P R O P R I E T A R :

SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E ;

autorităţi şi instituţii 1000 lei de oneare 500 „ particulare 250 „

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23-25

TELEFON 3.30,10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L L • Nr. 35 S Â M B Ă T A 23 August 1941

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Atentatul Maşinii :<ii№iii<>itiKiniini iiiniiiiiitiiririiriiniii iiDiitiiriiiiitimmirii

Imaginea noastră despre se­colul in care trăim este un produis al industrializării gân­dului : poartă ştampila stereo­tipului:, invariabilului; stan­dardului, unui aceluiaş produs multiplicat pentru uzul tutu­ror. Cineva, sau o serie de „cineva", l-a văzut drept se­colul vitezei, acţiunii, trepida­ţiilor, emoţiilor-record. O anu­mită teroare a cantitativului, a dimensiunii colosalului, ori­ginar suspectată de america­nism — ar fi afectul comun tuturor manifestărilor omului modern. Secolul al XX-lea îşi dobândeşte astfel calificativul după stilul de viaţă al unui continent veleitar, ale cărui caracteristici au fost extinse la realităţi care n'au, geografic şi spiritual, nimic de aface cu americanismul. Asta provine, fireşte, din nevoia de a redu­ce, generalizând, sintetizând şi abstractizând, cu sacrificiul infinitelor aspecte care-ar stri­ca unitatea logică a ideeî, rea­litatea diversă pe care aceasta cată să o definească printr'o formulă cât mai simplă. Pen­trucă răspândirea unei păreri, a unei idei sau a unui sistem, ascultă de legile mnemoteh­nice ale mediocrităţii cere­brale.

Insul nu poate trăi fără o imagine generală despre tim­pul său. Ii e necesară, pentru orientare şi acţiune. Nereu­şind întotdeauna să ajungă singur la una, omul veacului nostru a acceiptat-o, ca oamenii tuturor veacurilor de altfel, gata făcută, delà Societate. Şi ea i s'a transmis geometric, aşa cum orice gând asvârlit mulţimii trebuie să prezinte patru muchii bine calculate şi conforme canonului de aur al mediocrităţii.

„Secolul vitezei", e o for­mulă care poate fi suspectată de tezism. Ea nu închide atâta o realitate, cât scontează una. Construită adică programatic, iformula „secolul vitezei" poar­tă marca unui progresism so­cial, efectuabil prin tehnică, prin maşină adică şi nu prin om. Concepţia nu e lipsită de implicaţii politice şi roadele formulei care o ilustrează nu sunt scutite totdeauna de fer­menţii unor acţiuni sociale co­respunzătoare.

Formula „secolul vitezei" o-feră individului de azi un ca­

dru al faptei sale, un termen de relaţie, şi un îndreptar. Ea implică sforţarea permanentă a celui în mintea căruia a crescut ca însăşi realitatea, de a i se integra. „Secolul vite­zei", e o inovaţie, un loc co~ mun instigator.

„Răfuiţi-vă urgent cu mâ­ţa", recomandă formula acea­sta. „Faceţi ca acţiunea voa­stră individuală să corespundă normei generaie a vitezei" — devine legea practică a seco­lului. „Retglaţi-vă maşina pro­priei fiinţe, după tempo-ul ge­neral". „Rtimul secolului" este obsesia oricărui indiuid exce­dat ide societate. Formula „se­colul vitezei" cată să capteze inteligenţele individuale, anu-lăndw'le, şi sâ se substituie voinţei proprii a fiecăruia, ca o lege a însăşi Istoriei- Ea este „imperativul ceasului de faţă", cum se spune cu un truism parlamentar şi gazetă­resc. 'Cine a impus formula a-ceasta — respectând toate re­gulile psihologiei masselor pentru a se asigura de succe­sul ei — urmărea mai mult decât să dea un instrument teoretic individului. El i-a in' fuzat ingerinţele unei morale inumane, monstruoase, meca­nice. El a scontat „robotiza­rea" masselor, reducerea lor la un coeficient spiritual nul şi la un coeficient marjim de -randament practic. Ocultul teoretician a săvârşit o crimă faţă de omenire: a atentat la fiinţa ei specifică, urmărind asimilarea ei cu regnul meca­nicului, al maşinei, al „ener­giei robite unei ţinte extrin­seci, impusă de o inteligenţă străină".

O inaliză oricât de sumară ne demonstrează că, efectiv, nu ne aflăm în secolul vitezei, atâta cât ne-am forţat să fim, crezând că suntem, datorită unui idol tribal.

Dar zorile unui umanism nou, roşesc pe după colinele îttsâng/erate de războiu. Dimi­neaţa reînvierii spiritului, din­tre dezastrele produse de e-ficacitatea criminală a maşinii, se apropie.

Pe ici pe colo, trâmbiţele cocoşilor apocaliptici vestesc că n'are să ne găsească dor­mind.

ION FRUNZETTI

A r t a lui Bontempelli Literatura lui Massimo

Bontempell i putea fi socotită extravagantă la debuturile acestui scriitor ital ian. Şi cri­tica, şl publicul cit itor î n ­dreptăţiţi erau să creadă a . ceasta, de oarece Bontempell i părea că n u voeşte să ţ ină seama de tradiţie, călcând în picioare reguli e lementare, care a u fost respectate de când este lumea; da când viaţa, pr in mijlocirea artei, a fost turnată în forme va­riate, dar care n u se depăr­tează de tiparele comune, re­cunoscute delà Aristot şi până la Boileau aproape in acelaş chip.

Bontempell i a dorit şi a isbutit să fie u n autor m o ­dern. Să se regăsească mereu în ritmul trepidant ai vremii, cum se spune, împrumutând delà viaţă ceeace ii trebuia: subiecte destul de banale, fil­trate insă prtatr'un umor ab­surd, căci absurde sunt re -zolvăirile ce dă el fiecărei sch i ţe sau presupus roman, cuprins în zece sau cel mult douăzeci de pagini. (Trimitem pe cititor la colecţiile mai vechi de proză: Vita intensa şi Vita operosa). Dar cine a rămas convins că numai atât se poate spune î n anta bon-tempei l iană s'a înşelat. Au­torul i-a desminţit .

BemtempeOli ştie să amuze, dar ş i să lase l iberă fantezia", cu toa tă bogăţia ea de p e r s ­pective. Acelaş lucru se poate spune şi despre teatrul său, din oare s'a reprezentat, la „Studio" al Teatrului nostru Naţional, u n a din piesele stranii şi totuşi a tât de ome­neşti a lui Massimo Bontem­pelli. E vorba de La guardia alia luna, î n oare poezia îşi tremură jocul magic, într'o

atmosferă die visare, de cân­tec şi de armonie. Căci acea­s ta este nota predominantă a acestui scriitor italian, chiar acolo unde eşti obişnuit să întâlneşti numai aspecte luate din viaţa simplă, fără complicaţi i şi fără intrigi î n . tortochiate.

BontempeMà este u n poet. Şi sub acest uinighiu trebue privit. Aşa te vei apropia cu drag de ultimile-i. romane, precum şi de proza mai ve­che. Când ai o asemenea în­ţelegere a scrisului său, î n ­seamnă că îi cunoşti idealul artistic, că te-ai apropiat de izvorul creaţiei unu i autor care n'a urmărit numai c iu­dăţenii le şi humorul ou orice preţ.

Şi vei mai. pricepe atunci preferinţele lui pentru poezia M Leqpardi, pentru Oarducci sau D'Annuinzio î n ceeace are el mai bun. Massimo Bontem­pelli este u n poet care s trânge florile de vis chiar din în fă­ţişarea prozaică ori prea rea­l istă a vieţii omului de astăzi.

C. N. NEGOIŢA

In jurul Luceafărului

ALEXANDRU PHOBBUS Jertfa cea mare

0 incursiune In literatură Asemenea sguduirilor seismice, trăim as­

tăzi vremuri de adâncă ргекісегз cari fără îndoiala vor a v e a ecou în viaţa socială şi sufletească a popoarelor.

Ne referim mai alee l a teatrul războinic din răsărit, unde ţara noastră îşi are însem-r a l a ei parte de contribuţie. Dupa ce p a c e a s e v a statornici iar huruitul tankurfflor v a înceta, sbuciumul nevăzut din oceanul su­fletului v a continua, pentrucă lupta de as­tăzi presupune o îndelungă răbdare, aîctt cât îi v a trebui occidentului organizat ca sa influenţeze asupra haosului răsăritean.

O incursiune literară, nu avem pretenţia să o credem cu efeict imediat, a semenea ce­lei militare, totuşi, literatura, oglindind m parte caracteristica unei epoci, s'ar putea s a aducă oarecari luminişuri în volbura de a-cum. .. ,

Caie v a fi orientarea literaturii ruse de

mâine? , • 1 J ~ E greu de spus în cuprinsul unui articol de .

revistă. . , Desigur sufletul ras, a l cărui ccehaent de

dilataţie î l cunoaştem p i e a bine, comprimat timp de două decenii <b cel mai crâncen regim absolutist, v a căuta s ă se relaxeze pe terenul spiritual, v a încerca ^să-şi croiască noui făgaşuri d e viaţă, înodând firul acci­dental rupt d e activitatea predecesorilor.

V a fi o reîntoarcere l a misticismul s lav? V a fi o revenire Ia ortodoxia creştină, adap­tată la noua orânduire europeană?

Iată ce nu s'ar putea spune. Nu trebue s ă uităm c ă în viitorul proces

de creaţie, aportul emigranţilor ruşi v a fi vot a ş a de important ca şi a l celor trăiţi sub re­gimul sovietic. N e p lace s ă credem că ex­perienţa căpătată timp d e aproape un sfert de v e a c în ţările civilizate v a trage greu la cântar.

Cum şi când s e vor suda сѳіе două men­talităţi profund opuse, este o taină a viito­rului.

Pe noi n e interesează fenomenul atât cat el ar putea a v e a contingenţe cu literatura noastră.

Fără îndoială c ă unii din scriitorii noştri moldoveni a u suferit oarecare înrâurire delà marii scriitori ruşi, fie prin traducerile din limbile apusene , fie prin intermediul fraţilor basarabeni. Lucrai este explicabil mai a les între două popoare megieşe . Chiar litera­tura franceză, după c e a ajutat la naşterea literaturii ruse, a fost e a însăşi influenţată de operele unor scriitori ca: Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoevski etc.

Totuşi, ruşii ne datoresc nouă un mare

scriitor, considerat de noi şi de ei c a atare: prinţul Dimitrîe Cantemk.

Şi pentru c ă ne-a dus gândul la Cante-mir, n'ar strica s ă pătrundem c e v a mai a-dânc în tainele trecutului. Vom găsi, nu fără surpriză, pe călugării ruşi Nestor şi Daniel, scriind cronici in mânăJ3tirL asemeni pio-nerilor literaturii noastre.

Puţini ştiu c ă Petru cel Mar®, ctitorul Hu­siéi moderne a luptat pentru renaşterea li­terară, invitând dascăl i francezi la Peters­burg şi Moscova şi mai puţini ştiu că iai-moasa Ecaterina II a scris e a însăşi come­dii ş i articole d e reviste, persiflând aristo­craţia pentru superficialitatea cu care unita limba şi moravurile franceze. Aceasta ţarină de origina germană, în fruntea unor scrii­tori ca: Lomonosov, Vizîn, Derjavin şi alţii, a pus bazele literaturii ruse modeme, publi­când prima gramatică rusă, invitând pe poeţi s ă nu renege l imba şi adevărata viaţă a ţârii.

Sentimentul patriotic e i a nota dominantă în prima fază a literaturii ruse şi fără acea­stă bătătorire de drum, n'ar fi fost posibil un Tolstoi, un Dostoewski. Cu tot absolutismul ţarilor, dacă s'ar fi păstrat această linie, credem c ă în oarecare măsură s'ar fi ajuns la cimentarea mozaicului social ş i s'ar fi a-tenuat dezastrul rus de astăzi.

Dar nihilismul mtelectualilor. grefat pe starea de serbie a ţăranilor a dat naştere la o întreagă literatură c e a subminat, nu nu­mai regimul ţarist, ci însăşi Rusia.

Prin gura unor personagii din romanul „Idiotul" — Dostoevski profetizează că libe­ralismul rus v a duce ţara la pieire. Ruşii a-junseseră s ă râdă d e istoria naţionala, de tot ce-i ras, ruşinându-se de sentimentul pa­triotic. Acesta era liberalul rus, omul nou, în fond conservator abuziv» şi în majoritatea cazurilor străin d e neam.

Şi poate scriitorii ruşi au partea lor de vină c ă nu s'au făcut ascultau de către cei mari mai înainte d e a pierde patriotismul, iar stăpânitorii Rusiei că n u i-au înţeles.

Astăzi, când după două decenii, se trage cortina d e pe s c e n a tragediei moscovite, ne putem lămuri multe lucruri, c e s e învăluiau mai înainte în mister.

Pentru cei cari sunt obişnuiţi să tragă în­văţăminte, l e cmiinfim adevărul etern a l instinctului naţional păstrat cu dârzenie de strămoşi. Când legătura s e rupe în golul iscat se v a infiltra neapărat muşiţa străină şi neamul v a pieri.

I. VALÉRIÁN

Aşa cum ne-a fost lăsată, ope­ra lui Emiinescu este un tot, că­ruia nu-i lipseşte nimic. începând cu Venere şi Madonă şi termi­nând cu Mai am un singur dor, poesiile lui izvorăsc în întregime din una şi aceeaş viziune artisti­că. Aşezate cronologic, ele îţi dau impresia unei catedrale, ce se măreşte cu fiecare nouă produc­ţie. In vârf de tot, ca o pre­lungire spre ceruri, stă Luceafă­rul.

_Nu ştim să mai fi existat cândva vreun scriitor, care, în­tr'un timp atât de scurt, să fi putut reda o operă atât de uni­tară. Goethe a lucrat la Faust şaizeci de ani şi, de nu şi-ar fi simţit moartea aproape, de bună seamă că tot mai zăbovea. Adu­nată la un loc, adică înglobând şi anii debutului, activitatea lite­rară a lui Eminescu abia de nu­mără şaisprezece primăveri! Şi totuşi, câtă maeştri e în scrisul său ! Eminescu e, cum bine l-a definit Ibrăileanu, unul din pu­ţinele exemplare ale omenirii, care, spre a putea fi înţeles, nu are nevoe decât de el însuş.

Unitatea scrisului său se desă­vârşeşte, credem noi, prin publi­carea Luceafărului. Fără el, Emi­nescu n'ar fi fost ceeace este. Aci îşi găseşte explicarea crezul său politic şi aci forma lui devine minune. Numai Dostoïevski mai prezintă o astfel de întregire li­terară. Romanul său din urmă — e vorba de Fraţii Karamazov — terminat cu puţin timp înainte de a muri, e, nu numai cea mai bună operă a lui, dar şi culmina-rea întregei sale viziuni artistice, încercaţi să faceţi abstracţie de Fraţii Karamazov şi căutaţi apoi turla scrierilor lui Dostoïevski : nu veţi mai afla-o. Tot aşa cu poetul român: imaginaţi-vă o piramidă fără vârf, un , munte fără piscuri, ori un cer fără de­părtări, şi veţi avea imaginea exactă a c eea ce ar fi putut să fie Eminescu de n'ar fi scris cumva Luceafărul.

* Punctele de vedere sub care se

discută o operă de artă, sunt multe şi diferite. Unii pornesc delà viaţă, considerând-o drept sursă principală, alţii, mai si­guri pe ei, ignoră legăturile ex­terioare ale creaţiei

Având de deslegat o problemă de pură estetică literară, se'nţe-lege că nu vom ţine seama de a-mănuntele biografice. Luăm poe-sia aşa cum e, judecând-o ca pe un dat spiritual.

Tema din Luceafărul nu este născocită de Eminescu. Antago­nismul dintre cer şi pământ e ve­chi. Ii găsim răspândit şi în bas­me şi, ca atare, nu se poate pre­ciza data naşterii. Trebue să fi apărut însă mai târziu, în faza în care conştiinţa superiorităţii de sine se va fi diferenţiat radical de celelalte sentimente. Această epocă morchează un punct cul­minant în istoria, omenirii. Ea e unul din acele urcuşuri uriaşe, depe urma cărora au rezultat fapte şi opere nemuritoare.

Ca motiv literar, antagonismul de oare vorbim, apare odată cu romantismul. Scriitorii din acea­stă mişcare literară se vor con­sidera victimele ursitei şi se vor jelui în fel şi chipuri: „Ma triste destinée — scrie undeva Chateau­briand — a comenicé presque a-vant que j'eusse vue la lumière. Ma mère m'avait conçue dans le malheur..."

Cel care formulează mai clar prăpastia dintre poet şi lume este Lamartine. Pământul nu oferă poeţilor niciun fel de fericire :

Du colline en colline en г̂ аіп portant ma vue

Du sud à l'aquilon, de l'aurore au couchant

Je parcours totuts les points de l'imense étendue,

Et je dis : Nulle part le bonheur ne m'attend !"2)

Exemplele se pot culege cu duiumul. Ele conţin aceleaşi ve­ninoase săgeţi şi preconizează aceeaş glacială izolare.

Până la Alfred de Vigny, ni­meni n'a reuşit sâ ridice acest motiv la rangul de simbol, uni­versal. Rousseau, Chateaubriand şi Lamartine sunt — indiscuta­bil — talente mari. Ei s'au im­pus prin sensibilitate, un lucru rar în artă, insă le-a lipsit toc­mai ceea ce le mai trebuia : pro­funzimea. Vigny le are pe amân­două. Arta Iui — ca să între­buinţăm o expresie eminesciană e, nu numai un „voluptos joc de icoane, ci şi un efluviu de idei. Vechile lamentaţii, brodate în jurul nefericirii poetului — la al cărui destin făcuse desigur alu­zie delicatul Lamartine, când scrisese versul : „II n'est rien de commune entre la terre et moi" — se transformă acum in adevă­rate giuvaeruri. De două ori cân­tă Alfred de Vigny soarta geniu­lui : odată în Chatterton, şi altă dată în Moi se. Intre acesta din urmă şi între Luceafărul lui Eminescu, sunt evidente asemă-

de VLADIMIR DOG ARU

nări. Pentru cunoscătorii 'n ma­terie, lucrul nu are prea mare importanţă. Pentru ceilalţi însă, el e, sau fals înţeles, şi-atunci duce la rezultate de care nu se poate ţine seama, sau rău şi voit deplasat, ceeace din punct de ve­dere artistic, e şi mai grav.

Delà început trelbue să spunem că poemul lui Vigny mai mult se deosebeşte decât se aseamănă cu Luceafărul. Eroul din Moise este ţinut pe loc de nu ştiu ce fel de greutate. Nu se 'nalţă atât de mult spre ceruri, cum ne-am aştepta şi nici nu ne turbură lu­mea în care trăim EI e ca un astru care, în loc să răsară şi să lucească pe cer, răsare şi luce­şte pe pământ. Luminează adică lateral şi nu vertical, însăşi ac­ţiunea se petrece numai într'un singur plan; Moise a trăit prin­tre oameni, este printre oameni şi vrea să rămână printre oa­meni. Impresia aceasta de late­ral reese şi din căderea poto­lită a accentelor ; ele se răsfrâng liniştite spre pâmant, ca nişte flori însetate după rouă.

Helás! Je suis, Seigneur, puissant et solitaire,

Laissez-moi m'endormir du so-meil de la terre '.

La Eminescu apare, alături de pământ, şi cerul. Spore deose­bire de Moise, Luceafărul e din lumea de sus. Amănuntul se po­triveşte de minune cu natura ge­niului. Luându-şi personagiul din istorie, Vigny apucă deda început pe linia insuficienţii estetice. Ori cât ar fi de legendar, eroul său e prea mult legat de trecut şi, mai ales, prea altfel cunoscut de noi, ca să poată să ne vrăjească întru totul. Hiperlan e din lumea basmelor. El rămâne mereu dea­supra noastră. Chiar şi când co­boară, coboară însoţit de seninul său :

Ca în cămara ta iii. visa Să te privesc de-aproape Am coborât cu-al meu şenihl Şi m'am născut din ape...

De constatat că, atât la prima cât şi la a doua apariţie, Hype­rion pronunţă, oa un fel de dis­tantă recomandare, aceleaşi ră­sunătoare cuvinte :

Eu sunt Luceafărul de sus Iar tu să-mi fii mireasă !

Cele două lumi sunt astfel me­reu prezente. Din ciocnirea lor rezultă izolarea delà urmă, în care Hyperion se simte fericit.

Eroul lui Vigny simbolizează genialitatea numai parţial, El e întruchiparea atotputerniciei. Iu­birea, ura, păcatul şi durerea —

13 Atala (p. 183). 8) L'isolement

acestea nu sunt dorite de el. Lu­ceafărul lui Eminescu reprezintă genialitatea integrală. Alături de pierderea nemuririi, el vrea şi cunoaşterea Vieţii pământeşti :

Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Si pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire...

