PROCESUL DE LA TIMIŞOARAAudierea celor 21 de inculpaţi de la Securitate şi Miliţie

(2 – 15 martie 1990)

455

456

ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA

PROCESUL DE LA TIMIŞOARA

Audierea celor 21 de inculpaţi de la Securitate şi Miliţie

(2 – 15 martie 1990)

Vol. I

Ediţie îngrijită de: Miodrag Milin

FUNDAŢIA ACADEMIA CIVICĂTIMIŞOARA-BUCUREŞTI

2004

457

DOCUMENTE1 – 2

Editor: Miodrag Milin

Aceste documente sent reproduse de pe banda magnetică a înregistrării efectuate de Radio Timişoara, care a transmis direct

întreaga desfăşurare a Procesului.

Ediţie întocmită de:Doina Magheţi

Gino Rado

Corectura textului:Adina Hornea

Simona Mocioalcă

Tehnoredactare:Gino Rado

458

© Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989, TimisoaraT.R.: - Chiar sunase, între timp, ministrul.P.C.: - Cu colonelul Teodorescu aţi făcut vreo deplasare la spital?T.R.: - Nu.P.C.: - A, nu. La Penitenciar?T.R.: - Nu. Cu tovarăşul Sima, a fost dânsul.P.C.: - A, nu. E o notare greşită din partea mea. Îmi cer scuze. Mai încurc lucrurile câteodată... Alte precizări mai aveţi de făcut?T.R.: - Caraşcă nu furnizase informaţii. P.C. - Da, era legat de Caraşcă...T.R.: - O precizare care mă apăsa şi mă frământa de mai mult timp este cea referitoare la problema de joi seara, din 21, când am fost chemat la generalul Nuţă şi trimis la Divizia motorizată. Ea corespunde întru totul celor declarate de mine, cu menţiunea că am omis acolo să spun că generalul Nuţă (atunci am vorbit prima dată cu el, de când venise aici) îmi spunea: „Măi, trebuie recuperat armamentul care este acolo.” Un lucru inutil, fiindcă eu....P.C.: - Redaţi episodul, succint. Ca să fie clar pentru toată lumea.T.R.: - Da, la ora… după 22,00, am fost chemat de ofiţerul de serviciu, să mă prezint la generalul Nuţă în birou. Era în birou Nuţă, Mihalea Velicu şi Macri. M-a întrebat dacă cunosc interiorul Operei, eu fiind, înainte de a fi adjunct, şeful Serviciului 1a. Zice: „Nu cunosc toate labirinturile acelea din clădirea aceea mare, vino repede cu ofţerul care răspunde de Operă la mine.” N-am ştiut de ce? Am fugit, l-am adus pe lt.-colonelul Cârstea Adrian, l-am adus acolo. Ăsta de două luni preluase problema. Nu ştia nici el. „Du-te şi caută altul!” M-am dus şi l-am găsit pe locotenentul Furdea, care răspundea de problema „naţionalişti germani” şi fiind şi Teatrul German, a mai mers acolo. Între timp, generalul Nuţă vorbea la telefon pe T.O. cu cineva căruia i se adresa cu „nea Fane”. N-am înţeles mare lucru, între timp mi-a spus: „Adu-l pe şeful USLA, lt.-colonelul Popescu. N-am mai mers eu, l-am trimis pe ofiţerul de serviciu, a intrat şi Popescu. Nuţă şi-a continuat discuţia la telefon. Din câte am înţeles eu, rezultă că acel Fane nu era de acord cu ceea ce propunea Nuţă. Nuţă spunea: „Lasă, mă, că ştiu eu ce fac paraşutiştii tăi.” A închis Nuţă, a spus o vorbă pe care nu-mi permit să... şi l-a sunat pe secretarul Ion Coman şi i-a spus: „Uitaţi, noi vrem să mergem la Operă, să recuperăm armamentul, să tăiem, să debranşăm mijloacele de radioficare-amplificare şi să prevenim incendierea Operei, fiindcă acolo sunt sticle incendiare. Şi, ştiţi, generalul Guşe Ştefan nu vrea asta.” Atunci mi-am dat seama că vorbise cu el. Nu era de acord cu acţiunea. După circa cinci minute a sunat din nou telefonul T.O., a vorbit cu...„Ai

459

văzut, măi, nea Fane, gata, o facem!” Vorbise cu Guşe. Între timp Guşe primise telefon de la Coman. Şi l-a întrebat pe Popescu: „Popescule, cu cine mai pleci acolo?” Popescu s-a întors către mine, zice: „Cu tovarăşul maior Radu.” Zice: „Radule, iei comanda şi pleci acolo.” Eu nefiind nici şeful lui Popescu, nici... n-am avut nici un serviciu de Luptă Antiteroristă, nu m-am ocupat de pregătirea lui. N-am avut ce face. Popescu m-a întrebat ce facem. Ne-am schimbat, în 20 de minute am plecat cu o maşină, fără armament, fără acte. Ne-am învârtit la Clinicile Noi, am luat-o pe-o stradă către Str. Vasile Alecsandri, am observat că erau baraje. Am mai făcut câteva străzi, pe stânga, pe dreapta, şi m-am întors la unitate. Am venit să raportez că nu se poate în nici un mod ajunge acolo. Şi Nuţă şi Mihalea dormeau. Era un ofiţer de la I.G.M. în birou. I-am spus să-i scoale, să raportez că am venit, că nu pot să execut. Că ştiam că-i dur şi nu...Şi l-a trezit pe Mihalea. Declar că pe Mihalea îl cunosc din 1971, de când am lucrat cu el împreună la Teleorman. Şi, rămânând amândoi singuri, i-am spus că nu se poate aşa ceva, că nu putem intra. Şi zic: „Gândiţi-vă că avem şi noi copii acasă şi... nu se poate... Nu are rost, acuma, în 21, mai ales că şi d-voastră ştiţi, ştiu şi eu... Nu se ştia în mase ce se întâmplase la Bucureşti, dar pe ici, pe colo se auzise.“Generalul Mihalea mi-a replicat că: „Tu ori n-ai înţeles, ori nu ştii ce-i Starea de necesitate.!” A pus mâna pe telefon şi a vorbit din nou cu generalul Guşe şi i-a cerut să trimită o maşină militară, care, zicea dânsul, că poate să circule, în care să intrăm noi. N-a trimis Guşe şi nu ne-am dus. Asta era pe la ora 3,00. Ne-am dus şi gata, repede, toată lumea la culcare; şi zic să nu mai... sperând că am scăpat de...A doua zi dimineaţă, pe la ora opt, m-a chemat din nou Nuţă: „Măi, acuma e ziuă, iei pe cineva şi te duci acolo.” Am plecat după vreo jumătate de oră, tot în aceeaşi echipă, am mai luat, că Popescu se plângea, că nu se pricepe, nici el nu fusese militar, adevărul ăsta este… am luat pe şeful grupei noastre de Intervenţie Antiteroristă, care era militar de carieră şi am plecat pe căi ocolite. Am stabilit noi cum să intrăm dinspre Spitalul Militar, am ajuns acolo pe la ora 10,00. M-am prezentat generalului Guşe eu… i-am raportat că sunt trimis de Nuţă. M-a introdus într-un birou în care erau doi ofiţeri de Paraşutişti, un lt.-colonel… Gogonţă, Goanţă, pe care-l ştiam de pe vremea când făceam şi eu, în tinereţe, paraşutism; şi un altul, care era cam de aceeaşi vârstă, fără grad. Şi doi colonei, unul de Infanterie şi unul de Tancuri, nu de Tancuri, de Artilerie, căruia Guşe i se adresa cu Ştefan. Am spus că ne-am prezentat şi ei ne-au cerut informaţii. O grămadă de informaţii… N-aveam cum să le aflăm, nu se poate. Şi a mai revenit o dată generalul Guşe: „Ce faceţi, Ştefane, că poate

460

mă cheamă tovarăşul secretar.” A început acolo să scrie colonelul Ştefan o schiţă de-asta, cum se fac astea de stat major: efective, timp, dotare etc. În momentul ăla s-a transmis la radio comunicatul cu generalul Milea. Moment în care fiecare, care pe unde a apucat, unul a ieşit afară, unul s-a dus dincolo şi, la circa jumătate de oră a venit generalul Guşe şi a spus: „Gata, toată lumea plecaţi, nu discutaţi despre treaba asta, distrugeţi toate astea şi plecaţi la unitate.” Moment în care am plecat şi eu la unitate. Aşa s-a derulat acest aspect. Repet, n-am avut intenţia de a participa şi, în primul rând, eram total nepriceput la o asemenea...Eu am fost ofiţer de Informaţii de la absolvirea şcolii şi până la 22. Nu m-am ocupat decât cu Informaţiile.P.C.: - Să înţeleg că Nuţă intenţiona, prin această acţiune să-i răpească pe aceşti oameni care se adresau mulţimii...T.R.: - El susţinea că trebuie să recupereze armamentul care se afla la ei...P.C.: - În Balcon, acolo, cine mai era? În Operă, în clădire?T.R.: - Erau mulţi, peste 100 de persoane. P.C.: - Deci numai pentru armament şi debranşare aţi fost tri...T.R.: - Aşa ne-a spus nouă scurt, şi vă raportez, s-a dus să se culce. Când am venit, peste 20 de minute, dormea...P.C.: - „În seara de 21 decembrie, în jurul orelor 22,00, generalul Nuţă, în prezenţa generalilor Mihalea şi Macri ne-a ordonat că împreună cu alţi ofiţeri să pătrund...”T.R.: - Nu eu să pătrund. Să conduc unitatea Paraşutiştilor...P.C.: - „...să conduc o unitate de Paraşutişti în incinta Operei din Timişoara, pentru a recupera nişte arme automate şi a debranşa staţia de amplificare. Am înţeles, din convorbirea telefonică cu generalul Guşe, că acesta din urmă nu era de acord cu îndeplinirea acestei activităţi. Drept urmare, generalul Nuţă a cerut sprijinul lui Ion Coman. După câteva minute a sunat generalul Guşe şi am înţeles că se lăsase convins să accepte acea acţiune, al cărei iniţiator era Nuţă. La ordin, în noaptea aceea, împreună cu încă doi ofiţeri, am fost trimişi în zona Operei de Nuţă;”T.R.: - La Divizie. Trebuia să ajungem la Divizie, unde erau Paraşutiştii. P.C.: - „la sediul Diviziei, unde era subunitatea de Paraşutişti a M.Ap.N.-ului. Am evitat să ajungem acolo şi la întoarcere am raportat că este nerealistă acţiunea care se intenţiona să se concretizeze. A doua zi de dimineaţă, Nuţă însă m-a trimis la Divizie, în acelaşi scop. Unde am luat legătura cu generalul Guşe. Acesta i-a ordonat unui alt ofiţer din anturaj să întocmească un plan de acţiune. Între timp, însă, la radio s-a anunţat că ministrul Apărării, generalul Milea s-a sinucis. Această veste a determinat

461

renunţarea la ideea de a pătrunde în Operă.” D-le procuror, aveţi întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, doream să facă câteva precizări care nu au fost scrise. În primul rând, pretinde că, în jurul orelor unu noaptea, pe 16 spre 17 decembrie, a fost trimis în zona Parohiei lui Tőkés şi acolo a găsit formaţii de lucrători de Miliţie. Aţi omis să scrieţi cum erau echipaţi.R.T. - Era subunitatea de intervenţie cu căşti, scuturi, bastoane.P.C.: - Cum erau echipaţi oamenii aceia?T.R.: - La ora unu noaptea, când m-am dus acolo? În faţa casei, ofiţerii de Miliţie erau civili şi neînarmaţi. Cei cu căşti şi bastoane, erau undeva, mai în lateral, la vreo 60 de metri, unii, alţii, la vreo…Procuror: - Asta aş dori să consemnaţi.P.C.: - Păi, am consemnat.Procuror: - Nu este consemnat, d-le preşedinte.P.C.: - Bine, mai consemnăm. „Şi precizez că, în noaptea de 16 spre 17 decembrie, parte din forţele de Miliţie dislocate în Piaţa Maria erau dotate cu căşti, cu scuturi de protecţie...” T.R.: - Şi aveau conflicte cu cei despre care v-am raportat eu, care dădeau cu pietre în ei...P.C.: - „...bastoane, probabil. Şi bastoane.”Procuror: - A precizat că, în aceeaşi noapte, pe la 2,30-3,00, a mers la primul-secretar, la Radu Bălan, şi începuse să-i enunţe ideea că acolo se mai aflau nişte persoane.P.C.: - Cine se mai afla în birou la Radu Bălan? T.R.: - În birou la Radu Bălan se mai afla directorul Departamentului Cultelor, Ion Cumpănaşu, şi secretarul Ilie Matei; căruia, de fapt, m-am prezentat, fiind cel mai mare în ierarhie.Procuror: - Dar vă rog să precizaţi ce anume s-a discutat şi ce misiune i s-a dat?P.C.: - „Legat de aspectul evacuării pastorului, menţionez că, mai întâi, m-am dus la Comitetul Judeţean de Partid, unde m-am prezentat primului-secretar Radu Bălan, cât şi secretarului Ilie Matei, acolo fiind şi Ion Cumpănaşu.”Procuror: - O altă întrebare, d-le preşedinte: dacă revendicările şi manifestările politice ale studenţilor, cum a precizat inculpatul, le raporta riguros şefilor, le raporta, în acelaşi mod, şi organelor de partid, respectiv primului-secretar.P.C.: - „Menţionez că datele privitoare la starea de spirit a populaţiei...”

462

T.R.: - Inclusiv cu planşe foto, d-le preşedinte, am înaintat primului-secretar...P.C.: - „Inclusiv planşe foto au fost transmise şi primului-secretar Ilie Matei, care era atunci, la l septembrie, în această funcţie.” Dar, după aceea, pe Radu Bălan l-aţi mai informat?T.R.: - Vă raportez, de-abia fusese numit. În 25 noiembrie, a fost o perioadă de două săptămâni...înaintea congresului.P.C.: - „Radu Bălan a fost numit prim-secretar la Timiş în data de 17 noiembrie.” Altă întrebare?Procuror: - D-le preşedinte, să precizeze inculpatul dacă din munca informativă pe care a desfăşurat-o, a depistat vreun instigator?P.C.: - Aţi depistat vreun instigator?T.R.: - Nu.P.C.: - „Deşi am fost preocupaţi, nu am găsit nici un instigator de competenţa organului de Securitate.” Altă întrebare!Procuror: - D-le preşedinte, a precizat inculpatul că răspundea de spital, că a vorbit cu dr. Golea, în ideea de a se transmite numărul exact al morţilor şi răniţilor. Rog să precizeze dacă i-a cerut...P.C.: - D-le procuror, a discutat cu directoarea Direcţiei Sanitare...Procuror: - Da, da. Rog să-l întrebaţi dacă atunci, mai înainte sau după, i-a cerut directoarei să-i transmită la Securitate listele celor internaţi. În câte exemplare se făceau şi ce destinaţie primeau acestea?P.C.: - Aţi convenit cu directoarea să vă transmită evidenţa răniţilor, morţilor?T.R.: - Nu. Declar că nu am convenit cu directoarea. Aveam ofiţerul care răspundea de Spitalul Judeţean, care a adus, l-am rugat eu să aducă o listă cu aceştia, pentru că în mod repetat, foarte mulţi prieteni din oraş, eu am lucrat în mediul intelectual, nu-şi găseau rudele şi am zis „să fie acolo” şi-i anunţam dacă este sau nu este, „stai liniştit, că apare.” În acest sens, aşa am şi declarat, inclusiv la anchetă, că lista s-a aflat la mine în fişet, fără altele. Prima listă. Nu ştiu altele...P.C.: -„ I-am cerut ofiţerului care răspundea de Spitalul Judeţean, luni, 18 decembrie, să-mi trimită evidenţa răniţilor şi morţilor, dar numai pentru acea dată.”Procuror: - D-le preşedinte, legat de aceasta, cum îşi explică că exemplarul doi al listelor de uz personal s-a găsit la Comitetul Judeţean.P.C.: - „Această solicitare o făcusem pentru a putea da relaţii cunoscuţilor, ştiut fiind că, în perioada aceea, foarte multă lume lipsea de acasă.” Acuma, răspundeţi la întrebare!

463

T.R.: - Exemplarul de la mine era xeroxat, d-le colonel, nu ştiu în câte exemplare s-or fi xeroxat, unde or fi...P.C.: - „Exemplarul cu răniţii şi morţii, care a fost găsit la mine, reprezenta un xerox. Nu ştiu dacă acesta este cel care a fost găsit la comitetul judeţean de Partid. Eu, oricum, nu l-am transmis.”T.R.: - Şi nici nu m-a întrebat nimeni de ele. Seara, am fost admonestat de generalul Macri, de ce am dat acel telefon.P.C.: - Altă întrebare?Procuror: - D-le preşedinte, o ultimă întrebare! Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă ofiţerii din sectoarele pe care le coordona, au reţinut sau arestat persoane, şi în caz afirmativ, câte, în perioada critică?P.C.: - Aţi dispus să fie reţinute?T.R.: - Nu. Ofiţerii mei erau ofiţeri de Informaţii şi, din cele două Servicii, doar unul sau doi ar fi fost apţi a fi introduşi, să zic, în prima linie, să se războiască cu... Restul erau ofiţeri bolnavi, femei (am trei femei)...P.C.: - Maiorul Mavru era în subordinea d-voastră?T.R.: - Nu. A şefului Securităţii. Este şeful Serviciului “F”.P.C.: - „Serviciul Filaj era în subordinea directă a colonelului Sima.” Dar, am înţeles că le cam coordonaţi în perioada asta, pentru că Sima stătea mai mult pe la sediu.T.R.: - Şi eu stăteam la sediu, însă în problemele care mă interesau, d-le preşedinte.P.C.: - Da, dar am înţeles mai devreme că, întrucât v-aţi ocupat şi de...T.R.: - De două servicii de Informaţii. Doar de două, ale lt.-colonelul Flore şi lt.-colonelului Fierescu.P.C.: - „...Aşa că maiorul Mavru Nicolae i se subordona acestuia.” Dar ştiţi cumva, aţi luat la cunoştinţă de conţinutul vreunei note întocmite de acest ofiţer, pe linie de Filaj?T.R.: - În perioada aceea, nu am văzut nici o notă de Filaj.P.C.: - „Eu nu am luat la cunoştinţă de nici o notă, pe linie de Filaj, întocmită de maiorul Mavru Nicolae.” În ziua de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 17, unde vă aflaţi?T.R.: - La Inspectorat, duminică era. La Inspectorat. P.C.: - 17,30.T.R.: - Tot la Inspectorat. Am fost doar la Comitetul Judeţean în perioada când a fost atacat, devastat. Dar aia a fost, parcă, mai devreme. Atunci am mers cu...P.C.: - Şi s-a tras atunci?T.R.: - Nuuu.

464

P.C.: - „În ziua de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 14, m-am aflat în apropierea sediului Comitetului Judeţean de Partid, împreună cu căpitanul Adrian Bărbulescu, când mai mulţi turbulenţi au pătruns cu forţa în sediu, dedându-se la acte de distrugeri.” Aţi rămas până la sfârşit?T.R.: - Nu. Când s-a îngroşat treaba, soldaţii aceştia, erau toţi cam de vârsta lor, fără arme... Au început să-i lovească crunt. Am ocolit şi am plecat înapoi la Inspectorat, fiindcă, efectiv, am mers acolo doar ca să vedem...P.C.: - „Când aceşti turbulenţi au început să lovească doar soldaţii neînarmaţi care păzeau sediul organului, am plecat la Inspectorat.” Dar uitaţi ce se consemnează de ofiţerul de Securitate, ofiţerul de serviciu cred că era: „Notat şi transmis colonelului Sima din partea maiorului Radu Tinu, că în 17.12.1989, orele 17,36, doi soldaţi răniţi cu glonţ s-au dus de urgenţă la Spitalul Judeţean.”T.R.: - Am mai auzit asta, dar nu ştiu de unde este!P.C.: - Păi, din ce scrie negru pe alb din registrul oficial al organului de Securitate...T.R.: - M-a mai întrebat cineva.P.C.: - Cine v-a mai întrebat?T.R.: - Să-mi amintesc, dacă-mi îngăduiţi...Din oraş a dat un telefon, d-le colonel, nu s-a prezentat şi a spus că în faţa C.E.C.-ului sunt doi militari răniţi. Atât, dar nu mai ţin minte de unde am mai auzit-o. Vă spun sincer.P.C.: - „Cred că în ziua de 17 decembrie, în jurul orelor 17,30, am primit un telefon din oraş, de la o persoană necunoscută, care mi-a comunicat că doi soldaţi sunt răniţi cu glonţ, în dreptul C.E.C.-ului central. Această ştire i-am comunicat-o ofiţerului de serviciu de la Securitate, pentru a fi raportată colonelului Sima.” Spuneţi-mi, telefonul d-voastră era cunoscut de toată lumea din Timişoara?T.R.: - Nu era secret. El era cunoscut, în general, de mediile în care eu îmi desfăşuram activitatea. De exemplu...P.C.: - „Numărul de telefon pe care l-am avut la serviciu era cunoscut de mediile cu care aveam contacte pe linie profesională.”T.R.: - Aş dori să fac o precizare, am uitat-o, mă iertaţi: în ziua de 18 decembrie...P.C.: - Dar staţi un moment! Înainte de a face d-voastră precizarea, cum se explică că aceşti soldaţi au fost împuşcaţi? Se puteau împuşca soldaţii între ei?T.R.: - Nu ştiu. Nu pot să-mi dau nici eu seama. De către cine?P.C.: - Se zice că au fost duşi la spital.

465

T.R.: - Dar nu ştiu dacă au fost. Deci n-am urmărit, n-am...sau a fost o ştire falsă. Nu cunosc, nu ştiu...P.C.: - Mă văd obligat să-mi exprim o nedumerire: eraţi profesionişti. Păi, înainte de a transmite şefilor d-voastră o dată, trebuia s-o verificaţi. Că ştiaţi bine că şeful raporta mai departe.T.R.: - Aveţi dreptate, dar în momentul...P.C.: - Păi, atunci de ce? Asta e dată verificată, nu mai e dată aşa ,nesigură... „Este adevărat că regula era că înainte de a se raporta o informaţie, mai ales şefului Securităţii, aceasta trebuia verificată, dar cred că cea referitoare la cei doi soldaţi nu am verificat-o.” Ei, cum vă explicaţi că soldaţii respectivi au fost împuşcaţi? Că nu se ştie, mai mult sau mai puţin grav, or mai trăi, n-or mai trăi? Date nu mai avem. Dacă d-voastră i-aţi dat crezare acestei ştiri, înclin să cred că era reală. Aţi trimis pe cineva în zonă, acolo la C.E.C.?T.R.: - N-am trimis, d-le preşedinte.P.C.: - Dar despre ce soldaţi era vorba?T.R.: - Nu ştiu decât atât: doi soldaţi.P.C.: - La data aceea, ce soldaţi erau desfăşuraţi în Timişoara?T.R.: - Nici acest lucru nu-l cunosc, cine era acolo, în zona aceea!P.C.: - Cum nu colaboraţi? Păi, înseamnă că, la un moment dat, vă puteaţi împuşca unii cu alţii. Eraţi, ca să zic aşa, de aceeaşi parte a baricadei şi puteaţi să vă loviţi reciproc. Nu aveaţi ştire unul despre altul? Am aflat că existau nişte planuri de acţiune unice, sub conducerea unui comandant unic, mai multe forţe se subordonau, acţionau în mod organizat. D-voastră chiar nimic nu ştiţi?T.R.: - D-le preşedinte, eu nu am avut tangenţă cu aceasta, decât cu activitatea de Informaţii şi, efectiv, nu pot să precizez. Nu ştiu. Vă rog să mă credeţi.P.C.: - „Nu ştiu, practic, cum au organizat forţele M.I. pentru restabilirea ordinii în oraş. Pe mine m-a interesat numai culegerea datelor informative.” Acuma vă ascult pe dumneavoastră… Voiaţi să faceţi o precizare.T.R.: - În data de 18, d-le preşedinte, în jurul orei 18,30-19,00, am fost sunat din Complexul Studenţesc de prodecanul Facultăţii de Construcţii, de prodecanul Mirel, care mi-a spus; „Radule, se trage în căminele studenţeşti şi studenţii zic că se trage de către Securitate”. I-am spus: „D-le profesor, vă rog să le comunicaţi şi celorlalte cadre didactice care sunt cu d-voastră că nici un ofiţer de Securitate nu se află în oraş la ora asta. Singurul ofiţer care

466

ar putea fi în Complex este maiorul Simedroni, care răspunde de Complex şi puteţi lua legătura cu el, el este nânarmat.”A doua zi dimineaţa, marţi dimineaţă, am ieşit până acasă să mă bărbieresc, să mă schimb. Şi am venit şi eu prin centru, să văd ce se întâmplase, că nu ieşisem de duminică, de la ora 14,00, în oraş. În faţa Catedralei, la trecerea de pietoni, m-am întâlnit întâmplător cu conferenţiarul Mirel şi cu profesorul Becherescu, prorector al Institutului Politehnic. Atunci, conferenţiarul Mirel a scos un pachet de ţigări Snagov în care avea un glonţ. Şi mi-a arătat glonţul pe care l-a extras, zice dumnealui, din zidul uneia din camere...Un glonţ de care nu am mai văzut până în acel moment.P.C.: - Deci nu era din cele obişnuite, cu care Internele sau d-voastră...T.R.: - Eu nu am văzut. Fiind în apropiere maiorul Sucală de la Miliţie, l-am chemat, ăsta era înarmat, i-am scos încărcătorul şi am arătat celor doi profesori cum arăta glonţul armamentului folosit de trupele noastre şi... era un fel de glonţ de cinci, şase, ca şi cele de Flober(?), de Geco(?), de oţel, cam de această mărime. Am declarat-o, de altfel, şi în cadrul anchetei. Am mers la unitate, am prezentat glonţul şi relatarea generalului Macri, care mi-a spus: „Vezi, mă, de treabă, că ăsta-i tras de de-alea de cuie.” Şi cam cu asta am rămas. Ulterior, în 25...P.C.: - Păi, alea cu cuie trag când le pui pe perete, nu de la distanţă...T.R.: - Pot fi şi adaptate. Da. Au fost trei crime, dacă vă amintiţi, prin 70 şi ceva, la Roşiorii de Vede, un psihopat comisese în acest fel... a modificat pistolul.P.C.: - Da, dar de la 300 de metri, de pildă, puteau să tragă? Ce s-a stabilit acolo?T.R.: - Nu, numai de aproape, 10-15 metri. Şi am văzut asemenea gloanţe în 25 la Garnizoană. Nu ştiu de unde au apărut şi cine a avut asemenea... Am văzut eu, cu ochii mei....P.C.: - „În seara de 18 decembrie, în jurul orelor 19,00, m-a sunat prodecanul Facultăţii de Construcţii, conferenţiarul Mirel, care mi-a comunicat că se trage înspre căminele studenţeşti şi studenţii consideră că focul este executat de cei de la Securitate. L-am contrazis, asigurându-l că acest lucru nu este posibil, deoarece ofiţerii de Securitate nu sunt înarmaţi. Şi erau şi în sediu. A doua zi, întâmplător, m-am întâlnit cu acelaşi conferenţiar care, pentru edificare, mi-a arătat un glonţ pe care-l recuperase, glonţ care avea alte caracteristici decât cele proprii gloanţelor obişnuite cu care era dotat M.I.-ul.” Gloanţele astea de la M.I. difereau de cele de la Grăniceri, de la Trupe?T.R.: - Nu, cred că erau la fel.

467

P.C.: - „Cred că gloanţele cu care eram noi dotaţi erau aceleaşi şi pentru cei de la Grăniceri, de la trupele de Securitate sau de la M.Ap.N.” Deci, practic, acuma apare o altă pistă, că nici Armata, că nici nu ştiu cine...dar oamenii au murit. Asta e. Să sperăm că ne vom edifica. Mai aveţi şi alte precizări de făcut?T.R.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Întrebări din partea apărătorului inculpatului, vă rog.Av.ap.- D-le preşedinte, vă mulţumim, din punctul nostru de vedere, situaţia este elucidată, corespunde depoziţiilor de la urmărire. Nu avem nici un fel de întrebare.P.C.: - Altă întrebare?Av.ap.(inculpatului Sima): - Eu nu mă îndoiesc de sinceritatea distinsului meu coleg, dar să mergem în ordine cronologică: pentru inculpatul Sima. Nu mă îndoiesc de sinceritatea d-lui Tinu, vă rog să mă iertaţi că-mi permit să-i spun aşa; pentru mine, ţinuta Domniei sale nu are nici o importanţă, pentru că eu am asistat la prezentarea materialului şi fac o mică paranteză şi voi trece la întrebare. Într-adevăr, am găsit în dosar două mandate: unul era pentru „favorizare”, şi celălalt pentru „complicitate”, şi am văzut şi declaraţiile Domniei sale, pentru că nu am înţeles atunci să semnez procesul verbal de prezentare a materialului, până nu am citit tot ce s-a administrase până la data respectivă şi până nu mi s-a acordat posibilitatea să iau legătura şi să contactez pe inculpatul Tinu de astăzi, în ideea corectitudinii domniei sale. Dumnealui a spus în felul următor: „Colonelul Sima mi-a spus că fac parte dintr-o comisie care este legată de evacuarea...” vestitului... Vă rog să-l întrebaţi, această comisie, din cine era constituită?P.C.: - Păi, a spus. Are vreo importanţă?Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să mă iertaţi, din consemnarea care s-a făcut, se trăieşte cu impresia că Sima a făcut această comisie. Când filiera a fost cu totul alta. A fost Partidul şi după aceea Securitatea şi Miliţia şi ceilalţi...P.C.: - Credeţi că hotărârea care v-a fost comunicată de Sima îi aparţinea, de a face parte din comisie?T.R.: - Sunt convins că nu-i aparţinea, fiindcă nu putea el să mă numească pe mine, un maior, la nivel de un ministru...P.C.: - Păi, da, daţi-mi voie acuma să vă întreb eu altceva, ceea ce dl apărător a omis: cei de la Partid ştiau ce date aveţi d-voastră despre pastor?

468

T.R.: - Da. Primul secretar fusese informat cu situaţia lui. Conform metodologiei de muncă, era ordin ca primul-secretar al judeţului, cu cazurile mai deosebite; şi asta era una din problemele...a fost informat şi cunoştea.P.C.: - Care prim-secretar, că înţeleg că...T.R.: - Inclusiv Radu Bălan. Deci, după instalarea dumnealui, colonelul Sima s-a dus şi l-a informat, i-a prezentat, într-un fel, problemele cu care se confrunta aparatul de Securitate din Timiş şi eu am făcut o notă... P.C.: - „Primul-secretar Radu Bălan fusese informat în amănunt cu problema pastorului Tőkés. Aşa că, apreciez că nu colonelul Sima hotărâse ca eu să fac parte din comisia constituită pentru evacuarea acelui preot.” Altă întebare?Av.ap.: - D-le preşedinte, înainte de a face precizarea cu privire la reproşurile pe care inculpatul Macri le-a făcut tuturor în legătură cu faptul că nu şi-au îndeplinit misiunea. S-a ţinut o şedinţă în biroul colonelului Sima, aşa a afirmat dumnealui, ocazie cu care s-au transmis nişte sarcini. Cine a transmis sarcinile în mod efectiv, Sima sau Macri? În 17 decembrie!P.C.: - „Precizez încă o dată...” Deşi, d-le apărător, eu înţeleg că intervine şi oboseala...Haideţi să nu vă impacientaţi. Eu vă înţeleg...Nu mai precizaţi nimic! Tăiaţi! Îmi pare rău, dar trebuie să...Av.ap.: - D-le preşedinte, mă iertaţi, eu am să copiez textual declaraţia inculpatului Tinu şi...P.C.: - Bine, ca să evităm acest efort, vă rog să notaţi! „Precizez, încă o dată că, în dimineaţa de 17 decembrie, sarcinile ne-au fost fixate, pentru intensificarea muncii pe linie de Securitate, de către generalul Macri.” Colonelul Sima s-a declarat, cumva, împotriva acestor măsuri?T.R.: - Dar nici nu putea, n-avea voie.P.C.: - „Nimeni din cei prezenţi nu au fost împotriva acestor sarcini, considerându-le ca fiind utile momentului respectiv...”T.R.: - transmise din partea ministrului Securităţii statului, general-colonel Iulian Vlad.P.C.: - „…şi, în plus, am înţeles că erau transmise de ministrul Securităţii...”Av.ap.: - Şi v-aş ruga respectuos să se completeze exact interogatoriul cu afirmaţia inculpatului, că nici colonelul Sima nu se putea opune.P.C.: - Păi, dacă am spus că veneau din partea ministrului, d-le apărător...Av.ap.: - Mă rog...Dacă d-voastră consideraţi că nu este necesar...P.C.: - Eu cred că Instanţa a făcut mai mult decât a luat nişte note în sinteză a declaraţiilor inculpatului. Aţi văzut că la un moment dat, se consemna, pur şi simplu, cuvânt cu cuvânt, vreţi să consemnăm „mot-à-mot” ?

469

Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi, să nu înţeleagă nimeni greşit, nu vreau să vă flatez, însă totul a fost corect consemnat. Că au existat nişte omisiuni, este foarte omenesc. Este normal să existe...P.C.: - Cine mai doreşte să pună întrebări dintre apărători?Av.ap.: - A fost întrebat, a răspuns, nu sunt sigur dacă s-a consemnat. La ce dată a predat primul buletin informativ inculpatului Teodorescu Filip?P.C.: - „Primul buletin informativ din partea Serviciilor pe care le coordonam i l-am predat colonelului Teodorescu, luni, 18 decembrie, orele 21,30.”Av.ap.: - D-le preşedinte, ne interesează să menţioneze inculpatul numele ofiţerului care era afectat pe lângă Spitalul Judeţean.P.C.: - Cine era ofiţerul care răspundea de spital?T.R.: - Căpitanul Grui Vasile. P.C.: - „Căpitanul Grui Vasile era ofiţerul care, pe linie de Securitate răspundea de Spitalul Judeţean Timiş. De altfel, acesta răspundea de sectorul sanitar.”Av.ap.: - Dacă acest ofiţer a fost acolo, poate să ne precizeze ce perioadă a stat acolo?P.C.: - În ce perioadă s-a aflat căpitanul Grui la spital?T.R.: - D-le preşedinte, căpitanul Grui s-a aflat la Spital în ziua de 17 şi 18 dimineaţa. Aici nu sunt sigur, în 18 dimineaţa însă el nu avea numai Spitalul Judeţean, ci toate spitalele din oraş. Clinicile Noi, Bega, deci, el s-a învârtit în acest mediu, fără a fi numit să stea numai la Spitalul Judeţean. P.C.: - „Căpitanul Grui Vasile, în perioada evenimentelor, a pendulat între obiectivele sanitare din municipiu. Probabil că atenţie sporită a acordat Spitalului Judeţean.”Av.ap.: - D-le preşedinte, în dimineaţa zilei de 18, i-a transmis numărul morţilor. Era doar o informaţie. Am înţeles că dânşii culegeau asemenea informaţii şi cred că erau informaţii importante pentru organele de Securitate. În continuare, a mai aflat, fie de la căpitan Grui....P.C.: - Deci întrebarea sună cam aşa: căpitanul Grui v-a transmis date privitoare la morţi şi răniţi în zilele ulterioare?T.R.: - Exceptând acel tabel pe care eu i l-am solicitat, nu mi-a mai transmis...P.C.: - „Alte date legate de morţi şi răniţi, căpitanul Grui nu mi-a mai transmis în zilele ulterioare datei de 18.”Av.ap.: - Pe alte căi a primit informaţii din Spitalul Judeţean despre situaţia morţilor, dacă de la acest căpitan, nu. P.C.: - A spus, de la directoare.

470

Av.ap.: - În continuare.R.T.: - Nu. Nu m-a interesat.P.C.: - „...N-am primit astfel de date.”Av.ap.: - Vă mulţumesc, d-le preşedinte.P.C.: - Alte întrebări? Se pare că Instanţa nu prea şi-a făcut datoria, dacă totuşi au existat nişte întrebări...Pardon, mai trebuie să-l întrebăm şi pe coinculpatul Atudoroaie. Aveţi de pus întrebări inculpatului Radu Tinu?Dacă aveţi întrebări. Comentarii cred că puteţi face. Dacă aveţi întrebări…At.G.: - Doresc să-l întreb dacă este sigur de faptul că duminică dimineaţă, pe 17, am mers la gară să-l întâmpin pe generalul Macri şi trupa care venea de la Bucureşti.P.C.: - Sunteţi sigur?T.R.: - Nu sunt sigur. Aşa am auzit...P.C.: - „Nu sunt sigur că coinculpatul Atudoroaie i-a întâmpinat la gară, în ziua de 17 decembrie, pe ofiţerii veniţi de la Bucureşti.”At.G.: - Doresc să raportez un aspect important, asupra căruia aţi insistat în timpul dezbaterilor de astăzi: cine a tras, unde a tras şi cu ce armament. Vă raportez, şi vă rog să fie audiat fostul căpitan Gheorghe Constantin de la U.M. 1942 Timişoara, care a acţionat, împreună cu alte subunităţi ale unităţii din care face parte, în Calea Lipovei şi în alte zone ale oraşului. Personal, mi-a povestit aceste lucruri şi cunosc că şi alte persoane ştiu despre acestea.P.C.: - Cred că apărătorul d-voastră şi-a notat. Este o chestiune de probatoriu care va fi discutată după epuizarea fazei acesteia cu interogatoriile şi dacă, desigur, considerăm că va fi utilă lămuririi cauzei, vom admite şi vom afla şi noi ceea ce probabil d-voastră deja ştiţi. T.R.: - Şi eu aş solicita acelaşi lucru, pe căpitanul Gheorghe şi căpitan Joiţoiu.P.C.: - N-aţi înţeles, este o chestiune pe care o vom discuta după activitatea aceasta de interogare. Nemaifiind...* [text lipsă, n.n.]

09 martie 1990, audierea inculpatului Deheleanu Ion.

P.C.: - Inculpat Deheleanu Ion, vă rog să vă apropiaţi de microfon şi să vorbiţi mai tare.D.I.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Datele de stare civilă vi le-am luat, sunt consemnate, da?Consultant: - Da.

471

P.C.: - Vă comunic că, în conformitate cu dispoziţiile legale, aveţi dreptul, pe parcursul procesului, să faceţi intervenţiile de rigoare, în sensul de a pune întrebări coinculpaţilor, părţilor din proces, martorilor şi, de câte ori

* caseta 038, sfârşit consideraţi că este necesar, puteţi interveni pentru a comunica ceea ce credeţi că se cuvine, Instanţei. Aţi primit un exemplar din rechizitoriu?D.I.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Cunoaşteţi învinuirea care vi se aduce?D.I.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - O recunoaşteţi? D.I.: - Nu.P.C.: - Nu o recunoaşteţi. În faza urmăririi penale, aţi dat câteva declaraţii. Le menţineţi?D.I.: - În parte. Doresc să fac precizări şi modificări.P.C.: - „Menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală, dar cu precizările ce înţeleg să le fac în continuare.” Ce funcţie aţi îndeplinit?D.I.: - Până la data de 22 decembrie 1989, am îndeplinit funcţia de şef al Miliţiei Judeţului Timiş.P.C.: - În ce perioadă?D.I.: - În perioada 22 mai 1980 - 22 decembrie 1989. P.C.: - În perioada 22 mai 1980 - 22 decembrie 1989, am îndeplinit funcţia de şef al Miliţiei Judeţului Timiş. L-aţi avut locţiitor, pe cine?D.I.: - L-am avut locţiitor pe lt.-colonel Corpodeanu Ion.P.C.: - De când şi până când?D.I.: - Un an jumate.P.C.: - Iar ca locţiitor, în ultima perioadă, aproximativ 1 an şi jumătate, l-am avut pe lt.-colonel Corpodeanu Ion. Vă ascultăm!D.I.: - D-le preşedinte, în data de 15 decembrie 1989, în jurul prânzului, am fost anunţat de şeful Securităţii, colonelul Sima Traian, că în faţă, pe Strada Timotei Cipariu nr.1, în faţa locuinţei situată în acelaşi imobil cu Biserica Reformată, există un grup de 50-60 de persoane, în majoritate bătrâni şi femei din cultul respectiv, care stau acolo şi protestează împotriva evacuării pastorului. Atunci am aflat că împotriva pastorului Tőkés se dăduse o decizie de evacuare silită, dată de organele judecătoreşti, în conformitate cu legea. Eu nu am ştiut şi nici nu ştiu, nici la ora actuală, pentru ce anume s-a pus problema evacuării pastorului Tőkés. Mi-a dat de asigurări că a vorbit la Bucureşti cu ministrul adjunct, generalul Bucurescu, care i-a spus să îi lase în pace, că nu ridică probleme. Nu m-am dus la faţa locului decât spre seară,

472

când am fost sunat de generalul Nuţă, să mă întrebe ce se întâmplă acolo. Atunci m-am dus să constat personal, la locul respectiv, şi am observat că, în afară de aceşti enoriaşi care se manifestau paşnic, erau şi un număr de curioşi, mai ales că lăcaşul de cult este în faţa a două staţii de tramvai. Cei care plecau sau soseau, coborau să vadă despre ce este vorba. Pastorul vorbea de la fereastra locuinţei parohiale cetăţenilor, îndemnându-i în limba maghiară. Eu nu cunosc limba maghiară, dar am înţeles, de la o femeie care traducea alteia, că îi îndemna să plece acasă, să nu creeze dezordine şi să îşi vadă de treabă, că evacuarea lui se va rezolva. Deci în câteva cuvinte, cele spuse de pastor mi-au creat o impresie bună, adică, pe undeva, m-au convins că nu este de rea-credinţă şi că nu intenţionează să provoace dezordine sau altceva. Împreună cu şeful Securităţii ne-am dus la fostul secretar judeţean de Partid la...P.C.: - După aceea?D.I.: - După aceea, nu am stat acolo decât câteva minute. După plecarea noastră, am înţeles că pastorul a vorbit în limba română, dar eu, cât am stat acolo, comunicarea între el şi cetăţeni s-a făcut în limba maghiară, şi am înţeles cele pe care vi le-am raportat.P.C.: - Da. Numai un moment, să consemnăm! „Pentru prima oară, despre cazul pastorului Tőkés László am aflat în ziua de 15 decembrie 1989, în jurul prânzului, când şeful Securităţii, colonelul Sima, mi-a comunicat că în faţa locuinţei pastorului, s-au adunat aproximativ 50-60 de enoriaşi, în majoritate femei şi bătrâni, cu intenţia de a se opune evacuării ce urma să aibă loc, evacuării pastorului, în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă.” V-a solicitat un sprijin, ceva?D.I.: - Nu.P.C.: - De ce v-a pus în temă, n-am înţeles, atunci. De ce v-a pus în temă?D.I.: - M-a pus în temă, ca să ştiu, probabil, dacă degenerază ceva.P.C.: - „Nu mi-a cerut vreun sprijin colonelul Sima, dar, mai mult ca sigur, mi-a comunicat situaţia respectivă, pentru a o avea în vedere şi a lua măsuri de intervenţie, dacă se impunea. Spre seară, generalul Nuţă mi-a solicitat…”D.I.: - Să dau explicaţii cu ce se întâmpla în legătură cu pastorul Tőkés şi ce se întâmpla acolo.P.C.: - „…relaţii despre cazul Tőkés. Mai concret, ce se întâmpla la faţa locului.” V-a zis ceva Nuţă, că arde acolo, sau ştia ceva?D.I.: - El, probabil, a vorbit cu cineva din conducerea ministerului, pentru că, aşa cum v-am raportat, colonelul Sima vorbise cu adjunctul ministrului care coordona sectorul, resortul lui, despre problemă...

473

P.C.: - „Cred că generalul Nuţă aflase ceva legat de caz de la conducerea departamentului Securităţii; mai mult ca sigur, fusese pus în temă de comanda Securităţii Judeţene Timiş.” Logic, nu?D.I.: - Logic, da, adjunctului ministrului care…P.C.: - Bineînţeles. În consecinţă, am înţeles că aţi mers cu colonelul Sima acolo.D.I.: -Da, nu.P.C.: - Nu? L-aţi găsit acolo.D.I.: - M-am dus; după aceea, a venit el.P.C.: - „În consecinţă, m-am deplasat în Piaţa Maria…”D.I.: - Da, în Strada Timotei Cipariu nr.1P.C.: -„ …pe Strada Timotei Cipariu 1, prilej cu care am constatat că erau mai mulţi enoriaşi dar şi curioşi”, în jur de câţi, total?D.I.: - Cred că acum depăşeau în jur de 100, 150P.C.: - „În jur de 100, 150 de persoane cărora pastorul li se adresa cu îndemnuri de calm, linişte şi să se ducă fiecare la casa lui.” Cei din stradă, ce răspundeau?D.I.: - Au avut o discuţie, atât cât am fost eu acolo, între enoriaşi şi cei care nu vroiau să plece, pentru că credincioşii cultului reformat le spuneau să plece acasă şi să nu le creeze probleme. Din ce am înţeles că a spus pastorul Tőkés: „noi ne ducem fiecare acasă, plecaţi şi voi”. Erau două staţii de autobuz [de tramvai, n.n.] cum v-am raportat, tot au mai rămas pe loc, au mai rămas o parte de credincioşi, cei mai mulţi au plecat însă.P.C.: - „Mulţi au înţeles şi au plecat, alţii nu. Oricum, apelul nu şi-a produs efectul propus, încât, dat fiind punctul aglomerat din zonă, foarte multe persoane apăreau ulterior şi se alipeau celor aflaţi de înainte acolo.” Am înţeles că, împreună cu colonelul Sima v-aţi dus la primarul municipiului.D.I.: - Nu, ne-am dus la Judeţ, la fostul prim-secretar Radu Bălan, căruia i-am explicat situaţia şi l-am rugat să ia toate măsurile ca pastorul să nu fie evacuat, că evacuarea lui poate crea o situaţie deosebită în oraş. Primul-secretar a fost receptiv şi, a trimis la faţa locului pe primarul municipiului însoţit de însărcinatul cu problemele de Culte din judeţ.P.C.: - Adică i-a trimis unde? Să vorbească cu cine?D.I.: - Să vorbească cu pastorul. Vreo 5 persoane au fost. I s-a spus pastorului că nu va mai fi executat şi rămâne pe loc. Pastorul a cerut în scris. S-au întors înapoi la primul-secretar şi el a spus: „Daţi-i în scris şi rămâne pe loc”. S-a făcut înscrisul, pastorul l-a arătat la fereastră cetăţenilor şi cu asta lucrurile, în general, s-au liniştit.

474

P.C.: - „Între timp, în Piaţa Maria a sosit şi colonelul Sima, cu care am plecat la primul secretar-Radu Bălan, căruia i-am cerut să intervină, pentru a nu se da curs hotărârii de evacuare, precizându-i că ne putem aştepta, în caz contrar, la situaţii cu totul neplăcute, întrucât spiritele…”D.I.: - Pastorul se bucura de popularitate, spiritele erau încinse, enoriaşii nu vroiau să plece.P.C.: - „…spiritele erau încinse, iar pastorul se bucura de multă popularitate. Primul-secretar a fost de acord şi chiar a acceptat să-şi trimită reprezentanţii, respectiv pe primarul Moţ, cu asigurări scrise că pastorul nu va fi evacuat. Acei reprezentanţi au intrat în legătură directă cu pastorul, care, convingându-se de sinceritatea asigurărilor, a cerut enoriaşilor să nu îl mai păzească. Drept urmare, situaţia, în linii generale, a revenit la normal, prin plecarea marii majorităţi din zonă.” Aşa, ce doreaţi să spuneţi?D.I.: - Câţiva, în stare de ebrietate, au rămas pe trotuarul de vis-à-vis, până în jurul orelor 22,00 - 22,30, dar s-au dus acasă. Asta a fost vineri... P.C.: - Staţi un moment, să vă întreb ceva. Totuşi, de unde aţi aflat toate acestea, de la cine? Aţi avut oameni în zonă sau nu aţi avut?D.I.: - Am fost eu în zonă şi, cu înscrisurile mele…P.C.: - Bun, bun, mai departe. Continuaţi!D.I.: - A doua zi, deci în 16, pe la ora 12-13, m-a sunat generalul Nuţă şi mi-a ordonat să iau măsuri foarte serioase de pază la lăcaşul de cult, pentru că sunt date certe că elemente provocatoare vreau să-i dea foc sau să îl arunce în aer. Să nu spun nimănui acest lucru, să instruiesc oamenii să-şi facă datoria foarte serios acolo, de pază, pentru că, dacă afla tot efectivul de asta, s-ar putea să se ajungă la unele discuţii şi să se denatureze relaţiile cu alte state. Am chemat cinci oameni, care am considerat eu că sunt mai serioşi, mai harnici, mai serioşi, conduşi de şeful Biroului Judiciar de la Miliţia municipiului...P.C.: - Care sunt cei cinci? Şi cu căpitanul şase.D.I.: - Căpitanul Mişea, căpitanul Preda, nu îi mai reţin pe ceilalţi.P.C.: - Păi, am înţeles că erau oameni mai…D.I.: - Da, ăştia i-am văzut eu mai de bază, doi ofiţeri şi trei subofiţeri, de aceea, nu că...P.C.: - Şi şeful de judiciar cum se numeşte?D.I.: - Căpitanul Mişea Eugen P.C.: - Şi i-aţi trimis acolo.D.I.: -I-am instruit şi i-am trimis, ca să păzească biserica. Orice probleme care apar să raporteze la dispeceratul Miliţiei, lângă noi aveam şi este şi

475

acuma, tură permanentă pentru legăturile de staţii radio între echipajele şi celelalte probleme de, aşa cum era statul de organizare…P.C.: - Deci erau alertate şi câteva echipaje, înţeleg, pe poziţia de a interveni, dacă se impunea.D.I.: -Nu.P.C.: - Păi, dacă veneau să arunce în aer biserica, atunci…D.I.: - Dacă veneau să arunce în aer biserica, aveam echipa de intervenţie la unitate şi pleca acolo.P.C.: - Bun. Deci exista o echipă de intervenţie acolo.D.I.: - Da. Echipa operativă care face serviciul pe ture în decursul timpului, pentru evenimentele ce se sesizau la Miliţie, tâlhării, orice se putea întâmpla. Şi vorbeam prin radio să se deplaseze acolo.P.C.: - Echipa asta operativă, din câte persoane era formată?D.I.: - Un criminalist, un şef de la Judiciar, unul de la cercetări Penale.P.C.: - Deci echipa obişnuită de intervenţii la cazuri.D.I.: - Da, o echipă obişnuită.P.C.: - Cei cinci erau îmbrăcaţi militar, înarmaţi?D.I.: - Neânarmaţi şi civili.P.C.: - „Da. A doua zi, 16 decembrie, în jurul orelor 13,00, m-a sunat generalul Nuţă, ordonâdu-mi să iau măsuri serioase de pază.”Acolo era şi locuinţa pastorului?D.I.: - Da, în aceeaşi clădire. Dar el s-a referit la lăcaşul de cult. P.C.: - „Deci să iau măsuri serioase de pază a lăcaşului de cult unde oficia Tőkés László şi unde îşi avea acesta şi locuinţa, întrucât sunt date certe că anumite elemente ar încerca să îi dea foc sau să-l arunce în aer. Mi-a atras atenţia că trebuie să păstrăm discreţia în jurul cazului acelui pastor, pentru a nu se denatura realitatea de răuvoitori. M-am conformat, şi în aceeaşi după-masă…”D.I.: - Da, în jurul orei 14,00, deja am trimis...P.C.: - „…am trimis în jur de şase ofiţeri şi subofiţeri pe care i-am instruit în ce priveşte misiunea lor.”D.I.: - Toţi neânarmaţi.P.C.: - „Toţi erau neânarmaţi şi în ţinută civilă. Printre cei şase, mi-i amintesc pe căpitanii: Mişea Eugen şi Preda Laurenţiu.” Mergem mai departe! Cei de la Securitate luaseră, pe linia lor, vreo măsură de aceeaşi natură?D.I.: - Sunt convins că da, dar nu ştiu ce.P.C.: - „Sunt convins că şi pe linie de Securitate fuseseră luate măsuri de prevenire a degenerării situaţiei.” Continuaţi, vă rog!

476

D.I.: - Seara, totul a mers bine până în jurul orei 19,00, când lumea a început să se adune în număr foarte mare. Când, de acuma... Au dat foc la trei magazine.P.C.: - Când? Atunci, seara? La orele 19,00?D.I.: - Da, atunci, seara. Au devastat magazinul alimentar, au luat băutura şi au început să o consume, şi deci la mine s-a ajuns că este grav tulburată ordinea şi liniştea publică.P.C.: - La orele 19,00?D.I.: - La orele 19,00 - 19,30 – 20,00. Dar e foarte greu, d-le preşedinte, să dau exact ora.P.C.: - Oricum, nu era la miezul nopţii, nu?D.I.: - Nu.P.C.: - „În jurul orelor 19,00, mi s-a raportat...” De către cine?D.I.: - De către dispecer.P.C.: - „de către dispecer, că în Piaţa Maria s-a adunat multă lume care nu avea legătură cu cultul Reformat şi că câteva elemente sub influenţa alcoolului au început să arunce cu diferite obiecte, au spart un magazin alimentar, de unde au sustras băuturi şi alimente şi chiar au dat foc…”D.I.: - Au dat foc la Librăria Eminescu, la centrul de Pâine şi la un magazin. P.C.: - „…la o librărie, un centru de pâine şi un altul de produse lactate. Mi-am dat seama că situaţia devenise foarte gravă şi că, practice, trebuia intervenit pentru restabilirea ordinii.” Şi ce aţi făcut?D.I.: - Am raportat la inspectorul-şef, care era, în această situaţie, comandant unic a forţelor de Miliţie şi Securitate şi care la rândul lui a vorbit nu în faţa mea, dar aşa a spus, că a primit aprobarea ministrului, ca să se intervină şi a primului-secretar, după regula care funcţiona la data respectivă; am chemat oamenii în sală pe care îi aveam în unitate, de Miliţie şi Securitate şi am echipat plutonul pe care l-am avut constituit, conform ordinului ministrului, pentru restabilirea ordinii la meciurile de fotbal, în pieţe, la restaurante, pluton din care nu ştiu dacă, nu ştiu câţi am putut aduna atunci repede, care sunt echipaţi cu cască de protecţie şi scut… 20-20 şi ceva, capacitatea plutonului era de 30 de oameni format, în principal, din securişti (?) de la Miliţia municipiului.P.C.: - Cască, scut, altceva?D.I.: - Cască, scut, baston de cauciuc, fără armament.P.C.: - Gaze lacrimogene?D.I.: - Nu aveam.P.C.: - Aşa scrie aici în planul unic de acţiune.D.I.: - Da, da, dar nu ne-au dotat.

477

P.C.: - Numai acestea le-aţi avut?D.I.: - Da, sigur. Ne-am adunat în sala de şedinţă, unde inspectorul-şef le-a dat misiunea să meargă acolo şi să încerce să protejeze biserica.P.C.: - Numai un moment. Am înţeles că s-a adunat întreg efectivul.D.I.: - Nu întreg efectivul, pentru că nu am reuşit să îl adunăm întreg efectivul.P.C.: - Dar s-au adunat şi miliţieni şi securişti. Bun. Ordinul al cui a fost? Aţi fost alarmaţi practic în seara aceea?D.I.: - Da.P.C.: - Deci, s-a dat alarma.D.I.: - Da, dar nu ajunseseră.P.C.: - Nu ajunseseră, am înţeles. Cât era ceasul atunci?D.I.: - 20,30.P.C.: - 20,30. S-a distribuit ceva armament?D.I.: - Nu s-a distribuit nici un fel de armament; chiar dimpotrivă, inspectorul-şef mi-a ordonat să acţionez cu tot tactul, în aşa fel încât să nu fim noi cei care să provocăm, să nu fim noi cei care să facem ca această intervenţie să degenereze în ceva mai grav decât este. Asta a fost misiunea şi ordinul dat de inspectorul-şef, în măsura în care s-a putut în 2-3 minute.P.C.: - Trupe de Securitate, vorbesc de militarii de la trupele de Securitate, au fost trimişi în zonă? Pompierii au fost trimişi în zonă?D.I.: - Au fost trimişi, dar după aceea. Eu, neavând în subordine aceste unităţi, nu ştiu ce a făcut efectiv inspectorul-şef.P.C.: - Dar l-aţi văzut în zonă?D.I.: - Nu am fost în zonă.P.C.: - N-aţi fost?D.I.: - N-am fost. Eu am trimis în zonă locţiitorii, cei doi locţiitori de la Miliţia municipiului cu efectivele.P.C.: - Cu plutonul acela de Miliţie-intervenţie.D.I.: - Plutonul şi ceilalţi care au fost.P.C.: - Câţi au fost?D.I.: - În total, 50-60, miliţie.P.C.: - Deci, am rămas... unde am rămas?Consultant: - „Îmi dădusem seama că situaţia devenise foarte gravă şi că practic trebuia intervenit pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice.”P.C.: - „Ca atare, i-am raportat situaţia şefului Inspectoratului, colonelul Popescu Ion, care, în astfel de împrejurări devenea comandant unic, în conformitate cu ordinul Ministrului de Interne nr.022600/1988. Acesta,

478

după ce a luat aprobarea Mininstrului de Interne şi a primului-secretar Radu Bălan, a hotărât să se treacă la aplicarea planului unic de acţiune…”D.I.: - Nu am avut un plan de acţiune.P.C.: - Păi, dar exista.D.I.: - Exista ordinul 2600, de care eu am auzit, nu l-am văzut.P.C.: - Nu ştiu dacă am reţinut eu bine, am văzut planul acesta, parcă şi o semnătură de-a d-voastră pe ea.D.I.: - E posibil. Este vechi, nu a scos nimeni nici un ordin 2600, era sistemul de lucru, d-le preşedinte, de ani de zile.P.C.: - Bine.D.I.: - De când sunt eu aici, de ani de zile, tot aşa s-a procedat, n-au fost niciodată de natura aceasta… dar, mai mici sau mai mari… pentru Securitate şi pentru Miliţie.P.C.: - Eu nu ştiu de ce evitaţi să consemnăm acest lucru, când, practic, ori cu plan, ori fără plan, tot s-a acţionat.D.I.: - Da, de acord, d-le preşedinte.P.C.: - Are vreo importanţă?D.I.: - Nu.P.C.: - Atunci, cum am zis acolo?Consultant: - „...Aceasta, după ce am luat aprobarea ministrului de Interne şi a primului-secretar Radu Bălan, a hotărât să treacă la aplicarea planului unic…”P.C.: - „...de acţiune pentru restabilirea ordinii. Concret, a alarmat întregul efectiv al Miliţiei şi Securităţii şi, cu toţi cei care au reuşit să se adune, a ţinut o mică şedinţă. S-a hotărât să fie trimis în zonă plutonul de Miliţie, special pregătit, pentru a putea interveni în cazuri de dezordine, pluton care a fost dotat cu căşti de protecţie, scuturi şi bastoane. De asemenea, pe lângă acest pluton, în Piaţa Maria au mai fost trimişi aproximativ încă 20-30 de miliţieni în uniformă, fără bastoane…” Păi, ce fel de intervenţie făceaţi fără bastoane?D.I.: - Nu aveam în dotare bastoane pentru…P.C.: - Îi trimiteaţi la plimbare, la defilare… D.I.: - ...15% din efectiv.P.C.: - „Încă 20-30 de miliţieni în ţinută militară, dar fără bastoane.” Dacă ştia ministrul, vă destituia pentru modul în care aţi acţionat, aşa după cum rezultă din spusele d-voastră.D.I.: - Acesta este adevărul, d-le preşedinte. El a făcut dotarea. Ministrul a făcut dotarea. El a aprobat planul de dotare al Inspectoratului şi dacă nu a prevăzut, nu am avut.

479

P.C.: - Păi, a prevăzut, că planul îl am aici. Să vă citesc din plan?D.I.: - Nu.P.C.: - Nu e nevoie, presupun că îl ştiţi. În plan sunt multe prevăzute, dar văd că d-voastră n-aţi acţionat, aşa pretindeţi, potrivit planului. Da, sau nu?D.I.: - Nu, am acţionat în modul în care vă raportez.P.C.: - Deci, aţi acţionat în modul în care raportaţi acuma. Bun. De la Securitate, au fost trimişi oameni acolo?D.I.: - DaP.C.: - Câţi?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - „Dintre ofiţerii de Securitate au fost trimişi în Piaţa Maria ofiţeri în ţinută civilă, dar nu ştiu câţi.” Cu ce misiune?D.I.: - Am auzit o frază, parcă: „să încerce să calmeze, să intre printre lume să îi determine… “P.C.: - „Cu misiunea de a se înfiltra în rândul celor adunaţi cu îndemnuri la calm şi linişte. S-a atras atenţia să se acţioneze cu tot tactul, pentru a nu contribui la situaţie şi aşa critică.” S-a dat ordin să se facă uz de baston?D.I.: - Nu.P.C.: - Nu? Păi, vă permitea legea.D.I.: - Ne permitea legea, instruirea tuturora a făcut-o inspectorul şef.P.C.: - Şi d-voastră nu eraţi acolo?D.I.: - Eram acolo.P.C.: - Păi şi atunci, s-a dat ordin să se folosească bastonul, sau nu?D.I.: - Nu am auzit. Nu a spus aşa ceva, n-a avut în cap…P.C.: - Sau nu era nevoie.D.I.: - Era agitat, nu cred că… fiecare ştie cazurile când se foloseşte bastonul.P.C.: - Oamenii pe care i-aţi trimis în teren au întrebat: ce facem acolo? Ne trimiteţi pentru ce, ce să facem acolo? Să ne lăsăm bătuţi?D.I.: - Să disperseze şi să încerce să îi împingă cât mai departe de biserică.P.C.: - „Cei trimişi în teren aveau misiunea clară de a dispersa pe cei adunaţi şi, practice, de a-i împrăştia cu mijloacele specifice ale muncii de Miliţie.” Văd că se foloseşte termenul asta „cu mijloacele specifice muncii de Miliţie”.D.I.: - Da, s-a folosit. P.C.: - „Nu ştiu dacă în zonă au fost trimise forţe de la trupele de Securitate sau Pompieri.”

480

D.I.: - O rectificare, dacă îmi permiteţi. La orele 22,00, am trimis locţiitorul, colonelul Corpodeanu, care, când s-a întors, mi-a raportat că au fost şi pompieri acolo, că a fost omorât un soldat de la pompieri de către aceşti vandali, puţin spus vandali, care i-au bătut pe ai noştri şi au băgat în spital nu ştiu, 17, trebuie să fie undeva nota cu câţi s-au internat din rândul miliţienilor… destul de grav; şi că, practic, toţi erau înarmaţi cu ciomege cu lanţuri, pietre, cu sticle. Ce a impus ca toate forţele noastre, mă refer numai la Miliţie, care acţionase în baza Legii 21, valabil şi astăzi, să se retragă în jurul bisericii, să protejeze biserica.P.C.: - Şi Pompierii ce au făcut?D.I.: - Pompierii s-au retras, a fost bătut comandantul Pompierilor, a fost internat în spital.P.C.: - De ce a fost bătut de lume?D.I.: - Cred că a dat cu apă, cu ceva acolo, ceva din acestea…P.C.: - Păi, nu v-a raportat colonelul Corpodeanu?D.I.: - Mi-a raportat.P.C.: - Şi atunci cine a raportat în scris acolo?D.I.: - Da, sunt convins.P.C.: - Atunci de ce tot nu vreţi să spuneţi? Ştiţi care e situaţia? Dacă tot nu sunteţi de acord să aveţi o colaborare sinceră cu Instanţa, nu cred că vom fi în stare să stabilim realitatea.D.I.: - Total sincer, d-le preşedinte. Vă asigur din tot sufletul că tot ce ştiu veţi avea pe masă. Nu am ce să ascund.P.C.: - Atunci, vă rog să fiţi mai complet în relatare. Mai ales pe aspectele esenţiale. Să nu mă mai obligaţi să tot pun întrebări. Merge şi mai repede…D.I.: - Am înţeles.P.C.: - Este în interesul adevărului. De fapt, numai în interesul adevărului. „În jurul orelor 22,00, revenind din Piaţa Maria, colonelul Corpodeanu mi-a raportat că situaţia a devenit foarte gravă, că efectivele de Miliţie, practic, au fost biruite, fiind luate la bătaie de populaţie, de fapt, de elementele huliganice care i-au lovit cu beţe, ciomege, pietre, sticle. De asemenea, că pompierii care interveniseră cu tunurile de apă au fost la rându-le molestaţi şi că chiar un militar a fost omorât. Un militar din trupele de Pompieri.” Vă amintiţi cum se numea?D.I.: - Nu.P.C.: - Nu a raportat, nu aţi aflat ulterior?D.I.: - Nu, nu.P.C.: - „Nu am aflat cum se numea victima, acel militar pompier.” Păi, oricum, trebuia intervenit nu? Fusese ucis un om, legea vă obliga să vă

481

intraţi în atribuţiuni, stabilind măcar cine era victima, dacă nu şi autorul. Nu?D.I.: - Da, este aşa, dar evenimentele se derulau cu aşa repeziciune, că nimeni nu a mai avut timp să se gândească la altceva.P.C.: - Am înţeles că miliţienii au fost nevoiţi să se retragă în jurul bisericii cultului Reformat pentru a o apăra… Bine, mai departe!D.I.: -S-au dispersat, în cele din urmă…P.C.: - De voie, sau de nevoie?D.I.: - Cred că de voie, grupuri în oraş, vitrine sparte, magazine din care s-au luat diferite bunuri, dar noi nu am mai ieşit. Pe mine m-a chemat fostul secretar al CC [Comitetului Central al PCR, n.n.], Ilie Matei. P.C.: - „Până dimineaţă, mulţimea s-a împrăştiat de voie, însă elemente huliganice au continuat să spargă vitrinele magazinelor...”D.I.: - Telefoanele nu conteneau să... P.C.: - „în mai multe zone ale oraşului, terorizând astfel populaţia paşnică a urbei. Nu mai conteneau telefoanele cu apelurile cetăţenilor din oraş, care, pe bună dreptate, ne-au făcut incapabili, că nu suntem în stare să stăpânim o mână de derbedei.” Deci, ce aţi făcut a doua zi?D.I.: - Nu a doua zi. În aceeaşi noapte m-a chemat Ilie Matei, care venise de la Bucureşti, fiind atunci la CC cu probleme de propagandă, să se ocupe cu problema evacuării pastorului Tőkés.P.C.: - Da, şi?D.I.: - Am încercat să îi explic, dacă îmi permiteţi..P.C.: - Deci v-a chemat la ordin?D.I.: - M-a chemat la ordin, chemat în biroul primului-secretar de la judeţ şi mi-a spus că din dispoziţia conducerii superioare …P.C.: - Da, era şi Radu Bălan acolo?D.I.: - Nu, Radu Bălan era, cred, în anticameră sau nu ştiu…P.C.: - Deci la discuţie, cine a mai asistat?D.I.: - Eu şi el, mi-a spus că din dispoziţia conducerii superioare, pastorul trebuie să plece unde prevede sentinţa.P.C.: - Conducerea superioară, la cine se referea?D.I.: - Nu ştiu, pentru că a făcut referire la Ceauşescu, la nevasta lui, careva din ei, ca fiind secretarul Comitetului Central, cine era mai mare ca el… unul din ăştia doi şi i-am explicat că numai cu o seară înainte pastorului i se dăduseră asigurări că nu va fi evacuat, că cream o situaţie şi mai deosebită. „D-le, cu mine nu ai ce să discuţi, totul este stabilit, pleacă cu camionul Inspectoratului, Miliţia nu are camion, pleacă o maşină de la Securitate, două maşini de la Combinatul Agroindustrial, totul este pus la punct,

482

dumneata să îmi aduci aici doi ofiţeri şi trei subofiţeri pe care să-i instruiesc.” „Unde să-i aduc tov. secretar?” „Aici, la mine în birou”. M-am întors în unitate şi l-am sunat pe Nuţă. ”Tov. ministru, până acu’ o oră, totul era că pastorul rămîne pe loc, creem o situaţie deosebită, facem ceva ce va fi fără precedent”…, a înjurat Securitatea.P.C.: - Cine?D.I.: - Nuţă: „Să facă Securitatea ce vrea cu el, este cazul lor, ei l-au creat, nu te băga, nu te amesteca”. Am înţeles, dar nu am apucat să cobor în curte că m-a chemat înapoi la telefon. Probabil că cineva îl sunase şi pe el. Mai zice el: „S-a schimbat, du-te, du-i oamenii la ăla şi să nu mai aud de treburile acestea, că înnebunesc aici în birou”. Şi atunci am chemat pe lt.-colonelul Ciocoiu şi locotenent Cioancă cu încă trei subofiţeri şi m-am prezentat la Matei. Matei le-a spus că ei urmează să-l însoţească pe un preot reformat împotriva căruia s-a dat sentinţa definitivă de evacuare silită şi mutarea lui în jud. Sălaj. Să aibă grijă să nu se întâmple ceva cu el pe drum, să-l ducă până la limita cu jud. Sălaj, unde vor fi aşteptaţi şi preluat de altcineva.P.C.: - Deci aceşti oameni au însoţit pastorul până în Sălaj, nu?D.I.: - Până în Sălaj, trimişi de Matei. La ieşire, mi-a spus…* [lipsă text, n.n.]

09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Deheleanu.

P.C.: - „În aceeaşi noapte, în jurul orelor 1,00, la ordin, m-am prezentat în faţa secretarului C.C., Ilie Matei, care sosise în Timişoara…”D.I.: - Am senzaţia, nu sunt sigur, că a fost trimis special pentru problema aceasta.P.C.: - „trimis, probabil, special, pentru cazul creat în jurul acelui pastor. Ilie Matei mi-a comunicat că conducerea superioară, am înţeles că se referea la Nicolae Ceauşescu şi soţia acestuia, a hotărât să se treacă de îndată la evacuarea lui Tőkés László. Secretarul mi-a mai spus că totul este pregătit pentru transportarea pastorului şi a familiei sale în jud.Sălaj. I-am raportat că măsura nu este bine-venită, deoarece prin aceasta se vor naşte motive de destabilizare a ordinii. Mi-a replicat că aceasta-i hotărârea şi nu avem încotro.” Asta este idea, nu?D.I.: - Da.P.C.: - „Motiv pentru care mi-a cerut să-i prezint cinci cadre pe care să-i instruiască personal, cu misiunea de a-l însoţi pe pastor până în Sălaj. M-am deplasat la sediul Miliţiei, am luat legătura telefonică cu generalul

483

Nuţă, căruia i-am raportat sarcina primită. Acesta mi-a spus textual să nu mă bag, a injurat Securitatea spunând că datorită celor de la Securitate s-a creat „cazul Tőkés” şi ei să rezolve situaţia. N-am apucat să ies bine din birou, că m-a sunat din nou Nuţă, care a revenit asupra celor mai dinainte

* caseta 039, sfârşit spuse, ordonându-mi să dau tot concursul la evacuarea pastorului, de unde am tras concluzia că primise şi el ordin în acest sens; şi, în consecinţă, am trimis 5 cadre care să se ocupe special de evacuare. Am mers şi eu la locuinţa pastorului, prilej cu care am constatat că cei de la Securitate deja trecuseră la forţarea uşii locuinţei, bineînţeles cu ajutorul unor lăcătuşi. Acolo se afla maiorul Radu Tinu, preşedintele Tribunalului Judeţean, Cumpănaşu, şeful Cultelor din România şi alţii. Finalmente, pastorul şi cu soţia au fost urcaţi într-o maşină şi expediaţi la Sălaj, acţiunea terminându-se în jurul orelor 5,00, dimineaţa.” Aţi lăsat acolo oamenii în zonă, sau i-aţi retras?D.I.: - Dispozitivul a rămas în zonă, până luni.P.C.: - „Dispozitivul a rămas în zonă, până luni, 18 decembrie.” Până la ce oră?D.I.: - După-masă.P.C.: - „După-amiază, oamenii fiind neânarmaţi, când oamenii mei...”D.I.: - Când am redus din ei şi au rămas cam tot aşa, la nivel de şase.P.C.: - „...când am redus din ei, rămânând vreo şase miliţieni.” Bine.D.I.: - Duminică ne aşteptam ca ecoul evacuării pastorului să aibă consecinţe deosebite şi dispozitivul nostru a fost întărit cu brigada de Securitate.P.C.: - „Dispozitivul nostru a fost întărit cu trupe de la brigada de Securitate ...”D.I.: - Pe care nu ştiu cine le-a trimis, pentru că unitatea nu era în subordinea mea.P.C.: - E de înţeles. E vorba de Piaţa Maria, în ziua de 16 decembrie. Cine a sosit la Timişoara, cu cine şi în ce scop?D.I.: - Ordonaţi?P.C.: - În ziua de 16 decembrie, sau mai bine spus, din rândul acelor oameni, cei care au fost acolo, au fost reţinuţi?D.I.: - Nu.P.C.: - Nu? Păi, aici aşa spuneţi: că s-au produs şi arestări în rândurile manifestanţilor. În ziua de 16.

484

D.I.: - 16 decembrie, în a doua parte a nopţii, au fost duşi la Miliţie circa 20-30, e posibil să fie mai puţin, mai mult, e greu să vă pot raporta acum; pe care i-au găsit cu tot felul de instrumente din acestea de lovire, de înţepare, cuţite şi mai ales cu lucruri furate, asupra lor, care au fost conduşi în curtea Miliţei. Eu, la ora 5,00, am aflat că la 6,30 soseşte generalul Mihalea împreună cu un colectiv mai larg de ofiţeri din I.G.M. şi atunci am fugit repede să mă bărbieresc şi…P.C.: - Am înţeles.D.I.: - ...şi am plecat la gară. Când am ajuns cu generalul de la gară şi cu ceilalţi, am văzut că în curte erau deja o grămadă de tot felul de lucruri dintre acestea sustrase din magazine, lanţuri, ciomege, pistoale de implantat bolţuri şi alte unelte dintr-acestea care le-au găsit asupra celor conduşi la sediul Miliţiei, justificat, zic, după mine, pentru ceea ce au făcut în cadrul măsurilor şi… P.C.: - Deci au fost cercetaţi, nu? D.I.: - Cu trenul, cu Mihalea, au venit mai mulţi şefi de Direcţii, pe care, dacă îmi permiteţi, îi enumăr: directorul Institutului de Criminalistică, colonelul Ghircoiaş, şeful Direcţiei Judiciare, colonelul Roşiu, locţiitorul de la Direcţia Cercetări Penale, colonelul Onţanu, locţiitorul de la Direcţia Economică lt.-colonelul Voicu Ilie, locţiitorul de la Direcţia Circulaţie, colonelul Ştefan, locţiitorul de la Pază şi Ordine, colonelul Obăgilă, cu un grup mai mare de ofiţeri din subordinea lor.P.C.: - Cam la cât ajungea grupul acesta?D.I.: - 15-20. L-am cunoscut pe colonelul Ardeleanu de la Judiciar, dar în rest nu îi cunoşteam. În situaţia aceasta, să revin la cei aduşi la Miliţie, colonelul Onţanu a primit ordin de la generalul Mihalea să aştepte, că peste puţin timp trebuie să sosească procurorul general adjunct, Diaconescu Gheorghe, împreună cu ministrul adjunct de la Justiţie, nu ştiu dacă pronunţ corect numele, Bracaciu… nu ştiu, nu sunt sigur, care au instrucţiuni şi ştiu ce să facă cu cei ce se află la Miliţie. Noi nu i-am introdus în arestul unde aveam arestaţii, pentru că nici nu aveam loc, nici forme de reţinere pentru ei şi i-am ţinut în curte şi într-o sală de aşteptare la serviciul cercetări Penale.P.C.: - Păi, de ce era nevoie să vină procurorul general adjunct, adjunctul ministrului de Justiţie, când aveaţi legea la dispoziţie?D.I.: - Nu era nevoie de nimic, d-le preşedinte.P.C.: - De fiecare dată venea câte un procuror, câte...D.I.: - Nu, d-le preşedinte, dar, probabil…P.C.: - ...să vă spună ce să faceţi cu hoţii, cu borfaşii, păi, atunci?

485

D.I.: - Probabil, aşa au stabilit ei, crezând că prinrte ăştia găsesc ceva. Ştiu cu ce, din cei care au iniţiat, care au organizat, care, probabil, este o supoziţie, nu mi-a spus-o nimeni. Un lucru cert este că ei au luat măsuri, i-au dus la Penitenciar, nu ştiu din al cui ordin…P.C.: - Ei, cine fiind?D.I.: - Onţanu cu ceilalţi care au venit, nu ştiu cine a ordonat Penitenciarului să-i primească...P.C.: - Păi, cine putea să-i ordone?D.I.: - Păi, cineva din ordinul ministerului care coordona, părerea mea este că, ori fostul ministru de Interne, Postelnicu, ori generalul Dănescu, care coordona la vremea respectivă penitenciarele.P.C.: - Un moment, să consemnăm! Unde am rămas?Consultant: - „Dispozitivul nostru a fost întărit cu trupe de la brigada de Securitate.”P.C.: - Da. „Ştiu că în noaptea de 16 - 17 decembrie, lucrătorii de Miliţie au reţinut şi condus la sediul Organului aproximativ 20 - 30 de inşi surprinşi cu obiecte sustrase din magazine: cu lanţuri, cu ciomege, cu cuţite şi chiar pistoale de bătut bolţuri, de plantat bolţuri în pereţi. Întrucât fusesem anunţat că în dimineaţa de 17 decembrie va sosi generalul Mihalea Velicu cu o echipă întreagă, am plecat la gară să-i aştept.”D.I.: - De aceea, nici nu am avut timp să mă ocup, să dau ceva ordine în privinţa celor aduşi la Miliţie.P.C.: - „Într-adevăr, la orele 7,00, cu trenul a sosit generalul amintit, care era însoţit de un grup de 20 - 25 de ofiţeri pe toate linile de muncă. Pot nominaliza dintre aceştia pe: colonelul Ghircoiaş şeful Institutului de Criminalistică din I.G.M., colonelul Roşiu şeful direcţiei Judiciar, colonelul Onţanu, locţiitorul şefului Direcţia Cercetări Penale, locotenent-colonelul Voicu, locţiitorul şefului Direcţia Economică, colonelul Ştefan locţiitorul şefului Direcţia Circulaţie, colonelul Obăgilă, locţiitorul şefului direcţia Pază şi Ordine. Colonelul Onuţan a primit ordin de la generalul Mihalea să nu se ocupe de grupul celor reţinuţi, deocamdată, întrucât urma să sosească procurorul general adjunct Diaconescu şi ministrul adjunct de la Justiţie Bracaciu şi împreună să hotărască. De unde am tras concluzia că se urmărea…” Ce?D.I.: - Se urmărea ceva ce nu vroia să îmi spună mie, să caute ceva organizatori, ori...P.C.: - „…să depisteze pe organizatorii acelor acte de vandalism. Este o supoziţie de a mea. Precizez că dispoziţiile legale ne permiteau şi chiar ne obligau să luăm măsuri cu caracter penal împotriva celor care furaseră,

486

distruseseră. Oricum, grupul reţinuţilor a fost dus de colonelul Onţanu la Penitenciarul din Timişoara, unde au fost primiţi. Consider că comanda Penitenciarului primise ordin în acest sens, fie de la ministrul Postelnicu, fie de la adjunctul său, generalul Dănescu…” Cum am zis acolo?Consultant: - „Comandantul Penitenciarului primise ordin în acest sens, fie de la Postelnicu…”P.C.: - Bun. „…care coordona direcţia Penitenciarelor.” Ce discuţii s-au purtat după venirea lui Mihalea? Înţeleg că a trebuit să...D.I.: - Mihalea nu a purtat nici o discuţie cu… n-a ţinut nici o şedinţă cu nimeni, eu i-am explicat în maşină şi la gară… în dosar se află, cred că se află, declaraţia colonelului Obăgilă, care a asistat la discuţie şi i-am spus că lucrurile sunt foarte grave, sunt fără precedent şi că nu ne putem aştepta să se rezolve. Şi atunci mi-a spus: „Măi, tu întotdeauna ai vorbit prostii”. „Tov. general, asta este părerea mea”, „Uite, ai să te convingi că nu e aşa, voi faceţi fiecare aşa cum am stabilit pe drum”, le-a spus lor. Probabil că a dat la fiecare, pe ce linie, ce profil de muncă să îşi organizeze, să desfăşoare activitatea. El a mers să vadă şi l-am însoţit şi eu; locul unde este, de pe Timotei Cipariu nr.1, a văzut dispozitivul, după care ne-am întors la unitate. La unitate s-au primit câteva telefoane, nu ştiu de unde, că o coloană militară cu steagul de luptă şi fanfară traversează oraşul pe Strada 6 Martie… deci şi prin faţa casei Bisericii Reformate, mergând spre centrul oraşului şi că în spatele ei...P.C.: - Până ajungem la acest episod, v-aş ruga să îmi daţi răspuns la înrebare, că văd că nu…D.I.: - Ordonaţi?P.C.: - Aţi reletat până acum Instanţei că i-aţi raportat, de fapt, l-aţi pus în temă pe generalul Mihalea, cu situaţia din oraş. Şi că împreună, chiar aţi mers în Piaţa Maria, că generalul Mihalea a ordonat celor cu care venise să-şi intre fiecare în atribuţiuni.D.I.: - Da. Adică, Onţanu la Cercetări Penale, Ghircoiaş să facă cercetarea la magazinele sparte şi să tragă pe peliculă, că avea oameni care se pricepeau în privinţa aceasta; Obăgilă să vadă situaţia efectivelor şi ce forţă dispunem; Voicu Ilie să se ocupe de unităţile comerciale, în măsura în care aceştia să nu vândă băuturi în cantităţi mari, să nu fie multă lume în stare de ebrietate şi cam atât.P.C.: - Şi cei de la Judiciar?D.I.: - La Roşiu i-a dat ordin, care, după aceea, a fost concretizat de Nuţă, când a ajuns Nuţă după-masă, să se ocupe de o statistică pe care o aveau ei. Statistică numerică, câţi muncitori, câţi membri de Partid, câţi de la 14 ani,

487

câţi de la 18 ani, de la 21, câţi… după aia pe intreprinderi, nu le reţin pe toate, era o statistică care avea vreo trei pagini şi asta i-a dat-o lui Roşiu, să o ţină la zi, să o facă până mai târziu, nu ştiam la ora respectivă că va veni Nuţă.P.C.: - Şi cel de la Circulaţie?D.I.: - Cel de la Circulaţie nu a spus nimic decât luni dimineaţa, a fost chemat la generalul Nuţă şi a dat ordin să instituie filtre; filtre la intrarea în oraş, împreună cu Armata, care să aibă drept scop prevenirea străinilor, pe măsura care se poate, să evite oraşul, pentru a nu-şi pune situaţia în pericol; să controleze să nu se introducă exploziv sau materiale explozive în diferite autoturisme, care să provoace situaţii dintre acestea de acte teroriste şi cam asta a fost. Un control de rutină fără a închide oraşul. Nefiind zonă de frontieră şi în cadrul planului „Dorna”, toţi timişorenii ştiu că, după două-trei zile este filtru, pe urmă, unul a evadat, că în grup este, nu ştiu unde, deci, oamenii erau obişnuiţi cu sistemul acesta. S-au instituit opt filtre de către colonelul Ştefan, care venise de la direcţia Circulaţie; el i-a instruit, a făcut turele şi s-a ocupat de ei.P.C.: - Păi, am înţeles că de la Judiciar, lângă directorul Direcţiei au mai venit şi alţi judiciarişti. Toţi trebuiau să ţină evidenţa?D.I.: - Nu, nu ştiu ce le-a dat să facă, s-au integrat în efective; şi ei, unii i-a trimis să controleze în teren acolo, la dispozitiv la Tőkés, ca să nu plece din post. Să-şi facă datoria, nu sunt în măsură să vă raportez, d-le preşedinte…P.C.: - Păi, dar d-voastră eraţi şeful Miliţiei judeţene, cine poate să raporteze?D.I.: - Dar nu m-a consultat, nu m-a întrebat.P.C.: - Atunci, de ce au mai venit la d-voastră? Puteau să se ducă în altă parte, nu? Puteau să se ducă, de exemplu, la şeful Miliţiei oraşului, nu? De ce nu s-au dus acolo şi au venit la d-voastră?D.I.: - Au venit la judeţ, acolo s-au instalat în biroul inspectorului-şef, generalul Mihalea, până să ajungă Nuţă.P.C.: - Ce ordine aţi primit de la generalul Mihalea d-voastră, în calitate de şef al organului de Miliţie judeţean? Ce misiune? Aţi fost substituit?D.I.: - În momentul în care a venit Nuţă, oficial mi s-a luat dreptul de comandă şi după ce aţi consemnat, acum vă raportez cum.P.C.: - Bine, dar până a venit Nuţă după-amiază, au mai trecut câteva ore.D.I.: - Da, au mai trecut câteva ore în care a fost episodul de la Comitetul Judeţean de Partid, unde Mihalea…

488

P.C.: - ...ca toată lumea să treacă la treabă, potrivit sarcinilor şi atribuţiunilor de serviciu? Sau vi s-a spus: lăsaţi hoţii, lăsaţi huliganii să terorizeze populaţia?D.I.: - Nu.P.C.: - Asta vreau să ştiu, vi s-a interzis să luaţi măsuri de restabilire a ordinii, vi s-a interzis să luaţi măsuri de aplicare a legii împotriva celor care se făceau vinovaţi de încălcarea ei?D.I.: - Nu, nu. Fiecare a lucrat pe profilul său de muncă. El a fost între timp până la Penitenciar; a venit înapoi, ceilalţi au lucrat la serviciile, la compartimentele… şi-au văzut de treabă acolo...P.C.: - Aţi fost trimis acasă, cumva, inculpat?D.I.: - Nu, nu.P.C.: - V-aţi aflat la sediul Organului şi pe teren în această perioadă?D.I.: - M-am dus în teren până la biserică, l-am însoţit pe generalul Nuţă, am venit înapoi şi nu am mai ieşit până la 14,00 când am plecat la aeroport.P.C.: - Şi restul perioadei, v-aţi exercitat atribuţiile funcţiei?D.I.: - Sigur că da.P.C.: - „După ce l-am pus pe generalul Mihalea în temă cu situaţia, acesta a ordonat ca fiecare dintre cei cu care venise… şi am înţeles că şi noi, cei de pe plan local, să îşi intre în atribuţii şi să treacă la treabă.”D.I.: - Da! Voicu Ilie i-a luat pe cei de la Economic şi a văzut cu restaurantele… cu astea… la responsabili să fie atenţi cât vând, cum vând, să nu se afle în stare de ebrietate....P.C.: - „Voicu Ilie a fost trimis pentru…” deşi putea să ia legătura cu directorul de intreprindere de resort şi nu mai trebuia ca un colonel să se ducă pe la magazine, să stea de vorbă cu gestionarii. În sfârşit, „colonelul Voicu a fost trimis pe la magazinele cu băuturi, pentru a preveni desfacerea acestora; colonelul Roşiu urma să se ocupe de evidenţa pe categorii sociale, profesii, vârstă, a celor care erau reţinuţi şi cercetaţi; colonelul Onţanu să se ocupe cu cercetarea reţinuţilor; colonelul Ghircoiaş, activităţi specifice de criminalistică, filmări, identificări, amprentări etc.; colonelul Ştefan să se ocupe de înfiinţarea unor filtre la intrare în oraş...”D.I.: - Începând de luni dimineaţă…P.C.: - „....lucru pe care l-a concretizat odată cu sosirea lui Nuţă, 18 decembrie, luni dimineaţa, în scopul, pe cât posibil, al evitării oraşului de către străini, a evitării introducerii în zonă de materiale cu caracter explozibil, de exploziv…”D.I.: - Fără a închide oraşul.

489

P.C.: - „...fără, însă, a se închide oraşul. Ştiu că s-au constituit opt asemenea filtre.” Ce voiaţi să spuneţi?D.I.: - Voiam să vă raportez că nu s-a constituit nici un fel de comandament la nivelul Miliţiei judeţene.P.C.: - Ajungem şi acolo! „În concluzie, am înţeles ca eu să îmi exercit atribuţiile funcţiei, lucru pe care trebuiau să o facă şi subordonaţii mei. Ţin să precizez, însă, că nu s-a constituit nici un fel de comandament care să conducă această activitate de restabilire a ordinei şi de prevenire a destabilizării situaţiei, deoarece aveam deja, potrivit regulamentelor în funcţiune şi a legilor în vigoare, sarcini clare în această direcţie.” Deşi, în declaraţia de la urmărire, aţi folosit alt termen. Că alţi ofiţeri, conduşi de colonelul Ştefan, au primit ordin să blocheze intrările şi să facă filtre. Deci, să blocheze şi să facă filtre.D.I.: - Inexact. Se poate discuta cu fiecare şi cei care… să vină Ştefan aici.P.C.: - Urma a doua zi să constituie nişte dispozitive. De ce fel?D.I.: - D-le preşedinte, după cele consemnate, eu am primit ordin să-l aştept pe generalul Nuţă la aeroport.P.C.: - „Menţionez că în toată perioada evenimentelor de la Timişoara eu m-am aflat la serviciu, exercitându-mi atributele funcţiei.”D.I.: - Până duminică, la orele 16,00.P.C.: - Păi nu, e vorba de toată perioada de la 16 la 22.D.I.: - Nu, nu pentru că doresc să vă raportez ce a urmat, cu toată sinceritatea şi răspunderea mea de om şi cu dovezi certe şi indubitabile. Am trecut prin momente foarte critice, n-am nici un interes să nu spun adevărul. Tot ce afirm aici se poate verifica.P.C.: - „Revin şi arăt că, prin venirea generalul Nuţă....” Ce vreţi să spuneţi?D.I.: - La aeroport, când a coborât...P.C.: - Lăsaţi aeroportul! Prin venirea generalului Nuţă, ce s-a întâmplat?D.I.: - Mi-a interzis să am vreo iniţiativă şi să mai exercit actul de comandă.P.C.: - „Acesta mi-a interzis să mai exercit atribuţiile de şef al Miliţiei.” De ce?D.I.: - Vă reproduc textual: „Social-democratule, ai pus ministerul într-o situaţie deosebită, vei fi primul şef de Miliţie judeţean trimis în judecată şi din clipa aceasta...”P.C.: - Cum am zis? „Învinuindu-mă de lipsă de fermitate şi ameninţându-mă că voi fi primul şef de Miliţie destituit....”D.I.: - Şi trimis în judecată.P.C.: - „....şi trimis în judecată.”

490

D.I.: - Din clipa aceasta, sufleteşte şi ca om, mi-a luat tot elanul.P.C.: - Dar la ajutorul d-voastră a apelat?D.I.: - A apelat. Când va veni rândul să raportez… cu morţii. Până atunci nu a discutat cu mine decât aşa, dacă tot timpul m-am ferit de el.P.C.: - „Până la episodul referitor la cele 40 de cadavre, Nuţă nici măcar sprijinul nu mi l-a solicitat.” Dar ordine v-a dat să executaţi diferite activităţi?D.I.: - Nu.P.C.: - „Nici ordin n-am primit, să execut pe linie de Miliţie vreo activitate.” V-a trimis acasă, cumva?D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu m-a trimis acasă, rămânând la serviciu.”D.I.: - Nu l-am putut înţelege.P.C.: - „Nu l-am putut înţelege, de ce a procedat aşa cu mine. Oricum, m-a făcut social-democrat.” Şi atunci, pe cine a investit cu încrederea lui?D.I.: - Mihalea s-a ocupat de stradă.P.C.: - „Generalul Mihalea s-a ocupat de stradă.”D.I.: - Ajutat bineânţeles de Obăgilă, de direcţia Pază şi Ordine. P.C.: - „Ajutat de colonelul Obăgilă de la direcţia Pază şi Ordine.” Şi mai de cine?D.I.: - Şeful serviciului, de ceilalţi…P.C.: - „ De şeful Serviciului pe ordin din cadrul Miliţiei judeţene.” Cum îl cheamă?D.I.: - Toma Ionel.P.C.: - Ce grad?D.I.: - Lt.-colonel.P.C.: - Lt.-colonelul Toma Ionel. Păi, totdeauna când un şef e dat la o parte, apare în faţa succesorul. Cine a fost succesorul în situaţia dată?D.I.: - Nu l-a chemat nici pe locţiitor.P.C.: - „Nici pe locţiitorul meu, Corpodeanu nu prea l-a luat în seamă Nuţă.”D.I.: - Dimpotrivă, mi-a spus: „Să transmiţi şi locţiitorilor că dacă şi aşa nu aţi făcut nimic, acum lăsaţi-ne să facem noi”.P.C.: - „Dimpotrivă, mi-a spus că dacă tot nu am făcut nimic, măcar să le creăm spaţiu liber, să facă ei. Precizez că generalul Nuţă a sosit în Timişoara în 17 decembrie, orele...”?D.I.: - 15,00.P.C.: - „...orele 15,00.”D.I.: - ...Cu un avion militar din care a coborât...

491

P.C.: - „împreună cu: Coman Ion, generalul Guşe, generalul Stănculescu, încă alţi doi generali pe care nu îi cunosc şi alţi ofiţeri.”D.I.: - Au fost aşteptaţi de o escortă, maşinile armatei la aeroport, generalii s-au dus la Garnizoană, la divizia Mecanizată…P.C.: - „Generalii M.Ap.N. s-au deplasat la sediul diviziei Mecanizate, iar Nuţă a mers cu mine la sediul Inspectoratului M.I. şi s-a instalat în biroul inspectorului-şef.” Şi cu inspectorul şef ce a făcut?D.I.: - Inspectorului-şef i-a spus să rămână la Comitetul Judeţean de Partid. Cred, nu a discutat în faţa mea.P.C.: - „Din câte ştiu, Nuţă i-a indicat lui Popescu Ion să rămână la sediul Comitetului Judeţean de Partid unde se dusese Coman Ion.”D.I.: - De la Inspectorat mi-a ordonat să îl conduc până la Partid unde se afla Coman Ion. L-am condus până acolo şi am rămas în hol, unde l-am întâlnit pe generalul Macri.P.C.: - „Apoi l-am însoţit pe generalul Nuţă…” Consultant: - V-aş ruga numai o secundă...P.C.: - Aşa. Şi l-aţi întâlnit pe generalul Macri...D.I.: - A avut loc teleconferinţa...P.C.: - La ce oră?D.I.: - 18,00, în jur de 18,00.P.C.: - De la 15,00, la 18,00, aţi stat la ...D.I.: - Nu, nu, la 15,30-16,00, nu ştiu exact când a ajuns avionul. Un lucru este cert, că nu am stat mult la Inspectorat. A băut apă, a discutat ceva cu Popescu în birou, după aceea a vorbit cu Mihalea şi am plecat la Partid.Consultant: - Se poate relua.D.I.: - La aeroport au mai rămas după ce au plecat generalii, pentru că Coman Ion a intrat undeva într-un birou acolo, să vorbească cu Bucureştiul la telefon şi nu mai venea, timpul a trecut.P.C.: - S-a dat ordin până la sosirea generalului Nuţă, generalului Mihalea, să împărţiţi lucrătorii de Miliţie pe obiectivele economice şi în pieţe?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - Poftiţi?D.I.: - Nu ştiu. E posibil să fi dat colonelului….P.C.: - Uitaţi ce se consemnează în declaraţia d-voastră de la urmărire: „Dat fiind situaţia precară din oraş, mă refer la demonstranţi, generalul Mihalea mi-a dat ordin să împart efectivele de Miliţie la obiectivele industriale şi în pieţe pentru menţinerea ordinei, lucrătorii de Miliţie

492

desfăşurând activitatea fără să posede armament asupra lor.” E real sau nu?D.I.: - Nu îmi aduc aminte exact. Colonelul Voicu s-a ocupat de ei şi i-a împărţit, i-a trimis în teren, în restaurante, apoi e posibil în pieţe.P.C.: - Păi, de ce să se ocupe colonelul Voicu, că el nici nu îi cunoştea?D.I.: - Păi, cum să nu-i cunoască? Toţi erau ofiţeri economici, inclusiv el. El a răspuns atâţia ani de judeţul Timiş, cunoştea foarte bine Timişoara.P.C.: - „S-a primit ordin de la Mihalea pentru ca lucratorii de Miliţie să fie trimişi în obiectivele economice şi în pieţe cu scopul menţinerii ordinii; dar executarea acestei dispoziţii n-am făcut-o eu, ci colonelul Voicu.” Probabil dacă va fi întrebat colonelul Voicu, o să spună invers, probabil.D.I.: - Să vină să depună!P.C.: - Da. Continuăm! „În jurul orelor 17,00, l-am însoţit pe Nuţă la sediul comitetul judeţean de Partid, întrucât urma să se ţină o teleconferinţă cu primii-secretari de judeţe de către Ceauşescu Nicolae. Acolo l-am întâlnit pe generalul Macri.” Şi aţi tras concluzia că şi pe linie de Securitate se luaseră măsuri asemănătoare ca pe linie de Miliţie? Cu sosirea altora de la Bucureşti etc.? D.I.: - Păi, cred că ştiau că au venit de la Bucureşti.P.C.: - Nu, pe dumneavoastră vă întreb: ştiaţi că au venit pe linie de Securitate şi alţii de la Bucureşti?D.I.: - Ştiam de generalul Macri şi am mai văzut vreo doi pe care nu-i cunosc. Nu ştiu cine sunt. Acum îi ştiu, dar atunci nu îi ştiam.P.C.: - Deci ce concluzii aţi tras când l-aţi văzut pe Macri?D.I.: - Păi, pe Macri îl văzusem, Macri venise de dimineaţă. Pe Macri îl cunosc de ani de zile şi a venit dimineaţa cu un tren, ceva tren special din astea care merg în ţară. A venit cu 15 minute înainte de generalul Mihalea, trenul respective, în gara Timişoara i-a aşteptat şeful Securităţii şi i-a dus la Securitate, tot aşa mulţi, 10-12.P.C.: - „Am fost prezent când generalul Macri, împreună cu un grup de ofiţeri pe linie de Securitate a ajuns în dimineaţa de 17 decembrie în Timişoara.” Ce s-a spus la teleconferinţă, ce aţi înţeles?D.I.: - De la teleconferinţă am înţeles frânturi, dar am înţeles că Ceauşescu a dat ordin, a vrut prima dată să vorbească cu un general şi Coman i-a spus că toţi sunt la Divizie, „dar am luat măsuri şi ei cunosc ordinul d-voastră. Să se treacă dacă… la folosirea armamentului cu muniţie de război. În două ore să faceţi ordine, sau în timp foarte scurt să se pună ordine în oraş.” Aceasta este concluzia din ce am înţeles. Ce am reţinut eu.

493

P.C.: - „În cadrul teleconferinţei Ceauşescu Nicolae a ordonat că în cel mai scurt timp să se restabilească ordinea, făcându-se chiar uz de arme cu foc, chiar a spus să se distribuie muniţia de război.”D.I.: - „Am trimis acolo toată conducerea ministerului M.Ap.N. atâţia generali şi nu sunteţi în stare să faceţi nimic?” …Cam aşa ceva.P.C.: - „Dictatorul şi-a exprimat nemulţumirea că, deşi a trimis atâţia generali, nu s-a restabilit ordinea.” Şi ce i s-a răspuns?D.I.: - Coman şi-a luat angajamentul la tov. Ceauşescu… în câteva ore, oricum, vom fi în măsură să raportăm că în Timişoara este linişte.P.C.: - „Ion Coman l-a asigurat pe Ceauşescu Nicolae că vor fi luate toate măsurile de executare a ordinelor...”D.I.: - că oraşul este ocupat de Armată, trupe…P.C.: - „...şi va restabili ordinea.” Bun. Aţi revenit la Inspectorat cu Nuţă, nu?D.I.: - Am revenit cu Nuţă la Inspectorat. Pe scările de la ieşire la fostul comitet judeţean, Nuţă s-a adresat la Mihalea: „mergem şi ne vedem de treabă, nu ieşim în noaptea asta, pentru că în două ore Guşe ia măsuri de… nu mai iese nimeni din casă câteva zile”.P.C.: - Ce aţi spus? Nu am înţeles.D.I.: - Guşe ia măsuri aşa încât, câteva zile nu va mai ieşi nimeni din casă.P.C.: - Păi, armata avea sarcini pe linia asta, sau forţele M.I.?D.I.: - Eu nu ştiu, d-le preşedinte...P.C.: - Armata se ocupa de treburile interne, ca să zic aşa, sau alt minister?D.I.: - ...Eu nu doresc sub nici o formă să imput Armatei ceva. O stimez, o apreciez, este scutul nostru de nădejde. Nu ştiu...P.C.: - „Pe scările comitetului judeţean de Partid, la plecare, Nuţă s-a adresat lui Mihalea, spunându-i că „în noaptea asta nu trecem la treabă, în două ore, Guşe va lua asemenea măsuri....”* [lipsă text, n.n.] 09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Deheleanu Ion.

P.C.: - ...Păi, începuseră demonstraţii chiar de atunci?D.I.: - Nu, dar tensiunea era enormă, mai ales că avusese loc acea devastare a sediului comitetului judeţean de Partid...P.C.: - „Tensiunea era foarte mare, în plus, pe la prânz, avusese loc devastarea sediului comitetului judeţean de Partid...”D.I.: - ...Iar în Piaţa Operei era o masă de oameni adunată.P.C.: - „Iar în Piaţa Operei erau adunaţi aproximativ...”D.I.: - 15.000-20.000 de oameni.

494

P.C.: - „15.000-20.000 de oameni”. Cum se manifestau? Aţi trecut pe acolo, înţeleg. N-aţi trecut?D.I.: - N-am trecut. E în altă parte, în partea opusă. Eu m-am dus numai până la Partid. Sediul nostru este...P.C.: - Păi, Nuţă n-a cerut să vadă, să perceapă direct pulsul străzii?D.I.: - Coman şi cu generalii au fost însoţiţi până la sediul lor de două camioane cu soldaţi înarmaţi. N-a mişcat nimeni în oraş.P.C.: - Dar aţi aflat care era modul de manifestare a celor 15.000-20.000 de oameni?D.I.: - Să fiu sincer, nu.

* caseta 040, sfârşit

P.C.: - Păi, dacă miliţienii erau trimişi în pieţe, în locurile publice, nu raportau ce constatau?D.I.: - Nu aveam efective acolo. Singurul lucru care...P.C.: - N-or fi fost în Piaţă chiar, dar pe lângă Piaţă să vadă măcar, să audă...D.I.: - Se transporta băutură prin toate posibilităţile şi prin toate mijloacele...P.C.: - Păi, despre băutura asta, de unde ştiţi, dacă faceţi afirmaţia că nimica nu vi s-a transmis? Deci, revin la întrebare: aţi aflat care era modul de manifestare a acestei mulţimi de oameni?D.I.: - Nu.P.C.: - Atunci, nu. Dar, ulterior?D.I.: - Nici ulterior, că n-am ieşit.P.C.: - „Deşi este real că lucrătorii de Miliţie fuseseră dispuşi în stradă, în locurile publice, nu pot să ştiu însă care era modul de manifestare a acelei mulţimi din Piaţa Operei, deşi ţin să precizez că foarte mulţi din cei adunaţi consumau băuturi alcoolice”. Aşa aţi spus d-voastră, eu trebuie să notez.D.I.: - Noi nu am avut oameni în Piaţa Operei.P.C.: - Păi, de unde ştiţi că n-aţi avut dacă...D.I.: - Nu, nu...P.C.: - „Noi n-am avut oameni, lucrători de Miliţie în Piaţa Operei”.D.I.: - Însă s-a primit telefon la Miliţie, din care rezultă ceea ce v-am raportat.P.C.: - „...Însă s-au primit telefoane la Miliţie din care rezultă că mulţi dintre cei adunaţi consumau băuturi alcoolice”.D.I.: - S-a dat foc la un apartament, s-au spart din nou vitrine...

495

P.C.: - „S-a dat foc la un apartament din zonă, au fost sparte vitrinele, nu s-a putut apropia nimeni de locul acela, forţele noastre fiind foarte subţiri pentru a putea interveni”. Dar, pentru că am ajuns la episodul acela şi trecusem de el fără să-l auzim din relatarea d-voastră, legat de devastarea sediului comitetului judeţean de Partid, vă rog să ne spuneţi ce măsuri au fost luate pentru a se preveni acel act?D.I.: - Paza sediului comitetului judeţean de Partid a fost asigurată cu şase plutoane de militari în termen de la trupele de Securitate şi Grăniceri.P.C.: - Lucrători de Miliţie au participat?D.I.: - Am avut dispozitivul obişnuit. P.C.: - Ce înseamnă obişnuit?D.I.: - Obişnuit, din şase subofiţeri.P.C.: - Atât?D.I.: - Atât.P.C.: - Şi cei cu scuturile, cu căştile, unde au fost?D.I.: - Nimic. N-am avut pe nimeni acolo.P.C.: - Cine a condus operaţiunea în zonă?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - „Pentru paza sediului Comitetului Judeţean, în ziua de 17 decembrie, la orele 13,00, au fost dislocate şase plutoane de militari în termen de la trupele de Securitate şi de la Grăniceri, cât şi câteva echipaje de la Pompieri. Totodată, doar şase lucrători de Miliţie au fost trimişi în zonă pentru acelaşi scop”.D.I.: - Cei care făceau pază, din 1988 facem paza la sediu...P.C.: - „...Şi aceştia au fost cei care în mod obişnuit făceau de serviciu la sediul organului de partid”. D.I.: - Prin Situaţia 3 au fost dublaţi, că ei făceau trei, unul la intrare, unul în spate, unul în faţă. P.C.: - „Nu este real ca acolo să fi fost trimişi membri acelui pluton de intervenţie, special constituit pentru situaţii limită”. Când s-a pătruns în sediul Comitetului de Partid?D.I.: - În jurul orei 13,00.P.C.: - „După aceea, la scurt timp, din câte ştiu, a avut loc pătrunderea mulţimii în sediul organului de partid”.D.I.: - S-a aruncat o sticlă incendiară într-un birou de la parter, chiar sub biroul primului-secretar. S-a aprins sediul, s-au spart toate geamurile, toate dulapurile, tot ce s-a putut...

496

P.C.: - Cunoaştem, cunoaştem. Vreţi să mai notăm o dată? S-a notat, s-a reţinut. Domnii apărători, credeţi că e necesar? Bine, să revenim! Şi deci aţi ajuns cu Nuţă şi Mihalea la sediul Inspectoratului. Aici ce a fost?D.I.: - Nuţă a servit masa cu Mihalea...P.C.: - „...Şi-au băut cafeaua...”D.I.: - Au mai stat de poveşti şi s-a culcat. La 22,00-22,30 s-a culcat.P.C.: - „Ne-am întors la Inspectorat, Nuţă a servit masa, a stat de poveşti cu Mihalea şi s-a culcat”.D.I.: - În birou rămânând generalul Macri.P.C.: - „În birou rămânând doar generalul Macri”.D.I.: - Toţi oamenii noştri, cu excepţia celor din dispozitiv de la Tőkés, au fost opriţi în cazarmă...P.C.: - „Toţi miliţienii au fost retraşi în sediul Inspectoratului, cu excepţia celor care asigurau paza casei pastorului”.D.I.: - S-au scos saltele de la magazie, s-au luat vreo 60 de saltele de la Continental...P.C.: - „...Şi li s-au asigurat condiţii de dormit”. D.I.: - Pe motivul că nu se mai poate realiza un dispozitiv de cooperare cu Armata, întrucât era prea târziu şi...P.C.: - „Considerându-se că nu se poate realiza o colaborare cu Armata, întrucât era prea târziu, era seara târziu…”D.I.: - Şi dispozitivele Armatei erau realizate.P.C.: - De unde ştiţi?D.I.: - Aşa a zis Nuţă, aşa a afirmat Nuţă, că dispozitivele Armatei fiind realizate, nu mai putem să ne intercalăm, că ne împuşcam unii pe alţii.P.C.: - „Nuţă a afirmat că dispozitivele Armatei erau deja instalate şi că nu mai puteam acţiona şi noi, pentru că ar fi însemnat să ne împuşcăm unii pe alţii”. Şi...D.I.: - Dimineaţa, el s-a dus la Coman cu Macri.P.C.: - A trecut noaptea liniştit?D.I.: - Peste noapte, s-au auzit focuri de armă. Eu nu vreau să exagerez, nu ştiu unde, nu ştiu cum, am auzit şi eu...P.C.: - „Peste noapte, am auzit focuri de armă, dar nu ştiu unde, nu ştiu cine a tras, cât s-a tras. Nu vreau să exagerez în nici un fel”.D.I.: - Dimineaţa, însă, după ora 09,00, poate mai târziu, am aflat de la Mihalea că la morgă sunt peste 50 de morţi şi circa 200 de răniţi.P.C.: - „A doua zi dimineaţa, pe la orele 09,00, am aflat de la generalul Mihalea, că la morga spitalului, se aflau peste 50 de morţi şi aproximativ 200 de răniţi”.

