fotbal - universitatea spiru haret · ‐ unitatea de invăţare 5 - aria practicării jocului de...

68
Lector univ. dr. Dan Păun FOTBAL Curs în tehnologie IFR

Upload: others

Post on 31-Aug-2019

47 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Lector univ. dr. Dan Păun

FOTBAL Curs în tehnologie IFR

Page 2: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012 http://www.edituraromaniademaine.ro/

Editură recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

din Învăţământul Superior (COD 171)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Fotbal/Curs în tehnologie IFR autori: Dan Păun - Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2011

ISBN 978-973-163-890-4

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Page 3: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

DAN PĂUN

FOTBAL – Curs în tehnologie IFR –

Realizator curs în tehnologie IFR Lector univ. dr. DAN PĂUN

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2012

Page 4: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -
Page 5: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Cuprins

5

INTRODUCERE 7Unitatea de învăţare 1

JOCUL DE FOTBAL - TEORIE ŞI METODICĂ 1.1. Introducere 91.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 101.3. Conţinutul unităţii de învăţare 10

1.3.1. Sfera practicării fotbalului 101.3.2. Obiectul disciplinei fotbal 12

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare 12

Unitatea de învăţare 2 JOCUL DE FOTBAL - ISTORIC ŞI EVOLUŢIE

2.1. Introducere 142.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de invăţare 142.3. Conţinutul unităţii de invăţare 15

2.3.1. Fotbalul până la sfârşitul secolului al XIX-lea 152.3.2. Fotbalul de la începutul secolului al XX-lea 152.3.3. Evoluţia fotbalului în România 16

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare 18

Unitatea de învăţare 3 REGULAMENTUL JOCULUI DE FOTBAL-

ISTORIC ŞI EVOLUŢIE 3.1. Introducere 213.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 213.3. Conţinutul unităţii de învăţare 22

3.3.1. Istoricul şi evoluţia regulamentului de joc 223.3.2. Apariţia arbitrajului 23

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare 24

Unitatea de învăţare 4 JOCUL DE FOTBAL - DESCRIERE ŞI CARACTERISTICI

4.1. Introducere 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Descrierea jocului de fotbal 4.3.2. Noutăţi şi tendinţe în jocul de fotbal 4.3.3. Caracteristicile jocului de fotbal

4.4. Îndrumar de verificare/autoevaluare

Unitatea de învăţare 5 ARIA PRACTICĂRII JOCULUI DE FOTBAL. VALENŢELE FORMATIVE

ALE JOCULUI

5.1. Introducere 335.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 335.3. Conţinutul unităţii de învăţare 34

Page 6: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

6

5.3.1. Aria practicării jocului de fotbal 345.3.2. Valenţele formative ale jocului de fotbal 37

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare 38

Unitatea de învăţare 6 TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL

6.1. Introducere 416.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 416.3. Conţinutul unităţii de învăţare 42

6.3.1. Elementele tehnice cu mingea 426.3.2. Elementele tehnice fără minge 436.3.3. Elementele tehnice specifice jocului portarului 44

6.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare 50

Unitatea de învăţare 7 TACTICA JOCULUI. DEFINIŢIE, SISTEMATIZARE

7.1. Introducere 537.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 537.3. Conţinutul unităţii de învăţare 54

7.3.1. Tactica. Definiţie, principii, forme de atac şi apărare 547.3.2. Sistematizarea tacticii 567.3.3. Sistematizarea mijloacelor tehnico-tactice 62

7.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare 63 Răspunsuri la testele de verificare/autoverificare 67

Page 7: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

7

INTRODUCERE

Fotbalul, fenomen de suprastructură internaţională, constituie un domeniu sportiv cu rang de

ştiinţă. În învăţământul superior de Educaţie Fizică şi Sport, fotbalul este o disciplină fundamentală, cuprinsă în planul de învăţământ, deoarece reprezintă o activitate socială, un instrument prin care societatea determină orientarea ce trebuie să corespundă cerinţelor formulate pentru întregul proces al educaţiei, sportul reprezintă o arie curriculară distinctă, prevăzută cu ore în trunchiul comun şi în curriculum, la decizia şcolii. Alături de celelalte mijloace, fotbalul contribuie la realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportive şcolare.

Obiectivele cursului Ca disciplină în planul de învăţământ, fotbalul urmăreşte însuşirea deprinderilor şi priceperilor

specifice elementelor tehnice şi a acţiunilor tehnico-tactice fundamentale de atac şi apărare prevăzute în programă, de către toţi studenţii Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor metodice specifice predării jocului de fotbal la nivelul programei şcolare.

Disciplina Fotbal asigură asimilarea corectă a terminologiei specifice jocului de fotbal, formarea capacităţii de a explica şi corecta procedeele tehnice şi acţiunile tehnico-tactice fundamentale de atac şi apărare prevăzute în programă.

Competenţe conferite După ce va parcurge acest curs, studenţii vor deţine competenţe de ordin teoretic în ceea ce

priveşte: - istoria fotbalului internaţional şi naţional; - explicaţia şi descrierea tehnicii şi tacticii jocului de fotbal; - prevederile regulamentului competiţiilor fotbalistice.

Resurse şi mijloace de lucru Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material

publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desfăşura prin dialog la distanţă, pe Internet, răspunsuri online la întrebările studenţilor în timpul e-consultatiilor.

Structura cursului Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare: ‐  Unitatea de invăţare 1- Jocul de fotbal – teorie şi metodică(2 ore) ‐  Unitatea de invăţare 2 - Jocul de fotbal – istoric şi evoluţie(2 ore) ‐  Unitatea de invăţare 3 - Regulamentul jocului de fotbal – istoric şi evoluţie(2 ore) ‐  Unitatea de invăţare 4 - Jocul de fotbal – descriere şi caracteristici(2 ore) ‐  Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐  Unitatea de invăţare 6 - Tehnica jocului de fotbal(2 ore) ‐  Unitatea de invăţare 7 - Tactica jocului de fotbal. Definiţie; Sistematizare.(2ore) Teme de control (TC) - Analizaţi un joc de fotbal şi înregistraţi câte elemente tehnice sunt utilizate la nivel de juniori! - Prezentaţi un procedeu tehnic (la alegere) din cadrul elementelor tehnice de menţinere a mingii

in posesie (descriere, utilitate tactică, greşeli frecvente, indicaţii metodice, 10 exerciţii pentru iniţiere)!

Page 8: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

8

- Prezentaţi un procedeu tehnic (la alegere) din cadrul elementelor tehnice de transmitere a mingii(descriere, utilitate tactică, greşeli frecvente, indicaţii metodice, 10 exerciţii pentru iniţiere)!

- Prezentaţi o istorie succintă a unui club de fotbal ! Bibliografie obligatorie - Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare. Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, (2002). - Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază, vol. I, II, III, A.N.E.F.S., Bucureşti, (1991). - Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică, Editura Bren, Bucureşti, (2011) Metoda de evaluare Examenul final se susţine sub formă orală, ţinându-se cont de activitatea studentului la lecţiile

practice. Evaluarea practică se efectuează asupra execuţiei tehnice a unor elemente şi procedee din jocul de fotbal. Nota finală este compusă, procentual, din evaluarea practică şi metodică pe parcurs, conform prevederilor programei analitice şi calendarului disciplinei Fotbal.

Page 9: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Unitatea de învăţare 1 JOCUL DE FOTBAL - TEORIE ŞI METODICĂ

Cuprins 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Sfera practicării fotbalului 1.3.2. Obiectul disciplinei fotbal

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

1.1. Introducere

Fotbalul este o activitate practică ce include cele mai

naturale elemente şi procedee tehnice, realizate într-un mod simplu şi eficient, prin dispunerea jucătorilor într-un mod cât mai raţional. Pe parcursul acestei unităţi de învăţare, sunt prezentate sfera practicării şi obiectul disciplinei fotbal.

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare: - prezentarea obiectului teoriei; - descrierea metodicii jocului de fotbal. Competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţi de învăţare, studenţii: – se vor familiariza cu un vocabular ştiinţific modern

necesar desfăşurării unei activităţi specifice jocului de fotbal; – vor dobândi abilităţi practice de a utiliza elementele şi

procedeele tehnice necesare activităţii fotbalistice.; – vor dobândi abilităţi de comunicare, conducere,

planificare, control şi evaluare; – vor căpăta abilităţi de adaptare a activităţii fotbalistice

în funcţie de particularităţile de organizare a colectivului.

9

Page 10: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Timpul alocat unităţii: 2 ore.

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Sfera practicării fotbalului

În această primă parte, partea introductivă, este prezentat

rolul şi importanţa fotbalului. Fotbalul, ocupă un loc privilegiat, fiind considerat de mulţi ca fiind cel mai îndrăgit sport, dealtfel primind şi denumirea neoficiala de “Regele sporturilor”.

Fotbalul este inundat de o pleiadă de jucători care au făcut istorie, adevăraţi idoli, personalităţi, care prin talentul lor ne-au incitat să admiram şi să respectam diversitatea formelor de manifestare a potenţialului creativ pe care-l poarta natura omenească.

Teoria şi metodica fotbalului se ocupă de acest „fenomen”, care este jocul cu mingea din mai multe puncte de vedere:

- ca disciplină sportivă - ca mijloc al educaţiei fizice - ca disciplină ştiinţifică - ca sport complementar - ca mijloc asociat al kinetoterapiei - ca mijloc politic Fotbalul ca disciplină sportivă Actualmente, numărul total de practicanţii al acestui

sport, se cifrează la aproximativ 250 de milioane de practicanţi în toată lumea şi este în continuă creştere.

Fotbalul reprezintă unul din puţinele sporturi, care a devenit nu numai un fenomen social, ci chiar o adevărată industrie. FIFA acordă anual pentru dezvoltarea fotbalului 550 milioane de franci elveţieni (case ale fotbalului, terenuri sintetice, programe de dezvoltare, etc). Pe lângă aceasta, numeroşii sponsori care se alătură acestei „industrii” fac ca bugetul FIFA şi Federaţiile Continentale să depăşească 1 miliard de dolari anual. Dezvoltarea fotbalului a adus în jurul echipelor de fotbal numeroşi specialişti, teoreticieni, nutriţionişti, psihologi, etc.

Dezvoltarea fotbalului în România a avut o evoluţie modestă exceptând ultimii 20 de ani, care au adus rezultate deosebite.

10

Page 11: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

11

Dacă în perioada interbelică existau cluburi de fotbal ca: Venus Bucureşti, Juventus Bucureşti, Chinezul Timişoara, Ripensia Timişoara, Universitatea Cluj, Rapid Bucureşti, dupa cel de-al doilea război mondial apar cluburi care vor aduce faimă fotbalului românesc: CCA (Steaua Bucureşti), Dinamo Bucureşti, Petrolul Ploieşti, Steagul Roşu Braşov (F.C.Braşov), Universitatea Craiova, ITA Arad (UTA Arad), F.C. Argeş Piteşti, Politehnica Timişoara, Dinamo Bacău (F.C. Bacău), Politehnica Iaşi.

Aceste echipe vor aduce rezultate foarte bune în contul fotbalului românesc; rezultate excepţionale au realizat echipe ca: Steaua Bucureşti – C.C.E.- 1986, finalistă-1989, Cupa Intercontinentală- finalistă 1986, Super Cupa Europei- 1987, Dinamo Bucureşti – semifinalistă C.C.E.- 1984, Cupa Cupelor – 1990, Universitatea Craiova semifinalistă Cupa UEFA- 1983.

Fotbalul ca mijloc al educaţiei fizice Fiind practicat la nivelul tuturor formelor de învăţământ,

fotbalul produce anumite valenţe formativ instructiv-educative, cu rezultate benefice asupra planurilor: psihic, somatic, funcţional, etc.

Fotbalul ca disciplină ştiinţifică Fotbalul având caracteristicile unei discipline ştiinţifice, şi

anume: obiect propriu de cercetare, metode de cercetare, domeniu propriu de cercetare, etc; cu o teorie şi metodică proprie, subsidiară teoriei şi metodicii educaţiei fizice, face obiectul cercetării domeniului de către echipe interdisciplinare.

Fotbalul ca sport complementar Majoritatea antrenorilor de la alte discipline folosesc

fotbalul ca mijloc de încălzire, de relaxare, de pregătire fizică, etc. Majoritatea antrenorilor îl folosesc nu numai datorită regulilor simple şi a materialelor de echipare foarte uşor de obţinut ci şi datorită faptului că fotbalul cuprinde toate sferele de natură motrică, emoţional-psihică, morală, etc.

Fotbalul ca mijloc asociat al kinetoterapiei Jocul de fotbal poate fi folosit foarte eficient şi în

prevenirea şi corectarea anumitor deficienţe posturale sau de recuperare fizică. Prin mişcările de care se foloseşte jocul de fotbal, acestea pot foarte bine să prevină şi să corecteze anumite deficienţe fizice. Dar cel mai important este efectul pe care-l poate avea individul din punct de vedere psihic.

Prin multiplele sale velenţe educative, corective şi formative, fotbalul intră în categoria sporturilor asociate kinetoterapiei.

Fotbalul ca mijloc politic Datorită popularităţii sale, fotbalul a devenit un mijloc

eficient în rezolvarea anumitor dispute, conflicte, etc. Majoritatea politicienilor se folosesc de celebritatea sportivă în vederea obţinerii anumitor decizii favorabile, sensibilizând partenerii de discuţii.

Page 12: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

În acest sens, vedete ca Beckam, Ronaldo, Ballack, Raul, Ronaldiniho, etc sunt sportivi implicaţi în diferite proiecte umanitare sau politice, vezi UNICEF, ONU, GREENPEACE, Combaterea sărăciei, etc

1.3.2. Obiectul disciplinei fotbal

- studiază conţinutul jocului de fotbal sub aspect tehnic,

tactic fizic, teoretic şi psihologic - generalizează în mod teoretic practica înaintată. - istoricul şi evoluţia jocului - preluarea anumitor metode, mijloace, principii de la

alte discipline - caracterul interdisciplinar - studiază metodica, structura şi conţinutul antrena-

mentului de fotbal - regulamentul de joc - stabilirea principiilor, metodelor, mijloacelor

referitoare la fotbal, ca mijloc al educaţiei fizice şi ca sport de performanţă.

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 1

- fotbalul este: disciplină sportivă; mijloc al educaţiei fizice; disciplină ştiinţifică; sport

complementar; mijloc asociat al kinetoterapiei; mijloc politic. - Obiectul disciplinei fotbal: conţinutul jocului de fotbal sub aspect tehnic, tactic fizic, teoretic şi

psihologic; istoricul şi evoluţia jocului; studiază metodica, structura şi conţinutul antrenamentului de fotbal; regulamentul de joc.

Concepte şi termeni de reţinut: fotbal, teorie. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. De ce fotbalul este considerat o disciplina sportivă? 2. Fotbalul are un caracter ştiinţific? 3. Care este principalul efect al practicării fotbalului de către cei din sfera kinetoterapiei? 4. De ce fotbalul este considerat un sport complementar? 5. Care principalul obiect de studiu al disciplinei fotbal?