Numai în Faust al lui Goethe vom mai găsi exprimată setea de amor a geniului :

Eu vreau beţie, desfătări oe dor, Amarul dulce, ură şi amor Dorul de a şti în sânul meu e

mort, Eu vreau ce-i dat întregea ome­

niri, Durerea ei să pot şi eu să port, Să sorb în mine orişice simţiri, înalt ş'adânc în suflet să-mi gră­

mădesc, Să mă preschimb astfel în lu­

mea toată, Şi să dispar apoi cu ea deodată...

Eminescu îl depăşeşte deci pe Vigny. Luceafărul e „unul din­tre cele mai înmalte şi vaste sim­boluri din câte a creat geniul ar­tistic în avântul său spre des-mărginire. Acţiunea se desfăşoară Pe aceeaş limită de sus, dincolo şi dincoace de care apar în pa­ralelă lumea frumuseţii impasi­bile şi nemuritoare şi lumea vre­melniciei şi a pasiunilor. Ca in

(Urmare in pag. 5-oJ,

UNIVERSUL* LITERAR 23 August 1941

O stagiune care incepe fára discursuri

PE CULOARELE TEATRULUI. UN CURTEAN AL LUI STEFAN CEL MARE... SUBLOCOTE­NENT DE ARTILERIE. „HAM­LET" IN TREI EDITH. DOM­

NUL PREŞEDINTE. EVA ŞI ÖFELIA.

SEMN BUN

18 August 1941, ora 10 dimi­neaţa.

Pe culoarele Teatrului Naţio­nal forfotesc, ciripind pe toate tonurile, actriţele primei noastre scene, cari, anul acesta, nu şi-au putut face auzite trilurile de pa­sări călătoare pe alte meleaguri.

Graniţele închise; plajea — unde arşiţa soarelui le bronza trupurile, iar valurile mării le desmierda în faţa miilor de spec­tatori — devenită... teatru de război; îngrijorările fiecăreia şi o firească participare la sbuciu. mul şi încordarea neamului în­treg, au impus până şi celor ce jucau până ieri viaţa şi moartea să simtă că ,,jocul" a devenit REALITATE.

Dar ce „realitate" ar putea fa­ce să amuţească glasul unei ac­triţe, în ziua dintâi a anului tea­tral, când toate inimile bat parcă mai tare şi toate speranţele sunt îngăduite?

Mătasea irocnilor, foşneşte şi ea închipuind cântece. Pleoapele îşi tremură genele mai lungi ca totdeauna, ochii au altă străluci­re, zâmbetele au alt farmec şi parfumurile alte miresme.

Toate ispitele şi toate făgădue. Iile, roesc în ziua aceasta de în­ceput şi în jurul directorilor de scenă. Ei pot dărui roluri şi suc­cese. Ei pot îndruma paşii sfioşi ai tinerei actriţe până la treptele gloriei.

Iată pentru ce d. Soare Z. Soa. re primeşte azi atâtea sărutări, şi d. Ion Sava, Sahighian, Enes-cu şi Bwnbesti, atâtea omagii exprimate felurit... dar convin­gător.

Şi cu toate astea... mulţimea actorilor e dominată de un sin­gur om. poartă uniformă milita­ră şi îşi rosteşte muzical părerea. II recunosc după înălţime şi după glas. E d. Brancomir.

Dar, deodată, mulţimea frea­mătă, se aliniază şi amuţeşte. Cu paşi viguroşi, cu privirea senină, cu părul alb şi chipul tinereşte luminat de un zâmbet, apare d. Liviu Rebreanu.

Slujba religioasă pentru bine­cuvântarea muncii actorilor poa­te începe acum, ca în fiecare an.

Dar azi, in rugăciunile celor de faţă nu se mai îmbulzesc doar gânduri egoiste şi vanităţi profe­sionale. Fiecare primeşte, smerit, binecuvântarea preotului şi se simte înălţat prin menirea ce i se relevă — azi — ca niciodată, mai frumoasă, în viaţa naţiunii.

Şi pentru că fiecare, îşi dă acum seama că are o misiune de îndeplinit — orice cuvânt ar fi de prisos.

După slujba religioasă, stagiu­nea începe... fără discursuri.

E un semn bun.

GALERIA VEDETELOR

înainte de a se răspândi in să­lile de repetiţii, actorii comen­tează acest început de faptă fără vorbe, cu nădejdi sporite şi cu însufleţire.

Dintr'uv. colţ, d. Ion Sava îşi priveşte „victimele" expuse în sala „Orfeu" şi caută modele noi pentru viitoarea d.sale expoziţie. Câte nume noi, se vor alinia, cu anii, în galeria de vedete a d-lui Sava? D. Soare Z. Soare nu poate privi desigur fără invidie prezenţa acestui „rival". Pen­tru că d. Sava are prilejul să a. corde oricui consacrarea, nu nu­mai ca regisor, ci şi ca original caricaturist.

Nu credeţi pe cei cari susţin că Lilly Carandino, Marieta An­ca sau Kitty Gheorghiu-Muşa-tescu, sunt mai frumoase în rea­litate, decât în ramele delà „Or­feu".

Nu-i credeţi. Sunt invidioşi. „Lacurile chinezeşti" ale d lui

Sava înfăţişează expresia cea mai caracteristică a celor îngă­duiţi în „galerie" — şi le reşte popularitatea.

Dar iată, într'un grup, o figu­ra, nouă, de chinezoaică autenti­că. Vn model ideal pentru d. Sava. Răspunde la numele : E-liza Petrachescu. E tânără si sfi­oasă. Vine delà Teatrul Naţional dm Iaşi. Va debuta în piesa de deschidere a Studioului „Ţăra­nii", sub direcţia de scenă a d-lui Ion Sahighian.

O NUNTA CU BUCLUC

D-ra Miza, Petrachescu^ care c u toată sfiala d-sale, poartă cu graţie firească, o trenă de suc. cese, la cari am fost, cândva, martor, — se va cununa (cum se zice) cu publicul bucureştean, jucând rolul unei mirese. Numai că „nunta" după scenă, o zvârle Pe mireasă, direct în gura lumii din sat, fiindcă, vedeţi d-tră, mama soacră ascultând, după o-bicehij, la uşe, în noaptea nunţii, se arată nemulţumită de noră-sa.

Dar să sperăm că „nunta" d-rei Petrachescu va fi cu „bu­cluc" numai pentru eroina din piesa d-lui Corteanu, nu şi pen­tru artistă.

Căit despre... gura lumii — iată o primejdie care nu poate speria pe cineva deprins cu şoaptele culiselor.

•spo.

CINEMA ARO: Vila plopilor.

Filmul prezentat de Cinema Aro are un teribil aspect de is­torioară morală, aplicabilă mai de grabă unei piese teatrale „pentru copij şi tineret".

Eroina „piesei" este Anne Shyrley •— (este o coincidenţă cu

personal nuvelei lui Montgo-mery?) — o tânără profesoară a cărei prezentare ne este făcu­tă, în primele scene ale filmului, într'un tren, cu destinaţia Pron-galton (pentru novicii în geo­grafie, orăşel din Canada). Pe peronul acestei gări, după ce tre­nul pleacă ducându-i logodnicul spre ţări necunoscute, este în­tâmpinată de directoarea şcoalei la care fusese numită, care, îi prezintă în termeni glaciali re­gretele de cari-i cuprinsă, pen­tru faptul de a nu o putea găz­dui. Cei cari au văzut filmul au fost siguri, în primul moment, că principala cauză era tânărul care conducea docarul...

După o serie întreagă de peri­peţii „au ralenti" aflăm că acea­stă profesoară a fost decretată „indezirabilă" în amintitul oră­şel de către Hester Pringle, şefa familiilor de elită din oraş — care avea ambiţia de a fi numita în postul ocupat de blonda Anne

Shirley — o nepoată de-a ei. Datorită acestui irealizabil „ne­potism", Anne Shirley are de în­durat o mulţime de neajunsuri pe cari le învinge până la urmă, graţie calităţilor ei superioare — şi al unui atac de inimă care-o ucide pe scorpia de Hester Prin­gle în timp ce aceasta — urca o scară cu lampa în mână. Amă­nunt important, căci delà aceas­tă străbunică a electricităţii ia foc întreaga ei reşedinţă, trans­formată subit în crematoriu pentru decedata care făcuse zile fripte simpaticei eroine princi­pale.

Filmul se termină cu un prek-veck la cari numeroasa familie Pringle — şi ceilalţi cu roluri secundare — sunt mulţumiţi şi bine dispuşi. In fond sunt nişte rude denaturate — cari au tiitat recentul doliu din familie. Cei cari nu făceau parte din ea, a-dică Anne Shirley şi logodnicul, vor neapărat să fie membrii ei măcar prin alianţă, adoptând o fetiţă — care-i unul din ele­mentele cele mai duioase ale fil­mului.

Foarte bine redată atmosfera de provincie, şcoală şi familie tot în timpuri îndepărtate.

Iar Anne Shirley e pur şi sim-sim delicioasă.

ADRIANA NICOARA

INTRE PISTOL ŞI CAFTAN

Intre tinerii actori ai Teatru­lui Naţional, d. sublocotenent Alexandrescu, din „Plutonul de Propagandă" a fost deseori au­zit, în cadrul şezătorilor ostă­şeşti. Poartă şi azi, cu mândrie, uniforma de sublocotenent. Dar în curând — mă informează ci­neva — d. Alexandrescu se va întoarce cu câteva sute de ani înapoi, la curtea lui Ştefan ce! Mare, unde va îmbrăca un caf­tan boeresc. Şi desigur că a-tunci, va lepăda pistolul delà cingătoare, ca să încinge sabia luptătorilor nebiruitului Voevod.

Ca şi până acum în atribuţiile sale ostăşeşti, d. Alexandrescu va sluji şi pe scenă sfânta lege a lui Christos şi amintirea Mol­dovei eroice de totdeauna.

GRAS SAU SLAB

într'un ungher, cineva ia note pentru o rubrică teatrală. Trag cu urechea. D. Calboreanu, sus­ţine că „Hamlet" trebue să fie „gras şi cu respiraţia scurtă", fiindcă aşa scrie la text. Şi dacă înfăţişarea fizică a actorului e conformă cu viziunea autorului, nu există, având în vedere vir­tuozitatea artistică a interpre­tului, nici o îndoială că d. Cal­boreanu este HAMLET însuşi. Două imagini cari se suprapun perfect, devenind una singură . „prinţul Danemarcii"

Dar „Hamlet" în ediţia Calbo­reanu, va fi urmat de alte 2 edi­ţii : ediţia Vraca şi ediţia Va-Jentineanu. Vitrina noastră tea­trală, făgădueşte astfel trei a-tracţii excepţionale.

DOMNUL PREŞEDINTE

Cine ar putea descifra de pe acum încotro vor merge prefe­rinţele publicului?

Preferinţele „camaradelor" din teatru merg însă, neîndoios, că­tre Domnul Preşedinte.

E destul să se arate în cadrul unei uşi, sau să i-se audă undeva glasul cald şi învăluitor, ca tot personalul feminin al teatrului, să se turbure.

Dar prestigiul unei funcţiuni oficiale, impune o anumită ţi­nută. Prezenţa Domnului Preşe­dinte, nu poate deslănţui, din pricina asta, manifestările de simpatie pe care s'ar simţi în­demnate să i-le facă toate ad­miratoarele.

In chipul acesta, d- Vraca, atât de impetuos şi cuceritor pe sce­nă — se arată sub masca de Preşedinte al Sindicatului acto­rilor — atât de grav şi de cum­pătat încât elanurile viitoarelor Ofelii, rămân nemărturisite.

Preşedintele Sindicatului, apără astfel pe Prinţul Danemarcei, de asaltul îndrăgostitelor.

ŞI „OFELIA" IN CÂTEVA EDIŢII

Se înţelege însă, că prima noastră scenă va trebui să a-corde celor trei prinţi — tot a-tâtea mirese. Asta pentru ca duelul între Hamlet şi Laert să nu degenereze într'o încăerare generală.

Cronica dramatică

Deocamdată titulara rolului este d-na Lilly Carandino. Şi aspirante d-ra Carmen Tăuta şi Maria Magda, cari au mai jacat rolul acesta alături de d. Ion Manolescu.

Către d-ra Maria Magda, mai cu seamă, se îndreaptă curiozi­tatea tuturor admiratorilor d-sa­le de până azi. Pentrucă rolul Ofeliei este desigur o „bagate­lă' pentru aplaudata interpretă a veşnicei şi fermecătoarei Eve.

Iată aşa dar, iubite cititor, primele atracţii ce se vestesc pentru această stagiune începu­tă fără discursuri.

DEM.

TEATRUL TUDOR MUŞA-TESCU: HAIMANAUA, COME­DIE IN 3 ACTE DE KLABUND

Frumosul succes dobândit de piesa lui Heinz Coubier, „Aimée", pe scena Teatrului Naţional, a dat de gândit şi altor actori sau directori de trupe teatrale. Con­cluzia la care s'a putut ajunge este destul de simplă: publicul agreează piesele interpretate de un număr redus de actori. Era o constatare destul de îmbucură­toare, mai ales în vremurile a-cestea grele când orice director de trupă teatrală se gândeşte să facă pe cât se poate mai multă economie, montând piese într'un decor unic şi cu puţini interpreţi, deci şi cu puţini salariaţi.

O astfel de experienţă a fost făcută şi de tinerii actori Ion Aurel Manolescu şi Maria Maga­da cari au prezentat publicului bucureştean, în această stagiune, o piesă în numai două persona­gii : „Adam şi Eva".

Fără ca să prezinte nume prea ,лажі" pe afiş, fără ca să i se facă prea multă reclamă, şi mai având, pe de-asupra de înfrun­tat şi neîncrederea publicului neobişnuit cu piese „în două per­sonagii", spectacolul „a prins" totuşi, isbutind să ţină afişul timp de treizeci de zile.

Era şi normal ca atât „Aimée", cât şi „Adam şi Eva" să aibe succes.

In ambele oazui-i un text exce­lent şi cât se poate de antre­nant a isbutit să ţină încordată atenţia spectatorilor, mai mult chiar ca la un spectacol cu multe şi — adeseori — inutile perso­nagii.

De astă dată, o altă piesă cu puţine personagii ne este pre­zentată la Teatrul Tudor Muşa-tescu.

Vom epune din capul locului că nu mai poate fi vorba de un succes.

Piesa lui Klabund „X... Y... Z", prezentată acum sub titlul de „Haimanaua", a dobândit, pe vremuri, succes. In interpretarea marelui lancovescu piesa s'a bucurat de elogii atât din par­tea criticei, cât şi a publicului.

Piesa nu este altceva decât eterna poveste a doi bărbaţi în­drăgostiţi de o femee frumoasă. Personagiile suplimentare au fost eliminate. Doar um servitor — ve­chiul şi cunoscutul „fecior la casă mare" — apare la începutul ac­tului I.

P R E I S T O R I C E

4J-

FEMEIA IN FAŢA MARILOR INVENŢII

Şi soţul tău a căpătat însfârşit brevetul penltru inventarea bronzului? O, foarte greu; a trebuit să-mi fac eu colierul ăsta de bronz, ca să se

vadă că poarte servi la ceva !

Anul trecut am fi putut spune despre piesă că ea constitue o experienţă interesantă şi, în oa­recare măsură, reuşită.

Acum, însă, după oe-am asistat la „Aimée" şi la „Adam şi Eva", şi după lectura câtorva foarte reuşite piese în puţine perso­nagii, cum ar fi „Simili" (in trei personagii) sau „Le Voyageur" de Denis Amyel, (tot în trei per­sonagii), nu putem privi „Hai­manaua" lui Klafound decât ca pe o încercare nereuşită din acest dificil gen al pieselor ou puţine personagii.

Dialogul, destul de interesant în primul act, lâncezeşte spre sfârşit, ajungând Ia un moment dat să fie, chiar, plictisitor.

O „haimana" isbuteşte să cu­cerească o contesă, în detrimen­tul unui conte distins, dar puţin cam bătrâior.

Avem impresia că succesul haimanalei, i se datorează mai mult autorului, care a vrut ca lucrurile să se întâmple astfel.

Nici-una, însă, din acţiunile eroului său, nu îndreptăţesc a-cest succes final.

Lungile „tirade" ale haimana­lei sunt cu desăvârşire neconvin­gătoare, făcând impresia că au fost puse în gura eroului, numai pentru a umple spaţiul celor trei acte.

Cam atâta ar fi de spus des­pre piesă.

Trecând la distribuţie, vom găsi şi aici unele lacune.

Ni se pare astfel inutilă pre­zenţa domnişoarei Ileana Brătu-ianu, în rolul principal. Nu vrem să spunem că dânsa este cu de­săvârşire lipsită de talent.

Ar fi fost, însă, preferabil ca domnişoara Brătuianu — ca o debutantă ce se respectă — să-şi fi încercat norocul, mai întâiu, în roluri secundare.

Ambiţioasă, dânsa a preferat să apară delà început într'un rol principal pe care l-a spus co­rect — e drept : puţintel cam sâsâit — fără ca, însă, să-l tră­iască.

Domnul Anastasiad, în rolul haimanalei, a isbutit adeseori să fie amuzant, A fost un rol des­tul de greu pe care dânsul l-a dus cu uşurinţă la bun sfârşit. I-am reproşa unele accente cam vulgare din actul I.

Domnul I .V. Teodora, cu o mască amintind-o pe aceea a lui Signorét, a găsit accente duioa­se spre sfârşitul actului III.

In rolul cel mai mic al piesei, domnul N. N. Matei a fost exce­lent, dovedind încă odată că un actor bun n'are nevoe de un rol principal pentru a-şi pune în evidenţă clasa superioară.

TRAIAN LALESCU

M A E S T R U L „Maestrul" e un om ca toţ;

oamenii. Nu-i ştii provenienţa. Nu ştii de ce e maestru.

II cunoşti numai din inter-viewurile apărute în gazetele de teatru. Acolo maestrul a fost de cele mai multe ori î?i/ăţişat ca un talent precoce, îndrăgostit de scenă şi premiant I al Con­servatorului. Pentrucă toţi ma­eştrii au fost premianţi.

In realitate, maestrul nu s'a gândit în viaţa lui să se facă ac­tor.

A rămas repetent 1л şcoală şi a trebuit să intre în slujbă. Sea­ra făcea figuraţie.

Aşa a început maestrul. încet încet a ajuns societar la

teatrul Naţional. Nu-l cunoaş­teţi? Cum se poate ?

II întâlniţi oricând, fir piaţa Teatrului, în cafenea, discutând doct probleme vitale ale teatru­lui românesc.

Fără el nu se poate face tea­tru, pretinde el. Deşi în scurtele apariţii Pe scenă nu s'a remar­cat decât prin bâlbâieli.

Ce-are aface însă. Cartea de vizită arată că mae­

strul fonf şi peltic, vorbind pe strune de contrabas, este totuşi „dela T. Naţional".

Maestrul critică cu pricepere orice şi pe oricine. Neagă pe toţi şi se admite numai pe sine. Care a fost persecutat având acelaş gen cu protejatul nu ştiu cărui director.

înjură direcţiile de teatre că nu apreciază adevăratele talente şi tolerează oameni cari n'au ni­mic comun cu meseria pe care o înţelege numai el.

Are dreptate bietul „maestru". Şi, supărat, se angajează „in

reprezentaţie" într'o trupă de

diletanţi în fruntea căreia îşi însemnează numele cu litere vi­zibile, fără să uite de a adăuga menţiunea „societar al teatrului Naţional" şi fotografia din pro­fil alături de aceea a vedetei de ocazie, tot atât de foamfă şi pel­tică.

Când dă de bani. maestrul se fotografiază la Color-Studio, îşi arată fotografia tuturor camara­zilor, ca să-i convingă de calită­ţile sale de amorez şi a doua zi apare în vreo gazetă intitulată „Gongul" sau aşa ceva, o infor­maţie că „mult apreciatul prim amorez care s'a remarcat în di­verse roluri, va părăsi scena noastră de stat, având diverse propuneri interesante asupra cărora nu s'a fixat încă".

Maestrul nu are nici o propu­nere, dar are gazeta pe care o citeşte tuturor.

Dacă vrei să-i faci plăcere, spune-i : „Bravo, maestre. Iţi urez succes".

Pentrucă „maestrul" nu e ma­estru, dar nu pierzi nimic da-că-i faci o plăcere. Dacă-i spui că n'are talent n'o să te creadă şi o să ţi-l faci duşman.

Să nu-i faci nici măcar o alu­zie de rolul caraghios pe care-l joacă în viaţa noastră teatrală, că n'o să te înţeleagă.