497

D.I.: - Nu ştiu cine i-a împuşcat, unde, cum...P.C.: - „Ca urmare a uzului de armă făcut în noaptea ce trecuse. Repet, nu ştiu cine i-a împuşcat, când, unde şi pentru care motiv”.D.I.: - Noi nu am înarmat efectivele decât în Situaţia 1, pentru triplarea serviciilor de zi şi a pazei sediului unităţii.P.C.: - Când ziceţi „noi”, la cine vă referiţi?D.I.: - La Miliţie.P.C.: - Şi cine a dat ordinul ăsta să se înarmeze Miliţia?D.I.: - Inspectorul-şef. Trebuia s-o facem de sâmbătă seara, de când s-a dat Situaţia 3, adică pentru noi era „starea de necesitate”...P.C.: - „Sâmbătă seara, inspectorul-şef...”D.I.: - Dar n-am făcut-o pentru că am considerat că...P.C.: - „...Aşa cum am mai spus a alarmat tot efectivul Miliţiei şi Securităţii. Dar au fost înarmaţi cu pistoale mitralieră şi muniţie de război - câte 60 de cartuşe - doar cei care au primit sarcina să păzească sediul Inspectoratului şi cei care, în mod obişnuit, executau serviciul de zi pe unitate”.D.I.: - Această afirmaţie cred că se poate verifica din agenda şefului depozitului de armament, în care pistoalele mitralieră ce s-au distribuit duminică sunt trecute de către şeful Serviciului asigurare materială, căpitanul Ciucă, iar pentru cele de luni, apare scrisul magazionerului. Deci, diferă scrisul. Ce s-a dat duminică e o cantitate, şi ce s-a dat luni este altă cantitate.P.C.: - „Armamentul şi muniţia de război au fost distribuite în două etape: duminică după-amiază, şi aceasta de frica lui Nuţă, care urma să apară, şi luni la prânz”.D.I.: - Nuţă a plecat cu generalul Macri. Eu nu am ştiut, am aflat după ce s-au întors la Partid unde au stabilit cele opt dispozitive, aşa-zisele „D”-uri...P.C.: - La Partid le-au stabilit, sau le stabiliseră mai dinainte?D.I.: - La Partid sau el le-a discutat cu Mihalea înainte, nu ştiu. Nu ştiu, pentru că eu nu am nici o contribuţie la realizarea lor. Singura chestiune e că m-a întrebat Mihalea, dacă am vreun loc unde să pună „D”-urile. Şi i-am zis Piaţa Dacia, pentru că auzisem oamenii pe sală, spunând că acolo, din Librărie şi din magazine, cară lumea tot ce prinde în două mâini şi Calea Aradului. Şi zice: „Bravo, deşteptule, să ştii că erau trecute.” Şi-mi arăta un carneţel în care erau trecute şi acelea. În declaraţia din 14 ianuarie, d-l procuror Puia mi-a trecut şi Sinaia, ce n-am afirmat eu. Zice: „Las-o şi Sinaia (restaurantul).” D-le procuror, am zis, dacă trebuie să fie trei, atunci vă rog s-o consemnaţi. Deşi, ori sunt trei, ori sunt patru...

498

P.C.: - Deci, putem consemna că cele opt dispozitive au fost constituite ca urmare a consultării cu factorii răspunzători de la Partid de către generalii Nuţă şi Macri?D.I.: - De Macri nu pot să spun, că nu ştiu ce a făcut acolo.P.C.: - Păi, am înţeles că împreună cu Nuţă au plecat...D.I.: - Împreună cu Nuţă s-a dus, dar eu nu cred că Macri s-a băgat la dispozitive.P.C.: - Atunci, cine?D.I.: - Nuţă, cu cine a fost acolo de la Armată, şeful ăla care era de la Statul Major, un maior şi, probabil, generalul colonelul Stănculescu şi Coman. N-am fost înăuntru, n-am fost cu ei la Partid, dar n-aveau cu cine altcineva.P.C.: - „Cred că hotărârea de a se constitui cele opt dispozitive...”D.I.: - Trecuseră 24 de ore şi noi nu eram în harta Armatei şi în măsurile care le coordona Coman.P.C.: - Cum se numeau acele dispozitive, ce scop aveau ele?D.I.: - Dispozitive de pază...P.C.: - „...dispozitive înarmate de pază, a fost luată la nivelul lui Coman Ion, Nuţă şi cred şi generalul Stănculescu. Eu am fost doar întrebat de Mihalea unde ar mai trebui instalate aceste dispozitive pe raza oraşului şi am indicat Piaţa Dacia şi Calea Aradului, puncte care erau deja vizate de ei”.Şi ce trebuiau să păzească dispozitivele astea?D.I.: - D-le preşedinte, unităţile comerciale. Şi solicit onoratei Instanţe să ceară prejudiciile de la unităţile comerciale, că e de ordinul miliardelor. Adică, vitrinele toate...P.C.: - „Aceste dispozitive aveau scopul să păzească unităţile comerciale”.D.I.: - Cei de rea-credinţă mergeau luau valiza, o încărcau, ieşeau afară şi ...au plecat cu ce au putut. P.C.: - Staţi un moment, staţi un moment. Dispozitivele funcţionau zi şi noapte, înţeleg, inculpatul Deheleanu! Păi, fiţi atent la mine şi nu mai...Vă rog! Dacă vreţi să luăm o pauză, să mai priviţi în jur, putem s-o luăm.D.I.: - Am înţeles d-le preşedinte. Vă cer scuze multe!P.C.: - Nu e nevoie. Deci, aceste dispozitive lucrau 24 de ore din 24, înţeleg?D.I.: - Au lucrat de luni, la ora 15,00-16,00, până marţi după-masă.P.C.: - „Aceste dispozitive au funcţionat continuu, de luni, 18 decembrie orele 15,00, până marţi 19 decembrie, orele 19,00”. Ce forţe de foc aveau aceste dispozitive? Ce putere de foc, că am înţeles că erau înarmate.

499

D.I.: - Înarmate, formate din câte 10 cadre de Miliţie, unele din 10, altele din opt, că n-am avut...P.C.: - „Aceste dispozitive înarmate aveau în componenţa lor, câte 10 lucrători de Miliţie şi câte o grupă sau două de militari în termen, a câte 10, din trupele de Grăniceri şi de Securitate”. Aceste dispozitive erau comandate?D.I.: - Erau comandate de un ofiţer de Miliţie şi un ofiţer de la trupe.P.C.: - „Aceste dispozitive erau comandate de câte un ofiţer de Miliţie şi, respectiv, de câte un ofiţer de la trupele respective”. Legătura cum o ţineau?D.I.: - Legătura era ţinută prin staţii radio.P.C.: - „Legătura se ţinea prin staţia de radio emisie-recepţie portativă”. Cu cine se ţinea legătura?D.I.: - Cu biroul lui Nuţă.P.C.: - „Legătura se ţinea cu biroul unde Nuţă îşi instalase, la rându-i, staţie de emisie-recepţie...”D.I.: - Pe antenă înaltă, ca să poată să ...P.C.: - Constituindu-se ad-hoc un fel de Dispecerat acolo, nu?D.I.: - Nu. Era staţie. La biroul inspectorului-şef era staţie, dar ea funcţiona în semi-duplex şi, ca să audă bine şi pe simplex, i-a pus o antenă mai înaltă afară.P.C.: - Dispozitivele Armatei, de care aţi amintit, unde erau instalate?D.I.: - Eu am văzut, ce am văzut eu ...nu cunosc harta Armatei şi nu pot să fac supoziţii care să...P.C.: - „Deşi am amintit că Nuţă a spus că, deja în seara de 17 decembrie, în oraş erau instalate dispozitive ale Armatei, eu personal nu am văzut aşa ceva în oraş...”D.I.: - ...Nu, nu le-am văzut pe toate...P.C.: - Păi, o dată aţi spus că nu le-aţi văzut, după aceea că nu le-aţi văzut pe toate...D.I.: - Eu voiam să vă raportez ce am văzut eu.P.C.: - „Decât o parte”.D.I.: - Decât o parte.P.C.: - „Respectiv cele de la sediul Comitetului Judeţean de Partid, Podul Neptun...”D.I.: - Am văzut o coloană foarte mare de tancuri şi blindate pe Calea Lugojului, care intra în Timişoara...P.C.: - Cum, dar asta nu era în dispozitiv?D.I.: - Nu era dispozitivul. Atât.

500

P.C.: - „Şi Podul Neptun”. Când le-aţi văzut pe astea?D.I.: - Duminică după masă, pe 17.P.C.: - Aceste dispozitive ale Armatei care se compuneau din cine?D.I.: - Transportoare blindate şi tancuri. Trupă.P.C.: - V-aş ruga să fiţi mai precis. Transportoare, tancuri? Păi, ce făceau, unde stăteau astea?D.I.: - La comitetul judeţean...P.C.: - Câte TAB-uri aţi văzut la Comitetul Judeţean, câte tancuri? Câte la Podul Neptun?D.I.: - Nu sunt în măsură să vă raportez. La Podul... Militarii în termen de la...P.C.: - Nu, mă refer la ce se transmitea din teren de către cei care erau trimişi în dispozitiv. Ce se raporta, că staţia era dată pe funcţionare permanentă?D.I.: - ...A făcut apeluri la intrare, la ieşire, i-a întrebat dacă sunt probleme, dacă...P.C.: - Ce raportau oamenii?D.I.: - Că nu sunt, că nu au probleme deosebite.P.C.: - Raportau că se trage, că sunt oameni împuşcaţi, că sunt...ei atacaţi, au raportat?D.I.: - Nu. Exclus.P.C.: - „Cei din dispozitive nu au raportat că ar fi fost atacaţi şi nici că au ripostat. Nu au comunicat că se împuşcau oamenii sau că aceştia erau cumva loviţi”. Împuşcături s-au mai auzit în alte dăţi decât în noaptea de 17 spre 18?D.I.: - S-au auzit luni noaptea ceva mai subţire şi în 22 pe 23, 23 pe 24 şi 24 pe 25, mai subţire.P.C.. – „Focuri de armă s-au mai auzit în nopţile de 18 spre 19, 22 spre 23, 23 spre 24 şi 24 spre 25, dar mai puţine”.D.I.: - Începând de marţi dimineaţa, de marţi în cursul zilei, dar nu tot odată, coloanele au căpătat un caracter organizat, cu pancarte, cu manifestări paşnice, deci s-a văzut că de-acuma e vorba de o revoluţie. Noi am retras oamenii în cazarmă, nu am avut cu nimeni absolut nimic.P.C.: - „Începând cu marţi dimineaţa, coloanele de demonstranţi au căpătat un caracter mai organizat, cu pancarte şi o evoluţie total paşnică. Acest fenomen a luat amploare în zilele următoare, culminând cu vineri, 22, când dictatura a fost răsturnată”. Ce revendicări aveau oamenii aceştia?D.I.: - „Ceauşescu jos!”

501

P.C.: - „Se striga: „Ceauşescu jos!”, „Jos tiranii!”, „Libertate!”, „Vrem pâine!” şi altele. Erau justificate aceste cereri?D.I.: - Bineînţeles.P.C.: - „Toate aceste revendicări erau întrutotul îndreptăţite. Dându-ne seama că revoluţia luase amploare, începând de marţi după-amiază am retras toate forţele de Miliţie în unitate. Lucru pe care l-a făcut toată lumea. Drept urmare, n-a mai mişcat nimeni şi toţi şi-au văzut de treabă. Mă refer la cei de la Miliţie”.D.I.: - Vineri, în 22, am...P.C.: - Acuma să-mi spuneţi mie, ce fel de treabă au făcut cei de la Miliţie?D.I.: - Au stat în cazarmă, majoritatea...P.C.: - Bine, dar cu arestaţii aceia, cu demonstranţii, cu... Ni s-a relatat că, la un moment dat, în Penitenciar erau peste 800 de oameni reţinuţi.D.I.: - Duminică, mai târziu, a sosit procurorul general adjunct şi cu adjunctul de la Justiţie, iar luni dimineaţa, şeful direcţiei Cercetări Penale, Tudor Stănică, împreună cu procurori şi ofiţeri, care au organizat cercetarea lor în Penitenciar. Nu ştiu ce au cercetat. Îmi amintesc doar de o discuţie în care se punea problema să li se întocmească acte la Decretul nr. 153 şi să fie scoşi din zonă, aspect la care s-a opus generalul Macri.P.C.: - Discuţia asta unde a avut loc?D.I.: - În birou la Nuţă.P.C.: - Şi cine se afla acolo?D.I.: - Nuţă, Mihalea, Tudor Stănică, d-l procuror general adjunct şi d-l ministru adjunct de la Justiţie.P.C.: - Şi cine pusese problema întocmirii actelor la Decretul 153?D.I.: - Eu când am intrat, se discuta acest lucru.P.C.: - „Luni dimineaţa, 18 decembrie, intrând în birou la Nuţă, am surprins o discuţie la care participau generalul Macri, Mihalea, colonelul Tudor Stănică, şeful direcţiei Cercetări Penale I.G.M., procurorul general adjunct Diaconescu şi Bracaciu, ministru adjunct de la Justiţie. Am înţeles că se punea problema de a li se întocmi celor peste 800 de persoane care erau reţinute la Penitenciar acte de trimitere în judecată pentru comiterea de contravenţii la Decretul 153. Am mai înţeles că acele persoane erau cercetate de lucrători de Militie şi procurori civili...”D.I.: - Procurori civili aduşi şi din altă parte, stabiliseră şi judecătorii ceva instanţe. La atâtea cazuri, sigur că trebuiau şi complete...P.C.: - „Am înţeles că fuseseră luate măsuri organizatorice pe linie de Justiţie, pentru judecarea rapidă a acelor inşi reţinuţi. Generalul Macri, însă, n-a fost de acord cu ceea ce se intenţiona să se facă, motivând că...”

502

D.I.: - Motivând că o să trebuiască să le dea drumul, sau aşa ceva... Am văzut că i-am deranjat că am intrat. Am observat imediat că toată lumea se uita la mine întrebător. Şi am ieşit, am stat doar un minut, o jumătate de minut şi am plecat afară. Dar asta era discuţia că: „Mâine sau diseară le veţi da drumul şi de unde îi aduceţi, de unde vreţi să-i transportaţi?” Probabil, voiau să-i ducă undeva.P.C.: - Păi cum, îi trimitea în judecată şi le dădea drumul? N-am înţeles.D.I.: - Nu. Ideea era să-i judece la Decretul 153 şi să-i transporte în alt penitenciar decât cel din Timişoara. În privinţa asta, au fost...P.C.: - Păi, atunci, cum le dădea drumul, dacă îi trimitea în alt penitenciar?D.I.: - Păi, tocmai în ăsta era inconvenientul. Probabil că generalul s-a gândit, eu mă gândesc tot la fel, acuma, după ce am trecut momentul, că sub presiunea maselor, trebuia să le dea drumul şi nu mai aveau de unde, dacă nu erau în Timişoara. Aşa cum s-a şi întâmplat.P.C.: - „S-a opus, motivând că dacă acei oameni erau condamnaţi la închisoare contravenţională şi urmau să fie deplasaţi la un alt penitenciar decât cel din Timişoara, sub presiunea maselor, nu mai aveam de unde să-i luăm, ca să-i putem elibera”. D.I.: - Şi am ieşit. Ei, sigur că, probabil, analizând, vorbind la Bucureşti, au renunţat.P.C.: - „După aceea, eu am ieşit. Cred că s-o fi luat legătura cu Bucureştiul legat de acei reţinuţi”.D.I.: - Că Nuţă era foarte pornit...P.C.: - Cum era?D.I.: - Era foarte pornit în ideea aceasta de a aplica Decretul 153.P.C.: - „Nuţă era foarte hotărât să se ia măsuri de sancţionare la Decretul 153, împotriva celor care erau reţinuţi”. Păi, bine, dar între ei nu erau şi hoţi? Că am înţeles că erau distrugeri de miliarde, valori de zeci şi sute de mii de lei dispărute. Cum se punea problema Decretului 153? Decretul 153 sancţionează cu totul altceva. Nu furtul, şi nici distrugerea.D.I.: - Sigur că da.P.C.: - Şi-atunci?D.I.: - Sigur că da, dar ca să-i legalizeze, să-i pună în legalitate într-o anumită formă...P.C.: - „Se intenţiona luarea acestor măsuri la Decretul 153, pentru a se da o notă de legalitate reţinerii acelor oameni. Urmând ca după aceea să se treacă la cercetarea propriu-zisă a lor”. Până la urmă, au fost eliberaţi?

503

D.I.: - Au fost eliberaţi marţi seara, când a fost aici primul ministru şi cu Dăscălescu şi cu Bobu. La presiunea maselor adunate la comitetul judeţean de Partid, le-a dat drumul la toţi.P.C.: - „Marţi seara, după venirea lui Dăscălescu şi Bobu, la presiunea maselor, toţi cei care au fost reţinuţi au fost eliberaţi”.D.I.: - Eu nu ştiu cum a decurs ancheta, cine anume i-a cercetat, cum i-a cercetat, nu mi-a spus nimeni nimic. Am fost ocolit din punctul acesta de vedere...P.C.: - „Nu am fost informat de nimeni cu privire la datele obţinute de la persoanele reţinute pe parcursul evenimentelor”.D.I.: - Nici cine sunt cei care i-au cercetat, că au fost şi de la Miliţie, şi de la Securitate...P.C.: - „Concret, nu ştiu cine sunt cei care i-au anchetat de la Miliţie şi Procuratură şi Securitate”. Altceva!…D.I.: - În 22, noi am predat tot armamentul...P.C.: - Staţi un moment! Până în 22? Problema legată de cadavre!D.I.: - Luni seara, în 18 decembrie, în jurul orelor 21,00, m-a chemat în birou generalul Nuţă...P.C.: - „În seara de 18 decembrie, pe la orele 21,00, Nuţă m-a chemat la el, unde se afla procurorul general adjunct, Diaconescu Gheorghe, care era şi şeful Direcţiei Procuraturilor Militare, generalul Mihalea, colonelul Tudor Stănică, colonelul Ghircoiaş...”D.I.: - ...Şi mi-a spus că: „Uite, Procuratura generală a dispus ca o parte din cadavre să fie transferate la Bucureşti...”P.C.: - Sunteţi sigur că v-a spus Nuţă că Procuratura generală a dispus să fie transportate cadavrele la Bucureşti?D.I.: - Da, da.P.C.: - Deci, susţineţi asta... faceţi o afirmaţie...D.I.: - Da, sigur.P.C.: - ...în cunoştinţă de cauză, nu afirmaţie pe baza unor deducţii...D.I.: - Nu. Bineînţeles.P.C.: - Aşa v-a spus Nuţă?D.I.: - Da, aşa mi-a zis.P.C.: - Bun. Deci, Nuţă v-a spus că Procuratura generală a hotărât ca o parte din cadavre să fie transportate la Bucureşti, în vederea autopsierii şi conservării?D.I.: - Da. Urmând ca după aceea să fie restituite familiilor, întrucât acest lucru nu se poate face acuma.

504

P.C.: - Da. „Nuţă, în prezenţa celor enumeraţi, mi-a spus că Procuratura generală a hotărât să fie transportate la Bucureşti o parte din cadavre (se referea la cei împuşcaţi), pentru a fi autopsiate, conservate, urmând ca, după aceea, să fie restituite familiilor. Lucru care nu se poate face acum, aici”.D.I.: - Eu am ezitat, nu din punct de vedere că n-aş fi fost de acord cu transportul...P.C.: - „Eu am ezitat, nu că nu aş fi fost de acord cu transportul respectiv, dar, personal, îmi repugna să mă aflu în prezenţa cadavrelor, şi atunci Tudor Stănică a propus ca de acest lucru să se ocupe locţiitorul meu, Corpodeanu Ion, care coordona Judiciarul şi era acomodat cu astfel de probleme...”D.I.: - Eu, având girul de legalitate dat de d-l procuror general adjunct, fiind dat de două personalităţi din conducere, din miniştri, în condiţiile „stării de necesitate”, n-am ezitat nici o clipă că aş comite vreo ilegalitate. Mă obsedează ideea şi gândul de atunci, dar aşa a fost.P.C.: - „Nu am avut reţineri în ce priveşte organizarea desfăşurării acestei acţiuni de ducere a cadavrelor la Bucureşti, pentru că am înţeles că prin prezenţa procurorului general şi a ministrului adjunct de la Interne, execut un ordin legal”.D.I.: - De altfel, dacă nu le ardeau şi puteau să le pună la dispoziţia familiilor, nici nu era absolut nimic. Dacă ei erau de bună-credinţă. Că ne-a dat la fiecare pe frânturi. Ilegalitatea s-a văzut numai la crematoriu. Acuma, după ce ştiu. Atunci n-am ştiut, dar la timpul potrivit eu n-am ezitat o clipă. M-am zbătut să găsesc Autofrigoriferul, că mi-a cerut Autofrigoriferul. Am dat „n” telefoane, că nu puteam ieşi în oraş, că mi-era frică...P.C.: - „Ca atare, m-am zbătut să găsesc mijlocul de transport adecvat şi să organizez în cele mai bune condiţiuni buna desfăşurare a acelei acţiuni”.D.I.: - Adică, să fac ceea ce mi-a zis, că nu eu am organizat-o. Şi în rechizitoriu mi se impută organizarea mie. Eu nu am organizat nimic. Eu am fost păcălit de doi, care ar trebui să fie aici!P.C.: - „Repet, eu nu am ştiut că acele cadavre urmau să fie incinerate. Şi că, de fapt, prin aceasta se urmărea dispariţia lor”.D.I.: - Că acuzarea invoca că ordinul care produce infracţiunea este ilegal. Dar ce infracţiune era produsă, în situaţia când ei, la Bucureşti, puteau să pună cadavrele la dispoziţia aparţinătorilor? Dacă le puteau pune la dispoziţie aparţinătorilor, nu era absolut nimic. Şi doresc foarte mult să vă raportez, d-le preşedinte, că sunt mâhnit, de ce procurorul general... că e Nuţă aşa cum a fost, aşa cum îl ştiţi şi d-voastră şi alţii, el este, şi e adevărat,

505

impulsiv, dur. Nu-i puteai ieşi... Şi-aşa, dacă nu dădeam eu telefon după Autofrigorifer, tot le trimitea... acum, după ce am aflat din presă de la ce escroci au plecat presiunile şi de la ce nivele... tot plecau cadavrele. Dar, de ce procurorul general n-a pus piciorul în prag? Dacă n-a avut curajul s-o facă în faţa lui, de ce n-a dat telefon la Bucureşti, acolo să oprească arderea? Suntem în puşcărie aici, tot Serviciul judiciar, toţi oameni cu studii superioare, specializaţi, după câte 10 ani de meserie, numai în omoruri, nu ştiu cu cine se poate lucra la Miliţie la ora actuală... Nu este treaba mea, dar am ajuns aici numai din această cauză, a lipsei de poziţie şi a laşităţii şi a împăciuitorismului şi a oricăror maşinaţiuni şi...P.C.: - „Sunt revoltat pentru că nu s-a evitat incinerarea cadavrelor, deşi procurorul general adjunct putea acest lucru, prin funcţia pe care o deţinea. Apreciez că trebuia să se ia legătura cu Bucureştiul, pentru a se opri arderea cadavrelor. Aceste gânduri mi le exprim acum, după ce am aflat ce s-a făcut cu acele cadavre”.D.I.: - Oricum are mai multă minte decât mine, mai multe cunoştinte profesionale, juridice, ca mine, mai multă experienţă, oricum, îmi este net superior mie. Nu mă pot eu compara cu procurorul general adjunct, pe care atunci l-am văzut prima dată şi ca să spun aşa, l-am stimat şi m-am bucurat că sunt în apropierea lui...Şi am ajuns aici. Pentru că, în rest, pot fi învinovăţit, cum foarte bine aţi subliniat d-voastră, că nu am luat măsuri, că nu am intervenit în stradă cum trebuia să intervin, că trebuia să fiu mult mai ferm cu huliganii şi cu cei care nu au avut nimic de a face cu revoluţia... Miliţia nu a fost împotriva revoluţiei.P.C.: - „Îmi imput că nu am fost mult mai ferm cu huliganii care nu au avut nimic cu revoluţia din Timişoara”.D.I.: - Nu ei au făcut revoluţia, revoluţia au făcut-o oamenii cinstiţi, oamenii muncii...P.C.: - „Nu huliganii au făcut revoluţia, ci oamenii cinstiţi, oamenii muncii”.Dar ştiţi când au fost ridicate acele cadavre, efectiv?D.I.: - Maşina a venit în jurul lu’ ora 24,00. Am sunat la vreo trei Autobaze şi n-am găsit pe nimeni. În ultimă instanţă a răspuns unu’ Rotaru Dan, care a spus că e şeful Autobazei de la Combinatul Agroindustrial. Neşansa mea!...P.C.: - „Luarea de la morga Spitalului judeţean a cadavrelor s-a desfăşurat între orele...” * [lipsă text,n.n.]

09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Deheleanu Ion.

506

P.C.: - ...Cu ce le spuseseţi d-voastră anterior...D.I.: - Pentru că mie mi s-au părut toate celelalte fireşti.P.C.: - „Toate măsurile care au fost luate pe linie de Interne şi de Armată mi s-au părut, pe parcursul evenimentelor de la Timişoara, a fi normale, fireşti”.D.I.: - Trebuia să intervenim, în virtutea şi baza Legii 21. N-am făcut-o cât trebuia. Asta...P.C.: - „Trebuia să intervenim împotriva huliganilor, în baza Legii de organizare a Miliţiei, care este valabilă şi astăzi, dar n-am făcut-o cât şi cum a trebuit”.D.I.: - În baza ei a intervenit Miliţia şi pe 18 februarie, la Bucureşti, şi foarte bine a făcut. Dar n-a intervenit prost ca mine, ca noi. Ăia şi-au făcut datoria.

* caseta 0041, sfârşit P.C.: - „Cred că Miliţia de la Bucureşti a procedat bine, referitor la evenimentele ce au avut acolo loc, în 18 februarie 1990. Şi aşa ar fi trebuit să procedăm şi noi”.D.I.: - Nu este admis ca din 800, cât am înţeles acuma că au fost în Penitenciar şi cât au jefuit, de miliarde de lei, să nu fie nici unul tras la răspundere.P.C.: - „Nu este bine că nici unul din cei care au furat şi jefuit nu este tras la răspundere penală nici acum”. Vă referiţi la ce fel de măsuri trebuiau luate de Miliţia din Bucureşti, că probabil asta voia să întrebe...D.I.: - 18 februarie 1990...P.C.: - „Mă refer la măsurile luate de Miliţia din Bucureşti, pentru anihilarea elementelor huliganice din Piaţa Victoriei, din data de 18 februarie 1990”.D.I.. - Noi, după ce au devastat Comitetul Judeţean de Partid şi Consiliul Popular, instituţie legală la data respectivă, noi eram o unitate care funcţionam legal, Miliţia, cu jurământul militar, ca toată armata ţării, n-am luat nici unul. I-am raportat dictatorului că am luat 86 şi nici unul nu a fost luat de acolo. Nici unul nu a fost dus şi băgat în arest din ăia care au devastat sediile.P.C.: - “Deşi s-a raportat lui Ceauşescu Nicolae că au fost arestaţi 86 de inşi din cei care devastaseră sediul comitetului judeţean de Partid, aceasta nu reprezenta realitatea. Pentru că nici unul nu fusese reţinut”.

507

D.I.: - Se cuvine să consemnăm, d-le preşedinte, dacă aprobaţi, că eu nu ştiu data, d-l procuror general adjunct Diaconescu a ştiut mai mult decât mine în ceea ce priveşte cadavrele.P.C.: - „Menţionez că eu nu ştiu dacă procurorul general adjunct Diaconescu, la data aceea, a cunoscut mai mult decât mine, în problema legată de transportul cadavrelor”.D.I.: - Dar am încercat să-i explic d-lui procuror Puia, care m-a anchetat, cât am putut eu atunci, după şocul pe care-l are oricare om, când este băgat în arest. N-a vrut să stea de vorbă cu mine. N-am putut să-l fac să mă înţeleagă că pe undeva, lucrurile stau aşa cum vi le relatez d-voastră, şi la care observ că, cu toate greşelile pe care le fac, de exprimare, cu bâlbâiala mea, cu lipsa de coerenţă, aveţi totuşi răbdare cu mine. N-a vrut...P.C.: - Bine, am înţeles. Cred că nu e cazul să consemnăm aspectul ăsta legat de Puia. Mai departe!… Mai aveţi ceva de adăugat, de precizat? Gândiţi-vă şi spuneţi!D.I.: - Da, trebuie să mai precizez că eu l-am dus pe Ciucă la Nuţă. Ciucă fiind şeful Serviciului asigurare materială care a însoţit transportul la Bucureşti şi care, de regulă, conducea autocamioanele noastre care mergeau la Bucureşti. Serviciul acesta avea doi şoferi care erau plecaţi în misiuni. Nu aveam nici un şofer. Eu i l-am dus, ştiam că e priceput în ale conducerii autotrenurilor acestora, că şi noi aveam, dar nu era frigorific, şi l-am prezentat la Nuţă. Nuţă i-a dat ordin să plece. Ciucă nu este subordonatul meu, e al inspectorului-şef şi trebuia să aibă aprobarea cuiva din conducerea ministerului, dacă nu a inspectorului-şef, să iasă din garnizoană. Eu i l-am dus, i-a transmis cum să facă, să nu ia şoferul... pentru că de aici decurg o serie de suspiciuni de furt a cadavrelor. Că de ce n-a mers şoferul la spital?P.C.: - Şoferul maşinii... şoferul civil.D.I.: - Da. Dacă mergea la spital, ăla nu se mai urca la volan. Ăla dacă vedea ce i se încarcă lui în autofrigorifer, sigur nu mai ducea autofrigoriferul până la Bucureşti, sau cine ştie, putea să se răstoarne. S-a zis că de ce am trimis un autoturism. Nu eu l-am trimis. Nuţă a dat ordin să meargă un autoturism din parcul auto al unităţii. Că eu, prin ordinul ministrului, nu aveam dreptul să aprob să iasă autoturismul din judeţ. Autoturismul din judeţ îl aproba numai ministrul sau adjuncţii lui care coordonau sectorul respectiv. Şi-atunci s-a motivat acest lucru real, zic eu, firesc, dacă se defectează autotrenul ăsta în cei 600 de km, cineva trebuie să-l păzească, iar o maşină să meargă să aducă un depanator. Toate acestea, acuzarea le pune pe seama faptului că e furt. Că le-am furat, că le-am sustras ca să mascăm, să ascundem genocidul. Lucruri departe de a putea fi de acord eu cu ele. D-le

508

preşedinte, de când sunt în celulă acolo, mă frământ şi nu pot ajunge la concluzia aceea. P.C.: - „Vreau să se ştie că eu nu am ştiut de acest furt al cadavrelor”.D.I.: - Hoţul este Nuţă, dacă o iei aşa. Şi cu cei de la el în sus...P.C.: - „Hoţul este Nuţă şi cu cei de la el în sus, care au organizat această acţiune odioasă”.D.I.: - Odioasă, oribilă, sinistră.P.C.: - „Odioasă, sinistră. Pe căpitanul Ciucă eu i l-am recomandat lui Nuţă, pentru a conduce autofrigorifica de la sediul Inspectoratului unde o adusese şoferul de la Autobază, până la morga spitalului şi înapoi. Am apreciat că este bine aşa, pentru că mai mult ca sigur şoferul de la Autobază, dacă ar fi văzut despre ce colete este vorba, ar fi dat bir cu fugiţii”. Nu?D.I.: - Aşa este.P.C.: - „Acel şofer, însă, împreună cu Ciucă, a făcut deplasarea până la Bucureşti...la KM 36, unde autofigorifica cu cadavrele a fost preluată de echipa condusă de colonelul Baciu”. Dar ştiaţi atunci că colonelul Baciu trebuia să preia la KM 36?D.I.: - Nu.P.C.: - „Acest lucru l-am aflat în detenţie...”D.I.: - Nu, ştiam că la KM 36, că-i aşteaptă cineva să-i conducă cu autoturism în faţă, până unde să le descarce...P.C.: - „Lucrătorii de Miliţie de la Timiş erau aşteptaţi în vederea preluării transportului de alţi lucrători ai M.I. din Bucureşti, care îi va conduce până la punctul terminus, ca să le arate care este drumul”.D.I.: - D-le preşedinte...P.C.: - Spuneţi-mi, dar Nuţă v-a atras atenţia cu privire la discreţia, secretul...D.I.: - Nimic, nimic...P.C.: - Nu?D.I.: - Nu, nimic. P.C.: - Nimănui din cei care au participat?D.I.: - Nimic, singurul lucru care l-a făcut, a retras dispozitivul de la Spital, de la uşa morgii, cu câţiva metri mai în spate, ca să poată să intre camionul la morgă, că nu ştiu al cui a fost dispozitivul, nu ştiu. Cineva a avut dispozitiv acolo, militar, şi el a dat telefon de s-a retras dispozitivul. O parte din soldaţi, am înţeles acuma în penitenciar, au stat, s-au uitat, dar cei mai mulţi s-au retras lângă gard că... El a dat telefon ca să se accepte să intre, iar uşa de la intrare...

509

P.C.: - „Din discuţiile purtate cu Nuţă, pe tema cadavrelor, n-am înţeles că această acţiune de transport ar fi avut un caracter secret. Ştiu că la spital, de unde au fost luate acele cadavre, exista un dispozitiv înarmat, de pază, care a fost prezent în noaptea în care au fost luate cadavrele”. Continuaţi!D.I.: - Da sigur, şi directorul spitalului...O să depună ceilalţi care au fost acolo, nu vreau eu să...P.C.: - „Ştiu că şi directorul spitalului a fost de faţă, când au fost luate cadavrele”.D.I.: - Că s-au bucurat pentru că, aşa am înţeles din discuţiile cu băieţii, că morga era supraaglomerată. Unele peste altele, degajau un miros insuportabil în zonă şi în apropiere şi...P.C.: - „Din discuţiile cu subordonaţii mei, am înţeles că morga era supraaglomerată de cadavre”. Da. Altceva? Cam atât, da? Şi totuşi d-voastră, la urmărirea penală, aţi menţionat că această operaţiune nu chiar a fost aşa de nesecretă şi, indiferent de ce aţi zis acolo, la urmărirea penală, vreau să vă întreb: de ce nu s-a organizat treaba asta pe zi?D.I.: - Nu se putea. P.C.: - Şi s-a făcut noaptea...D.I.: - Nu se putea, din cauză că tulbura lumea... cine putea ziua, acolo, către Spitalul Judeţean să încarce cadavrele?P.C.: - Uitaţi ce ziceţi: „Generalul Nuţă ne-a atras atenţia să nu spunem nimic despre cadavre.”D.I.: - D-le preşedinte, este declaraţia din 15 ianuarie...P.C.: - Acuma, eu aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui aspect. Înţeleg că acel procuror care v-a anchetat, nu v-a ameninţat, n-a exercitat presiuni de ordin fizic asupra d-voastră...D.I.: - Nu, nu...P.C.: - Că această declaraţie de la urmărirea penală a fost dictată, deci, dactilografiată, a mai auzit şi altcineva, aţi mai auzit şi d-voastră, aţi citit-o şi aţi semnat-o, de bună-voie.D.I.: - D-le preşedinte, adevărul este cel pe care vi-l declar eu, acum. Ăsta este adevărul...P.C.: - „Este real că procurorul anchetator nu m-a ameninţat şi n-a exercitat presiuni fizice asupra mea. Declaraţia de la urmărirea penală, din 15 ianuarie 1990, am semnat-o de bună-voie şi în cunoştinţă de cauză cu conţinutul întreg al acesteia”. V-a atras, totuşi, atenţia, Nuţă să nu vorbiţi?D.I.: - Nu.P.C.: - „Încă o dată, precizez că Nuţă nu mi-a atras atenţia să nu vorbim despre transportul acelor cadavre”.

510

D.I.: - Ea a fost secretă până la el, dar nu a zis nimic.P.C.: - Şi d-voastră aţi înţeles, ce?D.I.: - Am înţeles că trebuie să execut ordinul. N-am ezitat, convins fiind că execut un ordin legal.P.C.: - Voiaţi să ziceţi ceva legat de 22 , parcă. Nu?D.I.: - Am vrut să vă raportez că, în 22 decembrie 1989, noi toţi am depus armele. Vorbesc de Miliţie. P.C.: - 22 decembrie, la ce oră?D.I.: - 12,00. Alţii le-au dat mai de dimineaţă, alţii cu o zi înainte, dar toată lumea a depus armele.P.C.: - „În data de 22 decembrie orele 12,00, nici un lucrător de Miliţie nu mai era înarmat. Luasem măsura ca toţi să depună armamentul şi muniţia”. D.I.: - Unele din arme au fost date la civilii care au venit din partea Frontului acolo pentru pază, pentru nu ştiu ce...au tras cu ele...De aceea, este diferenţa de cartuşe. Că aici am vrut să ajung. De ce exista diferenţa de cartuşe. Cu pistoalele noastre miltralieră au fost înarmaţi civilii. Fiecare a tras cum a vrut şi cum n-a vrut, că s-a tras toată noaptea acolo. Nici eu nu ştiu bine, pentru că n-am văzut nici un terorist prins...P.C.: - Şi puteau folosi altfel de muniţie?D.I.: - Nu, au tras cu muniţia noastră.P.C.: - Păi, aţi zis ceva de altfel de cartuşe. Ce altfel de...D.I.: - Nu, zic, dacă ar fi fost ceva terorişti... şi ar fi avut ceva tuburi, altfel de cartuşe, putea să rămână o urmă, ceva. N-a rămas nimic.P.C.: - Deci excludeţi posibilitatea existenţei acelor terorişti? După aprecierea d-voastră?D.I.: - Cu desăvârşire.P.C.: - „Personal exclud posibilitatea unor terorişti care să fi tras în populaţie, gândind că aceştia trebuiau să folosească altfel de muniţie decât cea din dotarea M.I. şi M.Ap.N”.D.I.: - Cât am înţeles de la şeful Serviciului asigurare materială, în aceeaşi zi Armata ne-a luat din curte 16 autoturisme, dintre care unele cu însemnele Miliţiei şi le-a recuperat mult timp după ce am ajuns în Penitenciar. De pe la Garnizoană sau alte unităţi militare...P.C.: - Credeţi că Armata, din autovehiculele ce au aparţinut Miliţiei, a tras în populaţie?D.I.: - Eu n-am zis, dar au fost luate autoturismele...P.C.: - Atunci de ce mi-aţi relatat ce mi-aţi relatat până acuma, dacă după aceea reveniţi şi ziceţi că n-aţi zis. Ori ziceţi, ori nu ziceţi. Să fim hotărâţi

511

într-un fel. “Ori e albă, ori e neagră”, cum spune tot românul şi probabil că şi alţi oameni de pe acest mapamond.D.I.: - Albă, dle preşedinte.P.C.: - Albă...Ştiţi cine a tras sau nu?D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu ştiu cine a tras în populaţia din Timişoara, în oamenii aflaţi în Timişoara, în perioada 16-25 decembrie 1989”. Am înţeles că până prin 25 s-a tot tras. Poate că nu chiar, dar în sfârşit... am prins şi această dată. Aţi avut o convorbire în data de 19 decembrie cu colonelul Moraru?D.I.: - Da. P.C.: - Aşa, şi ce aţi discutat?D.I.: - Nuţă m-a întâlnit pe coridor şi zice: „Sună-l pe Moraru şi dă-i ora la care a plecat maşina dimineaţa”. I-am dat telefon, nu am vorbit în plus nimic, nici nu m-am interesat la ce oră a plecat maşina că nu mi-a spus nimeni, dar am zis aproximativ ora 05,00. „Tov. colonel, din ordinul tov. ministru Nuţă, vă raportez că maşina aceea a plecat la ora 05,00”.P.C.: - „Din ordinul lui Nuţă, în dimineaţa de 19 decembrie, pe la orele 10,00, i-am comunicat telefonic colonelului Moraru, adjunctul şefului I.G.M.-ului că acea autofrigorifică a plecat la ora 05,00 din Timişoara spre Bucureşti”. Dar de ce nu i-aţi spus cu cadavrele?D.I.: - N-am...întins vorba cu el.P.C.: - „Nu i-am precizat ce transporta maşina, acea autofrigorifică, pentru că n-am considerat că ar fi necesar”.D.I.: - Dar toată lumea, cum ridicai receptorul începea să întrebe ce-i la Timişoara... nici nu cred că m-a înţeles ce i-am spus...P.C.: - Ştia Moraru cumva despre treaba asta?D.I.: - Nu ştiu. El m-a întrebat: „Ce e la Timişoara? S-au liniştit lucrurile?”P.C.: - Păi i-aţi comunicat din ordin, lui Moraru, că a plecat maşina.D.I.: - DaP.C.: - Şi Moraru ce a...D.I.: - Mulţumesc, e-n ordine.P.C.: - „Colonelul Moraru a recepţionat mesajul, fără alt comentariu, afirmând că totul e-n ordine. În data de 22 decembrie, la prânz, civilii au pătruns în sediul Miliţiei şi au luat în stăpânire sediul organului de Miliţie”.D.I.: - ...Fişete, ce au găsit, armament, ce a mai fost, unii dintre ofiţeri. Au adunat tot acolo, camera de corpuri delicate, unde am avut marfa provenită din speculă (video, blugi) din acelea care le trimiteam noi la Bucureşti pentru...

512

P.C.: - „...le, din posesia organului... Nu ştiu ce s-a întâmplat după arestarea mea din data de 22 decembrie”. D.I.: - 27 decembrie.P.C.: - „...Din data de 27 decembrie”. Deci, nu pe 22 aţi fost reţinut.D.I.: - Fapt pentru care vă rog să-mi deduceţi executarea de la data de când am fost depus în Penitenciar.P.C.: - Asta dacă vă vom condamna, bineînţeles. Dacă va fi cazul. Da. Mai aveţi şi alte precizări de făcut? Dacă nu mai aveţi, atunci să vă pun eu câteva întrebări. După ce a apărut Nuţă, în după-amiaza aceea, aţi primit ordin de la el să luaţi măsuri de identificare a agitatorilor?D.I.: - Mi-a zis de vreo două ori: „Băi, tu nu ştii cine-i capu’ aici?” „Nu ştiu, tov. ministru.” Nu ştiu, am scris şi-n declaraţie. „Că mă tot întreabă”, zice „...eu nu ştiu.”P.C.: - Păi, vedeţi, pe parcursul relatării d-voastră, am înţeles că acest Nuţă era foarte dur, acuma v-a pus aşa un fel de întrebare: „Băi, tu nu ştii...” Am înţeles că Nuţă ăsta era, de sus până jos, militar.D.I.: - Aşa era...P.C.: - Când era militar cu d-voastră, când nu mai era... Când avea o atitudine mai fermă în ceea ce vă priveşte, când nu mai avea această atitudine. Şi atunci, vă rog să răspundeţi clar: v-a însărcinat să identificaţi agitatorii ăştia, sau nu?D.I.: - Nu.P.C.: - Nu?D.I.: - Nu.P.C.: - Dar ce v-a zis? Păi, aşa aţi zis la declaraţie, la urmărirea penală.D.I.: - Da, dar am zis-o la modul în care v-am raportat-o înainte. Şi aşa s-a speculat...P.C.: - Eu nu vreau să speculez nimica, să ştiţi.D.I.: - Eu cred, sunt convins de asta. P.C.: - „Generalul Nuţă, imediat ce a sosit la Timişoara, m-a întrebat, de câteva ori, dacă ştiu cine sunt agitatorii, cei care incită populaţia la revoltă. I-am răspuns că nu ştiu”. Întrebarea aceasta a lui cum aţi tratat-o? Eraţi militar, el era adjunct de ministru. D-voastră şef de Miliţie, întrebarea aceasta cum aţi categorisit-o, cum aţi tratat-o? Cum aţi apreciat-o?D.I.: - Am apreciat-o că ar vrea să ştie, să dea vreun telefon cândva, undeva.P.C.: - „Oricum, eu n-am căutat să aflu cine...”D.I.: - Sincer să fiu, am crezut în sinea mea, sincer, d-le preşedinte...P.C.: - Staţi un moment, că dacă vorbim concomitent nu mai se ştie ce se bate acolo. „...erau acei agitatori şi nici nu am luat măsuri în această

513

direcţie. Că dânsul mai puţin putea să afle fără ajutor”. În seara aceea de 17, au avut loc demonstraţii masive? Au ieşit oamenii în stradă?D.I.: - În mai multe locuri. P.C.. – „În seara de 17 decembrie oamenii, în mai multe locuri din Timişoara, au ieşit în număr mare în stradă la demonstraţii”.Dar tot atunci au avut loc şi cele mai mari distrugeri: spargeri de magazine, devastări şi alte asemenea acte de vandalism. Să înţelegem că sub protecţia, aşa să zic, a demonstranţilor, ăştia îşi făceau de cap? Hoţii?D.I.: - Elementele vandale ce au profitat de împrejurarea aceasta. P.C.: - „Apreciez că elementele vandalice au profitat de ieşirea oamenilor în stradă...”D.I.: - ...Au fructificat-o...P.C.: - „...Spărgând şi furând”. D.I.: - Aşa este, pentru că sunt miliarde. Este o casetă făcută de televiziune, d-le preşedinte. Dacă onorata Instanţă şi d-voastră...P.C.: - „Din câte ştiu, televiziunea naţională a trimis o echipă la Timişoara şi luni, 18 decembrie, a filmat distrugerile din oraş”.D.I.: - Dacă onorata Instanţă şi d-voastră apreciaţi s-o vizionaţi şi se poate intra în posesia ei, ar fi excepţional.P.C.: - „Cred că ar fi utilă cauzei”.D.I.: - De asemenea, bilanţurile de la unităţile comerciale, de la... să vină fostul prim-vice-preşedinte, fostul director al Direcţiei Comerciale, alţii care pot să...fostul şef al Serviciului economic, s-au făcut nişte calcule...P.C.: - Am înţeles. Apărătorul d-voastră sunt convins că şi-a notat şi problema va fi, cu siguranţă, ridicată.D.I.: - Vă mulţumesc, d-le preşedinte.P.C.: - Da. Mergem în continuare! După ce s-a hotărât înfiinţarea acelor dispozitive, ce v-a comunicat Nuţă ăsta? Că s-a hotărât să ia măsuri, să nu mai permită oamenilor să se adune?D.I.: - Nu. A vorbit acest Nuţă „n” prostii, şi cu Coman şi cu şefii lui de la Bucureşti.P.C.: - În ce sens prostii?D.I.: - Spunându-le că vom acţiona, vom face, vom drege, vom...Cum era el. Dar eu vă raportez că-mi cunosc oamenii şi nu va trece mult timp până când adevărul... adevărul iese. Nu noi i-am omorât pe cei 90 de care se vorbeşte în rechizitoriu. Este o certitudine. Împuşcaţi...hotărâţi cu mine ce vreţi, sunt în faţa d-voastră, cu mâna pe inimă, nu suntem noi cei care i-am omorât. Eu nu vreau să fac supoziţii şi nici să spun că alţii şi să vorbesc, pentru că nu este treaba mea şi nici...

514

P.C.: -Vă referiţi la d-voastră, inculpaţii, sau la cine?D.I.: - La inculpaţi şi la dispozitivele acestea constiuite. P.C.: - „Nu oamenii din cele opt dispozitive ale M.I. au tras în populaţie ...”D.I.: - Pentru că ai noştri erau îmbrăcaţi militar, am solicitat să se coreleze locurile unde au fost morţii, cu locul unde au fost „D”-urile. Unde au murit mai mulţi? Cei mai mulţi morţi au fost în Calea Girocului, în Calea Lipovei, la Fabrica de Lapte...P.C.: - „Cei mai mulţi au fost înregistraţi în Calea Girocului, Calea Lipovei, Fabrica de Lapte, Podul Neptun, puncte în care nu a existat vreun dispozitiv al M.I.”D.I.: - Eu sunt sigur că d-l procuror Cosma nu va pleca de la Timişoara, până nu stabileşte adevărul. Adevărul e foarte aproape de noi. P.C.: - Vorbiţi de alt adevăr, dar treaba cu adevărul cred că noi trebuie s-o stabilim.D.I.: - Nu în cauză...P.C.: - Aaa, vă referiţi în general.D.I.: - Da. Sigur că da, d-le preşedinte, vă rog să mă iertaţi...P.C.: - Sigur, dar asta nu-l va împiedica pe d-l procuror Cosma să militeze, cum cred că a făcut-o şi până acuma şi sunt convins că a făcut-o, pentru a stabili adevărul. Deci, Nuţă n-a... Acuma iertaţi-mă, o fi spus Nuţă prostii, dar le-a spus. Eu vreau să ştiu, eu, în numele Instanţei.D.I.: - Da, normal. Eu nu am fost în sala la instruire.P.C.: - Bine, dar pe parcurs, v-aţi aflat lângă Nuţă. Ce ordona Nuţă ăsta, inculpatul Deheleanu? L-aţi auzit pe Nuţă ordonând prin staţie să se tragă împotriva oamenilor?D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu l-am auzit pe Nuţă să transmită prin staţia portativă ordinul de a se trage împotriva oamenilor”. Nici măcar împotriva celor care ar fi atacat dispozitivele?D.I.: - A spus ca să se folosească arma în condiţiile lui 367, cu aprobarea lui.P.C.: - „Precizez că Nuţă a ordonat să se folosească armamentul de către cei din dispozitive, în condiţiile legii, şi numai cu aprobarea lui. În condiţiile legii, înţelegând: somaţie...”D.I.: - ...Somaţie, cele cinci cazuri. Dacă-l suprinde că le dă foc la magazin, faptă deosebit de periculoasă, îl somează, asta trage, este cazul cinci... reţinerea infractorilor periculoşi, care, după ce comit infracţiuni grave, se sustrag, sau încearcă să fugă...P.C.: - Da, dar chiar d-voastră ziceţi că Coman i-ar fi reproşat lui Nuţă, că nu se trage suficient. Şi Nuţă a zis...ce a zis?

515

D.I.: - Nu ştiu ce i-a... nu mai reţin ce am scris acolo...P.C.: - Păi, da, uitaţi, e redat între ghilimele: „Tragem tovarăşu’, nu scăpăm nimic, radem tot!”D.I.: - Şi n-a ras nimic şi când a închis telefonul...P.C.: - „Este real că la reproşul lui Coman, că nu se trage suficient, Nuţă a afirmat: „Tragem, tovarăşu’, nu scăpăm nimic, radem tot!”D.I.: - Toate le-a zis...P.C.: - ...Să sperie copiii...D.I.: - Exagerat.P.C.: - Adevărul acesta e greu de aflat.D.I.: - E foarte greu, e foarte greu...Aşa este, d-le preşedinte.P.C.: - Şi oricum, Instanţa, dacă nu este ajutată, nu-l va putea stabili. Şi să ştiţi că primii chemaţi să daţi acest ajutor sunteţi d-voastră, inculpaţii. Şi nu numai d-voastră, bineînţeles. Şi ceilalţi oameni de bună-credinţă. Dacă se vrea să se facă dreptate la Timişoara, trebuie să spunem lucrurilor pe numele lor: cine, când, cum, unde şi de ce? Instanţa e constituită tot din nişte oameni obişnuiţi. D.I.: - Aşa este. Norocul nostru este...P.C.: - Noi ne străduim şi vom depune eforturi în continuare, dar repet, inculpatul Deheleanu, sunteţi dator, moral chiar, să daţi ajutor pentru a stabili acest adevăr. Dacă tot faceţi slalom printre aceste întrebări care vă sunt adresate, eu nu ştiu în ce măsură o să ajungem la o concluzie corectă. I-aţi spus directorului de la Comtim ce transporta frirgorifica aceea? D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu i-am comunicat directorului de la Comtim, care ne-a trimis acea autofrigorifică, ce urma să transporte ea”. De ce nu i-aţi comunicat? Era un om de încredere, înţeleg.D.I.: - Era şeful de Autobază, nu era directorul.P.C.: - „Precizez că era şeful Autobazei...” Bine, dar aţi apelat la şeful Autobazei, de ce nu i-aţi spus ce transporta frigorifică asta pentru Ministerul de Interne?D.I.: - Da, nu i-am spus. I-am spus că-i dăm comanda şi...P.C.: - De ce nu i-aţi spus? De ce? Dacă tot nu era secret?D.I.: - Nu m-a întrebat.P.C.: - „Acelui şef de Autobază nu i-am spus ce trebuia să transporte autofrigorifica la Bucureşti, pentru că nu m-a întrebat”. Cu câţi şoferi a sosit acea autofrigorifică la Inspectorat?D.I.: - Cu doi.

516

P.C.: - „Acea autofrigorifică a ajuns la Inspectoratul de Interne cu doi şoferi”. De ce l-aţi trimis pe unul acasă?D.I.: - Nu l-am trimis eu. P.C.: - De ce a fost trimis, poftiţi?D.I.: - Ciucă trebuia să meargă să-l scoale pe Nuţă şi nu a îndrăznit să se mai ducă, să-i spună lui Nuţă că sunt doi şoferi. Şi a zis: „Măi, dă-te jos, că merg eu.” Ăsta a fost motivul. Ciucă, ca să nu-l mai scoale pe Nuţă, care dormea la ora respectivă...P.C.: - Aşa…Păi, ce legătură avea Nuţă cu treburile unui şofer?D.I.: - Pentru că a zis să meargă un şofer şi Ciucă. Că dacă mergeau doi şoferi, trebuiau să meargă să-i ceară aprobare. A gândit-o şi el în felul lui. P.C.: - „Ciucă a fost cel care pe unul din cei doi şoferi i-a trimis acasă”.D.I.: - Eu, ulterior, am aflat că au venit doi.P.C.: - Şi dacă Ciucă o să zică că aţi aflat atunci?...Spuneţi-ne, o legătură între Nuţă şi Macri a existat? Pe linia muncii, vreau să zic, a activităţii pentru care veniseră la Timişoara?D.I.: - Nu cred că i-a spus Macri lui Nuţă ceva. Pentru că Nuţă nu avea acces la problemele muncii de Securitate.P.C.: - Bine, bine, dar Macri o fi cules ceva de la Nuţă?D.I.: - N-avea ce.P.C.: - N-avea ce. O legătură permanentă între cei doi a existat?D.I.: - Am văzut...P.C.: – „Am văzut că frecvent Nuţă şi Macri aveau contacte directe, dar ce au discutat nu ştiu, în concret”. Oare Nuţă o fi ordonat ca miliţienii să tragă în cei de la Securitate şi Macri invers? Ce ziceţi?D.I.: - Nu.P.C.: - Au indicat să existe o colaborare între cele două organe?D.I.: - Normal, normal. P.C.: - „Cei doi ne-au invitat la o colaborare bună între Miliţie şi Securitate”. D.I.: - Noi nu am avut sarcini de a culege informaţii, a face investigaţii. Nu am făcut descinderi împreună, n-am făcut percheziţii.P.C.. – „Oricum, miliţienii n-au făcut descinderi în comun cu lucrătorii de Securitate. Nici percheziţii”.D.I.: - Sigur, şi ei au lucrat pe specificul lor, d-voastră ştiţi foarte bine că de ani buni, noi nici n-am intrat în sediu în partea lor, cei de la Miliţie. Acolo a fost uşă cu cifru, n-am avut ce să căutăm acolo. Iar eu, de 35 de ani, mă ocup numai de infracţiuni de drept comun, n-am avut niciodată o sarcină pe linie politică, de a face ceva în domeniul acesta, cu Securitatea sau cu

517

altcineva. Toată viaţa m-am ocupat în Miliţie numai de infracţiuni de drept comun. Şi numai de când sunt la Timişoara am fost şef. Până aici am lucrat ca lucrător specialist în furturi din locuinţe. Asta a fost specialitatea mea şi pentru care am învăţat, am muncit, am făcut ca să am ceva rezultate, cât de cât pozitive. Şi la ora arestării mele, Miliţia Judeţului Timiş nu a avut nici un omor cu autor necunoscut. 40 şi ceva de lucrări penale în evidenţe, o cifră foarte mică, faţă de mărimea judeţului şi a problematicii care se ridica. Toţi oamenii au lucrat cu pasiune, cu plăcere, dar în domeniul acesta, niciodată nu m-am gândit că servesc pe Ceauşescu, sau regimul. Eu întotdeauna am văzut ordinea publică, am văzut că e lezat cetăţeanul. Nu l-am văzut pe Ceauşescu, nici pe nevastă-sa sau pe altcineva. Eu am văzut sarcina mea care rezultă din lege, de a prinde pe cel care-l lezează pe om.P.C.: - „Întotdeauna mi-am exercitat atributele funcţiei, având în vedere interesele cetăţenilor. Şi nicidecum pe cele ale dictatorului”. D.I.. - Nu puteam să spun să meargă să tragă în demonstranţi, când eu am patru studenţi în casă. Patru. Cum să spun: „Trageţi în demonstranţi!”? N-am tras, n-am cerut nimănui să facă acest lucru, nimeni n-a suferit de pe urma măsurilor luate de mine, nici vătămare, nici de a-şi pierde viaţa. P.C.: - „De pe urma măsurilor dispuse de mine în perioada evenimentelor de la Timişoara, nimeni nu a avut a suferi cu nimic”. D.I.: - Nu m-am opus revoluţiei.P.C.: - „Nu m-am opus revoluţiei”.D.I.: - Tot timpul îl ocoleam pe Nuţă şi tremuram de frică. Tot timpul am fost cu gândul la ce face cu mine după aceea, unde plec, ce se alege de mine, care e situaţia. Nici nu mi-a stat gândul la ce se întâmplă aici.P.C.: - „Tot timpul am căutat să-l evit pe Nuţă, mi-era teamă de el. Acesta era un ins dur. Mă gândeam unde voi fi trimis, după ce lucrurile se vor fi liniştit”. Spuneţi-mi, s-au confecţionat ceva documente de identitate?D.I.: - Da. P.C.: - Din al cărui ordin? În ce scop?D.I.: - Dintr-al lui Nuţă, că Postelnicu a tot reproşat în discuţiile cu el la telefon, că noi nu ştim situaţia din teren. Şi atunci l-a chemat pe cel de la Evidenţa populaţiei şi l-a pus să ne facă buletine cu alte date, la un număr de şase tovarăşi. Şase, la Mihalea, la Macri, lui, mie, încă două sau trei. Nu ştiu exact câte. Dar mi s-a făcut şi mie. Le-am explicat: „Tovarăşe general, eu nu pot să ies în oraş nu cu buletin, cu paşaport american, că pe mine toată lumea mă ştie”. N-aveam ce căuta în oraş. L-am rupt în faţa plutonierului Lazin, subofiţer cu reparaţia staţiilor, imediat, a doua zi după ce mi l-au făcut. N-am ieşit cu el din curte. Mi-e martor plutonierul Lazin.

518

P.C.: - În ce dată s-au făcut acele...D.I.: - Miercuri sau joi.P.C.: - „Deci, 19 sau 20”.D.I.: - Da, nu ştiu, că...P.C.. – „Întrucât Postelnicu îi reproşa în permanenţă lui Nuţă că noi, cei de la Timişoara, nu cunoaştem care este realitatea din oraş, Nuţă a dat ordin să se întocmească un număr de şase buletine de identitate false, pentru el, Macri, Mihalea, pentru mine şi alţi doi. Aceasta, cu intenţia de a ne putea infiltra în rândul oamenilor din stradă, pentru a culege informaţii. I-am raportat lui Nuţă că eu nu mă pot folosi de un astfel de act, pentru că sunt cunoscut foarte bine în Timişoara. Ca atare, în prezenţa subofiţerului Lazin, am distrus acel buletin de identitate fals”. Ei s-au folosit?D.I.: - Nu au putut ieşi, numai în ultima zi, când au plecat în 22, nu ştiu ce au făcut. Dar până atunci nu s-a mai ieşit. Că de miercuri nu a ieşit nimeni din curte.P.C.: - „Nu ştiu dacă ceilalţi s-au folosit de acele acte, până la data de 22 decembrie 1989, când Nuţă şi cu Mihalea au fugit”.D.I.: - Au trecut pe la, cred că pe la 10,30... eu nu am ştiut nimic, că merge la Partid.P.C.: - „Era la orele 10,30 când cei doi mi-au zis că pleacă la Partid, dar de atunci eu nu i-am mai văzut”.D.I.: - Au luat o maşină la întâmplare din curte şi au plecat. Au plecat. La poartă au luat un ofiţer de la Economic care e şi ăla în boxă...P.C.: - Păi da’, la 10,30 pe 22, Nicolae Ceauşescu...* [lipsă text, n.n.].

09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Deheleanu Ion.

P.C.: - Nuţă a dat ordin celor care aveau sarcina să apere sediul să se tragă, aşa precizaţi d-voastră în declaraţie... Fără milă?D.I.: - Da..P.C.: - „Este real că Nuţă a ordonat lucrătorilor constituiţi în dispozitivul de apărare al Inspectoratului M.I. că în situaţia când vor apare manifestanţi cu intenţia de a ocupa sediul...”D.I.: - Dar asta a fost în dimineaţa de....P.C.: - „... Să tragă fără milă în ei”.D.I.: - ...Asta a fost marţi. Marţi, că după aceea a revenit.P.C.: - „Aceasta a ordonat-o marţi dimineaţa”. Aşa... ce ziceaţi?D.I.. - După aceea, a revenit. P.C.: - Şi ce să înţeleg, că a lăsat-o mai moale?

519

D.I.: - A lăsat-o mai moale, da. Dar nici nu a venit nimeni la noi, n-a avut nimic cu noi.P.C.: - „Menţionez că, până în data de 22 decembrie 1989, nimeni nu a încercat să intre în Inspectorat din rândul demonstranţilor sau al huliganilor”. D-le procuror, aveţi întrebări?Procuror: - Vreau să-l întrebaţi pe inculpat, dacă în cele opt dispozitive au fost incluşi şi lucrători de Securitate îmbrăcaţi civil.P.C.: - În cele opt dispozitive au fost incluşi şi lucrători de Securitate în ţinută civilă?D.I.: - Nu.P.C.: - Sigur sunteţi?D.I.: - Este, a se vedea listele. P.C.: - Poftim? D.I.: - A se vedea listele, trebuie să fie în evidenţa lor.P.C.: - Din ce ştiţi d-voastră.

*caseta 0042, sfârşit D.I.: - Eu spun nu. Adică, nu ştiu să fie.P.C.: - „Nu ştiu să fi făcut parte din cele opt dispozitive, aşa zisele „D”-uri, vreun lucrător de Securitate”. Altă întrebare!Procuror: - D-le preşedinte, vreau, de asemenea, să precizeze dacă lucrătorii de Miliţie, care au efectuat cercetări în rândul celor 900 de persoane reţinute, mai exact 896 de persoane, au lucrat în birourile pe a căror uşă s-a ataşat o plăcuţă cu inscripţia: Procuror.P.C.: - Da, se zice, dar mai bine ziceţi-ne d-voastră!D.I.: - S-au adus procurori din altă parte şi în faza care se hotărâse să li se întocmească actele la Decretul 153, atunci s-a ordonat să se pună pe uşă acele plăcuţe. Nu s-au folosit aceste birouri.P.C.: - „Birourile pe ale căror uşi s-au ataşat plăcuţe cu inscripţia: Procuror nu au fost folosite pentru anchetarea reţinuţilor”. Altă întrebare!Procuror: - Vă mulţumim!P.C.: - Vă rog, îl apăraţi pe inculpat, da?Av.ap.(altul): - Da, pe Deheleanu, Macri şi pe Bucur, alături de colegul Molnar Miron de la Arad, care, în momentul de faţă, nu a putut să vină. D-le preşedinte, să le luăm în ordine. În interesul inculpatului Macri, v-am ruga să-l întrebaţi pe inculpat: care au fost raporturile de subordonare între Nuţă şi Macri?P.C.: - A existat vreun raport de subordonare, în vreun fel, în vreun sens între Nuţă şi Macri?

520

D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu au existat raporturi de subordonare între Nuţă şi Macri”.Av.ap.: - În volumul 6, pagina 255-278 se găsesc declaraţiile cu nume. În fila 255 face o precizare pe care vă rugăm să o subliniaţi. Mi-am notat eu o parte, care ne interesează mai mult. Spune aşa: „Coman i-a reproşat lui Nuţă că forţele M.I. nu trag.” Şi deci ce a spus?P.C.: - Păi, aia a spus! Faptul acela.Av.ap.: - Aşa, asta ne-a interesat.P.C.: - Altceva?Av.ap.: - Ar putea să ne indice vreun nume de ofiţer care se găsea în compunerea acelor „D”-uri?P.C.: - Cine comanda „D”-urile acelea? De la Miliţie vorbesc.D.I.: - De la Miliţie, fiecare şef de dispozitiv.P.C.: - Cine erau aceia? Îi ştiţi?D.I.: - Nu, nu-i ştiu pe dinafară.P.C.: - Câţiva..Av.ap.: - Unu, doi...P.C.: - Vă rog să vă uitaţi la mine! Faceţi aşa, de parcă...E lipsă de....D.I.: - Vă rog să mă iertaţi, îmi cer scuze!P.C.: - ...Dacă vă întoarceţi spre sală. Deci vă rog să vă întoarceţi cu faţa la Instanţă! Răspundeţi, puteţi să indicaţi numele câtorva din aceşti ofiţeri care au condus dispozitivele? La noi, cel puţin aşa rezultă din actele dosarului, se lucra pe două schimburi.D.I.: - Da, pe două schimburi au fost, că după aceea nu mai... Lt.-colonelul Stroia...P.C.: - „Dintre cei care au condus dispozitivele de apărare a M.I. pot enumera: lt- colonelul Stroia Ion, maior Veverca Iosif - inculpat în cauză, lt.-colonelul Ciocoiu şi alţii”.Av.ap.: - D-le preşedinte, atât dumnealui, cât, pare-se, şi inculpatul Atudoroaie... rezultă din dosar, că Nuţă a avut o discuţie cu dumnealui la primele întâlniri, care i-a întrevăzut „un viitor nu prea strălucit”. Mai era cineva de faţă când Nuţă l-a ameninţat...P.C.: - Cine era de faţă când Nuţă v-a ameninţat?D.I.: - Căpitanul Bucur, la dosar trebuie să existe declaraţia colonelului Obăgilă.P.C.: - „Colonelul Obăgilă, căpitanul Bucur - inculpat în cauză, generalul Macri, colonelul Popescu Ion şi alţii au fost prezenţi, când Nuţă m-a ameninţat cu destituirea, în ziua când a ajuns la Timişoara”.D.I.: - Şi mi-a mai interzis să exercit actul de comandă.

521

P.C.: - Spuneţi-mi, dar până atunci, v-a mai ameninţat vreodată cu astfel de lucruri?D.I.: - Da, dar nu aşa.P.C.: - „Şi până la acea dată mă mai ameninţase cu destituirea...”D.I.. - Nu cu destituirea, m-a mai certat... P.C.: - „..Dar nu pe un ton atât de vehement”.D.I.: - Am văzut că era foarte abătut, era răvăşit.P.C.: - Altă întrebare.Av.ap.: - D-le preşedinte, în accepţiunea mea nu mi se pare cam improprie terminologia folosită în rechizitoriu, referitoare la cadavre. Anume că: „s-au furat”.P.C.: - Juridic vorbind, când veţi lua cuvântul...Av.ap.: - Nu. Vreau să îi pun o întrebare în legătură cu asta. Ce a raportat Corpodeanu când s-a întors, că dumnealui a fost trimis acolo? Cum s-au luat şi fără acordul cuiva?D.I.: - Păi, am menţionat că, cu acordul directorului spitalului.Av.ap.: - Deci, a fost de faţă şi directorul, dar acuma face precizarea aceasta.P.C.: - „Directorul spitalului, Golea Ovidiu, a fost de acord cu ridicarea acelor cadavre”. Altă întrebare!Av.ap.: - Ce atribuţii avea inculpatul Bucur în perioada aceea? Mă refer, binînţeles, de când au început evenimentele.P.C.: - Ce căuta Bucur lângă generalul Nuţă, care nu era decât căpitan?D.I.: - Nu avea nici o atribuţie, nici nu era lângă el.P.C.: - Aţi spus că era şi el prezent când Nuţă...D.I.: -Când a intrat Nuţă la mine în birou, el era în anticameră. Nuţă a cerut un pahar cu apă, şi el a venit cu apă, nu era nimeni acolo şi aşa a auzit. El nu avea nici un fel de atribuţiuni.Av.ap.: - Referitoare la organizare?D.I.: - Nu, nimic, exclus.P.C.: - A lucrat la dispecerat?D.I.: - Nu.P.C.: - De unde ştiţi? La dispeceratul creat acolo de Nuţă.D.I.: - D-le preşedinte, noi nu am avut dispecerat.P.C.: - Nu la dispeceratul obişnuit.D.I.: - Este impropriu spus, „dispecerat” la mine în birou.P.C.: - Numiţi-l d-voastră cum doriţi şi spuneţi-mi dacă căpitanul a fost acolo.D.I.: - Nu. A fost temporar, dar a plecat, nu a avut atribuţiuni specifice de dispecerat.

522

P.C.: - A fost un fel de şef de cabinet sau aşa ceva?D.I.. - Da, da.P.C.: - „Căpitanul Bucur a fost un fel de şef de cabinet al lui Nuţă pe perioada cât acesta a stat la Timişoara”.Av.ap.: - Şi răspundea la telefon?P.C.: - Păi, dacă era şef de cabinet, d-le apărător? Cu ce se ocupă şefii de cabinet?D.I.: - Nu, dar nu la Nuţă, el era la mine la birou, d-le preşedinte. În faţă, la biroul meu, Nuţă a lucrat în biroul inspectorului-şef, în celălalt corp de clădire.P.C.: - „Revin şi arăt că acest căpitan...” Păi, aţi spus că era ca un şef de cabinet?D.I.: - La mine.P.C.: - Eu întreb de Nuţă şi d-voastră îmi daţi răspunsuri, să nu folosesc o expresie, că probabil va fi interpretată în fel şi chip şi nu e cazul. Îmi daţi alte răspunsuri, chiar aşa, mă exprim în altă limbă, de nu mă înţelegeţi? Folosesc altă limba decât limba română? Să revenim! A fost acest căpitan, că înţeleg, este şi inculpat, ce aţi spus mai devreme, pe lângă Nuţă?D.I.: - NuP.C.: - „Revin şi arăt că acest căpitan nu a lucrat cu Nuţă pe perioada evenimentelor de la Timişoara”.Av.ap.: - Ştie dumnealui, atunci în 22, Nuţă cu Mihalea au ieşit din curtea Inspectoratului… Cum a fost, să zicem aşa, racolat căpitanul Bucur?P.C.: - Dacă puneţi astfel de întrebări, să ştiţi că vi le resping din start. Puneţi întrebarea şi nu mai sugeraţi...Av.ap.: - Nu am sugerat nimica.P.C.: - Păi, cum nu aţi sugerat, când aţi spus: „racolare”?Av.ap.: - Cum a ajuns în compania lor?P.C.: - Ştiţi cum a ajuns în compania celor doi generali?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - „Nu cunosc împrejurările în care căpitanul Bucur a plecat cu generalii Nuţă şi Mihalea din curtea Inspectoratului, în 22 decembrie ‘89”.D.I.: - Cred că l-au găsit la poartă şi l-au urcat în maşină. Altă explicaţie nu am.P.C.: - D-voastră credeţi, asta este altceva. Întrebarea suna să ne spuneţi dacă ştiţi. Altă întrebare!Av.ap.: - I-a povestit ulterior Bucur?P.C.: - V-a povestit Bucur? Dar ce, au avut timp de confesiuni?Av.ap.: - În 23-24, că s-au mai întâlnit, l-am întrebat…

523

P.C.: - V-a spus căpitanul Bucur ceva legat de...D.I.: - Asta am spus, că l-am întrebat: „Măi, cum ai ajuns la ăla în maşină?” Zice: „Eram la poartă şi a zis: urcă sus”.P.C.: - Căpitanul Bucur, când v-a spus asta?D.I.: - A treia zi, a doua zi în curte acolo, nu reţin exact.P.C.: - D-voastră l-aţi întrebat pe Bucur?D.I.. - Da, eu l-am întrebat.P.C.: - Păi, de unde aţi ştiut că a plecat cu Nuţă şi cu Mihalea?D.I.: - Păi, ştia toată lumea.Toată lumea a vorbit acolo de...P.C.: - „În jurul datei de 25 decembrie, căpitanul Bucur, la întrebarea mea, mi-a precizat că se afla la poarta Inspectoratului, când cei doi generali l-au luat cu ei”. A lăsat cumva de înţeles că a fost, cumva, răpit?D.I.: - Nu, nu.P.C.: - „Nu a lăsat de înţeles că a plecat fără voia lui”. Nu vă uitaţi la mine mustrător, d-le apărător.Av.ap.: - Eu nu mă uitam, mă gândeam la altă treabă.P.C.: - Altă întrebare?Av.ap.: - Cu o ultimă rugăminte, o să-mi termin intervenţia. Vă rog să menţionaţi ce a spus inculpatul în curte, atunci. Era mai multă lume când au plecat. Adică ştia toată lumea că Nuţă şi Mihalea au plecat.P.C.: - Unde vă găseaţi când au plecat Nuţă şi Mihalea, inculpat Deheleanu?D.I.: - Nu ştiu. Adică, în momentul când au ieşit ei pe poartă, cred că eram în birou.P.C.. – „În momentul când cei doi generali au plecat, eu mă aflam în birou”. I-aţi văzut când au ieşit?D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu i-am văzut când efectiv au ieşit din Inspectorat”.D.I.: - Dar în curte era mare degringoladă, fiecare fugea dintr-o parte în alta.P.C.: - „În curte, însă, era o mare dezordine. Fiecare fugea care încotro”. Alte întrebări!Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, îl apăr pe Ciucă Valentin. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat: clădirea sau biroul Serviciului de asigurare tehnico-materială este aceeaşi clădire cu Inspectoratul sau este o clădire separată?P.C.: - Miliţia era în aceeaşi clădire cu...D.I.: - Nu.P.C.: - „Miliţia jud.Timiş nu se găseşte în aceeaşi clădire cu Securitatea. Se află în aceeaşi curte, dar în imobile diferite”.

524

Av.ap.: - Cum a apelat la căpitanul Ciucă, personal sau prin telefon l-a chemat, în legătură cu acel transport?P.C.: - L-a chemat prin telefon, că nu a putut să strige dintr-o parte în cealaltă. Se respinge întrebarea. Altă întrebare!Av.ap.: - Când a venit căpitanul Ciucă, cine mai era de faţă? Cine l-a chemat?P.C.: - Cine mai era de faţă când a venit Ciucă?D.I.: - Eu l-am chemat pe Ciucă şi l-am introdus în biroul lui Nuţă.Av.ap.: - I s-a spus ce urma să transporte?P.C.: - I-a spus că trebuia să transporte cadavre?D.I.: - Da, i-a spus Nuţă.P.C.: -„Nuţă i-a spus căpitanului Ciucă că urmează a fi transportate la Bucureşti cadavre”. Păi, da’ Ciucă, din câte ştim, nu neagă că nu ar fi ştiut.Av.ap.: - Dar condiţiile ce l-au determintat pe dânsul să apeleze tocmai la Ciucă? D-le preşedinte, vă rog să mai consemnaţi ce a spus inculpatul şi nu s-a consemnat în legătură cu situaţia cadavrelor. Că şi medicilor de la Spital, că pe undeva le-a convenit ceea ce fac organele de Miliţie, în sensul că o parte din cadavre erau în stadiu de putrefacţie şi morga era suprasaturată. Aţi consemnat că era suprasaturată, dar faptul că era miros acolo...P.C.: - Aţi depistat d-voastră vreo morgă unde mirosul este plăcut? Instanţa apreciază că nu este cazul să se facă această menţiune, întrucât, din contextul întregii declaraţii, se deduce şi acest aspect. Altceva? Nu suntem obligaţi să consemnăm totul, doar dacă prezintă importanţă elucidării cauzei şi nu ştiu ce importanţă ar avea.Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă ţine minte cui i-a ordonat generalul Nuţă să se ocupe de situaţia morţilor şi răniţilor de la Spitalul Judeţean?P.C.: - Ştiţi?D.I.: - Lui Ghircoiaş.P.C.: - „Din ordinul generalului Nuţă, colonelul Ghircoiaş s-a ocupat de toate aspectele legate de victimele rezultate uzului de armă”. Puteţi să ne enumeraţi asemenea aspecte? Adică, ce trebuia să facă?D.I.: - Adică, să le identifice, să autopsieze...P.C.: - „Acesta trebuia să se ocupe de identificarea victimelor, de autopsierea lor şi alte astfel de activităţi pe care în mod obişnuit le face un criminalist”.D.I.: - El a fost, după câte am înţeles, d-le preşedinte, însoţit de procurorul general adjunct, de alţi procurori de aici de la judeţ, la morgă, împreună..P.C.: - „Am înţeles că Ghircoiaş, împreună cu procurorul general adjunct, a fost şi la morgă, deci, au fost pentru identificarea...”

525

D.I.: - Da, şi edificarea asupra volumului de lucru.P.C.: - „Asupra cauzelor morţii”.D.I.: - El a informat pe procurorul general câţi sunt.P.C.: - „El i-a raportat lui Nuţă, procurorului general, câţi morţi sunt, care este cauza deceselor”. Spuneţi-mi, vă rog, nu ştiu ce aveţi de tot vă uitaţi în sală, probabil că aveţi pe cineva din familie în sală. Eu vă înţeleg, dar haideţi să terminăm dialogul şi după aceea. Eu vă înţeleg, e firesc să vă uitaţi, dar nu acuma. De fapt, altceva voiam să spun. Spuneţi-mi, Nuţă sau altcineva, a precizat care cadavre să fie ridicate?D.I.: - Nu s-a discutat în faţa mea treaba aceasta.P.C.: - „În faţa mea nu s-a discutat care cadavre trebuie duse la Bucureşti”. Continuaţi, d-le avocat.Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă pentru realizarea scopului pentru care a fost însărcinat colonelul Ghircoiaş, inculpatul Deheleanu i-a facilitat legătura cu vreun cadru medical, dacă îşi aduce aminte, din judeţ.P.C.: - I-aţi facilitat lui Ghircoiaş vreo legătură cu vreun medic?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - Amintiţi-vă, este rugămintea d-lui apărător.Av.ap.: -Dacă îşi aduce aminte, nu insistăm, d-le preşedinte. O altă întrebare: dacă informaţiile acestea pe care le procura colonelul Ghircoiaş pentru Inspectoratul judeţean, pentru I.G.M., erau comunicate Securităţii?P.C.: - Datele procurate erau comunicate celor de la Securitate?D.I.. - Nu ştiu dacă… P.C.: - „Nu ştiu dacă datele procurate de la colonelul Ghircoiaş erau comunicate şi celor de la Securitate”.Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, pentru inculpatul Corpodeanu. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat: înainte ca echipa care trebuia să încarce cadavrele, condusă de Corpodeanu, a ajuns la sediul Spitalului judeţean, a avut dânsul sau nu a avut o discuţie, indiferent, telefonică sau directă, cu dr. Golea sau nu?P.C.: - Răspundeţi la întrebare, vă rog.D.I.: - Corpodeanu se afla întâmplător pe sală când l-am chemat la generalul Nuţă. Era întâmplător pe sală.P.C.: - Da, am înţeles. D-voastră cu doctorul, asta e întrebarea. Dacă d-voastră, până a ajunge Corpodeanu acolo, l-aţi sunat pe Golea.D.I.: - Eu am fost la doctorul Golea cu Sima, cu Tudor Stănică şi cu Ghircoiaş, fără Corpodeanu. Tudor Stănică şi cu Ghircoiaş au discutat cu doctorul. Nu ştiu ce au vorbit, dar ştiam despre ce e vorba, că de asta ne-am dus acolo, în sensul...

526

P.C.: - De a permite luarea cadavrelor.D.I.: - Da, da.P.C.: - „Menţionez că în seara de 18 decembrie 1989 eu, împreună cu colonelul Sima, Ghircoiaş şi Tudor Stănică, am mers la Spitalul Judeţean unde am luat legătura cu dr. Golea...”D.I.: - Ei au vorbit...P.C.: - „...Iar ultimii doi i-au cerut aprobarea pentru a fi luate cadavrele pentru transportarea lor”.Av.ap.: - O altă întrebare! Vă rog să-l întrebaţi dacă ştie ceva în legătură cu vreo dispoziţiune dată de Mihalea lui Corpodeanu în legătură...P.C.: - Numai un moment! „Pe Corpodeanu l-am însărcinat să se ocupe de transportul cadavrelor, pentru că, întâmplător, se afla pe culoar”.D.I.: - Dar nu l-am însărcinat eu. Eu l-am dus la Nuţă.P.C.: - Tăiaţi, ştergeţi ultima propoziţie!Av.ap.: - Deci, d-le preşedinte, vă rog să întrebaţi pe inculpat, dacă ştie despre o împrejurare în care Mihalea l-a rugat pe Corpodeanu să întocmească vreo listă. Ce cuprindea această listă, numele căror persoane şi pentru ce trebuia întrebuinţată această listă? Dacă poate să spună ceva în legătură cu vreo sarcină, sau dacă nu a primit o sarcină, în data de 17 decembrie, cu privire la comunicarea unei informaţii date de Nuţă, adică nu a unei informaţii, a unei situaţii date de Nuţă şi Mihalea, în sensul înarmării şi folosirii armamentului în caz de revoltă a populaţiei.D.I.: - Nu a primit.Av.ap.: - Dacă Corpodeanu a primit sarcina să comunice subordonaţilor săi că într-o eventualitate… P.C.: - Păi, Corpodeanu a răspuns de paza obiectivelor. A răspuns Corpodeanu de paza sediului Inspectoratului?D.I.: - Nu. Atudoroaie.Av.ap.(altul): - Mai precis. Dacă a primit vreo sarcină specială din partea lui Nuţă sau a lui Mihalea.D.I.: - D-le preşedinte, eu nu ştiu ce sarcini.P.C.: - „Eu nu ştiu ce sarcini, concret, a primit Corpodeanu de la Nuţă sau Mihalea”.Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap.(altul): - Pentru Popescu Ion. Dacă ştie inculpatul ce dispoziţii a dat Popescu Ion în legătură cu minorii aflaţi printre reţinuţi, pentru devastări şi spargeri în ziua de 16-17 la comitetul judeţean?P.C.: - Ştiţi?D.I.: - Nu.

527

P.C.: - „Nu ştiu dacă Popescu Ion a luat vreo măsură cu privire la minorii reţinuţi în noaptea de 16-17 decembrie”.Av.ap.: - Cine a făcut cercetările, după reţinerea oamenilor în data de 18? De la Securitate, de la Miliţie sau cineva venit de la Bucureşti? P.C.: - A spus şi am şi consemnat. Pare-mi-se că aţi venit ceva mai târziu.Av.ap.: - Da, îmi cer scuze, avionul este de vină.P.C.: - Nu este nimic. Avionul? Am înţeles radioul.Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, sunt avocatul inculpatului Mişea Eugen Două probleme: una, ţinând seama de consemnări şi una, de întrebare pentru Deheleanu. A arătat dânsul că aceşti ofiţeri, care au fost aleşi să încarce şi să însoţească transportul, au fost dintre cei mai buni în problemele lor? P.C.: - Precizez că, parcă 6 au fost, sau cinci…D.I.: - Şase.P.C.: - „....Cei şase ofiţeri ce au participat la luarea cadavrelor au fost aleşi din cei mai buni, profesional, pe linie Judiciară”.Av.ap.: - A mai făcut pecizarea dânsul că în dotarea Inspectoratului aveau şi dânşii mijloace de transport de acel gen, dar nu frigorifice. Dacă credeţi necesar să consemnaţi. Dacă nu, să-mi daţi voie să trec la întrebări.P.C.: - Nu vă pot împărtăşi ideea.Av.ap.: - Nici o problemă, d-le preşedinte, cine a ales aceşti ofiţeri?P.C.: - Cine i-a ales, în concret?D.I.: - Corpodeanu.P.C.: - „Corpodeanu i-a desemnat, în concret, pe cei şase ofiţeri amintiţi, întrucât coordona Judiciarul”.Av.ap.: - În afară de Ciucă, a participat vreunul dintre aceştia la discuţia cu Nuţă?D.I.: - Numai Ciucă şi Corpodeanu.P.C.: - Şi după aceea nu a avut loc nici o discuţie cu ei?D.I.: - Nu, Corpodeanu a discutat cu ei.P.C.: - Da. „Corpodeanu a fost cel care, după ce a ieşit de la Nuţă unde a aflat de ordinul privind cadavrele, a discutat cu cei şase ofiţeri”.Av.ap.: - D-le preşedinte, cei şase ofiţeri, când au fost chemaţi la Nuţă de inculpat şi s-a pus această problemă a transportului, s-au dispus şi măsuri şi modalitatea în care să decurgă întreaga operaţiune?P.C.: - Adică, vrea să se ştie dacă Nuţă a ridicat şi nişte… D.I.: - Da, asta a ordonat. Unde să se întâlnească, la KM 36, să nu meargă şoferul la...P.C.: - Asta vă interesează?

528

Av.ap.: - Nu, mă interesează dacă s-au împărţit sarcini între, faţă de cei care erau acolo.D.I.: - Nu, fiecare a fost la Nuţă, şi el le-a spus ce să facă.P.C.: - Vreţi să consemnăm treaba asta?Av.ap.: - D-le preşedinte, nu cred că este necesar. Au făcut deplasarea aceea la spital, la dr. Golea, cei patru: cei doi ofiţeri de la Bucureşti, Sima şi dânsul. Asta a dispus-o Nuţă?D.I.: - Da.P.C.: - „Deplasarea pe care am făcut-o la spital, mai înainte de a se lua cadavrele, s-a făcut din ordinul lui Nuţă”.Av.ap.: - Nuţă le-a transmis dânşilor sau celor doi ofiţeri ce probleme să prezinte dr. Golea? Pentru că, se pare, de la aceşti doi ofiţeri, dr. Golea a spus despre transport.P.C.: - V-a spus Nuţă ce trebuie să discutaţi cu dr. Golea?D.I.: - Da.P.C.: - Îl cunoştea Nuţă pe dr. Golea?D.I.: - Nu.Av.ap.: - V-a stabilit tematica discuţiilor Nuţă?D.I.: - Nu.P.C.. - „Nuţă nu ne-a spus ce să discutăm cu Golea, în concret”. Dar era chiar aşa, dânşii nu mai puteau să spună nimic, să facă nimic?Av.ap.: - Cu această ocazie, s-a stabilit ora la care se vor lua cadavrele, împreună cu dr. Golea?D.I.: - Eu nu ştiu în amănunt ce s-a discutat cu Golea.P.C.: - „În amănunt, nu ştiu ce s-a discutat cu dr. Golea, pentru că n-am stat tot timpul acolo”.Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, pentru inculpatul Baciu. A relatat că transportul de cadavre trebuia să fie făcut la Bucureşti, pentru a fi conservate şi autopsiate. În legătură cu actele ce trebuiau să însoţească acest transport, ce ştie inculpatul? Trebuia să fie însoţit de acte sau nu? Ce a ordonat Nuţă în acest sens?D.I.: - Nimic.P.C.: - „Privitor la problema actelor cadavrelor, Nuţă nu a ordonat nimic”.Av.ap.: - Nici din convorbirea telefonică?D.I.: - Nu, nu, asta a rămas în seama Procuraturii, eu nu am înţeles că trebuie să am ceva acte la mine când am dat telefon după frigorifer. Eu am primit ordin pe linie militară, de serviciu, cu care am primit girul de legalitate al procurorului general adjunct, nu m-am gândit că trebuie să am acte, când dau telefon să vină frigoriferul.

529

P.C.: - Spuneţi-ne, vă rugăm, girul ăsta dat de procurorul general adjunct, în ce s-a materializat?D.I.: - Că e de acordP.C.: - Dar exprima ceva acest...D.I.: - Da, da.P.C.: - Adică, ce a spus?D.I.: - Când Nuţă a spus că Procuratura a dispus transportarea cadavrelor la Bucureşti, în condiţiile pe care le-am declarat, procurorul general a spus că este de acord. A dat din cap, că este de acord.P.C.: - „Când Nuţă a afirmat că acele cadavre urmează să fie transportate la Bucureşti pentru conservare, cu aprobarea Procuraturii Generale, procurorul general adjunct Diaconescu a confirmat această situaţie”.D.I.: - Da, nu a mai repetat ce a spus Nuţă.Av.ap.: - Dar concret, inculpatul implicat în această problemă a cadavrelor, ce părere avea? Aceste cadavre aveau acte în regulă la data respectivă?P.C.: - Părerea d-voastră care este cu privire la ...?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - Dacă aţi fost atent, i-am mai pus o întrebare asemănătoare.D.I.: - Nu m-am ocupat de cadavre, nu am fost la morgă, nu ştiu ce acte au fost, nu ştiu pe ce criterii.P.C.: - „Nu ştiu pe ce criterii au fost alese cadavrele care au fost transportate la Bucureşti”. Vă ascult!Av.ap.: - D-le preşedinte, a spus inculpatul că un alt ofiţer, Bucur, care era şef de cabinet, dar nu la Nuţă. Normal este, şi de aceea întreb: dar Nuţă avea un astfel de ofiţer care făcea oficiul de şef de cabinet în aceste zile la Timişoara?D.I.: - Da.P.C.: - Pe cine?D.I.: - Era prin rotaţie. Ofiţerii de servici de la Securitate… pentru că biroul inspectorului-şef este în clădirea Securităţii.P.C.: - „Prin rotaţie, ofiţerul de serviciu de la Securitate, care se afla în anticamera de la biroul şefului Inspectoratului, a îndeplinit şi rolul unui aşa-zis şef de cabinet pentru Nuţă, cât timp s-a aflat acolo”.Av.ap.: - Mă interesează dacă cumva îşi poate reaminti, în zilele de 18 şi 19, acestea sunt zilele care mă interesează pe mine pentru Baciu, dacă îşi poate aminti cine a fost şef de cabinet în acele zile?P.C.: - Cine a fost de serviciu?D.I.: - Nu ştiu.P.C.: - D-le apărător...

530

Av.ap.: - Veţi vedea, din întrebările care urmează ce mă interesa.P.C.: - Deci, am dedus ce vă interesa, dar, dacă nu ştie…Av.ap.: - Dacă cumva atunci dânsul a fost de faţă la discuţiile telefonice care au avut loc. Prima: dintre Nuţă şi colonelul Moraru de la Bucureşti, şi eventual, dacă a fost de faţă, ce i s-a transmis la Bucureşti?D.I.: - Nuţă nu a vorbit niciodată, de regulă, când suna telefonul, a făcut din mână şi am ieşit afară, nu ştiu ce a făcut. Tot timpul era cu telefonul la ureche. Miniştrii şi ştiu eu cine, cum suna telefonul, făcea din mână, ieşeam afară.P.C.: - „Nu am fost prezent când Nuţă a discutat telefonic cu colonelul Moraru”.Av.ap.: - Probabil în aceeaşi frază se poate adăuga, aveam notate celelalte: cu colonelul Baciu, cu Ganciu şi, evident, cu… D.I.: - Eu nu ştiu nimic, iar în legătură cu Bucur, d-le preşedinte, este unul de 130 kg, cu picioarele umflate, nu l-am putut folosi la nimic. I-am spus „stai aici, dacă sună telefonul… spune să sune dincolo”.P.C.: - „Pe inculpatul Bucur, datorită împrejurării că era suferind, i-am ordonat să se afle în permanenţă la cabinetul meu, pentru a recepţiona şi transmite mesajele şi sarcinile care se impuneau, la telefon”.D.I.: - La telefon, nu la staţie.Av.ap.: - D-le preşedinte, o problemă de consemnare! În caz a fost consemnat exact, numai, probabil din lecturarea dosarului concomitentă, s-a mai introdus un cuvânt care poate avea un aspect, şi anume: ”am apreciat că este bine aşa, pentru că este mai mult ca sigur că, dacă şoferul ar fi ştiut despre ce colete este vorba, dădea bir cu fugiţii”. Inculpatul nu a vorbit de colete. Noi ştim că ulterior au fost denumite colete.P.C.-Atunci, dacă ziceam cadavre, era mai bine?Av.ap.: - Fiindcă asta ar da impresia că… P.C.: - „Arăt că, dacă şoferul acela ar fi văzut cadavrele care se încărcau în autofrigorific, mai mult ca sigur, nu mai efectua transportul”.Av.ap.: - La acea dată se vorbise de colete?D.I.. - N-am auzit.Av.ap.: - Bun. Deci, la acea dată nu auzise vorbindu-se de colete.P.C.: - „La acea dată nu s-a pomenit cuvântul „colete” în prezenţa mea”.Av.ap.: - În această ordine, d-le preşedinte, dacă inginerului de la Comtim, şefului de Autobază i-ar fi spus de aceste cadavre, care era atitudinea acelui inginer faţă de ceea ce îi solicita? Pentru că este aceeaşi idee cu şoferul...P.C.: - Şi ce importanţă are asta pentru inginerul ăsta? E trimis în judecată inginerul?

531

Av.ap.: - Are importanţă pentru natura transportului.P.C.: - Păi, am notat-o, vis-à-vis de ... aşa s-a şi consemnat.Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, sunt avocatul inculpatului Preda. Pentru că tot mi-a venit rândul, potrivit ordinii pe care aţi instituit-o, v-aş ruga să-l întrebaţi pe inculpat, atunci când s-au deplasat cei patru la morgă, cadavrele erau dispuse şi altundeva decât în incinta morgii?P.C.: - Aţi intrat în morgă?D.I.: - Nu.P.C.: - „Nu am intrat în morgă”. Dar pe culoarele spitalului, aţi văzut?D.I.: - NuP.C.: - „N-am intrat în morgă şi nici pe culoarele spitalului, în seara de 18 decembrie, nu am văzut cadavre”.Av.ap.: - Corespunde adevărului ce a declarat ulterior, că atunci când Ghircoiaş s-a deplasat pentru evidenţierea cadavrelor şi celelalte operaţiuni, a fost însoţit şi de alte persoane? Dumnealui a declarat, d-voastră aţi omis o consemnare.P.C.: - Deci cine…D.I.: - Am auzit odată o discuţie în biroul lui Nuţă, că unul care l-a căutat pe procurorul general adjunct, că este la morgă cu Ghircoiaş.P.C.. – „Eram prezent când Nuţă, întrebând de procurorul general adjunct, i s-a raportat că acesta se afla la morga spitalului cu colonelul Ghircoiaş”.Av.ap.: - Pentru activitatea aceasta specifică a colonelului Ghircoiaş şi Institutului nostru de specialitate criminalistic din Timişoara exista vreo legătură, sau dacă au colaborat la identificarea acestor cadavre sau s-au luat date informative?D.I.: - Nu ştiu ce a făcut Ghircoiaş. El a avut responsabilităţile lui, nu l-am văzut.P.C.: - Spuneţi-mi, dar la Timişoara nu exista un Laborator exterior de medicină legală?D.I.: - Este, cum să nu.P.C.: - „La Timişoara, în perioada evenimentelor a existat şi cred că a şi funcţionat Laboratorul exterior de medicină legală de pe lângă Institutul Mina Minovici”. Şi atunci, nu v-aţi pus întrebarea, ce mai căutau cadavrele acelea la Bucureşti? Că medicii legişti erau aici pentru autopsiere. „Cu toate acestea, nu mi-am pus întrebarea, ce rost are să fie transportate cadavrele la Bucureşti pentru autopsiere”.D.I.: - S-a motivat, totuşi, că nu sunt frigidere frigorifere pentru ca să se păstreze şi nu puteau fi redate familiilor, că era lumea afară în stradă.

532

P.C.: - „S-a motivat, că nu există frigidere”. Păi, în tot oraşul ăsta, frigidere… Morgă fără frigidere.D.I.: - Erau, după câte am înţeles, în vreo două locuri, aşa ceva.P.C.: - Abator aveţi?D.I.: - Da.P.C.: - Sunt frigidere acolo? Sunt cantine în oraşul acesta?D.I.: - Da, dar...P.C.: - Sunt frigidere mari? Vorbesc de cele mari. Se putea apela la astfel de frigidere?D.I.: - Nenorocirea e că trebuie să răspund eu, d-le preşedinte, şi cei care puteau să le pună frână au lăsat-o să curgă şi am ajuns aici.P.C.: - Altă întrebare!Av.ap.: - D-le preşedinte, dumnealui a dispus ca ofiţerii de la judiciar, dintre care şi inculpatul pe care îl asist, să se posteze la obiectivul din 16 şi respective 15-16, la paza domiciliului lăcaşului de cult al pastorului Tőkés. Ce criterii a avut în vedere, atunci când l-a numit pe inculpatul Preda?P.C.: - Ce criterii aţi avut?D.I.: - Un om foarte bine pregătit, serios, disciplinat.P.C.: - „Îl apreciez pe căpitanul Preda, ca un ofiţer destoinic şi serios care se poate orienta în orice situaţie. Acestea sunt considerentele. Se poate orienta în situaţii limită şi toate acestea m-au determinat să-l numesc ca şef al dispozitivului de pază de la locuinţa preotului László.Av.ap.: - Fiind vorba de militari, ţin să se noteze şi atributul pe care l-a conferit inculpatul, de “disciplinat”.P.C.: - Asta putem să vedem în notele de serviciu, să ne dăm seama că a fost sau nu disciplinat. Era şi disciplinat căpitanul Preda.Av.ap.: - D-le preşedinte, din tot ceea ce s-a discutat, rezultă că faptele, pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată, par că au un suport ideologic. Iată de ce vă rog să îmi îngăduiţi, să îl întreb, în condiţiile în care s-au desfăşurat evenimentele de la Timişoara, care au fost raporturile dumnealor de militari, cu cei care dispuneau din punct de vedere politic? Dacă acest lucru îngăduia o discuţie, dacă îşi puteau permite dumnealor să vină să facă…P.C.: - Aţi primit ordine de la Partid?D.I.: - Da. Toată lumea ştie care erau raporturile noastre… P.C.: - Am înţeles asta, dar ce ordine, în concret?D.I.: - Mi-au dat ordin să duc subofiţerii aceia acolo.P.C.: - Şi altceva? „Persona,l mie, de la Partid mi s-a transmis numai ordinul de a trimite subofiţeri care să păzească casa pastorului”.

533

Av.ap.: - Strategia vis-á-vis de evenimentele de la Timişoara, cădea la îndemâna dumnealor sau...D.I.: - Strategia era la îndemâna celor care conduceau, era la îndemâna Partidului.P.C.: - „Strategia referitoare la restabilirea ordinii în Timişoara era la îndemâna organului de Partid judeţean.” Numai de la judeţ sau...?D.I.: - A fost Coman, Matei.P.C.: - „...Şi cei care au venit de la Comitetul Central”.Av.ap.: - Şi acum, o ultimă întrebare, d-le preşedinte. În contextul existenţei unui stat totalitar, dacă viaţa lor de militar a suportat consecinţele pe care toţi dintre noi le-am suportat în stabilirea unei activităţi în mod rigid în executarea ordinelor?P.C.: - Apreciaţi că ordinele pe care le-aţi primit nu vă permiteau să le evitaţi?D.I.: - Nu. Nu, d-le preşedinte, pentru că condiţiile...P.C.: - Şi cum apreciaţi acele ordine?D.I.: - Legale.P.C.: - „Toate ordinele pe care le-am primit pe perioada evenimentelor de la Timişoara le apreciez că au fost perfect legale”. După părerea d-voastră, ca militar cu state vechi? Aveţi vreo 35 de ani, nu?D.I.: - Depăşiţi.P.C.: - Ordinul de a se trage în mulţime era legal?D.I.: - Nu.P.C.: - „După aprecierea mea ca ofiţer, şi implicit ca militar, ordinul de a se trage în mulţime nu era legal”. Şi, în cazul acesta, cei care l-au executat, au procedat bine?D.I.: - Nu.P.C.: - „Iar cei care l-au executat, în mod firesc, nu au procedat bine”. Mai sunt întrebări? Ridicăm şedinţa, ne revedem la orele 17,00.*

09 martie 1990, audierea inculpatului Corpodeanu Ion.

P.C.: - Aţi terminat? Aţi semnat, da? Luaţi loc acolo în bancă. Inculpatul Corpodeanu Ion!C.I.: - Prezent.P.C.: - Cunoaşteţi învinuirea care vi se aduce, da?C.I.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - O recunoaşteţi?

534

C.I.: - Unele fapte le recunosc. Nu recunosc săvârşirea infracţiunii de complicitate la genocid, pe care nu am comis-o.P.C.: - Înţeleg că declaraţiile le menţineţi.C.I.: - Îmi menţin declaraţiile făcute.P.C.: - „Menţin declaraţiile făcute în faza urmăririi penale şi în continuare doresc să fac următoarele precizări”. Aţi fost locţiitorul şefului Miliţiei Judeţului Timiş, da?C.I.: - Da, numit prin ordin în 24 februarie 1989.P.C.: - „În perioada 24 februarie 1989-22 decembrie 1989 am îndeplinit funcţia de locţiitor al şefului de Miliţie al judeţului Timiş”. Vă ascultăm!C.I.: - D-le preşedinte...P.C.: - Am vrea să relataţi chestiunile esenţiale.C.I.: - Da. Procuratura Militară îmi reţine în sarcină un număr de cinci capete de acuzare. Vă rog ca să îmi permiteţi, având în vedere că merg în ordinea zilelor, începând din data de 17-16, să le derulez. Mi se reţine în sarcină că am făcut parte din comandamentul instituit la nivelul

*caseta 043, sfârşit Inspectoratului şi al Miliţiei judeţene, şi am fost însărcinat cu reprimarea revoluţiei, lucru neadevărat. Nu a existat un asemenea comandament. Pe data de 17 decembrie, când în unitatea noastră au sosit generalul Nuţă şi Mihalea, prima dată a venit Mihalea cu trenul şi după aceea Nuţă ...P.C.: - Numai un moment, cred că aceste aprecieri ale d-voastră ar fi cazul să le lăsăm pentru final. Acum noi vă rugăm să ne relataţi activitatea dvs. începând cu 16 decembrie până în 22. C.I.: - În ziua de 16 decembrie 1989, la orele 14,00 s-a dat ordin ca nimeni să nu părăsească unitatea. Nici unul din cadrele militare.P.C.: - S-a alarmat unitatea?C.I.: - Da, s-a alarmat unitatea şi am rămas în sediu.P.C.: - Şi miliţie şi securitate?C.I.: - Pot să spun de miliţie, de securitate nu ştiu. Noi toţi am rămas în sediu. Atunci am aflat, deoarece eu în ziua anterioară fusesem învoit, că în Piaţa Maria a fost o serie, s-a adunat lume la casa preotului Tőkés. Până la acea dată, nu am ştiut de existenţa acelui preot. La orele 19,00, s-a convocat o şedinţă în sala de festivităţi, cu participarea întregului efectiv, şi acesta este unul din capetele de acuzare care mi se aduc, şi anume, că am participat la acea şedinţă.....

535

P.C.: - Vă rugăm să ne relataţi faptele. Acuzaţiile care vi se aduc, le cunoaştem şi noi, nu este nevoie să ni le relataţi.C.I.: - Am participat la această şedinţă, şedinţă ce a fost condusă de colonelul Popescu şi în prezidiu a luat loc colonelul Deheleanu, şeful Miliţiei judeţene. Eu, ca ceilalţi participanţi, am stat în sală. Şedinţa a fost foarte scurtă, a durat 4-5 minute, ocazie cu care ni s-a adus la cunoştinţă că în municipiul Timişoara s-a tulburat grav ordinea şi liniştea publică şi trebuie să luăm măsuri de restabilire a ei. Cu această ocazie nu s-a stabilit ce fel de măsuri trebuiesc luate. După terminarea şedinţei, colonelul Popescu şi Deheleanu au ieşit din sală ordonând ca tot efectivul să rămână pe loc. Am rămas toţi pe loc în sediu. În jurul orelor 22,00 am fost chemat de colonelul Deheleanu şi mi s-a ordonat să mă deplasez la Piaţa Maria, ca să văd ce se întâmplă acolo, că acolo este instituit un dispozitiv de ordine şi pază, deoarece lt.-colonelul Dumitrescu, care era şeful acestui dispozitiv nu mai răspundea prin staţia de emisie-recepţie. Cu această ocazie, colonelul Deheleanu mi-a adus la cunoştinţă că acest dispozitiv a fost instituit din lucrători de Miliţie şi Securitate şi este la ordinul colonelului Popescu. Deplasându-mă la Piaţa Maria, la pod, am văzut, am găsit pe cei 30 de lucrători de Miliţie, membrii ai plutonului de restabilire a ordinii şi liniştei publice din mun. Timişoara. Am nimerit în plină ploaie de pietre, cărămizi, bolovani, sticle, sticle incendiare, pari, lanţuri cu care elemente huliganice atacau cordonul de lucrători de Miliţie. Nu ştiu efectivul celorlalţi lucrători, i-am văzut, însă, în perioada în care fugeam, el nefăcând faţă atacurilor acestor elemente huliganice, deoarece am arătat că erau numai 30 de lucrători de Miliţie. Deşi erau dotaţi cu căşti, scuturi şi bastoane de cauciuc, totuşi a trebuit să fugim, deoarece era pusă viaţa în pericol şi am fugit fiecare pe unde am putut. Eu am fost atacat înainte să mă apropiu, mi s-a spart capul şi am fost atacat pe Str. Treboniu Laurian, o stradă mai întunecoasă pe unde am încercat să scap, am fost atacat de doi inşi cu pari. Am fost bătut şi...P.C.: - Eraţi în ţinută militară?C.I.: - Civil. Ceilalţi lucrători erau în ţinută militară. Am văzut, mi-a dat un imbold la fugă faptul că am văzut că venea pe trotuar un cetăţean cu securea în mână şi am vrut ca să scap, dar pe partea cealaltă a trotuarului, lângă mine l-am văzut pe colonelul Minciu de la Securitate cum era bătut de trei huligani cu pari. A doua zi ne-am întâlnit amândoi şi am relatat impresii, colonelul Minciu era tot plin pe faţă cu bandaj, pe spate etc.

536

P.C.: - Un moment, să consemnăm! „În ziua de 16 decembrie 1989, în jurul orelor 14,00, întreg efectivul Miliţiei judeţene, inclusiv cei de la oraş, a fost alarmat”. Vi s-a distribuit armament, muniţie?C.I.: - Nu.P.C.: - „Fără să ni se distribuie armament. În jurul orei 19,00, în sala de festivităţi au fost adunate toate cadrele de la Miliţie şi Securitate...”C.I.: - Compartimente comune, erau deci, cadre...cred că erau şi securişti. În orice caz, sala era plină.P.C.: - Erau şi de la Securitate?C.I.: - Erau şi de la Securitate, erau şi ei.P.C.: - „După care a apărut colonelul Popescu cu colonelul Deheleanu”. Sima a apărut?C.I.: -Nu.P.C.: - „Primul ne-a comunicat că în oraş a fost tulburată grav ordinea şi liniştea publică şi trebuie să fie luate măsuri de restabilire a ei. Nu a precizat ce măsuri a avut în vedere a fi luate. Pe la orele 22,00 din ordinul colonelului Deheleanu m-am deplasat în Piaţa Maria pentru a stabili motivul pentru care lt.-colonelul Dumitrescu Ioan nu putea comunica cu Dispeceratul prin staţia de emisie-recepţie. Precizez că acesta era şeful Dispozitivului de pază al casei preotului Tőkés László”. Deci, comanda acel pluton de Miliţie-intervenţie, da?C.I.: - Da.P.C.: - „Comanda plutonul de Miliţie-intervenţie care se compunea din 30 de lucrători, dotaţi cu căşti, scuturi şi bastoane de cauciuc. Când am ajuns în Piaţa Maria am constatat că mulţimea…” Câţi erau pe acolo?C.I.: - 300-400.P.C.: - „În jur de 300-400 aruncau cu pietre, sticle, beţe, sticle incendiare în miliţieni, care în cele din urmă, au rupt-o la fugă. Ca şi mine de altfel. Eram în ţinută civilă. Am fost molestat de două persoane necunoscute. Am văzut când colonelul Minciu de la Securitate era bătut cu parii de trei persoane. Menţionez că din acel dispozitiv de apărare, mai făceau parte şi lucrători de Securitate al căror şef era colonelul Minciu”. Continuaţi!C.I.: - Am fugit până în dreptul Consiliului Popular Municipal, acolo m-am oprit câtva timp ca să îmi trag sufletul şi un cetăţean, eu nu-l cunosc, el mă cunoştea, cu o Dacie break 1300 albă, care m-a recunoscut, m-a întrebat unde să mă ducă, la spital sau la Inspectorat. Deşi eram cu sânge, i-am spus: du-mă la Inspectorat şi am fost dus la Inspectorat şi am raportat colonelului Deheleanu despre ce este vorba, şi el a spus: „Mă, dar ai noştri ce au păţit? ”. Zic: „Au fugit care încotro, trebuie să vină şi ei încoace, sper să nu

537

păţească ceva” şi acestea au fost evenimentele. După ce acest grup de elemente huliganice au pulverizat pur şi simplu cordonul nostru de acolo, au trecut la devastarea unităţilor comerciale care erau situate în zonă. Astfel că pe distanţa de circa 500 m de la podul Maria, până la restaurantul Sinaia, sunt 49 de unităţi comerciale şi toate au fost devastate, jefuite şi incendiate.P.C.: - „În noaptea aceea, în jur de 40 de magazine din zona podul Maria, restaurantul Sinaia, au fost devastate de huligani şi o parte incendiate”. Au fost luate măsuri de reţinere?C.I.: - Sincer, nu a mai fost cine.P.C.: - Deci, deloc nu aţi reţinut pe nimeni?C.I.: - Toţi am fugit de acolo.P.C.. - Păi, bine, după ce aţi fugit, nu s-a revenit?C.I.: - S-a… după ce elementele huliganice au terminat de devastat această zonă s-au împrăştiat în grupuri şi au continuat în alte zone ale oraşului aceeaşi activitate, dar pe lângă că devastau magazinele, unităţile comerciale şi maşinile cetăţenilor care erau lângă bordură, le răsturnau, dădeau cu parii în ele, le incendiau. Astfel că lângă Direcţia Regionalei Căi Ferate au incendiat un autoturism Aro.P.C.: - „Elementele huliganice s-au împărţit în mai multe grupuri şi au continuat cu astfel de vandalisme în mai multe puncte ale oraşului, răsturnând maşini, chiar incendiind unele”. Bine, aţi fugit de acolo de la faţa locului…C.I.: - Am fost la Miliţia municipiului Timişoara. Nişte subofiţeri au adus acolo o serie întreagă de elemente cu lucrurile pe care le sustraseră din aceste unităţi comerciale. Le-au adus, având asupra lor şi le-au dus la Miliţia judeţeană la serviciul Cercetări Penale.P.C.: - Cam câţi au adus în noaptea aceea?C.I.: - Nu ştiu să precizez cifra exactă, deoarece, sincer să fiu, nu mă simţeam prea bine.P.C.: - „Ştiu că în noaptea aceea, lucrătorii de Miliţie şi-au făcut datoria şi au reţinut cât au putut din cei care se dedaseră la acte de vandalism, aducându-i la sediul Miliţiei cu bunurile furate, sau cu obiectele cu care fuseseră înarmaţi, pentru cercetări”. În timp ce dictez, vă rog să nu mă întrerupeţi, ca să putem să consemnăm totul.C.I.: - Am înţeles.P.C.: - Continuaţi!C.I.: - D-le preşedinte, în anticameră, acolo, la inspectorul-şef, s-a organizat o mini expoziţie cu obiectele pe care le aveau aceste elemente huliganice asupra lor. S-au expus acolo pari, ciomege, lanţuri, cuţite...

