia îşi fac loc,ţ ţ ă ţ ţ ă iar maşinile…

– Nu m intereseaz ! Ac iunile noastre cum stau?ă ă ţ– Îmi pare r u, dar… au început s scad …ă ă ă– Minunat! Las -le s mai scad , apoi cump r !ă ă ă ă ăElsa ap ru în uş :ă ă– Ludwig, eşti tare ocupat?– …cump r tot ce se ofer ! continu Stirner în receptor. Şi sun -m cîtă ă ă ă ă ă

mai des! Apoi, c tre Elsa: Da, draga mea. M nînc singur . R mîn lîng telefonă ă ă ă ă ă toat ziua şi, probabil, toat noaptea!ă ă

Elsa nu-şi putu st pîni un gest de ciud . Stirner puse receptorul în furc şiă ă ă veni lîng ea.ă

– Pu in r bdare, dragostea mea. Ast zi d m b t lia decisiv . Trebuie s-oţ ă ă ă ă ă ă ă cîştig. Mîine vei fi o regin neîncoronat şi în mîinile tale vor fi bog ii…ă ă ăţ

– Ludwig, murmur Elsa cu reproş.ă– Fie! Nu- i mai vorbesc despre asta. Ce face Emma? Ai fost la ea?ţ– Doctorul spune c are ceva la rinichi… Cine şi-ar fi închipuit!… Şi c oă ă

naştere i-ar putea fi fatal .ă– Mda… f cu Stirner cu gîndul în alt parte.ă ă– Dar ea spune c mai bine moare decît s renun e la copil.ă ă ţ– Foarte bine, foarte bine…Din nou zbîrnîi telefonul. Stirner tres ri şi o s rut absent pe frunte:ă ă ă– Fii cuminte şi caut de te distreaz . Cînd se va termina totul, plec m peă ă ă

Riviera!… Alo! Da…Elsa suspin şi ieşi.ă– La dou sprezece? Adic peste o or ?… N-au decît! Cum afli ce a hot rîtă ă ă ă

guvernul, îmi comunici!Trînti receptorul şi începu s m soare cabinetul în lung şi în lat.ă ă– Guvernul se întruneşte la dou sprezece, nu la dou cum fusese vorba.ă ă

Prin urmare experien a a reuşit! Acum sînt mai sigur ca oricînd de victorie. Şiţ dac am învins acum, voi învinge întotdeauna!… Eşti atotputernic, Stirner!ă

Încremeni în mijlocul camerei cu capul pe spate, cu ochii întredeschişi şi un zîmbet de deplin satisfac ie pe buze:ă ţ

Dar nu, nu e momentul s m las îmb tat de putere! Lupta se mai d înc .ă ă ă ă ă Trebuie s -mi concentrez toate for ele pentru ultima lovitur !ă ţ ă

Se încuie iar şi în camera lui, iar cînd ieşi de acolo, peste o or , avea fa aă ă ţ r v şit , şi cîteva şuvi e de p r îi c deau pe fruntea n duşit . Se piept n şi seă ă ă ţ ă ă ă ă ă ă l s istovit într-un fotoliu. Pleoapele grele aproape c -i ascundeau privirea.ă ă ă

Telefonul! S ri ca împins de un resort şi smulse receptorul din furc .ă ă– Alo!? Da, eu! Spune Sauer!Dar nu era Sauer, ci Spielmann, un agent al lui Stirner.

– O veste formidabil ! Chiar acum s-a terminat şedin a guvernului. Cerereaă ţ a fost respins ! Schumacher i-a trîntit-o ministrului în fa : „Tr d torule!" Aşa aă ţă ă ă strigat. Pe Münsterberg, ce s spun, l-a lovit damblaua şi l-au dus acas mai multă ă mort decît viu!

Stirner nu mai ascult restul. Puse receptorul la loc cu mîna tremur toareă ă şi r cni atît de tare „Victorie!", încît Falk, care mo ia încovrigat lîng fotoliu, s riă ţă ă ă ca ars şi-şi privi st pînul cu mirare.ă

– Victorie, Falk!Arunc batista într-un col al camerei şi porunci:ă ţ– Aport!Din cîteva salturi, cîinele i-o aduse la picioare.– De-acum înainte aşa o s fac to i! Ha-ha-ha! rîse el sarcastic. Lu cîineleă ă ţ ă

de labele dinainte şi, ridicîndu-l, îl s rut pe cap. Dar pe ceilal i n-am s -i pup,ă ă ţ ă Falk, pentru c sînt mai proşti ca tine… şi m ur sc! Da, m ur sc! Dar nu-iă ă ă ă ă nimic. Cu atît mai pl cut îmi va fi s -i pun s fac sluj!ă ă ă ă

Din nou sun telefonul.ă– Sauer? Da, ştiu! Mi-a telefonat Spielmann adineaori. Care e reac iaţ

bursei?– Explozia unei bombe n-ar fi avut un efect mai mare! Parc -i balamuc!ă– Ac iunile Münsterberg?ţ– Scad vertiginos! Eşti un geniu, Stirner!– Las complimentele! Fii atent la ce- i spun: cînd ac iunile fali ilor stora oă ţ ţ ţ ă

s se vînd la pre ul hîrtiei de ambalaj, începe şi cump r … N-ai grij , le facemă ă ţ ă ă ă noi s -şi recapete valoarea! D dispozi ii, Sauer, şi po i s pleci la mas . i-aiă ă ţ ţ ă ă Ţ îndeplinit misiunea. Eşti liber!

– - Mersi de-aşa libertate! Pe unde s ies? Parc aş fi în mijlocul unei turmeă ă turbate. Nici brancardierii de la salvare nu pot r zbate pîn aici s -i care pe to iă ă ă ţ leşina ii şi strivi ii de mul ime!ţ ţ ţ

– Ei, dac tot eşti sechestrat acolo, povesteşte-mi ce se întîmpl .ă ăŞi Sauer povesti: dup o consultare de zece minute, curtierii au constatată

c devalorizarea hîrtiilor „Münsterberg", „Schumacher" şi-ale celorlalte cîtevaă mici b nci satelite acestora nu poate fi oprit . Aşadar, faliment! În fiecare clipă ă ă se pr buşeau averi şi hîrtiile treceau din mîn în mîn .ă ă ă

Dup miezul nop ii tensiunea atinse apogeul. Nu numai pia a din fa aă ţ ţ ţ bursei, dar şi pie ele învecinate erau în esate de automobilele marilor ac ionari.ţ ţ ţ Vegheau în limuzinele lor, palizi, cu privirile r t cite. Fiecare buletin anun a oă ă ţ nou sc dere a cursurilor. Dar chiar în clipa cînd erau comunicate prin telefon şiă ă telegraf, aceste cifre nu mai corespundeau realit ii. P rea c o calamitateăţ ă ă cumplit ar fi pustiit oraşul şi to i sinistra ii s-au refugiat în parcul din apropiereaă ţ ţ bursei. Aici, un loc pe-o banc ori pe bordura de piatr a parcului cost maiă ă ă scump decît o camer în cel mai luxos hotel. Spre ziu , doi agen i de schimb şiă ă ţ un bancher îşi pierdur min ile.ă ţ

– Moarte lui Stirner! ipa unul din ei…ţ

Erau atît de furioşi, încît trebuir s -i pun în c m şi de for şi s -i duc laă ă ă ă ă ţă ă ă ospiciu.

O dat cu primele raze ale soarelui, zbuciumul se potoli, cum se stingă ultimele pîlpîiri ale unui incendiu. Milionarii de ieri ieşeau împleticindu-se din cl direa bursei, îmb trîni i cu zece ani, albi i şi încovoia i.ă ă ţ ţ ţ

Mul imea se mai r rise. În sfîrşit, izbuti şi Sauer s ias . Se opri în mijloculţ ă ă ă pie ei, cl tinîndu-se de oboseal , şi trase cu nesa aerul proasp t în piept.ţ ă ă ţ ă

„Aceeaşi panic domneşte în toat ara… gîndi el. În noaptea aceasta suteă ă ţ de mii de oameni au fost ruina i, milioane de mici ac ionari şi-au pierdutţ ţ economiile. Nebunul acela îl acuza pe Stirner… Dar ce vin are Stirner? Cel maiă puternic învinge!… Teribil e Stirner sta! Are un cap!"ă

Zîmbi şi c sc cu poft .ă ă ăIar Stirner, dup ce primi ultimul raport, se ridic de la birou şi se întinseă ă

cu voluptate. Îl cuprinsese oboseala pl cut a omului care a muncit din greu, dară ă cu spor. A învins! Şi victoria lui însemna mai mult decît îngenuncherea cîtorva bancheri şi miniştri. Nu mai înc pea îndoial c poate oricînd învinge rezisten aă ă ă ţ omului! Iat dovada. La început familia Gottlieb, apoi Emma, Sauer, Elsa… Şi-ăacum, ştia!ă

– Nimeni nu-mi mai poate ine piept! Curînd voi fi st pînul lumii! rostiţ ă orgolios.

Nu-i era somn.Urc şi b tu la uşa Elsei.ă ăEra îmbr cat . Nici ea nu se culcase. Deschise îndat şi str lucind deă ă ă ă

fericire întinse bra ele spre el.ţ– În sfîrşit, i-ai adus aminte c exist şi eu pe lume!ţ ă

III. VILA ALBĂ

Banca „Elsa Glück" (pe firm continua s figureze numele de fat al Elsei)ă ă ă era suveranul absolut al lumii financiare.

Elsa nu se sim ea deloc mai puternic . Ca şi mai înainte, r t cea singurţ ă ă ă ă prin casa pustie, şi numai pu inele clipe petrecute cu Stirner d deau un rostţ ă vie ii ei nefericite. Stirner era şi acum foarte ocupat, iar cînd vroia s-o vad , Elsaţ ă - cuprins de dulci fiori - se gr bea s coboare. Se întîmpla ca zile în şir s seă ă ă ă întîlneasc numai la micul dejun. Îi spunea distrat cîteva cuvinte şi se f ceaă ă nev zut. Alteori pleca din oraş pentru mai multe zile. Atunci ea c dea într-un felă ă de apatie şi se surprindea c nici nu-i este dor de el. Cînd se întorcea, îl primeaă destul de rece. Stirner se întuneca la fa , se încuia în camera lui în care nici eaţă n-avea acces, şi dup cîteva minute Elsa se trezea palpitînd de dragoste.ă

Stirner nu-şi c p ta imediat buna dispozi ie. T cea, muncit de un gîndă ă ţ ă tainic… Dar duioşia şi dr g l şeniile Elsei reuşeau pîn la urm s topească ă ă ă ă ă ă

ghea a, deşteptînd în Stirner so ul atent şi iubitor. Elsa pre uia nespus acesteţ ţ ţ clipe atît de rare…

C l toria f g duit se amîna mereu.ă ă ă ă ăAcum ambi iile lui Stirner inteau şi mai departe: s pun mîna pe întreagaţ ţ ă ă

industrie a rii, speculînd împrumuturile contractate de mai toate întreprinderileţă la banca „Elsa Glück".

Industriaşii se ap rau cu disperare, dar Stirner acapara metodic fabrici şiă uzine.

Abia dup victoria definitiv îi spuse lui Sauer, fiind şi Elsa de fa :ă ă ţă– În sfîrşit, m pot odihni şi eu! Plec m, ce-i drept cu oarecare întîrziere, înă ă

c l toria de nunt . Dumneata, Sauer, o s te descurci şi f r mine. În linii mari,ă ă ă ă ă ă lupta s-a terminat. Au r mas doar cîteva formalit i de îndeplinit. Vei protestaă ăţ poli ele „ultimilor mohicani", vei scoate întreprinderile lor la licita ie, şi tot tu leţ ţ vei cump ra, pentru c în afar de noi nu dispune nimeni de capitalul necesar.ă ă ă Mîine diminea plec m cu avionul… Ce- i mai face so ioara?ţă ă ţ ţ

Sauer cl tin din cap foarte ab tut:ă ă ă– Nici n-ai mai recunoaşte-o. E foarte schimbat …ă– P i e firesc, încerc s -l linişteasc Stirner. Sarcina…ă ă ă ă– Nu despre asta e vorba, se fîstîci Sauer. I s-au umflat r u picioarele şiă

fa a. N-a vrut s asculte de medici şi acum naşterea este inevitabil … M temţ ă ă ă pentru p puşica mea…ă

– Las , nu fi neliniştit. În curînd va trebui s ai grij de dou p puşi. Capulă ă ă ă ă sus, Sauer! Îi vei avea la dispozi ie pe cei mai iluştri profesori. Aşadar, ne-amţ în eles? M ii la curent cu tot ce se întîmpl . Complimente so iei.ţ ă ţ ă ţ

În ajunul plec rii, Stirner a vegheat toat noaptea în camera lui. Elsaă ă c zuse într-o stare vecin cu somnul. Prin toropeala care o cuprinsese se sim eaă ă ţ str b tut de un fel de fluide nervoase sau de curen i electrici. Inima i se topeaă ă ă ţ de dragoste pentru Ludwig. De cîteva ori întinse mîinile în neştire şi şopti:

– Ludwig! Iubitul meu!În zori, avionul particular al b ncii „Elsa Glück" decol cu destina iaă ă ţ

Menton, unde, cu pu in înainte de moarte, Karl Gottlieb cump rase o vilţ ă ă superb .ă

Dup via a de captiv dus în ultimul timp, c l toria i se p rea Elsei un vis.ă ţ ă ă ă ă ăLupta între dorin a de a-l privi pe Ludwig şi aceea de a admira privelişteaţ

neobişnuit ce se desf şura sub aripile avionului. Îmb tat de atîta fericire,ă ă ă ă fredona: „Ca o rîndunic , pretutindeni zbor"…ă

– Am s schimb textul, spuse ea rîzînd. În loc de „pretutindeni zbor" să ă pun: „dup tine mor"! Vai ce nostim! De aici se v d numai acoperişurile de igl .ă ă ţ ă Şi ce mici par casele, ca nişte cuburi risipite pe un covor verde. Iar punctele acelea… Aha, e o turm ! Ce sînt crestele înz pezite din zare?ă ă

– Alpii.– Am şi ajuns?! Vom zbura deci mai sus decît vulturii! N-am fost niciodată

atît de fericit .ă

Aterizar cu bine pe micul aeroport de lîng Nisa şi peste o or intrau înă ă ă vila lor, situat pe rmul m rii, în împrejurimile Vengtimigliei, aproape deă ţă ă frontiera dintre Fran a şi Italia. Era o vil superb , numai din marmor alb şiţ ă ă ă ă sc ldat în verdea . Ramurile portocalilor atîrnau, pline de roade aurii. În fa aă ă ţă ţ vilei te îmbia o mic pajişte umbrit de palmieri şi împurpurat de garoafe.ă ă ă

Singurul neajuns: vecin tatea liniei ferate. Trenurile treceau la intervaleă scurte, cu zgomot asurzitor. Dar nici asta n-o sup ra pe Elsa: noaptea dormea caă leg nat , iar ziua f ceau excursii în mun i, se plimbau cu iahtul sau cuă ă ă ţ hidroavionul pîn la Nisa şi înapoi. Castelul miniaturalului principat Monaco,ă aciuat la poalele unor stînci galbene ca un cuib de rîndunic , p rea o juc rie. De-ă ă ăa lungul rmului, valurile înşirau o salb de spum . Oamenii de pe plaj , privi iţă ă ă ă ţ de sus, mişunau ca furnicile. Iar cînd pilotul îndrepta botul cenuşiu al aparatului spre larg, li se deschidea în fa a ochilor o privelişte şi mai uimitoare. Datoritţ ă unei iluzii optice, linia orizontului p rea neobişnuit de înalt , iar marea li seă ă înf işa ca o cup adînc , albastr , acoperit cu o alt cup azurie, r sturnat -ăţ ă ă ă ă ă ă ă ă cerul. Aveau impresia c hidroavionul este suspendat în interiorul unei sfere. Josă se mişcau încet iole şi iahturi cu pînze… Elsei îi rîdea inima de încîntare şi de fericire. Se întorcea la vil mai vesel şi mai plin de via ca oricînd.ă ă ă ţă

Dup cutia de sticl , ra ionalizat , rece şi aproape pustie, vila aceastaă ă ţ ă avea ceva din c ldura şi intimitatea unui c min adev rat. Gottlieb nu apucaseă ă ă s -şi introduc aici n struşnicele-i inven ii. Mobilierul, deşi cam demodat, eraă ă ă ţ elegant şi comod. Pianul, nici el nou, dar de o marc celebr , fu pentru Elsa oă ă pl cut surpriz şi deseori seara f ceau muzic . Uşa dinspre verand r mîneaă ă ă ă ă ă ă mai tot timpul larg deschis . Luna, r s rind, dura pe ape un pod de argint.ă ă ă Tuberozele înviorate de r coarea nop ii r spîndeau o arom îmb t toare.ă ţ ă ă ă ă

Melodiile pe care le cînta adînceau vraja senin a acestor nop iă ţ meridionale.

Se p rea c şi Stirner se odihneşte. Tr s turile i se destinseser şi gura nu-ă ă ă ă ăi mai era strîmbat de oribilul s u zîmbet ironic. Uneori doar, o fixa pe Elsa cu oă ă privire trist .ă

La începutul celei de-a doua s pt mîni, Elsa sim i în ea o schimbareă ă ţ ciudat . Ceva ca trecerea de la vis la trezie. Se retr gea în camera ei şi r mîneaă ă ă mult timp singur . O n p deau tot felul de gînduri. Şi din nou se surprindea c îlă ă ă ă iubeşte mai pu in pe Ludwig. În momentele acelea îi p rea iar şi urît şi antipatic.ţ ă ă

Stirner îşi d dea seama ce se petrece în sufletul Elsei şi se posomori. Niciă de la Sauer nu primea veşti prea îmbucur toare. Duşmanul îşi scotea iar şiă ă capul. Cîteva b nci s-au redeschis. Mai mul i dintre marii industriaşi au ob inută ţ ţ împrumuturi în str in tate, şi şi-au pl tit poli ele, putînd astfel s resping robiaă ă ă ţ ă ă financiar a lui Stirner. Dar mai r u era c în lipsa lui presa pornise împotriva luiă ă ă o campanie sus inut , demonstrînd cît de primejdioas este pentru stat şi pentruţ ă ă interesele na iunii concentrarea finan elor şi industriei rii în mîinile unei singureţ ţ ţă b nci, banca „Elsa Glück"! Ziarele guvernamentale erau la fel de porniteă împotriva lui Stirner ca şi presa particular .ă

Succesele uluitoare, nemaipomenite, ale lui Stirner d deau loc la cele maiă neaşteptate ipoteze şi comentarii. Majoritatea ziarelor erau de p rere c , oricareă ă ar fi explica ia acestor succese, ele dep şesc limitele normale şi, în consecin ,ţ ă ţă împotriva lui Stirner ar putea fi luate şi m suri neprev zute de lege. Nu eraă ă exclus ca guvernul s emit un decret special în acest sens. Sub presiuneaă ă opiniei publice, miniştrii care nu aprobaser constituirea societ ii anonimeă ăţ Münsterberg şi Schumacher au fost nevoi i s demisioneze, deşi anchetaţ ă discret f cut din ordinul ministrului de justi ie nu descoperise în conduita loră ă ă ţ nimic infamant sau, mai concret, nu se putuse dovedi c ar fi fost mitui i deă ţ Stirner. Münsterberg nu putuse supravie ui loviturii. Schumacher a încercat s seţ ă sinucid , dar a fost salvat şi, îndat ce i-a permis s n tatea, a plecat înă ă ă ă America…

Acestea erau nout ile din ultima s pt mîn . Stirner ajunsese o celebritateăţ ă ă ă mondial . Numele lui era pe toate buzele. La Menton, tr iau foarte retraşi. Şi aiciă ă îns , cînd se întîmpla s apar în public, îi urm reau priviri curioase, pline deă ă ă ă spaim , aşa c pîn la urm Stirner prefera s se lipseasc de orice societate.ă ă ă ă ă ă

Cît timp Elsa a fost dr gu cu Stirner, totul mergea bine. Dar de cînd seă ţă purta tot mai rece, buna dispozi ie îi pierise. Intr-o bun zi s-a apucat de lucru: aţ ă pus s i se aduc foi de tabl , plas de sîrm , izolatori, rezisten e şi alteă ă ă ă ă ţ materiale electrotehnice, le-a dus pe toate într-o camer din fundul vilei şi s-aă închis acolo.

În diminea a urm toare Elsa era din nou numai dragoste şi duioşie. Darţ ă nici asta nu-l bucura. Pentru a-şi alunga propriile-i gînduri negre, îi propuse să fac împreun o excursie în mun i, mai ales c n-au ieşit de mult din cas . Deă ă ţ ă ă data aceasta Elsa primi cu bucurie.

Dup o bun bucat de drum, se oprir s se odihneasc într-o c suă ă ă ă ă ă ă ţă alb , str lucind de cur enie. Gazda - o b trînic vorb rea şi curioas nevoieă ă ăţ ă ă ă ţă ă mare - le aduse o can de lapte şi-i întreb de unde vin.ă ă

– Dinspre Vengtimiglia, îi r spunse Elsa, binevoitoare.ăG sind s mîn de vorb , b trîna începu s turuie:ă ă ţă ă ă ă– Aha, ştiu. Am auzit c a ap rut antihristu' pe-acolo, maic … unulă ă ă

Stirner… Acu, vorba aia, gura lumii-i slobod ! Cic Stirner sta şi cu nevast -saă ă ă ă îs avu i nevoie mare, dar c nu-i lucru curat cu bog ia lor. Nu ştiu cî i, maic , auţ ă ăţ ţ ă ajuns la sap de lemn, iar al ii s-au pr p dit… Mult sînge şi multe lacrimi au cursă ţ ă ă din pricina lor!…

Un servitor de la vil , ap rut în ograd , întreb ceva pe un copil, apoi d duă ă ă ă ă buzna în odaie, f r a mai aştepta s fie poftit.ă ă ă

– Ierta i-m , domnule Stirner, spuse omul, ştergîndu-şi frunteaţ ă îmbrobonit , dar mi-a i poruncit s v aduc imediat telegramele urgente. Astaă ţ ă ă chiar acum a sosit…

B trînic sc pase ştergarul din mîn şi se holba îngrozit la „antihrist".ă ă ă ă ăStirner deschise telegrama, o citi şi s ri în picioare furios:ă

– Po i pleca, Jean! îşi concedie el sluga şi, aruncînd o moned de aurţ ă b trînei uluite, o ajut pe Elsa s se ridice. S mergem! Trebuie s ne facemă ă ă ă ă imediat bagajele.

B trîna se uit lung în urma lor, apoi, murmurînd o rug ciune, lu galbenulă ă ă ă cu dou surcele şi-l arunc în groapa de gunoi.ă ă

– Ptiu! Bani blestema i!ţ– Ce s-a întîmplat, Ludwig? se alarm Elsa. Vai, dragul meu, ne şiă

întoarcem acas ? Atît de repede? Cuprinse cu o privire trist marea, rmul,ă ă ţă cerul, luîndu-şi parc adio.ă

– Trebuie neap rat s fiu acolo! Sauer îmi telegrafiaz c duşmanii,ă ă ă ă profitînd de lipsa mea, au reluat lupta.

Fa a îi era dur , necru toare.ţ ă ţăÎşi smulse mîna de sub bra ul Elsei şi zbier agitîndu-şi pumnii:ţ ă– V pun eu cu botul pe labe, afurisi ilor!ă ţAcas , Stirner constat c situa ia e mult mai grav decît îşi închipuise.ă ă ă ţ ă

Zeci de bancheri ruina i, unindu-se, au înfiin at b nci noi, care concurauţ ţ ă sup r tor banca „Elsa Glück". Izbutiser nu numai s -i sustrag o parte dină ă ă ă ă clientel , dar s şi r scumpere cîteva fabrici şi uzine c zute în robia financiar aă ă ă ă ă lui Stirner. În plus, guvernul se preg tea s treac prin parlament un proiect deă ă ă lege: „Cu privire la institu iile bancare", v dit îndreptat împotriva lui.ţ ă

Uitînd de Elsa, Stirner se arunc în lupt . Din nou r mînea închis zileă ă ă întregi în camera lui.

De data aceasta le veni repede de hac adversarilor. Concuren ii furţ ă literalmente puşi cu botul pe labe şi nu se mai auzi nimic despre legea ce urma s îngr deasc activitatea lui Stirner. Ba dimpotriv , cîteva legi noi veneau să ă ă ă ă oficializeze rînduielile introduse de Stirner în practica bancar .ă

Urm o perioad de relativ acalmie. Stirner g sea mai mult timp pentruă ă ă ă Elsa, îşi relu cercet rile ştiin ifice, începu s se ocupe îndeaproape deă ă ţ ă „menajerie" şi construi cîteva aparate complicate.

Se sim ea îns extenuat dup tensiunea în care tr ise atîta vreme. Mediculţ ă ă ă îi d du un diagnostic deloc îmbucur tor: astenie nervoas . Mai îngrijor tor eraă ă ă ă faptul c ap s torul sentiment de singur tate se accentua cînd ducea oă ă ă ă existen relativ normal . Iar dezmierd rile Elsei, în loc s -l linişteasc ,ţă ă ă ă ă dimpotriv , uneori îl enervau.ă

– Crezi c asta am vrut?! S m mîngîi eu cu mîna ta!?!ă ă ăZadarnic încerca Elsa s p trund în elesul acestor vorbe.ă ă ă ţNumai muzica avea asupra lui o înrîurire balsamic . Dezolantul sentimentă

al singur t ii îl chinuia îndeosebi seara, întocmai ca pe biblicul Saul. Atunciă ăţ alerga la „David", cum o numea în acele clipe pe so ia lui, şi o ruga:ţ

– Cînt , Elsa. Te rog! Vreau muzic . Numai ea îmi d alinarea…ă ă ăElsa îi cînta nocturnele lui Chopin, de o vis toare melancolie. Revedeauă

atunci imagini din prima s pt mîn petrecut la vila alb , cînd nimic nu leă ă ă ă ă

umbrise fericirea. Mirosul florilor din gr dina de iarn accentua iluzia unei caldeă ă nop i meridionale. Dar sim mîntul fericirii pierdute nu-i p r sea nici atunci.ţ ţă ă ă

– Sper c nu v deranjez, auzir într-o sear glasul lui Sauer. Pute i s mă ă ă ă ţ ă ă felicita i! Am un b iat!ţ ă

Stirner şi Elsa se ridicar tulbura i.ă ţ– M-am z p cit! Puteam s v dau nu telefon, urm Sauer. Era palid deă ă ă ă ă

oboseal , dar fericit. N-am închis un ochi toat noaptea. Prin ce emo ii amă ă ţ trecut!… Acum… Emma a adormit…

– Şi… totul e bine?– A avut o naştere grea şi e foarte sl bit . Şti i, complica iile la rinichi.ă ă ţ ţ

Medicii spun c va trebui s plece în sud şi, probabil, pentru mai mult vreme.ă ă ă Dar nu vrea s plece f r mine. V-aş ruga s -mi da i un concediu.ă ă ă ă ţ

Se uita rug tor cînd la Stirner, cînd la Elsa.ăStirner se gîndea.– Bineîn eles. Nu-i aşa, Ludwig? spuse Elsa.ţ– Î i dau r spuns peste dou zile. Cred c se aranjeaz . Pîn una-alta, d -ţ ă ă ă ă ă ă

mi voie s te felicit pentru venirea pe lume a lui Sauer-junior.ăSauer se înclin .ă– Ierta i-m , sînt foarte gr bit.ţ ă ăIeşi repede, l sîndu-i pe cei doi duşi pe gînduri.ă

IV. PSIHOZ ÎN MASĂ Ă

Trecur dou zile, trecu şi o s pt mîn , dar de plecarea lui Sauer şi aă ă ă ă ă Emmei tot nu putea fi vorba. Stirner aproape c nu ieşea din camera lui. Era totă mai moroc nos şi preocupat. Adio serile de muzic din sala mare! Elsa ar fi vrută ă uneori s coboare la el, dar ceva o oprea. R t cea singur prin sala mare şiă ă ă ă frîngîndu-şi mîinile şoptea:

– Nu mai pot, nu mai pot…La sfîrşitul s pt mînii, chipul lui Stirner începu s p leasc în mintea ei, iară ă ă ă ă

cînd reuşea s şi-l reînvie, i se p rea str in, ba chiar odios.ă ă ăI se întîmpla tot mai des s priveasc nedumerit în jur, de parc s-ar fiă ă ă ă

aflat pentru întîia oar în aceast cas . Gîndul îi zbura mereu la Sauer… „Dragulă ă ă meu Otto, de cînd nu te-am v zut!…" Uitase c -i c s torit, c are un copil. Cînd îlă ă ă ă ă întîlni într-o sear , îl privi cu atîta duioşie, încît tîn rul se opri mirat, apoi c zu peă ă ă gînduri, cu aerul unui om care se c zneşte s -şi aminteasc ceva.ă ă ă

– Otto, îl chem ea duios, de o veşnicie n-am mai stat de vorb … De ce mă ă ă ocoleşti? Şi, apropiindu-se, ad ug în şoapt : Sînt atît de singur … îmi lipseştiă ă ă ă mult, Otto…

Erau singuri în camer .ăOtto se l s pe un scaun lîng Elsa şi-şi frec fruntea cu mîna. Cuvintele eiă ă ă ă

calde r scolir amintiri adormite. Fa a b rbatului tr da o lupt chinuitoare.ă ă ţ ă ă ă

Deodat un gînd îi însufle i privirea. O prinse de mîn şi, privind-o galeş, rosti cuă ţ ă glas întret iat:ă

– Da, draga mea, ai dreptate! Elsa, scumpa mea! Cum de am putut s teă uit? Nu ştiu ce se petrece cu noi dar, uite, în clipa asta parc mi-a luat cineva ună v l de pe ochi, parc acum te rev d, dup o lung desp r ire… Unde ai fost,ă ă ă ă ă ă ţ Elsa? Ce-ai f cut în tot acest timp?ă

Nu se mai s turau uitîndu-se unul la altul, ca şi cum într-adev r s-ar fiă ă reg sit dup o lung şi grea desp r ire.ă ă ă ă ţ

Vorbeau de dragoste, de chinul singur t ii, de bucuria revederii…ă ăţCeasul b tu o dat , apoi înc o dat , trezind ecouri în od ile pustii, iar eiă ă ă ă ă

vorbeau mereu, uitînd de tot şi de toate.Nu-şi f ceau planuri, nu r scoleau trecutul, nu se gîndeau la viitor. Pur şiă ă

simplu se îmb tau de fericirea acelor clipe, orbi i de raza de lumin careă ţ ă str punsese pe neaşteptate bezna ce înv luia gîndurile şi sim mintele loră ă ţă adev rate. Şi din nou se auzi pendula.ă

– Vai, e miezul nop ii, se sperie Elsa. Pe mîine, scumpule… Şi ea, cea dintîi,ţ îl îmbr iş pe Sauer şi-şi lipi buzele de ale lui într-o lung şi p timaş s rutare.ăţ ă ă ă ă ă

Dar acest „mîine" nu mai veni.Stirner, absorbit de munc , îi sc pase de sub influen a lui, dar numaiă ă ţ

pentru scurt timp. Lucra la un aparat cu ajutorul c ruia avea s -şi extindă ă ă puterea asupra oamenilor. O serie de complica ii survenite pe parcurs, ca şiţ proiectele lui noi, de propor ii colosale, f ceau acest aparat indispensabil.ţ ă

Gra ie m surilor luate, produc ia întreprinderilor industriale acaparateţ ă ţ crescuse enorm, m rfurile se ieftineau şi pia a intern era suprasaturat de ele.ă ţ ă ă Stirner se pomeni în fa a unei dezastruoase crize de supraproduc ie. Exista oţ ţ singur salvare: cucerirea pie elor externe. Pentru aceasta îns trebuiau biruiteă ţ ă obstacole uriaşe. Temîndu-se de concuren a m rfurilor sale ieftine, celelalteţ ă state recurseser la puternice bariere vamale. Aceste bariere trebuiau înl turateă ă cu orice pre . R zboiul economic cu concuren ii din str in tate intrase într-unţ ă ţ ă ă stadiu care implica pericolul unui conflict armat. Dar lui Stirner nu-i era deloc uşor s declare un r zboi adev rat. E drept c f cea ce voia cu guvernul. Totuşi,ă ă ă ă ă se putea aştepta la orice surpriz din partea miniştrilor nesupraveghea i, li vaă ţ strivi pe to i şi va r mîne el singur, cîrmuitor unic şi absolut al rii! Va supuneţ ă ţă voin ei sale milioane de oameni, le va sugera c un r zboi este necesar, şi ei seţ ă ă vor duce bucuroşi la moarte, cum se duceau solda ii lui Napoleon!…ţ

Pentru aceasta avea nevoie de o arm extrem de puternic , o arm „cuă ă ă b taie lung ", care s subjuge gîndurile şi voin a oamenilor… Lucrînd cu îndîrjireă ă ă ţ la crearea noului aparat, îi neglijase un timp pe cei din jur.

Chiar în ziua cînd Elsa şi Sauer se desp r ir cu o lung s rutare, Stirneră ţ ă ă ă pusese la punct noul aparat. Frînt de oboseal , adormi, iar noaptea, trezindu-se,ă îşi aduse aminte de Elsa şi de Sauer. Atîta fu de-ajuns ca în inimile lor s seă produc o schimbare radical . Sauer îşi adora din nou „p puşica" şi copilul, iară ă ă Elsa murmura cu duioşie în somn numele lui Stirner.

Diminea a coborî în cabinetul so ului ei, îl s rut pe frunte şi-i spuse:ţ ţ ă ă– Drag Ludwig, dou lucruri vreau s te rog…ă ă ă– Nu mai spune! Chiar dou ?… Porunc , st pîn !ă ă ă ă– A venit Gottlieb…– Iar şi?ă– Nu b trînul, ci Rudolf.ă– P i sta-i taic -s u întreg! Pariez c tot dup bani a venit. Am ghicit?ă ă ă ă ă ă– Rudolf s-a certat cu b trînul cînd a aflat c a luat de la noi dou sute deă ă ă

mii şi lui nu i-a dat nici un ban. Acum ne roag …ă– Exclus!– Dar sîntem atît de boga i! Ce conteaz …ţ ă– Tocmai de-aia! S arunci o poman unui b trîn, treac -mearg , dar dacă ă ă ă ă ă

îi d m ceva neispr vitului stuia, ne aprindem paie în cap. O s -şi închipuie c l-ă ă ă ă ăam jefuit, c acum ne mustr conştiin a şi nu mai sc p m de el. O s încerce să ă ţ ă ă ă ă ne şantajeze… B trînul s-a mul umit cu cît i-am dat, pe cînd Rudolf… sta-iă ţ Ă primejdios! Nu, nu, draga mea. În interesul t u, refuz s-o fac!ă

– Bine, dar… aproape c i-am f g duit…ă ă ăStirner se gîndi. În diminea a aceea era bine dispus. O idee poznaş îl f cuţ ă ă

s zîmbeasc .ă ă– Las , Elsa, c discut eu cu el, aici, fa de tine. Ia loc, te rog… şi iart -mă ă ţă ă ă

o clip . Trecu în camera lui şi se întoarse imediat. Am s -i joc o fars , s -i taiă ă ă ă pofta s mai calce pe-aici. Aş fi putut s -l fac s uite c exist m pe lume, dar nu-ă ă ă ă ămi convine s m resc prea mult num rul „tutela ilor", încheie Stirner, f r s -iă ă ă ţ ă ă ă explice Elsei sensul acestor cuvinte.

Porunci valetului s -l pofteasc pe domnul Gottlieb.ă ăAcesta nu avea deloc aerul unui solicitator. În inima lui, l comia care îlă

adusese aici se lupta cu înfumurarea.– Ia loc, tinere domn. Ai nevoie de bani?Rudolf sim i c -şi iese din fire, dar reuşi s se st pîneasc . Numai fa a luiţ ă ă ă ă ţ

pistruiat se f cu roşie ca focul.ă ă– Da, îmi trebuie bani, r spunse el f r s se aşeze, şi am, cred, destuleă ă ă ă

motive s vi-i pretind…ă„Ce dobitoc! gîndi Stirner. Şi-a şi dat c r ile pe fa ."ă ţ ţă– Domnule Gottlieb, dac pui problema în felul acesta, te poftesc s teă ă

adresezi instan elor în drept şi s demonstrezi acolo în ce m sur sînt întemeiateţ ă ă ă preten iile dumitale.ţ

– În afar de norme juridice mai exist şi norme etice, debit Rudolf o frază ă ă ă dinainte preg tit . Sub raport moral, drepturile mele nu se cer demonstrate.ă ă

– Tinere, noi nu sîntem institu ie filantropic .ţ ă– Ascult ! Cu mine nu- i merge! izbucni Rudolf. Ori îmi dai cît î i cer, ori…ă ţ ţ– Aha, m amenin i? În cazul acesta am s te dau afar cu toate onorurile.ă ţ ă ă

Fluier . În camera de al turi se auzir paşi moi dar ap sa i. O namil deă ă ă ă ţ ă urs intr , leg nîndu-se în dou picioare, se apropie de Rudolf şi, proptindu-se cuă ă ă labele în pieptul lui, începu s -l împing spre ieşire.ă ă

Alb ca varul la fa şi tremurînd de groaz , Rudolf, cînd se v zu lîng uş ,ţă ă ă ă ă f cu stînga împrejur şi o rupse la fug , ipînd ca din gura de şarpe. Ursul - după ă ţ ă el.

Elsa se sperie şi ea, dar Stirner, r sturnat în fotoliu, se pr p dea de rîs.ă ă ă– Aşa eşti sigur c ai sc pat de vizitatorii nepofti i. sta nu mai calc pe-ă ă ţ Ă ă

aici…Sun telefonul.ă– Da, Stirner! A, tot dumneata eşti, domnule Gottlieb! N-o s mi-o ier iă ţ

niciodat ? Ei, nu mai spune! Şi ce dac eşti bun ochitor?… Oricum, nu teă ă sf tuiesc s mai calci m car prin preajma casei. Te previn c am dat ordină ă ă ă amicilor mei patrupezi s te sfîşie în buc i ca pe un ied dac mai apari. Cum? L-ă ăţ ăam omorît pe unchiul dumitale? Şi eu care n-am ştiut nimic!… M rog, teă priveşte!… N-ai decît… E un cretin sinistru, bomb ni Stirner, punînd receptorul laă loc.

– Vai, Ludwig, se poate s -l sperii în halul sta?ă ă– E cea mai inofensiv arm din arsenalul luptei dintre oameni… Dar parcă ă ă

mai voiai s m rogi ceva?ă ă– Nu ştiu dac …ă– Fii liniştit . Oricare ar fi cel de-al doilea protejat, nu-l trimit în bra eleă ţ

ursului. Ascult!…– E vorba de Emma. Am fost s-o v d. M implor s -i dau concediu luiă ă ă ă

Sauer ca s plece amîndoi în sud. Trebuie s se trateze neap rat, şi nu vrea să ă ă ă se despart de el.ă

– Acum da, se poate. M descurc şi f r Sauer. Frunz rind ziarele deă ă ă ă diminea , repet : Acum se poate. Apropo, ai v zut asta? Nostim, nu? Citeşteţă ă ă tare.