Vreţi să aveţi o dovadă. Sunt sigur- că mult simpaticul

maestru mă va întâlni mâine şi mă va bate protector pe umăr :

— „Bravo, nene. Te-am citit cu chestia aia. Ai dreptate, dom-le. Să se termine odată cu anti-teatralii ăia".

•— „O să mai scriu !" — „Scrie, nene, scrie..."

GEORGE MUSCELEANU

Cronica muzicală LIPSURI ÎNVECHITE

Organizarea muzicală a Ro­mâniei, în aşteptarea căreia suntem cu toi mai mare sete, comportă pe lângă marele plan dc ansamblu necesar, anumite acţiuni aparte, a căror necesi­tate se încadrează în marele desiderat naţional al creării u-nei vieţi muzicale adevăirate ţă­rii. Ele privese împlinirea unor inexplicabile lacune, printre multe altele dar printr_e toate, deosebit de resimţite din rostu­rile muzicale ale Capitalei noas­tre însăşi.

Este, în primul rând, absenţa unoff instituţii care ar trebui să stea la baza mijloacelor de des-volltare a unei culturi muzicale româneşti: biblioteca şi muzeul.

Cercetătorul, muzicologul, fol-kloristul, studentul Academici Regale de muzică, muzicianul în genere, omul de cultură, sunt toţi în imposibilitate de a găsi grupat, tot acel preţios material pe care-o bibliotecă muzicală îl oferă studiului, investigaţiei, in­formării.

Această imensa sursă de ini­ţiere, lipseşte cu desăvârşire.

Infime generalităţi se pot afla risipite, prin biblioteci de ordin general, la „Academia Regală de Muzică", la „Radio" şi mai ales în trei-patru biblioteci particu­lare ale unora din muzicienii noştri, care şi-au strâns intere­sante colecţii in domeniile ce-1 interesează.

Nici biblioteca Academiei Ro­mâne nu cuprinde mai nimic în domeniul muzical, chiar revistele bune străine de specialitate pri­mite altădată, până acum vre-o două decenii, fiind răsleţe şi în număr aproape inexistent.

Din nefericire, nimeni, din a-ceia care prin locurile oficiale ocupate, aar fi avut îndatorirea

de ROMEO ALEXANDRESCU

şi mijloacele să ia o iniţiativă în această direcţie, n'a făcut-o, nici măcar în intenţie.

De altfel, de cine ţine muzica, care sunt forurile care o spri­jină, Ia noi?

Academia Regală, de Ministe­rul Educaţiei Naţionale. Concer­tele, de Direcţia generală a tea­trelor care, trebue s'o spunem răspicat, n'a atlus nicio îmbună­tăţire de nici un fel, în acest domeniu.

Dar restul? Dar educaţia mu­zicală a poporului? Dar concer­tele de propagandă? Dar schim­burile de artişti? Dar toate ne­număratele lipsuri şi defectuO-zităţi ale vieţii noastre muzicale, în grija cui sunt date?

întrebări fără răspuns, în tot cazul fără răspunsul faptelor, căci nimic nu s'a făcut încă spre a trăda existenţa, undeva, a unui centru de protecţie, de îndrumare, oficial.

Iafă trista realitate. Dar, întocmirea unei bibliote­

ci musicale ar deschide excep­ţionale perspective muzicii ro­mâneşti şi peste hotare, căci manuscrisele, documentele, ma­terialul muzical popular, ar o-feri isvoare de cunoaştere către care s'ar îndrepta oamenii ştiin­ţei şi artei muzicale şi de prin alte părţi făcând cunoscute şi în alte meleaguri bogăţiile şi ca-racteristicele specificului muzi­cal naţional.

Un muzeu de instrumente mu­zicale populare ar aduce o completare de ce] mai viu inte­res bibliotecii, înfăţişând as­pecte ale muzicii noastre care merită într'adevăr un loc de cinste, în plina lumină, în văzul şi spre folosul tuturor celor ce vor să-şi apropie şi să înţelea­gă mai bine sufletul românesc, în cele mai autentice manife­stări ale lui.

23 August 1941 ÜNIVERSUI LITERAR 3

U M B R E

O C T A V I A N GOGA Note i t a l i e n e Cădelniţat de florile grădinii

cu miresme sfinţite de lacrima stelelor, acolo pe costişa de pic: ca 'n poveşti, îşi împânzeşte pri­virile în zarea de cleştar pest: întinderi de veac şi văi ritmate de dealuri. Se închină cu smere­nie, copleşit de vraja amintirilor cuvioase din casa copilăriei, a părintelui Iosif şi schiţând largi semne de cruce ortodoxa şopte­şte pentru sine, grai de rugă­ciune:

„Ce milostiv eşti Doamne ! Mi-ai miruit cu strălucirea în­făptuirii minunate rodnicia vi­surilor mele.

„Peste veacuri m'a purtat Du­hul Tău, Părinte, şi orănduin-du-mi cărarea ai despicat cu julgerile dreptăţii Tale negura ce înghiţea zarea paşilor mei istoviţi. Cu dărnicie cerească ai hărăzit cuvântului meu haruri sfinte şi puterea de farmec de a se sălăşlui înviforat în brazda sufletului, umedă de roua păti­mirilor a fraţilor mei înfrăţiţi cu glia. Din ea a odrăslit belşug de lumină şi pornirea neogoită a jertfei sfinte.

„Ce minunat mi-ai limpezit isvorul vieţii din care mi-am adăpat sufletul însetat, ca cer­bii după unda limpede şi sub dulcea povară a poveţii înţelep­te mi-am pironit în veci privi­rea spre cei rămaşi cu glia 'n braţe, cei osândiţi să plângă şi să tacă cu jale în vatra sufletu­lui şi cu sărăcia în prispa casei. Milostiv mi-ai înflorit în fiinţă mugurii dragostei de-apururi pentru clăcaşii, oştenii fără nu­me, poporul meu de umbre o-bosite şi m'ai logodit împără­teşte cu firea împodobită cu frumuseţi nebiruite, sărutate de raza soarelui de vară, care mi s'a furişat binefăcătoare sub pleoapa-mi ostenită.

„Ea, raza înţelepciunii Tale, mi-a deslegat taina şi farmecele firii şi m'a învăţat să torn în braţele neamului, umilit şi chi­nuit, tăria urii şi a iubirii. Şi ucigându-mi patima din sânge, am strâns în potirul inimii mele jalea şi lacrimile celor îngenun-chiaţi de obidă, acolo în vatra pământului strămoşesc.

„Cu povaţa Ta, Milostive, mi-am încins sufletul şi am se­mănat harnic din traista lui, stolurile dorurilor fără leac, fie în bătătura horilor, fie în tinda şezătorilor sfătoase, ca ele să tremure veşnic în sufletul fecio­rilor la coasă şi al fetelor la se­ceră, asemenea stelelor pe cer. Cu ele am deslănţuit voiniceşte neîmpăcatul vifor, în care urlă şi gem robiile de veacuri, înăl-

ţând învolburata durere a nea­mului ghemuit în umbră, pâ­nă în tăriile cerului şi am des-cleştat de acolo, de sus, din bol­ta lui aprinsă în smalţ de fulge­re albastre, chiotul de luptă răzbunătoare a tuturor pătimi­rilor noastre.

„Da, milostive Părinte, am se­mănat spornic in largul zărilor strămoşeşti furtuna protestărilor de veacuri, pregătind ceasul, pe care l-ai poruncit să vie şi în care să se sfarme jalea lanuri­lor noastre şi să se sdrobească cartea legilor bătrâne.

„Şi visul meu alintat, drag şi sfânt, cu dorul căruia ne-au murit şi moşii şi părinţii, mi-a fost stâlp de foc în negurile o-trăvile de ura păgânului. Pen­tru înfăptuirea lui, pentru în-vestmăntarea lui în haină de mare sărbătoare, am luptat cân­tând şi am cântat lăcrimând, in-frăţindu-mă cu toate stihiile şi farmecele firii, pentru ca ele vijelioase să se răscoale la lup­tă sfântă alături de fiii neamu­lui meu, întru mărirea şi înfăp­tuirea idealului ce ne sfinţeşte fiinţa de neam românesc.

„Molitvelnicul şi ceaslovul, pârghiile credinţei dela botez până 'n prohod m'au îndemnat părinteşte la smerită închinare în faţa altarelor ce ne-au stră­juit drumurile înfurtunate de urgia vremurilor, adăpostind cuminte vraja dumnezeiască a nădăjduirii noastre de-apururi.

„Mormintele din ograda bi­sericii au fost pentru mine focuri de veghe neadormită a oştirilor tăcute ce aşteaptă în­frigurate ziua cea mare a învie­rii.

„Şi şindrila de pe şură, smulsă de aripa vântului, puiul de cio­cârlie de pe cumpăna fântânii şt nevăstuicile din căpiţa de o-tavă, florile ele lămăiţă, muşcata din grădină şi macul din ferea­stră, porumbiştile sdrenţuite de vânturile toamnei, nucii şi plo­pii, străjeri credincioşi ai satu­lui, costişa ce-l adăposteşte sub geana de pădure, păraele şi ur­cuşurile îrdrăsneţe ale stâncilor din munte, toate le-am însufle­ţit şi le-am animat, orânduindu-le puterile de farmec, in câmpia luptelor neogoite, întru învest-

măntarea visului sfânt în haina cezarilor străbuni.

„Şi chiotul meu de chemare a crescut îndrăsneţ şi voiniceşte prin plaiuri largi şi în munţii ce străpung norii, prin văi şi ră­zoare, trezind străfundurile pă­mântului şi rumenind zările al­bastre, codrii verzi de brad, fa­gii şi stejarii, luncile cu podoa­ba florilor nenumărate şi roiu­rile de fluturi s'au înşiruit vi­teze, prin vraja cuvântului în­aripat, în rânduri nenumărate de bătae şi faptă voinicească întru slava de peste vremuri a neamului.

„Oltul, cu unda lui îndărătnică şi răzbunătoare a fost strunit să rupă lanţurile, în care-l ţinea în­cătuşat împăratul, şi să se rever­

se nebun în iureş de dărâmare. Mureşul şi tustrele Crişuri au fost cărăuşii de fiecare zi îndrăsneţi şi pătimitori, ai jalei şi durerilor noastre, înspre Dunăre şi fraţii din câmpia pe care o ţine în poală, ca o maică îndurerată. Iar viforul cu fulgerări aprinse a sguduit lumea din ţâţâni, în­teţind vrajba luptei şi îndem­nând la jertfe nepreţuite pe al­tarul de nemurire al neamului.

„Părintele satului, ca un a-postol sfânt al vremurilor ce vor să vină şi-a strâns în Dumi. nici Şi sărbători întovărăşit de dascăl şi dăscăliţă, toţi credin­cioşii in jurul potmolului spre a le ceti din răbojul vremii evan­ghelia pătimirilor şi a răsplăti­rilor drepte. Şi se înşiruiau cu lumina nădejdilor în suflet clă­caşii secerii şi ai coasei, iar Lac Chiorul le înflorea. nădejdile pentru a le topi în vifor nă­prasnic cu braţe de flăcări, doar cântecele lui desferecate din cele două strune fermecate, plângeau in ochii tuturora.

„Da, bietul Lae ! ce soartă grea a purtat pe umerii vieţii ! Să nu aibă el parte, copleşit de

Note germane CĂRŢI ROMANEŞTI

GERMANIA DESPRE EMU. LUDWIG ŞI CEILALŢI

Vitrinele expun tot mai multe lucrări româneşti referitoare la Germania. O simpatie deosebită pentru fraţii noştri de arme a determinat un interes crescând pentru marele Reich. Intre lu­crările de acest fel, notăm „Fe­nomenul Hitler", de d. col. Mi­hail Grigoriu, şi „Germania de azi", de d. Petre Mihail. Docu­mentate, scrise curat, cărţile menţionate sunt recomandabile. Au apărut in editura „Cugeta-rea-Delafras", unde s'a tipărit şi ..Călătorul german în România'', o utilă broşură practică. Ar fi de dorit ca d. Georgescu-Delafras să înceapă şi o campanie de tra­duceri din clasicii germani.

„SIGNAL"

Ediţia românească a revistei germane cu acelaş nume apare in superioare condiţiuni tehnice. Din ultimul număr desprindeau articolul „Viaţa şi vitalitatea u-nui pictor german". E vorba de Paul Mathias Padua, unul din cei mai cunoscuţi artişti plastici ai Germaniei contemporane. Re­dăm un pasagiu: „Paul Mathias Padua, care şi-a făcut un nume prin tipurile de ţărani pe cari le-a creat, pictează de câţiva ani de predilecţie scene din mitolo­gia clasică. E interesant de ob­servat ochiul absolut naiv, ţără­nesc, cu care vede el aceste lu­cruri. Priviţi numai la zeiţa din tabloul de faţă! Capul este faţa bucălată a unei ţărăncuţe bava­reze, iar corpul plin e tot atât de legat de pământ. Acest pic­tor, născut la Salzburg, şi-a ră­mas credincios lui însuşi şi pă­mântului strămoşesc din care-şi trage forţele".

Am recitit dăunăzi una din atât de insistent dîfuzaltele bio­grafii romanţaite ale lui Emil Ludwig. Am rămas surprins de tendenţiozitatea cărţii. Deşi a trăijt în Germania, unde.a bene­ficiat de toate onorurile pe tim­pul republicii weimariene, astăzi Emil Ludwig improşcă din plin, cu noroiu şi murdărie, ţara lui Goethe. Jud. Sus, Jud Sus, pc-

sărăcie, de raza nici unei sin­gure luminiţe, doar întâia lumi­nare care i-a intrat în colibă i-a fost menită să-i ardă la căpătâi. L-am povăţuit blând, ca un fra­te, acolo la căpătâi, sub raza lu­minării adusă pe furiş de fata primarului să-şi ia şi lăuta cu dânsul în veşnicie, spre a cânta în zările de margarint la picioa­rele Tale, Doamne, durerea şi dorurile noastre, să te înduioşeze şi pe tine, Părinte. Poate că se va furişa de sub sfinţenia pleoa­pei Tale o lacrimă dumnezeias­că care, rostogolinău-se prin

MARIA VOLPI

scriitoarea italiană icunosicută sub numele de „Mura" a murit de aproape un an de zile, dato­rită unei nenorociri. Necunoscută la no; .aproape uitată în ultimul timp de contemporanii săi ita­lieni, ea s'a bucurat totuşi de o adevărată popularitate imediat după războiul trecut. .Împrejurări nefavorabile survenite farniîie; sale, au silit-o să lucreze într'o mare casă de mode, unde a putut observa şi studia în voie frivo­lităţile sufletului femenin, obser­vaţii care formează fondul po­vestirilor şi romanelor sale de mai târziu. A scris enorm, de mult ; pe lângă volumeîe Care apăreau cu regularitate, ea a

гйгііе argintate, să se oprească colafoorat la numeroase periodice. Maria Völpi părea că nu se ia în serios, că scrie aşa cum se joacă un copil ; de aceea a dat scrierilor sale o marcă de uşuri-me, de „leggerezza'. Avea totuşi o originalitate în a observa tră­săturile de caracter ale semeni­lor săi, un mold complex de inter­pretare a vieţii şi un fel de a o exprima destul de neobişnuit. In celle mai bune romane ale sale ca „Piccöla", „Mary" „Maria", arta sa a atins forme care-i asi­gură o oarecare vitalitate.

în inima norodului de stele, ca şi neamul nostru să aibă o stea.

„Şi nu m'am smerit să ridic pe fătul bălan ce adumbrit de spice se trezise pe asprul aşter­nut de glugă, pe fiul oştenilor fără nume, ce duc războiul mare al tuturora, în înaltul cerului spre a-l înfrăţi cu strălucirea arşiţei din slavă în razele ce cad dogoritoare cu vulturul măreţ din zare şi logodindu-l cu doina din dumbravă, să fie solul sfânt, înfricoşatul crainic, izbăvitor al tuturor durerilor străbune.

„Şi acum, aici în costişa plaiu­lui de munte, lunca odihnelor mele, privesc fermecat minuna­ta rotunzire a visului învest­mântat în măreţia hainei de ma­re sărbătoare, a învierii birui­toare.

Să ştie însă că întreaga fire a întinderii gliei româneşti, se va răsvrăti şi înviforată va în­volbura zările şi va înteţi va­lul urii împotriva duşmanilor cotropitori. Brazda strămoşeas­că va fi una cu feciorii nea­mului meu şi ei vor sfărâma orice încercare păgână şi haină, luminaţi de credinţa că unde pământul e unit frăţeşte cu cei ce îl umezesc cu sudoarea mun­cii lor şi îl îngraşe cu sângele şi oasele lor, Tu Doamne eşti ală­turi, sporind vitejia şi fapta voinicească întru libertate şi ne­murire.

Z. SANDII

GIUSEPPE UNGARETTI

e unul dintre marii poeţi con­temporani ai Italiei. Influenţa poeziei moderne franceze asupra lui Ungaretti, influenţă exercitată mai ales la începutul carierii poe­tice a acestuia e arătată chiar de el însuşi în versuri ca :

„e questa é la Senna e in quel suo torbido mi sono rimescolato e mi sono conosciuto".

— Şi aceasta e Sena Cu a cărei apă m'am contopit şi unde m'am cunoscut —

Mai mult decât o influenţă di­rectă, e vorba de o atmosferă respirată în comun de o experien­ţă care, deşi venită din Franţa, va lua în Italia forme indepen­dente. E ceva similar cu unii „ro­mantici" italieni.

Apropiat mai mult de un Apol­linaire sau de un Bluard, Unga­retti a căutat să dea poeziei sale un accent tradiţional, nostalgia petrarchescă şi leopardiană.

Criticii italieni care s'au pro­nunţat asupra lui Ungaretti ca De Robertis, Gargiulo şi alţii, de­limitează două perioade în evolu­ţia lui poetică. Prima, reprezen­tată prin volumul „II Porto se-polto" apărut in 1917, e caracte­rizată printr'o poezie interioară, plină de îndoeli şi de durei înre­gistrate ca într'un „jurnal" intim. Ungaretti a lăsat deoparte orice înveliş intelectual al simţirii, transcriind pe pagina albă numii imaginea lirică, goală, în tot ^bu­ciumul său viu. Momentele sale cele -mai înalte redate printr'o extremă simplicitate şi ideea V-vică redusă la esenţa sa se în­cheagă, departe de orice construc­ţie Iterară, într'o simplă şi pasio­nată constatare.

„Volţi al travaglio come una qualsiasi fibra creata Perché ci lamentiamo noi?"

— îndreptaţi spre durere ca o oarecare fibră creată pentruce ne plâng'-m noi? —

Treptat, Ungaretti trece dela poezia idilică şi autobiografică, legată de anumite ocazii, la o poezie în care noua lui inspiraţie se manifestă ca o .effusione di-retta", în care „motivul" se de­termină dela sine, fără alt pre­text", cum caracterizează aceas­tă a doua fază poetică, criticul Garguilo,

Alte motive de inspiraţie, aduce şi o nouă formă. In volumul „Sentimento del tempo" (1933) revine adeseori tradţionalul ..en­decasilab", înviat printr'o nouă suflare. In lirica acestui volum exigenţa strofei e mai sensibilă, versul nu trăeşte numai prin el însuşi, ca în unele poezii din ..aMegria di naufragi" (1919), ci în funcţiune de întreaga frază poe­tică. Mai complicate experienţe

V

metrice şi auditive, lui Ungaretti îi corespunde şi o îmbogăţire a temelor interioare. Formă şi fond se desvoltă complicându-se, pa­ralel.

S'a vorbit de către unii detrac­tori ai poetului de o oarecare ..obscuritate" a versului său, de un caracter inutil de joc literar. £' ?;orba doar de funcţiunea ana­logiei în lirica lui Ungaretti, care apare aproape în fiecare poezie din ultimul volum. Adevărul e, co într'o poezie ca a lu.i Ungaretti, individuală, adâncită în sentimen­tul pur, era normal ca vorbirea obişnuită să-şi schimbe gradul şi intensitatea. Ungaretti se adresea­ză lui Cain, „pastore di lupi", personificarea vieţii primordiale şi sălbatice, prin versuri ca acestea :

„Hai i denii cJelîa luce brCue Che punge i noştri giorni" —

Cele mai frumoase pasagii din volumul „Sentimento del tempo" sunt pure analogii ; transcriem. poesia „Suno alia morte", în care poetul exprimă, deşi pare inex­primabilă, viaţa, de dincolo de moarte, în cuvinte mişcătoare, reuşind să definească inefabilul, prin împuternicirea dată. cuvân­tului de a exprima stări lipsite de orice experienţă.

,.Avrà il tuo passo, Andrà senza lasciarc impronta. Mi darai il cuore immobile D'un iddio, sarö innocente Non avro più pensicri nè hontà.