12

Page 13: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

13

Teste de evaluare/autoevaluare ♦ Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi că propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi

că propoziţia este falsă). Fotbalul este o disciplină ştiinţifică ♦ Alegeţi varianta corectă! 2. Fotbalul este considerat: a) mijloc complementar altor sporturilor b) mijloc asociat kinetoterapiei c) ambele

3. Fotbalul are: a) caracter interdisciplinar b) caracter multidisciplinar c) ambele

Bibliografie

Cernăianu Constantin, Teoria şi practica jocului si antrenamentului modern, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (1997).

Cojocaru Viorel, Jocul de fotbal. Elemente de strategie şi tactica. Editura Topaz Bucureşti, (1995). Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază vol. I, II, III, A.N.E.F.S. Bucureşti, (1991). Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică. Editura Bren, Bucureşti, (2011) Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal – probleme de antrenament şi joc, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, (2001).

Page 14: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Unitatea de învăţare 2 JOCUL DE FOTBAL - ISTORIC ŞI EVOLUŢIE

Cuprins: 2.1. Introducere 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

2.3.1. Fotbalul până la sfârşitul secolului al XIX-lea 2.3.2. Fotbalul de la începutul secolului al XX-lea 2.3.3. Evoluţia fotbalului în România

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

2.1. Introducere Fotbalul prin diferitele sale forme de manifestare a

captat dea-lungul secolelor milioane şi milioane de oameni. Cursul încearcă să prezinte evoluţia acestui sport, din antichitate şi până in zilele noastre, accentuând ultimele 2 secole, atât la nivel internaţional cât şi naţional.

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare: - să cunoască istoricul şi evoluţia jocului de fotbal - să descrie evoluţia jocului de fotbal din România Competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţi de învăţare, studenţii: - vor avea competenţe legate de istoricul jocului de

fotbal naţional şi internaţional; - vor putea avea cunoştinţe legate de istoricul unor

competiţii fotbalistice, echipe şi jucători de notorietate internaţională.

14

Page 15: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Timpul alocat unităţii de învăţare: 2 ore

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare: 2.3.1. Fotbalul până la sfârşitul secolului al XIX-lea Fotbalul, acest jocul cu mingea, are un trecut destul de

îndepărtat, evoluţia lui se pare că începe tocmai din China. În diferite regiuni ale lumii şi în anumite perioade, jocul cu mingea a fascinat milioane şi milioane de oameni.

Denumirile sub care era cunoscut fotbalul sunt diverse: Grecia şi Roma antică – Aporaxis sau Episkiros respectiv Harpastum; Franţa şi Italia medievală – La Soule respectiv Gioco del calcio . Semnale ale practicării unor forme de joc cu mingea s-au descoperit şi în Egipt, Japonia, Mexic, America de Sud.

Anglia îşi acordă dreptul de a fi „inventatoarea” jocului de fotbal de astăzi, deoarece, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la colegiile din Eton, Rugby şi Harow se pun bazele fotbalului modern cu primele reguli de joc.

În anul 1857, Thomas Hughes; absolvent al Colegiilor din Rugby şi Oxford publică o carte cu regulile jocului fotbal – rugby, iar 6ani mai târziu, în anul 1863 fotbalul se desprinde de rugby pentru totdeauna.

Primul joc de fotbal, în Cupa Angliei, se dispută în anul 1866, unde pentru prima oară se stabileşte numărul jucătorilor dintr-o echipă – 11, terenul 120/80 yarzi, durata 90 minute, echipamentul de culoare diferită.

Cea mai veche federaţie naţională, cea a Angliei -1863, după care Olanda -1889, Argentina – 1893, Italia 1898; Germania – 1901; Brazilia – 1914, Franţa – 1908, România – 1930.

2.3.2. Fotbalul la începutul secolului al XX-lea Odată cu dezvoltarea fotbalului pe plan mondial a apărut

necesară crearea unui organism puternic şi bine organizat, care să dirijeze şi să apere interesele acestui joc.

Această idee a fost materializată la 21 mai 1904 la Paris, când are loc întâlnirea dintre Federaţiile Naţionale din Belgia, Franţa, Olanda, Suedia şi Spania, hotărând să se înfiinţeze Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie(FIFA), iar primul preşedinte ales a fost francezul Robert Guerin.

15

Page 16: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

16

Astăzi preşedintele în exerciţiu al FIFA este Joseph Blatter. Prima ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal a avut

loc în Uruguay în anul 1930, unde echipa ţării gazdă a câştigat primul titlu mondial. Au urmat: Italia 1934 –Italia; Italia 1938 – Franţa; Uruguay 1950- Brazilia; 1954 Germania – Elveţia; 1958 Brazilia – Suedia; 1962 Brazilia – Chile; 1966 Anglia – Anglia; 1970 Brazilia – Mexic; 1974 Germania - Germania; 1978 Argentina – Argentina; 1982 Italia – Spania; 1986 Argentina – Mexic; 1990 Germania – Italia; 1994 Brazilia – SUA; 1998 Franţa – Franţa; 2002 Brazilia - Korea şi Japonia; 2006 Italia – Germania;

În momentul de faţă la Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie sunt afiliate 204 federaţii naţionale cu un număr de 250 de milioane de jucători.

Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie este alcătuită din şase confederaţii continentale, şi anume:

- UEFA (Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie) - CAF (Confederaţia Africană de Fotbal) - AFC ( Confederaţia Asiatică de Fotbal) - CONMEBOL ( Confederaţia Sud-Americană de

Fotbal) - CONCACAF ( Confederaţia Nord-Americană şi zonei

Caraibelor de Fotbal) - OFC ( Confederaţia de Fotbal a Oceaniei) Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie cuprinde

federaţiile de fotbal din toate ţările europene. Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie a luat fiinţă la 2 martie 1954 şi are sediul la Geneva. Începând cu anul 1960 se desfăşoară din patru în patru ani Campionatul European de Fotbal. Prima ediţie a Campionatelor Europene a avut loc în Spania unde echipa URSS-ului a învins cu 2-1 echipa Yugoslaviei.

Preşedintele în exerciţiu al Uniunii Europeane de Fotbal Asociaţie, este francezul Michel Platini.

2.3.3. Evoluţia fotbalului în România

Federaţia Română de Fotbal a luat fiinţă la 16 februarie

1930, iar din anul 1931 este afiliată la FIFA, şi reprezintă structura fotbalistică supremă din România.

Federaţia Română de Fotbal a fost constituită şi funcţionează în conformitate cu Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000, fiind avizată de Ministerul Tineretului şi Sportului.

Statutele şi regulamentele FIFA şi UEFA sunt obligatorii pentru F.R.F. şi membrii afiliaţi la F.R.F.

Liga Profesionistă de Fotbal este persoană juridică de drept privat, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial.

Liga Profesionistă de Fotbal este subordonată Federaţiei Române de Fotbal şi îşi desfăşoară activitatea şi în baza statutelor şi regulamentelor proprii. Liga Profesionistă de Fotbal, controlează şi exercită puterea disciplinară asupra membrilor în limitele stabilite de Legea nr. 69/2000 şi de F.R.F. şi în conformitate cu statutele şi regulamentele proprii.

Page 17: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

17

Fotbalul s-a răspândit în toată lumea datorită marii accesibilităţi şi a regulilor relativ uşoare care se adresau tuturor categoriilor de vârstă, ajungând în zilele noastre să fie practicate cu succes chiar şi de către femei.

În România, fotbalul a avut o evoluţie începând cu primii ani ai secolului XX, care a fost adus de studenţii care studiau la Paris, Londra, Berlin, Viena, Budapesta. În acea perioadă, Ardealul a cunoscut o creştere considerabilă a fotbalului concretizat prin înfiinţarea mai multor echipe. După primul război, dar mai ales după cel de-al doilea, fotbalul a cunoscut un progres fără precedent, fapt care a dus la creşterea numărului de jucători legitimaţi şi la creşterea numărului de echipe care au format un sistem competiţional eşalonate pe pe cinci divizii. Răspândirea fotbalului a fost atât de vastă încât acesta a fost introdus şi în programele de educaţie fizică şi sportivă din şcoli.

În România zilelor noastre educaţia fizică şi sportul înglobează totalitatea formelor de activitate care, în decursul timpului, au apărut, s-au dezvoltat şi perfecţionat ca elemente constitutive ale sistemului naţional de educaţie fizică şi sport.

În ceea ce priveşte datele legate de istoria fotbalului documentele legate de această disciplină ne dezvăluie următoarele repere:

- 1902 - se înfiinţează Clubul Atletic Timişoara - 1904 – la 21 mai se înfiinţează FIFA, cu sediul la

Zurich în Elveţia. - 1906 – Clubul Academic Cluj - 1907 – Clubul Olimpia Bucureşti - 1909 – Clubul Colentina Bucureşti - 1910 – Clubul Chinezul Timişoara - 1910 – Olimpia Bucureşti câştigă primul campionat al

României la care au participat trei echipe - 1930 – la 16 februarie ia fiinţă Federaţia Română de

Fotbal care este afiliată la FIFA în anul 1931. - 1930 – se desfăşoară prima ediţie a Campionatului

Mondial de Fotbal (Cupa Jules Rimet) în Uruguay, ediţie câştigată de echipa Uruguayului cu 4-2 în faţa Argentinei.

- 1933 – se desfăşoară prima ediţie a Cupei României care a fost câştigată de Ripensia Bucureşti.

- 1954 – la 2 martie ia fiinţă UEFA, care are sediul în Elveţia la Geneva.

- 1960 – prima ediţie a Campionatului European de Fotbal, care s-a desfăşurat în Spania, ediţie câştigată de U.R.S.S. care a învins în finală cu 2-1 echipa Yugoslaviei.

Dacă în perioada interbelică existau cluburi de fotbal ca: Venus Bucureşti, Juventus Bucureşti, Chinezul Timişoara, Ripensia Timişoara, Universitatea Cluj, Rapid Bucureşti, dupa cel de-al doilea război mondial apar cluburi care vor aduce faimă fotbalului românesc: CCA( Steaua Bucureşti), Dinamo Bucureşti, Petrolul Ploieşti, Steagul Roşu Braşov (F.C.Braşov), Universitatea Craiova, ITA Arad (UTA Arad), F.C. Argeş Piteşti, Politehnica Timişoara, Dinamo Bacău

( F.C. Bacău), Politehnica Iaşi.

Page 18: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Aceste echipe vor aduce rezultate foarte bune în contul fotbalului românesc; rezultate excepţionale au realizat echipe ca: Steaua Bucureşti – C.C.E.- 1986, finalistă-1989,Cupa Intercontinentală- finalistă 1986, Super Cupa Europei- 1987, Dinamo Bucureşti – semifinalistă C.C.E.- 1984, Cupa Cupelor – 1990, Universitatea Craiova semifinalistă Cupa UEFA- 1983.

La nivelul echipe naţionale România a participat la 7 turnee finale ale C.M.( Uruguay-1930, Italia- 1934, Franţa- 1938, Mexic- 1970, Italia- 1990, U.S.A.- 1994, Franţa- 1998) şi 3 turnee finale ale C.E.( Franţa- 1984, Anglia-1996, Belgia şi Olanda-2000).

Cam acestea ar fi cele mai importante realizări ale fotbalului românesc, chiar dacă aceste performanţe au fost realizate în ultimele două decenii.

În momentul de faţă fotbalul românesc trece printr-o perioadă mai slabă în ceea ce priveşte rezultatele, doar evoluţiile echipelor Steaua Bucureşti, Dinamo Bucureşti şi Rapid Bucureşti, care s-au calificat în grupele Cupei UEFA, au mai redus din amărăciunea atâtor rezultate slabe.

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 2 - Jocul cu mingea a fost practicat incă din antichitate sub diferite forme şi denumiri:

Episkiros(Grecia), Harpastum( Roma), Calcio(Italia), La soule(Franţa), Football(Anglia). - Anglia este considerată inventatoarea fotbalului modern; - Prima competiţie fotbalistică a fost Cupa Angliei-1866. - FIFA a luat fiinţă in anul 1904 cu sediul la Zurich. - UEFA a luat fiinţă in anul 1954 cu sediul la Geneva. - Prima ediţie a unui Campionat Naţional a avut loc in anul 1909, când au participat 3 echipe. - FRF a luat fiinţă in anul 1930, cu sediul la Bucureşti. - Prima ediţie de Campionat Mondial – 1930 – Uruguay, iar prima ediţie de Campionat European

1960 – Spania. Concepte şi termeni de reţinut: istoria jocului de fotbal, campionatul mondial de fotbal Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care este cea mai veche competiţie fotbalistică din lume? 1. Care este cea mai veche federaţie de fotbal din lume? 2. Cine au fost cei care au jucat prima oară fotbal în România? 3. Care echipă românească a ajuns pentru prima oară in semifinalele unei competiţii europene de

fotbal intercluburi? 4. În ce an a câştigat o echipă românească de fotbal primul trofeu european la nivelul echipelor de

club? Care? Unde?

18

Page 19: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

19

Teste de evalauare/autoevaluare ♦ Alegeţi varianta corectă! 1. În ce an a părut primul regulament de fotbal? Cine l-a realizat? a) 1863. Thomas Hughes b) 1866. Thomas Edison c) 1888. Mark Spencer

2. În ce an au luat fiinţă FIFA şi UEFA? a) 1909 şi 1960; b) 1904 şi 1954; c) 1896 şi 1960;

3. În ce an au avut loc primele ediţii ale Campionatelor Mondiale şi Europene de fotbal ? a) 1920 şi 1936; b) 1930 şi 1960; c) 1924 şi 1954; Completaţi spaţiile punctate din textul de mai jos! 4. Prima câştigătoare a Campionatului României a fost.................in anul.................?

Page 20: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

20

Bibliografie

Cernăianu Constantin, Teoria şi practica jocului si antrenamentului modern, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (1997).

Cojocaru Viorel, Jocul de fotbal. Elemente de strategie şi tactica. Editura Topaz Bucureşti, (1995). Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază vol. I, II, III, A.N.E.F.S. Bucureşti, (1991). Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică. Editura Bren, Bucureşti, (2011) Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal – probleme de antrenament şi joc, Editura Fundaţiei

Romania de Mâine, Bucureşti, (2001). Larousse, Enciclopedia fotbalului, Editura RAO, Bucureşti,(2002).

Page 21: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

21

������������� ���� REGULAMENTUL JOCULUI DE FOTBAL -

���������������� �� Cuprins 3.1 Introducere ����������� ��������� ����� �������� �� �������� ����� ����� �������� ��

�������������� ������ � ������ ����� ������� 3.3.2. ����� ������������ ��

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

3.1. Introducere

��������������� ���������� ���� � ����� �!���� � ���

������� ��� ���� ���� � ��� �� ������ �� � ������� �� � ����� �������� ��� ��� ����� �������� ����� � ���� ������� � � �� �""� �������������� ����� � ������ ����� ������� ��#� ����"� ��������� ��������� ���� ����� ������� �� �� ��������� ���� ������� � �� ���� ����� � ��� �� ������� �� ��� �����deosebit din partea ambelor echipe. Primii arb���������!������������ !���� �� �� "�� ��� ��� ����� ��� �� � ���������� ��� �� � ���!���� ���� � � ������ �� International Board este comitetul care ��� �"�" � ����� ���� � ���� �� ��� ����� � �� �� � �������������������� �"�� ������ ����

3.2.������������������������ �������� ������� ��� �������������� �� ���� ���� - ��"������������� �������� � ������ ����� ������� - precizarea unor date, evenimente importante din istoria

arbitrajului �������� ������ �� ���� ���� La �!#����� ���������� ������� �������� ��$ - �������#��������� ���������������������

����������!���� �������������������������� ����� �������%

Page 22: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

22

- vor putea identifica anumite abateri de la legile jocului de fotbal, interpretând corect regulamentul de joc.