Elsa lu ziarul şi citi articolul însemnat de Stirner cu creion roşu.ă

PSIHOZ IN MASĂ ĂIeri sear s-a observat în oraşul nostru un fenomen ciudat. La orele 23,ă

timp de cinci minute, mai mul i oameni - num rul lor n-a fost înc precizat, darţ ă ă se presupune c se apropie de zece mii - au sim it încol ind în mintea lor o ideeă ţ ţ fix sau, mai precis, au fost obseda i de melodia binecunoscutului cîntec: „Ach,ă ţ du lieber Augustin". Obsesii de acest gen sînt destul de frecvente la persoanele nervoase. Surprinde îns r spîndirea şi simultaneitatea fenomenului. Şi unul dină ă reporterii noştri a c zut prad acestei obsesii. S -i d m cuvîntul:ă ă ă ă

– M aflu la cafenea cu un prieten, cunoscut critic muzical, adept fervent ală muzicii clasice. Prietenul se plîngea c de la o vreme gusturile publicului las deă ă dorit, c scenele sînt n p dite de jazz-uri barbare, în timp ce operele clasiciloră ă ă Mozart, Beethoven, Bach sînt tot mai rar interpretate. Îl ascultam cu luare-

aminte, fiind eu însumi un iubitor al muzicii clasice, cînd deodat m pomenescă ă fredonînd în gînd: „Oh, du lieber Augustin!… Dac ar afla, mi-am spus eu cuă groaz , nu mi-ar mai vorbi toat via a! Criticul continua s vorbeasc , dară ă ţ ă ă aveam impresia c şi pe el îl fr mînt ceva… Din cînd în cînd scutura din cap caă ă ă pentru a alunga o musc sîcîitoare. Pe fa a lui se citea spaima şi nedumerirea. Înă ţ sfîrşit t cu şi începu s bat cu linguri a în pahar. Stupoare: b tea tactulă ă ă ţ ă melodiei care îmi umbla şi mie prin cap. M-a str fulgerat o b nuial , dar nuă ă ă îndr zneam s i-o dest inui.ă ă ă

Ce a urmat, a uluit toat lumea din local.ăDirijorul a anun at: „Poetul şi ranul" de Souppe, a ridicat bagheta şi a datţ ţă

semnalul de începere. Ei bine, orchestra a început s cînte: „Oh, du lieberă Augustin"!… Şi, v rog s re ine i, în acelaşi ton. Eu, criticul, lumea de laă ă ţ ţ celelalte mese. am s rit to i în picioare şi am r mas aşa cam un minut, paraliza iă ţ ă ţ de surpriz . Apoi am început s cînt m şi noi, de-a valma, gesticulînd; aceeaşiă ă ă melodie ne obseda pe to i. Exact peste cinci minute fenomenul a încetat.>>ţ

Dup informa iile de care dispunem, aceeaşi obsesie a cuprins aproapeă ţ întreaga popula ie a cartierelor din preajma Pie ei Bursei şi Str zii B ncilor. Mul iţ ţ ă ă ţ cîntau melodia pe strad , uitîndu-se îngrozi i unul la altul. La oper , în loculă ţ ă duetului: „O noapte de iubire", Faust şi Margareta s-au pomenit cîntînd în acompaniamentul întregii orchestre: „Ach, du lieber Augustin". Cî iva spectatoriţ au înnebunit subit şi au fost interna i la ospiciu.ţ

Care s fie cauza ciudatei epidemii? S-au emis mai multe ipoteze. Reputa iă ţ oameni de ştiin opineaz pentru o psihoz în mas al c rei mod de propagareţă ă ă ă ă nu a fost înc elucidat. Deşi «maladia» s-a manifestat într-o form inofensiv ,ă ă ă îngrijorarea publicului este lesne de în eles. Întotdeauna necunoscutul,ţ inexplicabilul inspir team şi stîrneşte imagina ia. Exist şi temerea c maladiaă ă ţ ă ă s-ar putea repeta în forme mai grave. Cum s-o comba i? Cum s te fereşti de ea?ţ ă Nimeni nu ştie, aşa cum nimeni nu-i cunoaşte cauzele. O comisie format dină oameni de ştiin , din care fac parte şi reprezentan i ai parchetului, încearc sţă ţ ă ă l mureasc misterul melodiei ce a ajuns s terorizeze publicul. S-ar putea caă ă ă fenomenul s nu fie atît de grav şi îngrijor tor cum îşi închipuie unii…ă ă

Elsa se uit mirat la Stirner.ă ă– Ce înseamn asta, Ludwig?ă– Asta înseamn , scumpo, c totul e în regul ! Şi-acum hai la mas .ă ă ă ă

V. COMITETUL SALV RII PUBLICEĂ

În ciuda asigur rilor liniştitoare ale ziarelor, misterioasa întîmplare cuă veselul cîntec german se dovedi doar începutul unei adev rate epidemii deă demen în mas .ţă ă

La mai pu in de o s pt mîn se petrecu un fenomen similar, mai grav însţ ă ă ă ă şi de mai mari propor ii, care alarm nu numai marele public, ci şi guvernul.ţ ă

Exact la ora 12, într-o zon a oraşului, perfect delimitat , se opri pentru ună ă singur minut orice mişcare. Ai fi putut crede c are loc o scurt grev de protest,ă ă ă perfect organizat .ă

În institu ii, munca încet ca la semnalul unei baghete magice. Func ionariiţ ă ţ se oprir din scris, de parc paralizia le-ar fi înc tuşat mîinile.ă ă ă

În magazine, vînz torii încremenir cu marfa întins spre cump r tori,ă ă ă ă ă mu i, cu gurile c scate şi cu zîmbetul profesional pe buze. În restauranteţ ă muzican ii, cu arcuşurile în mîn , încremenir ca nişte statui, aşa cum i-aţ ă ă surprins inexplicabilul fenomen; la fel şi consumatorii - care cu ceaşca ridicat ,ă care cu furculi a dus spre gur .ţ ă ă

Str zile şi pie ele cuprinse de ciudata paralizie aveau un aspect straniu.ă ţ Iat , de pild , doi gardieni escortînd un arestat. Acesta ar putea s fug deă ă ă ă paznicii lui împietri i, dac n-ar fi încremenit şi el cu un picior în aer. În pia , unţ ă ţă b ie aş zdren ros, cu picioarele r şchirate a fug şi cu trupul aplecat înainte,ă ţ ţă ă ă întinde mîna s fure o pl cint . Precupea a se repede la el ca o cloşc ce-şiă ă ă ţ ă ap r puii de uliu. Dinamismul şi expresivitatea acestui grup ar fi stîrnit invidiaă ă oric rui sculptor. P rea o scen de pantomim , surprins de un aparat deă ă ă ă ă fotografiat…

Pe str zi îns , aceast paralizie în mas avu urm ri dezastruoase.ă ă ă ă ă Nenum rate victime se semnalar mai ales la limitele zonei. Cînd un pietonă ă p trundea în interiorul acestor limite r mînea stan de piatr , în timp ce de oă ă ă ă parte şi de cealalt a zonei circula ia se desf şura normal. Automobilele careă ţ ă p trundeau din vitez în „zona moart " o str b teau în virtutea iner iei, ajungîndă ă ă ă ă ţ de partea cealalt . Dar în cele cîteva clipe cît dura „traversarea", şoferul şiă pasagerii nu erau capabili nu numai s fac o mişcare, dar nici m car să ă ă ă gîndeasc . De aceea automobilele nu virau la coturi, se izbeau de ziduri, seă tamponau, se înc lecau, îngr m dindu-se în şiruri lungi. Deraiar dou trenuriă ă ă ă ă urbane. Unul dintre ele, sf rîmînd parapetul, se pr buşise în mijlocul str zii.ă ă ă

N-apuc popula ia s se dezmeticeasc bine, c o lovi o alt n past : ună ţ ă ă ă ă ă ă val de furie bîntui oraşul timp de cinci minute. Era un fel de frenezie paroxistic .ă De data aceasta nebunia se manifest printr-un singur r cnet: „R zboi!"ă ă ă

– Vom lupta pîn la victorie! Moarte duşmanilor! urlau b rba ii, agitîndă ă ţ bastoane şi umbrele, ipau isteric femeile, r cneau b trînii şi copiii - intonîndţ ă ă distonant imnul na ional. Chipurile lor erau fioroase. P reau ame i i de sînge şiţ ă ţ ţ se n pusteau, gloat , în neştire, de parc ar fi avut înaintea ochilor un duşmană ă ă de moarte.

– Vrem r zboi! Tr iasc r zboiul! Moarte sau victorie!!! Atît de mult doreauă ă ă ă s se arunce în lupt , s ucid , s vad sînge curgînd, încît pe str zi se iscară ă ă ă ă ă ă ă înc ier ri cumplite. Se b teau b rba ii, copiii. Cîteva femei.t b rîr asupra uneiă ă ă ă ţ ă ă ă doamne corpolente, pe care o luar drept str in , şi o b tur cu umbrelele deă ă ă ă ă r maser din ele numai spi ele strîmbate. Cu fe ele palide, cu ochii sc p rînd deă ă ţ ţ ă ă

ur , f r p l rii şi cu p rul fluturînd în vînt, femeile îşi maltratau victima cu un felă ă ă ă ă ă de voluptate sadic . B rba ii erau la fel de b nuitori. Peste tot li se n z reau că ă ţ ă ă ă ă v d spioni. Un grup întreg opri o ambulan , convinşi c bolnavul pe care-lă ţă ă transport e un agent str in. Îi smulser nenorocitului bandajele de pe trupul plină ă ă de arsuri şi, f r s se sinchiseasc de ipetele lui sfîşietoare, scormonir subă ă ă ă ţ ă pansamente, c utînd documente secrete.ă

În starea în care se aflau, absolut to i - b rba i, femei, b trîni, copii - s-ar fiţ ă ţ ă dus f r şov ire la lupt , f r s le pese de primejdie şi mîna i de un singur gînd:ă ă ă ă ă ă ă ţ s ucid .ă ă

Criza de nebunie încet la fel de brusc precum începuse.ăOamenii se cutremurau la vederea r ni ilor şi schingiui ilor ce z ceau peă ţ ţ ă

trotuare şi pe caldarîm, în b ltoace de sînge, apoi îşi priveau hainele sfîşiate,ă p rul r v şit, şi nu puteau în elege ce i-a apucat.ă ă ă ţ

Curînd dup aceea comisia pentru cercetarea „cazului obsesiei muzicale înă mas " fu transformat într-un comitet al salv rii publice.ă ă ă

Al salv rii!… Dar de cine? Mister! Nimeni nu se mai îndoia c un duşmană ă nev zut - poate om, poate microb - amenin societatea cu un pericol cumplit,ă ţă f r precedent în istorie. Acest duşman p rea diriguitorilor rii mai primejdiosă ă ă ţă decît r zboaiele şi revolu iile, tocmai pentru c era necunoscut. Nimeni nu ştiaă ţ ă de unde va veni dezastrul şi cum ar putea fi prevenit. Domnea o stare de extrem surescitare. Zilnic se înregistrau sute de sinucideri. Zilnic zeci deă oameni îşi pierdeau min ile. Guvernul şi presa f ceau eforturi titanice pentru aţ ă men ine cursul normal al vie ii. Nu numai statul era amenin at s seţ ţ ţ ă pr buşeasc . Se cl tinau înseşi temeliile vie ii în comun, iar societatea tindea să ă ă ţ ă se transforme în balamuc.

În capital , tensiunea ajunsese de nesuportat. Totuşi, cî iva indivizi veroşiă ţ şi mai pu in impresionabili lansau dinadins zvonuri care de care mai n struşnice,ţ ă pentru a stîrni şi mai mult panic .ă ă

– În cîteva zile e de aşteptat o recrudescen a bolii. De ast dat ne vomţă ă ă strînge de gît unii pe al ii.ţ

– Ni se va opri respira ia şi vom muri sufoca i în chinuri groaznice…ţ ţ– Toat lumea va adormi şi nimeni nu se va mai deştepta din somnulă

acela!Erau crezu i.ţDup cele întîmplate, orice p rea cu putin .ă ă ţăOamenii îşi vindeau pe nimic casele şi lucrurile (cump rate, bineîn eles, deă ţ

autorii zvonurilor) şi se refugiau în regiuni neatinse de molim .ăComitetul salv rii publice îşi inea ultrasecretele şedin e aproape f ră ţ ţ ă ă

întrerupere. Şi ca s nu fie descoperi i de duşmanul nev zut - orice-ar fi şi oricineă ţ ă ar fi el - curajoşii membri ai comitetului se întruneau în subsolul prim riei. Cuă toate c membrii comitetului se consultau zi şi noapte, prin rota ie, misterulă ţ r mînea nedezlegat.ă

P rerile exper ilor invita i pentru consult ri erau împ r ite.ă ţ ţ ă ă ţ

Psihiatrii presupuneau c este vorba de o hipnoz în mas . Aceast teorieă ă ă ă putea explica într-un fel r bufnirea sîngeroaselor instincte r zboinice, dară ă „obsesia muzical ", de propor ii mult mai mari, în nici un caz nu putea fi produsă ţ ă prin hipnoz . De aceea, chiar aşa inofensiv cum p rea, obsesia muzical eraă ă ă ă considerat de exper i mult mai îngrijor toare decît surescitarea brusc aă ţ ă ă mul imii de pe strad . Ştiin a cunoaşte exemple de emo ii molipsitoare cuţ ă ţ ţ exterioriz ri spectaculare, cunoaşte cazuri de izbucnire gregar a unor paniciă ă distrug toare, ca urmare a hipnozei În mas . Forme „latente" de hipnoz înă ă ă mas îns nu s-au mai pomenit.ă ă

Referirile la „minunile" s vîrşite de fachiri cu ajutorul hipnozei în mas nuă ă puteau fi luate în considera ie, mai întîi pentru c nu au fost verificate şi niciţ ă studiate, şi-apoi pentru c nu aveai cum s discerni adev rul de n scocirileă ă ă ă c l torilor.ă ă

Nici „ipoteza microbian " nu se confirma.ăExamenul clinic al victimelor noului „morb" nu d du rezultatele scontate.ă

Nici un microb sau virus cunoscut ştiin ei nu fu depistat.ţ– Explica ia trebuie c utat în cu totul alt direc ie, sus ineau ingineriiţ ă ă ă ţ ţ

electricieni. Cu siguran c este vorba de unde de radio recep ionate nemijlocitţă ă ţ de organismul omului.

– Oameni-radioreceptori? ricanau inginerii b trîni. E ceva de domeniulă fanteziei!

– Şi despre radio se spunea aşa! parau primii.B trînii ridicau din umeri.ă– Vrem dovezi!– Le ve i avea!ţŞi, asemenea colegilor medici, se apucar şi ei de experien e.ă ţÎn timp ce oamenii de ştiin , închişi în laboratoare, sperau s dezlegeţă ă

misterul cu ajutorul microscoapelor şi al tuburilor catodice, un alt membru al comisiei, Johann Kranz, urm rea o pist proprie. El nu era savant, ci doar ună ă inspector de poli ie. Avea îns mult experien profesional şi mul i îl socoteauţ ă ă ţă ă ţ inteligent. Kranz nu se întreb cine e duşmanul. Microb sau om, el trebuieă descoperit prin vechile şi încercatele metode care l-au c l uzit nu o dat spreă ă ă int : cercetarea urmelor crimei!ţ ă

Atîta îl interesa. Or urme erau cu duiumul. Totul e s ştii s te foloseşti deă ă ele. Şi Kranz se aşternu pe treab , stimulat de gravitatea şi de misterul careă înv luia toat afacerea, ca şi de ambi ia de a o lua înainte „ochelariştilor deă ă ţ c rturari".ă

Veghea nop i în şir în biroul s u spa ios, plin de „trofee" - fotografii deţ ă ţ asasini, amprente digitale, şperacle, tot felul de probe materiale - sistematizînd ştirile ap rute în ziare şi rapoartele poli iei despre ultimele evenimente.ă ţ

Aprindea igar de la igar şi înota în nori de fum. Din cînd în cîndţ ă ţ ă deschidea larg ferestrele, pentru a aerisi camera. Trecea pe o hart mare aă

oraşului nişte linii punctate, ele parc ar fi şi ajuns s -l urm reasc pas cu pas peă ă ă ă criminal.

– Gata! exclam el cînd, în sfîrşit, dou din aceste linii se întîlnir , formîndă ă ă un unghi obtuz.

Era ora patru diminea a. Împ turi în grab planul, îl puse într-o servietţ ă ă ă roas , sun dup maşin şi goni spre prim rie.ă ă ă ă ă

– Domnilor, misterul se limpezeşte 1 stric el, dînd buzna în sala boltit deă ă la subsol.

Întreaga asisten , destul de numeroas cu toat ora matinal , începu sţă ă ă ă ă se agite.

– A i dezlegat misterul? se bucur unul din membrii comitetului.ţ ă– Am spus c misterul începe s se limpezeasc , atît! îl readuse la realitateă ă ă

Kranz. Am g sit vizuina criminalului, fie el microb sau om, am g sit focarul deă ă unde porneşte misteriosul fluid. În timp ce vorbea, scoase harta şi, desf cînd-o, oă întinse pe mas . Metoda mea e foarte simpl : am sistematizat tot materialulă ă referitor la aceste întîmpl ri inexplicabile, pentru a putea delimita sectoareleă cuprinse de „demen a epidemic ". Iat rezultatele. Din „obsesia muzical " n-amţ ă ă ă scos cine ştie ce. Ea s-a întins pe o raz de vreo doi kilometri. Dep şind această ă ă circumferin , ea sl bea treptat, ca la o dep rtare de trei kilometri de centrulţă ă ă sectorului s nu se mai înregistreze nici un caz. Focarul se afl undeva între Pia aă ă ţ Bursei şi Strada B ncilor. Aici obsesia a fost atît de puternic , încît oamenii auă ă cîntat melodia cu glas tare. Din p cate, n-am reuşit s precizez matematică ă centrul sectorului lovit, pentru c din chestionarea cet enilor n-a rezultat destulă ăţ de limpede grada ia obsesiei. Persoane care se aflau în acelaşi loc fac declara iiţ ţ destul de contradictorii, ceea ce se datoreşte, b nuiesc, unor factori subiectivi.ă

– Atîta tot? se auzi un glas dezam git.ă– În ce priveşte primul caz, da. A doua r bufnire mi-a furnizat un materială

mult mai bogat. Fluidul s-a propagat într-o singur direc ie, cuprinzînd un sectoră ţ relativ îngust, şi s-a oprit într-un punct precis. Ca un fel de raz sau de fasciculă de raze, care pornea cam dinspre banca „Elsa Glück".

Se isc rumoare.ă„Stirner!" „P i cine altul?!" „V-am spus eu?"ăNumele lui Stirner era deseori pomenit în discu iile purtate de comitet.ţ– S nu ne pripim, domnilor, spuse Kranz. Şi eu m-am gîndit întîi la Stirner.ă

Trebuia îns s verific. În acest scop, am aşteptat cu ner bdare „repriza"ă ă ă urm toare, pentru a-mi verifica teoria. În sfîrşit a izbucnit „demen a r zboinic ".ă ţ ă ă Şi ea a str b tut oraşul ca o raz , ajungînd pîn la cl direa lui Gottlieb, careă ă ă ă ă acum apar ine Elsei Glück. Numai c liniile, cele dou linii, se intersecteazţ ă ă ă undeva în spatele b ncii Elsa Glück, într-o cl dire vecin . Uita i-v şiă ă ă ţ ă dumneavoastr .ă

– Şi ce se afl în cl direa aceea?ă ă– Restaurantul „Empire"! Acolo trebuie c utat. Kranz lovi cu palma-i grasă ă

peste hart , de parc ar fi vrut s striveasc o musc .ă ă ă ă ă

Argumentele lui Kranz erau simple şi conving toare. Dup o scurtă ă ă consf tuire, comitetul hot rî s ordone o descindere la restaurantul „Empire" şiă ă ă la hotelul aflat în aceeaşi cl dire.ă

Cîteva dispozi ii telefonice şi o întreag armat poli ieneasc porni spreţ ă ă ţ ă „Empire".

Cl direa fu împresurat . Poli iştii îi perchezi ionar cu de-am nuntul peă ă ţ ţ ă ă locatari, vîrînd spaima în ei, întoarser localul şi hotelul cu susul în jos, r scoliră ă ă podul şi pivni ele. Degeaba! Kranz era cam plouat, dar nici prin gînd nu-i treceaţ s dezarmeze.ă

– Poate c toat t r şenia a fost dirijat din local de vreun client.ă ă ă ă ăNu era exclus.Cei perchezi iona i primir ordin strict s -şi in gura, cî iva suspec i furţ ţ ă ă ţ ă ţ ţ ă

ridica i, pe obişnui ii localului poli ia îi puse sub o supraveghere discret .ţ ţ ţ ăDar cu toate m surile luate, a doua zi vuia oraşul. Mul imea a î ată ţ ţ ţ ă

devast localul şi proprietarul trebui s trag obloanele.ă ă ăKranz tot bomb nea şi înjura de mama focului.ă– Las c -i venim noi de hac! morm ia el. Oricine ar fi criminalul, el ştie că ă ă ă

i-am dat de urm . Şi mai ştie c , dac mai face vreo pozn , a treia linie îi vaă ă ă ă pecetlui soarta.

VI. UN ATAC RATAT

– Ce frumoas -i via a! S tot tr ieşti! Inima îmi cînt de bucurie. M simt înă ţ ă ă ă ă al şaptelea cer!

Tîn rul cu privirea înduioşat şi cu un zîmbet larg pe buze îmbr işă ă ăţ ă felinarul ca pe un bun prieten.

– Spune, felin raşule, spune dr gu ule! E cineva mai fericit ca mine?…ă ă ţ•bullet - Te ador! molf ia un moşneag sfrijit şi prost îmbr cat la urecheaă ă

unei tinere elegante. Iar ea îl s ruta pe obrajii epoşi şi-i şoptea:ă ţ– Sînt atît de fericit ! Am impresia c -l rev d pe tata… Dumnezeu s -lă ă ă ă

ierte. Sem na i atît de bine… Tat , t ticule!ă ţ ă ăLa cî iva paşi de ei se îmbr işau doi vechi adversari politici: un monarhistţ ăţ

şi un anarhist.– Via a e prea frumoas ca s ne duşm nim!ţ ă ă ăUn vagabond flenduros rupse o floare din gr din şi o oferi cu gra ie unuiă ă ţ

poli ist.ţ– Din partea mea, stimabile!Poli aiul, gras şi cu nasul vine iu, îl pup pe amîndoi obrajii şi lu mişcatţ ţ ă ă

darul.– S tr ieşti, b ie ic ! Florile şi cîntecele sînt sl biciunea mea!ă ă ă ţ ă ă– Dac -i aşa, hai s cînt m!ă ă ă– Hai!

Se aşezar pe iarb , fiecare cu bra ul pe dup umerii celuilalt, cu lacrimi înă ă ţ ă ochi, şi prinser a zice de inim albastr .ă ă ă

– Lua i, lua i totul! striga în extaz un bijutier vîrînd cu de-a sila înţ ţ buzunarele trec torilor inele, diamante, coliere de perle, ceasuri de aur. Doar n-oă s le iau cu mine în mormînt! Vreau s v bucura i aşa cum m bucur şi euă ă ă ţ ă acum! Jos mercantilismul! Tr iasc fericirea general !ă ă ă

La tribunal se d du o sentin de achitare într-un important proces politic,ă ţă cu toate c vinov ia acuzatului era evident . Procurorul, celebru prin ferocitateaă ăţ ă lui, în loc s -şi rosteasc rechizitoriul, îl îmbr iş pe acuzat şi, cu capul peă ă ăţ ă pieptul acestuia, murmur , plîngînd de fericire:ă

– Frate, prietene! Ce pl cut e s ier i şi s iubeşti!ă ă ţ ăChiar şi la abator, parlagiii înl n uiau cu bra ele grumajii boilor aduşi laă ţ ţ

t iere şi-i s rutau între ochi.ă ă– M dobitocule… spuneau ei. Te-ai speriat? Na, bea ni ic ap şi d o raită ţ ă ă ă ă

prin parcul de colo. E o iarb !… Şi florile po i s le m nînci. Ce vrei tu… S nuă ţ ă ă ă mai curg sînge! Fugi, şi fii fericit!ă

Toate acestea se întîmplar la numai cîteva zile dup devastarea localului.ă ă Geniul r u care pusese st pînire pe oraş sfida comitetul şi-şi b tea joc de; toateă ă ă m surile luate. Ca un fel de compensa ie pentru momentele de furioasă ţ ă demen şi pentru victimele cu care se soldase oprirea brusc a circula iei,ţă ă ţ duşmanul d dea acum oamenilor prilejul s guste o negr it fericire. Senza ia deă ă ă ă ţ beatitudine era atît de des vîrşit , încît cei care au încercat-o ar fi dat orice s seă ă ă repete. De data aceasta fiecare îşi amintea perfect de clipele tr ite şi multă ă vreme mai vorbir despre ele ca despre un paradis pierdut.ă

Fenomenul d dea îns şi mai multe motive de îngrijorare decît izbucnireaă ă de violen sîngeroas . Duşmanul necunoscut avea o putere extraordinarţă ă ă asupra sufletelor omeneşti. Inoculînd oamenilor otrava bucuriei sau a suferin ei,ţ putea face din ei nişte unelte oarbe ale dorin elor sale. Le putea d rui fericire,ţ ă sau dimpotriv îi putea tortura, schilodi, ori chiar ucide pe nesim ite, f r nici oă ţ ă ă împuşc tur … Situa ia p rea disperat .ă ă ţ ă ă

…În noaptea aceea membrii comitetului, deprima i şi t cu i în taini a lorţ ă ţ ţ adînc , se uitau neîncrez tori la Kranz, care sistematiza şi sintetiza dateleă ă asupra ultimelor evenimente, pentru a demarca sectorul cuprins de demen aţ fericirii.

Unul îşi pierdu r bdarea:ă– Ce faci, Kranz, acolo? Cum merge?– Cum nu se poate mai bine!Cineva pufni batjocoritor:– Poate vrei s spui: cum nu se poate mai r u!ă ă– Ba merge strun , par Kranz. De cînd sînt n-am avut o misiune atît deă ă

captivant . Sînt m gulit de cinstea care mi s-a f cut. Da, da!ă ă ăDegetele lui roşii, butuc noase, se mişcau repede, frunz rind rapoartele şiă ă

marcînd cîte un punct pe planul oraşului.

– Ca F t-Frumos din basme, urm el cu ifos, Kranz va sc pa oraşul deă ă ă zmeu şi i se va în l a un monument -- lui Kranz, fireşte, nu zmeului. He-he! Sauă ţ mai bine un grup monumental: Kranz, mîndru, cu lancea în mîn , iar la picioareleă lui se zvîrcoleşte zmeul!

– Î i mai arde de glume, omule? se mir procurorul, cel care cu cîteva zileţ ă înainte plînsese la pieptul acuzatului. În jurul nostru se petrec lucruri îngrozitoare. Dac de fiecare dat renun la acuzare, se duce statul de rîp .ă ă ţ ă

– Aşa sînt eu, ce vre i. Deforma ie profesional ! Glumesc şi-n fa aţ ţ ă ţ revolverului unui bandit… în fa a mor ii ori rîzi, ori fugi. Am spus şi repet: mergeţ ţ strun . Şi de data aceasta vîntul de nebunie a avut forma unei unde dirijate. Şiă s mi se fac pielea ciur, dac vîrful razei nu se îndreapt spre acelaşi punct! Maiă ă ă ă am vreo cinci rapoarte şi termin.

Membrii comitetului îl înconjurar cu sufletul la gur .ă ăSe aşternu o t cere încordat .ă ăÎn sfîrşit, Kranz trecu pe hart ultimele puncte.ă– Asta e!– Din nou banca „Elsa Glück"! exclam un func ionar de la interne.ă ţ– Da, din nou!Kranz împinse planul mai spre mijlocul mesei şi explic :ă– Observa i, v rog: acesta este fascicolul num rul unu, valul de nebunieţ ă ă

cînd s-a oprit toat circula ia, iar acesta e fascicolul num rul doi, demen aă ţ ă ţ r zboinic . Cele dou linii t iau cl direa b ncii şi se întîlneau la „Empire", undeă ă ă ă ă ă s-a operat cunoscuta descindere…

– Care a dat greş!– Era normal s dea greş; noi am pornit de la ipoteza unui singur punct deă

emisiune. Ei bine, în privin a aceasta fascicolul num rul trei este edificator!ţ ă Sectorul demen ei fericirii mi-a dezv luit eroarea f cut mai înainte. Undeleţ ă ă ă porneau din dou surse diferite, amîndou din cl direa b ncii Elsei Glück! După ă ă ă ă cum vede i, este o cl dire foarte lung . E de presupus c emi toarele se afl laţ ă ă ă ţă ă cele dou capete. Asta a şi f cut ca vîrful unghiului - presupunînd c exista oă ă ă singur surs - s coincid cu cl direa vecin . Unind îns linia unu cu linia trei,ă ă ă ă ă ă ă am ob inut un alt unghi. Acesta. E clar?ţ

Comitetul era în mare fierbere.– Nu v-am spus eu c -i isprava lui Stirner?ă– Pardon? Eu am spus-o mai întîi.– Tic losul! Mizerabilul! Acum îl avem în mîn !ă ă– Kranz, îl arest m chiar acum!ă– Acum, noaptea? De! S emi i un mandat de arestare nu-i mare lucru,ă ţ

r spunse Kranz, dar poate-i mai bine s aştept m pîn diminea a.ă ă ă ă ţ– De ce s mai aştept m? s ri procurorul, care nu putea s -i ierte luiă ă ă ă

Stirner ruşinoasa fraternizare cu acuzatul.– Nu avem de-a face cu un criminal obişnuit, aşa c trebuie s lu m toateă ă ă

m surile de prevedere şi s cump nim fiecare pas, ca s mergem la sigur.ă ă ă ă

Noaptea, cl direa b ncii este închis şi p zit cu str şnicie. Noaptea, oricît deă ă ă ă ă ă precau i am fi, tot vom face zgomot şi duşmanul se va pune în gard . Tocmai deţ ă aceea zic c e bine s ne ducem diminea a, la ora deschiderii, cînd sînt încă ă ţ ă pu ini clien i. Cî iva civili vor reuşi s treac neobserva i. Intr m cîte unul, ca sţ ţ ţ ă ă ţ ă ă nu d m de b nuit gardienilor şi func ionarilor. Dac am intrat, urc m fuga la etajă ă ţ ă ă şi, pîn s prind de veste, l-am şi umflat.ă ă ă

Deşi ardea de ner bdare, procurorul îi d du dreptate încercatului inspectoră ă de poli ie. Arestarea lui Stirner fu amînat pîn diminea a.ţ ă ă ţ

– Dar dac vre i s -mi şti i p rerea, urm Kranz, şi mai bine ar fi s maiă ţ ă ţ ă ă ă aştept m o zi…ă

– Ei, asta-i! se revolt un b trînel usc iv, cu ochelari. Era ministrul deă ă ăţ interne, care descinsese în persoan la comitet.ă

Kranz ridic din sprîncene.ă– Repet, excelen : trebuie cump nit fiecare pas. Nu putem întreprindeţă ă

nimic înainte de a studia temeinic planul casei. Unde pui paz , dac nu cunoştiă ă toate intr rile şi ieşirile? Şi ce faci dac nu ştii exact unde îl putem g si peă ă ă Stirner? Şi cîte şi mai cîte! Or toate acestea cer timp.

Toate fe ele se posomorir .ţ ăDeodat şeful poli iei se lovi cu palma peste frunte.ă ţ– Îmi permite i? Cred c am g sit solu ia! Domnilor, în sfîrşit ne-a zîmbitţ ă ă ţ

norocul! Chiar zilele trecute am angajat la cancelarie un tîn r, pe nume Rudolfă Gottlieb. A i auzit de el, nu-i aşa?ţ

– Cum s nu! Moştenitorul ghinionist. Nepotul r posatului bancher!…ă ă– Nici c i-ai fi putut dori o c l uz mai bun , Kranz, spuse zîmbind şefulă ţ ă ă ă ă

poli iei. În calitate de viitor moştenitor, el a cercetat cl direa, vorba ceea, dinţ ă pod pîn -n pivni . Iar pentru Stirner el nutreşte cele mai sincere sentimente deă ţă duşm nie. Este, într-un cuvînt, exact omul care ne trebuie.ă

– Şi de unde îl scoatem la ora asta?– Nimic mai simplu! Şeful poli iei d du un telefon şi în mai pu in de o or ,ţ ă ţ ă

Rudolf Gottlieb intra, buimac de somn, în subsolul prim riei.ăCum îi spuser pentru ce l-au chemat, se trezi de-a binelea. Îşi încleştaă

pumnii şi, cu ochii sc p rînd de ur , strig :ă ă ă ă– Ei, las c i-ar t eu ie, domnule Stirner!ă ă ţ ă ţŞeful poli iei radia.ţ– Domnule şef, i se adres Rudolf, v-aş ruga s -mi face i o mare favoare.ă ă ţ– Spune, prietene.– Vreau s r pun bestia cu mîna mea!ă ă– Cum aşa, f r anchet , f r judecat ? întreb cam cu jum tate de gură ă ă ă ă ă ă ă ă

ministrul justi iei. Nu dispunem înc de probe directe.ţ ă– Dup p rerea mea, domnilor, interveni energic procurorul, tîn rul nostruă ă ă

prieten are dreptate. Situa ia este prea grav ca s ne juc m de-a justi ia. Credţ ă ă ă ţ c nimeni nu se îndoieşte c tot ce s-a întîmplat este opera lui Stirner. Bineă ă spune Kranz! Nu avem de-a face cu un criminal obişnuit. De-aceea nu sîntem

obliga i s respect m procedura obişnuit . M gîndesc la securitatea statului şi aţ ă ă ă ă neamului! Dac umbl m cu m nuşi, s-ar putea ca la proces, în loc s rostescă ă ă ă rechizitorul, s -l pup pe Stirner şi s -i ofer o igar ! Cînd sînt în joc destineleă ă ţ ă patriei, ar fi o crim s risc m de dragul unor formalit i! Şi-apoi… hm!… sîntemă ă ă ăţ doar între noi… Stirner poate fi dat sc pat de sub escort . Unii dezaprobă ă ă aceast metod , dar dup mine nu-i vorba de nici o mistificare. Desfid pe-oricineă ă ă mi-ar spune c exist criminal care n-ar vrea s scape de pedeaps şi care n-ară ă ă ă profita de primul prilej s evadeze! în felul acesta, dintr-o lovitur ne-am şiă ă descotorosit de duşman!

– Chiar aşa! se gr bi s încuviin eze şeful poli iei.ă ă ţ ţ– Cine se ridic împotriva societ ii şi a statului trebuie scos de sub scutulă ăţ

legii!– Gottlieb, eşti bun ochitor? întreb Kranz.ă– Golesc tot înc rc torul într-un singur punct.ă ă– Ei, atunci… cu Dumnezeu înainte! exclam şeful poli iei.ă ţDiscutar pîn diminea a planul de atac. Vor merge patru inşi: Rudolfă ă ţ

Gottlieb, Kranz şi doi agen i dintre cei mai buni, care s constituie un fel deţ ă rezerv .ă

– E mai bine s fim pu ini, fu de p rere Kranz.ă ţ ăLa orele nou diminea a, micul detaşament înarmat cu pistoale automateă ţ

şi avînd instruc iuni precise era gata s treac la ac iune.ţ ă ă ţ– Cu dumnezeu înainte! le ur din nou şeful poli iei.ă ţP trunser f r nici o dificultate în cl direa b ncii, urcar la etaj şi, conduşiă ă ă ă ă ă ă

de Rudolf, se îndreptar spre cabinetul lui Stirner. Cîteva cuvinte strecurate înă şoapt , dar pe un ton care nu admitea replic , îi reduser la t cere şi-i pironiră ă ă ă ă locului pe servitorii întîlni i pe sc ri şi pe culoare.ţ ă

În cabinet nu se afla nimeni. Unul din agen i se post l intrare, cel lalt laţ ă ă ă uşa ce d dea în camera lui Stirner. Rudolf întredeschise uşa misterioasei înc periă ă şi strecur o privire în untru. Un pat, un dulap îngust şi o mas de toaletă ă ă ă formau tot mobilierul. Prin mijlocul înc perii trecea un paravan de stejar, destulă de masiv. Stirner tocmai se b rbierea în fa a oglinzii. Acest examen nu dură ţ ă decît o frac iune de secund . Dar n-apuc Rudolf s scoat revolverul, c doiţ ă ă ă ă ă cîini se n pustir la el. În acelaşi moment Stirner, care şedea cu spatele la uş , îlă ă ă v zu pe Rudolf în oglind . Dintr-un salt fu dincolo de paravan, deschise o uş şiă ă ă disp ru. Ap rîndu-se de z vozi - cuvîntul de ordine era s trag numai în Stirneră ă ă ă ă ca s nu dea alarma înainte de vreme - trecur dincolo de paravan şi b tur înă ă ă ă uş .ă

– Deschide, Stirner! strig Gottlieb. De ce te-ai speriat?ăUşa se deschise atît de repede încît Rudolf, care se opintise cu um rul, eraă

s vin în nas.ă ă– Uşor, s nu cazi! rosti calm Stirner. La loc, Falk! La loc, Bitch!ăSupuşi, cîinii se întinser cu boturile pe labe, clar f r a-i sl bi din ochi peă ă ă ă

cei doi.

– Î i stau la dispozi ie, domnule Rudolf Gottlieb, spuse Stirner, aşezîndu-seţ ţ la loc, în fa a oglinzii.ţ

Rudolf puse revolverul pe m su a de toalet , lu p m tuful şi-i s puniă ţ ă ă ă ă ă obrajii şi gîtul. Apoi se apuc s -l b rbiereasc .ă ă ă ă

Stirner d du capul pe spate şi Rudolf îl rase cu grij ne gît.ă ă– M cam sup r , Gottlieb… Ascute-l!ă ă ăRudolf trase briciul pe curea şi-şi v zu înainte de treab …ă ăKranz, al turi, în picioare, încremenise, în pozi ie de drep i, ca o santinel .ă ţ ţ ă– Mul umesc, Gottlieb. M-ai b rbierit clasa întîi. P cat de-aşa talent.ţ ă ă

Ascult -m pe mine, ar trebui s deschizi o frizerie. Apoi se întoarse spre Kranz.ă ă ă Dumneata?

– M numesc Kranz! Johann Kranz! La ordinele dumneavoastr ! învieă ă detectivul. Puse revolverul pe masa de toalet , lu o perie şi începu s cure eă ă ă ţ haina lui Stirner.

– Mul umesc! ine aici! D du fiec ruia cîte o pies m runt …ţ Ţ ă ă ă ă ăCu un „s v fie de bine, coane!", cei doi se înclinar slugarnic şi se traseră ă ă ă

spre uş .ăCum ieşir pe poarta cl dirii, fiecare apuc în alt direc ie.ă ă ă ă ţAgen ii - nic ieri.ţ ăKranz se duse întins la închisoare şi ceru pe un ton categoric s fieă

încarcerat. Directorul crezu c glumeşte, dar Kranz începu s zbiere la el.ă ă– Am dispozi ie scris de la domnul ministru s arestez pe oricine cred deţ ă ă

cuviin , aşa c … executarea! Te previn c sînt în exerci iul func iunii!ţă ă ă ţ ţDirectorul îi f cu pe plac. Apoi ceru telefonic o confirmare. I se r spunse,ă ă

c , dimpotriv , detectivul este aşteptat cu ner bdare la comitet. Kranz nici nuă ă ă voia s aud .ă ă

– Dac pune i mîna pe mine, trag! îi amenin el. Kranz m-a închis, Kranză ţ ţă s m elibereze!ă ă

Directorul se l s p gubaş.ă ă ă– Asta-i ori beat, ori icnit!ţKranz era înarmat, aşa c nu îndr znir s recurg la for .ă ă ă ă ă ţă– D -l dracului! S stea acolo pîn i s-o urî!ă ă ăKranz, din celul , îl pîndea prin vizor pe temnicer.ă– Tu ce p zeşti, b ? se r sti la bietul om. Cît o s mai stai acolo, în fundulă ă ă ă

culoarului?! Nu cunoşti regulamentul? Vino de controleaz lac tul, ca s nu fug!ă ă ăKranz era probabil o excep ie de la regula despre care vorbise procurorul:ţ

n-ar fi evadat nici în ruptul capului.Dintre to i cei care au luat parte la atacul ratat, numai Rudolf Gottlieb seţ

întoarse la comitet. Dar nu putur scoate nimic de la el. Pe fa a lui pistruiat ,ă ţ ă ciuda se îmbina cu nedumerirea.

La toate întreb rile r spundea invariabil:ă ă– L-am b rbierit!ă– Pe cine?