538

P.C.: - „Aceste elemente huliganice erau înarmate cu pari, lanţuri, cuţite.” Altceva?C.I.: - În noaptea aceea, cam atât.P.C.: - Bun. Ajungem la duminică, 17 decembrie.C.I.: - Duminică, 17decembrie, tot efectivul a stat în sediu. Nu a ieşit din sediu.P.C.: - Tot efectivul de Miliţie? Păi, nu s-a continuat identificarea şi prinderea elementelor ăstora?C.I.: - S-a încercat o identificare uşoară, dar nu s-a reuşit. Nu aveam date suficiente.P.C.: - „Duminică, s-a continuat a se căuta elementele huliganice, dar fără rezultate notabile”. Cine se ocupa de cercetarea lor?C.I.: - Serviciul cercetări penale.P.C.: - „Ei au fost. Aceste elemente au fost cercetate de ofiţerii din cadrul Serviciului cercetări penale”. Şi cu ce rezultate?C.I.: - Nu cunosc.P.C.: - Nu ştiţi. Au fost puse în libertate, ştiţi ceva?C.I.: - După sosirea, nu mai reţin dacă înainte sau după sosirea generalul Nuţă, au fost duşi la Penitenciar. Nu reţin exact...P.C.: - „Ştiu că aceste elemente huliganice, duminică, au fost duse la Penitenciar”.C.I.: - După atacarea şi devastarea sediului comitetului judeţean de Partid...P.C.: - Pe la ce oră?C.I.: - În jurul orelor 14,00, parcă, s-a dat ordin de către colonelul Popescu, ordin transmis prin maiorul Bolosin, ca să se pună în aplicare planul de pază şi aplicare a sediului. Şi s-a dat ordin ca să se ridice armament.P.C.: - „După pătrunderea de către elemente huliganice în sediul comitetului judeţean de Partid, care a avut loc în 17 decembrie 1989, în jurul orelor14,00, colonelul Popescu care era acolo, a dat ordin să se înarmeze tot efectivul...”C.I.: - Nu, numai cei care erau desemnaţi la paza sediului unităţii.P.C.: - „...Numai detaşamentul care urma să asigure paza Inspectoratului M.I.” Câţi erau? „De altfel, a ordonat trecerea la punerea în aplicare a planului de pază şi apărare a Inspectoratului”. Câţi erau înarmaţi şi cu ce?C.I.: - În jur de 40 de oameni cu pistoale mitralieră.P.C.: - „Au fost înarmaţi în jur de 40 de lucrători cu pistoale mitralieră şi muniţie aferentă de război”. Şi ce ordine au primit?C.I.: - Să păzească sediul unităţii. P.C.: - Şi dacă veneau peste?

539

C.I.: - Era pregătit un gigafon la Securitate, ca să se discute, eventual, cu cei care ne-ar ataca, să li se explice că este vorba de o unitate militară şi să nu încerce să pătrundă.P.C.: - Şi dacă încercau să pătrundă, totuşi?C.I.: - Păi, auziţi, acuma este greu să...P.C.: - Eu aud. Vă întreb ce ordine au primit?C.I.: - Nu, nu s-a dat nici un fel de ordin. Nu s-a dat nici ordin de tragere, numai să se asigure paza şi securitatea sediului.P.C.: - „Nu ştiu ce ordine au primit cei din acel detaşament de pază cu privire la folosirea armamentului”. Dar în dimineaţa de 17 decembrie cine a sosit în Timişoara?C.I.: - În dimineaţa de 17 decembrie a sosit în Timişoara generalul Mihalea. El a venit cu trenul, împreună cu trei şefi de direcţii şi patru locţiitori şi vreo doi şefi de servicii. Iar cu avionul a sosit colonelul Tudor Stănică, cu 15-20 de ofiţeri din Direcţia Cercetări Penale.P.C.: - Tot dimineaţa?C.I.: - Tot dimineaţa.P.C.: - „În dimineaţa de 17 decembrie a sosit generalul Mihalea, care era însoţit de patru şefi de direcţii, trei locţiitori-şef direcţie şi alţi doi şefi de serviciu. Cu avionul, în aceeaşi dimineaţă a sosit colonelul Tudor Stănică, şeful Direcţiei Cercetări Penale, cu alţi 15-20 ofiţeri din Direcţia ce o conducea”. Generalul Nuţă a sosit tot cu avionul, nu?C.I.: - După-masă, nu ştiu la ce oră a sosit.P.C.: - „În aceeaşi zi, după-amiază”. Puteţi să îmi numiţi câţiva din ofiţerii aceştia, care au apărut de la I.G.M?C.I.: - Da. Colonelul Roşiu, şeful Direcţiei Judiciare, colonelul Ghircoiaş, şeful Institutului de Criminalistică, lt.-colonelul Ştefan, adj. şef Direcţiei Circulaţie, lt.-colonelul Onţanu, Direcţia Cercetări Penale, lt.-colonelul Obăgilă, Direcţia Pază şi Ordine, lt.-colonelul Voicu, Direcţia Economică, maior Mihăiasă, Direcţia Cercetări Penale.P.C.: - De la Departamentul Securităţii...C.I.: - Mai ales că l-am văzut pe generalul Macri.P.C.: - „...De altfel, l-am văzut pe generalul Macri, şeful Direcţiei Contrainformaţii Economice”. La d-voastră la Miliţie ce s-a hotărât? Ce măsuri au fost luate şi în ce scop?C.I.: - Seara, nu mai reţin la ce oră, m-a sunat colonelul Deheleanu şi mi-a spus că generalul Nuţă a preluat comanda Miliţiei Judeţene, că este foarte nemulţumit de faptul că nu am luat măsuri de prevenire a distrugerilor, că din acel moment Nuţă este singurul care hotărăşte şi toate evenimentele

540

trebuiesc raportate prin colonelul Deheleanu lui Nuţă, pentru ca acesta din urmă să hotărască.P.C.: - „Seara, colonelul Deheleanu mi-a comunicat că Miliţia va fi condusă de acuma direct de generalul Nuţă şi că totul trebuie să i se raporteze acestuia, pentru că va fi singurul care va lua hotărâri cu privire la măsurile ce urmau să fie luate pentru restabilirea ordinii”.C.I.: - Colonelul Deheleanu mi-a spus să îi transmit aceasta şi celuilalt locţiitor, maiorul Popa, care în momentul acela nu ştiu unde era.P.C.: - „Am transmis această ştire şi celuilalt locţiitor, maiorul Popa”. Dar eu vă întrebasem de nişte măsuri organizatorice. Cei de la Bucureşti au venit, pentru ce, acolo?C.I.: - Fiecare a venit pe linia lui de muncă.P.C.: - Bineînţeles, dar la noianul acela de ofiţeri mai trebuia şi cineva care să-i organizeze? Deci, nu i-a dat drumul aşa, faceţi fiecare ce vreţi, bănuiesc.C.I.: - Era generalul Nuţă şi cu Mihalea acolo.P.C.: - Deci, au fost luate nişte măsuri organizatorice? Dacă da, vă rog să mi le comunicaţi.C.I.: - Eu nu am participat la luarea nici unor măsuri organizatorice şi nici nu am cunoştinţă să se fi organizat o asemenea măsură. Adică, să se fi spus: tu răspunzi de asta, tu de asta , tu răspunzi de cealaltă.P.C.: - Deci, aţi înţeles că toţi care au venit, au venit, pentru ce?C.I.: - Pentru a ajuta, pentru a comanda şi pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice.P.C.: - „Toţi care au venit de la Bucureşti aveau misiunea ca pe linia fiecăruia de muncă să ne ajute pe noi, cei de pe plan local, pentru a concretiza mai repede şi mai bine măsurile de restabilire a ordinii şi liniştii publice în municipiul Timişoara”. Numai Nuţă a comandat acolo, sau şi Mihalea?C.I.: - Mihalea.P.C.: - Generalul Nuţă, fiind cel care coordona toată activitatea, s-a instituit cumva şi un punct de centralizare a informaţiilor?C.I.: - Nu.P.C.: - Nu? Sigur?C.I.: - Nuţă şi-a fixat sediul biroului lui, în biroul inspectorului-şef. În anticameră, duminică nu am avut, încă nu se montase în biroul lui. Când venise, încă nu se montase staţie emisie-recepţie în acel birou şi atuncea s-a profitat de faptul că în anticamera biroului colonelul Deheleanu exista o

541

staţie de emisie-recepţie şi acolo ofiţerul de serviciu nota pe foi de hârtie diferite probleme pe care le transmitea la Nuţă.P.C.: - „Generalul Nuţă şi-a instalat biroul, punctul de comandă, în biroul colonelul Popescu Ion. Întrucât exista staţie de emisie-recepţie în anticamera biroului colonelul Deheleanu, toate mesajele din teren erau recepţionate şi consemnate...”De ofiţerul de serviciu sau de anume ofiţeri?C.I.: - Ofiţerul de serviciu.P.C.: - „...Ofiţerul de serviciu, după care le prezenta generalul Nuţă”. Chiar toate nimicurile ajungeau la Nuţă?C.I.: - Tot.P.C.: - „Totul ajungea la Nuţă”. Şi totuşi, nu a fost nici un ofiţer desemnat cu centralizarea, cu evaluarea acestor date?C.I.: - Nu.P.C.: - Căpitanul Bucur ce rol a avut?C.I.: - Bucur a fost ofiţer de servici duminică.P.C.: - Da. Păi, d-voastră, la urmărirea penală, susţineţi că s-a constituit un punct de centralizare a informaţiilor, coordonat de Bucur.C.I.: -Coordonat de el singur. Duminică el a fost ofiţer de serviciu d-le preşedinte, şi el a transmis mai departe la ofiţerul de servici pe Inspectorat.P.C.: - Inculpatul Corpodeanu, d-voastră aţi scris, nu am scris eu acolo. Şi aţi scris în cunoştinţă de cauză.C.I.: - Dar ţineţi cont, d-le preşedinte, de situaţia în care eram noi atunci.P.C.: - Eu nu ştiu. Aşa scrieţi d-voastră. Coordonat de Bucur Viorel. Aţi scris aşa?C.I.: - Da.P.C.: - „Este adevărat că am consemnat la urmărirea penală că s-a constituit un punct de centralizare a informaţiilor, coordonat de Bucur Viorel”. Şi ce nu e adevărat? Ce nu corespunde?C.I.: - Adică, el era singur. Era ofiţer de serviciu pe Cabinet şi el transmitea mai departe. Asta e punctul de centralizare a datelor.P.C.: - Numai în ziua de 17 a făcut treaba aceasta, sau şi în zilele următoare?C.I.: - După aceea s-a montat staţie, două staţii...P.C.: - Răspundeţi la întrebare! Întrebarea este clară.C.I.: - Numai duminică.P.C.: - Şi în rest ce a făcut?C.I.: - El face parte din Serviciul economic pe care nu l-am coordonat eu.P.C.: - Am înţeles că nu se putea deplasa, că avea nu ştiu ce problemă cu picioarele.

542

C.I.: - Păi, are vreo 130 kg.P.C.: - Deci, înţeleg că a rămas acolo, nu s-a dus pe teren. Aşa e?C.I.: - Nu s-a dus.P.C.: - Deci, l-aţi văzut în perioada asta?C.I.: - L-am văzut.P.C.: - Şi ce a făcut, Bucur ăsta? Tăia frunza la...Ce făcea?C.I.: - Se învârtea şi el pe acolo.P.C.: - Păi, nu se împiedica de el Nuţă?C.I.: - Păi, biroul lui Nuţă era în partea cealaltă a...P.C.: - Sau altcineva? Am zis Nuţă, că era vorba de Nuţă acum.C.I.: - Toţi ştiam că e bolnav, toţi ştiam că e cu tot felul de afecţiuni. În uniformă nu îl puteam îmbrăca.P.C.: - Păi, ce fel de militar era? Pentru ce îl ţineaţi atunci acolo? Pentru ce îl ţineaţi? La ce îl foloseaţi?C.I.: - Era ofiţerul specialist pe linie de aur şi valută.P.C.: - „Căpitanul Bucur era ofiţerul specialist pe linie de aur şi valută”. Şi care au fost rezultatele muncii? Ne puteţi comunica şi nouă?C.I.: - Da. Frumoase.P.C.: - Adică?C.I.: - 100 kg de aur confiscat.P.C.: - „A avut rezultate frumoase acest ofiţer. Datorită muncii lui au fost confiscate 100 kg aur”. Acuma, să revenim la aceeaşi problemă. Numai în ziua de 17 s-a ocupat de această problemă, sau şi în zilele următoare?C.I.: - Eu, duminică, l-am văzut acolo, scriind.P.C.: - „Doar duminică l-am văzut pe căpitanul Bucur, recepţionând şi transmiţând mesaje din teren”. Dar e posibil ca şi în celelalte zile să fi făcut acelaşi lucru?C.I.: - Nu pot ca să fac această afirmaţie, pentru că nu am văzut.P.C.: - Eu vă întreb una, d-voastră îmi răspundeţi alta. E posibil să se fi ocupat în continuare de aceeaşi problemă, sau nu?C.I.: - Eu, în repetate rânduri, m-am dus în biroul unde… adică anticamera aceasta a colonelului Deheleanu este lângă Biroul circulaţie.P.C.: - De câte ori v-aţi mişcat într-o zi pe la colonelul Deheleanu? Duminică v-aţi dus la colonelul Deheleanu?C.I.: - Da.P.C.: - Luni aţi fost?C.I.: - Am fost.P.C.: - Marţi aţi fost?C.I.: - Am fost.

543

P.C.: - Miercuri aţi fost?C.I.: - Am fost.P.C.: - L-aţi văzut acolo pe Bucur?C.I.: - Câteodată da, câteodată nu.P.C.: - Şi când l-aţi văzut, ce făcea?C.I.: - Stătea.P.C.: - Şi când a fost imposibil să mai stea, cu ce se ocupa? Spuneţi!C.I.: - Stătea, asta făcea.P.C.: - „În anticamera colonelului Deheleanu şi luni, şi marţi, şi miercuri, şi joi, l-am văzut pe căpitanul Bucur, iar eu am constatat că în permanenţă nu făcea nimic. Stătea”. Ce ziceţi d-voastră, când nu ai nevoie de cineva, îl mai ţii acolo la uşă? Ce ziceţi?C.I.: - Păi, nu îl ţinea nimeni. Efectiv, noi stăteam în sediu.P.C.: - Deci, apreciaţi că era utilă prezenţa lui, sau nu? Sau mai bine spus, credeţi că datorită utilităţii serviciilor sale era ţinut acolo?C.I.: - Nu înţeleg întrebarea.P.C.: - O înţelegeţi, dar nu vreţi să răspundeţi. Răspundeţi la întrebare.C.I.: - Într-adevăr, în muncă avea rezultate bune.P.C.: - Lăsaţi munca aceea, că atunci nu se mai ocupa de aur. Nu mai era timp de ocupat, nu? Aşa e?C.I.: - Da, nu prea era.P.C.: - De ce credeţi că îl ţinea acolo, colonelul, comandant? Părerea d-voastră?C.I.: - Nu ştiu. Mai ales că staţia noastră de acolo din anticameră...P.C.: - Vă tot întreb, de ce credeţi că îl ţinea acolo colonelul Deheleanu? Răspundeţi la întrebare.C.I.: - Nu cunosc, dle preşedinte.P.C.: - „Nu cunosc de ce căpitanul Bucur era ţinut în acea anticameră de colonelul Deheleanu”. Am înţeles că totuşi informaţiile astea ajungeau la Nuţă. Cine lua, cine hotăra măsuri, în consecinţă?C.I.: - Nuţă.P.C.: - Numai el?C.I.: - Numai el.P.C.: - Mihalea nu?C.I.: - Ei stăteau în acelaşi birou şi...P.C.: - Aşa, şi Macri?C.I.: - Nu cunosc.P.C.: - „Hotărârile, pe baza informaţiilor primite, erau luate numai de Nuţă şi Mihalea, cred”. Îl indicaţi şi pe Macri aici, văd.

544

C.I.: - El, şi Macri era, eu trecând pe culoar prin faţa Inspectoratului, prin faţa biroului şefului inspectorului am văzut în repetate rânduri intrând şi ieşind din acel birou şi de aceea am crezut că a intrat pentru că s-au consultat.P.C.: - „Cred că şi Macri participa la luarea hotărârilor pentru că în permanenţă l-am văzut intrând şi ieşind de la punctul de comandă al generalul Nuţă”. Dar colonelul Popescu unde se afla în acest timp?C.I.: - Pe colonelul Popescu nu l-am mai văzut de luni dimineaţă. Practic, de… Da, de luni dimineaţa nu l-am mai văzut.P.C.: - „Din data de 18 decembrie dimineaţa nu l-am mai văzut la Inspectorat pe colonelul Popescu”. Ce s-a întâmplat?C.I.: - Am auzit că a plecat, a fost trimis, sau a plecat la sediul comitetului judeţean, pentru a face parte din Comandamentul care a fost instituit la nivelul comitetului judeţean de Partid.P.C.: - „Am auzit că acesta s-a dus la sediul comitetului judeţean de Partid, pentru a face parte din Comandamentul instituit la nivelul acestui organ. Nu ştiu dacă s-a dus din proprie iniţiativă sau la ordin”. Vă rog să nu interveniţi! Vi s-a comunicat instituirea „stării de necesitate”? Cadrelor, vorbesc.C.I.: - Da.P.C.: - Când şi de cine?C.I.: - Duminică, sâmbătă seara, ni s-a comunicat că am intrat în situaţia 3 şi, parcă, duminică, instituirea „stării de necesitate”.P.C.: - Şi ce măsuri au fost luate, în consecinţă?C.I.: - Nici un fel de măsuri.P.C.: - Păi, nu aţi fost înarmaţi? Nu aţi fost înarmaţi duminică?C.I.: - Duminică, nu am fost înarmaţi.P.C.: - Dar când?C.I.: - Numai paza unităţii a fost înarmată.P.C.: - Şi restul când? Restul personalului, dacă era „stare de necesitate”?C.I.: - D-le preşedinte, asta este situaţia, n-am fost înarmaţi.P.C.: - Deloc?C.I.: - Numai cei din paza sediului unităţii.P.C.: - Atât. D-voastră, care eraţi în teren, nu purtaţi pistolet?C.I.: - Nu am fost în teren.P.C.: - N-aţi fost în teren. Dar cei care au fost?C.I.: - Nici ei nu au fost. Nici ei nu erau înarmaţi.P.C.: - Nici ei.C.I.: - De fapt, tot efectivul...

545

P.C.: - „Duminică seara ni s-a adus la cunoştinţă că s-a instituit „starea de necesitate”, dar nu au fost luate măsuri de înarmare a cadrelor”. Şi, totuşi, există aici nişte documente, când, cui s-a distribuit armament şi muniţie. D-voastră, ca locţiitor, ar trebui să ştiţi.C.I.: - Nu s-a distribuit la ordinul meu. Păi, nu am urmărit distribuirea armamentului. Eu ce ştiu este că armamentul a fost preluat doar personalului de pază şi nu s-a dat armament la alte cadre.P.C.: - „Ce ştiu eu e că s-a dat armament numai celor din Detaşamentul de pază al organului”.C.I.: - Această problemă poate fi lămurită de căpitanul Ciucă şi şeful Serviciului asigurare materială.P.C.: - Aţi aflat şi d-voastră, duminică, conţinutul ordinelor transmise la acea teleconferinţă?C.I.: - Nu.P.C.: - Nimic, nimic?C.I.: - Nu mi-a spus nimeni nimic.P.C.: - Nici colonelul Deheleanu?C.I.: - Nu.P.C.: - Nici generalul Nuţă?C.I.: - Nici atât.P.C.: - „Eu nu cunosc ce ordine a dat Nicolae Ceauşescu la teleconferinţa din 17 decembrie 1989, cu privire la evenimentele din Timişoara”. Bun. În noaptea de duminică spre luni, s-a întâmplat ceva în municipiu?C.I.: - În jurul orelor 18,00-19,00, în jurul orelor 19,00, în mun. Timişoara s-au auzit rafale puternice de mitralieră, puşti mitralieră, pistoale mitralieră. Acestea s-au auzit în zonele: Calea Girocului, centrul oraşului şi spre Calea Lipovei.P.C.: - „În seara de 17 decembrie, începând cu orele 18,00-19,00, au început să se audă rafale puternice de puşti mitralieră, care veneau dinspre centrul oraşului, Calea Lipovei şi Calea Girocului”. Până când s-au auzit rafalele?C.I.: - Cam până în jur de miezul nopţii.P.C.: - „Aceste împuşcături au continuat până în jurul miezului noptii”. Cine să fi tras?C.I.: - Eu pot să vă raportez o problemă. Noi trebuia ca să… Am fost sunat de la Miliţia mun. Timişoara, ce să facă cu agenţii de ordine, dacă îi băgăm în posturi sau nu, posturile de noapte, şi neputând să iau singur o asemenea hotărâre m-am dus şi am raportat colonelului Deheleanu. Ce facem cu agenţii de ordine, intră în posturi, sau nu? Dânsul mi-a spus, nu e prea

546

academic, dar vă redau: „Ce, esti nebun, vrei să îi împuşte armata şi pe ăştia?”P.C.: - „În seara de 17 decembrie, cei de la Miliţia-oraş m-au întrebat dacă ofiţerii, agenţi de ordine din schimbul de noapte, să mai fie trimişi în teren. I-am raportat această problemă colonelul Deheleanu, care mi-a răspuns: „Ce, eşti nebun, vrei să-i împuşte pe ăştia, Armata?” Dar de unde avea date colonelul Deheleanu, de a putut face o asemenea afirmaţie?C.I.: - D-le preşedinte, noi eram toţi în sediu, Securitatea în sediu, cine mai erau înarmaţi în mun. Timişoara? Cine mai avea arme?P.C.: - Păi, pe mine mă întrebaţi?C.I.: - Numai Armata. Noi nu.P.C.: - „Am considerat afirmaţia colonelului Deheleanu, cum că armata trăgea, ca reală, întrucât toţi cei de la Miliţie şi Securitate ne aflam în sediul Inspectoratului”. Dar mai erau şi trupele de Grăniceri, trupele de Securitate…C.I.: - Dacă îmi permiteţi, plus, în afară de asta, se trăgea, nu numai cu puşti mitraliere, se trăgea… îţi dai seama după zgomot. Erau mitraliere şi în oraş se auzea huruit de motoare şi de şenile.P.C.: - „În oraş se auzea huruit de motoare şi zgomot de şenile”. Da, dar ziceam eu, mai erau şi trupele de la Securitate şi Grăniceri.C.I.: - Ei nu au tancuri şi...P.C.: - Păi, nu, nu, dar puşti au.C.I.: - Puşti au. Pentru noi, Miliţia, ei sunt tot armată. Nu ştiu.P.C.: - „Pentru noi, cei de la Miliţie, trupele de la Grăniceri şi de la Securitate sunt tot armată”. Deci, îi includeţi în prima categorie, nu?C.I.: - Da.P.C.: - „Deci, nu exclud posibilitatea ca aceste categorii de trupe să fi executat foc de armă în noaptea de 17 decembrie”.C.I.:- Dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, fac precizarea că aceste trupe nu sunt dotate cu tancuri şi cu, nici nu ştiu care e denumirea exactă, TAB, parcă. Erau motoare foarte puternice.P.C.: - „Precizez că aceste ultime trupe nu au fost dotate cu TAB-uri şi tancuri”. Dar Miliţia avea nişte tanchete uşoare? ABI-uri?C.I.: - 2 ABI-uri.P.C.: - „Menţionez că Miliţia avea în dotare...”C.I.: - Nu Miliţia.P.C.: - Dar cine? Inspectoratul?C.I.: - Cum le spunem noi, grupa A sau cei din Securitate. Ei au aşa ceva, ABI-uri.

547

P.C.: - „...Securitatea jud. Timiş avea 2 tanchete uşoare, să îi spunem...”C.I.: - Nu sunt tanchete, sunt Aro -uri cu carcasă metalică.P.C.: - „...Două blindate uşoare, care se numesc ABI-uri”. Ce o fi asta?C.I.: - Autoturism Blindat de Intervenţie.P.C.: - Aha.C.I.: - Care, dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, nu s-au mişcat zilele acestea din curte.P.C.: - De unde ştiti?C.I.: - Le-am văzut exact în aceleaşi locuri. Când mergeam să mâncăm la popotă, treceam pe lângă ele şi exact în acelaşi loc erau.P.C.: - Ce perioadă aveţi în vedere, când faceţi afirmaţia aceasta?C.I.: - Începând de duminică şi până vineri.P.C.: - „Începând de duminică şi până vineri…” * [lipsă text, n.n.].

* caseta 044, sfârşit 09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Corpodeanu Ion.

C.I.: - [lipsă text, n.n.].…Şi au incendiat alimentara.P.C.: - Asta când?C.I.: - Marţi.P.C.: - Marţi. Ce să faceţi acolo?C.I.: - Să luăm măsuri de localizare a incendiuluiP.C.: - Electrotimiş aţi spus, da?C.I.: - Da.P.C.: - Magazinul de la Electrotimiş aţi spus, da?C.I.: - Da. Numai când am ajuns acolo am văzut că este vorba de magazia de ambalaje a alimentarei.P.C.: - Marţi seara?C.I.: - Da. Incendiul a fost localizat. Nu s-au putut localiza…P.C.: - Era acolo dispozitiv de apărare, ceva?C.I.: - Nu era.P.C.: - Nu era. Asta marţi. Altceva?C.I.: - Tot marţi, când m-am întors la Inspectorat şi am raportat la generalul Mihalea rezultatul, am fost trimis la întreprinderea IAEM.P.C.: - Acolo ce să faceţi?C.I.: - Unde se dăduse foc la depozitul de ambalaje al întreprinderii şi generalul Mihalea m-a trimis ca să iau măsuri de evacuare a Staţiei de oxigen a întreprinderii, deoarece, datorită incendiului, se putea extinde la

548

Staţia de oxigen şi era periclitată întreaga întreprindere şi complexul de locuinţe din jur.P.C.: - Bănuiesc, nu aţi mers singur, aţi mers cu ajutoare acolo, presupun.C.I.: - Am plecat singur. Am chemat echipa, am chemat pompierii care deja trimiseseră o maşină. Am mai trimis pompierii, două maşini şi s-a stins incendiul şi între timp ajunsese acolo şi căpitanul Constantin, care deservea acest obiectiv şi care mi-a raportat că în urmă cu două zile a luat măsuri de evacuare a oxigenului de la staţie şi nu este nici un pericol de explozie.P.C.: - Constantin de la…C.I.: - Biroul economic al Miliţiei municipiului Timişoara.P.C.: - Când aţi mai fost în teren?C.I.: - În teren, am mai fost miercuri după-masă, parcă, când am fost trimis tot de generalul Mihalea la locuinţa locotenent Costea din cadrul Biroului circulaţie, care a fost spartă. I s-a spart uşa cu securea, s-a intrat înăuntru de către douăelemente huliganice care au încercat să arunce locuinţa în aer, acolo fiind instalaţie de gaz metan.P.C.: - Alte activităţi?C.I.: - Tot marţi, am fost trimis de generalul Nuţă şi Mihalea, împreună, la Penitenciarul Timişoara, pentru a pune în libertate 13 minori care erau reţinuţi acolo. Încă de la Penitenciar am dat telefon la părinţii minorilor care aveau telefon acasă, i-am chemat la Miliţie, iar acei care nu aveau telefon, i-am urcat în trei maşini şi i-am dus la domiciliu. Acestea au fost deplasările mele în teren.P.C.: - Şi altceva, ce aţi mai făcut?C.I.: - Dacă îmi permiteţi, ca să reiau firul problemelor…P.C.: - Nu, nu, nu, răspundeţi-mi la întrebare! Ce alte activităţi aţi mai desfăşurat?C.I.: - Luni dimineaţa, în jurul orelor 11,00-12,00, am fost chemat la generalul Mihalea, care se găsea de data aceasta în biroul colonelului Deheleanu, de faţă fiind lt.-colonelul Obăgilă, din cadrul direcţiei Pază şi Ordine. Mihalea m-a întrebat dacă pot, mi-a cerut să îi prezint situaţia nominală a personalului disponibil. Eu i-am raportat că nu avem o asemenea situaţie şi, potrivit ordinelor, situaţia se ţine cifric. Nominal se ţin numai absenţii. După criza de isterie a lui Mihalea, i-am raportat că toate cadrele sunt adunate în sala de festivităţi şi situaţia nominală se poate întocmi imediat. În această situaţie, generalul Mihalea i-a ordonat lui Obăgilă ca să… că împreună cu mine să meargă la sală de festivităţi, Obăgilă să constituie echipele, „dipozitivele” a spus el, aşa cum s-a discutat şi a spus: „Ia-l şi pe Corpodeanu cu tine, că el cunoaşte cadrele”. Ne-am dus în sala de

549

festivităţi şi pe drum l-am întrebat pe Obăgilă, ce fel de echipe vrea generalul. Zice că vrea opt echipe a câte 10 ofiţeri şi subofiţeri pe care să le dispună în diferite puncte ale oraşului. Ne-am dus în sala mare şi în timp ce eu îi dictam lui Obăgilă numele ofiţerilor şi subofiţerilor, el spunea: „ofiţeri” şi eu îi dictam până el spunea: „subofiţeri”. Până am ajuns la echipa şapte, Obăgilă a fost chemat la generalul Mihalea. Când s-a reîntors înapoi, mi-a spus că Mihalea mai vrea încă opt echipe. Eu i-am spus că este imposibil, pentru că nu avem cadre şi în acestă situaţie Obăgilă s-a dus şi a raportat că nu avem cadre şi când s-a reîntors mi-a comunicat că Mihalea a acceptat să fie trecute în aceste echipe, de la opt până la zece ofiţeri şi subofiţeri, după cum reuşim. Obăgilă a făcut o listă în ciornă cu cele 16 echipe, m-am dus cu el până la o dactilografă, l-a bătut pe curat. Din acest moment ne-am despărţit. În jurul orelor 15,00, la mine în birou a venit colonelul Obăgilă şi mi-a cerut o hartă a municipiului Timişoara. Eu i-am răspuns că nu am o asemenea hartă, dar la ce îi trebuie. El a spus că generalului Mihalea vrea ca să treacă pe hartă aceste dispozitive, deoarece a avut loc instruirea lor şi au fost trimişi în teren. Eu l-am întrebat când a avut loc instruirea, şi el a spus că acuma. Cine a participat? Mi-a zis că Nuţă, Mihalea, în prezenţa generalul Macri, care a fost şi el prezent. L-am întrebat care este rolul acestor dispozitive. Mi-a spus că sunt echipe de ordine şi pază care au fost plasate în zone comerciale ale oraşului, pentru apărarea magazinelor care au fost devastate, sau a celor care ar mai putea fi devastate. Tot atunci, l-am întrebat pe Obăgilă în ce constă instructajul care a fost ţinut de generalul Nuţă sau Mihalea. A spus că generalul Nuţă a permis, a dat permisiunea să se folosească armamentul din dotare, dar Obăgilă a precizat că Nuţă a zis numai cu respectarea prevederilor legale şi asta după ce în prealabil i se raportează lui şi numai el dă aprobarea folosirii lui. Tot cu această ocazie, am aflat că aceste dispozitive aveau fiecare câte un şef care era dotat cu staţie emisie-recepţie, cu care putea comunica direct cu Nuţă sau cu Mihalea, care a fost numit şeful acestor dispozitive.P.C.: - Alte forţe mai făceau parte din dispozitivele acelea?C.I.: - Din aceste dispozitive mai făceau parte şi nişte grupe de soldaţi, dar care era comandate de către ofiţeri. Şeful grupei noastre era aparte şi soldaţii aparte.P.C.: - De unde erau soldaţii?C.I.: - De la Grăniceri.P.C.: - „Luni dimineaţa, din ordinul generalului Mihalea am prezentat o situaţie cu efectivele organului de Miliţie. Am înţeles că pe baza ei s-au

550

constituit opt dispozitive pentru paza şi apărarea anumitor magazine din oraş”.C.I.: - Zone comerciale.P.C.: -„În special, acestea au fost dispuse în zone comerciale. Dispozitivele aveau în compunere câte 8-10 ofiţeri sau subofiţeri de Miliţie, comandaţi de un ofiţer care avea staţie de emisie-recepţie şi o grupă de militari în termen de la trupele de Grăniceri, comandată de câte un ofiţer. Toţi erau înarmaţi cu puşti automate şi muniţie de război. Generalul Mihalea a fost numit să conducă toate aceste dispozitive. Am mai înţeles de la colonelul Obăgilă că instruirea celor care au făcut parte din aceste dispozitive s-a făcut de către generalul Nuţă, în prezenţa generalilor Mihalea şi Macri, prilej cu care le-a spus să facă uz de armă, numai după ce se somează, urmând a se trage…„Unde în ce zonă? C.I.: - Nu mi-a spus. Numai după ce au aprobarea lui.P.C.: - „…Urmând a se trage numai cu aprobarea lui prealabilă”. S-o fi tras?C.I.: - Nimeni nu a raportat, nimeni nu a cerut aprobarea de a trage, nu am auzit pe nici un ofiţer sau subofiţer să fi afirmat că a tras.P.C.: - „Din câte ştiu eu, nimeni nu a raportat că ar fi făcut uz de armă. Mă refer la cei din cele opt dispozitive”. Dar ce eficienţă au avut dispozitivele acestea?C.I.: - Însăşi prezenţa lucrătorului de Militie în teren, în ţinută militară şi înarmat a fost o descurajare pentru elementele huliganice să distrugă magazinele, unităţile socialiste pe care ei le aveau în pază.P.C.: - „Prezenţa acestor dispozitive de luptă…”C.I.: - Nu, de ordine şi pază.P.C.: - „…de ordine şi pază în oraş a descurajat pe cei care intenţionau să devasteze magazine”. Deci, în zona în care au fost, nu s-a întâmplat nimic?C.I.: - Nu. Dar ţin să precizez, d-le preşedinte, că devastările care au început în noaptea de sâmbătă spre duminică au continuat în noaptea de duminică spre luni, aproape cu aceeaşi intensitate, la fel, luni spre marţi şi mai puţin marţi spre miercuri. Pagubele cauzate unităţilor socialiste comerciale ridicându-se la peste 7 miliarde.P.C.: - Când au fost instalate în teren aceste dispozitive ?C.I.: - Luni, în jurul orelor 15,00.P.C.: - „Aceste dispozitive au fost instalate în diferite zone ale oraşului pe la orele 15,00”. Şi s-au aflat în teren până când?C.I.: - Marţi.P.C.: - Marţi e marţi, da’ până la ce oră?

551

C.I.: - Până marţi seara.P.C.: - „Şi s-au aflat în teren până marţi seara, când au fost retrase”. De către cine şi din ce motiv?C.I.: - Din ordinul generalului Mihalea. Nu cunosc motivele retragerii.P.C.: - „…când au fost retrase din ordinul generalului Mihalea. Nu cunosc, însă, motivele care au condus la această măsură. Fac precizarea că, cu toată existenţa acestor dispozitive, devastările magazinelor au continuat în nopţile următoare cu o intensitate mai mare sau mai mică, până miercuri, aducându-se pagube de miliarde”. Păi, nu era mai simplu să constituiţi nişte echipe mobile care să patruleze în zonele comerciale, decât să le instalaţi să stea pe loc? Sau aveaţi şi aşa ceva?C.I.: - D-le preşedinte, noi nu aveam aşa ceva, noi făceam o lipsă acută de maşini, iar de benzină, se făcea sfârşitul lunii şi rămâneam fără benzină.P.C.: - Bine, dar din cauza asta nu le-aţi făcut mobile?C.I.: - Nu aveam maşini, efectiv.P.C.: - Dar ce părere aveţi? Dacă erau mobile mai erau acele devastări?C.I.: - Erau.P.C.: - Erau? Tot aşa la nivelul ăsta? La nivelul la care s-a ajuns, la ordinul miliardelor?C.I.: - Câte maşini puteam să trimitem noi în teren? Ne trebuiau 40-50 de maşini, ca să acoperim municipiul Timişoara.P.C.: - Păi, am înţeles că aveau maşini şi cei de la Securitate, aveau maşini şi cei de la Miliţie. C.I.: - La Miliţia judeţeană aveau trei maşini.P.C.: - Şi nu puteaţi să cereţi ajutorul instituţiilor, întreprinderilor? Că, de fapt, era vorba de bunurile tuturor, a avutului obştesc. Că nu era vorba de bunul lui „x” sau „y”.C.I.: - Da, aveţi dreptate. Aveţi dreptate. Nu ne-am gândit la această soluţie.P.C.: - „Cred că dacă am fi constituit brigăzi mobile de pază, nu se ajungea la acele acte de huliganism, dar nu ne-am gândit la acest lucru şi nici nu s-a gândit în acest sens de către cei care au hotărât cele opt dispozitive”. Nu cumva altul era rolul acestor dispozitive?C.I.: - D-le preşedinte, dacă luăm locurile de dispunere ale acestor dispozitive, vedem că ele erau dispuse în zone comerciale.P.C.: - Aceste dispozitive au fost dispuse în următoarele zone: Piaţa Dacia, Calea Aradului la Complexul Comercial, Piaţa Operei, Piaţa Libertăţii”. Până acuma patru…C.I.: - Nu le ştiu pe toate, că nu le-am făcut eu. Piaţa Bălcescu, Spitalul Judeţean, atâtea ştiu.

552

P.C: - „…Şi alte trei puncte pe care nu le mai ştiu”. Dar la Spitalul Judeţean de ce aţi instituit paza? Că erau bolnavi acolo.C.I.: - Nu cunosc concepţia de instalare a lor.P.C.: - Nu cunosc ce motiv a condus la instituirea unui dispozitiv de pază la Spitalul Judeţean”. Deci, în afară de marţi şi miercuri, când aţi ieşit afară din Inspectorat? Nu aţi mai ieşit?C.I.: - Nu.P.C.: - „În perioada 17-22 decembrie 1989 m-am aflat continuu la sediu, cu excepţia serilor de luni, marţi şi miercuri”. Păi, luni unde aţi fost?C.I.: - Păi, nu am ajuns încă acolo.P.C.: - Eu v-am întrebat şi aţi continuat cu marţi şi miercuri. Deci unde aţi fost luni seara?C.I.: - Luni seara, în jurul orelor 23,00-23 şi ceva, am fost chemat prin colonelul Deheleanu, la generalul Nuţă. Nuţă era în birou la inspectorul-şef. Acolo de faţă era: Nuţă, Mihalea, procurorul general adjunct Diaconescu, colonelul Tudor Stănică, colonelul Ghircoiaş şi colonelul Deheleanu.P.C.: - Pe la ce oră?C.I.: - 23,00-23 şi ceva.P.C.: - Deci, Deheleanu v-a chemat la Nuţă, da? „Luni seara, pe la orele 23,00, am fost invitat de colonelul Deheleanu să mă prezint la Nuţă. Am intrat în biroul respectiv unde se găseau: Nuţă, Mihalea, Deheleanu, colonelul Ghircoiaş, colonelul Tudor Stănică şi procurorul general adjunct Diaconescu…” Continuaţi! C.I.: - Aici, după ce m-am prezentat, generalul Nuţă m-a întrebat dacă ştiu că este instituită „starea de necesitate”. La răspunsul meu afirmativ, m-a întrebat dacă ştiu ce efect are această situaţie asupra neexecutării întocmai a ordinelor. I-am răspuns că ştiu.P.C.: - Dar ce, nu executaserăţi până atunci vreun ordin?C.I.: - Nu ştiam ce urmează după aceea. După aceasta, generalul Nuţă mi-a spus că Procuratura Generală şi a arătat spre procurorul general adjunct, a dispus şi acesta a dat din cap în sens afirmativ, transportarea unor cadavre la Bucureşti, în vederea autopsierii şi conservării. Nuţă a continuat, spunând că morga este neîncăpătoare şi că spaţiile frigorifice nu fac faţă.P.C.: - „După ce m-am prezentat, Nuţă m-a întrebat dacă ştiu că este decretată „starea de necesitate” şi că orice neexecutare de ordin se pedepseşte. I-am răspuns afirmativ. După aceea, Nuţă mi-a spus că Procuratura Generală a hotărât să se ia mai multe cadavre de la morga spitalului pentru a fi duse la Bucureşti, în vederea autopsierii şi conservării. Procurorul general adjunct de faţă a dat din cap afirmativ, atunci când

553

Nuţă mi-a comunicat că Procuratura Generală hotărâse luarea acelor cadavre. A motivat Nuţă că morga spitalului este neîncăpătoare, în sensul că erau prea mulţi morţi şi nu exista pe plan local spaţiu pentru conservare. Se referea la camere frigorifice”. Şi…C.I.: - Cu această ocazie, Nuţă mi-a zis că eu voi răspunde de…P.C.: - Dar acolo era şi Ghircoiaş?C.I.: - Era şi Ghircoiaş. Eu l-am menţionat.P.C.: - Da.C.I.: - Cu această ocazie, Nuţă mi-a spus că eu răspund de încărcarea cadavrelor în maşină şi că pentru… Cu un număr pe piept… e că aceste cadavre erau înregistrate şi, probabil, erau neidentificate.P.C.: - „Nuţă nu a precizat despre o anume categorie de cadavre, că ar trebui transportate la Bucureşti, dar când am ajuns la morgă mi-am dat seama că au fost încărcate în autofrigorific numai cadavre neidentificate. În număr de 40. De ambele sexe”. Tineri, bătrâni, copii?C.I.: - Copii nu erau.P.C.: - [lipsă text, n.n.] „…De încărcarea cadavrelor şi că, din acel moment, trec sub comanda colonelului Ghircoiaş. Mi-a mai precizat că detalii voi primi de la acesta şi de la colonelul Deheleanu”.C.I.: - În această situaţie am ieşit afară din birou: colonelul Deheleanu, colonelul Tudor Stănică, Ghircoiaş şi cu mine.P.C.: - „Am ieşit de la Nuţă, eu, Deheleanu, Ghircoiaş şi Tudor Stănică”. Şi unde v-aţi dus?C.I.: - Ne-am dus pe partea de clădire a Miliţiei. Pe drum, colonelul Ghircoiaş mi-a spus că la spital vom fi aşteptaţi de dr. Golea, iar colonelul Deheleanu mi-a spus să numesc nişte ofiţeri de Judiciar, cei care lucrează pe Violenţă, cei care au lucrat pe liniile de muncă, ofiţeri cu experienţă, care să nu leşine când văd un cadavru.P.C.: - „Pe drum spre sediul Miliţiei, colonelul Ghircoiaş mi-a precizat că vom fi aşteptaţi de dr. Golea, iar colonelul Deheleanu mi-a cerut să aleg câţiva ofiţeri de Judiciar, dintre cei mai buni, care să reziste impactului cu cadavrele”. Aşa aţi făcut, nu?C.I.: - Da. Aceşti ofiţeri au fost aleşi la întâmplare. Eu i-am ales. Erau cei doi care lucrează pe Violenţă: maiorul Veverca şi maiorul Avram, căpitanul Grui Tiberiu, care a lucrat pe Violenţă înainte, căpitanul Preda, care a fost ofiţer Criminalist, căpitanul Mişa, şeful Biroului judiciar de la municipiu şi lt. major Preda, care e mai solid, mai puternic. Tot pe drum, d-le preşedinte, colonelul Deheleanu mi-a spus că aceste cadavre vor fi încărcate într-o autoizotermă ce va fi condusă de căpitanul Ciucă.

554

P.C.: - „Deheleanu mi-a mai comunicat că cu o autoizotermă, cadavrele vor fi transportate la Bucureşti, căpitanul Ciucă fiind cel care o va conduce”.C.I.: - Şi că aceste cadavre vor fi învelite în nişte cearceafuri.P.C.: - „Şi că acele cadavre vor trebui să fie învelite în cearceafuri”. Mai departe!C.I.: - După aceasta, am chemat pe ofiţeri la mine. La unii… Ei au venit pe rând. La unii le-am spus de activitatea pe care o vom desfăşura la mine în birou, la alţii în maşină, în timp ce ne îndreptam spre spital, iar la alţii jos, la morgă. După cum au venit ei.P.C.: - „Am hotărât ca deplasarea s-o facă la morgă, pentru încărcarea cadavrelor, următorii ofiţeri: maiorul Veverca, maiorul Avram, căpitanii Grui Tiberiu, Preda Laurenţiu, Mişea Eugen şi Peptan Eugen”. Care sunt cei cărora le-aţi făcut punerea în temă în biroul d-voastră, care cei…pe drum, până în maşină şi care la morgă?C.I.: - Mi-este imposibil să indic concret la care anume şi în ce moment le-am spus.P.C.: - Dar i-aţi spus în temă pe toţi, înainte de a trece la încărcare?C.I.: - Da. P.C.: - Şi ce le-aţi spus?C.I.: - Le-am spus că aceste cadavre urmează să fie transportate, din dispoziţia Procuraturii, la Medicină Legală, la Bucureşti, pentru autopsie şi conservare.P.C.: - „Pe toţi aceşti ofiţeri i-am pus în temă cu scopul deplasării la morgă, înainte de a se trece la încărcarea cadavrelor. Practic, tot ce îmi comunicase mie Nuţă, le-am comunicat eu lor”. Şi a dat vreunul înapoi?C.I.: - Nu.P.C.: - „Nici unul nu a dat înapoi. Nu a avut vreo ezitare în ce priveşte aducerea la îndeplinire a ordinului lui Nuţă”. Concret, cine a mai asistat la ridicarea acelor cadavre, în afară de d-voastră şi ofiţerii respectivi?C.I.: - A asistat dr. Golea şi căpitanul Ciucă.P.C.: - Dar Ghircoiaş era acolo?C.I.: - Da, bineînţeles.P.C.: - Stănică era?C.I.: - Nu era. Mai mult, cadavrele pe care să le încărcăm în maşină erau nominalizate de către Ghircoiaş care spunea: „Pe asta, asta, asta”. Şi avea un tabel pe care tot bifa ceva acolo.P.C.: - „La ridicarea cadavrelor din morgă au mai participat dr. Golea şi colonelul Ghircoiaş. Acesta din urmă a fost cel care ne-a indicat ce cadavre

555

trebuie să ridicăm, pentru a fi duse la Bucureşti. După ce ridicam cadavrul, respectivul ofiţer îşi bifa pe un tabel acea împrejurare a ridicării cadavrelor”. Toţi erau împuşcaţi?C.I.: - Da.P.C.: - „Toate cadavrele prezentau urme de împuşcătură”. Era vreunul autopsiat?C.I.: - Nu.P.C.: - „Şi nici unul nu prezenta urme de autopsiere”. De echimoze, vânătăi, mâini, picioare rupte?C.I.: - Nu, numai urme de gloanţe erau.P.C.: - „Nu prezentau urme de molestare, nici fracturi, numai urme de gloanţe”. Şi cam pe unde erau împuşcăturile astea? În ce zone ale corpului?C.I.: - Peste tot corpul, mai puţin cap. Dar, începând de la gât în jos, peste tot.P.C.: - „Împuşcăturile erau situate, de regulă, de la cap în jos”. Spuneţi-mi, când aţi ajuns la morgă, cum aţi pătruns în ea?C.I.: - Da. Ne-am dus o parte cu un autoturism Dacia 1300 al Inspectoratului…P.C.: - Nu mai contează cu ce aţi ajuns. Spuneţi mai departe! Aţi spus în declaraţie, n-are rost să…C.I.: - Am intrat pe la Urgenţă, ne-am dus la Golea. Golea cu cheile a deschis morga.P.C.: - „Dr. Golea a descuiat morga”. Dar lacătul de la poartă?C.I.: - Vă explic. Tot dr. Golea a încercat să deschidă lacătul de la poartă. Şi el a zis că nu merge. Am încercat şi eu, dar nu mergea. I-am îndoit puţin cheia. A scos cheia afară, a încercat şi căpitanul Preda. Şi, în final dr. Golea a spus : „Păi, deschideţi într-un fel poarta”. Atunci, cpt. Preda a luat un fier cornier şi a rupt o ureche la…P.C.: - „Întrucât nici Golea, nici eu şi nici Preda nu am reuşit să descuiem lacătul de la poarta de acces spre morgă, ultimul, cu un fier cornier, a rupt lanţul ce era asigurat de lacăt şi ţinea încuiată poarta”. Activitatea aceasta de ridicare a cadavrelor aţi făcut-o în văzul tuturor, aşa?C.I.: - Cam când se încărcaseră vreo 20 de cadavre…P.C.: - „După ce se urcaseră în maşină aproximativ 20 de cadavre…”C.I.: - …Unul dintre ofiţeri, nu mai reţin care, a venit la mine şi mi-a raportat că sunt prea mulţi oameni care se uită.P.C.: - „…Mi-a raportat că la ferestre apăruseră mulţi internaţi care priveau jos în curte la ce făceam noi acolo”. Şi atunci?C.I.: - El a spus că ne e jenă, că, totuşi, suntem ofiţeri.

556

P.C. - Eraţi în ţinută militară toţi?C.I.: - Maiorul Veverca era…Şi ce să facem ca să nu-i recunoască lumea, că le era jenă de activitatea pe care o desfăşurau. Şi atunci, eu i-am raportat lui Ghircoiaş: „Uitaţi ce spun oamenii.” A auzit dr. Golea discuţia dintre Ghircoiaş şi mine şi Golea a spus: „Nu este problemă, stingem lumina pe perimetru.”P.C.: - „În această situaţie, Golea a luat măsura stingerii luminii din jurul morgii”. Nu?C.I.: - Da.P.C.: - „Fac precizarea că numai maiorul Veverca era în ţinută militară, ceilalţi, toţi, eram în civil, dar toţi eram cunoscuţi în oraş”.C.I.: - Şi am intrat pe la Urgenţă. Am intrat fără să ne ferim, am întrebat de dr. Golea. Un asistent care era de serviciu ne-a condus până la lift. Noi nu ne-am ferit deloc în executarea acestui…P.C.: - Urgenţa asta e separată de spitalul propiu-zis? E un corp separat, sau e în cadrul aceluiaşi imobil?C.I.: - E în cadrul aceluiaşi imobil, dar nu se poate pătrunde… Se poate pătrunde şi pe la poartă, dar numai dacă rupi…P.C.: - „În drum, spre biroul dr. Golea, noi am pătruns pe la camera de gardă de la Urgenţă…”C.I.: - Acolo erau vreo 10 cadre medicale.P.C.: - „…Unde se găseau aproximativ 10 cadre medicale, fără a ne feri, a ne ascunde…”C.I.: - Noi eram convinşi că executam o activitate licită.P.C.: - „Pentru că eram convinşi, pentru că ce urma să facem noi era legal”.C.I.: - Şi aceasta, deoarece dispoziţia era dată de procurorul general adjunct.P.C.: - Vreţi s-o notez şi pe aceasta? „Şi aceasta, deoarece dispoziţia…” Dar am înţeles că nu…C.I.: - În prezenţa procurorului general adjunct…P.C.: - „Dispoziţia de transportare a cadavrelor a fost dată în prezenţa procurorului general adjunct”. Vă rog să nu mă mai întrerupeţi!…Ca să nu mai reluăm. Dar spuneţi-mi, în morgă, câte cadavre au mai rămas?C.I.: - Multe.P.C.: - Ce înseamnă multe?C.I.: - Păi, eu zic că au mai rămas peste 20 cu urme de împuşcături şi încă vreo 10-15 care erau morţi, ba unul în accident de tren…P.C.: - Deci alte morţi decât prin împuşcare. „În morgă au mai rămas alte 20 de cadavre cu urme de împuşcături, cât şi încă 10-15 cadavre, cauza

557

decesului la acestea fiind alta decât împuşcarea”. Cele care au rămas, erau autopsiate?C.I.: - Nici un cadavru nu era autopsiat. Ce suprafaţă are, la d-voastră, morga asta?C.I.: - Are patru cămăruţe. Una de cinci pe cinci şi restul sunt mai mici, plus sălile de autopsie.P.C.: - „Morga are cinci încăperi, din care una mai mare de cinci pe cinci metri, cât şi două camere de autopsieri”. Vreunul din legişti au apărut pe acolo?C.I.: - Nu.P.C.: - Dar aţi aflat cumva de la Ghircoiaş dacă anterior aceste cadavre fuseseră fotografiate, amprentate?C.I.: - Da. Ştiam, din cursul zilei, de dimineaţă, că colonelul Ghircoiaş trimisese la morgă patru lucrători de Miliţie de la Criminalistic pentru fotografiere, amprentare, pentru identificarea lor.P.C.: - „Ştiu că în dimineaţa de 18 decembrie, colonelul Ghircoiaş trimsese la morga spitalului patru ofiţeri criminalişti pentru a trece la fotografierea, amprentarea şi luarea celorlalte date antropometrice, în vederea identificării cadavrelor”. Ceva acte vi s-au predat pentru cele 40 de cadavre?C.I.: - Nu.P.C.: - Dar s-a pus problema actelor?C.I.: - Eu răspundeam de încărcare, nu …P.C.: - „Nu s-a preluat nici un act de identitate sau legat de cele 40 de cadavre. Nici nu s-a discutat despre aşa ceva”.C.I.: - Dacă-mi permiteţi, dle preşedinte, cu dr. Golea am avut foarte puţine discuţii. Când arăt asta, am în vedere următoarele: m-am dus la el în birou (ne aştepta), după ce l-am salutat, i-am spus cine sunt, pentru că îl cunoşteam pe el, aşa, din vedere, şi el ne-a întâmpinat cu cuvintele: „Bine că aţi venit odată.”P.C.: - „Când am ajuns în birou la dr. Golea, acesta ne aştepta. De altfel s-a şi exprimat: „Bine că aţi venit odată.” Deci, aţi tras concluzia că fusese pus în temă în prealabil cu ridicarea…C.I.: - Cred că colonelul Ghircoiaş îl cunoştea, pentru că, de unde am dedus asta, fără ca să-l prezint, i-a spus: „Dl colonel.”P.C.: - Concluzia era că fusese pus în temă. „Am tras concluzia că dr. Golea fusese pus în temă mai înaintea sosirii noastre, cu ridicarea cadavrelor. De altfel, acesta îl cunoştea deja pe colonelul Ghircoiaş, deoarece când l-a văzut, s-a adresat: „D-le colonel”, deşi era în civil”.

558

Ofiterilor d-voastră le-aţi atras atenţia cu privire la discreţia care ar fi trebuit să existe?C.I.: - Nici mie nu mi-a atras nimeni atenţia asupra discreţiei, şi nici eu, la rândul meu, nu am atras la nimeni atenţia în acest sens. P.C.: - „Nici mie, nu… şi la rândul meu faţă de ceilalţi ofiţeri judiciarişti, nu mi s-a atras atenţia că ar trebui să păstrăm discreţia cu privire la ridicarea acelor cadavre”. Dar cine a condus frigorifica asta de la Inspectorat până la morgă?C.I.: - Căpitanul Ciucă.P.C.: - Şi de acolo?C.I.: - Nu ştiu.P.C.: - „Căpitanul Ciucă a condus acel autotren frigorific şi la ducere şi la întoarcere, de la Inspectorat la morgă şi înapoi…”* [lipsă text, n.n.].

09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Corpodeanu Ion. C.I.: - …Până pe la patru.P.C.: - „Operaţiunea de încărcare a cadavrelor s-a desfăşurat între orele 24,30 şi 04,00”. Spuneţi-mi, vă rog, toţi aceşti ofiţeri s-au aflat în stare normală? Aparenţa…adică, a fost vreunul să reclame ceva? S-a aflat vreunul sub influenţa băuturilor alcoolice?C.I.: - Nu mi s-a părut.P.C.: - „Nu mi s-a părut ca vreun ofiţer din cei folosiţi la ridicarea cadavrelor să fie sub influenţa băuturilor alcoolice”. Când s-a întors acest tren? Ştiţi ce s-a făcut cu el?C.I.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte, cât timp noi încărcam cadavrele, termochimul mergea în permanenţă şi făcea un zgomot…P.C.: - Cât timp s-au încărcat cadavrele, instalaţia de răcire a acelui autotren a funcţionat în permanenţă, producând zgomot? C.I.: - A fost o serie întreagă de elemente care ne-a condus la faptul că desfăşurăm o activitate licită.P.C.: - Aţi mai spus asta şi am consemnat.C.I.: - Printre care şi faptul că cadavrele erau înregistrate…P.C.: - „Cadavrele purtau un număr, având lipit un plasture în zona pieptului, pe care era trecut respectivul număr”. C.I.: - Au fost încărcate într-o autoizotermă, cu instalaţia în funcţiune. P.C.: - Am consemnat.

559

C.I.: - Nu, dar, dacă-mi permiteţi, nu vedeam… Acuma, după ce am auzit că au fost incinerate… Nu ştiu ce rost avea ca să le trimitem la Bucureşti congelate.P.C.: - Cine v-a spus că au fost incinerate? C.I.: - Păi, am citit comunicatul din presă al procurorului general.P.C.: - Eraţi în detenţie când aţi citit presa?C.I.: - Da.P.C.: - „În detenţie, citind presa, am aflat şi eu, din comunicatul Procuraturii Generale, că acele cadavre transportate la Bucureşti, au fost incinerate”. De aceea, mă întreb: ce rost avea să fie duse congelate? Intraseră în putrefacţie?

* caseta 0045, sfârşit C.I.: - Mirosea groaznic.P.C.: - Bine, mirosul specific dintr-o morgă.C.I.: - Nu, nu, nu. Miros de putrefacţie. Miros de alterat…P.C.: - „Am avut senzaţia că intraseră în putrefacţie, pentru că miroseau groaznic”.Mai aveţi să spuneţi ceva, legat de acest episod?C.I.: - După ce ne-am întors la Inspectorat, eu am intrat cu Dacia în curte. În acest timp a ajuns şi căpitanul Ciucă, eu mergând mai repede cu Dacia, Ciucă intră în Inspectorat. L-am întrebat: „Ce faci?” „Plec.” „Unde?” „La Bucureşti.”„Păi, ştii ce ai de făcut, ştii unde?” „Da.” Zice că: „Mi-a spus şeful.”P.C.: - Cine, care şef?C.I.: - Eu am înţeles că colonelul Deheleanu. S-ar putea să greşesc…P.C.: - Da. „La întoarcere, când am ajuns la Inspectorat, căpitanul Ciucă mi-a comunicat că merge la Bucureşti cu cadavrele, întrucât i-a spus acest lucru şeful, înţelegând prin aceasta că era vorba de colonelul Deheleanu”. Altceva?C.I.: - Din rechizitoriu am aflat de preluarea cadavrelor la KM 36 de… Nu am cunoscut…P.C.: - Lăsaţi aceasta, nu ne interesează. Deci, legat de episodul acesta nu aveţi nimic de adăugat, nu?C.I.: - Nu.P.C.: - „Precizez că, din ordinul lui Mihalea, marţi seara m-am deplasat la magazinul întreprinderii Electrotimiş…”C.I.: - …La alimentara din zona complexului Electrotimiş…P.C.: - „…La o alimentară din zona complexului Electrotimiş, unde luase foc magazia de ambalaje şi apoi la un depozit, tot de ambalaje, al IAEM-

560

ului, cu misiunea de stingere şi localizare a incendiului. Şi evacuarea unei staţii de oxigen. N-a mai fost nevoie să fie evacuată acea staţie de mine, pentru că căpitanul Constantin de la Economic mi-a raportat că această operaţiune fusese realizată anterior de el. Tot marţi seara m-am dus şi la Penitenciarul Timişoara, pentru a lua măsuri de punere în libertate a 13 minori, în vârstă de 15-18 ani, din ordinul generalilor Nuţă şi Mihalea. Din aceştia, patru erau hoţi cunoscuţi”. Păi, şi de ce le-aţi dat drumul?C.I.: - Ordin…P.C.: - „În restul perioadei, de la 17 la 22 decembrie, m-am aflat la sediul organului”. Executând ce?C.I.: - Miercuri, joi am …practic şi sincer… n-am făcut nimic. Am stat şi am aşteptat ordinele, ca toate cadrele. Toate cadrele am stat în sediu.P.C.: - „Executând mai nimic. Practic, am stat în aşteptare, ca toate celelalte cadre. Deci, numai Nuţă muncea acolo”.C.I.: - De miercuri au ieşit demonstranţii şi aşteptam să vedem când răspunde Bucureştiul la semnalul de aici.P.C.: - Spuneţi-mi, am înţeles că, şi cu voia d-voastră şi fără voia d-voastră, aţi mai trecut pe la punctul unde se afla Nuţă. Aţi auzit ceva, transmiţându-se prin staţie, din teren, sau transmiţând el din teren prin staţie?C.I.: - Referitor la ce anume?P.C.: - Păi, la ce aţi auzit. Eu de unde să ştiu ce aţi auzit d-voastră?C.I.: - Comunica, de exemplu: „D1, nimic deosebit”. Şi el întreba: “D2 ce e? D3…” Asta am auzit.P.C.: - Altceva?C.I.: - N-am auzit. P.C.: - Ordin de tragere, comunicări că sunt răniţi?C.I.: - Nu, nu.P.C.: - Să se trimită Salvarea, nu?C.I.: - Nu.P.C.: - Dar zgomote de împuşcături se auzeau prin staţie?C.I.: - Nu.P.C.: - „Deşi, de mai multe ori am trecut pe la punctul de comandă al generalului Nuţă, unde se aflau instalate două staţii de emisie-recepţie, nu am auzit să se fi transmis din teren că există victime şi nici pe Nuţă, dând ordin de a se trage în populaţie. Nici zgomote de împuşcături n-am auzit prin acea staţie. Doar atât am auzit, când i se raporta lui Nuţă de către şefii de dispozitive, că totul este în ordine şi e linişte”. Totuşi, spuneţi-mi, în zona în care s-au aflat aceste dispozitive, au fost devastări de magazine?

561

C.I.: - În primul rând, aceste dispozitive au fost montate în zone unde deja erau devastate magazine.P.C.: - Păi, ce mai apărau atunci?C.I.: - Păi, nu au reuşit ca să scoată toată marfa, erau toate vitrinele sparte, toate geamurile sparte. Nu mai era nici un fel de pază acolo.P.C.: - „Aceste dispozitive au fost puse să păzească magazinele devastate care nu mai aveau vitrine, dar, în schimb, mai aveau marfă”. Deci, miliţia ajungea tot în urma devastatorilor ăstora?C.I.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte, în Piaţa Nicolae Bălcescu, unde nu era devastat, dispozitivul care era acolo, a reuşit să preîntâmpine aceasta.P.C.: - „Deci, în zona Nicolae Bălcescu, dispozitivul instalat acolo a reuşit să preîntâmpine o astfel de tentativă de devastare a magazinelor”. Dar oameni din stradă aduşi la Miliţie în stare de deţinere, aţi văzut? În afara celor 20-30?C.I.: - Am văzut.P.C.: - Continuu erau aduşi?C.I.: - Nu. La Miliţie erau aduşi cei asupra cărora se găseau bunuri provenite din furt. Ceilalţi erau duşi de către armată direct la Penitenciar, cu camioanele lor.P.C.: - „Cunosc că cetăţenii care erau reţinuţi în stradă erau duşi la Penitenciar de armată. Numai hoţii erau aduşi la Miliţie”. Şi cam câţi reţinuţi au fost, ştiţi?C.I.: - Nu cunosc cifra.P.C.: - „Nu cunosc cifra reţinuţilor”. Dar când aţi fost la Penitenciar, n-aţi aflat? N-aţi stat de vorbă cu comandantul, cu altcineva de-acolo?C.I.: - M-am dus pentru o anumită activitate concretă. Acolo, la Penitenciar, când m-am dus eu la comandant, era colonelul Onţanu, locţiitorul de la Direcţie, colonelul Roşiu şi încă o grămadă de ofiţeri.P.C.: - „Când m-am dus la Penitenciar, să fie eliberaţi cei 13 minori, i-am găsit acolo pe colonelul Onţanu, colonelul Roşiu şi alţi 12 ofiţeri, chiar mai mulţi”. Care, ce făceau acolo? Ce credeţi că făceau?C.I.: - Probabil, fiind de la cercetări Penale, făceau ancheta…P.C.: - „Care cred că cercetau pe cei reţinuţi, dat fiind că majoritatea erau ofiţeri de cercetare Penală”.C.I.: - Nu cunosc care e rezultatul, dacă au fost cercetaţi…P.C.: - „Rezultatul cercetărilor nu-l cunosc”. Dar la Bucureşti, cine a mai mers dintre ofiţerii respectivi?C.I.: - Preda şi cu Peptan.

562

P.C.: - „Transportul cadavrelor până la Bucureşti a fost însoţit şi de Preda şi Peptan, care au făcut deplasarea cu un autoturism Dacia 1300, condus de plutonierul major Kocsik Alexandru”. Acesta era prezent în unitate sau fusese adus?C.I.: - Ştiu că era în concediu.P.C.: - „Ştiu că acest subofiţer fusese adus în acea seară de acasă, deoarece se afla în concediu”. De către cine?C.I.: - De colonelul Deheleanu.P.C.: - „De colonelul Deheleanu”. Ce funcţie avea acel subofiţer?C.I.: - Şofer, conducător auto.P.C.: - Pe cine deservea?C.I.: - Cercetările Penale sau Economicul, una din astea două formaţiuni.P.C.: - Fusese şoferul vreunui şef, cumva?C.I.: - De când sunt eu la Miliţia Judeţeană Timiş, a fost numai şofer la Serviciul Economic, după aceea, a trecut la Cercetări…P.C.: - „Acest subofiţer era de profesie şofer şi deservea, cred că, ori Serviciul cercetări Penale, ori Serviciul Economic”. Aţi văzut un ofiţer lipind nişte inscripţii pe uşile birourilor din cadrul Miliţiei?C.I.: - Da.P.C.: - Pe cine şi ce fel de inscripţii?C.I.: - Era colonelul Tudor Stănică, însoţit de nişte ofiţeri de la el din Direcţie. A pus nişte afişe pe birouri: Cabinet procurori, Camera de anchetă.P.C.: - „L-am văzut, într-una din zile, pe colonelul Tudor Stănică, care, împreună cu trei ofiţeri din subordinea directă a lui, a lipit pe uşile mai multor încăperi din cadrul Miliţiei inscripţii cu Cabinet procurori, Camera de anchetă, dar ştiu că acele încăperi n-au mai fost folosite în scop de cercetare”. Şi am ajuns şi la ziua de 22 decembrie, către prânz.C.I.: - Da. P.C.: - Vă ascult!C.I.: - În ziua de 22 decembrie, toţi ne uitam, sincer să fiu, la televizor mai mult. Şi după ce a apărut comunicatul cu fuga lui Ceauşescu, în jurul clădirii noastre a început să se adune lumea. Eu am fost chemat la generalul Nuţă şi mi s-a spus că răspund de paza sediului.P.C.: - Asta, când?C.I.: - Vineri.P.C.: - Vineri, vineri, dar pe la ce oră? După comunicat, sau înainte?C.I.: - Înainte de comunicat. De unde ştiu treaba asta? Mie mi s-a părut ceva dubios. Înseamnă că Nuţă apucase să ştie deja de fuga lui Ceauşescu, deoarece, cât timp Nuţă îmi spunea de treaba asta, în birou a intrat colonelul

563

Teodorescu, care i-a spus că a vorbit la telefon cu tov. general, care i-a spus… Şi, în acel moment, m-a văzut pe mine şi l-a întrebat pe Nuţă cine e el. Şi Nuţă i-a spus că sunt locţiitor la Judeţ şi mi-a spus să ies afară. În acest timp, în birou, mai era, în afară de mine, şi colonelul Roşiu. Eu am stat cât am stat pe acolo şi, în final, am plecat. Din urmă, m-a ajuns foarte grăbit Roşiu. Şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Şi Roşiu mi-a zis: „Lasă, nu te interesează.” Imediat după aceasta, a apărut comunicatul la radio.P.C.: - Deci, pe la ce oră era?C.I.: - În jur de 11,00…P.C.: - „Poate mai târziu…În sfârşit, în jurul prânzului…”C.I.: - Nu ne uitam la ceas…Că, după ce a apărut comunicatul, cadrele noastre au închis fişetele, birourile, şi au plecat. Pentru că, în jurul Inspectoratului începuse să se adune lume. P.C.: - „În ziua de 22 decembrie, în jurul orelor 11,00, m-am prezentat la ordinul lui Nuţă, care mi-a comunicat că mă investeşte cu paza sediului Inspectoratului. Între timp, a intrat colonelul Teodorescu, motiv pentru care am fost scos afară. Fără să mai mi se spună efectiv ce trebuie să fac. La scurtă vreme după aceea, la radio s-a anunţat fuga lui Ceauşescu. Drept urmare, lucrătorii de Miliţie şi-au închis fişetele şi au plecat care încotro”. Dar ce nevoie mai era să răspundeţi de pază, că am înţeles că era deja paza instituită acolo?C.I.: - Am fost investit eu acuma.P.C.: - Bun. Mai departe!C.I.: - Eu m-am dus la colonelul Deheleanu, şi, când am văzut că toate cadrele au plecat şi a rămas numai personalul de serviciu, i-am raportat ce să fac? Şi i-am spus că m-aş duce până acasă, să-mi liniştesc familia. Şi mi-a spus: „Du-te şi ai grijă”. Am plecat până acasă, am dat telefon într-un loc unde ştiam că am familia, a venit o maşină şi m-a dus. În jurul orelor 15,00, după ce generalul Câmpeanu a apărut la televizor, m-am reîntors la unitate.P.C.: - „Am plecat şi eu acasă să-mi văd familia, cu aprobarea colonelului Deheleanu. În aceeaşi zi, în jurul orelor 15,00, după ce la televizor a apărut generalul maior Câmpeanu, adjunct şef I.G.M., m-am prezentat din nou…Fusese năpădit de cetăţenii din oraş”.C.I.: - Toate birourile erau sparte…P.C.: - „Toate birourile erau sparte, fişetele forţate, ca şi camerele de corpuri delicte care fuseseră devalidate”.C.I.: - Erau cetăţeni, dintre care unii aveau câte două-trei pistoale mitralieră pe umeri şi buzunarele… se vedeau încărcătoarele cum erau băgate în buzunarele lor.

564

P.C.: - „Am văzut cetăţeni cu arme automate şi cu încărcătoarele pline cu muniţie”. Aveau şi muniţie?C.I.: - Cum le-au luat din fişetele noastre.P.C.: - „Aşa cum apucaseră să le ia din fişetele noastre”. Păi, mai înainte aţi spus că nu aţi fost înarmaţi…C.I.: - D-le preşedinte, după constituirea „D”-urilor, cadrele au fost înarmate.P.C.: - „Fac precizarea că, după constituirea „D”-urilor…”C.I.: - Cei din „D”-uri au fost înarmaţi, paza sediului a fost înarmată…P.C.: - Păi, şi ceilalţi?C.I.: - Păi, practic în „D”-uri, în paza unităţii au fost cuprinse toate cadrele noastre.P.C.: - „Practic, în paza sediului organului de Miliţie şi în cele opt „D”-uri din oraş au fost cuprinse toate cadrele noastre şi, ca atare, toţi au primit armament şi muniţie de război”. Spuneţi-mi, vă rog, dar aceste dispozitive, aceşti oameni pe care-i aveaţi în stradă, n-au fost şi ei controlaţi, verificaţi?C.I.: - Ei erau puşi în subordinea directă a generalului Mihalea. El îi controla.P.C.: - „Generalul Mihalea controla modul în care componenţii acelor dispozitive îşi desfăşurau activitatea”. Bine, şi d-voastră aţi rămas în sediu şi Mihalea alerga prin oraş, înţeleg.C.I.: - El avea în subordine directă aceste dispozitive.P.C.: - Dar d-voastră, care eraţi şefii acestor lucrători, ce aţi făcut? Nu i-aţi controlat, nu i-aţi verificat?C.I.: - Nu.P.C.: - Aţi stat deoparte, aşa?C.I.: - Am executat activităţile pe care le-am arătat.P.C.: - „Noi, care eram şefii lor, nu i-am controlat, nu i-am verificat. De acest lucru s-a ocupat numai Mihalea”. Păi, Nuţă n-a băgat de seamă că eraţi inactivi?…Cum e? V-a observat Nuţă?C.I.: - Nu.P.C.: - „Deşi Nuţă a observat inactivitatea noastră, a şefilor de la Miliţia Timiş, nu ne-a observat. A zis doar că ne va schimba”.C.I.: - Ca să-l citez, a zis că ne trece Carpaţii…P.C.: - „Citez: Am să vă trec Carpaţii!”C.I.: - Ăsta era sistemul lui, când nu-i plăcea ceva, te lua de la un capăt de ţară şi te arunca în alt capăt de ţară.P.C.: - Aţi fost martorul momentului plecării celor doi generali, sau nu? A lui Nuţă şi Mihalea?

565

C.I.: - I-am văzut când erau într-un Aro de culoare albă, când ieşeau din curtea Inspectoratului.P.C.: - Pe la ce oră?C.I.: - Imediat după comunicat. A fost ceva foarte rapid.P.C.: - Şi cine mai era în acel Aro alb?C.I.: - Era un Aro alb…P.C.: - Condus de cine?C.I.: - Nu am putut să văd, mie mi-a făcut impresia că e un şofer străin, pentru că pe şofer nu-l cunoşteam. Nu ştiu cine era.P.C.: - Şi cei doi generali unde erau în maşină?C.I.: - Nuţă stătea în dreapta şoferului, iar Mihalea în spate.P.C.: - Altcineva mai era cu ei?C.I.: - Nu.P.C.: - Sigur?C.I.: - Din curte nu i-am văzut.P.C.: - „Imediat după comunicatul cu fuga lui Ceauşescu Nicolae, am văzut trecând prin faţa sediului Miliţiei, un Aro alb, condus de un şofer necunoscut, în care se găseau, din câte am putut să sesizez, generalii Nuţă şi Mihalea”. Păi, da, dar la fila 70 susţineţi că, cu ei, era şi căpitanul Bucur Viorel. Este declaraţia scrisă de d-voastră?C.I.: - Probabil…P.C.: - Vă rog să-i arătaţi declaraţia. Spuneţi-mi dacă e scrisul d-voastră. Arătaţi-i că am citat exact, n-am făcut altceva…E scrisă de d-voastră?C.I.: - Îmi pare foarte rău, nu.P.C.: - Nu este scrisul d-voastră?C.I.: - Nu, nu.P.C.: - Dar n-aţi dat nici o declaraţie scrisă?C.I.: - Am dat o declaraţie scrisă.P.C.: - Aşa…C.I.: - Unde nu cred că am pomenit de Bucur.P.C.: - „Consemnarea din declaraţia aflată la fila 70, volumul 7, cum că, cu cei doi generali a plecat şi căpitanul Bucur, nu corespunde realităţii”. Păi, atunci de ce aţi semnat-o?C.I.: - Am crezut că şi procurorul care a luat declaraţia…P.C.: - Păi, n-aţi citit-o?C.I.: - N-am mai citit-o. Că am zis că e corect în anchetă.P.C.: - V-a împiedicat s-o citiţi?C.I.: - Mi-a zis: „Hai semnează, că am scris exact.”P.C. - Păi, când scria, nu vedeaţi ce scrie acolo?

566

C.I.: - Dacă nu am ochelarii la mine, nu văd.P.C.: - N-aţi stat vis-á-vis, la aceeaşi masă?C.I.: - Nu.P.C.: - Dar cum?C.I.: - El la masă, şi scria, şi eu în capătul ălalalt, pe scaun.P.C.: - Şi n-aţi fost atent, n-aţi urmărit ce scria acel procuror?C.I.: - Păi, n-a spus cu voce tare.P.C.: - Păi, de ce aţi acceptat să semnaţi ceva, d-voastră, care sunteţi colonel de Miliţie…Pe ce linie aţi lucrat până la a deveni locţiitor?C.I.: - Şeful Serviciului cercetări Penale…P.C.: - Şi aţi fost chiar şeful serviciului cercetări Penale?C.I.: - Eu, în anchetă, am fost corect şi am presupus că şi procurorul…P.C.: - Inculpatul Corpodeanu, e nevoie să vă explic mai multe? Doar nu eraţi un om simplu, cum se zice, „de la ţară”, să semnaţi aşa, ce vi se pune în faţă. Aţi fost ofiţer de cercetări Penale, deci, aţi efectuat anchete. Ştiţi cum se consemnează, ce se consemnează şi, oricum, ştiaţi că înainte de a semna, trebuie să verificaţi, chiar dacă n-aţi fi fost ofiţer de cercetări Penale. Eraţi un om cu pregătire. Cum puteţi pretinde acum că acel procuror anchetator, ar fi strecurat în declaraţie altceva decât d-voastră aţi spus?C.I.: - În declaraţia mea de mână…P.C.: - Păi, văd că e semnată…C.I.: - De mână…P.C.: - Zic că declaraţia e semnată. Şi văd pe fiecare pagină. Ia uitaţi ce scrie aici: „Declar şi semnez, după ce am citit”. Aşa scrie în finalul declaraţiei. Semnează procurorul militar şi d-voastră. Nici asta n-aţi citit?Vă ascult.C.I.: - Declaraţiile luate de procuror, sincer, nu le-am citit. P.C.: - „Am semnat această declaraţie, fără să o citesc. Deşi în finalul acesteia se face menţiunea că aş fi citit-o mai înainte. Fac precizarea că mulţi ani am fost ofiţer de cercetări Penale şi, deci, am efectuat diferite anchete”. A exercitat presiuni asupra d-voastră acel procuror? V-a lovit, v-a ameninţat?C.I.: - Nu, nu, nu.P.C.: - „Menţionez că procurorul anchetator care a consemnat această declaraţie nu m-a ameninţat în nici un fel şi nici nu a exercitat violenţe asupra mea”. Şi atunci, de unde o fi scris procurorul asta? De unde i-a venit să scrie aşa ceva?

567

C.I.: - Eu m-am întâlnit cu Bucur, după ce el a fost arestat. Deci, nu aveam de unde să ştiu totul, dacă nici nu l-am văzut. Că, dacă l-aş fi văzut urcându-se în maşină cu Nuţă, scriam în declaraţia de mână.P.C.: - Păi, şi atunci, cum de i-a trecut prin minte acelui procuror ca tocmai la d-voastră să scrie aspectul ăsta. De ce nu l-o fi scris la Deheleanu, de pildă? Sau la altcineva? Se pare că nu aşa, fără vreo discuţie, fără vreo bază, a trecut el acea chestiune.C.I.: - Efectiv, nici nu am discutat subiectul Bucur. Cu nici un procuror. P.C.: - Şi atunci, procurorul l-a scris din imaginaţie? „Cu acel procuror eu nu am discutat nimic referitor la căpitanul Bucur. Cred că tot ce a scris a scris din imaginaţia lui în acea declaraţie”. Asta vreţi să ziceţi, da?C.I.: - Nu. După câte am aflat eu acuma, şi din rechizitoriu, Bucur a fost cu Nuţă…P.C.: - Păi…Eu mă refer la ce a scris procurorul.C.I.: - Aia da.P.C.: - Aia da. Deci a scris-o din imaginaţie.C.I.: - Eu nu am scris…P.C.: - După părerea d-voastră, a scris-o din imaginaţie?C.I.: - Eu nu am declarat-o.P.C.: - Răspundeţi la întrebare! A scris-o, după părerea d-voastră, procurorul, din imaginaţie, sau pentru că i-aţi declarat aşa?C.I.. - Eu nu am declarat.P.C.: - „Nu i-am declarat procurorului nimic în legătură cu acel căpitan Bucur”. Mai aveţi şi alte precizări de făcut?C.I.: - Da. În seara zilei de 16 pe 17 decembrie 1989, în urma atacului elementelor huliganice, au fost rănite un număr de 32 cadre de Miliţie, dintre care şapte internate în spital.P.C.: - „În noaptea de 16 pe 17 decembrie 1989, urmare a actelor huliganice, au fost rănite 32 cadre Miliţie , din care 7 au fost internate în spital”.C.I.: - 13 au fost răniţi din Plutonul de restabilire a ordinii şi liniştii publice. Cei care erau cu căşti şi scuturi.P.C.: - „13 răniţi proveneau din Plutonul de restabilire a ordinii publice, pluton care era dotat cu căşti, scuturi de protecţie şi bastoane. Acest pluton, la acea dată, nu a avut armament şi nici gaze lacrimogene”. Altceva?C.I.: - D-le preşedinte, referitor la transportul cadavrelor. O parte dintre participanţi au fost de rea-credinţă, cealaltă de bună-credinţă. În sensul că, o parte au ştiut că aceste cadavre urmează să fie incinerate, altă parte au fost, efectiv, induşi în eroare, ei fiind convinşi că execută o acţiune licită. În

568

primul rând, dacă-mi permiteţi, în apărarea şi a mea şi a celor şase ofiţeri care am efectuat activitatea de încărcare a cadavrelor. Ordinul l-am primit în prezenţa procurorului general adjunct, şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.P.C.: - Ne-aţi mai spus-o.C.I.: - Generalul Nuţă a spus că această activitate a fost dispusă de Procuratura Generală. Ni s-a pus la dispoziţie pentru încărcare o autoizotermă cu termochingul în funcţie. Am fost aşteptaţi la spital de dr. Golea. Dacă procurorul Diaconescu a fost corect, de ce nu ne-a spus, de ce nu mi-a spus mie că este o acţiune ilicită, e un ordin ilegal, să nu-l execut…că nu-l executam.P.C.: - „Dacă aş fi ştiut că acele cadavre urmau a fi incinerate, nu aş fi executat ordinul lui Nuţă de a le încărca în acel autotren”. Şi cine credeţi d-voastră că ştia de incinerare?C.I.: - Convingerea mea intimă e că ştiau: Nuţă, Mihalea şi Diaconescu.P.C.: - „Convingerea mea este că Nuţă, Mihalea şi Diaconescu cunoşteau că acele cadavre urmau să fie incinerate”. Păi, cum de aţi ajuns la această concluzie? Bazat pe ce?C.I.: - Dacă Diaconescu accepta ca Nuţă să spună că Procuratura Generală a dispus, şi el ştia că nu-i aşa, sau aşa o fi, nu ştiu, de ce n-a spus că e ordinul lui Nuţă şi nu Procuratura Generală a dispus?P.C.: - „Între cei trei există o înţelegere, pentru că Diaconescu nu a infirmat spusele lui Nuţă, că acele cadavre s-ar transporta la Bucureşti, din dispoziţia Procuraturii Generale, pentru autopsiere şi conservare”. Altceva?C.I.: - Încă o problemă este, d-le preşedinte, nouă ni se pun în sarcină 94 de morţi şi 300 de răniţi. Practic, marea majoritate a morţilor şi a răniţilor au fost rezultatul acţiunii din data de 17 decembrie, dată la care cadrele noastre nu erau înarmate. P.C.: - 17 decembrie, noaptea sau ziua?C.I.: - Noaptea.P.C.: - Deci, 17 spre 18 decembrie…C.I.: - Da. Începând de pe la ora…P.C.: - „Marea majoritate a morţilor şi răniţilor, din câte ştiu eu, provin din data de 17 spre 18 decembrie, când cadrele de Miliţie nu erau înarmate”. Şi partea ailaltă…C.I.: - De asemenea, nu cunosc ca vreun cadru de Miliţie să fi tras în populaţie.P.C.: - „Nu cunosc ca vreun cadru de Miliţie să fi tras în populaţie”.

569

C.I.: - O spun sincer, n-am folosit noi armamentul în Piaţa Maria, nu ne-am dus să luăm armele, când poate eram îndreptăţiţi să le folosim, având în vedere numărul mare de răniţi pe care l-a avut Miliţia. Cert este un lucru, că sâmbătă seara, unităţile spitaliceşti de pe raza municipiului Timişoara nu au acordat îngrijiri medicale nici unui cetăţean civil. Singurii bătuţi, spre ruşinea noastră, dar ăsta a fost adevărul…noi cu mâinile goale nu ne puteam apăra de pari. Singurii bătuţi au fost miliţienii.P.C.: - „În seara de sâmbătă, 16 decembrie, singurii bătuţi au fost miliţienii. Nu am folosit noi armamentul în seara de 16 decembrie, când situaţia a impus-o, prin aceea că am fost molestaţi. Şi atunci, cum puteam să facem uz de armă ulterior, când, cu astfel de situaţii, organele de Miliţie nu s-au mai confruntat”. C.I.: - Rog să se consemneze, să nu se înţeleagă, că în ziua de 16 eram înarmaţi. Nu eram înarmaţi nici atunci.P.C.: - „Precizez că nici în ziua de 16 nu eram înarmaţi”.C.I.: - D-le preşedinte, în ziua de 25 decembrie, potrivit ordinului transmis prin staţia radio, de a ne prezenta până la orele 10,00 la prima unitate militară sau la serviciu, eu m-am prezentat la U.M. Oituz, de aici, din apropiere. Am fost ţinut în curtea unităţii, până la ora 12,00, când am fost încarcerat fără forme legale la Penitenciarul Timişoara. Mandatul de arestare emiţându-se în ziua de 10 ianuarie. Între orele 10,00 şi 12,00, stând în curte, am auzit nişte dicuţii pe care le purtau ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi. Astfel, un căpitan spunea că trupele care au acţionat în Zona Girocului au fost conduse de lt.-colonel Caraivan, la Podul Neptun au acţionat două plutoane, sub comanda căpitanului Lăzăroiu…P.C.: - Tot căpitanul ăsta povestea?C.I.: - Nu, era un grup acolo şi….P.C.: - Aţi tras cu urechea…C.I.: - Suntem ofiţeri de Informaţii, d-le preşedinte… Deci, la Podul Neptun, au fost două plutoane sub comanda căpitanului Lăzăroiu. Aceste două plutoane au făcut parte din unitatea comandată de maiorul Popescu, comandant la Oituz acolo, nu ştiu…* [lipsă text, n.n.]

09 martie 1990, continuă audierea inculpatului Corpodeanu Ion, audierea inculpatului Ghircoiaş Nicolae.

C.I.: - ...Şi el recunoaşte, dar el mai are încă 20 de ofiţeri, subofiţeri care au tras. La fel este căpitanul Joiţoiu care a acţionat în zona Piaţa Unirii, Piaţa Libertăţii, în sarcina căruia sunt puşi doi morţi şi o tentativă de omor.

570

P.C.: - Ce fel de ofiţer era? De la ce minister era?C.I.: - Ofiţer de Contrainformaţii militare. D-le preşedinte, vă rog să-mi permiteţi o scurtă divagaţie, pe seama Contrainformaţiilor M.Ap.N.P.C.: - Nu are rost, ne pierdem în amănunte. C.I.: - El a acţionat în cadrul plutonului din cadrul căruia făcea parte, iar cei de la Contrainformaţii M.Ap.N. nu se subordonează Securităţii de aici. Asta este un lucru cert.

* caseta 046, sfârşit

P.C.: - Bine.C.I.: - Mai este un subofiţer, nu ştiu cum îl cheamă, dar care are 2 morţi şi o tentativă. Este lt.-colonelul Păun care nu mai ştiu câţi morţi are în sarcină.P.C.: - Bine. Deci ....C.I.: - Toţi aceştia au tras în ziua de 17.P.C.: - Aşa declară ei?C.I.: - Da. În 17 seara.P.C.: - „În ziua de 25 decembrie, orele 10,00, m-am prezentat, urmare a apelului făcut, la unitatea militară Oituz din Timişoara. Începând din acea zi, orele 12,00 şi până pe 10 ianuarie 1990, când s-a emis mandat de arestare împotriva mea, m-am aflat sub stare de arest, fără vreo formă”. Dar unde, la unitate, acolo?C.I.: - Nu, la Penitenciar.P.C.: - „La Penitenciar. Aşteptând în curtea acelei unităţi militare, am putut afla că mai mulţi ofiţeri din cadrul M.Ap.N., au comandat grupe de militari care au tras in populaţie în mai multe zone ale oraşului. În prezent, in detenţie se află arestat, se află un număr de trei ofiţeri din cadrul M.Ap.N., învinuiţi că ar fi executat foc împotriva populaţiei”. Mai aveţi şi altceva?C.I.: - Am omis ca să arăt, d-le preşedinte, că în noaptea de miercuri spre joi, după decretarea „stării de necessitate” pe întreg teritoriu al ţării, în jurul orelor03,00 noaptea, am fost chemat la generalul Mihalea. Aici am găsit pe lt.-colonelul Obăgilă, lt.-colonelul Ştefan, după mine a mai venit şi maiorul Dragoş, locţiitorul de la municipiu. Generalul Mihalea ne-a spus că trebuie să ne prezentăm la Divizie pentru o şedinţă de cooperare, conlucrare cu Divizia. Ni s-a spus să nu luăm armamentul cu noi, să lăsăm şi armamentul şi legitimaţia în sediu şi dacă armata ne cere oameni, să facem tot posibilul să nu dăm nici unul. Am înţeles, şef a fost numit Obăgilă.

571

P.C.: - Deci Obăgilă, d-voastră şi mai cine aţi spus?C.I.: - Ştefan şi Dragoş. Ne-am dus la Divizie la ofiţerul de servici, de aici am fost condus într-o încăpere în care erau 10-15 ofiţeri, toţi colonei şi locotenenţi colonei, şef fiind un colonel Popescu.P.C.: - Aşa, şi ce s-a întâmplat?C.I.: - Vă raportez. Un brunet cu mustaţă care avea pe masă, lucra la o hartă. Prima întrebare a lui Popescu a fost: câţi oameni putem da?P.C.: - Pentru ce?C.I.: - Armatei, pentru ajutor.P.C.: - Ce fel de ajutor?C.I.: - Cadre militare înarmate.P.C.: - Să îi ajutaţi, în ce scop? La ce?C.I.: - Nu ne-a spus. A întrebat câţi oameni putem da. Obăgilă l-a întrebat că… i-a răspuns că nu avem oameni. El, foarte iritat: „Cum nu aveţi oameni?” Eu l-am întrebat: „Tovarăşe colonel, câţi oameni credeţi că are o miliţie judeţeană?” El zice: „Vreo 4-5 mii.” Eu am zis: „Cum 4-5 mii? De 12-14 ori mai puţin avem.” Zice: „Cum, d-voastră nu aţi adus forţe din judeţele limitrofe?” Eu i-am răspuns: „Nu numai că nu am adus din judeţele limitrofe, dar nu am adus nici de la noi din judeţ cadre. Ne-am descurcat cu municipiul şi cu judeţul.” Şi atunci, Popescu a spus: „Cum, că noi am adus de la Arad, Oradea, Teiuş, Vânju Mare, Buziaş, până şi paraşutişti am adus de la DDS.” În timp ce noi purtam aceste discuţii pe un ton, au intrat în încăpere generalul Guşe, însoţit de un general lt., statură mică spre potrivită, cu o chelie frontoparietală avansată şi generalul Guşe, când ne-a văzut pe noi, a întrebat: „Cine sunt ăştia?” Colonelul Popescu i-a spus că sunt tovarăşii de la Miliţie. Guşe: „Unde e Mihalea?” Obăgilă i-a raportat că la Inspectorat. „Păi, ce am vorbit eu cu Nuţă, v-a trimis pe voi?” Şi Popescu i-a spus: „Tovarăşe general, tovarăşii spun că nu au oameni să ne dea.” Guşe i-a spus: „Lasă, băi, tu, terminaţi planul, ce, pe pârliţii ăştia te bazezi tu? Că dacă am fi acţionat noi cum s-au făcut ei că acţionează, ne-am fi făcut de râs în faţa comandantului suprem.” Am reţinut exact ce a spus Nuţă, adică Guşe, pentru că m-a deranjat tonul şi expresia folosită. Cu aceasta, şedinţa noastră de aşa-zisă cooperare s-a încheiat, noi am plecat şi i-am lăsat acolo.P.C.: - „În noaptea de miercuri spre joi, pe la orele 03,00, împreună cu lt.-colonelul Obăgilă, lt.-colonelul Ştefan şi maiorul Dragoş, din ordinul generalului Mihalea, am plecat la sediul Diviziei din Piaţa Libertăţii. Ne-a întâmpinat un anume colonel Popescu, care avea mai multe hărţi pe birou. Ne-a întrebat, ne-a cerut să îi spunem câţi oameni îi putem da în ajutor, fără să precizeze despre ce fel de ajutor era vorba. I-am comunicat că nu

572

avem ce ajutoare să-i dăm, pentru că şi aşa suntem puţini. Mi-a replicat că trebuia să cerem suplimentarea forţelor din alte judeţe, cum a făcut şi armata. A apărut generalul Guşe, însoţit de un alt general mai scund care ne-a spus să plecăm, iritat că deplasarea nu o făcuse Mihalea, aşa cum am înţeles că se înţelesese cu Nuţă. Ni s-a adresat cu cuvântul „pârliţi”. „Dă-le drumul să plece, pârliţilor ăstora, că, dacă noi am fi acţionat ca ei, ne-am fi făcut de râs în faţa comandantului suprem”. Am reţinut cu exactitate spusele lui Guşe, pentru că m-a jignit tonul pe care l-a folosit la adresa noastră”. Mai este şi altceva de consemnat? Spuneţi-mi, au ieşit în stradă cetăţeni? Ce voiau aceşti cetăţeni? Toţi au fost violenţi?C.I.: - D-le preşedinte, daţi-mi voie, eu acum sunt deţinut. O părere personală. Eu zic că revoluţia, răscoala populară justificată a oamenilor muncii din Timişoara nu a început în 16-17, din 16-17 şi până în 20 au acţionat elemente huliganice care au devastat, practic, Timişoara. De ce, când au ieşit coloanele de oameni ai muncii, de miercuri dimineaţa, nu s-au mai întâmplat distrugeri în Timişoara? Ei, pe bună dreptate, au strigat lozinci.P.C.: - Păi, asta şi voiam să vă întreb. În perioada asta, numai elementele huliganice au acţionat, sau au mai fost şi oameni liniştiţi care au ieşit în stradă?C.I.: - Oamenii serioşi şi-au văzut de treabă.P.C.: - Eu vă întreb, dacă au ieşit în stradă şi alţi oameni decât huligani în perioada 16-20?C.I.: - Ei au acţionat numai noaptea, când au devastat Timişoara...P.C.: - Asta am reţinut, vă rog să îmi răspundeţi la întrebare.C.I.: - Eu nu am văzut.P.C.: - „În perioada 16-20 decembrie, toţi cei care au ieşit pe stradă, erau nişte huligani, care, de regulă, au acţionat noaptea, devastând magazine. N-am văzut şi altfel de oameni. Abia din 20 decembrie au apărut coloane de demonstranţi cu revendicări, pe care le apreciez ca juste şi, de aceea, eu apreciez că abia din acea dată a început revolta populară din Timişoara”. D-le procuror, dacă sunt întrebări?Procuror.: - D-le preşedinte, permiteţi să punem şi noi câteva întrebări. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat: prin ce mijloace au cules informaţiile din oraş? Au cooperat în acest sens cu organele de Securitate sau au folosit ei înşişi mijloacele de informare pe care le au la dispoziţie şi între acestea dacă au folosit taximetriştii?P.C.: - Deci, răspundeţi la întrebare. Aţi înţeles-o, nu?

573

C.I.: - Da. Nu aveam de ce să căutăm informaţii. Ce să aflăm? Că sunt magazine devastate? Că sunt unităţile comerciale distruse?P.C.: - „Nu aveam de ce să căutăm informaţii. Ce să aflăm? Că erau magazine devastate? Că erau unităţi comerciale distruse? Ştia toată populaţia acest lucru”.C.I.: - Nu aveam de ce să folosim taximetriştii.P.C.: - „Pe taximetrişti nu i-am folosit în sistemul acesta de culegere al datelor, nu aveam de ce”. Păi, nici măcar pe huliganii aceia nu-i căutaţi?C.I.: - Pentru a-i identifica pe huligani, noi ne-am gândit că avem timp, pe cei care au furat şi nu i-am prins, aveam timp după ce se liniştesc evenimentele.P.C.: - „Nici pe huligani nu i-am căutat. Aveam timp după ce se liniştesc evenimentele. S-a apreciat că, după ce se vor linişti evenimentele, vom avea timp suficient ca să-i găsim”.C.I.: - Ca să contactezi informatori, d-le preşedinte, trebuie să te duci să-i întâlneşti. Or, toate cadrele noastre erau cuprinse în activităţi, în dispozitive, în paza sediului. Nu puteau să meargă să contacteze reţeaua de informatori.P.C.: - Alte întrebări?Procuror.: - D-le preşedinte, să ne spună cine au confecţionat acele etichete pe care scria „Cabinet procuror”?P.C.: - De lipit, ne-a spus cine le-a lipit, dar de confecţionat?C.I.: - Nu cunosc.P.C.: - „Nu cunosc cine a confecţionat inscripţiile „Procuror, cameră anchetator”.”Procuror.: - Ce interes ar fi avut oare numai cadrele de Interne să contribuie la incinerarea celor 40 de cadavre, raportat la împrejurarea cu care inculpatul pretinde, atât de sincer în faţa noastră, că nu au avut nici un fel de amestec şi că morţile nu le pot fi imputate?P.C.: - Deci, întrebarea e mai mult retorică. Cum vă explicaţi că organul M.I. s-a ocupat de transportarea acelor cadavre şi incinerarea lor şi nu alte organe sau de ce nu şi alte organe? Exista vreun interes? Dacă nu s-a tras, nu s-a omorât? Adică, dacă nimeni de la Interne nu a fost implicat în uciderea acestor oameni?C.I.: - D-le preşedinte, după câte am aflat eu din procesul lui Bobu, Dincă, Postelnicu, Manea Mănescu, ideea cu incinerarea cadavrelor a avut-o Elena Ceauşescu. Ea a discutat cu Bobu şi cu Tudor Postelnicu. Tudor Postelnicu nu putea să dea ordin Armatei, ci numai la Interne.P.C.: - „Internele n-au avut nici un interes a face să dispară cele 40 de cadavre. Hotărârea o luase Elena Ceauşescu şi i-a dat ordin la Postelnicu

574

să se ocupe de problemă şi aşa am ajuns noi să cărăm cadavrele”. Da, alte întrebări?Procuror.: - Vă mulţumesc!P.C.: - Înainte de a vă da d-voastră cuvântul, să-l întrebăm pe coinculpatul Deheleanu dacă are de pus întrebări inculpatului Corpodeanu. Aveţi vreo întrebare să-i puneţi? N-aveţi. Atunci, luaţi loc, vă rog.Av.ap.: - O singură rugăminte de consemnare.P.C.: - D-voastră sunteţi apărătorul inculpatului pe care îl interogăm acuma?Av.ap.: - Pentru Popescu.P.C.: - Vă rog să-i daţi voie apărătorului inculpatului.Av.ap.(altul): - Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat, d-le preşedinte, în afară de ordinul acela de a însoţi şi supraveghea încărcarea celor 40 de cadavre şi de întocmire a listelor cu privire la personalul disponibil, listă pe care a făcut-o împreună cu Obăgilă, a mai primit şi alte ordine în legătură cu strângerea de informaţii de verificare a dispozitivelor, alte asemenea ordine de la superiorul lui sau nu?P.C.: - Zilnic eraţi obligaţi să prezentaţi evidenţa aceasta a cadrelor?C.I.: - Nu. Când se cerea.P.C.: - Şi când vi s-a cerut?C.I.: - O dată.P.C.: - „O singură dată mi s-a cerut să comunic câte cadre sunt disponibile”.Av.ap.: - A fost vreodată dânsul în control la aceste dispozitive, D1 sau D8, sau nu a fost niciodată?P.C.: - Aţi fost vreodată la cele opt dispozitive?C.I.: - Nu am participat la instruire, nu am fost în control, nu am avut nici un fel de atribuţiuni legate de aceste dispozitive.P.C.: - „N-am fost niciodată la cele opt dispozitive, cât timp s-au aflat în teren”.Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat: înainte să ajungă dânşii la Spitalul Judeţean, în vederea încărcării cadavrelor, în momentul acela a fost de faţă şi procurorul general adjunct, sau nu?P.C.: - La încărcare?Av.ap.: - Nu la încărcare. Prezent acolo, la Spitalul Judeţean.P.C.: - A fost prezent?C.I.: - Numai în biroul în care era Nuţă. În altă parte nu a fost.P.C.: - „În noaptea în care au fost încărcate cadavrele, procurorul general adjunct Diaconescu nu se afla nici la Spital, nici la Morgă”.

575

Av.ap.: - A făcut dânsul apreciere la…în legătură cu capacitatea camerelor de la morga Spitalului judeţean? Vă rog să-l întrebaţi dacă poate să facă o apreciere şi în legătură cu capacitatea frigiderelor care se aflau acolo sau eventual să ne spună câte frigidere poseda morga Spitalului judeţean?P.C.: - Ştiţi câte frigidere...?C.I.: - Ce pot eu să vă relatez, d-le preşedinte? De fiecare dată când la morga Spitalului judeţean era câte un cadavru neidentificat, profesorul Crişan, trecea o zi, şi nu mergea plutonierul Sabău la Miliţia municipiului Timişoara, ca să întocmească, să meargă la Procuratură să… autorizare, să meargă la Consiliul Popular şi să-l îngroape la Cimitirul Săracilor, profesorul Crişan venea la telefon. Începea cu Mişea, cu Fărcaşu, cu mine, pe toţi ne ameninţa că ne reclamă la colonelul Deheleanu să nu i se impute morga, că el are....P.C.: - „Din câte cunosc, morga spitalului nu avea condiţii de conservare a cadavrelor”. Altceva?Av.ap.: - D-le preşedinte, inculpatul Veverca, într-o declaraţie, la un moment dat, spune în felul următor: „Inculpatul Corpodeanu, în timp ce încărcam cadavrele, m-a ameninţat că dacă nu execut acest ordin, mă va omorî”. Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat la ce se referea, în momentul acela, inculpatul Veverca? Se întâmplase ceva deosebit? Şi, vă rog să ne spună acest lucru.P.C.: - Aveţi cuvântul. Spuneţi!C.I.: - Eu, sincer să fiu, nici nu îmi amintesc să-i fi spus lui Veverca aşa ceva.P.C.: - „Nu-mi amintesc să-l fi ameninţat pe Veverca în vreun fel, în timpul cât se încărcau cadavrele”.Av.ap.: - I-aţi pus d-voastră. o întrebare în legătură cu aceasta şi cred că v-aţi gândit la acelaşi lucru la care am gândit şi eu, dar inculpatul se pare că nu a sesizat. S-a întâmplat, totuşi, ceva, în momentul în care încărcau aceste cadavre. Se pare că s-a rupt un cearceaf şi a căzut un cadavru. Cu acea ocazie s-a întâmplat ceva cu Veverca. Vă rog să-l întrebaţi dacă ştie ce s-a întâmplat?P.C.: - Vă amintiţi? Ştiţi? V-a apucat râsul....Av.ap.: - Ce s-a întimplat cu Veverca?P.C.: - ...Spuneţi-mi şi mie!Av.ap.: - D-le preşedinte, eu nu insist în consemnare, dar vă spun ce s-a întâmplat. I s-a făcut rău, a căzut peste cadavru, şi atunci, se pare că e vorba că l-a ameninţat că îl omoară, dacă nu mai ia cadavrul, dar, se pare că nu-şi aduce-aminte.

576

P.C.: - Nu, a zis că nici vorbă de aşa ceva. A spus că i se rupseseră pantalonii. Aşa a spus inculpatul.Av.ap.: - Bine. Vă rog să mai întrebaţi inculpatul, trecând pe lângă uşă, unde se afla generalul Nuţă şi primea rapoarte prin staţii şi a auzit ce raportau? La „D11” nimic deosebit, la „D12” nimic deosebit etc, putem trage concluzia că aceste „D”-uri sunt supravegheate şi că i se dau dispoziţii acestor „D”-uri şi de către generalul Nuţă, nu numai de către ....P.C.: - Păi, am înţeles că da.C.I.: - Staţia de emisie-recepţie era în biroul lui Nuţă. În acelaşi birou, când Mihalea nu era în teren, stătea şi el.P.C.: - „Da. Nuţă coordona, efectiv, cele 8 dispozitive, nu numai Mihalea”.Av.ap.: - Şi, d-le preşedinte, două întrebări pe care mă văd obligat să le pun şi ţine de actul de acuzare şi am să le pun direct. În data de 16 decembrie 1989, dacă a participat la acea şedinţă de instruire, care, se pare că a avut loc atunci, dacă el a participat ca lucrător operativ care dădea dispoziţii subordonaţilor sau a participat ca oricare lucrător operativ împreună la şedinţa respectivă?P.C.: - Păi, da, s-a consemnat, aţi spus-o şi am scris.Av.ap.: - A spus-o, dar eu cred că nu s-a consemnat şi acelaşi lucru şi în data de 17 decembrie.P.C.: - Am luat-o cu 16 decembrie, amintiţi-vă că am consemnat pas cu pas.Av.ap.: - Eu cred că aţi consemnat, d-le preşedinte, îmi cer scuze, eu nu am obiceiul să intervin de atâtea ori, mi se pare că nu am participat la nici o şedinţă de distribuire de ordine prin care să se spună cine şi cum să răspundă de diferite probleme. Acest lucru l-aţi consemnat, dar se imputa din actul de judecată de trimitere în şedinţa din 16 decembrie, el a fost cel care a instruit personal şi se reţine aceasta la complicitate la genocid. Vă rog să-l întrebaţi: a instruit el vreodată personal?P.C.: - Aţi instruit vreodată personal?Av.ap.: - …În noua conformaţie, la conducere la judeţ, care a fost rolul, dacă ştie sau care a fost poziţia valorică, ca acte de dispoziţie ale generalului Macri?C.I.: - Nu am participat la nici o şedinţă.P.C.: - Dar s-a consemnat că l-a văzut, nu?C.I.: - L-am văzut.P.C.: - L-a văzut umblând la Nuţă şi s-a consemnat. Altceva?Av.ap.: - A colonelului Deheleanu, care a fost situaţia? Poziţia lui, tot pe linia…

577

P.C.: - Păi, a rezultat, din tot ce a spus până acuma, că şi colonel Deheleanu s-a aflat în birou la Nuţă. Rezultă din contextul declaraţiei.Av.ap.: - O ultimă întrebare, dacă a discutat cu Bucur, după acel voiaj, i-a explicat scurt care…P.C.: - V-a spus Bucur în Penitenciar?C.I.: - Mi-a povestit ce a făcut.P.C.: - „Fiind în detenţie, împreună cu căpitanul Bucur, acesta mi-a povestit cum a ajuns în maşina în care se afla Nuţă şi Mihalea şi pe unde a umblat cu aceştia”.Av.ap.: - Eventual, cum s-au despărţit i-a spus?P.C.: - D-le apărător, zic că nu mai e cazul să insistăm pe acest aspect. Alte întrebări?Av.ap.(altul): - Pentru Sima am o singură întrebare. Sunt nişte mici neînţelegeri. Vă rog să îl întrebaţi pe inculpat dacă în seara sau în noaptea în care s-au ridicat cadavrele, Sima a fost prezent la spital? Era însoţit?P.C.: - A spus că nu, a enumerat pe toţi care…Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să mă iertaţi, dumnealui s-a referit ce a reţinut, afirmaţie absolut corectă. Era vorba de acea şedinţa la sediu cu participarea persoanelor, dar are o declaraţie unde spune sau mie mi-a lăsat de înţeles că ar fi participat şi Sima la spital. Vă rog să-l întrebaţi!P.C.: - A fost la spital colonelul Sima vreodată în perioada asta?C.I.: - Nu, cu mine nu.Av.ap.: - Vă rog să consemnaţi.P.C.: - „Cu mine, colonelul Sima nu a fost niciodată la spital în perioada evenimentelor”.Av.ap.: - Vă mulţumesc foarte mult d-le preşedinte.Av.ap.(altul): - Pentru inculpatul Preda. Dacă sunt ezitări în rândul colegilor…P.C.: - Da, vă rog.Av.ap.: - Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat: cine şi pe ce criterii au stabilit escorta autovehiculului care a transportat cadavrele la Bucureşti?P.C.: - Păi da, a spus: dintre oamenii cei mai cu experienţă, mai cu, “mai tari de îngeri”, cum se spune.Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi, mi-am verificat consemnările şi nu rezultă cine a stabilit această escortă.P.C.: - Cine a stabilit, în continuare, să plece la Bucureşti cei doi ofiţeri cu autoturismul Dacia?C.I.: - Colonelul Deheleanu mi-a spus că autoturismul, că autoizoterma va fi însoţită la Bucureşti de doi ofiţeri care, în situaţia că se întâmplă ceva pe

578

drum, se defectează, să poată să intervină. Şi tot colonelul Deheleanu mi-a zis să întreb pe cine vor, care sunt mai odihniţi. S-a oferit ca voluntar Preda şi cu Pieptaru.P.C.: - „Colonelul Deheleanu mi-a mai comunicat că transportul cadavrelor urma să fie însoţit şi de o Dacie cu doi ofiţeri, pentru a rezolva eventualele surprize neplăcute. S-au oferit să facă deplasarea Preda şi Pieptaru”.C.I.: - Şi acuma, în Penitenciar, Preda mi-a spus de ce s-a oferit voluntar: a vrut să scape de evenimentele din Timişoara.P.C.: - Bine, lăsaţi că îl întrebăm pe el, să vedem ce ne spune. Vreţi să consemnez?„În Penitenciar Preda mi-a spus că s-a oferit să plece voluntar în Bucureşti, ca să scape de evenimentele de la Timişoara”. Păi, dacă nu făceaţi nimica, de ce s-a oferit să plece?C.I.: - El era în dispozitiv la… luni, când a fost problema cu morţii, a fost în dispozitiv la casa preotului Tőkés. Acolo mai erau câţiva ofiţeri.P.C.: - Aşa şi? Păi, se terminase la casa preotului.C.I.: - Nu, au rămas în continuare.P.C.: - Şi au mai avut loc evenimente?C.I.: - Nu, au mai rămas câţiva ofiţeri acolo, nu ştiu câţi, dar mai erau acolo câţiva ofiţeri.P.C.: - Da, am înţeles, dar după cele întâmplate în noaptea de 16-17, deci, după evacuarea preotului, a mai avut loc vreun incident în zonă?C.I.: - Nu.P.C.: - „În zona Piaţa Maria, după evacuarea preotului Tőkés nu a mai avut loc nici un incident. Fac precizarea însă că căpitanul Preda a rămas în continuare în acea zonă împreună cu alte cadre de Miliţie, pentru a asigura paza”.Av.ap.(altul): - Dacă apreciaţi că este util ca inculpatul să vă facă o scurtă caracterizare, în 2-3 cuvinte, a inculpatului Preda. În contextul în care, vă rog să mă iertaţi, la dosar se găsesc…P.C.: - Cred că o să fiţi în măsură să găsiţi probe în circumstanţieri.Av.ap.(altul): - Socoteam că în condiţiile în care, la ora actuală…P.C.: - Vă daţi seama că inculpatul are aceeeaşi poziţie ca şi cel pe care îl apăraţi d-voastră. Cred că o să fim în măsură, sau d-voastră o să fiţi în măsură să ne demonstraţi ceea ce vă interesează. Deci, legat de persoana clientului pe care îl apăraţi…Av.ap.: - Mi-am permis să vă reţin atenţia, întrucât, într-un dosar similar, ca date fiind datele din Timişoara, nu se mai pot pune la dispoziţia …P.C.: - Ce fel de lucrător a fost căpitanul Preda?