������������������ �� �2 ore

3.3.���� ����������� ������� ���

3.3.1.��!���������������� �����"��������������#�� Jocul de fotbal s-�� ����� ���� �� !��� � ���� � �� � �� � ����

����&���� ���������� �������� ������ �������� ��������������� �1860, în Anglia.

Înaintea acestei date, fotbalul se juca foarte dur, de multe ori confundându-�� �� ����'� �� (�� � ��� ��� �� !����������� �� � � ��� � &��� ����� ���� ������� ��� ����� ������ � � �� !� �� �� �� � �� ���� � ����" ���� de comportarea ������� ���&������������������������ ���� �!������������� �&��� ������ �� � ! � � ���� � �� �� ������ )�� ������������"��� �� ������������������������ � ��������� ���� ����������� ���� �� �&�� ��������-��&�� ��-a re��� �������� ��� �ce echipele evoluau din ce în ce pe un regulament, jocul lor se baza pe fair-play.

�#������ ���������� �������������� ��������$ - ��� �� ��� ���� �������!����&�� ���� ������ - s-a delimitat forma terenului de joc – dreptunghi,

����������������� �*-��+�'��"����� - 80 yarzi - ��������� � ������� ,� � ����� ����� ��� �� ��- �

������ ����� - - ������ ��� ��� �����!�������������� �����!�.� �� �����

�������� ��� � �� ��!������ ��� ����� �� Marcarea unui gol er���� ��������������� �����������

������ ������ �� ����� �� ���������� ��� ��� ��/������������ ����� �� ��� ����� ��� ���� ���!���� ��� ����� ������ �Angliei

����� ����������� ��������!������������������������������ � ���� � !���� ����� � � ���� ��� � ������� ���� ���� ��"� �#������� ���������� ����������&������� � ��

La mijlocul secolului al XIX-lea marile colegii din Anglia( Ethon, Harrow, Rugby, etc) au prezentat un regulament care se apropie oarecum cu cel din zilele noastre.

�#��������� ��� � ������ ����� �������$ - 1860 - primul regulament format din 10 articole

Page 23: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

23

- 1863 – 13 articole - 1869 – apare regula offside-� �� � ����� ��� ��� �� ����

��� ��������� ��� �!!���� ������ #��� ��� ���� �� ���� �� ����adversari într� ���� ������������ ��)� ������� ��������0�0���������# ����������� ��������-���!��� �

- 1868 –�������� ������!� ������� ���������������� - 1873 –����������� ���������� ��� � ����� ��� - 1874 – introducerea loviturilor libere - �120��� ������� ���– 2.44m -��#� ���� "�� - 1883 – se introduce aruncarea de la margine. Se

����� �����������������$��34-50��%�����!��� �$�41-71cm. - 1902 –���� �����" ������!� ��������� ���������

����� ����������.�� � ��������������� �– penalty. - 1907 – modificarea offside-ului, prin care se considera

������ ��������������!!������ ������������������ ���� - 1923 –� �� &�� ���� �� �� .������ ��������� ��

����� � �� �� �� ������ � � �� �! � �� ������ 3��0�� �#� � ���������� ���� �

- 1925 s� ����!� � ���� ���� ��� �� �!!���-ului, care ��� ���� � ��� �� ���� ��� ��� ��� �!!���� �� � ��� � �� ��� ���������������� ��������� �

- 1936 –� �� ����� ��� �� �� .������ ��������� �� ������� ����������� ���������������� ����� � ���������!� ��� joc

- 1937 –� �� �������� ��� � �� �� �� �����!� �� ������� �����"����3��0�������� ��������� �������

- 1938 –��������" ���� ����� ����2������ - 1951 -� � �� ��� ����" � ������ ��� �� ������ � ��� �

������ ����� - 1966 – Ken Aston a inventat�������� ��� ������������

����������� ��� �-������� ��#��� �� ���!��� ��� !� ������-se de ����!�� ��� � ��� ��� �� ��-�������� ��� ����� –� ����� � ��!� ��������� ��������������������

- 1970 – s-���!� �������������������� �������� � �����CM Mexic 1970. Au fost introduse echipamentele negre pentru ���������� 6������ � ������ � ��� �-�� ����� ��� � � !�� �� ��-���� � ���cel de-al patrulea oficial –���� ����� ���7��������

3.3.2.�$���� ����������#����

*����� ������� ��������� � ����������.����iv 800.000

�����������8�������� ��� ���������������������� ���������� ������������� �������!��������� ���������� ������������ ����!���� �� ����� � &���� �� � �� ������ ���� ����� ����arbitrii (umpires). Cel de-� ���� ������ ���������ârziu.

În 1871 a avut loc primul meci interregional în cadrul ���� � � ���� ������ ���!��� � ��� !��� � ������ � �� ������"���������� � � ����"� ���� 9������:��� ��� ��������� ;��� ��� ������� ������ ��� ������� � � ���� �� � ������ ������ ����� �participan��� ��������" ���9������� ����� ��:������� !���������� �

)�� ��� � �13� � ��� ��� ��� ���� ���� �+++� �� ���!����������<���� � � ��� ������ ��� ��� �� ������� � ��� ��!�#���� � �������depindea statutul acestora.

Page 24: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

24

)�� �13� � <����=� >� � ��� >�� ��=!���� ��� ��!��� �������� ��� ������� �� � ��� ������� � � �� ���� �� ����������������� ������� ����������� �"������� ���

����������� �?����������������� � ������ ���� ���� ����������� �� �����������!������ � ������� ����� ����� �modif� ��� � ����� �� ��������� ������ ����� !��� �� � ���������� ������ ���� ���

����������������� �������������� �� ���<���� �������� �� � 6� �� � ���� @� � �� � �� ���� � !���� �� #�� ��� ���� ���<��� ��������� ���� ���<���� ������ �������ru voturi.

����������� � ?����� �� ��������� �� #���� ���� �� ��� ������ �"�" � ����� ��� !���� � ��� ��� ���� )�� !�� �� �� ����� �� ��� ��� � �� ���� ��� ������� ��"��� ������ �� !�� ���� !���� � ���������#����������� ������� ���

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

�����%������ ������� ���� - La mijlocul secolului al XIX-lea, marile colegii din Anglia( Ethon, Harrow, Rugby etc.) au

prezentat un regulament care se apropia oarecum cu cel din zilele noastre. - 1860 - primul regulament format din 10 articole; - 1966 –�7�������� �� �������� ������� ��� ��� ��� ������ ���� ������� ��� �-a venit stând la

���!��� ��� !� ������-�� �� ����!�� ��� � ��� ��� �� ��-�������� ��� ����� –� ����� � �� !� ����� ���� ��������������������

- 1970 – s-au fo ����� ������ ������ ��� � ������� � �� ��� �A� A.�� �32+�� ��� !���� ���������&������ � ���� ������ ���������� 6������ � ������ � ��� �-�� ����� ��� � � !�� �� ��-���� � ��� � �-al patrulea oficial –���� ����� ���7��������

- )���13� �<����=�>� ����>����=!���������!��� �������� ���������� �� ������������ �������������������������� ������� ����������� �"������� ���

- International Board� ��� ��������� � ������ ���� � ��� � �� ������ �� �� � � ����� ����!������ � � ��� ��� ����� ��� �� �����!� ��� �������� ��������� ������ ����� !��� �� � ���������� ������ ���� ���

������������������������ ����: regulament de joc, arbitraj &����� ������������������������%������� ��������������������� ���!���� ����������������� ����� la conducerea acestora? ��������� �������� ������ ����������� ���� ��B ������������ � ��?������#�������������������������� B 4. Câte articole ale regulamentul de arbitraj actual? 0������&�� ���� ��������������� �������� �������oc?

Page 25: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

25

Teste de evaluare/autoevaluare ♦ ����� ������� �� � !

1. �������������������� ���!���� � ����� ������� � ���� �C�C-lea? a)L-120 yarzi/l-80yarzi; b)L-120m/l-80m; c)L-80yarzi/l-120yarzi; 2. )���������� ��������� ���� �������!��bal? a)1861 b)1863 c)1888 ���� �� ����� �� �������������.�� ����������D 3. ���������� �������� �����!������������������������� � �!��������������������������� ����������B

Page 26: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

26

Bibliografie ��� ����� ���������� � ����� ��� � tica jocului si antrenamentului modern � � (������� <���� ���

România de Mâine,�?������ �,�332-� Cojocaru Viorel, �� ������������������������������������� �� ��(�������/���"�?������ �,�330-� Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fu��� ��� România de Mâine,� ?������ �

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel,������� �������� ����������������� ���;�(�<�6��?������ �,�33�-� � ���8�� �Fotbal –������ ����� �� . Editura Bren �?������ �,�+��- Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal –� �������� ��� ��������� ��� � �� (������� <���� ���

România de Mâine,�?������ �,�++�-� Legile Jocului, Editura FIFA, Zurich, (2011). E��< �(�������<E< �?������ ,�+��-�

Page 27: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Unitatea de învăţare 4 JOCUL DE FOTBAL - DESCRIERE ŞI CARACTERISTICI

Cuprins 4.1. Introducere 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Descrierea jocului de fotbal 4.3.2. Noutăţi şi tendinţe în jocul de fotbal 4.3.3. Caracteristicile jocului de fotbal

4.4. Îndrumar pentru evaluare/autoevaluare

26

4.1. Introducere

Fotbalul a avut şi are o dinamicitate a modificărilor

stilurilor de joc, dată de conjunctura specifică societăţii in care se desfăşoară. De la jocul lent, cu o circulaţie a mingii lentă, fotbalul a devenit, prin prisma jucătorilor de top, un sport al vitezei, al forţei cu o circulaţie a mingii foarte rapidă. Toate acestea au dus la creşterea spectaculozităţii jocului, ceea ce a atras şi continuă să atragă mulţi susţinători.

Datorită caracteristicilor specifice jocului de fotbal, practicarea lui necesită un regim de pregătire destul de intens, care solicită foarte mult jucătorul de fotbal, fie el antrenat sau neantrenat, cu efecte pozitive asupra organismului şi psihicului.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare: - descrierea jocului de fotbal şi a caracteristicilor sale; - prezentarea tendinţelor actuale de joc în fotbal. Competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii: - vor fi capabili să realizeze programe de instruire în

funcţie de tendinţele fotbalului modern.

Page 28: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Timpul alocat unităţii: 2 ore.

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Descrierea jocului de fotbal

Descrierea jocului de fotbal - fotbalul este un sport de echipă - scopul jocului este acela de a marca goluri în poarta

adversă şi evitarea primirii de goluri - jucătorii se folosesc de elemente şi procedee tehnice şi

de acţiuni tactice, cu sau fără minge, în vederea obţineri golului - jucătorii sunt în situaţii de atac şi apărare, prin circulaţie

de jucători, circulaţia mingii, finalizare - se joacă după un regulament aprobat de Internaţional

Board – FIFA - echipa este formată din 11 jucători, împărţiţi în fundaşi,

mijlocaşi şi atacanţi - terenul de joc 100/110m cu 45/90m; la competiţiile

oficiale L- 108m şi l-68m; liniile delimitatoare maxim 12cm - poarta de joc: L -7.32m , h - 2.44m - durata: 90 minute (2x45min) cu o pauză de 5-15min. La

meciurile în care trebuie să se stabilească un învingător, regulamentul competiţiei poate prevede prelungiri, şi anume: 2x15min, sau dacă după aceasta egalitatea persistă se acordă câte 5 lovituri de departajare din punctul de pedeapsă de fiecare echipă, executate alternativ.

- Mingea de joc: rotundă, confecţionată din piele cu circumferinţa de 68-70cm; greuutate de 435-450g; presiunea - 0.6-1.1 atmosfere

- Jocul este arbitrat de un arbitru, ajutat de doi arbitrii asistenţi(de linie), la care se adaugă un al patrulea oficial(arbitru de rezervă). Ei trebuie să vegheze la aplicarea legilor jocului şi să conducă meciul cât mai corect posibil.

4.3.2. Noutăţi şi tendinţe în fotbalul actual

Majoritatea tehnicienilor care lucrează în fotbal consideră

că, în prezent, acest joc se află în epoca sa de maturitate în ceea ce priveşte organizarea jocului şi posibilităţile de exprimare ale jucătorilor.

Primul lucru cu care toată lumea este de acord şi care iese în evidenţă, este faptul că jucătorii încep să facă faţă din ce în ce mai bine cerinţelor actuale, atât în poziţie de apărători cât şi ca atacanţi.

27

Page 29: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

28

Exigenţele crescânde îi obligă pe jucători să se autodepăşească continuu, oferind din ce în ce mai mult, sub toate aspectele, atât pregătire cât mai ales, prestaţii din ce în ce mai bune.

Făcând câteva referiri privind factorii antrenamentului am putea sublinia atingerea unei pregătiri fizice de un înalt nivel privind dezvoltarea capacităţii fizice în ansamblul lor, aceasta reprezentând suportul pe care se sprijină activitatea complexă a tuturor jucătorilor ce-şi vor putea valorifica toate calităţile tehnico-tactice şi psihologice.

În ceea ce priveşte tehnica jocului, vom constata evoluţii cu totul şi cu totul deosebite faţă de trecut, când aceasta era statică. În prezent ea se exprimă prin viteză, în continuă mişcare, cu opoziţie aproape permanentă asupra adversarului. Aspectele tactice ocupă o pondere foarte mare în preocupările antrenorilor cu scopul de a descoperii sisteme cât mai viabile care să surprindă adversarii.

Tactica liberă are la bază un fond de aptitudini ale jucătorilor, bazate pe muncă şi exprimare liberă a creaţiilor personale, pe propria concepţie, precum şi pe inventivitatea jucătorilor, pe imaginaţia acestora şi puterea lor de adaptare la situaţii noi.

Permanent trebuie stimulată inteligenţa jucătorului, spre a se putea descurca în situaţii neprevăzute, pentru a putea improviza constructiv şi eficient.

Principalele noutăţi şi tendinţe din fotbalul actual - ritmul rapid de joc, în toate fazele de atac şi apărare,

dat de o pregătire fizică fără fisuri privind capacităţile fizice - apărare activă cu pressing-marcaj strict după pierderea

mingii, în vederea recuperării acesteia - jocul este coordonat şi dirijat de către jucătorul care are

mingea în posesie - rolul deosebit al jucătorului fără minge, prin

demarcările pe care le face, cu scopul de a creea posibilităţi şi spaţii pentru cel cu mingea

- jucători polivalenţi care sunt capabili să joace ambele faze foarte bine

- caracterul tot mai colectiv al jocului în atac şi apărare - valorificarea fazelor fixe în procentaje cât mai mari - participarea tot mai activă şi conştientă a jucătorilor la

antrenamente şi jocuri pregătitoare

4.3.3. Caracteristicile jocului de fotbal Fotbalul este un fenomen social de mare amploare, care

atrage milioane şi milioane de oameni datorită magiei jocului, a jucătorilor emblematici şi nu în ultimul rând datorită modelelor pe care le prezintă.