Colla mente murata Cogli occhi caduti in obiio Farô da guida alla felicita.

După faza idilică din „Allcgria di uaufragi" şi după j'aza mitică şi fantastică din „Sentimento del tempo", poesia lui Ungaretti as­piră să devină pură meditaţie, restrânsă în sentimentul religios al eternităţii :

„Come il sasso aspro del vulcano, Come il logoro sasso del torrente, Come la notte, solo e nuda, Anima da fionda e da terrori. Perché non ti raceatta La mano ferma del Signore ?" — Ca stânca aspră a vulcanului, Ca piatra despicată a torentului, Ca noaptea, singură şi goală, Inimă a mea plină de spaime, Dece nu te culege Mâna tare a Domnului ? —

SORACTES

C Â N T E C E N O U I

ISU ri

cetea ta e eiternă pe fruntea lui Israel ! Din categoria lui Emil Ludwig face parte şi Stefan Zweig, autor la modă odinioară prin amoralităţile sale. La noi, datorită presei evreeşiti, s'a bucu­rat şi el de-o largă răspândire în România. Azi, Emil Ludwig, Stefan Zweig şi ceilalţi putrezesc prin pivniţele anticarilor. E Un semn bun acesta.

MIRCEA STREINUL

Era atâta murmur in noaptea din grădină Şi teii printr'o sită de frunze îşi cerneau Balsamul lor în care, în bulgări de lumină,

Discret, la luna pală, aleile^aţipeau.

La marginea pădurii, printre arbuşti, departe, Suflete obosite trăgeau la primul han. Prin besna deasă-a nopţii, printre ferestre sparte, Se auzeau acorduri din „Visuri" de Schumann.

Şi eu la-aceeaşi masă c'un maldăr de dureri, In straie vechi, cernite, sorbisem din pahar Iluziile deşarte — şi stană de tăceri, Ţeseam un vis haotic şi-atâta de bizar.

Târziu, m'am strecurat, strivind şoapte ascunse Cu sufletul o rană, orbit de o scântee, Prin negurile dese — erau zările 'mpunse De stele, ca de suliţi, şi jos calea lactee.

Poeţi provinciali

FLORIN LUCESCU

ea emare Aud fâlfâind îngeri în isbor; Mă ehiamă în noapte albul sobor.

Spre zări, cădelniţe fumegă har ; Chemare spre 'nal tul cer de cleştar.

Trei îngeri în sbor pe aripi duc stele, Trei îngeri, zorind din visele mette.

Trei îngeri sburând peste lumea de vise Mă 'ndeamnă să intru pe porţ i larg deschise.

I. GOGA

£t egia III-a

PICTORUL MATHIAS PADUA

Aici, pe unde altădată Bunica basmele -mi-a spus, Gradine plânge sfărâmată Şi Iurta galbenă mi-ara tă Copilăria ce s'a dus.

Bunica în poveşli s'aseundc Şi-amurgul cade peste ja i : Copilul blond nu îmi răspunde Iar frigul morţii mă păt runde In ţările de basm şi praf.

Ca pe al t - iarâm stau în grădină Trec umbre.. . nu pot să le prind, Isvoare deidemult suspină... Cu inima de-amurgur i plină In noapte braţe le-mi înlind.

CONST. GORAN

Mai a c u m câ ţ iva a n i era foar te l a m o d ă t e r m e n u l de „poet p rov inc ia l " şi n i c ioda tă n u se ş t ia p r e a bine dacă î n ­t r e b u i n ţ a r e a lui ech iva la cu o l a u d ă sau o in ju r i e . O su­m e d e n i e de rev is te şi z iare a p ă r e a u p e - a t u n c i în cele ma i dosnice colţuri , doldora de poţeţi provincia l i , care-ş i a_ runoaiu fulgerele şi t r ă s n e t e l e î m p o t r i v a capi ta le i . Eu î n ­s u m i a m t r ă i t a t m o s f e r a a-ceas ta , a une i c iuda t de i n u ­tile bă t ă l i i l i te rare , î n oraşul d in care scriu azi, f r ancând

r e d a c ţ i a revis te i „Fr ize" , la care co laborau a t â ţ i a şi a t â ­ţ i a poe ţ i provincia l i . Am avu t însă î n t o t d e a u n a conv inge­r e a că tot acest sgomot este m a i m u l t o l u p t ă cu mor i le de vân t , m a i ales c â n d „ p r o ­v inc ia lu l" ca re se l a m e n t a făcea p a r t e d in spe ţ a ba rz i ­lor pletoşi şi c e r t a ţ i cu a p a . Limpezir i le n ' a u î n t â r z i a t de loc si î n cursu l u l t imi lor an i o serie î n t r e a g ă de poeţ i p r o ­vinciali s 'au i m p u s în capi ­t a lă , f i ind t i p ă r i ţ i de „mar i le editurii", s au fi ind î n c u n u n a ţ i cu p remi i . Aşa se şi cuvenea , i a r r ecunoaş t e r i l e aces tea oficiale n ' a u f ăcu t a l tceva, decâ t să a r a t e şi m a i a p ă s a t că t o a t ă gă l ăg ia a fost doar o f u r t u n ă î n t r ' u n p a h a r cu a p ă . Ba ceva m a i mu l t , în ziarele şi revistele capi ta le i , n u m e consac ra te , î n t ă r e a u cu pece tea au to r i t ă ţ i i lor, a-cesţe. e for tur i . Şi iscăleau : Nichifor Crain ic , Mircea E -liade ,Cezar Pe t reseu , p u ­n â n d în felul aces t a p u n c t unor inut i le şi lungi desba-ter i .Oricine a r încerca să nege aceas ta , a d u c â n d di­verse a r g u m e n t e , va fi con­t razis n u de noi, ci de a d e ­văru l care n u se ma i poa t e a scunde .

I n c o n t e s t a b i l că provinc ia e u n foar te rodnic t e r en de m u n c ă . P r e a pu ţ in i ma i pot crede as tăz i în r a t a ţ i i pe ca re ea îi oferă vieţii, şi m a i pu ­ţ ini pot p u n e t eme iu pe a-f i r m a ţ i a că p rov inc ia ucide şi s t â l ceş te spi r i tu l şi spir i­t u a l i t a t e a . E a este u n labo­

r a t o r în care se p r e p a r ă a t â ­t ea esen ţe de p re ţ , d in t r e c a r e no i r e m a r c ă m în deo­sebi t i ne re ţ ea .

I n cad ru l aces tor „cân tece noui" , zeci de p l icur i n e - a u c ă z u t sub ochi, venind, din cele m a i î n d e p ă r t a t e col ţuri , p u r t â n d ş t a m p i l e ş te rse : Bo­toşan i , Arad, S ighişoara , Ad-jud . R o m a n , Bră i la , Ploeşti , Râmnicu l -Vâ lcea , C o n s t a n ţ a sau Buzău , i a r i n m u i t e din aces te mesag i l s t r ă l u c e a o lu­m i n ă r a r ă , b ă t e a u n puls , pe ca re no i n e - a m g r ă b i t să_l c o n s e m n ă m în coloanele de f a ţ ă . Reco l t a l i r ică pe ca r e a m s t r âns -o , se da to reş t e în foar te mane p a r t e aces tor poeţi , ca r i au a t e r i z a t in ca ­p i t a l ă şi pe car i no i i - a m p r i ­m i t cu b ra ţe le deschise , p e n ­t r u c ă în melodi i le lor r ecu­n o a ş t e m s u n e t u l de p r e ţ al a u r u l u i vechi . Poeţ i i t r i ş t i sau op t imiş t i d in orăşelele cu fete f rumoase , cu p a r c u r i , cu muz ic i mi l i t a re şi ou cofe­tăr i i , a u a d u s o con t r i bu ţ i e de m a r e p r e ţ î n l i r ica t â n ă r ă de azi, l u c r a pe care n u n u ­m a i că îl l u ă m cu p lăcere la c u n o ş t i n ţ ă , da r îl sub l in iem c a p e - u n a m ă n u n t c u t o t u l semni f ica t iv . C â n t ă suf le tu l ţă r i i . Şi în felul aces ta , noi n u p u t e m să f acem a l tceva decâ t n e - a m p r o p u s dela în ­c e p u t : s ă s t ă m î n i n i m a ţă r i i şi s ă s t r â n g e m — c a î n t r ' o i-m e n s ă scoică — î n t r e a g a bo­gă ţ ie de muzică şi r i tm , pe care zeci şi zeci de i n imi t i ­n e r e o risipesc cu dărn ic ie ca re n u se p o a t e să n u ne a-m i n t s a s e ă de l egendar i i n a ­babi . I a t ă dece t r e b u e să le fim r ecunoscă to r i .

ŞTEFAN BACIÍ ' N. B. — Manuscrisele se trimit

pe adresa : Ştefan Baciu, Str. Dr. Baiulescu 9. Braşov. Şi câ­teva cuvinte de răspuns : Stere G. Oşani, Tudor Voieu, Rodica N. V. S., Cecilia Rad., C. Tutică, Veronica Teodorescu, M. Mias-nicov: Nu, încă nu sunt publi­cabile. George Hovrea : Dorim să vedem şi altele. Boldur Ma­rian: Se publică. Nanu Măines-cu : Da. M. I. Cosma : Ceva se va publica. George Florescu : Idem. Emanoii Flrs : Indesci­frabili.

UNIVERSUL LITERAR 23 August 1941

M A R I N E L E d-lui V. V O I C U L E S C U

De d. V. Voiculescu mă leagă o veche admiraţie îşi preţuire. Este, aşa dar, fi­rească sfiala pe care o încerc, apropiin-du-mă de marea lui operă, cu gândul numai de a însăila, originalul ei aspect, în cadrul unei lucrări exclusiv închinată mării.

Dela 1916 încoace, dar mai ales cu pri­mul său premiu academic pentru volu­mul DIN ŢARA ZIMBRULUI, d. V. Voi­culescu ne-a dăruit cinci însemnate cu­legeri .de poeme: POESII, PÂRGA. POE­ME >CU ÎNGERI. DESTIN, URCUŞ ş)i ÎNTREZĂRIRI.

încă de atunci, două mici strofe : Cân­tecul Marinarului1, ne vestesc atracţiunea plină de vrajă pe care marea o exercită asupra poetului.

Marinele principale fiind cuprinse în Poeme cu îngeri şi întrezăriri, să arun­căm, mai înainte de a trece la analiza lor, o fugară privire asupra volumelor rămase.

In PÂRGA e un Peisaj Marin, cu o su­gestivă evocare a noianului distrugător de vieţi şi corăbii şi admirabila Revoltă, în care puternice imagini redau măreţia deslănţuirii adâncului, pornit să spargă, cu oiştile-i de valuri, opreliştea tiranică a unui dig de stâncă.

DESTIN, unul dintre cele mai bogate şi omogene volume de versuri din câte s'au publicat în ultimul timp, e cheea de boltă a poeticei vo.iculesciene- Notăm, in treacăt : Trista Milmime, Poezie, Pe Dru­mul Ciobanlilor, Hoţi de Cai, Elegie şi Ionică, ultimele trei aducând o nouă ma­nieră şi inovând chiar temele preferate ale poetului, cu o vioiciune de imagini ,şi o prospeţime de inspiraţie, deopotrivă surprinzătoare la .un poet meditativ, dar cari cinstesc şi consacră în cel mai înalt grad, pentrucă ele înseamnă o incontss-tabilă depăşire faţă de trecut. Şi cu toţii ştim că, în creaţie, aceasta este legea su-1

premă a talentului, pe când, din contra închistarea în formă şi fond, e semnul unei deficienţe estetice. Deaceea, împăr­tăşim' părerea de rău de a nu fi întâlnit, în legătură cu marea, decât două poeme secundare : Caliacra şi Efigii Marine ş: câteva aluziuni stilistice.

Cităm Efigiile Marine :

Un vânt sburilit porneşte din ţărmuri să tresalte

Şi ia de hăţuri fumul, iar sprintenul vapor Ajuns în piscul mării -cu apele înalte, Se clatină pe muchia albastruilui pripor. E-o seairă uriaişă ca un sfârşit de lume — Din albe lOlăbuiceituri de ape ce se sparg, Mânând cirezi de valuri, săltaţi pe şei de

spume Se 'ntorc ciobanii mării, delfinii dinspre

larg. Apusul se târăşte pe-un cer de pietre

scumpe Şi cade'n mierea mării, icu luntrile furnici, Dim redia piteiloroeisă privesc departe, cum pe Un mal de aur arde o casă de chirpici

Un pastel de o severă conciziune, ca exactitate şi colorit- Remarcabile, în deo­sebi, ultimele versuri ale quatrenului se­cund, cari sunt o nouă fericită poetizare a sburdalnicului delfin.

Pescuitorul de gânduri ocupă, în ci­clul de mirifice poeme pe cari d. Voicu­lescu le-a consacrat în volumele d-sale procesului de creaţie, una din încântă­rile şi meditaţiile lui profunde, dar ni­căieri aquaticele momente întâlnite nu sunt caracterizate din punctul de vedere al subiectului ce urmărim. In aceeaşi or­dine de idei, reţinem strofa întâia dm poemul De-asupra sihlei de imagini, în care adie un veritabil suflu al mării : Coirsar cu brâull roşu de nori târâş în zare Şi cu haingerul lunii înfipt într'un oblânc, Amurgunşi scufundase corăbiile'n mare Averile vărsate mai flăcăraiu adânc.

De capitală importanţă în interpreta­rea operei, volumul URCUŞ, nu are de­cât vagi contingenţe cu marea. Deşi ver­suri ca Din cobuz de gând, Pământ înră­mat în patru mari ape, Fragment dintr'un arc de triumf sau Helllada, nu se scriu de­cât odată in vieaţa, totuşi, pentru buna orientare a cititorului, ca şi pentru ones­titatea prezentării, ne-am ferit; de ispita desăvârşitei lor frumuseţi.

POEME CU ÎNGERI este neîndoelnic cea mai bogată colecţiune în ce priveşte marea- Aceste stihuri se pot împărţi în trei mănunchiuri, vrednice de a fi rele­vate cu deosebitele lor nuanţe. O parte e alcătuită de poemele : Sufletul, Cântec Suflatului şi Argonaut> vădind un identic procedeu de utilizare a imaginei, amân­două mărginaşele fiind simple interpre­tări poetice, independente de comparaţii!? marine pe cari le îmbracă, pe când, în Cântec Sufletului, emoţia creatoare de­vine organică aspectului marin :

Suflete, navă călătoare, Ce străbaţi, îndrăsneaţă, lumile Nu'mi svârli patimile'n vuitoare... Ia-mi-ile şi du-uni-le. Nu căta că sânt grele Lăzile de aur ale călătorului : Vom plăti cu taurul din ele Vamă corsarilor, bir dorului. Tremură trupul, văzând abisurile Nu-1 asculta... L-,a năpădit osânza, Desfăşoară pe vergi visurile, Sus, cât mai sus urcă-le pânza. Printre spumele sfărâmate Şi-ale norilor negre liote Toate vânturile înhămate Să te ducă numa'n chiote. Şi te câţi ţi-or striga ,,stai, abate. Alergi spre pieire", spune-le Că pe suflete, diln» eternitate Le poartă spre ţel furtuiniille.

Numai la cârmă să fie dibaci Cel ce struneşte apa şi mugetele Şi tu dela Domnul ai cârmaci, Zi şi noapte, cu schimbul, cugetele.

A m zice condiţia noastră telurică, în opoziţie cu năzuinţa divină din care obâr-şesc cugetele : lupta dintre trup şi suflet, care, de când lumea, se simt rău laolaltă, deşi fiecare e înfrăţirea celuilalt şi, mai e, forţa biruitoare a durerii şi a marelor ei izbânzi, ce ne înalţă de-asupra vieţii.

Al doilea grup îl formează poemele Haitele Mării, Mărgăritar bolnav şi Ostrov încins de ape. Interesant să observăm că Haitele Mării e dintre puţinele versifi­caţii libere în perfecta variaţie de clasice forme a poeziei d-lui Voiculescu :

Ascunise'n adâncul de neguri al zării Şi veşnic la pândă, stau haitele mării : Când albe corăbii, tiptil, din limanuri Ies, ciute răsleţe, Şi pleacă 'ndrăsneţe Să pască pirilbege pe-a apelor lanuri, O haliră de vânturi se 'nşirue iute Şi-aleargă, ca l'uipii pe urme de ciute... Iar ele, Ciulind mlădioase urechi de vântrele,

Din scurt fugărite, s'aştern doar pe goană. Nătu ce Năuce, Săltânld încolţite de crunta prigoană. Căci haitele 'mitiinse la fugă 'ndeluingă. Cu liimibele scoase zoresc să le-ajungă, Şi sar peste şanţuri scobite în mare. Trec peste zăgazuri De mii de talazuri, Coboară şi sboară prim văi de vuitoare,

Şi iar ies pe creste de ape umflate, Urcând munţi de valuri, pe nerăsuflate Dar iată c'ajumise, cu urlet, vânatul... O clipă 'încetează chefnitul, lătratul... Apoi o 'mp res oară şi drumul i-1 taie. Corabia sboară şi-i numai sbăfcae,

Căci haita cumplită Cu spume şi balle, în goană, stropită Ii sfâşie coasta şi-i sare 'n spinare, Ii spintecă burta de scânduri şi fiare, Ii ronţăe schela şi-i sfârtlcă botul, Şi-abia într'o clipă o '.nghiltie cu totul; In colţii năprasnici, catarge, odgoane Trosnesc, sfărâmate ca biete ciolane... Şi nu mai e urmă de navă... Ici-colo doar aşchii pe apa buharvă Şi haite de vânturi flămânde şi rele Se 'ncaar' acum între ele...

Versul neregulat corespunde intenţiei autorului de a zugrăvi, prin succesiunea şi brusca alternanţă imagistică, instabili­tatea (şi. fnepreivălziutul jpeJlagicului ţinut. Cât de justă ne apare, celor cari o cu­noaştem şi îndrăgim, sălbateca frumuse­ţe mânioasă a valurilor ei, această scan­dare, fără răsuflet în splendida însufle­ţire a asociaţiilor de idei, unele mai di­namice decât altele, menită să apropie până la coincidenţă, veracitatea emoţiei trăite, de cadrul, variabil dela om la om, al realităţii tangibile.

Ascuţimea observaţiei şi un rar simţ al ritmului, subtilitatea şi pregnanţa jo­cului, mijloacele superlative de reali­zare, ca şi viziunea originală, sunt câte­va din rarele calităţi ale poemului ci­tat, demn de a figura în fruntea oricărei antologii marine.

De o cu totul altă natură, Mărgăritarul bolnav ne desvăluie atitudinea, de obicei cu grijă ascunsă de poet, a contempla­ţiei pure :

închis adânc în fundul sipetului tăcut, Lăptos ca o 'împietrită broboană de

colastră, Tânjia mărgăritarul de-un dor necunoscut. De-o boală neştiută zăcea, capiliivul ros. O racilă ascunsă îl înibâcsia cu ceaţă Şi'I pistruia ou pete subţiri, ca o albeaţă Pe ofhiu-i fără ape şi tot imai somnoros. Bătrânul Gad zaraful, plângând cu

dinadins Îşi cerceta, comoara cea desmierdaită

zilnic, Pe cânld mărgăritairul din ce în ce mai

siilnilc Mocnia ca o lumină ee-aproape e de stins.

Şi astfel nestematul se ofilia 'n sipet Şi lâncezia 'n neştire, învăluit în scamă, Dar nimeni mu putuse o clipă să-şi dea

seamă Ce taină dureroasă îl mistuie încet. Zadarnic o fecioară cu sufletul păgân L-a aninat pe sâni-i bălani şi tari ca

piatra : El, ce trăise n vremuri pe piept la

Cleopatra, Zăcea posaic şi rece acum, ca un bătrân, îngălbenit pe-alociurii, sfărâmiciios, avar, Lăsa să se străvadă o zare tot mai slabă Şi'şi oblojia llăunltiml şi ilniima-i bolnavă Cu-o pojghiţă sbârciltă şi tulbure de var. Se închidea în sine osos şi aburit.-. Ca floarea vie smulsă din umeda, grădină) Ne mai având adâncul cu seva lui marină Crăpa, pierzânldu-şi lustrul, uscat şi

jupuit... Muria mărgăiitarul cu stingeri şi alean, Secai de^-un dor năprazmic şi fără alinare Şi'n lunga-i agonie visa departe 'n mare

Un cuib de scoici bătute pe-o creangă de mărgean.