579

C.I.: - Unul din cei mai buni ofiţeri judiciari.P.C.: - „Căpitanul Preda a fost unul din cei mai buni ofiţeri de la Judiciar”. Păi, a şi spus când a precizat că i-a ales dintre cei mai buni. Aşa a spus. Şi ca pregătire profesională şi ca experienţă şi ca mod de a fi, tărie morală.Av.ap.: - Aş fi vrut să vă spună d-voastră, în câteva cuvinte, ce înseamnă „bun”, în accepţiunea pe care dumnealui o are.C.I.: - Eu îl ştiu pe Preda şi nu puteam să-mi permit eu să îl caracterizez.P.C.: - Ce înseamnă în accepţiunea d-voastră „bun” în ceea ce îl priveşte pe căpitanul Preda? Inculpatul Preda?C.I.: - Era un foarte bun ofiţer judiciar, a avut rezultate foarte bune în muncă, cunoaşte perfect situaţia operativă din zona lui de responsabilitate, are printre cei mai mulţi infractori prinşi.P.C.: - Consemnăm? Vă ascultAv.ap.: - Consemnare. Inculpatul v-a furnizat câteva nume de ofiţeri pe care îi cunoaşte sau a auzit că au comandat plutoane. Insist în consemnarea acestor nume, pentru că s-ar putea să ne servească în…P.C.: - Ce plutoane, care plutoane?Av.ap.: - Din unitatea respectivă unde a fost. La Oituz. Aşa a spus, d-le preşedinte, doi inculpaţi sunt morţi, care puteau să ne furnizeze date şi suntem într-o situaţie în care trebuie să ne legăm de…P.C.: - Nu înţeleg despre care comandanţi de plutoane este vorba.Av.ap.: - Din Armată, a dat nume. D-voastră aţi consemnat acest lucru, dar numele nu s-au consemnat. Rugămintea noastră este să consemnaţi aceste nume. Pentru că se confirmă apărarea lui Popescu.P.C.: - „Am aflat că cei care au comandat grupele de militari, care au tras în populaţie, se numesc: lt.-colonelul Caraivan, căpitan Lăzăroiu, căpitan Gheorghe, căpitan Joiţoiu şi lt.-colonelul Păun”.Av.ap.: - Dacă inculpatul cunoaşte personal sau a auzit, cine s-a ocupat, în mod cert, de anchetarea celor reţinuţi? Cadrele din Miliţie, Securitate sau cei veniţi de la IMG şi dacă ştie cine.P.C.: - Numai cei de la IMG s-au ocupat de cercetarea deţinuţilor sau şi lucrători de la Miliţia locală?C.I.: - IMG - conduşi de lt.-colonelul Tudor Stănică, împreună cu cei de la Miliţie şi de la Securitate, de la Direcţia 6.P.C.: - „Menţionez că de cercetarea reţinuţilor din Penitenciar s-au ocupat ofiţeri de cercetare Penală din IMG, organul local de Miliţie, organul local de Securitate, sub conducerea colonelului Tudor Stănică”.Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, mă interesează la alegerea cadavrelor dictate de colonelul Ghircoiaş. Am înţeles că a participat şi dr. Golea. Am două

580

întrebări în legătură cu această participare a dr. Golea. A fost tot timpul prezent la alegerea lor şi a participat şi el, împreună cu evidenţele lui, de comun acord cu colonelul Ghircoiaş la alegerea acestor cadavre?P.C.: - Răspundeţi, vă rog!C.I.: - Atât colonelul Ghircoiaş, cât şi dr. Golea aveau în mână nişte foi.P.C.: - „Atât colonelul Ghircoiaş, cât şi dr. Golea aveau nişte tabele în mână, bătute la maşină, şi amândoi au participat la alegerea cadavrelor ce aveau să fie transportate de la începutul operaţiunii şi până la terminarea ei”. Alte întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, se pare că ofiţerii aceştia, pe care dânsul i-a menţionat, ca să-i folosească la această operaţiune, aveau misiuni. Cât timp i-a trebuit până i-a adunat?P.C.: - Cât timp v-a luat până i-aţi adunat pe cei şase ofiţeri?C.I.: - Jumătate de oră.P.C.: - „Aproximativ o jumătate de oră mi-a trebuit, să-i anunţ pe cei şase ofiţeri de a face deplasarea la morga spitalului”.Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi, toţi suntem după o zi întreagă de activitate şi s-ar putea să fiu…P.C.: - Nu-i nimic.Av.ap.: - D-le preşedinte, venind dintr-o misiune şi intrând în alta, n-am înţeles, au mers înarmaţi la Spitalul Judeţean?P.C.: - Au mers înarmaţi aceşti ofiţeri?C.I.: - Nu.P.C.: - „Aceşti ofiţeri nu au mers înarmaţi”. Chiar nici unul?C.I.: - Nici unulP.C.: - Veverca nu a avut automat?C.I.: - Nu, l-a lăsat la Inspectorat.P.C.: - „Veverca şi-a lăsat pistolul automat la Inspectorat şi numai aşa a venit cu noi la morga spitalului”.Av.ap.: - Ar putea să ne explice, în două cuvinte, cum au procedat la transportarea acestor cadavre?P.C.: - D-le apărător, zău dacă....Av.ap.: - Justific în două cuvinte. Să vedem cum s-au comportat faţă de aceste cadavre în transportul lor, atâta. De aceea am pus întrebarea.P.C.: - Rezultă din dosar. Cum i-aţi ridicat?C.I.: - S-a pus cearceaful peste o targă, s-a pus cadavrul pe targă, învelit, dus cu targa până la autoizotermă, de acolo s-a făcut...P.C.: - „Fiecare cadavru era dus la maşină de către patru ofiţeri cu ajutorul unui cearceaf”.

581

Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să înţelegeţi....P.C.: - Ce importanţă are că erau pe targă, sau nu erau pe targă?Av.ap.: - D-le preşedinte, aceşti ofiţeri sunt ofiţeri de elită ai Timişoarei, în acest domeniu, şi au ştiut cum să procedeze în asemenea situaţie. De aceea am insistat.P.C.: - Cum am zis?C.I.: - ...La maşină de către patru ofiţeri, pe o targă.P.C.: - „Pe o targă”, poftim! Iertaţi-mă, dar nu aud. În secunda când vorbeşte, şi d-voastră vorbiţi, eu nu mai reţin. Deci, vă rog să...Av.ap.(altul): - Eu aş vrea să îl întrebaţi pe inculpat. A observat la aceste cadavre domnia-sa şi urme de intervenţii chirurgicale? Nu de autopsie.P.C.: - Aveau urme de intervenţii chirurgicale, aceste cadavre?C.I.: - Sincer să fiu, nu m-am uitat în mod deosebit. Nu îmi plăcea să mă uit.P.C.: - Da. Altă întrebare!Av.ap.: - Un lucru! Dânsul a arătat că în biroul generalului Nuţă, li s-a explicat că aceste cadavre urmau să fie duse pentru autopsiere şi conservare. Atât?P.C.: - Păi, din tot ce a spus, atât.Av.ap.: - Păi, eu întreb.P.C.: - Numai atât?C.I.: - După terminarea evenimentelor, se identifica cine sunt, să fie predaţi familiilor.Av.ap.: - Vă mulţumesc.P.C.: - Să mai consemnăm o dată. „Am înţeles că aceste cadavre, după identificare, urmau să fie redate famililor”. Alte întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru Ciucă Valentin. După cum se observă, inculpatul Corpodeanu a realizat transportul acestor cadavre şi a apelat la lucrătorii din subordinea dânsului. Singurul, Ciucă, era ofiţer de Securitate, căpitan şi şeful spatelui, a fost angrenat în această activitate. De ce s-a apelat la el? Avea afinităţi faţă de cadavre? De ce s-a apelat la Ciucă?P.C.: - Păi, cine a apelat la Ciucă? Şi de ce ?C.I.: - D-le preşedinte, îmi permit să arăt că nu eu am organizat transportul cadavrelor.P.C.: - Nu ştie.Av.ap.: - Nu am vrut să spun asta. De ce s-a apelat la Ciucă?P.C.: - Ştiţi de ce s-a apelat la Ciucă?C.I.: - Pentru că era şeful serviciului Asigurări Materiale şi el, în mod frecvent, conducea camioane.

582

P.C.: - „Ciucă, în mod frecvent, conducea camioanele Inspectoratului şi cred că acesta a fost considerentul determinant în alegerea lui pentru transportul cadavrelor”.Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rugăm să-l mai întrebaţi dacă căpitanul Ciucă, văzând ce transporta, i-a solicitat inculpatului Corpodeanu acte în legătură cu acest transport şi dacă inculpatul a luat legătura cu Ghircoiaş? La rândul dânsului, ce face, că în mod normal trebuie să existe…P.C.: - V-a cerut acte Ciucă?C.I.: - Noi, Ciucă şi cu mine, neparticipând la încărcare, efectiv, am mai discutat unul cu altul şi, la un moment dat, Ciucă îmi spune: „Acte cine întocmeşte?” Eu, sincer, i-am spus: „Mă, eu nu ştiu, Ghircoiaş e şeful, asta este treaba p… Procuraturii şi a criminalisticii, nu a noastră. Tu răspunzi de...”P.C.: - Păi, mai devreme, inculpat, mi-aţi precizat că n-a fost vorba, n-a venit vorba de nici un fel de act. Acuma văd că vă amintiţi şi amănunte.C.I.: - D-le preşedinte, credeţi-ne că sunt nişte amănunte foarte sensibile.P.C.: - Da. „În timp ce, împreună cu Ciucă, asistam la căratul cadavrelor, acesta m-a întrebat cine întocmeşte actele pentru acei morţi. I-am răspuns că Ghircoiaş şi cu Procuratura trebuie să rezolve această problemă”. Mai sunt întrebări?Av.ap.(altul): - Inculpatul a mers să stea de vorbă cu Ghircoiaş?P.C.: - Unde să meargă?Av.ap.: - Să meargă, să stea de vorbă cu Ghircoiaş, să întrebe de acte.P.C.: - L-aţi întrebat pe Ghircoiaş?C.I.: - Nu.P.C.: - „Nu l-am întrebat pe Ghircoiaş cum se rezolva problema actelor, deşi se afla lângă mine. Adică, se afla în morgă”.C.I.: - Permiteţi, d-le preşedinte, neintrând în sarcinile mele. Sarcina mea a fost să încarc. Restul, întocmirea documentelor şi cine....P.C.: - Am spus, am menţionat. Altă întrebare!Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, haideţi să stabilim o situaţie din punctul meu de vedere tehnic, pentru ca să înţelegem, mai bine zis să înţeleagă toată lumea. Când s-a plecat cu aceste cadavre, deci, atât şoferul, deci, inculpatul care..P.C.: - Puneţi întrebarea, d-le apărător, nu vă pierdeţi în explicaţii!Av.ap.(altul): - Dacă ştie ce este aia termoching? Şi face zgomot, deranjează? Ce este termoching?P.C.: - Păi, a vorbit şi am consemnat, că se producea zgomot la instalaţia de răcire.

583

Av.ap.: - Dar cam cum, că una este din punct de vedere al intenţiei, pentru că, dacă ştiau cei care au transportat…P.C.: - În mod intenţionat se pornise acea instalaţie de răcire?C.I.: - Nu. D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi… Când eu am văzut autoizoterma, era cu termochingul pornit şi am ştiut că atunci când la o autoizotermă sunt uşile deschise, termochingul îşi accelerează mişcarea şi răceşte mai puternic. Dacă noi am fi avut... Deci, deranjează, sau nu, pe cei care conduc, care merg?P.C.: - Se respinge întrebarea, d-le apărător. Dacă tot insistăm aşa… Am scris, este un aspect elucidat! Mai sunt întrebări? Să ştiţi că noi mai rămânem aici cam o oră şi ceva. Deci, rugămintea mea este nu să nu puneţi întrebări, dar să le formulaţi într-o formă mai concisă şi pe cât posibil la obiect şi întrebări care să vizeze unele aspecte neelucidate. Vă rugăm, aveţi în vedere şi resursele noastre. Da, ridicăm şedinţa. Mâine de dimineaţă de la orele 09,00 reluăm audierile.

10 martie 1990, audierea inculpatului Ghircoiaş Nicolae.

P.C.: - Inculpat Ghircoiaş Nicolae!G.N.: - Prezent!P.C.: - Cunoaşteţi învinuirile care vi se aduc?G.N.: - Da.P.C.: - Aţi luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală?G.N.: - Da.P.C.: - Menţineţi declaraţiile date în faza de urmărire?G.N.: - Da, menţin declaraţiile date în faţa organului de Procuratură.P.C.: - „Menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală şi în continuare arăt succint aspectele esenţiale”. Aţi ajuns aici, mai înâi, în perioada 17-22? V-aţi aflat la Timişoara, da?G.N.. - Da.P.C.: - „În perioada 17 decembrie 1989-22 decembrie 1989, m-am aflat în Timişoara, în calitate de şef al Institutului de Criminalistică din cadrul IMG-ului”. Vă ascultăm!G.N.: - D-le preşedinte, venirea la Timişoara a ofiţerilor de la IMG a fost făcută, ordonanţa, încă din 16 când, nu ni s-a precizat absolut de nimeni scopul misiunii pe care o aveam de executat. Am sosit la Timişoara, fără să cunoaştem despre ce este vorba, şi de-abia ajunşi la sediul Miliţiei judeţene, am luat la cunoştinţă, prin fostul general Mihalea, că în oraş au avut loc anumite tulburări. Personal, în jurul orei 08,30 în ziua de 17, mi s-a ordonat

584

ca, împreună cu subordonaţii de la biroul Criminalistic judeţean, să ne deplasăm în zona unde se produseseră pagube unităţilor comerciale, pentru a executa fotografii judiciare. Am executat acest ordin până în jurul orei 14,00, când, reîntorcându-ne la unitate, în dreptul imobilului fostului Comitet Judeţean de Partid, am sesizat o mare aglomerare de oameni. Am ocolit zona respectivă, nu ştiam ce se întâmplă, nu ştiam despre ce este vorba, pentru ca să ajungem la sediul Miliţiei judeţene. Încercând să intrăm pe una din străzile laterale, pentru a ajunge pe Strada centrală ce duce către unitatea de Miliţie, nu am putut penetra pe acolo, întucât exista o mare aglomerare de camioane încărcate cu ostaşi, cadre militare conduse sub comanda unor ofiţeri, fapt ce ne-a obligat să ocolim şi să penetrăm pe Strada unde este situată Miliţia municipală din Timişoara. Aici am fost opriţi de un baraj de militari ai forţelor Armatei, legitimaţi, întrebaţi în scopul în care dorim să ajungem în Centru, le-am explicat, s-a permis acest acces şi când am ajuns în dreptul fostului imobil al Comitetului Judeţean am sesizat în faţa acestuia, în partea opusă, în sensul direcţiei de mers opus, trei autocamioane care deja erau distruse prin ardere. După configuraţia lor, după forma lor era evident că au aparţinut forţelor Armatei sau trupelor de Securitate, două maşini de pompieri…* [lipsă text, n.n.]

10 martie 1990, continuă audierea inculpatului Ghircoiaş Nicolae

G.N.: - [lipsă text, n.n.]…ordinul să se execute fotografii ale acestor distrugeri, după care am pătruns în sediu şi am executat fotografii şi în încăperi unde mobilier, alte bunuri erau, de asemenea, distruse. Întreaga operaţiune a durat până în jurul orei 17,30-18,00, cel mult, când ne-am retras la sediu. Eram însoţit de şeful biroului Criminalistic, noul subofiţer din cadrul Institutului de Criminalistică, precum şi de alte două cadre din cadrul biroului judeţean de Criminalistică. Revenind la sediu, nu am mai părăsit clădirea până a doua zi. Am rămas în sediu tot timpul. În timp ce se fotografia la sediul fostului comitet judeţean de Partid, am sesizat că în faţa Hotelului Continental era un baraj format din cadre militare, ostaşi în termen, sub comanda unor ofiţeri dispuşi pe mai multe rânduri, iar în faţa lor era populaţia, pe care, de altfel, o văzusem, când am încercat să penetrăm pe acea stradă. Am relatat că nu am mai părăsit clădirea Inspectoratului, până a doua zi. Toată noaptea am ascultat focurile de armă care s-au tras în oraş. Necunoscând oraşul, nu am putut să-mi dau seama în ce zonă, în ce cartiere şi nici măcar dacă cumva s-a tras cu arme cu glonţ sau cu gloanţe oarbe, deci, de manevră, însă cert este că, o bună parte din noapte, aceste zgomote

585

au persistat. Nu cunosc dacă, din cadrul Miliţiei, în acea noapte, efective au părăsit unitatea sau nu. Eu am rămas în cadrul Biroului Criminalistic, situat la etajul II al clădirii, care nu avea nici un fel de comunicare cu restul celor care se aflau la etajul I, unde se găseau şi birourile şefului Miliţiei şi şefului Inspectoratului. A doua zi dimineaţa, în jurul orelor 08,30, adjunctul procurorului general, d-l Diaconescu, foarte precipitat, a venit şi mi-a cerut cinci ofiţeri criminalişti, pentru a merge la morga spitalului, în vederea identificării persoanelor decedate. Am rămas surprins de această cerere,

* caseta 047, sfârşitpentru că noi, cei din cadrul Miliţiei, respectiv criminaliştii, nu cunoşteam dacă într-adevăr, în urma acţiunilor din noaptea respectivă, au decedat persoane şi dacă aceste persoane au identitate necunoscută. Am obiectat că nu am asemenea forţe, pentru a-i pune la dispoziţie. Până la urmă, am repartizat trei ofiţeri, ca împreună cu procurori de la Procuratura Locală şi medicii legişti, să execute operaţiunile de identificare la morga Spitalului judeţean. Aceşti oameni s-au deplasat la unitatea sanitară, în jurul orei 09,30-10,00. De asemenea, tot în aceeaşi dimineaţă, după ce aceste efective au ajuns la spital, mi s-a telefonat, aducându-mi-se la cunoştinţă că procurorii nu au ajuns. M-am deplasat personal acolo, unde l-am întâlnit pe profesorul dr. Crişan. Nu l-am cunoscut, atunci mi s-a făcut cunoştinţă de către cei care se aflau acolo din partea Miliţiei judeţene. D-l profesor Crişan mi-a ridicat două probleme: în primul rând m-a întrebat, dacă este necesar să facă necropsie la toţi decedaţii aflaţi în morga spitalului. I-am răspuns că această problemă mă depăşeşte. Că nu este de competenţa mea, ci este de competenţa organelor de Procuratură. M-a rugat să iau legătura cu procurorul-şef Tilincă, care pe filieră, să raporteze d-lui procuror Diaconescu, adjunctul procurorului general, pentru a stabili şi, eventual, a obţine aprobarea ca, în virtutea prevederilor procedurii penale, să se asigure numai o descriere exterioară a decedaţilor, întrucât, după opinia domniei-sale, cauzele morţii erau evidente. De asemenea, a mai ridicat o problemă: că nu are spaţiu de conservare a acestor decedaţi, întrucât camera frigorifică este mică şi era şi defectă. Nu i-am dat nici un răspuns, pentru că şi această problemă mă depăşea. I-am promis că voi lua legătura cu procurorul-şef Tilincă, lucru pe care l-am făcut, întorcându-mă imediat la unitate, iar în jurul orelor 14,00 d-l Tilincă mi-a comunicat telefonic că a raportat d-lui Diaconescu, că a obţinut aprobarea să nu se mai facă necropsie şi că i-a comunicat şi d-lui Crişan despre acest lucru. Pentru a mă convinge că într-adevăr s-a comunicat şi d-lui Crişan, chiar eu am dat telefon d-lui profesor,

586

căruia i-am adus şi eu la cunoştinţă cele aflate de la procurorul-şef al judeţului şi care, într-adevăr, mi-a comunicat şi dânsul că a primit această comunicare. Nu am mai părăsit unitatea în ziua de luni, până seara, în jurul orelor 19,00. Nu am avut cunoştinţă de venirea generalului Nuţă la Timişoara. Am aflat numai luni dimineaţa, când d-l Diaconescu mi-a solicitat efectivele de care v-am relatat şi la refuzul meu a zis: „Haide la Nuţă, ca să te convingă.” Atunci am aflat pentru prima oară că Nuţă este în judeţ. Deci, am rămas în continuare în unitate, până seara, în jurul orelor 19,00, când, aflându-mă la secretariatul serviciului de Circulaţie, care se afla în imediata apropiere…P.C.: - Un moment, un moment, haideţi să facem o pauză, să putem consemna tot ce ne-aţi relatat până acuma. În ideea de a nu pierde ceva din ce ne-aţi spus. Dar mai înainte, v-am ruga să ne comunicaţi din al cui ordin aţi venit aici la Timişoara şi cu cine?G.N.: - După ce am fost alarmat la domiciliu, sâmbătă seara, în jurul orelor 19,00 ajungând la unitate şi fiind în camera ofiţerului de serviciu, interesându-mă despre ce este vorba, acesta, necunoscând motivul convocării întregului efectiv al Inspectoratului General al Miliţiei, pe culoar, generalul Mihalea, văzându-mă pe mine şi încă un coleg, şeful Direcţiei Judiciare, colonelul Roşiu, i-a dat ordin întâi acestuia să se pregătească, să meargă la Timişoara, după care mi-a spus şi mie, zice: „Te pregăteşti şi dumneata, că vei merge şi dumneata.” Eu, fiind îmbrăcat militar, mi-a dat ordin să merg acasă, să mă schimb, să-mi iau haine civile, după care, fiind acasă, am primit telefon să mă prezint direct la Gara de Nord, în jurul orelor 22,00 unde trebuia să ne întâlnim cu cei care trebuiau să facă deplasarea. Deplasarea la Timişoara au mai realizat-o următorii: fostul general Mihalea, eu, colonelul Roşiu Dumitru, şeful Direcţiei Judiciare, lt.-colonelul Onţanu Mihai, locţiitorul şefului Direcţiei Cercetări Penale, lt.-colonelul Voicu Ilie, locţiitorul şefului Direcţiei Economice, colonelul Ştefan Marin, locţiitorul şefului Direcţiei Circulaţie, maior Mihăiasa Dorin, din Directia Cercetări Penale, maiorul Matei Constantin, din cadrul Direcţiei Judiciare, din cadrul Institutului, maistru militar Dumitrescu Eugen şi cam atâta. Poate să mai fi fost doi-trei….P.C.: - Dimineaţa aţi ajuns în Timişoara.G.N.: - Da, dimineaţa la orele 07,30, am ajuns la Timişoara. P.C.: - „În dimineaţa de 17 decembrie, în jurul orelor 07,30, din ordinul generalului Mihalea, cu trenul, am ajuns la Timişoara. Cu mine au mai făcut deplasarea următorii: generalul Mihalea, colonelul Onţanu, locţiitorul şefului DirecţieiCcercetări Penale, lt.-colonelul Voicu Ilie, locţiitor şef

587

Direcţie Economică, colonelul Ştefan Marin, locţiitor-şef Direcţie Circulaţie, maiorul Mihăiasa de la Direcţia Cercetări Penale, maiorul Matei Constantin de la Direcţia Judiciară, colonelul Roşiu, şeful Direcţiei Judiciare şi maistrul militar Dumitrescu Eugen, operator video în cadrul Institutului Criminalistic”.G.N.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte…P.C.: - Vă rog…G.N.: - …Mi-am mai adus aminte, a fost prezent şi lt.-colonelul Obăgilă Mihai, din cadrul direcţiei Pază şi Ordine.P.C.: - „Cât şi lt.-colonelul Obăgilă Mihai, din cadrul direcţiei Pază şi Ordine. Abia la sediul Miliţiei Judeţene, de la generalul Mihalea, personal, am aflat care era cauza deplasării noastre la Timişoara. Acesta ne-a comunicat că în Timişoara au avut loc tulburări de stradă şi că au fost distruse şi devastate magazine. Eu am primit ordinul de a mă deplasa în teren cu mai mulţi lucrători pe linie de Criminalistică, în vederea fotografierii şi înregistrării pe bandă video a magazinelor distruse şi devastate. Am executat această activitate, între orele 08,30 şi 14,00”. În ce zonă aţi fotografiat?G.N.: - B-dul 6 Martie, B-dul Tinereţii.P.C.: - „Am executat acele fotografieri şi înregistrări video în zona Bd-lor 6 Martie şi Tinereţii”. Şi ce aţi constatat „pe viu”, ca să zic aşa?G.N.: - Aproape toate magazinele aveau geamurile sparte. În unele din ele, mărfurile care existau erau deteriorate, distruse. Din altele se sustrăseseră mărfuri. Casele de marcaj, la unele din ele, s-au forţat, două din ele erau pline de sânge. Autorii, spărgând geamul, se tăiaseră la mână. P.C.: - Aţi preluat urme, amprente, ceva?G.N.: - Am trimis ulterior un ofiţer criminalist, ca să încerce să facă o cercetare, însă, d-le preşedinte, aproape era imposibil, numărul magazinelor era foarte mare.P.C.: - Cam la cât se ridica?G.N.: - Peste 90. Din care, în peste 40, se pătrunsese şi fuseseră însuşite bunuri.P.C.: - „Am constatat că aproximativ 90 de magazine prezentau vitrinele sparte, iar, din circa 40, se sustrăseseră diferite mărfuri”. Ca de exemplu?G.N.: - Din declaraţiile personalului gestionar, ale vânzătorilor rezultă: blănuri, aparatură electrotehnică, bunuri alimentare, încălţăminte, textile, ţesături, medicamente, diverse alte bunuri…P.C.: - Bani, ceva?

588

G.N.: - Nu ne-am putut da seama. Ulterior s-a aflat că s-ar fi furat şi bani, lucru pe care, la vremea respectivă nu l-am constatat, pentru că nu s-a procedat la o inventariere şi a sumelor de bani…P.C.: - „În jurul orelor 14,00, împreună cu cele trei ajutoare, lucrători din cadrul Biroului de Criminalistică Judeţean, ne-am îndreptat spre sediul Miliţiei. Ajungând în zona sediului Comitetului Judeţean de Partid, mai precis pe Strada care conducea spre acel punct, am constatat o mulţime de oameni masată pe Strada respectivă…” Care ce făceau?G.N.: - Şi pe care noi, efectiv, nu puteam circula cu maşina. N-am putut să-i vedem, că erau la o distanţă de circa 300-500 de metri.P.C.: - Aaaa, deci, nu v-aţi apropiat?G.N.: - Nu ne-am apropiat.P.C.: - Se manifestau cumva, cei din mulţime?G.N.: - Nu s-a putut vedea…P.C.: - Dar auzi?G.N.: - Nu s-a auzit nimic, nu am văzut dacă manifestau, dacă purtau pancarte…P.C.: - Ce impresie v-au lăsat?G.N.: - Mi-au lăsat impresia că sunt un grup de oameni care blochează Strada. Cu ce scop anume, nu ştiu.P.C.: - Vreau să ştiu, se manifestau violent?G.N.: - D-le preşedinte, distanţa la care noi ne găseam cu maşina nu ne-a permis, mie, personal, să pot trage o concluzie.P.C.: - „Întrucât nu ne-am apropiat de acea mulţime, am rămas la aproximativ 500-600 de metri faţă de punctul respectiv, nu pot preciza care era modul de manifestare a celor prezenţi acolo. Am ocolit cu autoturismul şi, finalmente, am ajuns la Comitetul Judeţean de Partid, constatând geamuri sparte la parter, un început de incendiu în două camere şi mobilier şi alte bunuri din interiorul birourilor distruse. Am trecut la fotografiere şi înregistrare pe bandă video a acestor distrugeri. În stradă, am văzut trei camioane tip militar incendiate şi alte două maşini ale pompierilor cu un început de incendiu. O a treia maşină a pompierilor avea cauciucurile dezumflate şi geamurile sparte”. Spuneţi-ne, de jur împrejurul Comitetul Judeţean de Partid, mai erau oameni adunaţi?G.N.: - Numai în faţa Hotelului Continental am văzut masată populaţie…P.C.: - „În jurul Comitetului Judeţean de Partid nu erau oameni adunaţi”. Dar ceva forţe de păstrare a ordinii erau dispuse acolo?G.N.: - Luptători din Gărzile Patriotice, chiar la intrarea în comitetul judeţean. Străzile laterale erau blocate cu cordoane de militari…

589

P.C.: - De unde erau cordoanele acelea de militari?G.N.: - Erau militari ai forţelor Armate, nu erau de la Trupele M.I.P.C.: - De unde v-aţi dat seama că…le-aţi văzut culoarea petliţelor? G.N.: - Categoric.P.C.: - Şi ce culoare aveau?G.N.: - Roşu şi negru. Iar în faţa Hotelului Continental, unde era masată populaţia, şi care nu pot să spun că se manifesta violent…P.C.: - Deci, numai Gărzi şi militari la Comitetul Judeţean?G.N.: - Da. P.C.: - Plutonul acela de menţinere a ordinii…G.N.: - Nu era acolo.P.C.: - N-aţi văzut pe nimeni acolo? Pe colonelul Popescu l-aţi văzut acolo? Îl cunoaşteţi, ştiţi despre cine e vorba?G.N.: - Da, sigur. Nu l-am văzut.P.C.: - În faţa intrării în sediul Comitetului Judeţean de Partid erau înarmaţi cei din Gărzi şi militarii?G.N.: - Nu.P.C.: - „…Am văzut un cordon din luptători ai Gărzilor Patriotice…”G.N.: - Ei nu erau înarmaţi, militarii aveau armament…P.C.: - „… Care nu aveau armament, iar în capetele străzilor care convergeau spre Strada principală şi respectiv sediul Partidului, cordoane din militari în termen din M.Ap.N., care aveau puşti asupra lor. Nu ştiu dacă aveau şi muniţie. Plecând, în faţa Hotelului Continental, am văzut militari în termen care căutau să împiedice pătrunderea în zonă a unei mulţimi de oameni”. Mulţimea aceasta era violentă?G.N.: - Nu, nu.P.C.: - „…Care nu se manifesta violent”. Strigau ceva?G.N.: - Strigăte dispersate, fără nici un fel de relevanţă…P.C.: - Ce strigau?G.N.: - Nu am dat importanţă acestui lucru, m-am uitat mai mult din curiozitate, ca să văd, efectiv, cam ce vor şi ce se întâmpla acolo. N-am văzut decât aceşti oameni, în faţă nişte minori, unii sub 10 ani, după care m-am întors înapoi, mi-am luat echipa şi…P.C.: - „Din mulţime se auzeau strigăte, dar nu le-am dat importanţă”. Militarii loveau?G.N.: - Nu.P.C.: - „Militarii care încercau să împiedice accesul în zonă nu făceau apel la mijloace violente. Practic, constituiau un cordon viu interpus între mulţime şi zona din spatele lor”.

590

G.N.: - Da.P.C.: - „În jurul orelor 18, din ziua de 17 decembrie, am ajuns la sediul Miliţiei Judeţene, unde am rămas până a doua zi dimineaţa. Ocupându-mă de…”G.N.: - Am dat ordin să se treacă la developarea filmelor…P.C.: - „Dând ordin să se treacă la developarea filmelor făcute”. Aţi prezentat situaţia cuiva, cu cele constatate? G.N.: - N-am prezentat-o nimănui…P.C.: - „…Cunoşteam direct, întrucât îl văzusem în faţa Comitetului Judeţean de Partid”.G.N.: - …Şi, de asemenea, pe B-dul Maria, B-dul 6 Martie şi Tinereţii. P.C.: - „Şi, de asemenea, pe bulevardele: 6 Martie şi Tinereţii”. Spuneţi-ne ce sarcini au primit ceilalţi ofiţeri cu care aţi ajuns la Timişoara, din partea, am înţeles, a generalului Mihalea?G.N.: - Aici doream să vă rog să-mi permiteţi să facem o precizare. Dimineaţa, în ziua de 17, când noi am ajuns la sediul Miliţiei judeţene, generalul Mihalea nu a adunat tot efectivul, tot colectivul care am venit de la Bucureşti, ca să facă o împărţire a sarcinilor. Pentru că, intrând în sediu, el s-a deplasat la biroul inspectorului-şef, noi am rămas în anticamera biroului colonelului Deheleanu. Venind de la biroul inspectorului-şef şi, văzându-mă, mi-a spus: „Ia-ţi oamenii şi du-te şi începi să fotografiezi.” Dânsul rămânând cu restul efectivelor acolo. Şi acum răspund întrebării dvs., ce sarcini au primit celelalte cadre care au venit de la Bucureşti sau cei care sunt localnici, nu cunosc, pentru că nu am fost prezent la o asemenea activitate de repartizare a atribuţiilor pe fiecare compartiment de muncă, în funcţie de natura lor.P.C. – Dar, ulterior, aţi putut să vă daţi seama cam ce fel de sarcini primiseră?G.N.: - Sarcinile pe care le-au putut primi nu puteau să fie decât sarcini pe linie de muncă. Concret şi în mod nemijlocit, să mi se aducă la cunoştinţă sarcinile care s-au dat pe linie de pază şi ordine, pe linie de circulaţie, pe linie economică, nu mi s-au adus la cunoştinţă.P.C.: - „N-am fost prezent la împărţirea sarcinilor pe fiecare din cei care au făcut deplasarea la Timişoara, dar sunt convins că aceştia nu puteau primi alte sarcini decât cele care corespundeau profilului fiecăruia”. G.N.: - Exact.P.C.: - În noaptea aceea aţi spus că s-au auzit focuri de armă. Începând cu ce oră?

591

G.N.: - În jurul orei 19,00-19,30, au început să se audă focuri de armă. Este greu să pot preciza o oră, d-le preşedinte, atâta timp cât asemenea momente noi nu le-am cronometrat pe ore. N-am stat şi, însăşi tensiunea în care ne găseam, obosiţi, nu dormisem două zile, o noapte, să stăm să ne uităm la ceas. Când au început, când s-au terminat, de unde se trăgeau, cum se trăgeau… Deci nu pot să relatez o oră foarte exactă, când au început şi când s-au terminat. Am relatat că în jurul orei 19,00-19,30…P.C.: - „În seara de 17 decembrie, în jurul orelor 19,00-19,30 am auzit primele focuri de armă trase în Timişoara, care au continuat toată noaptea. Nu mi-am putut da seama de categoria armamentului, a muniţiei (gloanţe oarbe, de manevră sau de război) şi nici de zonele unde se trăgea. Cert este că a doua zi, la orele 08,30, procurorul general adjunct, Diaconescu Gheorghe, mi-a cerut să-i trimit la morga spitalului cinci ofiţeri criminalişti pentru ca împreună cu mai mulţi procurori civili şi medici legişti să execute operaţiuni specifice de identificare a cadavrelor, care am înţeles că erau rezultatul împuşcăturilor din noaptea ce trecuse”. G.N.: - E o deducţie mai mult, d-le preşedinte…P.C.: - E o deducţie, dar ulterior aţi şi constatat că deducţia era logică. G.N.: - E o deducţie. Nu mi s-a spus că aceşti decedaţi provin din noaptea precedentă. P.C.: - „Nu mi s-a spus atunci că acele cadavre provin din noaptea ce trecuse, dar ulterior, în cursul aceleiaşi zile, când m-am deplasat şi eu la morga spitalului, am constatat…” Toate cadavrele purtau urme de împuşcături?G.N.: - D-le preşedinte, nu am intrat decât într-o singură încăpere unde profesorul Crişan mi-a spus că sunt aşezate cadavrele care erau deja identificate. Nu am făcut un turnus al întregii prosecturi, ci numai acolo, în acea încăpere…P.C.: - „… Am constatat, în încăperea în care am intrat, că trupurile decedaţilor prezentau răni specifice împuşcării cu armă de foc. Deci operaţiuni specifice de identificare…” Adică?G.N.: - Fotografiere, amprentare, pentru că, eventual, poate unii dintre ei figurau în cazierul judiciar, descrierea semnalmentelor celor care erau neidentificaţi, activităţi care în paralel făcându-se cu medicul legist, şi el îşi întocmea rapoartele de constatare medico-legală pentru decedaţii identificaţi şi, bineînţeles, o fişă pentru cei neidentificaţi în care se consemnau de asemenea aceste date privind semnalmentele particulare, vârstă, sex.P.C.: - „În jurul orelor 11,00, primind telefon că procurorii civili nu s-au prezentat la morgă, m-am deplasat în acel loc unde cei trei ofiţeri

592

criminalişti împreună cu medicii legişti executau, fiecare pe linia lui, operaţiuni de fotografiere, amprentare, consemnare a semnalmentelor şi, respectiv, descrierea rănilor, leziunilor existente la cadavre. Pentru fiecare se întocmea o fişă cu toate aceste date de către medicii legişti. Cu această ocazie, şeful laboratorului de Medicină Legală…”G.N.: - Şeful Institutului…P.C.: - E Institut aici?G.N.: - Aici e institut şi laborator e separat.P.C.: - Deci, au două organisme?G.N.: - Da. Institut de Medicină Legală şi Laborator Exterior de Medicină Legală.P.C.: - Sunt cumva desprinşi de Institutul mare?G.N.: - Nu sunt desprinşi de Institutul mare, însă, din câte cunosc, în sistemul de organizare al Medicinei Legale sunt câteva institute în ţară, care girează, mai ales pentru contraexpertize, avizează actele laboratoarelor judeţene cărora le sunt arondate.P.C.: - „…Şeful Institutului de Medicină Legală din Timişoara, profesorul Crişan, mi-a ridicat două probleme, şi anume: dacă mai este cazul să se treacă la necropsierea cadavrelor, atâta timp cât era evidentă cauza morţii - prin împuşcare cu armă de foc, şi respectiv împrejurarea că, dat fiind numărul mare al celor decedaţi, spaţiul de păstrare devenise neîncăpător, iar camera frigorifică era defectă. Profesorul Crişan opina doar pentru o descriere a leziunilor cadavrelor şi nu şi pentru deschiderea acestora, cum se procedează în mod obişnuit, în caz de moarte violentă. I-am comunicat că problema legată de autopsiere excede atribuţiunilor funcţionale ale subsemnatului, organul de procuratură fiind singurul abilitat să hotărască cu privire la această problemă. I-am promis că voi lua legătura cu procurorul-şef Tilincă şi-i voi comunica rezultatul. Aşa am şi făcut, ulterior, procurorul-şef Tilincă comunicându-mi acordul procurorului general adjunct Diaconescu de a nu se mai efectua autopsierea acelor cadavre cu urme de împuşcare”. Spuneţi-mi, cu acea ocazie, aţi aflat câţi morţi erau?G.N.: - Nu.P.C.: - „Nu am aflat atunci numărul morţilor”. Nici cu aproximaţie? Nu l-aţi întrebat pe profesorul Crişan?G.N.: - Nu. Mi-au spus că sunt mulţi. Eu aveam ofiţerii acolo, aşteptam să termine operaţiunea şi atunci puteau să-mi prezinte o situaţie cât de cât mai exactă pentru Spitalul Judeţean. Pentru că, ulterior, cum o să relatez în continuare, decedaţi, răniţi au mai fost şi în alte unităţi medicale din oraş.

593

P.C.: - „Precizez că nu ştiu dacă în seara şi noaptea de 17 spre 18 decembrie, cadre ale Miliţiei s-au aflat în afara sediului”. Dar, puteţi să ne comunicaţi, dacă ştiţi, evident, ceva în legătură cu alarmarea acestor cadre? Aceste cadre ale Miliţiei au fost alarmate? Au primit armament?G.N.: - D-le preşedinte, nu cunosc despre acest lucru. În toată activitatea mea, niciodată nu m-am desprins de specificul muncii mele. Şi niciodată nu m-am desprins de colectivul şi efectivul pe care-l subordonam. Nu am intrat în domenii care nu-mi aparţineau, lucru pe care l-am făcut şi acum. Cu atât mai mult cu cât nu am participat la nici o şedinţă sau nici un fel de discuţie comună, întrunire, în care să se spună ce trebuie făcut, de cine, cum …P.C.: - „Cât timp m-am aflat la Timişoara, în permanenţă am căutat să nu-mi depăşesc atribuţiile, fiind preocupat, împreună cu cei de la Biroul de Criminalistică Judeţean, numai de rezolvarea problemelor specifice muncii noastre”. Bine, bine, dar presupun că mai ieşeaţi din camera obscură, mai ieşeaţi să beţi un pahar cu apă, deci, aţi putut vedea ce se întâmplă în jurul dvs şi, evident, şi auzi.G.N.: - …În seara de 17, când au început să se audă focurile de armă, am coborât şi eu la etajul I, în anticameră unde îşi avea sediul biroul colonelului Deheleanu. Toată lumea stătea şi asculta, nimeni nu ştia nimic. Efectivele toate se aflau în cadrul sediului. Nu rezulta că s-au distribuit sau că aceste efective urmează să plece în teren. Era o nedumerire, d-le preşedinte, cel puţin acest lucru se citea pe faţa tuturor. Nu am stat prea mult acolo, am urcat înapoi în biroul şefului Biroului criminalistic, unde am rămas toată noaptea. P.C.: - Am înţeles că aţi avut printre colaboratori cadre din subordinea colonelului Deheleanu. Am înţeles că aţi făcut deplasarea în teren cu un autoturism. Presupun că era condus de un cadru al Miliţiei.G.N.: - Da. Toţi aceştia se aflau în cadrul biroului Criminalistic. Cel care a condus autoturismul era psihologul biroului Criminalistic al Miliţiei judeţene.P.C.: - Şi aţi plecat în teren neînarmaţi?G.N.: - Da. Neînarmaţi.P.C.: - Nu d-voastră, ceilalţi.G.N.: - Şi ei la fel. Neînarmaţi. P.C.: - Şi ceilalţi din jur, din curtea Inspectoratului, din sediu, din faţa lui?G.N.: - În data de 17 nu am văzut pe nimeni înarmat, d-le preşedinte.P.C.: - „În data de 17 decembrie, personal n-am văzut nici un cadru al Miliţiei să fi fost înarmat. Precizez că în seara aceleiaşi zile, aflându-mă în anticamera cabinetului colonelului Deheleanu, am putut constata o

594

oarecare nedumerire a celor aflaţi acolo în legătură cu evenimentele ce se derulau în oraş. Mi-am văzut, însă, de treabă şi m-am retras la biroul Criminalistic. În acea noapte n-am ieşit din sediu. Abia luni, 18 decembrie”. Pe la orele cât?G.N.: - Pe la orele 08,30, a venit procurorul general-adjunct, d-l Diaconescu, şi mi-a cerut oameni pentru morgă. La ora 11,00 m-am dus eu la morgă, unde am purtat discuţia cu Crişan.P.C.: - Nu, era vorba de când aţi aflat de venirea lui Nuţă… G.N.: - De venirea lui Nuţă am aflat exact când d-l Diaconescu mi-a cerut oameni. Eu am ripostat că nu am atâţia oameni la dispoziţie, şi atunci…P.C.: - „Pe la orele 08,30, în discuţia purtată cu procurorul general-adjunct, am aflat şi de sosirea generalului Nuţă”. Continuăm!G.N.: - Tot în ziua de luni, în jurul orelor 18,00, am coborât din biroul Criminalistic şi, aflându-mă la serviciul Circulaţie, care este în vecinătatea biroului colonelului Deheleanu, împreună cu colonelul Ştefan şi lt.-colonelul Obăgilă, acesta din urmă a fost chemat la Nuţă. S-a întors după cca. 10 minute înapoi şi i s-a adresat colonelului Ştefan că trebuie să-l însoţească la Spitalul Judeţean, pentru a face o situaţie, să întocmească un tabel. În spatele lui a intrat în birou şi colonelul Deheleanu. Colonelul Ştefan a refuzat să se deplaseze la spital. Obăgilă, deşi a încercat să-l convingă, luându-l ca martor şi pe colonelul Deheleanu că aşa a sunat ordinul, cu toate acestea, colonelul Ştefan nu a făcut deplasarea. Văzând că este refuzat de colonelul Ştefan, a spus: „De altfel, trebuie să meargă şi colonelul Ghircoiaş la spital.”P.C.: - Cine a spus?G.N.: - Obăgilă. Şi l-a luat martor pe Deheleanu, care a confirmat că, într-adevăr, Nuţă a spus să-l însoţesc la Spitalul Judeţean, pentru a întocmi o situaţie cu morţii şi răniţii. În condiţiile acestea, deşi eram după trei zile de neodihnă şi două nopţi, nu-mi convenea deloc această deplasare, am acceptat să mă duc, însă am replicat că nu cunosc pe nimeni acolo, că nici măcar nu ştiu unde este spitalul. Am fost doar o singură dată în cursul zilei şi efectiv noaptea nu aveam cum să ajung acolo, neavând nici mijloc de transport. Colonelul Deheleanu s-a oferit să-mi facă legătură cu prof. dr. Ignat, pentru a-mi facilita obţinerea datelor respective şi pe care, precizez, nu cunosc cui trebuiau şi în ce scop trebuiau aceste date, fapt pentru care, din biroul lui l-a sunat pe prof. dr. Ignat şi l-a rugat să mă primească. Am plecat cu autoturismul proprietate personală a acestui căpitan Voiculescu, psihologul de la Miliţia judeţeană, însoţit de lt.-colonelul Obăgilă la Spitalul Judeţean, la prof. Ignat, care ne-a primit. I-am spus că dorim ca să cunoaştem… nu noi, ci şefii noştri, ce răniţi sunt, ce decedaţi. Fapt pentru

595

care domnia-sa a chemat-o la el în birou pe doctoriţa Novac, pe atunci directoare a Direcţiei Sanitare. Aceasta a sosit după 20 de minute, ne-a prezentat-o, i-a spus scopul pentru care am venit şi ne-a invitat în birou la dânsa. Prof. Ignat are sediul undeva pe la etajul III, dânsa la parter. Deci, am coborat la parter, în biroul acestei doamne Novac. Acolo a cerut să fie chemat un cadru medical care, ulterior am aflat, se numeşte dr. Golea şi că, de fapt, este directorul Spitalului Judeţean, căruia i-a cerut să aducă registrul de la Urgenţă, lucru pe care acesta l-a făcut, şi împreună, toţi patru, respectiv eu, doamna Novac, colonelul Obăgilă, notam ceea ce dicta dr. Golea din Registrul de internări. În timp ce se derula această activitate, d-l Golea a fost chemat de câteva ori afară din încăpere de către secretara doctoriţei Novac. De vreo două sau trei ori. Nu cunosc scopul pentru care a fost scos, nu ni l-a spus şi şi-a continuat activitatea de unde rămăsese. Am terminat acest tabel în jurul orelor 23,30, când s-a prezentat un civil şi care, recomandându-se, nu s-a recomandat, ulterior am aflat că se numeşte Dăescu, că are gradul de lt.-colonelul şi face parte din Comandamentul de Apărare Locală Antiaeriană, solicitând să i se dea şi lui datele cifrice privitor la numele răniţilor şi numărul cu privire la cei decedaţi…* [lipsă text, n.n.]

10 martie 1990, continuă audierea inculpatului Ghircoiaş Nicolae.

G.N.: - Mi s-au dat datele respective, după care, în jur de orele 23,45, noaptea, am mâncat şi ne-am întors la sediul Miliţiei judeţene. P.C.: - Şi numeric?G.N.: - Numeric, d-le preşedinte, în acel registru care era total incomplet, rezultă 11 decedaţi doar, din care patru identificaţi, aveau identitatea cunoscută, iar răniţi 128 sau 148, nu reţin perfect numărul lor. De fapt, la venirea în unitate, aceste cifre, doar cifre, specific şi subliniez, aceste cifre doar le-am arătat şi raportat lui Nuţă, pentru că înţelesesem de la acest colonelul Obăgilă, că este ordinul lui, ca să particip la această acţiune.P.C.: - De ce ziceţi că era total incomplet acel registru? Ulterior, v-aţi dat seama că erau în realitate mai multe victime?G.N.: - Nu, d-le preşedinte. Mi s-a atras atenţia, chiar de la director, de către acest dr.Golea, că unii din răniţi nu mai erau înregistraţi la Urgenţă. Pentru că era registrul de la Urgenţă, nu stăteau cu ei, ca să-i înregistreze, fiind vorba de plăgi, bănuiesc, sau zone vitale afectate, îi duceau direct în locurile operatorii şi atuncea nu îi mai înregistrau în registru. Au înregistrat în registru pe cei care au putut la momentul oportun, când îi aduceau, iar pe cei care au decedat pe drum, normal că i-a trecut ca decedaţi, ca atare. Dacă au

596

avut acte de identitate asupra lor, i-au trecut şi identitatea, neavând acte, nu s-au mai trecut nici aceste date, se scria doar necunoscut. Atât.P.C.: - Să consemnăm. „Tot luni, 18 decembrie, în jurul orelor 18,00, în prezenţa colonelului Ştefan şi căpitanului?...”G.N.: - Nu, lt.-colonelul Obăgilă.P.C.: - Nu înainte, mai era cineva când a venit Obăgilă, să vă comunice ordinul?G.N.: - Nu, eram eu cu colonelul Ştefan şi cu Obăgilă.P.C.: - Şi colonelul Deheleanu?G.N.: - Deheleanu a venit după Obăgilă.

* caseta 048, sfârşit

P.C.: - „...Colonelul Obăgilă a comunicat că din ordinul generalului Nuţă toţi trei, mai puţin colonelul Deheleanu, urma să ne deplasăm la Spitalul Judeţean, pentru a întocmi o situaţie a morţilor şi răniţilor. Colonelul Deheleanu a întărit afirmaţiile lui Obăgilă. Cu toate acestea, colonelul Ştefan a refuzat să facă deplasarea, motivând că el se ocupă numai de problemele de circulaţie. Finalmente, după ce Deheleanu, telefonic, a luat legătura cu prof. dr. Ignat, eu şi cu Obăgilă ne-am deplasat la spital, unde împreună cu dr. Novac şi dr. Golea am extras datele care ne interesau din registrul de la Urgenţă, constatând că în acesta erau doar 11 morţi şi aproximativ 128 sau 148 de răniţi. Precizez că în aceste cifre nu erau cuprinse, nu erau cuprinşi decedaţii şi răniţii care au ajuns la spital, fie direct la Blocul operator, fie la morgă, dacă erau deja decedaţi. Aceste date i le-am raportat lui Nuţă, la orele 24,00, când cu…” Obăgilă a mers şi dumnealui cu d-voastră?G.N.: - Nu.P.C.: - „…fără Obăgilă”. Când a revenit la sediu, unde s-a dus?G.N.: - Subit, i-a fost somn şi a plecat să se culce. Chiar şi în timp ce făceam situaţia, a motivat că este foarte obosit şi o perioadă de timp a lipsit.P.C.: - „Precizez că lui Obăgilă, înainte de a termina întocmirea situaţiei respective, subit i s-a făcut somn şi a plecat”.G.N.: - Nu a plecat din instituţie, s-a retras în camera alăturată, unde avea dr. Novac, pesemne, un refugiu. S-a odihnit, până am terminat noi situaţia.P.C.: - „Şi s-a retras într-o încăpere alăturată biroului acelei doctoriţe, pentru a se odihni. Precizez că datele privitoare la morţi şi răniţi, în aceeaşi seară, au fost furnizate şi unui lt.-colonel Dăescu, de la Apărarea Locală Antiaeriană (ALA), care ne-a precizat că doreşte acele date la ordinul lui

597

Coman Ion”. Aţi făcut mai devreme precizarea că morţi şi răniţi au mai fost şi pe la alte unităţi spitaliceşti, vă rog să ne daţi câteva detalii.G.N.: - D-le preşedinte, detalii nu cunosc despre această chestiune, am făcut afirmaţia pe baza celor afirmate de către dr. Novac şi dr. Golea, în momentul în care întocmeam această situaţie. Că atunci a şi rezultat că această situaţie nu este completă, pentru că răniţii au fost duşi şi la alte spitale şi, implicit, şi decedaţii.P.C.: - „În timp ce se întocmea, se extrăgeau datele pentru situaţia cerută de Nuţă, cei doi medici mi-au mai precizat că aceasta nu va reflecta în totalitate realitatea, deoarece din datele pe care le aveau, am înţeles că erau certe, morţii şi răniţii au mai fost duşi şi la alte spitale de pe raza oraşului”.G.N.: - Dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, pe marginea acestei situaţii, în actul de învinuire se spun câteva lucruri prin care se susţine că eu, personal, am prezentat zilnic, centralizat, date pe baza cărora s-a luat măsura distrugerii şi incinerării evidenţelor. Vreau să precizez şi în acelaşi timp, vă rog să dispuneţi, să se consemneze! În afară de acest raport verbal numeric pe care l-am făcut în dimineaţa zilei de 19 sau la sfârşitul zilei de 18, lui Nuţă, de faţă fiind şi Mihalea, niciodată, în perioada cât am stat în Timişoara, nu am mai prezentat nici un fel de cifre, nici un fel de date, nici verbal, nici scris, nici lui Nuţă, nici lui Mihalea, nici altor persoane.P.C.: - „Ţin să precizez că aceste date privitoare la morţii şi răniţii amintiţi au fost singurele pe care le-am comunicat lui Nuţă. N-am mai dat şi cules asemenea date niciodată după aceea”.G.N.: - În sprijinul acestei informaţii şi acestei apărări, pe care înţeleg să o fac în faţa d-voastră, poate sta mărturie nu numai dr. Golea, directorul spitalului, dar şi dr. Novac, la care se concentrau, din câte am înţeles ulterior, toate aceste date.P.C.: - „Am înţeles că la doctoriţa Novac, care era şefa Direcţiei Sanitare a judeţului, se concentrau toate datele referitoare la răniţi şi la morţi”.G.N.: - Şi la dr.Golea, bineînţeles.P.C.: - „E vorba de victimele urmare a împuşcăturilor”.G.N.: - Da, a acţiunilor de împuşcare. În plus, d-le preşedinte, am reţinut din rechizitoriu că inculpatul Sima, încă din dimineaţa zilei de 18, a primit informaţii cu privire la numărul răniţilor şi decedaţilor existenţi la Spitalul Judeţean, la o oră când noi, criminaliştii, nici măcar nu cunoşteam că există victime şi că aceste victime sunt neidentificate. De asemenea, în acelaşi timp, intervenţia d-lui Diaconescu Gheorghe, tot din dimineaţa zilei de 18, când mi-a solicitat criminaliştii pentru acţiunea de la morgă şi pe care d-

598

voastră aţi dispus să se consemneze, mă determina să cred că acele date de care se vorbeşte în rechizitoriu au fost furnizate pe alte căi şi de către alte persoane. Totodată, şi e foarte important pentru mine, să se mai consemneze următorul lucru: marţi, 19 decembrie, când mă aflam în biroul dr. Golea, a venit şi lt.-colonelul Dăescu, pentru a i se actualiza situaţia decedaţilor şi răniţilor, menţionând că această actualizare trebuie făcută tot pentru Ion Coman. În plus, îmi cerea şi mie să prezint situaţia celor identificaţi, lucru pe care l-am refuzat. Nefiind convins că aceste date vor fi utilizate într-un scop bine definit. În aceste condiţii, a insistat, şi am martor pe dr. Golea, între timp a venit şi directoarea Direcţiei Sanitare în birou acolo, când am purtat această discuţie cu Dăescu şi a insistat foarte mult să-mi facă legătura telefonică cu Ion Coman, ca să mă convingă că într-adevăr datele ajung acolo, lucru pe care l-am refuzat şi l-am lăsat în pace. Mi-a spus-o clar, franc, că de la noi nu va obţine nici un fel de date. Datele pe care le obţine de la spital îi privesc pe cei de la spital şi pe noi nu ne interesează. Am făcut aceste precizări, tocmai legat de faptul că, şi mai ales, la acuzarea care mi se aduce în rechizitoriu, în plus datele pe care eu le-am obţinut sunt de la Spitalul Judeţean, aşa cum am arătat mai înainte, ele nu erau complete, pentru că nici eu, nici unul din subordonaţii mei, trimişi de mine, nu au cules date de la celelalte patru unităţi de pe raza oraşului, sau cinci, câte erau, unde au mai fost duşi decedaţi sau răniţi.P.C.: - N-am fost atent, repetaţi ce aţi spus ultima dată.G.N.: - În plus, nici eu şi nici subordonaţii mei din cadrul biroului Criminalistic nu ne-am deplasat la alte unităţi medicale, ca să culegem aceste date, nici măcar telefonic nu le-am solicitat, pentru că nu aveau relevanţă pentru noi. Aş dori să informez, totuşi, să vă relatez, d-le preşedinte, pentru d-voastră, pentru domnii judecători, pentru d-l procuror, că întotdeauna, ca atribuţiune de servici a mea, atunci când se petreceau evenimente cu victime omeneşti, eram obligat întotdeauna să prezint tabel cu cei decedaţi sau cei care au avut de suferit de pe urma evenimentului respectiv şi am avut foarte multe asemenea situaţii: catastrofe miniere, catastrofe în chimie, accidente colective, de circulaţie.P.C.: - „Constituia o obligaţie profesională, de altfel, prezentarea unor date centralizate privitoare la centralizarea numărului victimelor rezultate în urma unor activităţi cum au fost şi cele din municipiul Timişoara”.G.N.: - Ordinul pe care l-am primit, l-am considerat legal, pentru că eu nu i-am cunoscut finalitatea.P.C.: - „Ţin să arăt, că, aşa după cum am aflat ulterior, şeful Securităţii judeţene, colonelul Sima, deja obţinuse date privitoare la morţi şi răniţi,

599

mai înainte ca noi, criminaliştii, să aflăm despre existenţa victimelor. Cred că aceste date au fost furnizate şi reprezentanţilor altor organe, cum ar fi: Procuratura şi organul de Partid”.G.N.: - Nu, d-le preşedinte. Dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, nu acest lucru l-am afirmat… Nu… Am spus că, cred că aceste date au fost obţinute pe alte căi.P.C.: - Pe alte căi?G.N.: - Pe alte căi, pentru că în cadrul unităţii de Securitate existau, totuşi, ofiţeri care răspund de probleme de Sănătate.P.C.: - De Sănătate, deci, putea, prin ofiţerul respectiv, să obţină aceste date? G.N.: - Putea să le obţină de la vărul lui, dr. Golea.P.C.: - Tăiaţi, tăiaţi, cred că aceste date…G.N.: - Arăt că cei de la Securitate aveau un cadru care răspundea de sectorul Sănătate, prin care sunt convins...se puteau obţine aceste date.P.C.: - Păi, sunteţi convins, sau nu?G.N.: - D-le preşedinte, dr. Golea, din câte cunosc, este văr primar cu colonelul Sima.P.C.: - Deci, trageţi nişte concluzii şi ajungeţi la o concluzie...G.N.: - Concluzia este că le putea obţine, fie de la Golea, fie de la ofiţerul respectiv.P.C.: - Vă rog, citiţi-mi ce…„Prin care se puteau obţine datele privitoare la aceste date. Colonelul Sima le putea obţine şi direct de la dr. Golea, care îi este văr”. Haideţi, să continuăm cu relatarea!G.N.: - Deci, m-am întors la unitate în jurul orelor 24,00 am raportat cele două cifre, după care m-am dus să mă culc, nu mai rezistam, eram după trei zile şi două nopţi nedormite. Am urcat la Biroul criminalistic şi în fotoliu m-am întins acolo, ca după circa o jumătate de oră să fiu trezit şi să mi se comunice să cobor la generalul Nuţă în birou. Am coborât la generalul Nuţă, unde se găseau mai multe persoane, printre care am reţinut, în poziţia în care mă aflam cu faţa către dânsul...P.C.: - Ce oră era?G.N.: - În jur de 24,30, cam atâta era, cel mult unu fără un sfert. Deci, nu am apucat, decât cel mult o jumătate de oră, să stau lungit în acel fotoliu. Am reţinut că erau mai multe persoane, din care am remarcat prezenţa fostului general Mihalea, a lt.-colonelul Corpodeanu, colonelul Tudor Stănică şi nu sunt sigur dacă cumva pe fotoliu nu se afla şi generalul Macri. Aşa cum este poziţionată intrarea în încăpere, nu aveam posibilitatea să văd ce este în spatele meu, o masă de consiliu şi la masă, pe scaune, mai putea fi cineva.

600

Nu am remarcat acest lucru. Cu această ocazie, Nuţă m-a întrebat foarte clar: “Câţi decedaţi identificaţi sunt la morgă, deci, cu identitate cunoscută, se află la morgă?” Întrucât nu aveam situaţia celor care acţionează, acţionase în cursul zilei la prosectură, pentru că au terminat târziu, în jurul orei 17,00 sau 18,00, au mers şi ei acasă ca să, mă rog, pentru diverse treburi, deci, nu am avut posibilitatea să iau legătura cu ei, eu am raportat datele pe care le constatasem în urmă cu o jumătate de oră la Spitalul Judeţean. Am raportat, deci, patru persoane. Mi-a spus, zice: „Bine, mergi împreună cu Corpodeanu şi îi indici aceste persoane.” Am obiectat şi am spus că nu este nevoie să mă duc eu acolo pentru acest lucru, pentru că îi pot prezenta o listă cu numele acestor persoane şi că poate singur să le vadă. A avut o reacţie foarte violentă, însoţită şi cu un epitet, aşa cum era obiceiul, de altfel, ca să ne adreseze în multe împrejurări, nu numai lucrătorilor, ci şi cadrelor de conducere, motiv pentru care a spus, tot merg. Am ieşit pe uşă, după mine a ieşit Corpodeanu şi mi-a spus că ne întâlnim jos la maşină, peste câteva minute. Am urcat în Biroul criminalistic şi am cerut şefului de birou, dacă cumva au venit lucrătorii de la morgă, să îmi prezinte, totuşi, situaţia completă cu numărul celor care au fost identificaţi pe parcursul activităţii din ziua respectivă de la spital. Mi-a prezentat pe un sfert de coală, format A4, numele şi prenumele acestor persoane şi numărul de înregistrare al lor. Cu această hârtie am coborât în curte, unde eram aşteptat de Corpodeanu, ne-am urcat în maşină şi în spate s-au mai urcat doi sau trei ofiţeri.P.C.: - În civil?G.N.: - Da, civili toţi.P.C.: - Purta vreunul armă?G.N.: - Nu am văzut arme asupra lor, pentru că nu s-au dezbrăcat, iar arme automate pe care să le ţină în spate sau în mână, în nici un caz nu aveau. Ne-am deplasat cu maşina la Spitalul Judeţean unde Corpodeanu, intrând pe la intrarea de la Urgenţă, ne-a condus în birou la dr. Golea. Atunci, pentru prima oară, am văzut unde are biroul acest om. Fără alte introduceri, l-a întrebat dacă are cheia de la morgă. Dr. Golea a spus imediat, a ieşit, şi, după circa un minut a revenit cu cheia de la morgă. El ne-a condus pe scări şi prin subsol pe nişte culoare, până am ajuns la intrarea la morgă, a descuiat uşa, am pătruns înăuntru, mai departe, a descuiat şi uşa care dădea în curtea spitalului, pe unde, în mod normal, se eliberează cei decedaţi, după care a revenit în interior. Corpodeanu şi cu cei doi (rămăsese dintre ofiţerii care ne însoţise sus), unul din ei, nu ştiu ce s-a întâmplat, a coborât, a plecat, au ieşit în curte. Eu cu dr. Golea am rămas în prosectură. Erau foarte multe cadavre. Atuncea le-am văzut pentru prima oară câte sunt. Nu numai de la acţiunea

601

care avusese loc în noaptea de 17-18, dar erau şi bolnavi care decedaseră în spital. Erau tot acolo duşi. Nu cunoşteam cine sunt persoanele identificate, nu dispuneam decât de acest petic, dacă ştie, cu un nume şi un număr. M-am dus întâi la camera unde mă dusese iniţial dr. Crişan şi îmi spusese că aici au o cameră, respectiv cămăruţă, aceea de care am spus mai înainte, ar fi persoanele identificate. M-am dus întâi acolo şi, într-adevăr acolo am găsit câteva dintre ele. În timp ce eram în morgă şi îmi puneam problema cum să stabilesc cu cei decedaţi, Corpodeanu a venit şi a cerut dr. Golea cheile de la lacăt de la poarta spitalului. Dr. Golea a plecat şi a venit cu un mănunchi de chei. I le-a dat lui Corpodeanu, acesta nu ştiu ce a făcut cu ele, cert e că după câtva timp i-a comunicat că nu se potriveşte nici una. Nu după mult timp, poarta a fost deschisă, pentru că am văzut intrând cu o autoizotermă în curte....ducându-le în braţe şi aşezându-le jos. A venit si Corpodeanu, i-am arătat, conform celor ordonate de Nuţă, să-i indic persoanele identificate, i-am spus: „Uitaţi, în camera aceasta asta, aceasta, aceasta, aceasta sunt persoanele identificate, care aveau un plasture pus în piept, de fapt toţi decedatii aveau un plasture prins pe piept, cei identificaţi aveau trecute şi numele şi prenumele şi un număr corespunzător numărului de fişă care se face la Medico-legal. Pe cei neidentificaţi scria simplu: “necunoscut” şi la fel, un număr de ordine corespunzător fişei la fel care se întocmea cu semnalmentele de la Medico-legal. Indicându-i pe cei identificaţi, s-a trecut şi i-a ridicat pe cei neidentificaţi. A ridicat o persoană, a ridicat două şi atunci am întrebat: „Dar, ce faceţi, unde-i duceţi?” Nu reţin exact dacă Corpodeanu, deşi în primele declaraţii am spus, Corpodeanu mi-a spus, că ei vor fi duşi la Arad sau la Cluj. Ori el, ori dr. Golea a făcut această afirmaţie.Vor fi duşi la Cluj, în vederea conservării, până când se liniştesc spiritele, pentru a fi restituiţi ulterior familiei. Aceasta a fost, acestea au fost afirmaţiile ce s-au făcut în momentul în care eu am pus această întrebare. Am găsit şi restul persoanelor, i le-am arătat lui Corpodeanu, acesta îşi nota pe o hârtie, ce persoane sunt duse şi urcate în autoizotermă, după care eu am ieşit în curtea spitalului, pentru că, efectiv, nu mai aveam ce să fac acolo, de întors la unitate nu ştiam să mă întorc, pentru că nu cunoşteam drumul, nu aveam nici un mijloc de transport, ora era destul de târzie şi am aşteptat să se termine operaţiunile. În timp ce s-au încărcat primii decedaţi, unul din lucrătorii care asigura transportul lor, de la morgă, până la autoizoterma aflată la circa 10-12 m de uşa de ieşire, i-a atras atenţia lui Corpodeanu că este lumină în curte şi dacă există o posibilitate să stingă lumina. Această rugăminte a adresat-o la rândul lui Corpodeanu, doctorului Golea, care a mers şi a luat măsuri şi într-adevăr lumina a fost stinsă. După ce au fost

602

încărcaţi toţi decedaţii, l-am întrebat pe Corpodeanu câţi a încărcat. El mi-a spus: 40. Eu am lăsat acolo nu numai persoanele identificate, am lăsat acolo şi persoane neidentificate, dar care puteau să fie reclamate de aparţinători, întrucât din afirmaţiile dr. Golea, pentru că el ne-a atenţionat, m-a atenţionat că diverşii decedaţi au fost aduşi, fie de colegi de serviciu, fie de aparţinători, iar doi tineri fuseseră aduşi în cursul acelei seri şi care nu prezentau nici un fel de semne vizibile de violenţă pe haine. Erau îmbrăcaţi, într-adevăr, şi aveau numai o scurgere uşoară de sânge pe urechi şi pe nas. Asta este impresia, fie a unei asfinxii, fie a unei căderi de la înălţime, o fractură pe bază de craniu. I-am lăsat şi pe aceştia, în total 16 persoane, am lăsat atunci la prosectura spitalului. Restul persoanelor care erau neidentificate au fost sortate în acea izotermă. Am plecat, am ieşit din morgă, dr. Golea şi-a închis uşile, s-a încercat scoaterea autoizotermei din curte, a mers foarte greoi şi eu şi Corpodeanu şi lucrătorii ceilalţi eram deja în autoturismul cu care venisem, condus de Corpodeanu. La un moment dat, nerăbdător, pentru că nu se mai termina odată cu operaţiunile de mişcare în sus, în jos, în faţă, în spate ca să poată scoate această izotermă din curte, am coborât, să văd ce se întâmplă, după care am revenit înapoi la maşină. Unii din ei au interpretat ca aş fi dirijat această operaţiune, dar erau alţii care dirijau. Menţionez că spitalul era păzit, pentru că m-aţi întrebat de arme. spitalul era păzit de către echipe mixte de Miliţie şi din trupele de Securitate. Plecând de la spital, am ajuns la Inspectorat, în urma noastră a venit această izotermă. Am întrebat pe Corpodeanu, de ce vine după noi? A spus, zice: „Aşa e ordinul.” Am mers şi am raportat ce persoane au rămas în morgă, ce persoane identificate au rămas în morgă, după care într-adevăr am plecat şi eu să mă odihnesc.P.C.: - Cui i-aţi raportat?G.N.: - Lui Nuţă. Era Nuţă acolo prezent cu Mihalea, colonelul Tudor Stănică, care fusese prezent şi când am primit ordinul de a mă deplasa la spital. După care, într-adevăr am plecat şi m-am culcat.P.C.: - Să încercăm, să relatăm tot ce ne-aţi relatat sau cel puţin esenţa lucrurilor. „Deci, este vorba de noaptea de luni spre marţi, 18-19. În acea noapte de 18-19 decembrie, la nici 30 de minute după ce revenisem de la Spital, cu situaţia morţilor şi răniţilor, generalul Nuţă m-a chemat la el, să fi fost ora 24,30-01,00. M-am prezentat şi în biroul lui Nuţă se mai găseau: Mihalea, Corpodeanu, colonelul Tudor Stănică şi cred că pe un fotoliu se mai găsea şi generalul Macri. Prezenţa altor persoane în acea încăpere n-am mai sesizat-o. Întrucât nu am privit şi la masa de consiliu care se afla în spatele meu”. Dar când v-aţi întors, nu aţi văzut?

603

G.N.: - Nu era în spate, uşa se deschidea în stânga..P.C.: - „Care se afla în spatele meu, lateral dreapta”. Bine, bine, dar uşa nu se deschidea automat, că atunci când aţi făcut stânga-mprejur, uşa să fi fost tot deschisă şi să obtureze vederea spre acea masă de consiliu? Practic, când v-aţi întors...G.N.: - Nu, d-le preşedinte. Uşa se deschide către masa de consiliu, intrând din exterior uşa se deschide către masa de consiliu, deci într-un fel se maschează. Intrând în interior, privind în faţă este biroul...P.C.: - Ce dimensiuni avea această masă de consiliu?G.N.: - În jur la doi metri.P.C.: - Deci oricum depăşea, ca să zic aşa, suprafaţa uşii?G.N.: - Nu, nu depăşeste.P.C.. - O uşă aşa de lungă era aşa de lată?G.N.: - Nu, uşa este aşezată chiar la mijlocul încăperii. La mijlocul încăperii, aşezată uşa. Masa de consiliu vine în spate, în partea dreaptă.P.C.: - Cum am notat acolo?Consultant: - „M-am prezentat, şi în biroul lui Nuţă se găseau: Mihalea, Corpodeanu, colonelul Tudor Stănică şi cred că pe un fotoliu stătea generalul Macri. Prezenţa altor persoane în acea încăpere nu am mai sesizat-o, întrucât nu am privit şi la masa de consiliu care se găsea în spatele meu, lateral dreapta”.P.C.: - „În prezenţa celor enumeraţi, generalul Nuţă mi-a ordonat să mă deplasez împreună cu colonelul Corpodeanu, la morga Spitalului Judeţean, pentru a-i indica cadavrele identificate”.G.N.: - Deşi eu nu le cunoşteam, care erau acestea.P.C.: - „Eu nu le cunoşteam. Aceasta, după ce mai înainte la cererea lui îi raportasem că doar patru sunt identificate. Am încercat să explic inutilitatea deplasării mele, întrucât prin simpla comunicare a cifrei, apreciam că problema era rezolvată...”G.N.: - Şi notiţa pe care o puteam da lui Corpodeanu, să şi-o caute singur.P.C.: - „...mai ales că puteam furniza şi o notă cu cele patru cadavre. Nuţă a devenit dur, apostrofându-mă, motiv pentru care n-am avut încotro şi împreună cu Corpodeanu am făcut deplasarea cu un autoturism la Spitalul Judeţean, autoturism în care au mai luat loc alţi trei ofiţeri de Miliţie, toţi în ţinută civilă şi fără pistoale automate la ei. Pe la serviciul de Urgenţă am pătruns în spital, l-am găsit pe dr. Golea, care la cererea lui Corpodeanu a mers cu noi la morga spitalului, pe care a descuiat-o. Între timp, după ce s-a forţat sistemul de închidere al porţii de acces spre morgă, în curte a pătruns o autoizotermă care s-a oprit la aproximativ şase-şapte metri de uşa

604

de acces a morgii. Precizez că nu cunosc modul în care a fost deschisă acea poartă. Spitalul era păzit de un dispozitiv mixt din lucrători din Miliţie şi militari de la trupele de Securitate, toţi înarmaţi, cred”. Deci, păzeau acolo, făceau pe sperietoarele sau ce făceau? Sunteţi militar, inculpatul Ghircoiaş. V-aş ruga să aveţi o colaborare mai sinceră cu Instanţa.G.N.: - D-le preşedinte, tot ceea ce vă relatez este foarte sincer.P.C.: - Cred. „Precizez că nu ştiu dacă erau înarmaţi”. Erau comandaţi de cineva aceşti oameni?G.N.: - Ştiu că în zilele următoare am văzut un locţiitor de la Miliţia municipiului, un maior Dragoş. Ştiu că el era, să spunem aşa, şeful acelui dispozitiv.P.C.: - „Ştiu că acel dispozitiv era comandat de maiorul Dragoş, locţiitor şef Miliţie municipală, pe care l-am şi văzut în zilele următoare”. Cei care aveau sarcina pazei spitalului au venit, să vă întrebe ce se întâmpla acolo?G.N.: - Nu, pentru că odată cu intrarea lui Corpodeanu în curte, aceşti militari au dispărut. În curte erau numai militari în termen.P.C.: - „Odată cu apariţia lui Corpodeanu în curte, toţi militarii care asigurau paza incintei şi se găseau în interior au fost scoşi afară de Corpodeanu. Curtea era luminată”. Au mai apărut şi alţi ofiţeri pe lângă ceilalţi trei?G.N.: - Da, din câte am putut aprecia eu, erau şase, din care unul era îmbrăcat militar.P.C.: - „Menţionez că pe lângă cei trei ofiţeri în ţinută civilă, au mai apărut alţi trei, unul dintre aceştia fiind singurul în ţinută militară”. Vreunul avea armament?G.N.: - D-le preşedinte, încă o dată repet, nu am văzut armament asupra lor.P.C.. - Am înţeles, dar referitor la cei trei care au venit ulterior. „Nici aceşti ultimi trei ofiţeri nu aveau puşti automate. În prezenţa dr. Golea şi a colonelul Corpodeanu, am trecut la căutarea cadavrelor despre care existau date că sunt cunoscute. În acest mod am dat posibilitatea ca în autoizotermă să fie luate, să fie urcate cadavrele neidentificate. Arăt însă că acele cadavre despre care dr. Golea mi-a menţionat că fuseseră aduse de aparţinători, ori de colegii de muncă, am hotărât să rămână pe loc în morgă”.G.N.: - Îmi permiteţi?P.C.: - Numai un moment. „De asemenea, morţii proveniţi din rândul bolnavilor nu au fost ridicaţi”. Vă rog, vă ascult.G.N.: - D-le preşedinte, aţi menţionat adineaori că s-a consemnat că am dat posibilitatea ca să se încarce în maşină ceilalţi decedaţi. Eu nu am făcut o

605

selecţionare acolo şi rog Instanţa, să binevoiască să se poată, să fiu foarte clar înţeles. Eu nu am primit decât un ordin rigid, să-i arăt lui Corpodeanu decedaţii care sunt identificaţi, fără alte explicaţii.P.C.: - „Precizez că eu nu am făcut altceva decât să-i arăt lui Corpodeanu numai morţii identificaţi. Toată operaţiunea de încărcare a cadavrelor l-a privit pe Corpodeanu şi pe ofiţerii care îl însoţeau. Mai arăt că, după ce fuseseră urcate două, trei cadavre în izotermă, cred că dr. Golea sau Corpodeanu mi-a precizat, la solicitarea mea, că acele cadavre urmează a fi transportate la Arad sau Cluj, în scop de conservare, urmând ca ulterior după ce spiritele se vor fi liniştit, să fie date familiei. După, în timp ce se derula această activitate de încărcare a cadavrelor, la cererea unuia dintre ofiţeri, dr. Golea a luat măsura stingerii iluminatului din zonă”. Ce a motivat acel ofiţer?G.N.: - Că poate să se vadă ce se face în curte de către personalul sau bolnavii din spital.P.C.: - „Ofiţerul respectiv a arătat că activitatea la care participa, dacă rămân aprinse becurile, putea fi văzută de personalul spitalului şi eventual chiar de bolnavi. La un moment dat, m-am retras din Morgă afară în curte şi după ce s-a terminat operaţiunea de încărcare a cadavrelor, la cererea mea, Corpodeanu mi-a comunicat că au fost ridicate un număr de 40 de cadavre”. Spuneţi-ne, vă rugăm, mai înainte să facem menţiunea: toate aceste cadavre aveau lipit pe piept câte un leucoplast pe care se afla înscris un număr corespunzător numărului din registru, corespunzător actelor de constatare făcute de medicul legist, leocoplast pe care se mai scria fie numele şi prenumele, dacă era vorba de un cadavru cunoscut, fie cuvântul necunoscut? „Apreciez că în morgă au mai rămas 16 cadavre. Operaţiunea s-a terminat pe la 05,00 dimineaţa. După aceea, cu toţii am plecat la Inspectoratul M.I. Sesizând că autoizoterma ne urma, l-am întrebat pe Corpodeanu ce-i cu ea. Acesta mi-a răspuns că va merge şi ea la Inspectorat. Am ajuns la Inspectorat, am prezentat la Nuţă...” Şi ce i-aţi raportat?G.N.: - I-am raportat că am oprit 16 persoane, respectiv am găsit 10 persoane identificate, mai sunt şase persoane asupra cărora exista posibilitatea identificării, iar 40 de persoane decedate au fost preluate de Corpodeanu şi încărcate în autoizotermă. Acesta a fost tot raportul pe care l-am făcut.P.C.: - Şi Nuţă ce a zis? De faţă fiind şi Tudor Stănică, am înţeles.G.N.: - Da, era Tudor Stănică, era Mihalea, erau mai mulţi acolo.P.C.: - Macri era?

606

G.N.: - Cred că era, pentru că treaba s-a întâmplat în jur de 06,00, şase fără ceva. Noi când am venit la Inspectorat, Nuţă încă nu venise propiu-zis. A venit ceva mai târziu. În jur de 05,30-06,00 a venit şi atunci i-am raportat.P.C.: - Acuma, citiţi-mi ultima frazăConsultant: - „La Inspectorat m-am prezentat la Nuţă...”P.C.: - „..căruia i-am raportat că în Morgă au mai rămas 16 cadavre, 10 cunoscute şi alte şase cu posibilităţi de identificare şi că alte 40 de cadavre au fost urcate în acea autoizotermă. Prezenţi în biroul lui Nuţă, când am raportat această situaţie, se aflau printre alţii: generalul Mihalea, generalul Macri şi colonelul Tudor Stănică”.G.N.: - Generalul Macri cu semn de întrebare, d-le preşedinte, nu sunt sigur de prezenţa lui acolo.P.C.: - „Nu sunt sigur, totuşi ...” * [lipsă text, n.n. ]

10 martie 1990, continuă audierea inculpatului Ghircoiaş Nicolae.

G.N.: - [lipsă text, n.n.]....şi eventual să se consemneze declaraţia pe care o fac. Din declaraţiile unor coinculpaţi rezultă două momente, care încearcă să mă plaseze în centrul activităţilor organizatorice care s-au desfăşurat la morgă. Un prim moment este acela privitor la vizita ce s-a făcut la morgă de către un grup de ofiţeri, la dr. Golea, în după-amiaza aceleiaşi zile, respectiv în seara aceleiaşi zile, după ce s-ar fi ţinut o aşa-zisă discuţie colectivă, în jurul orelor 21,00, de către Nuţă, la care ar fi participat şi Macri şi Deheleanu şi Corpodeanu. În rechizitoriu se face vorbire că aş fi participat şi eu. Cu toată răspunderea, vă declar că nu am participat la nici o şedinţă, pentru că deja eram la Spitalul Judeţean, unde lucram cu doctoriţa Novac şi chiar cu dr. Golea şi acest lt.-colonel Obăgilă, iar vizita la spital, la dr. Golea, nu am întreprins-o sub nici o formă, pentru că ea atunci când s-a ţinut, şi se face vorbire că ea ar fi avut loc, eu eram de asemenea la Spitalul Judeţean.P.C.: - „Ţin să precizez încă o dată, deşi am mai consemnat, că atunci când s-a luat hotărârea ridicării acelor cadavre, eu nu am fost prezent. Mă aflam la spital împreună cu doctorii Golea şi Novac, unde întocmeam situaţia cu morţii şi răniţii, situaţie ce îmi fusese cerută de Nuţă”.G.N.: - De asemenea, mai vreau să precizez următorul lucru, dacă mi se permite. Toţi aceşti decedaţi fiind înregistraţi, având acte de constatare a morţii, pentru cei identificaţi având fişe de identificare făcute la Institutul Medico-Legal, respectiv la laboratorul Medico-Legal judeţean, fiind predaţi de către dr. Golea şi preluaţi, în prezenţa sa, în nici un caz, după aprecierea

607

mea, nu înseamnă că am participat la o sustragere de cadavre, aşa cum se menţionează în rechizitoriu.P.C.: - „Consider că nu am participat la o sustragere a cadavrelor, deoarece de către medicii legişti se întocmise pentru fiecare cadavru identificat sau neidentificat câte o fişă cu toate datele privitoare la semnalmente şi leziuni. În plus, şi ofiţerii criminalişti întocmiseră note cu

*caseta 049, sfârşit

date pentru fiecare cadavru, inclusiv fotografiere şi amprentare”. Mai doriţi să consemnăm ceva aici?G.N.: - Deocamdată, nu.P.C.. - Nu. Dar spuneţi-ne, ce caracteristici aveau acele plăgi prin împuşcare?G.N.: - Puteţi să îmi formulaţi mai clar întrebarea?P.C.: - D-voastră sunteţi criminalist, specialist deci, caracteristicile acelor împuşcături - una, doi - zonele afectate de ele, trei - dacă erau grupate, dacă erau singulare?G.N.: - D-le preşedinte, atât cât am văzut la aceşti decedaţi, unii prezentau câte patru-cinci plăgi împuşcate, atât la nivelul coastelor, una-două plăgi la nivelul coastelor, sau la nivel abdominal. Foarte puţini, precizez foarte puţini, au avut plăgi la nivelul capului. Reţin numai un caz, două cazuri de asemenea manieră. Era vorba, mi s-a spus de către dr. Golea, că ar fi fost vorba de o tânără adusă de colegi în care avea decupat, efectiv decupat osul cranian, în partea fronto-parietală stângă, pe o porţiune de 15-16 cm. Plăgile erau, normal, plăgi prin împuşcare, cu sânge în jurul lor, în orice caz nu se trăsese de aproape, ca să existe factori suplimentari. De fapt nici nu se puteau vedea, majoritatea din ei fiind dezbrăcaţi bust. Erau grupate, ceea ce denotă un „foc automat” şi nicidecum că s-ar fi folosit arma reglată pentru „foc cu foc”, iar cele care prezentau plăgi de împuşcare, la nivelul picioarelor şi respectiv coastelor, cred eu, erau cei cărora prima dată li s-a tras în picioare, însă în căzătură poate au mai primit şi în corp asemenea cartuşe.P.C.: - „Deci majoritatea cadavrelor prezentau plăgi împuşcate în zona picioarelor, a abdomenului şi toracelui. Foarte puţini prezentau asemenea plăgi la nivelul capului. Majoritatea prezentau mai multe împuşcături şi grupate, de unde am tras concluzia că proveneau de la armă automată. Nu pot spune, dacă se executase foc din apropriere, deoarece majoritatea victimelor nu erau îmbrăcate, pentru a putea constata existenţa sau

608

inexistenţa factorilor suplimentari ai tragerii”. Dar altfel de leziuni aţi văzut la aceste cadavre?G.N.: - Am menţionat mai înainte că am văzut doi tineri, aduşi chiar în seara zilei de 18, care n-aveau plăgi, evident, ei fiind îmbrăcaţi, n-aveau plăgi împuşcate, deci nu existau semne de sânge pe îmbrăcăminte, însă prezentau scurgeri sangvine la nivelul urechilor şi nasului.P.C.: - „În seara zilei de 18 decembrie, am văzut în morgă doi tineri decedaţi, care nu prezentau urme de împuşcături pe îmbrăcăminte, ci doar scurgeri de sânge la nas şi la urechi ceea ce m-a făcut să cred că moartea se produsese fie prin cădere, precipitare din înălţime, fie din alte cauze decât împuşcătura”. Alte cauze care fiind…? Se poate produce o fractură pe bază de craniu altcumva decât căzând? E posibil?G.N.: - Se poate face, se poate produce, dar atunci rămâne şi o leziune externă la nivelul scalpului, a craniului.P.C.: - Şi aţi examinat şi...G.N.: - Nu, nu am examinat acest lucru. Normal ar trebui să existe crăpături şi pe calota craniană şi înfundări.P.C.: - Asta cu privire la cei doi tineri. Dar şi alte leziuni aţi mai constatat?G.N.: - Nu.P.C.: - „Nu. Alt gen de leziuni sau de plăgi nu am constatat să fi fost la cadavrele din morga Spitalului Judeţean”. Deci toate cele 40 de cadavre nu erau autopsiate, înţelegem…Da?G.N.: - Da. Nu erau autopsiate.P.C.: - „Toate cele 40 de cadavre ridicate din morgă nu erau autopsiate”. Intraseră cumva în putrefacţie?G.N.: - Mirosea greuP.C.. – „Nu erau intrate în putrefacţie, dar dat fiind numărul mare, mirosul din morgă era aproape insuportabil”. Cînd aţi avut aceea discuţie cu prof. Crişan, nu v-aţi gândit şi la alte soluţii?G.N.: - Nu, d-le preşedinte, nu m-am gândit la alte soluţii, era soluţia propusă de el, acceptată de Procuratură, ori în condiţiile acestea, orice alte soluţii aş fi propus ar fi fost tardive.P.C.: - Vorbiţi mai aproape şi mai clar, că nu vă aud.G.N.: - Chiar dacă propuneam alte soluţii, din moment ce Procuratura îşi pusese girul, dăduse aprobarea ca aceşti decedaţi să nu mai fie necropsiaţi...P.C.: - Păi nu, nu, era vorba de discuţia prealabilă girului acestuia. Când profesorul Crişan a spus că nu are condiţii, n-aţi analizat, cel puţin sumar, alte posibilităţi existente în ce priveşte conservarea, păstrarea? N-aţi purtat o astfel de discuţie?

609

G.N.: - Nu am purtat o astfel de discuţie.P.C.: - „Cu prof. Crişan nu am purtat nici o discuţie referitoare la posibilitatea realizării unor condiţii corespunzătoare de conservare a cadavrelor, deşi s-ar părea că firesc aşa trebuia să fie…” Nu? Vă găseaţi într-un impas, discutaţi, dar nu aţi mers mai departe, nu mă refer numai la d-voastră, chiar şi la profesorul respectiv. N-aţi mers mai departe cu raţionamentul? Ce măsuri se pot lua pentru a putea asigura o conservare corespunzătoare? V-aţi oprit aici?G.N.: - ...era, fiind o problemă pur medicală, mă depăşea, d-le preşedinte.P.C.: - Şi pe dr. Crişan ?G.N.: - Asta numai el poate să răspundă la această întrebare. Eu vă răspund la întrebarea care mi-o adresaţi mie. Pe mine mă depăşea o asemenea problemă. Eu nu cunoşteam şi nu aveam de unde să-i procur materialele necesare pentru conservarea acestor cadavre şi nici nu puteam, nu eram în măsură, să îi dau eu sfaturi unui profesor universitar sau măcar o părere.P.C.: - Sunteţi specialist criminalist şi cunoaşteţi foarte bine că între medicul legist şi criminalistul, procurorul sau ofiţer criminalist există o colaborare. O colaborare strânsă, când şi unul şi altul încearcă să se ajute, în scopul realizării sarcinilor profesionale.G.N.: - Da, fără discuţie.P.C.: - Atunci chiar dacă d-voastră aţi fi oferit soluţii, credem că prof. Crişan nu s-ar fi simiţit oarecum lezat.G.N.: - Eu i-am argumentat prof. Crişan că trebuie făcută necropsie, însă dânsul s-a prevalat de la prevederile procedurii penale şi m-a rugat să transmit, aşa cum arătam, procurorului şef Tilinca această rugăminte. Nu mă disculp în faţa d-voastră printr-un eventual răspuns la întrebarea pe care d-voastră mi-aţi pus-o, însă realitatea este că nu am căutat o altă soluţie cu privire la această problemă, considerând că prof. Crişan este mai în măsură, cunoscând şi posibilităţile de care dispune şi la Facultatea de Medicină, şi în cadrul spitalului din municipiu, să acţioneze în acest sens.P.C.: - Da, continuaţi vă rugăm cu relatarea. În nopţile acestea au continuat focurile de armă în municipiu?G.N.: - În noaptea de 18, cât am lucrat la spital şi chiar la morgă, nu am auzit focuri de armă.P.C.: - „În noaptea de 18 decembrie, personal nu am auzit focuri de armă”. Dar ulterior?G.N.: - Nici în zilele următoare.P.C.: - „Şi nici în zilele următoare”. În drumurile d-voastră, ce aţi văzut în oraş? Erau oameni adunaţi?

610

G.N.: - D-le preşedinte, drumurile mele în oraşul Timişoara, în acea perioadă s-au rezumat la o singură direcţie. Numai către spital.P.C.: - Şi în drumul acesta către spital aţi văzut oameni adunaţi, aţi văzut dispozitive de apărare? Aţi văzut, adică...G.N.: - Da, era un dispozitiv de apărare chiar pe strada principală, cum se depăşeste podul pe râu, nu ştiu cum se numeşte, trece chiar prin faţa Miliţiei municipale, format din ostaşi ai M.Ap.N., dacă nu mă înşel, cu două cuiburi de puşti mitralieră, care blocau strada şi legitimau toate autoturismele care circulau prin zonă. Două cuiburi, în sensul că bloca şi de o parte şi de alta strada.P.C.: - Era strada de acces spre Miliţie?G.N.: - Era strada de acces către spital şi de acces pentru a traversa podul şi a intra în strada principală, unde se găseşte fostul sediu a comitetului judeţean de Partid. Nu ştiu cum se numeşte podul respectiv, localnicii bănuiesc că îl cunosc mai bine, este chiar în apropierea Miliţiei mun. Timişoara. P.C.: - Deci scopul era de a împiedica accesul spre Comitetul Judeţean, nu către Miliţie?G.N.: - Către Comitetul Judeţean şi bănuiesc că era un fel de filtru, mai curând, decât un baraj… un punct de filtru.P.C.: - Cum se numeşte acel pod? Traian sau Neptun?G.N.: - Era cu ieşire la şoseaua principală, către clădirea comitetului judeţean de Partid dinspre Miliţia municipiului, de la intersecţie, la cinci metri spre stânga.P.C.: - „Deci podul Decebal cunoscut şi sub numele Băile Neptun”. Deci oameni adunaţi pe stradă aţi văzut?G.N.: - D-le preşedinte, drumul acesta către spital este un drum ocolit, el duce, mi-a făcut impresia, către o platformă industrială, spitalul fiind aşezat cam la marginea oraşului.P.C.: - „Spitalul Judeţean se află situat undeva pe la marginea oraşului şi drumul de la Miliţia judeţeană până la el este secundar, aşa că, personal, am văzut un dispozitiv de filtru compus din militari ai M.Ap.N., cred”.G.N.: - Poate să fie şi ai M.I. pentru că noaptea i-am văzut.P.C.: - „Puteau fi şi de la Interne, situat în dreptul podului Decebal cunoscut şi sub numele Băile Neptun”. Totuşi, mă simt nevoit să vă repet o întrebare: cât v-aţi aflat în sediul organului de Miliţie, aţi sesizat o anumită precipitare, o anumită vânzoleală, ca să spun aşa, a cadrelor care soseau, care plecau, alergau? Chiar aşa, înţeleg că se auzeau împuşcături. Am aflat că în oraş erau în curs de desfăşurare evenimente destul de grave,

611

neobişnuite. Care era atmosfera în cadrul organului de Miliţie, vizavi de aceste evenimente?G.N.: - Am sesizat că începând din data de 18 sau 19, în curtea Inspectoratului s-au instituit posturi de pază înarmată, în curtea Inspectoratului.P.C.: - „Începând cu ziua de 18 sau 19 decembrie am sesizat că în curtea Inspectoratului au fost instalate posturi de pază înarmată”.G.N.: - Iar în faţa Inspectoratului, pe aleea principală, nu ştiu cum se numeşte, era o dispoziţie sub formă de jalonieri, ostaşi de la trupele de Securitate, în jur de 10 ostaşi, însă în exteriorul clădirii, până la trotuar.P.C.: - „Iar în faţa Inspectoratului a fost dispusă o grupă înarmată de militari în termen de la trupele de Securitate”. Asta cu privire la măsurile de pază. Cu privire şi la alte activităţi?G.N.: - Măsurile interioare la alte activităţi, ce am putut să mai remarc, când am coborât la etajul I, către biroul lui Deheleanu, se vorbea mult la telefon. Se vorbea foarte mult prin staţie, iar efective de ofiţeri sau subofiţeri, nu le cunosc gradul, că nu am venit în Timişoara de foarte mulţi ani, în anumite perioade seara, în anumite ore fixe se concentrau la nivelul etajului III. Am bănuit atunci că este vorba de cei care urmau să intre în anumite schimburi, care au acţionat, am citit apoi şi eu în ziare, cu acele dispozitive de apărare a unităţilor comerciale. Deci erau schimburile care se făceau periodic. Tot în cursul zilei de marţi după-amiaza, înspre seară, în timp ce Nuţă era la comitetul judeţean de Partid, că venise Bobu şi Dăscălescu, am fost chemat de către generalul Mihalea, care se găsea în biroul fostului inspector şef Popescu. Cred că a vrut să-mi dea în ordin, dar între timp a intrat un maior de la detaşamentul paraşutişti care s-a prezentat, că a venit cu un detaşament de 200 de oameni, că este şeful Statului Major al acestei unităţi venite de la Caracal şi că se afla la dispoziţia lui Ion Coman. Că a primit ordin să rămână la dispoziţia lui Ion Coman, însă comunicarea să fie realizată prin Inspectorat, nicidecum prin divizie. Rezulta din discuţia lor că ei au venit încă pe data de 17, cu mai multe avioane şi că au fost cazaţi la sediul diviziei, au fost cantonaţi, că puţin mai târziu, nu mult după ce s-a prezentat acest maior, a venit chiar comandantul detaşamentului, un lt.-colonel şi chiar se plângea că a stat o zi şi o noapte acolo şi nu au primit nici măcar de mâncare. Şi ulterior au luat măsura să îi mute şi să menţină legătura cu ei prin Inspectorat. Mai precis, cum se ţinea această legătură şi unde erau aceşti oameni? Oamenii primiseră ordin de sus ...pentru că nu am văzut cu ochii mei şi aş afirma cu certitudine anumite lucruri. Însă mi-aţi cerut d-voastră să relatez dacă am observat alte mişcări în Inspectorat, dar precis că

612

este important ceea ce vă relatez. Rezultă din spusele lor că aceşti ostaşi sunt cazaţi pe străzile din jurul Miliţiei municipiului în camioane şi că el, comandantul, trebuie să stea la telefon, unde va primi ordine numai de la Ion Coman. Nu are voie să primească şi să execute ordine din partea altor persoane şi într-adevăr a rămas, cât timp am fost eu în sală acolo, circa o oră, o oră şi ceva. Tot timpul a fost acolo, timp în care a şi primit de altfel o misiune ca să se deplaseze la sediul comitetului judeţean de Partid, misiune transmisă de Coman direct telefonic lui, cu o grupă de 10 paraşutişti pentru a asigura paza sediului. Iar mai târziu am auzit că două formaţiuni la tăria unei companii, cum o socotesc ei, au acţionat pentru scoaterea lui Bobu, Dascălescu, a lui Nuţă şi Diaconescu din sediul comitetului judeţean de Partid. Sunt lucruri pe care le-am auzit, o parte le-am văzut, adică prezenţa acestor doi comandanţi. I-am văzut în Inspectorat şi am auzit ce au afirmat.P.C.: - „În data de 18 şi 19 decembrie am putut sesiza că la anumite ore cadrele de Miliţie se adunau, după care plecau în teren”. Nu? „...dispozitivele de apărare a magazinelor de către MI. Îmi amintesc că în permanenţă sunau telefoanele şi se discuta prin staţie de emisie-recepţie”. Şi ce crâmpeie de fraze aţi recepţionat? Deci se purtau dialoguri între cei de afară şi cei dinăuntru?G.N.: - D-le preşedinte, după trei luni de zile, e greu să-ţi aminteşti acum o convorbire făcută la o staţie P.C.: - Nu trebuie să-mi relataţi cuvânt cu cuvânt, aşa...G.N.: - Îşi spuneau poziţia, spuneau că nu e nimic în zona lor, dacă au ordine să le transmită, chestiuni de maniera aceasta, nicidecum nu se transmiteau nişte lucruri cu caracter operativ sau de altă natură. Şi am bănuit că este vorba şi de altfel numai ei acţionau, echipajele de la Circulaţie, pentru că ei dispuneau de maşini cu staţie.P.C.: - „Nu se comunica nimic deosebit, nici de o parte, nici de cealaltă parte. Am reţinut că se raporta că totul este în linişte. Am mai înţeles că erau şi echipaje mobile ale Miliţiei, ale Circulaţiei în anumite puncte din oraş. Îmi amintesc că în seara de 19 decembrie, prezentându-mă în biroul unde se afla generalul Mihalea, au apărut doi ofiţeri superiori care au raportat că comandă un detaşament de paraşutişti şi au primit ordin de la Coman Ion să ţină legătura cu acesta numai prin intermediul Inspectoratului de Interne. Am înţeles că acel Detaşament se afla dispus în mai multe autocamioane din jurul Miliţiei municipale, fiind în permanentă aşteptare. Tot din spusele celor doi am aflat că se subordonau numai lui Ion Coman. Paraşutiştii erau de fapt militari în termen. Chiar în seara aceea, Coman Ion a cerut ca o grupă de Paraşutişti să se deplaseze la sediul

613

Comitetului judeţean, pentru a asigura paza sediului. Mai târziu, aproximativ 40-50 de astfel de paraşutişti au asigurat ieşirea din sediu a lui Dascălescu, Bobu, Nuţă şi adjunctul procurorului general, Diaconescu”. Spuneţi-ne, vă rugăm, oamenii, lucrătorii pe care îi conduceaţi d-voastră au mai desfăşurat activităţi criminalistice şi cu privire la alte persoane?G.N.: - Nu. D-le preşedinte, dacă vă referiţi la activităţi de teren împotriva demonstranţilor, manifestanţilor, să-i fotografieze sau să întreprindă alte măsuri cu caracter informativ de identificare, arestare sau cercetare, declar, categoric nu! Eu, personal, am ordonat să nu se ocupe de asemenea probleme şi să nu se facă…P.C.: - „Personal am ordonat lucrătorilor criminalişti să nu se ocupe de fotografierea, filmarea şi în general culegerea de informaţii despre demonstranţi şi manifestanţi”. Nici cu privire la cei aduşi spre cercetare?G.N.: - Nu. Sub nici o formă.P.C.: - Adică nu i-au fotografiat, nu i-au amprentat? Inclusiv pe cei care au fost prinşi? Am înţeles că au fost prinşi cu diferite obiecte...G.N.: - D-le preşedinte, au fost aduşi în Penitenciar, din câte ştiu eu, 700 şi ceva de oameni. La un moment dat, exista o tentativă ca să fie fotografiaţi. Exista un ordin clar. Nimeni nu este scos din celulă, pentru nici un fel de activitate, pentru cercetare. În condiţiile astea, lucrătorii s-au întors înapoi şi de atunci nu s-a mai întreprins nici un fel de măsură, nici de amprentare, nici de fotografiere, nici de probe, eu ştiu, de orice fel...P.C.: - Cine a dat ordin de a merge acolo pentru fotografiat şi amprentat?G.N.: - Generalul Mihalea. Nu de amprentat, ci numai de fotografiat.P.C.: - Când? La ce dată?G.N.: - Cred că în ziua de 19.P.C.: - „Cred că în ziua de 19 decembrie, din ordinul generalului Mihalea, am trimis la Penitenciar câţiva lucrători, un singur lucrător...” Cum îl chema?G.N.: - Nu ştiu, era un subofiţer.P.C.: - „Un lucrător criminalist, pentru a-i fotografia pe cei aproximativ 700 de ...”G.N.: - Nu se ştia numărul lor, d-le preşedinte, nu se ştia.P.C.: - Păi aţi avansat o cifră.G.N.: - Da, când lucrătorul a ajuns acolo şi când a auzit despre ce este vorba, cumulat şi cu interdicţia, nu ştiu de cine fixată, ca să nu se facă asemenea activităţi, s-a întors înapoi şi mi-a raportat. Mi-a spus că sunt 500 şi ceva atunci. Şi atunci am spus: „Opriţi. Pe riscul meu, opriţi. Nu mai facem nimica.”

614

P.C.: - „…pentru a-i fotografia pe cei reţinuţi şi depuşi acolo. Lucrătorul respectiv s-a întors, spunându-mi că i s-a interzis să facă acest lucru, n-a precizat de către cine, şi că erau aproximativ 500 de persoane reţinute la data aceea în Penitenciar. I-am spus să nu mai încerce să-i fotografieze, ordin pe care l-am dat pe riscul meu”. A spus subofiţerul acela despre compoziţia lor?G.N.: - Nu, nu mi-a raportat.P.C.: - „Acel lucrător nu mi-a făcut referiri la compoziţia celor reţinuţi, dacă erau sau nu infractori”. Dar ştiţi că elemente huliganice, hoţi, derbedei au fost reţinuţi?G.N.: - Când anume să fie reţinuţi?P.C.: - Păi în perioada aceasta. G.N.: - În perioada aceasta nu am cunoscut acest lucru, ştiam doar că a fost depus un număr de elemente în penitenciare. Din moment ce erau depuşi în penitenciare, pentru mine, ca om care am lucrat tot timpul corect, era clar că trebuiau să fie elemente infractoare.P.C.: - „Personal, am apreciat că toţi care erau duşi în penitenciare erau elemente infractoare”. G.N.: - Nu m-am gândit că poate să fie vorba de demonstranţii care…P.C.: - „Nu m-am gândit, nici un moment, că putea fi vorba de demonstranţi”. În zilele de 20-21 ce aţi făcut?G.N.: - Nu. Rămânem la ziua de 19, d-le preşedinte, dacă-mi permiteţi. În jurul orei 09,00-09,30, din nou am fost chemat de Nuţă şi în prezenţa adjunctului procurorului general, dl. Diaconescu, mi-a dat ordin să merg la Spitalul Judeţean, să ridic toate evidenţele care le are cu privire la răniţi şi decedaţi.P.C.: - Deci, Nuţă…G.N.: - Da, Nuţă mi-a dat acest ordin, în prezenţa d-lui Diaconescu, a lui Mihalea, era şi Tudor Stănică acolo, să ridic toate evidenţele de la Spitalul Judeţean şi să i le prezint personal. P.C.: - Referitoare la răniţi şi morţi?G.N.: - Da. Am plecat la spital, m-am prezentat la doctorul… era şi generalul Macri de faţă când am primit acest ordin. I-am spus că deocamdată nu cunosc pe nimeni acolo şi-l rog, să-mi faciliteze o legătură la Spitalul Judeţean. Mi-a spus: „Du-te la Sima şi înţelege-te cu el.” M-am dus la colonelul Sima pe care atunci l-am văzut pentru prima dată în viaţă, marţi dimineaţa, şi acesta mi-a delegat pe ofiţerul care răspundea de probleme de sănătate din cadrul Securităţii, repsectiv căpitan sau maior Grui am înţeles că se numeşte. Acesta a mers cu mine la Spitalul Judeţean şi, spre

615

surprinderea mea, m-a dus la doctorul Golea. I-a spus că am să-i adresez o rugăminte, el a plecat, m-a întrebat la ce oră să vină, să mă ia de la spital. I-am spus în jurul orei 10,30, motivând el că are treburi şi în altă parte. L-am întrebat pe dr. Golea ce fel de evidenţe se întâlnesc cu privire la personalul care intra în tratament sau la decedaţi. Mi-a explicat că, în afară de registrele de intrare de la Urgenţă, fără prea mare importanţă după părerea lor, era registrul de Internare şi caietele de internări din fiecare secţie. De asemenea, erau fişele de mişcare a bolnavilor de la o secţie la alta, în funcţie de tratamentul pe care urma să-l urmeze aceştia, de la Chirurgie să plece la Medicală sau…P.C.: - Fişele de?G.N.: - …mişcare a bolnavilor, la Terapie intensivă sau în altă parte. Şi de asemenea, un registru care se întocmea ulterior intervenţiilor chirurgicale, aşa-zisul registru Bloc operator. El se întocmea pe baza notiţelor care se făceau de către personalul mediu sanitar, în timpul operaţiilor, la dictarea doctorilor care efectuau necropsia. Totodată mi-a amintit de existenţa fişelor de observaţie pentru fiecare bolnav în parte, de notiţele personale ale medicilor care aveau în supraveghere sau care au operat bolnavi, şi de asemenea copii după fişele de mişcare a bolnavilor care existau la serviciul administrative, pentru că, după aceste copii se stabileau problemele de ordin alimentar. Necunoscând intenţia lui Nuţă, de ce doreşte aceste evidenţe, dar intuind, gândind că vrea o situaţie cât mai exactă a ceea ce a intrat în spital, i-am spus dr-ului Golea să-mi dea numai Registrele de internări, un rând după fişele de mişcare a bolnavilor şi registrele de la blocurile operatorii. De ce? Pentru că am apreciat că sunt documentele care pot să-mi permită, să scot cât de cât o situaţie mai exactă a bolnavilor care au fost trataţi în spital în această perioadă. Precizez şi aici faptul că aceste documente nu le-am cerut la nici o unitate sanitară de pe teritoriul municipiului. Deci, numai la Spitalul Judeţean. În concepţia lui Nuţă, gândesc că se dorea să se scoată şi de la celelalte spitale. De asemenea, precizez că de la Institutul Medico-Legal, respectiv Laboratorul Exterior de Medicină Legală nu am ridicat nici un fel de document: nici raport de constatare şi nici fişe de descriere a persoanelor a căror identitate era necunoscută. Am lăsat la Spitalul Judeţean şi nu am ridicat toate copiile Foilor de observaţii pentru răniţii trataţi, parte din ei poate decedase între timp. Copiile acestor fişe de mişcare a bolnavilor şi notiţele personalului medical care nu făceau obiectul unei asemenea acţiuni şi care erau totuşi de o mare valoare medicală pentru ei. Aceste registre şi caiete, pentru că erau şi caiete în care se însemna numai numele şi prenumele, de exemplu, la un caiet intrare-introspecţie a unui bolnav, nu-i

616

punea nici diagnosticul, nici domiciliul, nimic, numai numele şi prenumele şi un număr care corespundea numărului, bănuiesc, fişei de observaţie a lui. Aceste documente au fost aduse, la dispoziţia lui Golea, de către surorile de la fiecare din cele patru Clinici, inclusiv de la biroul de internări. În momentul când a adus hârtiile, pentru a le împacheta, să facă un pachet, a intrat şi inculpatul Corpodeanu, motivând că a avut treabă prin spital şi a venit să-l vadă pe dr. Golea. În intimitatea mea am realizat că de fapt era un control care se executa, dacă eu am procedat şi procedez conform ordinului pe care l-am primit. Împreună cu Corpodeanu, după ce s-au făcut aceste pachete, la care inclusiv dr. Golea a participat, ne-am urcat în maşina lui, cu care venise, maşina cealaltă cu care venise căpitanul Grui, sau maiorul Grui, nu ştiu ce grad are, era în faţa spitalului şi mă aştepta. I-am spus că o să merg cu inculpatul Corpodeanu, după care el a plecat, iar noi ne-am întors la unitate. Aceste registre, Corpodeanu le-a luat şi le-a dus la el în birou. Eu m-am dus doar să-i raportez lui Nuţă, că am adus registrele şi ce ordine dă. Zice: „Ţine-le asupra dumitale.” Am urcat la Biroul criminalistic, la etajul superior, şi am trimis un lucrător ca să aducă cele două pachete, că erau două pachete, să le aducă sus la Criminalistic la noi, unde ele au rămas neatinse până joi după-amiaza, în jurul orei 16,00-16,30, când Nuţă m-a chemat şi m-a întrebat dacă le-am distrus. I-am spus că nu le-am distrus, dar în momentul ăla am realizat scopul pentru care am fost trimis, să ridic acele registre. Deci, iniţial, se dorea distrugerea lor. Deşi mi s-a dat ordin să le distrug, precizez, şi rog să se consemneze, că nici în aceste condiţii nu am trecut să ridic, de la celelalte unităţi medicale din oraş şi nici de la Institutul de Medicină Legală, datele despre decedaţi, iar în primul caz, datele despre răniţii şi decedaţii care fuseseră internaţi acolo. Am făcut numai o decupare a paginilor referitoare la zilele de 17 şi 18 din aceste registre, pentru ca, în eventualitatea unui control pe care Nuţă ar fi vrut să-l execute asupra mea în ce priveşte modul în care am înţeles să execut ordinul, să pot să-i prezint ceva. Acea decupare, filele decupate, au rămas la loc în registru. Dacă-mi cerea registrul, normal că le scoteam şi-i duceam registrul gol. Tot cu acea ocazie, pentru noi, pentru că nu aveam să cunosc ce se va întâmpla ulterior, am scos, repet, pentru noi, o ciornă şi ciorne pentru fiecare registru, cu persoanele care fuseseră internate. Figurau aceleaşi persoane, la un moment dat, în câte trei secţii. Deci trebuia făcută o confruntare. La un moment dat, am lăsat-o la o parte, nu am mai continuat, impunea foarte multă muncă, am lăsat-o la o parte şi am păstrat aceste documente, aceste file, tot în registrul la care se referea fiecare în parte.Vineri, în jurul orei…

617

P.C.: - Aţi trecut la ziua de vineri? Haideţi să consemnăm întâi. Aţi relatat că „în dimineaţa de 19 decembrie, pe la orele …”G.N.: - Pe la orele 9, m-a chemat Nuţă, în birou la el aflându-se Macri, Diaconescu, Mihalea şi atât.P.C.: - Tudor Stănică?G.N.: - Nu ştiu. Nu ştiu sigur dacă era, s-ar putea, pentru că ăsta era un fel de aghiotant.P.C.: - Al cui?G.N.: - Al lui Nuţă.P.C.: - „Şi v-a ordonat să ridicaţi…”G.N.: - Să ridic registrele de la spital.P.C.: - „…evidenţele cu răniţii şi morţii de la Spitalul Judeţean. În dimineaţa de 19 decembrie, în jurul orelor 08,00-09,00, la ordin, m-am prezentat în birou la Nuţă unde se mai aflau: Macri, Mihalea, Diaconescu-procurorul general adjunct şi, pare-mi-se, şi colonelul Tudor Stănică, care era un fel de aghiotant al şefului I.G.M.-ului. În prezenţa acestora, Nuţă mi-a ordonat să ridic de la Spitalul Judeţean registrele care cuprindeau situaţia răniţilor şi decedaţilor prin împuşcare. Pentru ajutor, mi-a indicat să iau legătura cu colonelul Sima. M-am conformat şi şeful Securităţii mi l-a dat în sprijin pe căpitanul Grui, ofiţer care am înţeles că răspundea de sectorul sănătate. Am mers cu acesta la dr. Golea, fiind condus de ofiţerul respectiv, care s-a retras după ce m-a întrebat când poate reveni să mă ia. I-am spus că după aproximativ două ore. Pe dr. Golea l-am pus în temă cu scopul deplasării mele acolo. Şi, deşi acesta mi-a făcut cunoscute toate evidenţele în care puteau apare răniţii şi decedaţii care mă interesau, am ridicat, cu concursul direct al acestuia, numai registrele de Internare, registrul de la blocul operator şi fişele de mişcare a bolnavilor de la o secţie la alta. Golea a apelat la ajutorul mai multor asistente medicale. S-au format două pachete, chiar în prezenţa colonelului Corpodeanu, care la un moment dat a apărut în acel birou…”* [lipsă text, n.n.]