– Pe Stirner!Membrii comitetului se privir mira i.ă ţ– Poate vorbeşte la figurat… Ori poate în argou, asta înseamn c l-aă ă

omorît, presupuse ministrul.– N-am auzit o asemenea expresie, r spunse şeful poli iei, expert înă ţ

materie.– Domnule, dumneata s ne spui clar: Stirner e viu sau mort?ăRudolf se uita la ei cu ochi be i, apoi r spunse cu un zîmbet acru:ţ ă– E mai viu ca noi to i! L-am b rbierit cu perdaf! Dac dori i, v pot servi şiţ ă ă ţ ă

pe dumneavoastr . Deschid negreşit un salon de frizerie.ă

VIII. „TRILBYE"

Se afla în gr dina de var , cînd îi auzi paşii.ă ă– Ludwig, în sfîrşit! se bucur Elsa, întinzînd bra ele. M-ai uitat de tot!ă ţSe priveau ca dup o lung desp r ire. Într-adev r, nu se v zuser cam deă ă ă ţ ă ă ă

o lun şi în acest r stimp amîndoi s-au schimbat mult. Fa a lui Stirner seă ă ţ scofîlcise şi mai r u, ochii îi erau duşi în fundul capului, avea privirea neliniştit şiă ă o dispozi ie mai schimb toare ca înainte. Şi Elsa sl bise mult, de i se vedeau urîtţ ă ă oasele la gît; obrajii i se supseser . Privirea îi era vag , absent , mişc rileă ă ă ă automate, lipsite de vlag . Dar şi mai mult se schimbase l untric. Via a ei psihică ă ţ ă anormal o adusese într-o stare vecin cu dezintegrarea personalit ii. Gîndeaă ă ăţ dezlînat, în crîmpeie, f r şir. Trecea brusc de la euforie la triste e. Dintr-oă ă ţ femeie plin de via , se transforma tot mai mult într-un fel de robot.ă ţă

Aceasta se observa şi în timpul întîlnirilor cu Stirner: uneori se oprea brusc în mijlocul frazei, alteori, dimpotriv , era de o volubilitate febril .ă ă

Stirner se aşez lîng Elsa şi-şi lipi obrazul de al ei. Femeia îl mîngîie peă ă obrazul cel lalt.ă

– Catifea, nu? Rudolf Gottlieb m-a ras!– Cine!?! Gottlieb?!– Chiar el. Vrea s deschid o frizerie şi face exerci ii, b rbierindu-şiă ă ţ ă

prietenii.Rîse… strident, sacadat, f r veselie.ă ă– Nu în eleg, Ludwig. Glumeşti probabil.ţ– Nici nu-i nevoie s în elegi.ă ţIar dup o pauz :ă ă– Eşti foarte schimbat, dragul meu… Te surmenezi.– Aş, fleacuri!– Nu cumva ai necazuri?Stirner se ridic şi începu s se plimbe nervos de colo-colo.ă ă

– Dimpotriv , totul merge strun . E adev rat îns c sînt extenuat. Amă ă ă ă ă ajuns, la cap tul puterilor, murmur el închizînd ochii. Aş vrea s nu m maiă ă ă ă gîndesc la nimic, s uit. Elsa, eşti foarte rece cu mine.ă

Încruciş mîinile pe piept şi-şi împlînt privirea într-a ei.ă ăElsa p li, gura i se întredeschise şi r suflarea i se întret ie. Deodat , pradă ă ă ă ă

unei patimi mistuitoare, c zu gemînd la pieptul lui Stirner, îi încol ci gîtul cuă ă bra ele şi-i acoperi cu s rut ri ochii, fruntea, obrajii. Apoi îşi lipi gura de a lui şi-iţ ă ă muşc buzele.ă

Stirner o respinse brutal.– Ho! Ajunge! Potoleşte-te!Elsa se aşez supus . Elanul i se stinse brusc. Doar oboseal mai sim ea.ă ă ă ţ– Nu asta vreau! Nu… Ce chin! morm ia Stirner, zbuciumîndu-se întreă

palmieri. Spune-mi, Elsa, ce-ai f cut în ultimul timp?ă– M-am gîndit la tine, r spunse ea placid.ăStirner d du din cap ca un medic al c rui diagnostic se confirm .ă ă ă– Altceva?– Am citit. Un roman vechi pe care l-am g sit la bibliotec : „Trilbye". Îl ştii?ă ă

Swengali o hipnotizeaz pe Trilbye şi ea devine o juc rie în mîinile lui. Biata fat !ă ă ă Groaznic! S - i pierzi voin a, s faci tot ce i se ordon , s iubeşti la comand !…ă ţ ţ ă ţ ă ă ă

Stirner se încrunt .ă– M-am şi gîndit: ce bine c noi ne iubim, c ascult m numai de îndemnulă ă ă

inimii şi c sîntem ferici i.ă ţ– Eşti fericit ?ă– Da. Sînt fericit , r spunse Elsa cu aceeaşi moliciune în glas. Swengali…ă ă

Ce putere avea omul acesta înfior tor! M ia groaza cînd m gîndesc numai…ă ă ăStirner rîse sec.– Ce- i veni?ţ– Nimic. Mi-am adus aminte de ceva amuzant… Afl c Swengali al t u eă ă ă

un înc pe lîng … Pironind-o din nou cu privirea rosti: Uit ! Aşadar, ce-ai citit?ţ ă ă– N-am citit nimic.– Parc vorbeai despre un roman.ă– Care roman?– Dar la pian?– N-am mai cîntat…– Hai, cînt ceva pentru mine. Şi mie mi-e dor de muzic .ă ăÎn sala mare, Elsa cînt „Prim vara" de Grieg. Spuse încetişor:ă ă– Asta mi-aduce aminte de Menton. Amurgurile liniştite de-acolo… Luna

r s rind din mare. Aroma tuberozelor… Am fost nespus de ferici i cîteva zile!ă ă ţ– Acum nu mai eşti fericit ?ă– Ba da, totuşi… Te v d atît de rar. Iar cînd ne întîlnim… Ştiu, eşti nervos,ă

surmenat. M gîndesc uneori ce ne-a dat toat bog ia asta? Mai bine am tr iă ă ăţ ă acolo, între flori, pe rmul m rii de azur, îmb tîndu-ne de soare şi iubire…ţă ă ă

– S avem o gr din şi-o turm de capre, rînji Stirner. Eu s fiu ciob naş,ă ă ă ă ă ă iar tu o frumoas p stori : Paul şi Virginia… S ai o c pri preferat alb caă ă ţă ă ă ţă ă ă neaua, cu un clopo el de argint prins cu o funduli albastr . Şi s împleteştiţ ţă ă ă coroni e pe malul unui pîrîu. Ce idil ! Constat, Elsa, c înc nu te-ai dezv at sţ ă ă ă ăţ ă gîndeşti. Hm? Ludwig Stirner p scînd capre! Ha-ha-ha! Adic , mai ştii? S-ar puteaă ă s ai dreptate. O turm de patrupede î i d mai pu in b taie de cap. Uit deă ă ţ ă ţ ă ă ă Menton, Elsa! Trebuie s uit m de toate şi s urc m tot mai sus, acolo undeă ă ă ă zboar vulturii… Ba chiar mai sus de nori, ca s r pim cerului focul sacru sau…ă ă ă s ne pr buşim în genune. Înceteaz cu dulceg ria asta! Vreau ceva vijelios.ă ă ă ă Cînt -mi una din „Polonezele" pline de foc ale lui Chopin sau o rapsodie de Liszt,ă sau altceva tot atît de zbuciumat. Cînt s plesneasc strunele!ă ă ă

Supus , Elsa cînta cu o for care-i întrecea puterile „Polichinelle" deă ţă Rahmaninov. P rea c în pieptul ei bate inima neliniştit a lui Stirner.ă ă ă

Acesta se plimba neîncetat cu paşi mari şi-şi frîngea nervos degetele.– Foarte bine! Sparge, d rîm , rupe! Aşa te vreau! Sînt singur în lumeaă ă

toat şi toat lumea e a mea!… Gata, Elsa! Ajunge, odihneşte-te!ă ăElsa r sufla greu. Bra ele îi c zur nevolnic. Din pricina efortuluiă ţ ă ă

supranatural, mai s -şi piard cunoştin a.ă ă ţStirner o lu de mîn , o conduse în gr din şi o aşez pe banc .ă ă ă ă ă ă– Stai jos. Uite, ai transpirat.Îi şterse fruntea cu batista şi-i aranja şuvi ele desprinse.ţ– Vreo noutate de la Emma?Elsa se însufle i:ţ– Ah, am uitat s - i spun. Am primit ieri o scrisoare lung de tot.ă ţ ă– Cum se simte?– Mai bine, dar medicii o sf tuiesc s mai stea acolo vreo dou luni. Copilulă ă ă

e s n tos.ă ă– Şi ca s - i comunice toate astea i-au trebuit cîteva pagini!ă ţ– Îmi scrie mult de Otto. De la un timp e moroc nos, irascibil… Nu mai eă

atît de dr gu cu ea. Se teme c n-o mai iubeşte.ă ţ ăStirner asculta cu luare-aminte. Se p rea c dragostea lui Sauer pentruă ă

Emma îl intereseaz mai mult decît dragostea Elsei pentru el. Se încrunt şi şoptiă ă ca pentru sine:

– Ei, dr cie! S fi calculat greşit? Ori e distan a prea mare… Exclus! Să ă ţ ă verific totuşi!

S ri de pe banc şi, f r s -i arunce o privire Elsei, f r s -i spun ună ă ă ă ă ă ă ă ă cuvînt, plec .ă

– Ludwig! Ludwig, unde te duci?Zgomotul paşilor se stinse în fundul s lii.ăElsa privi îngîndurat peştişorii din acvariu. În cubul de sticl verzuie,ă ă

micu ele f pturi se mişcau alene, unduindu-şi codi ele şi suflînd arar spreţ ă ţ suprafa a apei b şicu e mici, str lucitoare, ca nişte minuscule bile de mercur.ţ ă ţ ă

– Iar am r mas singur !ă ă

IX. ZONA PANICII

Vrînd s afle am nunte despre atacul ratat, procurorul îl vizit personal peă ă ă „autoarestatul" Kranz.

– Întotdeauna am spus despre dumneata, Kranz, c eşti un func ionară ţ model, începu procurorul pe un ton linguşitor. Ia spune, dragul meu, ce s-a întîmplat la Stirner? Şi de ce te-ai vîrît singur în aceast celul ?ă ă

Kranz asculta în pozi ie de drep i, dar nu se l s înduplecat.ţ ţ ă ă– Pentru cu sînt un criminal, r spunse el r spicat, ca la armat . Ce crimă ă ă ă

am s vîrşit? Nu v pot spune. Refuz s fac - declara ii. E dreptul meu. Pute i să ă ă ţ ţ ă m trimite i în judecat !ă ţ ă

– Cum s te trimit în judecat , omul lui Dumnezeu, dac nu ştiu ce crim aiă ă ă ă f cut?ă

– V priveşte. Stau aici pîn ve i afla. Cînd Kranz spune nu, nu r mîne! Să ă ţ ă ă nu mai discut m. Dar pentru c a i venit, am o reclama ie.ă ă ţ ţ

– Spune, Kranz, spune.– E de-a dreptul scandalos ce se petrece aici! La mas mi-au adus ciorb .ă ă

Bag lingura şi… ce crede i? Carne! O bucat de vreo dou sute de grame! Iarţ ă ă deasupra uite-aşa pluteau petele de gr sime! Dac dau mîncare ca asta laă ă puşc rie, n-o s mai g seşti om cinstit, s -l cau i cu luminarea. V declară ă ă ă ţ ă categoric, domnule procuror: dac nu schimb regimul, fac greva foamei! Să ă ă şti i! Şi înc ceva: escorta te ia din celul şi te duce la latrin tocmai în fundulţ ă ă ă culoarului, în loc s aduc hîrd ul în celul . Ce, asta-i ordine? Pentru că ă ă ă ă dumnealor le e lene, eu s -mi primejduiesc via a? Dac sînt tentat s fug, şi laă ţ ă ă prima încercare… pac, pac?!… V rog respectuos s lua i m suri caă ă ţ ă regulamentul penitenciarului s fie respectat întocmai!ă

Procurorul r mase cu gura c scat . Nu pentru c l-ar fi surprins povesteaă ă ă ă cu cele dou sute de grame de carne din ciorba lui Kranz. Ştia el foarte bine că ă oricare dintre ceilal i de inu i n-ar fi g sit fir de carne în l turile cu care erauţ ţ ţ ă ă hr ni i, nici dac le-ar fi trecut prin sit . Dar s se plîng cineva c i se dă ţ ă ă ă ă ă ă mîncare prea bun , asta chiar c n-a mai pomenit în cariera lui!ă ă

„Bietul Kranz! S-a scrîntit de tot de cînd a fost la Stirner. Dar s maiă încerc m. Vorba dulce mult aduce."ă

– Te rog foarte mult, Kranz, povesteşte-mi totul, ca unui camarad mai în vîrst . Cum a fost? Adu- i aminte de cînd lucr m împreun … Parc ce- i cer: ună ţ ă ă ă ţ fleac de declara ie!ţ

– Un fleac de declara ie? Nu z u! Dac to i criminalii s-ar apuca s facţ ă ă ţ ă ă m rturisiri, noi, detectivii, ce mai facem? R mînem pe drumuri! Şomajul neă ă m nînc ! S le iau fra ilor pîinea de la gur ? Nu! Crima s fie crim , iară ă ă ţ ă ă ă cercet rile cercet ri… S mai ciupeasc şi ei cîte ceva!ă ă ă ă

Dezarmat de aceast logic original , procurorul t cea am rît.ă ă ă ă ă

V zîndu-l sup rat, lui Kranz i se f cu mil . Pescui din buzunar monedaă ă ă ă m runt primit de la Stirner şi i-o întinse procurorului, cum dai poman unuiă ă ă ă cerşetor.

– Asta-i. tot ce am…Procurorul lu maşinal moneda şi o privi pe toate p r ile, f r s în eleagă ă ţ ă ă ă ţ ă

nimic.– E o prob material . Am cîştigat aceşti bani într-un mod ilicit.ă ăProcurorul plec îngîndurat, jucînd în palm „proba material ".ă ă ă„A fost unul din cei mai buni oameni ai noştri! Şi l-am pierdut din cauza lui

Stirner! Cînd naiba o s -i venim acestuia de hac?"ăAsaltat cu întreb ri de membrii comitetului, ner bd tori s afle rezultateleă ă ă ă

întrevederii sale cu Kranz, procurorul c zu în fotoliu şi schi un gest deă ţă neputin .ţă

– Ce-i de f cut?! se lament ministrul de interne. S fie Stirner invincibil?ă ă ăAtunci se ridic comandantul regiunii militare, supranumit „generalul deă

fier", un b trîn usc iv, cu înf işare energic şi cu nişte must i de majur, caă ăţ ăţ ă ăţ peria.

– Ce-i de f cut? repet el cu o voce neaşteptat de puternic şi de tîn ră ă ă ă ă pentru vîrsta lui. V spun eu, domnilor, ce-i de f cut. Va trebui s -i declar m luiă ă ă ă Stirner r zboi în toat regula. Sper, domnule ministru, c n-o s v sup ra i peă ă ă ă ă ă ţ un b trîn ca mine c v-o spune de la obraz: voi, civilii, nu sta i prea bine cuă ă ţ nervii. A i trimis cî iva gulera i, ştia au f cut-o de oaie, şi… gata, pezevenghiulţ ţ ţ ă ă sta, care poate n-a mirosit în via a lui praf de puşc , este…ă ţ ă

auzi dumneata, invincibil! Iat ce vom face: Unu: decret m în oraş stareaă ă de asediu. Doi: împresur m cl direa Elsei Glück cu trupe… da, cu trupe regulate!ă ă… Cu sta trebuie s ducem r zboi în toat regula… şi pornim la asalt. Da, da, laă ă ă ă asalt! r cnea „generalul de fier", de parc ar fi comandat o armat de milioaneă ă ă de oameni pe cîmpul de b taie. Ba, pentru orice eventualitate, aducem şiă artilerie. Admi înd prin absurd c atacul infanteriei va eşua, tunurile vor m turaţ ă ă cl direa de pe fa a p mîntului! Şrapnelele şi grenadele nu pot fi hipnotizate!ă ţ ă Asta trebuie s facem, nu s ne v ic rim!ă ă ă ă

Discursul energic al „generalului de fier" avu un efect reconfortant. Iar obiec iile, de altfel foarte pu ine, nu vizau fondul proiectului.ţ ţ

.- Vor fi lovite şi imobilele vecine…– Ce vin au ceilal i oameni care locuiesc în cl direa b ncii? De pild , so iaă ţ ă ă ă ţ

lui?– Am spus doar: e pu in probabil s folosim artileria, r spunse generalul.ţ ă ă

Dar chiar dac vor ajunge s prind glas şi tunurile, ce s -i faci, nu exist r zboiă ă ă ă ă ă f r victime. Mai bine s piar cîteva sute de oameni, decît tot statul.ă ă ă ă

– S -i prevenim pe cei din jur…ă– În nici un caz! A divulga secretul opera iunii înseamn a-l pune în gardţ ă ă

pe inamic. Trebuie ac ionat repede şi prin surprindere. La noapte, bine în elesţ ţ

dac sînt în asentimentul dumneavoastr , voi porni eu personal în frunteaă ă încerca ilor mei solda i şi-i pun eu pielea pe b domnului acela invincibil!ţ ţ ăţ

– S fim în eleşi: f r artilerie! interveni ritos ministrul de r zboi.ă ţ ă ă ă– De ce? Doar v-am spus… cîteva vie i.ţ– Nu-i vorba de vie i aici! Dac folosi i bombe ar însemna s nimici i o datţ ă ţ ă ţ ă

cu Stirner şi arma lui! Ori asta - nu!… Ar putea s ne fie de folos.ăTo i îi d dur dreptate.ţ ă ăLa statul-major întrunit în împrejurimile oraşului, „generalul de fier" îşi

expuse planul.– Avem.de îndeplinit o misiune grea. Ordinul guvernului e clar: s nuă

recurgem la artilerie. Stirner trebuie capturat viu. El poate fi suprimat numai dac împrejur rile o vor impune, cu condi ia ca imobilul s r mîn intact, cuă ă ţ ă ă ă toate obiectele pe care le con ine. Avem de-a face cu un duşman neobişnuit.ţ Opera iunea se va desf şura în inima oraşului. M îndoiesc totuşi c vom puteaţ ă ă ă aplica tactica luptelor da acolo de Stirner, tot nu va fi „lupt de strad ", miculuiă ă şi nici punctele lui vulnerabile. De altfel, chiar dac vom reuşi s p trundem înă ă ă cl dire şi vom de acolo de Stirner, tot nu va fi „lupt de strad ", ci, ştiu eu,ă ă ă „lupt de cas ". Primul lucru de care trebuie s avem grij este ca Stirner s nuă ă ă ă ă fug . Ce ştim despre el? C emite raze dirijate fie radial, fie pe zone, peă ă sectoare… C razele lui - aşa vom numi arma pe care o posed - nu au asupraă ă tuturora acelaşi efect. Plecînd de la acest considerent, for ele noastre trebuie sţ ă acopere întreaga zon de lupt . E necesar s avem şi rezerve. Infanteria vaă ă ă converge spre punctul fixat, în unit i compacte. Dac sub influen a razelorăţ ă ţ primele rînduri se vor retrage în panic , rîndurile din spate vor trebui s preseze,ă ă silindu-le s mearg înainte. Sper c în felul acesta vom ajunge în imediataă ă ă apropiere a casei, unde nu-i exclus s fie un fel de „zon moart ", inaccesibilă ă ă ă razelor, ca în cazul bombardamentului de artilerie. Eu pornesc cu avangarda…

– Asta ar fi foarte imprudent, excelen , interveni. adjutantul Korf.ţă– Domnule colonel, i-o retez generalul, în cazul de fa d -mi voie s -miă ţă ă ă

hot r sc eu însumi locul pe cîmpul de lupt !ă ă ăDeprins cu mojiciile superiorului s u, aghiotantul, roşu ca focul, c uta doară ă

s se fereasc de privirile stat-majoriştilor şi nu mai spuse nimic.ă ă– Da, ştiu, e riscant! urm generalul cu ifos. Dar r zboiul, domnilor, nu e oă ă

partid de domino. Pentru a putea comanda, trebuie s cunosc bine armaă ă inamicului, puterea lui de foc! Trebuie s m expun „tirului" pentru a mă ă ă convinge dac arma este la fel de primejdioas pentru un soldat c lit, cum seă ă ă arat a fi pentru un civil slab de înger.ă

Se aşternu t cere. Ofi erii de stat-major nu p reau prea încînta i de planulă ţ ă ţ bravului ghin rar. Parc -l vedeau „c l rind pe un cal ca neaua în fruntea oştiloră ă ă ă viteze", întocmai ca pe vechile litografii de prost gust. Dar ar fi fost inutil s -lă contrazic .ă

La miezul nop ii, din diferite puncte ale oraşului, unit i de armat gata deţ ăţ ă lupt pornir spre sectorul Strada B ncilor - Pia a Bursei. În frunte „generalul deă ă ă ţ fier", c lare pe un superb pursînge arab.ă

– O armat întreag împotriva unui civil! Ce ruşine! Dar decît s piară ă ă ă ara…ţ

Generalul, luînd-o înainte, ajunse în cap tul unei str zi ce d dea în Pia aă ă ă ţ Bursei. Cl direa b ncii Elsa Glück avea fa ada spre aceast pia , spatele cl diriiă ă ţ ă ţă ă fiind Strada B ncilor.ă

– Şi-acum, puişorule, s vedem ce- i poate pielea! morm i generalul.ă ţ ă Scrut cîteva clipe imobilul, apoi d du pinteni calului.ă ă

Sc p rînd gra ios din picioarele-i sub iri, roibul intr în pia , dar deodat ,ă ă ţ ţ ă ţă ă f r nici un motiv vizibil, forn i, îşi lipi urechile de east şi se trase înapoiă ă ă ţ ă tremurînd.

„Ce a putut s -l sperie pe Abrek, care nu tresare nici cînd bubuie tunurile?"ă se întreb generalul uimit. Îl b tu mîngîietor cu palma peste gît: „Hai, Abrek, nuă ă te mai prosti!" Şi-l îndemn iar cu pintenii.ă

De data aceasta, cum p şi pe caldarîmul pie ei, Abrek se cabr şiă ţ ă r sucindu-se pe loc o zbughi înapoi. În momentul cînd calul se r sucea şiă ă picioarele lui dind r t dep şir pentru o frîntur de secund linia ce desp r eaă ă ă ă ă ă ă ţ strada de pia , generalul sim i un fior rece furnicîndu-l prin şira spin rii. Darţă ţ ă imediat Abrek îl duse la zeci de metri mai încolo.

– Ei, comedie! mîrîi generalul. Îl cuprinse o mînie cumplit , ca întotdeaunaă în momentele de mare primejdie. Întoarse roibul şi îi înfipse cu cruzime pintenii între coaste. Neobişnuit cu acest tratament, Abrek scutur din cap şi îşni ca dină ţ praştie… Din cîteva salturi fu în pia , dar deodat , forn ind cumplit, s ri în l turiţă ă ă ă ă atît de brusc, încît generalul - cel mai bun c l re din armat - c zu din şea caă ă ţ ă ă secerat. Se p rea îns c nici nu-şi d seama. Mintea lui, nervii, întregulă ă ă ă organism c zuse prad unei terori supranaturale. Se dezmetici abia pe strad ,ă ă ă unde îl tîrîse Abrek. Noroc c -i r m sese un picior ag at în scar . Intre timp,ă ă ă ăţ ă unit ile de infanterie ajunseser în dreptul pie ei.ăţ ă ţ

„M-au v zut! M-am f cut de basme", se c in generalul. Se scutur cu cîtă ă ă ă ă mai mult demnitate şi, c utînd s -şi ascund tulburarea, îi spuse adjutantului:ă ă ă ă

– Ei… Fleacuri! S-a speriat Abrek şi cînd a s rit odat , nici diavolul nu s-ară ă mai fi putut ine-n şa!ţ

„Ca s nu scad moralul trupei" şi mai ales ca s nu ajung de rîsulă ă ă ă ofi erilor şi solda ilor, nu sufl o vorb despre spaima pe care o tr sese.ţ ţ ă ă ă

– Toate unit ile sînt pe locurile de plecare?ăţ– Toate. Str zile de acces, pasajele şi gangurile au fost blocate.ă– Şi intrarea din Strada B ncilor?ă– Instruc iunile au fost respectate întocmai.ţ– Perfect. Aştepta i semnalul!ţ

Cînd, la ordinul generalului, dîrele scînteietoare ale rachetelor s getară ă noaptea, boltind spre cl direa b ncii, armata porni la asalt. Se produse îns cevaă ă ă de necrezut.

Generalul a participat în via a lui la multe b t lii, dar o atît de groaznicţ ă ă ă panic nu i-a mai fost dat s vad . St tea în picioare pe platforma unei maşini,ă ă ă ă militare, în apropierea pie ei, şi r cnea cu un glas de tunet:ţ ă

– Înainte! înainte! V împuşc, tic loşilor!ă ăNu-l asculta nimeni. Cuprinşi de spaima mor ii, solda ii aruncau armele şi oţ ţ

rupeau la fug ca înaintea unei primejdii înfricoş toare. Vuia pia a de strig te şiă ă ţ ă gemete. Rîndurile din spate presau, cele din fa luptau s r zbeasc înapoi…ţă ă ă ă Generalul d duse ordin ca fugarii s fie împinşi înainte f r mil . În felul acesta,ă ă ă ă ă din coloanele compacte care în esaser str zile, mereu alte rînduri erauţ ă ă „pompate" în pia , care se transformase într-un adev rat infern. Totuşi, încet,ţă ă încet, ea se umplea de armat .ă

Deodat , valul de teroare se rev rs mai larg, cuprinzînd şi unit ile de peă ă ă ăţ strad . De fapt nu un val, ci mai multe, succesive, se rostogoleau printre rînduriă ca suflarea de ghea a mor ii. Unit ile aliniate reglementar se înv lm şeau caţă ţ ăţ ă ă o turm înnebunit . Solda ii se repezeau orbeşte, ciocnindu-se unii de al ii, seă ă ţ ţ ascundeau prin cur i, prin ganguri, iar din case n v leau cu ochii holba i deţ ă ă ţ groaz civilii.ă

În locuin e, oamenii, înnebuni i de groaz , se vîrau sub pat şi-n dulapuri.ţ ţ ă Cî iva se aruncar de la etaj pe capetele solda ilor, în vîrfurile baionetelor. Cuţ ă ţ copiii strînşi la piept, femeile fugeau prin camere sco înd ipete isterice, de parcţ ţ ă ar fi luat casa foc. Pe sc rile şi culoarele caselor clocoteau puhoaie de omenire.ă Unii se repezeau s urce, al ii d deau s coboare. Femeile şi copiii erau doborî iă ţ ă ă ţ de mul ime şi c lca i în picioare. Dar, mai groaznic decît orice, nimeni nuţ ă ţ cunoştea cauza panicii, nimeni nu ştia de ce fuge şi unde fuge. Treptat, în vîrtejul de omenire se form un curent care înainta într-o singur direc ie. Probabil că ă ţ ă solda ii din rîndurile înc neatinse de panic , v zînd toate aceste orori, au luat-oţ ă ă ă la s n toasa, antrenîndu-i şi pe ceilal i. Se p rea c oamenii au g sit în sfîrşită ă ţ ă ă ă calea salvatoare. Fugeau rupînd p mîntul, de parc i-ar fi amenin at evile a miiă ă ţ ţ de mitraliere.

Dup ce alerg într-un suflet vreo trei cvartale de strad , adjutantul îlă ă ă ajunse din urm pe „generalul de fier", pe omul care nu ştie ce-i frica. F ră ă ă caschet , cu vestonul rupt, cu o privire de nebun, s rea peste mormane deă ă trupuri strivite, deschizîndu-şi drum cu pumnii lui uriaşi.

Între timp „zona de baraj a panicii" - cum avea s i se spun mai tîrziuă ă acestui fenomen - se l rgise, cuprinzînd şi Pia a Prim riei, unde întreg guvernulă ţ ă venise s asiste la şedin a permanent a comitetului salv rii publice. Deodat ună ţ ă ă ă val de nelinişte se rev rs , şi to i, savan i şi miniştri, o luar la s n toasa.ă ă ţ ţ ă ă ă

Spre diminea , panica se mai domoli, dar onora ii membri ai comitetuluiţă ţ nu mai îndr zneau s se întoarc în oraş.ă ă ă

Aşadar, capitala fusese pierdut . Trebuia salvat ara. Dar cum? Aproapeă ă ţ nimeni nu mai credea în aceast salvare. Cînd membrii comitetului se reg sir ,ă ă ă convocar un consiliu de r zboi într-un s tuc din împrejurimile oraşului.ă ă ă Deprimat de nereuşita opera iei, „generalul de fier" îşi pierduse orice speran .ţ ţă

– Demonii nu pot fi învinşi cu baionetele! atîta spuse el şi capul îi c zu înă piept.

Stirner a învins! Putea dispune dup bunul s u plac de ara întreag , aşaă ă ţ ă cum n-a izbutit niciodat vreun alt despot în lume.ă

X. „AJUTOR PRIETENESC"

Celelalte state urm reau cu aten ie lupta dintre guvernul german şiă ţ Stirner. Bancherii francezi şi englezi nici m car nu încercau s -şi ascund bucuriaă ă ă cînd, telegrafic sau prin radio, aflau de ruina şi pr buşirea celor mai mariă bancheri germani, concuren ii lor pe pia a monetar interna ional .ţ ţ ă ţ ă

– Bravo, Stirner! jubilau ei, evaluînd cu anticipa ie viitoarele profituri.ţÎşi d deau seama c Stirner este un financiar extraordinar de abil şi deă ă

norocos, dar erau convinşi c pîn la urm o s -şi frîng gîtul, aşa cum p ise şiă ă ă ă ă ăţ Stinnes, al c rui concern crescuse, de asemeni, ca aluatul cu drojdie. Puterea luiă Stirner ajunsese s întreac toate pronosticurile, dep şind orice m sur . Istoriaă ă ă ă ă capitalismului n-a cunoscut o carier atît de fulger toare ca a acestui Napoleonă ă al marii finan e. „Soarele Austerlitz-ului" str lucea pentru el tot mai puternic şiţ ă nimic nu prevestea apropierea „Waterloo-ului".

Se zvonea din ce în ce mai insistent c succesul lui Stirner s-ar datora unoră cauze neobişnuite, c el ar cunoaşte un mijloc de a le r pi oamenilor voin a şiă ă ţ de-ai supune cu des vîrşire, astfel încît devin to i nişte juc rii în mîinile lui.ă ţ ă

Dar cînd Stirner şi-a îng duit s înfrunte chiar guvernul, s-au impacientată ă nu numai bancherii occidentali, dar şi oamenii de stat, iar înfrîngerea „generalului de fier" şi fuga guvernului au avut în lumea diplomatic efectul uneiă bombe.

Unul împotriva tuturor! Unul împotriva statului! A învins f r armat , f ră ă ă ă ă tunuri, f r un foc de arm !ă ă ă

Nemaiputînd r mîne în expectativ , celelalte state se vedeau silite s -şiă ă ă precizeze atitudinea fa de uzurpator.ţă

În Fran a „cazul Stirner" ajunse s eclipseze problemele politice interne, baţ ă chiar şi pe cele ale r zboaielor coloniale. Evenimentele din Germania erauă examinate în şedin e închise şi extrem de furtunoase ale consiliului de miniştri şiţ ale camerei deputa ilor.ţ

Pîn la urm se adopt cu o majoritate infim urm toarea hot rîre: înă ă ă ă ă ă principiu se consider necesar participarea la lupta împotriva lui Stirner, înă ă consecin se va oferi ajutor Germaniei, dar se va trece la ac iune numai dup ceţă ţ ă ara va fi pus la ad post fa de Anglia.ţ ă ă ţă

Politicienii şi financiarii englezi urm reau cu mai mult calm evenimenteleă europene, ceea ce nu însemna c nu erau perfect edifica i asupra primejdieiă ţ Stirner. Cabinetul de miniştri al Marii Britanii ajunse repede la unanimitate ele p reri:ă

Germania a fost îndeajuns de vl guit de r zboi şi continua ei sl bire ară ă ă ă putea tulbura echilibrul european. La ora actual Stirner nu reprezint un pericolă ă direct pentru celelalte ri şi este de presupus c ambi iile lui nu vor inti maiţă ă ţ ţ departe. Nu se poate admite îns ca Fran a s intervin singur în treburileă ţ ă ă ă interne ale Germaniei, chiar dac ar face-o de coniven cu aceasta. În plus,ă ţă uzurpator-neuzurpator, Stirner pare s fie o capacitate în administra ie şi înă ţ economie. S vedem ce va face de acum înainte. Concluzia: s se recomandeă ă Fran ei s nu se gr beasc . Iar dac Stirner va manifesta inten ia de a interveniţ ă ă ă ă ţ în treburile altor state sau va leza interesele acestora, se va trece la ac iuneţ împreun cu Fran a.ă ţ

Comunicat Fran ei, acest r spuns indign pe militariştii care invocauţ ă ă demnitatea na iunii.ţ

– Pîn cînd o s ne d sc leasc Anglia? strigau ci şi cereau s se ac ionezeă ă ă ă ă ă ţ neîntîrziat, dac nu de altceva, m car pentru a demonstra independen a politiciiă ă ţ franceze.

Impedimente de ordin diplomatic întîrziaser îns intrarea imediat înă ă ă ac iune. Guvernul german, temîndu-se (nu f r temei) c va trebui s pl teascţ ă ă ă ă ă ă prea scump „ajutorul sincer" al Fran ei, nu se gr bea s -l accepte, mai ales cţ ă ă ă tot mai spera s -l înfrîng pe Stirner.ă ă

Cu tot eşecul opera iunii conduse de el, „generalul de fier" se mai bucuraţ de destul autoritate în cercurile militare şi guvernamentale. Or el era ună adversar nestr mutat al oric rei interven ii str ine.ă ă ţ ă

– Ce ne-ar aduce aceast interven ie în afar de noi umilin e şi de noiă ţ ă ţ impozite? spuse el. Am mai propus la consiliul de r zboi s folosim tunuri cuă ă tragere lung pentru a face una cu p mîntul acest cuib blestemat r… Mi s-aă ă obiectat c vor fi ucişi cet eni paşnici, nevinova i. sta-i un sentimentalismă ăţ ţ Ă primejdios! Şi mii de oameni de-ar pieri, tot mai bine decît s piar tot statul!ă ă

– Mai e ceva, excelen , îl întrerupse ministrul de r zboi, care în taini eleţă ă ţ inimii sale pizmuia popularitatea „generalului de fier". Într-adev r am fost deă p rere s renun m la artilerie, dar de ce? V-am spus c , distrugînd cl direaă ă ţă ă ă b ncii o dat cu Stirner, am nimici şi inven ia lui, şi-ar fi p cat! Dac am puneă ă ţ ă ă mîna pe aceast arm , ehe! V da i seama?ă ă ă ţ

Ministrul f cu ochii mici şi privi vis tor printre gene. Ne-am r fui cu Fran aă ă ă ţ şi i-am face praf pe to i duşmanii noştri…ţ

– Am fi st pînii lumii!' Am în eles, îi curm t ios tirada „generalul de fier".ă ţ ă ă Dar cum o s -l prinzi viu pe Stirner? în orice caz eu nu mai încerc. Am încercat.ă S mai încerce şi al ii!ă ţ

Dup lungi şi înverşunate dispute se hot rî ca împotriva Iui Stirner s fieă ă ă folosite tunuri cu tragere lung .ă

Cînd un tun uriaş scuip unul dup altul din r runchi un obuz mai mareă ă ă decît dou staturi de om şi cînd acesta porni vîjîind spre capital , „generalul deă ă fier" nu-şi putu ascunde bucuria. Bubuiturile tunurilor erau pentru urechile lui o sublim simfonie.ă

– Oho! exult el. Uite-l cum şi-a luat zborul! Acum s te v d, domnuleă ă ă Stirner!' Cum ai s faci obuzul s -şi schimbe traiectoria? Baterie, foc!… înc rca iă ă ă ţ mai repede! Mai repede, pîn n-apuc s cear îndurare, de n-o fi şi cr pat pînă ă ă ă ă ă acum!…

P mîntul se cutremura de-ai fi zis c-o s se n ruie dintr-o clip în alta!ă ă ă ă Servan ii, trînti i la p mînt de suflul n prasnic, se adunau de pe jos. Numaiţ ţ ă ă „generalul de fier", bine înfipt pe picioare, sta neclintit în spatele tunurilor, ca un zeu al r zboiului. Un rînjet de fiar gata s -şi înfig col ii îi adunase toateă ă ă ă ţ zbîrciturile în jurul ochilor şi-al gurii.

– Foc! r cni el. Dar cu tot glasul s u de stentor, nu-l auzi nimeni: timpaneleă ă nu mai percepeau glasul omenesc.

Enervat, retez aerul cu muchia palmei.ăServan ii executar manevrele necesare dar, cînd s trag , se frînser to iţ ă ă ă ă ţ

din şale şi în epenir în pozi ia aceasta, cu bra ele atîrnînd moi.ţ ă ţ ţ– Ce v-a apucat? zbier „generalul de fier". Foc!ăNici o mişcare.Generalul se repezi la un artilerist şi-l zgîl îi zdrav n, dar omul nici nu clipi.ţ ă

Atunci începu s înjure cumplit şi s bat din picioare: îl scotea din s rite gîndulă ă ă ă c Stirner tr ieşte şi şi-a pus în func iune arma invizibil .ă ă ţ ă

Şi deodat , prinzînd via , artileriştii întoarser tunurile în direc ie opus .ă ţă ă ţ ă Niciodat n-au executat aceast opera iune cu atîta repeziciune şi precizie. Pînă ă ţ ă s se dezmeticeasc generalul, bubuir una dup alta trei lovituri… Urm o altă ă ă ă ă ă salv , înc una şi înc una, pîn se ispr vir proiectilele care duceau urgie şiă ă ă ă ă ă moarte oraşelor şi satelor învecinate.

„Generalul de fier" nu mai r cnea, nu se mai agita. În elese c orice ordină ţ ă este neputincios în fa a for ei invizibile care paralizase voin a solda ilor, for deţ ţ ţ ţ ţă care se sim ea şi el st pînit. Strivit de conştiin a dezastrului, se l s f r vlagţ ă ţ ă ă ă ă ă pe rîna goal şi-şi coborî fruntea palid .ţă ă ă

Cînd se stinse ecoul ultimei salve şi se l s o t cere iuitoare, generalul îşiă ă ă ţ duse revolverul la tîmpl . Arma îi fu smuls din mîn .ă ă ă

– Ruşine, excelen !ţăEra adjutantul.Generalul nici nu b g de seam . Ochii, lipsi i de expresie, îi r m seseră ă ă ţ ă ă ă

pironi i în p mînt. Doborî i de efortul supraomenesc, solda ii z ceau gr madţ ă ţ ţ ă ă ă lîng tunuri.ă

Se l sase amurgul. Luna, abia r s rit , privea printre norii înv l tuci i.ă ă ă ă ă ă ţ Geana sîngerie a apusului se decolora tot mai mult. Oamenii îns nu vedeauă luna, nu vedeau bog ia de culori a asfin itului, nu auzeau ciripitul p s rilor dinăţ ţ ă ă crîng. În trupurile lor via a abia pîlpîia.ţ

Singurul care se inea mai bine era adjutantul. G sise în el destul energieţ ă ă pentru a radiotelegrafia personal guvernului despre deznod mîntul luptei; zelă inutil, pentru c bombele pr v lite peste oraşe şi sate au dus pîn departeă ă ă ă vestea catastrofei.

– St m prost… murmur adjutantul. Se aşez lîng general pe un scaun deă ă ă ă campanie, îşi aprinse o igar şi ridic maşinal ochii.ţ ă ă

Îi atrase aten ia un punct la orizont, spre apus, care ba ap rea, baţ ă disp rea între nori. Un avion!… Apoi mai ap ru unul, şi înc unul… O escadrilă ă ă ă întreag . Şi se îndreptau, dup toate aparen ele, spre Berlin!ă ă ţ

„Ale cui s fie? se mir adjutantul. Avia ia noastr n-a primit nici un ordin…ă ă ţ ă Ori poate le-a trimis ministrul de r zboi, cînd a aflat cum s-a sfîrşit lupta? Dar e oă nebunie s trimi i oameni la moarte sigur , dup tot ce…"ă ţ ă ă

Se aplec spre general şi-l atinse uşor pe um r:ă ă– Excelen !…ţă– Da, da… totul e pierdut! îşi aminti el deodat . De ce nu m-ai l sat, Korf?ă ă

De ce mi-ai luat revolverul? D -mi-l! Oricum, nu voi putea supravie uiă ţ dezonoarei…

– Excelen , o escadril de avioane se îndreapt spre Berlin.ţă ă ă– Prostii… i s-a n z rit.Ţ ă ă– Uita i-v şi dumneavoastr ?ţ ă ăForma ia, apropiindu-se, se distingea tot mai bine. Uruitul motoarelor seţ

auzea clar.Generalului îi trebui un efort ca s ridice capul.ă– Ei, dr cia dracului! Ce dobitoci! Asta mai lipsea! Întreab -i prin radio aleă ă

cui sînt.Adjutantul se execut , dar nu primir nici un r spuns.ă ă ăGeneralul înjur şi s ri în picioare, ca înviorat de un duş rece.ă ă„Şi-a revenit!" zîmbi în sinea lui adjutantul.– Ascult , Korf! Ai ochi mai ageri. Nu vezi însemnele de pe aripi?ăAvioanele ajunseser cam deasupra lor, dar zburau foarte sus şi se maiă

întunecase. Norii care se rostogoleau într-una înr ut eau şi ei vizibilitatea. Seă ăţ apropia furtuna. Vîntul se înte ea. Avioanele se leg nau în b taia lui dar,ţ ă ă conduse probabil de pilo i îndemînatici, înaintau cu siguran .ţ ţă

– Nu v d…ă– Aprinde reflectoarele.Cînd fuioarele str lucitoare inundar în lumin aparatele, generalul şiă ă ă

adjutantul îşi duser binoclurile la ochi.ă– Mi se pare, morm i generalul, ori…ă– Nu vi se pare. Acum v d limpede. Sînt avioane americane.ă– Din ce în ce mai bine! Generalul se l s greoi pe scaun şi, punînd binoclulă ă

pe genunchi, privi lung în urma escadrilei. Ascult , Korf, dumneata pricepi ceva?ăKorf, mereu cu binoclul la ochi, strînse din umeri:

– Aşadar America… Şi dup toate aparen ele, avioanele se îndreapt spreă ţ ă Berlin…

– Dar cine le-a chemat?! Ce caut aici?!ă– Am impresia c vîntul le-a f cut s cam devieze, spuse adjutantul foarteă ă ă

liniştit.Interven ia Statelor Unite ale Americii în lupta cu Stirner fu o surprizţ ă

pentru întreaga Europ , nu numai pentru „generalul de fier".ăÎn timp ce între statele europene se purtau tratative diplomatice,

Washington-ul, care urm rea cu deosebit aten ie desf şurarea evenimentelor,ă ă ţ ă reac iona prompt.ţ

America nu putea r mîne în postura de spectator indiferent şi aceasta nuă numai pentru c opera distructiv a lui Stirner reducea solvabilitatea unuiaă ă dintre cei mai mari datornici europeni. Washington-ul a în eles înainteaţ ministrului de r zboi al Germaniei ce se poate întîmpla dac guvernul german îlă ă va nimici pe Stirner şi-i va acapara arma. În elese înaintea tuturora importan aţ ţ acestei forte noi, colosale. Şi cum nu avea şanse s intre în posesia armei,ă hot rîse s-o distrug , şi pe inventator în acelaşi timp, astfel încît secretul s nuă ă ă încap pe alte mîini. Şi cu cît mai repede va face acest luCru, cu atît mai bine.ă Dar cum, prin ce mijloace? Avioanele teleghidate americane erau destul de bine puse la punct. Aparatele lor puteau s str bat distan e mari f r pilot, urmîndă ă ă ţ ă ă un traseu stabilit la decolare, şi s lanseze automat într-un punct anumeă proiectile de o mare putere distructiv . Totul func iona perfect, în afar deă ţ ă sistemul de teletransmitere a imaginilor fotografice ale drumului str b tut,ă ă pentru observarea permanent a aparatelor aflate în misiune şi corectareaă direc iei de zbor. Dar amînarea opera iei implica riscuri şi mai mari. Iar preciziaţ ţ mecanismelor şi h r ile militare am nun ite p reau s asigure reuşita… Totă ţ ă ţ ă ă America a în eles cea dintîi c împotriva lui Stirner se pot folosi numaiţ ă mecanismele dirijate de la mari distan e. Ar fi putut trimite avioanele chiar dinţ America. În acest caz, îns , distan a ar fi fost colosal . Aparatele urmau să ţ ă ă traverseze Oceanul Atlantic şi s str bat şi o parte din Europa, începînd de laă ă ă coasta apusean a Fran ei. Pe parcurs, cu to i „redresorii" automa i, curen iiă ţ ţ ţ ţ aerieni ar putea modifica direc ia prescris . De ce n-ar preg ti declanşarea chiarţ ă ă din preajma grani elor Germaniei? C pentru aceasta e necesar şi asentimentulţ ă Fran ei? Nu e o problem pentru diploma ia american .ţ ă ţ ă

Guvernul Statelor Unite ale Americii a trimis Fran ei o not redactat cuţ ă ă toat curtoazia diplomatic . Într-o alt not cerea şi Germaniei îng duin a să ă ă ă ă ţ ă bombardeze în plin Berlinul, cuibul inamicului public. O dat cu aceste note,ă fuseser expediate şi altele, mult mai laconice clar şi mai energice, cerînd plataă imediat a restan elor la datoriile contractate.ă ţ

R spunsul Fran ei nu s-a l sat mult aşteptat: într-o not reveren ioas ,ă ţ ă ă ţ ă guvernul francez accepta interven ia şi cerea, cu o polite e ce friza umilin a,ţ ţ ţ amînarea pl ilor.ăţ

America a acordat cu m rinimie amînarea cerut şi a şi trimis avioanele.ă ă N-a mai stat s aştepte r spunsul Germaniei, care cam întîrzia, sigur fiind c şiă ă ă ă acest r spuns va fi pozitiv. Avioanele americane v zute de „generalul de fier" şiă ă de adjutant şi-au f cut apari ia în spa iul aerian german chiar în momentul cîndă ţ ţ ministrul punea mîna pe condei, ca s semneze r spunsul.ă ă

Cu toate acestea America tot nu-şi atinsese scopul. Avioanele deviar dină cauza furtunii. Unul singur ajunse deasupra capitalei şi bombele lansate raseră de pe fa a p mîntului palatul imperial. Celelalte aparate îşi lansar înc rc turileţ ă ă ă ă ucig toare prin împrejurimile oraşului, cauzînd mari distrugeri.ă

F r s se descurajeze, americanii mai trimiser o escadril . Germanii,ă ă ă ă ă îngrozi i de rezultatele primului raid, îi implorar s -i scuteasc de nefastulţ ă ă ă ajutor. V zînd apoi c nu mai au ce pierde, protestar în termeni categorici şiă ă ă f cur apel la opinia public european . America, desigur, n-ar fi inut seama deă ă ă ă ţ acest protest. Cum îns pe cîmpul de lupt se produseser schimb ri, în eleseră ă ă ă ţ ă c -i mai cuminte s renun e.ă ă ţ

Stirner, care îşi perfec ionase între timp extraordinara arm , lansase peţ ă neaşteptate un fascicol de ideoraze dirijate peste teritoriul Fran ei, pîn la ocean.ţ ă

To i cei prinşi în traiectoria fascicolului au aflat ce gîndeşte Stirner.ţ„Vre i s porni i împotriva mea un r zboi mondial? Primesc provocarea!ţ ă ţ ă

Dar armele voastre nu se pot m sura cu a mea. Nu v da i seama? De aceea vă ă ţ ă sf tuiesc s abandona i lupta. Dac îns v-a i pierdut min ile, voi face să ă ţ ă ă ţ ţ ă înnebuni i de-a binelea. V dau ultimul avertisment!"ţ ă

Micşorînd unghiul de emisiune (îngustînd deci zona de ac iune), Stirnerţ lans un nou fascicol. To i cei care au nimerit în b taia razelor, atît în Germaniaă ţ ă cît şi în Fran a, au înnebunit pe loc. Suflul de demen atinse şi o nav careţ ţă ă trecea prin apropierea coastei franceze. Cuprinşi de o nebunie cu manifest riă violente, marinarii şi pasagerii se aruncar în ap , iar fochiştii, pierzîndu-şiă ă controlul, umplur într-atît cuptoarele cu c rbuni, încît explodar cazanele şiă ă ă vasul se scufund . Ospiciile erau arhipline. Nebuni furioşi r t ceau pe str zi şi seă ă ă ă repezeau la trec torii îngrozi i. Pe cî iva mai puternici şi primejdioşi, poli iştiiă ţ ţ ţ trebuir s -i împuşte.ă ă

Europa era în panic . Chiar şi la Washington, contrar obiceiului, toată ă lumea umbla posomorît . Inginerii americani trimişi în Fran a pentru a dirijaă ţ avioanele buclucaşe c zuser victime ale razelor lui Stirner. Ziarele americaneă ă anun au zilnic starea s n t ii lor, mereu înr ut it . Cazul produsese o impresieţ ă ă ăţ ă ăţ ă zguduitoare. Pentru întîia oar America suferea o lovitur atît de crîncen ,ă ă ă deosebit de dureroas pentru orgoliul ei na ional, cu atît mai mult cu cît lovituraă ţ le-o d duse un singur om, care pe deasupra mai era şi european.ă

Ostilit ile fur suspendate. În sfîrşit se putu odihni şi Stirner, dupăţ ă ă îndelungata şi groaznica tensiune din timpul „r zboiului".ă

XI. ÎN C UTAREA UNUI ANTIDOTĂ

Sauer, Emma şi copilul se odihneau pe Riviera.Emma a avut toate motivele s se plîng de so ul ei în scrisoarea pe care oă ă ţ

trimisese Elsei. La început, Otto Sauer s-a purtat atent cu so ia lui suferind . Oţ ă scotea în bra e pe teras , o aşeza în şezlong şi plimba copilul cu c ruciorul. Îşiţ ă ă desf tau ochii privind albastrul m rii, vapoarele din larg, iahturile elegante şiă ă gra ioase, hidroavioanele ce zburau zumz ind de-a lungul rmului. Mai c nu-şiţ ă ţă ă vorbeau, dar t cerea lor era odihnitoare, senin , t cere de oameni ferici i. Uneoriă ă ă ţ Emma îi întindea mîna lui Sauer, cu fa a luminat de un zîmbet. B rbatul i-oţ ă ă strîngea duios şi o p stra într-a lui.ă

Soarele meridional avea o înrîurire binef c toare asupra Emmei. Obrajii îşiă ă rec p taser culoarea, prindea puteri şi dup trei s pt mîni era în stare s facă ă ă ă ă ă ă ă scurte plimb ri.ă

Dar indiferen a tot mai accentuat a lui Sauer începuse s -i umbreascţ ă ă ă bucuria îns n toşirii. Diminea a, cînd se trezea, Emma nu mai g sea pe noptieră ă ţ ă ă un buche el de garoafe proaspete, scînteind de rou , de violete de Nisa oriţ ă trandafiri sîngerii, atît de frumos mirositori. Şi tot mai rar se întîmpla s -i ină ţ ă companie pe teras . T cerile, acum ap s toare, în loc s -i apropie, îi înstr inau.ă ă ă ă ă ă

– Pleci? îng ima Emma, cînd Sauer se ridica de pe scaun.ă– Doar n-o s stau aici pro ap toat ziua, r spundea el cu grosol nie şi seă ţ ă ă ă

retr gea în camera lui sau ieşea undeva.ăIntrînd odat pe neaşteptate în camera lui Otto, îl surprinse privind cuă

tandre e şi melancolie portretul Elsei, pe care-l scosese probabil dintr-un sertarţ al biroului.