Isus umbla pe ape şi namile de valuri Se prefăceau, supuse, în lespezi lia picioare. O pârtie* croită de-adreptul până'n maluri Ii netezia ca'n palmă talazuri şi vuitoare. Depar.te'n sborul lacom, cu vântul

împotrivă, Nevolnici, ucenicii .uitase să se roage ; Corabia, o coajă de nucă costelivă Trosnia în pumnii mării, clătindu-se din

doage. Furtuna înieţită-i orbia cu praful apii Şi pulberea amară le îneca gâtlejul... Dar tot vedeau cum colo se umilesc

nah lap ii Şi într'o cărare lină se schimbă 'întreg

vârtejul. Şi, încleştaţi de spaimă cu mâinile pe

funii, Priviaiu cum uriaşa nălucă se tot duce : Cu braţele în lături pilutia'n bătaia lunii Tăind şi cer şi ape ca o imensă cruce

Poezia nu se rezumă la pitoresc, ci tre­buie privită în sensul ei adânc, ca o sem­nificativă tălmăcire a concepţiei poetice.

Aici visul predomină realitatea, căci dincolo de nostalgica chemare a mării, care bântuia sufletul împietrit al mărgă­ritarului, recunoaştem uşor, sub apolli-nica fluturare a poeziei, eterna problemă, a fiecăruia din noi, desrădăcinaţi din lo­curi şi din vremi, din sufletele pe cari le-a.m adorat, din propria-ne fugară ti­nereţe. Cu gingăşie de vis, poetul sobru se cufundă în tăcerea lucrurilor, transfi­gurând, în măiestrite stihuri, dureroasa aducere aminte a idealului, pe care îl vezi pierzându-se în sufletul tău. Niciunde versul d-lui Voiculescu n'a înflorit într'o mai curată viziune, ca în aceste strofe de chinuitoare altitudine lirică.

Dar, valoarea excepţională a poemului nu constă numai în problema propusă ci­titorului, ci, mai presus, în afinitatea psi­hologică pe care se susţine, încât ne doare parcă inima tot mai secată de dor a măr­

găritarului bolnav. Trecând peste poema Ostrov încins de

ape, sugerată de imanenţa şi limitele fiin­ţei noastre, distingem poemul Iisus pe .ape-ca o supremă împlinire al celui de al treilea mănunchi :

Degeaba... Degeaba răsunânidă inimă, 'n cocoare,

Degeaba caţi femeia ipură ca o floare...

Să ite'ncunune'n zâmbete de Auroră

Degeaba-aştepţ i femeia bună ca o soră.

Degeaiba-aştepţi, degeaba inimă nebună,

Femeia dulce, tristă, Ca u n amurg de lună!...

O, dacă-ar fi, — de-ar fi să se adune

Femeia ca u n clopot l in de rugăciune,

Şi'n cuibul tău de lut de-ar fi ca să pogoare O, inimă, I u b i r e a — : pasărea-i de Soare!...

Dar nicăire inima mea tristă nu e Femeia'ncinsă'n Vite etern ca o statue,

Iscată d in apusuri verzi în Amint ire —

Ca'n Liturghii un fir pios de fum subţire.

Degeaba-aştepţi , degeaba, căci n u e Nicăeri Femeia ce-arde'n Azi şi-ai căutat-o'n Eri!

ION OJOG

Exegeţii spun că, în faptul serii, pri-vindu-1, din depărtare, cum se preumbla la marginea mării, discipolii au putut aievea vedea mersul lui Iisus pe ape. Mi­racolul s'ar mărgini, deci, la o simplă ilu­zie optică. Dacă raportăm însă, fenome­nul halucinantei apariţii, la conceptul dragostei şi credinţei, cum e şi cazul de faţă, imensa cruce vie simbolizează des­tinul omului îndumnezeit prin jertfa su­ferinţei.

încă o trăsătură de maestru, cată a fi relevată, în întreaga desfăşurare strofică: e acea atmosferă de nedeterminare, la • graniţa incertă dintre vis şi vieaţă, prin care, subteran, curge firul de aur al ins­piraţiei, ca ö creştinească mărturisire a poeziei.

ÎNTREZĂRIRI aduce al doilea mare aport de marine voiculesciene. Trei sunt poemele, deosebite ca structură, în care freamătul noianului a fost iconit de vorbe: Charon, Primăvara la BaicLc şi Ţărm Cla­sic. Dintre ele, prima este, după cum vom vedea, reprezentativă în lirica intimă a poetului.

Accentul marin, prin care debutează intelectualizatul vers din Ţărm Clasic • Dorm luminoase stoluri de coloane, •jard aţdax; ap oiodţs 'эдвш uj

(I, 1-2)

nu mai e susceptibil de o interpretare alta decât sub unghiul împlinirii estetice.

Pentru amploarea şi magnificul ireal topit în realitatea peisagiului, Primăvara la Balcic se cuvine în întregime cunos­cută :

Au isbucnit la Balcic nerbădători migdalii

Deşi albastrul mării e înlcă tot sever. De după coastă prinsă în linii de vitraliu) A isvorît o barză şi curge al'bă'n cer. Descarcă'n port înalta corâbie-a luminii Sidefuri, aur, şaluri aeriftne-averi. Hamali ţîşniţi din cheiuri de cum sosesc

streinii Iau dealuriile-n spate seninele poveri. Golaşele cocoaşe se umplu de splendoare Uimit priveşte golful din cearcăn de ochi

mari Cum, strălucind, verzi, roşii, pestriţi,

albaiştri'n soare, Pe răpi de vechi mătăsuri îmbobocesc

Tătari. -

Balcicul devenise, la noi, un adevărat refugiu al poeziei. Aproape că nu există artist de seamă, care să nu fi consacrat acestui minuscul port, cu dărnicie împo­dobit şi iluminat de amintirea unei re­gine, elogiul de vorbe şi culoare al artei româneşti. Aşa se face că, vremelnica lui

înstrăinare, este oarecum paradoxal re­câştigată în domeniul, de astă dată veci­nie, al spiritualităţii noastre.

Recitind proslăvitoarea incantaţie a d-lui Voiculescu, stăpânit de contempla­tiva iradiere a pierdutului peisagiu de vis şi cântec, pentru întâia oară în viea­ţă am încercat un simţământ de regret în, faţa frumuseţii şi gândurile m'au dus, departe, acolo unde îmlbătrânita-mi ini­mă sângerează .pe culmile refuzului pur.

Cu această scurtă digresiune, să ne în­toarcem la sus pomenitul Charon, marină de zile mari, care face cinste, nu numai autorului, dar însăşi literaturii române:

Corsar al cărnii, pururi pe mările ei joase Intre oftări de înger şi'ntre scrâşniri de

dinţi Am străbătut cu stele'n catargele voioase Bosforul alb şi dulce ml tainelor fierbinţi. Plăceri încoronate, şirag de triste mumii Sub piramida vremii în aur v'am culcat Şi migălii zadarnic, o paradis al lumii, Să te deschid cu cheia frumosului păcat. Pe cme'l svârle spuma cu Nordul tot în

ispate Şi încoifat eu noapte în ioc de prădăciuni'' Din marele cutreier cu vise înecate Aduc un fir de algă făcută cu minuni... Tot cerul dintre braţe s'.a şters... Pe-un

ţărm de iaiscă Un pusnlc ars de lună încovoiat şi gol împotmolit în gânduri aşteaptă să sosească Ursuzul moş de umbră cu luntrea de-un

obol.

Parcimonios cultivată, pasiunea a des­lănţuit poemul în florala-i minunată go­liciune, ademenind în cuvinte neîntina­tele frumuseţi ale visului.

Charon e o lamentaţie după paradisul pierdut al dragostei. Abia acum cunoaş­tem majorele .posibilităţi ale neîntrecutu­lui stilist, care e d. Voiculescu.

Descompus, poemul prezintă o roman­tică incidenţă creatoare : în primele două strofe se deschid toate comorile trecutu­lui, într'o simetrică iconostază : pe când întâiul quatern fierbe încă în mierea în­coronatelor plăceri, al doilea coboară în deziluzia frumosului păcat. Apoi, iată-) din nou pribegind, pe îndrăgostitul cor­sar al cărnii, în noaptea strofei a treia, ce corespunde, în economia întregului, fi-ziologicai idefidienţe icare urmează săr­

bătoreasca împreunare. Din tot ce-a fost, rămânem cu firul minunat — de algă, de vis — al amintirii, care înfiorează versul cu-o negrăită frumuseţe- Iar târziu când Bosforul alb şi dulce al tainelor, devine un ţărm de iască, lipsit adică de pri­măvara îmbelşugată a iubirii, strofa ulti­mă ni-1 înfăţişează pe imberbul corsar, aş!eptându-şi sfârşitul ca un străin pus­nic al renunţării, metamorfozat de gân­duri şi regrete-

Dincolo de aparenţa marină, tematica versului oglindeşte, odată cu singulare

•experimentări sufleteşti, spre deosebire d e Luceafărul Iui Eminescu care se înalţă Într'o superbă şi eternă izolare, drama­tica frângere a devenirii • noastre senti­mentale.

Cu acest poem de ucigătoare tristeţe, repovestindu-se cu atât elan, poetul îşi rezervă asupra confraţilor săi, un impres­criptibil drept — întru identitate.

• Ieşită din botezul de sânge şi de slavă

al marelui răsboi, arta d-lui V. Voicules­cu semnifică, pe lângă mărturia unei no­bile suferinţi, o poetică şi sufletească a-derar.e la românism.

O predilecţie a d-sale pare a fi resti­tuirea unui pierdut tezaur de bătrâneşti cuvinte ; o seamă de alese cuvinte, în bună parte ignorate Ä i a r de dicţionarele noastre linguistice,, dar pe care, cu neo­stenită dragoste, te-a încrustat pe firma­mentul poeziei. Moria literaturii contem­porane va să se preocupe, desigur, şi de această însemnată şi augustă funcţiune a cărturarului în păstrarea limbei şi a da­ţi nei străbune.

In marea perspectivă a operei sale, deosebim câteva dominante preocupări-Astfel, avem ciclul de capitală impor­tanţă, a poeziei introspective, care de­curge din Prometeu şi, mai ales, din mi-îiiinunatul Destin (Pâr.gă), determinând 'caracterul poeticei de mai târziu, până la 'Coboară Cuviinţele (Poeme cu îngeri) şi Cântecul Omului (întrezăriri), cea mai fru­moasă poemă din literatura contempo­rană. In logică consequenţă, se situează ciclul poemelor cu substrat religios şi naţional, din care unele, oum e Icoană Veche sau Patra Brazi (Pârgă), prin clo­cotul sentimentului şi puritatea expre­siei, rivalizează cu cele mai fericite crea­ţii coşbuciane în acest gen, depăşindu-le fără îndoială, în poemele de maturitate, cum e, de pildă, de pe acum celebrul Pământ înrămat de patru mari aipe (Ur­cuş), sau de luminatul Grăi Valah (în­trezăriri). Ultimul ciclu n'ar fi decât o 'emoţională unificare şi primenire a ins­piraţiei poetului, cum sunt Ademenirile (Urcuş), Crăeaisia de Zăpadă şi citatul 'Charon (întrezăriri).

Versurile d-lui Voiculescu sunt ca un "bronz. Adese ori, citindu-1, mi-am amin­tit de încordarea masivă a gândirii, ce 'caracterizează împietrltul vis al divinului Angelo.

Marele premiu naţional de poezie, care a încins de curând cu lauri încărunţită frunte a poetului, n'a făcut decât să •consfinţească, în mod oficial, unanima în­vestitură de mare poet român, pe care ci­titorii i-o acordaseră, cu binemeritate e-logii, dealungul ultimului pătrar de veac

I. GR. PERIEŢEANU

23 August 1941 UNIVERSUL LITERAR

is

f Cronica l i t erară D a n Di m iu: At lant ida

Tiparul „Universul" —

dusu l unei fantezi i ex t r ao r d i ­n a r e , ori o mis t i f i ca re cu a-s e n t i m e n t u l a t â t o r s a v a n ţ i : scrier i le vechi , t r ad i ţ i i l e şi legendele ; sondagi i le ocean i ­ce , d i s t r ibu ţ i a faune i şi flo­re i ; s imi l i tud inea l imbi i ; t i ­pul e tnologic ; c red in ţe l e rel i­gioase şi r i t u r i l e ; a r h i t e c t u ­r a " (p. 6 3 ) .

î n c h e i e m e x p u n e r e a a sup ra STATUIA

Anul acesta н apărut un ro­man interesant datorit «nui

L u c r a r e a a p ă r u t a d e cu - c h i n u e aici ş t i i n ţ a f i indcă n u O b s e r v ă m dec i c ă î nce rca -r â n d î n t i pa ru l z iaru lu i „Uni - p e r m i t e sâ i se c u n o a s c ă din r ea de f ixare pe h a r t ă , r ă s -versul" , i n t i t u l a t ă „ A t l a n t i - e x i s t e n ţ ă decâ t n u m a i u m - p u n d e ca u n ecou al c iuda te i

da, m a m a con t inen t e lo r " , r e - b r a . obsesii, m o ş t e n i t e p r i n m i t u l i n t e r e san t e i cărţi*aГа-1иГЬ"і-c o m a n d ă pe au to ru l ei, ca u n Da te l e „ş t i in ţ i f ice" se î n - d in T imaios . m i U ) a m i n t i n d t eor ia desvol sp i r i t c e r c e t ă t o r de o s t r u c - cea rcă t o t u ş i a se s t ab i l i : „La D D i m i u ţ Ş i r e z u m ă cons - t a t ă în dia logul p l a ton ic i an , t ână r şi p â n ă acum necunoscut t u r ă n o u ă . D. D a n Dimiu se începu tu l secolului XIX, t eo - t a t ă r i l e a s u p r a aces te i b ă l a n - c a r e a f i r m ă d i f icu l ta tea des scriitor. Romancierul i e n u m e . n u m ă r ă p r i n t r e cei câ ţ iva r i a une i A t l a n t i d e r ea le înce - s ă r i î n t r e p u n c t u i ipotezei şi l e g u r i l en igmei .Sun te ţ i t i - şte Corneliu Popp, iar cartea scr i i tor i d in g e n e r a ţ i a t â n ă - pe s ă se fixeze p r i n opera iui a l v e r i f i C ă r u : „A t l an t ida es te n e r i ) _ s p u n e l x l i ' S o l o n p r e o - poar tă sugestivul t i t lu: „Eu şi ră , c a r e a u în ţe les că, spre a Bory de S a m t Vincen t ca re , imper iu l gându lu i . N imen i t u l eg ip tean , — ave ţ i suflet s ta tuia mea?', r ă s p u n d e exigenţe lor m e n t a - û u p u ^ ^ e ^ a ^ s t ^ ^ w e g ^ i o n - п и _ ^ y a m f . g e d m p e l u l î n Ь а п а Г ) î n c a r e n u ^ p ă s t r e a _ U m ^ t e r i b i l d e s u p ă r a t d i n

titlu, vr<iind lităţii moderne creaţia lite fe°NOTd "iiunge" i n i m a l u i> n i m e n i î n a f a r ă , d e ză credinţa fntemeiată pe pricina acestui rară trebue sâ-şi deschidă l e i O r A m ^ tuturor timpurilor, tradiţie, bătrâna ştiinţă a chiar s ă - l dea în judecată pen-

Dimitrie perspect ivele pa r a l e l cu p r o - la u r m ă t o a r e a concluz ie : î n - & . n u m a l a l o r e s t e ţ a r a YimrVurilor "тяѣй" è i n ï i c a t l a . tru plagiat pe ашог, greşul inves t iga ţ ie i ş t i in ţ i f i - * | «^f b a s m u l u i m i n u n a t " (p. 62). S S f o m S e U i TJSffit Poetul ™ г Л і înviat' ce. P u n c t u l de vedere ş t i i n - t i n ^ e n . r ă m ă ş i ţ e l e u n u i vechi Evident , l u ă m aces tea în şi vor m a i per i î n m u l t e fe- Stelaru, care susţine că el a ţific, b i ru i to r a s t ăz i p r i n p r o - c o n t i n € n t Ş i este s i g u r c ă r e - s e n s u i c a s a v a n t u l n u va luri, p r i n a p ă s au p r i n foc...", fost p r imul om din România d u c e r e a civi l izaţ iei t e h n i c e , c i f e l e . D a n i C U r i i e e r a u a i t â - s c ° a t e d in ocean c o n t i n e n t u l (Timaios , 22, b ) . Ceeace ră- care a vru t să-si facă s ta tue, s i tu iază pe lec torul m o d e r n ш & т Ш m a . n u m € r o a s e d i spă ru t , sp re a înfige d r a p e - m â n e deci civilizaţii lor t i n e - Dar nu e vorba de asta. la u n nivel de oare t r e b u e s a p Q a t e a C ţ i u n e a а р е І 0 Г ; a i u i i e . Iul u n u i n o u Columb, d a r a- ™, e s t e s ă se descopere t a i n a Car tea domnulu i Cornelii» se ţ i e s e a m a c â n d v r e m să с а г ѳ а t e r enu r i l o r s au m i ş c ă - celaş s a v a n t va a junge la r e - aces tor în t ine r i r i , şi să v a d ă P o i p p & obţ inut un foarte fni-s t i m u l a m in te resu l P e n t r u rtle s i g m i c e ) a u S C h i m b a t î n - z u l t a t e s igu re d u p ă n o r m e | ™ n ? C U m ™ ° a ^ a ^ f *? mos succes, „de s t imă", mulţi orice m a n i f e s t a r e a sp i r i tu lu i . c e t u l c u m c e t u i ртіта fo rmă, ia răş i m e n ţ i o n a t e de d. D a n P ^ ţ 1 1 1 -Cons t ruc ţ i i l e sens ib i l i t ă ţ i i s i A c l a r p i l t e a f i C â m p u l c a t a - Dimiu si pe ca re ,se bazează s t l i n P a

ale imag ina ţ i e i , t r e b u e deci d a m u l u i r e d a t ' s ă p o r n e a s c ă şi e le de la aces t ( p щ nivel, dovedind func ţ i a şi p u - '

critici relevând talentul şi ori-Pe

de P l a t o n " a f i r m a ţ i a că A t l a n t i d a a fost ceva rea l , i a r n i c idecum p r o -

t e r ea lor de a î n t r e g i p e o m u l civilizaţiei t e h n i c e .

B u n u l p lac n u v a p u t e a t ă ­gădu i se r ioz i t a t ea u n o r p r e ­ocupăr i p e t e m a s t r ă v e c h i u ­lui c o n t i n e n t A t l a n t i d a .

T e x t u l d i n T imaios , î n c a r e P l a t o n t r a n s m i t e l egenda d e ­spre e x i s t e n ţ a At l an t ide i , d in ­colo de coloanele lui Hercule , şi a d ispar i ţ ie i p r i n s cu fun ­d a r e a c o n t i n e n t u l u i , î n u r m a u n u i ca t ac l i sm, p u n e p rob le ­m a cel p u ţ i n oa o obl igaţ ie a e rudi ţ i lo r a n t i c h i t ă ţ i i . C u m

L A Z Ä R

S i n g u r ă b ă t r â n a a t i m p u r i l o r n u ц̂̂ Геа a u W u T '

m o a r e . * , . , „ . . „ , . In lübrarn, insă, cartOÎ. nu

CONSTANTIN FANTANERU s'a vândut prea mult, in o i i i e . caz mult mai puţin decâ. volu­

mul lui Neagu, rivalul lui Cor­nelul Popp.

Aceasta nu-l împiedică pe tânărul romancier să fie cf.t te poate de mândru de succesul... moral al volumului său- Şi de câte eri este prezentált caiva, domnul Corneliu Pepp, nu ui-

teie a t â rnând g reu pe umer i i tă să completeze eu » glas nărui ţ i , cu pr ivir i le scormo- gros, cont ras tând cu fizicul său nind pământuî, ei şffiu că sol­daţii au văzut şi dânşii ochii lui Lazăr.