10 martie 1990, continuă audierii inculpatului Ghircoiaş Nicolae.

P.C.: - [lipsă text, întreruperi, înregistrare defectuoasă, n.n.] „…acesta spunându-mi să păstrez registrele…” Punct. „În continuare, le-am preluat de la Corpodeanu…să extragă din ele date referitoare la răniţii şi morţii care ne interesează…” Aceasta, joi, dimineaţa…„Fac precizarea…21 decembrie, în jurul orelor…Nuţă…mi-a ordonat să distrug… registrul…la…”

618

G.N.: - Nu. Cu maistrul militar Dumitrescu…P.C.: - „Împreună cu maistrul militar Dumitrescu am procedat…fur… care cons… despre acei răniţi…în continuare în registre. Să-i demonstr…dacă ar fi fost…prin prezentarea acelor…trecu…or… “ Şi până la urmă ce aţi…G.N.: - D-le preşedinte, v-aş ruga respectuos să mai fac o precizare… numai ceea ce am…s-a consemnat şi ceea ce am răs…

* caseta 050, sfârşit P.C.: - „Că deşi comunicat…Şi medicul …multitudinea …puteaţi găsi date care vă interesau, aţi ridicat doar...” e subânţeles. Facem precizarea.G.N.: - …celelalte spitale. V-aş ruga…P.C.: - Acuma să ne răspundeţi, până la urmă… sau aţi dist…foi care…G.N.: - …în următoarele împrejurări. Mi s-a comunicat de către doctoriţa Novac că a primit dispoziţii…la dispoziţia familiilor… aflaţi la Morgă.P.C.: - „Că… alte…morţii şi răniţii care…nici la Spitalul… nici de la alte spitale şi nici de la…22 decembrie,” pe la ce oră… să precizăm şi ora…G.N.: - În jurul orei 10,00,… dar mai avusesem o convorbire telefonică, însă…cu o zi în urmă, în care… joi la prânz…s-au primit dezlegări…pune ladispoziţia… pe cei decedaţi. Local… nu ştiu de la cine…nu mi-a spus…la sectorul Sănătate… Am întrebat… câţi au…. a răspuns că numai doi. Vineri dimineaţa… respectiv, tot dânsa m-a…şi mi-a spus…ca să vină familiile…decedaţii de aici, că s-au adunat. Am spus că n-am cum…efectiv nu mai cade în sarcina noastră. Cunosându-le identitatea… ca să-şi anunţe…Cu toate acestea, ca să văd ce se întâmpla, în jurul orei 11,00, m-am dus la Spitalul Judeţean… situaţia. Până atunci se eliberaseră…spuneau dânşii că mai aşteaptă…Numai la doctoriţa Novac. Nu am făcut o deplasare la Morgă sau la alte cadre medicale, fie de la Spital, fie… Cu acest prilej…în faţa uşii lui Ion Coman…cică s-a sinucis…Staţi, să dăm drumul…să vedem comunicatul. A dat drumul la televizor şi după câteva minute…cu George Marinescu şi a anunţat…cu sinuciderea lui…Vineri…P.C.: - Milea…G.N.: - …invinuiri care i se aduc… Am rămas stupefiat, când am auzit acest lucru…oarecum şi debusolat…m-am îmbrăcat, am venit repede la …şi am intrat în biroul… criminalistic, i-am întrebat, dacă au auzit de… Zice: „Da, l-am auzit şi noi acuma.” După care am coborât jos… vorba…. Să dau ordin…ce trebuie făcut într-o asemenea situaţie?…Colonelul Roşiu, şeful direcţiei Judiciare care… locul de întâlnire al meu cu acest ofiţer…la circa 20 de metri de biroul lui Nuţă….culoar…mi-a spus, zice…n-a specificat care, că-i la Nuţă, că-i…„du-te şi tu la generalul, poate-ţi dă şi ţie nişte

619

ordine…” Textual, aşa mi-a spus. Am…pe culoar ca să mă îndrept către biroul…stăteau şi după căţiva paşi….îmbrăcaţi, cu genţi în mână…P.C.: - Ce oră era?G.N.: - Cred că era în jurul orei 12,00, 12,30, cel mult unu fără un sfert. Am ajuns până la anticamera biroului respectiv…acolo era ofiţer de serviciu de la Securitate…am întrebat, ce se întâmplă, dacă s-au dat ceva ordine, pentru că am înţeles că sunt chemat de către… Zice: „Eu nu…să urmăriţi la radio, că se dă un comunicat… schimbările care au survenit în structura Comitetului politic executiv.” Altă veste care, la fel, m-a pus pe gânduri. Întorcându-mă, să mă duc înspre partea de clădire unde-şi are sediul Miliţia, la un …birou al Securităţii… uşa deschisă… foarte mulţi, foarte multe cadre, blocau efectiv intrarea, am auzit o voce pe un fond din ăsta de zgomote, o voce necunoscută că ar fi a unui crainic de televiziune…dintre cei care-i cunosc şi pe care i-am auzit mereu până acuma…foarte repezită, poate şi de emoţie, eu am avut impresia că avea şi cerea ca trupele Ministerului Apărării Naţionale şi Interne să intre în cazărmi şi să predea. N-am aşteptat terminarea comunicatului, am fugit către partea de clădire unde era Miliţia şi am coborât în curte, zic: „Poate-l prind pe Nuţă sau pe Mihalea.” Pe care i-am văzut, când coboram. Poate oamenii ăştia să ne spună ceva… ce facem? Ce se întâmplă totuşi? Nuţă m-a văzut, când am ieşit din clădire. Era în curte lângă o maşină. Lângă un ARO…P.C.: - Ce culoare avea?G.N.: - Culoare deschisă, un alb-gri din ăsta. Şi mi-a strigat, zice: „Distruge tot, urcă-te într-o maşină şi pleacă.” Am urcat în unitate…am luat toate registrele, plicurile care le aveam pentru persoane identificate şi neidentificate…digitale şi acele bilete de care vă explicam mai înainte, cu date foarte sumare, că e bărbat, că are 30-35 de ani, brunet, eventual date de înălţime cu privire la talie, corpolenţă…plicurile acelea. În registre se găseau fişele care… încercasem noi să facem acea situaţie statistică…inclusiv fişele decupate din registru. Le-am luat, le-am legat într-un pachet, am coborât la etajul doi unde…nişte birouri ale criminaliştilor…l-am luat pe şeful de birou…pentru că nu cunoşteam unde exista crematoriul Inspectoratului şi l-am rugat să vină cu mine, să aruncăm astea în foc. M-a însoţit până la uşa intrării în crematoriu…un fum foarte mare…nu se vedea ce este înăuntru, nu cunoşteam topografia, îmi făcea impresia că trebuie străbătute mai multe încăperi şi deci, în aceste condiţii, necunoscând cum poţi ajunge la crematoriu, i-am dat acest pachet lui, şi zic: „Du-te şi pune-l pe foc!” Ofiţerul s-a executat, adică a pătruns în „negura” aceea, a ieşit şi

620

mi-a spus că le-a pus pe foc. Că le-a pus pe foc, că nu le-a pus pe foc, că le-o fi pus undeva şi le-a abandonat într-o încăpere, nici astăzi nu ştiu…P.C.: - Cum se cheama acel ofiţer?G.N.: - Este vorba de maiorul Popovici Gelu, şeful biroului Criminalistic. Eu am convingerea că el le-a aruncat pe foc. Am revenit sus, l-am rugat pe un ofiţer care ştiam că are maşină proprietate personală şi împreună cu maistrul militar cu care eram, am coborât în curte şi ne-am urcat în maşina lui. Ne-a însoţit şi un alt…acest lt.-colonel Obăgilă, a venit şi el, aflând că o să plecăm cu maşina, a mai venit şi un alt ofiţer de la fostul consiliu politic al Ministerului de Interne; că şi el era prezent acolo, nu ştiu cu ce misiuni…în aşa fel, încât toţi ne-am urcat în maşină şi ne-am dus câtre Lugoj. Unde am ajuns în jurul orei două. Cu trenul de patru am plecat către Bucureşti…un personal, unde am ajuns a doua zi dimineaţa. Legat de această ardere a documentelor, aş vrea ca să mai fac o precizare: în momentul în care am primit ordinul de ridicare a registrelor…P.C.: - Haideţi întâi să consemnăm tot ce aţi spus până acuma şi apoi faceţi precizările pe care le doriţi. Deci joi, doctoriţa Novac v-a sunat…G.N.: - Da, în jurul orei prânzului, m-a sunat…P.C.: - ...că a primit dezlegare pentru a trimite cadavrele familiilor…„în ziua de 21 decembrie, în jurul orei 12,00, doctoriţa Novac mi-a comunicat telefonic că a primit dezlegare pentru a da cadavrele aparţinătorilor, familiei. Gândesc că acea dezlegare o putea primi de la activistul de partid care răspundea de sănătate. A doua zi, 22 decembrie, în jurul orelor 10,00, doctoriţa Novac mi-a solicitat sprijinul pentru trimiterea familiilor celor decedaţi… Deşi iniţial eu am comunicat că e o problemă care nu-i de competenţa mea, m-am deplasat totuşi la spital, unde, în jurul orelor 12,00, am recepţionat comunicatul transmis la Radio TV, privitor la sinuciderea generalului Milea. Am revenit de îndată la Inspectorat, cu intenţia de a afla de la conducere, respectiv Nuţă sau Mihalea, cum trebuie să acţionăm în această situaţie. Ajungând în anticameră, unde se afla în permanenţă ofiţerul de serviciu de la Securitate, acesta mi-a spus, că în curând se va comunica că vor avea loc mutaţii importante în structura Comitetului politic executiv. Am plecat, în intenţia de a ajunge la biroul criminaliştilor şi în drum am auzit…” Ce anume?G.N.: - Am auzit o voce cu un ton foarte puternic, care cerea ca unităţile Ministerului de Interne…P.C.: - „…am auzit la Radio sau la TV, se făcea apel de către cineva, că toate unităţile M.I. şi M.Ap.N. să se retragă în cazărmi şi unităţi şi să se predea. Precipitat şi totodată stupefiat de cele auzite, am coborât în curte

621

unde l-am văzut pe generalul Nuţă, în momentul când intenţiona să se urce într-un ARO de culoare deschisă, alb spre gri. Acesta, văzându-mă, mi-a strigat, să distrug totul şi să plec după aceea. Drept urmare, am luat toate acele registre şi fişe preluate de la Spitalul Judeţean, plicurile cu impresiunile digitale şi notiţele cu datele despre cadavrele de la morga Spitalului şi împreună cu maiorul Popovici Gelu, şeful biroului Criminalistic, am mers la crematoriul Inspectoratului, pentru a arunca în foc toate aceste documente. Întrucât în încăperea respectivă era un fum gros, l-am rugat pe acel ofiţer să arunce el efectiv în foc ceea ce intenţionam să fie distrus. Acesta s-a conformat, raportându-mi că a procedat întocmai. Nu ştiu însă dacă s-a şi realizat arderea documentelor.” Şi acum ajungem la precizările pe care doreaţi să le faceţi.G.N.: - Da. D-le preşedinte, vroiam să fac următoarea precizare: în momentul în care Nuţă, în cursul zilei de joi, mi-a dat ordin de a distruge aceste documente, imediat am făcut asociere cu prezenţa d-lui Diaconescu, în momentul în care am primit ordin, să preiau documentele de la spital. Dânsul era deja în cameră, când am primit acest ordin. Cred că…P.C.: - Când aţi primit ordin de a ridica documentele, dar nu şi atunci când aţi primit ordin de a le distruge…G.N.: - Nu, nu. Dar cred că până atunci se discutase şi scopul pentru care trebuiesc ridicate. Numai că scopul imediat, când eu am primit acest ordin, mie nu mi s-a spus. De asemenea…P.C.: - „Presupun că procurorul general adjunct Diaconescu cunoştea scopul ridicării acelor documente de la spital.” Respectiv distrugerea lor? „Este adevărat că acesta a fost prezent doar în prima fază, când Nuţă mi-a ordonat să ridic registrele de la spital, nu şi în faza a doua, respectiv joi 21 decembrie, când acelaşi Nuţă mi-a ordonat să le distrug.”G.N.: - De asemenea, eu doream să se consemneze şi faptul că această distrugere a registrelor şi caietelor ridicate de la spital, în nici un caz, nu însemna nici măcar o ştergere parţială…P.C.: - „Această ridicare a registrelor de la spital nu reprezenta nici măcar o ştergere parţială a urmelor care se refereau la victimele împuşcate.”G.N.: - Concluzia care s-a tras în actul de acuzare, că ordinul pe care l-am primit de la Nuţă, în nici un caz, nu mă absolvă de răspundere penală; gândesc că poate nu a avut totuşi în vedere şi faptul că Nuţă, când a dat acest ordin, inclusiv vineri, încă era adjunct al ministrului de Interne, încă era comandant, încă acţionam sub starea de necesitate care …P.C.: - „Ţin să precizez că fiind militar eram dator să execut ordinele şefilor mei. Mai ales că era decretată starea de necesitate. Încă şi vineri, 22

622

decembrie, orele 12,30, când am avut ultima discuţie cu Nuţă, acesta mai era încă adjunct al ministrului de Interne şi şef al I.G.M….G.N.: - Şi că încă mai operau structurile vechi politico-administrative. Ministerul de Interne încă nu era desfiinţat…P.C.: - „…şi mai operau…” [casetă cu fraze disparate, înregistrare defectuoasă, n.n.]P.C.: - „…cei trei ofiţeri criminalişti… au fost…”G.N.: - …pentru că au fost developate…P.C.: - …acele plicuri… cuprinzând…G.N.: - …ce le-am cerut… procurorul şef Tilinca… cu identificarea…a datelor unor cadavre neidentificate… sau pe cineva din familie, să facem confruntarea… În aceste condiţii…P.C.: - Deci, când le-aţi…G.N.: - În jurul orei 10,00,…în jurul orei 14,00,…doi procurori… această confruntare… moment în care… eu, având… psihologului…P.C.: - „Procurorul şef mi-a comunicat… neclarităţi cu două cadavre şi că …o confruntare…lor…ale noastre…toate plicurile întocmite… cadavre…care conţineau… referitoare la… morga spitalului, pentru cadavre, plicuri… amprentele şi… celor…Au venit doi procurori, au confruntat … cu…rămasă asupra mea.” De ce?G.N.: - Acolo în birou a fost…momentul,…imediat, nu puteam să facem… nu exista o urgenţă…P.C.: - „Nu le-am restituit, gândind că urgenţa în a face acest lucru. Arăt că…cu fotografiile cadavrelor, filmele reprezentând cadavrele neidentificate au fost developate şi a … asupra Biroului criminalistic.” Spuneţi-ne, nu era normal să fi rămas acele registre, fişe de mişcare a cadavrelor, la spital? Dacă faceţi afirmaţia şi susţinerea în acelaşi timp, că prin ridicarea lor nu se urmărea nimica?G.N.: - D-le preşedinte, toate ordinele care ni s-au dat în această perioadă, aşa fragmentate, cum au fost ele, în aparenţă au îmbrăcat o formă legală. Să ridici un act pentru a-l consulta şi a-l restitui…P.C.: - Aţi lăsat vreo dovadă la spital, de ridicare a acestor documente?G.N.: - Nu.P.C.: - „Nu am lăsat nici o dovadă la spital, de ridicare a acelor registre şi de mişcare a bolnavilor între secţii.” De ce n-aţi lăsat? În mod curent, ştiţi că aşa se procedează? Potrivit legii.G.N.: - Am considerat că această ridicare nu este de durată, că este făcută pentru consultare, aşa cum am declarat şi anterior. Că nu este o ridicare în sensul pur, procedural, printr-o cercetare…

623

P.C.: - „N-am lăsat această dovadă, obligatorie după lege, deoarece am apreciat că ridicarea acelor documente nu se făcea în scopul utilizării lor într-o cauză penală, sau pentru a fi folosite în mod oficial.” G.N.: - Relatam că aceste ordine fragmentate pe care le-am primit şi care în aparenţă au avut, şi nu numai în aparenţă, ele au avut, după opinia mea, un caracter legal, faptul ca să mă duc să scot o situaţie cu decedaţii şi răniţii, faptul că trebuie să consult nişte documente, ele totuşi nu erau decât un lanţ dintr-o acţiune care s-a dovedit până la urmă a fi o acţiune total ilegală. P.C.: - „Toate ordinele pe care le-am primit, cât timp m-am aflat la Timişoara, luate separat, păreau absolut legale. Abia după aceea, punându-le cap la cap, mi-am dat seama că, constituiau un lanţ de ilegalităţi…”G.N.: - Mă refer nu numai la ordinele primite de mine, d-le preşedinte, aşa cum se consemnează la ora actuală, rezultă că în final, totuşi, este vorba de…P.C.: - Dar, la ce ordine vă refereaţi?G.N.: - Mă refeream la tot ceea ce priveşte acţiunea cu privire la cadavre. Pentru că mie mi s-a spus că pleacă într-o parte şi altora li s-au spus cu totul alte versiuni şi Instanţa o să se convingă până la urmă. Cu privire la registre: „Vino, adu-le!”, pentru o simplă evidenţă, pentru că până la urmă să mi se dea…P.C.: - Inculpatul Ghircoiaş, am menţionat că este vorba de ordinele pe care dvs. le-aţi primit. Până acuma am tot vorbit, la concret, despre ce ordine aţi primit. Şi despre deplasarea la spital, pentru evidenţa aceea, şi despre deplasarea la spital pentru ridicarea cadavrelor, şi despre deplasarea la spital pentru ridicarea registrelor, inclusiv ordinul de a distruge aceste acte. Trebuie să le reluăm pe fiecare în parte?G.N.: - Nu. Dar să se reţină că distrugerile s-au făcut totuşi în condiţii cu totul deosebite.P.C.: - După cum aţi auzit, aţi auzit ce am dictat, corespunde cu ce aţi relatat dvs.? Corespund cele dictate de mine cu cele declarate de dvs. astăzi, în şedinţa publică?G.N.: - Da.P.C.: - Mai aveţi şi alte precizări de făcut?G.N.: - Nu, d-le preşedinte. P.C.: - Spuneţi-ne, vă rugăm, dr. Golea a manifestat vreo reţinere, opunere în toate împrejurările relatate de dvs.; adică şi atunci când i-aţi cerut să vă prezinte date despre morţi şi răniţi, şi despre eliberarea cadavrelor, şi despre eliberarea registrelor, a opus rezistenţă? Cu ce impresie aţi trăit? Era luat prin surprindere?

624

G.N.: - Nu. Era pregătit. Asta a fost impresia mea intimă. P.C.: - „În toate cazurile amintite mai sus dr. Golea mi-a făcut impresia că cunoştea mai dinainte ce urma să-i cer eu: mă refer la datele despre răniţi, la morţi, la ajutorul dat pentru ridicarea cadavrelor…”G.N.: - Eu nu i-am solicitat un asemenea ajutor, d-le preşedinte…P.C.: - „cât şi pentru ridicarea registrelor amintite. De asemenea, acest medic, care era şi directorul spitalului, nu a manifestat, în aceste împrejurări, nici o reţinere şi nici vreo opunere.” D-le procuror, dacă aveţi întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, dorim ca inculpatul să răspundă la câteva întrebări. A precizat, de fapt aţi precizat şi dvs., întrebarea a fost pusă, dar nu s-a consemnat răspunsul şi nici nu a fost dat complet, că a rămas în continuare în Timişoara, până la 22 decembrie, când a plecat.P.C.: - Iertaţi-mă, d-le procuror…„în data de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 13,00 - 13,10 am părăsit sediul Inspectoratului, cu directia Lugoj, de unde apoi cu trenul, am ajuns la Bucureşti, împreună cu colonelul Obăgilă, maistrul militar Dumitrescu şi colonelul Lepăduş de la fostul consiliu politic al M.I.” Când aţi ajuns la Bucureşti?G.N.: - Pe 23 dimineaţa, la ora 06,30. La ora 09,30 eram în unitate, unde am rămas până în data arestării, fără să mai merg acasă. P.C.: - „În dimineaţa de 23 decembrie, orele 06,30 am ajuns în Bucureşti, iar la orele 09,30 m-am prezentat la serviciu, unde mi-am continuat activitatea pe linie profesională.” Da.Procuror: - Întrebarea era, d-le preşedinte, ce activităţi criminalistice a desfăşurat în zilele de 19 - 20 - 21 şi 22, până la auzirea comunicatului?P.C.: - Vă rog să răspundeţi, dacă în afară de ce ne-aţi relatat până acuma, aţi mai desfăşurat şi alte activităţi cu referire la morgă?G.N.: - Cu referire la morgă nu am mai desfăşurat alte activităţi criminalistice, în afară de cele pe care vi le-am relatat dvs. Cu referire la alte categorii de activităţi criminalistice: s-au pozitivat fotografiile color făcute distrugerilor, au fost întocmite planşele foto, care vineri dimineaţa mi-au fost cerute de către lt.-colonelul Onţanu, care urma să plece la Bucureşti, am înţeles, cu avionul şi trebuia neaparat să le preia asupra lui şi care au fost date. Două planşe fotografice, separat. Una cu distrugerile de la comitetul judeţean de Partid, separat o altă planşă cu distrugerile de la unităţile comerciale. Alte activităţi criminalistice s-au mai desfăşurat de către ofiţerii din birou, după cum urmează: s-a încercat o refotografiere, în cursul zilei de luni, a distrugerilor care s-au produs în noaptea de 17 pe 18, din ordinul generalului Nuţă; după-amiază am format două echipe şi i-am

625

trimis, să vadă dacă sunt distrugeri şi ce fel de distrugeri şi să fotografieze. Aceasta s-a întâmplat în jurul orei 15,00. La orele 17,00, deja fiind întuneric, când s-au întors, mi-au raportat că prea mare lucru nu au făcut; pentru că, în fapt, s-au spart cam aceleaşi vitrine şi au fost afectate cam aceleaşi magazine care au fost afectate şi în noaptea de 16 pe 17. Deci, din punctul lor de vedere, nu mai avea nici un rost să facă o repetare a imaginilor care deja existau anterior. Acestea au fost activităţile criminalistice care s-au desfăşurat…P.C.: - Alte activităţi decât pur criminalistice aţi mai desfăşurat în perioada cât v-aţi aflat la Timişoara?G.N.: - Dacă vă referiţi la activităţi cu caracter informativ, cu caracter de cercetare, caracter de reţinere, de arestare, nu, sub nici o formă. P.C.: - „În afară de activităţi pur criminalistice, personal, la Timişoara cât m-am aflat, nu am mai desfăşurat alt fel de muncă, cum ar fi aceea de culegere de date, de cercetare a reţinuţilor etc.” Dar cine a executat astfel de activităţi?G.N.: - Compartimentele specializate.P.C.: - „Astfel de activităţi au executat lucrătorii din compartimentele specializate ale Miliţiei.”G.N.: - Nu cunosc, dacă numai Miliţia sau au fost cu alţii împreună… Adică, sunt lucruri pe care nu le-am pipăit personal, nu le-am văzut, nu le-am trăit, ar fi o greşeală din partea mea dacă…P.C.: - „Arăt că am procedat la pozitivarea filmelor făcute la magazinele distruse, iar vineri dimineaţa, colonelului Onţanu i s-au predat două planşe foto, una cu distrugerile de la sediul Comitetului Judeţean de Partid, iar cealaltă cu cele de la magazine. Am înţeles că urma să plece de urgenţă la Bucureşti, cu avionul.” Mai aveţi întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, întrebarea noastră era raportat la morgă şi la victime. Are cu totul altă finalitate şi scop întrebarea noastră. P.C.: - D-l procuror insistă să reflectaţi, să vă amintiţi şi să comunicaţi dacă, referitor la morgă şi la victime, aţi mai desfăşurat şi altfel de activităţi?G.N.: - D-le preşedinte, dacă d-l procuror se referă la următorul aspect care s-a ridicat şi în anchetă…Procuror: - Deci, să repet toată întrebarea: dacă pe data de 19-20-21-22 s-au făcut cercetări, examinare criminalistică a victimelor, fotografieri ş.a.m.d., ca şi luni? Asta este întrebarea.G.N.: - S-au făcut şi în data de 19, au mai continuat aceste fotografieri, fiindcă mai decedau dintre cei care erau răniţi, în spital…

626

P.C.: - „Şi în zilele de 19 şi 20 decembrie…”G.N.: - Mi s-a raportat că încă mai este nevoie de prezenţa criminaliştilor la morgă….P.C.: - „…lucrătorii criminalişti au continuat cu activitatea de amprentare şi stabilire a datelor necesare identificării cadavrelor de la morga Spitalului judeţean Timiş.” Altă întrebare?Procuror: - Poate să ne indice unde sunt materialele rezultate, d-le preşedinte?P.C.: - Unde sunt aceste materiale?G.N.: - Am comunicat, d-le preşedinte, că aceste filme au rămas la sediul biroului criminalistic. Fiind la Bucureşti şi citind, la un moment dat, articolul: „Unde sunt morţii Timişoarei?”, l-am căutat pe şeful de birou şi l-am întrebat ce e cu filmele? Cine a raportat? Birourile criminalistice, în două rânduri au fost sparte, o dată chiar fiind puse sub sigiliu, de unde li s-a sustras foarte multă aparatură, s-au sustras filme, hârtie fotografică. Şi că filmele nu le mai găseşte.P.C.: - „După ce am ajuns la Bucureşti, în jurul datei de 8 ianuarie 1990, citind un articol în ziar, privitor la acele cadavre care fuseseră ridicate de la morga spitalului, l-am sunat pe maiorul Popovici Gelu, şeful biroului criminalistic, întrebându-l unde sunt filmele făcute acelor cadavre? Acesta mi-a comunicat că nu le mai are; deoarece între timp, în două rânduri, laboratorul biroului de criminalistică a fost spart de persoane necunoscute care au sustras tot ce au găsit.” A emis şi supoziţii cu privire la persoanele astea?G.N.: - Nu. Nici nu i-am cerut.P.C.: - „N-a emis nici un fel de supoziţie cu privire la persoanele care au sustras aparatura foto, hârtia foto şi celelalte valori din laborator.” Deci, hoţii au apărut şi la laboratorul de criminalistică al Miliţiei judeţene şi nu numai prin magazine…Aşa rezultă din ce ne-aţi relatat dvs…G.N.: - Din ceea ce mi s-a raportat de către el.P.C.: - Sau din ce aţi relatat dvs., pe baza celor relatate de Popovici Gelu. Alte întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, o ultimă întrebare, vă rog, s-o adresaţi: pentru ce i-a trebuit inculpatului buletin fals? Şi când l-a confecţionat?P.C.: - Vă rog să răspundeţi la întrebare.G.N.: - D-le preşedinte, joi seara, generalul Nuţă mi-a dat ordin, să chem tehnicianul foto sus, la el la cabinet. I-a dat ordin să-l fotografieze pe el, pe Mihalea, pe Deheleanu, pe Macri şi în final, zice: „Fotografiază-l şi pe el.”P.C.: - Pe Sima nu l-a fotografiat?

627

G.N.: - Nu, nu reţin. Din câte ştiu eu, nu. Atunci în grupul care eram, nu. Faptul că i-a dat ordin să facă fotografii tip „buletin” şi mai mici, tip „legitimaţie”. A chemat pe şeful de le Evidenţa populaţiei şi i-a spus, să întocmească nişte buletine pe diverse nume. Fiecare urmând să dea câte un nume….P.C.: - Fiecare dintre cei prezenţi acolo…G.N.: - Da, dintre cei prezenţi acolo şi domiciliul să fie cu Timişoara. Mi-a cerut şi mie un nume. I-am dat un nume, deşi am rămas mirat, de ce se face o asemenea chestiune. Însă, cunoscându-l foarte bine pe Nuţă, de foarte mulţi ani, modul lui foarte particular de a fi, am apreciat că este un mod de a putea să mă determine să tac din gură, să-mi cumpere tăcerea cu privire la această activitate. Eu, personal nu aveam nevoie de acest buletin, pentru că actul eu l-am distrus chiar a doua zi. Nu aveam nevoie, mi-am păstrat în documentele personale, buletinul meu de identitate, cu documentele de conducere auto cu care am mers până la Bucureşti. Deci, pentru orice eventualitate de legitimare pe drum, eu aveam documentele mele personale. Deci, buletinul acela pentru mine a însemnat… nimic. L-am lăsat să-şi pună în aplicare planul, s-au făcut buletine pentru ei, li s-au dat, s-au făcut şi legitimaţii, de-acelea mici, pentru Comtim, pe care de asemena eu am distrus-o a doua zi, odată cu buletinul. Încă o dată repet, nu aveam nevoie de asemenea documente, nu am cerut şi nici nu am urmărit să le utilizez.P.C.: - Dar în ce scop au fost făcute?G.N.: - Nu ştiu ce a avut în cap Nuţă cu această treabă.P.C.: - Nimeni nu a întrebat? Nici măcar ceilalţi generali?G.N.: - Nu, pentru că, cred eu că se discutase, sau eventual s-a mai procedat, în trecut, poate în alte împrejurări, în acest mod.P.C.: - „Joi seara, 21 decembrie…* [lipsă text, n.n.]

10 martie 1990, continuă audierea inculpatului Ghircoiaş Nicolae, audierea inculpatului Baciu Ioan.

G.N.: - [lipsă text, n.n.]...Deheleanu şi pe mine.P.C.: - „…Deheleanu şi pe mine. I-a cerut să scoată două tipuri de fotografii. Una tip buletin de identitate, iar alta tip legitimaţie de serviciu. Apoi a ordonat lucrătorului de la evidenţa populaţiei…” cum îl cheamă?G.N.: - Nu-i cunosc numele.P.C.: - „...să confecţioneze pe nume, pe alte nume decât cele reale, pentru fiecare dintre noi câte un buletin de identitate şi o legitimaţie de serviciu din

628

care rezultau că domiciliem în Timişoara şi suntem salariaţi la Comtim.” Trecuse acolo şi funcţii ceva? În legitimaţiile acelea de serviciu?G.N.: - Nu, nu reţin.P.C.: - „În aceeaşi seară, ca toţi ceilalţi, am primit cele două documente de care însă nu m-am folosit şi chiar a doua zi le-am distrus. Nu pot preciza

* caseta 051, sfârşit.scopul pentru care s-au întocmit aceste documente false.” Mai aveţi vreo întrebare?G.N.: - Dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte, dacă permiteţi şi aprobaţi să se consemneze în continuare următoarea precizare: că documentul care mi s-a întocmit mie, totuşi, urmărea cumpărarea tăcerii mele.P.C.: - „Documentele care mi-au fost întocmite mie, urmăreau, după părerea mea, un anume scop din partea lui Nuţă, acela de a-mi cumpăra tăcerea raportat la împrejurarea că luasem la cunoştinţă că pentru ceilalţi s-au întocmit asemenea documente false.”G.N.: - Eu personal neavând nevoie de aşa ceva.P.C.: - „Personal nu aveam nevoie de aşa ceva.” Păi nu i-aţi spus la Nuţă?: „Tov. general, nu am nevoie.”G.N.: - Cine îl cunoştea....P.C.: - „Nuţă era de o duritate ieşită din comun.”G.N.: - Nu admitea replica, era cel mai inteligent...P.C.: - „Nu admitea replica, era cel mai inteligent...”G.N.: - ...şi toată lumea trebuia să i se subordoneze. P.C.: - „…şi toată lumea trebuia să i se subordoneze.”G.N.: - Nu se sfia să îi mintă şi pe miniştri, nu se sfia sub nici o formă. Minţea foarte, foarte, senin.P.C.: - „Nu se sfia nici chiar să mintă, lucru pe care îl făcea cu o seninătate ieşită din comun.” Şi atunci, cu toate calităţile acestea care le-aţi enumerat dvs., cum a ajuns să subjuge tot aparatul ăsta al Internelor? Că nu sunteţi primul care ne relataţi acest lucru.G.N.: - D-le preşedinte nu e greu de stabilit cum a reuşit. A urmărit întotdeauna şi şi-a creat relaţii pe care ulterior şi le-a cultivat numai în medii şi în structuri care îl puteau menţine în funcţie.P.C.: - „A reuşit să ne subjuge pe toţi din aparatul de Miliţie, pentru că a ştiut să realizeze şi să întreţină relaţii în medii sus-puse care concurau la menţinerea lui în funcţie.” Aveţi întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, mai întâi două rugăminţi de consemnare.

629

P.C.: - Sunteţi apărătorul inculpatului?Av.ap.: - Da.P.C.: - Vă ascult.Av.ap.: - A relatat despre o primă apariţie a colonelului Dăiescu de la M.Ap.N., care s-a consemnat.P.C.: - Nu s-a consemnat a doua.Av.ap.: - Nu s-a consemnat a doua. P.C.: - „Precizez că în dimineaţa de 19 decembrie lt.-colonelul Dăiescu a apărut din nou la spital, solicitând eventualele date apărute ulterior cu privire la numărul morţilor şi răniţilor, precizându-ne acelaşi lucru: şi anume că este reprezentantul lui Ion Coman.”Av.ap.: - O a doua precizare şi care nu este numai de nuanţă, câtă vreme rechizitoriul vorbeşte de furt al cadavrelor, a menţionat inculpatul că directorul spitalului, dr. Golea, a remis cheile şi de la poartă lucrătorului de la Miliţie, dar că nu a reuşit să deschidă poarta şi după aceea au forţat sistemul de închidere. Eu v-aş ruga să consemnaţi, nu este un fleac în contextul în care se vorbeşte de furtul cadavrelor.P.C.: - Să purtăm o discuţie pe, iertaţi-mă, elementele constitutive ale furtului?Av.ap.: - D-le preşedinte discuţia aceasta va da loc la fond, bineînţeles.P.C.: - În sfârşit, dacă consideraţi dvs....Av.ap.: - Dacă-i furt ar avea aspectul unei efracţii. D-le preşedinte, ruperea unui lanţ şi…P.C.: - Cu efracţie sau fără efracţie, dacă nu este însuşire... Av.ap.: - După două luni de cercetări, Procuratura a ajuns la o concluzie. P.C.: - Etc., etc., mai poate fi furt, d-le apărător?Av.ap.: - D-le preşedinte, eu am spus că mă păstrez pentru discuţia asta de fond, eu...P.C.: - Se respinge această cerere de precizare. Altă întrebare.Av.ap.: - V-aş ruga să notaţi separat la procesul verbal.P.C.: - Vă rog să notaţi că apărătorul inculpatului Ghircoiaş a solicitat să se menţioneze în declaraţia acestuia că dr. Golea a remis cheile de la poarta spitalului unuia dintre ofiţeri pentru a se putea intra cu autoizoterma în curte; şi că Instanţa, considerând că nu este esenţială pentru cauză, nu a dispus să se facă această consemnare.Av.ap.: - D-le preşedinte, la o investigaţie purtată de dvs. pe latura subiectivă a comiterii acestei infracţiuni, vi s-a dat un răspuns, o explicaţie de către inculpat pe care de asemenea solicit să o consemnaţi. A spus că dumnealui nu a reflectat la alte modalităţi de conservare, de diseminare a

630

cadavrelor din morgă, pentru că atâta vreme cât a discutat cu profesorul Crişan care era şi sef la Facultatea de Medicină şi care avea şi alte posibilităţi probabil şi la Facultatea de Medicină, a considerat că asupra acestui lucru a meditat sau va medita profesorul Crişan. Acest lucru a spus.P.C.: - Da.Av.ap.: - Dvs. aţi procedat la această întrebare..P.C.: - Şi ce am consemnat?Av.ap.: - N-aţi consemnat nimic, n-aţi consemnat nimic din răspunsul ăsta.P.C.: - Încerc să vă reamintesc, că s-a consemnat ideea că întrucât era o problemă care exceda competenţei dumnealui şi era de atributul exclusiv al prof. Crişan, a găsit de cuviinţă că nu era cazul să mai reflecteze, eventual, asupra posibilităţii, parcă chiar aşa am dictat, de a se găsi şi alte mijloace de rezolvare a problemei conservării.Av.ap.: - D-le preşedinte, câtă vreme avem acest ultrasofisticat aparat de înregistrare, îmi rezerv dreptul să verific eu, eu am notat că nu s-a consemnat.P.C.: - Vă rog verificaţi şi dacă într-adevăr lucrurile stau aşa...Av.ap.: - Pentru că văd că aţi reţinut că acesta a fost răspunsul că nu purtăm o polemică pe conţinutul răspunsului, ci numai pe aspectul consemnării lui. D-le preşedinte, un aspect care nu este numai de nuanţă şi v-aş ruga să consemnaţi exact ce a spus inculpatul. Aţi dat o formulare care a depăşit intenţia lui.P.C.: - De unde ştiţi?Av.ap.: - Pentru că am auzit ce a exprimat el, d-le preşedinte şi a şi revenit asupra acestui lucru.P.C.: - Atunci vă rog să puneţi dvs. întâi întrebarea, să vedem ce răspunde acum inculpatul, şi după aceea să discutăm.Av.ap.: - D-le preşedinte....P.C.: - Vă rog să puneţi întrebarea.Av.ap.: - D-le preşedinte, eu aş pune această întrebare, dar răspunsul l-a dat deja.P.C.: - Nu, vă rog să repetaţi întrebarea.Av.ap.: - Bun, am înţeles. Întrebarea ar fi cam aceasta: Dacă toate ordinele ce le-a primit inculpatul au avut aspectul unor ordine legale la momentul în care i s-au dat; reflectând după aceea, a concluzionat că, totuşi, ele aveau o finalitate de nelegalitate faţă de ordinele pe care el le-a primit? Sau faţă de întregul context al ordinelor care s-au dat pe perioada menţionată şi altor persoane?

631

P.C.: - Păi s-a referit la ordinele, am şi ne-am şi oprit pentru că inculpatul a ţinut să precizeze că este vorba despre activitatea de amprentare, identificare, evidenţă etc., etc., legat numai de ordinele pe care dânsul le primise. Aţi relatat aşa?G.N.: - Da. Dacă îmi permiteţi totuşi să fac o mică precizare. Eu m-am referit la contextul tuturor ordinelor care s-au dat în legătură cu activitatea noastră.P.C.: - „Apreciez că în finalitatea lor, ţinând seama de contextul în care au fost date toate ordinele, acestea ne-au părut a fi ilegale. Dar luate separat fiecare, nu numai pentru mine, ci şi pentru ceilalţi lucrători de Miliţie, apăreau a avea un caracter legal.” Deşi inculpatul această precizare nu o făcuse atunci, a făcut-o acuma, am consemnat-o. Mai departe.Av.ap.: - Eu aşa am înţeles-o şi vă spun că nu cu părtinire. Aşa am înţeles-o iniţial. Poate se aude altfel aici, pe banca apărării. D-le preşedinte..,P.C.: - Vă rog să nu fiţi insinuant, d-le apărător şi să vă rezumaţi numai la întrebări, precizări. Vă rog foarte mult. Nu este vorba de masa Instanţei sau de banca apărătorilor. Toţi aicea ne aflăm pentru a stabili cu mijloacele puse la îndemână de lege, care este adevărul legat de învinuirile care se aduc în vederea acestui inculpat. Vă rog, continuaţi.Av.ap.: - D-le preşedinte, mă interesează când a aflat inculpatul despre arderea cadavrelor.P.C.: - Când aţi aflat de incinerare?G.N.: - La Bucureşti d-le preşedinte, am aflat după ce, sau mai bine zis, când deja comunicatul se făcuse într-o ciornă şi o delegaţie a I.G.M. a plecat cu el la dl. procuror general Robu, ca să-l vadă. Fiind în birou la prim adjunctul ministrului de Interne, generalul-colonel Jean Moldovean, mi-a întins şi mie o xerocopie a acestui comunicat. Atunci am aflat că aceste cadavre sunt arse.P.C.: - Când se întâmpla asta, în ce dată?G.N.: - Asta însemna în jur de data de 9-10 ianuarie.P.C.: - „În data de 9 sau 10 ianuarie 1990 am aflat despre incinerarea cadavrelor.”Av.ap.: - Dacă din actele pe care le-a lăsat la Spitalul Judeţean inculpatul, se putea reconstitui fidel tabloul situaţiei morţilor şi răniţilor.G.N.: - În totalitate.P.C.: - „Tabloul situaţiei morţilor şi răniţilor putea fi reconstituit întru totul pe baza celorlalte documente rămase la spital.”

632

Av.ap.: - Are cunoştinţă despre faptul dacă în aceeaşi perioadă criminaliştii procuraturii locale sau generale au făcut investigaţii paralele cu cele făcute de... P.C.: - Păi a rezultat, o dată ce am prins ulterior că întrucât existau nişte neclarificări de fapt...Av.ap.: - Eu vă mulţumesc.P.C.: - Alte întrebări ?Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpaţii Macri şi Deheleanu nu am întrebări.P.C.: - Nu aveţi.Av.ap.: - Pentru inculpatul Sima v-aş ruga să îmi permiteţi. D-le preşedinte, spre finalul interogatoriului, la întrebarea dvs. cu privire la cadavre, spital, Golea etc., a spus că Golea părea pregătit pentru toate solicitările pe care le-a... de unde această concluzie, care e o chestie subiectivă dar, totuşi…G.N.: - Da, d-le preşedinte. Când ceri omului ceva, mai ales de o asemenea natură, la 1,00, noaptea, să dechidă morga unui spital, totuşi apare o surprindere şi o întrebare asupra motivaţiei prezenţei acolo şi mai ales a acţiunii pe care îi solicit să execute. Ori nu au existat nici un fel de întrebări, nu au existat nici un fel de oprelişti, nici un fel de opuneri din partea lui, ci pur şi simplu a reacţionat foarte coerent la întrebarea inculpatului Corpodeanu dacă are cheia de la morgă, a spus că nu, a ieşit, a venit cu cheia, după care…P.C.: - „Da. Dr. Golea în toate împrejurările, chiar şi la 1,00, noaptea când i s-a cerut să deschidă morga, n-a manifestat nici un fel de surpriză. Nu a ezitat, nu a pus întrebări şi nu a făcut nici un fel de opunere la activitatea care urma a se desfăşura.”Av.ap.: - Trăieşte cumva inculpatul cu impresia că raporturile de rudenie dintre Golea şi Sima puteau să fie cauza acestei amabilităţi, aşa zisei amabilităţi?P.C.: - Răspundeţi, vă rog.G.N.: - D-le preşedinte, sentimentele proprii nu…P.C.: - „Din această comportare am tras concluzia că acel medic ştia dinainte de ce trebuie să facă, sau de scopul sosirii noastre acolo.”Av.ap.: - D-le preşedinte, doresc să-l întrebaţi pe inculpat, prezenţa dr.Golea la ora respectivă, surprinzătoarea oră 1,00, noaptea, un director de spital, era justificată prezenţa lui acolo dată fiind situaţia din Timişoara?P.C.: - Ce specialitate avea dr.Golea?Av.ap.: - Era directorul spitalului.

633

P.C.: - Am întrebat de specialitate. Cunoaşteţi ce specialitate pe linie medicală, nu de funcţie administrativă am întrebat.G.N.: - D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi. Din câte am dedus eu, fiind în clinică, fiindcă mai mult în clinica lui stătea, cred că se ocupa cu dialize. Aceasta e specialitatea. Iar răspunsul pentru dl. avocat, este că dr. Golea, prin natura atribuţiunilor de serviciu se găsea la ora respectivă acolo, întrucât şi personalul medical era mobilizat, ca de altfel...P.C.: - „Precizez că în perioada desfăşurării evenimentelor din Timişoara toţi medicii erau mobilizaţi în spital. Deci inclusiv Golea, care era director.”Av.ap.: - O întrebare la care apreciez că domnia sa nu va răspunde favorabil dar cu tot riscul eu am să o pun. Faţă de duritatea să nu spun bestialitatea cu care se comporta Corpodeanu, să îmi ierte colegiul afirmaţia, dar acesta este adevărul, pentru că toată lumea ştie că a fost un tip deosebit de dur, care putea să fie reacţia lui Golea faţă de prezenţa acestuia? Şi faţă de cererea pe care o formulase cu cheile de la morgă? Putea să se opună dr. Golea?P.C.: - Răspundeţi, vă rog.G.N.: - Din câte cunosc şi din câte rezultă şi din…P.C.: - Mai bine daţi-ne nouă un răspuns.G.N.: - Bine.P.C.: - Dacă Corpodeanu nu ar fi venit acolo, Golea v-ar fi dat cheile?G.N.: - Mie, personal, nu. Sub nici o formă.P.C.: - Ar fi pus la dispoziţie aceste chei dacă ar fi fost solicitate de către altcineva decât Corpodeanu?G.N.: - Poate la cei care l-au vizitat înainte.P.C.: - Reţineţi, vă rog, întrebarea. Golea, dacă ar fi lipsit Corpodeanu şi i s-ar fi solicitat de altcineva, nu neapărat, nu de către d-voastră, de unul dintre ofiţerii respectivi, cheile de la morgă, le-ar fi pus la dispoziţie?G.N.: - Nu pot să îmi dau seama asupra reacţiei pe care ar fi avut-o. Vă rog să se reţină următorul lucru, d-le preşedinte, pentru că scrie şi în rechizitoriu: Golea a fost vizitat înainte de nişte oameni acolo. Aceşti oameni nu au venit să vadă dacă sunt păzite cadavrele, este cert. Pentru că se ştia că sunt păzite, este păzit întregul spital. Deci alt substrat a avut această deplasare la Golea. Şi nici într-un caz nu dintre cei care l-au vizitat şi au discutat cu el n-am făcut parte. Deci chiar dacă nu era Corpodeanu, prin aceasta îi răspund prin d-voastră. D-le avocat, chiar dacă nu era Corpodeanu şi ar fi venit altcineva cunoscut de dr. Golea din partea autorităţilor judeţene, cred că se proceda la fel, adică se încredinţau cadavrele.

634

P.C.: - „Întrucât ştiu că, în prealabil, se discutase cu Golea problema cadavrelor, apreciez că acesta ar fi dat cheile de la morgă, chiar şi în lipsa lui Corpodeanu.”Av.ap.: - D-le preşedinte, îi admir abilitatea; de altfel a fost ceva caracteristic fostei Miliţii, de ce să nu recunoaştem public. E democraţie şi să spunem lucrurilor pe nume. Nu au fost buni de nimic decât de bătaie şi de şmecherii. Cum se explică totuşi faptul că dumnealui, în calitate oficială, se prezintă acolo şi Golea putea să refuze să-i dea cheile de la morgă: s-a dus ca un paznic de noapte sau ca un ofiţer de Miliţie?P.C.: - Nu, nu dar a spus că indiferent...Av.ap.: - Vă mulţumesc. Şi acum să-i demonstrez că e total incorect şi necinstit. Vă rog să-l întrebaţi dacă îşi menţine declaraţia dată la fila 308 unde afirma că inculpatul Sima nu a avut nici o cunoştinţă despre cadavre şi despre transport. Vă rog să-l întrebaţi dacă îşi menţine declaraţia şi dacă...P.C.: - Vă menţineţi această precizare de la declaraţia de la urmărirea penală?G.N.: - Nu reţin să fi făcut o asemenea afirmaţie.Av.ap.: - D-le preşedinte, referitor la Nuţă, vă rog să mă iertaţi că intervin. Referitor când a declarat cele declarate de Nuţă, de dispoziţiile care i s-au dat a spus: Sima nu a ştiut nimic şi nici nu a fost în biroul lui Nuţă când s-au dat acele dispoziţii de... P.C.: - Vă rog să ne indicaţi numărul de pagină, ca să nu mai verificăm în notele noastre.Av.ap.: - 308, volumul 6 am reţinut eu, 308 pe verso.P.C.: - Verificăm... Uitaţi, eu nu dau, vă înmânez dvs. volumul şi indicaţi.Av.ap.: - Probabil am greşit eu volumul, dar nici o problemă, că am să găsesc eu.Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpatul Corpodeanu am o singură întrebare. Dvs. aţi pus inculpatului o întrebare la care nu a prea putut să răspundă. Eu revin cu ea şi vă rog în mod respectuos să o puneţi. De ce nu s-au luat alte măsuri în privinţa cadavrelor şi a trebuit neapărat ca acestea să fie transportate la Bucureşti? De ce nu s-au luat nişte măsuri pe plan local? Nu a putut să răspundă şi a spus că poate nu ne-am gândit la acest lucru. Vă rog să-l întrebaţi: Dacă în situaţia că s-ar fi gândit să rechiziţioneze sau să împrumute sau să roage vreo instituţie care poseda astfel de frigidere ca să primească aceste cadavre în frigiderele respective şi dvs. aţi făcut referire la vreo două intreprinderi. Aţi spus Comtim, sau nişte frigorifere din altă parte, aceste unităţi ar fi primit aceste cadavre în respectivele frigidere sau nu? Exista vreo oprelişte în privinţa introducerii acestor cadavre în alte unităţi

635

decât cele spitaliceşti? Dânsul este de specialitate, de aceea pun această întrebare.P.C.: - Ştiţi cam ce răspuns ar putea să ne dea?Av.ap.: - Sincer să fiu, nu aş putea să intuiesc ce răspuns ar putea să dea.G.N.: - Îmi permiteţi mie, d-le preşedinte.P.C.: - Păi întâi să văd dacă am să vă permit.G.N.: - Da.P.C.: - Da. Răspundeţi la întrebare.G.N.: - Nu. Eu consider că nu e o întrebare, dar în nici un caz nu eram în măsură ca eu să viu cu soluţii, atâta timp cât această problemă ...P.C.: - De ce doriţi să exagerăm un pic anumite aspecte care... Av.ap.: - Nu, nu d-le preşedinte, ideea pe care aţi formulat-o, aceea că nu s-au luat toate măsurile înainte de a se transporta cadavrele la Bucureşti şi am înţeles...P.C.: - Problema a fost de altă manieră, dacă s-a încercat sau nu, aşa trebuie să priviţi problema.Av.ap.: - Da, şi acuma eu îl întreb: dacă...P.C.: - Vă resping întrebarea.Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi, eu mi-am notat, şi nu greşit, referitor la persoanele care au fost prezente în noaptea de 18-19, când s-a dat acea dispoziţie cu cadavrele, menţionează persoanele care au fost prezente şi Sima nu este inclus în prezenţa acelor persoane. Totuşi, nu a fost acolo şi atuncea de unde ştia Sima de cadavre, de transport etc.; a sesizat vreo discuţie între Sima şi ceilalţi cu privire la cadavre?P.C.: - D-le apărător, inculpatul, dacă ţin eu bine minte, a făcut mai mult o supoziţie, gândind că întrucât exista o legătură de rudenie între inculpatul Sima şi acest medic, era posibil, mai ales că fusese trimis la Sima să-i ofere pe ofiţerul care răspundea de sectorul sanitar.Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă această supoziţie onorata Instanţă şi-o însuşeşte, eu...P.C.: - Asta rămâne să vedeţi, dacă se va corobora şi cu alte mijloace de probă, aşa cum ne indica legea, aşa vom proceda. Alte întrebări.Av.ap.: - Sunt avocatul inculpatului Mişea. D-le preşedinte, luat în ordine cronologică, în timpul deplasării alături de inculpatul Corpodeanu, cu ceilalţi trei ofiţeri s-a discutat ceva despre această acţiune ce urma să... P.C.: - Aţi discutat pe drum?

636

G.N.: - Nu, pe drumul de la Inspectorat până la morga spitalului, în autoturismul cu care am făcut deplasarea, nu s-a discutat nimic privitor la ce urma să se facă la morgă.Av.ap.: - Inculpatul poate să aprecieze cât timp a durat, efectiv, încărcarea cadavrelor?P.C.: - Păi a spus, de la 1,00, la 5,00.Av.ap.: - În această perioadă izoterma funcţiona?P.C.: - „Agregatul de răcire al acelei autoizoterme care avea uşile deschise...”G.N.: - Funcţiona tot timpul.P.C.: - „...a funcţionat continuu…”G.N.: - Producea un zgomot foarte mare.P.C.: - „producând un zgomot foarte mare.”Av.ap.: - Să ne lămurească asupra evidenţelor ce s-au făcut, înscrisurile care s-au făcut cu această ocazie, atunci când se încărcau. A spus ceva, a notat cineva, s-au predat ceva înscrisuri?G.N.: - Inculpatul Corpodeanu avea în mână o foaie de hârtie pe care îşi bifa fiecare persoană care..P.C.: - „Precizez că inculpatul Corpodeanu avea în mână o foaie de hârtie în care îşi nota, bifa, toate cadavrele care se urcau în autoizotermă.”Av.ap.: - Am înţeles că şi Golea avea o evidenţă?P.C.: - Şi Golea avea o evidenţă?G.N.: - Golea avea o bucată de hârtie, nu am sesizat ce scrie pe ea, dar cred că scria, avea înscrise informaţii despre unele persoane care deşi nu erau identificate cunoştea că au fost aduse fie de aparţinători, fie că ...P.C.: - Da, am înţeles. „Şi Golea avea în mână o notă care cred că se referea la cadavrele necunoscute, dar care puteau fi lesne identificate, pentru că se ştia că fuseseră aduse de persoane cunoscute.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap.(altul): - D-le preşedinte, sunt avocatul inculpatului Avram Gheorghe. Aş avea respectuoasa rugăminte să-l întrebaţi pe inculpat dacă exista o dublă evidenţă a morţilor, pe de o parte în cadrul Spitalului Judeţean, iar pe de altă parte la nivelul Laboratorului Exterior de Medicină Legală Timişoara. Dumnealui a spus că nu a ridicat evidenţele de la Laboratorul Exterior Timişoara. Dânsul este specialist, fiind directorul Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.M.-ului. Această evidenţă nu era ţinută şi la nivelul laboratorului exterior Timişoara? Acest lucru prezintă o deosebită importanţă, cu atât mai mult cu cât domnia sa v-a relatat că a stat de vorbă cu prof. dr. Crişan în legătură cu soarta acestor cadavre, ceea ce denotă că se

637

păstra o evidenţă distinctă la acest laborator; şi aceasta cu atât mai mult cu cât laboratorul nu funcţionează în cadrul Direcţiei Sanitare, ci pe linie de IML Mina Minovici din Bucureşti.P.C.: - D-le apărător, îmi pare rău, dar trebuie să vă resping această întrebare, întrucât din contextul întregii declaraţii rezultă că, pe lângă evidenţele spitalului, şi medicii legişti întocmeau nişte forme privitoare la aceste cadavre. Deci rezultă că se cunoştea la IML care sunt acele cadavre.Av.ap.: - Am înţeles, d-le preşedinte. A vorbit despre actele de constatare, se referea la rapoartele medico-legale care se întocmeau? Ştie că s-au întocmit de către laboratorul exterior din Timişoara acele rapoarte? S-au luat datele necesare în vederea întocmirii acestora?P.C.: - Vă resping din nou întrebarea, pentru că a precizat inculpatul şi s-a consemnat că medicii legişti au cules date privitoare la semnalmentele acelor cadavre şi au descris configuraţia plăgilor împuşcate. Eu reţin că am consemnat.Av.ap.: - Datele care le-a cules dumnealui urmau să fie transmise la Laboratorul Exterior Timişoara, sau cum urmau să fie valorificate?P.C.: - Ce intenţionaţi să faceţi cu datele culese de lucrătorii criminalişti?G.N.: - D-le preşedinte, conform metodologiei noastre de muncă, toate aceste date se înscriu într-o fişă. Datele ridicate de la morga spitalului de către lucrătorii criminalişti urmau să fie valorificate pentru întocmirea fişelor de identificare a cadavrelor.Av.ap.: - D-le preşedinte, pe acea bucată de leucoplast...P.C.: - Şi aceste fişe s-au mai întocmit?G.N.: - Nu.P.C.: - „Aceste fişe nu s-au mai întocmit însă, datorită precipitării evenimentelor.”Av.ap.: - D-le preşedinte, pe acel leucoplast prezent pe pieptul fiecărui cadavru ce număr era înscris, din care registru de înregistrare, de la spital sau de la IML?G.N.: - Era un număr de ordine pe care îl păstram şi noi şi medicii legişti şi procurorii.P.C.: - „Numerele trecute pe bucăţelele acelea de leucoplast lipite pe toracele fiecărui cadavru corespundeau pentru toate organele care concurau la identificarea acelor morţi, pentru Procuratură, Miliţie, IML.”Av.ap.: - Mulţumesc.Av.ap.(femeie): - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat: ofiţerul de Securitate care poartă numele de Grui şi care l-a însoţit de la Inspectorat

638

şi până la spital ca să ridice registrele, este aceeaşi persoană cu co-inculpatul Grui cu care este trimis în judecată.G.N.: - Nu.P.C.: - „Căpitanul Grui care m-a însoţit la spital nu este una şi aceeaşi persoană cu co-inculpatul Grui Tiberiu.” Altă întrebare.Av.ap.: - Şi dacă îmi permiteţi, din ceea ce a putut să observe în perioada scurtă cât a stat aici la nivel local şi colegii mei au mai spus, Corpodeanu se comporta ca un fel de Nuţă la o scară ceva mai mică?P.C.: - Care era atitudinea co-inculpatului Corpodeanu în perioada aflată în discuţie?G.N.: - D-le preşedinte, eu de mai bine de opt ani nu am mai venit în Timişoara. Acum opt ani acest Corpodeanu era un simplu şef de serviciu Cercetări penale, l-am regăsit acuma ca locţiitor al şefului Miliţiei Judeţene şi nu am purtat cu el decât o singură discuţie, chiar în noaptea de 17 când a început să se tragă, când s-au auzit primele focuri de armament. Se plângea că a fost bătut, cu o seară în urmă, în momentul când a fost în stradă şi a fost lovit cu o piatră şi etc. Atitudinea lui faţă de subordonaţi, modul de comportament, modul de adresare, tot ceea ce ţine de activitatea nu numai de conducere dar şi de apropierea de oameni cu care el lucrează îmi este total necunoscută. Vă rog să fiu înţeles şi rog prin dvs. şi pe doamna apărătoare să mă înţeleagă că nu-l cunosc pe acest om.P.C.: - „Nu pot emite aprecieri cu privire la modul de a fi în general şi implicit faţă de subalterni al inculpatului Corpodeanu, întrucât îl cunosc prea puţin.” Altă întrebare.Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpatul Ciucă. După terminarea operaţiunii de încărcare a cadavrelor, dacă inculpatul Ciucă a adus în discuţie necesitatea întocmirii unor documente de transport? Pentru că el urma să efectueze acel transport.G.N.: - Nu am auzit despre o asemenea discuţie.P.C.: - „Nu am auzit pe nimeni, în timp ce se încărcau cadavrele în autoizotermă, să discute vreo problemă legată de actele care trebuiau să însoţească fiecare cadavru.”Av.ap.: - D-le preşedinte, mă prezint în favoarea inculpatului Preda. Dacă ofiţerii care au procedat la încărcare, efectiv la încărcarea cadavrelor, din discuţiile purtate în morgă au realizat care anume categorie de cadavre trebuiau încărcate. Cele identificate sau cele neidentificate?P.C.: - Şi-au putut da seama?G.N.: - D-le preşedinte, cred că despre această problemă şi-au putut da seama mai înainte, pentru că dintr-o declaraţie pe care am citit-o cu ocazia

639

prezentării materialului meu, rezultă că inculpatul Corpodeanu şi inculpatul Deheleanu au făcut instruirea acestor oameni. El a spus că vor merge să ridice nişte cadavre. Fără discuţie că în mod cert, din moment ce eu arătam persoana care este identificată, normal că se putea deduce şi ei au dedus că ei trebuie să încarce ceilalţi neidentificaţi. Nu cunosc şi acesta este răspunsul la întrebare, nu cunosc dacă Corpodeanu sau altcineva le-a spus concret ce anume categorie de cadavre trebuie încărcate în izotermă.P.C.: - „Cred că inculpaţii care au ajutat la încărcarea cadavrelor în acea izotermă au putut să îşi dea seama că se urmărea a se lua numai cadavrele neidentificate. Nu ştiu însă dacă Corpodeanu le spusese acest lucru anterior, cu ocazia instruirii ce am înţeles că le-o făcuse.” De la el aţi înţeles că a făcut-o?G.N.: - Nu, am citit în declaraţiile care sunt ataşate la dosarul meu, una a inculpatului Corpodeanu şi una a inculpatului Deheleanu.P.C.: - Da, alte întrebări?Av.ap.: - La intrarea în unitatea spitalicească, din acea secţie de urgenţă, grupul de ofiţeri a fost observat şi de alte persoane ?P.C.: - Cum, dacă uruia motorul afară, d-le apărător? Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă dvs. apreciaţi că este inutilă sau dacă este pertinentă...P.C.: - O apreciez ca inutilă şi ca atare o resping. Vă rog să mă scuzaţi.Av.ap.: - Da, nici o problemă. O ultimă întrebare. Dacă cei care au transportat aceste cadavre au manifestat condescendenţa care se impunea, de grija unui obiect ce trebuia păstrat în continuare, îmi permit să le spun obiect în starea în care se găseau. Dvs. n-aţi consemnat acolo ceva legat de cearceafuri. Dacă apreciaţi că pentru noi, zic eu, are semnificaţie aparte şi vă şi reţin puţin atenţia, una este să manifeşti o atitudine faţă de ceea ce trebuie păstrat şi alta faţă de ceva ce nu trebuie păstrat.P.C.: - Aţi înţeles ?G.N.: - Am înţeles, răspunsul este afirmativ. Plecând de la cearceafurile care erau imaculate, toţi au manifestat o grijă în transportarea celor decedaţi în maşină.P.C.: - „Toţi inculpaţii care au transportat cadavrele în maşină au manifestat grija cuvenită pentru aceşti morţi.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru inculpatul Veverca.P.C.: - Vă rog.Av.ap.: - Dacă îşi aminteşte de existenţa unui incident. Dacă vreunuia din ofiţerii care au participat efectiv la transportul cadavrelor…

640

P.C.: - S-a întâmplat ceva vreunui ofiţer dintre aceştia?G.N.: - Ştiu că Veverca a fost şi era cel mai gălăgios, cel mai nemulţumit că a fost adus la o asemenea operaţiune.P.C.: - „Veverca era cel mai nemulţumit pentru că fusese adus la o astfel de acţiune.” De ce era nemulţumit?G.N.: - Nemulţumit pentru că trebuia să depună efortul care trebuia depus, că a fost adus în miezul nopţii acolo la morgă, pesemne că nu este obişnuit să muncească în asemenea condiţii, în general...P.C.: - „Pesemne că nu era obişnuit cu cadavrele.”G.N.: - Nu-i plăcea nimica, era cel mai gălăgios. Incident acolo care s-ar fi putut petrece mi se pare că chiar lui Veverca. Ori cureaua i s-a rupt, ceva în orice caz legat de îmbrăcăminte, ceva s-a întâmplat.Av.ap.: - D-le preşedinte, mă interesează faţă de afirmaţiile pe care le face inculpatul Veverca. Dacă în acest context al unui incident el spune altceva, dar nu mă interesează. Văd că s-a reţinut un anume incident. Dacă în acel context a fost ameninţat de co-inculpatul Corpodeanu într-un anume fel pentru a continua activitatea pentru care fusese adus.G.N.: - Nu am reţinut un conflict între Corpodeanu şi Veverca soldat cu ameninţarea lui de către Corpodeanu.P.C.: - „Nu am reţinut ca Veverca să fie ameninţat în vreun fel de Corpodeanu cu acea ocazie.”G.N.: - Pentru că eu am rămas numai în cadrul morgii.P.C.: - Altă întrebare.Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să îmi iertaţi intervenţia, dar pentru că am delegaţie şi pentru inculpatul Ganciu Gheorghe, inculpatul a făcut o afirmaţie că ar fi intrat în posesia unui bileţel dacă am reţinut eu bine, în legătură cu acea incinerare. Întrebarea mea este următoarea: ştie dumnealui cumva prin ce sursă s-a aflat totuşi modul în care aceste cadavre au fost incinerate? Cine a fost acela care s-a dus şi a denunţat, sau s-a sesizat cineva oficial de incinerarea cadavrelor?P.C.: - Ştiţi?G.N.: - Nu.Av.ap.: - Vă mulţumesc frumos.P.C.: - Sunt nişte rapoarte la dosar.Av.ap.: - D-le preşedinte, o întrebare care nu are prea multă importanţă.P.C.: - Nu o mai puneţi atunci.Av.ap.: - Vă rog totuşi să îmi permiteţi, dacă vreunul din inculpaţi a manifestat o sensibilitate deosebită la vederea cadavrelor şi ce s-a procedat sau cum s-a procedat cu acestea?

641

G.N.: - D-le preşedinte, toţi am manifestat asemenea senzaţii. Nimănui nu-i este prea plăcut ca să stea în mijlocul a 70 de persoane decedate, toate mirosind şi...P.C.: - „Toţi am avut repulsie faţă de ceea ce am fost puşi să facem.” Mai sunt întrebări? Dar staţi un moment, inculpatul mai doreşte să facă precizări.G.N.: - D-le preşedinte, doream să mai fac o precizare cu privire tot la încriminarea care mi se aduce în actul de acuzare, că aş fi făcut parte din comandamentul constituit la nivelul Inspectoratului judeţean. P.C.: - A existat sau nu a existat un comandament?G.N.: - Nu a existat.P.C.: - „Nu a existat nici un comandament la nivel de Miliţie.”G.N.: - Atât, vă mulţumesc.P.C.: - Ridicăm şedinţa, ne întâlnim luni la orele 9,00.

12 martie 1990, audierea inculpatului Baciu Ioan.

B.I.: - [lipsă text, n.n.] ...şi n-a durat d-le preşedinte nici cinci minute şi fostul generalul Nuţă a sunat din nou. A întrebat dacă mai sunt acolo şi a ordonat lui Moraru să mă trimită imediat la fostul procuror general Nicolae Popovici. Am plecat la dl. Popovici Nicolae şi m-am prezentat. Într-adevăr mă aştepta, vorbise cu generalul Nuţă, i-am explicat d-lui Nicolae Popovici ce am înţeles, i-am spus că nu-mi este clar şi l-am rugat să dea un telefon la Timişoara să ne lămurim. A refuzat într-un anumit fel, după care am spus să sunăm la Procuratură că a spus că este dl. colonel Diaconescu. Foarte bine, cu dânsul ne vom înţelege ca să clarificăm despre ce este vorba. A refuzat din nou, spunând că este târziu şi că o să ne lămurim mâine dimineaţă. În continuare, d-le preşedinte, am discutat cu dl. Popovici că nu am posibilitate; la vamă mă pot descurca, fiindcă aşa mi s-a atras atenţia că la vamă antrepozit chiar mi s-a precizat; la crematoriu nu cunosc pe nimeni, m-a întrebat în subordinea cui există crematoriul ăsta şi în general cimitirele. Cunoşteam că în subordinea Consiliului Popular şi a rămas stabilit ca dânsul să se documenteze pe o parte, eu pe de altă parte pe linia mea. Între timp a intervenit telefonul colonelului Moraru, care m-a chemat de urgenţă înapoi la bază, respectiv la Miliţie. M-am întors şi ofiţerul meu de serviciu de la direcţie mi-a raportat că am fost căutat din nou la telefon de procurorul general. I-am dat telefon pe firul direct şi mi-a spus: „Baciule, nu raporta la Timişoara că nu putem face nimic, lasă ne mai documentăm până mâine şi vom vedea mâine despre ce este vorba.” Pentru că, rog să se menţioneze, d-

642

le preşedinte, că la plecarea mea de la Nicolae Popovici am precizat că mă duc şi raportez că nu am posibilităţi să execut această misiune. Aşa se explică telefonul care mi l-a dat Popovici imediat ce am ajuns la unitate.P.C.: - Da, mai departe.B.I.: - M-am prezentat la colonelul Moraru; l-am găsit, identificase trei notiţe pe care indicase trei nume de Ganciu Gheorghe şi s-a oprit la cel în dreptul căruia la ocupaţie scria funcţionar M.I., i-a identificat telefonul în prezenţa mea şi i-a transmis fostului general Nuţă, tot în prezenţa mea. Fără să se închidă telefonul, Nuţă i-a zis cu voce tare fostului general Matei şi chiar se auzea cum Nuţă i-a zis: „dai acuma telefon.” I-a dat telefon lui acest Ganciu, nu am înţeles ce i-a spus la acest Ganciu, după care Moraru mi-a ordonat două lucruri clare: unu, la prima oră luni, dimineaţa la ora opt, să fiu la cimitirul Bellu unde să-l caut pe acest Ganciu, întrucât generalul Matei a vorbit cu el şi să fac o documentare în legătură cu posibilităţile de ardere a acestor colete la crematoriu şi în cel mai scurt timp luni dimineaţa, până la ora 9,00, să mă prezint să-i raportez rezultatul acestei documentări.P.C.: - Da, un moment, să consemnăm. „În seara de 18 decembrie 1989, în jurul orelor 19,00, aflându-mă în biroul colonelului Moraru, adjunct şef I.G.M., generalul Nuţă, care se afla la Timişoara, telefonic mi-a transmis să execut...”B.I.: - I-a transmis lui colonel Moraru, d-le preşedinte.P.C.: - „...i-a transmis să-i execut ordinele date anterior lui Moraru, punându-mă în temă pe scurt cu acestea. Şi anume, mi-a spus că va trebui să preluăm un transport cu mai multe colete, reprezentând ajutoare primite din străinătate de timişoreni, pe care urma să le distrugem prin ardere la crematoriu. Din discuţia avută cu Moraru, am înţeles că alte date nici acesta nu poseda. Apoi, din ordinul generalului Nuţă, care a revenit telefonic după aproximativ…”* [lipsă text, n.n.]

12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Baciu Ioan.

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „…ajungând la Procuratura Generală, am putut constata că Popovici Nicolae nu cunoştea alte date privitoare la operaţiunea ce urma a se executa. Motiv pentru care i-am sugerat să ceară amănunte de la Nuţă. După care am plecat la I.G.M. Când am ajuns acolo, ofiţerul de serviciu pe direcţia Economică mi-a comunicat că Popovici mă căutase la telefon cu rugămintea de a nu raporta lui Nuţă, că nu am putea executa acea operaţiune din lipsă de… şi alte amănunte, întrucât până dimineaţă poate vom reuşi să le obţinem. Oricum, în aceeaşi seară, la

643

ordinul generalului Nuţă, colonelul Moraru a reuşit să-l identifice pe un anume Ganciu Gheorghe, fost ofiţer de Securitate care lucra la domeniul public şi avea în atribuţii şi problemele cimitirelor, inclusiv ale crematoriului Cenuşa din Bucureşti. Am fost prezent când, telefonic, i s-a comunicat acest lucru lui Nuţă, iar Nuţă la rându-i, lui Macri. Am putut auzi acest lucru prin telefon, deoarece Nuţă vorbea tare. În consecinţă, Moraru mi-a ordonat să iau legătura cu Ganciu Gheorghe, pentru a organiza arderea la crematoriu a coletelor care urmau să ne sosească de la Timişoara.” Aţi înţeles când urma să sosească, unde şi cum?B.I.: - Nu, aş dori să se precizeze, că s-a spus că acţiunea urma să aibă loc în

* caseta 052, sfârşiturmătoarele două-trei zile, adică în prima sau a doua zi.P.C.: - „Am înţeles că acele colete pentru ardere urmau să sosească peste o zi sau două.”Mai departe. Dar amănuntele acelea, pe care tot încercaţi să le aflaţi, la ce se refereau?B.I.: - Ce trebuia să fac la Vamă, să le iau în primire, să fac documente…P.C.: - „Amănuntele pe care doream să le aflăm se refereau la ce acte trebuiau întocmite pentru acele colete şi mai ales ce trebuie să fac la Vamă, întrucât iniţial Nuţă a pomenit de Vama antrepozit. Şi chiar a intitulat-o: „Acţiunea Vama”.” Bun.B.I.: - Permiteţi, d-le preşedinte, în acest context am fost angajat eu, ca şef al direcţiei Economice, în această acţiune. Pe această motivaţie.P.C.: - „În acest context am fost eu angajat în această acţiune, ca şef al direcţiei Economice din I.G.M…”B.I.: - …întrucât cunoşteam obiectivul Vama-antrepozit…P.C.: - Se subînţelege că dacă eraţi şeful direcţiei, vama…Mai departe. Aţi luat legătura cu Ganciu…B.I.: - Vă raportez, din momentul respectiv, am plecat de la Inspectorat, întrucât eram în ţinută militară, am plecat acasă. Şi nu mai ştiu dacă în continuare colonelul Moraru a mai avut vreo convorbire cu Timişoara sau nu. P.C.: - „După aceea eu am plecat acasă şi…”B.I.: - …a doua zi dimineaţa, la 7,30, a venit maiorul Sorescu Dumitru, cu maşina de serviciu şi m-a luat şi am plecat direct la Cimitirul Bellu.P.C.: - „cu autoturismul condus de maior Sorescu Dumitru, şef de serviciu în Miliţia economică, m-am deplasat la Cimitirul Bellu…”B.I.: - …unde l-am găsit, chiar la intrare în curte, pe Ganciu Gheorghe, pe care nu-l cunoşteam.

644

P.C.: - „unde l-am întâlnit pe Ganciu Gheorghe.” Continuaţi.B.I.: - M-am prezentat acestuia, l-am întrebat dacă a primit telefon de la generalul Macri, mi-a confirmat că da; i-am spus şi lui despre ce e vorba, exact aşa cum am declarat înainte, după care a zis să ne deplăsam la crematoriu.P.C.: - „L-am întrebat pe acesta dacă a primit telefon de la generalul Macri şi mi-a confirmat. După care i-am comunicat că va trebui să organizăm arderea mai multor colete la crematoriu, colete ce urmau să sosească de la Timişoara. În consecinţă, cu acesta am mers la…”B.I.: - …la crematoriu, unde mi l-a prezentat pe şeful acestuia, Iosef Emilian.P.C.: - „la crematoriul Cenuşa, unde am făcut cunoştinţă cu un anume Iosef Emilian, şeful crematoriului.”B.I.: - Ganciu m-a prezentat şi i-a explicat despre ce este vorba; acesta ne-a invitat în biroul lui, unde ne-a demonstrat că are o aglomeraţie mare, chiar pe birou era plin de bonuri, de incinerări, atât în ziua de 19, cât şi în ziua de 20. Era supraaglomerat. Aceasta a făcut Iosef.P.C.: - I s-a spus lui Iosef Emilian câte colete…B.I.: - I s-a spus că urmează… şi el mi-a spus că în ziua de 19, în nici un caz, nu se poate; şi eu i-am spus că nu-i cazul pe ziua de astăzi. Mi-a demonstrat că şi pe 20 are planificate incinerări de la familii, fiind foarte aglomerat.P.C.: - „Ganciu i-a spus lui Iosef Emilian, că va trebui să se ardă la crematoriu mai multe colete, ce urmau să vină de la Timişoara. Acesta a replicat că este imposibil să se facă acest lucru în respectiva zi de 19 şi chiar a doua zi, datorită aglomeraţiei existente, arătându-ne un număr mare de planificări, pe bază de bonuri, pentru incinerare.” Mai departe. B.I.: - Cu aceasta am plecat, spunându-le că le voi comunica la timpul respectiv când voi mai reveni cu date noi, fără a stabili nimic concret. P.C.: - „Am plecat, rămânând stabilit să le comunic, în concret, când urma să revin, pentru a se trece la arderea coletelor.“ Mai departe.B.I.: - M-am prezentat la colonelul Moraru cu această documentare, l-am pus în temă cu cele declarate mai sus, Moraru l-a sunat pe Nuţă şi a început să-i raporteze situaţia respectivă. Nu i-a putut raporta prea multe, pentru că deja Nuţă a început să-i dicteze o serie de ordine pe care le nota Moraru. Circa 3-4 minute. După care, colonelul Moraru mi-a dat mie receptorul şi legătura cu Nuţă.P.C.: - „Am revenit la I.G.M. şi i-am raportat ce am făcut la crematoriu lui Moraru. Între timp, Moraru l-a sunat pe Nuţă, care i-a transmis mai multe

645

ordine. Prilej cu care Moraru l-a pus în temă cu cele făcute de mine la crematoriu. Apoi, Nuţă m-a cerut la telefon.” Şi…B.I.: - Şi mi-a ordonat următoarele, d-le preşedinte: „I-am transmis colonelului Moraru tot ce ai de făcut, reţine şi tu. În primul rând, a plecat un transport cu 40 de cadavre de la Timişoara. Îl vei prelua la KM 36. Ţi-ai stabilit ofiţerii pentru acţiune?” I-am nominalizat ofiţerii pentru acţiune. Fiindcă îi stabilisem, chiar din seara când l-am mobilizat pe acest maior Sorescu, şef de serviciu, ofiţerii cu care acţionez. Respectiv patru ofiţeri, la un asemenea transport. Aş dori, d-le preşedinte, să reţineti că mi-am ales ofiţeri care se pricep la asemenea lucru, ofiţerul care răspunde de Vamă, un ofiţer care a răspuns de Vamă cu câţiva ani în urmă, şef de serviciu care lucrează în acest domeniu şi încă un şef de serviciu, unul din cei mai buni contabili ai Miliţiei economice. Pot să-i nominalizez.P.C.: - „care mi-a ordonat ca, împreună cu ofiţerii ce i-am ales, să preiau în aceeaşi zi, de la KM 36, de pe autostrada Piteşti-Bucureşti, autovehiculul cu cele 40 de cadavre care a plecat din Timişoara, încă de la ora 5,00, dimineaţa. După care v-a zis să treceţi la arderea lor. Nu?B.I.: - Nu. Mi-a mai ordonat să execut întocmai ordinele, să nu-mi permit voluntarisme, să nu am iniţiative, cum am de obicei, acţiunea e deosebit de importantă, să-i raportez pe parcurs, absolut, modul cum decurge acţiunea colonelului Moraru. Să schimb numerele la două maşini, problemă pe care s-o rezolve Moraru cu direcţia Circulaţie. Să atrag atenţia ofiţerilor pe care i-am nominalizat asupra importanţei misiunii şi că răspund cu capul de aceasta misiune. Atrăgându-mi, la sfârşit, atenţia că acţiunea este supravegheată şi în acelaşi timp, mi s-a dat un consemn, că după ce va fi dus autovehiculul din nou la KM 36, să fie preluat de echipaj, de la Timişoara, uşile din spate să rămână deschise, pentru a se convinge că misiunea e îndeplinită. P.C.: - „După care să trec la incinerare. Nuţă mi-a spus că celor două autovehicule care sosesc cu morţii de la Timişoara vor trebui să li se schimbe numerele de înmatriculare, problemă pe care o va rezolva Moraru cu direcţia Circulaţie. Într-adevăr, am primit alte plăcuţe de înmatriculare pentru cele două autovehicule, care au fost folosite în scopul precizat de Nuţă. De asemenea, generalul Nuţă mi-a atras atenţia în mod deosebit asupra caracterului „secret” al operaţiunii de incinerare, cât şi asupra importanţei acesteia, subliniind că nu acceptă nici un fel de ezitare sau voluntarism, ori iniţiative care să ducă la eşecul acţiunii respective. A mai subliniat că ne aflăm în stare de necesitate şi că acţiunea este supravegheată şi deci că şi noi suntem supravegheaţi, stabilind un consemn

646

şi anume că după ce vom aduce la KM 36 autotrenul care transportase cadavrele, să îi deschidem uşile din spate, pentru a se putea constata că în acesta nu se mai găsea nici un cadavru, respectiv ca semn al îndeplinirii misiunii.”B.I.: - Acest consemn şi modul cum s-a realizat acesta, d-le preşedinte, eu nu-l mai cunosc, lt. colonelul Marin Petre, care a dus autoturismul la KM 36, poate confirma modul cum s-a realizat.P.C.: - „Echipa de ofiţeri cu care am acţionat pentru îndeplinirea misiunii s-a compus din: lt.-colonelul Marin Petre, şef serviciu, maior Sorescu Dumitru, care a condus maşina în care eram eu, maior Şerban Marin, ofiţer care răspundea de Vamă, maior Bicu Teodor, care răspunsese de acelaşi obiectiv economic.” Înteleg că aţi ajuns la KM 36, a fost preluat autotrenul…B.I.: - …în jurul orelor 16,00 a sosit… ar mai fi o precizare, d-le preşedinte; i-am cerut generalului Nuţă două lucruri, după ce mi-a transmis aceste ordine stricte, numărul autovehiculeleor şi l-am întrebat în mod expres despre documente. M-a făcut „birocrat” şi mi-a spus: „Da, birocratule, vei avea documente legale pentru transport, că nu ţi le trimit aşa, că vreau eu.” Exact aceasta a fost expresia. Deci, după ce ne-a transmis aceste ordine, l-am întrebat două lucruri: dacă numerele autovehiculelor…P.C.: - „La cererea mea, Nuţă mi-a comunicat numerele autovehiculelor care urmau să sosească de la Timişoara…”B.I.: - …unul singur 1 TM-236, pe cel mare nu-l ştiam…P.C.: - „…şi mi-a mai precizat că transportul cadavrelor era însoţit de documentele legale. În ziua de 19 decembrie, în jurul orelor 16,30, de la KM 36, am preluat autotrenul în care se aflau cadavrele. Echipa de la Timişoara a fost cazată la două hoteluri de la Bucureşti…”B.I.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte, echipa de la Timişoara n-o cunoşteam, absolut nici un ofiţer, mi s-a transmis că va fi, maior s-a zis, acum am aflat că-i căpitanul Ciucă, la KM 36.P.C.: - Şi ce-aţi discutat?B.I.: - În primul rând, de ce a întârziat şi în al doilea rând i-am cerut documentele. A spus că documentele le ştiu şefii. L-am întrebat dacă are o situaţie măcar, un tabel, mi-a spus că nu are nimic. Cunosc şefii despre aceste documente, întrucât au lucrat toată noaptea şi nu ştie dacă s-au terminat, dacă s-au întocmit documentele. L-am întrebat, în mod expres, pe căpitanul Ciucă, care s-a prezentat la mine ca fiind şef al echipei.P.C.: - „Menţionez că, în prealabil, am discutat cu şeful acelei echipe de ofiţeri, căpitan Ciucă, care mi-a comunicat că nu are documente însoţitoare

647

pentru acele cadavre, despre ele ştiind şefii noştri. Mai mult, mi-a precizat că nici vreun tabel cu evidenţa cadavrelor nu are. După ce au fost schimbate numerele de înmatriculare ale autotrenului şi respectiv autoturismului Dacia 1 TM-236, care gardase transportul, ne-am despărţit.”B.I.: - Am ajuns în jurul orelor 17,00-17,30…P.C.: - „Eu, cu echipa pe care o coordonam, deplasându-ne şi mergând cu autotrenul la crematoriul Cenuşa unde am…”B.I.: - …respectiv cei doi ofiţeri: Sorescu Dumitru şi Marin Petru. Am deschis uşile autovehiculului.P.C.: - „În prezenţa mea, a lui Ganciu Gheorghe, Iosef Emilian, lt. colonelul Marin Petre şi maior Sorescu Dumitru au fost deschise uşile de la autotrenul respectiv.”B.I.: - Cu această ocazie am văzut că, într-adevăr, erau cadavre…P.C.: - „Constatând cu această ocazie că înăuntrul acestuia se aflau mai multe cadavre, de diferite sexe, care erau învelite în cearceafuri albe. Era un miros puternic, specific de cadavre.“B.I.: - Am închis uşile imediat, împreună cu Iosef Emilian, şeful crematoriului şi maiorul Sorescu; m-am deplasat în biroul acestuia şi am dat telefon colonelului Moraru, căruia i-am raportat că a sosit transportul şi l-am rugat să vină de urgenţă acolo, întrucât suntem într-o situaţie deosebită.P.C.: - În ce consta situaţia deosebită?B.I.: - Nu aveam documentele, d-le preşedinte. Fiindcă la ora…P.C.: - „Am închis uşile autotrenului, am mers şi l-am sunat pe colonelul Moraru, raportându-i că sunt într-o situaţie deosebită şi l-am rugat să vină la crematoriu.”B.I.: - A refuzat, motivând că are de făcut o situaţie, tot cu date de la Timişoara, pe care trebuie s-o prezinte la ora şase lui Postelnicu…P.C.: - „...a refuzat, menţionând că trebuie să-i prezinte un raport lui Postelnicu, în legătură tot cu o situaţie de la Timişoara.”B.I.: - În această situaţie, i-am raportat că nu am documentele şi l-am rugat să ia din nou legătura cu Timişoara.P.C.: - „Atunci i-am explicat că transportul nu este însoţit de documente şi să ia legătura cu Timişoara.”B.I.: - Mi-a spus să-l sun, după circa 10 minute; am aşteptat, l-am sunat şi mi-a comunicat că a vorbit din nou cu generalul Nuţă şi că documentele vor sosi a doua zi, prin poştă sau prin curier special. Fiind supărat, de fapt, că l-am pus în situaţia să…

648

P.C.: - „Revenind după 10 minute, colonelul Moraru mi-a comunicat că Nuţă a promis că a doua zi va trimite documentele necesare pentru acele cadavre, prin curier special. Şi că a ordonat să se înceapă incinerarea şi să fie continuată, până la terminare, cât mai repede.” Aţi trecut la executare, nu?B.I.: - După care, Ganciu a venit în birou la Iosef cu muncitorii de la crematoriu…P.C.: - Câţi erau?B.I.: - Cinci, d-le preşedinte, pentru că trei erau titulari acolo şi doi au fost aduşi de la cimitirul Bellu, pe care i-a dat directorul acestui cimitir. Ganciu m-a prezentat din proprie iniţiativă, fără să fi discutat în prealabil, drept medic: sunt nişte cadavre care provin dintr-o catastrofă, nu le-a spus muncitorilor de unde provin şi urmează să fie făcută incinerarea. P.C.: - „După aceea, în biroul lui Iosef Emilian, de unde vorbisem la telefon, a venit Ganciu Gheorghe cu cinci muncitori care urmau să efectueze incinerarea cadavrelor. Ganciu Gheorghe, din proprie iniţiativă, m-a prezentat ca fiind medic şi le-a spus acelor muncitori că, cadavrele ce urmau să le incinereze proveneau dintr-o catastrofă.”B.I.: - În acest moment am intervenit eu, d-le preşedinte…P.C.: - „În acest moment am intervenit eu şi le-am spus că pentru efortul pe care-l vor face toată noaptea şi probabil în ziua următoare…”B.I.: - Le-am dat fiecăruia un plic cu suma de 2000 de lei.P.C.: - „…înţeleg să-i recompensez pe fiecare cu suma de 2000 de lei. Şi pe loc le-am înmânat plicurile cu bani, spunându-le să semneze câte o chitanţă de primire a banilor.”B.I.: - Vă raportez că în legătură cu aceşti bani, în birou la Moraru, colonelul Moraru i-a dat ordin maiorului Sorescu, să facă raport … din fondul operativ pentru aceasta sumă de bani. P.C.: - „Banii ce urmau a fi daţi muncitorilor de la crematoriu au fost luaţi din fondul operativ, în baza unui raport întocmit de maiorul Sorescu, din ordinul colonelului Moraru.”B.I.: - Documentele respective, după terminarea misiunii, le-am predat colonelului Moraru.P.C.: - „Acele chitanţe, după terminarea misiunii, le-am predat colonelului Moraru.” Altceva au mai semnat muncitorii aceia?B.I.: - Nu. Am reţinut, d-le preşedinte, din rechizitoriu, s-au numit „angajament”, erau chitanţele… aşa cum se cunoaşte, de justificare a sumelor de bani luate din fondul special.

649

P.C.: - Le-aţi atras atenţia, dvs. sau altcineva, asupra caracterului secret al acelei operaţiuni?B.I.: - Nu. Pentru că, vă raportez sincer, se cam grăbeau. Ora era înaintată, au văzut maşina mare şi se grăbeau să înceapă operaţiunea, chiar motivându-mi că am ajuns cu întârziere.P.C.: - Deci, Nuţă v-a atras atenţia cu privire la secret; deşi eraţi ofiţer, şeful unei direcţii din cadrul I.G.M.-ului, dar dvs. aţi omis să-i puneţi în temă cu acel „secret” pe muncitorii aceia. B.I.: - D-le preşedinte, secret din acţiune nu am făcut, pentru că, dacă-mi permiteţi, de la al doilea moment, când m-am prezentat din nou la Ganciu la cimitir şi le-am spus de data asta că e vorba de acest transport de 40 de cadavre şi trebuie organizată incinerarea, m-a prezentat directorului, sau şef de secţie, cred că e funcţia exactă a acestui Ciupagea de la cimitirul Bellu, am întrebat ce se poate face cu cenuşa respectivă? Le-am cerut să pună la dispoziţie vase noi, pubele am cerut, acestui director, tot acest director mi-a dat doi oameni în plus… deci nu am făcut un secret, ştiind că…P.C.: - „Nu le-am atras atenţia acelor muncitori în legătură cu secretul operaţiunii, întrucât erau grăbiţi. Nu i-am pus pe aceştia să semneze vreun anagajament de a păstra tăcerea în legătură cu operaţiunea de incinerare a cadavrelor respective. De altfel, personal, nu am mai fost preocupat de păstrarea secretului, drept dovadă, şefului secţiei Cimitire, Ciupagea, i-am cerut să procure mai multe pubele noi pentru cenuşa umană. Acestuia i-am fost prezentat cu gradul şi numele ce le purtam în realitate.” Mai departe. S-a executat operaţiunea, nu?B.I.: - S-a executat operaţiunea…Aş menţiona faptul că, atunci când i-am raportat lui Moraru cele în legătură cu actele şi mi-a comunicat că vor veni şi să se execute incinerarea, mi-a ordonat că la ora 6,00 dimineaţa să-i raportez din nou stadiul, întrucât trebuie să-i raporteze lui Nuţă mersul operaţiunii. Lucru pe care l-am făcut, la ora 6,00 dimineaţa.P.C.: - Când se terminase operaţiunea de incinerare?B.I.: - Nu se terminase operaţiunea încă, d-le preşedinte. Operaţiunea s-a terminat în jurul orei 10,15.P.C.: - „După aceea s-a trecut la incinerarea cadavrelor, care erau în număr de 40”, da?B.I.: - Da. Fără să le număr eu, d-le preşedinte, pentru că era greu de suportat ce era acolo, însă unul dintre, cred că era şeful de echipă, Mititelu Mihai, i-am reţinut numele, oricum, Mihai sigur, ţinea evidenţa. La primele trei-patru incinerări mă solicita, după care, vă raportez, tot timpul am stat în maşina cu care venisem, cu cei doi ofiţeri: Sorescu şi lt. colonelul Marin.

650

P.C.: - „…operaţiune care s-a terminat a doua zi, în jurul orelor 10,15. În tot acest timp, eu cu subordonaţii mei, lt. colonelul Marin Petre şi maiorul Sorescu Dumitru, ne-am aflat în maşină situată în incinta crematoriului.” Aţi văzut cadavrele?B.I.: - D-le preşedinte, am văzut primele, o dată la deschiderea uşii respective, aşa cum am declarat, şi primele trei-patru când acest muncitor, şef de echipă, m-a chemat…P.C.: - Ce urme purtau?B.I.: - Împuşcare, d-le preşedinte.P.C.: - „Am văzut doar o parte din aceste cadavre şi am putut constata că purtau urme de împuşcături.” Ceva măsuri de pază aţi luat?B.I.: - Da, d-le preşedinte, cu ocazia telefonului dat, când l-am chemat pe Moraru acolo, i-am cerut şi oameni suplimentari pentru pază. Eu am cerut un număr de 10 oameni. Se pare că mi-a trimis şase sau şapte oameni. În acest sens, mi-a spus că dă ordin locţiitorului meu care era prezent în unitate, să-mi stabilească oamenii. Eu am vorbit cu locţiitorul, maiorul Voicu şi i-am cerut să-mi citească ce oameni avem prezenţi în unitate şi mi-am ales aceşti oameni. Vă raportez foarte sincer că mi i-am ales, nu atât pentru paza locului respectiv, cât şi pentru paza mea personală. Eram numai cu cei trei ofiţeri, doi erau la poartă şi cu cei doi care erau lângă mine. P.C.: - „Mai înainte de a se trece la incinerare, Moraru a aprobat să-mi aleg şapte ofiţeri care să asigure, atât paza mea, cât şi a perimetrului crematoriului.”B.I.: - Vă raportez că pe aceştia i-am amplasat în parcul respectiv, nu au fost la crematoriu; şi-i controlam, din când în când, din maşina în care staţionam eu cu cei doi ofiţeri.P.C.: - „Pe aceştia i-am plasat în parcul din jurul crematoriului, ei nefiind acolo, la locul de incinerare. Prin rotaţie i-am controlat eu şi cei doi şefi de serviciu menţionaţi anterior.” Erau înarmaţi înţeleg?B.I.: - Vă raportez că eram înarmaţi, încă de pe data de 18, când au fost înarmate toate cadrele I.G.M.P.C.: - Cu ce anume?B.I.: - Cu pistoalele „Carpaţi” din dotare.P.C.: - „Menţionez că toţi eram înarmaţi cu pistolete şi muniţia de război aferentă, întrucât conform ordinului din 18 decembrie 1989, toate efectivele de miliţie din I.G.M. au fost înarmate, era Situaţia 3, ca urmare a decretării Stării de Necesitate. În dimineaţa de 20 decembrie, orele 6,00 i-am raportat colonelului Moraru că incinerarea cadavrelor se va termina în jurul orelor 10,00.”

651

B.I.: - Ocazie cu care l-am întrebat ce fac cu cenuşa respectivă. I-am explicat că urmează să fie adunate în aceste pubele noi pe care le-am cerut şi mi-a ordonat că, în momentul în care termin, să-i raportez şi va lua el măsuri în legătura cu cenuşa. Înainte de ora 10,00 i-am raportat că sunt aproape gata şi mi-a spus că îmi trimite o maşină cu un căpitan, Nuţă, pe care-l ştiam că mai lucra la gospodăria anexă a I.G.M., care s-a prezentat la ora 10,20, a preluat aceste pubele şi a plecat. Am avut convingerea, d-le preşedinte, că se duce la KM 36, unde aveam trimis autotrenul şi unde aveam ofiţer…P.C.: - „La întrebarea mea cu privire la ce se va face cu cenuşa rezultată din arderea cadavrelor, Moraru mi-a spus că va trimite el pe cineva să o preia. Într-adevăr, în dimineaţa aceea de 20 decembrie, la orele 10,30, a sosit căpitan Nuţă căruia i-am predat patru pubele cu cenuşa rezultată, fiind convins că se va deplasa la KM 36, unde deja se afla autotrenul care venise de la Timişoara cu cadavrele, lt. colonel Marin Petre aflându-se în acel punct şi ţinând legătura prin staţie cu mine şi cu colonelul Moraru, căruia trebuia să-i raporteze momentul când echipa de ofiţeri de la Timişoara a preluat maşina, pentru a se întoarce.” Ştiţi ce s-a făcut cu cenuşa aceea?B.I.: - Nu d-le preşedinte, nu ştiu. Numai cu ocazia prezentării materialului am citit raportul-declaraţie al acestui ofiţer şi am înţeles că de fapt el primise un alt instructaj de la colonelul Moraru şi a dus-o… a aruncat-o în altă parte. P.C.: - „Abia când mi s-a prezentat materialul de urmărire penală şi am luat cunoştinţă de declaraţia acelui căpitan Nuţu, am aflat că acesta, din ordinul lui Moraru, aruncase într-o canalizare toată cenuşa rezultată din arderea cadavrelor.” Spuneţi-ne, ce documente trebuie să existe, pentru a se incinera un cadavru?B.I.: - D-le preşedinte, cunoaşteţi domeniul în care am lucrat, prea bine nu ştiu, însă cert este că, măcar din cultura generală, ştiu că trebuie să existe actul de deces în care se consemnează decesul şi cauzele decesului şi bineînţeles autorizarea incinerării care trebuie dată de organele Consiliului popular sau sanitar.P.C.: - „Ştiam că pentru a se trece la incinerarea unui cadavru, cel puţin de două documente este nevoie, şi anume: autorizarea incinerării şi actul de deces în care se consemnează moartea şi cauzele morţii.” Acele cadavre pe care le-aţi văzut erau autopsiate?B.I.: - Nu cunosc, d-le preşedinte. Nu mă pricep. Nu ştiu dacă erau autopsiate.P.C.: - Păi, numai la Economic aţi lucrat?

652

B.I.: - Numai la Economic, timp de 30 de ani, d-le preşedinte, nici o zi în altă formaţie.P.C.: - Şi în şcoala de Miliţie n-aţi mers niciodată la…B.I.: - Am fost şi la evenimente, d-le preşedinte, la explozii, avarii, incendii cu victime, cu morţi. Dar, nevăzând multe cadavre nu mi-am dat seama…P.C.: „Nu pot preciza dacă acele cadavre prezentau urme că ar fi fost autopsiate.”B.I.: - Ce vă pot preciza este că, unele din ele pe care le-am văzut, erau pansate, deci suportaseră un tratament sanitar. Proveneau dintr-o instituţie sanitară.P.C.: - „Am sesizat că unele dintre ele purtau semnele unui tratament medical prealabil.” Cam pe unde erau situate plăgile de împuşcare, îmi puteţi preciza?B.I.: - Şi la picioare şi până la brâu, în general.P.C.: - „Plăgile împuşcate erau situate de la piept în jos.”*

12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Baciu Ioan, audierea inculpatului Ciucă Valentin.

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „…lucra colonelul Moraru pentru a le raporta ministrului Postelnicu dar ştiu că se ţinea o legătură permanentă cu Timişoara, datele obţinute de acolo fiind recepţionate şi prelucrate de colonelul Moraru şi…”B.I.: - …de statul major al I.G.M.-ului şi prezentate celor doi de la comanda I.G.M.-ului.P.C.: - „…statul major al I.G.M.-ului care le prezenta apoi generalului Câmpeanu pentru Postenicu.” Altă întrebare? Procuror: - D-le preşedinte, să precizeze inculpatul dacă direcţia lui din I.G.M. s-a mai ocupat vreodată de asemenea operaţiuni: incinerare, înhumare?P.C.: - Cădea în atributele Miliţiei Economice sau altcuiva din cadrul I.G.M.- ului o astfel de operaţiune?B.I.: - Nu, d-le preşedinte, nici în cadrul altor formaţiuni dar cu atât mai puţin în cadrul atribuţiilor Direcţiei Economice pe care am condus-o. Tocmai de aceea v-am raportat că în acest mod am fost angrenat în această acţiune, spunându-se că e vorba de nişte produse, colete primite şi ar fi fost, chipurile, de competenţa mea să mă descurc la vamă, să fac asemenea lucruri. Nu am mai făcut asemenea operaţiuni în direcţia unde sunt de 28 de ani.

653

P.C.: - „Direcţia Economică din I.G.M., ca de altfel nici un alt organism din Miliţie, nu avea sarcina să se ocupe cu incinerarea de cadavre. Şi niciodată nu am mai făcut aşa ceva.” Nu v-aţi pus întrebarea, ce rost avea să se transporte de la Timişoara la Bucureşti nişte colete pentru a fi arse? Credeţi că nu se putea realiza operaţiunea aceea la Timişoara?B.I.: - Ba da, d-le preşedinte, de aceea v-am raportat că în momentul în care am plecat de la fostul procuror general Popovici, hotărât să raportez la

* caseta 053, sfârşitTimişoara că eu nu pot executa această sarcină. A revenit cu telefonul şi mi-a atras atenţia să mai aşteptăm până a doua zi, să vedem ce se poate întâmpla. Îmi permiteţi să declar cu toată răspunderea că acum îmi dau seama că de fapt Popovici Nicolae cunoştea de această acţiune, din următoarele considerente: în primul rând fiindcă vorbise în prealabil cu Nuţă şi i-a spus despre ce este vorba; în al doilea rând mi-a atras atenţia că nu e cazul să raportez la Timişoara că nu se poate executa acţiunea respectivă; în al treilea rând pentru faptul că a doua oară când m-am prezentat la Ganciu să-i spun în clar că e vorba de incinerarea unor cadavre, Ganciu mi-a spus că acum o jumătate de oră s-au mai interesat două persoane cu funcţii de conducere, cadre de conducere, de la Comitetul de Stat pentru problemele consiliilor populare, unde se pot incinera cadavre. Unul din nume l-am reţinut: Niculescu Marin, de la Comitetul pentru problemele consiliilor populare, s-a interesat la Ganciu, la cimitirul Bellu, unde se pot incinera cadavre. Consider că, probabil, aşa cum am stabilit cu Popovici în seara respectivă, a încercat şi dumnealui să facă o asemenea documentare.P.C.: - „Consider că fostul procuror general Popovici Nicolae ştia de la bun început că, coletele despre care îmi pomenise Nuţă de fapt erau cadavre. Aceasta pentru că luase legătura cu Nuţă şi a refuzat să mai ia încă o dată legătura în prezenţa mea, când eu îl rugasem să facă acest lucru, pentru clarificări.” Totuşi nu mi-aţi răspuns la întrebare.B.I.: - Înseamnă că nu am înţeles-o, d-le preşedinte. P.C.: - Aţi relatat că Nuţă v-a pomenit de nişte colete, de vamă, colete pe care urma să le ardeţi d-voastră. Nu v-aţi pus întrebarea: ce rost are să ardeţi dvs. nişte colete primite din străinătate?B.I.: - D-le preşedinte, mi-am pus această problemă, de aceea am protestat la procurorul general că eu nu voi face acest lucru.P.C.: - „Încă de la început m-am întrebat despre rostul de a coordona acea acţiune de ardere a unor colete de la Timişoara. Acesta este şi motivul

654

pentru care tot insistam să se intervină la Nuţă pentru a ne spune în clar despre ce colete este vorba.” Dar care erau relaţiile dintre dvs. şi Nuţă, cele obişnuite, ca de la şef I.G.M. la şef direcţie sau…B.I.: - Am înţeles întrebarea, d-le preşedinte. Au fost relaţii ca de la şef la subordonat şi relaţii normale, o bună bucată de timp; însă vă raportez aci cu toată răspunderea, că în cursul anului 1989, aceste relaţii au fost foarte proaste. Chiar în primăvara anului 1989, am fost pe punctul de a cere să fiu schimbat din funcţie, întrucât ordinele care erau date erau din ce în ce mai greu de executat. Erau ordine care nu mai intrau în atribuţiile Direcţiei Economice. Se cunoaşte că se cerea Miliţiei Economice să intervenim pe probleme care nu erau de competenţa noastră, ni se cerea să întocmim nişte informări cu lucruri ireale, dacă-mi permiteţi să amintesc aci, chiar la TV Liberă Română a fost prezentată o notă când încă de la începutul campaniei de vară am făcut o informare şi spuneam despre vreo cinci unităţi din judeţul Vrancea în care se minţea, se dublau recoltele obţinute şi pe care ni s-a scris: „Nu reprezintă realitatea, asta înseamna demobilizare”. Asemenea lucrări au fost numeroase şi astfel că în anul 1989 eram în relaţii nu bune, din contră, chiar foarte proaste cu generalul Nuţă.P.C.: - Dar până în 1989 cum au fost?B.I.: - Până în 1989, datorită unor realizări, să le spun aşa, în domeniul respectiv, când ne făceam datoria, ca urmare a unor cazuri mai deosebite de care s-a ocupat Direcţia Economică, relaţiile au fost normale, de şef la subordonat.P.C.: - „Până în anul 1989, relaţiile dintre mine şi Nuţă au fost normale, ca de la şef la subordonat şi mă bucuram de o apreciere deosebită din partea acestuia din punct de vedere profesional. Începând cu anul 1989 însă, relaţiile au devenit încordate, întrucât acesta îmi ordona să întocmesc informări cu date ireale. Ca de pildă cele referitoare la recoltele obţinute şi altele din alte sectoare economice…”B.I.: - …aşa cum era problema acelor grafice mincinoase privind aprovizionarea cu carne şi alte produse de bază alimentare…P.C.: - „…privind aprovizionarea populaţiei…”B.I.: - …problema înfiinţării Miliţiei pieţii, unde de asemenea am avut discuţii furtunoase…P.C.: - Mai departe.B.I.: - Fapt pentru care ajunsesem la un moment dat în situaţia de a cere eu, peste atenţionările şi ameninţările respective, că voi fi mutat la judeţ.

655

Am un copil, o mamă în vârstă de 79 de ani şi n-am avut curajul şi tăria să pun piciorul în prag şi să spun: „Plec!”. În situaţia respectivă, nu mai eram acum aici. P.C.: - Deci n-am înţeles prea bine ce aţi spus. Că se ajunsese la un moment dat să vă ameninţe că vă mută la judeţ sau cum? B.I.: - Da.P.C.: - „Nuţă la un moment dat chiar mi-a spus că mă va muta disciplinar pe o funcţie mai mică.”B.I.: - Aceste lucruri, d-le preşedinte, pot fi confirmate de colaboratorii mei apropiaţi: lt. colonel Voicu Ilie locţiitor, maior Voicu Costică locţiitor şi toţi cei 10 şefi de servicii pe care-i aveam.P.C.: - Am înţeles din ce ne spuneaţi anterior că locţiitorul dvs. era prezent acolo, în I.G.M.B.I.: - Da. În seara respectivă a rămas la comanda direcţiei maiorul Voicu Costică.P.C.: - „În seara de 18 decembrie 1989, locţiitorul meu, maiorul Voicu, era prezent în unitate şi acesta s-a aflat la comandă în perioada cât eu m-am ocupat de incinerarea cadavrelor.” B.I.: - D-le preşedinte, n-am făcut incinerare, vă rog să mă scuzaţi, măsurile de…P.C.: - Rezultă din ce am spus până acuma că nu dvs. aţi trecut efectiv la operaţie. V-aţi ocupat de problema incinerării cadavrelor. Nu se înţelege altcumva decât tot aşa, să ştiţi....Respectiv de măsurile de organizare a executării acestei operaţiuni. Dar, dacă relaţiile au fost aşa de încordate, de ce a apelat Nuţă la dvs. în cazul acesta?B.I.: - Am raportat, d-le preşedinte, pentru că a început cu această punere în eroare, de fapt, că sunt colete cu ajutoare. Şi era de competenţa mea, a Direcţiei Economice…P.C.: - Era prezent maiorul Voicu, locţiitorul dvs.B.I.: - Maiorul Voicu a fost prezent în seara zilei de 19, când s-a făcut incinerarea.P.C.: - Dar era plecat din Bucureşti?B.I.: - Nu. P.C.: - Deci putea să ia legătura cu Voicu?B.I.: - Putea să-i dea acest ordin şi unui şef de serviciu, nu chiar şefului direcţiei.P.C.: - Şi chiar unui lucrător oarecare. „Este adevărat că generalul Nuţă putea să ordone organizarea executării acelei operaţiuni de incinerare oricărui alt lucrător din Direcţia Economică...”