Emma avu senza ia c un ac îi str punge inima. D du s ias în vîrfuri, darţ ă ă ă ă ă Sauer o z ri prin oglind . Privirile li se încrucişar . Emma se tulbur şi mai r u,ă ă ă ă ă iar fa a lui Sauer c p tase o expresie de asprime. de r utate. Puse fotografia laţ ă ă ă loc, închise cu un pocnet sertarul şi se r sti la imaginea din oglind :ă ă

– Ce-i moda asta s dai buzna în camer , cînd… cînd lucrez?ă ă– Iart -m , Otto, n-am ştiut…ă ăIeşi f r s mai spun nimic.ă ă ă ăInima micu ei Emma era grav r nit .ţ ă ăSe ascunse în camera ei şi plînse mult lîng leag nul copilului.ă ă– B ie aşul meu, puişorul mamei drag! şoptea ea, s rutînd c pşorulă ţ ă ă

copilului, pe care picurar cîteva lacrimi.ăPetrecu o noapte alb , muncit de gînduri… Ceva cu totul neobişnuită ă

pentru micu a Emma.ţ„Iat deci de ce e Otto atît de urîcios, gîndea ea, fr mîntîndu-şi mîinile. Oă ă

iubeşte pe Elsa! De fapt, de ce m mir? Doar s-au iubit întotdeauna. Cum de amă uitat? Cum de am primit s -i fiu so ie? Şi de ce s-a însurat el cu mine, de vremeă ţ ce-o iubeşte pe Elsa? Da, dar a inut şi la mine! Mult… Inima nu poate fi am git .ţ ă ă Atunci?…"

Toate acestea erau prea complicate pentru Emma. Gîndurile negre, întreb rile f r r spuns se pr v liser ca o avalanş , strivind f r îndurareă ă ă ă ă ă ă ă ă ă gingaşa floare a fericirii.

– Otto, Otto, şoptea ea disperat , v rsînd lacrimi de neputin .ă ă ţăS lupte? Nu era f cut pentru lupt .ă ă ă ăÎn zori s-a hot rît: îi voi scrie Elsei. Şi i-a scris scrisoarea care l-a indispusă

mai curînd pe Stirner.Intui ia feminin a ajutat-o s g seasc tonul cel mai potrivit: n-a pomenitţ ă ă ă ă

nimic despre întîmplarea cu fotografia. O prieten e firesc s -şi împ rt şească ă ă ă ă alteia nefericirea.

Aproape f r s -şi dea seama, prin aceast scrisoare Emma îi întindea oă ă ă ă curs rivalei: spera c Elsa se va tr da într-un fel dac îl mai iubeşte pe Sauer.ă ă ă ă

Aştepta cu ner bdare r spunsul. Cînd l-a primit, de team abia a reuşit să ă ă ă deschid plicul, iar rîndurile îi jucau înaintea ochilor.ă

Dar dup ce a citit-o, a r suflat uşurat .ă ă ă– Elsa nu ştie s mint !ă ăPrietena ei o sf tuia s aib r bdare, o asigura c Otto va fi iar şi duios cuă ă ă ă ă ă

„p puşica" lui şi - ceea ce a liniştit-o îndeosebi pe Emma - îi scria ce mult îlă iubeşte pe Stirner, îi împ rt şea bucuriile şi fr mînt rile ei… îşi exprimaă ă ă ă îngrijorarea c de la o vreme Stirner arat r u, c s-a surmenat şi-i foarte nervos.ă ă ă ă Iar cînd citi sfîrşitul, Emmei i se lu o piatr de pe inim :ă ă ă

„Nu l-ai mai cunoaşte pe Stirner. Şi-a l sat barb şi, s -l vezi, parc -i ună ă ă ă sihastru…"

– Ce pocit era înainte, rîse ea, da-mi închipui ce mutr are acum!ăEra iar şi vesel şi zglobie.ă ăSauer îns avu grij s-o arunce din nou în ghearele dezn dejdii.ă ă ăDup întîmplarea cu fotografia, Sauer se purta şi mai urît cu Emma. Oă

repezea, o jignea.Venea pe teras numai ca s vad copilul. F r s -i dea vreo aten ieă ă ă ă ă ă ţ

Emmei, se aşeza lîng c rucior şi începea s -l giugiuleasc pe micu . Tulburat ,ă ă ă ă ţ ă Emma îi c uta privirea, dar Otto p rea c -i ignoreaz cu des vîrşire prezen a.ă ă ă ă ă ţ

În ziua cînd a primit scrisoarea, Emma îndr zni s -i adreseze cîtevaă ă cuvinte.

– Mi-a scris Elsa. Spune c Stirner arat r u şi e foarte surmenat…ă ă ă– Dac bestia asta ar cr pa, lumea ar avea numai de cîştigat, strecură ă ă

printre din i Sauer.ţDe la o vreme, Sauer nici nu voia s aud de Stirner. Aceast schimbareă ă ă

brusc o mir pe Emma, dar n-avea curaj s -i cear vreo explica ie.ă ă ă ă ţÎntr-o zi i se p ru c Sauer e în toane mai bune, în orice caz mai pu ină ă ţ

nervos. Tocmai atunci cîteva avioane br zdau cerul, deasupra m rii. Emmaă ă încerc s lege o conversa ie.ă ă ţ

– Otto, cum de nu cad avioanele? Doar sînt grele…

– M , dar gîsc mai eşti! o brusc b rbatul. Unde mi-a fost capul cînd te-ă ă ă ăam luat?

Emma îng lbeni de durere şi de sup rare.ă ă– Putem s ne desp r im, r spunse ea cu glasul sugrumat. Îl iau pe miculă ă ţ ă

Otto şi plec…– N-ai decît s pleci!' Fii sigur c n-am s alerg dup tine. Dar pe b iat nu-ă ă ă ă ă ă

l dau!Potrivi mai bine pl pumioara copilului şi ieşi.ăIzbucnind în lacrimi, Emma se plec zdrobit deasupra c ruciorului.ă ă ă– Oare am s te pierd şi pe tine, puiul meu?ăÎn acel moment se auzi scîr îind nisipul potecii din gr din .ţ ă ă– Cu domnul Sauer, v rog.ăÎşi şterse repede obrazul cu batista şi întoarse capul. Un tîn r pistruiat şiă

roşcovan, îmbr cat într-un costum alb, uşor, se afla în fa a ei.ă ţ„Unde l-am mai v zut?" se întreb Emma.ă ă– Nu m recunoaşte i? Ne-am mai întîlnit.ă ţ– A, da! Domnul Gottlieb!– Exact. Rudolf Gottlieb.Auzind glasuri, Sauer ieşi pe teras . Gottlieb se înclin uşor.ă ă– Domnule Sauer, avem de discutat ceva foarte important.Trecur în cabinet.ă– A i urm rit desigur ziarele, deschise vorba Gottlieb.ţ ă– Nu citesc ziarele.Gottlieb ridic surprins din sprîncene.ă– Bine, dar… în toat lumea numai despre asta se vorbeşte?ăÎntrebarea lui Gottlieb îl puse în încurc tur . Într-adev r, cum de-a putută ă ă

rezista s nu pun mîna m car pe un ziar în atîtea s pt mîni?ă ă ă ă ă– Aveam nevoie de odihn absolut , încerc el s -şi explice purtareaă ă ă ă

ciudat . Or în ziare mereu dai de cîte ceva care te tulbur sau te enerveaz …ă ă ă Mai ales scandalurile astea politice…

– Dac -i aşa, da i-mi voie s v pun la curent. Nu-i vorba de vreun scandală ţ ă ă politic, ci de o primejdie care amenin toat ara, dac nu chiar toat lumea.ţă ă ţ ă ă

Şi-i povesti despre ciudatul r zboi dintre comitetul salv rii publice şiă ă Stirner, despre lamentabila înfrîngere a „generalului de fier".

Sauer îl asculta cu tot mai mult aten ie, întrerupîndu-l uneori cu înjur turiă ţ ă la adresa lui Stirner.

Aceste replici scurte îi mergeau lui Gottlieb la inim .ă– Constat cu bucurie c nutri i pentru Stirner aceleaşi sentimente ca şiă ţ

mine, nu-şi mai ascunse el bucuria. Ave i probabil şi dumneavoastr destuleţ ă motive s -l urî i. S v spun drept, mi-era team c tot mai ine i la el. Oricît, a iă ţ ă ă ă ă ţ ţ ţ lucrat împreun , a i fost chiar mîna lui dreapt . Şi-n cazul acesta nu mi-aş mai fiă ţ ă putut îndeplini misiunea… Mi-am zis totuşi s încerc… şi bine am f cut. Sîntă ă trimis de comitet. Adic , ce mai, eu am fost cu ideea. Mi-am spus c sînte iă ă ţ

singurul care poate aduce oarecare lumin în taina extraordinarei influen e a luiă ţ Stirner asupra oamenilor, singurul care ne-ar putea ajuta s afl m în ce constă ă ă for a pe care o are. Cei mai mul i oameni de ştiin sînt de p rere c Stirner aţ ţ ţă ă ă descoperit un mijloc de a transmite gîndurile la distan . Cum? Asta n-o ştieţă nimeni. Şi dac a i vrea… ne-a i face un serviciu enorm pentru care, bineîn eles,ă ţ ţ ţ ve i fi r spl tit…ţ ă ă

Sauer se ridic şi începu s se plimbe cu paşi mari prin camer .ă ă ă– R spl tit? Dar s -l ştiu nimicit pe monstrul de Stirner mi-ar fi cea maiă ă ă

mare r splat ! Altceva nu-mi trebuie!ă ăÎn aceeaşi clip se gîndi la Elsa şi, printr-o asocia ie de idei, îşi aduseă ţ

aminte de basmul cu fata de împ rat r pit de un vr jitor care ştia s prefacă ă ă ă ă ă totul în aur. Stirner este vr jitorul, iar el, Sauer, o va elibera pe fata de împ rată ă de vr jile acestuia. Da, o va elibera!ă

– V-aş ajuta cu drag inim , domnule Gottlieb, dac aş şti ceva precis. Dară ă ă aşa, pe baza unor simple presupuneri…. Dup cîte ştiu, înainte de a fi angajat deă r posatul dumneavoastr unchi, Stirner f cea cercet ri ştiin ifice în domeniulă ă ă ă ţ creierului şi al transmiterii gîndului la distan . Am urm rit apoi unele experien eţă ă ţ ale lui cu cîini. Adev rate minuni! Eu unul b nuiesc c … şov i o clip … b nuiescă ă ă ă ă ă c unchiul dumneavoastr , Karl Gottlieb, n-a murit de moarte bun … Cum de aă ă ă s rit cîinele în picioarele b trînului exact în clipa cînd se apropia trenul? Chiară ă dac Stirner nu era acolo, coinciden a aceasta mi se pare destul de suspect .ă ţ ă

Gîfîind de emo ie, Rudolf Gottlieb se s lt pe scaun şi întinse gîtul.ţ ă ă– Întotdeauna mi-am spus c povestea asta cu moştenirea ascunde oă

crim ! izbucni el. Dar de ce la proces n-a i pomenit nimic de aceste b nuieli? Ba,ă ţ ă mai mult, la proces a i ap rat interesele Elsei Glück…ţ ă

Sauer schi un gest:ţă– Habar n-am! M aflam probabil şi eu, ca şi ceilal i, sub influen a luiă ţ ţ

Stirner. Nu în eleg cum îşi impune Stirner voin a celorlal i oameni. N-amţ ţ ţ preg tirea necesar pentru asta. Presupun îns c puterea lui se limiteaz la oă ă ă ă ă anumit zon . Aici, la distan , am avut senza ia c m trezesc dintr-un fel deă ă ţă ţ ă ă somn hipnotic, c m „descarc" de doza de sugestie pe care mi-a administrat-oă ă probabil la plecare. Una din dou : ori n-a reuşit înc s ac ioneze la distan eă ă ă ţ ţ mari, ori sugestia n-a fost destul de puternic şi cu timpul şi-a pierdut efectul.ă

– Ave i dreptate. Dar se pare c Stirner se perfec ioneaz mereu, m rindţ ă ţ ă ă intensitatea, distan a de propagare şi persisten a sugestiei. Aşa c poate chiarţ ţ ă de mîine nu ve i mai fi nici aici în siguran .ţ ţă

Sauer tres ri.ă– Cum?! S cad din nou sub influen a acestui individ? S fiu din nou oă ţ ă

juc rie în mîinile lui? Mai bine fug la cap tul p mîntului! Dar nu, şi mai bine ar fiă ă ă s -l omor pe Stirner. S ştiu c am sc pat de el şi c -i salvez şi pe ceilal i!ă ă ă ă ă ţ

– Dac într-adev r acesta este secretul lui Stirner, el nu poate fi învinsă ă decît cu o arm de acelaşi fel. Dar de unde s-o lu m?ă ă

T cur . Sauer se gîndea intens.ă ă

– Da, aşa este, spuse el într-un tîrziu. Nu poate fi învins decît cu propriile lui arme. Am o idee. E imposibil ca numai Stirner s se fi ocupat de problemaă transmiterii gîndurilor la distan . Ar trebui s -i c ut m pe oamenii de ştiinţă ă ă ă ţă care…

– Am c utat. Sînt vreo cî iva, s -i numeri pe degete. Unul din ei, ună ţ ă cunoscut savant italian, ne-a spus c ceea ce face Stirner este deocamdată ă inaccesibil ştiin ei moderne. Aşadar, ori Stirner este un geniu cu neputin deţ ţă comb tut, ori e altceva la mijloc.ă

– Doar nu se sfîrşeşte lumea cu italianul acela!– Asta mi-am spus şi eu. Am citit undeva despre cercet rile unui alt om deă

ştiin . Dar acesta nici nu-i m car profesor…ţă ă– … din care motiv socoti i c nu e cazul s v adresa i lui? îl urzic Sauer.ţ ă ă ă ţ ă– M rturisesc c …ă ă– Foarte r u! Stirner face ce vrea din noi! Şi ce, are vreun titlu? S -lă ă

c ut m pe omul acela! Nici o şans nu trebuie neglijat .ă ă ă ăDup un moment de gîndire continu :ă ă– Da, da. S nu pierdem nici o clip ! Plec m împreun , îl g sim peă ă ă ă ă

neprofesorul acela, şi-i cerem p rerea. Stai! Ar mai fi ceva! Stirner a locuit ună timp la Menton. Nu-i departe. Ce-ar fi s d m o rait ? Poate a l sat vreo urm !ă ă ă ă ă

Zvîrli cîteva lucruri într-o valiz şi ieşir pe teras .ă ă ă– Emma! Plec.– Lipseşti mult? se sperie Emma.– Nu ştiu. S-ar putea s dureze cam multişor, îşi lu r mas bun cu r ceală ă ă ă ă

şi ieşi repede, urmat de Gottlieb.Emma nu ştia ce s fac : s plîng c a p r sit-o Sauer, ori s se bucureă ă ă ă ă ă ă ă

c nu i-a luat copilul?ăSauer avea asupra lui o procur de la Stirner. Asta ' le prinse bine.ă

P trunser f r greutate în vila Elsei Glück. Luar la rînd înc perile, scotociră ă ă ă ă ă ă fiecare col işor.ţ

Într-o camer aproape goal g sir o bucat diform de metal. Un aliaj peă ă ă ă ă ă care nu reuşir s -l identifice. În jur erau împr ştiate buc i de sîrm r sucite înă ă ă ăţ ă ă spiral , siguran e, borne, izolatoare de por elan.ă ţ ţ

– Bine lucrat! morm i Gottlieb, cercetînd bucata de metal. Se pricepe să ă ştearg urmele. E limpede ca bun ziua c aici se afla un aparat. Dar cum naibaă ă ă a reuşit s topeasc metalul f r s lase nici o urm de arsur pe parchet?ă ă ă ă ă ă ă

– Nu mai avem ce face aici, Gottlieb. S plec m în c utarea antidotului.ă ă ă Unde ziceai c st savantul acela care nu-i nici m car profesor?ă ă ă

– La Moscova.

XII. INVENTATORUL DE LA MOSCOVA

O lun mai tîrziu, Sauer şi Gottlieb c utau o anumit adres pe stradaă ă ă ă Tverskaia-Ianskaia, lîng Arcul de Triumf. Intrar în sfîrşit într-o curte asfaltat ,ă ă ă cu un havuz la mijloc, închis de jur împrejur de blocuri cu şase etaje. Glasurileă zglobii ale copiilor erau multiplicate şi amplificate de zidurile înalte.

– Aici trebuie s fie, spuse Gottlieb cercetînd numerele apartamenteloră b tute deasupra uşilor de intrare. Hai, Sauer. Acu e acu.ă

– Ei, dr cia dracului! Cîte trepte or mai fi? Cum tr iesc ştia f r lift? gîfîiaă ă ă ă ă Sauer. Ce num r de apartament ziceai c are?ă ă

– 29.– Aici e 25. Înseamn c -i tocmai la al şaselea.ă ă– Nu-i nimic. Mişcarea î i face bine. Ai cam început s iei propor ii, îlţ ă ţ

tachin Gottlieb şi sun .ă ăCînd intrar în sfîrşit Ia Kacinski, Sauer încerc o cumplit dezam gire. Niciă ă ă ă

interiorul camerei, nici inventatorul nu corespundeau imaginii pe care şi-o f cuse.ă

Se aşteptase s vad un cabinet ticsit de tot felul de maşin rii, în care să ă ă ă domneasc dezordinea caracteristic locuin ei unui inventator.ă ă ţ

Într-adev r, locuin a lui Kacinski nu avea nimic din laboratorul unui Faustă ţ modern.

O camer nu prea mare, cu o fereastr aproape cît peretele. Lîngă ă ă fereastr , un birou pe care se afla o maşin de scris. O alt maşin de scris seă ă ă ă z rea pe o m su lipit de una din marginile înguste ale biroului. Cele două ă ţă ă ă maşini, una cu litere ruseşti, cealalt cu litere latine, şi schi a unui motor eoliană ţ tip Fletner, prins pe perete deasupra biroului, erau singurele aluzii… destul de vagi!… la profesia st pînului casei.ă

Deasupra unui divan, o copie destul de reuşit dup o pînz de Greuzeă ă ă înf işa o fat cu privire naiv şi în acelaşi timp poznaş , ca a tuturorăţ ă ă ă personajelor feminine ale acestui maestru.

Cînd d du cu ochii de tablou, Sauer se strîmb . Îşi aduse aminte de Emma.ă ă La început, înainte de c s torie, fusese în stare s o compare cu fetele luiă ă ă Greuze!

Dou peisaje atîrnau de o parte şi de alta. Pe o m su , un grup ecvestruă ă ţă de Klodt, turnat în font , înf işa un fragment din ansamblul statuar ce-ă ăţmpodobeşte podul Ancikov din Leningrad.

Un mic scrin, un dulap cu oglind , o mas aşternut cu o fa curat şiă ă ă ţă ă cîteva scaune cu sp tar, înalte, capitonate cu piele, completau mobilierul.ă

Peste tot domnea ordine şi cur enie - un motiv în plus ca Sauer s fieăţ ă sceptic.

Şi înf işarea inventatorului rus îl dezam gi. Se aştepta s vad o figur cuăţ ă ă ă ă totul ieşit din comun şi… cînd colo, un b rbat cu înf işare modest , înc tîn r,ă ă ăţ ă ă ă blond, cu p rul piept nat pe spate, cu ochi albaştri, foarte luminoşi, cu nasulă ă drept şi-o gur ce p rea d ltuit de un artist. N-avea nici barb , nici must i. Şiă ă ă ă ă ăţ

cum era îmbr cat: o bluz maro de catifea şi pantaloni de c l rie vîrî i în cizmeă ă ă ă ţ cu carîmb îngust!

Iat-o şi pe so ia lui - senin , prietenoas , într-o bluzi alb …ţ ă ă ţă ă„Nu cumva am greşit uşa?" se alarm Sauer. Dar nu, nu greşise. Gazdele îiă

primir cu c ldur , îi poftir s stea, so ia inventatorului aduse dulce uri. Imediată ă ă ă ă ţ ţ se înfirip o discu ie animat .ă ţ ă

„Şi cînd te gîndeşti c omul acesta, care tr ieşte destul de modest, esteă ă poate şi el st pîn pe for a aceea uriaş ! Cum de n-a fost tentat s-o foloseasc înă ţ ă ă interesele lui personale! Cine n-ar vrea s fie puternic şi bogat ca un nabab?…ă Ori poate e adev rat c aici oamenii gîndesc şi simt altfel?"ă ă

Încerc s se l mureasc prin întreb ri ocolite.ă ă ă ă ă– Spune i-mi, v rog, o întreb el zîmbind pe so ia lui Kacinski, nu v e fricţ ă ă ţ ă ă

s tr i i al turi de un om care poate sugera oricui… chiar şi dumneavoastr … totă ă ţ ă ă ce doreşte?

Femeia îl privi mirat .ă– De ce-ar face-o? Şi ce ar putea s -mi sugereze? S v spun drept, nu m-ă ă ă

am gîndit niciodat la asta. Pentru experien e, are un laborator.ă ţKacinski zîmbi.– Totuşi, e o for primejdioas , bîigui Sauer cu un aer încurcat.ţă ă– Ca orice for , r spunse Kacinski. Cînd a inventat dinamita, cu care puteaţă ă

s arunce în aer stînci de granit, Nobel era fericit c îi ajut pe oameni s lupteă ă ă ă cu natura. Omenirea îns a f cut din aceast inven ie cel mai cumplit mijloc deă ă ă ţ distrugere. Mîhnit, Nobel n-a mai putut face altceva decît s instituie dină „veniturile dinamitei" un premiu al p cii, pentru a-şi isp şi m car cu atîta vina deă ă ă a fi pricinuit f r s vrea un r u. Vede i, dar, c Stirner nu este o excep ie. C aă ă ă ă ţ ă ţ ă folosit aceast for nou în interesele sale egoiste? Totul depinde în mîna cui seă ţă ă afl toporul. Unul sparge lemne, altul taie capete. Te po i aştepta la orice… Cuă ţ mult înainte de a fi aruncat Stirner o provocare societ ii, trebuie s v spun căţ ă ă ă au prev zut şi al ii cît de primejdioas poate fi noua for . Cînd primeleă ţ ă ţă experien e au fost cunoscute de marele public, am fost pur şi simplu asaltat deţ cet eni îngrijora i. Unele femei se plîngeau c nişte indivizi suspec i au şiăţ ţ ă ţ încercat s le sugestioneze de la distan şi m implorau s le feresc deă ţă ă ă „farmece". Una se jura c nişte studen i din Harkov o „încarc " mereu cu curentă ţ ă electric şi cînd trece pe ling un felinar „face scurt circuit"! Dar cînd am galoşii înă picioare, zicea, sau un batic de m tase pe cap, nu se întîmpl nimic. Ce s mă ă ă ă fac? Simt şi în somn cum umbl curen ii prin mine şi aud un glas care spune:ă ţ „Acum eşti în puterea noastr !" Am sf tuit-o s se acopere cu o p tur deă ă ă ă ă m tase şi s in în mîn un obiect metalic legat printr-un fir de calorifer… cumă ă ţ ă ă ar fi leg tura cu p mîntul la un aparat de radio… A venit s -mi mul umeasc .ă ă ă ţ ă Zice c i-a ajutat. Cînd se „lega de p mînt", o apuca un cîrcel - se scurgeaă ă electricitatea - apoi adormea liniştit . Aşa c s-a rezolvat. În majoritatea cazuriloră ă îns , cei care m asaltau erau nişte dezaxa i sau chiar de-a dreptul nebuni.ă ă ţ Cî iva b rba i m-au amenin at cu moartea dac voi încerca s m folosescţ ă ţ ţ ă ă ă

vreodat de inven ie. „Nu vreau s -mi împ nezi creierul cu gîndurile dumitale!"ă ţ ă ă striga unul din ei.

– Şi au avut perfect dreptate! îl întrerupse Gottlieb, dorind s aducă ă ă discu ia pe teren practic. Cum s nu- i fie fric ? Gîndi i-v la teroarea pe care aţ ă ţ ă ţ ă dezl n uit-o Stirner!…ă ţ

– Bineîn eles. De altfel, am prev zut şi eu aceast posibilitate. De aceea,ţ ă ă de cînd am început s lucrez la perfec ionarea metodei de transmitere aă ţ gîndurilor la distan , am c utat şi mijloace pentru a pune omenirea la ad postţă ă ă de eventuale abuzuri.

– Şi a i reuşit? s ri Gottlieb.ţ ă– Va trebui s rezolv şi aceast problem . Deşi…ă ă ă– Vreau s v întreb ceva, îi întrerupse Sauer. Acum toat lumea vorbeşteă ă ă

despre transmiterea gîndurilor la distan . M rturisesc îns , spre ruşinea mea, cţă ă ă ă nu prea ştiu în ce const aceast transmitere şi nu în eleg de ce au descoperită ă ţ oamenii abia acum ceva ce exist probabil dintotdeauna?ă

Lui Kacinski i se aprinseser ochii, iar Gottlieb oft în sinea lui. „Acum, in-ă ă ţte teorie!"

– În linii generale, iat despre ce este vorba: fiecare gînd al nostruă provoac o serie de modific ri în cele mai infime particule ale creierului şi aleă ă nervilor. Aceste modific ri sînt întotdeauna înso ite de fenomene electrice. Înă ţ timp ce lucreaz , creierii şi nervii emit unde electromagnetice care se propag înă ă toate direc iile, asemenea undelor de radio.ţ

– Bine, dar de ce pîn acum n-a reuşit nimeni s discute în gînd cuă ă altcineva?

– Pentru c aceste unde electrice sînt destul de slabe şi de o factură ă specific . Iat de ce un gînd emis este recep ionat numai dac nimereşte într-ună ă ţ ă creier, ca s spun aşa, acordat pe aceeaşi lungime de und .ă ă

– Într-un cuvînt, numai atunci cînd creierul receptor este apt s primească ă mesajele sta iei emi toare".ţ ţă

– Exact! Asemenea fenomene s-au observat de mult la oamenii care convie uiesc. Întrucît îns ele nu puteau fi verificate şi cu atît mai pu in explicateţ ă ţ ştiin ific, de cele mai multe ori oamenii de ştiin negau existen a lor, mai ales cţ ţă ţ ă aceste cazuri misterioase erau speculate de tot felul de spiritişti, teosofi şi al iţ r spînditori ai misticismului, care le socoteau „dovezi incontestabile a existen eiă ţ spiritului", capabil s se manifeste independent de trup.ă

F cu o pauz şi continu :ă ă ă– Pe mine, tocmai unul din aceste cazuri „misterioase" m-a f cut s studieză ă

problema transmiterii gîndurilor la distan .ţă– Foarte interesant, f cu Sauer.ăGottlieb se r suci ner bd tor pe scaun.ă ă ă– Eram pe atunci la Tbilisi. Un prieten al meu, bolnav de febr tifoid , seă ă

sim ea r u şi mergeam deseori s -l v d. Odat m-am întors de la el noapteaţ ă ă ă ă tîrziu. Sting lumina şi m culc. Ceasul bate ora dou . Deodat aud un sunetă ă ă

ciudat… ca lovitura unei linguri e de marginea unui pahar de cristal. „Pisica!" zic,ţ şi aprind lumina. Scotocesc eu peste tot, dar nu g sesc nici pisic şi nici vreună ă obiect de sticl care s fi putut z ng ni în felul acesta. N-am dat nici oă ă ă ă importan acestei întîmpl ri şi aproape imediat am adormit.ţă ă

Diminea a m-am dus s -mi v d prietenul. În camera lui am g sit aceaţ ă ă ă înv lm şeal care spune mai mult decît vorbele: murise peste noapte. Trupul luiă ă ă neînsufle it era întins pe pat. Am dat şi eu o mîn de ajutor celor care-l sp lau şi-ţ ă ăl îmbr cau.ă

„Cînd. a murit?" întreb.„Exact cînd a b tut ora dou ", îmi r spunde maic -sa.ă ă ă ăCînd m-am apropiat de pat, am atins f r s vreau noptiera plin deă ă ă ă

doctorii. S-a mişcat o linguri într-un pahar înalt de cristal şi am auzit unţă clinchet. Sunetul parc -mi aducea aminte de ceva.ă

„Unde l-am mai auzit? m fr mîntam eu. Aha, ast -noapte!" Am rugat-o peă ă ă b trîn s -mi povesteasc am nun it cum a murit fiul ei.ă ă ă ă ă ţ

„Cînd am auzit c -i dou , am încercat s -i dau doctoria. El a mişcat dină ă ă buze, dar n-a mai putut s bea. Am pus linguri a în pahar şi cînd m-am întors,ă ţ murise…"

…Am reflectat mult la aceast întîmplare. Nu m-am gîndit nici o clip ,ă ă desigur, c ar putea fi ceva supranatural. Totuşi, care s fie explica ia? ineamă ă ţ Ţ pe-atunci un curs de radiofonie. Şti i, cred, c sînt inginer electrician. Mi-aţ ă str fulgerat prin minte c ciudatul fenomen trebuie s fie de natur electric .ă ă ă ă ă Ceva asem n tor cu radioemisiunea. Nu cumva creierul prietenului meu a emisă ă unde electrice pe care eu le-am recep ionat? Abia cînd am venit aici, la Moscova,ţ am început s studiez activitatea creierului şi a nervilor. Am descoperit o serieă de analogii surprinz toare între structura sistemului nervos central şi o sta ie deă ţ radio. Exist în creier particule cu rol de microfon, altele de detector, sau deă telefon… Firele neuronilor se termin cu o mic spiral asem n toare spirelor deă ă ă ă ă sîrm ale solenoidului. Aşadar avem de-a face cu un fenomen de autoinduc ie.ă ţ De re inut c (am şi discutat asta cu un coleg al meu fiziolog) din punct deţ ă vedere fiziologic rolul acestor spire nu poate fi explicat satisf c tor. Prin prismaă ă electrotehnicii îns , se ajunge la o explica ie absolut logic : natura a creată ţ ă aceste spire pentru amplificarea curen ilor electrici. Ba avem în organism şiţ l mpi Rowland - retortele ganglionare ale inimii. Sursa de energie a inimii poateă fi comparat cu o baterie de acumulatoare, iar sistemul nervos periferic - cuă priza de p mînt. Studiind constitu ia organismului omenesc prin prismaă ţ electrotehnicii, am ajuns la convingerea ferm c el reprezint un aparat electrică ă ă complex, o sta ie de radio în toat regula, capabil s emit şi s recep ionezeţ ă ă ă ă ă ţ oscila ii electromagnetice. Privi i, v rog, schi a aceasta.ţ ţ ă ţ

Desf cu pe mas o foaie de calc.ă ă– Nu mi-a fost uşor s demonstrez indubitabil existen a undeloră ţ

electromagnetice. Lucram pe atunci în laboratorul lui Dugov. A i auzit de el?ţ Face experien e de sugestie pe animale şi a ob inut rezultate foarte frumoase.ţ ţ

Intr-o zi am confec ionat o cuşc dintr-o plas deas de metal, aşezat peţ ă ă ă ă izolatoare. Puteam îns face leg tura cu p mîntul, automat. În cuşc am închisă ă ă ă un cîine şi l-am rugat pe Dugov s ac ioneze. Cînd cuşca nu era pus la p mînt,ă ţ ă ă cîinele executa f r greş tot ce-i ordona în gînd Dugov. Dar cum f ceam leg turaă ă ă ă cu p mîntul, cîinele se ar ta dintr-o dat nereceptiv la sugestie, în elege i de ce?ă ă ă ţ ţ întîlnind în drum re eaua metalic , undele electromagnetice se scurgeau înţ ă p mînt şi deci nu ajungeau pîn la cîinele nostru. Ceea ce era de demonstrat:ă ă creierul emite unde electromagnetice! Natura electromagnetic a undelor emiseă de creier şi de nervi a fost demonstrat prin alte metode şi de cî iva savan i -ă ţ ţ academicianul Lazarev şi profesorul Behterev la noi, iar în Italia de profesorul Casamali.

Gottlieb ajunsese la cap tul r bd rii:ă ă ă– Toate acestea sînt într-adev r extraordinare, dar m rturisesc c în primulă ă ă

rînd pe noi ne intereseaz rezultatele practice ale experien elor. Spunea i c v-ă ţ ţ ăa i ocupat şi de problema punerii popula iei la ad post de o eventual folosire aţ ţ ă ă inven iei în scopuri criminale. În ce stadiu a i ajuns cu lucr rile? L-a i putea faceţ ţ ă ţ inofensiv pe Stirner? Asta ne intereseaz pe noi. Da sau nu?ă

– Un r spuns categoric n-aş putea s v dau, sim i inventatorul dorin a să ă ă ţ ţ ă frîneze cît de cît impetuoasele întreb ri ale roşcovanului. Teoretic, problema a şiă fost rezolvat , dar concluziile înc nu le-am verificat experimental, ca s zic aşa,ă ă ă pe scar mare. Experien ele de transmitere a gîndurilor unor animale, la distană ţ ţă mic , nu pot fi considerate concludente. Am conceput o „maşin cerebral " aă ă ă c rei construire nu mai e o problem pentru tehnica modern . Acum studieză ă ă natura undelor electromagnetice emise de creierul omului, stabilesc lungimea lor, frecven a şi aşa mai departe. Cînd voi fi în posesia datelor necesare, va fiţ destul de simplu s le reproduc mecanic. Doar cîteva transformatoare şiă gîndurile noastre, propagate întocmai ca undele radio obişnuite, vor putea fi recep ionate de al i oameni. Maşina (e în curs de realizare) se compune dintr-oţ ţ anten , un sistem de amplificare cu transformatoare şi. tuburi catodice şi, înă sfîrşit, un cuplaj inductiv cu circuit oscilant. Orice gînd radiat este amplificat de antena „sta iei de emisie" şi lansat în spa iu… V zînd cît de atent îl ascult acestţ ţ ă ă domn Gottlieb, cînt rindu-i fiecare vorb , Kacinski zîmbi şi-i d du în sfîrşit ună ă ă r spuns care s -i fie pe plac: Iat „tunul" cu care îl vom ataca pe Stirner.ă ă ă

Gottlieb r sufl uşurat.ă ă– Şi cam cînd va fi gata „tunul"?– Cred c peste vreo dou s pt mîni… vom trage primul foc.ă ă ă ă– Adic ?ă– Adic îl lu m pe Stirner prin surprindere. Îi suger m s ias din cas şi să ă ă ă ă ă ă

vin la noi. Atunci va fi în puterea noastr .ă ă– Şi unde v gîndi i s instala i „tunul"?ă ţ ă ţ– Cit mai aproape de int . V-am spus doar, tunul n-a fost înc încercat şiţ ă ă

m tem c pe distan e mari n-o s dea rezultate…ă ă ţ ă

– Dar nu-i primejdios s p trundem în zona influen ei lui Stirner? S nuă ă ţ ă uit m c arma lui are o mare raz de ac iune… c e mai perfec ionat şi, în plus,ă ă ă ţ ă ţ ă încercat .ă

– Alt solu ie nu v d. O s risc m, ce s facem.ă ţ ă ă ă ă– Dar nu ne-am putea izola? Pomenea i adineauri de nişte mijloace deţ

protec ie? interveni Sauer.ţ– Desigur. Dac punem pe noi o plas sub ire de metal, undele electriceă ă ţ

emise de creierul lui Stirner vor fi oprite de acest înveliş protector şi se vor scurge în p mînt. Partea proast e c astfel echipat nici nu po i emite mesaje.ă ă ă ţ Dar vedem noi… Am putea ac iona mecanic, cu ajutorul „maşinii cerebrale", darţ n-am studiat înc suficient undele electromagnetice ale radia iei creierului. Deă ţ aceea va trebui s m expun, cel pu in deocamdat : voi emite gînduri pe antenă ă ţ ă ă f r s -mi pun costum izolator. Dac m simt atins de radia iile lui Stirner, îmiă ă ă ă ă ţ pun repede plasa, ori mi-o pune i. În orice caz dumneavoastr ve i fi înţ ă ţ siguran .ţă

– Ce-ar fi s îmbr c m costume de protec ie, s n v lim la Stirner şi s -iă ă ă ţ ă ă ă ă facem de petrecanie? Sau dac m mai pune s -l b rbieresc, îi tai beregata cuă ă ă ă briciul!