Solicitărilor fizice se adaugă cele psihice şi cele tehnice, tactice, etc. Caracterul efortului fizic depinde de:

Page 30: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

29

A. Dificultăţi impuse de calendarul competiţional - durata campionatului (9-10 luni) - ritmicitatea acestuia – săptămânal şi cu etape

intermediare - forma sportivă – dobândirea acesteia şi menţinerea ei

pe durata campionatului B. Dificultăţi impuse de joc: - durata jocului (90-120min.) - dimensiunile terenului (45/90-90/120m) - numărul mare de jucători(11x11) - condiţiile atmosferice în care se desfăşoară jocul - participarea continuă la joc şi prezenţa advesarului - eforturi diferite ca intensitate, alternant şi aciclic(10-

12km) - starea terenului (ploaie, zăpadă, căldură, etc) Un jucător

poate pierde şi 4-5kg. C. Dificultăţi ce ţin de jucători şi efortul acestora: - caracterul complex al efortului - discontinuu şi aciclic - acţiunile tehnice se execută cu piciorul - efort aerob şi anaerob pe durata jocului Caracteristicile tehnicii - accesibilă - evolutivă - începe de timpuriu 8-10 ani - învăţare corectă – deprinderi curate biomecanic - instruirea se face în orice anotimp şi orice stare a

terenului - precisă, suplă şi subtilă - dificultate în însuşire şi complexitate datorate

adversarului şi controlul mingii cu piciorul - automatizare - spectaculozitate Caracterisiticile tacticii - raţionalitate – atac şi apărare - intercondiţionare – dependenţă de pregătirea fizică,

tehnică, teoretică şi psihică - elasticitate - evolutivitate Caracteristicile cunoştinţelor teoretice - cunoştinţe despre jocul propriu – casete video, CD,

DVD, etc - cunoştinţe despre adversar – CD, DVD, Video - contribuţia altor ştiinţe – psihologia, anatomie,

fiziologie, biomecanică Caracteristicile psihologice Actul motric, un proces complex de execuţie cu ambele

picioare sau cu capul, în condiţii de echilibru instabil şi în luptă cu adversarul, reprezintă specificul pregătirii în procesul de instruire în fotbal

Page 31: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Caracteristicile actului motric - execuţiile cu piciorul sunt mult mai grosiere decât cu

mâna - exersarea trebuie să se facă cu ambele mebre superioare

sau inferioare – ambilateralitate - antrenarea în toate condiţiile meteo şi de stare a terenului Caracteristicile psihice - învăţarea inteligentă şi învăţarea creatoare creează în

rândul jucătorilor colaborări şi întrajutorări - atenţie crescută duce la dezvoltarea capacităţilor de

intuire şi anticipare - gândire tactică se poate dezvolta prin învăţarea de tip

algortimic, mai ales la copii şi juniori - imaginaţia şi gândire creatoare Influenţa factorilor psiho-sociali - popularitatea jocului atrage milioane şi milioane de

susţinători – spectatori şi telespectatori (Finala CM Africa de Sud – Spania – Olanda aproximativ 1 miliard de telespectatori)

- jucători emblematici care duc prin execuţiile lor duc fotbalul spre sfera spectacolului

- fotbalul a devenit o adevărată industrie care atrage miliarde de dolari anual

- influenţa politicii asupra sportului (vezi G. Becali) - mass-media prezintă evenimente până în amănunt despre

spectacolul fotbalistic.

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 4 - Fotbalul este un sport de echipă; - se joacă după un regulament aprobat de Internaţional Board – FIFA - Mingea de joc: rotundă, confecţionată din piele cu circumferinţa de 68-70cm; greutate de 410-

450g; presiunea - 0.6-1.1 atmosfere - În ceea ce priveşte tehnica jocului, vom constata evoluţii cu totul şi cu totul deosebite faţă de

trecut, când aceasta era statică. În prezent ea se exprimă prin viteză, în continuă mişcare, cu opoziţie aproape permanentă asupra adversarului.

- Tactica liberă are la bază un fond de aptitudini ale jucătorilor, bazate pe muncă şi exprimare liberă a creaţiilor personale, pe propria concepţie, precum şi pe inventivitatea jucătorilor, pe imaginaţia acestora şi puterea lor de adaptare la situaţii noi.

- ritmul rapid de joc, în toate fazele de atac şi apărare, dat de o pregătire fizică fără fisuri privind capacităţile fizice

- Caracteristicile tehnicii: accesibilă; evolutivă; începe de timpuriu 8-10 ani; învăţare corectă – deprinderi curate biomecanic; instruirea se face în orice anotimp şi orice stare a terenului; precisă, suplă şi subtilă; dificultate în însuşire şi complexitate datorate adversarului şi controlul mingii cu piciorul; automatizare; spectaculozitate

30

Page 32: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

31

- Caracterisiticile tacticii: raţionalitate – atac şi apărare; intercondiţionare – dependenţă de pregătirea fizică, tehnică, teoretică şi psihică; elasticitate; evolutivitate.

Concepte şi termeni de reţinut: fotbal, jucători Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care sunt dimensiunile terenului de joc? 2. Care sunt caracteristicile mingii de fotbal? 3. Care sunt dimensiunile porţii de joc? 4. Care sunt caracteristicile actului motric? 5.Câte kilograme poate pierde un jucător după un joc?

Teste de autoevaluare/evaluare ♦ Alegeţi varianta corectă! 1. Care sunt caracteristicile tehnicii jocului de fotbal? a) spectaculoasă b) precisă c) ambele

2. Prezentaţi caracteristicile tacticii jocului de fotbal? a)elastică b)suplă c)accesibilă Completaţi spaţiile punctate din următorul text! 3. Mingea de joc are o greutate de .......cu o circumferinţă de.......şi presiune de ...........?

Page 33: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

32

Bibliografie

Cernăianu Constantin, Teoria şi practica jocului si antrenamentului modern, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (1997).

Cojocaru Viorel, Jocul de fotbal. Elemente de strategie şi tactica. Editura Topaz Bucureşti, (1995). Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază vol. I, II, III, A.N.E.F.S. Bucureşti, (1991). Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică. Editura Bren, Bucureşti, (2011) Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal – probleme de antrenament şi joc, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, (2001).

Page 34: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Unitatea de învăţare 5 ARIA PRACTICĂRII JOCULUI DE FOTBAL. VALENŢELE FORMATIVE ALE JOCULUI

Cuprins 5.1. Introducere 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

5.3.1. Aria practicării jocului de fotbal 5.3.2. Valenţele formative ale jocului de fotbal

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

5.1. Introducere

Fotbalul, fiind practicat de milioane şi milioane de oameni,

tocmai datorită atracţiei jocului, a necesitat din partea forurilor diriguitoare organizarea a cât mai multor competiţii care să acopere nevoile atâtor practicanţi. In acest sens, sunt competiţii fotbalistice care se adresează atât copiilor şi juniorilor, seniorilor şi senioarelor, dar şi persoanelor de vârsta a III-a (old-boys). Influenţele pe care le are fotbalul asupra indivizilor sunt arhicunoscute(somatic, muscular, fiziologic, psihologic etc) ,dar valenţele formative sunt cele care fac diferenţa între un practicant şi un nepracticant. Cursul prezintă plaja largă de competiţii fotbalistice, atât la nivel internaţional, cât şi naţional, dar şi valenţele formative pe care fotbalul le generează.

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare - Prezentarea analitică a ariei de practicare a jocului de

fotbal, prin prisma sistemului competiţional; - explicarea valenţelor formative ale fotbalului Competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii: - vor fi capabili să coordoneze anumite competiţii

fotbalistice, implicându-se în desfăşurarea lor, cunoscând toate aspectele organizatorice;

33

Page 35: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Timpul alocat unităţii de învăţare: 2 ore

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

5.3.1. Aria practicării jocului de fotbal

Campionatul feminin Campionatul feminin este organizat de FRF, după o

formulă competiţională stabilită de Comitetul Executiv al F.R.F. în această competiţie au drept de joc doar jucătoarele cu vârsta minimă de 13 ani, împliniţi în anul respectiv. Campionatul Naţional de Fotbal feminin este format din 6 echipe împărţit în două serii de trei: Zona Sud şi Zona Nord.

Campionatele de juniori Organizarea campionatelor naţionale de juniori A şi B

revine Federaţiei Române de Fotbal care stabileşte formulşa de organizare, sistemul de desfăşurare a acestora, categoriile de vârstă şi programarea jocurilor, stabilind componenţa seriilor pe baza criteriului geografic.

Pentru a avea drept de participare la campionatele divizionare de seniori, cluburile au următoarele obligaţii:

- cluburile de Divizia A şi B – să participe la campionatele de juniori A, A1, B, B1, şi C cu minim 5 echipe

- cluburile din Divizia C - să participe la campionatele de juniori A, B şi C cu minim 3 echipe

- cluburile din Divizia D – să participe cu cel puţin o echipă în campionatele de juniori

Campionate judeţene În fiecare judeţ, anual se organizează campionatul Diviziei

D, campionatul judeţean de juniori A1,B1,C, D şi copii. Campionatul Diviziei D se organizează de către

AJF/AMFB, după cum urmează: - în fiecare judeţ se organizează campionatul Diviziei D,

în serii de minimum 12 echipe, în funcţie de situaţia valorică a echipelor din judeţul respectiv

- programul turului şi returului va astfel alcătuit, încât faza judeţeană să se încheie la datele stabilite anual de FRF

- în funcţie de sistemul competiţional, câştigătoarele seriilor participă la jocurile de baraj pentru promovarea în Divizia C

- din Divizia D vor retrograda anual numărul de echipe stabilit de AJF

34

Page 36: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

35

Cupa României Federaţia Română de Fotbal organizează Cupa României

împreună cu Asociaţiile Judeţene de Fotbal care se ocupă cu fazele judeţene. La această competiţie pot participa numai echipele afiliate. Cupa României este dotată cu un trofeu care este transmisibil iar echipa câştigătoare o poate deţine până la data de 1 iunie a anului următor.

Supercupa României În fiecare an, înainte de începerea campionatului Federaţia

Română de Fotbal organizează Supercupa României, între echipa campioană şi echipa câştigătoare a Cupei României.

În situaţia în care aceeaşi echipă câştigă atât campionatul cât şi Cupa României, Supercupa României nu se mai dispută. Supercupa României se dispută în sistem eliminatoriu, într-o singură manşă, conform regulamentului Cupei României.

Loturile Naţionale Cluburile de fotbal sunt obligate să sprijine Federaţia

Română de Fotbal pentru o cât mai bună alcătuire şi comportare a echipelor reprezentative. În acest scop, cluburile vor pune la dispoziţie jucătorii selecţionaţi în echipele reprezentative şi se vor ocupa de buna lor pregătire pentru a se prezenta la echipele reprezentative în condiţii optime.

1. Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie (FIFA),

înfiinţată în anul 1904, organizează competiţiile desfăşurate la nivel mondial, astfel:

- Campionate Mondiale din 4 în 4 ani, începând cu anul 1930, (cu o pauză între 1938-1950) şi până în zilele noastre.

- Campionatele Mondiale de Tineret - Campionatele Mondiale de Juniori – sub 17 ani - Campionatele Mondiale de Fotbal în Sală - Campionatele Mondiale de Fotbal Feminin - Campionatul Mondial al Cluburilor - Cupa Confederaţiei - Cupa Intercontinentală (Europa- America de Sud) Campionatul Mondial de Fotbal Se desfăşoară din 4 în 4 ani, ajungând la ediţia cu numărul

20; ultima ediţie a avut loc în Asia în anul 2002, în Japonia şi Korea de Sud iar următoarea ediţie va avea loc în Europa în anul 2006, în Germania. Cele mai multe titluri au fost câştigate de Brazilia (5), Germania (3), Italia (3), Argentina (2) şi Uruguay (2). Fiecărei Confederaţii Continentale îi revin un anumit număr de locuri pentru a participa la Campionatul Mondial, căreia îi revine sarcina să stabilească modul de calificare a echipelor pentru turneul final.

Regulamentul poate să prevadă şi meciuri de baraj între ocupantele locurilor 2 din fiecare grupă iar învingătoarea merge la turneul final. FIFA alocă fiecărei Confederaţii un număr de locuri, şi anume:

Page 37: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

36

UEFA 14 locuri, AFC 4,5 locuri, CONMEBOL 4,5 locuri, OFC 0,5 locuri, CONCACAF 3,5 locuri,CAF 5 locuri; în total 32 de locuri. La finalul preliminariilor se desfăşoară 2 jocuri tur-retur de baraj pentru ocuparea ultimelor 2 locuri calificante, astfel: locul 1 Oceania cu locul 5 America de Sud, şi locul 5 Asia cu locul 4 America de Nord, Centrală şi Caraibe.

Campionatele Mondiale de Tineret Se desfăşoară din 2 în 2 ani.Prima ediţie a avut loc în anul

1977 în Tunisia, ediţie câştigată de URSS.Cele mai multe ediţii au fost câştigate de Argentina(4).

Se califică 24 de echipe din primele clasate la ultimele Campionate Mondiale de Tineret astfel: 6 UEFA, 4 America de Sud,1 Oceania, 4 Asia, 4 Africa, 4 America de Nord,Centrală şi Caraibe, plus ţara organizatoare. Se alcătuiesc 6 grupe a 4 echipe din care se califică pentru optimi de finală primele 2 echipe din fiecare grupă plus cele mai bune 4 locuri 3 din cele 6 grupe, urmate de jocuri în sistem eliminatoriu, inclusiv finala şi meciul pentru locul 3.

Campionatul Mondial de Fotbal U17 – sub 17 ani Se desfăşoară din 2 în 2 ani cu 16 echipe împărţite în 4

grupe, neexistând posibilitatea ca 2 echipe din aceeaşi Confederaţie să fie în aceeaşi grupă. În ceea ce priveşte numărul de locuri FIFA acordă fiecărei Confederaţii 3 locuri cu excepţia Oceaniei cu un singur loc.

Campionatele Mondiale de Fotbal Feminin Se desfăşoară din 4 în 4 ani calificîndu-se 16 echipe,

împărţite în 4 grupe a câte 4 echipe. FIFA acordă un număr de locuri pentru fiecare Confederaţie, astfel: Europa 5, Asia 4, America de Sud 2, Africa 2, Oceania 1, America de Nord, Centrală şi Caraibe 2.

Cupa Confederaţiei Cupa Confederaţiilor reuneşte toate câştigătoarele

Confederaţiilor Continentale care sunt în număr de 6. Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie mai poate invita şi alte echipe care au avut rezultate deosebite pe plan mondial sau continental, ajungînd la 8 echipe. Această competiţie se desfăşoară o dată la 2 ani.

Campionatele Mondiale de Fotbal în Sală Se desfăşoară din 4 în 4 ani unde se califică 16 echipe

împărţite în 4 grupe. FIFA acordă un număr de locuri pentru fiecare Confederaţie, astfel: Europa 5, Asia 4, America de Sud 3, Africa 1, Oceania 1, America de Nord, Centrală şi Caraibe 2.

2. Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie (UEFA) A luat fiinţă în anul 1960 şi reprezintă fotbalul european,

atât la nivel de echipe naţionale cât şi la nivel de cluburi. Uniune Europeană de Fotbal Asociaţie organizează următoarele competiţii:

Page 38: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

37

- Campionatul European de Fotbal - Campionatul European de Fotbal Feminin - Campionatul European de Tineret - U21 - Campionatul European de Juniori – U19 - Campionatul European de Juniori – U17 - Liga Campionilor(Cupa Campionilor Europeni) - Cupa UEFA - SuperCupa Europei - Cupa UEFA- Intertoto Campionatul European de Fotbal Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie îşi stabileşte

singură criteriile de calificare a federaţiilor ţărilor europene. Sistemul de calificare în Europa este următorul: se alcătuiesc grupe în care se joacă fiecare cu fiecare, tur- retur. Echipele câştigătoare de grupe se califică direct la turneul final. Regulamentul poate să prevadă şi meciuri de baraj între ocupantele locurilor 2 din fiecare grupă iar învingătoarea merge la turneul final al Campionatului European. Prima ediţie a avut loc în anul 1960 în Spania. Se desfăşoară din 4 în 4 ani, intercalându-se cu desfăşurarea Campionatului Mondial. La ultima ediţie a Campionatului European de Fotbal, care a avut loc în Elveţia şi Austria, au participat 16 echipe (4 grupe a câte 4) după care s-a desfăşurat în sistem eliminatoriu. Câştigătoarea ediţiei a fost Spania care a învins cu 1-0 echipa Germaniei. Cele mai multe trofee europene au fost câştigate de Germania(3).

Cupele Europene (Liga Campionilor, Cupa UEFA

EuropaLeague) Se desfăşoară anual, la care participă toate echipele de

club afiliate prin federaţiile respective la UEFA. Aceste cupe europene se desfăşoară iniţial prin tururi preliminare după care se desfăşoară sub formă de grupe iar după aceea se joacă după un sistem eliminatoriu până în finală.

Datorită coeficientului UEFA al unor ţări, unele echipe sunt scutite de desfăşurarea tururilor preliminare, intrând direct în grupe.

Super Cupa Europei Se desfăşoară anual, de obicei la începutul anului, dintre

câştigătoarea Ligii Campionilor şi Câştigătoarea Cupei UEFA. Trebuie amintit faptul că, începând cu anul 1961 s-a desfăşurat Cupa Cupelor şi se adresa echipelor vicecampioane din fiecare ţară sau câştigătoarei Cupei din ţara respectivă. Aceasta s-a desfăşurat până în anul 1999, când s-a desfiinţat şi a format împreună cu Cupa Campionilor Europeni, Liga Campionilor.

5.3.2. Valenţele formative ale jocului de fotbal

Spre deosebire de alte sporturi, fotbalul este practicat în

mod neorganizat sub formă de joacă divertisment- recreere. Începând cu 5-7 ani, copii încearcă să-şi imite idolii în diferite ipostaze ale elementelor şi procedeelor tehnice. important este faptul că până la integrarea lor într-o activitate organizată, li se dezvoltă şi prind contur o serie de calităţi de comportament, psihice şi de voinţă.

Page 39: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Prezenţa sa în şcoală nu poate avea decât efecte benefice asupra elevilor, educând disciplina, punctualitatea, respectul pentru profesor, arbitru, colegi şi adversari. De asemenea se dezvoltă spiritul de echipă curajul dârzenia, dăruinţa fizică , perseverenţa, rezistenţa fizică şi mai ales psihică.

Angrenarea într-o structură fotbalistică presupune din partea elevului o mare doză de responsabilitate, care-l face de cele mai multe ori să renunţe la activităţile specifice vârstei, pentru a face faţă în cadrul antrenamentelor la încordări fizice şi psihice, morale, de voinţă şi intelectuale. Toate acestea duc la o serie de renunţări şi înfrânări tocmai pentru realizarea obiectivelor sportive propuse de fiecare elev.

În urma acestor aspecte, saltul calitativ sportiv nu se poate să nu iasă în evidenţă, cu mulţumirile personale de rigoare. Elevul este mult mai pregătit la o adaptare la cerinţele societăţii contemporane, cu o socializare mult mai uşoară

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 5 - Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie (FIFA), organizează competiţiile desfăşurate la

nivel mondial, astfel:- Campionate Mondiale din 4 în 4 ani, începând cu anul 1930, (cu o pauză între 1938-1950) şi până în zilele noastre;Campionatele Mondiale de Tineret;Campionatele Mondiale de Juniori – sub 17 ani;Campionatele Mondiale de Fotbal în Sală;Campionatele Mondiale de Fotbal Feminin;Campionatul Mondial al Cluburilor;Cupa Confederaţiei;Cupa Intercontinentală (Europa- America de Sud).

- Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie (UEFA),organizează următoarele competiţii: Campionatul European de Fotbal;Campionatul European de Fotbal Feminin; Campionatul

European de Tineret - U21;Campionatul European de Juniori – U19; Campionatul European de Juniori – U17;Liga Campionilor(Cupa Campionilor Europeni);Cupa UEFA-Europa League; SuperCupa Europei:

- Prezenţa sa în şcoală nu poate avea decât efecte benefice asupra elevilor, educând disciplina, punctualitatea, respectul pentru profesor, arbitru, colegi şi adversari. De asemenea se dezvoltă spiritul de echipă curajul dârzenia, dăruinţa fizică , perseverenţa, rezistenţa fizică şi mai ales psihică.

Concepte şi termeni de reţinut : Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie (FIFA); Uniunea

Europeană de Fotbal Asociaţiei (UEFA); Valenţe formative. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. De către cine este practicat fotbalul? 2. Precizaţi competiţiile care au in programul lor fotbalul, vizând persoanele cu disabilităţi ? 3. Care competiţii sunt considerate a fi precursoare ale Champions League? 4. Din câte echipe este formată o competiţie Europa League? 5. In ce oraş s-a organizat finala Europa League 2012?

38

Page 40: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

39

Teste de evaluare/autoevaluare ♦ Alegeţi varianta corectă! 1. Care sunt competiţiile organizate de FIFA? a) Campionatul European b) Campionatul Mondial al Cluburilor c) Cupa Intercontinentală 1. Care sunt competiţiile organizate de UEFA? a) Campionatul European b) Champions League c) Ambele 2. Care sunt valenţele formative ale jocului de fotbal? a)ambiţia b)egoismul c)superficialitatea

Page 41: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

40

Bibliografie Cernăianu Constantin, Teoria şi practica jocului si antrenamentului modern, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, (1997). Cojocaru Viorel, Jocul de fotbal. Elemente de strategie şi tactica. Editura Topaz Bucureşti, (1995). Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază vol. I, II, III, A.N.E.F.S. Bucureşti, (1991). Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică. Editura Bren, Bucureşti, (2011)

Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal – probleme de antrenament şi joc, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (2001).

Page 42: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Unitatea de învăţare 6 TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL

Cuprins 6.1. Introducere 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 6.3. Conţinutul unităţii de învăţare

6.3.1. Elementele tehnice cu mingea 6.3.2. Elementele tehnice fără minge 6.3.3. Elementele tehnice specifice jocului portarului

6.4. Îndrumar pentru evaluare/autoevaluare

6.1. Introducere

Fotbalul prezintă o plajă foarte largă de elemente şi

procedee tehnice care îl ajută pe jucătorul de fotbal să-şi îndeplinească sarcinile din cadrul jocului. Prin aciclicitatea fazelor şi situaţiilor de joc, prin tipul de efort solicitat, prin dinamicitatea derulării fazelor de joc, spectacolul fotbalistic se ridică de foarte multe ori la cote înalte. Însuşirea tehnicii specifice fotbalului asigură un mod de prezentare în cadrul jocului corect şi eficient, conform tendinţelor actuale. Cursul realizează o sistematizare a tehnicii jocului de fotbal care vine să clarifice anumite aspecte legate de teorie, concepte, metodică.

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare - clasificarea elementelor tehnice ale jocului de fotbal; - descrierea elementelor tehnice ale jocului de fotbal. Competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii: - vor fi capabil să găsească o punte de legătură între

practica jocului de fotbal, prin prisma elementelor şi procedeelor tehnice, şi teoria jocului de fotbal, prin prisma clasificărilor şi conceptelor teoretice;

41

Page 43: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

- vor fi capabili să facă diferenţieri între elemente şi procedee tehnice, între elementele tehnice cu mingea şi cele fără minge.

Timp alocat unităţii: 2 ore

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare

6.3.1. Elementele tehnice cu mingea

Procedee tehnice ale jocului de fotbal A. PRELUAREA MINGII - rostogolite, cu partea interioară a labei piciorului - rostogolite, cu partea exterioară a labei piciorului - cu partea interioară a labei piciorului prin amortizare - cu şiretul plin, cu amortizare - cu coapsa prin amortizare - cu capul prin amortizare - cu talpa prin ricoşare cu solul - cu ambele gambe cu ricoşare B. DEPOSEDAREA DE MINGE - prin atac din faţă - prin atac din spate, fără şi prin alunecare - prin atac din lateral, fără şi prin alunecare C. PROTEJAREA MINGII - de pe loc - din mişcare(în timpul conducerii) D. CONDUCEREA MINGII - cu interiorul labei piciorului - cu exteriorul labei piciorului - cu şiretul plin E. MIŞCĂRI ÎNŞELĂTOARE - cu trunchiul din poziţie statică şi din deplasare - cu piciorul din poziţie statică şi din deplasare - cu capul(cu privirea) F. LOVIREA MINGII CU PICIORUL - cu interiorul labei piciorului(latul) - cu şiretul plin (ristul) - cu şiretul exterior - cu şiretul interior - cu exteriorul labei piciorului - cu vârful labei piciorului - cu călcâiul

42

Page 44: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

43

- prin deviere cu şiretul exterior sau cu exteriorul labei piciorului

- prin deviere cu şiretul interior sau cu interiorul labei piciorului

- cu genunchiul - aruncarea mingii cu piciorul - lovirea mingii din drop(demi- vole) - lovirea mingii prin foarfecă G. LOVIREA MINGII CU CAPUL - de pe loc, cu un picior înainte - de pe loc, cu picioarele pe aceeaşi linie - spre lateral - spre înapoi - din săritură, cu bătaie pe un picior - din săritură, cu bătaie pe ambele picioare - din alergare - din plonjon (de pe loc sau din alergare) H. ARUNCAREA MINGII DE LA MARGINE - de pe loc - cu elan 6.3.2. Elementele tehnice fără minge Elemente tehnice fără minge 1. Alergările ( variante) 2. Schimbările de direcţie 3. Căderile 4. Ridicările de la sol 5. Săriturile 6. Opririle 7. Rostogolirile Elementele tehnice fără minge În jocul de fotbal, pe lângă elementele tehnice fără

minge, se regăsesc şi elemente tehnice fără minge. După cum se ştie în timpul unui joc de fotbal, un jucător are mingea în posesie doar foarte puţin timp, între 3 şi 5 minute.

Din 90 de minute cât durează un meci de fotbal, timpul efectiv de joc este aproximativ de 50-55 minute. În restul timpului jucătorii de fotbal se folosesc de aceste elemente tehnice pentru a putea primi şi juca mingea, pentru deposedări.

Dintre acestea, se pot amintii, următoarele elemente: - alergările ( variante) - schimbările de direcţie - căderile - ridicările de la sol - săriturile - opririle - rostogolirile Aceste elemente tehnice fără minge nu se pot manifesta

decât împreună cu elementele tehnice cu minge, implicate în fazele de joc, atât în atac cât şi în apărare.

Page 45: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

44

În timpul unui joc de fotbal, jucătorii pentru a putea avea şansă de reuşită, sau pentru a putea evita anumite acţiuni care ar putea transforma în accidentări, trebuie ca în pregătirea lor să se cuprindă şi aceste elemente fără minge.

6.3.3. Elementele tehnice specifice jocului portarului

În privinţa elementelor tehnice ale portarului trebuie

remarcat faptul că acestea sunt diferite de elementele tehnice specifice celorlalţi jucători. Această diferenţă se datorează faptului că, regulamentul de joc îi poate permite să joace mingea şi cu mâna, în propria suprafaţă de pedeapsă. Regulamentul de joc prezintă însă şi câteva excepţii, şi anume:

- portarul nu are voie să ţină mingea în mâini mai mult de şase secunde înainte de a-i da drumul.

- portarul nu are voie să atingă mingea cu mâinile, după ce i-a dat drumul, fără să fie atinsă de un alt jucător.

- portarul nu are voie să atingă mingea cu mâinile, transmisă de un coechipier, direct dintr-o aruncare de la margine.

- portarul nu are voie să atingă mingea cu mâinile, transmisă de un coechipier cu piciorul, în mod intenţionat.

Dintre elementele tehnice specifice portarului, se pot enumera:

A. POZIŢIA FUNDAMENTALĂ - înaltă - medie - joasă B. DEPLASĂRILE ÎN TEREN - porniri- opriri - cu pas adăugat - cu pas încrucişat - alergări înainte- înapoi - schimbarea de direcţie din alergare - întoarceri - sărituri pe 1-2 picioare cu şi fără elan - căderi-ridicări(plonjon) C. PRINDEREA MINGII - venită din faţă, pe jos, fără plonjon - venită pe jos, din lateral, fără plonjon - venită la înălţimea genunchiului, fără plonjon - venită la înălţimea abdomenului, fără plonjon - venită la înălţimea pieptului, fără plonjon - venită cu traiectorie înaltă, fără plonjon - venită pe jos, din lateral, cu plonjon - venită cu traiectorie înaltă cu plonjon D. BLOCAREA MINGII - la picior - din drop-aer E. BOXAREA MINGII - de pe loc, din săritură cu elan – cu o mână sau două - din săritură din plonjon – cu o mână sau două F. DEVIEREA MINGII

Page 46: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

45

- de pe loc - din săritură – cu o mână sau două - din plonjon – cu o mână sau două G. REPUNEREA MINGII ÎN JOC - cu o mână prin lansare pe jos - cu o mână, prin aruncare pe deasupra umărului - cu o mână, prin lansare laterală - cu o mână, prin rotirea braţului - cu piciorul de pe sol, de pe loc, din rostogolire - cu piciorul, din demi-vole (drop) - cu piciorul, din vole (din mână) Poziţia fundamentală Poziţia fundamentală, care poate fi înaltă, medie sau

joasă, se modifică în funcţie de locul unde se află mingea pe terenul de joc, astfel: dacă mingea se află în jumătatea adversă, poziţia fundamentală este înaltă; dacă mingea se găseşte în jumătatea proprie, poziţia fundamentală este medie iar dacă se află în zona suprafeţei de pedeapsă sau în interiorul ei, poziţia fundamentală a portarului este joasă.

Poziţia corpului este următoarea: picioarele sunt depărtate la nivelul umerilor şi flexate; trunchiul este înclinat spre înainte, orientat tot timpul spre zona în care se află mingea; braţele sunt flexate pe lângă corp sau în lateral, cu palmele orientate spre direcţia de unde poate veni mingea; privirea urmăreşte permanent mingea; pe măsură ce mingea se depărtează sau se apropie de poartă, centrul de greutate se ridică sau se coboară.