împăratul, puternicul ş i trur

Ne vizitează uneor i căr ţ i r.ilor. O clipă, bucuri i le sun t târzii a l e după amiezii, în ta r -vechi, ledruri ui tate , amin t i r i uitate, zâmbetele încremenesc cându-se d i n pădure , cu cape-peste c a r e a u năpădi t anii , cu î n colţul buzelor, dar .apoi îl pâclai lor subţ i re . Sun t pâr loa- îmbracă pe cel revenit , î n t r a ­ge undeva sub tâmple , unde diţlomlalele s t ra ie de mi re şi mocnesc u m b r e încremenite, fac ospăţ m a r e în cinstea lui. a ră tă r i d e fum ; ce se trezesc Casa se umple de lăutar i , fe-din când în când d in aparen- mei şi bărbaţ i . In mijlocul lor,

- , tul lor îngheţ, penitiru ansi r e - Lazăr stă neclinti t , cu t âmple - faşul t i ran, porunceşte să- i fie s ă adauge: ş t im, î n ace laş t r m p , ca m - j u a g l anda existenţă, álaméin- ] e străvezii . învineţ i te d e i r i - înfăţişat omul cu pr ivir i înfri-turiile lui P l a t o n a s c u n a a u - t a t & d e g e m e t u l generos a l ir g a ţ i a vinelor, cu obrajii uscaţi coşăuoare. II pr iveş te sfidător, „» i r t bră" ' vărun divine, d ia logul ruoso- n i m e i n o a t s t r e _ S e u r z e ş t e a- ş i galbeni, cu buzele supte şi întrebându-1: cine eşti» ce es - c e i w " r r t ' fului î n d e a m n ă deopo t r ivă ia t u n c i u n l 0 i u ,da t dialog în t r e crăpate. Sătenii se apropie de cuntzi în ochi şi dincolo de ei, desc i f r a rea sernnJiJficaţiei, i n noi şi ele, asemănător cu аШе eli în t rébându- i : spune Lazăr, d e c e fug oamen iTdm apropie-planul sacru, paralel cu cel pumţi de vis, care s t r ăba t ce- C e e dincolo, cc-ai văzut pe um- rea ta, ce-i face să-şi piardă fizic, con fo rm doc t r ine i co- ţurile, opaoe d in t r e real i ta tea de e i fost ? Vorbeste-ne despre minţile? Ş i după o ha luc inantă r e sponden ţe lo r . I n l ipsa cu- obiectiva şi lumea de dincolo Moarte...! El nu răspunde, de clipită îl îndepăr tează şi e l p e „ noaş te r i i cheii c a r e des leagă de mărg in i rea biologică. parcă fr igul îngheţu lu i de Lazăr. Ochii lui sun t a r ş i cu a , l l t o r a • m i t u l în planul sacru, imagi- A m întâlni t în t r 'o seară o veci, în c a r e a zăbovit aproape cărbuni aprinşi, apoi e gonill! $ l a * a m a i ^ 1 „ n a ţ i a ce rce t ă to r i lo r s'a lăsat car te veche, care imi-a pust i i t o săptămână, i-ar fi secat gât- innapoi, î n t r e arbor i i codrului . Ceeace I-a făcut pe un tanar c u c e r i t ă d e f a r m e c u l excep- mul te nopţi sufletul, în anii lejul şi uscat l imba. Numai Rămâne s ingur orb , depar t e de avocat, care abea il cunoscuse ţ i o n a l ce se dega j ă din enig- de chinui toare în t rebăr i a i a- ochii-i sun t s t r ăbă tu ţ i d e o oamen i ocolit ch ia r de jivine, pe Corneliu Popp şi сагша a-

redus: — ,,Ştiţi?.. Eu sunt Corne­

liu Popp, ăla cu statuia". De asemenea, dânsul nu uită

„Statuia mea va deveni

Sau : — „Toaltă lumea trebue să

cunoască statuia mea". Sau : — „Statuia mea nu e ca a

resele ce converg d i n ce le t r e i în bibiotecă şi biserică, până şi loare ii muşca inima, se rasu- Lazăr dispăru d in t r e oameni, „Şi unde , m ă rog, e ate-direcţ i i , sa t i s face î n l u c r a r e a afară, în nemărgin i rea luncilor, ceste p e călcâie şi porneşte a- dar teama de moarite a r ă m a s Uerul dumita le ?"

DREPTATE

O întâmplare din viaţa agi­tată a gazetarilor. Eroul este totuşi un simpatic actor, N. N. Matei, oare se ocupă însă şi cu gazetăria.

Acum câţiva ani scria dân­sul la „Ordinea".

Ducăndu-se pe la primărie, unde avea puţină treabă, află printr'o întwrnpbare, că tocmai s'a născut un copil care a pri­mit numele de Ion Dreptate.

Imediat s'a gândit că ar pu­tea scrie un articol interesant. A doua zi apărea un cursiv is­călit de N. N. Matei şi intitu­lat: „S'a născut... Dreptate..."

Era un articol optimist în care autorul încerca să spere că odată cu naşterea copilului Dreptate, s'ar putea ivi şi zori mai bune pentru adevărata Dreptate.

Spre seară, N. N. Matei avea din nou treabă la primărie. Cu oarecare surprindere, actorul gazetar a găsit pe lista mor­ţilor numele copilului abea născut, Ion Dreptate.

Cu o uşoară melancolie, N. N. Matei şi-a scris cel de-al doileia articol: „A murit.. Drep­tate..."

SGOMOTE CIUDATE

In legătură cu prezenţa de spirit a actorilor, ne amin­tim de o întâmplare petrecută mali de mult, în vremea când Ionel Ţăranu era directorul actualului Teatru din Sărin­dar, pe atunci Modern.

Se juca piesa ,,Crima din ex­presul verde". O scenă amu­zantă era aceea' canid Ionel Ţă­ranu citea, pe scenă, o carte poliţistă. La un moment dat trebuia să «iţească următorul fragment:

„Contele stătea la masa lui. De-odată, auzi nişte sgomote ciudate". In aceeaş clipă tre­buia să se aoidă din culise o so­nerie care avea darul să-l spe­rie pe eroul noStru.

într'o seară, regisorul, ocu­pat, poate, cu alte treburi, a uitat să sune- Surprins şi pu­ţin enervat, lenei Ţăranu a re­

petat lectura cu glas mai tare a fragmentului:

..Contele stătea la masa lui. De-odată se auziră nişte sgo­mote ciudate". Şi de astădaită nu se auzi nici-o sonerie.

Atunci, disperat, Ţăranu con­tinuă) săi citească, aruncând, din când în când, priviri fu­rioase în culise:

„Şi atunci directorul se ho­tărî să-l amendeze cu leafa pe o săptămână pe regisorul zăpă­cit..."

In clipa aceea soneria' se făcu auzită- Şi chiar mai tare ca de­obiceiu.

SFAT

In numărul trecut am pu­blicat o poésie erotică din vo­lumul domnului Artim Pepe­lea.

Să nu credeţi că farmecul poesiei domnului Pepelea se rezumă în acele câteva versuri citate. Iată o nouă mostră:

CARNETUL

Cuim mergeam pe drum odată M'a ajuns un dor de tine Şi mi->am adus îndată aminte Că ai un carnet la mine.

Şi de dorul tău, carnetul Ţi l-am scos din buzunări Şi portretul de pe dânsul L-am acoperit cu sărutări.

Tu când ai odată vreme Şi eşti dispusă bine Sărută-ţi poza de pe dânsul Că-i sărutată de mine.

Sfatul daü de domnul Pepe­lea iubitei sale, îl t ransmi tem şi noi ceti toarelor noastre. Cine ştie? Poate că e folositor.

PUNCT ŞI VTRGULÄ

sa, pe cât es te cu p u t i n ţ ă în Ascullfem ceasuri în t regi des- iară, spre lunci, c rângur i şi stadiul a c t u a l al i nves t iga ţ i i - i runzi rea pădur i i d in apropie- pădur i , spre lumina abă a prin­

şi pe mai départ» îmftr'înşM, să-i Atelierul?... Care aite-roadă ca u n şobolan au vieţii. Ц е г ? ^ ' а т n ic i -un atel ier" s t ad iu l — - - . .

lor, n ă z u i n ţ a p rec iz iune i e r u . r e şi n u auzeam decât frazele maverü . Ce mijea î n próvirSie Cartea aceea n u m a i trăeşite dite a i n t e r p r e t ă r i i sacre ca cărţii, p r iveam cerul neilimpe- acelea, a l tădată moi şi calde, J n radine decât ştearsă, înoeţo-si a. fan tez ie i l i t e ra re . Lec to - de şi n u - i citeam decât rânidu- acum galbene şi uscate ? Ce a- dată. Cuvintele ei răsba t incor-rul va găs i deci ceeace c a u t ă , r ö e mărun te , nefeaşt i toare . dusese Lazăr, în cele două fe- lore, învălkiite î n t r ' un futa s u b .

E ra Lazăr de Leoniida An- restruici aile sufletului, d in pâ - ţire, d in pârloagele suibcon-dreiev ca r tea aceea. P e ea am ola nes t răbă tu tă a morţ i i ? De ştientului. D a r tonul, tonul e i întâlnili-o deunăzi, pe o uliţă ce o s ingură pr ivi re cufundată sumbru şi îngheţat , m ă u r m ă -bueureşteană, cu tei i daţ i în în apele încremenite a le pup i - reste ca o umbră , ca o suflare mugur , ca pe u n amenin ţă tor lelor lui , î i mână pe oamenii de ger, p e care o s imţim cu (tto-memenito despre v ie rmele ce se aceia simpli, afară, sp re aer , ţii, .adeseori în generoase ser i ascunde sub amăgitlorareie feţe spre strălucirea nemărgini tă a d e pr imăvară , când superfieda-ale vieţii. cerului străveziu, buitaăoindu-i l i tatea noas t ră refuză să vadă

Numai firea introspectivă, năucinldu-i de groază ? viermele care roade, din vea-plină de intuiţ i i şi .curiozităţi Toate aceste M î e b ă r i r ă m â n cui veacurilor, l a temelia v ie­

rul va găs i î n c a r t e a d- lu i Dimiu , c a r a c ­t e r u l ei l i t e r a r s lu j ind, f ireşte oa veh icu l al r ă s p â n d i r i i d u p ă s c a r a cea m a i l a r g ă .

Deal t fe l , a u t o r u l n u t r a t e a ­ză special , f iecare aspect , ci î m b i n ă n a t u r a lor, cu pr ice­pere , condus d e d r a g o s t e a sa p e n t r u aces t subiec t .

D. D i m i u p o r n e ş t e dela c r e ­d i n ţ a în t r ' o c u l t u r ă supe r ioa ­ră a rase i ce popu l a con t i ­n e n t u l d i spă ru t , î n c â t ce rce ­t a r e a vădeş t e şi u n scop i n s ­t ruc t iv .

L a t u r a i n s t r u c t i v a o sub l i ­n i ază î n t r ' o p r e f a ţ ă , d. co­m a n d o r Negulescu (Moş De -l a m a r e ) , mărituirism.d c â t n e ­l in iş teş te pe m a r i n a r i i zilelor noas t r e , m i t u l At lant ide i . . .

— „Păi ascultă, dom'le. Unul din noi doi trebue să fie nebun. Dumneata nu eşti sculptor?''

Domnul Corneliu Popp a a-muţit pentru câteva minute.

In jurul Luceafărului (Urmare din pag. I-a)

а ccriiltorului rus , а ş t iu t să investească figura biblică a iu i Lazăr, ce înviat din moar te , cu a t â t d e profunde şi cu t r e ­mură toa re semnificaţii. Moar­tea .cuibărită în vine, după su­ferinţe şi chinur i ittifinite, iată esenţa povestiri i lu i Anidreiev. Ce începe în cl ipa în oare mersul inimei slăbeşlbe, înceti-nindu-ee ca bătăl ie d e ar ip i ale

fală răspuns, pen t rucă n!M Anidreiev, autorul povestîiriii, nu le găseşte o tălmăcire. Za­darnice sunt aici experienţeile „stranii şi legitime", a l e medi ­cilor 'din veacul t recu t sau cel prezent, zadarnice toate in­vestigaţiile dialectice, pen t ru a da d e urma. acelui grăumlJe de lumină, din care să rodeais-să — odată şi odată — în ţe­legerea Morţii.

Numai pr ivir i le lui Lazăr se

GEORGE SBÂROEA

'.'räbiilor irăpuse de glonţul vâ-„ r ă s u n e t u l civi l izaţ iei d e p e nàtoresc ? Ce se în tâmplă a-acele v r emur i , care , deşi f ă r ă colo, în împără ţ ia d e îngheţ şi lipesc de sufletul oamenilor, se fo r ţ a abur i lo r , a e lec t r ic i tă ţ i i , tăcere, d in care niciodată nii- furişează în inima lor, veş te-era d in m u l t e p u n c t e de v e - meni n u s'a întors, unde în ţe - jind surâsul şi t u m u l t u l de dere, s u p e r i o a r ă celei de azi" , lepţii ş i împăra ţ i i se mis tue viaţă ce mistuia în viscere.

I a t ă şi ch ipu l c u m d. Di - asemenea leproşilor şi celor cu Târziu, Lazăr s'a ascuns înr m i u îsi a p ă r ă sub iec tu l ce-1 m i n ' t e a împânzi tă d e negura t i ' o pădure , lângă arbor i şi j ir

Să D U a f i r m ă m neînţe leger i i? Dincolo de fap- vine, însoţM n u m a i d e M a r t a pa s ionează : că d a c ă n u s 'au e fec tua t cer­ce t ă r i m i n u ţ i o a s e î n t r e Ber -m u d e , C a n a r e şi Capu l Verde, dacă M a r e a Sargase lo r cu veşnicu- i codru de alge îşi ţ i ­n e a v a r ă mis tere le , d a c ă n i ­m e n i n ' a d a t l a ivea lă u n f r a g m e n t d i n t o t a l i t a t e , nu a f i r m ă m p r i p i t : n ' a ex i s ­t a t A t l a n t i d a ! E a a ex i s ta t ea şi I t a l i a p r e r o m a n ă , ca

IVote r o m â n e ş t i D. IUREŞ : PLUTIND PE APELE Bacău. E de 29 de ani şt „In via-

BOSFORULUI ta civilă" e muncitor cu ziua. O doamnă i-a aşternut pe

D. D. Iureş, este autorul unui hârtie un caet de versuri, pe ca-interesarut, volum de note şi im_ re rănitul i le-a dictat dé pe pa-presii de călătorie, intitulat „Piu- tul de suferinţă. Transcriem mai tind pe undele Bosforului". Cu Jos poezia prilejul unei excursii în Turciai, autorul a prins momente ine- TATĂL NOSTRU dite, pe oare ni le-a înfăţişat în- AL RĂNIŢILOR tr'un stil vioi şi colorat.

Cartea cuprinde, pe lângă bu- T a t ă l nostru care ne vizitezi tul că viermii şi furnicile ne sora-i credincioasă. Barba i se curiile şi nostalgia unei inimi- Sfinţească-se mâna ta, împrăşt ie hoi tul pes te tot, la lungeşte, pă ru l însălbătăcdt îi nate călătorii, 0 documentată de- s s n u s i m t c â n d m - o i p a n s a

temelia unei fiori, la rădăcina adumbreş te fruntea, iar ргіѵіь scriere asupra T - * " - K " 1 " 1 " ' — unui' ar ţar , lângă bobul gras de orz, ce se în tâmplă cu ,a-cele nevăzu te adieri din l ăun-t ru l nostru, cărora le -am spus suflet, pent rucă ele sunt ase­menea flăcărilor ce se pot orbi cu un s ingur suf lu? Mititea noastră iscoditoare, învăţa tă să citească în cuprilnzătoarea

rile i se fac şi m a i adânci, ma i înfricoşătoare- El însă r ă m â n e neschimbat în muţen ia lui, s tând ceasuri în t reg i p e aceeaşi bu tu rugă ori t runchiu răs tu r ­nat, d e parcă ar duce o ex i s ­tenţă redusă de buru ien i d e mlaşt ină şi ochii, înfricoşătorii săi ochi, p a r a n u m a i fi ai lui,

p reo ţ i i lui S t o n e Heuge , c a înţelepciune a lui P l a ton şi So- ai aduşi de acolo, d i n î n t u n e . de antă — faima otomoană

Istaobulului, ce- „. täte a legendelor şi a iluziilor, pe S 1 n u d a c u medicament tare

care altădată le-am savurat în Ci mă crede că mă doare, paginile neuitatului Pierre Loti. Precum se roagă şi ceilalţi

D. D Iureş a reuşit să redea, ^ b i n ^ o r s J U p a n s a ţ i

cum puţini au facut-o pană a-oum, frumuseţea fermecătoare a milenarei strâmtori, Bosforul, şi a Istarubulului, misterioasa reşe­dinţă de odinioară a Padişahi-lor; d-sa nu uită nici comorile

Şi să mă pansaţi uşor Ca să-mi treacă la picior.

PANDA ALBA

America î n a i n t e de Columb crates, în stihiile a m a r e ale lui rec, t r imişi de mâin i песипок-(p. 14). F i reş te , vorb ind des - Shakespeare, in biografia U- cute în decorul înşelător d e a-pre o ex i s t en ţ ă a Amer ice i niversului, s e opreşte î n pragul r a t ă r i a l vieţii, p en t ru a î n s -î n a i n t e de Columb, p r o b l e m a tainei Ultime, neputincioasă şd pă imânta minţ i le curioase, a ş -se s i tu i ază în domeniu l ipo- s u r d ă . Totuşi, ea n u şi-a reçu- t e m u t e p e iscoadă. Soldaţi c ă -tezei, d a r lucru l i m p o r t a n t noscut şi — probabi l — nuTşi liţi î n lup te sângeroase, peste în a c e a s t ă c h e s t i u n e este rea - v a recunoaşte vreodată falii- creştetul cărora moar tea a t r e -

mentul. Leonida Andreiev ni-1 înfă­

ţişează p e Lazăr, apă rând d u ­pă învierea sa d in morţ i , în sat. Uimirea, spaima şi groa-

littatea ei în spi r i t , şi cu t e ­z a n ţ a savan ţ i lo r , î n c e p â n d cu P la ton , de a d a so lu ţ ia . Şi n u e nevoie s ă s t ă r u i m s p r e a convinge despre d e m n i t a t e a

simbolizând temutul Islam şi miracolul Semilunei, adâncite în istorie.

Inbinînd impresiile culese cu o autentică pricepere, autorul îm­bogăţeşte literatura noastră cu o carte frumoasă şi instructivă.

ÎNTR'UN SPITAL

unei r e a l i t ă ţ i î n sp i r i t . Ceva za se m u t ă în sufletele oame-

cut n u odată în iureş nebun, se cufundă in codru, pen t rucă au auzit de privir i le oribile ale din capitală îşi vindecă rănile celui înviait) din morţ i . Ei să se caporalul Pintilie Nicolae, din 'nspăimânte...? Dar, când săite- regimentul 67 infanterie, origi­nii îi întâlnesc, spre ceasurile nur din comuna Măin-eşti, jud.

este Utlul provizoriu al roma­nului pe care tânărul scriitor Adrian Mogâldea îl va putoHita în .toamnă..

In paginile de halucinant des­tin, stilul nervos a l lui Adrian MogâMea aduce li teraturii ro-mâneşişti o temă cu totul aparte, în oare fantasticul se îmbină cu

realul dinamic al unor trăiri frânte dincolo de viaţă si lu­mină.

Aşteptăm „Pândă albă" ou deplina încredere, căi va încu. nuna un debut si va consacra un talent.

multul platonic al Androginilor, ale cărui elemente mi odată le aminteşte, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bân­tuită de patimi şi limitată de moarte. Intriga poemei stă în tendinţa Luceafărului de a se cobori din nemurire în pasiu­nea pierzătoare, şi in dragostea eroinei pentru el- Jocul acesta se petrece pe limita dintre cele două lumi, fără putinţă de trecere dintr'uma în cealaltă 3).

Urmărită evolutiv, indiferent că-i fixăm rădăcinile in Anti­

chitate ori mai aproape, opoziţia dintre pământ şi cer, ca simbol al nefericirii geniului, a suferit ne. contenite întruchipări. Ea a ins­pirat deopotrivă pe poeţi, pe pic­tori şi romancieri, pe muzicanţi şi dăltuitori. Sub formă de an­drogin in Antichitate, de înger în Renaştere şl de iremediabilă prăpastie la romantici, problema geniului a frământait minţile cele mai înalte ale omenirii. Judecând după rezultatele date, ea e un fel de examen suprem, la care arta şi literatura îşi chiamă pe cei mai talentaţi fii.

Ceva din Luceafărul lui Emi­neseu găsim şi la Hamlet al lui Shakespeare. Aceeaş luptă din­tre ceresc şi teluric şi aceeaş tendinţă de înălţare. Unde din ripostele lui Hamlet conţin până şi potretul lui Hyperion: „Uită-te aed, ia aceste două picturi — se adresează undeva nefericitul prinţ către Gertruda, mama sa. Uită-te şi vezi câtă graţie se răspândeşte Pe fata lui. Are bucle ca de Hy­perion, frunte ca de Jupiter şi ochi ca de Marte. O înfăţişare ca a heraldului Mercur, luminat pe o colină înaltă până la cer. Un amestec de adevăr şi formă, în care pare că fiecare zeu şi-a pus sigiliul, spre a da lumii pro. tatipul de bărbat". Hamlet se referă la tatăl său, seraficul rege al Danemarcei, ucis mişeleşte de Claudius. „Un rege bun — mai zice odată prinţul — care, faţă de acesta, era ceeace Hyperion

e faţă de un satir: Atâit de iubi­tor se purta cu mama, încât, nici vânturilor nu le permitea să-i atingă faţa. Cer şi pămânit !"