Sauer îl opri:– Asta ar însemn … asasinat.ă– Atîta pagub !ă– …Ar însemna pieirea nu numai a lui Stirner, dar şi a celor care vor

încerca s -l r pun . Stirner şi-ar vinde scump pielea! Nu. Mai bine aşa. Să ă ă ă încerc m s -l prindem de viu. Victoria ar fi deplin !ă ă ă

Gottlieb se ridic , Sauer îi urm exemplul.ă ă– Da i-mi voie s v mul umesc… începu Gottlieb.ţ ă ă ţ– Deocamdat n-ave i pentru ce, îl întrerupse Kacinski. Îmi ve i mul umiă ţ ţ ţ

cînd vom pune mîna pe Stirner.

XIII. R ZBOI ÎN T CEREĂ Ă

Stirner schi a nişte planuri în cabinetul lui, cînd sim i deodat un îndemnţ ţ ă irezistibil de a ieşi din cas . Se ridic şi porni spre uş , dar un gînd îl intuiă ă ă ţ locului: „Nu cumva m aflu sub influen a unei voin e str ine?!" S -i fi descoperită ţ ţ ă ă cineva secretul şi s -l fi atacat cu propria-i arm ?! În tot cazul emisiuneaă ă inamicului era înc destul de slab : Stirner nu-şi pierduse facultatea de a ra iona.ă ă ţ Totuşi, dorin a de a ieşi în strad nu-l sl bea. Îl str b tu un fior rece. Dac nuţ ă ă ă ă ă scap imediat de sub aceast influen , e pierdut! Ce-ar putea face? Cum s seă ă ţă ă salveze? Între timp picioarele îl şi duser la uş . Iat draperiile de m tase, iară ă ă ă al turi caloriferul. Cu un supraomenesc efort de voin f cu un pas în l turi,ă ţă ă ă smulse draperiile, se înf şur în ele şi se ag cu mîinile de eava de metal aă ă ăţă ţ caloriferului. În aceeaşi clip sim i cum sl beşte impulsul care-l mîna în strad :ă ţ ă ă

curen ii electromagnetici trimişi de inamicul nev zut se scurgeau în p mînt.ţ ă ă R sufl cu uşurare. Dar asta nu însemna c a sc pat. Situa ia r mîneaă ă ă ă ţ ă amenin toare.ţă

„Am cuşca de metal pe care am folosit-o la primele experien e, gîndeaţ febril Stirner. E în camera mea. Dac reuşesc s ajung pîn acolo, intru în cuşcă ă ă ă şi fac leg tura cu p mîntul… Astfel cîştig timp, apoi v d eu… Dar cum s facă ă ă ă aceşti cî iva paşi? Nu m înha iar şi impulsul str in, dac m dep rtez deţ ă ţă ă ă ă ă ă calorifer? M car de-ar fi linoleum pe jos! Ei, dr cia dracului! S fiu atacat cuă ă ă propria-mi arm ! Mda, e cam albastr situa ia. Trebuie neap rat s m izolez. Să ă ţ ă ă ă ă intru în cuşc . Ori s m înf şor într-o plas . Am una în camer . Apoi îmi fac ună ă ă ă ă ă costum de re ea în toat regula. Pîn aici - toate bune, dar cum ajung pîn înţ ă ă ă camer ? Elsa! S-o chem pe Elsa!"ă

Între el şi Elsa se stabilise demult un contact perfect şi era destul s seă gîndeasc la ea, chiar şi f r s recurg la amplificatoare, ca s apar imediat.ă ă ă ă ă ă ă Stirner o chema în gînd, imaginîndu-şi ca de obicei tot drumul pe care trebuia s -ăl str bat . Dar Elsa nu venea: draperia de m tase oprea radia iile.ă ă ă ţ

– Afurisit treab ! Stirner d du la o parte un col al draperiei şi-şi dezgoliă ă ă ţ pu in capul. În aceeaşi clip sim i iar îndemnul de a ieşi din cas şi se înf şurţ ă ţ ă ă ă repede la loc. În frac iunea aceea de secund îns z rise, la vreo doi metri deţ ă ă ă locul unde se afla, butonul unei sonerii electrice. Sl vit fie mania r posatuluiă ă ă Gottlieb pentru sonerii! Poate reuşesc s chem pe cineva…ă

L sînd s -i alunece mîna pe eava de metal a caloriferului, începu s seă ă ţ ă apropie încet de sonerie. Iat şi cap tul evii. Pîn la radiatorul urm tor erauă ă ţ ă ă vreo şaptezeci de centimetri. Stirner se aplec , f r s -şi desprind mîna stingă ă ă ă ă ă de cap tul evii, şi, inînd m tasea cu din ii, ca s nu lunece, întinse cealaltă ţ ţ ă ţ ă ă mîn . Manevra îi reuşi şi în sfîrşit ap s pe buton.ă ă ă

„Dac … şi servitorii?!" gîndi cu spaim .ă ăSpre marea lui bucurie, auzi paşii tîrşi i ai lui Hans.ţPe fizionomia impasibil de valet stilat a lui Hans nu se clinti nici ună

muşchi, cînd îşi v zu st pînul drapat în m tase. Aştepta ordinele cu ună ă ă prevenitor respect.

– Ascult , Hans. În camera mea… începu Stirner, dar se opri: „Nimeni n-aă p truns vreodat acolo! Nu-i nimic, gîndi el. Îl fac eu pe urm s uite totul". Amă ă ă ă în camer o plas de metal, Hans. Ad-o imediat! Uite cheia…ă ă

inînd cu o mîn draperia, de parc şi-ar fi acoperit pudic goliciunea,Ţ ă ă scoase cheia din buzunar şi i-o întinse lui Hans.

Valetul plec f r o vorb şi aduse plasa sub ire de metal.ă ă ă ă ţ– Arunc-o peste mine!– Prea bine, domnule.B trînul execut ordinul cu aerul cel mai degajat, de parc i-ar fi inută ă ă ţ

paltonul.– Mul umesc, Hans. Po i s pleci… Stai! Stai pu in! Spune, nu sim i nimic?ţ ţ ă ţ ţ

Nu încerci nici o dorin neobişnuit ? S ieşi în strad , de pild ?ţă ă ă ă ă

– Ce s caut eu pe strad ? Nu, domnule Stirner. Singura mea dorin e să ă ţă ă m trîntesc pu in… Nu mai pot de picioare.ă ţ

– Şi sim i de mult aceast dorin de a te… trînti pu in?ţ ă ţă ţ– De vreo dou zeci de ani m tot trage la pat.ă ă– Du-te, Hans, nu mai am nevoie de dumneata.Stirner intr repede în camera lui.ă– Las' c v ar t eu! bomb nea el, manipulînd nişte manete. Se auziră ă ă ă ă

duduind la subsol motoare puternice, se aprinser cîteva becuri: maşina intra înă func iune. O ap sare pe buton şi „proiectilul" zbur spre int .ţ ă ă ţ ă

În preajma oraşului, pe platforma unui autocamion mare, se afla montat oă sta ie de radio de un tip nemaiv zut pîn atunci. Construit dup schema luiţ ă ă ă ă Kacinski, aceast sta ie amplifica şi emitea radia iile cerebrale.ă ţ ţ

Şoferul, Sauer şi Gottlieb purtau costume de protec ie din plas de sîrm ;ţ ă ă plasa le acoperea şi capul.

– Nu-i prea şic costumul, rîse Kacinski, v zîndu-i astfel g ti i, dar cînd va fiă ă ţ la mod , lumea îl va g si chiar foarte nostim. Ori poate c ne vom c ptuşi doară ă ă ă hainele cu un fileu de metal. Mai ştii? Iar pe cap… m car o voalet . Femeile auă ă purtat timp de secole v luri şi voalete… De ce n-am purta şi noi, b rba ii? Maiă ă ţ ales c v lurile noastre vor fi uşoare şi fine, ca de m tase…ă ă ă

– Am tras! anun Kacinski cîteva minute mai tîrziu, coborînd de lîngţă ă sta ie şi punîndu-şi şi el casca de sîrm . I-am poruncit lui Stirner s ias din casţ ă ă ă ă şi s vin aici.ă ă

– Şi cum ştim dac proiectilul şi-a atins inta? întreb Gottlieb.ă ţ ă– Chiar dac domnul Stirner nu ne onoreaz cu o vizit , g seşte el ună ă ă ă

mijloc s ne dea de ştire c a primit mesajul… Nu noi vom recep iona ştireaă ă ţ direct… Noi sîntem la ad post… Avem un dispozitiv care înregistreaz automată ă emisiunile celorlalte sta ii…ţ

Într-adev r Stirner „le d du de ştire", într-un mod neaşteptat îns .ă ă ăKacinski îşi scoase casca pentru a trimite un nou „proiectil". Dar n-apucă

s declanşeze. În aceeaşi clip se pr buşi cît era de lung pe platformaă ă ă automobilului. Încerc s se ridice… Imposibil! Mai întîi capul, apoi şi trunchiul îiă ă lunecar iar şi pe-o parte.ă ă

Sauer şi Gottlieb alergar şi-l d dur jos de pe platform .ă ă ă ă– Eşti r nit? Te doare ceva?ă– Nu m doare nimic. M simt chiar foarte bine, r spunse inventatorul,ă ă ă

dup o nou încercare zadarnic de a se ridica în picioare. Ei, fir-ar s fie! Nu maiă ă ă ă am de loc sim ul echilibrului.ţ

Sauer, Gottlieb şi şoferul îl priveau stupefia i. Gottlieb avu prezen a deţ ţ spirit s -i pun casca metalic pe cap, pentru a-l feri de alte radia ii.ă ă ă ţ

– Ce v mira i atît? Era de aşteptat. Stirner mi-a paralizat centriiă ţ echilibrului. Într-adev r, a ajuns foarte departe! Sim ul echilibrului reprezint unaă ţ ă dintre cele mai complicate şi mai pu in studiate probleme. Profesorul Behterev…ţ

„Ciudat soi de oameni mai sînt şi inventatorii ştia, se cruci Sauer. Seă zvîrcoleşte ca un vierme strivit şi… ne ine o conferin despre reflexologie!"ţ ţă

– A f cut-o anume pentru a ne ar ta ce poate şi cu cine avem de-a face,ă ă continu Kacinski. Sim ul echilibrului…ă ţ

– Toate acestea sînt foarte interesante, domnule Kacinski, îi curm vorbaă Gottlieb, dar în momentul de fa trebuie s ne îngrijim de s n tatea dumitale.ţă ă ă ă Apoi, c tre Sauer: Cred c e cazul s batem în retragere şi s evacu m primulă ă ă ă ă r nit din acest r zboi extraordinar.ă ă

Kacinski protest . inea cu tot dinadinsul s continue duelul. Sauer şiă Ţ ă Gottlieb îns se ar tar neîndupleca i:ă ă ă ţ

– Nu uita c eşti singura speran a atîtor milioane de oameni! Ce neă ţă facem dac Stirner te omoar ori î i ia min ile?ă ă ţ ţ

– Ei, dac m lua i aşa… consim i în sfîrşit Kacinski. Stirner e cu adev rată ă ţ ţ ă primejdios, ad ug el cînd autocamionul porni. Arma lui e mai puternic …ă ă ă B nuiesc c eficacitatea „tirului" s u se datoreşte radia iilor dirijate. Ar trebui să ă ă ţ ă încerc m şi noi!ă

– Spune mai bine ce-ai s faci acum f r sim ul echilibrului?ă ă ă ţ– Poate îl recap t.ăGottlieb cl tin din cap a îndoial .ă ă ăKacinski z cea ca un prunc neputincios. Încerca s se sprijine pentru a seă ă

ridica, dar c dea f r vlag , deşi nu avea nici o leziune.ă ă ă ă– Ia vezi, Sauer, s-a înregistrat ceva pe banda aparatului?Banda era împestri at de linii frînte.ţ ă– Este ceva, dar cine poate s descifreze?ă– Voi construi curînd un aparat care va t lm ci aceste semne în litere.ă ă

Încerc s scoat o mîn de sub re ea, dar se l s p gubaş. ine banda aşa caă ă ă ă ţ ă ă ă Ţ s pot citi. Hm! Vrea s m intimideze! Asculta i şi voi:ă ă ă ţ

„A i pierdut b t lia, pentru c a i ratat unica voastr şans : de a m luaţ ă ă ă ţ ă ă ă prin surprindere. Stirner".

– Vom vedea noi cine e mai tare! strig Kacinski, s ltîndu-se pe coate, dară ă capul îi c zu pe spate. Eşti un diavol, Stirner! Dar pe mine nu m sperii!ă ă

Oprir în fa a spitalului, îl luar pe Kacinski în bra e, îl duser într-o rezervă ţ ă ţ ă ă şi, înainte de a-i scoate costumul de protec ie, acoperir pere ii camerei cu oţ ă ţ re ea de metal.ţ

Medicii nu se puteau dumiri ce are Kacinski, aşa c trebui s le dea elă ă toate explica iile.ţ

– Dac aşa stau lucrurile, nu putem face nimic, m rturisi medicul primar.ă ă Medicina, în astfel de cazuri, e neputincioas .ă

– Ştiu. Va trebui s cre m o ramur nou a medicinei sau s recurgem laă ă ă ă ă homeopatie.

Medicul scutur din cap indignat.ă– E o şarlatanie.

– Nu întotdeauna, r spunse zîmbind Kacinski. M refer la principiulă ă homeopatiei: tratarea bolilor cu ajutorul unor agen i care determin o ac iuneţ ă ţ analoag celei de comb tut. Sau, mai pe scurt, cui pe cui se scoate.ă ă

Sauer sesiz primul ideea lui Kacinski.ă– Vrei s foloseşti emi torul de radia ii cerebrale?ă ţă ţ– Bineîn eles. Alt tratament nu v d. Am s transmit maşinii gîndul cţ ă ă ă

centrii echilibrului din creierul meu trebuie s -şi reia activitatea. Apoi amplifică mesajul şi-l recep ionez tot eu. Stirner a ac ionat violent, dar de la distan .ţ ţ ţă Contraac iunea din imediata apropiere a sursei de radia ii cred c va fi eficace şi-ţ ţ ămi voi rec p ta sim ul echilibrului. S încerc m!ă ă ţ ă ă

Medicii urm reau curioşi şi sceptici desf şurarea experien ei. Totul dură ă ţ ă doar cîteva minute. Deodat Kacinski s ri în picioare şi începu s joace şi s deaă ă ă ă din mîini. Chiar şi medicii, deşi tot se mai mirau, aplaudar .ă

– Un adev rat miracol! exclam un medic tîn r.ă ă ă– O fi simulat! bomb ni un altul, mai în vîrst .ă ăAşa a fost inaugurat noua ramur a medicinei, care ulterior avea s fieă ă ă

larg folosit în cele mai diferite domenii: de la neurologie pîn la chirurgie,ă ă permi înd efectuarea interven iilor f r anestezie şi f r ca bolnavul s simt niciţ ţ ă ă ă ă ă ă cea mai mic durere.ă

– De ce numai dumneata ai fost atins de „proiectilul" lui Stirner? întrebă Sauer cînd r maser singuri. Doar raza emis de el a întîlnit în drum atî iaă ă ă ţ oameni neproteja i de plas . Probabil c Stirner a stabilit precis locul de undeţ ă ă vine radia ia; şi raza lui, urmînd o anumit traiectorie, a c zut exact aici.ţ ă ă

Kacinski se gîndi cîteva minute, înainte de a r spunde.ă– Alta cred c -i explica ia. Recep ionînd mesajul meu, Stirner a stabilită ţ ţ

imediat lungimea de und a sta iei de emisie, adic a creierului meu, şiă ţ ă frecven a specific . S şti i c undele cerebrale se deosebesc de la om la om.ţ ă ă ţ ă Apoi a emis la rîndul lui un mesaj pe lungimea de und şi frecven a aflat . Iată ţ ă ă de ce numai eu l-am recep ionat. Este explica ia cea mai fireasc . Dar nu-iţ ţ ă exclus s fi emis un mesaj la „purt tor", dac se poate spune aşa.ă ă ă

– Adic ?ă– A emis urm toarea sugestie: „Omului care a trimis împotriva mea ună

mesaj cerebral s i se paralizeze centrii de voin şi centrii motori". Şi cum omulă ţă acela sînt eu…

– Dar se pot face astfel de sugestii? Cunoaşte hipnotismul asemenea cazuri?

– Nu-mi aduc aminte, dar nu v d de ce s nu se poat . Totuşi primaă ă ă explica ie, mai simpl , pare şi mai logic . Şi-acum, la treab ! Uite ce facem: îlţ ă ă ă înconjur m pe Stirner cu un inel de „tunuri" şi-l atac m din toate p r ile. El vaă ă ă ţ încerca s pareze loviturile, descriind un cerc cu raza lui dirijat . Între timp îns ,ă ă ă fiecare „tun" al nostru va apuca s emit un mesaj.ă ă

– Ce-ar fi s cuprindem cu radia iile noastre şi pe servitori? Dac eiă ţ ă p r sesc casa, n-o s mai aib cine s procure alimente şi foamea îl va sili peă ă ă ă ă Stirner s se predea, propuse Gottlieb.ă

– Nu-i rea ideea!Fur construite de urgen , în serie, mai multe radiomaşini pentruă ţă

transmiterea gîndurilor. Cînd totul fu gata, „comandantul suprem" ieşi pe cîmpul de lupt cu treizeci de „tunuri" amplasate în jurul oraşului, la distan e de cî ivaă ţ ţ kilometri unul de altul.

Kacinski îi d du lui Stirner un ultimatum:ă„Radia iile noastre cerebrale v vor convinge, sper, c monopolulţ ă ă

dumneavoastr în folosirea noii for e a luat sfîrşit. Acum şi al ii st pînesc în egală ţ ţ ă ă m sur metoda de transmitere a gîndurilor la distan . În consecin , nu mai areă ă ţă ţă sens s continua i lupta. Ea n-ar face decît s aduc unor oameni nevinova i noiă ţ ă ă ţ pierderi şi suferin e. Chiar dac v ve i pune la ad post de mesajele noastre, vţ ă ă ţ ă ă vom împiedica s v continua i opera nefast , neutralizînd orice radia ieă ă ţ ă ţ cerebral adresat maselor prin contraradia ii sau prin contraordine. Vă ă ţ ă garant m via a numai dac ve i îndeplini imediat urm toarele condi ii:ă ţ ă ţ ă ţ

1. S restabili i starea normal şi s reda i libertatea voin ei tuturoră ţ ă ă ţ ţ persoanelor care au fost supuse radia iilor dumneavoastr cerebrale.ţ ă

2. S nu mai emite i pe viitor nici un fel de radia ii cerebrale.ă ţ ţ3. S preda i toate maşinile şi instala iile electrice destinate radia iiloră ţ ţ ţ

cerebrale.În caz de refuz sau de întîrziere a r spunsului, m voi vedea silit s recurgă ă ă

la m suri extreme".ăDup aceea Kacinski ordon servitorilor lui Stirner s fug din cas .ă ă ă ă ăDar Stirner se pusese în gard .ăCiti mesajul înregistrat automat pe band şi r spunse pe loc:ă ă„Voi depune armele cînd voi crede de cuviin !"ţăApoi, observînd c servitorii se preg tesc s fug din cas , în elese ce s-aă ă ă ă ă ţ

întîmplat şi emise o radia ie puternic , ordonîndu-le s se întoarc .ţ ă ă ăBie ii oameni se zb teau înnebuni i, zvîrcolindu-se ca în fl c ri. Radia iileţ ă ţ ă ă ţ

se încrucişau, aruncîndu-i de colo-colo. Prad celor dou „impulsuri" la fel deă ă puternice: s fug din cas cu orice pre şi s nu ias din cas în nici un caz, baă ă ă ţ ă ă ă se repezeau la uş , ba disp reau în od i. Cî iva se cramponar de mobil , de uşi,ă ă ă ţ ă ă de calorifere. Şi toat vînzoleala asta sinistr se f cea f r nici un zgomot!ă ă ă ă ă

Mesajul lui Stirner, emis de la o distan mai mic , se dovedi mai puternic.ţă ă Treptat, servitorii se întoarser la locurile lor şi începur s -şi vad de treab .ă ă ă ă ă Intre timp, Stirner emise alte mesaje prin care poruncea întregii popula ii r maseţ ă în oraş s porneasc împotriva maşinilor inamice şi s le distrug .ă ă ă ă

Oamenii alergau n uci pe str zi, ca în timpul unui cutremur, şi ajunşi afară ă ă din oraş se n pustir furioşi s execute ordinul lui Stirner. Atacînd surprinz tor,ă ă ă ă mul imea apuc s distrug cîteva emi toare. Dar majoritatea lupt torilor luiţ ă ă ă ţă ă Kacinski în eleser din prima clip ce se întîmpl şi emiser radia ii de panic .ţ ă ă ă ă ţ ă

Prinşi de vîrtejul turbat a dou mesaje opuse, ea şi servitorii lui Stirner, oameniiă nu mai erau în stare nici s înainteze, nici s se întoarc .ă ă ă

Stirner nu-şi f cuse nici un fel de iluzii în privin a deznod mîntului acestuiă ţ ă atac. Urm rise doar s distrag aten ia inamicului, pentru a-i da lovituraă ă ă ţ decisiv . Îşi îndrept radia iile spre diferite puncte ale cercului şi cei surprinşiă ă ţ f r plas , ori care din impruden şi-au desf cut pu in costumul incomod,ă ă ă ţă ă ţ c zur lovi i de paralizie ori îşi pierdur min ile. R ni ii, transporta i la spateleă ă ţ ă ţ ă ţ ţ „frontului", erau trata i cu rezultate mul umitoare prin metoda lui Kacinski. Peţ ţ „cîmpul de lupt " al ii le luau locul, iar maşinile emiteau zi şi noapte.ă ţ

Pe Stirner îl toropea somnul dar, pe cît posibil, se str duia s r mîn treaz:ă ă ă ă în orice moment se putea aştepta la un asalt direct asupra cl dirii. Îşi înarmă ă servitorii şi îi îmbr c în costume izolatoare.ă ă

Era frînt de oboseal , dar nu capitula. Lucra cu înfrigurare la o nouă ă perfec ionare a emi torului care urma s scoat din circula ie maşinileţ ţă ă ă ţ inamicilor.

R zboiul dura de cîteva zile.ăOdat , pentru a emite un mesaj menit s neutralizeze un ordin al luiă ă

Stirner, Kacinski se urc pe platform şi se descoperi. Dar brusc, parcă ă ă r zgîndindu-se, s ri jos din maşin şi disp ru în întuneric, rupînd-o la fug . Saueră ă ă ă ă dormea pe prelata maşinii, învelit cu o plas , iar Gottlieb, atent la înregistr rileă ă de pe band , pe care încerca s le descifreze, nu d du importan faptului.ă ă ă ţă

Era întuneric bezn . Nu aprindeau reflectoarele ca s nu tr deze loculă ă ă unde se afla emi torul. Trecur cîteva minute. Gottlieb, tot mai îngrijorat, scrutaţă ă întunericul. V zînd c nu mai vine Kacinski, îl trezi pe Sauer.ă ă

– Ce-ai f cut! se îngrozi acesta. Nu- i dai seama c l-a nimerit o rază ţ ă ă dirijat ?! De ce nu l-ai oprit?! De mult a plecat?ă

– De vreo zece minute. Mergea liniştit… A s rit din maşin şi credeam că ă ă se duce şi el… ca omul, încerc s se dezvinov easc Gottlieb.ă ă ăţ ă

– Ai f cut o prostie cît tine de mare!ăSauer arunc v lul - ca s se poat mişca mai în voie, se limitau acum laă ă ă ă

un fel de pelerine de metal - şi emise: „Kacinski, întoarce-te!"Dar în aceeaşi clip s ri din maşin şi disp ru şi el în întuneric.ă ă ă ă– Sîntem pierdu i! îl auzi Gottlieb strigînd. Încetul cu încetul glasul i seţ

stinse în dep rtare.ăGottlieb avu fericita inspira ie s -i porunceasc şoferului s trag maşinaţ ă ă ă ă

mai deoparte, ca s ias din zona radia iilor dirijate, şi imediat comand tuturoră ă ţ ă sta iilor s emit mesajul:ţ ă ă

„Kacinski şi Sauer! Înapoi!"Dou zeci de emi tori intrar în func iune deodat . Peste cîteva minuteă ţă ă ţ ă

ap ru din noapte o siluet . Sauer venea încet, aplecîndu-se cînd înainte şi înapoi,ă ă ca b tut de vînt.ă

Pe Kacinski nu mai reuşir s -l salveze. Ajunsese probabil prea aproape deă ă emi torul lui Stirner şi radia iile trimise la întîmplare nu mai avur nici un efect.ţă ţ ă

– V lul! Repede! strig Sauer.ă ăGottlieb arunc peste el plasa metalic .ă ă– Mul umesc, Gottlieb! De data aceasta ai fost la în l ime. Î i datorezţ ă ţ ţ

via a… Dac ai şti prin ce-am trecut! M smucea cînd înainte, cînd înapoi. Oţ ă ă senza ie oribil ! Kacinski s-a întors?ţ ă

– Nu!– Bietul Kacinski! S -l pierdem tocmai acum!… F r el nu-i mai venim noiă ă ă

de hac lui Stirner.– Totuşi continu m lupta! Bine c am înv at cum func ioneaz maşina. Iară ă ăţ ţ ă

dac nu reuşim s -l captur m pe Stirner printr-un mesaj cerebral, lu m cl direaă ă ă ă ă cu asalt. Îmbr c m un regiment în costume izolatoare, ne înarm m pîn în din iă ă ă ă ţ şi-atunci s vedem ce-o s fac ! Costumele ne vor feri de radia ii, iar gloan ele,ă ă ă ţ ţ din fericire, nu pot fi hipnotizate… Îi facem de petrecanie!

XIV. O NOAPTE GROZAV DE INTERESANTĂ

Vl guit de atîta goan , Kacinski ajunse în sfîrşit la poarta b ncii „Elsaă ă ă Glück".

Îl aşteptau. Uşa se deschise larg. S rind mai multe trepte deodat , urcă ă ă într-un suflet la etaj, n v li gîfîind în cabinet şi c zu extenuat într-un fotoliu. Eraă ă ă lac de n duşeal .ă ă

Se deschise o uş şi în prag ap ru un b rbat înf şurat într-o plasă ă ă ă ă metalic . Un fileu de sîrm îi proteja capul şi-i ascundea tr s turile fe ei. Eraă ă ă ă ţ Stirner.

– Cum te numeşti?– Kacinski.– Polonez?.– Nu. Rus.Dup cîteva clipe de t cere, Stirner relu :ă ă ă– Eşti prizonierul meu. Ştii foarte bine c i-aş putea opri respira ia,ă ţ ţ

l sîndu-te s mori în chinuri groaznice. Sau pot face din dumneata un sclav careă ă s mi se supun f r crîcnire. Eşti la discre ia mea.ă ă ă ă ţ

– Şi asta te amuz ?ăStirner întîrzie cu r spunsul.ă– R zboiul nu cunoaşte cru are, urm Kacinski. Sînt condamnat, ştiu. Dară ţ ă

nici dumneata nu stai mai bine. Curînd î i va veni rîndul… Pîn una-alta, am şi euţ ă o rug minte. Întrucît am ieşit din joc şi nu mai reprezint pentru dumneata nici oă primejdie, d -mi voie, în calitate de om de ştiin , s v d instala ia…ă ţă ă ă ţ

– Cum?!– Aş vrea s - i cunosc inven ia. M intereseaz pe ce cale ai mers, cumă ţ ţ ă ă

sînt construite aparatele…Dup un moment de surpriz , Stirner parc se lumin .ă ă ă ă

– Ca între oameni de ştiin deci.ţăSe apropie de prizonierul lui şi-i întinse mina. Dar Kacinski refuz s i-oă ă

strîng .ăAtunci Stirner se trase un pas înapoi şi-şi ascunse mîna sub plas .ă– Aşa va s zic ! Ia spune, la voi, în Rusia, to i sînt atît de viteji? întreb elă ă ţ ă

cu ironie.– Nu-i nici o vitejie în asta, r spunse Kacinski, f r s se tulbure. Om fi noiă ă ă ă

oameni de ştiin , dar ne afl m la antipozi, mult prea departe unul de altul ca sţă ă ă ne putem strînge mîna. Asta-i tot!

– Bine, î i voi îndeplini dorin a şi poate te voi l sa în via , cu condi ia sţ ţ ă ţă ţ ă porunceşti oamenilor dumitale s opreasc radia iile pîn la nou diminea a.ă ă ţ ă ă ţ

„La urma urmelor, îşi spuse Kacinski, cîteva ore de armisti iu nu schimbţ ă nimic. În plus, am prilejul s -i anun pe b ie i c tr iesc."ă ţ ă ţ ă ă

– De acord.Atunci Stirner îl conduse în camera lui, unde se afla emi torul.ţă– Ia te uit ! exclam Kacinski, v zînd o cuşc din plas de sîrm , în careă ă ă ă ă ă

înc pea un om şezînd. Ai trecut şi dumneata prin asta?ă– Da. Am folosit-o experimental pentru a verifica existen a undelorţ

electromagnetice emise de creier.– - Extraordinar! Am mers deci amîndoi pe acelaşi drum!– Dar apoi am luat-o fiecare în alt direc ie. Fii bun şi transmite ordinul deă ţ

„încetare a focului".Kacinski se apropie de aparat, se concentr şi transmise un mesaj pe careă

Stirner îl citi pe banda înregistratorului automat.Dup numai patru secunde, pe aceeaşi band ap ru r spunsul.ă ă ă ă„Vrem dovezi c vorbeşte Kacinski", transmitea Sauer.ăKacinski îi pomeni unele am nunte numai de ei ştiute, îi aminti ce auă

discutat la Moscova. Sauer se declar satisf cut.ă ă„Pîn la nou diminea a nici o radia ie şi nici un atac. Sauer"ă ă ţ ţ– În regul , spuse Stirner. S trecem în cabinet. Şi-acum, uite, ai aici toateă ă

schi ele şi planurile mele. Ia loc la birou. Vei petrece o noapte interesant !ţ ă Stirner încuie uşa cabinetului şi-şi puse cheia în buzunar. Eu trec dincolo. Am ceva de transmis.

– Sper c ai s respec i armisti iul?ă ă ţ ţ– Nici o grij . Va fi o emisiune, ca s spun aşa, strict particular . Zîmbiă ă ă

strîmb şi disp ru în camera lui.ăLa subsol huruir motoarele. Peste un sfert de or , Stirner reap ru.ă ă ă– S-a f cut. Mai scoase dintr-un dulap un teanc de desene şi le arunc peă ă

mas . Distreaz -te! G seşti aici totul, chiar şi planul casei. Vezi? Nu- i ascundă ă ă ţ nimic. Dinamurile le-am instalat la subsol.

F cu cî iva paşi prin camer şi, r sucindu-se scurt pe c lcîie, îl pironi peă ţ ă ă ă Kacinski cu privirea.

– În loc s te distrug, î i dezv lui dumitale, care-mi eşti duşman, secreteleă ţ ă mele militare. Purtarea mea nu te surprinde?

– Deloc. Chiar atîta nu i-am cerut. Şi dac o faci, înseamn c ai motive.ţ ă ă ă De aceea nici nu m gr besc s - i mul umesc pentru „m rinimie".ă ă ă ţ ţ ă

– - Ai dreptate. N-o fac din m rinimie… Dup o lung t cere rosti rar, cuă ă ă ă glasul stins: Am pierdut b t lia.ă ă

– Fireşte c ai pierdut-o, se gr bi s confirme Kacinski. Ai pierdut-o de cîndă ă ă i s-a descoperit secretul… şi afl c nu sînt singurul care-l cunosc. Monopolulţ ă ă

dumitale a luat sfîrşit, puterea de care dispuneai poate fi contracarat şiă continuarea luptei…

– Nu-i adev rat! r cni Stirner. Înc nu mi-am epuizat resursele! Sînt multă ă ă mai avansat ca voi, aparatele mele sînt mult mai perfec ionate, şi mai am oţ inven ie despre care nu şti i nimic: acumulatoare de unde şi de gînduri emise deţ ţ milioane de oameni, amplificatoare de-o putere neb nuit … Aş fi putut s vă ă ă ă strivesc, s în buş bîzîitul de în ari al aparatelor voastre, aşa cum o sta ie deă ă ţ ţ ţ radio puternic acoper gîng vitul emi toarelor de amatori. Reprezint o sta ieă ă ă ţă ţ de cincizeci de mii de kilowa i şi, în compara ie cu aceasta, resursele voastre….ţ ţ

– Şi totuşi eşti învins!– Da, dar nu unde î i închipui. Nu în tehnic !ţ ă– Unde atunci?– Mi-am propus ceva ce m dep şeşte. De fapt, a fost o absurditate. Ca să ă ă

ajung st pînul universului, ar fi trebuit s m transform într-o maşin care emiteă ă ă ă voin . Or eu nu sînt decît un om!… Un om extenuat. Mi-am stors pîn la ultimaţă ă pic tur puterea de voin , mi-am epuizat rezervele de energie nervoas . Iată ă ţă ă ă adev rata cauz a înfrîngerii mele! Acum mi-e egal. Totul s-a sfîrşit. Ia planurileă ă şi f ce vrei cu ele. Din partea mea, po i s le şi publici. Te priveşte.ă ţ ă

Se uit la ceas şi tres ri.ă ă– Atîta am avut s - i spun. Te rog s respec i întocmai condi iile noastre.ă ţ ă ţ ţ

Este extrem de important pentru mine. Şi, nu te sup ra, dar ca s fiu mai sigură ă am s te închid cu cheia şi-o s las aici paznici, ar t el cu mîna trei dogi tigra i.ă ă ă ă ţ Ei îmi execut întocmai ordinele. Te previn: dac încerci s intri în camera meaă ă ă ori s fugi, buc i te fac!ă ăţ

Ieşi din cabinet şi r suci cheia în broasc .ă ăKacinski continu s r sfoiasc mapa uriaş pe care o avea în fa . Foiă ă ă ă ă ţă

pline de date şi de formule, planuri, schi e, scheme… Acest limbaj conven ional,ţ ţ care nu spunea nimic profanilor, lui îi era familiar. Datele şi formulele deveneau idei, iar acestea, la rîndul lor, imagini. Coloanele de cifre şi litere îl ajutau să urm reasc pas cu pas truda unei min i înzestrat cu o logic de fier. Kacinskiă ă ţ ă ă admira ingeniozitatea şi ineditul concep iei, îndr zneala şi subtilitatea solu iilor,ţ ă ţ aşa cum un şahist admir jocul unui mare maestru. Cufundat în schi e şi înă ţ planuri, uit curînd de tot şi de toate.ă

În teancul de hîrtii adus pe urm d du de un caiet cu noti e. Un fel deă ă ţ jurnal. Crîmpeie de gînduri, însemn ri r zle e, mîzg lite la repezeal , f r dat ,ă ă ţ ă ă ă ă ă

scheme aşternute din fuga condeiului, extrase din diferite c r i. Aici îşi notaă ţ Stirner şi cheltuielile. Parcurse cîteva pagini.

– E mai interesant decît aş fi b nuit, şopti el şi relu cu aten ie lectura, filă ă ţ ă cu fil .ă

«Anul nou. Ce-mi va aduce? Am fost la profesorul Goro! Maestrul e nec jit:ă cimpanzeul Fritz s-a înfuriat şi l-a muşcat de mîn .ă

…Am citit „Omizile". Dac atingi o omid şi ea se contract , şi omizile dină ă ă apropiere se contract şi se r sucesc absolut la fel. Care s fie explica ia?ă ă ă ţ

…Fritz s-a mai liniştit. Nici pe Goro nu-l mai doare mîna. B trînul se temeă de o infec ie. I-am povestit despre omizi. Mi-a dat nişte „explica ii" nebuloase,ţ ţ care în fond nu spuneau nimic. Cic -i un reflex condi ionat. Aşa cum bîzîie copiiiă ţ cînd v d pe al ii plîngînd. Numai c celelalte omizi se r sucesc f r s-o vad peă ţ ă ă ă ă ă prima!

…Sp l toreas e o neruşinat : trei m rci şi dou zeci şi cinci de pfeningi ună ă ă ă ă ă sp lat! Va trebui s caut alta mai ieftin . Nu mi-au mai r mas bani pentru carte.ă ă ă ă

Arrhenius (autorul c r ii pe care n-am cump rat-o din cauza sp l toresei) aă ţ ă ă ă descoperit c în solu iile cu sare, bune conduc toare de electricitate, moleculeleă ţ ă neutre sub raport electric ale s rurilor dizolvate se descompun în particuleă înc rcate cu electricitate, denumite ioni (ionul e un fel de „evadat", un fugar).ă

…Proprietarul m amenin cu evacuarea. Va trebui s m apuc iar deă ţă ă ă traduceri.

…Ca s -i form m pudelului un reflex condi ionat, în timp ce m nînc , îiă ă ţ ă ă cînt m din flaut… Dup lucru, profesorul Goro a ieşit s -şi fac obişnuitaă ă ă ă plimbare şi m-a condus. Mi-a povestit ceva foarte interesant. Cic dac iei oă ă pereche de insecte - mascul şi femel - şi le despar i, chiar dac închizi femelaă ţ ă într-o cutie, iar pe mascul îl sco i afar din oraş şi-i dai drumul la o mare distan ,ţ ă ţă masculul tot se întoarce la femel . Cum se orienteaz ? Profesorul spune c laă ă ă multe insecte (vezi albinele) memoria vizual e extrem de dezvoltat şi deci înă ă aceasta nu-i nimic surprinz tor. Mie îns nu-mi vine s cred.ă ă ă

La var , de îndat ce vor apare insectele, am s fac chiar eu experien a.ă ă ă ţ Pe mascul am s -l duc intr-o cutiu bine închis .ă ţă ă

…Goro i-a extirpat cîinelui o emisfer cerebral . Pare-se c opera ia n-aă ă ă ţ reuşit. Bietul animal url de i se rupe inima. I-am injectat morfin şi s-a maiă ţ ă liniştit. Am observat c efectul analgezic al morfinei se manifest periodic:ă ă cîinele s-a liniştit încetul cu încetul, pauzele dintre crize deveneau tot mai lungi. Iar cînd a încetat ac iunea morfinei, am observat aceeaşi periodicitate şi înţ revenirea senza iilor dureroase.ţ

…Ce noroc: am primit o carte la tradus. Ceva din chimie. Destul de greu. În schimb mi-au dat un aconto şi am închis gura celor mai sîcîitori creditori: proprietarului chichine ei în care stau şi b canului. Constat c şi în chimie sîntţ ă ă multe lucruri interesante. Ast zi, de pild , am aflat c numeroase proceseă ă ă chimice se caracterizeaz prin periodicitate. De pild , dac pui mercur într-oă ă ă sticl şi torni deasupra peroxid de hidrogen de o anumit concentra ie, întreă ă ţ

mercur şi peroxid se produce un proces chimic, peroxidul descompunîndu-se în ap şi oxigen. Ei bine, degajarea oxigenului se încetineşte şi se accelerează ă constant! Dar cel mai interesant este c otr vurile şi narcoticele au asupraă ă reac iilor periodice o ac iune specific , ca şi asupra organismului omenesc! Oareţ ţ ă nu dovedesc toate acestea c în organismul omului şi al animalului se producă reac ii asem n toare? Şi oare nu e surprinz tor c morfina are asupra reac iilorţ ă ă ă ă ţ din retort acelaşi efect calmant ca şi asupra cîinelui operat?ă

…Uneori ştiin e diferite prezint contingen e neaşteptate.ţ ă ţAm cercetat experimental împreun cu profesorul Goro procesul oboselii,ă

în spe al oboselii vizuale. Purpura descompus la lumin se reface pe întuneric.ţă ă ăPrin repetare, iritarea nervului poate fi din ce în ce mai mult împins spreă

acea limit dincolo de care nervul devine insensibil la excita ii. Perioada deă ţ sensibilitate a nervului este în func ie de timpul de descompunere a substan eiţ ţ senzitive pe care o con ine (în cazul nostru - purpura).ţ

În ceea ce priveşte centrii nervoşi situa i la nivelul m duvei spin rii,ţ ă ă excitarea lor electric provoac „reac ii" periodice independente de perioadaă ă ţ curentului şi de natura excita iei. Agita ia motrice transmis de la centrulţ ţ ă muşchilor se produce cu o frecven de şaisprezece-treizeci pe secund . (Deciţă ă din nou o periodicitate ca în procesele chimice.).