Utilitatea tactică a acestui element îşi regăseşte eficienţa în uşurinţa prinderii mingii, indiferent prin ce procedeu tehnic specific portarului.

Practica demonstrează că cele mai multe greşeli sunt cele în care centrul de greutate nu se află la înălţimea corespunzătoare situaţiei de joc, greutatea corpul nu este egal repartizată pe ambele picioare.

Deplasări în poartă şi teren Zona de deplasare a portarului este cu predilecţie cea a

suprafeţei de pedeapsă, dar în unele situaţii de joc, poate depăşi linia suprafeţei de pedeapsă, în terenul de joc, devenind un jucător de câmp ca şi ceilalţi coechipieri.

Aceste deplasări ale portarului se referă la: porniri-opriri, cu pas adăugat, cu pas încrucişat, alergare cu spatele, schimbări de direcţie din alergare, întoarceri, sărituri, căderi, ridicări de la sol. Toate aceste variante de deplasări sunt folosite în funcţie de situaţia de joc, cu precădere în propria suprafaţă de pedeapsă. Toate aceste deplasări ale portarului mijlocesc realizarea cât mai eficientă a elementelor tehnice cu mingea specifice portarului( prinderea mingii, devierea, etc).

Dintre greşelile pe care un portar le poate face în deplasarea sa, se pot enumera câteva: distanţa, traiectoria şi viteza mingii sunt greşit apreciate; deplasarea spre minge nu se face prin cea mai eficientă modalitate.

Page 47: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

46

Prinderea mingii Un portar poate prinde mingea în mai multe feluri, dintre

acestea, se pot enumera următoarele: - prinderea mingii venită din faţă, pe jos, fără plonjon. - prinderea mingii venită din lateral, fără plonjon. - prinderea mingii venită la nivelul genunchiului, fără

plonjon. - prinderea mingii venită la nivelul abdomenului, fără

plonjon. - prinderea mingii venită la nivelul pieptului, fără

plonjon. - prinderea mingii cu traiectorie înaltă, fără plonjon. - prinderea mingii venită pe jos din lateral, cu plonjon. - prinderea mingii cu traiectorie înaltă cu plonjon. Prinderea mingii venită din faţă, pe jos Prinderea mingii în această situaţie poate fi realizată prin

două modalităţi: din picioare cu îndoirea înainte a trunchiului şi prinderea mingii; din stând pe un genunchi cu trunchiul aplecat în aşteptarea mingii. În reuşita acestor procedee, corpul joacă un rol important; portarul trebuie să se poziţioneze pe direcţia mingii; fie că se află în picioare, fie pe un genunchi ( greutatea corpului se află pe piciorul din faţă care este flexat, iar piciorul din spate este cu genunchiul pe sol şi răsucit lateral), picioarele trebuie să fie apropiate; trunchiul este aplecat spre minge; braţele sunt în faţa picioarelor cu palmele orientate spre direcţia de unde vine mingea. În momentul contactului cu palmele, mingea rulează pe acestea, pe antebraţe conducând-o spre abdomen simultan cu prinderea mingii.

Acest lucru duce la uşurinţa şi rapiditatea repunerii mingii în joc, deoarece mâinile au un control şi precizie ridicat în transmiterea mingii.

Greşelile frecvente care se întâlnesc la acest procedeu, se referă la neapropierea picioarelor în aşteptarea mingii ceea ce face posibil la scăparea acesteia printre picioare sau grăbirea prinderii mingii direct în palme, ceea ce poate duce la lipsa controlului mingii.

Prinderea mingii venită din lateral, pe jos, fără plonjon Acest procedeu este identic cu cel anterior, diferenţa

constând în faptul că, portarul face deplasarea spre lateral, pentru a putea fi pe direcţia mingii.

Prinderea mingii venită la nivelul genunchiului, fără plonjon

La acest procedeu, picioarele pot fi la acelaşi nivel sau cu un picior în spate, în ambele cazuri sunt flexate. Trunchiul este aplecat, cu braţele puţin flexate în faţa picioarelor şi palmele orientate spre direcţia de unde vine mingea. În momentul contactului cu palmele, mingea rulează pe acestea, pe antebraţ, conducând-o spre piept, simultan cu prinderea mingii şi îndreptarea trunchiului. Nesincronizarea tuturor paşilor privind prinderea mingii venită la nivelul genunchiului, fără plonjon, duc la cele mai frecvente greşeli.

Page 48: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

47

Prinderea mingii venită la nivelul abdomenului, fără plonjon.

Poziţia corpului la acest procedeu este următoarea: picioarele sunt flexate, cu greutatea dispusă pe ambele picioare; trunchiul este aplecat; braţele sunt flexate pe lângă corp, cu palmele orientate spre interior. În momentul contactului cu corpul, abdomenul realizează o amortizare, simultan cu aplecarea accentuată a trunchiului şi strângerea braţelor în jurul mingii. Dintre greşeli se pot aminti: abdomenul nu realizează amortizarea; braţele nu strâng imediat ce mingea a intrat în contact cu abdomenul; toate acestea duc la posibilitatea scăpării mingii din braţe.

Prinderea mingii venită la nivelul pieptului, fără plonjon.

Poziţia corpului la acest procedeu este orientată spre înainte; picioarele sunt întinse sau chiar pe vârfuri, depărtate la nivelul umerilor; braţele sunt flexate la 90 de grade, poziţionate în faţa pieptului; palmele sunt orientate spre interior, sau o mână deasupra şi cealaltă dedesubtul mingii. În momentul în care mingea ia contact cu pieptul, acesta realizează o uşoară amortizare, simultan cu strângerea braţelor în jurul mingii. La acest procedeu cea mai întâlnită greşeală este cea prin care braţele nu strâng imediat mingea, precum şi încordarea pieptului( teamă), care fac ca portarul să scape mingea din braţe.

Prinderea mingii cu traiectorie înaltă, fără plonjon Pentru ca un portar să poată avea şansă de reuşită la

acest procedeu, poziţia corpului trebuie să fie următoarea: picioarele sunt depărtate la nivelul umerilor, genunchi fiind uşor flexaţi; braţele sunt ridicate oblic înainte şi deasupra capului, puţin flexate, cu palmele orientate spre minge; privirea urmăreşte mingea. În momentul în care mingea ia contact cu palmele, care realizează o uşoară amortizare, picioarele se întind sau se ridică puţin pe vârfuri simultan cu retragerea abdomenului. După prindere mingea se duce la piept. Acest procedeu se poate realiza şi din săritură, diferenţa constând în faptul că bătaia se face pe un picior simultan cu ducerea celuilalt înainte, flexat la 90 de grade cu aterizare pe unul sau ambele picioare. Dintre greşeli: rigiditatea corpului, în momentul contactului cu mingea, portarul stă pe călcâi, mingea nu este amortizată cu ambele braţe.

Prinderea mingii venită pe jos, din lateral, cu plonjon. Plonjonul se realizează atunci când portarul nu poate să

prindă mingea, nici din poziţie statică nici din deplasare, atunci când mingea se deplasează pe jos, spre dreapta sau spre stânga portarului.

Portarul realizează o rulare a corpului pe partea laterală; contactul cu solul se face progresiv. Portarul duce piciorul în faţă simultan cu căderea laterală iar contactul cu solul se face prin gambă, coapsă, şold, partea laterală a trunchiului şi braţul din direcţia plonjonului care este întins, palma barează mingea iar cu cealaltă se acoperă mingea. Dintre greşeli se pot amintii:

Page 49: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

48

contactul cu solul nu se face progresiv producând dureri, concentrarea asupra căderii duce la neatenţia asupra direcţiei şi traiectoriei mingii.

Prinderea mingii cu traiectorie înaltă cu plonjon.Portarul pentru a putea ajunge la mingea venită cu

traiectorie înaltă, face o flexie accentuată a picioarelor simultan cu aplecarea trunchiului. În momentul plecării în plonjon, picioarele, trunchiul şi braţele, realizează o extensie puternică spre partea în care se execută plonjonul. Aterizarea se face pe partea laterală a corpului. Mingea poate fi prinsă sau respinsă. Contactul cu solul nu se face pe partea laterală, concentrarea asupra căderii duce la neatenţia asupra direcţiei şi traiectoriei mingii, sunt câteva din greşelile frecvente întâlnite în cadrul acestui procedeu.

Boxarea mingii Boxarea mingii este un element tehnic specific

portarului, care în funcţie de situaţia de joc, portarul se poate folosii de acest element. Boxarea mingii se poate realiza cu o mână sau cu ambele, de pe loc, din săritură de pe loc, din săritură cu elan din plonjon.

Atunci când mingea se îndreaptă spre poartă cu forţă mare, portarul apreciind că nu poate prinde mingea, o boxează. Indiferent de procedeele folosite, portarul urmăreşte mingea, iar în momentul lovirii mingii, pumnul sau pumnii portarului sunt foarte bine strânşi. Acest procedeu se foloseşte: atunci când portarul nu poate ajunge în posesia ei, având mulţi adversari în suprafaţa de pedeapsă, pentru evitarea pericolului de la poarta sa. Dintre greşeli: neaprecierea corectă a traiectoriei mingii, lovirea mingii nu se face în momentul maxim al săriturii, se loveşte cu pumnii strânşi.

Blocarea mingii Blocarea mingii se realizează perpendicular pe direcţia

de alergare a adversarului. La blocarea mingii, portarul, din cădere laterală, rulând progresiv pe părţile laterale ale labei piciorului, gambă, coapsă, şold, trunchi şi braţele care sunt întinse paralel cu mingea. În momentul contactului cu mingea, braţele strâng mingea, acoperind-o.

Îşi dovedeşte eficienţa în imposibilitatea adversarului de transmite mingea sau de a şuta la poartă. Greşelile cele mai frecvente la acest procedeu: aprecierea greşită a distanţei dintre minge şi adversar, contactul cu mingea nu se ia cu palmele, ducând la pierderea controlului mingii.

Devierea mingii În momentul în care portarul nu poate prinde mingea

şutată de un adversar pe spaţiul porţii, acesta încearcă să-i schimbe direcţia, deviind-o în afara spaţiului porţii. Devierea mingii se poate realiza cu piciorul, cu o mână sau cu ambele mâini, de pe loc, din săritură sau din plonjon. Portarul, pentru reuşita unei devieri a mingii, trebuie să aibă o viteză de reacţie foarte mare, el împingând mingea, schimbându-i direcţia cu ajutorul palmelor sau degetelor. În momentul devierii mingii se realizează o extensie a trunchiului.

Page 50: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

49

Dintre greşeli, cele mai frecvente sunt legate de lipsa forţei în segmentele cu care se face devierea; aprecierea eronată a traiectoriei şi vitezei mingii.

Repunerea mingii în joc cu mâna Repunerea mingii în joc cu mâna asigură un mai mare

control şi precizie asupra mingii. Dintre repunerea mingii în joc cu mâna, portarul dispune de mai multe procedee, şi anume:

- prin lansare pe jos ( popice) - pe deasupra umărului (handbal) - prin lansare laterală (disc) - prin rotarea braţului ( rotativ-volei) Repunerea mingii în joc cu mâna prin lansare de jos (

popice) Portarul are mingea într-o mână, situată înapoia

corpului; realizează o fandare înainte cu picior opus braţului de aruncare; cealaltă mână are rol de echilibru. În momentul lansării braţul cu mingea execută o mişcare spre înainte, iar în momentul în care braţul ajunge paralel cu corpul, mingea este lansată. Este foarte des folosită la repunerea mingii în joc, constituind un ajutor pentru jucătorul care intră în posesia mingii, uşurându-i sarcina de a o controla.

Repunerea mingii în joc cu mâna pe deasupra umărului (handbal)

Portarul ţine mingea în mână, situată înapoia trunchiului, care este răsucit pe partea aruncării; celălalt braţ are rol de echilibru; centrul de greutate se află pe piciorul din spate. În momentul aruncării, braţul cu mingea execută o mişcare din spate spre în faţă, pe deasupra umărului, cu braţul flexat; centrul de greutate realizează o translaţie de pe piciorul din spate spre cel din faţă. Prin zvâcnire puternică mingea este aruncată din mână, care îşi continuă traseul spre înainte.

Repunerea mingii în joc cu mâna prin lansare laterală(disc)

Portarul ţine mingea în mână, situată înapoia trunchiului, care este răsucit pe partea aruncării; celălalt braţ are rol de echilibru; centrul de greutate se află pe piciorul din spate. În momentul aruncării, braţul cu mingea este întins, care execută o mişcare din spate spre în faţă, prin lateral; centrul de greutate realizează o translaţie de pe piciorul din spate spre cel din faţă. Când mingea ajunge la acelaşi nivel cu corpul este lansată spre înainte.

Repunerea mingii în joc prin rotarea braţului(rotativ-volei)

Portarul ţine mingea în mână, situată înapoia trunchiului, care este răsucit pe partea aruncării; celălalt braţ are rol de echilibru; centrul de greutate se află pe piciorul din spate. În momentul aruncării, braţul cu mingea execută o mişcare din spate spre în faţă, pe deasupra capului; centrul de greutate realizează o translaţie de pe piciorul din spate spre cel din faţă. Când mingea ajunge la verticală, este lansată spre înainte.

Page 51: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Repunerea mingii în joc cu piciorul Repunerea mingii în joc de către portar se poate realiza

prin trei procedee: - repunerea mingii în joc, de pe sol - repunerea mingii în joc, din drop - repunerea mingii în joc din vole Repunerea mingii în joc, de pe sol La acest procedeu, portarul poate repune mingea în joc,

atât de pe loc cât şi prin rostogolire. Mecanismul de repunere a mingii în joc cu piciorul este cel folosit pentru lovirea mingii cu piciorul( şiretul plin). Este utilizat la transmiterea mingii spre coechipieri aflaţi în jumătatea adversă, la declanşarea contraatacului. Greşelile frecvent întâlnite ţin de neconcordanţa dintre intenţie şi execuţie: glezna nu este încordată şi laba piciorului bine întinsă în momentul lovirii, elanul nu se face în linie dreaptă, jucătorul nu se înalţă în momentul lovirii pe vârful piciorului de sprijin, înclinarea trunchiului pe spate.

Repunerea mingii în joc, din drop Este un procedeu mai greu de realizat, portarul trebuie să

aprecieze exact momentul lovirii mingii. Mingea va fi lovită cu şiretul plin, imediat ce a atins solul şi s-a ridicat. Reuşita acestui procedeu depinde de poziţia piciorului de sprijin şi de momentul loviturii.

Repunerea mingii în joc din vole Portarul are următoarea poziţie: piciorul opus celui de lovire

este înainte, mingea se află în mâna opusă piciorului de lovire sau în ambele mâini. În momentul declanşării loviturii, mingea este aruncată în sus la nivelul pieptului iar piciorul din spate se deplasează spre înainte şi loveşte mingea cu laba piciorului bine întinsă, tot timpul privirea urmăreşte mingea. Utilizare tactică: repunerea mingii în joc la distanţe mari; greşelile frecvent întâlnite ţin de neconcordanţa dintre intenţie şi execuţie.