Baudelaire, marele şi neferi­citul poet, care a suferit mai mult ca oricare depe urma in-grartiitudinüor oamenilor, ne oferă şi el tragedia trecerii geniului pe pământ. Poesia L'albatros se în­şiră pe linia, celor discutate mal sus. Ea nu este însă un poem cm rădăcinile înfipte'n istorie, cum e Moïse al lui Alfred de Vigny, şt nici bântuită de amor, cum e Luceafărul lui Emineseu. Ea e doar un simbol :

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!

Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!

L'un agace son bec avec un brûle-gueule

L'autre mime, en boitant, l'infir­me qui volait!

Le Poète est semblable au prince des nuées

Qui haute la tempête et se rit de l'archer;

Exilé sur le sol au milieu des huées,

Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.

Trecând peste diferenţele de limbă — cu ce balanţă s'ar putea cântări frumuseţea muzicală a u-nui vers de Vigny, faţă de unul din Goethe ori Emineseu? — şi judecând numai cât se poate ju­deca, vedem că Luceafărul se im­pune printr'o mai pronunţată cioc­nire de idei, printr'o mai amplă nepotrivire de lumi, şi printr'o mai completă şi mai adâncă în­chegare de simboluri. Cerul se aseamănă cu cerul, marea cu ma­rea, cristalul cu cristalul şi Scri­sul lui Emineseu cu scrisul lui Emineseu.

A socoti că din cauza unor in­fime lacune el îşi pierde această rarisimă însuşire, e a crede că diamantul nu mai e diamant, dacă la găsire pe lângă împără­teasca lui strălucire are şi câteva urme de pământ gălbui...

VLADIMIR DOGARU

1) Nilohifor Crainic, Nostalgia , 1 > . <

I n „ U l 5 ă d e , ° b u i ? ă

J * r a d u S e r e j «iT7Í rândurile de mai sus le dăm după Paradisului (p. 3S4). textul francez al lui Georges Duval.

— n u v e l ă i n e d i t a -

M â h n i t ă , I o a n a B ă l a n î n v â r t i che ia în b roască , încet , f ă ră sgomot , ca u n fur . I i e r a t e a m ă să i n t r e î n c a m e r ă . P i c ioa re l e î i t r e m u r a u încă de e n e r ­v a r e , d â n d u - i i m p r e s i a că u r m e a z ă o sfârşea lă a p u t e r i l o r , b r u s c ă , o s incopă d u r e r o a s ă , g r a v ă .

Se u i t ă î n j u r ca o s t r ă i n ă ş i p r i n p â n z a l a c r i m i l o r c a r e - i acope r i ochii m a r i , obosi ţ i în a b a t e r e a l o r f ă r ă r ă ­gaz, neg r i , t o a t e l u c r u r i l e î i p ă r u r ă mic i , schi lodi te , p l i n e de m u c i g a i şi praf. O m â n ă h idoasă le m u t a s e ide la locul lor, p e n t r u a se r ă s b u n a .

P a t u l e ra d e r a n j a t şi p e r n a m o t o t o ­l i tă , a r ă t a că c ineva a d o r m i t p â n ă d e c u r â n d . G a b r i e l a adusese d i n n o u p e c ineva, u n b ă r b a t c a r e - i p r o m i s e s e pan to f i şi rochi i , o f e r i n d u - i î m b r ă ţ i ş e -r i l e e i e f t i ne c u aceeaş i t r a n s f i g u r a r e a och i lo r a lbaş t r i . B i n e că n ' a d a t p e s t e ei! S t a r e a d e n e r v i î n c a r e s e găsea p u t e a s'o î m p i n g ă l a o r ice .

S i m ţ i să - i v i n e r ă u , c ă - i p u n e /ci­n e v a m â n a p e f r u n t e a î n f i e r b â n t a t ă şi- i a p a s ă capul , cu p u t e r e , d u ş m ă n o s . S e l ă să p e p a t i s tov i tă , r ă s u f l â n d î n t r e ­t ă i a t , c u m â i n i l e p e p i e p t ca o m o a r t ă . P r i v i î n t a v a n d e s o r i e n t a t ă , g a t a să ţ ipe , să m u g e a s c ă î n t o c m a i u n u i t a u r

i sb i t î n t r e c o a r n e d e u n m ă c e l a r p u ­t e r n i c şi e x p e r i m e n t a t .

„To tu l e i luz ie ; n i m i c n u e def in i t iv , c h i a r cu p r e ţ u l j e r t fe i , g â n d i ea . Ce folos că s u n t f rumoasă , că s u n t h o t ă -r î t ă s ă - m i p ă s t r e z orgol iu l , c â n d î n c r e ­d e r e a m i - e r ă s t u r n a t ă cu a t â t a c r u z i m e , mi şe l e ş t e ! "

N u m a i avea n i m i c de făcut . î n c e r ­c a r e a a c e a s t a de a r e l u a v i a ţ a p e c a r e o v isa , s ă convingă , să p r i m e a s c ă o r i ­ce î n j o s i r e n u m a i să se găsească d i n n o u a l ă t u r i de e l , d ă d u s e g reş , eşuase , m ă r i n d u - i s i g u r a n ţ a că e o fi in ţă h ă ­răz i t ă să t r ă i a scă v i a ţ a d e d u z i n ă , la fel c a t o a t e ce le la l t e fermei p e ca r e l e î n t â l n e a p e s t r a d ă l a o r ice o r ă d i n zi şi n o a p t e , f a r d a t e , s u r â z ă t o a r e t u t u r o r ş i n i m ă n u i , o f e r i n d u - s e fă ră a l e g e r e , p r i m u l u i î n t â l n i t . F a r m e c u l v i e ţ i i n u e ace la de a a ş t e p t a ocaz iuni le c â n d să po ţ i p ă t r u n d e s e c r e t e l e ei, p e n t r u to ţ i aceleaş i ; ci, să p ro f i ţ i de m o m e n t , de s t a r e a ca r e ţ i se oferă , i n d i f e r e n t d e u r m ă r i l e ei. Con t r az i ce r i l e n u v i n d e ­câ t a t u n c i când a i î n t â r z i a t n ă z u i n d ceva super io r , c a r e să t e sa t i s facă d e ­p l in , p e t o a t e p l a n u r i l e .

E m á n u e l n u v e n i s e . B i l e tu l p e c a r e i-1 t r im i se se e ra l acon ic şi c u a t â t m a i d e m n d e c r e z u t . I i p l ă c u s e a t i t u d i n e a l u i E m á n u e l . Nicio d i scu ţ ie a s u p r a t r e c u t u l u i a t â t de d u r e r o s p e n t r u a -m â n d o i . M o r ţ i i n u s e de sg roapă . Nici e a n u a v e a i n t e n ţ i a să - i r e p r o ş e z e n i ­m i c . A v r u t p o a t e să se conv ingă , să-işi c â n t ă r e a s c ă ges tu r i l e , s ă înce rce o t o r ­t u r a r e . I i e r t a to tu l . P e n t r u c e însă n ' a v e n i t ?

Ce i m p r u d e n ţ ă a făcu t ! N ' a r a ţ i o n a t de loc p a s u l . Ş i - a p u s î n g r a b ă roch ia , e 'a p i e p t ă n a t îngr i j i t şi c u î n c r e d e r e o a r b ă s 'a d u s î n g r ă d i n ă să- l a ş t e p t e . M a i m u l t ca s i g u r că a fost u n m o t i v

de d i s t r a c ţ i e p e n t r u E m á n u e l şi p r i e ­ten i i lu i . P o a t e că făcuse ră şi p r i n s o a r e : un i i că v ine , a l ţ i i că n u . S e s i m t e î n ­jos i tă î n p r o p r i i ochi, s f ă r â m a t ă , î n ­v insă . F ă r ă îndo ia lă c ă au t r e c u t p e a-colo ascunş i î n t r ' o m a ş i n ă . A u v ă z u t - o u i t â n d u - s e î n t r ' o p a r t e şi î n t r ' a l t a , n e r v o a s ă , f r ă m â n t â n d u - ş i mâ in i l e , m ă -s u r â n d u - ş i paş i i pe n i s i pu l g a l b e n a u ­r iu , încă lz i t d e soa re .

E m á n u e l e ra s i n g u r u l b ă r b a t p e ca r e î l iub i se . î n t â m p l a r e a făcuse să - l c u ­noască în c lasa op t a d e l iceu, la o s e r ­b a r e a p a t r o n u l u i o raşu lu i , î n t r e c u l i ­se l e t e a t r u l u i j u d e ţ e a n , c â n d a ş t ep t a să - i v i e r â n d u l ca să -ş i d e c l a m e p o e ­zia. F r u n t e a lu i îna l t ă , a p r o a p e d r e p t ­u n g h i u l a r ă , och i i p l i n i de i n t e l i g e n ţ ă , sc l ip i to r i ca d o u ă r u b i n e , g lasu l ace la b a r i t o n a l , f o r m a t , s t ă p â n , p o r u n c i t o r , a u i m p r e s i o n a t - o . Ţ i n e a s u b b r a ţ o vioa ră , c a p e u n odor s c u m p . I-a suf la t la r e c i t a r e . Când a t e r m i n a t , i -a m u l ­ţ u m i t . E m á n u e l i -a p r i n s m â n a , i-a s ă r u t a t - o a p ă s a t şi a sf e rde l i t -o cu p r i ­v i r ea p â n ă î n a d â n c u l su f le tu lu i .

U n h o h o t d e p l â n s o înecă . A m i n t i ­r i le s u n t aşa d e vi i , d e p u t e r n i c e , d e s -g r o p a r e a lor î i î n f r i gu rează t r u p u l , o a r u n c ă în î n t u n e r i c u l f ă ră s fâ r ş i t a l desnăde jde i . N ic ioda t ă n ' a s i m ţ i t m a i a d â n c d e c â t as tăz i n ă p r a s n i c e l e lor l o ­v i t u r i , d e d e s u b t u l ei n u s'a căsca t n i c i ­o d a t ă u n abis a t â t d e î n s p ă i m â n t ă t o r ca a c u m , v i a ţ a n u i s'a p ă r u t m a i c o n ­fuză, m a i josnică , îmbâcs i t ă , ca î n a-ces te m o m e n t e .

S t u d e n t a Ioana B ă l a n a nesoco t i t s f a tu r i l e t u t u r o r ; l u m i n a p e n t r u e a v e ­n e a de là u n s i n g u r o m ; zi lele f rumoase , boga t e î n p e t r e c e r i şi d r a g o s t e a ş t e p ­t a u a l te le m a i f r u m o a s e ; p o a r t a su f l e ­t u l u i e ra desch i să n u m a i lu i ; f ă r ă d e l e ­gile t i n e r e ţ i i o r e c l a m a u p r e t u t i n d e n i . E m á n u e l m e r g e a . î n a i n t e , s igur d e isbânda f inală . E a îl u r m a .

î n t r ' o D u m i n i c ă de Mai s'a logodi t , f ă ră vo ia ei , cu a s i s t en tu l u n i v e r s i t a r Iacöb Miha i l , m e d i c şef al s p i t a l u l u i „Ocro t i r ea " . P ă r i n ţ i i o a m e n i n ţ a s e r ă c 'o d e s m o ş t e n e s e d a c ă se î m p o t r i v e ş t e . A c c e p t a r e a i m p u s ă , a d e s e c h i l i b r a t - o p e n t r u c â t v a t i m p . O f emee f r u m o a s ă , î n î n so ţ i r ea u n u i d i s t in s m e d i c , e s t e to t ceeace p o a t e c o n s t i t u i ob i ec t d e a d ­m i r a ţ i e . Căsă to r i a re l ig ioasă , p l e c a r e a în vo ia ju l d e n u n t ă , s 'au c o n s u m a t a t â t d e r e p e d e că n ic i n u şi-a d a t s e a m a . D e câ t e or i s e a t a , d o c t o r u l se a p r o p i a de ea s'o î m b r ă ţ i ş e z e , î n f u n d a capu l î n p e r n ă , î ş i s t r â n g e a sân i i a p ă r â n d u - ş i - i , î n f ă ş u r â n d u - s e î n cea rceafu l a lb , ca şi ea , ca ş i g â n d u r i l e e i p e n t r u E m á n u e l . Eşia p e s t r a d ă m e r e u s ingură , î n g â n ­d u r a t ă , c ă u t â n d p e c ineva . R e s p e c t u l p e care-1 î m p r ă ş t i a î n j u r u - i n ' o m ă g u ­lea, f ăcând-o să se î n c r e a d ă , să r e s ­p ingă c u z â m b e t u l ş i cu a r o g a n ţ a -cor­p u l u i d o r i t d e to ţ i . S ' a r fi s i m ţ i t d e m i n u n e î n soc ie t a t ea d in c a r e o s m u l ­sese doc to ru l , i m p u n â n d u - i o r e z e r v ă ca re n u e r a doloc î n n o t ă c u t e m p e r a ­m e n t u l e i .

P e E m á n u e l î l î n t â l n e a p r e a r a r ca sä n u su fe re , să n u - ş i î n j u n g h i e s p e ­r a n ţ e l e . C ă s ă t o r i a aceas ta t r e c e a la e a m a i m u l t ca u n ac t f o r m a l ; f ap tu l că p u r t a n u m e l e d o c t o r u l u i şef d e sp i ta l , n e s t â n j e n i n d - o de a fi aceeaş i , a m a b i l ă cu to ţ i cunoscu ţ i i , ne l in i ş t i t ă d e t ă c e ­r e a l u i E m á n u e l .

D e t e r m i n a t ă d e i n s i s t e n ţ e l e m a m e i , f eme ia carenş i r e s p e c t a s e c u s f i n ţ en i e c ă m i n u l ş i ob l iga ţ iun i l e e i de e d u c a ­t o a r e a copi i lor , I oana c o n t i n u a să d u c ă l â n g ă d o c t o r u l Miha i l v i a ţ a u n e i î n c a r ­c e r a t e , g h e m u i n d î n i n i m ă to t m a i m u l t ă îndo ia lă î n r e î n t o a r c e r e a v r e ­m u r i l o r s a l v a t o a r e , s u s p i n â n d icu fiece zi ca re - ş i r ă s t i g n e a f r u m u s e ţ e a î n a-m u r g u l p l in d e în f io ră r i ş i î n d e m n u r i . P e n t r u to ţ i a i ei, d e s p ă r ţ i r e a d e ca r e I o a n a v o r b e a de la u n t i m p t o t m a i i n ­s is tent , î n c u r c â n d u - s e t o t d e a u n a ân j u s ­t i f icarea mot ive lo r , a d u c e a d e a d r e p -t u l c u o ca tas t ro fă . Cele d o u ă s u r o r i m a i m i c i c a r i a ş t e p t a u să-ş i găsească ros tu l , s p e r a u m u l t î n t r ' u n a ju to r m o ­r a l d i n p a r t e a Ioane i . D o c t o r u l Miha i l ţ i nea t o t a t â t d e m u l t la e l e c a ş i la n i ş t e s u r o r i a le lui . P r i n e l deci , v e ­d e a u b ă t r â n i i B ă l a n c â ş t i g a r e a a d o u ă p a r t i d e , d a c ă n u t o t a t â t d e b u n e , ce l p u ţ i n onorab i l e .

Dea l t fe l , d o c t o r u l e r a n e s t i n g h e r i t , impas ib i l la or ice ges t al I oane i ; v o r ­b e l e pe c a r e le auzea n u - 1 i r i t a u h o t ă -r î n d u - 1 să s t ab i l ească o d a t ă p e n t r u t o t ­d e a u n a o a t i t u d i n e a soţ ie i sale , c a r e s ă - i dea f e r m i t a t e a c o n v i n g e r i i că n u e înşe l a t . Man i f e s t a m a i d e g r a b ă o î n g ă ­d u i n ţ ă b a t j o c o r i t o a r e , p o a t e ş i d i n t r ' u n r e s e n t i m e n t p e c a r e i-1 c u l t i v a s e m e s e ­r i a f a ţă de o a m e n i i i n f i r m i . Căci, î n ­t r ' u n c e r c d e p r i e t e n i , Iacob M i h a i l s căpase aceas t ă o b s e r v a ţ i e , c a r e a junsă la u r e c h e a I o a n e i a d e s l ă n ţ u i t u n scan ­dal , î n u r m a c ă r u i a f emeia j i cn i t ă a s t a t la p ă r i n ţ i m a i b i n e d e o s ă p t ă ­m â n ă .

A fost p r i m u l cap d e acuza ţ i e . I o a n a e r a s d r u n c i n a t ă . I i t r e b u i a l i ­

n i ş te , o d i h n ă p e n t r u r e a b i l i t a r e . D o c ­

t o r u l a c o n s i m ţ i t i m e d i a t să - i dea voe să p lece s i n g u r ă la m u n t e .

L-a î n t â l n i t p e E m á n u e l , s lab , t u r ­b u r a t , ros d e g â n d u r i n e g r e ca u n p u ş ­că r i a ş c a r e n u s 'a r ă s b u n a t d e p l i n l a c o m i t e r e a f a p t u l u i p e n t r u c a r e făcuse t e m n i ţ ă . C â n d i s'a des l ip i t d e p e b u z e z â m b e t u l ace la c u r a t şi roz ca o p e ­t a l ă d e c r i s a n t e m ă , E m á n u e l s 'a cu ­t r e m u r a t , ş i -a a d u n a t p r i v i r i l e d i n za ­r e a m o h o r î t ă , a fost a l tu l , r e n ă s c u t , u n om d inamiza t . N u i -a v e n i t să c r e a d ă . U n a rc şi s'a s lobozi t î n suf le t . A p r i n s - o cu a m â n d o u ă m â i n i l e , h r ă p ă ­re ţ , ca u n v u l t a n , ş i -a s ă r u t a t - o p r e ­l u n g , obos i tor , ca o a m e n i i î n c a r e pof­te le d o m i n ă r a ţ i u n e a . P e u r m ă , p a r c ă c ineva l - a r fi a p u c a t d e g u l e r u l ha ine i , a l ă sa t să - i cadă m â i n i l e d e p e u m e r i i ei r o tunz i , f i e rb in ţ i ş i-a î n c e p u t să t r e ­m u r e ca u n ep i lep t ic .

G a l b e n ca u n c a d a v r u a p o r n i t cu paşi r a r i , că lcând p e s t e m o r m i n t e l e v i ­su r i l o r lu i , p e s t e a le a l to ra .

I o a n a era soţ ia u n u i fost p r i e t e n , d o c t o r u l Iacob Miha i l .

„ C r i m e l e s u n t şi e l e i e r t a t e c â n d le faci î n n u m e l e jus t i ţ i e i . D a r e l p e n t r u ce făcea t oa t e a s t e a ? "

î ş i a d u c e p e r f e c t de b ine a m i n t e cu câ t ă d u r e r e i -a s p u s E m á n u e l aces tea . P l â n g e a .

N o a p t e a s 'au cu lca t î m p r e u n ă . C â n d s'a d e ş t e p t a t , E m á n u e l p l e c a s e î n t r ' o a scens iune . A d e v ă r a t u l m o t i v e s t e că n u voia să as is te la ges tu l Ioane i c â n d l -a r fi v ă z u t a l ă tu r i , s u b acelaş a cope ­r ă m â n t .

J u m ă t a t e a d e zi câ t a s ta t s i ngu ră , n e î n d r ă s n i n d să iasă în p a r c , a a v u t to t t i m p u l să g â n d e a s c ă a s u p r a sc r i sor i i p e c a r e t r e b u i a să i-o t r i m i t ă n e î n t â r z i a t b ă r b a t u l u i . C â t e v a r â n d u r i sc r i se t r e ­m u r a t , o i scă l i t u r ă n e r v o a s ă , d u c e a u ves t ea f a t a lu lu i d e s n o d a m â n t a t â t p ă ­r in ţ i l o r câ t ş i o m u l u i a l ă t u r i d e c a r e p r i m i s e b i n e c u v â n t a r e a d u m n e z e i a s c ă .

— I-a sc r i s ! l-a î n t â m p i n a t pe E m á ­n u e l l a sosire , cu o voce spă r t igoasă , dogi tă .

— Ce a i scr is? Cui? — L u i Iacob . L - a m anun ţa t . . . L u n g , p l ină d e t ru f i e l-a p r i v i t d r e p t

în c r u c e a ochi lor . E x e c u t a s e ceeace o î n d e m n a s e el d e a t â t e s or i , a s u m â n -du-ş i r ă s p u n d e r e a ep i logulu i .

— D e c e - a i f ăcu t a s ta? Dece -a i f ăcu t a s ta? Ce f a p t ă odioasă!.. . a s c r â ş n i t E -m a n u e l d i n d in ţ i , p r i n p u p i l e t r e c â n -d u - i o luc i r e m e t a l i c ă , de p l a t i n ă .