Goro g seşte c din mine ar ieşi un excelent dresor de cîini. Mai ştii? Poateă ă c la circ aş cîştiga mai bine decît cu traducerile. C pîn s ajung profesor, maiă ă ă ă va! Şi-apoi, ce o s -mi dea acest titlu? M-am s turat de mizerie!ă ă

12 mai. O zi memorabil ! Pe pervazul ferestrei am aşezat un fel deă colivioar cu un fluture femel , iar pe mascul l-am dus afar din oraş, într-oă ă ă cutiu ermetic închis şi acolo i-am dat drumul. Fluturaşul lui i se cam bo iserţă ă ţ ă aripioarele şi mi-era team c nu va putea zbura. Totuşi s-a îndreptat imediată ă spre oraş. Cînd m-am întors acas , nu sosise înc . Dar peste o or , iat -l şi peă ă ă ă dumnealui. A coborît pe pervaz şi a început s se agite în jurul femelei luiă captive. Le-am redat libertatea. Eram de-a dreptul uluit! Cum de a reuşit s seă întoarc ? Din cutiu n-avea cum s vad drumul. Goro se înşeal ! Fluturaşul s-aă ţă ă ă ă întors c l uzit de un sim neştiut de noi. Ce sim s fie acesta? Atunci mi-amă ă ţ ţ ă adus aminte de omizi. Ce sim le vesteşte c una din ele se crispeaz spasmodicţ ă ă între degetele unui om?… Toat ziua numai la asta m-am gîndit…ă

Deodat mi s-a p rut c am dezlegat misterul, c m aflu în pragul uneiă ă ă ă ă descoperiri formidabile. S fie asta intui ie? O revela ie? La drept vorbind abiaă ţ ţ mai tîrziu am în eles exact cum stau lucrurile. La început n-a fost chiar oţ „revela ie", ci mai curînd o exaltat presim ire a unei descoperiri extrem deţ ă ţ importante. Şi ca s revenim la intui ie: ea nu are nimic misterios, deşi în parte aă ţ r mas nel murit . Cred c intui ia se produce în momentul cînd o serie întreagă ă ă ă ţ ă de impresii, de gînduri, de informa ii disparate, acumulate în decursul unuiţ anumit timp, uneori destul de îndelungat, se asociaz deodat , stabilindu-seă ă între ele o anumit leg tur . Acest proces are loc în creier, unde dină ă ă sistematizarea, din înm nuncherea acestor date, rezult o concluzie - o ideeă ă

nou . În tot cazul aşa s-a întîmplat cu mine. Acum pot urm ri la rece cum amă ă ajuns s fac aceast descoperire. Tot gîndindu-m la gîze şi la omizi, mi-amă ă ă spus… aşa, în glum … c poate ele comunic prin radio. Poate c natura le-aă ă ă ă înzestrat cu aparate de radioemisie şi de radiorecep ie. Doar au şi antene!ţ Analogia era tentant şi, în definitiv, de ce n-ar fi aşa? Doi fluturi pe care-iă despar i comunic prin semnale. Bine, dar de unde energia necesar emisiunii?ţ ă ă Poate electricitatea? S ne gîndim la solu iile chimice ale lui Arrhenius, careă ţ produc ioni, adic energie electric . În organismul vie uitoarelor se desf şoară ă ţ ă ă complicate procese chimice, legate de activitatea muşchilor şi mai ales a nervilor şi a creierului. În aceast activitate se constat o anumit periodicitate. Prină ă ă urmare, periodic, centrii nervoşi pun în libertate sau radiaz ioni. Aceşti ioni îşiă iau zborul, sînt recep iona i de sistemul nervos al unei alte vie uitoare şi… gataţ ţ ţ radiocomunica ia!ţ

Chiar înainte de a fi ajuns la aceste deduc ii, am presim it c descoperireaţ ţ ă mea e ceva infinit mai important decît o simpl explica ie a reg sirii fluturaşilor.ă ţ ă Poate c aceste gîze nu s-au reg sit datorit unei comunic ri radio. Poate c auă ă ă ă ă mirosul foarte dezvoltat sau un sim de orientare pe care noi nu-l cunoaştem.ţ Nu-mi mai arde de fluturi.

Obiectul studiilor pe care le voi întreprinde pe viitor e mult mai interesant: omul, animalul…».

„Extraordinar! gîndi Kacinski. Şi eu, şi Stirner am ajuns la aceeaşi concluzie, deşi am urmat c i diferite. Sau, mai precis, am avut puncte de plecareă diferite. Pentru c şi el, şi eu am folosit în cercet rile noastre ultimele realiz riă ă ă din domeniul chimiei, fiziologiei Şi fizicii. F r cunoaşterea profund aă ă ă radiofoniei, a reflexologiei, a teoriei ionilor, nici el şi nici eu n-am fi ajuns să facem aceast descoperire, şi inven ia noastr n-ar fi existat. Acum în eleg de ceă ţ ă ţ oameni de ştiin afla i uneori în col uri opuse ale globului fac aceeaşiţă ţ ţ descoperire poate în aceeaşi zi şi la aceeaşi or ."ă

«…Cîteva zile am umblat n uc, scria Stirner în jurnalul s u mai departe.ă ă Am f cut o descoperire ştiin ific ! S vorbesc despre ea profesorului Goro sauă ţ ă ă nu? Pîn la urm nu m-am putut ab ine şi i-am povestit tot, ce-i drept nu preaă ă ţ clar şi nu prea concret. Totuşi mi-a f cut impresia c a prins imediat ideeaă ă principal . M-a privit ironic pe deasupra ochelarilor şi gura lui ştirb s-a pungită ă într-un rînjet, din care pricin musta a şi epii de pe b rbie i s-au zbîrlit ca aceleă ţ ţ ă unui arici.

– Sus ii, aşadar, c un creier omenesc cînd ra ioneaz , sau dac vrei cîndţ ă ţ ă ă intr în func iune, hi-hi-hi, ar emite unde radio, ceea ce ar permite transmitereaă ţ gîndurilor la distan ?ţă

– Propriu-zis, nu gîndurile sînt transmise la distan , ci undele electriceţă emise de creier. Orice gînd, orice sentiment are lungimea lui de und şi oă anumit frecven . Recep ionat de un alt creier, aceast und „reproduce" înă ţă ţ ă ă ă conştiin a subiectului respectiv un gînd sau un sentiment identic.ţ

Goro asculta cu aten ie, dînd mereu din cap, dar cînd am terminat, mi-aţ trîntit-o r spicat:ă

– E-lu-cu-bra ie! Nu te sup ra, tinere, dar toate acestea sînt prostii. Teţ ă pripeşti cu concluziile - sta-i cusurul dumitale. Şi dac nu te dezbari de el, n-aiă ă s ajungi niciodat ceea ce se cheam un savant adev rat.ă ă ă ă

– De ce prostii?– Pentru c -i neştiin ific tot ce sus ii. Şi-i neştiin ific pentru c nu poate fiă ţ ţ ţ ă

demonstrat experimental. Hai, s încerc m. Între noi doi e o distan de cî ivaă ă ţă ţ paşi. Transmite-mi vreun gînd al dumitale! Aud?

Luat repede, mi-am pierdut siguran a.ţ– P i pentru asta e nevoie ca „sta iile" noastre - creierul şi nervii - s fieă ţ ă

acordate pe aceeaşi lungime…– Acordeaz !ă– Nu pot fi acordate…Goro f cu un gest gr itor. Triumfa.ă ă– Un moment, am reluat eu. Înc n-am terminat. Nu pot fi acordate ca ună

aparat de radio, asta am vrut s spun. Acest acord se întîlneşte îns la persoaneă ă care tr iesc mult timp împreun . Se cunosc destule cazuri…ă ă

– De vizionarism, de telepatie, de spiritism, mese care se mişc şi alteă aiureli? Fii atent, tinere prieten! Ai p şit pe o cale foarte lunecoas !ă ă

– Bine, dar teoria mea nu are nici o leg tur cu toate astea!ă ăEram contrariat, dar nu descurajat……Iar sînt lefter… Mi-e team c m arunc proprietarul în strad .ă ă ă ă ăŞi totuşi am dreptate! Nu m las pîn nu-i demonstrez ramolitului de Goro.ă ă

Nu ştiu îns cum s organizez experien a.ă ă ţMîine iau banii pe traducere!Evrika! Goro admir iscusin a mea de dresor El nu ştie îns c sistemulă ţ ă ă

meu de dresur nu se întemeiaz pe reflexe condi ionate, ci pe sugestie. Acestaă ă ţ e secretul. Caut s -mi imaginez cît se poate de clar drumul pe care trebuie s -lă ă str bat cîinele şi fiecare mişcare pe care trebuie s-o fac pentru a-mi executaă ă ă ordinul. Ieri s-a întîmplat ceva foarte nostim. Plictisit la culme de bomb neala şiă de interminabilele sfaturi ale lui Goro, m-am gîndit: „Muşca-te-ar Vega" (Vega e un şpi alb, pe care Goro îl ador ). Din obişnuin , mi-am imaginat-o pe Vegaţ ă ţă repezindu-se la Goro şi înfigîndu-şi col ii în piciorul profesorului. Şi-odat o v dţ ă ă c îşneşte de la locul ei, se repede l trînd la Goro şi-i sfîşie pantalonii Dac niciă ţ ă ă asta nu-i transmiterea gîndurilor la distan , ce-o fi altceva Goro e nec jit şiţă ă speriat. Comportarea c eluşei discord atît de izbitor cu reflexele pe care i le-ăţ ăam format, încît Goro b nuieşte un început de turbare. A închis-o în cuşc şi-oă ă ine sub supraveghere. E foarte surprins c mai bea ap ! Eu, în sinea mea, mţ ă ă ă

amuz teribil, dar Vega, s r cu a, moare de urît în carcer şi n-am cum s-o ajut.ă ă ţ ă Ce-ar fi s -i m rturisesc profesorului adev rul?… Iat prilejul s -i demonstreză ă ă ă ă posibilitatea transmiterii gîndurilor la distan ! Dar o s m cread ? Ce-ar fi sţă ă ă ă ă

fac o experien de sugestie în fa a lui? S dea el însuşi un ordin cîinelui. Deţă ţ ă pild , s -i cear s latre de un anumit num r de ori.ă ă ă ă ă

Am împrumutat dou zeci de m rci şi am pl tit chiria.ă ă ăVega tot mai st la arest. Am încercat s -i sugerez s latre de trei ori, dară ă ă

n-am reuşit. De obicei se execut prompt. Ce s-o fi întîmplat?ăAm descoperit cauza: cuşca cu gratii de fier atingea într-un loc eavaţ

robinetului. Mare meşter întîmplarea! Prin urmare, mesajul meu se scurgea înă p mînt prin eav , f r s ajung la Vega. Am s confec ionez o cuşc de metală ţ ă ă ă ă ă ă ţ ă pe care, dup dorin , o voi putea lega de p mînt sau dimpotriv , izola…».ă ţă ă ă

– Ca s vezi! murmur Kacinski. Deci aşa i-a venit ideea s confec ionezeă ă ă ţ cuşca de metal!

Urmau cîteva pagini albe. De ce o fi întrerupt? Şi, în sfîrşit, o nou serie deă însemn ri.ă

«Venerabilul meu patron Karl Gottlieb e mare amator de cîini. De altfel, datorit cîinilor l-am cunoscut şi am f cut carier la banca lui. A venit într-o zi laă ă ă Goro. Îl vizita o singur dat pe an, de aceea nu l-am întîlnit mai înainte. Au fostă ă colegi de şcoal şi erau de o vîrst , deşi nu- i venea s crezi cînd îi vedeaiă ă ţ ă împreun : Goro - un hodorog b trîn, iar Gottlieb - durduliu şi proasp t ca ună ă ă heruvim. Încîntat de cîinii mei dresa i, bancherul m-a invitat s trec pe la el. Iat -ţ ă ăm deci secretar particular al lui Karl Gottlieb, spre mul umirea noastră ţ ă reciproc !ă

Adio, moş Goro! N-am apucat s - i demonstrez posibilitatea transmiteriiă ţ gîndurilor la distan . Dar e mai bine aşa. Prefer s lucrez singur. „Consacra ii"ţă ă ţ cam au obiceiul s -şi adjudece descoperirile tinerilor discipoli. „Experien eleă ţ f cute în laboratorul domnului profesor Goro…" „Sub îndrumarea domnuluiă profesor Goro…" De fapt m preocup acum nu gloria, ci ceva mai important.ă ă Am f cut singur experien a transmiterii sugestiei prin peretele de fier al cuştii şiă ţ m-am convins în mod cert c activitatea cerebral este înso it de radia iiă ă ţ ă ţ electrice. Acum trebuie s studiez natura acestor radia ii.ă ţ

Sînt ocupat pîn peste cap. Serile lucrez la un aparat de captare a undeloră radio emise de creierul omenesc. Trebuie s fie un aparat extrem de sensibil,ă care s recep ioneze unde ultrascurte de cel mult un metru.ă ţ

Schema aparatului…Elsa Glück! Dr gu fat … între ea şi jurisconsultul nostru… Cum naiba-iă ţă ă

spune? Are un nume ca un gust nepl cut. Bitter parc … Nu. A, da, Sauer! înă ă orice caz, rela iile dintre ei nu dep şesc limitele bunei cuviin e. Par s fieţ ă ţ ă logodi i. Ce-o fi g sit în mutra lui rotund ca luna plin ?ţ ă ă ă

Eşec! Aparatul nu recep ioneaz undele radiate de creierul meu. Trebuie s-ţ ăo iau de la cap t! Acum lucrez şi noaptea. Dup -amiezile studiez la universitateă ă anatomia şi fiziologia, dar numai prin prisma radiotehnicii. Organismul omului considerat ca o radiosta ie de recep ie şi emisie! E colosal de interesant!ţ ţ

Înainte de a studia aceast radiosta ie, a trebuit s m ini iez în secreteleă ţ ă ă ţ radiotehnicii. Mîine - mai ştiu eu? - Poate m apuc de astronomie! Noroc c nuă ă

mai stau cu chirie, s m omoare proprietarul cu restan ele! Primesc la Gottliebă ă ţ cas , mas , plus o leaf foarte bun . Dup cît mizerie am îndurat, m simt ună ă ă ă ă ă ă adev rat Cresus. Am din ce s -mi cump r materiale pentru maşinile la careă ă ă lucrez.

Elsa Glück! Glück! S -i fie h r zit umflatului sta aceast fericire?ă ă ă ă ă ăIar nu merge: aparatul url , şuier . S fie parazi ii gîndurilor mele? Trebuieă ă ă ţ

s izolez mai bine camera, ca s nu p trund nici un fel de influen e din exterior.ă ă ă ă ţÎn sfîrşit!…Glück nu-mi d nici o aten ie. Emma Fit e un boboc de fat , dar n-are nimică ţ ă

în cap. O p puşic , atît. E moart dup Sauer, dar acesta - acum o ştiu precis - n-ă ă ă ăare ochi decît pentru Elsa. Biata Emma! Ce dram !ă

…Merge, merge bine! Nici c se putea altfel. S-a înv at omul s -şiă ăţ ă exprime gîndurile prin litere - în scrisori, în ziare. Eu am g sit pentru gînduri şiă sentimente un alt limbaj, alte simboluri. De pild , lungimea de und x +ă ă frecven a y = fric . Bucuria are o alt und . Cred c voi înv a curînd sţ ă ă ă ă ăţ ă confec ionez artificial sentimente şi s le difuzez prin radio. Face i comanda, vţ ă ţ ă rog! O por ie de veselie sau de melancolie? Interesant c sentimenteleţ ă animalelor au unde asem n toare cu ale oamenilor (fric , bucurie etc.).ă ă ă

Nu, prea e neverosimil!Ba nu, e genial! Ei dr cie! Îmi cînt singur osanale. Am construit un mică

emi tor şi am radiat unda echivalent triste ii la cîini. Aparatul meuţă ă ţ înregistreaz cu mare precizie undele electrice emise de creierul omului şi ală animalului. Am ajuns s întocmesc un întreg „dic ionar" de sentimente şi gînduriă ţ exprimate în lungimi de und . Aşadar, am pus la „patefonul" meu o „plac "ă ă trist : unda triste ii cîinelui. L-am aşezat pe Falk lîng aparat, pe un scaun izolat,ă ţ ă ca s recep ioneze mai bine. Rezultatul: Falk a început s urle a jale! Aşadar aă ţ ă recep ionat unda triste ii cîinelui! De bucurie l-am prins în bra e şi am început sţ ţ ţ ă valsez cu el prin camer .ă

Cînd m-am liniştit, am hot rît s repet experien a. De data aceasta l-amă ă ţ aşezat pe Falk dup un paravan. N-a mai urlat. Recep ioneaz probabil numai deă ţ ă la mic distan . Ce ar fi s m resc puterea emi torului?ă ţă ă ă ţă

…Refuz s-o în eleg pe Elsa Glück. Dar în definitiv, de ce m preocupţ ă ă atîta? Oare m-am îndr gostit? Aş! De asta îmi arde mie acum?ă

Din surpriz în surpriz !… Ca s m indispun, m-am gîndit la tot felul deă ă ă ă lucruri nepl cute. Aparatul a înregistrat triste ea mea. E o und cu oscila ii destulă ţ ă ţ de complicate. Am emis aceast und mult amplificat şi, fluierînd vesel, amă ă ă aşteptat rezultatul. S-a întîmplat ceva extraordinar! M-am întristat din senin şi era cît pe-aici s încep şi eu s urlu. Mi-am autotransmis unda triste ii! De notată ă ţ c în elegeam foarte bine c n-am de ce s fiu trist, c e o triste e „artificial ".ă ţ ă ă ă ţ ă S -i spun fenomenului autohipnoz ? Nu, cred c este vorba de altceva. Singuraă ă ă asem nare cu hipnoza este c se transmite un gînd sau o stare sufleteasc .ă ă ă Acest lucru se realizeaz îns pe cale mecanic : în fibrele nervoase sîntă ă ă provocate artificial procesele electrochimice care înso esc întotdeauna un gîndţ

sau un sentiment şi conştiin a înregistreaz naşterea acestui gînd sau a acesteiţ ă st ri sufleteşti. Ce mecanism!ă

Dar cum s -mi continui experien ele? Cum s -i influen ez pe al ii, f r să ţ ă ţ ţ ă ă ă cad eu însumi sub influen a radia iilor? Nu v d decît dou posibilit i: prima -ţ ţ ă ă ăţ radia ii dirijate, a doua - un sistem de izolare (o plas metalic pe cap, de pild ).ţ ă ă ă

Ideea cu plasa a fost bun . Voi începe s lucrez cu unde dirijate. Care esteă ă antena cea mai potrivit ? Cred c una de genul „oglinzilor focale", careă ă concentreaz razele într-un punct precis - în focar, în felul acesta, voi reuşi să ă amplific considerabil efectul radia iei.ţ

Nu obişnuiesc s -mi dau frîu liber imagina iei, dar uneori m apucă ţ ă ă ame eala cînd m gîndesc ce perspective mi se deschid! Elsa…ţ ă

Experien a de asear : i-am poruncit în gînd lui Falk s -mi aduc o carte dinţ ă ă ă camera de al turi. Ordinul a fost înregistrat automat şi apoi transmis deă emi tor. Falk s-a executat. Am pus cartea la loc şi am repetat ordinul, de dataţă aceasta n-am transmis nimic cerebral. Am emis doar, cu ajutorul aparatului, o und de aceeaşi lungime. Falk mi-adus cartea. Aceste unde radio pot fiă înregistrate de aparat, aşa cum o voce este înregistrat pe o plac de patefon.ă ă De acum înainte voi putea da ordine printr-o simpl ap sare de buton.ă ă

Ast zi am f cut o experien şi mai interesant : am încercat s comunică ă ţă ă ă un ordin cerebral unui om. Karl Gottlieb are un valet pe care-l cheam Hans. I-ăam poruncit lui Hans s vin în camera mea. M-am concentrat şi, imaginîndu-mă ă ă în locul lui Hans, am str b tut în gînd tot drumul de la camera lui pîn la a mea.ă ă ă Pe scurt, am procedat exact ca în cazul experien elor de sugestie pe cîini.ţ B trînul nu venea. Nu m-am mirat: între Falk şi mine s-a stabilit demult ună „contact" perfect. În plus, lui Falk îi transmiteam ordine de la mic distan .ă ţă Undele radio emise de creierul meu sînt prea slabe pentru a-şi atinge inta,ţ pentru a genera oscila ii electrice (respectiv gînduri sau imagini) identice înţ creierul unui alt om. S nu uit m de asemenea c Hans şi cu mine sîntem preaă ă ă diferi i. Iat de ce „sta ia lui de recep ie" nu a înregistrat semnalele creieruluiţ ă ţ ţ meu. Atunci am transmis acelaşi mesaj amplificat de emi tor. Recunosc cţă ă eram foarte emo ionat. Spre nespusa mea bucurie, am auzit paşii tîrşi i aiţ ţ b trînului: sufer de reumatism şi poart papuci. A deschis uşa f r s bat -ă ă ă ă ă ă ă ceea ce nu i s-a mai întîmplat, cred, niciodat - şi s-a oprit cu un aer încurcat. Nuă i-am poruncit ce s fac în camera mea şi b trînul nu ştia cum s -şi expliceă ă ă ă prezen a.ţ

– Ierta i-m , dar… mi s-a p rut c m striga i… bîigui el, neg sindu-şiţ ă ă ă ă ţ ă locul.

M-am gr bit s -l liniştesc.ă ă– Da, te-am chemat. Vreau s ştiu dac domnul Gottlieb s-a întors de laă ă

club.– Conaşul înc nu s-a întors, mi-a r spuns înseninat b trînul. Acum eraă ă ă

sigur c l-am chemat. Senza ia nepl cut a omului care şi-a pierdut controlul îlă ţ ă ă p r sise.ă ă

– Mul umesc, Hans, po i pleca.ţ ţ– Prea bine, domnule!S-a înclinat şi a ieşit. Iar eu? Era s -l prind în bra e şi s joc cu el, cum amă ţ ă

f cut şi cu Falk cînd a început s urle.ă ăExperien a a reuşit! Ce dovedeşte ea? C pot porunci şi oamenilor. Îi potţ ă

sili s fac orice. Da, pot!… Nu înseamn aceasta s fii atotputernic?ă ă ă ăE destul s vreau, şi oamenii îmi vor pune la picioare toate bunurile lor. Eă

destul s vreau, şi m vor face rege, împ rat! La naiba, n-am ce face cu coroanaă ă ă f E destul s vreau, şi voi fi iubit de cea mai frumoas femeie… Elsa! Nu, nu!…ă ă Asta n-am s-o fac niciodat . Uşurel, b iete! Eşti pe punctul s - i pierzi capul!ă ă ă ţ St pîneşte-te, altfel dai în gropi! Nu de mult erai un student s rac. Apoi ai fostă ă discipolul profesorului Goro… Un oarecare, omul de pe strad , cu o mutr lungă ă ă şi pocit , ca de cal… Şi tu visezi putere, glorie, dragoste, numai pentru c ai avută ă şansa nesperat s faci o descoperire ştiin ific ?ă ă ţ ă

…Ieri am f cut o excursie în patru: Elsa Glück, Emma Fit, Sauer şi cu mine.ă Am îndrugat vrute şi nevrute. Mai în glum , mai în serios, i-am f cut Elsei oă ă cerere în c s torie în toat regula. Mi-a r spuns… ceea ce era firesc s -miă ă ă ă ă r spund . Dar cu mine nu-i de glumit! De altfel, fata nici nu glumeşte. E sincer .ă ă ă M-a scos din s rite aerul triumf tor al lui Sauer! Ce mi-aş mai încerci emi torulă ă ţă pe el!».

«De cînd n-am mai notat nimic în jurnal! So ia mea e din nou trist …ţ ă Trebuie s m resc puterea emi torilor.ă ă ţă

M-am lansat într-un joc mare. Ori îmi frîng gîtul, ori…De ce n-am ascultat glasul ra iunii? Acum e prea tîrziu. Jocul m-a tîrîtţ

departe. Sînt obosit, sînt extenuat… Aceast permanent încordare!… Dracu să ă ă m ia! Mai bine r mîneam la Goro! R zboi!ă ă ă

Ajunge! Sînt la p mînt. E timpul s pun punct…».ă ă

XV. JOCUL S-A SFÎRŞIT

În gr dina de iarn , înf şurat într-un voal fin de metal, Elsa Glück seă ă ă ă gîndea.

Z puşeala şi un tunet îndep rtat care trezea ecouri surde în sala pustieă ă vesteau apropierea furtunii. Elsa se gîndea, ca de obicei, la Ludwig. De-aceea, cînd îi auzi paşii, tres ri de bucurie. Cînd îl v zu îns , aproape c se sperie:ă ă ă ă Stirner nu purta pelerina metalic , apoi îi scoase şi Elsei v lul.ă ă

– Uf! Azi putem r sufla! spuse el uşurat. Incomod toalet !ă ă ăElsa nu-l v zuse de mult f r plas şi-l g sea foarte schimbat: nasul i seă ă ă ă ă

ascu ise ca la oamenii m cina i de o boal grea, ochii i se duseser în fundulţ ă ţ ă ă capului, iar p rul şi barba îi crescuser în dezordine.ă ă

– Vai, ce r u ar i! Aproape c nu te recunosc!ă ăţ ăStirner zîmbi cu am r ciune.ă ă

– Cu atît mai bine. Parc aş fi un sihastru, nu? Vino, Elsa… Aş vrea s -miă ă cîn i ceva… De cînd n-am mai ascultat muzic … Pentru ultima oar …ţ ă ă

Trecur în sal . R sunar primele acorduri ale unei nocturne de Chopin.ă ă ă ă– Nu, Elsa… Altceva… Aceast melodie duioas nu se potriveşte cu furtunaă ă

care se apropie. Auzi tunetul? Vine furtuna! Pentru unii ea înseamn primenire, oă via nou , pentru al ii - moarte… În noaptea asta… Stirner va muri…ţă ă ţ

Elsa se ridic speriat .ă ă– Ludwig!' Ce-i cu tine? Ce tot spui? M îngrozeşti!ă– Nu lua în seam … Am s - i spun multe dar… mai tîrziu… Cînt , cînt ,ă ă ţ ă ă

Elsa! Ceva de Beethoven. Marşul funebru „La moartea eroului". A eroului! Ha-ha-ha!

Elsa cînt .ăStirner se plimba agitat, frîngîndu-şi mîinile.– Marşul funebru!… La moartea unui erou dat de-a dura de pe piedestal.

Se spune c Beethoven l-ar fi scris pentru Napoleon. Apoi, dezam git de acesta,ă ă l-a intitulat: „La moartea eroului"… Ce spuneam? Se uit la ceas. Ajunge, Elsa.ă Minutele sînt num rate. S rut -m , s rut -m cum nu m-ai s rutat niciodat .ă ă ă ă ă ă ă ă ă

…Se smulse din bra ele Elsei.ţ– O iluzie, o dulce am gire!ăPendula b tu miezul nop ii.ă ţ– S-a sfîrşit! murmur Stirner.ăÎn aceeaşi clip Elsa sim i c ceva se petrece cu ea. Parc un v l,ă ţ ă ă ă

asemenea celui metalic pe care-l purtase pîn mai adineauri, i se lua de peă minte, de pe inim . Gîndurile îşi rec p taser limpezimea. Redeveni Elsa cea deă ă ă ă alt dat , Elsa dinaintea mor ii lui Karl Gottlieb. Se destr ma o vraj . Îşi rotiă ă ţ ă ă privirea mirat prin sala mare, neprietenoas , cufundat în semiîntuneric.ă ă ă Sc p rarea unui tr znet lumin fa a lui Stirner. V zînd chipul acesta str in,ă ă ă ă ţ ă ă b rbos, Elsa se cutremur .ă ă

– Ce se întîmpl ? Unde sînt? bîigui ea. Dumneata cine eşti?ăStirner urm rea cu durere şi curiozitate aceast metamorfoz .ă ă ă– Eşti în galeria de tablouri a lui Karl Gottlieb, defunctul bancher.

Stenografa Elsa Glück nu avea acces aici… Iar eu sînt Ludwig Stirner. Nu mă recunoşti? Elsa!… i-am greşit, dar nu- i cer iertare… deşi singura mea scuz eŢ ţ ă c te-am iubit. Te-am iubit cu adev rat… şi-acum te iubesc din toat inima…ă ă ă

Elsa se pr buşi pe taburetul din fa a pianului.ă ţ– Nu m privi aşa, Elsa! Stirner îşi frec fruntea ca pentru a-şi adunaă ă

gîndurile. Da, te iubesc! Şi nu sînt primul pe care dragostea îl împinge la crim .ă În mine s-a dat o crîncen lupt . Mai ii minte ce i-am spus odat , de mult, cîndă ă ţ ţ ă am fost în excursie cu barca? Nu erau vorbe goale. Am descoperit înaintea altora modul de a transmite gîndurile la distan şi am ajuns s st pînesc o forţă ă ă ţă colosal . Dar mi-am pierdut capul. Urzeam cele mai m re e planuri. Slujindu-mă ă ţ ă de for a aceasta i-am sugerat s m iubeşti…ţ ţ ă ă

Elsa se d du înapoi, înfiorîndu-se.ă

– Iar lui Sauer, continu Stirner, i-am sugerat c o iubeşte pe Emma.ă ă Oamenii erau marionete în mîna mea. Tr geam de sfoar şi fantoşele începeauă ă s joace dup cum le porunceam. Am rîvnit bog ii… şi le-am avut. Pîn n-amă ă ăţ ă fost convins de atotputernicia mea am procedat cu pruden . Mergeam pe c iţă ă ocolite, care te duc mai sigur la int . i-am mai spus-o atunci, în barc . Mar iiţ ă Ţ ă ţ minte? Ca s nu dau de b nuit, am f cut ca nu eu, ci dumneata s -l moşteneştiă ă ă ă pe Gottlieb, iar dumneata… te-ai m ritat cu mine, aducîndu-mi zestrea pe careă eu i-am adus-o la picioare! Ha-ha-ha!ţ

Elsa îl privea îngrozit .ă– Da, am fost crud cu oamenii. S nu- i închipui îns c mi-a pl cută ţ ă ă ă

vreodat s fiu r u. Nu! Voiam s fiu mare. Unic! Îmi închipuiam c puterea meaă ă ă ă ă n-are margini. C -i de-ajuns s rîvnesc gloria ca oamenii s aplaude chiar şi oă ă ă neghiobie a mea. Dar în ultim analiz , toate acestea n-ar fi fost decît oă ă autoprosl vire, o autoam gire, ca dragostea pe care i-am sugerat-o.ă ă ţ

L s ochii în p mînt şi continu cu aceeaşi am r ciune:ă ă ă ă ă ă– i-aminteşti legenda scandinav despre zeul Thor? Şi el se credeaŢ ă

atotputernic. Odat îns paşii l-au purtat spre ara uriaşilor. Aceştia şi-au b tută ă ţ ă joc de statura lui pu in . Atunci Thor s-a mîniat foarte şi le-a propus s -i punţ ă ă ă puterea la încercare. Uriaşii au r spuns: „Bea ap din cornul acesta"'. A b ut şi-aă ă ă tot b ut, dar tot n-a izbutit s -l goleasc . Şi i-au mai spus uriaşii s se ia la trîntă ă ă ă ă cu o b trîn . Thor n-a izbutit s-o dovedeasc , deşi de atîta sfor are a intrat înă ă ă ţ p mînt pîn la genunchi. Era şi firesc s nu poat sorbi toat apa: cornul legat deă ă ă ă ă mare, nici chiar un zeu nu-l putea seca. Iar b trîna aceea era moartea… Aşa şiă eu. Am vrut s golesc marea. Am vrut, singur, s întorc istoria, s -mi impună ă ă voin a milioanelor de „stropi" ce alc tuiesc oceanul omenirii. Cu ajutorulţ ă maşinilor mele, visam s f uresc un fel de „fabric a fericirii", dar tot ce amă ă ă înf ptuit nu-i decît un simulacru, o imita ie grosolan .ă ţ ă

Se uit nervos la ceas:ă– Bat cîmpii!… Şi am atîtea s - i spun… Dac ai şti, Elsa, cît am suferit… Oă ţ ă

fiar încol it de duşmani f r num r, asta am fost. Mereu la pînd , într-oă ţ ă ă ă ă ă neîncetat tensiune nervoas . Dac aş fi avut lîng mine un prieten sincer,ă ă ă ă devotat… dac dumneata m-ai fi iubit cu adev rat, nu cu o dragoste artificială ă ă pe care chiar eu i-am sugerat-o! Poate c atunci aş fi continuat lupta. Dar eramţ ă singur. Sînt obosit… Am ajuns la cap tul puterilor!ă

T cu.ăPrivindu-l, Elsa îşi spuse c fa a lui palid , supt , n-are nimic misterios,ă ţ ă ă

nimic însp imînt tor. Fa a r v şit a unui om istovit, cu nervii zdruncina i… Cineă ă ţ ă ă ă ţ este în fond Stirner? Un cercet tor, un inventator de talent, sau mai degrab ună ă individ destul de comun, care a descoperit întîmpl tor un mijloc de a-şi impuneă voin a altor oameni. Puterea aceasta l-a adus în pragul nebuniei. Dupţ ă nenum rate n zdr v nii, care mai de care mai necugetate, în loc s supună ă ă ă ă ă lumea, a fost strivit de povara insuportabil pe care a încercat s-o ridice peă umeri. Elsa mai curînd intui decît în elese toate acestea. Nu vedea în Stirner unţ

erou de tragedie, un supraom, ci un nefericit care îşi pl teşte scump greşelile.ă Stirner pe care îl avea acum în fa îi inspira mil .ţă ă

– Mi-nchipui cît ai suferit! spuse ea încet.– Î i mul umesc, Elsa. Aceste cuvinte îmi sînt mai scumpe decît toateţ ţ

s rut rile artificiale! Da, am ajuns la cap tul puterilor şi… F cu o pauz , apoiă ă ă ă ă urm cu o voce sugrumat … şi am hot rît s încetez lupta. S se termine o dată ă ă ă ă ă cu Stirner şi cu tot!

Se uit din nou la ceas.ă– Mai am doar cîteva minute de tr it.ăElsa p li.ă– Ai luat… otrav ?ă– Da, dar nu o otrav obişnuit . Vei afla îndat … Te rog s m ascul i. Amă ă ă ă ă ţ

vrut s -mi r scump r m car în parte vina pe care o am fa de dumneata. i-amă ă ă ă ţă Ţ redat libertatea, Elsa. i-am sugerat la ora unsprezece ca exact la miezul nop iiŢ ţ s redevii cea de alt dat . Via a artificial pe care ai dus-o se va destr ma. Fiiă ă ă ţ ă ă liber , fii aceea care eşti în realitate. Tr ieşte cum vrei, iubeşte pe cine vrei, fiiă ă fericit !…ă

Elsa oft din adîncul pieptului.ă– …Dar Stirner? continu el. Ce s fac cu Stirner, c ruia nici un om cinstită ă ă

nu vrea s -i strîng mîna? S moar ! Am dat ordin emi torului meu şi l-am pusă ă ă ă ţă la puterea maxim . La ora unu - îşi privi din nou ceasul - adic peste numai şaseă ă minute, maşina va transmite lui Stirner ordinul emis tot de Stirner. Şi-atunci Stirner nu va mai şti cine este, îşi va pierde personalitatea, va uita tot ce-a fost. Se va naşte un om nou, un om cu o conştiin , un cuget nou. Îl va chema Stern şiţă va pleca acolo unde i-a poruncit Stirner, f r s b nuie c în str fundurileă ă ă ă ă ă subconştientului s u zace un Stirner înl n uit, captiv! Asta înseamn moarte…ă ă ţ ă Moartea cugetului!

– Dar dac te prind?! întreb Elsa, cu o îngrijorare pe care nu şi-o puteaă ă explica.

– Cine-l va recunoaşte pe temutul Stirner într-un… paşnic anahoret? Am chibzuit bine totul. În noaptea aceasta duşmanii mei nu vor emite nici un mesaj. Şi chiar dac şi-ar c lca cuvîntul, Stern nu va fi în primejdie, pentru c razele sîntă ă ă dirijate împotriva lui Stirner. Or acesta nu va mai exista…

Elsa se uit la el cu ochi mari: va asista la un fel de reîncarnare.ă– Şi mai e ceva, Elsa. Dup plecarea mea va izbucni un scandală

nemaipomenit. i se va lua probabil totul. Dar am avut grij s nu duci lips deŢ ă ă ă nimic. În plicul acesta ai bani de drum şi adresa unui om pe al c rui nume… credă c -i mai prudent aşa… am depus o sum important . I-am administrat o doză ă ă ă puternic de sugestie, aşa c banii sînt în siguran . Du-te la el. E foarte departe,ă ă ţă dar cu cît mai departe, cu atît mai bine. Trebuie s te odihneşti dup cîte aiă ă îndurat. E timpul! Adio, Elsa!

– Stai! Vreau s te întreb… O singur întrebare… Eşti vinovat de moarteaă ă lui Karl Gottlieb?

Se auzi ceasul b tînd ora unu. Fa a lui Stirner fu s getat de un fior,ă ţ ă ă privirea-i se înce oş , d du ochii peste cap. Ca s nu cad , se prinse gîfîind deţ ă ă ă ă col ul pianului.ţ

Elsa îl privea cu sufletul la gur .ăStirner respir adînc. Începuse s -şi revin .ă ă ă– R spunde-mi? Eşti vinovat sau nu?!ăO privi nedumerit şi rosti cu un glas nou, calm:– Ierta i-m , doamn , dar nici nu v cunosc. Şi nu ştiu la ce întrebare vţ ă ă ă ă

referi i.ţSe înclin uşor şi ieşi cu pasul m surat.ă ăElsa r mase pe loc, zguduit . Stirner nu mai exista.ă ă

XVI. ACVARIUL SPART

Zorile o g sir tot acolo, pe taburetul de lîng pian. Încerca s descîlcească ă ă ă ă ghemul, s limpezeasc haosul pe care îl produsese în conştiin a ei Stirner. Îşiă ă ţ dep na în minte totul - prin cîte a trecut de la moartea lui Karl Gottlieb: evadareaă nereuşit , dragostea subit pentru Stirner, vacan a la Menton… Parc le-a citită ă ţ ă într-un roman. În schimb îşi amintea limpede de timpul cînd era logodit cuă Sauer. Acum îns trecutul îi ap rea oarecum schimbat. Îl mai iubeşte pe Sauer,ă ă desigur, dar… nu ca înainte: imaginea lui parc p lise. Ce fel de om e Sauer? Îşiă ă d du seama, spre propria-i surprindere, c nu-l cunoaşte aproape deloc. Ce voră ă sim i unul pentru cel lalt? Apari ia neaşteptat a Emmei îi curm gîndurile. Ar taţ ă ţ ă ă ă foarte obosit . Purta un costum de voiaj.ă

– Elsa, strig ea şi izbucni în lacrimi.ă– Emma, tu! Ce ai? De ce nu m-ai anun at c vii? Unde-i copilul?ţ ă– E jos cu bona. Ştii, Elsa, Otto m-a p r sit f r s -mi lase un ban. A trebuită ă ă ă ă

s vînd din haine şi din bijuterii ca s pot veni.ă ă– Cum?! Te-a l sat f r bani, cu copilul în bra e?ă ă ă ţ– Şi-a pierdut min ile! M sim eam atît de singur şi de p r sit ! Ştii doarţ ă ţ ă ă ă ă

c în afar de tine nu mai am pe nimeni… O înec un plîns isteric. S nu mi-l iei!ă ă ă ă El tot mai ine la tine. ine fotografia ta în sertar şi o priveşte mereu. S nu creziţ Ţ ă c l-am spionat! Nu. Am intrat din întîmplare! M-a gonit… şi mi-a vorbită grosolan… Te iubeşte! S nu mi-l iei. Tu ai tot ce doreşti, tu eşti fericit . Şi-apoi,ă ă din moment ce-l iubeşti pe Ludwig, ce nevoie ai de Otto?

Pe buzele Elsei flutur un zîmbet, dar privirea tot trist îi era.ă ă„Biata Emma, gîndea Elsa, privind fa a atît de sl bit a bunei sale prietene.ţ ă ă

Unde sînt obrajii t i rumeni, unde-i rîsul t u argintiu? S rman p puşic ! Ce-aă ă ă ă ă ă f cut Otto din tine! S n-aib el pic de inim ?!ă ă ă ă

– Nu, nu-s fericit , r spunse ea grav, mîngîindu-i p rul r v şit. Şi niciă ă ă ă ă bogat nu mai sînt. Iar pe Stirner, afl c nu-l mai iubesc. De altfel, Stirner niciă ă ă nu mai exist .ă

De surpriz , Emma îşi uit pentru o clip durerea.ă ă ă– Cum nu mai exist ! A murit?! De ce nu mi-ai scris? Şi cum, pe un mortă

nu-l po i iubi? Tiii, ce nout i!ţ ăţElsa zîmbi iar.– Aha, în eleg, scînci Emma. I-ai m rturisit c -l iubeşti pe Otto şi, disperat,ţ ă ă

Stirner şi-a pus cap t zilelor! Dar s nu mi-l iei pe Otto!ă ă– Linişteşte-te, prostu mic . Cum s i-l iau? Doar e b rbatul t u, e tat lţă ă ă ţ ă ă ă

copilului t u.ă– Ei şi? Mereu îmi spune c dragostea asta a fost un fel de nebunie şi că ă

altfel nu s-ar fi c s torit pentru nimic în lume cu o gîsculi ca mine. Şi maiă ă ţă spune o c s torie ca a noastr poate fi oricînd desf cut foarte uşor. Şi dacă ă ă ă ă ă spune Otto, înseamn c aşa este. M rog, n-oi fi eu prea deşteapt , dar… şi oă ă ă ă gîsculi vrea s fie fericit . Se puse iar pe bocit. Doar m-a iubit! Pe urm îns …ţă ă ă ă ă m-a urît, parc eu am fost de vin ! A vrut s se r zbune…ă ă ă ă

Şi-i povesti, printre hohote, nefericita ei iubire. Tr ise prea mult timpă închis în suferin a ei şi acum îşi v rsa n duful. Aşa afl Elsa despre brutalitateaă ţ ă ă ă lui Otto, despre veşnicele ironii şi insulte cu care-şi umilea so ia.ţ

Pe m sur ce asculta, sim ea c în inima ei se topeşte şi bruma deă ă ţ ă sentiment pe care i-o mai p stra lui Otto. Îl vedea în cu totul alt lumin . Nuă ă ă poate invoca o nebunie. Abia dup ce s-a smuls din robia lui Stirner s-a purtată mai urît cu Emma. Chiar dac n-o iubeşte, nu-i era îng duit s se poarte astfel cuă ă ă so ia lui, cu mama copilului s u. A dovedit c -i lipsit de cea mai elementarţ ă ă ă omenie.

„S aib dreptate Stirner c sîntem juc rii oarbe ale instinctului, care neă ă ă ă poate face s îndr gim pîn şi un om cu un cap de m gar? Ar fi groaznic!" seă ă ă ă cutremur ea, amintindu-şi de dragostea pentru Sauer.ă

În timp ce o asculta pe buna ei prieten , Elsa se gîndea la ale ei şi tr geaă ă cu urechea la zgomotul tot mai puternic ce se auzea de jos, de la etajul întîi.

„Ce-o fi acolo?"Acolo se desf şura ultimul act al luptei.ăUn detaşament de oameni înarma i, în costume metalice de protec ie,ţ ţ

n v lir în casa Elsei. În fruntea lor se aflau Sauer şi Gottlieb.ă ă ăSauer izbi în uşa cabinetului cu mînerul parabelumului.– Deschide, Stirner, altfel spargem uşa!Din cabinet se auzir glasul lui Kacinski şi l tr turi înt rîtate de cîini.ă ă ă ă– Stirner nu-i aici, iar eu nu m pot mişca de pe scaun. M-a încuiat şi aă

l sat cîinii s m p zeasc .ă ă ă ă ă– Kacinski! Mai tr ieşti? se bucur Sauer. Apoi porunci solda ilor: Sparge i!ă ă ţ ţCî iva mai voinici se opintir cu um rul şi uşa pîrîi. L tr turile izbucnir şiţ ă ă ă ă ă

mai furioase. Prin cr p turile uşii, paznicii patrupezi îşi ar tau boturile rînjite,ă ă ă acoperite cu bale.