6.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 6 - Deposedarea adversarului de minge(din lateral, din faţă şi din spate); Preluarea mingii(cu

piciorul, pieptul, pe cap) -Conducerea mingii(cu şiretul plin, cu şiretul exterior, cu vârful, cu talpa prin rulare); Mişcarea

înşelătoare(de trunchi, de picior, de privire). -Lovirea mingii cu piciorul(şiret plin, şiret exterior, şiret interior, latul, partea exterioară a

piciorului, cu coapsa, din vole, din demi-vole, din foarfecă).lovirea mingii cu capul(de pe locul cu ambele picioare la acelaşi nivel sau cu un picior avansat, din saritura, din lateral, din plonjon cu sau fără elan, lovirea mingii pe spate); aruncarea mingii de la margine(cu elan sau fără elan cu un picior avansat sau la acelaşi nivel) 50

Page 52: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

51

-Repunerea cu mana la nivelul solului; cu mana pe deasupra umărului; din lateral; rotativ pe de-asupra umărului; cu piciorul de jos; cu piciorul din vole sau demi-vole.

-Poziţia fundamentala joasă, medie, înaltă; ea modificându-se in funcţie de cat de aproape sau departe este mingea de poartă.

- Elemente tehnice fără minge: Alergările (variante); Schimbările de direcţie; Căderile; Ridicările de la sol; Săriturile; Opririle; Rostogolirile

Concepte şi termeni de reţinut: tehnică, elementul tehnic, procedeul tehnic Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care sunt elementele şi procedeele tehnice de intrare în posesia mingii? 2. Care sunt elementele tehnice de menţinere a mingii în posesie? 3. Care sunt elementele şi procedeele tehnice de transmitere a mingii? 4. Care sunt procedeele tehnice de repunere a mingii de către portar? 5. Care sunt poziţiile fundamentale ale portarului? In funcţie de ce anume îşi modifică acesta

poziţia?

Teste de evaluare/autoevaluare ♦ Alegeţi varianta corectă! 1. Precizaţi elementele tehnice cu mingea! a) deposedarea adversarului de minge b) pasa c) lovituri libere 2. Precizaţi elementele tehnice specifice jocului portarului! a) prinderea mingii b) repunerea mingii cu mâna c)ambele Completaţi spaţiul punctat din textul următor! 3. Lovirea mingii cu capul din săritură este un ……… tehnic?

Page 53: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

52

Bibliografie

Cernăianu Constantin, Teoria şi practica jocului si antrenamentului modern, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (1997).

Cojocaru Viorel, Jocul de fotbal. Elemente de strategie şi tactica. Editura Topaz Bucureşti, (1995). Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază vol. I, II, III, A.N.E.F.S. Bucureşti, (1991). Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică. Editura Bren, Bucureşti, (2011)

Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal – probleme de antrenament şi joc, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (2001).

Page 54: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Unitatea de învăţare 7 TACTICA JOCULUI. DEFINIŢIE, SISTEMATIZARE

Cuprins 7.1. Introducere 7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 7.3. Conţinutul unităţii de învăţare

7.3.1. Tactica. Definiţie, principii, forme de atac şi apărare 7.3.2. Sistematizarea tacticii 7.3.3. Sistematizarea mijloacelor tehnico-tactice

7.4. Îndrumar pentru evaluare/autoevaluare

7.1. Introducere

Fotbalul se caracterizează sub aspect tactic printr-o

elasticitate a sistemelor de joc. Toate aceste sisteme de joc se pun in aplicare prin utilizarea punctelor forte ale propriei echipe şi prin specularea punctelor slabe ale adversarei de concurs. Tipul de sistem de joc îl impune valoarea jucătorilor dar şi invers mai ales dacă jucătorii sunt de o bună valoare fotbalistică.

Unitatea de învăţare îşi propune să clarifice anumite aspecte teoretice legate de tactică şi să clasifice toate acţiunile tactice individuale şi colective atât in atac cât şi in apărare precum şi pe cele ale mijloacelor tehnico-tactice.

Dincolo de caracteristici, ea rămâne un apanaj al studiului, al strategiei, care, aşa cum spuneam mai sus se foloseşte de toate armele sportive pentru realizarea victoriei.

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii sunt

capabili: - să clasifice şi să descrie acţiunile tactice individuale şi

colective în atac şi în apărare, în jocul de fotbal

53

Page 55: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

- să cunoască principiile tacticii jocului de fotbal Competenţele unităţii de învăţare - studentul va fi capabil să realizeze o legătură intre

elementele de tactică specifică jocului de fotbal şi acţiunile tactice concrete din sfera practicului, identificând sisteme de joc, principii de joc, etc.

- să poată realiza o concepţie tactică proprie, folosind cunoştinţele dobândite, teoretice cât şi practice;

Timp alocat unităţii: 2 ore

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare

7.3.1. Tactica: definiţie, principii, forme de atac şi apărare

Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi

colective organizate, coordonate unitar şi raţional, atât în apărare cât şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi al corectitudinii, în vederea obţinerii victoriei, valorificând calităţile jucătorilor proprii, precum şi lipsurile adversarului, cu alte cuvinte, succesiunea şi dinamica în acţiunile jucătorilor impuse de jocul în sine ( totalitatea fazelor şi variantele de aşezări în teren, cu ajutorul cărora acţionează fiecare jucător sau echipă, atât în atac cât şi în apărare. ( Miu Ştefan)

Tactica se prezintă ca un ansamblu de acţiuni individuale şi colective (2-3 sau mai mulţi jucători). În ceea ce priveşte locul de desfăşurare a acţiunii, tactica se poate realiza în: faţa propriei porţi, la mijlocul terenului, în faţa porţii adverse.

Modalitatea de exprimare a tacticii se realizează atât în atac (posesia mingii, organizarea acţiunilor ofensive, finalizare) cât şi în apărare ( tactica de împiedicare a adversarului să finalizeze, deposedarea acestuia de minge).

Tactica este împărţită în: generală – cuprinde toate acţiunile de joc individuale şi colective pentru apărare şi atac; specială – cuprinde maniera specifică de a acţiona şi rezolva sarcinile de joc în momente şi condiţii particulare.

Principiile generale ale tacticii - trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare - concentrarea asupra tuturor acţiunilor de joc pe durata

acestuia - efectuarea acţiunilor la momentul potrivit şi fără greşeli - dezvoltarea simţului anticipativ în atac şi apărare

54

Page 56: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

55

- crearea superiorităţii numerice atât în atac cât şi în apărare

- colaborarea în cadrul echipei şi determinarea adversarului să greşească

Principiile speciale pentru atac - păstrarea mingii în posesia echipei în scopul finalizării - principiul jocului în adâncime - principiul câştigării de spaţii în terenul advers - principiul mobilităţii, al schimbării ritmului şi părţilor de

joc - principiul improvizaţiei sau schimbării atunci când

adversarul a descoperit intenţiile atacanţilor - principiul lărgirii frontului de atac ( desfacerea apărării) Principiile speciale pentru apărare - principiul asigurării contra jocului în adâncime al

adversarului şi îndepărtării acestuia - principiul întârzierii atacului advers - principiul echilibrului numărului de jucători în apărare

faţă de numărul de atacanţi - principiul orientării apărării pe zonele şi direcţiile de atac

ale adversarului - principiul controlului retragerii-folosirea tatonării I. Tactica în atac- reprezintă succesiunea necesară şi

distinctă a acţiunilor individuale şi colective întreprinse de jucătorii aflaţi în atac şi relaţiile dintre ei, de la intrarea în posesia mingii până la finalizare sau deposedare.

II. Tactica colectivă pentru atac- reprezintă folosirea principiilor de atac şi a regulilor după care acţionează echipa, atunci când toţi jucătorii colaborează între ei, acţionând împotriva apărării adverse.

III. Tactica colectivă pentru apărare- reprezintă folosirea principiilor şi a regulilor de colaborare dintre doi sau mai mulţi apărători, cu scopul întârzierii/opririi/destrămării acţiunilor de atac ale adversarului pentru înlăturarea pericolului de a primi gol.

Fazele atacului Faza I – intrarea în posesia mingii şi trecerea din apărare

în atac (în zonele 1 şi 2 ale terenului) Faza II – pregătirea şi desfăşurarea atacului (zonele 2 şi 3

ale terenului) Faza III – finalizarea atacului (zona 4 a terenului) Fazele apărării Faza I – pierderea mingii şi lupta pentru recuperare Faza II – replierea rapidă, organizarea apărării şi lupta

pentru recuperare Faza III – organizarea apărării imediate, lupta pentru

recuperarea mingii şi apărarea porţii

Page 57: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

56

Formele atacului - contraatacul- este acţiunea care se desfăşoară

instantaneu, cu viteză şi precizie spre poarta adversă prin transmiterea mingii direct spre coechipieri aflaţi în poziţii cu şanse mari de a înscrie.

- atacul rapid – se realizează prin 2-3 pase, transmise direct pe direcţia porţii adverse, spre coechipieri cu şanse mari de a înscrie.

- atacul poziţional – se realizează prin pase realizate de mai mulţi jucători, aşteptându-se cea mai bună soluţie de a ataca poarta, prin trimiterea mingii spre coechipieri aflaţi într-o poziţie favorabilă de a înscrie.

- atacul cu circulaţie de minge şi jucători – se realizează prin diferite pase între jucători şi prin demarcări/ încrucişări, care fac ca sistemul de apărare al echipei adverse să cedeze, realizându-se o situaţie clară de a marca.

Formele apărării - apărarea om la om – reprezintă marcajul strict realizat

de fiecare apărător la fiecare atacant aflat într-o zonă de apărare a echipei adverse. Apărătorul intervine în joc ori de câte ori mingea ajunge la atacant, încercând să-l deposedeze sau să intercepteze mingea.

- apărarea combinată – se acoperă o suprafaţă mai mare de teren. Datorită caracterului colectiv, apărarea este mult mai mobilă putându-se adapta în funcţie de acţiunile de atac ale atacanţilor.

- apărarea în zonă – fiecărui apărător îi corespunde o zonă de din teren. Rolul apărătorilor este de supraveghea acţiunile atacanţilor care se află în zona lor şi în funcţie de situaţia de joc să-şi ajute coechipierii din zonele apropiate; să intervină doar atunci când aceştia atacă poarta cu sau fără minge. Poziţia lor este de expectativă, cu un plasament bun, ei intervin asupra adversarului când pot să-i deposedeze de minge sau să le intercepteze mingea.

7.3.2. Sistematizarea tacticii

Tactica individuală 1. Acţiuni tactice individuale în atac - demarcajul direct şi indirect Demarcajul - este o acţiune tactică individuală, realizată

fără minge, de un jucător al echipei care are mingea în posesie. Demarcajul presupune poziţionarea jucătorului într-o zonă cât mai liberă, pentru a putea primi mingea de la un coechipier. Fiecărui atacant îi este repartizat un adversar cu sarcina de a nu primii mingea. Atacantul execută fente care îl pot deruta sau păcălii pe apărător, ieşind din marcajul acestuia, ocupând o poziţie favorabilă primirii mingii. Demarcajul se poate realiza direct sau indirect.

Demarcarea directă – este o formă activă de acţiune a atacantului, determinată de voinţa sa, de a scăpa de apărător.

Page 58: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

57

Demarcarea indirectă – este realizată de atacant, datorită unei acţiuni reuşite a unui coechipier, care prin poziţia sa atrage spre el apărătorul care îl marcase până atunci pe coechipierul său.

Pentru reuşita unei demarcări, un jucător trebuie să aibă o viteză de reacţie bună, anticipare, clarviziune asupra jocului, precum şi o însuşire a procedeului foarte bună.

Demarcarea trebuie să se facă la momentul oportun, să se facă în viteză, să se facă în spaţiile cât mai libere pentru a „degaja jocul”, să fie tot timpul conectat la joc.

- depăşirea individuală Depăşirea se realizează printr-o înlănţuire de procedee

tehnice (protejarea mingii, conducerea mingii, mişcări înşelătoare), executate de un atacant care trece de un adversar sau mai mulţi, cu mingea la picior, spre poarta adversă.

Pentru reuşita unei depăşiri, un jucător trebuie să stăpânească foarte bine procedeele tehnice, să le execute în viteză, să aibă grad ridicat de anticipare, să analizeze poziţia coechipierilor şi a adversarilor.

- deplasarea pe poziţie viitoare În cadrul deplasării pe poziţie viitoare, un jucător trebuie

să aibă o viziune destul de largă asupra jocului, a poziţionării coechipierilor dar şi a atacanţilor, o gândire tactică destul de clară, precum şi alegerea celei mai bune soluţii în vederea finalizării atacului cu marcarea golului.

Jucătorul cu mingea trebuie să trimită mingea pe o poziţie în care un coechipier trebuie să se întâlnească cu mingea, să o preia, să o conducă şi să o transmită mai departe sau să şuteze la poartă.

Acest lucru presupune ca jucătorii echipei să se cunoască foarte bine, astfel încât, jucătorii să se poată „găsii” cu pase foarte uşor, eficientizând acţiunea de atac.

- lovituri libere În timpul jocului, executarea de lovituri libere fie ele

directe sau indirecte, în apropierea suprafeţei de pedeapsă adverse, au un rol foarte important în economia jocului. În urma executării acestor lovituri libere, se pot înscrie goluri foarte uşor, cu condiţia ca cel care execută, să aibă o tehnică deosebită.

În funcţie de situaţia concretă din teren (suprafaţa de pedeapsă - coechipierii, zidul, portarul), aceste lovituri libere se pot executa direct pe poartă sau cu schemă tactică realizată de 2 sau mai mulţi jucători (indirectă).

Aceste scheme tactice, trebuiesc exersate de foarte multe ori în cadrul procesului de pregătire, pentru a le putea executa cu uşurinţă în timpul jocului. La executarea loviturilor libere participă aproape toţi jucătorii, chiar dacă unii dintre ei nu au o acţiune concretă asupra mingii; ei au rolul de a induce în eroare apărarea adversă.

2. Acţiuni tactice indivduale în apărare - marcajul ( strict, la intercepţie, la supraveghere) Marcajul este o acţiune tactică individuală, prin care un

jucător în apărare încearcă să împiedice adversarul să intre în posesia mingii. Jucătorul apărător trebuie să se plaseze între

Page 59: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

adversar şi poartă, cu faţa spre acesta, astfel încât, atacantul să nu poată continua acţiunea spre poartă, decât dacă îl depăşeşte sau pasează unui coechipier aflat în apropierea sa.

În funcţie de distanţa faţă de adversarul cu minge, poziţia fundamentală va fi înaltă, medie sau joasă. Marcajul nu se realizează numai la adversarul cu minge. Marcajul poate fi de mai multe feluri: strict („om la om”), de intercepţie, de supraveghere.

Marcajul strict sau „om la om”. Aşa cum şi este denumit, acest marcaj se realizează atunci

când distanţa faţă de atacant este foarte aproape, de 1-2 metri. Atunci când acţiunea de atac a echipei adverse, se desfăşoară în jumătatea terenului a echipei care se apără, apărătorii îşi i-au adversarii „om la om”, poziţionându-se cu faţa la adversar între el şi poarta proprie, încercând să-i deposedeze. Pe măsură ce echipa adversă se apropie de poartă, atenţia şi concentrarea apărătorilor asupra atacanţilor, devine din ce în mai crescută.

Marcajul strict sau „om la om”.

Marcajul de intercepţie. Poziţionarea apărătorului se face ca şi la marcajul strict -

între adversar şi poarta proprie, cu faţa la adversar, diferenţa constând în distanţa faţă de adversar, care este de 5-6 metri.