656

B.I.: - Însă…P.C.: - Vă rog să nu mai interveniţi! „...cu sau fără funcţie de conducere.” Dacă mai interveniţi peste în timp ce dictez, nu se mai înţelege nimic acolo şi s-ar putea să se consemneze altceva. Deci, aveţi puţină răbdare, până termin. Acum continuaţi dvs.B.I.: - Însă i-a ordonat-o colonelului Moraru care era şeful meu nemijlocit.P.C.: - „Colonelul Moraru, ca adjunct al şefului I.G.M.-ului, răspundea şi de Direcţia Economică…” B.I.: - Şi atunci era normal, nu putea interveni cu ordine la direcţia Pază şi ordine, la Direcţia Judiciară care nu erau în coordonarea colonelului Moraru.P.C.: - De Pază şi Ordine cine se ocupa? B.I.: - Mihalea, generalul Mihalea.P.C.: - „…şi atunci, era firesc să mi se adreseze mie.” Mai sunt întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, ce ofiţeri a trimis la Timişoara de la direcţia Economică, cu ce misiune şi ce i-a raportat?P.C.: - Aţi trimis la Timişoara?B.I.: - Nu am trimis, d-le preşedinte. A fost numit un singur ofiţer, lt. colonelul Voicu Ilie, locţiitor şef direcţie, care a fost la Timişoara în perioada evenimentelor. Misiuni şi ordine directe de la mine nu a primit, instructajul s-a făcut la generalul Nuţă şi bineînţeles aci, la Timişoara. Vă raportez că nu am primit nici un raport de la Timişoara în perioada acestor evenimente. Lt. colonelul Voicu a dat un singur telefon la ofiţerul meu de serviciu pe care l-a rugat să-i sune familia acasă, să-i spună că e sănătos…P.C.: - „Din ordinul lui Nuţă care l-a şi instructat, la Timişoara a plecat lt. colonelul Voicu Ilie, care era unul dintre locţiitorii mei. Celălalt locţiitor se numeşte maior Voicu Costică. De la Timişoara, Voicu Ilie nu mi-a raportat nici un fel de informaţii despre evenimente.” Alte întrebări? Apărătorul inculpatului, vă rog.Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să întrebaţi pe inculpat: ce ştia el despre evenimentele întâmplate la Timişoara? În momentul în care a primit ordinul, evident.P.C.: - Ştiaţi ceva despre ce se petrecea la Timişoara?B.I.: - Nu, d-le preşedinte, nu ştiam nimic, pentru că la aceste evenimente, marea majoritate a ofiţerilor, au fost luaţi de la Judiciar, de la Pază şi Ordine, de la Criminalistic. S-a reţinut că un singur ofiţer s-a luat de la mine şi nu cunoşteam nici măsurile luate la Timişoara şi mai ales consecinţele acestora. P.C.: - Ştiaţi ce se petrece aici, la Timişoara?B.I.: - Nu, d-le preşedinte, în afară de ceea ce s-a scris, ceea ce s-a …

657

P.C.: - Vorbesc de momentele respective, dacă ştiaţi ce se petrece la Timişoara?B.I.: - Nu, în afară de ceea ce s-a publicat, s-a cunoscut de toată lumea…P.C.: - „În afară de ce s-a făcut cunoscut prin presă, TV, etc. eu nu am cunoscut ce se întâmpla atunci la Timişoara.” Dar ţinea vreun secret Moraru asupra datelor primite de la Timişoara? Sau generalul Câmpeanu?B.I.: - Oricum, nu-mi raportau mie generalul Câmpeanu sau colonelul Moraru asemenea date. Într-adevăr erau secrete, pentru că se lucra numai prin Statul Major şi numai prin conducerea Inspectoratului, noi nu aveam acces, mai ales că era vorba de tulburări de ordine publică…P.C.: - Este o vorba că, îndeobşte telefonia fără fir acţionează mai repede şi cu mai mult efect în ceea ce priveşte posibilităţile de informare decât orice fel de alt mijloc. În cadrul I.G.M.-ului nu acţiona, ca să zic aşa, acea telefonie fără fir? Adică vreau să zic, nici măcar din zvon public nu aţi aflat ce se întâmpla la Timişoara?B.I.: - În legătură cu faptul că în seara zilei de 17 s-a tras, nu s-a cunoscut nici chiar în Inspectoratul general, în masa cadrelor I.G.M.-ului.P.C.: - „Nici din zvon public n-am putut afla ce se întâmpla atunci la Timişoara.”Av.ap.: - La discuţiile telefonice pe care le-a avut cu Nuţă, s-au referit la discuţiile cu Moraru, în afară de aceste persoane a mai asistat cineva?P.C.: - Menţionez că actualmente, atât colonelul Moraru cât şi generalul Nuţă sunt decedaţi. Continuaţi cu întrebarea, vă rog.Av.ap.: - … în această situaţie, mai poate indica pe cineva care a fost de faţă la aceste convorbiri dintre dânsul şi aceştia?B.I.: - Maiorul Sorescu când, pe data de 19 în birou la Moraru, generalul Nuţă a transmis ordinele respective. La crematoriu, când am vorbit cu Moraru, a fost Iosef şi din nou acest maior.P.C.: - Asta s-a consemnat. În Inspectorat acolo, în birou la…B.I.: - Iar în legătură cu discuţiile purtate cu generalul Nuţă menţionez că era prezent şi generalul Macri, care a auzit tot ceea ce a discutat Nuţă, atât cu Moraru, cât şi cu mine.P.C.: - „Despre discuţiile mele cu generalul Nuţă, poate da relaţii generalul Macri, care se afla la Timişoara împreună cu Nuţă.” Altă întrebare.Av.ap.: - Inculpatul a spus că din cadrul Miliţiei nu se ocupa, evident, nimeni cu incinerări, cu înmormântări; oare nu exista o direcţie care avea printre altele, evident, şi această atribuţie, mă refer la Direcţia Penitenciarelor, unde, evident, mai decedează oamenii…

658

P.C.: - Direcţia Penitenciarelor, dacă nu ştiţi, nu făcea parte din I.G.M. Este adevărat?B.I.: - Da.P.C.: - „Direcţia Penitenciarelor nu făcea parte din I.G.M.”Av.ap.: - O problemă de lămurit, dacă acele cadavre din maşină erau în cearşafuri, cum a putut afirma că a văzut cadavre de ambe sexe?P.C.: - Erau de ambe sexe cadavrele?B.I.: - Asta mi-au spus-o muncitorii, că au fost circa 2 sau 3 cadavre şi femei.P.C.: - Copii?B.I.: - Nu, copii nu.P.C.: - „Muncitorii care s-au ocupat de incinerare mi-au comunicat că au fost şi femei printre ele, nu însă şi copii.”Av.ap.: - Cam câte a văzut el, personal?P.C.: - Se respinge întrebarea, d-le apărător. Rezultă din context şi de altfel ce importanţă ar avea pentru elucidarea cauzei, câte femei, câţi bărbaţi? Alte întrebări, vă rog.Alt av.: - Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă la crematoriu s-a purtat vreo discuţie în legătură cu acte, cu documente şi cu cine a discutat?P.C.: - Probabil n-aţi fost aici, aţi venit mai târziu. Problema s-a discutat. Vă rog să vă informaţi în prealabil, nu numai dvs., ci şi ceilalţi, discutaţi, puneţi-vă în temă şi după aceea formulaţi întrebări.Alt.av.: - Îmi cer scuze.P.C.: - Firesc ar fi să fiţi la prima oră aici.Alt.av.: - Am înţeles, d-le preşedinte. P.C.: - Întrebări.Av.ap: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat, cele patru cadavre pe care spune dumnealui că le-a văzut, aveau aplicat un leucoplast? Şi dacă scria ceva pe acel leucoplast?B.I.: - Da, d-le preşedinte, aveau un leucoplast cu număr de înregistrare, ceea ce de fapt m-a şi convins, în afară de asigurarea că voi primi documente legale, că aceste cadavre provin din…P.C.: - „Personal am văzut patru-cinci cadavre, fiecare avea un leucoplast cu un număr înscris pe el…”B.I.: - … ceea ce m-a convins, un argument în plus, că provin dintr-o instituţie sanitară, că se făcuse…P.C.: - „…Ceea ce m-a convins că proveneau dintr-o instituţie sanitară.” Altă întrebare.

659

Av.ap.: - Acuma, vă spun cinstit, mi-e şi teamă, dar îmi permit să pun întrebarea, dacă reţine dumnealui, când a aflat de cadavre şi nu de colete?B.I.: - În rechizitoriu, problema contactului meu cu Ganciu şi cu Iosef a fost simplificată. Ea de fapt a avut două momente: primul moment, aşa cum v-am raportat d-le preşedinte, a fost vorba de colete cu ajutoare şi al doilea moment, când în jurul orei 9,30 m-am reîntors de la Inspectorat, după ce a avut loc convorbirea cu Nuţă…P.C.: - Întrebarea urmăreşte a se clarifica un aspect: dacă înainte de a veni dvs. cu autotrenul ce transporta cadavrele, Iosef ştia că se vor incinera cadavre.B.I.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - „Atât Ganciu cât şi Iosef Emilian, mai dinainte de a sosi autotrenul de la Timişoara, au ştiut că urma să se incinereze cadavre umane.” Alte întrebări.Av.ap.: - Dacă instalaţia de răcire funcţiona, acel termoching?P.C.: - Funcţiona agregatul acela care asigura o anume...?B.I.: - Da, d-le preşedinte, când s-au deschis uşile, în afară de miros a venit şi o boare rece, un miros…deci funcţiona termochingul.P.C.: - Cum se cheamă?Av.ap.: - …inculpatul Ciucă i-a spus despre acest subiect.B.I.: - Da, d-le preşedinte, cu Ciucă vă declar că am discutat trei probleme: l. ce am declarat; 2. i-am dat indicaţii unde să-şi ducă maşina s-o repare; şi 3. că mă duc cu ele la crematroiu. Însă ei nu ştiau acest lucru. Mi-am dat seama din discuţii cu Ciucă, că într-adevăr, nu ştia unde le duc eu.P.C.: - „Când m-am întâlnit cu căpitan Ciucă pe autostradă, i-am spus aceluia că cadavrele urmau a fi incinerate…”B.I.: - …însă ei nu cunoşteau acest lucru, se pare că Nuţă ne-a legendat pe fiecare în felul lui.P.C.: - De unde ştiţi că nu ştia?B.I.: - Din discuţiile purtate cu el.P.C.: - „Din discuţiile purtate cu el, am tras concluzia că nici Ciucă nici însoţitorii lui, până la acea dată nu au ştiut că se va face incinerarea cadavrelor.” Alte întrebări.Av.ap.: - D-le preşedinte, cam câţi km. sunt de la KM 36, până la…P.C.: - Se respinge întrebarea. Alte întrebări. Se respinge întrebarea. Mai sunt întrebări? Mai aveţi dvs. de făcut precizări?B.I.: - Dacă-mi permiteţi, d-le preşedinte, două precizări. În primul rând, eu şi cei doi ofiţeri ai mei, maiorul Sorescu şi lt.-colonelul Marin Petre, pe data de 23 decembrie ne-am prezentat la colonelul Moraru, a doua zi după

660

Revoluţie şi am spus: „trebuie să raportăm!”, realizând ce s-a întâmplat, de soarta victimelor…P.C.: - „În ziua de 23 decembrie 1989, în jurul prânzului, împreună cu maiorul Sorescu şi lt. colonelul Marin Petre m-am prezentat la colonelul Moraru şi i-am spus că intenţionăm să dăm în vileag problema arderii cadavrelor, încunoştiinţând despre aceasta Frontul Salvării Naţionale.” B.I.: - Ne-a refuzat în prima zi, în ziua de 23, a spus să mai aşteptăm o zi; noi ne-am dus şi ne-am făcut rapoartele şi pe 24 decembrie noi am prezentat rapoartele scrise, iar în seara zilei respective, cu reprezentantul Frontului, inginer Gostin…P.C.: - „Ne-a amânat o zi şi în data de 24 decembrie am predat rapoartele noastre reprezentantului FSN, inginer Gostin care…”B.I.: - …care le-a prezentat d-lui general de armată Militaru, fost ministru al Apărării Naţionale.P.C.: - „...le-a prezentat la rându-i generalului Militaru.”B.I.: - Reprezentantul FSN mi-a comunicat că ministrul Apărării Naţionale a spus că a mai executat un ordin şi se vor face cercetări pentru cei vinovaţi. Aş ruga să se precizeze că la data respectivă nimeni nu se întreba unde sunt cadavrele de la Timişoara şi nici despre Nuţă nu ştiam dacă trăia sau nu.P.C.: - „La data respectivă nu ştiam dacă Nuţă mai trăieşte sau nu şi din câte ştiu nimeni nu se întreba unde sunt cele 40 de cadavre.” Mai aveţi şi alte precizări?B.I.: - Încă o precizare d-le preşedinte, dacă sunteţi amabil, nu am ameninţat sub nici o formă sau nu am făcut nici o presiune asupra celor doi, Ganciu şi Iosef.P.C.: - „Asupra lui Ganciu şi Iosef nu am exercitat nici un fel de presiune sau ameninţare, pentru a accepta efectuarea incinerării cadavrelor.”B.I.: - Şi nici aceştia nu s-au opus sub nici o formă.P.C.: - „Şi nici aceştia nu s-au opus ei sub nici o formă…”B.I.: - …decât ridicându-mi problema documentelor; despre care le-am comunicat că sunt asiguraţi de şefii mei, pe care i-am nominalizat, că le vom avea.P.C.: - „Au ridicat doar problema actelor necesare incinerării.”B.I.: - Mai mult, d-le preşedinte, în data de 20, când s-a terminat incinerarea, numai Iosef Emilian mai era acolo, respectiv şeful crematoriului, căruia i-am spus şi am căzut de acord cu el, să înregistreze în registrul lui de incinerare, 19-20, incinerat 40 de cadavre. P.C.: - „I-am cerut lui Iosef Emilian să menţioneze în registrul lui că a avut loc incinerarea a 40 de cadavre, în perioada 19 - 20 decembrie 1989.”

661

B.I.: - Pe data de 21, la ora 8,30, Iosef m-a sunat şi m-a întrebat de documente. I-am spus că o să mă interesez, ocazie cu care mi-a confirmat că a făcut această întregistrare. Menţionez acest lucru întrucât eu nu am văzut-o. P.C.: - „Mi-a confirmat că a făcut menţiunea cerută. A doua zi dimineaţa, pe 21 decembrie, întrebându-mă de existenţa actelor necesare incinerării.” Mai aveţi şi alte precizări?B.I.: - Ultima problemă, d-le preşedinte, v-am declarat cu ocazia prezentării materialului, nu cunosc dacă s-a verificat în continuare, că pe data de 20, la ora 10,10 s-a prezentat la crematoriu dl. lt.-colonel Voinea Dan, însoţit de încă un procuror militar în ţinută militară, care au discutat cu personalul respectiv; eu eram acolo şi aşteptam să vină maşina pentru predarea pubelelor cu cenuşă şi în circa 10 minute au plecat.P.C.: - „Încă din ziua de 20 decembrie, orele 10,10, abia se terminase operaţiunea de incinerare, la crematoriu s-au prezentat doi procurori militari,” care ce au făcut? S-au interesat de ce anume?B.I.: - Eram în apropiere şi a luat contact cu o muncitoare, Geta, am reţinut că o cheama şi care a spus că toată noaptea s-au incinerat şi că oamenilor care au lucrat le e teamă să nu li se întâmple ceva…P.C.: - „…care s-au interesat de ce s-a întâmplat toată noaptea la crematoriu şi o femeie cu numele Geta le-a comunicat că s-au ars cadavre şi că muncitorilor le e teamă să nu li se întâmple ceva neplăcut.”B.I.: - După circa 10 minute au plecat.P.C.: - „După circa 10 minute, cei doi au plecat.” Cu dvs. au discutat?B.I.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - „Fară să discute cu mine. Menţionez că pe unul dintre procurori îl cunoşteam…”B.I.: - …pe dl. colonel Voinea care de altfel şi cu ocazia anchetei la Bucureşti mi-a spus, de fapt…P.C.: - Dar de ce nu v-aţi oferit dvs.?B.I.: - Au plecat cam repede, eu eram în maşină.P.C.: - „Personal n-am avut iniţiativa de a le raporta acelor procurori militari vreun aspect legat de incinerarea celor 40 de cadavre. Erau grăbiţi.”B.I.: - Iar muncitorii ne ştiau acolo, puteau să ne… eram împreună cu maiorul Sorescu. Atât mai rămăsesem. P.C.: - Mai aveţi şi altă precizare?

662

B.I.: - D-le preşedinte, în încheierea declaraţiei vă raportez că acesta e adevărul întreg. Nu ştiam… Am executat nişte ordine fragmentate dintr-un plan pe care nu-l cunoşteam…P.C.: - „Tot ce am declarat şi s-a consemnat reprezintă adevărul. Acum sunt în măsură să apreciez că am executat nişte ordine care făceau parte dintr-un plan pe care nu l-am cunoscut în totalitate.” Vă rog să luaţi loc ceva mai în spate în boxă, şi să fie introdus inculpatul Ciucă.

Audierea inculpatului Ciucă Valentin

P.C.: - Inculpat Ciucă Valentin, zis Vali. Cunoaşteţi invinuirea care vi se aduce?C.V.: - Nu.P.C.: - Aţi citit rechizitoriul?C.V.: - Am citit, şi faţă de ceea ce se…P.C.: - Deci aţi citit rechizitoriul şi aţi luat la cunoştinţă pentru ce sunteţi trimis în judecată.C.V.: - Da.P.C.: - Deci atunci o cunoaşteţi, nu că n-o cunoaşteţi.C.V.: - O cunosc.P.C.: - Declaraţiile de la urmărirea penală le menţineţi?C.V.: - Le menţin şi faţă de cele declarate vreau să fac câteva precizări.P.C.: - Dacă n-aţi aflat, vă spunem noi acum, că potrivit legii aveţi dreptul, pe parcursul procesului, să participaţi direct la lucrările lui. În sensul de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalte părţi din proces, martorilor; şi că, oricând, pe parcursul lui, respectând o anume ordine instituită de lege, adică numai prin intermediul Instanţei, aveţi dreptul să interveniţi şi să faceţi noi completări, noi precizări. Aţi reţinut, da?C.V.: - Am reţinut.P.C.: - Instanţa doreşte în scopul elucidării acestui caz, să aveţi o colaborare sinceră, ca s-o numim aşa. C.V.: - Am înţeles.P.C.: - Aţi înţeles. „Menţin declaraţiile de la urmărirea penală şi în continuare arăt…” Am dori să ne redaţi esenţialul fără prea multe amănunte care nu au relevanţă pentru elucidarea cauzei. Deci amănuntele pe care le-aţi făcut dvs. în declaraţiile date, dacă consideraţi că nu îşi mai au rostul aici, treceţi peste ele. Ne interesează lucrurile esenţiale. Vă ascultăm.C.V.: - Aş vrea să precizez cum şi de ce am fost implicat în acest transport.

663

P.C.: - Asta şi dorim să aflăm.C.V.: - În primul rând, serviciul de asigurare tehnico-materială şi financiară...P.C.: - Întâi vă rugăm să treceţi la relatarea faptelor, iar considerentele pe care înţelegeţi să le faceţi cu caracter de generalitate sau de concluzie, v-am ruga să le enuntaţi la terminarea interogatoriului. De acord?C.V.: - Am înţeles.P.C.: - Întâi faptele şi după aceea ce mai credeţi dvs. că ar fi bine să aflăm noi.C.V.: - Faptele pe scurt au fost următoarele: în data de 18 decembrie 1989 în jurul orei 23,00 am fost sunat telefonic de colonelul Deheleanu care mi-a solicitat un conducător auto pentru a conduce un autotren. Am răspuns că nu am la dispoziţie un conducător auto. După puţin timp m-a sunat din nou şi mi-a solicitat să mă prezint la dânsul. M-am prezentat şi m-a întrebat dacă pot să dau cu spatele un autotren şi i-am răspuns că încerc, după care mi s-a adresat „hai să mergem împreună la generalul Nuţă” care se afla în biroul inspectorului şef.P.C.: - „În seara de 18 decembrie 1989, dată la care îndeplineam funcţia de …”?C.V.: - Şef serviciu asigurare tehnico-materială şi financiară.P.C.: - „şef serviciu asigurare tehnico-materială şi financiară în cadrul Inspectoratului de Interne Timiş, telefonic colonelul Deheleanu m-a întrebat dacă pot conduce un autotren şi chiar dacă îl pot manevra cu spatele. I-am răspuns afirmativ şi atunci m-a chemat la el pentru a merge împreună la general Nuţă.” Aţi ajuns la Nuţă, da?C.V.: - Generalul Nuţă mi-a ordonat că trebuie să mă deplasez cu un autotren la Bucureşti pentru a transporta nişte documente care sunt ambalate în colete, după care s-a adresat colonelul Deheleanu întrebând unde este maşina, făcându-l incapabil că nu a rezolvat sosirea maşinii până la ora la care eram în birou.P.C.: - „Generalul Nuţă mi-a spus că trebuie să conduc un autotren la Bucureşti care va transporta mai multe documente ce erau ambalate în colet.” Adică erau nişte colete care conţineau documente, nu? Sau aşa s-a şi exprimat?C.V.: - Mai întâi s-a exprimat de documente şi după aceea că vor fi ambalate nişte colete.P.C.: - Bun. „Aflând că la ora aceea Deheleanu nu fusese în măsură să aducă autotrenul,” unde, la Inspectorat?C.V.: - La Inspectorat.

664

P.C.: - „...la Inspectorat autotrenul, l-a dojenit.”C.V.: - Am raportat că avem în dotarea Inspectoratului o maşină care e capabilă să efectueze un asemenea transport la Bucureşti.P.C.: - „I-am raportat lui Nuţă că nu-i nevoie de autotren, întrucât Inspectoratul are o maşina de capacitate mare în dotare.”C.V.: - La care generalul Nuţă a precizat că se merge cu un autotren care este mai etanş şi că va veni de la Comtim.P.C.: - „La care Nuţă a replicat că se va merge cu un autotren, întrucât este etanş, mijloc de transport ce va fi pus la dispoziţie de intreprinderea Comtim.” Ce înseamna Comtim?C.V.: - Comtim este denumirea de firmă a Combinatului Agroindustrial Timiş.P.C.: - De îngrăşare a porcilor, nu?C.V.: - Exact.P.C.: - În paranteză, Combinatul agroindustrial de creşterea şi îngrăşarea porcilor Timişoara. Închideţi paranteza. Mai departe:C.V.: - Am întrebat de unde încarc şi unde duc marfa. Generalul Nuţă mi-a spus că încarc de la Spitalul Judeţean, întrebând, cum de la Spitalul Judeţean? mi-a spus „de la spital, morţii îi pui în maşină şi vei pleca la Bucureşti”.P.C.: - „Am întrebat de unde voi încărca marfa şi generalul Nuţă mi-a spus că de la Spitalul Judeţean. La replica mea „cum de la Spitalul Judeţean,” Nuţă a răspuns: „de acolo vei încărca morţii şi îi vei duce la Bucureşti.”C.V.: - Am întrebat unde la Bucureşti, mi s-a răspuns să nu îmi fac probleme, întrucât la KM 36 voi fi aşteptat de un echipaj…P.C.: - „Am întrebat unde la Bucureşti, şi mi-a răspuns că la KM 36 de pe autostrada Piteşti-Bucureşti voi fi aşteptat de un echipaj…”C.V.: - care mă va conduce la destinaţie.P.C.: - Al cui? Echipajul cui era?C.V.: - Nu a precizat.P.C.: - Dar ce aţi înţeles?C.V.: - Am înţeles că este un echipaj de la Bucureşti.P.C.: - „Al Miliţiei da, care mă va conduce la destinaţie.” Şi n-aţi întrebat care era destinaţia?C.V.: - Nu am întrebat, întrucât a intervenit colonelul Deheleanu, care mi-a precizat să aştept la poartă, să cobor din clădire şi să aştept la poartă sosirea autotrenului şi a încă unei maşini care îmi va aduce ceva.

665

P.C.: - Păi e cam de neînţeles cum exact în acel moment a intervenit Deheleanu şi v-a îndepărtat. De aceea Instanţa vă întreabă: Nuţă v-a comunicat ce urma să se facă cu acele cadavre? C.V.: - Nu, nu mi-a comunicat absolut nimic şi nici nu am realizat în acel moment ce anume cu precizie voi încărca.P.C.: - „Generalul Nuţă nu mi-a precizat ce urma să se facă cu acele cadavre. De altfel, a intervenit colonelul Deheleanu, care a fost de faţă la discuţie şi mi-a ordonat...” să îl aşteptaţi în faţa Inspectoratului, sau ce a spus?C.V.: - Să cobor la poartă şi să aştept sosirea autotrenului şi a încă unei maşini care îmi va aduce ceva.P.C.: - „...să cobor la poartă şi să aştept sosirea autotrenului şi a încă unei maşini care îmi va aduce ceva.” Şi până la urmă aţi văzut ce v-a adus? C.V.: - Am văzut.P.C.: - Ce v-a adus?C.V.: - Voi declara.P.C.: - Păi spuneţi-mi acuma, răspundeţi la întrebare.C.V.: - Mi-a adus nişte cearceafuri.P.C.: - „Care urma să aducă nişte cearceafuri.” Mai departe.C.V.: - Generalul Nuţă, foarte agitat, mi-a spus să bag de seamă şi să nu se întâmple cumva ceva până la destinaţie, în cazul în care se va întâmpla ceva, mă va împuşca.P.C.: - Adică ce putea să se întâmple?C.V.: - Probabil să nu se întâmple un accident. Sau să nu mă abat de la traseu.P.C.: - V-a precizat că activitatea asta este secretă?C.V.: - Nu a precizat nici un cuvânt despre cuvântul secret.P.C.: - Da, ce a precizat, totuşi? V-a spus că trebuie să ştie toată populaţia din Timişoara?C.V.: - A precizat să nu comunic şoferului care va veni cu autotrenul despre conţinutul încărcăturii...P.C.: - „Generalul Nuţă mi-a atras atenţia că şoferul care va veni cu autotrenul nu trebuie să ştie ce urma să se transporte la Bucureşti.”C.V.: - De asemenea, mi-a ordonat ca să mă deplasez fără şofer la spital...* [lipsă text, n.n.]

12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Ciucă Valentin

P.C.: : - [lipsă text, n.n.] „…la Inspectorat, să-l preiau pe şofer…”

666

C.V.: -…şi să-l însoţesc pe acesta până la Bucureşti.P.C.: - „…şi să-l însoţesc pe acesta până la Bucureşti. Nuţă m-a ameninţat că dacă nu iese treaba bine, mă împuşcă.”C.V.: - Nu am mai avut curajul să-l întreb nimic.P.C.: - „Aşa că nu l-am mai întrebat nimic.” Da.C.V.: - Am coborât la poartă şi am aşteptat sosirea celor ordonate. În jurul orei 24,00 a sosit autotrenul care avea doi conducători auto. Era un autotren de tip frigorific, a cărui instalaţie de frig funcţiona. Întrebându-l pe conducătorul auto ce este cu instalaţia de frig, acesta mi-a comunicat că aşa a primit ordin, să fie pornită. P.C.: - „În jurul orelor 24,00 în faţa Inspectoratului a sosit o autofrigorifică de 20 de tone, cu agregatul de răcire în funcţiune. Am întrebat pe unul din

* caseta 054, sfârşit cei doi şoferi de ce funcţionează. Şi mi-a spus că aşa a primit ordin, să-l pună în funcţie.” Mai departe.C.V.: - I-am întrebat pe conducătorii auto, care dintre ei doreşte să facă o cursă până la Bucureşti, urmând ca eu să-l însoţesc până acolo.S-a oferit şoferul Ciacă Dorel.P.C.: - „La întrebarea mea, s-a oferit să facă deplasarea la Bucureşti şoferulCiacă Dorel, motiv pentru care pe celălalt l-am trimis acasă.” Bun, după ce l-aţi lăsat pe Ciacă Dorel la Inspectorat… Mai departe.C.V.: - L-am invitat într-un birou unde a luat loc, comunicându-i că după ce voi efectua încărcătura, după ce maşina va fi încărcată, vom pleca la Bucureşti.P.C.: - „L-am invitat pe Ciacă Dorel într-un birou din Inspectorat, comunicându-i că după ce se va efectua încărcătura, mă voi întoarce şi împreună vom pleca la Bucureşti.” Mai departe. C.V.: - Între timp a sosit şi un autoturism Dacia, care a adus cearşafurile.P.C.: - „Între timp a sosit şi un autoturism Dacia, cu mai multe cearşafuri…”C.V.: - Le-am depozitat în portbgajul unei…P.C.: - „…pe care le-am luat la spital.”C.V.: - Nu le-am luat la spital. Le-am depozitat în portbagajul unui autoturism din curtea InspectoratuluiP.C.: - „Revin şi arăt că le-am depozitat într-un autoturism, care a rămas în curtea Inspectoratului, neştiind pentru ce sunt.”

667

C.V.: - Şi gândindu-mă că cel care le-a comandat, probabil că o să le ceară. În curtea Inspectoratului a fost prezentă echipa de încărcători, compusă din: maior Veverca, maior Avram, căpitan Preda, căpitan Grui, lt. major Peptan, căpitan Mişea. Împreună cu lt.-colonelul Corpodeanu care le-a comunicat ofiţerilor că vom merge la morgă, atunci am auzit şi eu că mergem la morgă; şi a indicat pe maiorul Veverca, maiorul Avram şi căpitanul Grui să ia loc în autotrenul frigorific. Lt.-colonelul Coprodeanu, împreună cu căpitanul Mişea, lt. major Peptan şi căpitanul Preda au plecat înaintea noastră cu un autoturism Dacia. Odată ajunşi în faţa Spitalului Judeţean, în curtea de intrare în incinta de la morgă…P.C.: - Consemnăm ce aţi spus până acuma. „La un moment dat, în curtea Inspectoratului, a coborât lt. colonelul Corpodeanu, care era însoţit de maior Veverca, căpitan Preda Laurenţiu, maior Avram Gheorghe, căpitan Mişea Eugen, căpitan Grui Tiberiu, lt. major Peptan Eugen…” altcineva mai era? Colonelul Ghircoiaş era?C.V.: - Nu l-am văzut în momentul când s-a urcat în maşină.P.C.: - Deci nu ştiţi dacă…C.V.: - Nu ştiu şi în momentul acela nu-l cunoşteam.P.C.: - „Pe altcineva nu am mai văzut. Respectiv, pe colonelul Ghircoiaş l-am văzut pentru prima oară în acea noapte, în incinta de la morga Spitalului judeţean Timiş. Corpodeanu le-a spus celorlalţi ofiţeri, înainte de plecare, că ne vom deplasa la morga spitalului, fără să precizeze pentru ce însă.” Eraţi înarmaţi?C.V.: - Nu era nimeni înarmat.P.C.: - „Nu era nimeni înarmat.” Era vreunul în ţinută militară?C.V.: - Doar maiorul Veverca era în haină militară.P.C.: - „Doar maiorul Veverca era în ţinută militară.” Se afla vreunul sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă v-aţi putut da seama?C.V.: - Mai puţin influenţat, dar maiorul Avram era puţin mai vesel.P.C.: - „Maiorul Avram era puţintel cam vesel, în sensul că era sub influenţa unei uşoare ingurgitări alcoolice. Dar era conştient, ştia ce face. Cu autotrenul şi un autoturism Dacia am plecat apoi toţi la morga spitalului, unde am ajuns în jurul orelor 24,30.”C.V.: - L-am întrebat pe traseu, să-mi confirme încă o dată, pe maiorul Avram, care luase loc lângă mine, dacă într-adevăr mergem la morgă. El mi-a confirmat acest lucru, că într-adevăr ne deplasăm la morgă. L-am întrebat: „Ce facem?.” „Ai să vezi”, mi-a spus.

668

P.C.: - „L-am întrebat pe maiorul Avram care era în cabina autotrenului cu mine, dacă într-adevăr mergem la morgă. Mi-a răspuns afirmativ şi că urmează să văd ce urmează a se face acolo.” C.V.: - Odată ajunşi la poarta de intrare la spital, aceasta era închisă. P.C.: - „Poarta de intrare a spitalului spre morgă era încuiată, perimetrul iluminat electric şi era păzit de militari în termen…”C.V.: - …în dispozitiv de pază.P.C.: - De unde erau militarii ăştia?C.V.: - Nu am întrebat, erau îmbrăcaţi în kaki.P.C.: - „…aşezaţi în dispozitiv de pază.” Erau înarmaţi, da?C.V.: - Erau înarmaţi cu pistoale mitralieră.P.C.: - „Toţi înarmaţi cu pistoale mitralieră.” Conduşi de cine erau? Miliţieni erau acolo?C.V.: - Nu am văzut nici un miliţian.P.C.: - Nici în civil?C.V.: - Nu am văzut nici unul.P.C.: - „Nu am văzut nici un miliţian acolo, în afară de noi.” Buun. Mai departe.C.V.: - Maiorul Veverca a fost cel care a coborât primul din autotren şi s-a îndreptat spre poartă. Un soldat din interiorul curţii l-a somat. La care, maiorul Veverca i s-a adresat, spunându-i că-i îmbrăcat în haine de miliţian. Soldatul răspunzându-i că nu poate să aprobe intrarea nimănui în curte, fără acceptul şefului de dispozitiv. Maiorul Veverca i s-a adresat soldatului, să fie chemat şeful de dispozitiv. Între timp, din interiorul curţii, se îndrepta spre poartă lt. colonelul Corpodeanu Ion, căpitanul Preda şi medicul Golea.P.C.: - „Cu autotrenul, pe lângă Avram Gheorghe, a mai făcut deplasarea Veverca şi căpitanul Grui Tiberiu. La poarta de intrare spre morgă, a coborât primul maiorul Veverca, care nu a fost lăsat să pătrundă în incinta de un militar în termen, deţi era în ţinută de miliţian.” Înţeleg că s-au apropiat ceilalţi şi au intervenit, da?C.V.: - Da. Au intervenit din interior…P.C.: - „S-au apropiat însă de acel loc directorul spitalului, dr. Golea, care era însoţit de Corpodeanu, Preda, Mişea…”C.V.: - Nu mai reţin exact, dar persoanele pe care le-am afirmat erau cu certitudine.P.C.: - Adică?C.V.: - Corpodeanu, Preda şi medicul Golea.

669

P.C.: - „La intervenţia doctorului Golea ni s-a permis accesul în incinta Spitalului. După ce s-a constatat că nu se poate descuia lacătul, am forţat sistemul de închidere şi în acest mod am reuşit să bag cu…”C.V.: - Am băgat autotrenul cu faţa, iar de intrat nu am intrat decât în momentul în care a apărut şeful de dispozitiv, un ofiţer, care a dat ordin militarilor în termen să mute dispozitivul din apropierea intrării…P.C.: - „…faţa autotrenul până la morgă. Precizez că în prealabil, ofiţerul care era şeful dispozitivului de pază a îndepărtat militarii.”C.V.: - În incinta de la morgă era plin cu cadavre.P.C.: - „Morga era plină cu cadavre.”C.V.: - Încărcătorii au întrebat pe ce să aşeze cadavrele? Atunci am făcut legătura cu cearşafurile din curtea Inspectoratului. Căpitanul Mişea s-a deplasat cu autoturismul Dacia la Inspectorat şi le-a adus la morgă. S-a început încărcarea cadavrelor, aşezându-se pe cearşafuri şi acoperindu-se cu faţa dublă a cearşafului. S-au încărcat în autotren. După circa 15-20 de cadavre încărcate, încărcătorii au sesizat că la ferestrele spitalului s-au adunat mai mulţi curioşi şi au solicitat să se stingă lumina pe perimetru.P.C.: - „Au început să se încarce cadavrele în autofrigorifică de către ofiţerii mai sus amintiţi, mai puţin Corpodeanu şi colonelul Ghircoiaş şi subsemnatul. După ce se urcaseră 15-20 de cadavre, la cererea unuia dintre încărcători care a raportat că mai mulţi curioşi se adunaseră la ferestrele spitalului, dr. Golea a luat măsura stingerii luminii din perimetrul respectiv.” Deci câte cadavre au fost încărcate în total?C.V.: - În total s-au încărcat 40.P.C.: - „În total în autofrigorifică au fost încărcate 40 de cadavre, operaţiunea terminându-se la orele 4,30 aproximativ. La operaţiunea de încărcare au asistat în permanenţă dr. Golea, colonelul Ghircoiaş, lt. colonelul Corpodeanu şi subsemnatul.” La un moment dat aţi făcut menţiunea cu nişte liste…Precizaţi, vă rog.C.V.: - Precizez că inculpatul Ghircoiaş avea o listă după care indica care din cadavre să fie încărcate.P.C.: - Corpodeanu ce făcea?C.V.: - Se consulta cu colonelul Ghircoiaş, privitor la încărcarea acestor cadavre.P.C.: - Doctorul Golea?C.V.: - Doctorul Golea, nu. L-am văzut stând cu mâinile în buzunare.P.C.: - „Colonelul Ghircoiaş care avea în mână o listă, indica care cadavre să fie urcate în maşină. Sens în care se consulta şi cu Corpodeanu. Nu l-am văzut pe dr. Golea consultând vreo listă.” Era luminat acolo în morgă?

670

C.V.: - Da, era lumină perfectă.P.C.: - „Morga era luminată perfect.” Ce aţi putut sesiza la acele cadavre?C.V.: - Am putut sesiza următoarele: toate erau împuşcate.P.C.: - „Toate cadavrele din morgă purtau urme de împuşcătură.”C.V.: - Fiecare dintre ele avea un leucoplast aplicat şi un număr de ordine.P.C.: - „Fiecare cadavru avea lipit un leucoplast cu un număr de ordine.” Mai departe.C.V.: - Instalaţia de producere a frigului funcţiona perfect…P.C.: - Pănă a ajunge la instalaţie… Era vorba de cadavre! Erau şi bărbaţi şi femei, copii, tineri?C.V.: - Erau şi bărbaţi şi femei.P.C.: - „Erau şi bărbaţi şi femei.” Copii erau?C.V.: - În incinta de la morgă am văzut un singur copil, de câţiva anişori, m-a impresionat foarte mult, de fapt nu numai pe mine…P.C.: - Tot împuşcat era?C.V.: - Tot împuşcat.P.C.: - „Erau şi bărbaţi şi femei şi am văzut un singur copil de câţiva anişori, care tot împuşcat era. Acest lucru m-a impresionat profund…”C.V.: - Mai ales că auzisem că a murit în braţele mamei sale.P.C.: -„ Mai ales că auzisem că a murit în braţele mamei sale.” Şi copilul acela fusese urcat în maşină?C.V.: - Nu.P.C.: - „Acel copil nu a fost urcat în autofrigorifică.” Unde erau situate împuşcăturile astea pe trupul celor decedaţi?C.V.: - Din câte am observat, în abdomen, în cap, în picioare.P.C.: - „Împuşcăturile erau situate în abdomen, în cap, în picioare.” Câte una, câte două, câte trei?C.V.: - Erau mai multe împuşcături la fiecare cadavru.P.C.: - „Din câte mi-am putut da seama, fiecare cadavru prezenta urmele mai multor împuşcături.” A mai rămas ceva în morgă acolo?C.V.: - Menţionez că au mai rămas, nu am numărat, însă au rămas destul de multe cadavre.P.C.: - „În Morgă au rămas destul de multe cadavre. Nu pot preciza numărul însă.” Cadavrele acestea aparţinuseră unor persoane în vârstă, mai puţin în vârstă, tineri?C.V.: - În majoritate erau tineri.P.C.: - „În majoritate morţii erau tineri.”Aţi plecat de acolo, da? În aceeaşi formaţie, da?C.V.: - Am plecat în aceeaşi formaţie, până în faţa Inspectoratului.

671

P.C.: - „După ce au fost încărcate cele 40 de cadavre, în aceeaşi formaţie ne-am întors la Inspectorat.” A mers şi Ghircoiaş?C.V.: - Nu reţin pentru că probabil dânsul s-a deplasat cu cealaltă maşină.P.C.: - „Cred că Ghircoiaş s-a deplasat apoi la Inspectorat cu autoturismul Dacia.” Mai departe.C.V.: - La Inspectorat mi s-a comunicat că voi fi însoţit …P.C.: - „Mi-a comunicat că autofrigorifica va fi escortată de un autoturism al Inspectoratului, condus de plutonierul Kocsik Alexandru, cu el mergând căpitanul Preda Laurenţiu şi lt. major Peptan Eugen.”C.V.: - Am aşteptat până a sosit plutonierul adjutant Kocsik.P.C.: - „Plutonierul adjutant Kocsik a fost chemat de acasă, el aflându-se în concediu. După ce a venit acesta am plecat spre Bucureşti, ajungând la KM 36 pe la orele 16,00.” Cine vă aştepta acolo?C.V.: - Ne-a aşteptat acolo colonelul Baciu, însoţit încă de câteva persoane.P.C.: - „Acolo eram aşteptaţi de colonelul Baciu, împreună cu trei-patru bărbaţi în ţinută civilă.” Aţi purtat vreo discuţie cu colonelul Baciu?C.V.: - Singura discuţie purtată a fost legată de problema remedierii autoturismului care s-a defectat pe traseu, raportându-i că avem probleme şi trebuieşte reparat şi problema cazării în care dânsul ne-a indicat unde trebuieşte să ne cazăm, comunicându-ne că misiunea noastră s-a încheiat şi trebuie să predăm transportul.P.C.: - „Singurele aspecte pe care le-am discutat cu colonelul Baciu s-au referit la repararea autoturismului Dacia care ne gardase şi la cazarea noastră. Acesta precizându-mi că din acea clipă misiunea noastră se încheiase.” Cu altcineva a mai discutat colonelul?C.V.: - Cu nimeni nu a discutat.P.C.: - „Cu altcineva în afară de mine, colonelul Baciu nu a mai discutat.”C.V.: - La discuţie au fost prezenţi căpitanul Preda şi lt. maj Peptan.P.C.: - „La discuţia cu acesta au fost prezenţi doar căpitanul Preda şi lt. major Peptan, cei din anturajul colonelului Baciu neparticipând.” Bun. Vi s-a indicat unde să mergeţi la hotel?C.V.: - Ni s-au indicat hotelurile unde suntem cazaţi, rezervându-se două camere cu câte două locuri. Noi eram, împreună cu şoferul Ciacă, cinci.Şoferul Ciacă, după ce a predat autotrenul unei alte persoane şi după ce l-a instruit asupra modului de mânuire a vitezelor, a luat loc în autoturism, îndreptându-ne spre Bucureşti.P.C.: - Autoturismul cui?C.V.: - Autoturismul nostru, cel care ne-a însoţit până la KM 36.P.C.: - Ceva legat de plăcuţele de înmatriculare ne puteţi preciza?

672

C.V.: - Pot să vă relatez că la KM 36 ni s-a înmânat o pereche de plăcuţe de înmatriculare cu număr de Bucureşti şi cu certificatul de înmatriculare aferent acestora, pe care noi nu le-am folosit. Numai la întoarcere, de frică să nu se raporteze că nu am executat ordinul.P.C.: - La întoarcerea de unde, până unde?C.V.: - La întoarcerea de la Bucureşti, până la KM 36. La dus nu le-am folosit.P.C.: - La autotren?C.V.: - La autotren nu am schimbat nici un fel de număr.P.C.: - Dar nu ştiţi dacă au fost schimbate?C.V.: - Nu cunosc.P.C.: - „Tot aici ni s-a înmânat o pereche de plăcuţe cu numere de înmatriculare pentru oraşul Bucureşti, cât şi certificatul corespunzător. Nu le-am folosit însă la autoturismul care gardase transportul până la KM 36 decât a doua zi, la întoarcere din Bucureşti, până la KM 36. De teamă să nu fim raportaţi că nu ne-am conformat ordinului. Nu ştiu dacă autofrigorificei i s-au aschimbat plăcuţele de înmatriculare. De la KM 36 aceasta a fost condusă de unul din cei cu care venise colonelul Baciu; iar noi ceilalţi cinci, inclusiv şoferul Ciacă Dorel ne-am cazat în trei hoteluri, la două dintre acestea fiindu-ne rezervate câte două camere.” Vi s-a spus când să reveniţi la KM 36?C.V.: - Ni s-a comunicat să aşteptăm în cameră, să nu plecăm niciunde şi vom fi anunţaţi telefonic, când va fi descărcată maşina şi predată. Nu ni s-a precizat dacă predarea se va face tot la KM 36.P.C.: - Dar vi s-a spus unde se va ajunge cu acea autofrigorifică?C.V.: - Nu ni s-a comunicat nimic.P.C.: - „Colonelul Baciu şi nimeni din anturajul lui nu ne-a precizat unde trebuia să se ducă acea autofigorifică cu încărcătura ce o avea.” C.V.: - Vreau să precizez că pe parcurs agregatul frigorific a funcţionat permanent.P.C.: - „Pe drum până la Bucureşti, agregatul frigorific al maşinii respective a funcţionat permanent. Mai mult chiar, periodic am oprit şi l-am verificat…”C.V.: - Citind pe cadranul termochingului temperatura din interior.P.C.: - „…citind pe un cadran care era temperatura din interiorul autofrigorificei.”C.V.: - Cunoscând în incinta de la morgă, împreună cu încărcătorii, că aceste cadavre vor fi duse la Bucureşti pentru conservare. P.C.: - De unde aţi aflat treaba asta?

673

C.V.: - De la încărcători.P.C.: - Unde?C.V.: - Acest lucru l-am aflat în incinta de la morga de la Timişoara. P.C.: - Deci dvs aţi aflat de la încărcători că acele cadavre trebuiau să ajungă la Bucureşti pentru conservare.C.V.: - Exact.P.C.: - Puteţi preciza de la cine anume?C.V.: - Cred că de la căpitanul Preda.P.C.: - „Cred că de la căpitanul Preda Laurenţiu, în timp ce erau încărcate cadavrele la Timişoara, am aflat că acestea se transportă la Bucureşti pentru conservare.”C.V.: - Vreau să mai precizez că la parcarea din localitatea Vinţ, unde am oprit pentru câteva momente, pentru a verifica dacă agregatul frigorific funcţionează perfect, căpitanul Preda m-a întrebat dacă cunosc unde este Institutul de Medicină Legală.P.C.: - „Pe parcurs, în localitatea Vinţ, când m-am oprit pentru a verifica dacă funcţionează agregatul de răcire, căpitanul Preda m-a întrebat dacă cunosc locul unde se afla în Bucureşti Institutul de Medicină Legală, întrucât ştia că se mutase într-un sediu nou.” Păi ce rost avea să vă întrebe dacă vă aştepta colonelul Baciu la KM 36?C.V.: - La care eu am precizat că suntem aşteptaţi.P.C.: - „La care abia atunci i-am spus că suntem aşteptaţi la KM 36.”C.V.: - A doua zi de dimineaţa, căpitanul Preda a fost anunţat telefonic să ne prezentăm de urgenţă la KM 36, pentru a ne prelua maşina, în jurul orelor 8,00 dimineaţa.P.C.: - Şi aţi ajuns acolo când?C.V.: - Am ajuns în jurul orei 11,30.P.C.: - „În dimineaţa de 20 decembrie 1989, telefonic, căpitanul Preda a fost anunţat să ne prezentăm de urgenţă la KM 36. Mesajul a fost comunicat în jurul orelor 8,00. Am ajuns la KM 36 în jurul orei 11,00.”C.V.: - Trebuia să remediem defecţiunea de la autoturism, trebuia să alimentăm cu benzină. Operaţiuni ce le-am efectuat la U.M.411.P.C.: - „Cu întârziere am ajuns, deoarece a trebuit să remediem defecţiunile şi să alimentăm autoturismul, lucru pe care l-am organizat la o unitate militară a M.I.”C.V.: - Al doilea motiv, întâlnirea cu şoferul Ciacă era programată la ora 12,00 la hotelul „Turist”.P.C.: - Ciacă ştia ce aţi cărat?C.V.: - Nu, nu i-am comunicat.

674

P.C.: - „Şoferul Ciacă nu a cunoscut conţinutul transportului. “ Când aţi ajuns la KM 36, era autotrenul acela sosit?C.V.: - Era sosit, eu am fost primul care am sosit acolo, la intervenţia colonelului Moraru care m-a zorit să mă prezint de urgenţă acolo, pentru a prelua autocamionul.P.C.: - Păi, aţi ţinut legătura cu colonelul Moraru?C.V.: - Nu, nu am ţinut nici un fel de legătură, dânsul a fost cel care ne-a sunat la U.M. 411…P.C.: - „Colonelul Moraru fiind la unitatea aceea de reparaţii auto, ne-a sunat şi ne-a cerut să ne grăbim pentru a ajunge la KM 36, în scopul preluării autofrigorificii.” Aţi ajuns la KM 36. Aţi găsit autofrigorifica acolo, da?C.V.: - Da. Am găsit autofrigorifica, erau două sau trei persoane prezente, ne-au predat autofrigorifica şi ne-au menţionat că nu au avut timp să o igienizeze. Acestea au fost dicuţiile purtate acolo.P.C.: - Avea uşile închise?C.V.: - Da, avea uşile închise.P.C.: - „Când am ajuns la KM 36, autofrigorifica se afla deja acolo însoţită de doi bărbaţi în civil.” V-aţi dat seama că erau lucrători de Miliţie?C.V.: - După autoturismul cu care s-au deplasat mi-am dat lesne seama că erau lucrători de Miliţie.P.C.: - „Despre care mi-am dat cu uşurinţă seama că erau lucrători de Miliţie.” Mă refer la uşile din spate, nu portierele. Uşile din spate ale autotrenului erau închise?C.V.: - Da. P.C.: - „Uşile din spate ale autofrigorificei erau închise. Cei doi miliţieni în civil şi-au cerut scuze că nu igienizaseră acea autofrigorifică.” Aţi ajuns la Timişoara. Da?C.V.: - Da.P.C.: - La ce oră?C.V.: - În jurul orei 7,30 dimineaţa, în data de 21.P.C.: - „În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orei 7,30 am ajuns cu autofrigorifica în Timişoara.” Unde a fost curăţată, spălată?C.V.: - Autofrigorifica a fost spălată la Gospodăria agrozootehnică a Inspectoratului…P.C.: - Din iniţiativa cui?C.V.: - Initiaţiva a fost a subsemnatului, deoarece primisem ordin la KM 36 că trebuieşte igienizată.

675

P.C.: - „Şi am luat măsura spălării ei, la Gospodăria agrozootehnică a inspectoratului de Interne. După care a fost predată lui Ciacă Dorel.” El a participat la acţiunea de spălare?C.V.: - Nu.P.C.: - „El nu a participat la operaţiunea de spălare.” Ştia de ea?C.V.: - Ştia că va fi spălată, întrucât îi spusesem noi că vom spăla maşina şi o vom preda curată înapoi.P.C.: - „Dar ştia că urmează să fie predată curată.” Când i-aţi spus că îi va fi predată curată, el ce a înţeles, că e vorba de o curăţenie aşa, mai specială, sau de una obişnuită?C.V.: - Nu ştiu ce a înţeles, însă a fost o întâmplare de a lăsa acolo autoduba, întrucât autotrenul propriu-zis s-a defectat şi trebuia să fie remorcat până la atelierul Comtimului pentru defecţiune. De fapt, defecţiunea a survenit pe traseul de întoarcere la Timişoara.P.C.: - Aţi raportat despre îndeplinirea misiunii cuiva, la întoarcere?C.V.: - La întoarcere îi raportasem colonelului Deheleanu.P.C.: - „Când am ajuns la Timişoara, i-am raportat colonelului Deheleanu că misiunea a fost îndeplinită.” Altceva mai aveţi de precizat?C.V.: - Aş mai avea de precizat câteva aspecte ale acestui „transport sinistru”, cum îşi intitula un reporter un titlu dintr-un ziar local…P.C.: - Spuneţi-mi, vă rog, în Penitenciar aţi avut ziare?C.V.: - Da, am avut ziare până în momentul începerii Procesului.P.C.: - „Până în momentul Procesului, în Penitenciar am avut acces la toate ziarele.” Aţi stat împreună şi cu ceilalţi coinculpaţi?C.V.: - Numai cu cei cu care am fost în cameră.P.C: - Puteaţi lua legatura între dvs. în Penitenciar?C.V.: - Nu se putea, nu ne dădea voie, între noi, nu.P.C.: - Nici cu cei cu dvs. în cameră?C.V.: - Cu cei din cameră se putea discuta.P.C.: - „Şi am stat în cameră cu următorii coinculpaţi: generalul Macri, colonelul Deheleanu, căpitanul Preda. Ceilalţi la fel, au stat împreună. Nu a existat o separare a noastră.”C.V.: - D-le preşedinte, aş vrea să menţionez că separarea a existat pe camere.P.C.: - „Separarea care a existat a fost numai pe camere.” De ce, nu era spaţiu acolo?C.V.: - Celula este de patru locuri.P.C.: - „Asta pentru că am înţeles că nu prea e spaţiu.”C.V.: - Dacă-mi permiteţi, aş preciza…

676

P.C.: - Deci puteam să vă audiem pe toţi în bloc…fără nici un fel de probleme. Vă ascultăm.C.V.: - Este vorba de echipa de încărcători, de cei care ne-am deplasat la Spitalul Judeţean, care nimeni nu a făcut această muncă cu plăcere. A avut o oarecare reţinere.P.C.: - „Nimeni nu a participat cu plăcere la acea acţiune sinistră de încărcare a cadavrelor.”C.V.: - Pe perioada încărcării, remarc că ni s-a făcut rău la aproape toţi.În morgă nu se putea sta prea mult.P.C.: - „Datorită mirosului din morgă, aproape la toţi le-a venit rău.” Mai departe.C.V.: - În discuţia pe care am avut-o cu Ciacă Dorel, aflând mai multe date despre acesta, la un moment dat i-am spus să nu cumva să se întâmple ceva şi să ajungem cu bine la destinaţie, să nu cumva să ne impute pe amândoi sau să ajungem amândoi în celulă. Exact aşa i-am spus. Cred că „de ce ţi-e frică nu scapi”. E vorba de subsemnatul. I-am spus treaba asta, gândindu-mă la cele afirmate de generalul Nuţă; şi anume, pentru faptul de a nu se întâmpla ceva pe parcurs, vreun accident, să conducă cu atenţie, sau cumva să avem vreo defecţiune.P.C.: - I-aţi atras atenţia că nu are voie să comunice nicicui despre participarea la acest transport?C.V.: - Nu. Dimpotrivă, am stabilit cu el până şi decontarea cursei pe care a efectuat-o la Bucureşti, şi anume…P.C.: - „Pentru că Ciacă Dorel nu cunoştea nimic despre natura transportului, nu i-am atras atenţia că nu trebuie să facă publică acea deplasare. Chiar se luase măsura şi a decontării transportului pentru folosirea acelei autofrigorifice.”C.V.: - Mai mult, că această cursă, fiind comandată de un ministru adjunct, mi se părea că este oficială.P.C.: - Mai aveţi şi alte precizări?C.V.: - Aş vrea să precizez faptul că, consider neargumentată acuzaţia ce mi se aduce de a participa la sustragere şi la faptul că ştiam scopul sau destinaţia acelor cadavre.P.C.: - Aţi mai declarat treaba aceasta, s-a mai declarat. Când veţi avea cuvântul, după epuizarea cercetării judecătoreşti, veţi avea posibilitatea să faceţi aprecierile pe care acuma vreţi să le faceţi. Altceva legat de fapte, dacă nu…C.V.: - Legat de fapte vreau să menţionez că generalul Nuţă a fost autorul acestui scenariu perfect şi ne-a „legendat” pe toţi.

677

P.C.: - Generalul Nuţă a fost iniţiatorul acestei operaţiuni şi ne-a „legendat” pe toţi.C.V.: - Pacălindu-ne.P.C.: .- „În sensul că ne-a păcălit.” C.V.: - În data de 4 ianuarie, la Procuratură, am aflat că aceste cadavre au fost incinerate.P.C.: - „Abia în 4 ianuarie 1990, aflându-mă la Procuratura Militară pentru cercetări, am aflat că acele cadavre fuseseră incinerate…”* [lipsă text, n.n.]

* caseta 055, sfârşit12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Ciucă Valentin, audierea inculpatului Veverca Iosif.

C.V.: - [lipsă text, n.n.] ...şi în al doilea rând nici nu mai aveam puterea să mai discutăm ceva în urma participării la acest transport.P.C.: - Totuşi în declaraţie aţi făcut nişte precizări legat de acest aspect. În declaraţiile de la urmărire.C.V.: - Pot să declar că s-a făcut o comandă telefonică din cameră de către căpitanul Preda.P.C.: - V-aţi întrebat ceva în legătură cu misterul ăsta care plana în jurul transportului?C.V.: - Era firesc să ne punem asemenea întrebări. P.C.: - Deci v-aţi întrebat, da?C.V.: - Ne-am întrebat.P.C.: - „Cu toţii ne-am ridicat problema referitoare la misterul care plana în legătură cu efectuarea acestui transport al cadavrelor.” Aşa, şi?C.V.: - Mă refer la discuţia, comanda telefonică care a făcut-o căpitanul Preda din hotel cu localitatea Alba Iulia, a cărei contravaloare a fost achitată pe numele de Preda. Nu ne-am ferit să ne prezentăm.P.C.: - Dar era totul plătit acolo?C.V.: - La cazare, la recepţie se ştia. P.C.: - Când am ajuns la hotel, se ştia de rezervarea camerelor respective, vi s-au cerut buletinele?

678

C.V.: - Nu, nu ni s-au cerut.P.C.: - „Nu ni s-au cerut actele de identitate.”C.V.: - Regret cele întâmplate şi vreau să menţionez că din cauza faptului că sunt prea conştiincios am executat acest ordin pe care nu am putut să-l evit.P.C.: - „Dacă aş fi fost mai puţin conştiincios în executarea ordinelor, cred că nu ajungeam să fiu inculpat pentru fapta dedusă judecăţii.”C.V.: - Şi în final, dacă îmi permiteţi, să motivez cum am ajuns şi de ce să fiu în acest transport implicat.P.C.: - Cum aţi ajuns?C.V.: - Serviciul de asigurare tehnică materială face parte din cadrul Inspectoratului Judeţean al M.I. şi asigură servicii pentru unităţile componente: Miliţie, Securitate, Pompieri, Penitenciar şi alte unităţi. Deci nu făceam parte din nici una din aceste unităţi şi nu îndeplineam decât misiuni administrative.P.C.: - Fiţi mai direct şi spuneţi ceea ce aveţi de spus. Şi dacă nu vom fi în măsură să înţelegem sensul spuselor dvs., atunci...C.V.: - Vreau să menţionez că nu am participat la nici una din misiunile operative. Misiunile administrative ni se cuveneau pentru aceste unităţi şi în special pentru muncile acestea mai necalificate.P.C.: - Adică dvs.pretindeţi că în calitate de şef al acestui serviciu eraţi obligat să conduceţi şi autoturisme?C.V.: - Nu aveam de ales. Pentru îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, numai la serviciul nostru aveam în dotare 11 autovehicole.P.C.: - Vă rog să îmi răspundeţi la întrebare! Eraţi obligat în calitate de şef al acestui serviciu, aveaţi obligativitatea de a şofa practic în interesul unităţii?C.V.: - Acest lucru îl faceam de ani de zile.P.C.: - Eu vă întreb dacă eraţi obligat. Vă rog să răspundeţi la întrebare cu da sau nu!C.V.: - D-le preşedinte, eram obligat, pentru că altfel nu se puteau îndeplini sarcinile de serviciu care stăteau în faţa noastră, din lipsă de personal, în primul rând.P.C.: - „Din lipsă de şoferi în fapt trebuia să mă ocup şi de conducerea autovehicolelor Inspectoratului.” Şi atunci cine se mai ocupa de celelalte probleme specifice funcţiei? Şoferii probabil, nu?C.V.: - Şoferii erau prea puţini. Aveam 11 autovehicole în dotare şi aveam doi şoferi.P.C.: - „În total aveam doi şoferi şi 11 autovehicule.” Toate trebuiau folosite concomitent?

679

C.V.: - Aproape toate se foloseau, pentru că erau foarte multe lucruri de rezolvat.P.C.: - Spuneţi-ne, în noaptea aceea cei doi şoferi erau prezenţi ?C.V.: - Nu i-am găsit în unitate.P.C.: - Dar unde erau? Sunt militari sau civili?C.V.: - Amândoi sunt militari.P.C.: - „Cei doi şoferi în noaptea realizării încărcării şi transportării cadavrelor nu erau în unitate.” Unde erau?C.V.: - Erau plecaţi în misiuni în localitate.P.C.: - Ce fel de misiuni?C.V.: - Transport efective.P.C.: - „Erau plecaţi în misiuni în localitate în transport efective pe traseu.” Adică pentru plantarea lucrătorilor în diferite zone ale oraşului.C.V.: - Vreau să mai menţionez...P.C.: - Dar faptul că deşi aveaţi doar doi şoferi la dispoziţie aţi apelat la serviciile doar ale [lipsă text, n.n.] „...a fost numit în dispozitivul de apărare al Inspectoratului. Drept urmare, am rămas eu la magazie, depozitul respectiv, au fost distribuite în jur de 56-60 de pistoale automate cu muniţia aferentă. Asemenea armament a fost distribuit şi a doua zi, asemenea armament şi muniţie...” Până la ce oră?C.V.: - Până la orele 18, 19.P.C.: - Până la orele 18, 19, până la aproximativ 200 de automate.C.V.: - Exact. Acest lucru se poate verifica, sper că mai există o agendă în care s-a trecut gradul, nume, prenume, numărul şi seria armamentului şi semnătura de primire.P.C.: - „Armamentul s-a distribuit pe bază de semnătură.” Era tabel sau nu?C.V.: - Era scris într-o agendă şi era făcut un cap de tabel cu aceste date. Filele din agendă nu au fost detaşate.P.C.: - „Fac precizarea că pistoletele cu muniţia aferentă se aflau în păstrarea separată a Miliţiei şi Securităţii, negăsindu-se în grija mea.” Da?C.V.: - Exact.P.C.: - Alte întrebări mai aveţi?Procuror: - D-le preşedinte, voiam să precizeze inculpatul ce maşini din dotarea Inspectoratului au participat la operaţiunile de arestare în zilele de 16, 17, 18, 19.P.C.: - Spuneţi-ne toate autovehicolele care le aveaţi în dotare, cele 11, au participat în vreun fel pe parcursul evenimentelor de la Timişoara?

680

C.V.: - Din autovehicolele pe care le aveam în dotare la serviciul asigurare materiale au participat autobuzele care aveau atribuţiunea de distribuire sau de transport a cadrelor până în dispozitivele în care au fost încadraţi şi de aducere a lor la Inspectorat corespunzător schimburilor care au fost.P.C.: - Câte autobuze aţi avut în dotare ?C.V.: - În dotare 3 autobuze.P.C.: - Alte mijloace de transport ce aţi mai avut?C.V.: - Autocamioane..P.C.: - Vă referiţi doar la cele pe care le aveaţi în stoc să zic aşa, nu la cele care în mod curent erau folosite, nu?C.V.: - Acestea erau în mod curent folosite pentru diverse activităţi iar de la stoc s-a primit aprobare pentru a participa în aceste zile 4 autoturisme Aro diesel.P.C.: - „În perioada evenimentelor ce au avut loc la Timişoara, de la stoc cu aprobare au fost folosite 4 autoturisme Aro”, nu?C.V.: - Patru autoturisme Aro ce au fost scoase de la stocul de mobilizare, pe lângă acestea toate autoturismele care erau…P.C.: - „Şi celelalte autoturisme, inclusiv trei autobuze care erau folosite în mod frecvent.”C.V.: - Erau folosite în mod frecvent şi erau în dotarea Miliţiei şi Securităţii în tabela de înzestrare.P.C.: - „Şi erau în înzestrarea Miliţiei şi Securităţii.” Şi câte erau? Câte erau acolo şi câte dincoace?C.V.: - La Miliţie erau în dotare 2 autodube de transport special, din care una funcţiona şi la aceea în data de 17 i s-a spart parbrizul.P.C.: - „Miliţia avea în dotare 2 autodube de transport special. Uneia i s-a spart parbrizul în data de 17 decembrie.” Şi n-a mai fost folosită?C.V.: - Nu. Şi cealaltă era defectă.P.C.: - „Şi cealaltă s-a defectat şi ea.” Şi nu s-a înlocuit?C.V.: - Nu aveam cu ce să le înlocuim, remedierea nu s-a putut executa.P.C.: - Şi atunci?C.V.: - Transportul s-a efectuat în majoritate din câte am observat cu autocamioane ale armatei şi...P.C.: - Transportul cui?C.V.: - Transportul reţinuţilor... şi cu autodube de la brigada de Securitate.P.C.: - „Transportul celor reţinuţi în stradă s-au făcut cu autocamioane de la Armată şi autodube din înzestrarea trupelor de Securitate.” Mai sunt alte întrebări?

681

Procuror: - D-le preşedinte, inculpatul a ocolit exact răspunsul pe care îl doream noi. Ce maşini ale Inspectoratului de care răspundea personal au participat la transportul reţinutilor? A precizat una din dube până când s-a spart parbrizul. Autobuzele, celelalte mijloace scoase fie de la stoc, fie de la uz, au participat la aşa ceva?.P.C.: - Aţi vorbit de o majoritate, că majoritatea reţinuţilor au fost transportaţi cu autodubele de la trupele de la Securitate şi camioanele de la Armată.C.V.: - Menţionez că autodubele din dotarea Inspectoratului…P.C.: - Nu, ascultaţi-mă pe mine, cu Instanţa discutaţi, da? Reţineţi vă rog şi asta nu ca pe o dorinţă, aşa, ca un capriciu ci pentru că aşa spune legea. Deci aşteptaţi vă rog să vă pun întrebarea. Majoritatea ne-aţi precizat-o. Minoritatea aceea de autovehicole cui au aparţinut? Aţi spus în majoritate transportul reţinuţilor s-a făcut cu camioane de la Armată şi autodube de la Securitate. Restul cu ce fel de autovehicule, ale cui erau acele autovehicule? Asta vrea să ştie dl. procuror.C.V.: - Am înţeles întrebarea, la care vreau să menţionez că serviciul nostru avea în dotare două autodube care erau destinate transportului special de alimente. Şi nici într-un caz nu au putut fi folosite pentru alt gen de transporturi.P.C.: - Vreo dubiţă TV aveaţi?C.V.: - Aveam două în dotare.P.C.: - Şi s-au folosit la...C.V.: - Nu s-au folosit la transportul reţinuţilor.P.C.: - Dar la ce s-au folosit?C.V.: - Numai la activităţi specifice de administraţie.P.C.: - „Cele două dubiţe TV din dotarea Inspectoratului nu au fost folosite la transportul celor reţinuţi.” Altă întrebare.Procuror: - D-le preşedinte, să precizeze inculpatul dacă în ziua de 17 decembrie a intervenit la Comtim pentru un autobuz, respectiv la autobaza Pădureni pentru efectuarea unui transport; şi în caz afirmativ pentru care anume transport?P.C.: - Aţi înţeles întrebarea?C.V.: - Am înţeles.P.C.: - Vă rugăm să daţi răspunsul.C.V.: - Precizez că nu am intervenit la Comtim pentru un autobuz, subsemnatul nu.P.C.: - Dar altcineva a intervenit?C.V.: - Nu cunosc.

682

P.C.: - Nu cunoasteţi. „Nu cunosc dacă până la plecarea mea la Bucureşti s-a făcut vreo intervenţie la vreo unitate civilă sau militară pentru a pune la dispoziţia Inspectoratului vreun autobuz.” Spuneţi-ne, vă rugăm, când a început să se tragă în Timişoara?C.V.: - Eu am auzit din curtea Inspectoratului trăgându-se în Timişoara cu arme de foc în data de 17, duminică, 17 decembrie în jurul orelor 18,30.P.C.: - „Duminică 17 decembrie în jurul orelor 18,30, fiind în curtea Inspectoratului am auzit primele focuri de armă trase în oraş care au continuat...” Până când?C.V.: - S-a tras până noaptea târziu.P.C.: - „Care au continuat până noaptea târziu.” Deci când v-aţi dus la morgă şi aţi văzut cadavrele, v-aţi dat seama despre care cadavre era vorba?C.V.: - Mi-am dat seama.P.C.: - „Ca atare mi-am dat seama că, cadavrele pe care le-am ridicat de la morgă erau cele urmare împuşcăturilor din noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989.” Mai sunt întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, dacă a avut consum de muniţie chimică, ştie la ce mă refer!P.C.: - Aţi avut?C.V.: - Raportez că nu am avut nici un fel de consum de muniţie chimică.P.C.: - Asta era în păstrarea dvs.?C.V.: - Aveam în păstrare numai grenade lacrimogen-fumigene sau lacrimogene sau fumigene. Nu s-a folosit nici una, se poate verifica stocul.P.C.: - „În păstrarea serviciului pe care îl coordonam s-au aflat grenade fumigene şi lacrimogene care însă nu au fost folosite.” Dar bastoane cu şoc electric aţi avut în dotare?C.V.: - Bastoanele cu şoc electric erau în dotarea plutonului de intervenţie antiteroristă.P.C.: - „Bastoanele cu şoc electric erau în dotarea componenţilor plutonului de luptă antiteroristă …”C.V.: - care nu a intervenit şi nici nu s-au folosit, acestea fiind în gestiune separată; dar sunt ineficiente din cauza bateriilor de proastă calitate.P.C.: - „...dar acestea nu s-au folosit datorită bateriilor de proastă calitate.” Baterii care din câte am înţeles aici, la Timişoara, se fabrică.C.V.: - Da, la Electrobanat. Sunt baterii tip R20.P.C.: - Altă întrebare?Procuror: - Am terminat, vă mulţumesc.P.C.: - Da. Apărătorul inculpatului. D-le apărător, doar întrebări la obiect.

683

Av.ap.: - Mai întâi o problemă de consemnare. Spunea inculpatul că pe drum împreună cu şoferul i-a atras atenţia acestuia să conducă bine, că altfel amândoi ajung în celulă. Nu s-a consemnat acest lucru.P.C.: - „Pe parcurs spre Bucureşti i-am atras atenţia lui Ciacă Dorel să conducă de aşa natură încât să nu avem evenimente nedorite, pentru că altfel vom fi amândoi împuşcaţi sau băgaţi în celulă.”Av.ap.: - D-le preşedinte, dvs. aţi consemnat că inculpatul ar fi forţat dispozitivul de închidere de la poarta spitalului..P.C.: - N-am consemnat eu aşa ceva. S-a consemnat că la modul general, altcineva în afară de inculpat.Av.ap.: - D-le preşedinte, cine mai era de faţă atunci când inculpatul Deheleanu i-a dat telefon şi l-a chemat la general Nuţă. Cine mai era de faţă cu dânsul?P.C.: - Era cineva de faţă?C.V.: - Era de faţă şeful serviciilor 53, lt. colonelul Demeter Ştefan.P.C.: - Şi a auzit discuţia?C.V.: - Discuţia a fost scurtă la telefon şi ştia că mă îndrept spre colonelul Deheleanu, noi având în alt corp de clădire sediul faţă de sediul Miliţiei judeţului.P.C.: - A ştiut scopul pentru care vă deplasaţi acolo?C.V.: - Nu.P.C.: - Vreţi să consemnăm?Av.ap.: - Că era de faţă Demeter pentru că vrem să-l propunem ca martor şi... P.C.: - Îl propuneţi ca martor dacă nu ştie ce s-a discutat? „Prezent în birou când am primit telefonul de la colonelul Deheleanu, era lt. colonelul Demeter, care n-a putut să recepţioneze convorbirea mea telefonică.” Altceva?Av.ap.: - D-le preşedinte, spunea inculpatul că nu i-a comunicat şoferului Ciacă ce transporta.P.C.: - Aşa a spus.Av.ap.: - Din ce raţiuni nu i-a comunicat?P.C.: - Din ce raţiuni?C.V.: - În primul rând, respectarea ordinului de misiune care mi-a fost dat de generalul Nuţă.P.C.: - „Lui Ciacă Dorel nu i-am comunicat ce transporta, pentru că generalul Nuţă îmi ordonase să păstrez secretul asupra operaţiunii.”C.V.: - În al doilea rând nu i-am comunicat, dându-mi seama că aflând adevărul s-ar putea să se gândească în timpul condusului la acest aspect...

684

P.C.: - „Şi în al doilea rând pentru că dacă va afla că transportă cadavre acesta abandona autovehicolul şi pleca.”Av.ap.: - D-le preşedinte, după întoarcerea de la Bucureşti spune că a dat ordin să spele maşina. La fel, din ce raţiune, ce urma să transporte cu acea maşină? A spălat maşina să şteargă urmele?...P.C.: - Ce transporuri efectua acel autotren de obicei?C.V.: - Autotrenul era destinat pentru transportul cărnii.P.C.: - „Autofrigorifica cu care am transportat cadavrele la Bucureşti efectua în mod obişnuit transporturi de carne pentru populaţie sau produse din carne.”C.V.: - De asemenea, mai transporta şi mărfuri cu caracter general.P.C.: - „...Cât şi mărfuri cu caracter general.”Av.ap.: - Acesta este motivul pentru care aţi spălat maşina. Şi cu ce aţi spălat maşina? Să vedem dacă ne convinge.P.C.: - Cu ce aţi spălat-o?C.V.: - Maşina a fost dezinfectată cu sodă...P.C.: - „La întoarcere, această autofrigorifică a fost dezinfectată cu sodă caustică şi cu jet de apă.” Apă fierbinte sau rece?C.V.: - Rece.P.C.: - „Şi spălată cu jet de apă rece.”C.V.: - Din raţiuni igienico-sanitare.P.C.: - „Tocmai, că ştiam la ce urma să se folosească.” Altă întrebare?Av.ap.: - Dacă traseul a fost indicat de către cine...P.C.: - „Traseul până la Bucureşti a fost...”C.V.: - Nu s-a indicat, doar s-a precizat să ajungem pe autostradă. Traseul l-am stabilit cu şoferul Ciacă.P.C.: - „...neprecizat dar ni s-a pretins să ajungem pe autostrada Piteşti-Bucureşti.” Şi pe drum cei cu care v-aţi întâlnit, mă refer la lucrătorii de Miliţie, ce atitudine au adoptat?C.V.: - Nu am observat.P.C.: - Parcă se face o precizare că toată lumea deschidea calea.C.V.: - Nu am observat acest aspect.P.C.: - N-aţi observat. Bine, lăsaţi atunci. Altă întrebare.Av.ap.: - La Spitalul Judeţean s-a făcut afirmaţii că s-a spart cumva un bec? Lucrătorii de acolo, au spart becuri la Spitalul Judeţean pentru a se face întuneric?P.C.: - Păi s-a precizat că s-a stins lumina.Av.ap.: - Nu, dar anterior.P.C.: - Anterior s-a spart vreun bec?

685

C.V.: - Nu s-a spart nici un bec.P.C.: - „Anterior stingerii lumini de la… din perimetrul morgii nu s-a spart nici un bec.”C.V.: - Becurile erau cu vapor de mercur şi se cunoaşte că periodic, când ajung la o temperatură se sting.P.C.: - „Becurile erau cu vapori de mercur. Deci era luminat ca în palmă.”C.V.: - Giorno.P.C.: - Nu giorno, că dacă era giorno însemna cam aşa, semi întuneric. Continuaţi cu întrebările.Av.ap.: - Dacă inculpatul l-a întrebat pe careva dintre ei în legătură cu actele.P.C.: - Păi, a spus că nu s-a pus problema asta cu actele.C.V.: - Nu s-a menţionat acest lucru, însă în morgă l-am întrebat pe colonelul Corpodeanu: „ceva acte pentru transport?”, la care mi-a răspuns: „nu e treaba ta, de acest lucru se ocupă Procuratura şi cu şefii.”P.C.: - Dvs. până la data aceea aţi mai făcut vreun transport de cadavre? Vă întreb?C.V.: - Menţionez că da.P.C.: - Unde şi când?C.V.: - Muncile ingrate erau date serviciului administrativ. Dacă un cadru din Inspectorat deceda, serviciul administrativ, administraţia... acestor transporturi de ...P.C.: - „Ştiam că erau necesare pentru transportul cadavrelor, întrucât serviciul pe care îl conduceam se ocupa şi cu astfel de probleme privind cadrele ce decedau, cadrele M.I. ce decedau. Ca atare, fiind în morgă, l-am întrebat pe Corpodeanu de actele ce trebuiau să însoţească cadavrele. Acesta m-a repezit, spunându-mi că nu este treaba mea. Deci acesta m-a repezit, spunâdu-mi că nu este treaba mea, ci a şefilor şi a Procuraturii.” Mai vreţi să precizaţi ceva?C.V.: - Da. Vreau să precizez că de acte am fost întrebat la KM 36 şi de colonelul Baciu, transmiţându-i acelaşi lucru.P.C.: - „Când am ajuns la KM 36, colonelul Baciu m-a întrebat şi el despre aceste acte şi i-am comunicat...” Ce?C.V.: - Că actele sunt la şefi şi să ia legătura cu ei.P.C.: - „Că actele sunt la şefi şi să ia legătura cu ei.”C.V.: - Atâta am cunoscut şi eu.P.C.: - Altă întrebare?Av.ap.: - D-le preşedinte, inculpatul spunea că în permanenţă a funcţionat acel agregat de răcire. Deranjează funcţionarea lui, produce zgomot?

686

P.C.: - Se respinge întrebarea, s-a consemnat anterior, nu ştiu dacă mai are rost să tot consemnăm nişte lucruri de la sine înţelese.Av.ap.: - Dacă în afara acestui transport inculpatul a părăsit vreun minut incinta Inspectoratului?P.C.: - Poftiţi? Nu am înţeles.Av.ap.: - Dacă în afara acestui transport de cadavre inculpatul a stat tot timpul în incinta Inspectoratului?P.C.: - Vă resping întrebarea, inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare, legată de acest transport. Deci v-am respins întrebarea şi cu aceasta punem punct.Av.ap.: - Se crede că cei care sunt aicea au şi tras, de aceea am pus întrebarea.P.C.: - Aţi citit şi dumneavoastră ca şi inculpatul, presupun, rechizitoriul. Ştiţi pentru ce este trimis în judecată? S-a dat citire rechizitoriului în şedinţă publică şi toţi care au audiat au aflat că nu este trimis în judecată pentru că ar fi tras în populaţie. Altă întrebare?Av.ap.: - Când a preluat Armata serviciul pe care îl conducea, care sunt persoanele care au luat legătura cu dânsul? Ce a făcut şi ce a cerut în momentul respectiv? Mai bine zis dacă lucra la întocmirea unui raport în care se arăta ce s-a întâmplat cu cadavrele?P.C.: - Când aţi fost preluat, adică probabil vrea să spună apărătorul dvs. când aţi fost ridicat ca să zicem aşa, reţinut şi de către cine? Aţi fost arestat?C.V.: - Nu, nu am fost arestat, se cunoştea că am rămas în incinta unităţii în permanenţă inclusiv în data de 22 nepărăsind nici un moment unitatea, în primul rând pentru că noi suntem ..P.C.: - Dar alţii au părăsit-o?C.V.: - Au părăsit-o. A rămas pe loc o parte din serviciul nostru de asigurare materială pentru că noi aveam întreg patrimoniul în primire, depozite de carburanţi, armament, echipament etc., de care răspundeam, era gestiune şi vroiam să ştim cu exactitate dacă trebuiesc predate, cui şi cu acte.P.C.: - „În ziua de 22 decembrie 1989 am rămas la Inspectorat până au venit reprezentanţii M.Ap.N., cărora le-am predat baza materială a organului de care răspundeam.” Ce făceaţi în timpul acela?C.V.: - Menţionez că organele M.Ap.N. ne-au solicitat fiecăruia dintre noi să completăm o declaraţie cu activitatea pe care am desfăşurat-o până în 22.P.C.: - „La cererea acestor reprezentanţi am dat şi eu un raport scris...”C.V.: - Nu am avut timp să completez, raportez.

687

P.C.: - „...urma să dau un raport scris cu activităţile pe care le-am desfăşurat până în data de 22 decembrie. Nu am apucat însă să îl şi scriu.”C.V.: - Motivul: am fost oprit să întocmesc acest raport pe considerentul că existau alte activităţi mult mai importante de efectuat. P.C.: - „Pentru că mi s-a spus că erau alte lucruri mai presante de făcut.”C.V.: - Era vorba în primul rând de găsirea armamentului dispărut.P.C.: - „Era vorba de găsirea armamentului dispărut. De găsirea armamentului neaflat în depozitele Inspectoratului.”C.V.: - De acest lucru poate confirma lt.-colonelul Caraivan.P.C.: - Da, altă întrebare?Av.ap.: - Şi mai cine în afară de lt.-colonel ?P.C.: - D-le apărător notaţi-vă dvs. numele acestuia şi ...Av.ap.: - Păi, dacă de faţă era şi căpitanul Diaconu, tot de la Armată...P.C.: - Cine era de faţă?C.V.: - Era de faţă şi căpitanul Diaconu de la M.Ap.N..P.C.: - „Când au venit cei de la Armată, prezenţi cu mine în birou, se aflau lt. colonelul Caraivan şi căpitanul Diaconu.” Altă întrebare?Av.ap.: - Dacă lt.-colonelul Demeter care este adjunctul serviciului de asigurare tehnico-materială a văzut că acesta se apucase să scrie, să întocmească acest raport.P.C.: - Se respinge întrebarea, inculpatul a precizat că n-a mai apucat să scrie.Av.ap.: - Nu mai am întrebări.Av.ap.: - Pentru inculpatul Ghircoiaş şi pentru inculpatul Veverca. D-le preşedinte, mă interesează să relateze inculpatul ce alte persoane au fost în biroul inspectorului şef în afară de generalul Nuţă care i-a adus ordinul şi colonelul Deheleanu care l-a condus la generalul Nuţă în birou când a primit ordinul?P.C.: - Când aţi primit ordinul de a vă ocupa de transportul cadavrelor, în afară de Deheleanu cine se mai afla în birou la Nuţă?C.V.: - Nu se aflau decât cei doi, colonelul Deheleanu şi generalul Nuţă.P.C.: - „Când am primit ordinul de la Nuţă de a mă ocupa de transportul cadavrelor, în birou, în afară de mine şi Deheleanu, nu se mai afla nimeni.”Av.ap.: - D-le preşedinte, cu privire la episodul transportului cadavrelor de către cadrele coinculpate. A spus că ţine minte că mai tuturor le-a venit rău. Îşi aminteşte de un incident pe care l-a avut inculpatul Veverca cu inculpatul Corpodeanu legat de această misiune de transport a cadavrelor, de vreo ameninţare proferată?

688

P.C.: - Aţi fost prezent la vreo discuţie contradictorie dintre Veverca şi Corpodeanu din noaptea aceea?C.V.: - Nu.P.C.: - „N-am fost prezent la nici o discuţie contradictorie dintre Corpodeanu şi Veverca când ne-am aflat la morga Spitalului Judeţean.” Alte întrebări?Av.ap.: - Pentru inculpatul Baciu. Dacă inculpatul a arătat că în Penitenciar a luat legătura numai cu cei trei din celulă cu dânsul, cum a putut afirma că ştie că ceilalţi inculpaţi din proces au fost încarceraţi în acelaşi mod?P.C.: - Vă resping întrebarea, că se poate verifica la Penitenciar. Altă întrebare?Av.ap.: - D-le preşedinte, mă prezint, sunt asistentul inculpatului Avram Gheorghe. Întrebarea ce doresc să o pun este legat de o afirmaţie pe care a făcut-o inculpatul Ciucă. Şi anume aceea că la un moment dat l-a întrebat pe coinculpatul Avram Gheorghe de ce merg la morgă. Cum îşi explică întrebarea pe care a pus-o vis-à-vis de afirmaţia pe care a făcut-o anterior ca dumnealui primise ordin de la generalul Nuţă în legătură cu transportul cadavrelor? Aceasta este prima întrebare.P.C.: - Mai formulaţi-o o dată ca să o înteleagă mai bine.Av.ap.: - Cred că a înţeles-o. La un moment dat, inculpatul Ciucă afirma că l-ar fi întrebat pe coinculpatul Avram de ce mergem la morgă. Tot dumnealui afirma... P.C.: - Că mai înainte Nuţă i-a spus că e vorba să ridice cadavrele...Av.ap.: - Cum poate să explice această afirmaţie care este contradictorie?P.C.: - Aţi înţeles întrebarea?C.V.: - Am înţeles. P.C.: - Vă rugăm să ne răspundeţi.C.V.: - Am şi afirmat în declaraţie că din ordinul dat de generalul Nuţă nu reieşea cu certitudine că trebuie să ne deplasăm la morgă. În primul rând pentru că nici nu a afirmat acest cuvânt, a spus de spital, a spus de documente, însă nu a precizat de cadavre, mi-a spus de morţi care să-i pun în maşină.P.C.: - „E adevărat că generalul Nuţă mi-a spus să merg la spital să ridic nişte morţi; nu mi-a spus însă că trebuie să merg la morgă pentru acest lucru şi datorită acestui lucru l-am întrebat pe căpitanul Avram care este motivul de mergem la morgă.Av.ap.: - Şi ce răspuns i-a dat?C.V.: - Răspunsul a fost mergem la morgă.P.C.: - S-a consemnat.

689

Av.ap.: - D-le preşedinte, o ultimă întrebare. Dacă dumnealui a văzut recipientele frigorifice existente în morga Spitalului Judeţean şi dacă apreciază că faţă de capacitatea acestora se putea asigura conservarea cadavrelor ..P.C.: - Se respinge întrebarea.Av.ap.: -Vă rog să consemnaţi.P.C.: - Consemnaţi acolo că întrebarea privitoare la capacitatea de conservare a morgii s-a respins. Credem, d-le apărător şi asta este valabil pentru toţi colegii dvs., că proba, că elucidarea acestei aspect al capacităţii de conservare se poate realiza prin administrarea unor probe directe de acolo, certe nu? Deci acesta este motivul pentru care v-am respins întrebarea.Av.ap.: - D-le preşedinte, mă prezint în apărarea inculpatului Preda, o singură problemă. Escorta sau Preda a fost înarmat pe perioada când a însoţit transportul?P.C.: - Răspundeţi.C.V.: - Nu a fost înarmat.P.C.: - „Nimeni dintre noi care am efectuat deplasarea la Bucureşti nu a fost înarmat.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.Av.ap.: - Pentru inculpatul Corpodeanu v-aş ruga, d-le preşedinte, să-l întrebaţi pe inculpat. El v-a făcut relatări în legătură cu înarmarea care a avut loc în 16 decembrie 1989. Vă rog să-l întrebaţi, este singura zi când s-a făcut înarmarea personalului sau a mai fost şi în alte zile?P.C.: - S-a consemnat în 17 şi până a doua zi în 18.Av.ap.: - Îşi aminteşte în care perioadă a primit puşca mitralieră inculpatul Corpodeanu?P.C.: - I-aţi dat dvs. vreo puşcă mitralieră lui Corpodeanu?C.V.: - Eu personal nu; şi nu pot să clarific, să menţionez cu precizie dacă a luat sau nu.P.C.: - „Nu ştiu dacă Corpodeanu a luat sau nu puşca mitralieră.”Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi dacă a fost de faţă la o discuţie care a avut loc între Corpodeanu...P.C.: - Numai un moment. Cine erau armurierii ăştia de la depozitul central, ca să-l numesc aşa?C.V.: - Nu am avut decât un singur armurier, maistru militar...P.C.: - Cine era gestionarul armamentului, mai corect spus?C.V.: - Maistrul militar Pantea Ambrozie.

690

P.C.: - „Maistru militar Pantea Ambrozie avea gestiunea armamentului şi muniţiei din Inspectoratul Judeţean.”Av.ap.: - Dacă cu ocazia încărcării cadavrelor de l-a Spitalul Judeţean a asistat la o discuţie dintre Corpodeanu şi Ghircoiaş şi primul l-a întrebat ce se poate face cu ...P.C.: - A spus că a asistat la nişte discuţii, cei doi se consultau, aşa s-a şi consemnat.Av.ap.: - Asta în legătură cu listele dar a mai existat o discuţie în care Corpodeanu l-a întrebat ce se fac cu aceste cadavre şi ce răspuns a primit de la Ghircoiaş?P.C.: - A întrebat Corpodeanu pe Ghircoiaş?C.V.: - Nu-mi aduc aminte să fi participat la o asemenea discuţie.P.C.: - „N-am participat la vreo discuţie dintre Corpodeanu şi Ghircoiaş privitoare la scopul deplasării cadavrelor la Bucureşti.”Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă inculpatul poate face o precizare. Dânsul a răspuns şi dvs. aţi consemnat în felul următor: că Ghircoiaş avea o listă şi Corpodeanu se consulta cu Ghircoiaş cu privire la această listă. Mie mi se pare că această consemnare este cumva generală şi l-aş ruga pe inculpat să facă o precizare suplimentară în următorul sens: se consultau după listă şi decideau amândoi ce fel de cadavre să încarce în izotermă sau eventual numai Ghircoiaş era cel care spunea ce cadavre să se ia şi?...P.C.: - Păi, credeţi că discutau despre altceva acolo, d-le apărător?Av.ap.: - Păi, d-le preşedinte, părerea mea e că ..P.C.: - Era momentul şi locul să discute altceva decât despre cadavre? Se respinge întrebarea. Alte întrebări. Av.ap.: - Pentru inculpatul Mişea.P.C.: - Vă rog.Av.ap.: - O întrebare am, d-le preşedinte. Dacă şi-a dat seama atunci când s-au întâlnit în curtea Inspectoratului înainte de plecare spre spital, dacă ceilalţi încărcători au fost, au avut un instructaj înainte cu Corpodeanu sau nu, sau dacă ştie despre acest lucru?PC.: - Cunoaşteţi să se fi făcut?C.V.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - „Nu ştiu dacă celor 6 ofiţeri încărcători li s-a făcut vreun instructaj în prealabil.” Mai sunt întrebări?Av.ap.: - Nu mai am, mulţumesc. P.C.: - Inculpatul Baciu, mai aveţi de pus vreo întrebare?B.I.: - Nu, d-le preşedinte.

691

P.C.: - Deci nu mai sunt întrebări. Ridicăm şedinţa şi o vom relua la orele 17.

Audierea inculpatului Veverca Iosif.

P.C.: - Să fie adus inculpatul Veverca.V.I.: - Prezent.P.C.: - Aţi primit un exemplar de pe rechizitoriu?V.I.: - Da, d-le preşedinte, am primit un exemplar de pe rechizitoriul Procuraturii Militare.P.C.: - Deci cunoaşteţi învinuirea care vă este adusă? Cunoaşteţi pentru ce infracţiune aţi fost trimis în judecată?V.I.: - D-le preşedinte, cunosc învinuirea ce mi se aduce prin acest act şi vis-à-vis de aceasta, raportez că consider că prin activităţile pe care le-am desfăşurat, nu am săvârşit o astfel de faptă. P.C.: - O să aveţi ocazia să vă expuneţi punctul de vedere cu ocazia, cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei. Până atuncea, vreau să vă pun în temă cu drepturile pe care vi le conferă legea. Şi anume: pe timpul procesului aveţi posibilitatea oferită de lege de a pune întrebări celorlalţi coinculpaţi, părţilor din proces, martorilor, eventualilor experţi şi totodată să faceţi completări, să interveniţi, numai prin intermediul Instanţei.V.I.: - Am înţeles.P.C.: - Menţineţi declaraţiile date la urmărirea penală?V.I.: - D-le preşedinte, îmi menţin declaraţiile date la urmărirea penală cu unele precizări, cu rugămintea la dvs. şi numai cu aprobarea dvs. dacă veţi permite să le fac pe parcursul cercetării.P.C.: - Fără discuţie. „Menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în continuare arăt…” Înainte de a face dvs. acele precizări, răspundeţi-ne, vă rugăm, la o întrebare: ce funcţie aţi îndeplinit în perioada 16-22 decembrie 1989?V.I.: - D-le preşedinte, raportez: din data de 16 decembrie 1989 şi până în data de 18 decembrie 1989, când în jurul prânzului s-au constituit acele dispozitive, am executat misiune pe B-dul 6 Martie la intersecţia cu Str.Timotei Cipariu; respectiv în apropierea locuinţei şi a bisericii preotului Tőkés, unde am intrat în misiune începând cu data de 16 după-amiază în jurul orelor 18, iar dacă îmi permiteţi cu mai multe amănunte vă raportez…P.C.: - Ce misiune aţi îndeplinit acolo?V.I.: - Am fost pur şi simplu ca toţi ceilalţi lucrători alături de mine cu aproximativ 50-60 în după-amiaza zilei de 16 sâmbată şi duminică în

692

continuare, la misiunile care s-au desfăşurat acolo. Respectiv de pază şi apărare a bunurilor care mai existau nedistruse şi pentru a preveni eventualele acte de dezordine şi de distrugere.P.C.: - Şi cu ce executaţi misiunea aceasta de pază şi de apărare?V.I.: - Această misiune, vă raportez d-le preşedinte, că am executat-o cu mâinile goale, neînarmaţi, începând cu data de 16, nici cel puţin cu baston de cauciuc, până în data de 18.P.C.: - Ce ţinută aţi avut dvs. şi ceilalţi colegi?V.I.: - Vă raportez, d-le preşedinte, că eu am fost îmbrăcat în ţinută militară de Miliţie, cu manta, caschetă, pantalon lung, pantofi.P.C.: - Deci ţinută militară.V.I.: - Ţinută militară, alături de alţi colegi din care nu pot preciza dar majoritatea erau în ţinută militară.P.C.: - Deci erau şi în ţinută civilă şi militară.V.I.: - Cei în ţinută civilă raportez erau lucrătorii din Securitate.P.C.: - Şi câţi erau? Cu aproximaţie.V.I.: - D-le preşedinte, nu vă pot preciza cu exactitate, dar cu aproximaţie 15-20, până la 25.P.C.: - Da, aţi fost ofiţer în cadrul Miliţiei judeţului Timiş.V.I.: - Am fost ofiţer în cadrul Miliţiei jud.Timiş, serviciul Judiciar.P.C.: - „Am fost ofiţer în cadrul Miliţiei jud.Timiş în cadrul serviciului judiciar; în perioada 16 decembrie orele 18,00 - 18 decembrie, orele 22,30,” aţi spus parcă „până în 18 la orele prânzului.”V.I.: - Da, d-le preşedinte, atunci s-a constituit schimbul 2, eu am fost schimbul 2 în „D7”, deci am intrat în dispozitiv doar la orele 22,30.P.C.: - Da, da am înţeles. „Deci în perioada 16 decembrie orele 18,00 - 18 decembrie orele 22,30”, din ordinul cui?V.I.: - Din ordinul inculpatului Corpodeanu şi a colonelului Obăgilă din cadrul I.G.M.P.C.: - „Lt.-colonelul Corpodeanu, locţiitorul şefului...”* [lipsă text, n.n.]

12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Veverca Iosif.

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „...direcţia de pază şi ordine, împreună cu alţi 50 de lucrători de Miliţie am executat serviciul de pază şi apărare a locuinţei pastorului Tőkés László.”V.I.: - D-le preşedinte, permiteţi vă rog: şi de apărare a obiectivelor din zonă.

693

P.C.: - „Cât şi a obiectivelor comerciale din zonă. Nu eram înarmaţi şi nu aveam în dotare nici măcar bastoane de cauciuc. Lucrătorii de Miliţie erau în ţinută militară, în schimb lucrătorii de Securitate, în jur de 15-25, erau în ţinută civilă.” Spuneţi-mi, a fost nevoie de intervenţia dvs. în perioada aceasta?V.I.: - D-le preşedinte, raportez că în momentul sosirii noastre şi pe toată această perioadă intervenţia noastră a fost inoportună; adică nu a existat efectiv… ar fi fost nevoie, raportez sincer pentru a preveni aceste distrugeri şi spargeri care au continuat şi în ziua de duminică dar vă daţi seama că nu se putea face nimica în această situaţie şi nici nu am intervenit.P.C.: - „Acest dispozitiv de pază şi apărare nu şi-a intrat totuşi în atribuţii, deşi au continuat şi duminică, 17 decembrie, acţiunile de spargere a magazinelor.” Păi, de ce mai eraţi puşi acolo?V.I.: - D-le preşedinte, explicaţia care vă raportez mi se pare foarte clară. În momentul ce eram puţini şi nu aveam nici cel puţin bastoane, iar elementele huliganice, mă refer la elementele huliganice, nu la partea de persoane care

* caseta 056, sfârşitstăteau în mod paşnic, erau mult mai multe, erau înarmate, aceste elemente, cu răngi …P.C.: - „În perioada precizată, pe lângă elementele huliganice înarmate cu diferite obiecte contondente, au fost în număr mult mai mare şi oameni care îşi exprimau protestul în mod paşnic.” V.I.: - D-le preşedinte, vă rog să-mi permiteţi. Nu aţi înţeles bine. În afara elementelor huliganice care au fost în număr mult mai mare, au fost şi elemente paşnice, care s-au exprimat în mod paşnic.P.C.: - Deci huliganii depăşeau numărul celor paşnici?V.I.: - Depăşeau şi numărul celor paşnici care nu aveau nimica cu noi şi numărul nostru ca efective.P.C.: - „Revin şi arăt că numărul huliganilor era mai mare decât al celor paşnici.” Păi şi cât de mulţi erau huliganii ăştia? Câţi erau de vă copleşiseră şi pe dvs.?V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez că din constatarea şi după observaţia mea cred că elementele paşnice...P.C.: - V-am întrebat câţi huligani dintre aceştia cu aproximaţie erau pe acolo?V.I.: - Au depăşit cifra de 300.P.C.: - „După aprecierea mea, erau în jur de 300 de elemente cu manifestări violente.” Aţi raportat?

694

V.I.: - Nu am raportat, fiindcă împreună cu noi se aflau factorii de conducere ai noştri. Respectiv doi locţiitori ai şefului Miliţiei mun. Timişoara, colonelul Minciu, care comanda cadrele de Securitate din partea Inspectoratului şi lt. colonelul Dumitrescu, care comanda efectivele Miliţiei şi lt. colonelul Corpodeanu în acest loc.P.C.: - „Nu a fost nevoie să raportăm şefilor disproporţia de forţe, deoarece cu noi era colonelul Corpodeanu şi lt. colonelul Dumitrescu”, comandantul cui era?V.I.: - Locţiitorul comandantului Miliţiei municipiului Timişoara.P.C.: - „locţiitorul şefului Miliţiei oraşului şi colonelul Minciu de la Securitate.” Bine, bine dar când v-aţi văzut probabil luaţi la bastoane, la pietre...V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez că în momentul când am fost....P.C.: - Aceşti huligani v-au lovit numai pe dvs. sau cei pe care erau paşnici?V.I.: - Aceşti huligani au lovit numai în noi, întrucât cei care au fost paşnici, ei însăşi nu reţin numele dar erau cel puţin cinci din rândul acestora care încercau să-i tempereze şi pe cei care încercau să provoace dezordine; iar în noi loveau doar aceste elemente huliganice cu obiecte contondente, cu lăzi de ambalaj, cu sticle, cu pietre...P.C.: - Când s-a produs lovirea forţelor de ordine?V.I.: - D-le preşedinte, aceasta s-a produs şi sâmbătă seara în prima fază, şi duminică după-masă, în jurul orelor 18,00 şi până în jurul orei 23,00.P.C.: - „Atât sâmbătă seara cât şi duminică seara aceste elemente huliganice au lovit pe cei din dispozitivul de pază cu pietre, lanţuri etc., cu toate că au fost cetăţeni care au încercat în mod repetat să-i tempereze.” Dar nu mi-aţi răspuns la întrebare. Aceste elemente au lovit şi pe cei care au stat liniştiţi?V.I.: - Evident că loveau înspre noi şi îi loveau şi pe aceste persoane.P.C.: - „Aceste elemente huliganice i-au lovit şi pe cei care erau paşnici.” Păi bine, şi în cazul ăsta de ce nu a intervenit Miliţia?V.I.: - Ordonaţi?P.C.: - De ce nu a intervenit Miliţia, dvs. cei care eraţi puşi acolo să păstraţi ordinea. De ce nu aţi intervenit? Să fi luat măsurile pe care vi le permitea legea, şi anume chiar folosirea bastonului, nu spune legea aşa?V.I.: - Da.P.C.: - Şi de ce n-aţi făcut-o?V.I.: - D-le preşedinte, în această situaţie, raportez că după ce elementele paşnice au înţeles că urmare a dialogului purtat între şefii noştri şi ei, s-au

695

retras înspre Catedrală pentru dispersarea acestor elemente huliganice a acţionat acel pluton de intervenţie constituit din aproximativ 25-30 de persoane care erau dotaţi cu baston de cauciuc.P.C.: - Sub conducerea cui?V.I.: - Sub conducerea căpitanului Dorneanu, care era şeful acestui pluton.P.C.: - „Drept urmare, împotriva acestor elemente huliganice a intrat în acţiune plutonul de Miliţie intervenţie dotat cu bastoane şi scuturi care a fost condus de căpitanul Dorneanu.”V.I.: - Şi din ordinul conducerii care se afla la faţa locului.P.C.: - „Drept urmare, aceştia au fost împrăştiaţi.” Când au fost împrăştiaţi, în seara de 16?V.I.: - D-le preşedinte, alături de acest pluton s-a intervenit şi cu maşini de Pompieri cu apă.P.C.: - „Alături de acest pluton de intervenţie s-a acţionat de către Pompieri cu furtunurile cu apă.” Da, continuaţi.V.I.: - După ce aceste elemente au fost dispersate, am observat alături de ceilalţi colegi aflaţi acolo, că ei s-au deplasat, deci aceia paşnici spre Catedrală.P.C.: - Cine? Oamenii paşnici au plecat spre Catedrală?V.I.: - Da, oamenii paşnici au plecat spre Catedrală, iar în urma lor după ce au fost dispersate şi aceste elemente huliganice care au provocat distrugerile şi au şi incendiat o parte din unităţile comerciale de desfacere a bunurilor s-au... P.C.: - Da. „Oamenii paşnici după împrăştierea elementelor huliganice, s-au îndreptat în coloană spre centrul oraşului, mai precis către Catedrală.” Câte catedrale sunt aici, în Timişoara?V.I.: - Una singură, mă refer la Catedrala din centrul orasului vis- à-vis cu Teatrul Naţional, cu Opera.P.C.: - „Numai că după o vreme, acei huligani au apucat şi ei aceeaşi direcţie, însă cu mult mai târziu.” Cât de târziu?V.I.: - Vă raportez, d-le preşedinte, că aceştia au plecat în urma elementelor paşnice la circa 2-3 ore chiar.P.C.: - „La 2-3 ore. Aceasta în după-amiaza de 17 decembrie 1989.” Aţi rămas pe loc, nu ?V.I.: - Da; şi încă o precizare aş dori să fac. Că tot în data de 17 au trecut deplasându-se pe B-dul 6 Martie peste pod spre această Catedrală, două companii de militari M.Ap.N., cu drapelul de luptă, cu fanfară…P.C.: - Pe la ce oră? Înainte de a pleca coloana spre Catedrală?

696

V.I.: - Înainte; care în momentul când au ajuns pe acel pod înainte de a ajunge la Catedrală au fost pur şi simplu strânşi, huiduiţi şi …P.C.: - „Înainte de a se forma coloana care s-a îndreptat spre Catedrală, câteva plutoane, două companii de militari în termen ai M.Ap.N. au ieşit în oraş cu tricolorul în frunte, cântând. Aveau şi fanfara. Când au ajuns pe podul 6 Martie, aceştia au început să fie huiduiţi de aceleaşi elemente huliganice.” Spuneţi-ne, dar cetăţenii care erau liniştiţi ce exprimau, ce nemulţumiri?V.I.: - D-le preşedinte, cetăţenii care erau paşnici pe perioada cât m-am aflat pe locul respectiv, cereau să discute cu preotul Tőkés şi cereau să facă o slujbă, scandau diferite lozinci, ca de exemplu: jos minciuna, jos dictatura, jos guvernul...P.C.: - „Cetăţenii care erau paşnici scandau lozinci ca: „Jos minciuna!”, „Jos dictatura!”, „Jos guvernul!”, iar cât s-a aflat pastorul în locuinţă, unii dintre ei îi solicitau prezenţa.” Vă ascultăm.V.I.: - D-le preşedinte, precizez că faţă de aceste elemente, nici lucrătorii de Miliţie şi nici lucrătorii de Securitate pe toată această perioadă nu au intervenit în nici un mod, a-i brutaliza sau a-i îndepărta din acel loc.P.C.: - „Precizez că în intervalul amintit nici lucrătorii de Miliţie şi nici lucrătorii de Securitate nu au intervenit pentru a-i brutaliza sau îndepărta pe cei care în mod paşnic îşi exprimau nemulţumirile faţă de regimul politic de atunci.” De ce?V.I.: - Fiindcă aceste persoane nu au avut nici un fel de acţiune asemănătoare împotriva noastră şi s-a dialogat cu aceste persoane din partea conducătorilor noştri în mod paşnic şi cu rugămintea de a se duce fiecare acasă şi...P.C.: - Bine, am înţeles asta. „Noi le-am cerut doar să nu se mai adune şi să meargă pe la casele lor.” Păi să înţeleg că totuşi faţă de elementele huliganice aţi adoptat altă atitudine, nu? Aşa cel puţin lăsaţi să se înţeleagă.V.I.: - D-le preşedinte, raportez încă o dată. Faţă de elementele huliganice care au dat în noi, care au spart aceste unităţi comerciale s-a acţionat de către acel pluton cu bastoane.P.C.: - Deci dvs. aţi rămas pe loc.V.I.: - Noi nu am acţionat în nici un fel, că nu aveam cu ce.P.C.: - Nici atunci când aţi văzut că încearcă să spargă magazine?V.I.: - Eram neputincioşi în faţa unei asemenea situaţii.P.C.: - „Nu am acţionat împotriva huliganilor nici atunci când constatam că treceau la acte de spargere şi devastare a magazinelor şi aceasta pentru

697

că eram puţini şi neînarmaţi.” Aţi făcut ca Isus Cristos sau nu ştiu cine, aţi întors şi celalalt obraz, înteleg. Aşa-i?V.I.: - D-le preşedinte, acestea au fost împrejurările şi situaţia. Nu pot să raportez mai mult decât ceea ce a fost la faţa locului.P.C.: - Mai mult decât vreţi.V.I.: - Nu, d-le preşedinte, decât ceea ce am perceput şi ce am văzut la faţa locului.P.C.: - Da, e adevărat că nimeni nu vă poate forţa să ne spuneţi mai mult decât doriţi dvs., este foarte adevărat. Bine, mai departe.V.I.: - În data de 18, în jurul orei 11,00-11,30...P.C.: - Ziua, da?V.I.: - Da, am primit ordin să ne retragem la sediul unităţii de Miliţie...P.C.: - „Acel dispozitiv de pază şi apărare a funcţionat zi şi noapte în două schimburi.”V.I.: - Am rămas aceleaşi persoane.P.C.: - Aa. „A funcţionat zi şi noapte, fără schimburi, cu acelaşi efectiv.” Da, vă ascult.V.I.: - Ne-am retras la sediul unităţii de Miliţie, unde am fost convocaţi în sala de şedinţe; şi cum am precizat şi anterior, în sala de şedinţă am fost convocaţi de cei care am fost retraşi din acel dispozitiv de pe B-dul 6 Martie şi toate celelalte cadre care au mai rămas disponibile. Am fost convocaţi în sala de şedinţe, unde aşa cum am precizat, colonelul Obăgilă împreună cu inculpatul Corpodeanu au procedat la constituirea schimbului 2 a acestor „D”- uri, acestor dispozitive. Schimbul 1 fiind constituit de dimineaţă şi deja intrase în schimb.P.C.: - Deci abia în 18 dimineaţa s-au constituit acele schimburi? Aceste „D” - uri?V.I.: - „D”-urile s-au constituit abia pe data de 18, în jurul orei 10,00 schimbul 1, iar noi, schimbul 2, în jurul orei 1,00 (13,00).P.C.: - „În dimineaţa zilei de 18 decembrie ştiu că au fost constituite 8 dispozitive de pază şi apărare.” Înarmate?V.I.: - DaP.C.: - Cu ce?V.I.: - Cu pistol mitralieră şi muniţie de război.P.C.: - „Înarmate cu pistoale mitralieră şi muniţie de război. Acestea aveau în componenţă....” Pe cine şi câţi?V.I.: - D-le preşedinte, un dispozitiv avea în componenţă între 7-9 lucrători de Miliţie, ofiţeri şi subofiţeri...P.C.: - „...lucrători de Miliţie, ofiţeri şi subofiţeri...”