Cîteva împuşc turi, şi cîinii amu ir .ă ţ ă– De ce i-a i ucis? se auzi din nou vocea lui Kacinski.ţ

– Doar nu era s -i las s ne sfîşie! bomb ni Sauer, strecurîndu-se înă ă ă camer . R mase foarte surprins v zîndu-l pe Kacinski şezînd liniştit înapoiaă ă ă biroului. Cu fruntea rezemat în palm , inventatorul studia concentrat nişteă ă planuri.

– Unde-i Stirner? întreb Sauer.ă– Nu ştiu, r spunse Kacinski, f r s ridice ochii. A spus c , de cum seă ă ă ă ă

lumineaz de ziu , îmi va lua vederea, m va sufoca sau aşa ceva. Probabil c aă ă ă ă uitat, ori e ocupat… Lovi desenele cu palma şi exclam : Colosal! Stirner nu m-aă min it… Am petrecut o noapte grozav de interesant ! Omul acesta e un geniu.ţ ă Uite aici schema antenei instala iei de amplificare cu transformatori şi tuburiţ catodice! Formidabil! Şi cuplajul inductiv cu o anten cu circuit oscilant…ă

Sauer şi Gottlieb schimbar o privire: s şti i c Stirner i-a luat min ile?ă ă ţ ă ţ– Trebuie s scotocim toat cl direa şi s punem santinele lîngă ă ă ă ă

emi toare! hot rî Sauer.ţă ăÎncepur cu camera lui Stirner, unde era instalat unul din emi toare.ă ţă

Cel lalt se afla la cap tul opus al cl dirii, lîng „menajerie". Nici una din ele nuă ă ă ă func iona.ţ

– Cred, domnilor, c sîntem în afar de orice pericol. Ne putem scoateă ă m ştile de protec ie, spuse Gottlieb, ridicînd cel din ii fileul. Ceilal i îi urmară ţ ţ ţ ă exemplul.

Dup ce detaşamentul lu cl direa în st pînire, venir şi cîteva dintreă ă ă ă ă vechile cunoştin e ale lui Gottlieb: procurorul, şeful poli iei, Kranz, precum şiţ ţ „generalul de fier", venit s studieze „noile metode de ducere a r zboiului".ă ă B trînul soldat îşi desf cea mereu bra ele a nedumerire şi încerca s justificeă ă ţ ă într-un fel înfrîngerea suferit în lupta cu Stirner.ă

– De unde s ştiu c trebuia s ne punem voalete, precum cucoanele? Îşiă ă ă adunase crunt sprîncenele albe, stufoase, şi ad ug trist, ar tîndu-l pe Kacinski:ă ă ă De acum înainte oştirile vor fi conduse de ingineri. Noi ne-am tr it traiul! Ce să ă faci cu baionetele, dac dr covenia asta de maşin le poate oricînd întoarceă ă ă chiar împotriva ta?

– Trebuie dat un comunicat. Toat lumea s ştie c armele de influen are aă ă ă ţ gîndurilor au fost capturate, spuse Sauer şi Intr în camera lui Stirner. E încîlcită ă a naibii, morm i el, privind maşina de o construc ie necunoscut . Ei, Kacinski, ştiiă ţ ă s umbli cu ea?ă

Kacinski se apropie de maşin şi manevr cu mişc ri sigure cîteva manete.ă ă ă Instala ia se puse în func iune.ţ ţ

– Trebuie s emitem un mesaj care s redea libertate tuturor captivilor luiă ă Stirner, spuse Kacinski.

– Aşa e! încuviin ar cîteva glasuri.ţ ăKacinski începu „teletratamentul", cum se exprimase cineva din

persoanele aflate în camer .ă– Ei? f cu Sauer, cînd unul din solda ii trimişi s cerceteze subsolul intr înă ţ ă ă

camer .ă

– Nici urm de Stirner, raport omul.ă ă– Mai c uta i o dat la parter! Scotoci i fiecare cr p tur !ă ţ ă ţ ă ă ă– Domnule procuror, spuse Kacinski, pot lua eu aceste planuri? Stirner mi

le-a încredin at mie şi…ţ– Nu pot permite nim nui nu numai s ridice, dar nici m car s atingă ă ă ă ă

vreunul din obiectele aflate aici. Acestea sînt probe materiale, domnule! Poate mai tîrziu…

– P cat! r spunse Kacinski, şi continu în sinea lui: „Noroc c am apucat să ă ă ă ă studiez materialul şi s -mi notez formulele principale. M descurc eu şi f ră ă ă ă planuri! S le p streze s n toşi. M îndoiesc îns c vor fi în stare s descifrezeă ă ă ă ă ă ă ă formulele, necum planurile".

– Am şi eu o rug minte, domnule procuror, interveni Gottlieb. S asigur mă ă ă paza subsolului unde se p streaz valori imense. Insist, în calitate de moştenitoră ă legal. Acum drepturile noastre la moştenire sînt în afar de orice dubiu.ă

– Om tr i şi-om vedea, r spunse evaziv procurorul. Dar paz putem pune,ă ă ă n-am nimic împotriv .ă

Sauer, care ascultase încruntat, se apropie de Gottlieb şi-i spuse sarcastic:– Domol, domol, tinere. Dup cum ştii foarte bine, moştenirea a fostă

adjudecat Elsei Glück prin hot rîre judec toreasc .ă ă ă ă– Da, dar în lumina noilor împrejur ri ea poate fi revizuit !… Înfuriindu-seă ă

brusc, aliatul de acum cîteva clipe strig : Şi dumneata ce te bagi? Destul ne-aiă prostit pe to i! Dac te mai prind o dat c mi te pui în cale, puşc ria teţ ă ă ă ă m nînc ! Ai ap rat interesele Elsei Glück, ai fost deci complice la crim !ă ă ă ă

– Nu ştiu dac - i d mîna s dezgropi cauzele care au f cut ca onorabilulă ţ ă ă ă dumitale p rinte s fie dezmoştenit… nu se l sa nici Sauer.ă ă ă

Intrarea lui Kranz puse cap t alterca iei.ă ţ– Aici s-a întîmplat, strig el gesticulînd agitat. ii minte, Gottlieb? Înă Ţ

camera asta l-ai b rbierit pe domnul Stirner… cu perdaf! Iar eu i-am periată hainele şi… hîmm… am luat şi bacşiş de la conaşu’!… V aduce i aminte,ă ţ excelen , de probele materiale pe care vi le-am înmînat la închisoare? se adresţă ă el procurorului. Moneda aceea. Dovada crimei mele! Pre ul vînz rii, cum s-arţ ă spune! În loc s -i fac de petrecanie, i-am periat hainele!ă

– Nimeni nu- i face vin din asta, Kranz. Dar ai trînd vit destul în celul .ţ ă ă ă Acum, la treab . Am pus noi mîna pe colivie, dar p s ric … phuit! a zburat.ă ă ă ă

– Îl g sesc eu pe Stirner, n-ave i grij . Din p mînt îl scot! exclam cuă ţ ă ă ă aplomb inspectorul de poli ie, frecîndu-şi mîinile.ţ

– O veste proast , îl întrerupse Kacinski, punînd receptorul în furc . Auă ă telefonat chiar acum de la o uzin c , de îndat ce a încetat influen a lui Stirner,ă ă ă ţ sute de muncitori au c zut jos f r suflare. Probabil reac ia organismului după ă ă ţ ă groaznica tensiune în care i-a inut tot timpul. Trebuie s -i ajut m…ţ ă ă

Posomorit şi furios, Sauer urc la etajul doi. În gr dina de iarn o g si peă ă ă ă Elsa şi pe so ia lui.ţ

Emma îi alerg înainte:ă

– Otto!El o respinse brutal.– Ce cau i aici? Pleac ! Am de discutat cu doamna… Stirner…ţ ăElsa îl privi cu reproş, iar Emma se uit cu lacrimi în ochi la prietena ei:ă

„Vezi cum,,se poart eu mine?"ă– N-auzi?! o repezi Sauer.Emma oft şi ieşi supus .ă ă– Nu te mai recunosc! Aşa te por i tu?! îl mustr Elsa.ţ ă– Cum ai vrea s m port cu pacostea asta? M-a nenorocit! izbucni Sauer.ă ă

Ştii tu ce-a fost marele meu amor pentru Emma? Stirner mi l-a sugerat!– Asta nu- i d dreptul s te por i astfel! Ce vin are ea, s r cu a? Nu uitaţ ă ă ţ ă ă ă ţ

c te iubeşte de mult, şi nu din ordinul lui Stirner.ă– Dar eu ce vin am? Las -m cu astea. Unde-i Stirner?ă ă ă– A plecat.– Unde?– Nu ştiu. Nu mi-a spus. Dar de plecat, a plecat. Sînt sigur .ă– Min i! Vrei s -l ascunzi!ţ ăElsa se ridic .ă– Ascult , Sauer, dac continui s -mi vorbeşti pe acest ton, plec!ă ă ăSauer reuşi s se st pîneasc .ă ă ă– Iart -m , Elsa. Se aşez lîng ea. Nervii mi-au fost puşi la greaă ă ă ă

încercare… Deci Stirner nu mai e aici… Asta înseamn c eşti liber , nu?ă ă ăElsa încuviin din cap.ţă– Acum, se înfl c r el, nimic nu ne mai împiedic s ne unim!ă ă ă ă ă– Sauer! Dar ai so ie, copil…ţ– Te rog, nu-mi mai vorbi de Emma!Îi lu mîna. Elsa şi-o retrase încet, dar cu hot rîre. Nu numai Emma şiă ă

copilul o îndep rtau de Sauer. Firea josnic pe care i-o descoperea acum îlă ă înstr ina mai mult decît orice. Nu cumva a fost întotdeauna grosolan şi crud, dară reuşea s -şi ascund adev ratul chip sub masca polite ei şi a bunelor maniere?ă ă ă ţ

Şi mai era ceva. Nu-l putea uita pe Stirner, aşa cum l-a v zut în ultimaă noapte. Da, e un criminal… E adev rat c i-a înrobit voin a… Dar trecînd prină ă ţ via a Elsei, b rbatul acesta a l sat urme… Nimic nu putea umple golul l sat înţ ă ă ă inima ei. Nu putea s n-o tulbure suferin a lui adînc , abisul de suferină ţ ă ţă dezv luit în ultima noapte ochilor ei îngrozi i. Iar faptul c i-a redat libertateaă ţ ă dovedea c nu s-a tic loşit de tot.ă ă

Sauer nu în elegea ce se întîmpl cu Elsa. Punea rezerva ei pe seamaţ ă sfielii, a pudorii.

Încerc din nou s -i ia mîna, şi îi vorbi din ce în ce mai înfl c rat:ă ă ă ă– Un singur cuvînt, Elsa, şi totul va fi bine. Spune da! Am îndurat destul,

ne-am cîştigat dreptul la fericire. ii minte cît m-am bucurat cînd ai spus cŢ ă renun i la moştenire? Mi-era team c te voi pierde. Acum îns banii nu vor maiţ ă ă ă

ridica un zid între noi. Stirner a disp rut. Ce te împiedic s te bucuri de acestă ă ă drept? Poate Gottlieb? Nu m tem eu de mucosul sta!ă ă

Elsa îl privi scrut tor şi Sauer îşi retrase din nou mîna. În ochii ei se puteaă citi mirare şi team .ă

– S nu- i închipui c aş rîvni la aceşti bani! se gr bi el s-o asigure. Nu! Peă ţ ă ă tine te iubesc, numai pe tine, şi nu mi-ar trebui nimic altceva! Dar de ce s nuă fim practici? Idilele într-o colib s r c cioas nu-s decît n scociri ale poe ilor.ă ă ă ă ă ă ţ Gîndeşte-te la viitor. D -mi o procur şi î i garantez c din averea pe care oă ă ţ ă posezi acum voi salva cel pu in contravaloarea moştenirii ini iale.ţ ţ

Elsa ridic mîinile într-un gest de ap rare.ă ă– Nu, Sauer! S nu mai aud de moştenire! Sînt s tul de atîtea orori şi atîtaă ă ă

mîrş vie!… Şi acum, iart -m … N-am dormit toat noaptea… Abia m in peă ă ă ă ă ţ picioare.

– Sper c nu-i ultimul t u cuvînt? se alarm Sauer.ă ă ăElsa plec , f r s -i r spund . Intr fuga în camera ei şi o prinse în bra eă ă ă ă ă ă ă ţ

pe Emma, care nu se mai oprea din plîns.– Hai, nu mai plînge. Nu i-l iau pe Otto al t u. Dar tare mi-e team c ,ţ ă ă ă

oricum, n-ai s -l faci s se întoarc .ă ă ă– De ce? întreb Emma cu o privire de copil neajutorat.ă– Nu ştiu… Poate mai tîrziu… spuse Elsa ca s-o linişteasca. Deocamdată

amîndou avem nevoie de odihn . Eu n-am s te p r sesc, Emma. Plec mă ă ă ă ă ă departe şi uit m totul. Hai, şterge- i ochişorii! Gîndeşte-te la s n tatea ta. Şi să ţ ă ă ă nu te mai aud spunînd c eşti singur . Ai un fiu, pe care-l vom creşte împreun .ă ă ă El va fi fericirea ta.

– Cum spui tu, Elsa. S nu m p r seşti! ă ă ă ăSauer r m sese în gr din , lîng acvariu, cu b rbia în piept şi privireaă ă ă ă ă ă

crîncen .ă– Fir-ar a dracului de treab ! strig el deodat şi, furios, izbi cu pumnul înă ă ă

acvariu.Peretele de sticl se f cu nd ri, apa se scurse şi peştişorii se îngr m diră ă ţă ă ă ă ă

la fund, deschizînd gura spasmodic şi biciuind cu codi ele nisipul umed.ţ

PARTEA A TREIA

I. VILA DE PE RMŢĂ

În b taia brizei, frunzele palmierilor p reau nişte evantaie uriaşe, mişcateă ă de o mîn nev zut . Cu toat ora matinal , soarele dogorea n prasnic. Arboriiă ă ă ă ă ă vîrstau plaja cu umbre sinilii.

Aburcat pe coasta unei coline, o c su cu acoperişul neînclinat desf şuraă ă ţă ă spre ocean o teras larg . Din partea cealalt începea p durea tropical . Un pîlcă ă ă ă ă de palmieri str juia c su a, ferind-o de arşi . Terenul din jurul vilei eraă ă ţ ţă împrejmuit de un gard viu din plante epoase.ţ

Nici o alt locuin nu se vedea prin apropiere. Doar dincolo de coline seă ţă r sfirau spre golf casele unui mic or şel.ă ă

Pe teras îşi lua micul dejun o femeie tîn r , blond . Îmbr cat într-ună ă ă ă ă ă costum alb, ea purta, asemenea indigenilor, sandale împletite pe piciorul gol.

– Mai dori i o ceaşc ? o întreb un servitor b trîn, în bluz şi pantaloni albi,ţ ă ă ă ă înc l at de asemenea cu sandale împletite.ă ţ

– Nu, Hans, mul umesc. Po i s strîngi. Te mai dor picioarele?ţ ţ ă– Nu, doamn , nu m plîng. Soarele acesta face minuni. Înc pu in şi-o să ă ă ţ ă

pot juca!– Unde-i Frau Schmiedthof?– În oraş, dup tîrguieli. Trebuie s vin . Ave i nevoie de ceva, doamn ?ă ă ă ţ ă– Nu.– Prea bine, doamn .ăCu un suspin uşor, Elsa întoarse fotoliul împletit cu fa a spre ocean şi,ţ

f cîndu-şi alene vînt cu un evantai meşterit dintr-o frunz de palmier, îşi lunecă ă ă privirile peste luciul scînteietor.

Se împlineau trei ani de cînd s-a instalat aici împreun cu Emma, cuă b ie aşul acesteia şi cu Frau Schmiedthof, care a inut s r mîn în serviciul ei.ă ţ ţ ă ă ă

Mare le-a fost uimirea cînd l-au g sit aici pe Hans, b trînul servitor al luiă ă Karl Gottlieb. El era omul de încredere despre care îi vorbise Stirner înainte de a disp rea.ă

Stirner „consolidase" devotamentul lui Hans cu o puternic doz deă ă sugestie. Tocmai ob inuse succese extraordinare în sugestii de lung durat .ţ ă ă Înc de atunci s-a gîndit s -şi autosugereze o „reîncarnare" pentru tot restulă ă vie ii. Cu Hans a f cut prima aplicare practic a noii descoperiri. Mul umit deţ ă ă ţ rezultatele experien ei, Stirner şi-a spus zîmbind:ţ

„Uite ce uşor îl po i face pe cineva devotat şi cinstit".ţLa drept vorbind, în cazul lui Hans sugestia a fost doar o m sur deă ă

precau ie, pentru c şi aşa b trînul servitor s-ar fi conformat întocmai ordinelorţ ă ă primite. Stirner depusese pe numele lui Hans o sum important , dar adev rataă ă ă st pîn a vilei şi a banilor era Elsa.ă ă

Încîntat de col işorul acesta, dep rtat de oraşele zgomotoase şi de tot ceă ţ ă i-ar fi putut aminti trecutul, Elsa n-avea decît s -i r mîn recunosc toare luiă ă ă ă Stirner. Un singur lucru dorea: s fie cît mai repede dat uit rii.ă ă ă

Instalarea lor aici s-a f cut în cel mai strict secret. N-au prevenit pe nimeniă c pleac , n-au comunicat nim nui noua lor adres , iar odat ajunşi, şi-auă ă ă ă ă schimbat şi identitatea. Elsa a împrumutat numele miloasei b trîne care oă crescuse, devenind Frau Bäcker, iar Emma a luat numele de fat al r posateiă ă sale mame, Spielmann. Numai doamna Schmiedthof a refuzat s se supună ă acestei metamorfoze.

– Nu-mi schimb eu numele! Cum s -l schimb? S dau de bucluc? Cu legeaă ă eu nu m joc. Vreau s fiu totdeauna în regul …ă ă ă

Micu a colonie ducea o via tihnit şi pl cut . De teama de a nu fiţ ţă ă ă ă descoperi i, nu purtau coresponden cu nimeni şi nici nu se abonau la ziare sauţ ţă reviste. Schmiedthof şi Hans vedeau de modesta lor gospod rie, iar o negresă ă indigen o ajuta pe Emma s îngrijeasc de copil. Mai aveau şi doi gr dinariă ă ă ă negri, care f ceau şi pe gr jdarii: cump raser o pereche de cai şi un m g ruş.ă ă ă ă ă ă De fapt, animalele nu prea le erau de trebuin . Doar Emma ieşea uneori s -şiţă ă plimbe copilul cu droşca, ori c lare pe m g ruş. De obicei, se mul umeau cuă ă ă ţ plimb rile pe jos, de-a lungul rmului.ă ţă

Nu i-ai fi putut recunoaşte de bronza i ce erau. Mai ales Otto, „Voinicelul"ţ cum îi spuneau to i. Ars de soare, cu p rul negru, cre , zburdînd peste tot, golţ ă ţ puşc , putea fi luat uşor drept un mic indigen.ă

Emma, deprins cu via a zgomotoas a unui oraş mare, la început nu preaă ţ ă se sim ea în apele ei. Treptat îns s-a obişnuit, mai ales c b ie elul nu-i preaţ ă ă ă ţ d dea r gaz s se plictiseasc . Obrajii ei îşi rec p taser culoarea şi acum rîsul iă ă ă ă ă ă ă se împletea cu al micu ului - doi clopo ei, ale c ror clinchete se auzeau toatţ ţ ă ă ziua.

Seara, Elsa cînta uneori la pian. Copilul adormea în sunetele muzicii, iar Emma, neobişnuit de t cut , se ghemuia la picioarele prietenei sale.ă ă

Fiecare se gîndea la ale sale.Elsa obişnuia s se scoale mai tîrziu. Sorbind cafeaua pe teras , asculta cuă ă

un zîmbet cald glasurile zglobii de pe rm.ţăVoinicelul se zbenguia pe plaj cît era ziulica de mare. Strîngea scoici şiă

pietricele, prindea crabi, zvîrlea în ap peştişorii aduşi pe rm de valuri.ă ţăLa început Emma tr ia într-o permanent spaim . Se temea c se vaă ă ă ă

dezl n ui furtuna şi oceanul va m tura mica lor c su , tot i se p rea c seă ţ ă ă ţă ă ă ascund în camer şerpi ori scorpioni, se temea de lei, deşi fiarele nu îndr zneauă ă s se apropie de cas . De cîteva ori le-a auzit totuşi noaptea r getul adus deă ă ă vînt. Prad unei terori cumplite, Emma o trezea pe Elsa… Cu timpul, a trecut şiă asta.

Mişcînd leneş evantaiul, Elsa urm rea din ochi un iaht alb care r s riseă ă ă parc din valuri la gura golfului br zdat de pirogele indigenilor pescari. Apari iaă ă ţ unui vas european era un eveniment pentru locuitorii acestui or şel liniştit.ă

Liniile oceanice treceau mult mai departe. Iar navele de mai mic tonaj care ap reau uneori la orizont, ori îşi vedeau de drum, ori se îndreptau spre portulă unui oraş, mai mare, din apropiere.

Pe Elsa o încerca nepl cuta presim ire c iahtul acesta îi va tulburaă ţ ă liniştea, c o va smulge din f gaşul obişnuit.ă ă

Leg nîndu-se uşor, vasul coti spre intrarea în golf. Pe catarg flutura ună pavilion roşu.

„Ciudat", gîndi Elsa.Cînd iahtul ajunse în dreptul vilei, z ng ni lan ul ancorei, velele fură ă ţ ă

coborîte şi corpul navei începu s se legene uşor, toropind pe unde. Doi marinariă urma i de trei b rba i în alb, cu c şti coloniale pe cap, coborîr într-o barc .ţ ă ţ ă ă ă Cîteva lovituri de lope i şi mica ambarca ie trase la rm. Cei trei coborîr peţ ţ ţă ă plaj , unde se aflau în acel moment Emma, copilul şi negresa. Glasurile cristalineă amu ir . Voinicelul se lipi de maic -sa, uitîndu-se speriat la str ini. Marinarii,ţ ă ă ă r maşi în barca, aruncar pe nisip nişte baloturi. Unul din b rba ii în alb seă ă ă ţ apropie de Emma, se descoperi şi-i spuse ceva, ar tînd baloturile. Emmaă încuviin din cap. Oamenii desf cur baloturile, sco înd la iveal cî iva pari, oţă ă ă ţ ă ţ prelat şi frînghii… întindeau un cort! Asta-i bun ! Alt loc n-au g sit?ă ă ă

Emma şi negresa, cu copilul în bra e, suiau repede poteca pietruit , spreţ ă vil . Mişc rile evantaiului se precipitar , tr dînd enervarea şi curiozitatea Elsei.ă ă ă ă Emma o luase înaintea d dacei. Elsei i se strînse inima cînd v zu cît e de palidă ă ă şi de tulburat .ă

– Cine sînt? Ce caut aici? întreb , cînd Emma, urcînd în goan treptele,ă ă ă intr în sfîrşit în umbra r coroas a terasei. Gîfîia şi cîteva şuvi e i se lipiser deă ă ă ţ ă fruntea n duşit .ă ă

Tocmai atunci se apropie dinspre poart , cu coşul pe bra , şi Frauă ţ Schmiedthof.

– N-am g sit pas re, dar am cump rat un peşte de toat frumuse ea!ă ă ă ă ţ– Cine sînt? repet Elsa întrebarea, f r s r spund menajerei.ă ă ă ă ă ă– Unul din ei… e Stirner… r spunse Emma, uitîndu-se îngrozit la prietenaă ă

sa.Elsa îng lbeni, evantaiul îi sc p din mîn .ă ă ă ă– Nu se poate! i s-a p rut!Ţ ă– Ba el este! Crede-m ! Tare-i schimbat, dar ochi ca ai lui nu se uită ă

niciodat ! E cu un alt tîn r şi unul mai în vîrst , cu nişte must i atîta de mari!ă ă ă ăţDe emo ie, Elsa nu era în stare s scoat o vorb . R sufla scurt, întret iat,ţ ă ă ă ă ă

de parc adineaori nu Emma, ci ea ar fi urcat coasta în goan .ă ă– Ce i-a spus?ţ– C au venit la vîn toare şi mi-a cerut voie s -şi instaleze aici cortul. Ceă ă ă

m mir e c s-a recomandat Stern.ă ă ă– Stern! exclam Elsa. Da, Emma, nu te-ai înşelat! Atunci el e.ă– Cum adic ? De ce Stern?ăDup o clip de ezitare, Elsa r spunse:ă ă ă

– Şi-a schimbat numele, cum am f cut şi noi.ă– Ai ştiut şi nu mi-ai spus nimic?– Credeam c n-o s -l mai v d… Ascult , Emma, nu te teme. El are şi maiă ă ă ă

multe motive s -şi îngroape trecutul. De-aceea te rog, draga mea, şi te rog şi peă dumneata, Frau Schmiedthof… spune-i şi lui Hans… dac Stirner vine aici, nu vă ă adresa i lui pe vechiul s u nume şi nu l sa i s se vad c l-a i recunoscut. Oricîtţ ă ă ţ ă ă ă ţ r u ar fi f cut, el nu mai e acelaşi. A pus cruce trecutului şi trebuie s -i p str mă ă ă ă ă taina.

– Dar dac ceilal i ştiu?ă ţ– M îndoiesc…ă– S vezi tu c-o s se tr deze singur! Cum s -şi p streze calmul cînd va daă ă ă ă ă

ochii cu tine? Mai ales c nu se aşteapt s te întîlneasc ! Hm! Ce interesant!ă ă ă ă exclam ca un copil care se bucur , ca imediat apoi s adauge îngrijorat : De n-ă ă ă ăar pune iar şi cine ştie ce la cale! De la el po i s te aştep i la orice…ă ţ ă ţ

– În privin a asta, n-ai nicio grij . Po i s fii sigur c n-o s ne recunoascţ ă ţ ă ă ă ă ă pe niciunul dintre noi. Uite, pe tine nu te-a recunoscut. Poate doar pe mine… aşa, vag… ca pe cineva pe care-l cunoşti din vedere, ad ug ea, amintindu-şiă ă brusc de ceva. Dar ne fr mînt m de poman . Poate nici n-o s vin aici.ă ă ă ă ă

– Ba vine. Mi-a şi spus: „Sper c prezen a noastr n-o s v deranjeze". Ne-ă ţ ă ă ăa rugat, dac vreunul dintre servitorii noştri indigeni cunoaşte bine inutul, s -iă ţ ă c l uzeasc o zi sau cel mult dou . Vin, vin! exclam ea deodat . Pe mine tot m-ă ă ă ă ă ăau v zut cum eram pe plaj ciufulit ca o s lbatic , aşa c n-am ce pierde. Dară ă ă ă ă ă pe tine înc nu te-au v zut. Pune- i m car ciorapii şi pantofii! Doar n-o s -lă ă ţ ă ă primeşti aşa, ce naiba… Oricît, Stirner… vai, pardon, Stern! Stern i-a fost…ţ

L sînd-o s vorbeasc , Elsa urc repede în camera ei. Nu ca s seă ă ă ă ă g teasc , ci pentru a-şi birui tulburarea.ă ă

Peste cîteva clipe se va afla în fa a lui Stirner, în fa a omului acelaţ ţ enigmatic care i-a f cut atîta r u, dar care a iubit-o din toat inima. Nu seă ă ă îndoieşte de asta.

N p dit de amintiri, se plimba agitat prin camer . Nu în elegea de ce eă ă ă ă ă ţ atît de emo ionat . Îşi închipuise c totul e îngropat, uitat. O singur tain ,ţ ă ă ă ă r mas nedezlegat , o fr mînta uneori: E vinovat Stirner de moartea lui Karlă ă ă ă Gottlieb? Sau a fost un accident? L-a întrebat atunci în noaptea plec rii, dar el n-ăa mai apucat s -i r spund ! F r s -şi dea seama, Elsa se apropie de oglind şi-ă ă ă ă ă ă ăşi aranj p rul.ă ă

„Vai ce neagr şi urît sunt! Adic ce conteaz , dac oricum n-o s mă ă ă ă ă ă ă recunoasc …" Auzi glasuri.ă

– Ce stau aşa? Deschise şifonierul s -şi aleag o rochie. Orice-aş pune, oă ă s le par groaznic de demodat . În sfîrşit, îmbr c o rochie alb , se r suci în fa aă ă ă ă ă ă ţ oglinzii şi, încercînd s -şi fac curaj, coborî pe teras .ă ă ă

II. VÎN TOAREA DE LEIĂ

B rbatul în vîrst , cu must i stufoase, se apropie de Elsa.ă ă ăţ– Întrucît sînt cel mai b trîn din grupul nostru, da i-mi voie s facă ţ ă

prezent rile, spuse el înclinîndu-se. M numesc Dugov şi sînt directorul gr diniiă ă ă zoologice din Moscova. Dumnealui e Kacinski, celebrul Kacinski… A i auzit, cred,ţ de transmiterea gîndurilor la distan …ţă

Kacinski se înclin .ă– Iar dumnealui este Stern, mîna mea dreapt .ăÎşi strînser ceremonios mîna.ăElsa îi pofti s ia loc, sun şi porunci s se aduc o gustare. Cînd b trînulă ă ă ă ă

servitor se apropie de mas , tr gînd cu coada ochiului la Stirner, tava îi tremuraă ă în mîn . Emma se uit întîmpl tor spre uş şi pufni într-un rîs abia re inut. Elsa îiă ă ă ă ţ urm ri privirea şi o v zu pe Frau Schmiedthof holbîndu-se din camera de al turi.ă ă ă

Dugov închin un pahar în s n tatea gazdelor.ă ă ă– Sînt dezolat c v-am tulburat liniştea, dar, crede i-m , doamn Bäcker,ă ţ ă ă

numai întîmplarea e de vin . Fiind în concediu, ne-am gîndit s vîn m lei.ă ă ă Gr dinile noastre zoologice au nevoie de cîteva specimene falnice, cum seă întîlnesc numai pe aici. De fapt numai eu am plecat, cu Stern. Kacinski ne-a ajuns din urm : vrea s încerce o nou arm de vîn toare…ă ă ă ă ă

– Arm de vîn toare? Ar ta i-mi şi mie, s ri Emma de la locul ei.ă ă ă ţ ăDugov rîse.– Ca s-o pute i vedea, va trebui s veni i cu noi.ţ ă ţ– Eu la vîn toarea de lei? Pentru nimic în lume! Tremur numai cînd îi aud!ă

…– Oho! Se aud pîn aici? Prin urmare, am fost bine inspira i. O s fie oă ţ ă

vîn toare pe cinste! se bucur Dugov. De fapt nu v-am fi deranjat. Dar şti i…ă ă ţ apari ia vasului în golf şi a noastr în oraş ar fi stîrnit prea mult vîlv şi, cîndţ ă ă ă eşti urm rit de o mul ime de gur -casc , nu faci treab bun . Dar n-o s vă ţ ă ă ă ă ă ă deranj m. Avem cortul. Tot ce v rug m… - V-a spus, cred, doamn , poate ştieă ă ă ă vreunul din servitorii indigeni s ne arate drumul.ă

Elsa consim i cu drag inim . C uta s nu se uite la Stirner. Din cînd înţ ă ă ă ă cînd îi arunca totuşi o privire, pe furiş. Pîn la urm nu se mai putu st pîni.ă ă ă

– Dac nu m înşel, i se adres , domnul nu e rus?ă ă ă– A i ghicit, doamn .ţ ă– Şi… sînte i de mult în Rusia?ţ– De vreo trei ani.Buna cuviin nu-i mai îng duia s pun întreb ri. Dar cum s - i st pîneştiţă ă ă ă ă ă ţ ă

curiozitatea abia z d rit ? Cu riscul de a trece drept indiscret , continu s seă ă ă ă ă ă intereseze:

– Dar înainte, unde a i stat?ţRîsul senin al lui Stirner o surprinse. Nu sem na deloc cu rîsul strident,ă

sarcastic, de alt dat . Într-adev r avea înaintea ochilor un alt om.ă ă ă

– Unde am stat şi în general ce am f cut înainte e o enigm şi pentru mineă ă Dac nu m crede i, întreba i-i pe prietenii mei. Nu-mi amintesc absolut nimică ă ţ ţ din existen a mea anterioar venirii la Moscova. La început aceast „uitare" mţ ă ă ă chinuia, m obseda. Profesorii pe care i-am consultat sînt de p rere c suf r de oă ă ă ă afec iune psihic cu o denumire foarte greu de pronun at, un fel de schizofrenie.ţ ă ţ Se mai cunosc cazuri cînd bolnavul îşi pierde… ca s spun aşa… personalitatea şiă uit cu des vîrşire trecutul. Tovar şul Kacinski s-a oferit s m trateze dup oă ă ă ă ă ă metod proprie. Stirner zîmbi. Am o deosebit considera ie pentru Kacinski şi-lă ă ţ apreciez, dar am refuzat. E ceva în genul hipnozei pentru care am o aversiune organic .ă

Elsa se uit la Kacinski. Acesta d du afirmativ din cap.ă ă– Dac refuz , ridic el din umeri, ce s fac? Doar n-o s -l tratez cu sila.ă ă ă ă ă– La Moscova am lucrat mai întîi ca muncitor la uzinele „Dinamo", continuă

Stirner. Apoi m-am angajat la gr dina zoologic . Şti i, îmi plac foarte multă ă ţ animalele. Aşa l-am cunoscut pe Dugov, directorul gr dinii zoologice, care a avută bun tatea s m fac , dup scurt timp, colaboratorul lui apropiat.ă ă ă ă ă

– Ai meritat-o cu prisosin , dragul meu, protest Dugov.ţă ă– Iar prin Dugov l-am cunoscut şi pe „emi torul de gînduri", cum îiţă

spunem noi în glum lui Kacinski. Asta-i tot ce ştiu despre mine.ă– Şi… unde a i ajuns cu transmiterea gîndurilor la distan ? se interesţ ţă ă

Emma.– Oho! exclam Dugov. Transmiterea gîndurilor la distan se aplic acumă ţă ă

pe scar larg . Peste cîteva decenii lumea va fi de nerecunoscut.ă ă– Dar şi ceea ce s-a realizat pîn acum e de-a dreptul uimitor, ad ugă ă ă

Stirner. N-a i citit în ziare?ţ– Nu prea citim. Şti i? Nu sîntem abona i…ţ ţStirner se uit int la Elsa şi se încrunt de parc s-ar fi c znit s -şi aducă ţ ă ă ă ă ă ă

ceva aminte.– Am impresia c v-am mai v zut undeva, în treac t. Poate într-o c l torie?ă ă ă ă ă– Poate, se z p ci Elsa şi se gr bi s schimbe vorba. Aşadar spunea i că ă ă ă ţ ă

transmiterea gîndurilor face adev rate minuni?ă– Minuni, e un fel de a spune, se înfl c r Kacinski Ce era socotit înainteă ă ă

minune, himer , fantezie, noi am f cut s devin realitate. Cine n-a fost de multă ă ă ă la Moscova n-ar mai recunoaşte-o. L-ar frapa înainte de toate liniştea ce domneşte în acest oraş: de cînd am înv at s comunic m între noi prin gînduri,ăţ ă ă aproape c nu mai vorbim. Cît de incomod şi de încet ne pare acum vechiul modă de comunicare! Nu va trece mult şi vom da la arhiv poşta, telegraful, chiar şiă comunica iile radio. Am şi înv at s discut m între noi de la distan . Dacţ ăţ ă ă ţă ă dori i, o s schimb cîteva gînduri cu un prieten de la Moscova.ţ ă

Kacinski închise ochii pe jum tate, îşi lipi o cutiu de tîmpl şi seă ţă ă concentr . Elsa şi Emma urm reau uimite mimica pe care o reflecta pe fa a luiă ă ţ discu ia aceasta mut . În sfîrşit, deschise ochii şi zîmbi.ţ ă

– E într-o şedin şi m roag s revin mai tîrziu. Încolo, prietenul meu Ivanţă ă ă ă e bine, s n tos. La Moscova ninge. Trimite salut ri la toat lumea şi ne roag să ă ă ă ă ă aducem un papagal pentru nevasta lui.

Emma r m sese cu gura c scat de mirare.ă ă ă ă– Dar cum de nu s-au amestecat aceste gînduri cu ale altora? bîigui ea.– Se mai întîmpl şi interferen e, dar mai rar, ca la emisiunile radiofonice.ă ţ

Da fapt, sta iile noastre sînt mai precise: ştim întotdeauna cum este acordatţ receptorul interlocutorului şi stabilim uşor leg tura.ă

– Dar unde se g seşte sta ia de care vorbi i? întreb Elsa.ă ţ ţ ă– Aici! r spunse Kacinski, ducîndu-şi mîna la frunte. Chiar creierul nostru!ă

Avem şi amplificatoare, dar le folosim numai pentru emisiunile adresate marelui public: buletinul de ştiri, conferin e, concerte… Pentru comunic ri personale laţ ă mare distan avem fiecare cîte un amplificator de buzunar. Iat -l! Kacinski ar tţă ă ă ă cutiu a pe care o inuse adineaori la tîmpl . Pentru distan e mici, n-avem nevoie.ţ ţ ă ţ Şi în curînd ne vom putea dispensa în general de aceste amplificatoare artificiale. Datorit antrenamentului, „radiosta iile" naturale sînt din ce în ce maiă ţ puternice.

– Pute i transmite un concert ca la radio?ţ– Ba şi mai bine chiar. Îi rug m uneori pe compozitorii noştri cei mai buniă

s improvizeze muzic în gînd, s-o radieze. E o încîntare s ascul i zborul liber ală ă ă ţ fanteziei! Sau s lu m şahul, joc care la noi pasioneaz pe mul i. Sute de mii deă ă ă ţ oameni urm resc în gînd partidele disputate de marii maeştri, mai ales partideleă „deschise", cînd şahiştii imagineaz şi întregul proces de chibzuire a fiec reiă ă mut ri. Şi cîte şi mai cîte!ă

– Veni i la noi s vede i toate acestea, spuse Stirner prinzînd privirea Elsei.ţ ă ţ– Într-adev r, atunci a i putea vedea totul, spuse Kacinski. Transmitemă ţ

mintal nu numai sunete, dar şi culori, imagini, scene, într-un cuvînt tot ce-şi poate imagina omul. Cînd emisiunile cerebrale vor fi accesibile oricui, nu vor mai exista teatre, cinematografe, şcoli, s li în buşitoare, ticsite. Cunoştin ele,ă ă ţ distrac iile, spectacolele vor fi la îndemîna tuturora. Transmiterea gîndurilor s-aţ dovedit foarte util şi în produc ie. Avem acum colective ideale, care prină ţ armonia cu care lucreaz pot rivaliza cu cele mai bune orchestre. Ac ioneaz to iă ţ ă ţ ca unul singur.

Aceasta se datoreşte coordon rii activit ii nervoase cu ajutorul sistemuluiă ăţ de emisiuni cerebrale, în general, cînd se munceşte în colectiv, coordonarea mişc rilor are o importan deosebit . În acest scop au fost folosite în toateă ţă ă timpurile, chiar din cele mai vechi, îndemnuri cîntate. „Heeei-rup!" de pild . Sauă „E-i uh nem!" al nostru. La „uh", ca la marin rescul rup! din „Heeei-rup!",ă oamenii îşi concentrau eforturile într-un singur punct al timpului şi al spa iului. Laţ „nem" venea relaxarea. Dar aceast metod d dea rezultate numai la o muncă ă ă ă fizic brut . Pentru procesele tehnologice mai complexe s-au încercat alteă ă metode de coordonare a mişc rilor. De pild , benzile rulante. Dac se oprea ună ă ă muncitor, trebuiau s se opreasc to i. Vrînd-nevrînd, te adaptai ritmului general,ă ă ţ

un ritm de munc impus unor oameni de o factur psihic şi fizic diferit . Acumă ă ă ă ă îns , acest sistem mecanic a fost înlocuit cu emisiunile cerebrale, care nu-iă constrîng, ci numai îi ajut pe muncitori s contribuie, prin activitatea nervoasă ă ă ori muscular , la munca colectivului.ă

A existat odat la Moscova o orchestr simfonic f r dirijor, care îi uimeaă ă ă ă ă pe to i. A fost prima încercare de a crea un colectiv cimentat printr-o leg turţ ă ă l untric , prin coordonarea activit ii nervoase a mai multor indivizi. Dar şi înă ă ăţ acel caz, coordonarea era mecanic : instrumentiştii se supuneau mai multă ritmului, m surii piesei executate, decît voin ei unice a colectivului.ă ţ

Situa ia se schimb fundamental cînd un „dirijor" invizibil ac ioneaz directţ ă ţ ă asupra centrilor de voin . Se lucreaz într-o armonie perfect şi datorit acestuiţă ă ă ă lucru productivitatea muncii atinge nivelul maxim.

– Dar toate acestea nu în buş personalitatea, libertatea voin ei? Dacă ă ţ ă unii abuzeaz de aceast for , în detrimentul altora?ă ă ţă

– A încercat s-o fac unul Stirner, interveni Stirner. Am auzit cîte cevaă despre asta. A folosit formidabila putere a gîndului în scopuri egoiste şi a pricinuit mult r u oamenilor. Dar Kacinski i-a venit de hac.ă

– Unde o fi acum acel Stirner? Elsa nu se putu ab ine s pun aceastţ ă ă ă întrebare aproape macabr .ă

– Nimeni nu ştie… spre norocul lui! Dac l-aş întîlni vreodat , nu ştiu ce i-ă ăaş face! L-aş omorî!…

Kacinski zîmbi:– La ce bun, tovar şe Stern? Avem metode mai delicate pentru a smulgeă

n pîrcilor veninul. Bineîn eles, în cazuri extreme recurgi la orice mijloace. Dară ţ Stirner, s fim drep i, ne-a l sat o moştenire de nepre uit. F r inven iile lui n-amă ţ ă ţ ă ă ţ fi ajuns atît de departe în transmiterea gîndurilor. Unde mai pui c în lupta cuă el… mi-a cru at via a. Aşa c , în felul lui, n-a fost lipsit de noble e sufleteasc .ţ ţ ă ţ ă

– În Rusia, asemenea orori nici n-ar fi fost cu putin , îl întrerupse Stirner.ţă De cînd teletransmiterea gîndurilor a ajuns la îndemîna oricui, s-a produs un fel de echilibrare a for elor: nu vrei s recep ionezi gîndurile altuia, n-ai decît s - iţ ă ţ ă ţ „închizi" aparatul.