Jucătorul care face marcajul la intercepţie, trebuie să fie atent la acţiunile de atac ale echipei adverse şi să intervină atunci când mingea se îndreaptă spre adversarul din zona sa, încercând să intercepteze mingea. Acest lucru presupune din partea apărătorului un grad ridicat de anticipare, clarviziune, gândire tactică, precum şi o viteză de reacţie deosebită.

Marcajul de intercepţie

58

Page 60: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

Marcajul de supraveghere. La acest tip de marcaj, apărătorul se poziţionează cu faţa

la adversar şi cu spatele la poarta proprie. Distanţa dintre apărător şi atacant este de 10-15 metri. Apărătorul urmăreşte acţiunile tactice ale echipei adverse, mingea, precum şi adversarul direct, care nu trebuie să-l scape din vedere, atât timp cât echipa sa are mingea în posesie.

Marcajul de supraveghere se realizează de obicei la nivelul liniei mediane, iar pe măsură ce echipa din atac se apropie spre poartă, marcajul de supraveghere se transformă în marcaj la intercepţie sau marcaj strict-om la om.

Marcaj la supraveghere - tatonarea Tatonarea este o acţiune tactică individuală realizată de un

jucător al echipei în apărare, cu scopul de a întârzia acţiunea de atac a echipei adverse. Tatonarea poate fi privită şi ca o etapă premergătoare deposedării. Jucătorul care tatonează se poziţionează între poartă şi adversar, cu faţa la acesta.

Apărătorul se află într-o poziţie fundamentală medie iar pe măsură ce atacantul se apropie de poartă, centrul de greutate este mai jos. Jucătorul apărător se deplasează înainte, înapoi, stânga, dreapta, în funcţie de mişcările adversarului. Apărătorul nu trebuie să se lase păcălit de diferitele fente ale adversarului, el trebuie să fie foarte atent la minge şi mai puţin atent, la picioarele adversarului.

Apărătorul poate de asemenea, să-l facă pe atacant să greşească, simulând un atac, după care să-l deposedeze, chiar dacă de cele mai multe ori, atacantul se precipită şi pierde mingea de sub control. Deposedarea se poate face din faţă, lateral sau din spate, fără periclitarea adversarului.

Din punct de vedere tactic, tatonarea realizează întârzierea atacului, permiţând coechipierilor să se replieze.

- recuperarea mingii Recuperarea mingii este o acţiune tactică individuală,

realizată de un jucător în apărare cu scopul de a-i scoate mingea din posesie, împiedicâdu-l să marcheze gol. Recuperarea mingii se poate realiza prin intercepţie sau prin deposedare. Prin intercepţie, apărătorul intră în posesia mingii înainte de a o juca adversarul, iar prin deposedare, scoate mingea de sub controlul adversarului.

59

Page 61: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

60

În urma deposedării, apărătorul poate rămâne în posesia mingii sau în posesia unui coechipier. Deposedarea trebuie să se facă cu atenţie, după ce se tatonează şi apărătorul are siguranţa unei reuşite.

Apărătorul se apropie de adversar cu prudenţă, tatonează iar în momentul în care atacantul îşi depărtează mingea se realizează deposedare.

3. Jocul portarului - tactica individuală a portarului pentru atac şi

apărare În ceea ce priveşte jocul portarului din punct de vedere

tactic, se poate spune că acest post este unul privilegiat. Portarul fiind singurul jucător din cadrul echipei sale care poate juca mingea cu mâna (în propria suprafaţă de pedeapsă), îi conferă anumite avantaje tactice, fie că echipa sa este în atac sau în apărare.

Atunci când mingea este trimisă de portar spre un coechipier, fie atunci când mingea este în joc sau când este repusă din colţul suprafeţei de poartă, portarul trebuie să analizeze situaţia tactică din teren la momentul respectiv, pentru a putea lua o decizie cât mai bună.

Pentru alegerea celor mai bune soluţii, portarul trebuie să aibă un grad de cunoaştere a tacticii generale dar şi tactica echipei, tactică repetată de foarte multe ori în cadrul antrenamentelor.

Portarul trebuie să transmită mingea prin procedeele cele mai in indicate, coechipierilor celor mai bine demarcaţi cu şansă să dezvolte o situaţie clară de gol.

Atunci când o echipă este în apărare, portarul situat în suprafaţa de pedeapsă, se plasează în funcţie de zona în care se desfăşoară jocul. Când jocul se desfăşoară în jumătatea adversă iar mingea este trimisă pe contraatac unui adversar, poziţia portarului fiind mai avansată, iese în întâmpinarea adversarului deposedându-l de minge, sau îndepărtând pericolul degajând mingea.

Când jocul se desfăşoară în jumătatea proprie, poziţia şi plasamentul portarului este mai joasă şi mai retrasă spre poartă, urmărind atent acţiunile adversarilor şi mingea.

Cu cât mingea se joacă mai aproape de poartă, cu atât poziţia portarului este mai joasă, el fiind foarte atent la joc, intervenind la orice minge pentru a putea bloca, apăra, respinge, îndepărtând pericolul primirii unui gol.

- tactica colectivă a portarului pentru apărare şi atac Atunci când echipa este în apărare, portarul, prin poziţia

lui, care poate observa foarte bine din spatele terenului aşezarea tactică atât a coechipierilor cât şi a adversarilor, poate să intervină comunicându-le (prin diferite semnale auditive) indicaţiile tactice sau situaţiile apărute în joc.

În urma unor faze fixe, executate de adversari, colaborarea portar – coechipieri este foarte importantă; el poate ieşi în întâmpinarea mingii venite de la adversar, indiferent de traiectorie, sau viteză, comunicându-le coechipierilor prin semnale de genul „eu”, pentru a putea îndepărta pericolul. De

Page 62: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

61

asemenea, prin intuirea unor faze de joc sau anticiparea traiectoriei mingii, portarul poate intervenii în joc, pentru a putea prelua şi controla mingea, în colaborare cu ceilalţi coechipieri.

În funcţia de tactica echipei, portarul poate repune mingea repede în joc, transmiţând-o unui coechipier care a ţâşnit pe contraatac, pentru a putea marca.

Comunicarea dintre portar şi coechipieri se face în general prin semne sau prin intuirea acţiunilor. În ceea ce priveşte învăţarea/perfecţionarea tactică a jocului portarului, se poate spune că acest lucru se poate realiza doar prin foarte multe ore de antrenament, prin discuţii şi explicaţii individuale. Se spune că suprafaţa de poartă este zona de protecţie a portarului, în care este considerat „suveran”; de aceea modul de ieşire la minge cu un picior ridicat, sau prin strigătul „eu”, care de multe ori face să sperie adversarii, sunt doar câteva „arme” pe care portarul le are în timpul unui joc de fotbal.

Tactica individuală 1. Acţiuni tactice individuale în atac - demarcajul direct şi indirect - depăşirea individuală - deplasarea pe poziţie viitoare - lovituri libere 2. Acţiuni tactice indivduale în apărare - marcajul ( strict, la intercepţie, la supraveghere) - tatonarea - recuperarea mingii 3. Jocul portarului - tactica individuală a portarului pentru atac şi apărare - tactica colectivă a portarului pentru apărare şi atac Tactica colectivă 1. Acţiuni tactice colective în atac - pasa - schimbul de locuri - un-doi-ul Tactici speciale în atac - evitarea poziţiei de offside - atacul în superioritate numerică 2. Acţiuni tactice colective în apărare - schimbul de adversari - marcajul dublu - pressingul Tactici speciale în apărare - apărarea aglomerată - apărarea cu libero - apărarea în linie - apărarea în inferioritate

Page 63: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

62

Momente fixe de joc - lovitura de începere - lovituri libere - lovitura de pedeapsă - lovitura de colţ - aruncarea de la margine - mingea de arbitru 7.3.3. Sistematizarea mijloacelor tehnico-tactice

Mijloace tehnico-tactice specifice atacului 1. Individuale - posesia mingii - driblingul - piruetele - fentele - şuturile 2. Colective - pasele ( după distanţă, direcţie, traiectorie, poziţia

coechipierului) - demarcajul - schimbul de locuri - un-doi-ul - centrările - preluările - devierile - degajările Mijloace tehnico-tactice specifice apărării 1. Individuale - marcajul, supraveghere, pressing - tatonarea, hărţuiala - dublarea, acoperirea - intercepţia - deposedarea 2. Colective - dublajul - pasul înainte(offside) - pressingul Mijloace tehnico-tactice specifice fazelor fixe 1. Atac - lovitura de pedeapsă - lovituri libere - aruncarea de la margine - cornerul - lovitura de începere 2. Apărare - zidul - lovitura de pedeapsă

Page 64: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

- cornerul - lovitura de începere - lovituri libere Mijloace tehnico-tactice specifice fazelor portarului - dirijarea apărării - anihilarea contraatacului adversarului - degajările cu mâna sau cu piciorul la jucătorii bine

plasaţi (în poziţii favorabile).

7.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 7 - Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi colective organizate, coordonate unitar şi

raţional, atât în apărare cât şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi al corectitudinii, în vederea obţinerii victoriei, valorificând calităţile jucătorilor proprii, precum şi lipsurile adversarului.

- Principiile generale ale tacticii - trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare - concentrarea asupra tuturor acţiunilor de joc pe durata acestuia - efectuarea acţiunilor la momentul potrivit şi fără greşeli - dezvoltarea simţului anticipativ în atac şi apărare - crearea superiorităţii numerice atât în atac cât şi în apărare - colaborarea în cadrul echipei şi determinarea adversarului să greşească - Demarcajul - este o acţiune tactică individuală, realizată fără minge, de un jucător al echipei care

are mingea în posesie. Demarcajul presupune poziţionarea jucătorului într-o zonă cât mai liberă, pentru a putea primi mingea de la un coechipier. Fiecărui atacant îi este repartizat un adversar cu sarcina de a nu primii mingea. Atacantul execută fente care îl pot deruta sau păcălii pe apărător, ieşind din marcajul acestuia, ocupând o poziţie favorabilă primirii mingii. Demarcajul se poate realiza direct sau indirect.

Demarcarea directă – este o formă activă de acţiune a atacantului, determinată de voinţa sa, de a scăpa de apărător. Demarcarea indirectă – este realizată de atacant, datorită unei acţiuni reuşite a unui coechipier, care prin poziţia sa atrage spre el apărătorul care îl marcase până atunci pe coechipierul său.

Marcajul ( strict, la intercepţie, la supraveghere) - Marcajul este o acţiune tactică individuală, prin care un jucător în apărare încearcă să împiedice

adversarul să intre în posesia mingii. Jucătorul apărător trebuie să se plaseze între adversar şi poartă, cu faţa spre acesta, astfel încât, atacantul să nu poată continua acţiunea spre poartă, decât dacă îl depăşeşte sau pasează unui coechipier aflat în apropierea sa. În funcţie de distanţa faţă de adversarul cu minge, poziţia fundamentală va fi înaltă, medie sau joasă. Marcajul nu se realizează numai la adversarul cu minge. Marcajul poate fi de mai multe feluri: strict („om la om”), de intercepţie, de supraveghere.

Marcajul strict sau „om la om”. Aşa cum şi este denumit, acest marcaj se realizează atunci când distanţa faţă de atacant este foarte aproape, de 1-2 metri. Atunci când acţiunea de atac a echipei adverse, se desfăşoară în jumătatea terenului a echipei care se apără, apărătorii îşi i-au adversarii „om la om”, poziţionându-se cu faţa la adversar între el şi poarta proprie, încercând să-i deposedeze. Pe măsură ce echipa adversă se apropie de poartă, atenţia şi concentrarea apărătorilor asupra atacanţilor, devine din ce în mai crescută.

63

Page 65: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

64

Marcajul de intercepţie. Poziţionarea apărătorului se face ca şi la marcajul strict - între adversar şi poarta proprie, cu faţa la adversar, diferenţa constând în distanţa faţă de adversar, care este de 5-6 metri. Jucătorul care face marcajul la intercepţie, trebuie să fie atent la acţiunile de atac ale echipei adverse şi să intervină atunci când mingea se îndreaptă spre adversarul din zona sa, încercând să intercepteze mingea. Acest lucru presupune din partea apărătorului un grad ridicat de anticipare, clarviziune, gândire tactică, precum şi o viteză de reacţie deosebită.

Marcajul de supraveghere. La acest tip de marcaj, apărătorul se poziţionează cu faţa la adversar şi cu spatele la poarta proprie. Distanţa dintre apărător şi atacant este de 10-15 metri. Apărătorul urmăreşte acţiunile tactice ale echipei adverse, mingea, precum şi adversarul direct, care nu trebuie să-l scape din vedere, atât timp cât echipa sa are mingea în posesie.

- Marcajul de supraveghere se realizează de obicei la nivelul liniei mediane, iar pe măsură ce echipa din atac se apropie spre poartă, marcajul de supraveghere se transformă în marcaj la intercepţie sau marcaj strict-om la om.

Concepte şi termeni de reţinut: tactica, tactica în atac, tactica pentru apărare Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Definiţi tactica jocului de fotbal! 2. Clasificaţi acţiunile tactice individuale şi colective în atac! 3. Care sunt tacticile speciale în apărare? 4. Enumeraţi câteva tactici speciale în atac! 5. Care sunt formele apărării şi atacului?

Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta corectă!

1. Pasa este: a)un element tehnic b)acţiune tactică c)element tehnico-tactic 2. Pasa este o acţiune: a)tactică colectivă b) individuală c) ambele 3. După ce criterii se clasifică pasa? a) după traiectorie b)după poziţia adversarilor c) ambele

Page 66: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

65

Bibliografie

Cernăianu Constantin, Teoria şi practica jocului si antrenamentului modern, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (1997).

Cojocaru Viorel, Jocul de fotbal. Elemente de strategie şi tactica. Editura Topaz Bucureşti, (1995). Miu Stefan, Velea Florin, Fotbal- specializare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

(2002). Motroc Ion, Cojocaru Viorel, Fotbal curs de bază vol. I, II, III, A.N.E.F.S. Bucureşti, (1991). Păun Dan, Fotbal – tehnică şi tactică. Editura Bren, Bucureşti, (2011)

Petrescu Teodor, Deheleanu Ovidiu, Fotbal – probleme de antrenament şi joc, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, (2001).

Page 67: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

66

Page 68: FOTBAL - Universitatea Spiru Haret · ‐ Unitatea de invăţare 5 - Aria practicării jocului de fotbal. Valenţele formative ale jocului. (2 ore) ‐ Unitatea de invăţare 6 -

67

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE/EVALUARE

Unitatea 1 1. Adevărat 2. c; 3. c; Unitatea 2 1. a) 2. b; 3.b); 4. Olimpia Bucureşti in anul 1909. Unitatea 3 1. a; 2.b; 3. Ken Asthon....la Campionatul Mondial din Mexic 1970. Unitatea 4 1. c; 2.a; 3. Greutate – 410-450gr; circumferinţă -68-70cm; presiune 0.6-1.1 atm. Unitatea 5 1. b; 2.c; 3. a; Unitatea 6 1. a; 2.c; 3.procedeu; Unitatea 7 1.b; 2. a; 3. c;