698

V.I.: -. ..şi 15 militari în termen comandaţi de un cadru de comandă ofiţer sau subofiţer de la trupele de Grăniceri şi Securitate.P.C.: - „...şi 15 militari în termen de la Grăniceri sau trupele de Securitate comandate de câte un cadru.” Cei de la Securitate erau pe acolo?V.I.: - Ordonaţi? P.C.: - Cei lucrători de la Securitate au făcut parte din aceste...V.I.: - Lucrătorii operativi de Securitate nu au făcut parte din aceste dispozitive.P.C.: - Da. Dar erau şi ei prin zonă, pe acolo?V.I.: - Nu, n-am văzut.P.C.: - Sigur sunteţi?V.I.: - Sunt sigur că nu. La dispozitivul meu mă refer. La dispozitivul 7 mă refer.P.C.: - De unde ?V.I.: - De la Spitalul Judeţean, cu misiunea de pază şi apărare a Spitalului Judeţean pe latura din faţă.P.C.: - Spuneţi-ne, şi lucrătorii de Miliţie de cine erau comandaţi?V.I.: - Acest dispozitiv schimbul 2 „D7” cu misiunea de pază şi apărare a Spitalului Judeţean a fost comandat de mine.P.C.: - Am înţeles, dar celelalte tot de către un ofiţer erau comandate?V.I.: - Tot de către un ofiţer.P.C.: - „Aceste dispozitive, lucrătorii de Miliţie din dispozitiv, erau comandaţi de către un ofiţer de Miliţie care ţinea legătura...” cu cine şi cum?V.I.: - Şeful dispozitivului a fost dotat şi cu o staţie de emisie-recepţie care recepţiona şi raporta la „bază”, mă exprim în acest termen că aşa se folosea...P.C.: - Cine era la „bază”?V.I.: - D-le preşedinte, nu pot să vă raportez şi nici să precizez cine se afla de serviciu la „bază”, fiindcă ar trebui să mint; s-a vorbit codificat prin aceste staţii şi după voce n-am putut să identific persoana. Au vorbit mai multe persoane.P.C.: - Cunoscute şi necunoscute.V.I.: - După voce n-am cunoscut nici una din aceste persoane, vă raportez... P.C.: - Dacă vă era cunoscută persoana aţi fi putut să o cunoaşteţi? Puteaţi să ne-o precizaţi acuma? Dacă era cineva cunoscut la staţia de la „bază”?V.I.: - Dacă aş cunoaşte cine a făcut de serviciu la aceste staţii la „bază”…P.C.: - „Baza” asta unde era?V.I.: - În sediul fostului Inspectorat

699

P.C.: - Unde, la Miliţie sau la Securitate?V.I.: - D-le preşedinte, după câte ştiu a existat o singură staţie.P.C.: - Unde?V.I.: - Care nu ştiu unde a fost instalată, vă raportez sincer.P.C.: - Păi, dacă ştiţi că a fost o singură staţie, mai trebuia să ştiţi şi unde a fost instalată.V.I.: - În afară de asta, dispeceratul central care funcţiona în mod obişnuit, şi înainte de aceste evenimente şi... P.C.: - Adică unde, domnule? Tot ocolim şi nu... Spuneţi clar, în cutare loc, ce trebuie să... Deci având ureche muzicală puteaţi distinge între timbrul unei voci şi timbrul alteia.V.I.: - După timbru, d-le preşedinte am putut distinge că nu a vorbit una şi aceeaşi persoană. Au vorbit mai multe persoane dar nu pot preciza cine erau aceste persoane.P.C.: - Nu le-aţi cunoscut după voce?V.I.: - Nu le-am cunoscut.P.C.: - Deci să tragem concluzia că nu erau din organ.V.I.: - Fiindcă nici una din aceste persoane nu s-a prezentat.P.C.: - Am înţeles. Deci dacă era din cadrul Miliţiei Judeţene, i-aţi fi putut identifica după voce?V.I.: - D-le preşedinte, raportez sincer că nici în această situaţie prin staţie care mergeau destul de prost, nu se putea reuşi o asemenea identificare.P.C.: - Inculpatul Veverca, atunci cum le mai executaţi dacă nu le puteaţi recepţiona?V.I.: - Vă raportez, d-le preşedinte, că ...P.C.: - Ştiţi care este povestea? Staţii de emisie-recepţie nu aveau numai lucrătorii de la MI, aveau, de pildă, mai aveau în acea perioadă şi cei care lucrau în construcţii şi în agricultură; deci vreau să vă spun că şi noi, ca oricare om din România, am putut să constatăm cel puţin o singură dată, cum se face transmisia printr-o astfel de staţie şi putem şti ce se poate auzi şi ce se poate distinge. De aceea vă fac invitaţia să răspundeţi la întrebare.V.I.: - D-le preşedinte, eu raportez că ordinele transmise către noi sau orice mesaj se transmitea de „bază”. Aşa se prezenta, de „bază” către „D 7” sau către „D 8” sau către „D 1” să executaţi...P.C.: - Vă rog să îmi citiţi ultima frază.Consultant: - „Lucrătorii de Miliţie din dispozitive erau comandaţi de către un ofiţer de Miliţie care ţinea legătura printr-o staţie de emisie-recepţie,” P.C.: - „…cu „baza”. O staţie de aceeaşi natură aflată la sediul inspectoratului de Interne care coordona toate cele 8 dispozitive. Nu am

700

putut identifica pe cei care au recepţionat mesajele din teren şi au transmis diferite ordine. Şi eu am fost comandantul unui schimb dintr-un asemenea dispozitiv, dispozitivul ce a purtat nr. 7 şi avea misiunea să păzească latura din faţă a Spitalului Judeţean Timiş. Am comandat schimbul 2.” Dar au existat nişte tentative acolo, de s-a instalat acest dispozitiv?V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez că ideea şi conceptul amplasării acestor dispozitive nu ştiu cine ...P.C.: - Cât aţi fost acolo au existat tentative de răpire a vreunei persoane, de furturi, de distrugeri?V.I.: - Pe perioada cât m-am aflat în acel dispozitiv, respectiv în seara zilei de 18 între orele 22,30-24,00 şi în ziua de 19, între orele 14,00-22,00 nu am avut situaţii de a interveni în faţa Spitalului Judeţean, n-am avut grupări de persoane în faţa Spitalului Judeţean, nu s-au deplasat nici un fel de coloane de demonstranţi sau de alte persoane, nu a fost necesară intervenţia dispozitivului meu.P.C.: - „Cât mi-am exercitat misiunea de pază şi apărare în cadrul dispozitivului 7, respectiv în seara de 18 decembrie, între orele 22,30-24,00 şi în ziua de 19 decembrie, între orele 14,00-22,00 nu a fost intreprinsă nici un fel de acţiune, nici măcar demonstraţii nu au avut loc, care să facă necesară intervenţia noastră.” Cu ce misiune aţi plecat în teren în cadrul acestor dispozitive? Ce vi s-a spus? Şi de către cine?V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez. La constituirea acestor dispozitive înainte de a pleca din sala de şedinţe ni s-a transmis de Corpodeanu ordinul că în cazul în care vom avea situaţii şi va trebui să se intervină, să raportăm; iar după ce vom primi ordin şi cu indicaţiile de rigoare să procedăm în consecinţă. La fel s-a pecizat că nimeni nu are voie să deschidă foc sau să tragă fără a raporta în prealabil, fără a i se da această aprobare; şi dacă este, dacă s-a ivit o asemenea situaţie, să se procedeze, să se folosească armamentul în condiţiile prevăzute de lege cu somare verbală, cu focuri de avertisment şi cu foc în zona picioarelor.P.C.: - „În seara de 18 decembrie, la orele 22,00 lt. colonelul Corpodeanu a instruit pe toţi lucrătorii”, sau numai pe cei de la 7?V.I.: - Vă rog să-mi permiteţi, această instruire s-a făcut când ne-am constituit. Deci în jurul orei 13,00.P.C.: - Da. Cum am scris?Consultant: - „În seara de 18 decembrie, la ora 22,00…”P.C.: - Tăiaţi „în seara”. Şi cine a făcut instruirea?V.I.: - Corpodeanu şi cu colonelul Obăgilă.

701

P.C.: - „În ziua de 18 decembrie, în jurul orelor 13,00 toţi cei care urma să facem parte din cele 8 dispozitive, schimbul 2, am fost instruiţi de colonelul Corpodeanu, în prezenţa colonelului Obăgilă, spunându-ni-se că dacă situaţia o va impune vom putea deschide focul numai după ce vom primi aprobare în acest sens şi numai după ce se va soma...”V.I.: - Dacă îmi permiteţi. Şi că acest ordin a fost transmis de către generalul Nuţă.P.C.: - „Ne-a precizat că acest ordin aparţine generalului Nuţă.” Deci cine trebuia să vă aprobe dacă era cazul?V.I.: - Generalul Nuţă.P.C.: - Păi, generalul Nuţă stătea în capătul celălalt? La „bază”?V.I.: - D-le preşedinte, noi raportam la dispozitivul de la „bază”. De la „bază” cei ce se aflau acolo, nu ştiu cine, probabil că raportau mai departe până la generalul Nuţă.P.C.: - „Cei de la „bază” probabil, la rându-le, recepţionând mesajele noastre, raportau mai departe până la generalul Nuţă.” În dispozitivul dvs. s-a tras?V.I.: - D-le preşedinte, raportez: În dispozitivul meu pe toată această perioadă cât v-am raportat, nu s-a tras, nu s-a primit ordin să se tragă şi nu a fost cazul să se tragă.P.C.: - „În perioada amintită, cât timp m-am aflat în dispozitiv, nu s-a tras cu armamentul din dotare pentru că nu a fost necesar şi nici nu s-a primit ordin în acest sens.” Vă aveţi şi pe dvs. în vedere când faceţi o asemenea afirmaţie?V.I.: - Evident.P.C.: - „Evident că afirmaţia pe care am făcut-o mă priveşte în primul rând pe mine.” Continuaţi.V.I.: - Tot în acea seară de 18 decembrie, în jurul orei 23,45 am primit ordin de la „bază”, de data aceasta de la inculpatul Corpodeanu; de data aceasta s-a prezentat şi mi-a ordonat să predau staţia lt. major Olaru Traian, care era primul după mine la comandă şi că va veni o maşină să mă ia. După aproximativ 10-15 minute a sosit o maşină de la Inspectorat, nu pot să vă precizez şi am încercat să îmi amintesc şoferul, am fost adus la Inspectorat şi m-am prezentat la inculpatul Corpodeanu la birou. În anticamera biroului inculpatului Corpodeanu se afla inculpatul Avram în picioare. L-am întrebat de ce sunt chemat; acesta mi-a răspuns „du-te înăuntru, prezintă-te”, de altfel, eu sosisem ultimul din teren. M-am prezentat, când am ajuns înăuntru, am văzut că uşa de la biroul lui Corpodeanu era deschisă; în biroul inculpatului Corpodeanu se afla acesta împreună cu inculpaţii Mişea Eugen,

702

Preda Laurenţiu, Grui Tiberiu şi Peptan Eugen; şi am precizat că inculpatul Avram Traian se afla în anticameră, în picioare. Şi ceilalţi toţi stăteau în picioare în biroul inculpatului Corpodeanu. M-am prezentat că am sosit. Vă raportez, d-le preşedinte, că mă gândeam în primul moment când am fost chemat că sunt chemat pentru a mi se acorda timpul minim necesar pentru odihnă, întrucât eram planificat că în 19 să intru ofiţer de serviciu pe unitate, lucru ce de altfel am raportat inculpatului Corpodeanu înainte de a intra în schimb. Prezentându-mă la inculpatul Corpodeanu, acesta mi-a ordonat „te duci imediat, predai arma cu muniţia în fişet şi vii în curte”. Vă redau textual cum mi-a ordonat fără a-mi preciza alte amănunte. Eu am încercat să-i explic inculpatului Corpodeanu că sunt obosit şi că a doua zi sunt ofiţer de serviciu şi să-mi asigure timpul necesar de odihnă. La care inculpatul Corpodeanu mi-a zis: „vii în curte, că avem de executat o misiune, iar după executarea acestei misiuni am să hotărăsc dacă o să faci ofiţer de serviciu sau îţi asigur timp de odihnă”.P.C.: - „În seara de 18 decembrie, în jurul orelor 23,30, din ordinul lui Corpodeanu m-am prezentat la biroul acestuia de la sediul organului de Miliţie, unde se mai găseau următorii colegi: Avram Gheorghe, Mişea Eugen, Preda Laurenţiu, Grui Tiberiu şi Peptan Eugen. Colonelul Corpodeanu mi-a ordonat să las pistolul mitralieră şi muniţia sub cheie într-un fişet şi să cobor în curte, întrucât a spus că vom avea de executat o misiune. Nu a dat curs cererii mele de a-mi asigura timpul minim de odihnă întrucât urma să intru de serviciu pe unitate.” Până aţi ajuns, până v-aţi deplasat, la spital înţeleg, nu? Despre aceasta este vorba...?V.I.: - Da, de aici începe deplasarea spre Spitalul Judeţean.P.C.: - Aţi aflat care era scopul deplasării?V.I.: - Nu, d-le preşdinte, în curte inculpatul Corpodeanu mi-a ordonat mie, inculpatului Avram Gheorghe şi inculpatului Grui Tiberiu să îl căutam pe inculpatul Ciucă şi să ne urcăm în maşina acestuia; iar inculpaţii Mişea Eugen, Preda Laurenţiu, Grui Tiberiu şi cu Corpodeanu am văzut că s-au îndreptat la garajul auto către o Dacie. P.C.: - Deci dvs. cu Avram şi cu Grui v-aţi dus cu Ciucă?V.I.: - Da.P.C.: - Şi ceilalţi cu o altă maşină, condusă de Corpodeanu.V.I.: - Da. Iar maşina cu care ne-am deplasat noi, o autoizotermă care era parcată în afara curţii Inspectoratului, deci am ieşit afară din curte, era condusă de inculpatul Ciucă. P.C.: - „Din ordin, eu cu Avram şi Grui Tiberiu ne-am urcat în cabina unei izoterme”, de aproximativ câte tone?

703

V.I.: - D-le preşedinte, este o autoizotermă tip Comtim, nu ştiu, 10 tone sau…P.C.: - „ de aproximativ 10 tone, în care se afla şi căpitanul Ciucă. Ceilalţi au urcat într-un autoturism condus de Corpodeanu şi am plecat precedaţi de...”V.I.: - D-le preşedinte, vă rog să-mi permiteţi. Pe drum, inculpatul Avram l-a întrebat pe inculpatul Ciucă unde mergem, fiindcă fac precizarea că în curte nu am auzit să ni se spună acest lucru. La care inculpatul Ciucă a răspuns că la Spitalul Judeţean.P.C.: - „La întrebarea lui Avram unde mergem, Ciucă i-a răspuns că la Spitalul Judeţean”. Notaţi?Consultant: - Numai puţin, că avem o defecţiune.P.C.: - Altceva v-a mai spus?V.I.: - Nu.P.C.: - Pentru ce?V.I.: - Nu a precizat.P.C.: - „Fară să precizeze scopul. Eu eram singurul în ţinută militară. Am ajuns la spital pe la orele 1,00 noaptea.” Bun, şi?V.I.: - Am ajuns la poarta de intrare din stânga, de intrare în curte, a Spitalului Judeţean, poarta era închisă. În interior, când am ajuns, trebuie să fac precizarea că noi când am ajuns cu autoizoterma lângă această poartă, Dacia cu care se deplasase inculpatul Corpodeanu cu ceilalţi deja era acolo, iar aceştia nu se mai aflau în Dacie, erau în interior. Oprindu-se autoizoterma în faţa acestei porţi, pe partea din interior şi respectiv vă pot preciza; şi de aceea vă precizez vă rog să-mi permiteţi că pe latura din spate a spitalului cunosc că asigura paza o unitate militară fără a putea preciza, era în uniformă kaki, erau câţiva militari lângă această poartă. Când am coborât din cabina autoizotermei, în acel moment am văzut militarii lângă poartă, m-au întrebat pentru ce am venit; dar tot în acest timp deja am văzut că dinspre morgă venea inculpatul Corpodeanu însoţit de dr. Golea, inculpatul Preda, inculpatul Mişea şi inculpatul Peptan. Deci ajunseseră şi ei la această poartă, dar prin interior, deci veniseră prin morgă.P.C.: - Şi v-a permis accesul.V.I.: .- Atunci s-a încercat de către unul dintre ei; dar cred că mai mult ca sigur din discuţiile ce au avut loc acolo, că dr. Golea ar fi adus o legătură de chei şi a încercat prima dată să descuie acel lacăt şi nu s-a descuiat, după aceea au încercat şi …P.C.: - Şi în final s-a reuşit forţarea.

704

V.I.: - şi în final s-a procedat la forţarea acestui lacăt. A fost deschisă această poartă, inculpatul Ciucă a intrat cu autoizoterma în curtea spitalului în dreptul intrării în morgă. Precizez, d-le preşedinte, că morga era deschisă, deci uşa de intrare în morgă era deschisă, pe perimetrul curţii spitalului lumina ardea, în morgă la fel lumina ardea şi am intrat cu toţii în morgă. În morgă am observat că se afla şi inculpatul Ghircoiaş pe care nu-l văzusem până în acel moment. Am văzut în acelaşi timp, d-le preşedinte, că în morgă era plin de cadavre. Nu se putea trece efectiv printre aceste cadavre.P.C.: - Câte să fi fost?V.I.: - D-le preşedinte, cu aproximaţie, întrucât morga o cunosc foarte bine, aproximativ 50-60 de cadavre să fi fost la acea dată, deci când am ajuns noi. Aceste cadavre, vă raportez, d-le preşedinte, că prezentau plăgi împuşcate în diferite regiuni ale corpului, am observat de asemenea că erau îmbrăcate în hainele în care au fost îmbrăcate probabil în momentul împuşcării. Ce am mai constatat la aceste cadavre, că prezenta fiecare ori pe mână, ori pe piept, ori pe o porţiune dezvelită un leucoplast pe care era trecut un număr şi scria cadavru neidentificat sau numele persoanei. Toate aceste cadavre erau neautopsiate, emanau un miros destul de puternic şi vis-à-vis de capacitatea morgii… dacă îmi permiteţi să fac o precizare, că este compusă din două săli, o sală care se foloseşte pentru cazurile medico-legale, prevăzută cu două mese de lucru, şi o sală care este pentru cazuri anatomo-patologice care este prevazută la fel cu două mese de lucru. Şi în aceste încăperi şi pe aceste mese erau cadavre. La fel în morgă am mai observat şi alte cadavre care deja erau autopsiate. Unele din aceste cadavre erau îmbrăcate deja în haine cum normal se obişnuieşte la scoatere pentru înmormântare şi am văzut şi alte cadavre autopsiate, dar care nu prezentau plăgi împuşcate. Deci probabil că era...* [lipsă text, n.n.] 12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Veverca Iosif

V.I.: - [lipsă text, n.n.] ...fiind însoţit sau asistat mai bine zis, de către inculpatul Corpodeanu şi dr. Golea, ne indica care din cadavre trebuiesc luate şi încărcate în această izotermă. P.C.: - Ciucă era prezent?V.I.: - Ciucă era prezent, dar nu a stat permanent în morgă, mai ieşea afară mai intra, întrucât nu a putut să suporte mirosul; de altfel vă precizez, d-le preşedinte, nici eu nu am putut să suport acest miros şi pur şi simplu m-am îngrozit deşi, vă rog să nu fie interpretat altfel întrucât fac precizarea că am lucrat în cadrul serviciului judiciar la infracţiuni de omor şi deşi eram

705

obişnuit, zic eu, faţă de ceilalţi, cu cadavre, era un miros în această morgă şi un peisaj care pur şi simplu şi mie mi-a creat o stare de mare rău şi în această operaţiune de încărcare am şi leşinat la un moment dat, când am şi căzut, moment în care am şi zis că refuz categoric să mai încarc aceste cadavre.P.C.: - Câte se încărcaseră până atunci?V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez sincer că până în acel moment cred că s-au încărcat aproximativ 15-20 de cadavre, după aprecierea mea.P.C.: - Şi în total câte au fost încărcate?V.I.: - Nu cunosc, d-le preşedinte, am aflat doar din actul de sesizare că au fost 40 la timpul respectiv.P.C.: - S-a continuat apoi şi cu încărcarea, s-a continuat cu încărcarea după ce v-a venit rău?V.I.: - După ce mi-a venit rău, deci să continui şi ideea aceasta cu indicarea

* caseta 057, sfârşitcadavrelor care trebuiesc încărcate. În momentul în care mi s-a făcut rău şi am leşinat, am refuzat să mai încarc.P.C.: - Am reţinut. S-a continuat operaţiunea de încărcare?V.I.: - În acel moment în care eu am refuzat să mai încarc, eram patru care trebuia să ducem câte un cadavru cu targa înfăşurat în cearceaf alb până la maşina unde se aflau alţi doi, care le primeau. Vă daţi seama că lipsind eu şi refuzând să mai încarc, ceilalţi nu îşi mai puteau desfăşura activitatea.P.C.: - Nu aţi fost înlocuit?V.I.: -Nu am fost înlocuit; în acel moment inculpatul Corpodeanu mi-a atras atenţia şi mi-a spus în felul următor: „este ordin şi dacă nu execuţi ordinul ştii ce te aşteapta, eşti militar şi ştii ce te aşteaptă”; în această situaţie d-le preşedinte am stat circa 15 minute la aer, mi-am revenit, inculpatul Ciucă mi-a luat mantaua de pe mine, cascheta a pus-o în cabina autoizotermei şi am continuat încărcarea acestor cadavre. P.C.: - Mai departe. Deci după listă, Ghircoiaş asistat de cei doi, indica ce cadavre să fie ridicate.V.I.: - Da, inculpatul Corpodeanu a avut un alt bileţel în mână, pe care am observat că bifa cu liniuţă, probabil număra cadavrele pe care le încărcam în maşină.P.C.: - Care cadavre au fost luate, cele care erau identificate sau cele neidentificate?V.I.: -D-le preşedinte, vă raportez că din cât am văzut şi din cât am privit aceste cadavre, cele încărcate toate au fost din categoria celor neidentificate.

706

P.C.: - Şi neautopsiate.V.I.: - Şi neautopsiate. Şi vă rog să îmi mai permiteţi o precizare, că după ce am încheiat această operaţiune, la un moment dat colonelul Ghircoiaş şi cu colonelul Corpodeanu au spus că au fost încărcate cadavrele care trebuiau încărcate. Vă raportez sincer, d-le preşedinte, că în morgă după ce am încărcat aceste cadavre, au mai rămas aproximativ 15-18, cu aproximaţie, oricum de la 10 cadavre în sus, atât din cele care prezentau plăgi împuşcate şi care erau identificate, cât şi celelalte cadavre despre care am făcut menţiunea anterior. Deci care le văzusem acolo autopsiate şi îmbrăcate. Toate aceste cadavre erau îmbrăcate în hainele în care au fost aduse. Deci nu am văzut cadavre dezbrăcate de haine.P.C.: - Dar când v-aţi văzut acolo, la morgă, ce reacţie aţi avut dvs. şi eventual şi ceilalţi?V.I.: - D-le preşedinte, raportez că în momentul în care am ajuns la morgă aşa cum v-am raportat mi s-a făcut rău...P.C.: - Vi s-a făcut rău după un timp. Atunci când s-a deschis, atunci când aţi pătruns în morgă sau până a patrunde în morgă? Vreunul din dumneavoastră a luat vreo atitudine? A cerut explicaţii, s-a opus?V.I.: - În morgă, după cum am raportat, sunt unul ce m-am opus la încărcare, adică datorită stării în care mă aflam.P.C.: - Deci înţeleg că nimeni nu a cerut explicaţii lui Corpodeanu, nimeni nu a refuzat să execute ordinul de încărcare.V.I.: - Nu pot să precizez dacă cineva dintre noi...P.C.: - Dumneavoastră aţi auzit pe careva?V.I.: - Eu nu am auzit personal, nici nu mi s-a spus.P.C.: - Când s-a terminat operaţiunea aceasta?V.I.: - D-le preşedinte, cu aproximaţie în jurul orei 4,00 - 4,30.P.C.: - Între timp s-au stins becurile din perimetru?V.I.: - Da, da.P.C.: - De ce?V.I.: - D-le preşedinte, nu pot să vă precizez de ce, fiindcă măsura stingerii acestor becuri s-a întâmplat deja după ce mie mi se făcuse rău, deci după ce erau încărcate aproape 20 de cadavre.P.C.: - Dr. Golea ce făcea acolo, ce participare a avut?V.I.: - Dl. Golea a asistat la toate aceste activităţi şi reţin acest aspect cu privire la lumină că inculpatul Corpodeanu mi se pare că a avut o discuţie cu dr. Golea pe tema acestei lumini de pe perimetru şi atunci dr. Golea s-a dus şi a stins lumina. P.C.: - Şi aţi plecat la Inspectorat, nu?

707

V.I.: - Am ieşit din morgă, dr. Golea a încuiat morga după noi, ne-am urcat în aceeaşi formaţie cum am venit şi ne-am întors la Inspectorat. La Inspectorat am coborât, am uitat să vă relatez un aspect d-le preşedinte: la morgă termochingul funcţiona permanent la autoizotermă şi producea zgomot. Am revenit la Inspectorat, autoizoterma la fel a rămas parcată de inculpatul Ciucă pe acea straduţă de lângă Inspectorat, eu cu inculpatul Avram Gheorghe şi cu inculpatul Grui am coborât din autoizotermă şi am plecat fiecare la biroul nostru din sediul Miliţiei.P.C.: - În morgă s-a discutat ceva? Referitor la unde urmau să fie transportate?V.I.: - D-le preşedinte, personal vă raportez că nu am auzit vreo discuţie referitoare la transportul sau destinaţia acestor cadavre. Dacă vreunul din colegii mei, co-inculpaţii care au participat eventual ei pot preciza acest lucru. Eu vă raportez că nu am auzit nici un fel de discuţie.P.C.: - Nici de acte, de neacte..V.I.: - Nici de acte...P.C.: - Aveau obiecte de valoare aceste cadavre? Inele, brăţari, ceasuri?V.I.: - Nu am observat la aceste persoane…P.C.: - Copii ceva erau acolo?V.I.: - D-le preşedinte, cred că am văzut un singur copil în morgă, dar care a rămas acolo că era aşezat, dacă reţin bine, chiar în sala pentru cazurile medico-legale... P.C.: - Câţi ani avea?V.I.: - Nu pot să vă raportez câţi ani avea.P.C.: - Aproximativ.V.I.: - N-am urmărit şi nici nu m-am uitat cu atenţie şi nici ...P.C.: - Femei erau?V.I.: - Erau şi câteva femei.P.C.: - Majoritatea erau tineri? Sau vârstnici?V.I.: - D-le preşedinte, vârsnici am văzut prea puţini.P.C.: - Deci majoritatea erau tineri.V.I.: - D-le preşedinte, aproximativ de la 25 la 40 de ani.P.C.: - Deci erau tineri. Haideţi să consemnăm, şi după aceea veţi continua dvs. Citiţi ultima frază.Consultant: - „Am ajuns la spital pe la ora 1,00 noaptea.”P.C.: - „Ciucă trăgând autovehiculul la poartă de pe latura stângă a spitalului ce permite accesul spre morgă. Perimetrul era iluminat şi păzit prin interior de un lanţ de militari în termen care pentru început nu ne-au

708

permis intrarea. Au apărut însă Corpodeanu cu dr. Golea şi ceilalţi colegi...”V.I.: - Şi dacă îmi permiteţi aici, vă rog din suflet, a apărut tot în acest timp şi un ofiţer care probabil comanda aceşti militari care se aflau în pază.P.C.: - „...care au intervenit, mai precis dr. Golea a aprobat intrarea şi ne-a dat şi o legătură de chei pentru a descuia lacătul.”V.I.: - Nu mie.P.C.: - „Cu care era poarta asigurată.”V.I.: - D-le preşedinte, vă rog să permiteţi să fac o precizare. Celor care se aflau în interior, noi eram în exterior.P.C.: - Am înţeles treaba asta. „Întrucât nu s-a reuşit să fie deschis lacătul, acesta a fost forţat. S-a intrat cu izoterma înăuntru până în dreptul uşii care era deschisă de la morgă. Am intrat cu toţii în morgă, unde l-am găsit pe colonelul Ghircoiaş. Morga... care se compune din trei”, sau două încăperi?V.I.: - Două săli de lucru şi un hol între aceste două săli.P.C.: - „…care se compune din două încăperi şi un hol despărţitor, era tixită de cadavre care emanau un miros greu. Majoritatea cadavrelor erau îmbrăcate, cu excepţia celor autopsiate”, nu?V.I.: - Şi acestea erau îmbrăcate…P.C.: - Tăiaţi „cu excepţia”...V.I.: - ... dar în haine pregătite pentru înmormântare, deci pentru a fi eliberate din morgă.P.C.: - Cum am spus?Consultant: - „Majoritatea cadavrelor erau îmbrăcate.”P.C.: - „Foarte puţine erau autopsiate şi prezentau drept cauza morţii diferite afecţiuni patologice. Restul prezentau plăgi împuşcate şi fiecare dintre acestea aveau lipit un leucoplast cu un număr de ordine cât şi cu menţiunea numelui său, respectiv cadavru neidentificat. Erau în majoritate oameni tineri, între 20-45 de ani, bărbaţi şi câteva femei. Un singur copil am văzut.” Împuşcăturile erau situate unde?V.I.: - În diferite regiuni ale corpului. În torace, în picior.P.C.: - „În toate zonele corpului, torace, cap, gât, picioare.” Cine v-a spus să treceţi la treabă? V-a spus cineva?V.I.: - Da.P.C.: - Cine?V.I.: - Inculpatul Corpodeanu.P.C.: - „Corpodeanu ne-a ordonat să urcăm cadavrele în autoizotermă, fără a ne preciza destinaţia acestora şi a ne comunica dacă aveau sau nu

709

acte. Toate cadavrele cu plăgi împuşcate, atât cele identificate cât şi neidentificate, nu prezentau urme de autopsiere. Au fost încărcate în autoizotermă numai cadavrele neidentificate, la indicaţia colonelului Ghircoiaş, care avea în mână o listă. El era asistat de Corpodeanu, de asemenea cu o notă în mână, unde tot bifa după ce era încărcat cadavrul, cât şi de dr. Golea. După ce se ajunsese să fie încărcate aproximativ 20 de cadavre, mie mi-a venit rău, revenindu-mi după aproximativ 10 minute. Am încercat să-i explic lui Corpodeanu că nu mai pot continua să particip la încărcarea cadavrelor întrucât îmi este rău, dar acesta mi-a amintit că sunt militar şi că trebuie să execut ordinul. Din cele aproximativ 60 de cadavre câte erau la început în morgă, după operaţiunile de încărcare au mai rămas aproximativ 15; operaţiunea s-a terminat în jurul orei 4,30, după care în aceeaşi formaţie ne-am întors la Inspectorat.” Dr. Golea şi cu Ghircoiaş au mers sau nu ştiţi?V.I.: - Nu cunosc. Dr. Golea a încuiat morga.P.C.: - „Dr. Golea rămăsese să încuie morga.” Ghircoiaş?V.I.: - Ghircoiaş a venit de data aceasta cu Corpodeanu şi cu ceilalţi.P.C.: - „Ghircoiaş, care nu făcuse deplasarea cu maşina cu Corpodeanu, s-a întors cu cel din urmă. Precizez că aşa cred că s-a întâmplat.”V.I.: - Dacă îmi permiteţi, încă o precizare. Nici nu ştiu cu ce maşina s-a deplasat la morgă inculpatul Ghircoiaş.P.C.: - Păi, am spus. „La un moment dat, după ce fuseseră mai multe cadavre încărcate, dr. Golea a dispus să se stingă lumina în perimetru. Agregatul de răcire al autoizotermei a funcţionat pe tot timpul încărcării, producând zgomot.” Aţi rămas la Inspectorat, înţeleg?V.I.: - Da, d-le preşedinte. În continuare m-am dus la inculpatul Corpodeanu, între timp ajunsese şi acesta la birou; m-am dus şi am raportat, l-am întrebat dacă mai intru ofiţer de serviciu sau nu. Acesta a spus că va lua măsuri să nu mai intru ofiţer de serviciu şi că mi se aprobă să mă duc acasă să mă odihnesc până la orele 14,00 în data de 19, când să revin la serviciu. Astfel m-am dus acasă.P.C.: - Şi aţi rămas acolo până la orele 14,00.V.I.: - Am rămas acasă. Imediat după ce am revenit înapoi la Inspectorat am plecat acasă, am rămas până la ora 14,00 la domiciliu, iar după ora 14,00 am revenit la serviciu şi am intrat în schimbul 2 şi ultimul, de la ora 14,00 şi până la ora 22,00 în dispozitiv din nou la Spitalul Judeţean.P.C.: - „Cu aprobarea lui Corpodeanu, m-am dus acasă să mă odihnesc în acea zi de 19 decembrie, până la orele 14,00 când am revenit şi am intrat în schimbul de pază de la dispozitivul 7 până la orele 22,00”, când...?

710

V.I.: - Când am fost schimbat de dispozitivul comandat de maiorul Dragoş care era schimbul 1, şi care a intrat. P.C.: - „Când am fost înlocuit de schimbul maiorului Dragoş.” Şi ce aţi făcut?V.I.: - D-le preşedinte, de la această dată...P.C.: - Dar înainte de a ne răspunde la această întrebare vă rugăm să ne răspundeţi la o alta: La organul de Procuratură aţi dat câteva declaraţii, da?V.I.: - Da.P.C.: - Una aţi scris-o personal chiar, da?V.I.: - Da.P.C.: - Ce s-a consemnat acolo de către procuror corespunde?V.I.: - V-am raportat, cu precizările pe care le-am făcut mai sus.P.C.: -Şi ce aţi scris dvs. personal, aţi scris de bunăvoie, da?V.I.: - Da, am scris de bunăvoie; dar dacă îmi este permis, în condiţiile în care am fost la data respectivă, că şi pe această problemă o să vă cer permisiunea să...P.C.: - „Procurorul militar care m-a audiat în declaraţia dactilografiată a consemnat real ce i-am relatat. În declaraţia scrisă personal am consemnat adevărul dar numai în măsura în care mi s-a permis.” Da ? Uitaţi ce ziceţi în declaraţia pe care aţi scris-o personal. După ce spuneţi că pe lângă cei pe care i-aţi enumerat acuma, pentru început erau prezenţi la Corpodeanu şi colonelul Deheleanu, aşa scrie... faceţi precizarea următoare...V.I.: - Acest aspect vă raportez că l-am scris la data respectivă. P.C.: - „Corpodeanu Ion mi-a ordonat”.V.I.: - Declaraţia pe care am dat-o la momentul respectiv, am confundat momentele fiindcă această menţiune care s-a petrecut după momentul când mi s-a făcut rău şi am refuzat să mai încarc aceste cadavre, deci aceasta este precizarea pe care o fac şi raportez vis-à-vis de ceea ce am scris acolo.P.C.: - Deci eraţi în confuzie la data de 5 ianuarie? Atunci este datată această declaraţie.V.I.: - Nu, d-le preşedinte, vă rog să mă credeţi că la data de 5 ianuarie eram într-o situaţie foarte dureroasă.P.C.: - Am înţeles. Motivaţi trecerea acestei menţiuni în declaraţie, pentru că eraţi în eroare, da?V.I.: - Nu, am precizat...P.C.: - Cu privire la momentul când vi s-a spus, da?V.I.: - Da, că nu corespunde cu ceea ce am scris cu mâna mea şi este momentul care se referă la morgă, la aspectul din morgă.

711

P.C.: - Tot în aceeaşi eroare vă aflaţi şi peste o săptămâna, la 12 ianuarie, când v-a audiat procurorul, unde se consemnează: „după ce am sosit, colonelul Deheleanu, şeful Miliţiei Judeţene, a spus că am fost selectat să executăm o misiune a cărei situaţie ne va fi prezentată de lt.-colonelul Corpodeanu, fiind prezent şi Deheleanu.” Lt.-colonel Corpodeanu, deci de data asta spuneţi că era prezent şi Deheleanu, a spus că „mergem toţi cei prezenţi la morga Spitalului Judeţean unde vom încărca cadavre pentru a fi transportate, fără să cunosc unde.”V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez că această menţiune din declaraţia interogatoriu luată de dl. procuror militar Puia, nu mi-a fost citită când a fost luată, iar cu privire la inculpatul Deheleanu, vă raportez...P.C.: - În finalul acestei declaraţii se consemnează: „Aceasta este declaraţia pe care am dat-o, o semnez după ce am citit-o şi am constatat că s-a consemnat corect tot ce am declarat şi aţi semnat.” Sunteţi lucrători de Miliţie, judiciarist, sunteţi absolvent al facultăţii de drept...V.I.: - D-le preşedinte, vă rog să îmi permiteţi, vis-à-vis de acest aspect. Ceea ce este legat de inculpatul Deheleanu şi...P.C.: - Vă rog să îmi răpundeţi la întrebare şi să nu vă pierdeţi în... V.I.: - Vă răspund la întrebare.P.C.: - Păi răspundeţi-mi direct.V.I.: - În momentul în care mergeam în biroul inculpatului Corpodeanu...P.C.: - Este real că fiind în birou la Corpodeanu vi s-a adus la cunoştinţă tuturor fie în prezenţă, fie în lipsa lui Deheleanu, că urma să ridicaţi şi să încărcaţi într-o maşină cadavre de la morga spitalului?V.I.: - Nu.P.C.: - Atunci de ce aţi consemnat chiar în declaraţia pe care aţi scris-o dvs. acest aspect, pe de o parte; iar pe de altă parte de ce aţi continuat să faceţi aceaşi susţinere cu o săptămână ulterior, când aţi fost audiat de către procurorul militar? V-a bătut procurorul militar?V.I.: - D-le preşedinte, vă raportez că nu m-a bătut... P.C.: - V-a ameninţat procurorul militar?V.I.: - Dar mai mult a dictat cum a vrut dânsul să scriu, fiindcă eu eram singurul care eram în...P.C.: - Păi, uitaţi şi în prezenţa apărătorului dvs. la prezentarea materialului lăsaţi să se întrevadă acelaşi lucru. Spuneţi aşa: „Recunosc fapta cu care sunt învinuit, cu precizarea că am săvârşit-o deoarece am fost ameninţat cu moartea de către Corpodeanu, şeful meu direct, în caz că nu execut acest ordin.” Deci vă refereaţi la ordinul de încărcare.

712

V.I.: - La ordinul de încărcare în morgă, cum v-am precizat. Şi am semnat şi acest proces verbal de prezentare a materialului în prezenţa apărătorului meu, în condiţii în care nici măcar nu mi s-a permis să discutăm pe această temă.P.C.: - Pe care temă? A încadrării juridice?V.I.: - A dosarului, a celor consemnate în dosar.P.C.: - Bine, acesta este un aspect pe care îl vom mai discuta. Vă rog să îmi răspundeţi la întrebările puse, de fapt una e. Ce v-a făcut să reveniţi asupra declaraţiilor date?V.I.: - Nu m-a determinat nimeni să revin asupra declaraţiilor date, vă raportez, d-le preşedinte, că ceea ce este adevărat din activitatea mea şi ceea ce corespunde adevărului este ceea ce am declarat în prezent.P.C.: - De ce nici măcar la prezentarea materialului n-aţi făcut această precizare, materialul fiindu-vă prezentat la exact încă o săptămână după aceea. Deci aţi avut timp să reflectaţi, să... sau după fiecare audiere de la Procuratură eraţi preocupat de cu totul altceva decât soarta dvs.?V.I.: - Nu eram preocupat d-le preşedinte, de alte aspecte, fiindcă nu...P.C.: - Şi atunci vă întreb de ce nici măcar la prezentarea de material... a fost prezent apărătorul?V.I.: - D-le apărător este aci şi poate confirma dacă mi s-a permis să vorbesc despre faptul… că nu corespunde adevărului..P.C.: - Aţi încercat?V.I.: - Da. Şi un domn procuror militar care ...P.C.: - Legat de aspectul acela, de care tot întreb eu acuma...V.I.: - Da, de toate aspectele şi de care mă întrebaţi acuma.P.C.: - „Deşi procurorul militar anchetator nu m-a lovit şi nici nu a exercitat ameninţări asupra mea, susţin totuşi că menţiunea - repetat atât din declaraţia olografă cât şi din declaraţia dactilografiată referitoare la împrejurarea că mai înainte de a pleca de la Inspectorat, colonelul Corpodeanu ne-a spus tuturor inclusiv mie, că urmează să încărcăm într-o maşină mai multe cadavre de la morgă Spitalului Judeţean, - nu corespunde realităţii. Am făcut această precizare în declaraţia olografă pentru că m-am aflat în eroare. Eroare care m-a stăpânit şi o săptămână după aceea, când am fost audiat de procuror, dactilografiindu-se declaraţia în finalul căreia se face precizarea că aceasta o semnez după ce am citit-o şi am constatat că s-a consemnat corect ceea ce am declarat. Sub aceeaşi eroare m-am aflat şi o săptămână mai târziu, când în prezenţa apărătorului mi s-a prezentat materialul de urmărire penală.” Vă ascult. Deci rămăsesem la data de 19 decembrie, orele 22,00. Aţi ieşit din schimb.

713

V.I.: - Am revenit la sediul unităţii de Miliţie şi din acest moment şi până în 22 decembrie la orele 12,30, când stând în birou şi ascultând la radio, s-a dat primul comunicat la RTV Română, a vorbit Mircea Dinescu… am stat în unitate şi am fost opriţi pentru paza unităţii şi a Inspectoratului.P.C.: - Câţi aţi fost?V.I.: - Toate dispozitivele, toţi lucrătorii care am ieşit din dispozitiv, cei care am fost schimbul 2...P.C.: - „Începând cu seara de 19 decembrie orele 22,00 şi până în data de 22 decembrie, orele 12,30, m-am aflat în sediul organului de Miliţie în permanenţă.” Când ziceţi că au fost retrase dispozitivele?V.I.: - După cum am precizat d-le preşedinte, schimbul 2 la orele 22,00 pe data de 19, iar schimbul 2 în data de 20 dimineaţa la ora 6,00 când a ieşit din ultimul schimb.P.C.: - „Ştiu că cele opt dispozitive au fost retrase în dimineaţa de 20 decembrie, orele 6,00 dimineaţa.” Mai aveţi vreo precizare de făcut?V.I.: - Da, d-le preşedinte. La orele 12,30, în 22, când s-a dat acest comunicat, m-am dus fără un alt ordin ..P.C.: - Un moment să nu uit cum am făcut şi până acuma. „Precizez că după ce mi-am revenit din starea de rău, urmare a ameninţării lui Corpodeanu, am continuat împreună cu ceilalţi colegi să urcăm în autoizotermă cadavrele.” Da, vă ascultăm acuma.V.I.: - În data de 22 orele 12,30 în biroul meu ascultând radio, întrucât în birou eram singur, m-am ridicat de la birou şi m-am deplasat la depozitul de armament, la maistrul Pantea, unde am predat pistolul mitralieră cu toată muniţia pe care am avut-o în dotare şi pe care am ridicat-o în ziua de 18.P.C.: - „Aflând în ziua de 22 decembrie 89 orele 12,30 că dictatura a căzut, din proprie iniţiativă am predat pistolul mitralieră cu toată muniţia pe care am primit-o.” Pistolet aţi avut la dvs.?V.I.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - „Menţionez că, cu pistolet nu am fost dotat în perioada evenimentelor.” S-a semnat undeva de primirea acelor arme?V.I.: - D-le preşedinte, nu s-a semnat de primirea acestei arme, s-au distribuit de către maistrul Pantea trecându-ne într-un caiet, cu seria armei şi le-a primit tot în acelaşi mod.P.C.: - Deci foaia a nominalizat seria armei şi numărul de cartuşe probabil, nu?V.I.: - Nu ştiu dacă şi numărul de cartuşe. Ştiu cert că eu am primit 90, adică mai bine zis trei cutii, să nu mint, cât conţine o cutie, bănuiesc că 30, alţii au primit 120 de cartuşe, deci nu au primit toţi la fel.

714

P.C.: - Dar aţi semnat de primirea armei?V.I.: - Nu. Nici de primire, nici de restituire.P.C.: - „Nici la primirea, nici la restituirea armei şi muniţiei în total, cred, 90 de cartuşe, maistrul militar Pantea, armurierul, nu mi-a pretins semnătura. Şi-a notat doar într-o agendă seria armei, cred.” Da, altceva?V.I.: - După ce am predat arma am ieşit în parcare, m-am urcat în maşina personală şi m-am deplasat la domiciliul meu.P.C.: - „După aceea am plecat acasă.”V.I.: - Unde am stat până în data de 24 decembrie, când tot conform anunţului...P.C.: - „Unde am rămas până la 24 decembrie, când apelului de la televiziune...”V.I.: - Am plecat să mă prezint la serviciu.P.C.: - „...am plecat să mă prezint la serviciu.” V.I.: - Şi conform ordinului care s-a transmis s-a indicat ca aceasta să se facă prin Garnizoană Timişoara; şi în consecinţă m-am prezentat prima dată la Garnizoana Timişoara, de unde urma să mă deplasez la serviciu. La Garnizoana Timişoara a stat de vorbă cu mine dl. maior Varga...P.C.: - Spuneţi-ne ce s-a întâmplat.V.I.: - care m-a întrebat ce am făcut din 22 până în 24 şi mi-a spus întrucât nu mai are cu ce să mă trimeată la Inspectorat şi nu mă aflam numai eu, eram mai mulţi colegi în situaţia asta, am rămas toată noaptea în arestul Garnizoanei; iar în data de 25, în loc să ne trimeată la serviciu, ne-a trimis pe toţi în Penitenciarul Timişoara.P.C.: - Da, cum am spus? Consultant: - „După aceea am plecat acasă unde am rămas până la 24 decembrie când datorită apelului de la televiziune am plecat să mă prezint la serviciu, trecând însă mai întâi pe la comenduirea Garnizoanei unde am fost reţinut peste noapte, iar de a doua zi am fost trimis la Penitenciarul Timişoara, dată de la care mă aflu în detenţie.”V.I.: - Din dispoziţia maiorului Varga, vă rog să menţionaţi.P.C.: - „Şi aceasta numai datorită dispoziţiei maiorului Varga.” Da, mai aveţi vreo precizare?V.I.: - D-le preşedinte...P.C.: - Vă ascultăm.V.I.: - Iar din data de 25 şi până în data de 12 ianuarie, când mi s-a ...P.C.: - „Abia cu data de 12 ianuarie s-a emis mandat de arestare împotriva mea.”

715

V.I.: - În toată această perioadă am fost reţinut din dispoziţia Procuraturii Militare. Şi vă rog să îmi permiteţi să mai fac încă câteva precizări.P.C.: - Vă ascult. Dacă vă dădea drumul afară, vă lăsa în oraş, credeţi că integritatea personală vă era asigurată?V.I.: - Sunt convins că îmi era asigurată.P.C.: - „Fiind convins că dacă aş fi fost lăsat în stare de libertate până la data de 12 ianuarie 1990 nimeni nu avea nimic cu mine.”V.I.: - Cum de altfel n-a avut nici cu ceilalţi co-inculpaţi aflaţi în aceeaşi învinuire cu mine, care au stat liberi până în...P.C.: - Dvs. vorbiţi despre d-voastră.V.I.: - Da.P.C.: - Da, alte precizări! V.I.: - D-le preşedinte, vă rog să îmi permiteţi încă o precizare vis-à-vis de aceste dispozitive. Fiindcă în actul de sesizare al Procuraturii Militare am reţinut că aceste dispozitive au avut menirea de a reprima populaţia şi referindu-se la dispozitivul de la Spitalul Judeţean de a nu permite accesul persoanelor în spital. Vă raportez, d-le preşedinte, că se poate verifica că pe perioada cât am fost în dispozitiv, fapt ce este menţionat în declaraţie, nici o persoană nu a fost oprită în timpul programului de lucru al spitalului în care se afla şi Policlinica nr.1, toate aceste unităţi şi-au desfăşurat programul în mod normal, nimeni nu a interzis persoanelor să pătrundă în aceste unităţi medicale, Policlinica nr.1 şi Spitalul Judeţean...P.C.: - Dar altor persoane care ar fi vrut să intre acolo, aţi permis?V.I.: - Numai elementele huliganice sau care ar fi vrut să provoace dezordine sau să tulbure...P.C.: - „Cât mi-am executat misiunea...” dar aţi spus că nu au fost elemente huliganice acolo mai devreme!V.I.: - Dacă ar fi fost, numai acestor persoane, la restul de persoane li s-a permis conform programului de funcţionare...P.C.: - „Mi-am executat misiunea în „D 7” şi am permis accesul personalului spitalului în această unitate sanitară.”V.I.: - Şi persoanelor care s-au prezentat pentru consultaţii şi bolnavi.P.C.: - „Cât şi bolnavilor şi celor care se prezentau la consult.” V.I.: - La fel din morgă...P.C.: - Vizite aţi permis?V.I.: - Şi vizite. Oamenii au fost îndrumaţi conform programului la cetăţeanul ofiţer de serviciu de la poartă, de unde au fost conduşi, s-au permis vizitele etc...

716

P.C.: - A venit vreun cetăţean să zică : dă-mi fratele, dă-mi mama, dă-mi tatăl? A venit?V.I.: - În perioada cât am stat eu în acest serviciu seara, nu a venit, iar în data de 19 între orele 14,00 – 22,00 eu nu am stat la intrare pe uşă, acolo au fost doi, două cadre...P.C.: - Bine, dar asta în schimbul dvs.; dar în schimbul celălalt?V.I.: - Nu cunosc, în celălalt nu cunosc.P.C.: - „Cât m-am aflat eu în postul amintit nu s-a prezentat nici o persoană care să solicite să-i fie dat, cel decedat, acasă. Nu cunosc dacă în schimbul celălalt au existat astfel de cazuri.” Şi atunci de ce or fi fost luate cadavrele astea? La data aceea v-aţi pus întrebarea?V.I.: - D-le preşedinte, la data aceea nu am putut prevedea, nici nu mi-am putut pune întrebarea că aceste cadavre vor avea destinaţia care au avut-o în final.P.C.: - Dar atunci v-aţi întrebat de ce sunt ridicate cadavrele? De ce sunteţi puşi dvs., oameni cu studii superioare, să căraţi cadavre noaptea?V.I.: - Da. D-le preşedinte, sigur că mi-am pus şi această problemă; dar având în vedere aspectele, inclusiv pornind de la sediul unităţii, cu felul cum s-a dat misiunea, felul cum s-a procedat în morgă, prezenţa dr. Golea, lumina aprinsă, faptul că eu eram o persoană cunoscută de către personalul medical...P.C.: - „Menţionez că la data când am trecut la executarea misiunii de încărcare a cadavrelor, mi-am pus întrebarea firească referitoare la scopul şi finalitatea acesteia; cu toate acestea am executat-o fără opunere, ca de altfel şi toţi ceilalţi colegi ai mei, întrucât fusesem ameninţat voalat de către Corpodeanu, în caz de refuz de executare.”V.I.: - Încă o precizare d-le preşedinte, vă rog frumos. Legat de cadavre, mi-am pus această problemă dar după aspectele pe care le-am şi relatat şi după cum s-au prezentat aceste aspecte în morgă, m-am gândit şi având în vedere că numai erau posibilităţi de lucru corespunzătoare, cadavrele emanau miros.P.C.: - V-aţi gândit dvs.la aşa ceva?V.I.: - M-am gândit, d-le preşedinte, vă raportez, nu existau condiţii...P.C.: - Dar ulterior v-aţi gândit?V.I.: - Nu, d-le preşedinte, fiindcă m-am gândit ...P.C.: - „Încă de atunci am sesizat că nu erau condiţii de conservare în morgă.”V.I.: - Şi de identificare şi de lucru.P.C.: - „Şi nici de lucru pentru medicii legişti.”

717

V.I. : - Şi că aceste cadavre probabil vor fi depozitate în alte săli, unde să se procedeze conform legii la identificare, autopsiere, redare a famililor etc., întrucât cunoşteam că trebuiesc făcute o serie întreagă de activităţi în asemenea situaţii.P.C.: - Păi, se cam contrazice cu ce aţi spus mai înainte. Acum ultima afirmaţie se contrazice cu cea de mai înainte. Că v-aţi gândit şi deşi v-aţi gândit totuşi n-aţi avut încotro, a trebuit să executaţi ordinul. Deci a fost o necesitate impusă, nu mai corespundea, e de înţeles, cu o necesitate obiectivă, ca să zic aşa.V.I.: - D-le preşedinte, m-am gândit la acest aspect, respectiv la destinaţia cadavrelor după ce le-am încărcat şi după ce am fost ameninţat, când am refuzat, am fost ameninţat pentru că am refuzat să le încarc, vă rog d-le preşedinte, nu din alte motive, întrucât mi se făcuse rău.P.C.: - Am precizat.V.I.: - Şi după ce s-a încheiat această activitate m-am gândit de ce s-a luat această măsură de descongestionare a morgii.P.C.: - Dar de ce credeţi dvs. că această operaţiune a avut loc noaptea şi nu ziua?V.I.: - D-le preşedinte, întrebarea dvs. sigur că este foarte oportună, dar situaţia în care s-au derulat evenimentele în Timişoara şi probabil cei care au organizat această acţiune nu pot să mă gândesc cum au conceput-o şi de ce au...P.C.: - Eu vă pun o întrebare şi dvs. mă trimiteţi la Nuţă, cred.V.I.: - Şi cred că ideea principală a fost să nu se creeze o stare de ...* [lipsă text, n.n.]

12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Veverca Iosif, audierea inculpatului Avram Gheorghe.

V.I.: - [lipsă text, n.n.] ... după părerea mea atunci consider că se impunea luarea cadavrelor având în vedere împrejurările.P.C.: - Am reţinut asta. Era firesc să o executaţi noaptea?V.I.: - D-le preşedinte, se putea executa noaptea sau ziua; dar mă gândesc că atunci când a spus să nu se execute ziua, întrucât se putea crea panică între pacienţi în spital, ştiu eu…P.C.: - Păi, pacienţii v-au privit. Aţi sesizat?V.I.: - Bineînţeles că am sesizat, au privit şi noaptea.P.C.: - Şi s-a creat panică?V.I.: - Nu s-a creat

718

P.C.: - Atunci? Răspundeţi-mi, inculpat, la întrebare. A fost firesc să se întâmple aşa sau nu?V.I.: - V-am raportat d-le preşedinte, şi vă răspund. În condiţiile care existau s-a impus această măsură, dar că s-a făcut noaptea sau ziua, nu pot să vă precizez dacă era oportun sau nu. Atâta vă pot preciza că era oportun, adică după aspect, pentru că era prea plin şi nu se putea lucra.P.C.: - Aţi spus-o, aţi repetat-o şi aşa am consemnat.V.I.: - Cu privire la faptul că s-a luat noaptea şi nu s-a luat ziua asta nu pot să vă raportez.P.C.: - „Nu mi s-a părut curios că aceste cadavre erau transportate noaptea în această izotermă.”V.I.: - Nu mi s-a părut curios pentru că…

* caseta 058, sfârşitP.C.: - „Mai arăt că anterior nu am mai fost solicitat să particip la astfel de misiuni.” De regulă când ajungeaţi la morgă cu diferitele probleme de serviciu cine punea mâna pe decedat, ca să fie introdus, să fie pus pe masa de autopsiere?V.I.: - Autopsierul.P.C.: - Autopsierul.V.I.: - Şi asta se făcea indiferent dacă era ziua sau noaptea, depinde când aveam cazuri.P.C.: - Deci ceea ce aţi executat dvs., căratul ăsta nu prea revenea sarcinilor dvs. obişnuite.V.I.: - În mod normal.P.C.: - „În mod normal, căratul cadavrelor nu intra în atribuţiile şi obligaţiile de serviciu ale unui ofiţer de judiciar cum am fost eu.”V.I.: - D-le preşedinte, vă rog o precizare. Aveam situaţii când aveam de exemplu un omor într-o localitate din judeţ sau o moarte suspectă şi se impunea transportul la laborator, la medicină legală. Deci nu se putea efectua autopsia la faţa locului. Atunci a trebuit să luăm şi să asigurăm măsuri de a transporta acest cadavru la morgă.P.C.: - Şi eraţi într-o situaţie de natura aceasta în noaptea de 18-19 ?V.I.: - Nu.P.C.: - Nu. Întrebări, d-le procuror.Procuror: - Nu avem întrebări.P.C.: - Nu aveţi. Apărătorul inculpatului?Av.ap.: - D-le preşedinte, numai probleme de consemnare. A spus că deşi în condiţiile acelea neobişnuite, acţiune care nu era prea obişnuită şi

719

convingerea că nu este vorba de o acţiune ilegală i-a creat-o un evantai de elemente: prezenţa dr. Golea, lumina pe perimetru şi faptul că el însuşi era îmbrăcat în uniformă militară.P.C.: - Sunt toate consemnate, d-le apărător.Av.ap.: - Disparat da. Dar dvs. aţi insistat la sfârşitul depoziţiei să elucidaţi acest aspect pentru că la cazul lui, ca la cazul tuturor celor 6 trebuia luat latura subiectivă, dacă putea să-şi dea seama sau nu şi inculpatul a explicat. Datorită acestor circumstanţe nu a putut să-şi dea seama…P.C.: - Asta explicaţi dvs. acuma, iertaţi-mă.Av.ap.: - D-le preşedinte…P.C.: - Inculpatul nu a dat astfel de explicatie, inculpatul a comunicat Instantei următoarele: date referitoare la iluminatul perimetrului, date referitoare la prezenţa altor persoane acolo; ba mai mult, deşi şi-a ridicat o serie de întrebări n-a avut încotro, pentru că a fost ameninţat de către Corpodeanu. Av.ap.: - D-le preşedinte, memoria nici unui om nu este infailibilă…P.C.: - Dar v-aş ruga să faceţi o apărare la obiect. Adică să respectaţi exact spusele şi afirmaţiile, avocaţii trebuie să sugereze inculpaţilor o anume conduită şi eventual anumite răspunsuri. Asta este dorinţa Instanţei ca să putem să pipăim acest adevăr. Av.ap.: - Nu mai puţin şi dorinţa apărării, d-le preşedinte.P.C.: - Da, bine.Av.ap.: - De pe linia acestei colaborări, eu aşa mi-am reţinut în notiţele mele, dacă nu confirmaţi acest punct de vedere…P.C.: - Asta este concluzia dvs., eu nu am reţinut. Av.ap.: - Nu are relevanţă, mă rog se poate să mă fi înşelat…P.C.: - Altceva dacă mai aveţi.Av.ap.: - Altceva nu.P.C.: - Da bine. Alte precizări? Alte întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte vă rog să-l întrebaţi, mă prezint în apărarea inculpatului Preda.P.C.: - Vă rog.Av.ap.: - Dacă îl cunoştea pe Ghircoiaş ca funcţie şi ca responsabilitate în cadrul acestei prezenţe la morgă?P.C.: - Atunci când s-au văzut a spus că nu ştia. Îl cunoşteaţi pe Ghircoiaş de mai înainte?V.I.: - Pe colonelul Ghircoiaş îl cunoşteam de mai înainte, respectiv din 1988, când am participat la Bucureşti la o activitate de translaţie a unei delegaţii.

720

P.C.: - Am înţeles. Deci îl cunoşteaţi pe colonelul Ghircoiaş. Nu ne interesează cum, când şi de unde îl cunoşteaţi. „Îl cunoşteam mai de înainte, cu aproximativ un an.”Av.ap.: - Şi dacă ştia responsabilitatea profesională pe care o avea.P.C.: - Şi ştiţi cu ce se ocupa?V.I.: - Era directorul Institutului de Criminalistică.P.C.: - „Era directorul Institutului de Criminalistică Bucureşti din I.G.M.”Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă apreciaţi că este util cauzei să consemnaţi că inculpatul a declarat vis-à-vis de modul în care au fost încărcate cadavrele în…P.C.: - „Cadavrele au fost luate şi duse la maşină cu o targă, fiind înfăşurate în cearceafuri albe, curate.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.P.C.: - Vă rog.Av.ap.: - D-le preşedinte, îl apăr pe inculpatul Ciucă. Spunea inculpatul Veverca că li s-a spus de către inculpatul Corpodeanu de ce se deplasează la Spitalul Judeţean. De faţă a fost şi inculpatul Ciucă când ..P.C.: - Păi inculpatul susţine că Corpodeanu nu le-a spus nimic. Şi dacă nu le-a spus …Av.ap.: - Inculpatul Ciucă a participat efectiv la încărcarea acelor cadavre? Sau unde a stat?P.C.: - Inculpatul Ciucă a contribuit efectiv ?V.I.: - Inculpatul Ciucă nu a ridicat..P.C.: - „Inculpatul Ciucă nu a participat efectiv la încărcarea cadavrelor în maşină.”Av.ap. - Şi unde a stat tot timpul?P.C.: - „Şi doar a asistat, din când în când mai ieşind afară pentru a lua aer.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.P.C.: - Mai sunt întrebări? Inculpatul Ciucă, aveţi vreo întrebare să-i pune-ţi inculpatului Veverca ?C.V.: - Nu.P.C.: - Nu. Inculpatul Baciu? Aceeaşi întrebare. Nu aveţi. Bine. Vă rog să luaţi loc!V.I.: - D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi să mai fac o precizare.P.C.: - Vă rog. Dacă este importantă pentru cauză, că dacă tot ne faceţi precizări aşa în rate şi care nu ar interesa cauza, înseamnă…

721

V.I.: - Vreau să precizez şi să raportez, deci când am explicat aceste aspecte legate atât în morgă cât şi în celelalte, m-am referit şi la faptul că la timpul…P.C.: - Asta o să spuneţi în cuvântul pe care îl veţi lua. Vă rog să luaţi loc acolo în bancă jos. Să intre inculpatul Avram Gheorghe!

Audierea inculpatului Avram Gheorghe.

P.C.: - Avram Gheorghe.Av.G.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Vă încunoştiinţez că în calitate de inculpat aveţi dreptul să participaţi activ la desfăşurarea procesului prin a pune întrebări celorlalţi inculpaţi, părţilor din proces, martorilor şi să faceţi intervenţiile care le credeţi de cuviinţă prin intermediul Instanţei. Aţi primit un exemplar din rechizitoriu?Av.G.: - Da.P.C.: - Aţi luat la cunoştinţă de ceea ce sunteţi învinuit?Av.G.: - D-le preşedinte, raportez faptul că am luat la cunoştinţă despre învinuirea ce …P.C.: - Declaraţiile de la urmărirea penală le menţineţi?Av.G.: - D-le preşedinte, raportez că îmi menţin declaraţiile date în faţa organelor de Procuratură Militară cu intervenţia la interogatoriul luat la data de 10 ianuarie anul curent, cât şi cu ocazia prezentării materialului nu mi-a fost adus la cunoştinţă conţinutul…P.C.: - Aţi avut apărător la prezentarea de material?Av.G.: - Da.P.C.: - Aţi avut. „Îmi menţin declaraţiile de la urmărirea penală şi în continuare arăt.” Acelaşi apărător de astăzi? Sau un altul?Av.G.: - Da, da.P.C.: - Deci acelaşi apărător. Şi în continuare arăt. Rugămintea instanţei este următoarea: de a nu ne repeta şi a nu ne pierde în amănunte nesemnificative, invitaţia e pentru dvs. Deci ne interesează să redaţi esenţialul în ceea ce vă priveşte. Vă ascultăm.Av.G.: - D-le preşedinte…P.C.: - În primul rând, aţi fost ofiţer de judiciar, da?Av.G.: - Da.P.C.: - „În perioada 16-22 decembrie 1989 am fost ofiţer de judiciar în cadrul Miliţiei Judeţene Timiş.” Spuneţi!

722

Av.G.: - D-le preşedinte, raportez următoarele: În noaptea de 18-19 decembrie 1989 eram în birou, mă odihneam; şi în jurul orelor 24,30 am fost sunat la telefon de fostul locţiitor al şefului Miliţiei Judeţene, inculpatul Corpodeanu, să mă prezint la dânsul la birou. M-am prezentat, acolo l-am întâlnit pe inculpatul Corpodeanu, inculpatul Ghircoiaş, fostul director al Institutului Criminalistic din cadrul I.G.M.; ulterior au venit inculpaţii Grui, Preda, Peptan, Mişea, ultimul venind inculpatul Veverca. Ni s-a adus la cunoştinţă că urmează să executăm o misiune în acea noapte. Ni s-a ordonat să coborâm în curtea Miliţiei…P.C.: - Ce fel de misiune?Av.G.: - Nu mi s-a adus la cunoştinţă scopul misiunii şi ce misiune anume avem de îndeplinit. P.C.: - Deheleanu era prezent?Av.G.: - Nu l-am văzut în acea noapte, vă raportez: am coborât în curtea Inspectoratului, inculpatul Corpodeanu a ordonat ca inculpatul Ciucă, eu, inculpatul Grui şi inculpatul Veverca să ocupăm loc în autoizoterma ce era parcată în parcarea de lângă sediul Miliţiei Judeţene, iar ceilalţi coinculpaţi într-un autoturism al Miliţiei Judeţene. În această formulă ne-am deplasat la Spitalul Judeţean. Am ajuns în urma celor care au plecat cu autoturismul, în partea stângă, în latura stângă a Spitalului Judeţean, unde se afla şi morga; inculpatul Ciucă a oprit autoizoterma, a coborat inculpatul Veverca care era îmbrăcat în ţinută militară, ceilalţi co-inculpaţi ce erau în autoturism se aflau deja în curtea spitalului, pe perimetru, lângă aceştia se afla dr. Golea directorul spitalului. Pe perimetru, atât în exterior cât şi în interiorul spitalului, se aflau militari în termen ai M.Ap.N.-ului. Poarta metalică cu plasă de sârmă era asigurată cu un lanţ şi cu un lacăt, s-a încercat dinspre interior de către inculpaţii care plecaseră cu autoturismul…P.C.: - Da, treceţi peste episodul ăsta printr-un singur cuvânt: „nereuşind să descuiem lacătul a fost forţată încuietoarea”, ca să câştigăm puţin timp. Mai departe.Av.G.: - În timpul când am ajuns la morgă, uşile de la morgă erau deschise, iluminatul pe perimetru era în stare de funcţionare, becurile din interiorul morgii de asemenea; am intrat pe holul morgii, ocazie cu care inculpatul Corpodeanu ne-a adus la cunoştinţă scopul misiunii şi anume faptul că avem de încărcat nişte cadavre neidentificate care urmează a fi conservate până la identificarea acestora.P.C.: - Când a făcut afirmaţia aceasta Corpodeanu cine s-a mai aflat prezent? Av.G.: - De faţă ne aflam toţi co-inculpaţii, împreună cu dr. Golea.

723

P.C.: - „În noaptea de 18 decembrie, 18 spre 19 decembrie, scuzaţi-mă, vă rog, '89, în jurul orelor 24 m-am prezentat în birou la lt.-colonelul Corpodeanu din ordinul acestuia, cu el fiind şi colonelul Ghircoiaş. Au venit ulterior la scurt timp şi următorii colegi: Grui Tiberiu, Preda Laurenţiu, Peptan Eugen, Mişea Eugen şi ultimul, care a fost şi singurul în ţinută militară, Veverca Iosif.” Aţi notat?Consultant: - Da.P.C.: - „Colonelul Corpodeanu ne-a comunicat că avem de îndeplinit o misiune”, secretă a zis?Av.G.: - Nu..P.C.: - Sau a dat de înţeles că era secretă?Av.G.: - Doar atâta că ..P.C.: - „Că avem de îndeplinit o misiune şi ne-a cerut să-l aşteptăm jos în curte. Ne-am conformat, iar eu împreună cu Veverca şi Grui am luat loc în cabina unei autoizoterme care a fost condusă până la Spitalul Judeţean de către căpitanul Ciucă. Ceilalţi au plecat cu un autoturism Dacia. Pătrunderea în incinta spitalului până la morgă s-a făcut pe o poartă al cărui sistem de încuietoare a fost forţat cu aprobarea dr. Golea, care ne ieşise în întâmpinare. Perimetrul era iluminat puternic, ca şi interiorul morgii.” Erau cadavre multe?Av.G.: - D-le preşedinte, raportez. Atât pe hol cât şi în cele două săli… laboratorul exterior şi al spitalului, ale anatomiei patologice erau pline.P.C.: - Cam aproximativ câte?Av.G.: - În jur de 60, 60 şi ceva de cadavre.P.C.: - „Morga era plină cu cadavre, în jur de 60 - 65 de cadavre”, majoritatea bărbaţi, femei?Av.G.: - Majoritatea fiind bărbaţi.P.C.: - „Bărbaţi majoritatea, femei, de vârstă medie. Toţi prezentau plăgi de împuşcare”, da?Av.G.: - Da, unii în jurul pieptului, alţii în regiunea picioarelor.P.C.: - „în diferite zone ale corpului.” Dar nu mai erau şi din ceilalţi, bolnavi?Av.G.: - D-le preşedinte, raportez că unele din cadavre erau autopsiate, probabil erau…P.C.: - „Unele cadavre erau autopsiate.”Av.G.: - ...proveneau probabil din spital, în urma unor boli, decedaţi în spital.P.C.: - „Probabil bolnavi decedaţi.” Mirosul era greu?Av.G.: - Da, era puternic.

724

P.C.: -„ Agregatul de răcire…”Av.G.: - Termochingul era în stare de funcţionare.P.C.: - „...funcţiona şi producea zgomot. Aici, colonelul Corpodeanu în prezenţa noastră, a tuturor, ne-a precizat că urmează să încărcăm în autoizotermă mai multe cadavre, numai din cele neidentificate.” V-a spus şi în ce scop?Av.G.: - Nu.P.C.: - „Fără să ne precizeze.”Av.G.: - Adică în vederea conservării până la identificarea acestora.P.C.: - Cum am zis?Consultant: - „...din cele neidentificate…”P.C.: - „Cu scopul conservării, până la identificarea lor.” A existat vreo reţinere, o opunere din partea cuiva dintre dvs.?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez că din cauza emanaţiei puternice…P.C.: - Atunci când v-a spus Corpodeanu ce afirmaţi că v-a spus, vreunul a spus, a comunicat că nu cară, că nu face, că nu….?Av.G.: - Vă raportez că inculpatul Veverca, probabil de la mirosul puternic de la descompunerea acestor cadavre, a zis că nu poate să suporte…P.C.: - Când a spus asta?Av.G.: - Când eram deja în morgă, după ce se ordonase misiunea ce avusesem de executat.P.C.: - Vă apucaserăţi de cărat?Av.G.: - Nu.P.C.: - „Singur inculpatul Veverca i-a spus colonelului Corpodeanu mai înainte de a trece la căratul cadavrelor, că nu poate face acest lucru, deoarece are o stare de rău. Ceilalţi n-au manifestat vreo reţinere în ce priveşte îndeplinirea acelui ordin. Cu toate acestea, Corpodeanu nu i-a premis lui Veverca să părăsească morga.” Cadavrele acestea neidentificate pe care le-aţi urcat în maşină erau autopsiate?Av.G.: - Nici unul nu a fost, d-le preşedinte.P.C.: - Câte cadavre au fost urcate?Av.G.: - 40.P.C.: - Până la orele ... cât era?Av.G.: - În jur de orele 4,00 - 4,30. P.C.: - „Până la orele 4,00 - 4,30, când s-a plecat de la morgă, în acea autoizotermă au fost încărcate 40 de cadavre, toate neidentificate şi neautopsiate”. La un moment dat a fost stinsă lumina pe perimetru?Av.G.: - D-le preşedinte, va raportez că după ce au fost încărcate 15-20 de cadavre, nu reţin exact, la un moment dat…

725

P.C.: - „După ce se încărcaseră vreo 15 cadavre…”Av.G.: - S-a întrerupt iluminatul pe perimetrul spitalului.P.C.: - „...s-a întrerupt iluminatul pe perimetrul spitalului.” De ce?Av.G.: - Nu cunosc, d-le preşedinte.P.C.: - „Nu ştiu din care motiv.” Aceste cadavre au fost luate la întâmplare?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: inculpatul Ghircoiaş avea un tabel în mână şi nominaliza care anume cadavru urmează a fi ridicat.P.C.: - „Cadavrele au fost ridicate după o prealabilă selecţionare pe care o făcea Ghircoiaş şi dr. Golea, în prezenţa lui Corpodeanu. Şi Ciucă a fost prezent la operaţiunea de încărcare a cadavrelor dar mai ieşea din când în când afară, la aer. Ne-am întors la Inspectorat în aceeaşi formaţiune ca la plecare.”Av.G.: - În aceeaşi formulă, da.P.C.: - „Cu autoizoterma plină de cadavre, fiind condusă de inculpatul Ciucă Valentin.” Bun, şi?Av.G.: - D-le preşedinte, raportez că după ce am coborât din autoizotermă împreună cu inculpatul Veverca ne-am dus la spălător, ne-am spălat, după care am trecut în birouri şi am…P.C.: - Aţi fost înarmaţi?Av.G.: - Da, eram înarmat, d-le preşedinte. P.C.: - Câte cadre de Miliţie?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: aveam în subordine 10 subofiţeri de Miliţie şi 15 militari din trupele de Grăniceri însoţite de un ofiţer al acestora.P.C.: - „În data de 18 decembrie, în jurul prânzului, au fost constituite şi dispuse în oraş un număr de 8 dispozitive, personal fiind desemnat să comand un schimb…”Av.G.: - Un schimb în „D 5”…P.C.: - „...în dispozitivul nr. 5 din Piaţa Traian. Aveam în subordine 10 subofiţeri de Miliţie şi 15 militari în termen”, de unde?Av.G.: - De la trupele de Grăniceri.P.C.: - „de la trupele de Grăniceri, însoţite de un căpitan. Toţi eram înarmaţi cu pistol mitralieră şi muniţie de război aferentă. În plus, eu aveam şi o staţie de emisie-recepţie, prin care ţineam legătura cu Inspectoratul”. Nu?Av.G.: - Cu baza de la Inspectorat.P.C.: - „Cu baza de la Inspectorat.” Aceste dispozitive erau fixe sau aveaţi posibilitatea de manevră, de mişcare?Av.G.: - Nu, erau fixe, d-le preşedinte.

726

P.C.: - „Aceste dispozitive erau fixe.” Nu aveaţi nici un autoturism acolo?Av.G.: - Nu.P.C.: - Şi ce misiune aveau?Av.G.: - De a apăra bunurile, adică magazinele care au fost devastate de elemente huliganice în noaptea de duminică, 17 decembrie.P.C.: - „Care aveau misiunea de a păzi magazinele care fuseseră devastate cu o noapte mai înainte.” Au fost situaţii când s-a impus intervenţia dvs.?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez, atât în ziua de 18 cât şi în ziua de 19 până în dimineaţa de 20, la orele 6,00, când a fost ridicat acest dispozitiv, nu a fost folosit armamentul din dotare. În schimb în această perioadă…P.C.: - „Până în data de 20 decembrie orele 6,00 când au fost retrase aceste dispozitive, schimbul meu, ca şi mine, nu a folosit armamentul de foc.” Av.G.: - În schimb, în zilele de 18 şi 19 decembrie oameni ai muncii au venit şi m-au sesizat că o serie de ţigani, elemente înrăite certate cu legea au sustras bunuri din magazinele aflate în această piaţă.P.C.: - „În schimb, mai mulţi cetăţeni au venit şi mi-au comunicat că în zilele de 18 şi 19 mai mulţi ţigani au furat diferite bunuri din magazinele pe care noi trebuia să le păzim.” Cine era şeful schimbului, dvs.?Av.G.: - Eu eram, d-le preşedinte.P.C.: - Nu, cel care va schimba pe dvs.Av.G.: - Schimbul 2 era lt.-colonelul Roman Petru.P.C.: - „Schimbul nr.2 la „D 5” era comandat de lt.-colonelul Roman Petru.” Au trecut cetăţeni prin dreptul dispozitivului scandând diferite lozinci?Av.G.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Nu?Av.G.: - Nu.P.C.: - E o zona mai îndepărtată de centru?Av.G.: - Păi faţă de fostul Comitet Judeţean de Partid sânt circa 400-500 m.P.C.: - Deci e central chiar.Av.G.: - Da.P.C.: - Şi nu au trecut oamenii pe acolo?Av.G.: - Nu.P.C.: - Paşnici sau nepaşnici?Av.G.: - În afară de trecătorii obişnuiţi, care… P.C.: - „Cât m-am aflat eu în dispozitiv n-au trecut coloane sau grupuri de demonstranţi.” Vi s-a ordonat ca în caz de… să folosiţi armamentul?

727

Av.G.: - D-le preşedinte, raportez: la instruirea din 18 decembrie în sala de şedinţă aflându-se general Nuţă, Mihalea, colonelul Obagilă, colonelul Deheleanu şi lt.-colonel Corpodeanu, generalul Nuţă a ordonat să fim calmi, fermi, în cazul în care elemente huliganice atacă din nou aceste magazine; să-i somăm, să-i luăm, pe cât posibil, să nu folosim armamentul din dotare. Dar înainte de a lua această măsură să raportăm „bazei” situaţia impusă la faţa locului şi numai în cazul extrem, după ce vom primi ordin, să folosim armamentul, dacă va fi cazul.P.C.: - „Cu ocazia instruirii membrilor acestor dispozitive, care s-a făcut de către generalul Nuţă, prezent fiind Mihalea, Obagilă şi Corpodeanu,” Deheleanu era?Av.G.: - Era.P.C.: - „cât şi Deheleanu,” Macri era prezent?Av.G.: - Da, şi dl. general.P.C.: - „generalul Macri.” Cei de la Securitate Sima, Tinu, Atudoroaie?Av.G.: - Nu.P.C.: - „…şi generalul Macri. Ni s-a spus că trebuie să dăm dovadă de calm şi tact şi că numai în cazurile extreme putem deschide focul împotriva celor care ar încerca să mai fure din magazine dar numai după ce vom primi aprobarea de la „bază” şi numai dacă nu se supun somaţiei…”Av.G.: - În condiţiile stricte ale legii de folosire a armamentului.P.C.: - „Ni s-a spus să folosim deci acest armament numai în condiţiile regulamentare de folosire a lui.” Aţi avut cazuri?Av.G.: - Nu am avut pe toată această perioadă.P.C.: - „Pe toată această perioadă n-am avut cazuri care să impună folosirea armamentului.” Ştiţi cumva dacă alţi colegi au avut situaţii?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez că nu am auzit atât în timpul cât am executat misiunea, respectiv din 18 până în 20 dimineaţa; şi nici ulterior, dacă ceilalţi colegi au folosit armamentul din dotare.P.C.: - „N-am auzit că ceilalţi colegi să fi folosit armamentul din dotare.” Ceilalţi colegi, din celelalte dispozitive... Până la urmă aţi aflat ce s-a întâmplat cu acele cadavre? Când şi de la cine?Av.G.: - Raportez că în data de 5 ianuarie 1990 am fost chemat la Procuratura Militară, ocazie cu care am luat la cunoştinţă de adevărata… P.C.: - „Abia în 5 ianuarie 1990, când am fost dus la Procuratură pentru cercetări”... Da?Av.G.: - Da.P.C.: - „am aflat că cele 40 de cadavre au fost incinerate.” Procurorul s-a purtat frumos?

728

Av.G.: - Da.P.C.: - „Procurorul anchetator s--a purtat civilizat cu mine.” Tot ce aţi declarat s-a consemnat?Av.G.: - Am dat declaraţie, d-le preşedinte, cu mâna proprie la data de 5 ianuarie.P.C.: - „Personal mi-am scris declaraţia şi am consemnat tot ceea ce am crezut că este de cuviinţă.” O declaraţie dactilografiată aveţi?Av.G.: - Nu.P.C.: - Nu. Materialul v-a fost prezentat?Av.G.: - Da.P.C.: - Da. Cu apărător?Av.G.: - Da.P.C.: - „Materialul de urmărire penală mi-a fost prezentat, de faţă fiind şi apărătorul.” Altă declaraţie v-a fost consemnată totuşi de procuror?Av.G.: - La data de 10 ianuarie 1990.P.C.: - Şi a consemnat ce dvs. i-aţi declarat?Av.G.: - D-le preşedinte, ceea ce am declarat nu ştiu dacă a fost consemnat, pentru că nu mi-a fost citită şi nici nu am citit-o, această declaraţie.P.C.: - Păi atunci de ce aţi semnat-o dacă nu aţi citit-o?Av.G.: - De bună cuviinţă că ceea ce am declarat…P.C.: - „Declaraţia care mi-a fost… declaraţia din 10 ianuarie care mi-a fost consemnată de procuror am semnat-o fără să o citesc.” Totuşi, la un moment dat faceţi o precizare în legătură cu un anume maior Popovici. Vă amintiţi?Av.G.: - Popovici Gelu..P.C.: - Popovici Gelu, şeful biroului de criminalistică.Av.G.: - Fostul şef al biroului, actualmente locţiitor al şefului Poliţiei.P.C.: - Aşa.Av.G.: - D-le preşedinte, raportez: în această perioadă l-am auzit că s-a plâns că i-ar fi fost spart laboratorul foto, de unde ar fi fost sustrase nişte filme, nişte materiale.P.C.: - Când l-aţi auzit?Av.G.: - În perioada în care am executat misiunea în acel dispozitiv în Piaţa Traian.P.C.: - V-a şi spus pe cine bănuia?Av.G.: - Nu.P.C.: - Filme referitoare la cine? Ce?Av.G.: - Filme rezultate în urma cercetării la faţa locului; nu s-a referit la ce anume categorie de filme.

729

Consultant: - O secundă numai să nu dictaţi.P.C.: - Da, nu dictăm. Da dar ce spuneţi dvs. diferă ca de la cer la pământ cu ce aţi precizat în declaraţie!Consultant: - Se poate dicta.P.C.: - Uitaţi ce scrieţi: „Nu am mai auzit prin unitate nici o discuţie cu privire la acele cadavre până după 1 ianuarie 1990, când l-am auzit pe maiorul Popovici Gelu spunând că din laboratoarele biroului i-au dispărut sau i-au fost luate de colonelul Ghircoiaş clişeele, negativele cadavrelor neidentificate şi fotografiate la morgă în ziua de 18 decembrie 1989, cât şi plicurile cu fişele cadavrelor. Am înţeles că cei de la criminalistică au lucrat atunci pe 18 la întocmirea fişelor cadavrelor. Abia atunci am realizat că ridicarea …”Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: ceea ce am afirmat anterior, este vorba de laboratorul foto aflat la subsolul clădirii care a fost spart; iar după data de 1 ianuarie l-am auzit pe maiorul Popovici când s-a plâns şi a vorbit cu colonelul Ghircoiaş, dânsul aflându-se la Bucureşti, că au dispărut aceste fişe ale cadavrelor… şi ce a dispărut.P.C.: - Cu cine a vorbit atunci, cu colonelul Ghircoiaş sau cu dvs.?Av.G.: - Cu Ghircoiaş. Eu am înţeles că, cu colonelul Ghircoiaş.P.C.: - Păi, de ce ar fi vorbit cu colonelul Ghircoiaş? Ce rost mai avea să vorbească cu colonelul Ghircoiaş? Inculpat Avram, una şi cu una fac două! Ce s-a consemnat aici corespunde cu ce aţi declarat? Asta vreau să ştiu!Av.G.: - D-le preşedinte, corespunde, corespunde!P.C.: - „Este adevărat că după 1 ianuarie 1990, maiorul Popovici Gelu, şeful biroului de criminalistică, mi-a comunicat că negativele privitoare la cadavrele neidentificate şi fotografiate la morgă în ziua de 18 decembrie 1989, cât şi plicurile cu fişele acestora i-au fost furate ori luate de colonelul Ghircoiaş.”Av.G.: - Pentru că, cu dânsul a avut discuţiile la telefon.P.C.: - „Mai mi-a spus că a şi discutat telefonic cu acesta pe marginea acelui aspect.” Tot în declaraţiile de la urmărire mai faceţi o precizare de nuanţă, unde spuneţi aşa în esenţă: „În acest timp, a venit în sală general Nuţă, care nu a mai apucat să se aşeze pe scaun şi din picioare ni s-a adresat celor din sală, spunându-ne că avem o misiune grea de îndeplinit, suntem în stare de necesitate şi ne ordona să facem uz de armă conform legii, în sensul că mai întâi să somăm manifestanţii, să se oprească, să tragem un foc de avertisment în sus dacă nu se opresc şi dacă nici după aceea nu se opresc să tragem în plin, folosind expresii de tipul: „trageţi până vor cădea rând după rând dintre demonstranţi, până nu ne vom mai

730

vedea de după cadavre.” Apoi a plecat continuându-se formarea dispozitivelor respective. Personal nu am folosit deloc armament.” Este real ce s-a consemnat ?Av.G.: - D-le preşedinte, în afară de acest cuvânt - manifestanţi - am înţeles că vorbea despre acele elemente huliganice care au devastat şi ars magazinele în noaptea de sâmbătă spre duminică şi duminică spre luni.P.C.: - Păi, elementele huliganice veneau prin dreptul ţevii dvs.? Şi vă invita să trageţi în ele?Av.G.: - Nu.P.C.: - Dacă eraţi fixaţi acolo?Av.G.: - Nu.P.C.: - Păi, şi atunci? Avram Gheorghe, sinceritatea este cea mai bună în orice situaţie…Av.G.: - Am înţeles, d-le preşedinte.P.C.: - Păi, atunci, ce s-a consemnat aici este real? Vă referiţi la Nuţă, nu vă referiţi la dvs.Av.G.: - La Nuţă, în afară de acest cuvânt manifestanţi, nu ştiu cum am scris, dar e vorba numai de aceste elemente unde eram dispuşi pe rând la aceste magazine sparte, unele erau incendiate…P.C.: - Păi erau acolo sute care năvăleau în magazinele acestea?Av.G.: - Erau în grupuri d-le preşedinte, de câte 15-20 de persoane.P.C.: - Şi puteau să vă astupe ăştia 15 pe dvs. 40?Av.G.: - Eram câte 2-3 ofiţeri sau 2-3 subofiţeri la magazin.P.C.: - Poftiţi?Av.G.: - Eram câte 2-3 ofiţeri sau subofiţeri la câte un magazin, în noaptea de sâmbătă spre duminică.P.C.: - Păi da, dar nu mai corespunde susţinerea de acuma a dvs. cu restul, pe care am înţeles că totuşi le-aţi menţine. Şi anume: „să tragem până vor cădea rând după rând, până nu ne vom mai vedea de după cadavre.” Sunteţi ofiţer, fost ofiţer de judiciar am înţeles; aveţi o vechime, presupun destul de mare, aţi mai făcut precizarea că nimeni nu v-a forţat să scrieţi aşa ceva. Şi atunci? Av.G.: - În afară de acel cuvât, demonstranţi, în restul corespunde cu totul cu ce am declarat.P.C.: - „Mi s-a citit ultima pagină a declaraţei pe care am dat-o în 10 ianuarie 1990 procurorului militar, care se afla la fila 213 vol. 7 şi menţionez că totul este real cu excepţia cuvântului „manifestanţi”.Deci Nuţă s-a exprimat: „să tragem în plin, până vor cădea rând după rând şi nu ne vom mai vedea de după cadavre.” Nu se referea însă la manifestanţi, ci

731

la huligani, la cei care ar fi pătruns în magazine să fure.” Mai aveţi de făcut vreo precizare? Nu. D-le procuror?Procuror: - Nu avem.P.C.: - D-le apărator al inculpatului.Av.ap.: - D-le preşedinte, o singură întrebare: dacă misiunea pe care a executat-o în data de 18-19 a considerat-o o misiune secretă: dacă i s-a atras atenţia de către cineva în acest sens şi în caz afirmativ de către cine? Şi dacă ulterior datei de 19 a purtat discuţii cu anumite persoane în afara celor din cadrul Inspectoratului despre activitatea pe care dumnealui împreună cu ceilalţi a desfăşurat-o în noaptea de 18-19?P.C.: - Spuneţi-ne, am să pun toate aceste întrebări.Av.ap.: - Le-am formulat într-o singură întrebare, cred că s-au înţeles.P.C.: - În detenţie cu cine aţi stat împreună?Av.G.: - D-le preşedinte, raportez: până în urmă cu o săptămână de zile am stat cu inculpaţii Mişea Eugen, Grui Tiberiu şi Peptan Eugen.P.C.: - „Până acum aproximativ o săptămână în Penitenciar m-am aflat în aceeaşi cameră cu co-inculpatii: Mişea Eugen, Grui Tiberiu şi Peptan Eugen.” Pe ceilalţi aţi mai avut ocazia să îi vedeţi?Av.G.: - Nu.P.C.: - Nu. „Pe ceilalţi nu i-am văzut.”Av.ap.: - D-le preşedinte, m-am referit la altceva.P.C.: - Da, da staţi un moment, am reţinut. Deci aţi întrebat dvs. dacă misiunea a fost secretă; îmi amintesc că dânsul a spus că nu i s-a precizat. A fost secretă, v-aţi putut da seama din context că era ceva care nu prea trebuia să se audă, să se vadă?Av.G.: - D-le preşedinte, în raport de condiţiile şi de împrejurările în care am executat această misiune, a fost secretă, nu ştiam scopul acestei misiuni.P.C.: - „Am înţeles că din contextul în care a decurs toată operaţiunea de ridicare şi încărcare a cadavrelor aceasta are caracter secret.” Ce aţi mai întrebat, d-le apărător?Av.ap.: - Dacă a purtat discuţii cu alte persoane în afară de colegii de muncă în legătură cu ce a executat în noaptea de 18.P.C.: - Aţi mai comunicat şi altcuiva?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez, în ziua de 18 decembrie, aflându-mă în dispozitivul 5 din Piaţa Traian, m-am întâlnit cu o cunoştinţă, Pizmaş Nicolae, care locuieşte pe Str. Tigrului, eram obosit; m-a întrebat de ce sunt obosit, i-am răspuns că de trei nopţi nu am dormit…P.C.: - Asta era pe 20 sau 19?Av.G.: - Luni.

732

P.C.: - Luni, 18.Av.G.: - Luni, 18. Pe pantaloni aveam 2-3 stropi de sânge, m-a întrebat ce e cu acest sânge, i-am spus că am încarcat nişte cadavre, fără să dau amănunte de unde provine…P.C.: - Pe 18 s-a întâmplat discuţia aceasta?Av.G.: - Da.P.C.: - Ia gândiţi-vă, pe 18?Av.G.: - Fiind… lunea.P.C.: - Luni?Av.G.: - Da.P.C.: - Păi, cadavrele le-aţi încărcat…Av.G.: - În 19, marţi, mă scuzaţi…P.C.: - „Marţi, 19 decembrie, trecând o cunoştinţă pe lângă dispozitivul în care mă aflam, un anume Pizmaş Nicolae; şi văzându-mă cu nişte pete de sânge pe pantaloni, i-am explicat că, cu o noapte înainte, am încărcat nişte cadavre într-o maşină.”Av.G.: - Fără a da alte amănunte.P.C.: - „Fără …”* [ lipsă text, n.n.]

12 martie 1990, continuă audierea inculpatului Avram Gheorghe

Av.G.: - [lipsă text, n.n.] …d-le preşedinte, vă raportez: în curtea Inspectoratului ni s-a spus că vom merge la Spitalul Judeţean.P.C.: - V-a întrebat Ciucă unde mergeţi?Av.G.: - Da, m-a întrebat şi i-am răspuns că la Spitalul Judeţean.P.C.: - Da. „E adevărat că Ciucă m-a întrebat pe drum de la Inspectorat unde mergem şi i-am spus că la Spitalul Judeţean...”Av.G.: - Fără a da alte precizări.P.C.: - „...fără a-i mai spune şi altceva, pentru că nu ştiam.”Av.ap.: - Din această întrebare şi-a dat seama că inculpatul Ciucă ştie de ce se deplasează cu acea izotermă la Spitalul Judeţean? Dânsul este un ofiţer cu experienţă.P.C.: - Asta rămâne să o spuneţi dvs. în cuvântul pe care îl veţi lua în apărarea inculpatului.Av.ap.: - Pentru inculpatul Ghircoiaş. La discuţia aceea cu Popovici Gelu, îşi aduce aminte… Gelu îşi aduce aminte dacă i s-a relatat ce i s-a răspuns la interogaţia telefonică… Popovici Gelu, ce i-a răspuns colonelul Ghircoiaş cu privire la supoziţia avansată de maiorul Popovici? P.C.: - V-a spus Popovici şi ce i-a răspuns Ghircoiaş la telefon?

733

Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: Am înţeles de la maiorul Popovici că inculpatul Ghircoiaş l-a rugat să caute insistent aceste documente, spunând că nu le-ar fi sustras. P.C.: - „Am înţeles de la acelaşi maior Popovici că colonelul Ghircoiaş a contestat că ar fi luat el acele negative şi restul datelor criminalistice referitoare la acelele cadavre.” Av.ap.: - Ulterior a mai discutat pe această problemă cu maiorul Popovici, s-a edificat maiorul Popovici cu privire la soarta acelor negative?P.C.: - Aţi mai discutat... Av.G.: - Nu cunosc.

* caseta 059, sfârşitP.C.: - „Ulterior n-am mai discutat ninic de problema menţionată cu maiorul Popovici Gelu.“Av.ap.: - Şi o întrebare relativă la maiorul Veverca. Îşi aduce aminte să îi fi venit rău în timp ce încărca, executa misiunea de încărcare, maiorului Veverca?P.C.: - Când i-a venit maiorului Veverca rău, înainte de a trece la încărcare sau pe parcursul ei?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: la primele cadavre, datorită mirosului…P.C.: - Da. „După primele 4-5 cadavre urcate în maşină i se făcuse rău, maiorului Veverca i-a venit rău.”Av.ap.: - A fost ameninţat pentru continuarea activităţii de lt.-colonelul Corpodeanu?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: repet, din cauza mirosului puternic de putrefacţie, aceste cadavre, unii ieşeam afară, adică efectiv nu mai puteam suporta mirosul şi ieşeam afară că să mai tragem o gură de aer.P.C.: - Veverca a fost ameninţat de Corpodeanu?Av.G.: - Nu am auzit.P.C.: - „Nu l-am auzit pe Corpodeanu să-l ameninţe pe Veverca...”Av.G.: - Doar atât că suntem în stare de necesitate şi dacă am început încărcarea cadavrelor a trebuit să o execut.P.C.: - „...doar atâta îmi amintesc, că fostul locţiitor al şefului Miliţiei a precizat că suntem în stare de necesitate şi operaţiunea trebuie terminată.” Mai sunt întrebări? Av.ap.: - D-le preşedinte, luminile când au fost stinse? Erau încărcate ceva cadavre? Şi care a fost raţiunea stingerii luminii?

734

P.C.: - L-am întrebat, d-le apărător, am şi consemnat că au fost stinse, mi-a şi precizat că nu ştie cine şi în ce scop. Mai sunt întrebări? Nu mai sunt. Da, scuze, co-inculpaţii dacă au întrebări să-i pună? Inculpatul Baciu? Inculpatul Ciucă? Inculpatul Veverca?V.I.: - D-le preşedinte, îi pun o întrebare inculpatului Avram, fiindcă în declaraţia sa..P.C.: - Vă rog să puneţi întrebare fără nici un fel de explicaţii, întrebare!V.I.: - Dacă în data de 19 după acţiunea cu incărcatul cadavrelor am fost învoit până la orele 14,00...P.C.: - I-aţi pus o întrebare de 20 de puncte. Vă amintiţi dacă a plecat acasă după treaba aceea?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez. În momentul în care am plecat la Spitalul Judeţean, inculpatul Veverca a raportat ...P.C.: - După, după e problema, lăsaţi…Av.G.: - A raportat că a doua zi intra…P.C.: - Şi a fost învoit?Av.G.: - A fost învoit.P.C.: - „După ce am executat operaţiunea de încărcare a cadavrelor, îmi amintesc că Veverca a fost învoit acasă să se odihnească.” Dvs. ce aţi făcut după aceea?Av.G.: - D-le preşedinte, vă raportez: a treia noapte nedormită, în birou pe scaun şi cu capul rezemat de masă, astea erau condiţiile. P.C.: - Aţi dormit până când? Când aţi intrat în schimb?Av.G.: - Am intrat pe data de 19.P.C.: - Deci în aceeaşi zi.Av.G.: - Da.P.C.: - La ce oră?Av.G.: - După-masa, până în data de 20 dimineaţa, la orele 6,00.P.C.: - „După ce m-am odihnit la birou, în aceeaşi zi de 19 decembrie la orele 14,00 am intrat în dispozitiv.” Seara sau la prânz?Av.G.: - Seara, până dimineaţa, la orele 6,00.P.C.: - Deci la orele 22,00. Păi, şi atunci cum v-a văzut vecinul? Aţi spus că v-a văzut vecinul cu sânge pe pantaloni.Av.G.: - Vecina Vlas după, deci în ziua de 22,00.P.C.: - Pizmaş.Av.G.: - Pizmaş în data de 19.P.C.: - În 19, la ce oră?Av.G.: - 19, în jurul prânzului.

735

P.C.: - „Încă o dată precizez că Pizmaş m-a văzut pe 19 decembrie în jurul prânzului cu acele pete de sânge pe pantaloni.” Şi unde eraţi?Av.G.: - În Piaţa Traian.P.C.: - „Eram în dispozitiv în Piaţa Traian.” Păi dacă aţi intrat în 19 pe la orele 22,00 în dispozitiv, cum putea să fiţi în Piaţa Traian? Pe 19 la ora prânzului?Av.G.: - Primul schimb a intrat dimineaţa, până la orele 15,00, al doilea schimb până la orele 22,00 şi celălalt schimb de la 22,00…P.C.: - Când aţi intrat dvs. Av.G.: - Da, până la orele 6 dimineaţa.P.C.: - Da, mai sunt întrebări? Veverca, inculpat? Suspendăm, reluăm lucrările mâine, la orele 9,00.

13 martie 1990, audierea inculpatului Preda Laurenţiu.

P.C.: - Da. Aţi fost ofiţer, de judiciar?P.L.: - Da.P.C.: - De judiciar, în cadrul Miliţiei Municipiului Timişoara. Dacă n-aţi aflat, aflaţi acuma. Pe parcursul procesului aveţi dreptul să puneţi întrebări co-inculpaţilor, părţilor celorlalte, martorilor şi să faceţi intervenţiile pe care le consideraţi necesare prin intermediul Instanţei numai.P.L.: - Mulţumesc pentru precizare.P.C.: - V-am ruga să ne relataţi succint faptele pentru care aţi fost trimis în judecată.P.L.: - Da. P.C.: - Urmând ca după aceea, dacă mai este necesar, să mai faceţi şi alte precizări. Vă ascultăm.P.L.: - În ziua de sâmbătă, 16 decembrie 1989, în jurul orei 12,00-12,30 am fost convocat împreună cu ceilalţi ofiţeri şi subofiţeri care se găseau la reşedinţa Miliţiei Municipale şi a Miliţiei Judeţene, în sala de documentare a acesteia din urmă, deci la sediul Miliţiei Judeţene, unde fostul locţiitor al Miliţiei, lt.-colonelul Corpodeanu, însoţit de şeful Miliţiei Judeţene, colonelul Deheleanu, ne-a făcut un mic expozeu cu privire la faptul că pe Str. Timotei Cipariu din Timişoara sunt adunaţi circa 50-60 de cetăţeni în faţa Bisericii Reformate din această localitate. Dumnealui ne-a prezentat, să-i spunem aşa, o situaţie operativă din care rezulta că cei 50-60 de enoriaşi se opun deciziei de evacuare a liderului lor spiritual, preotul László Tőkés, şi a trasat câteva misiuni celor ce urmau să meargă efectiv în teren; menţionând

736

printre altele că este vorba despre apărarea integrităţii edificiului de cult, respectiv a bisericii, despre menţinerea unei ordini adecvate în faţa acestui edificiu şi în plus ca un mod specific de muncă dat fiind că în astfel de aglomeraţii se adună în general curioşi şi ceea ce denumim noi şuţii de buzunar, adică hoţii de buzunar… să fim atenţi să nu se creeze busculade, pentru că aceştia vin şi operează în acest fel de împrejurări. Deci în împrejurarea unei aglomeraţii umane. După acest scurt expozeu, dumnealui împreună cu lt.-colonelul Corpodeanu au desemnat şase ofiţeri şi subofiţeri în ţinută civilă, neînarmaţi, sub comanda şefului de birou judiciar, actualul inculpat Mişea Eugen. Din cei şase în afara celui menţionat, au făcut parte eu, căpitanul Grui Tiberiu, plutonier major Veresejan Ioan, plutonier major Bandula Vasile, plutonier Rachim Nicolae. Cu misiunile pe care vi le-am menţionat. În jurul orelor 14,00-14,15, cele şase cadre desemnate s-au deplasat în municipiul Timişoara, pe Strada Timotei Cipariu, unde într-adevăr au luat cunoştinţă cu propriile simţuri că erau adunaţi în jur de 60 de enoriaşi care-l solicitau din când în când pe preotul László Tőkés să vină la geamurile bisericii pentru a se prezenta fizic şi pentru a le promite în esenţă că nu va pleca din mijlocul lor… lăsând să se înţeleagă că organele de partid şi de stat au ajuns împreună cu preotul la o înţelegere prin care evacuarea sa din lăcaşul de cult era exclusă. Am stat în acest perimetru cu misiunile pe care vi le-am amintit de sâmbătă, 16 decembrie 1989, de la ora 14,00-14,15, până luni în 18 decembrie l989, orele 0-0,30. Fac precizarea că luni dimineaţa, deci în 18 decembrie 1989, o parte din cei şase iniţial desemnaţi au fost retraşi; e vorba de retragerea căpitanului Mişea, a căpitanului Grui, a plutonier major Veresejan şi a plutonier major Bandula Vasile, iar în locul lor au fost trimişi plutonier Barbon şi colegul lui Mitică, mă iertaţi numele de familie nu-l cunosc, de la Miliţia TF, plutonier Scapeş de la Miliţia mun.Timişoara, şi a rămas plutonier Rachim Nicolae. În această a doua parte a misiunii noastre ne-a fost reînnoit ordinul de apărare a sediului edificiului bisericesc de către lt.-colonelul Dumitrescu Ioan, locţiitorul şefului Miliţiei Municipale, care am înţeles că purta o staţie; am înţeles că ordinul îl primise prin staţie şi ne-a retransmis acest ordin cu menţiunea ca să nu se producă absolut nici un fel de act de atacare a bisericii, deoarece există date că cineva, deci elemente destabilizatoare, ar încerca fie să spargă geamurile acestui edificiu, fie chiar să-l mineze. În aceste condiţii, am rămas în virtutea gradului, am rămas şeful acestui colectiv de cadre, luând măsurile de rigoare ca - până aşa cum am raportat 18 decembrie 1989 la ora 0 - să nu se producă evenimentele pomenite şi ele nu s-au produs. În această perioadă,

737

dacă dvs. consideraţi necesar, pot relata din cele văzute ce s-a întâmplat în Piaţa Maria în… P.C.: - Ce s-a întâmplat?P.L.: - Deci prima zi în 16 decembrie până în jurul orelor 20,00-20,30-21,00, lumea a fost relativ liniştită; deci nu s-a purtat decât un dialog permanent cu preotul László Tőkés în limba română şi maghiară, prin care liderul spiritual al comunităţii dădea asigurări că s-a ajuns la o înţelegere cu organele de partid şi de stat şi că evacuarea lui este exclusă din locuinţa sa de serviciu. Lumea la început manifesta neîncredere, cerând permanent să iasă securiştii afară, vă redau mot-à-mot cererile enoriaşilor, necrezând bineînţeles că în spatele, adică în imobilul respectiv nu se găsesc şi cadre de Securitate, care eventual i-ar da imbold preotului să liniştească spiritele din stradă. S-a vorbit în limba română şi limba maghiară. În final s-a cerut să apară soţia preotului şi copilul, ca să vadă că sunt întregi din punct de vedere fizic, lucru pe care preotul l-a executat, cu menţiunea că, copilul era plecat la bunici. În jurul orelor 21,00-21,30 dinspre Piaţa Ştefan Furtună, respectiv restaurantul Sinaia, s-au auzit primele zgomote de vitrine sparte urmate de incendierea librăriei Mihail Sadoveanu, a magazinului de prezentare a Cooperativei Timişul şi succesiv toate magazinele care erau cuprinse în perimetrul B-dul 6 Martie - B-dul Tinereţii până pe Strada 13 Decembrie, respectiv Strada care duce spre Gara de Nord. În această primă parte, şeful de dispozitiv fiind căpitanul Mişea, presupun că a informat conducerea Miliţiei Municipale, care la rândul ei a informat conducerea Miliţiei Judeţene în aşa fel că în jurul orelor 21,30-22,00 şi-au făcut apariţia în Piaţa Maria, cum este cunoscută de către localnici, circa 50-55 de cadre de Miliţie, îmbrăcate unele în uniformă militară şi altele în civil, neînarmaţi, fără nici un mijloc de apărare să spun aşa, nici măcar bastoanele de cauciuc nu le aveau asupra lor. La un interval mai scurt de timp, de la această apariţie cu un autobuz au venit două grupe ale aşa numitului pluton de restabilire a ordinii şi liniştii, pluton care este înzestrat din punct de vedere material cu scuturi de plastic de culoare albă şi bastoane de cauciuc, având ca mijloace de protecţie un costum adecvat, gen salopetă, îmblănit, şi o cască de protecţie cu vizetă. Din câte am văzut şi am luat cunoştinţa cu propriile simţuri, între orele 21,30 si ora 0, chiar 1,00, pe data de 17 decembrie, deci noaptea de 16 pe 17 între grupuri de oameni care acţionau pentru incendierea şi jefuirea magazinelor din această zonă cuprinsă în perimetrul menţionat: B-dul 6 Marte - B-dul Tinereţii şi 13 Decembrie, au avut loc lupte de stradă efectiv, lupte de stradă care s-au soldat în final cu rănirea şi internarea spitalicească a 14 cadre de Miliţie care au suferit

738

diferite vătămări, culminând cu câţiva colegi care au avut fracturi de coaste şi diverse lovituri la nivel cranian şi corporal. Aceste lovituri proveneau din spargerea coşurilor de gunoi, coşuri de gunoi ce sunt făcute din beton turnat şi pe care elementele pe care vi le-am notificat le ridicau şi le spărgeau, deci rămâneau bucăţi întregi de beton cu care aruncau asupra oamenilor de ordine. În plus, au început să se arunce sticle incendiare, sticle incendiare pe care presupun că erau confecţionate din furtul de benzină sau aducerea de benzină, pusă în sticle de 1 litru de lapte din ambalajele existente la magazinele alimentare din zonă, în care se strecura o bucată de cârpă sau bumbac care bineânţeles în momentul impactului cu solul ele explodau şi se aprindeau. Aceste lupte de stradă pe care vi le-am raportat au durat până în jurul orei 1,00, când „superioritatea” să spun între ghilimele a organelor de ordine a învins, ele retrăgându-se, adică forţele acestea răuvoitoare sau infractoare, retrăgându-se într-un aliniament dincolo de Calea Şagului şi situaţia fiind parţial liniştită. Sigur că în acest interval de timp din câte am văzut au venit şi 2 maşini de Pompieri care au încercat, nereuşit, să arunce cu apă pe demonstranţi, n-au reuşit din cauza faptului că din punct de vedere tehnic aceste maşini nu corespundeau, ele împrăştiau mai mult pe lateral, chiar în cadrele care le însoţeau, pe lateralele acestor maşini şi pe una dintre ele, vă spun asta pentru că ulterior l-am cunoscut pe şofer, una dintre ele a lăsat la faţa locului dacă mă pot exprima aşa, două victime; este vorba de omorârea unui soldat servant pe această maşină, rănirea gravă a comandantului maşinii, care era ofiţer şi în aceeaşi vreme a şoferului lucrător al maşini; şi vă pot preciza că această maşină de pompieri făcea parte din grupul de pompieri Lugoj, pentru că îl cunoşteam pe şofer şi vă pot nominaliza şi cum îl cheama, numele lui de familie este Barthai. P.C.: - Cum se numea şoferul?P.L.: - Barthai.P.C.: - Barthai?P.L.: - Da. Precizez că maşina de pompieri, pe lângă rolul de a împrăştia această masă de răufăcători, a avut şi un rol specific activităţii de pompieri pentru că la nivelul Regionalei C.F.R. se incendiase un autoturism Aro, am înţeles că aparţinea chiar regionalei; şi intervenise concomitent şi pentru stingerea acestui incendiu, plus a incendiilor de care am amintit anterior, a librăriei Sadoveanu şi a magazinului de prezentare a Cooperativei Timişul, situate în colţul cu Piaţa Ştefan Furtună. Acestea sunt amănuntele pe care le-am luat la cunoştinţă cu propriile mele simţuri.P.C.: - 17, 18 ?