– Posibilitatea unui „atac cerebral prin surprindere" nu-i chiar exclus ,ă opin Kacinski. Dar noi veghem cu str şnicie şi orice tentativ este pedepsită ă ă ă într-un mod original. Cu ajutorul ultraamplificatoarelor noastre îi administr mă infractorului o sugestie de-l facem s -şi bage min ile în cap… în adev ratulă ţ ă în eles al cuvîntului… pentru tot restul vie ii. Aproape c nu mai e nevoie deţ ţ ă închisori. Dintr-un r uf c tor putem face deseori un cet ean util societ ii.ă ă ă ăţ ăţ

Elsa asculta îngîndurat .ăDin teama de a nu le fi obosit pe gazde cu atîta vorb rie, Dugov îşiă

consult ceasul:ă– S ne preg tim, Stern. Mîine în zori pornim la vîn toare.ă ă ăCei doi b rba i îşi luar r mas bun şi coborîr scara.ă ţ ă ă ă– Ne revedem la mas , strig Elsa în urma lor.ă ă

– Numai dac nu v deranj m prea mult, r spunse Dugov şi se înclin .ă ă ă ă ăDin fundul casei se auzi plînsetul micului Otto. Emma se ridic şi ieşi.ă

III. STERN E STIRNER

Elsa r mase singur cu Kacinski. Era nespus de tulburat . Din tot ceă ă ă povestiser oaspe ii o impresionase mai ales relatarea lui Stirner c savantul rusă ţ ă i-ar putea reda vechea personalitate. Ce-ar fi s încerce? M car pentru cîtevaă ă minute. Ar dori-o atît de mult. De ce? N-ar şti s spun . „Probabil ca s l murescă ă ă ă taina mor ii lui Gottlieb", presupuse ea. Dar nu era numai atît. Poate c înţ ă subconştientul ei prinsese glas vanitatea femeii care nu putea admite ca b rbatul care a iubit-o s -şi fi lep dat o dat cu personalitatea şi sentimentul ceă ă ă ă i-l purtase. Ori… mai ştii?… Poate c în inima ei de femeie cu încîlcite meandreă încol ise un început de dragoste pentru acest om… Nu ştia cum s deschidţ ă ă vorba.

– Într-adev r i-a i fi putut reda lui Stern personalitatea? îndr zni în sfîrşit să ţ ă ă întrebe.

– De ce nu? Dac n-au fost distruşi centrii memoriei, amnezia poate fiă vindecat . Şi Stern, dup cum se comport în general, se pare c n-a suferită ă ă ă vreun traumatism. Mie mi-ar fi foarte simplu…

– N-a i putea încerca aici, la noi, metoda dumneavoastr ?ţ ă– În nici un caz nu.– De ce?– A i auzit… Pentru c refuz s se supun acestei experien e… Dar.de ceţ ă ă ă ă ţ

ine i atît de mult ca Stern s -şi recapete personalitatea?ţ ţ ă– Pentru c … Şti i, cum s v spun, pentru c l-am cunoscut pe acest om…ă ţ ă ă ă

Chiar foarte bine l-am cunoscut… M în elege i… Şi v d c m-a uitat… O dat cuă ţ ţ ă ă ă trecutul m-a uitat şi pe mine. Elsa se înfl c ra. Aş vrea s trezesc în mintea lui oă ă ă singur amintire, ca s aflu o tain , o tain foarte important , pe care era s mi-ă ă ă ă ă ăo dest inuie, dar n-a mai apucat…ă

Kacinski o privi surprins. „O poveste de dragoste…"– Regret, dar f r consim mîntul lui nu pot, deşi v în eleg curiozitatea…ă ă ţă ă ţElsa se încrunt .ă– Nu-i curiozitate. E vorba de ceva foarte serios. De ceva atît de serios,

încît v-aş ruga s încerca i f r s -i cere i consim mîntul… Pentru zece minuteă ţ ă ă ă ţ ţă numai. Oricine ar fi fost el în trecut, va redeveni iar şi Stern şi nu va şti nimic.ă Nu-i nimic r u în asta. V rog, v conjur…ă ă ă

Fu rîndul lui Kacinski s se supere.ă– Cum v închipui i c puteam eu s -mi încalc principiile? Libertateaă ţ ă ă

conştiin ei e sfînt !ţ ăElsa îşi pierdu r bdarea. „Va trebui s -i dovedesc c e ceva mult maiă ă ă

important decît o simpl curiozitate feminin !"ă ă

– Spunea Stern c l-a i f cut inofensiv pe un oarecare Stirner. Cum s-aă ţ ă întîmplat?

Kacinski îi povesti totul am nun it.ă ţ– Prin urmare, l-a i v zut pe Stirner.ţ ă– N-aş putea spune. Purta pe fa un v l din plas metalic .ţă ă ă ă– Refuzînd s -mi îndeplini i rug mintea, m sili i s v dest inui un secret:ă ţ ă ă ţ ă ă ă

Stern este una şi aceeaşi persoan cu Stirner, iar eu sînt so ia lui, n scut Elsaă ţ ă ă Glück.

Kacinski r mase stupefiat.ă– Aşadar, Kranz a avut dreptate.– Kranz?– Un detectiv care nu are alt scop în via decît s -l g seasc pe Stirner. Aţă ă ă ă

fost nu de mult la Moscova, unde l-a întîlnit din întîmplare pe Stern. Ne-a împuiat capul c Stern este în realitate faimosul Stirner. L-am convins totuşi c e oă ă simpl asem nare.ă ă

– Acum recunoaşte i, sper, c rug mintea mea e cît se poate deţ ă ă fundamentat .ă

– Aşadar Stern, e Stirner! murmur Kacinski.ăElsa aştepta r spuns.ă– Da sau nu?– Nu!– Dar dac Stern-Stirner va consim i s se supun experien ei?ă ţ ă ă ţ– N-o va face!– S vedem! Vorbesc eu cu el. Aştepta i aici. M întorc numaidecît.ă ţ ăElsa coborî pîn la cortul de pe rm şi Kacinski o v zu explicîndu-i ceva luiă ţă ă

Stirner. Acesta o ascult cu aten ie, apoi d du din cap afirmativ.ă ţ ă„Ciudat! Ce uşor a reuşit s -l conving ! se mir Kacinski. Pe mine, de cîteă ă ă

ori i-am propus, m-a refuzat!"– E de acord! spuse Elsa, revenind pe teras împreun cu Stirner. Ba chiară ă

insist .ăKacinski tot se mai îndoia.– Eşti de acord?– N-am nimic împotriv . Mai mult. O s -mi fac pl cere.ă ă ă ă„La urma urmelor, îşi spuse Kacinski, în orice clip îl pot face s uite dină ă

nou trecutul. Va trebui doar s -i urm resc atent toate reac iile."ă ă ţ– Bine. Dac vrei tu! Kacinski scoase din buzunar micul acumulator-ă

amplificator, îl lipi de tîmpl şi, pironindu-l pe Stirner cu privirea, îi porunci înă gînd:

„Stai jos! Dormi!"Stirner se execut docil şi adormi imediat: ochii i se închiser şi capul îiă ă

c zu pe piept.ă– De obicei nu recurgeam la adormire, dar e un caz mai dificil, explică

savantul. Sîntem în eleşi, îi redau personalitatea numai pentru zece minute…ţ

– Dou zeci!ă– S zicem cincisprezece, dar nici un minut mai mult. S sper m c înă ă ă ă

acest sfert de or nu va dezl n ui nici un dezastru. Pentru orice eventualitate, îlă ă ţ voi supraveghea. Îng dui i-mi s intru al turi. Trebuie! Şi nu uita i, exact pesteă ţ ă ă ţ cincisprezece minute va redeveni Stern.

Kacinski se uit concentrat la Stirner.ă– Se va trezi imediat. Am plecat.Intr în cas şi se ascunse dup uş .ă ă ă ăStirner r sufl adînc, întredeschise de cîteva ori ochii şi-i închise la loc,ă ă

orbit de str lucirea soarelui. Trecerea de la semiîntunericul s lii cu tablouri dină ă casa lui Gottlieb la luciul scînteietor al oceanului era prea brusc . În sfîrşită îndr zni s strecoare o privire printre gene, ca un om care se fereşte de o lumină ă ă puternic .ă

– Ce se întîmpl ? Unde m aflu? Elsa, tu?! Dintr-o s ritur fu lîng ea şi îiă ă ă ă ă acoperi bra ele cu s rut ri. Scumpa mea! Ce înseamn toate acestea? Nuţ ă ă ă reuşesc s -mi adun gîndurile…ă

– Stai jos, Ludwig, vorbi ea blînd. Ascult şi nu m întrerupe. Avem numaiă ă cincisprezece minute… Î i voi explica totul. În noaptea aceea groaznic te-aiţ ă transformat în Stern şi ai plecat. Stirner trebuia s dispar pentru totdeauna dar,ă ă dup cum vezi, ne-am reîntîlnit. Cum? Ai s afli şi asta, dac ne va r mîne timp.ă ă ă ă Acum îns te rog s -mi r spunzi la o întrebare care m fr mînt de trei ani.ă ă ă ă ă ă

– Cum? Au trecut trei ani?! se mir Stirner.ă– Spune-mi adev rul: eşti sau nu vinovat de moartea lui Karl Gottlieb? Hai,ă

repede…– i-am mai spus, Elsa. Nu am nici un amestec…Ţ– Dar întîmplarea cu cîinele?– A fost o simpl coinciden .ă ţă– Şi întocmirea celui de-al doilea testament cu numai o lun înainte deă

moarte, tot coinciden a fost?ţă– Nu. Eu l-am convins pe Gottlieb s -şi definitiveze testamentul, întrucîtă

zilele îi erau num rate. Deşi avea o min înfloritoare, suferea de o boal gravă ă ă ă de inim . Medicii îi ascundeau adev rul dar, ştiindu-m omul lui de încredere, m-ă ă ăau avertizat c mai mult de o lun n-o mai duce. Tocmai de aceea i-am sugerată ă s întocmeasc f r întîrziere testamentul. i-am explicat de ce l-am f cut s - iă ă ă ă Ţ ă ă ţ lase dumitale toat averea, şi nu mie: drumul acesta ocolit m ducea mai repedeă ă la int , încheie el cu vechiul s u zîmbet ironic.ţ ă ă

– Da, dar Gottlieb pomeneşte în testament de un serviciu pe care i l-aş fi f cut.ă

– I l-ai f cut într-adev r, deşi poate eu i-am exagerat importan a. Într-o zi,ă ă ţ i-am dat cîteva poli e semnate de Karl Gottlieb, care trebuiau onorate. Aiţ ţ

observat, în treac t, c scrisul patronului î i pare de data aceasta cam ciudat. Euă ă ţ nu i-am r spuns nir mic, dar am procedat la o anchet minu ioas . Am g sit zeciţ ă ă ţ ă ă de poli e identice. Toate erau false. De unde au ap rut? Cine a contraf cutţ ă ă

semn tura patronului? Dup lungi şi discrete cercet ri, am ajuns ia convingereaă ă ă c plastograful era Oskar Gottlieb, fratele defunctului. Am strîns împotriva luiă probe zdrobitoare şi i le-am prezentat b trînului. Iat deci c i-ai adus un reală ă ă serviciu. F r s vrei, l-ai f cut s în eleag ce poam e frate-s u. B trînul s-aă ă ă ă ă ţ ă ă ă ă înfuriat şi a hot rît pe loc s -l dezmoşteneasc pe Oskar. Aceast idee, într-ă ă ă ăadev r, eu i-am sugerat-o. Într-o scrisoare, i-a comunicat acest lucru. Înă r spunsul s u, Oskar cerea cu umilin iertare, dînd toat vina pe nevoile careă ă ţă ă ajunseser s -l strîng de gît. Scrisoarea aceasta trebuie s se fi p strat într-unuiă ă ă ă ă din safeurile lui Gottlieb.

– Da, şi s-a g sit! exclam Elsa. Acum te cred!ă ă– Cine a g sit-o?ă– Cheile erau la Sauer. Dup ce ai disp rut, acesta s-a certat la cu ite cuă ă ţ

Rudolf Gottlieb, care bineîn eles revendica moştenirea. Sauer şi-a propus, cred,ţ s te înlocuiasc în toate: a hot rît s -l înfrunte pe Gottlieb, ca averea s -miă ă ă ă ă r mîn mie. A şi apucat s umble prin safeuri înainte de a fi sigilate. Într-unul dină ă ă ele a g sit teancul de poli e false şi scrisoarea lui Oskar Gottlieb despre careă ţ vorbeai adineauri. A prezentat toate acestea procurorului ca prob c bancherulă ă Karl Gottlieb a avut motive bine întemeiate s -şi dezmoşteneasc fratele. Turbată ă de furie, Rudolf Gottlieb a tras în Sauer. L-a nimerit în abdomen şi Sauer a murit de peritonit . Gottlieb a fost condamnat la zece ani, iar cazul falsific rii poli eloră ă ţ a trebuit s fie clasat, pentru c la primul interogatoriu Oskar a murit deă ă apoplexie.

– Ce tragedie! f cu Stirner. Trebuie s recunoşti îns c eu n-am nici oă ă ă ă vin …ă

– Poate doar indirect. Dar s l s m asta. Spune-mi, cum ai ajuns laă ă ă Moscova?

Stirner ridic din umeri.ă– Cînd mi-am preg tit fuga, mi-am spus c nim nui n-o s -i treac prin capă ă ă ă ă

s m caute acolo. Mai ales c poli ia noastr nu are nici o leg tur cu mili ia dină ă ă ţ ă ă ă ţ Moscova. De aceea am hot rît s -l „expediez" acolo pe Stern. Ce s-a întîmplat cuă ă el mai tîrziu, nu ştiu.

– i-o pot spune eu, din pu inul pe care l-am aflat chiar din gura lui.Ţ ţŞi-i povesti totul, f r s men ioneze numele lui Kacinski, pîn în momentulă ă ă ţ ă

sosirii vîn torilor în aceast mic localitate.ă ă ă– Dar cum de ai reuşit s -mi redai vechea personalitate?ă– M-am rugat de unul din noii t i prieteni. ineam s discut cîteva minuteă Ţ ă

cu Stirner de alt dat pentru a afla… ce am aflat.ă ă– Şi… am fost de acord?– Da, ai fost de acord.– Ciudat! Am prev zut aceast eventualitate şi i-am ordonat lui Stern s nuă ă ă

se lase niciodat sugestionat.ă– Asta înseamn c Stern nu te-a ascultat pe tine, ci pe mine, spuseă ă

zîmbind Elsa.

– Elsa, Elsa! Pentru ce ai f cut-o? E un chin s simt din nou povara acestuiă ă groaznic trecut!

– Ai s te dezbari de el numaidecît.ă– Da, dar acum îmi este şi mai greu s m despart de tine, s ştiu c te voiă ă ă ă

uita pentru totdeauna…Se ridic , întinse bra ele şi rosti cu duioşie:ă ţ– Elsa!…În clipa aceea ochii şi fa a îşi rec p tar calmul. Neîn elegînd cum de şi-aţ ă ă ă ţ

permis s-o ia de mîn , vorbi jenat:ă– Aşadar, cum r mîne, Frau Bäcker? Veni i cu noi la vîn toare? Sper că ţ ă ă

prietenii mei nu vor avea nimic împotriv , mai ales c nu e nici o primejdie.ă ăElsa în elese c îl are din nou în fa pe Stern, în aceeaşi clip ap ru şiţ ă ţă ă ă

Kacinski. Uitîndu-se la ceas, întreb pu in insinuant, cu imputare parc :ă ţ ă– V deranjez?ăStirner roşi pu in: „L-o fi v zut cînd a prins-o de mîn ?"ţ ă ă– Frau Bäcker m-a rugat s-o lu m cu noi. Am vorbit despre vîn toare…ă ă– Şi altceva n-a i vorbit nimic?ţ– Nimic… se întoarse spre Elsa. Nu-i aşa?– Da, aşa este, r spunse ea zîmbind.ăKacinski o s get cu o privire plin de reproş.ă ă ă– Pari sup rat. Ce ai? îl întreb Stirner.ă ă– Dar totul s-a sfîrşit cu bine. se scuz Elsa.ă– Ce s-a sfîrşit cu bine? Despre ce vorbi i? întreb nedumerit Stirner.ţ ă– A, fleacuri… evit Kacinski r spunsul. Frau Bäcker ne-a cerut şi nouă ă ă

consim mîntul. Apoi, c tre Elsa: Deci nu e o glum . Dori i într-adev r s veni iţă ă ă ţ ă ă ţ cu noi?

– Fireşte! rîse ea.Kacinski f cu gestul unui om care se d b tut.ă ă ă– Aşadar, plecarea mîine în zori! conchise Stirner.

IV. „CÎNTECUL LEBEDEI" DE SAINT-SAENS

Seara dup cin , se înfirip o conversa ie animat .ă ă ă ţ ăOaspe ii povesteau despre Moscova, despre miracolele teletransmisiunilorţ

cerebrale, despre posibilit ile neb nuite pe care le vor oferi ele omului cînd vorăţ ă ajunge s fie st pînite la perfec ie.ă ă ţ

Emma asculta fascinat , aruncînd cîte o privire Elsei: „Vai ce interesant eă acolo! spuneau aceste priviri. Şi noi care veget m şi nu ştim nimic!"ă

Discul uriaş al lunii r s ri la orizont, pres rînd oceanul cu paiete de argint.ă ă ă Valurile leg nau uşor acest dar al cerului.ă

Adia o boare r coroas . Florile îşi înte ir miresmele picante, dulcege.ă ă ţ ă

Undeva prin apropiere cîntau indigenii. Ritmul monoton al cîntecului evoca valurile ce se sparg de rm. Vraja nop ii tropicale domoli tot mai mult glasurileţă ţ de pe teras , pîn se aşternu t cerea.ă ă ă

Se auzea numai zgomotul pietrişului de pe rm şuşuind între tocileleţă valurilor.

– M-am plictisit! se tîngui Emma.– Cum pute i spune una ca asta? se mir Dugov, şi urm cu un gest larg:ţ ă ă

Dar e fermec tor!ă– Nu zic, dar… Azi la fel, mîine la fel… i se ur şte! Lipseşte ceva.ţ ă– Ştiu ce lipseşte! Muzica! zîmbi Dugov. Cel pu in nou , asta ne lipseşte caţ ă

încîntarea s fie deplin . Dumneavoastr cînta i, Frau Bäcker? Am v zut dincoloă ă ă ţ ă un pian. S ascul i muzic … ceva liric!… S ascul i muzic în t cere şi s te laşiă ţ ă ă ţ ă ă ă purtat de feeria acestei nop i!ţ

– V rug m, v rug m! i se al turar ceilal i.ă ă ă ă ă ă ţElsa se ridic din scaun.ă– Cu drag inim , spuse ea simplu şi intr în cas .ă ă ă ă„Azi m simt în form ", gîndi ea. Atinse înfiorat clapele r coroase, uşoră ă ă ă

jil vite de umezeala serii.ă„Ce s le cînt?" Luînd-o înaintea gîndului, degetele ascultar de o tainică ă ă

porunc şi împletir pe clape primele acorduri din „Cîntecul lebedei" de Saint-ă ăSaens. Înfr ite cu pulberea luminii argintii ce scînteia pe ocean, gingaşele noteăţ urcar încet spre lun . Vraja muzicii se îngem n cu a nop ii.ă ă ă ă ţ

– Ce frumos cînta i!ţElsa tres ri. Rezemat de pian, Stirner o privea. Cînd a intrat?ă– Ierta i-m , dar mi-a fost cu neputin s nu vin… Şti i, aceast melodie…ţ ă ţă ă ţ ăF r s se întrerup , Elsa îl asculta adînc tulburat . «E „Cîntecul lebedei",ă ă ă ă ă

nu-i aşa, este „Cîntecul lebedei" de Saint-Saens», a zis el odat , demult, acolo, înă sala de sticl . Un om cu o inim de piatr n-ar fi vorbit aşa… Şi atunci glasul îiă ă ă vibra de tulburare.

– E „Cîntecul lebedei", nu-i aşa? „Cîntecul lebedei" de Saint-Saens! L-am auzit de zeci de ori în interpretarea celor mai mari pianişti, spunea Stirner, f ră ă s -şi ia ochii de la ea. Dar niciodat nu m-a emo ionat ca acum! Şi de undeă ă ţ impresia asta c v-am mai auzit cîntînd… chiar acest cîntec? Sigur v-am maiă întîlnit…

Elsa sim i c i se taie r suflarea.ţ ă ă– Ne-am întîlnit, într-adev r.ă– Da?! Unde? Cînd? întreb Stirner în şoapt agitat .ă ă ă– Într-o sal mare, cu pere i de sticl . Era noapte, şi afar urla furtuna.ă ţ ă ăStirner îşi frec fruntea.ă– Da, da… parc -mi aduc aminte…ă– Ne-am întîlnit şi mai înainte… şi înc foarte des… în via a pe care a iă ţ ţ

uitat-o, ad ug cu înfrigurare Elsa, aruncînd sacadat crîmpeie de fraz … M-aiă ă ă

uitat… Cînd ai devenit Stern, te-am întrebat ceva, dar mi-ai r spuns: „Ierta i-m ,ă ţ ă doamn , dar nici nu v cunosc…"ă ă

– Cum?! E cu putin ? Şi… ne cunoaştem bine?ţăElsa z bovi cu r spunsul. Degetele n-o mai ascultau. Apoi se hot rî. Se opriă ă ă

scurt şi-l privi drept în ochi.– Foarte bine… Imediat începu s cînte „Polichinelle" de Rahmaninov,ă

pentru ca tumultul acestei piese s -i ascund fream tul. Stirner p rea şi elă ă ă ă emo ionat.ţ

– Prin urmare… Prin urmare, şti i cine am fost înainte, mai de mult?!ţElsa t cea. Muzica se rev rsa n valnic, se în l a, covîrşea.ă ă ă ă ţ– Frau Bäcker, v implor, spune i-mi şi mie! Trebuie s ştiu!ă ţ ăElsa îşi lu mîinile de pe clape şi rosti grav:ă– Nu v pot spune… cel pu in deocamdat .ă ţ ăÎn ochii ei tremura spaima.– De ce v-a i oprit? se auzi glasul lui Dugov.ţElsa relu bucata.ăStirner t cea, cu fruntea în palm . Cînd începu s vorbeasc , vocea îi eraă ă ă ă

ca un murmur:– Muzica asta… dumneavoastr … De ce… c uta cuvintele potrivite… Deă ă

ce sînt atît de tulburat?Ierta i-m , dar trebuie s v spun tot ce simt. Nu sînt un Don Juan, s mţ ă ă ă ă ă

aprind la vederea unei femei frumoase. Dar dumneavoastr … inuta capului,ă ţ ml dierea rochiei cînd v mişca i, gesturile acestea gingaşe, uşoare, m tulbură ă ţ ă ă şi trezesc în minte amintiri vagi, adic nu amintiri, ei mai curînd… nu ştiu dacă ă m în elege i bine… un fel de fream t pe care parc l-am mai încercat cîndva…ă ţ ţ ă ă

Veni lîng ea şi-i lu cu hot rîre mîna.ă ă ă– Frau Bäcker, nu voi st rui s -mi spune i cine am fost, îi spuse cu oă ă ţ

c ldur pe care ea nu i-o b nuise. Dar dac ne-am cunoscut, ave i obliga iaă ă ă ă ţ ţ moral s -mi vorbi i de timpul acela… de prietenia noastr … Sau poate a fostă ă ţ ă ceva mai mult decît prietenie? Pentru mine e atît de important!… S mergem peă plaj şi acolo îmi ve i povesti totul.ă ţ

– Cum, s-a terminat programul? se nec ji Dugov. P cat! Tocmai cîndă ă prinsesem gust…

– O doare capul pe Frau Bäcker, o scuz Stirner. Pe plaj e mai r coare, şiă ă ă o mic plimbare îi va face bine.ă

Coborîr .ăKacinski îi petrecu cu o privire atent şi gînditoare. Iar mucalitul Dugovă

zîmbi pe sub musta . Emma, care îi surprinse zîmbetul, fu revoltat .ţă ă„Habar n-are şi rîde ca…" Apoi privi şi ea siluetele ce se profilau pe stîncile

rmului şi; f r s -şi dea seama, oft .ţă ă ă ă ă

V. FIARELE ÎMBLÎNZITE

Micul grup porni la drum.În frunte, cei doi servitori negri - c l uzele, apoi Dugov, Elsa, Stirner şiă ă

Kacinski. - Unde v sînt armele? se mir Elsa.ă ă– Aici! r spunse Dugov, tr gîndu-şi un bobîrnac peste frunte.ă ă– Cum, tot în creier? Dar ce fel de creier ave i dumneavoastr ? Aparate deţ ă

radio, şi arme de vîn toare, poate şi becuri electrice, glumi Elsa.ă.- Nu poate, ci precis! se întoarse iar şi Dugov spre ea. Ra iunea omuluiă ţ

este cea mai mare for … poate da şi lumin … Ei, Kacinski, cum spuneţă ă Arrhenius?

– „Ra iunea omului e cea mai puternic surs de energie… Oscila iileţ ă ă ţ electromagnetice din celulele creierului omenesc reprezint o for uriaş careă ţă ă st pîneşte lumea."ă

– Ca s vede i ce avem noi în cap! se l ud Dugov.ă ţ ă ăP trunser în desişul p durii tropicale. Lumina puternic a zilei abiaă ă ă ă

ajungea pîn aici, şi cu cît înaintau, întunericul era mai des. P s ri forfoteau întreă ă ă ramuri şi în p ienjenişul lianelor. Ici-colo, cîte o raz de soare filtrat prin desişă ă ă aprindea adev rate curcubeie pe penajul multicolor al zbur toarelor. Puzderia deă ă frunze, prinse ca într-un reflector, p reau şi ele înmuiate în cele mai variateă culori. Treptat, poteca disp ru. Covorul de frunze putrede şi trunchiurile doborîteă f ceau drumul destul de anevoios. Foarte curtenitor cu Elsa, Stirner îi întindeaă mereu mîna, ajutînd-o s treac obstacolele.ă ă

– Mai avem mult de mers? se alarm Elsa, care începuse s oboseasc .ă ă ă Jivinele astea tr iesc tocmai în inima p durii.ă ă

– N-o s mergem pîn acolo, o linişti Dugov. Noi avem o vorb : „Dac nuă ă ă ă merge vîn torul dup vînat, vine el la vîn tor". Cum d m de un luminiş, le facemă ă ă ă semn s pofteasc .ă ă

R zbir curînd într-o poieni sc ldat în soare. Dup semiîntunericulă ă ţă ă ă ă desişului, nu se puteau obişnui uşor cu atîta str lucire. Pretutindeni creşteau floriă uriaşe, roşii şi galbene, sem nînd cu lalelele.ă

– Vai, ce frumuse e! exclam Elsa.ţ ăSe aşezar pe iarb , la taifas.ă ă– E timpul! spuse în sfîrşit Dugov. Se propti în mijlocul poienii, cu fa aţ

grav şi concentrat . Ridic pu in capul şi începu s se roteasc încetişor în loc.ă ă ă ţ ă ă P rea c încearc s str pung desişul cu privirea.ă ă ă ă ă ă

Deodat Elsa tres ri. De departe se auzi r getul unui leu, ca un bubuit deă ă ă tunet. Îi r spunse înc unul, apoi înc unul…ă ă ă

– - Merge, merge! se bucur Kacinski.ăDugov se învîrtea mereu încet, concentrat.R getele se apropiau. În r muriş, maimu ele speriate f ceau mare t r boi.ă ă ţ ă ă ă

Chiar şi p s rile se neliniştir : îşneau de pe crengi tocmai în creştetul arborilor.ă ă ă ţSe auzir vreascuri trosnind sub paşii v tui i, dar ap sa i, ai s lb ticiunilor.ă ă ţ ă ţ ă ă

Veneau de pretutindeni, împresurînd micul grup de oameni dezarma i…ţ Elsa sim i c o cuprinde groaza: dac noua arm se va dovedi neputincioas , îiţ ă ă ă ă aşteapt o moarte cumplit !ă ă

Stirner o lu de mîn şi o privi drept în ochi:ă ă– Linişti i-v !ţ ăElsei îi mai veni inima la loc.În momentul acela un leu uriaş, frîngînd tufişurile, îşni în poian şiţ ă

încremeni orbit de soare. Apoi se apropie încetişor de Dugov şi mîrîi prietenos, frecîndu-şi capul de cizmele lui. Dugov îl sc rpin între urechi şi leul se întinse cîtă ă era de lung la picioarele vîn torului-îmblînzitor. Apoi se auzi un fel de mieunat şiă în poian n v li o leoaic urmat de doi pui. Noii-veni i se culcar şi ei laă ă ă ă ă ţ ă picioarele lui Dugov. Înc un leu ap ru dintr-un salt.ă ă

– Ajunge! hot rî Dugov. Iahtul nostru nu poate g zdui mai mul i oaspe i.ă ă ţ ţ Nu te sup ra, se adres el primului leu. Dar m tem c de m t lu am s mă ă ă ă ă ă ţă ă ă lipsesc. Nu eşti nici tîn r şi nici prea ar tos.ă ă

Leul îi linse mîna cu limba-i uriaş şi fugi în desiş.ă– Asta, în schimb, e o adev rat mîndre e! spuse Dugov, mîngîind peă ă ţ

spinare leul uriaş care str b tuse dintr-un salt poieni a. Uita i-v ce blan …ă ă ţ ţ ă ă adev rat lîn de aur! Dar tu de ce plîngi, piciule? i-a intrat un ghimpe înă ă ă Ţ l bu ? S r cu ul de tine! Hai la nenea s i-l scoat !ă ţă ă ă ţ ă ţ ă

Într-adev r, scoase un ghimpe lung din laba puiului de leu.ăLeoaica urm rea liniştit opera ia.ă ă ţ– Au labe foarte sensibile şi se întîmpl des s se r neasc , îi explică ă ă ă ă

Dugov Elsei. Dar de ce nu veni i mai aproape? Sînt blînzi ca nişte copii!ţElsa prinse curaj şi începu s mîngîie animalele. Leii mîrîiau prietenos, seă

frecau cu capetele de picioarele ei şi tot d deau s -i ling mîna.ă ă ă– Şi-acum, hai acas . Acuşi se întunec . Dar unde ne sînt c l uzele?ă ă ă ăKacinski g si pe unul din cei doi negri ascuns în iarb . Cl n nea din din i,ă ă ă ţă ţ

iar fa a şi-o inea ascuns în palme. Cel lalt, cînd auzi r getul leului, o rupse laţ ţ ă ă ă fug . Însp imîntat, negrul g sit de Kacinski abia se puse pe picioare. În halulă ă ă acesta în niciun caz n-ar fi putut s -i conduc . Tremura atît de tare, încît colierulă ă din scoici pe care-l purta la gît zorn ia mereu. Iar la vederea leilor, încremeniă locului. Dar dup ce Kacinski îl privi int cîteva clipe, se linişti şi îşi relu locul înă ţ ă ă fruntea grupului.

Acum r mase Dugov în ariergard . Leul, leoaica şi puii îl urmau ca nişteă ă c eluşi.ăţ

Şirul se strecura prin p dure. Negrul în frunte, apoi Elsa cu Stirner, dup eiă ă Kacinski şi la urm Dugov.ă

În desiş, unde era aproape întuneric, auzir deodat pîrîit de ramuri rupte.ă ă Stirner scoase un ip t şi se aşez pav z în fa a Elsei. Un jaguar uriaş se pr v liţ ă ă ă ă ţ ă ă peste Stirner şi-l trînti la p mînt. Elsa ip îngrozit . Dar în loc s -l sfîşie peă ţ ă ă ă Stirner, jaguarul se gr bi s fac stînga împrejur şi fugi cu coada între picioare,ă ă ă ca un cîine b tut.ă

– Constat c nici vîn toarea noastr nu-i lipsit de primejdie! se auzi glasulă ă ă ă lui Dugov. Eşti r nit, Stern?ă

– N-am nimic, r spunse Stirner, ridicîndu-se. Numai haina mi-a sfîşiat-oă aici, la bra .ţ

– Ei, Frau Bäcker, v-a i convins cît e de puternic arma noastr ? întrebţ ă ă ă Kacinski. Jaguarul ne-a atacat. Dar înainte de a fi c zut peste Stern, am apucată s emit un ordin mintal şi, dup cum vede i, şi-a luat t lp şi a. Undeleă ă ţ ă ă ţ electromagnetice radiate de creier se propag cu viteza luminii: trei sute de miiă de kilometri pe secund . V pute i imagina o arm mai rapid ? În mai pu in de aă ă ţ ă ă ţ suta mie parte dintr-o secund , duşmanul a fost f cut inofensiv.ă ă

– S fim totuşi mai pruden i, spuse Stirner, uitîndu-se cu îngrijorare la Elsa.ă ţ Se temea pentru via a ei.ţ

– Nu mai e nici o primejdie. P durea-i mai rar . Acum ajungem, r spunseă ă ă Dugov.

– Ce papagali frumoşi, exclam Elsa, cînd se mai linişti.ăKacinski se lovi cu palma peste frunte.– Tiii, era s uit! I-am promis lui Ivan un papagal pentru nevast -sa. Ochi înă ă

r muriş pas rea cea mai frumoas şi îi d du un ordin mintal. Papagalul fîlfîi dină ă ă ă aripi şi în clipa urm toare i se aşez pe um r.ă ă ă

Negrul urm rise scena cu o team supersti ioas .ă ă ţ ăSurprinzîndu-i privirea, Kacinski rîse.– Ne crede zei f c tori de minuni. Aşa-i omul: ori divinizeaz , ori neagă ă ă ă

ceea ce-i dep şeşte puterea de în elegere.ă ţ– Toate acestea pot p rea o minune şi unui om mai instruit, îşi d duă ă

p rerea Elsa.ă– E totuşi ceva cît se poate de firesc, interveni Stirner. Orice dresur are laă

baz formarea şi apoi fixarea unor anumite reflexe condi ionate. Şi noi tot aşaă ţ proced m. Numai c noi, datorit succeselor înregistrate în teletransmitereaă ă ă gîndurilor, putem accelera acest proces, fixînd instantaneu în conştiin aţ animalelor orice reflex dorim. Î i mai aduci aminte, Kacinski, de primele noastreţ experien e? A fost o joac de copil în compara ie cu ce facem acum!ţ ă ţ

– S nu subestim m importan a primelor noastre experien e! r spunseă ă ţ ţ ă Kacinski. F r ele n-am fi ajuns s avem cea mai vestit gr din zoologic dină ă ă ă ă ă ă lumea întreag .ă

– Ce lucruri mai interesante pot fi v zute acolo? Prin ce v-a i cîştigată ţ faima? se interes Elsa.ă

– Ar merita s o vizita i! În împrejurimile Moscovei, un teren uriaş, acoperită ţ cu un fel de clopot de sticl , a fost transformat într-o gr din de iarn deă ă ă ă propor ii neîntîlnite. Acolo, între plante tropicale, umbl în voie lei, tigri, capreţ ă s lbatice, antilope, pantere, iar copiii zburd , jucîndu-se cu s lb ticiunile care nuă ă ă ă sînt deloc s lbatice. Droaie de copii vin s -şi petreac ziua în gr din ; se plimbă ă ă ă ă ă c lare pe tigri, se hîrjonesc cu puii de lei, se iau la întrecere cu c prioarele. Dară ă iat c am ajuns. Se vede vila dumneavoastr .ă ă ă

Apari ia neobişnuitului alai alarm pe to i. Bona o lu la goan şi se aruncţ ă ţ ă ă ă în ap , Schmiedthof c zu leşinat , iar lui Hans i se muiar genunchii. În grajd,ă ă ă ă caii forn iau şi loveau din copite, iar m garul r gea ca în spaimele mor ii.ă ă ă ţ

Încetul cu încetul larma se potoli. Elsa o convinse pe Emma s ias peă ă teras şi, ca s -i dea curaj, începu s se joace cu leii. Atunci micu ul Otto seă ă ă ţ apropie de pui, dar nu îndr znea înc s -i mîngîie. Dugov se distra pe socotealaă ă ă Emmei:

– Dac dori i, Frau Spielmann, v las un leu! V p zeşte casa, are cu cineă ţ ă ă ă s se joace copilul…ă

– Sînte i foarte dr gu , dar… m lipsesc. V-aş ruga s -i lua i mai repede deţ ă ţ ă ă ţ aici.

Dugov rîse, privi int leii, apoi îşi îndrept privirea spre marinarii careţ ă ă aşteptau lîng cort. Ei se ridicar imediat şi, executînd ordinul cerebral, strînseră ă ă cortul şi preg tir b rcile. P şind încet şi cu grij pe poteca pietruit , leii coborîră ă ă ă ă ă ă spre rm şi se culcar pe nisip. Marinarii îi transportar cîte unul pe iaht.ţă ă ă

– Pleca i? se întrist Elsa.ţ ă– Din p cate nu mai putem întîrzia. Ne aşteapt un dirijabil. Sper m însă ă ă ă

c vom mai avea pl cerea s ne întîlnim. Dup ce organiz m transportul, trebuieă ă ă ă ă s prindem fiare pentru filialele din Harkov, Tbilisi şi din alte oraşe ale gr diniiă ă noastre zoologice. Şi aş fi fericit dac ne-a i face şi dumneavoastr o vizit .ă ţ ă ă

Elsa mul umi cu un semn din cap.ţDugov se apropie de Emma.– O s v par r u, doamn , c n-a i venit cu noi la vîn toare. Ca la circ v-ă ă ă ă ă ă ţ ă

a i fi distrat… Z ri un stol de p s ri rotind sus, deasupra golfului. Dar ca s nuţ ă ă ă ă spune i c sînt om r u, am s fac o demonstra ie special pentru dumneavoastr .ţ ă ă ă ţ ă

Privi concentrat spre golf. Schimbînd imediat direc ia zborului, p s rile seţ ă ă încolonar în triunghi, coborîr s getat, d dur ocol vilei şi, schimbînd forma ia,ă ă ă ă ă ţ începur a se roti exact deasupra lor. Apoi cercul se l rgi treptat, pîn ce p s rileă ă ă ă ă se mistuir în v zduh.ă ă

Emma b tu din palme încîntat .ă ă– Mai vreau! Mai vreau! strig b iatul.ă ăÎn timp ce Dugov îşi lua astfel r mas bun de la Emma şi de la copilul ei,ă

Stirner, mai la o parte, îi vorbea Elsei cu înfl c rare. Împurpurat la fa , eaă ă ă ţă asculta cu pl cere.ă

– E timpul s plec m! hot rî Dugov.ă ă ăTot grupul coborî spre rm. Cei trei vîn tori urcar în barc şi puser mînaţă ă ă ă ă

pe vîsle.– La revedere! strig Stirner cu ochii la Elsa.ăÎn razele asfin itului, pic turile de ap desprinse de pe vîsle p reau stropiţ ă ă ă

de vin roşu din Chios. Barca ajunse în dreptul iahtului, iar macaralele o traseră pe bord. Vîntul prielnic umfl pînzele. Se auzi zorn ind lan ul ancorei….ă ă ţ

– La revedere! mai auzi Elsa.Pe iaht şi pe rm fluturar batistele.ţă ă

Leii, înşira i pe punte, priveau linişti i, forfota din jur. În lumina amurgului,ţ ţ blana lor lucea ca aurul. Noii argonau i pornir spre larg…ţ ă

Dugov pironi leii cu privirea şi deodat ei începur s dea din cap şi să ă ă ă fluture laba, luîndu-şi parc r mas bun de la cei de pe rm. Emma şi copilulă ă ţă rîdeau din toat inima. Elsa zîmbi şi ea, dar ochii îi erau trişti.ă

Pînzele se topir în zare şi peste necuprinsul de smarald începur s seă ă ă aştearn umbre cenuşii, dar cele dou femei şi copilul tot mai priveau spre loculă ă unde abia se mai ghicea dîra l sat pe luciul oceanului de iahtul alb.ă ă

– Chiar ar trebui s plec m acolo, s vedem toate aceste minuni, rosti Elsaă ă ă vis toare.ă

– Straşnic ar fi! se bucur Emma. M-am s turat de pustietatea de-aici…ă ăÎn noaptea aceea pe Elsa n-o prindea somnul. Cînd a ipi spre ziu , i se p ruţ ă ă

c o cheam Ludwig.ă ă– Da, Ludwig, da, iubitule! şopti ea în somn.Era convins , chiar în vis, c Stirner numai la ea se gîndeşte. Dar se înşela.ă ă

Nu Stirner, ci Stern se gîndea cu drag la frumoasele clipe petrecute în ultimele zile.

Pe punte, sub cerul înstelat al tropicelor, Stern se aciuase într-un fotoliu scund şi, cu cotul rezemat de capul unui leu tol nit al turi, încerca şi el să ă ă adoarm . Luna p lise, suflarea r coroas a oceanului vestea ivirea zorilor,ă ă ă ă gîndurile lui înc mai zburau, mereu şi mereu, spre vila singuratic de pe rm,ă ă ţă spre Frau Bäcker…

Pîn la urm îns , în leg narea blînd a valurilor, îl toropi somnul şi îşiă ă ă ă ă culc fruntea pe coama leului.ă

Primele raze îi surprinser pe amîndoi dormind.ăNici omul, nici leul nu b nuiau c în taini ele subconştientului lor for aă ă ţ ţ

ra iunii omeneşti a ferecat cu şapte lac te tot ce-a fost în ei crunt şi de temut.ţ ă

SFÎRŞIT