— N u p o a t e fi odios n i m i c d in c e e a ­ce faci p e n t r u omu l iubi t . . . Or i câ t d e m â r ş a v , e în func ţ i e d e u n s e n t i m e n t inal t . . . E m a i b a r b a r să ucizi u n me lc , decâ t u n r ival . . . Ai o conso la re î n p r o ­p r i a conş t i in ţ ă . N u t e d ă r â m ă s u b l o ­v i t u r i l e l o r a p r e c i e r i l e celor ce se c r e d rnai cumin ţ i . . . _ — V o r b e ş t i p ros t i i , Ioana! Ioana ,

dă - ţ i s e a m a ce faci! I-a v o r b i t tă ios , ca u n vâ r f d e sabie .

I-a s ă r i t d e g â t şi l -a s ă r u t a t d e n e ­n u m ă r a t e o r i . Imobi l iza t , a f u n d a t î n c a t r a n u l d i s p r e ţ u l u i d e s ine , E m á n u e l n u a r e a c ţ i o n a t î n n i c i u n fel . A m u r ­m u r a t d o a r p r i n t r e buze , mo le ş i t d e c ă l d u r a p e ca re t r u p u l ei t â n ă r , p r o a s ­p ă t ca o r o d i e o i rad ia , b u i m ă c i t d e m o a r t e a a t â t de p r e m a t u r ă a p e r s o n a ­l i tă ţ i i l u i :

— S u n t m a i că lău decâ t t ine. . . T e r m i n a t s ezonu l c l ima te r i c , au p l e ­

ca t la B u c u r e ş t i . E m á n u e l ob ţ i nuse î n ­t r e t i m p c o n d u c e r e a s e c r e t a r i a t u l u i u n u i r e p u t a t avocat , a că ru i î n c r e d e r e îi era i m p e r i o s n e c e s a r ă p e n t r u v i i t o a r e a i u i c a r i e r ă . P r i n p r o t e c ţ i a aces tu i a v o ­cat , u n b ă t r â n e l f o a r t e sve l t ş i g l u m e ţ , Ioana s'a t r a n s f e r a t l a u n l i ceu d e b ă e ţ i d in Cap i t a l ă . E m á n u e l a re fuza t ch i a r din p r i m a zi să locuiască î m p r e u n ă , s u b p r e t e x t că şeful lu i i-a r e z e r v a t o m i c ă odaie în v i l a sa, p e n t r u a fi m a i a-p r o a p e u n u l d e a l tu l , p rocese l e n e c e ­s i t ând m u l t ă b ă t a i e d e cap . I o a n a a î n ­ţ e les şi s'a r e s e m n a t .

O lună , două , u n an s 'au î n t â l n i t l a f i ecare m a s ă , m ă r t u r i s i n d u - ş i cu voce t r e m u r â n d ă d r a g o s t e a , c r e d i n ţ a n e s t r ă ­m u t a t ă . P r e t u t i n d e n i a u fost v ă z u ţ i î m p r e u n ă . C u c e r i t o a r e p r i n m e r s şi t r ă s ă t u r a c o r p u l u i s c u l p t a t c a de m â n a u n u i î n d r ă g o s t i t a r t i s t , m e r e u n o u ă , s u r â z ă t o a r e , î n v e s e l i n d a t m o s ­fera p r i n s imp la ei p r e z e n ţ ă , I o a n a se s i m ţ e a to t m a i ap rop ia t ă , l e g a t ă i n ­des t ruc t i b i l d e E m á n u e l , d e s p r e a l c ă ­r u i t a l e n t î n c e p u s e să se şop tească la r e u n i u n i l e la ca re l u a p a r t e , p r e v ă z â n -d u - i - s e u n s t r ă l u c i t v i i tor . P r o f e s o a r a

d e filosofie I o a n a B ă l a n a s c u l t a t ă c u t ă t oa t e c â t e se d e b i t a u p e socotea la o m u ­lu i iub i t , şi s e s i m ţ e a fer ic i tă . F e m e i l o r le p l a c m ă g u l i r i l e a l t o r f eme i a d u s e b ă r b a ţ i l o r lor , p â n ă n u dev in ge loase .

I n p a t u l l u i E m á n u e l , se făcea m a i f rumoasă .

P r o c e s e to t m a i m u l t e îl r e ţ i n e a u o r e î n t r eg i , f ăcându-1 să u i t e d e m a s ă , de v i a ţ ă . S e h r ă n e a cu p r a f u l dosa re lo r î n v e c h i t e a s u p r a că ro ra s t a ap l eca t s tud i ind , c u o r ă b d a r e de m a r t i r . N u ­m e l e l u i c i r cu la a c u m d i n g u r ă î n g u r ă : p e să l i l e t r i b u n a l u l u i , pe s t r ăz i .

P r i m a a b s e n ţ ă d e l à î n t â l n i r e a t r e c u t n e o b s e r v a t ă . C â n d î n să i-a d a t te lefon, r ă s p u n s u l d e s i n t e r e s a t că a fost „ocu­p a t " şi-1 „p l ic t i sesc" p l i m b ă r i l e p r i n t r e o a m e n i i f ă ră căpă t â i d e p e B u l e v a r d , a asvâ r l i t - o î n t r ' u n sfoucium, î n t r ' o p a ­n ică d i s t r u g ă t o a r e . P e n t r u c e o ocolea? A î n c e r c a t o expl ica ţ i e . I s'a re fuza t . Car i e r a u mo t ive l e? S e s ă t u r a s e d e ea?

„Dece n ' a v e n i t as tăz i"? „S ' a decolo­r a t a t â t d e m u l t la su f l e t că nu - ş i m a i r e spec t ă n ic i s e m n ă t u r a ' ? „Dece a m i n ­ţ i t -o d in n o u ? "

î n t r e b ă r i l e aces tea o c h i n u i a u , o d u ­r eau , de - i v e n e a să m u ş t e . T o a t e efec­t e l e t r e b u e să a ibă o cauză . L u c r u r i l e se p e t r e c şi ele î n t r ' o a n u m i t ă o r d i n e , î n t r e b a t ă ce a t i t u d i n e a l u a t fa ţă de p u r t a r e a lui E m á n u e l , I oana n u p u t e a s p u n e ceva prec i s . î ş i con t ro l a d o a r fap te le , ş t i i nd că m a r e a , g r e a u a r ă s ­p u n d e r e m o r a l ă ce d e c u r g e a d i n g e s t u l ei , es te n u m a i şi n u m a i a lu i E m á n u e l . Cu t oa t e as tea nu-1 c o n d a m n a f a ţ ă d e n i m e n i .

î n c h i s e ochii , s t r â n s e p u t e r n i c , c ă u ­t â n d să se consoleze.

— E h ! î n c ă o l o v i t u r ă . B i n e că n 'a fost G a b r i e l a acasă. . .

C o l e g a de c a m e r ă , u n t e m p e r a m e n t u ş u r a t e c , o s f ă tu i s e î n n e n u m ă r a t e r â n ­d u r i să î n c e r c e o r u p t u r ă a l e g ă t u r i l o r cu a v o c a t u l I o r d ă n o i u . Ea n u v e d e a n i ­mic ser ios în p u r t a r e a lu i . L a a u z u l a-ces tor critici., I o a n a tăcea , m e s t e c â n d un r ă s p u n s p e c a r e n u î n d r ă s n e a să- l p r o n u n ţ e . II i u b e a pe E m á n u e l ş i or ice c u v â n t r ă u r o s t i t l a a d r e s a l u i o u s t u r a .

—Iar ţ i -a t r a s c l apa ! avea să - i s p u n ă când v a v e d e a - o s u p ă r a t ă , r e f u z â n d să m ă n â n c e .

S e r id ică , deschise poşe ta , luă bi le­t u l şi-1 făcu bucă ţe le . . .

I I

G a b r i e l a s 'a î n t o r s d i n s p r e z iuă f o a r t e vese lă , î n so ţ i t ă d e do i b ă e ţ i t o t a t â t d e g u r a l i v i ca şi ea. S ' au op r i t s u b f e r e a ­s t ră , g l u m i n d , f ă c â n d m a r e h a z . A v e a c o n v i n g e r e a că Ioana e acasă ş i de a-ceea n u i-a i n v i t a t la o cafea. U n u l d i n ei, S e r g i u B a r b e l i a n , ş t ia să gh icească a d m i r a b i l î n ceaşcă . P e u r m ă , c a f e a u a îi m a i d e s m e t i c e a căc i b ă u s e r ă p r e a m u l t .

I o a n a d o r m e a l in i ş t i tă , c u r e s p i r a ţ i a u şoa ră , r e g u l a t ă . D e a b e a r euş i se să a ţ i ­pească . O n o a p t e d e svâ rco l i r e î n t r e p e r n e l e p e c a r e l e s i m ţ i a t a r i ş i î n f i e r ­b â n t a t e ca n i ş t e c ă r ă m i z i p e c u p t o r ; l u n g i c e a s u r i d e d e p r i m a r e î n c a r e v i a ţ a n u m a i a v e a n ic io r a ţ i u n e şi or ice efor t se d o v e d e a t o t a t â t d e c a l p ca u n m e ­t a l a svâ r l i t ; î n t r e b ă r i cu aceeaş i n e j u s ­t i f ica tă l e g ă t u r ă c u m o b i l u l l a ca re se r e f e r e a u d in m o m e n t c e cons imţ i se să fie cioclul p r o p r i i l o r sale s p e r a n ţ e ; şi a spra , p ă t i m a ş a j u d e c a t ă , r e ch i z i t o r i u l n e m i l o s a l u ş u r ă t ă ţ i i cu c a r e r e s p i n ­sese o s i t u a ţ i u n e inv id i a t ă , p e n t r u a se svârH î n t r ' o a v e n t u r ă p e c a r e o î n ţ e l e ­sese c u t o t u l s u b a l tă f o r m ă .

Desibrăcată în p r i p ă , G a b r i e l a s'a b ă ­g a t s u b p l a p o m ă l â n g ă t r u p u l e i ca ld , m i r e s m a t , p l i n d e c h e m ă r i , ca l â n g ă al u n e i oc ro t i t oa re .

— Ioana , ce b i n e - a fost!... L - a m v ă ­z u t p e E m á n u e l . R i d i c a t e s ă - ţ i s p u n .

I o a n a a m a n i f e s t a t u n d i s p r e ţ văd i t , î n t o r e â n d u - s e cu f a ţ a l a p e r e t e . N u ­m e l e l u i E m á n u e l î i s u n a î n u r e c h i c a u n clopot la î n m o r m â n t a r e . A v e a t o ­t u ş i cur ioz i ta tea , b a n a l ă , fadă , să a f le c u c i n e a fost, c e - a făcu t , c â n d a p l e ­cat . . .

— Mi -a v o r b i t de t i ne , f r u m o s , p o ­căit. . .

— C u m ? N u m ' a u i t a t ? Mai t r ăe sc p e n t r u el?

— T e v e d e as tăz i la t r i b u n a l , la p r o ­ces.. .

S e l u m i n a s e de m u l t şi G a b r i e l a to t n u t e r m i n a s e d e poves t i t .

C u n o s c u s e u n a t a ş a t d e lega ţ i e , n e a m ţ , d e o f r u m u s e ţ e r ă p i t o a r e . N a ­t u r a g reş i se că n u - I f ăcuse femeie . To ţ i ochi i î l u r m ă r e a u c u s p a i m ă . A u d a n ­s a t m u l t î m p r e u n ă . E r a p r i e t e n c u E -m a n u e l . D i s c u t a u p r o b l e m e d e d r e p t . L a d e s p ă r ţ i r e , a t a ş a t u l p lecase s ingur , a m e ţ i t . E m á n u e l , r e t r a s l a o m a s ă d i n ­t r ' u n colţ al l oca lu lu i p ă r e a ne l in i ş t i t . C â n d a v e n i t şo fe ru l s ă - i s p u n ă că e g a t a , a s b u g h i t - o f ă r ă să -ş i i a l a r e v e ­d e r e .

— II a ş t e p t a p o a t e c i n e v a ? — N u . N i m e n i . A m eş i t î n p r a g d u p ă

e l să v ă d d a c ă p l e a c ă însoţ i t . T u ş t i i că

de CONST ENE nu-1 po t sufe r i . Nici nu - i po t c o n d a m n a p e n e d r e p t . N u m a i e l şi şo fe ru l , m ă r ­tu r i s i G a b r i e l a t r ă g â n d de p leoape l e c a r i d e v e n e a u d i n ce în ce m a i g re le .

„To t m a i p ă s t r e a z ă p u ţ i n ă se r ioz i ­t a t e ' , îş i z ise î n g â n d Ioana . Ş i d e o d a t ă , vu lcan ic , s i m ţ i î n e a v a l u l u n e i b u c u r i i fec iore ln ice . N u p u t e a să - l u i t e , să - l î n d e p ă r t e z e , v i e ţ i l e lor e r a u p r e a adânc î n t r e p ă t r u n s e , a r m o n i a ex i s t en ţ i i e i n u va fi n i c i o d a t ă p e r f e c t ă ş t i indu-1 c'o d u ş m ă n e ş t e , că o p r e ţ u i e ş t e în acelaş fel ca pe ce l e l a l t e f r ă m â n t a t e d i n ace ­laş a l u a t .

î m b r ă c ă r o c h i a v io le t r e g a l de m a r ­chize i , ca re - i s t a a t â t de b ine . î ş i p o ­t r i v i c e n t u r a d e aceeaş i cu loa re , î n g â ­n â n d u n c â n t e c .

Deş i p r e a d e d i m i n e a ţ ă , ieş i s u r â z ă ­toa re , n e r n a i p u t â n d r ă b d a fu rn i că tu r i l e d i n tă lp i . S o a r e l e se r id ica m a g n i f i c de s u b g e a n a zăr i i , a r u n c â n d p e asfa l tu l s t r o p i t d e c u n o a p t e , m a n t i e de l u m i n ă î m b i e t o a r e , l i n i ş t i t oa re . S e m ă n a aşa de m u l t cu o p r i m ă v a r ă p r e t i m p u r i e î n ­t r ' u n o raş p r o v i n c i a l , ca I o a n a se s imţ i cu zece an i m a i t â n ă r ă , sbu rda ln i că , c locot ind de v i a ţ ă , î n s e t a t ă d u p ă noul p e ca r e îl d o r i s e c u a t â t a p a s i u n e încă depe bănc i l e şcoa le i c â n d c i tea c u n e ­sa ţ c ă r ţ i l e ce- i c ă d e a u în m â n ă . I n a-ceas tă d i m i n e a ţ ă c a l m ă , îna l t ă , c u p u ­t e r n i c e r e z o n a n ţ e în su f l e tu l e i d e s a -măg i t , I o a n a îşi găs i u n n o u echi l ibru . U n a p e n t r u m o m e n t t o a t ă d r a m a pe c a r e o t r ă i s e e r i , şi se a v â n t ă t r â m b i ­ţ â n d o sa t i s fac ţ ie b ă n u i t o a r e , s p r e t r i -ouna l . C â n d a j u n s e ân fa ţa p a l a t u l u i şi s e u i t ă l a ceas , î ş i d e t s s e a m a că era ca r agh ios să a ş t e p t e c a u n ţ ă r a n , până v a d e s c h i d e p o r t a r u l . Lua o m a ş i n ă şi s p u s e şo fe ru lu i s 'o ducă în P a r c u l Ca-rol . I u b e a m u l t f lor i le . I nexorab i l e l e leg i c a r e - i c o n d u c e a u f i ru l v ie ţ i i , o a lă­t u r a s e d e f lor i . P r i e t e n i a cu t o t excesu l ei de a n g a j a m e n t e ; ves t ig i i l e u n e i sin­c e r i t ă ţ i copi lă reş t i , — se u i t ă p e n t r u u n b u c h e t d e c r i s a n t e m e . p e n t r u un m ă n u n c h i u de g lad io le .

D e ac i p â n ă l a E m á n u e l acasă făcea doa r p a t r u m i n u t e . Ocoli de c â t e v a or i u n ron t , şi i n v o l u n t a r îşi î n d r e p t ă paşi i s p r e v i la avoca tu lu i , u n d e m a i locuia incă E m á n u e l . î n f i r i p ă i m e d i a t u n p r e ­t ex t , şi s u n ă c u h o t ă r î r e . S e r v i t o a r e a îi desch ise n u m a i d e c â t — e r a a l t ă fată c a r e n ' o cunoş tea , — pof t ind -o să a ş ­t e p t e că „ D o m n u l " n u s'a scu la t . Fa ta , o ţ ă r ă n c u ţ ă s p ă l a t ă , d i s p ă r u ca o su­ve ică .

I o a n a b ă t u în uşă . N i c i u n r ă s p u n s . O l in i ş t e i n s i n u a n t ă . A p ă s ă t o a r e . I n t r ă . E -m a n u e l d o r m e a c u o m â n ă l a falcă. F r u n t e a î n a l t ă , bo l t i tă , g â n d i t o a r e . M u ­s t a ţ a n e a g r ă , co rb . îşi p u s e p o ş e t a pe nop t i e r ă . U n g l o n t e p o t r i v i t b ine în t â m p l ă , şi t o t ceeace e r a f a imă d e m a r e avoca t ; o m u l f rumos , c u m p ă n i t î n a t i ­t u d i n e a fa ţă d e c a m a r a z i şi s t r ă in i ; i u b i t u l p e n t r u c a r e su fe r i s e a t â t e a î n ­g e n u n c h e r i — se t r a n s f o r m a , p e n t r u o zi, î n e r o u de d r a m ă s e n t i m e n t a l ă c i t i tă p e n e r ă s u f l a t e d e î n d r ă g o s t i t e l e m i ­n o r e , p e n t r u c ă apo i u i t a r e a să - l îm­b r a c e ca p e o r i ce a n o n i m .

I i p r i n s e m â n a cu m â i n i l e . E m á n u e l se t r e z i ca l a a t i n g e r e a u n u i fir e lec­t r i c .

— T u aici? — T e p u t e a m î m p u ş c a f ă r ă să ştii.

D a r e ne t rebn ic ! . . . r â n j i I o a n a t r a n s ­f o r m a t ă în f iară , î n t r ' o c l ip i tă .

— Ce cauţ i? Cine t e - a adus? î n t r e b ă el gâ fâ ind , î n c u r c a t .

— Să d i s c u t ă m de p roces , se l inişti I o a n a c a p r i n m i n u n e . S u n t a n u m i t e l u c r u r i p e c a r e n u t r e b u e să le des -b a ţ i as tăz i î n fa ţa j u s t i i ţ e i . C r e d că t oa t ă a facerea v a l u a o î n t o r s ă t u r ă sen­za ţ iona lă .

— T e - a i r ă s g â n d i t ? V r e i să r enun ţ i ? — N u . R e n u n ţ l a a p ă r a r e a ta . V a fi

imposib i l să a p a r i l a b a r ă să m ă aper i , de fa ţă f i ind şi I a c o b . î m i d a u per fec t de b i n e s e a m a . P r o c e s u l v a fi p i e rdu t . S c r i so a r ea p e c a r e a m p r i m i t - o er i e e locven tă . Iacob p r o p u n e să n e împă­căm. S p e r ă că m ' a m lecu i t de - a mai a scu l t a poveşt i . . .

— Ş i t u ? — Eu?!. . . N u ş t iu ce -aş face. O voce

l ă u n t r i c ă m ă î n d e a m n ă să- l ascul t , să m ă în to rc acasă . E g r e u , d a r p o a t e va fi m a i b ine d e c â t aşa . A m su fe r i t des­tu l . N u m a i a r e n i c i u n ros t încăpă ţâ ­n a r e a m e a . P r i c e p i ?

— Bine , dar . . . — î n ţ e l e g ce v r e i să spui . Ve i avea

şi t u d r e p t a t e . N u e însă cavaleresc. S ă n ă r u e ş t i o căsă tor ie , să î n d u ş m ă -neş t i doi o a m e n i car i , p robab i l , şi-ar fi d u s u n t r a i l in iş t i t , p e n t r u c a să dai c u p i c i o r u l femei i c a r e t e - a liberat.. . N u t e - a i g â n d i t la s i t ua ţ i a m e a , socie­t a t e a î n c a r e a m t r ă i t a m â n d o i n u te i n t e r e s e a z ă ce s p u n e ; r ă b d a r e a care m ' a îndob i toc i t n u t e mişcă. . . E na tu ­ral . . . D u p ă c e ai a v u t totul . . .

(Urmare în numarnl viitor).

•пѵп^чмтк * 1 1 T * BTiTitfTTTT т т і т т і г т і т і в т т т II ТЭТТІЧТТТЗТПСЗГГіТ С*ТТ> ТЗТЭТТГѴТ A МТТ OQ T o m <n/ta+a1ä **i пптУІАГаі» M T t f n r m ЯПГЛЪяТІІ ГІ1Г. в-ІѲ P. T. T. Nr. 24464-938.