739

P.L.: - După ce lucrurile s-au liniştit în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989, între ora 1,00 noaptea şi până în seara zilei de 17 lucrurile au fost relativ calme pentru că acest dispozitiv format din circa 50 de cadre a rămas pe loc, ocupând un alineament pe partea trotuarului Bisericii Reformate, unde a rămas efectiv până în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 în jurul orelor 5,00 când probabil la ordin s-a retras. Şi cum am menţionat..P.C.: - Cine s-a retras?P.L.: - Dispozitivul de 50-55 de ofiţeri care venise, care participase la ceea ce numisem luptele de stradă. Lucrul l-am aflat de la fostul şef al serviciului economic, colonelul Ion, care făcea parte din acest dispozitiv şi care povestea la mai multe cadre acest rezultat al primelor cercetări, ca să spun aşa. Aşa cum v-am raportat, în 18 dimineaţa, acest dispozitiv de 50-55 de ofiţeri a fost retras şi am rămas în acest loc, deci în faţa bisericii, mai în spate spre Str. Treboniu Laurian împreună cu cei menţionaţi, respectiv plutonier Scapeş, plutonier Rachim, plutonier Barbon de la Miliţia transporturi şi colegul lui, Mitică. Fac menţiunea că această biserică, pentru orientarea dvs., se afla situată la circa 400 m de Piaţa Operei şi la circa 1 km şi jumătate de Calea Girocului. Deci un punct depărtat de ceea ce am înţeles ulterior că au fost locurile mai calde din desfăşurarea evenimentelor din municipiul Timişoara. Pot preciza că în această perioadă, neavând un mijloc de legătură, de telecomunicaţie sau radio cu sediul unităţilor locale din care făceam parte, respectiv judeţene, nu am cunoscut ce se întâmpla pe raza mun.Timişoara, ce forţe sunt dispuse, ce fel de trupe, dacă ele aparţin M.I. sau M.Ap.N. şi firesc, deşi auzeam că se trage, pentru că am precizat că distanţa până în Piaţa Operei era de circa 400 m, am auzit focuri de arme automate însă nu pot preciza cine a tras. Ca atare eram rupt de evenimentele de pe raza municipiului, rămânând aşa cum am precizat până în 18 decembrie la ora 0 în acest loc relativ izolat de restul municipiului. În 18 decembrie 1989, orele 0 poate 0,30, a venit şeful meu nemijlocit, respectiv căpitanul Mişea, şi mi-a dat ordin să-l însoţesc la unitate deoarece eram chemaţi la conducerea Miliţiei Judeţene. L-am însoţit bineînţeles…P.C.: - Da, faceţi vă rog o pauză să putem consemna ce ne-aţi relatat până acuma. „În perioada 16 decembrie orele 14,00, 18 decembrie orele 0,30 împreună cu alţi 11 lucrători de Miliţie în ţinută civilă, printre care îl amintesc pe căpitanul Grui Tiberiu, din ordinul conducerii Miliţiei Judeţene colonelul Deheleanu şi lt.-colonelul Corpodeanu, m-am aflat în Piaţa 6 Martie cu misiunea expresă de a păzi Biserica Reformată şi a preveni orice act de dezordine. La instruirea care a avut loc anterior, co-inculpatul Corpodeanu, de faţă fiind toţi lucrătorii Miliţiei Judeţene şi Municipale, a

740

precizat că în faţa Bisericii Reformate s-au adunat circa 60 de enoriaşi cu intenţia de a se opune evacuării pastorului László Tőkés. Într-adevăr, ajungând acolo am putut constata că enoriaşii solicitau apariţia la fereastră a pastorului şi cereau să nu accepte evacuarea. Luni, 18 decembrie, au fost retraşi colegii Mişea şi Grui cu alţi 2 subofiţeri, fiind înlocuiţi de lucrători de la Miliţia TF. Tot atunci, lt.-colonelul Dumitrescu a reînnoit ordinul primit de a păzi acea biserică, comunicându-ne că există intenţia de a se trece la aruncarea în aer a acesteia. Sâmbătă, 16 decembrie, până la orele 21,30 cei adunaţi în Piaţa Maria au fost liniştiţi, ora când dinspre restaurantul Sinaia am auzit zgomote de vitrine sparte, după care...” cum se cheama B-dul. acela, 6 Martie?P.L.: - 6 Martie.P.C.: - „…pe B-dul. 6 Martie au început devastările magazinelor respective. În consecinţă, la scurtă vreme şi-a făcut apariţia o grupare de 50-55 de cadre de Miliţie, neînarmate, nici măcar cu bastoane, în ţinută civilă şi militară, cât şi două grupe ale plutonului special constituit pentru restabilirea ordinei, grupe care erau dotate cu căşti de protecţie, scuturi şi bastoane.” Altceva mai aveau?P.L.: - Nu.P.C.: - „Totodată, în zonă şi-au mai făcut apariţia două autovehicule ale Pompierilor militari. Între orele 21,30 şi 1,00 noaptea, între grupurile de huligani şi grupurile de Miliţie au avut loc practic lupte de stradă, soldate în cele din urmă cu împrăştierea acestor huligani, dar şi cu rănirea a 14 lucrători, din care parte au necesitat internarea prezentând fracturi sau echimoze…” sau nu echimoze, cum se numesc?P.L.: - Vătămări corporale, îndeobşte a membrelor superioare şi inferioare.P.C.: - „…sau luxaţii şi alte asemenea vătămări corporale. Huliganii au acţionat cu pietre, ciomege şi cu sticle incendiare improvizate, motiv pentru care a fost necesară intervenţia Pompierilor pentru a se localiza focul. Este adevărat că Pompierii au dat drumul la furtunurile cu apă pe acea mulţime înfierbântată, dar nu au avut efectul scontat, datorită şi unor defecţiuni de ordin tehnic. Oricum, un militar în termen, servant pe una din cele două maşini, a fost omorât în focul luptelor duse, iar comandantul unei maşini a fost grav rănit. Aceste aspecte le cunosc de la un anume Barthai, maistru militar”, ce este?P.L.: - Este subofiţer.P.C.: - „Subofiţer, la Pompieri, care a condus una dintre cele două maşini. De atunci, din noaptea de 17 decembrie, orele 1,00 şi până în data de 18

741

decembrie, orele 0,30, când toate forţele din zonă au fost retrase, nu s-a mai ivit nici un incident.” A fost calm, da?P.L.: - Da.P.C.: - Şi linişte. Datorită liniştii instalate în dimineaţa de 18 decembrie, la orele 5,00, plutonul acela de intervenţie a fost retras?P.L.: - Nu, toate cadrele, plutonul a fost retras…P.C.: - „Au fost retraşi toţi, mai puţin subsemnatul, cu 4 subofiţeri.”P.L.: - Da, cu trei subofiţeri.P.C.: - „Cu trei subofiţeri.” În seara de 17 decembrie, pe la ce oră aţi auzit primele împuşcături?P.L.: - În 17 decembrie, deci cum eram orientat pe latura din dreapta spre Piaţa Operei, căzuse seara, după ora 19,00.P.C.: - „În seara zilei de 17 decembrie, în jurul orei 19, am auzit primele împuşcături care au continuat”, până când?P.L.: - Au continuat cu o anumită frecvenţă o jumătate de oră, o oră, după aceea până spre miezul nopţii cu intermitenţe, deci rafale izolate.P.C.: - „Au continuat cu o anumită frecvenţă, apoi cu intermitenţe până spre miezul nopţii. Nu ştiu cine a executa focul de armă, unde, în ce condiţii şi împotriva cui. Punctul unde m-am aflat în acea perioadă se afla situat la aproximativ 400 m faţă de Piaţa Operei din Timişoara şi 1 500 m faţă de Calea Girocului. Ţin să precizez că în tot acest timp practic am fost rupt de evenimentele ce am înţeles că s-au derulat în oraş, întrucât nici măcar staţie de emisie-recepţie nu am avut. Aşa cum am menţionat, în noaptea de 19 decembrie, în jurul orelor 0,30, căpitanul Mişea, şeful meu nemijlocit, care era şeful biroului judiciar, pe mine şi ceilalţi subofiţeri ne-a adus la sediul organului de Miliţie.” Continuaţi dvs. acuma.P.L.: - Deci am plecat de acolo cu autoturismul şefului de birou; am ajuns la sediu, după care, însoţit de şeful meu nemijlocit, am urcat la Miliţia Judeţeană în antecamera lt.-colonelul Corpodeanu Ion, care era la vremea aceea locţiitorul Miliţiei Judeţene. Acolo, la venirea noastră se aflau maiorul Avram Gheorghe, lt. major Peptan Eugen, venisem noi doi, căpitan Grui Tiberiu şi cred că ultimul a venit maiorul Veverca Iosif.P.C.: - Cine se mai afla acolo la Corpodeanu?P.L.: - În momentul în care am venit eu, ceilalţi erau deja intraţi, practic era între biroul lui Corpodeanu şi antecamera lui, era Corpodeanu în interior şi restul erau retraşi în antecameră şi mai înspre hol pentru că …P.C.: - Deheleanu era?P.L.: - Nu era.P.C.: - Ghircoiaş era?

742

P.L.: - Nu l-am văzut.P.C.: - Nu l-aţi văzut.P.L.: - Vă pot preciza ulterior, când a apărut Deheleanu. P.C.: - Citiţi-mi vă rog ultima frază.Consultant: - „Ţin să precizez că în tot acest timp practic am fost rupt de evenimentele ce am înţeles că s-au derulat în oraş, întrucât …”P.C.: - Mai de aproape, nu chiar de aşa departeConsultant: - „În noaptea de 19 decembrie 1989 orele 21,30 căpitanul Mişea care era şeful biroului judiciar, pe mine şi pe ceilalţi subofiţeri ne-a adus la sediul organului de Miliţie.”P.C.: - Împreună cu căpitanul Mişea, v-a spus ceva, v-a pus în temă, în prealabil, Mişea?P.L.: - Nu, explicaţia lui a fost că ne cheamă, adică din ordinul conducerii Miliţiei Judeţene.P.C.: - „Am mers la biroul co-inculpatului Corpodeanu, unde se aflau deja co-inculpaţii: Avram Gheorghe, Peptan Eugen, Grui Tiberiu şi pare-mi-se după sosirea noastră a apărut şi Veverca Iosif. Pe colonelul Deheleanu şi Ghircoiaş nu i-am văzut în acel birou.” Ce vi s-a comunicat?P.L.: - Am ieşit, deci când Corpodeanu a realizat că suntem veniţi toţi…P.C.: - Da. „Când Corpodeanu a realizat că am venit toţi cei chemaţi de el...”P.L.: - Probabil, aşa realizez, am ieşit pe hol, inculpatul Corpodeanu a plecat înspre biroul şefului Miliţiei Judeţene, şi au venit amândoi pe hol, unde ne aflam cei şase, la care…P.C.: - „...Corpodeanu a plecat şi a revenit cu colonelul Deheleanu unde ne aflam noi.”P.L.: - Deheleanu a rostit textual: „Corpodeanu, explică-le ce au de făcut”, după care a plecat...P.C.: - „Ultimul invitându-l pe Corpodeanu să ne explice ce avem de făcut, după care a plecat.” Continuaţi.P.L.: - După plecarea colonelul Deheleanu, Corpodeanu ne-a dat ordin să coborâm toţi în curtea Miliţiei Judeţene, lucru pe care l-am executat toţi cei şase care eram veniţi. Am coborât în curtea Inspectoratului…P.C.: - Altceva nu v-a mai spus?P.L.: - Nu, în acel moment nu a spus nimic.P.C.: - Păi, ce rost mai avea să apară Deheleanu să facă precizarea respectivă „spune-le ce au de făcut” şi Corpodeanu să vă fi spus doar „coborâţi în curte”?P.L.: - D-le preşedinte, v-am declarat dialogul avut.

743

P.C.: - Da. Şi aţi coborât în curte. Şi acolo?P.L.: - Am coborât în curtea Miliţiei Judeţene, după circa 10-12 minute Corpodeanu a coborât însoţit de un bărbat îmbrăcat civil într-un palton şi cu o pălărie pe cap, despre care am aflat ulterior, în interiorul Spitalului Judeţean, că este colonelul Ghircoiaş. Colonelul Corpodeanu, înainte de a urca în maşini ne-a specificat textual: „mergem că avem de făcut o treabă”, după care a luat cheile de la un subofiţer ce se afla în curte, cheile de la un autoturism Dacia 1300, a urcat Corpodeanu la volan, colonelul Ghircoiaş în dreapta, iar în spate Mişea Eugen, subsemnatul şi Peptan Eugen. La întrebarea lui Veverca, tot textual: „Păi bine şefu, noi ce facem?”, „Voi o să veniţi cu Ciucă”, după care maşina a demarat şi a ieşit pe poarta Miliţiei Judeţene. P.C.: - Şi la cât timp a apărut trenul acela, autoizoterma?P.L.: - Autoizoterma nu a apărut după noi, noi am plecat din curtea Miliţiei Judeţene pe traseul podul Neptun, Str. Cluj, până la Spitalul Judeţean, unde am intrat în curtea acestuia, parcând autoturismul în faţa intrării de la Urgenţă-chirurgie. Autotrenul a venit practic după noi. O să vă relatez în continuare ce s-a întâmplat în interiorul spitalului; a apărut după circa 15-20 de minute pe cealaltă poartă, care dădea în curtea unde se afla morga. Spitalul Judeţean având două porţi de acces. P.C.: - Corpodeanu nu v-a explicat direcţia ?P.L.: - Pe tot drumul nu s-a purtat nici o discuţie între Corpodeanu şi Ghircoiaş şi cei din spate.P.C.: - Deci nu ştiaţi unde urma să ajungeţi?P.L.: - În momentul acela, nu. P.C.: - Şi după aceea până la spital aţi aflat?P.L.: - Când am depăşit Strada Cluj şi am luat-o la dreapta, în faţa spitalului, am realizat că numai acolo putem merge. Pentru că, conformaţia străzii este de asemenea natură încât drumul nu duce decât în curtea Spitalului Judeţean.P.C.: - „Corpodeanu ne-a ordonat să coborâm în curte că „avem de făcut o treabă” fără alte precizări. În curte a apărut şi un bărbat în ţinută civilă, despre care am aflat ulterior că este colonelul Ghircoiaş. Cu un autoturism Dacia condus de Corpodeanu am plecat în direcţia podul Neptun - Str.Cluj, în acel autoturism mai urcându-se Ghircoiaş, Mişea, subsemnatul şi Peptan. La întrebarea lui Veverca: „bine şefu, noi ce facem?”, Corpodeanu i-a răspuns: „voi veniţi cu Ciucă”. Abia când am ajuns pe Str.Cluj personal am realizat că ne îndreptam spre Spitalul Judeţean, unde am şi ajuns, parcând

744

în faţa intrării principale; iar celălalt autovehicul, cu care s-au deplasat restul colegilor, o autoizotermă…” De ce capacitate?P.L.: - Am apreciat-o în momentul în care am văzut-o în curtea secundară a Spitalului Judeţean, în jur de 16-18 tone.P.C.: - „…în jur de 16 tone, a apărut după noi la aproximativ 15 minute.”* 13 martie 1990, continuă audierea inculpatului Preda Laurenţiu

P.C.: - [lipsă text, n.n.] ...şi aţi ajuns la dr. Golea fără să vă feriţi de cineva.P.L.: - Nu.P.C.: - Bun. Mai departe.P.L.: - Ne-am urcat la dr. Golea, unul dintre cei doi, pentru că mergeau în faţă, a bătut în uşă; dumnealui a deschis, am intrat, era îmbrăcat în ţinută de spital, s-au salutat şi-au strâns mâinile şi s-au aşezat; dr. Golea la biroul dumnealui iar ceilalţi doi, respectiv Ghircoiaş şi Corpodeanu în faţa acestui

* caseta 060, sfârşit birou apropiat. Şi-au servit reciproc ţigări şi dialogul din ceea ce am auzit eu cu colegul meu Peptan, dialogul a fost următorul:P.C.: - Mişea nu era acolo?P.L.: - Nu, nu era.P.C.: - Dar unde rămăsese?P.L.: - Rămăsese pe acest traseu, s-a întâlnit cu cineva, nu vă pot preciza. A rămas în afara uşii.P.C.: - Aşa, continuaţi.P.L.: - Corpodeanu l-a întrebat pe dr. Golea unde este lista, la care dr. Golea de pe partea lui dreaptă cum stătea cu faţa spre uşă, i-a dat în mână, dar lui Ghircoiaş, o listă; am remarcat de la distanţa la care eram că era bătută la maşină. La care acesta a replicat: nu asta, că asta este lista răniţilor.P.C.: - Ghircoiaş, da?P.L.: - Da. Asta este lista răniţilor. După care Golea, căutând prin alte hârtii, i-a dat lui Ghircoiaş o altă listă, pe jumătatea celei pe care i-a dat-o iniţial. Ce conţinea cea de a doua listă nu s-a făcut nici precizarea şi nici nu puteam citi de la distanţa la care mă aflam, ce conţine ea. După care cineva dintre cei doi a zis să mergem; am coborât din birou pe scări şi la nivelul palierului I ne-am oprit cu toţii, dr. Golea spunându-le celor doi „mă duc să i-au cheile”. A plecat, a revenit după circa două minute, două minute şi jumătate, noi am stat în acest loc, după care am coborât de la acest palier până în subsolul spitalului. Am mers prin subsolul spitalului şi în acel moment

745

am realizat, pentru că cunoşteam dedesubturile sau subteranele spitalului pentru că acolo era şi garderoba acestuia unde avusesem un furt anterior, am realizat că vom merge la morgă. Dr. Golea ajungând în faţa uşii, personal a deschis primul lacăt al porţii care făcea legătura între morgă şi holul de la subsolul spitalului; a intrat în morgă şi a mers la capătul dinspre curte al morgii, unde a deschis şi cel de - al doilea lacăt care era pe interior. După ce a deschis primul lacăt fireşte am intrat cu toţii în interior.P.C.: - Ultima propoziţie, vă rog.Consultant: - Cu excepţia lui Veverca, toţi eram în ţinută civilă.P.C.: - „Eu şi cu ceilalţi colegi i-am urmat pe Corpodeanu şi Ghircoiaş, pătrunzând în spital pe la secţia de Urgenţe; după care am ajuns în biroul dr.- ului Golea, care s-a salutat amabil cu cei doi colonei. În prezenţa mea şi a lui Peptan, Mişea nu ştiu pe unde rămăsese, Corpodeanu i s-a adresat lui Golea, spunându-i: „dă-ne lista.”P.L.: - Unde este lista, mai exact.P.C.: - „După care Golea i-a înmânat lui Ghircoiaş o foaie de hârtie dactilografiată. Acesta din urmă a replicat: „nu aceasta ne trebuie, asta este lista cu răniţii”; şi atunci Golea i-a dat o altă coală de hârtie cu nişte menţiuni, nu ştiu dacă dactilografiate, după care ne-am ridicat şi am plecat.” Nu?P.L.: - Da.P.C.: - „La palierul etajului I oprindu-ne până când medicul Golea a revenit cu o legătură cu chei.” Nu?P.L.: - Da.P.C.: - „Ne-am continuat deplasarea în formaţia amintită plus căpitanul Mişea şi am ajuns la subsolul spitalului, moment în care am realizat că ne îndreptăm spre morgă. Dr. Golea a descuiat toate uşile până am ajuns în morgă.” Unde ce era? Ce se găsea?P.L.: - În morgă, care are, vă dau un detaliu, are două încăperi, una a medicinei legale şi una unde se fac autopsierile laboratorului de anatomie patologică a spitalului şi în jurul acestuia şi pe holurile care leagă aceste încăperi erau aşezate pe jos, pe mese, unele lângă altele, aş putea să folosesc expresia înghesuite efectiv, în jur de 45-50 de cadavre.P.C.: - „Unde se găseau înghesuite în jur de 50 de cadavre.” Bărbaţi, femei, copii?P.L.: - Bărbaţi şi femei, proporţia nu vă pot preciza; iar despre copii, ceea ce m-a şocat la nivelul, la timpul acela, a fost că am văzut o fetiţă care era în jurul vârstei de 2 ani, care avea o plagă împuşcată la nivel sternal. Deci…

746

P.C.: - „Erau de ambele sexe. Am văzut şi o fetiţă de 2 ani cu o plagă împuşcată în zona sternului.” Descrieţi-ne puţin ...P.L.: - Interiorul?P.C.: - Nu, cadavrele, îmbrăcate, dezbrăcate, ce nume purtau, ce numere….P.L.: - Da, în primul rând vă declar că geamurile erau închise, mirosul pestilenţial era extrem de puternic, cadavrele care se aflau pe masa de autopsiere erau autopsiate; deci erau trei efectiv iar restul, aşa cum v-am precizat, erau înghesuite pe jos.P.C.: - Neautopsiate?P.L.: - Neautopsiate.P.C.: - „Doar trei cadavre erau autopsiate, restul fiind pe jos. În interior era un miros specific, insuportabil.” Vă ascultăm.P.L.: - M-am retras cu colegul meu Peptan pentru că… spre un geam, pentru că…P.C.: - Bine, relataţi-ne lucrurile esenţiale, să nu ne mai pierdem în amănunte; că curge timpul şi în loc să-l folosim mai bine ca să zic aşa, ne pierdem în amănunte nesemnificative, după părerea noastră. Dacă credeţi că lucrurile nu stau aşa, nimeni nu vă împiedică să le relataţi. Dar întâi răspundeţi-ne nouă la întrebări şi după aceea faceţi precizările pe care le credeţi de cuviinţă. Deci aceste cadavre erau îmbrăcate, aveau vreun număr de ordine, aveau vreun nume, spuneţi-ne?P.L.: - Cadavrele erau o parte, proporţia nu vă pot preciza, o parte erau dezbrăcate complet; o parte erau îmbrăcate parţial, respectiv de la bust în sus şi o altă parte de la bust în jos. Am remarcat pe o… pe multe din aceste cadavre, benzi de leucoplast puse la nivelul sternului sau în cazul în care era îmbrăcat bustul, pe mână sau pe un loc…P.C.: - descoperit.P.L.: - ...descoperit, care purtau ca menţiuni numere.P.C.: - Numere?P.L.: - Numere, unele dintre ele cifre, C 1, C 5, C 8; iar altele purtau locul aducerii, spre exemplu, dau un exemplu: Calea Aradului şi lipit…P.C.: - „Cadavrele erau îmbrăcate sau semiîmbrăcate; şi pe locurile descoperite aveau benzi de leucoplast cu diferite numere ori litere urmate de o cifră; sau anumite nume de locuri din oraş, de unde presupun că fuseseră aduse.” Toate prezentau plăgi de împuşcare?P.L.: - Nu toate, d-le preşedinte. Plăgile împuşcate aşa cum am precizat…P.C.: - Dar cele urcate în maşină toate au fost cu plăgi de împuşcare?P.L.: - Acest lucru pot să vă precizez pentru primele 10-12 cadavre, până am cărat propriu zis… după aceea trecând la maşină la punerea lor efectivă. S-

747

au schimbat, ca să zic aşa, rolurile între noi; pentru că unuia dintre co-inculpaţi, respectiv lui Grui Tiberiu, i-a venit rău în maşină, deci în caroseria… P.C.: - Care primea?P.L.: - Care primea; şi a trecut atunci la transport. P.C.: - Da. Deci majoritatea prezentau plăgi împuşcate?P.L.: - Unde se vedeau…P.C.: - Da. „Din câte am văzut eu,” putem spune marea majoritate?P.L.: - Putem spune marea majoritate.P.C.: - „marea majoritate a acestor cadavre prezentau plăgi împuşcate situate în toate zonele corpului.” Da?P.L.: - Îndeosebi la nivelul membrelor inferioare în grupaj. Deci 4-5 sau 2-3 atingând...P.C.: - „Dar îndeosebi la nivelul membrelor inferioare, unde erau grupate mai multe plăgi împuşcate.” Cam câte s-au urcat în maşină?P.L.: - După aprecierea mea, făcută şi în faţa organelor de cercetare penală, în jur de 30 - 35.P.C.: - Până la ce oră?P.L.: - Ordonaţi?P.C.: - Până la ce oră? Când s-a terminat, vreau să ştiu.P.L.: - În jurul orelor 5,00 - 5,05.P.C.: - „Până la orele 5,00 dimineaţa, când am plecat cu toţii de acolo, după aprecierea mea în acea autoizotermă au fost urcate în jur de 35 de cadavre.” Selecţionarea aceasta s-a făcut… au fost luate la întâmplare sau cineva indica pe cine?P.L.: - D-le preşedinte, după cum am asistat, după cum am precizat, la căratul efectiv al acestora, colonelul Ghircoiaş purta lista în mâna stângă, plimbându-se printre ele; indica acesta, acesta, acesta, iar în spatele lui, colonelul Corpodeanu îşi bifa numărul celor luate într-o altă listă, în care trăgea verticale. P.C.: - „Am participat la urcarea în maşină a 10 - 12 cadavre, după care am urcat în maşină pentru a primi şi aşeza cadavrele, întrucât căpitanului Grui i-a venit rău şi a trebuit să coboare. Cât am cărat la cadavre am putut să văd şi să aud cum acestea erau luate din morgă, după ce Ghircoiaş le indica, iar Corpodeanu le bifa, pe altă listă.”P.L.: - Pe o hârtie de fapt, nu era o listă.P.C.: - Presupun că era notat ceva acolo, nu? Dacă bifa, putea să fie o coală goală şi trăgea doar aşa bife? Ce părere aveţi?P.L.: - D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi…

748

P.C.: - Vă rog.P.L.: - Îşi trăgea linii orizontale pe o hârtie împăturată în patru. Deci nu era o listă. P.C.: - „Revin şi arăt, Corpodeanu practic nu avea o listă. Ţinea doar o evidenţă a celor ridicaţi...”P.L.: - Da.P.C.: - „…cadavrelor urcate în maşină.” Cât v-aţi aflat dvs. acolo jos, s-a discutat ceva referitor la aceste cadavre?P.L.: - D-le preşedinte, înainte de a începe operaţia de transport propriu-zis spre autofrigorifică, Corpodeanu personal ne-a spus că vom degreva morga de o parte din aceste cadavre, cele neidentificate, pentru a fi duse la conservat. Este de faţă şi v-am raportat anterior că atuncea l-am cunoscut; adică am aflat că îl cheamă Ghircoiaş pe co-inculpatul menţionat: „este de faţă colonelul Ghircoiaş de la Institutul de Criminalistică, directorul spitalului”. La care Golea a replicat: „fiind şi pericol de infecţie intra-spitalicească, această morgă trebuie degrevată de cadavre”, asta a fost explicaţia dată…P.C.: - Altceva s-a mai discutat?P.L.: - Altceva nu s-a discutat vis-à-vis de transport şi de încărcat la momentul acela.P.C.: - Unde trebuia să fie duse, vi s-a spus?P.L.: - În momentul acela nu.P.C.: - Când după aceea?P.L.: - Când ne-am întors, după terminarea operaţiei de încărcare, la sediul unităţii, eram pe hol.P.C.: - Bine, am înţeles ce vreţi să spuneţi. Acte ceva, despre acte s-a pomenit?P.L.: - Nu. P.C.: - „Mai înainte de a trece la operaţiunea de încărcare, Corpodeanu ne-a precizat nouă, celorlalţi…” era de faţă şi Ciucă?P.L.: - Ciucă nu a fost de faţă la această precizare, el fiind ocupat în curte, am realizat ulterior, cu reglarea permanentă a termochingului.P.C.: - „…mai puţin de faţă fiind Ciucă; că urmează să încărcăm numai cadavrele neidentificate, în scop de conservare până la identificare şi pentru a întări spusele sale, Corpodeanu ne-a spus că colonelul Ghircoiaş este şeful Institutului de Criminalistică.” A confirmat?P.L.: - Dumnealui a dat din cap.P.C.: - Şi a confirmat spusele lui Corpodeanu sau a confirmat că era şeful Institutului Criminalistic?

749

P.L.: - Pentru că această dare din cap a fost făcută după terminarea acestei precizări presupun că a confirmat ambele lucruri, atât scopul …P.C.: - Da. „Ghircoiaş a confirmat inclusiv scopul operaţiunii, spus de Corpodeanu. De asemenea, a intervenit şi dr. Golea care a adăugat că ridicarea cadavrelor este necesară pentru a preveni o infecţie în spital. Ciucă se afla afară şi regla probabil agregatul de răcire a autoizotermei.” Deci am înţeles că la orele 5,00 aţi plecat. P.L.: - Da.P.C.: - Aţi ajuns la Inspectorat. „La orele 5,00 am plecat spre Inspectoratul M.I.” În aceeaşi formaţie, da?P.L.: - În aceeaşi formaţie şi cu aceleaşi autoturisme.P.C.: - „În aceeaşi formaţie şi cu aceleaşi mijloace de transport.”P.L.: - Ajunşi la Inspectorat, maşina a fost parcată în faţa porţii 2 a Miliţiei Judeţene; noi am coborât cu toţii şi am urcat la etajul 1 pe acelaşi hol situat între biroul de lucru…P.C.: - Nu vă mai pierdeţi în amănunte, „am urcat şi am ajuns la… care ne-a spus,” ce v-a spus, dacă tot o să ne pierdem în descrierea parcursului urmat până ajungem nu ştiu unde aţi ajuns, repet, pierdem timp.P.L.: - Am înţeles, d-le preşedinte.P.C.: - Cred că sunteţi de acord că astfel de amănunte n-au importanţă pentru rezolvarea justă a acestei cauze. Da?P.L.: - Da.P.C.: - Vă rog.P.L.: - Deci am urcat la etajul 1, pe hol Corpodeanu a dispărut pentru un minut, un minut şi jumătate, probabil…P.C.: - Toţi aţi urcat, toţi care participaserăţi?P.L.: - Toţi cei şase.P.C.: - Da.P.L.: - O parte s-au dus să se spele. Corpodeanu a venit după minutele menţionate de lipsă şi m-a indicat pe mine şi pe Peptan, indicând: „veţi însoţi acest transport la Bucureşti, coborâţi în curte, vă aşteaptă Kocsik”. Acestea au fost cuvintele pe care co-inculpatul Corpodeanu …P.C.: - L-a indicat şi pe Ciucă?P.L.: - Nu.P.C.: - Nu. Dar coborând?P.L.: - Coborând în curte l-am găsit pe Kocsik; şi Ciucă era deja în faţa porţii de acces a Miliţiei Judeţene.P.C.: - V-a spus şi cu ce o să însoţiţi autoizoterma? Cu maşina condusă de Kocsik.

750

P.L.: - De Kocsik, da.P.C.: - Kocsik, pardon. „După ce am ajuns la Inspectorat…” era şi Ghircoiaş de faţă?P.L.: - Nu.P.C.: -„Toţi şase, împreună cu Corpodeanu am urcat în biroul acestuia; care mi-a spus mie şi lui Peptan că urmează să însoţim autoizoterma cu cadavre până la Bucureşti, cu un autoturism ce va fi condus de plutonier adjutant Kocsik Alexandru. Drept urmare …”P.L.: - Am coborât, am urcat în autoturism.P.C.: - „...am coborât, am urcat în autoturismul respectiv, fiind precedaţi…”P.L.: - De către autoizoterma…P.C.: - „...de autoizoterma”, condusă de?P.L.: - În momentul acela nu mi-am dat seama, abia la Remetea, când am oprit prima dată, am văzut că era condusă de un şofer civil; deci nu de Ciucă, Ciucă aflându-se în dreapta lui.P.C.: - „…condusă de un şofer civil, care îl avea în dreapta pe co-inculpatul Ciucă.” Aşa, mai departe.P.L.: - Am mers fără întrerupere până în municipiul Sibiu, unde am oprit să-şi verifice fiecare motorul şi să servim masa.P.C.:- Care era sarcina dvs.? Să daţi o mână de ajutor în caz de defecţiuni tehnice?P.L.: - Sarcina noastră a fost neprecizată textual. Probabil că Kocsik în calitate de şofer o ştia pe a lui, că trebuie să mergem în urma acestei maşini; pentru că mi-am dat seama pe traseu că nu a depăşit-o şi probabil Ciucă a...P.C.: - Eraţi înarmaţi?P.L.: - Nu, am rămas neînarmaţi de sâmbată, 16 decembrie.P.C.: - Da. „Am plecat la acest drum fără să fim înarmaţi; am înţeles însă că rolul nostru era de a garda acea autoizotermă.” Bun, şi… P.L.: - Acolo, în această pauză în jurul municipiului Sibiu, am întrebat pe Ciucă: „Tov. căpitan (pentru că relaţiile erau aşa între noi), spuneţi-ne, dvs. ştiţi unde este morga în capitală? Pentru că după cunoştintele mele morga s-a mutat de pe Căuzaşi, undeva într-un sediu nou.” La care Ciucă mi-a replicat: „nu-ţi fă probleme pentru că oricum la KM 36 o să ne aştepte cineva;” „- care KM 36, pe şoseaua Piteşti-Bucureşti?…”P.C.: - „Când am ajuns în Sibiu, l-am întrebat pe Ciucă dacă ştie unde s-a mutat morga din Bucureşti; acesta mi-a răspuns că nu trebuie să-mi fac probleme, deoarece la KM 36 de pe autostrada Piteşti-Bucureşti vom fi aşteptaţi de alţi lucrători de Miliţie.”

751

P.L.: - De cineva.P.C.: - De alţi lucrători de Miliţie. Într-adevăr, în după-amiaza de…Mai departe.P.L.: - Aici am coborât din autoturism, căpitanul Ciucă a purtat un dialog cu colonelul Baciu, ca să nominalizăm… P.C.: - „Între Ciucă şi Baciu a avut loc un dialog…”P.L.: - Din acest dialog am reţinut şi vă declar următoarele:P.C.: - Da; „din care am reţinut…”P.L.: - Colonelul Baciu i-a dat lui Ciucă o hârtie pe care erau înscrise numele a două hoteluri şi camerele; era vorba de hotelul Astoria şi Cerna, cam. 104 şi 102 dacă nu mă înşel; dându-i ordin ca noi toţi să mergem să ne cazăm la aceste hoteluri şi să aşteptăm telefonul lui sau al altcuiva, ca să ne anunţe când să ne luăm...P.C.: - „...din care am reţinut că autoizoterma va fi preluată de ei, cei din Bucureşti; iar noi urma să ne cazăm la două hoteluri din apropierea Gării de Nord, unde ni se reţinuseră camerele necesare, urmând să aşteptăm ordinele ce ne vor fi comunicate telefonic.” Mai departe.P.L.: - Totodată, Ciucă a explicat lui Baciu una din defecţiunile maşinii, că era maneta schimbătorului de viteză şi i-a transmis „pentru orice fel de detalii tehnice sau pentru repararea maşinii vă adresaţi la colonelul Moraru,” după care cineva din grupul acestor ofiţeri de la Bucureşti a înmânat şoferului o pungă de plastic, în care se aflau 2 numere de înmatriculare de Bucureşti şi un certificat adiacent probabil acestor numere.P.C.: - Pe care le-aţi folosit numai la întoarcere.P.L.: - Menţionând să le schimbăm pe traseu; acest lucru a fost făcut, dar nu s-au potrivit. Am plecat de acolo toţi cinci…P.C.: - „După aceea ne-au dat două plăcuţe cu alte numere de înmatriculare şi un certificat corespunzător pentru autoturismul Dacia cu care a doua zi ne-am dus la o unitate a M.I., unde i s-a remediat defecţiunea de la maneta de viteză.” A luat Ciucă legătura cu Moraru pentru treaba asta? P.L.: - Nu cunosc.P.C.: - Nu cunoaşteţi. Bun. Când aţi revenit la KM 36…P.L.: - Am revenit la KM 36 în ziua de 20 decembrie 1989 în jurul orei 13,00, doarece la 12,00 l-am luat pe şofer din faţa hotelului…P.C.: - „În ziua de 20 decembrie 1989 în jurul orelor 13,00, cu autoturismul Dacia amintit, ce avea numărul real 1 TM 236, am revenit la KM 36…” Aţi fixat plăcuţele acelea?

752

P.L.: - Plăcuţele cu numere de Bucureşti au fost fixate în atelierul unităţii militare de care aţi amintit.P.C.: - „…circulând de la atelierul de reparaţii şi până în punctul indicat de pe autostradă cu plăcuţele de înmatriculare cu numere de Bucureşti pe care le primiserăm la sosire.” Da, aici aţi găsit autoizoterma.P.L.: - Autoizoterma cu Ciucă împreună; pentru că Ciucă plecase de la unitate, ne-a spus mai devreme, menţionându-ne că îl tot presează şefii să ia autoizoterma de acolo, pentru că probabil cei de la Bucureşti aduseseră mai devreme…P.C.: - Da. „Aici am găsit autoizoterma, după care am plecat spre Timişoara.” La hotel aţi plătit, vi s-au notat datele de stare civilă în registru, ceva?P.L.: - D-le preşedinte, vă raportez, când am mers la hotel…P.C.: - Răspundeţi la întrebare.P.L.: - Da, aveam două camere rezervate pe un nume pe care Ciucă l-a rostit, numele acesta era înscris în lista de care v-am relatat anterior…P.C.: - Pe un alt nume decât ale dvs.P.L.: - Decât ale noastre.P.C.: - „Camerele de la hotel ne-au fost rezervate pe un alt nume, recepţionerii necerându-ne actele de identitate pentru înscrierea în cărţile de imobil.” Când aţi ajuns dvs. la Timişoara? Şi cu cine?P.L.: - La Timişoara am ajuns cu autoturismul 1 TM 236, în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 7,45-8,00.P.C.: - Cu cine?P.L.: - Cu Kocsik şi cu Peptan.P.C.: - „La Timişoara am ajuns împreună cu Peptan, cu autoturismul 1 TM 236 condus de Kocsik în dimineaţa de 21 decembrie, orele 7,45.” P.L.: - Autoizoterma a venit după noi.P.C.: -„ Autoizoterma a ajuns”… în aceeaşi zi?P.L.: - În aceeaşi zi, după noi, fiind tractată de altă maşină pentru că era defectă.P.C.: - „a ajuns în aceeaşi zi după noi, fiind tractată de o altă maşină, pentru că se defectase.” Da. Între 21 şi 22 la prânz unde v-aţi aflat?P.L.: - Între 21 şi 22 la prânz, după ce am sosit, m-am dus în birou şi efectiv m-am culcat; pentru că de sâmbată, din 16, cu excepţia celor câteva ore de la hotel, nu dormisem. P.C.: - „Ajuns la birou m-am culcat;” aşa, şi?

753

P.L.: - Şi în data de 22 către prânz în momentul în care Miliţia Judeţeană a fost atacată şi cvasi ocupată ca să exprim aşa; iar aceste elemente veneau spre municipiu, împreună cu cei care se aflau în sediu, am părăsit sediul. P.C.: - „După ce m-am trezit am continuat să mă aflu în sediu până în 22; deci şi după ce m-am trezit, am continuat să mă aflu în sediul organului de Miliţie până la 22 decembrie, orele prânzului, când urmare a preluării organului de către populaţie…”P.L.: - Să-i spunem populaţie, deşi intenţiile populaţiei erau nu tocmai paşnice.P.C.: - „care nu prea avea intenţii paşnice, am plecat ca şi ceilalţi lucrători fiecare pe la casele lor.” După părerea dvs., această operaţiune de luare a cadavrelor, a fost în scop ilicit?P.L.: - Pentru cei care au organizat-o, nu. Pentru cei care au organizat-o şi au gândit-o la acest mod, scopul a fost evident ilicit.P.C.: - „Pentru cei care au organizat, pentru cei care au iniţiat şi organizat această activitate de luare a cadavrelor, acuma îmi dau seama, a fost evident ilicit, scopul a fost evident ilicit.” Pentru dvs., cei trimişi în judecată?P.L.: - Buna noastră credinţă este dovedită, tov. preşedinte; de ceea ce am făcut efectiv, adică prin materialitatea faptelor. P.C.: - „Pentru noi, cei şase, care am ajutat la încărcarea cadavrelor, însă, atunci ne-a apărut ca ceva legal. Personal am fost de bună credinţă.” Oricum v-aţi dat seama că era, că se desfăşura totul într-un mister, că totul s-a desfăşurat într-un oarecare mister?P.L.: - Pe plan subiectiv, d-le preşedinte, un singur lucru am realizat în momentul acela.P.C.: - Vă rog.P.L.: - Mi-am pus întrebarea: de ce se executa noaptea? Şi faţă de realităţile percepute de mine din locul de unde fusesem luat… era singurul moment de linişte în oraş, de relativă acalmie… şi am gândit din acest loc că întreg oraşul se afla în starea în care se afla. Deci cu magazine jefuite, incendiate, cu trupe care trăgeau sau deschideau focuri de avertismente sau în plin. Şi în momentul acesta pe plan subiectiv mi s-a reflectat într-un moment de acalmie în care această operaţiune putea fi executată… aceasta pe plan subiectiv, la momentul acela.P.C.: - „La momentul acela, pe plan subiectiv, m-am întrebat de ce trebuie ridicate cadavrele noaptea? Mi-am răspuns că se profita de momentele de acalmie relativă care se instalaseră în oraş.” Dar aţi purtat vreo discuţie între dvs. când aţi ajuns la Bucureşti?

754

P.L.: - La hotelul respectiv.P.C.: - La hotel, până la hotel...P.L.: - Discuţia care a avut loc dintre noi la hotel, pentru că atuncea efectiv am rămas cadre numai, era şi şoferul între noi, a fost privitoare la a ne explica nouă de ce am fost practic înlăturaţi de la KM 36.P.C.: - „Când am ajuns la hotel în Bucureşti, după ce ne despărţiserăm de şoferul civil, ne-am întrebat cu toţii de ce a fost nevoie să fim înlăturaţi la KM 36.” Şi?P.L.: - Două motivaţii în esenţă mi le-am îngăduit: una că din spirit umanitar cei de aici ne protejează ca să ne odihnim; pentru că încărcasem practic aproape trei tone; şi în al doilea rând faptul că ei cunoscând Bucureştiul în general vor duce ei acest transport la noul sediu al medicinei legale după care ne vor duce...P.C.: - „Două motivaţii am găsit. Şi anume, s-a avut în vedere necesitatea de a ne odihni; şi respectiv cei care au preluat transportul cunoşteau mai bine Bucureştiul.” Dar schimbarea numerelor de înmatriculare ?P.L.: - Schimbarea numerelor de înmatriculare am pus-o pe următorul, pe următoarea motivaţie: venind de la Timişoara, faptul că mijloacele, nu de mass-media, dar mijloacele în general de informare circulă cum circulă şi că Timişoara, adică situaţia din Timişoara era relativ cunoscută, sau cel putin debutul acestei situaţii era cunoscut, ne-am gândit că este un mijloc de protecţie pentru noi, ca venind cu numere de înmatriculare din acest judeţ…P.C.: - „Schimbarea numerelor de înmatriculare am explicat-o prin… am apreciat-o ca o modalitate de protejare a noastră vis-à-vis de împrejurarea că în Bucureşti se aflase câte ceva despre evenimentele de la Timişoara.” Da. Mai doriţi să consemnăm, mai doriţi să faceţi vreo precizare?P.L.: - Cu permisiunea dvs., una singură.P.C.: - Vă rog.P.L.: - Faptul că la hotel, deşi nu ni s-au cerut actele de identitate, ca să demonstrăm buna credinţă, eu personal am făcut o convorbire cu Alba Iulia în care mi-am dat numele real; am şi plătit o chitanţă în valoare de 36 lei.P.C.: - „Buna mea credinţă se poate dovedi prin…”Consilier: - Numai puţin, o secundă să întrerupem… se poate continua.P.C.: - „Buna mea credinţă o pot dovedi cu împrejurarea că fiind la hotelul Astoria...” P.L.: - În ziua de 19 decembrie, în jurul orelor 20,30-21,00…P.C.: - „...în ziua de 19 decembrie în jurul orelor 20,30, am efectuat o convorbire telefonică cu Alba Iulia, dându-mi numele real şi achitând-o la recepţie pe bază de chitanţă.” Aceasta era ultima precizare, da?

755

P.L.: - Da.P.C.: - D-le procuror, aveţi întrebări?Procuror: - Nu avem, d-le preşedinte.P.C.: - Apărătorul inculpatului, vă rog.Av.ap.: - Aparent nu ar trebui să am nici o întrebare pentru că declaraţia făcută astăzi de către inculpat corespunde în totalitate, chiar şi în luxul de amănunte, cu ceea ce a declarat în faza urmăririi penale. Mi-aş permite însă să vă reţin atenţia cu două aspecte, după părerea mea, utile cauzei. Eu sunt laic în materie şi pentru că s-a tot folosit termenul de ofiţer de judiciar vă rog să îi puneţi inculpatului întrebarea: în ce a constat în două cuvinte ca ofiţer în munca de judiciar?P.C.: - Unde şi când?Av.ap.: - La Miliţia Municipiului Timişoara. În ce consta, ce trebuia să facă un ofiţer de judiciar.P.C.: - În ceea ce ne priveşte şi îl priveşte pe inculpat, perioada se localizează între 16 şi 22. Ce a făcut mai înainte de această perioadă nu constituie obiectul cauzei. Obiect de judiciar, ofiţer care răspunde de furturi, de.. eu ştiu… Av.P. - Ştiţi de ce, d-le preşedinte?P.C.: - Nu are relevanţă pentru cauză.Av.ap.: - Urma o întrebare. P.C.: - Puneţi-o pe aceea.Av.ap.: - Legat de ceea ce dvs. aţi întrebat ieri, m-am gândit că este util să ştim dacă inculpatul a fost obligat în alte împrejurări să execute alte munci decât cele specifice muncii de ofiţer de judiciar?P.C.: - În perioada de referinţă?Av.ap.: - Şi înainte şi acum. Cu atât mai mult acum, când era stare de necesitate.P.C.: - În afara acestei perioade aflate în discuţie, 16-22, aţi fost obligat să executaţi alte misiuni pe linie profesională decât cele care vă reveneau ca ofiţer de judiciar, lucrător operativ? Acuma ne poate răspunde multe şi care nu ar interesa cauza, dar să vedem ce răspunde inculpatul.P.L.: - Spiritul întrebării l-am înţeles.P.C.: - Dacă l-aţi înţeles, daţi-ne răspunsul.P.L.: - Munca privitoare la transportul şi protecţia cadavrelor în vederea autopsiei era o activitate curentă a unui ofiţer de judiciar. Şi cu permisiunea dvs. în două cuvinte am să vă spun şi de ce. În lipsa serviciilor de pompe funebre pe raza municipiului, inexistenţa lui pentru judeţ, făcea ca noi, ofiţerii de judiciar, să încărcăm şi să luăm cadavrele de orice fel de natură

756

suspectă, omoruri, morţi subite etc., din două motive principale: una că trebuia să protejăm aceste…P.C.: - „Personal eram obişnuit cu cadavrele, întrucât pe linia muncii mele am participat la cercetarea locului faptei, ridicarea cadavrelor, deplasarea la morgă, participarea la necropsii,” da?P.L.: - Da.P.C.: - Şi de fiecare dată când aţi participat au mai fost şi alţi 5 - 6 ofiţeri pe linie de judiciar? Sau numai dvs., cei care făceaţi parte din echipa operativă?P.L.: - Numai echipa operativă, d-le preşedine.P.C.: - „Dar de fiecare dată nu au mai participat şi alţi ofiţeri, ca în noaptea de 19 decembrie 1989, ci doar strict grupa operativă care se ocupa de cercetarea cazului.” Au mai fost situaţii când aţi dus dvs. pe cel decedat la domiciliu sau în altă parte?P.L.: - Da.P.C.: - Să nu vă referiţi la vreun coleg.P.L.: - Nu, bineînţeles ca nu. P.C.: - Da, spuneţi-ne în ce împrejurări: de aceeaşi natură ca cele din noaptea de 19 ?P.L.: - Situaţii identice nu există, natural.P.C.: - Nu există. Vreţi să notăm? Av.ap.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Alte întrebări?Av.ap.: - Mă gândeam să continui, dacă prezenţa celor 6 ofiţeri de judiciar la morgă pentru a încărca, nu i-a dat un semn de nelinişte? Vis-à-vis de…P.C.: - V-a dat vreun semn de nelinişte prezenţa şi a celorlalţi?P.L.: - Din punct de vedere material, nu. Erau necesari şase. Deci cine a gândit …P.C.: - Nu material, din punct de vedere aşa... pe plan subiectiv, intelectual, aşa, nu v-aţi pus întrebarea ce facem noi aici ?P.L.: - Asta, d-le preşedinte face parte din… dintr-o idee mai largă, ori dvs. m-aţi chemat la ordine să...P.C.: - Da, da şi acum vă chem la ordine pentru o idee mai largă.P.L.: - Atuncea cu permisiunea dvs. am să vă explic.P.C.: - Explicaţi-ne.P.L.: - Cei care au făcut acest plan în mod obişnuit sau ca întotdeauna, au scos castanele din foc, ca să mă exprim popular, cu mâna Miliţiei.P.C.: - „Consider că noi, consider că, cu mâna noastră alţii au scos castanele din foc.” Este expresia cea mai plastică şi redă ceea ce vrea să

757

spună inculpatul. Rămâne ca pe parcursul dezbaterilor care vor avea loc fără doar şi poate, să vă exprimaţi opinia legat de existenţa sau inexistenţa infracţiunii pentru care… Av.ap.: - Să fiţi convins că o s-o facă.P.C.: - Sunt convins. Ceea ce spun eu acuma este pentru cei care asistă la acest proces pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Av.ap.: - Dacă în perioada 16-22 sau mai exact din 16 şi până în 18 cât a stat în acel obiectiv a participat efectiv la luptele de stradă sau nu?P.C.: - Dvs. aţi participat la luptele acelea de stradă?P.L.: - Efectiv nu, aveam cu totul altă misiune.P.C.: - „Personal nu am participat la luptele de stradă menţionate mai sus.”Av.ap.: - Şi o ultimă întrebare, d-le preşedinte, pentru că îl judecaţi pe omul Preda, vă rog să-l întrebaţi de ce a fost mutat disciplinar de la Lugoj la Timişoara.P.C.: - Păi ce măsură disciplinară e, a fost luat dintr-un oraş mai mic şi adus într-unul...Av.ap.: - A fost luat din familie, de la cei dragi şi mutat departe de ei, iată omul şi spiritul în care a fost mutat.P.C.: - Deci aţi fost mutat de la Lugoj la Timişoara; şi de ce?P.L.: - Disciplinar.P.C.: - Disciplinar?P.L.: - Da. În două cuvinte, dacă îmi permiteţi.P.C.: - Scurt, scurt vă rugăm, că deja este ora 11,00. De două ore vă interogăm. Astăzi ne-am propus să păşim ceva mai repede, acesta este singurul considerent, dar nu în detrimentul adevărului, asta să fie clar pentru toată lumea. Vă rog, vă ascultăm.P.L.: - Trei motive au fost: 1. m-am opus de la început cu mijloacele specifice mie, măsurilor luate pe linia decretului 400 si 306 din 1981; 2. fost secretar U.T.C. fiind, măsurile mele urmăreau numai activităţi culturale şi sportive; şi 3. aceste două contre profesionale avute cu conducerea Miliţiei locale şi conducerea comitetului municipal de Partid de pe vremea aceea, recte Victor Mureşan prim-secretar, au dus în final la o înscenare privind botezul copilului meu, bineînţeles cu caracter religios; care s-au soldat în final cu şapte sancţiuni, printre care mutarea disciplinară, destituirea din funcţie, pentru că eram şef de birou, mutarea pe ultima funcţie operativ 2.P.C.: - Deci legat de primul aspect, dacă vreţi să repetaţi.

758

P.L.: - Primul aspect a fost criticile aduse de mine în şedinţele de analiză în general în activitatea de „alergare” după ceea ce numeam noi la vremea respectivă constatarea infracţională faţă de decretele 400 si 306/1981.P.C.: - Aţi fost şef de birou judiciar?P.L.: - Judiciar, da.P.C.: - Şi când aţi fost mutat la Timişoara?P.L.: - În 1984, la 1 februarie.P.C.: - „La 1 februarie 1984, disciplinar, am fost înlocuit din funcţia de şef birou judiciar de la Miliţia Lugoj şi adus la Miliţia oraşului Timişoara ca lucrător simplu; şi aceasta pentru că mi s-a imputat că nu obţinusem rezultate corespunzătoare pentru constatarea unor infracţiuni la decretul 400 din 1980”, parcă…P.L.: - 81.P.C.: - „şi 306 din 81, cât şi pentru că îndrăznisem să îmi botez copilul religios, la biserică, adică.”Av.ap.: - Vă mulţumesc, d-le preşedinte.P.C.: - Da, alte întrebări dacă mai sunt?Av.ap.: - Cu cine a stat în camera de hotel, d-le preşedinte?P.C.: - Vă respingem întrebarea, rezultă din dosar, de la urmărirea penală.Av.ap.: - Ştim că rezultă din dosar, vroiam să o spună şi aici.P.C.: - A spus-o şi am consemnat.Av.ap.: - N-a spus.P.C.: - A spus-o la urmărirea penală şi a precizat că îşi menţine declaraţiile date. Alte întrebări care nu sunt clarificate nici la urmărirea penală şi nici astăzi, în sedinţa publică. Aceste aspecte trebuie să le urmăriţi prin întrebările dv. Vă rog să...* [lipsă text, n.n.]

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Preda Laurenţiu. Audierea inculpatului Mişea Eugen.

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „….atmonsfera de acolo ne producea o stare de rău biologic.” Alte întrebări.Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru Baciu Ion. O rugăminte de consemnare. A relatat inculpatul că în momentul când a ajuns la KM 36 erau 5 - 6 cadre de Miliţie, din care a recunoscut pe colonelul Baciu.P.C.: - „Pe colonelul Baciu nu-l cunoşteam mai dinainte, ci abia ulterior am aflat cum se numeşte.”Av.ap.: - De la televizor. Şi dacă îmi permiteţi ca întrebare, cu ce ocazie a apărut la televizor?

759

P.C.: - Faceţi dovada dvs. în apărarea acestui aspect.Av.ap.: - D-le preşedinte, cred că Curtea Supremă ar avea posibilitatea şi ar avea timp să vizioneze casetele video de la televizor; dar atâta timp cât prin declaraţiile co-inculpaţilor se fac dovezi în acuzare, se pot face dovezi din aceleaşi declaraţii ale co-inculpaţilor şi în apărare, chiar şi în circumstanţiere.P.C.: - „Acesta a apărut la o emisiune TV, explicând ceva date legate de ajutoarele primite din străinătate.”Av.ap.: - Era bine să întrebaţi pe inculpat, dacă acesta a fost motivul că a fost la televizor.P.C.: - Păi da, ne-a spus inculpatul.Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru Ciucă. Inculpatul Preda a afirmat că a fost de faţă la convorbirea de la KM 36 între Ciucă şi Baciu. Cu acea ocazie Baciu i-a explicat unde va duce izoterma?P.C.: - I-a spus lui Ciucă unde o să o ducă?P.L.: - Nu.P.C.: - „Baciu nu i-a comunicat lui Ciucă unde urma să ducă autoizoterma pe care a luat-o în primire cu ceilalţi lucrători cu care venise la KM 36.” Mai sunt întrebări? Nu mai sunt. Vă rog să ocupaţi loc pe un rând mai în spate, urmează să semnaţi declaraţia după ce o veţi citi.

* caseta 061, sfârşit

Audierea inculpatului Mişea Eugen

P.C.: - Să intre inculpatul Mişea Eugen. Inculpatul Mişea Eugen, da?Mi.E.: - Da.P.C.: - Cunoaşteţi pentru ce sunteţi trimis în judecată, da?Mi.E.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Menţineţi declaraţiile date?Mi.E.: - Da. Menţin declaraţia pe care am scris-o personal şi consider că pentru aflarea adevărului se impun mai multe precizări.P.C.: - „Cunosc învinuirea care mi se aduce...”Consultant: - Dacă se poate, schimbăm banda.P.C.: - A, schimbaţi banda. Deci până atunci să discutăm, să continuăm noi dialogul. Am înţeles că aţi fost şeful biroului Judiciar din cadrul Miliţiei Municipiului Timişoara.Mi.E.: - Da.P.C.: - Şi în perioada 16 - 22 decembrie?

760

Mi.E.: - Da, până în data de 11 ianuarie 1990.P.C.: - Da. Relataţi-ne în esenţă faptele. Mi.E.: - D-le preşedinte, activităţile...P.C.: - Mai scurt, mai la obiect dorim.Mi.E.: - Am înţeles. Activităţile mele proprii, personale, au început în data de 16 decembrie în jurul orei 16,30 când din ordin 6 colegi ne-am deplasat pe Str. Timotei Cipariu în faţa locuinţei preotului László Tőkés, cu misiunea de a asigura integritatea casei parohiale, pe cât posibil să încercăm să prevenim furturile din buzunare. Ulterior în timp au venit şi alţi colegi, evenimentele au degenerat, au luat o amploare mai aparte, în sensul că au fost oprite tramvaie în zonă, mulţimea s-a adunat, s-a ajuns la convocarea unor forţe sporite în zonă. În cursul serii, deci cam începând cu lăsarea întunericului, au început să se producă o serie întreagă de acte de dezordine constând în spargerea vitrinelor a tuturor unităţilor comerciale începând de la Podul de la Maria şi până în capătul B-dul. Tinereţii şi pe Strada 13 Decembrie către Gara de Nord. În cursul serii şi al nopţii au avut loc adevărate, pot să le spun aşa, bătăi stradale, noi, vreau să precizez, noi am fost neînarmaţi, am fost trimişi efectiv cu scopul de a... P.C.: - Câţi aţi fost?Mi.E.: - Şase am fost. Eu cu Preda, cu Grui, un subofiţer Achim... P.C.: - Şi alţi subofiţeri.Mi.E.: - Şi alţi subofiţeri, da.P.C.: - Deci Preda, dvs. şi Grui.Mi.E.: - Plus încă trei subofiţeri.P.C.: - Plus trei subofiţeri, în ţinută civilă?Mi.E.: - În ţinută civilă.P.C.: - Cu bastoane, cu arme?Mi.E.: - Fără armament, nici bastoane, nici cătuşe, nici armamentul din dotare, nimic.P.C.: - Bine, continuaţi. Mi.E.: - În cursul serii, mai târziu au apărut acel pluton de intervenţie pentru restabilirea ordinii şi liniştei publice. Din cât cunosc acest pluton se compunea din... în jur 30 de lucrători; erau de la toate formaţiunile, dar vreau să precizez că niciodată… şi de la mine de la formaţiunea judiciar aveam cinci oameni care făceau parte din acel pluton. Însă niciodată nu prea reuşeau să se întrunească să fie toţi, deci erau concedii de odihnă, concedii medicale, alţii erau plecaţi cu misiune în ţară. Era foarte greu ca acest pluton să fie… chiar când erau aceste alarme de exerciţiu. Cu atât mai mult cu cât am înţeles ulterior că au fost împărţiţi la Comitetul Popular Municipal, la

761

Comitetul Popular Judeţean; deci o grupă de 10 oameni aşezaţi în linie, încercau să împrăştie pe cei care produceau aceste acte. Să nu folosesc cuvinte mari, dar modul în care se proceda cu unităţile comerciale socialiste, era aşa, de o factură mai aparte, impresiona. Într-o parte şi-n alta, către Podul de la Maria şi Corso şi Iosefin. Îi împingeam noi pe ei... P.C.: - Deci lupte în toi.Mi.E.: - Da, fără, repet, fără armament, baston.P.C.: - Nici cei de la plutonul de intervenţie nu aveau bastoane?Mi.E.: - Cei de la plutonul de intervenţie erau cu echipamentul lor din dotare care consta într-un scut, o cască de protecţie, unele nici nu aveau vizorul, echipamentul era vechi şi bastonul şi intimidarea consta în faptul că în momentul în care se pornea către ei, se împrăştiau în lanţ, ocupau strada şi băteau cu bastonul în scut. Asta producea un zgomot care era cât de cât menit să ducă la intimidarea celor care produceau aceste acte de dezordine şi spargere a unităţilor. Deci aceste mărşăluiri când înainte, când înapoi, efectiv am fost fugăriţi, la un moment dat ne era frică şi strigam „luaţi armele!”; deşi nu erau arme, pentru că fugeau după noi. „Luaţi armele!”, dar nu avea nimeni… adică eu sunt sincer, tocmai în măsura de a auzi expresiile şi să se retragă. Au continuat aceste activităţi pănă în jurul orei 2,00 - 2,30. Sunau sistemele de alarmă la unităţile economice prevăzute cu sistem antifurt. Vecinii, văzând că unităţile au fost sparte, au sunat la şefii de unităţi. Au venit şi, împreună cu dl. maior Dragoş, lt.-colonelul Dumitrescu şi mai câţiva am încercat să facem o trecere în revistă a unităţilor comerciale prejudiciate prin spargere. Era o devastare în toată regula.P.C.: - Am înţeles. Dar în afară de cele 2 grupe de la plutonul de intervenţie au mai fost trimişi şi alţi lucrători?Mi.E.: - Alţi luptători?P.C.: - Alţi lucrători de Miliţie.Mi.E.: - Da. Pentru că spre seară au mai venit colegi de ai noştri de la Miliţia municipiului; unii în ţinută civilă, alţii în ţinută militară.P.C.: - Aproximativ câţi?Mi.E.: - Aproximativ 40 - 50.P.C.: - Deci în jurul orelor 2,00 noaptea au fost împrăştiaţi huliganii ăştia.Mi.E.: - Cam, împrăştierea a durat aşa, cam în jurul orei 1,00 – 2,00.P.C.: - Erau mulţi?Mi.E.: - Erau în grupuri, erau masivi, erau foarte mulţi, 200 - 300.P.C.: - Luaţi la un loc, dar în grupe, grupurile din câţi se compuneau?Mi.E.: - Nu, cifric nu pot să precizez, întrucât cred că, de exemplu...P.C.: - Cum acţionau, aţi spus în grupuri. Grupuri a câte, câţi?

762

Mi.E.: - Păi, strada era plină, veneau câte 40-50, aruncau jos la picioare, aruncau cu bastoane sau cu răngi de fier şi deasupra aruncau cu sticle de la restaurantul Sinaia care a fost… nu aveai unde să te fereşti, am băgat sub căciula de la un vecin, am luat o cutie de...P.C.: - Pompierii au venit?Mi.E.: - Poftiţi?P.C.: - Pompierii au venit?Mi.E.: - Da.P.C.: - Au pus furtunurile cu apă pe ei?Mi.E.: - Da, au fost două maşini. Una a funcţionat, iar cealaltă a creat aşa, o ilaritate; în sensul că în momentul când a vrut să folosească, din orificiul de ieşire… nu a avut presiune, nu ştiu ce s-a întâmplat la această autospecială. Şi abia la 3 - 5 m… probabil nu a funcţionat la parametrii la care a fost construită, proiectată; nu a funcţionat.P.C.: - Dar în afara acestor grupuri, alţi cetăţeni care nu se manifestau de aceeaşi manieră se aflau acolo?Mi.E.: - Da. În faţă... P.C.: - În ce număr?Mi.E.: - În faţa casei preotului erau credincioşi care nu aveau nimic cu celelalte categorii.P.C.: - Am înţeles.Mi.E.: - Efectiv probleme de credinţă, pe probleme de religie. Stăteau în faţa casei preotului, unii dintre ei i-au oferit chiar mâncare, fructe pe geam; şi între aceşti oameni erau şi turbulenţi, băuţi, consumaseră alcool şi chiar reţin că în două sau chiar în trei rânduri preotul a ieşit la geam şi le-a atras atenţia că „voi nu aveţi nimic, tu să te duci de aici, nu ai nimic cu problema mea, noi avem o problemă de religie, te rog să ne laşi în pace”. Erau foarte puţini turbulenţi, e adevărat, după-masa după ora 14,30, în jurul orei 16,00- 17,00.P.C.: - Da, dar mai târziu câţi se strânseseră acolo?Mi.E.: - Erau în jur de 100-150 de persoane. P.C.: - Din ordinul cui v-aţi deplasat acolo în ziua de 16?Mi.E.: - Din ordinul lt.-colonelului Corpodeanu.P.C.: - Care v-a pus în temă cu ce?Mi.E.: - Ne-a pus în temă cu ordinul. Ordinul a fost clar. Să apăram casa preotului să nu se producă...P.C.: - Şi aţi rămas acolo până când? Când aţi plecat dvs. de acolo?Mi.E.: - În data de 18 dimineaţa la ora 8,00.P.C.: - Aţi plecat la sediu. Şi pe cine aţi mai lăsat acolo?

763

Mi.E.: - Cred că a rămas Veverca împreună cu 2 - 3 subofiţeri, pentru a asigura cât de cât paza, adică de a menţine în limita posibilului, având în vedere numărul mic de... P.C.: - Am înţeles. Din 17 decembrie orele 1,00 şi până la 18 decembrie orele 6,00 au mai fost astfel de acte neavenite?Mi.E.: - Da. Duminică dimineaţa, deci în data de 17 s-au adunat în Piaţa Maria credincioşii. Vroiau să participe la slujbă. Lumea… se circula. Pe B-dul 6 Martie se circula, în grupuri nu aşa numeroase, dar destul de apropiat; două, trei persoane, în funcţie de cunoştinţele care erau… şi erau destul de deşi oamenii, circulau frecvent pe stradă. Acte de huliganism nu s-au comis decât seara târziu, la lăsarea întunericului, când au început practic. Duminică dimineaţa, dacă îmi permiteţi, am solicitat să vină de la Inspectorat doi lucrători de la Biroul Criminalistic care să fotografieze toată zona. Ca lucrător de judiciar şi ca şef al Biroului Judiciar, problema care mi-am pus-o în permanenţă era ce mă aşteapta; ce ne aşteapta pe noi că urma să ne intre o gramadă de dosare care erau sortite să rămână în evidenţa reclamaţiilor penale cu autori necunoscuţi, ceea ce presupunea un volum de muncă fantastic. Efectivele, eram aşa câţi eram, s-au făcut fotografii; duminică dimineaţa prin grija factorilor locali au sosit în zonă maşini, remorci şi chiar maşini cu sticlă pentru a lua măsuri să le înlocuiască. La o parte din unităţile comerciale s-au înlocuit vitrinele, ca în cursul serii, deci duminică seara în data de 17 să fie din nou sparte şi să se producă, adică să aibă loc din nou acea devastare efectivă, incendierea... P.C.: - Prezenţi fiind şi toate forţele care ni le-aţi spus până acuma, nu?Mi.E.: - Poftiţi?P.C.: - Prezente fiind toate forţele.Mi.E.: - Fiind prezente toate forţele, însă eram 50-60, poate sunt mulţi, poate au fost 40, vă rog să mă înţelegeţi, e foarte greu să... P.C.: - Se mai retraseseră din ele, pentru că am înţeles că eraţi 6 cu 40 - 50, cu încă 30, ajunseserăţi aproximativ la 100.Mi.E.: - În funcţie de situaţia operativă, au fost ceva probleme la Consiliul Popular Municipal, se mai retrăgeau pentru că aveam servicii. Planificarea servicilor era planificată lunar. De exemplu...P.C.: - Am înţeles. Deci trebuiau să execute...Mi.E.: - Tebuiau să execute misiunile care, curente, da. Însă retragerea nu a fost...P.C.: - Bine, deci au venit în număr mai mare enoriaşii. În dimineaţa de 17 decembrie, ce s-a mai întâmplat atunci?

764

Mi.E.: - A fost linişte. Lumea se plimba pe stradă. A fost linişte până în jurul orei 16,00 - 16,30; nu au fost probleme în sensul de a se... P.C.: - Am înţeles, ce s-a întâmplat la 16,30?Mi.E.: - La 16,30 din nou din exterior, în zonă era staţia de tramvai. Profitând de faptul că tramvaiul oprea pentru a se cobora sau urca cetăţeni, din exterior apucau de frânghia troleului de sus, îl scoteau practic din funcţiune şi obligau, toată lumea… se scandau lozinci: „haideţi, veniţi cu noi!” şi...P.C.: - Deci s-au strâns mai mulţi oameni?Mi.E.: - Da, s-au strâns mai mulţi oameni. N-au fost probleme până la lăsarea... P.C.: - Majoritatea era dominată de huligani; sau invers?Mi.E.: - Nu, nu. Erau, procentual, net superiori oamenii liniştiţi, paşnici, care îşi vedeau de problemele lor. Însă poate şi curiozitatea îi îndemna să asiste la ce se întâmpla.P.C.: - „În perioada 16 decembrie 1989 până la data de 11 ianuarie 1990, când am fost arestat, am îndeplinit funcţia de şef al Biroului Judiciar din cadrul Miliţiei Municipiului Timişoara. Din ordinul lt.-colonelului Corpodeanu, începând cu data de 16 decembrie, orele 16,30 şi până în 18 decembrie, orele 6,00, m-am aflat cu mai mulţi lucrători de Miliţie în dispozitiv de pază a casei parohiale a cultului Reformat, cât şi pentru a preveni furturile din buzunare; iar ulterior fiind aduse şi alte forţe pentru a se preveni actele de devastare a magazinelor din zonă. Când am ajuns la casa parohială, erau strânşi vreo 50 - 60 de enoriaşi care în esenţă nu doreau ca pastorul László Tőkés să fie evacuat. Atitudinea acestora însă a fost în permanenţă paşnică. În seara respectivă, în jurul orelor 21,00, grupuri de huligani au trecut la spargerea vitrinelor magazinelor şi chiar la incendieri. Motiv pentru care în zonă au fost trimise forţe, pentru început aproximativ 40 de lucrători de Miliţie.” Aceştia aveau bastoane?Mi.E.: - Da. Mă iertaţi, vă referiţi la plutonul de intervenţie?P.C.: - Nu, nu, la cei 40.Mi.E.: - Nu.P.C.: - „Ca şi noi, fără arme şi bastoane; după care a apărut şi plutonul de intervenţie, dotat cu căşti, scuturi şi bastoane din cauciuc.” Altceva?Mi.E.: - Nu, asta era dotarea plutonului.P.C.: - „Întrucât a fost nevoie să se intervină pentru a-i opri pe huligani să se continue acţiunea de distrugere şi sustragere de bunuri din magazine, între noi, reprezentanţii ordinei şi aceste grupuri de huligani, în cele din urmă s-a declanşat conflictul. Huliganii aruncau cu pietre şi sticle iar mai

765

ales cei din plutonul de intervenţie au încercat să-i imprăştie folosindu-se de bastoane.”Mi.E.: - De scuturi.P.C.: - „Şi scuturi. Restul oamenilor adunaţi în Piaţa Maria, al căror număr crescuse, au rămas paşnici. Abia în jurul orelor 1,00 noaptea aceste grupuri huliganice au fost împrăştiate. Cred că în total erau aproximativ 100 - 150 de huligani. După aceea s-a instalat un calm relativ pănă seara, când din nou au apărut aceşti huligani, continuând cu actele de devastare. Fac precizarea că în prima seară pentru imprăştierea huliganilor au intervenit şi pompieri cu furtunurile cu apă.” Au fost reţinuţi careva dintre ei?Mi.E.: - Da. S-a devastat magazinul Antena. P.C.: - Numai un moment. „Duminică, 17 decembrie, la cererea subsemnatului s-a trecut la activităţi criminalistice în vederea fixării distrugerilor şi evaluarii pagubelor, care cred că erau de peste 1 miliard.”Mi.E.: - Dacă îmi permiteţi, în seara zilei de 21 o cunoştinţă care a lucrat şi cred că lucrează şi acuma la Inspecţia financiară de stat, Gabi Serafim…P.C.: - „Tot duminică s-a trecut la înlocuirea vitrinelor.” Notaţi?Consultant: - Numai puţin.P.C.: - Deci tot duminică s-a trecut la înlocuirea vitrinelor. Ce vroiaţi să spuneţi?Mi.E.: - De prejudiciu. Acest cunoscut, că 2 miliarde...P.C.: - 2 miliarde. Şi 1 miliard şi 2 miliarde, tot pagube mari arată. Dacă doriţi să trecem 2 miliarde, trecem.Mi.E.: - Nu, nu.P.C.: - „Oricum, pagubele au crescut, ajungându-se la peste 2 miliarde cu distrugerile din seara de 17 decembrie.” Au fost reţinuţi din aceşti vandali? Şi ce s-a făcut cu ei, s-a trecut la cercetarea lor, nu s-a trecut?Mi.E.: - Da. Magazinul Antena a fost...P.C.: - Răspundeţi-mi la întrebare.Mi.E.: - Au fost reţinuţi.P.C.: - Cu aproximaţie câţi?Mi.E.: - Pe Strada Treboniu Laurian am reţinut în jur de 12 - 15 persoane; e o stradă paralelă cu B-dul 6 Martie şi Tinereţii… şi furând de pe 6 Martie şi Tinereţii, ocoleau…P.C.: - Am înţeles.Mi.E.: - Am reţinut numai persoane asupra cărora am găsit bunuri care în mod cert proveneau din furt. De exemplu, două eleve, nu le reţin numele, la Liceul Agroindustrial. Una ducea în braţe un pick-up, iar cealaltă avea două

766

cutii cu discuri. Dându-şi seama că o cutie conţine acelaşi disc, le-a pus jos, a luat câte 2 - 3 discuri dintr-o cutie, 2 - 3 din cealaltă şi a lăsat cutia jos; cealaltă a continuat să meargă cu pick-up-ul în braţe. Noi, era mai întuneric, am oprit i-am luat...P.C.: - Deci erau hoţi, dar nu de meserie, ca să le spunem aşa.Mi.E.: - Da, da. Lua fiecare cum apuca. P.C.: - Numai 12 persoane sau … deci aţi spus elevi, alte categorii?Mi.E.: - Tineri, îndeobşte erau tineri.P.C.: - Persoane tinere până la...?Mi.E.: - Până în 30 de ani.P.C.: - Până în 30 de ani. Mulţi cu antedecente sau fără?Mi.E.: - Nu aveam cum, din… adică nu am găsit hoţi care trecuseră pe la cercetări… deci persoane cunoscute cu antecedente penale. Din câte am reţinut eu, nu am găsit pe nimeni care să fi făcut...P.C.: - „Nimeni însă nu era, din cei reţinuţi, nu era cu antecedente penale.”Mi.E.: - La prima vedere, pentru că nu aveam cum să-i verificăm.P.C.: - Hoţii ştiau ei cum să acţioneze.Mi.E.: - Da.P.C.: - „În ziua de 17 decembrie, până în jurul prânzului, în Piaţa Maria s-a strâns multă lume, care însă s-a manifestat paşnic.” Dar ce vroia? Ce vroiau?Mi.E.: - Vroiau să participe la slujbă.P.C.: - Şi altceva nu mai ziceau?Mi.E.: - Deci credincioşii...P.C.: - Asta cu credincioşii, dar ceilalţi?Mi.E.: - Ceilalţi erau, nu se scanda, nu se striga; însă era o plimbare, o plimbare aşa perpetuă. Circulau pe stradă tăcuţi, fară să… deci ordinea...P.C.: - „Care s-au manifestat paşnic.” Bine. Aţi fost retraşi pe 18 dimineaţa.Mi.E.: - Da. În 18 dimineaţa ne-am îmbarcat în autobuz, am ajuns la Miliţia Judeţeană în jurul orei 8,05. Am intrat în sală, sala era aproape plină, am luat loc; care pe unde am găsit loc, se întocmea, se făcea lista cu dispozitivele care urmau să intre dimineaţa. Probabil că... P.C.: - „În 18 dimineaţa toate forţele de la casa parohială au fost retrase; mai puţin, din câte îmi amintesc, maiorul Veverca şi încă 2 sau 3 subofiţeri. În ziua de 18 decembrie, pe la orele 12,30, ajungând în sala de festivităţi a Inspectoratului, am participat la activitatea de constituire a primului schimb pentru un număr de 8 dispozitive de apărare care urmau să fie instalate în diferite zone ale oraşului.”

767

Mi.E.: - Da, în funcţie deci de evoluţia situaţiei operative, de spargerile efective care s-au comis.P.C.: - „În funcţie de… în punctele unde avuseseră loc...”Mi.E.: - Spargeri şi devastări ale unităţilor economice.P.C.: - „…spargeri şi devastări ale magazinelor, că altceva nu am aflat să se fi întâmplat.” Aşa. Continuaţi.Mi.E.: - În jurul orei...P.C.: - Au fost înarmaţi… aţi fost înarmaţi? Ce ordine vi s-a dat, ce misiune aţi primit?Mi.E.: - Da, în jurul orei 8,30 - 8,45 dimineaţa a intrat în prezidiu generalul Nuţă, generalul Mihalea, generalul Macri şi colonelul Deheleanu. P.C.: - Asta mai înainte de ora 12,00 aţi spus?Mi.E.: - Pe la 8,30 - 8,45.P.C.: - Ziua?Mi.E.: - Da, ziua, pe data de 18. Am reţinut din... generalul Nuţă a fost foarte categoric: „Armata ne-a luat-o înainte, în judeţul dvs. s-a instituit stare de necesitate.” Nu pot să redau exact, „în judeţul dvs. s-a instituit stare de necesitate, probabil că aţi luat la cunoştinţă, presupune luarea tuturor măsurilor ce decurg din starea de necesitate.” S-a atras atenţia celor care vom participa în aceste dispozitive, s-a insistat pe activităţile pe care urma să le desfăşurăm, respectiv: pe menţinerea ordinii şi liniştei publice, prevenirea oricăror distrugeri care ar fi putut avea loc în dauna acestor unităţi comerciale, ce mai rămăsese, că foarte probabil puţine rămasese. Reţin că a fost ordin să se folosească armamentul din dotare, cu respectarea regulamentului de folosire a armamentului din dotare; a şi precizat, a nominalizat, cu somaţie, foc de avertisment în sus, după care se trage în picioare. Iar în măsura în care veţi fi atacaţi se trage în plin, precizând în acelaşi timp că nu se va deschide foc decât la un ordin ulterior. Deci situaţia urmând a se raporta la... P.C.: - Deci numai cu aprobarea...Mi.E.: - Numai cu aprobarea lui sau probabil cineva din conducerea Miliţiei Judeţene sau cineva care deţinea o funcţie şi numai el era sau în eventualitatea dacă delega pe altcineva; sau lăsa pe altcineva la comandă, generalul Mihalea. Deci evaluarea situaţiei faptice în mod concret se raporta prin staţie şi în funcţie deci de ce era urma să se dea ordin sau nu să se folosească armamentul din dotare.P.C.: - A folosit expresia „la groapa comună cu ei “? Se referea la ăştia care ar fi...

768

Mi.E.: - Da, a spus „nu contează câţi vor muri, 1 - 2 - 10 - 50, sunt hoţi, sunt vandali, huligani, la groapa comună cu ei “.P.C.: - „Precizez că în dimineaţa de 18 decembrie orele 8,30 împreună cu...” erau şi miliţieni şi securişti acolo?Mi.E.: - Nu, cred că era... nu cred că au fost ofiţeri de la Securitate.P.C.: - „Împreună cu toţi lucrătorii de Miliţie care se aflau prezenţi în unitate, nu cred că se aflau şi lucrători de Securitate. Am participat la instruirea ce a avut loc cu cei care urmau să facă parte din dispozitivele de apărare. Instruirea a făcut-o generalul Nuţă în prezenţa generalilor Mihalea şi Macri, cât şi a colonelului Deheleanu. Nuţă ne-a comunicat că în judeţ s-a decretat starea de necesitate şi că trebuie să se facă apel la toate mijloacele din dotare pentru a restabili şi păstra ordinea şi liniştea publică. A menţionat că pentru a preveni furturile şi distrugerile putem face uz de armă, dar numai după somaţie: foc de avertizare în sus, după care se va executa foc la picioare. În ipoteza în care vom fi atacaţi, Nuţă ne-a comunicat că putem să tragem în plin fără nici o ezitare. Ne-a mai precizat însă că în toate cazurile, mai înainte de a uza de arme, să raportăm şi să cerem aprobarea de la persoanele abilitate. Nuţă se referea la el şi cei care se aflau în conducerea Inspectoratului M.I.”Mi.E.: - Vă rog să-mi permiteţi, d-le preşedinte. Practic nu era vorba să cerem o aprobare să folosim arma. Noi raportam situaţia şi în funcţie de aceasta se dădea ordin sau nu de folosirea armamentului din dotare. P.C.: - „Practic nu era vorba să cerem aprobare de folosire a armei. Noi raportam situaţia şi în funcţie de aceasta urma să primim ordin de folosire a armei sau nu. În consecinţă, toţi componenţii acestor dispozitive au primit pistoale mitralieră cu muniţie de război aferentă.” Le-aţi primit, aţi primit şi dvs.?Mi.E.: - Da.P.C.: - De la cine şi dacă s-a întocmit vreo formă?Mi.E.: - A fost constituit schimbul 1 al dispozitivelor. A urmat această discuţie cu prezidiul care l-am prezentat, după aceea s-a continuat constituirea dispozitivelor pentru schimbul 2.P.C.: - După această instruire sub comanda colonelului Corpodeanu; sau a cui?Mi.E.: - Era generalul Mihalea şi lt.-colonelul sau colonelul Obăgilă, din cadrul Direcţiei pază şi ordine.P.C.: - Alături de Corpodeanu?Mi.E.: - Nu. Alături de generalul Mihalea.P.C.: - Deci repetaţi, ca să înţelegem.

769

Mi.E.: - Deci în prezidiu, la constituirea „D”-urilor cel puţin în schimbul 2 din care eu am făcut parte, în prezidiu a rămas generalul Mihalea care dicta; iar lt. colonelul Obagilă cred, şef de serviciu în cadrul direcţiei pază şi ordine din I.G.M., completa dispozitivele. Este adevărat, lt.-colonelul Corpodeanu a intrat la prezidiu şi a prezentat cred nişte liste cu situaţia oamenilor disponibili care puteau fi folosiţi în schimbul 2 al dispozitivelor.P.C.: - Citiţi-mi ultima propoziţie, vă rog.Consultant: - „După această instruire, sub comanda... “P.C.: - „După această instruire,” tăiaţi „sub comanda”, „în prezenţa colonelul Obagilă, generalul Mihalea a trecut la constituirea schimbului 2 cu componenţii pentru cele 8 dispozitive. Între timp a apărut şi colonelul Corpodeanu la masa prezidiului care a prezentat nişte liste cu lucrătorii disponibili pentru a face parte din acele dispozitive. Şi eu am primit un pistol mitralieră cu... “Mi.E.: -Patru încărcătoare pline.P.C.: - A câte?Mi.E.: - A câte 30 de cartuşe.P.C.: - „cu 120 de cartuşe de război...”Mi.E.: - În jurul orei 10,30.P.C.: - „în jurul orei 10,30 din 18 decembrie.” Cine vi le-a dat? Ce forme s-au întocmit, dacă s-au întocmit? Mi.E.: - La depozitul de muniţii şi armament s-a primit ordinul după ce s-a terminat cu constituirea „D”-urilor, toată lumea merge şi se înarmează. M-am dus la depozit, erau cam vreo 10 colegi, erau înaintea mea; nu s-au întocmit, adică n-am semnat. În mod obişnuit, când luam armamentul personal din dotare, respectiv pistoletul şi muniţia aferentă, se făcea menţiune în registru şi semnam. Nu am semnat şi nici nu am observat să se fi scris, să se fi făcut menţiune în vreun registru pistolul mitralieră.P.C.: - „Am primit armamentul, n-am semnat de primire a acestuia şi nici nu s-a făcut menţiune în vreun registru de ridicare a acestuia şi a muniţiei, cum se obişnuia.” Din care dispozitiv aţi făcut parte?Mi.E.: - Din schimbul 2, din dispozitivul nr.1.P.C.: - Asta fiind unde?Mi.E.: - Am avut zona centrală a oraşului, spre Bd.30 Decembrie, exact delimitat de la farmacia de pe Corso, vis-à-vis, magazinul de jucării, care a fost incendiat, şi până în faţa Catedrale, deci la trotuarul de vis-à-vis de Catedrală.P.C.: - Adică de la Operă până la Catedrală, nu?Mi.E.: - Nu. De la jumătatea distanţei între Operă şi Catedrală, partea de către Catedrală.

770

P.C.: - „Am făcut parte,” aţi condus, eraţi şeful schimbului 2?Mi.E.: - Nu.P.C.: - „Am făcut parte din dispozitivul 1, schimbul 2. Dispozitiv care avea ca rază de patrulare jumătatea Bulevardului dinspre Operă spre Catedrală.” Autoturisme, ceva, aveaţi acolo, în caz de nevoie?Mi.E.: - Ne-am deplasat la, în zona de competenţă, deci în acest dispozitiv, cu o maşină a trupelor de Securitate.P.C.: - Cum, pe lângă dvs. mai erau şi alte forţe în dispozitivele astea?Mi.E.: - Da, erau în zona cinematografului ,,Capitol”, magazinul de confecţii bărbaţi.P.C.: - Răspundeţi la întrebare direct. Pe lângă lucrători de Miliţie au mai fost şi alţii în dispozitivele acestea?Mi.E.: - Erau... P.C.: - În dispozitivul din care aţi făcut parte?Mi.E.: - În dispozitivul din care făceam parte, militari în termen de la forţele de Securitate, de la trupele de Securitate, cu un şef, un ofiţer.P.C.: - Da. Grăniceri au fost?Mi.E.: - Nu.P.C.: - „În dispozitivul nr.1, schimbul 2, pe lângă noi, lucrătorii de Miliţie, au mai fost şi...” câţi militari în termen?Mi.E.: - 15.P.C.: - „15 militari în termen de la trupele de Securitate, aflaţi sub comanda...”?Mi.E.: - În data de 18, sub comanda maiorului Boldi.P.C.: - „maiorului Boldi.” Până când?Mi.E.: - Am rămas până în dimineaţa zilei de...deci schimbul normal era până în dimineaţa zilei de 19.P.C.: - Maiorului Boldi. Că după aceea am înţeles că dvs. aţi plecat.Mi.E.: - Da. P.C.: - Toţi erau înarmaţi, da?Mi.E.: - Da, toţi. P.C.: - „Şi aceşti militari erau înarmaţi.” Cine era şef de schimb?Mi.E.: - Şef de schimb la noi era lt.-colonel Stroia, cred că şi acum este şeful Serviciului Judiciar din cadrul...P.C.: - „Şeful schimbului din care făceam eu parte era lt. colonel Stroia Ioan, de la Miliţia Judeţului.”Mi.E.: - Şeful serviciului Judiciar de la Miliţia Judeţului Timiş.P.C.: - De la Miliţia Judeţeană. S-a uzat de arme, cât timp aţi stat dvs. în acest dispozitiv? Cât timp v-aţi aflat?Mi.E.: - D-le preşedinte, personal nu am folosit arma, nu am văzut colegi din dispozitiv, fac referire la colegi, nu la soldaţii de la trupele de Securitate; nu

771

vreau să insinuez nici că aceştia ar fi tras, comanda era unică, şeful de dispozitiv era, aşa cum v-am precizat, lt. colonel Stroia, nu se trăgea decât la ordin, cum s-a stabilit la instruire.P.C.: - „Comanda era unică.” Mi.E.: - Comanda era unică, nu s-a dat nici un fel de ordin de tragere, însă în zonă...P.C.: - „Şi era reprezentată de ofiţerul de la Miliţie în fiecare, de un ofiţer de Miliţie în fiecare dispozitiv.” Continuaţi. Mi.E.: - În jurul orei 16,45 – 17,00, mă aflam împreună cu un coleg, un subofiţer sectorist, sergent major Bucioacă, eram în faţa magazinului de produse cosmetice care a fost incendiat, mă uitam cum a ars. Misiunea noastră a fost, de fapt, să patrulăm în această zonă şi, în acest moment s-a deschis foc.P.C.: - De armă?Mi.E.: - Poftiţi?P.C.: - De armă?Mi.E.: - Da. P.C.: - De unde şi de cine?Mi.E.: - S-a tras în faţă. Nu ştiu, nu pot să precizez cine a deschis foc. Şeful nostru de dispozitiv era în parc, stătea pe o bancă. De fapt, fac precizarea că lt.-colonel Stroia în data de 18, nu a fost înarmat. Vă rog să mă iertaţi că nu am precizat.P.C.: - „În ziua de 18 decembrie, cât m-am aflat eu în dispozitiv, între orele...”Mi.E.: - De la orele 16,00 - 15,30 până în jurul orei 21,30.P.C.: - „15,30 - 21,30.” Mi.E.: - 23,30.P.C.: - „23,30, nu a fost înarmat.” Nu?Mi.E.: - Da, lt.-colonel Stroia nu a fost înarmat.P.C.: - Aşa am consemnat acolo?Consultant: - Da.P.C.: - Deci vă aflaţi împreună cu srg.-majorBucioacă în faţa magazinului...Mi.E.: - Magazinului de produse cosmetice, care fusese incendiat, ars tot împreună cu magazinul de confecţii femei, şi ne uitam la distrugerile...P.C.: - Când, în jurul orelor 16,30, s-a tras. Mi.E.: - M-am deplasat în parc, în mijlocul parcului...P.C.: - Ce focuri, disparate, rafale?Mi.E.: - Rafale de armă automată, după părerea mea 15 - 20, poate 30 de secunde, nu mai mult.P.C.: - De unde s-a tras?Mi.E.: - Din faţă.P.C.: - Din faţă de unde, dinspre ce?

772

Mi.E.: - Era... după zgomot am dedus că ar fi vorba despre, între cinematograful ,,Capitol” şi magazinul de confecţii bărbaţi.P.C.: - Deci dintr-o clădire de acolo?Mi.E.: - Nu dintr-o clădire, din dispozitiv, pentru că în acest dispozitiv cu misiunea de a apăra Consiliul Popular Municipal erau, forţe ale M.Ap.N., erau dislocaţi de la unitate militară din Buziaş şi am văzut soldaţi cu petliţe verzi.P.C.: - Deci de acolo, de unde erau soldaţii ăştia?Mi.E.: - Asta este zona din care mi s-a părut, din care eu am perceput zgomotul.P.C.: - Şi a murit cineva, a căzut cineva?Mi.E.: - Nu, m-am deplasat la şeful de dispozitiv, care era în mijlocul parcului. „Ce se întâmplă, s-a dat ordin să se tragă?” Nu s-a dat nici un ordin. Până când noi am ajuns în faţă, pe aliniamentul din faţă, s-a încetat focul. Cam concomitent cu încetarea focului sau, la o perioadă de maxim 5 minute, prin faţă la Catedrală s-a constituit un cordon de soldaţi. Începând din colţul magazinului de confecţii bărbaţi şi până la bufetul ,,Expres”. A apărut un cordon de soldaţi. După ora 17,00 - 17,30...P.C.: - Ce fel de cordon? Cu ce petliţe erau soldaţii?Mi.E.: - Negru, cred că negru, petliţe negre.P.C.: - După aceea?Mi.E.: - În jurul orei 17,30 au apărut şi au început să patruleze în zonă 2 - 3 TAB-uri, n-aş putea să precizez. După modul în care se duceau şi se întorceau n-aş putea să spun sigur, însă două au fost sigur. Două astfel de TAB-uri...P.C.: - Care patrulau pe unde?Mi.E.: - Patrulau de o parte şi de alta a Catedralei, pe Bd. Politehnicii către Spitalul de Copii, se întorceau la Fabrica ,,13 Decembrie”, în spatele Fabricii ,,13 Decembrie” că prin altă parte n-aveau pe unde, reveneau pe malul Begăi ş,i din nou apăreau în zona centrală. Frecvent din aceste transportoare s-a tras cu mitralierA în rafale mai scurte sau mai lungi. Ba mai mult...P.C.: - În cine?Mi.E.: - Nu s-a tras în oameni, adică n-aş putea să spun, n-am văzut victime, s-a tras razant în parc.P.C.: - Cum?Mi.E.: - S-a tras deasupra parcului. Pentru că Parcul Central este delimitat exact de zona aceasta. Se trăgea peste parc pentru, că era localizat, era masat, foarte multe persoane erau masate în această zonă, în Parcul Central. Din aceste transportoare blindate s-au aruncat...P.C.: - Deci nu au rezultat victime, nu?Mi.E.: - Poftiţi?P.C.: - Nici în prima fază, nici în faza aceasta relatată, acum, n-au rezultat victime sau au rezultat?Mi.E.: - Nu am văzut victime.

773

P.C.: - Nu aţi văzut.Mi.E.: - Nu, am văzut, în schimb, dintr-un TAB s-a săltat capacul şi se aruncau petarde sau grenade lacrimogene. O astfel de grenadă a explodat exact în colţul bufetului ,,Expres” de pe Corso, şi atunci am remarcat un cetăţean rănit la picior, de la care se scurgea, se prelingea sânge, şi a fost condos, mă gândesc la Spitalul de Copii sau la Spitalul Militar sau la Oftalmologie… o unitate spitalicească mai apropiată, pentru acordarea primului ajutor. Astfel de petarde sau grenade lacrimogene au fost aruncate şi în staţia de tramvai şi în Parcul Central, în zona pe care noi o puteam acoperi vizibil. P.C.: - Da. Un moment, să consemnăm. Care este ultima...Consultant: - „În ziua de 18 decembrie, când m-am aflat în dispozitiv pe la orele 15,30 şi până la orele 23,30 lt.-colonel Stroia nu a fost înarmat.”P.C.: - „Pe la orele 16...”* [lipsă text, n.n.]

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Mişea Eugen, audierea inculpatului Grui Tiberiu.

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „…m-am îndrepta, în grabă, spre colonelul Stroia, care se afla aşezat pe o bancă…,” înţeleg că e un scuar, aşa, un fel de spaţiu verde nu… Mi.E.: - Da, un spaţiu verde în mijloc şi după aia…P.C.: - „…o bancă din zona spaţiului verde de pe mijlocul străzii şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a comunicat că nu s-a primit nici un ordin de tragere.”Mi.E.: - Că nu s-a primit nici un ordin de tragere.P.C.: - „Imediat după aceea am văzut instalându-se în faţa Catedralei…”Mi.E.: - Pe partea opusă, deci pe trotuarul opus Catedralei.P.C.: - „pe trotuarul de vis-à-vis un cordon de militari în termen cu petliţe negre. După aceea, şi-au făcut apariţia două TAB-uri, care s-au perindat succesiv, de mai multe ori prin jurul Catedralei.” Nu?Mi.E.: - Da.P.C.: - „Din aceste TAB-uri s-a executat foc de puşcă- mitralieră, pe deasupra însă a Parcului Central, unde era masată o mulţime de oameni. De asemenea, am văzut când, dintr-un astfel de TAB, s-a aruncat cu grenade lacrimogene…” Unde?Mi.E.: - În mulţime.P.C.: - În mulţimea care unde se afa?Mi.E.: - În colţul bufetului ,,Expres’’ în staţia de tramvai şi… P.C.: - „…în mulţimea adunată în dreptul bufetului ,, Expre”, şi în staţia de tramvai….”Mi.E.: - Şi în Parcul Central, la liziera Parcului Central, lângă trotuar.

774

P.C.: - „şi la marginea Parcului Central.” Parcul Central unde se află, chiar în spatele Catedralei? Sau peste drum de…Mi.E.: - Peste drum.P.C.: - „Drept urmare, un cetăţean a fost rănit la picior şi dus la spital. Menţionez că, şi în primul caz şi în al doilea caz, când s-a executat foc de armă nu au rezultat victime omeneşti.” Da, continuaţi, vă rog. S-au împrăştiat oamenii ăştia?Mi.E.: - S-a oprit circulaţia pe Centru, în zona noastră, unde am avut de patrulat; abia în acest moment s-a oprit circulaţia. Până la primele focuri de armă circulaţia nu a fost oprită, oamenii au circulat în voie. S-a întrerupt circulaţia şi, întrucât mai erau în Parcul Central oameni, şi în Parcul Catedralei, din grupul de militari în termen, care se afla la intrarea în grădina cinematografului ,,Capitol’’; s-a făcut un cordon din colţ, de la Catedrală, şi până la Podul Mihai Viteazu, care au colmatat parcul, au trecut şi au verificat parcul din spatele…P.C.: - Au greblat…Mi.E.: - Da, parcul din spatele Catedralei, s-au auzit şi câteva focuri de armă…P.C.: - Deci înţeleg că mulţimea s-a împrăştiat?Mi.E.: - S-a împrăştiat.

* caseta 062, sfârşitP.C.: - „Drept urmare, toţi oamenii au fugit, mai rămânând câteva grupuri …”Mi.E.: - Care şi acestea au fost împrăştiate.P.C.: - „...în Parcul Central şi cel din spatele Catedralei, care şi aceştia au fost îndepărtaţi.” Prin mijloace violente?Mi.E.: - N-am observat, din zona, din locul unde eram, nu puteam…P.C.: - „De către nişte militari în termen, dispuşi în cordon, care însă nu au uzat de armă.”Mi.E.: - Nu.P.C.: - „A fost oprită circulaţia şi,implicit, accesul în zonă.”Mi.E.: - Se întunecase, era rece…P.C.: - „Se întunecase, era rece.”Mi.E.: - Cu schimbul, de exemplu cofetăria ,,Casata” a avut vitrinele sparte, urma să se amenajeze, nu s-a amenajat, erau numai băncile. Prin vitrinele astea sparte cu schimbul, mai mergeam şi noi, mai stăteam puţin, ne mai schimbam. Unii rămâneau afară, alţii intrau înăuntru…P.C.: - Am înţeles.Mi.E.: - Şi stăteam acolo. Cam în acest mod a trecut timpul până în jurul orei 23,30.P.C.: - „S-a instala,t în consecinţă, liniştea, care a continuat până la orele 23, 30, când…”

775

Mi.E.: - Am fost anunţat de către lt.- colonel Stroia…P.C.: - Stoia sau Stroia?Mi.E.: - Stroia, să stau într-un anumit loc în faţa cofetăriei ,,Violeta”, întrucât în 5-10 minute soseşte o maşină să mă ia.P.C.: - „când a venit o maşină…”Mi.E.: - Da, era condusă de plutonier, Mogin şi se afla plutonier Radu Marin, 2 erau în maşină.P.C.: - „…cu doi subofiţeri, care m-au luat din dispozitiv şi m-au dus la sediul Miliţiei.” Sau unde v-au dus?Mi.E.: - Trebuia luat Preda.P.C.: - „Şi m-au dus la sediul Miliţiei, după ce, în prealabil… “Mi.E.: - Nu, am mers împreună în dispozitiv pe Str. Timotei Cipariu, unde se afla…P.C.: - „după ce apoi l-a luat şi pe Preda Laurenţiu din Piaţa ,,6 Martie.” Nu?Mi.E.: - Da. P.C.: - Aţi ajuns, unde aţi ajuns?…Mi.E.: - Da, am ajuns în biroul lt.-colonel Corpodeanu. În urma mea a venit Veverca, el a ajuns mai târziu. Când am ajuns, era uşa întredeschisă, am intrat înăuntru; „aţi venit şi voi? „Da.”; În curte, la maşini. „Eugene” (mi-a zis mie) împreună cu mine, colonelul Ghircoiaş, cu Preda şi cu Peptan, „mergem cu maşina la Spitalul Judeţean că avem de executat o misiune”. Am coborât în curte..P.C.: - Celorlalţi ce le-a spus?Mi.E.: - Păi, cred că tot asta, deci în cabinet…P.C.: - Când v-a spus dvs., ceilalţi erau de faţă? Veverca, Grui…Mi.E.: - Veverca a venit după mine. El a venit ultimul.P.C.: - Dar a auzit ce a comunicat Corpodeanu?Mi.E.: - Probabil… cu siguranţă că a auzit.P.C.: - A auzit. Dar Grui era acolo? Mi.E.: - Da.P.C.: - Grui?Mi.E.: - Da.P.C.: - Peptan? Adică ceilalţi cinci erau…Mi.E.: - Da, eram toţi, d-le preşedinte. Nu eram, nu aş putea să precizez ora cum am sosit.P.C.: - Bine, dar eraţi toţi când v-a spus să coborâţi, că urma să plecaţi la spital?Mi.E.: - Da.P.C.: - Să executaţi o misiune.Mi.E.: - Da, să executăm o misiune.

776

P.C.: - „Împreună cu colegul Preda, din ordin, am ajuns în biroul lui Corpodeanu, unde se mai aflau Peptan, Grui, Avram şi, după aceea a venit şi Veverca. Corpodeanu ne-a spus tuturor celor şase…” era şi Ciucă prezent?Mi.E.: - Da.P.C.: - „inclusiv lui Ciucă, care era al şaptelea, că …”Mi.E.: - Vă rog să îmi permiteţi, nu sunt sigur dacă Ciucă era sau nu.P.C.: - Era sau nu?Mi.E.: - Da.P.C.: - „…urmează să coboârm în curte, deoarece ne vom deplasa la Spitalul Judeţean pentru a îndeplini o misiune.” A spus ce fel de misiune?Mi.E.: - Nu.P.C.: - „Nu a spus în ce consta misiunea. Menţionez că nu sunt sigur să fi fost acolo şi Ciucă, când Corpodeanu ne-a anunţat că trebuie să plecăm la spital.” La indicaţia lui Corpodeanu, cu un autoturism Dacia condus de el?Mi.E.: - Da.P.C.: - „Am făcut deplasarea eu, Peptan, Preda ,şi în faţă Ghircoiaş.”Consultant: - D-le preşedinte, am rămas în urmă, pentru că intervine mereu inculpatul.P.C.: - Preda şi colonelul Ghircoiaî. Aţi ajuns la spital. Ceilalţi cu ce au venit?Mi.E.: - Acolo deci au venit cu autoduba frigo, cu această autoizotermă.P.C.: - La cât timp a ajuns după dvs.?Mi.E.: - Da, maşina a fost trasă în curtea interioară a Spitalului Judeţean; deci Corpodeanu, Ghircoiaş, Preda şi Peptan au intrat în spital, mie mi-a ordonat: „Ia maşina şi o tragi în parcare la Medicină Legală”; eu am luat maşina, am ieşit prin exteriorul spitalului şi am tras maşina în parcare. După aproximativ..P.C.: - „Ceilalţi au ajuns la Spitalul Judeţean, mai precis la morgă, după 7-10 minute de la sosirea noastră în acelaşi loc, cu o autoizotermă condusă de căpitanul Ciucă. Corpodeanu şi cu Ghircoia,ş împreună cu Preda şi Peptan, au intrat în spital, iar eu am rămas să trag maşina lângă morga spitalului.” Mi.E.: - În exterior era amenajată o parcare pentru… P.C.: - Da, aşa. Au apărut şi cei din spital.Mi.E.: - A venit întâi autoduba, autoizoterma, din interior, au rămas în maşină, era noapte, era rece… P.C.: - Trecem peste aceste faze, le cunoaştem, ne interesează esenţialul. Le-aţi prins şi în declaraţiile dvs., înţeleg că le menţineţi.Mi.E.: - Da, am pătruns în curtea interioară, deci la morgă; morga era deschisă. În acest moment lt.-colonel Corpodeanu ne-a indicat la toţi care eram acolo că trebuie să încărcăm o parte din cadavrele existente în morgă; cadavrele neidentificate, deci care fuseseră neidentificate în procesul activităţilor desfăşurate până atunci, să le punem în autodubă în vederea conservării până la identificare şi, eventual, la autopsiere. După ce ne-a adus la cunoştinţă..

777

P.C.: - Tuturor. Era şi Ciucă acolo?Mi.E.: - Da, cred că era, eram toţi, pentru că eram toţi jos în faţă, la morgă, nu era nici unul plecat. În acest moment, deci după ce ni s-a adus la cunoştinţă ce avem de făcut, Ciucă mi-a dat… nu reţin exact, vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău, dacă mi-a dat cheile de la maşină 1 TM 246 … sau maşina era deschisă în curtea Inspectoratului; şi m-a trimis să aduc nişte cearşafuri care erau puse într-un alt cearşaf sau într-un sac. Era un cearşaf, m-am deplasat la Inspectorat, am băgat maşina în curte şi m-am întors înapoi. Le-am luat, le-am pus înăuntru, am găsit o targă care era folosită în morgă.P.C.: - Şi cu targa?Mi.E.: - Se lua un cearşaf, puneam jumătate cearşaf pliat cam la jumătate, doi metri pe un metru jumate, jumătate era pusă pe targă, se punea cadavrul, care se învelea, şi cu targa, doi în faţă, doi în spate, o duceam la maşină şi o urcam sus.P.C.: - Când Corpodeanu vi-a…, nu consemnaţi încă, vi-a relatat despre ce trebuia să faceţi, cine mai era, cine mai erau prezenţi lânga el?Mi.E.: - Eram noi toţi, şi bineînţeles atunci l-am văzut pe dr. Golea Ovidiu, directorul Spitalului Judeţean şi director adjunct al Direcţiei Sanitare. Era îmbrăcat într-un halat de spital de culoare bordo, aşa, vişinie...P.C.: - Ei au intervenit cu ceva?Mi.E.: - Nu. Dr..P.C.: - Au confirmat spusele, într-un fel, ale lui Corpodeanu?Mi.E.: - Ghircoiaş. Colonelul Ghircoiaş avea pregătit în mână, avea o mapă sau un caiet, nu reţin exact ce avea, şi ne-a precizat că, într-adevăr, urmează, adică a confirmat că urmează să încărcăm cadavre; deci o parte din cadavrele neidentificate din morgă şi activitatea s-a desfăşurat la indicaţia strictă a colonelul Ghircoiaş, în sensul că el ne-a indicat, în permanenţă, ce cadavre trebuiau luate şi transportate până la autoduba frigo.P.C.: - Toate erau cu urme de împuşcătură?Mi.E.: - Da, am reţinut particularităţi la două cadavre, o femeie de aproximativ 25-30 de ani, era toată partea din spatele craniului, era explodată, adică…P.C.: - Explozie craniană.Mi.E.: - Explozie craniană, şi un bărbat, un bărbat care avea aproape … zdrobit şi era tot negru şi pe haine şi pe faţă şi pe mâini. Explicaţia care mi-am dat-o mie, nu aveam cum, probabil fusese prins între nişte roţi şi frecat de asfalt şi de cauciuc, altfel nu se putea.Şi în momentul în care l-am luat, să-l punem pe targă, să-l ducem, nu se putea. Deci nu avea instalată o rigiditate cadaverică.P.C.: - Da. „După ce am intrat cu toţii în morgă, unde era şi dr. Golea, Corpodeanu ne-a comunicat, fiind confirmat şi de colonelul Ghircoiaş, că urmează să urcăm în autoizotermă cadavrele neidentificate şi neautopsiate cu plăgi de împuşcare, în scopul conservării lor până la identificare.” Da?Mi.E.: - Da, identificare, autopsiere.

778

P.C.: - „Inclusiv la autopsiere. În consecinţă, după ce am adus mai multe cearşafuri de la Inspectorat, cu ceilalţi co-inculpaţi: Peptan, Avram, Grui, Veverca…,” pe cine am omis? „…şi Preda, am procedat la luarea din morgă şi urcarea în maşină, în autoizotermă, a unui număr de …”Mi.E.: - Aproximativ 40 de cadavre.P.C.: - „...aproximativ 40 de cadavre.”Mi.E.: - Vreau să vă precizez, d-le preşedinte, dacă îmi permiteţi…P.C.: - Numai un moment, să bată întâi acolo; aproximativ 40 de cadavre. „Operaţiunea terminându-se la orele…”Mi.E.: - În jurul orei 4,40 - 4,45, în jurul orei 5,00 dimineaţa eram la Inspectorat.P.C.: - „...4,45.” Ce vroiaţi să ne spuneţi?Mi.E.: - Nu pot să vă precizez exact cifra cadavrelor care au fost încărcate, întrucât, aşa cum am arătat, ni se indica, în permanenţă, de către Ghircoiaş, iar…P.C.: - „Aceste cadavre au fost, în prealabil, selecţionate de Ghircoiaş.” Aşa, continuaţi.Mi.E.: - Cred că o evidenţă ar putea să ofere lt.-colonel Corpodeanu, care avea un carton în mână şi o carioca, care făcea… P.C.: - „Câte cadavre au fost luate cu exactitate pot spune Ghircoiaş şi Corpodeanu; ultimul nota, de fiecare dată, ultimul ţinând evidenţa efectivă.”Mi.E.: - Da.P.C.: - „Evidenţa numerică a lor.” Da?Mi.E.: - Da.P.C.: - Spuneţi-ne, vreunul dintre dvs., când aţi ajuns acolo şi aţi văzut despre ce este vorba, ce urma să întreprindeţi, să faceţi? A avut vreo reacţie contrară aducerii la îndeplinirea a ordinului?Mi.E.: - Veverca s-a manifestat puţin mai… adică nu în sensul de negare totală sau pe un ton care să jignească; de fapt, nici noi, am cam dat din umeri şi nu ne convenea nici nouă, la toţi.P.C.: - „Deşi nu ne-a convenit misiunea pe care o aveam de executat, în concret, cu excepţia lui Veverca, care mai târziu a invocat o stare de…”Mi.E.: - Adică s-a exprimat ceva în genul ăsta ,„tocmai noi” adică, calitatea, refuz, nu refuz, calitatea de ofiţer cu efectiv ceea ce trebuie să facem, cam asta vroia din discuţie, n-am reţinut exact.P.C.: - Cum am notat acolo?Consultant: - „...lui Veverca, care mai târziu…”P.C.: - Nu, nu, citiţi-mi de la început, d-le consultant.Consultant: - „Deşi nu ne-a convenit misiunea, care o aveam de executat, în concret, cu excepţia lui Veverca…”

779

P.C.: - Tăiaţi „cu excepţia”, „nu ne-am opus, în concret, la ceea ce ni se spusese să facem. Ceva mai târziu, Veverca a încercat să spună că calitatea noastră de ofiţer nu se preta la activitatea aceea de cărat şi încărcat cadavre.” Perimetrul era iluminat, s-a stins la un moment dat.Mi.E.: - Da, s-a stins, cred că…P.C.: - Agregatul funcţiona…Mi.E.: - Da, nu. Deci instalaţia frigo funcţiona, făcea zgomot.P.C.: - „Instalaţia de congelare a autoizotermei producea zgomot specific de funcţionare. Perimetrul, ca şi interorul morgii, era luminat. La un moment dat, becurile din perimetru au fost stinse.” Da?Mi.E.: - Da, au fost stinse.P.C.: - La cererea cui? Şi de către cine?Mi.E.: - Nu cunosc.P.C.: - Da, de ce au fost stinse?Mi.E.: - Nici asta. M-am gândit că ar fi vorba de temporizare, o lampă cu vapori de mercur..P.C.: - „Au fost stinse, nu ştiu pentru care motiv.” Aţi ajuns la Inspectorat în aceeaşi formaţie, cu aceleaşi mijloace, da?Mi.E.: - Da.P.C.: - Dvs.ce aţi făcut?Mi.E.: - În momentul în care m-am dat jos din maşină, l-am întrebat pe Corpodeanu: „Eu ce fac?” „Te prezinţi înapoi în dispozitiv sau în locul în care ai fost repartizat”. Asta a fost singura discuţie, am plecat, m-am dus…P.C.: - „Cu toţii, mai puţin dr. Golea, ne-am întors la Inspectorat, eu fiind trimis înapoi în dispozitiv de către Corpodeanu, unde m-am prezentat…”Mi.E.: - La ora 6,dispozitivul din care făceam parte urma să iese, deci nu m-am mai dus la dispozitiv.P.C.: - „unde nu m-am mai prezentat…”Mi.E.: - Era 5,15 - 5,20; m-am dus, m-am spălat şi, în birou la mine, am pus capul pe masă..P.C.: - „…pentru că la orele 6,00 urma să ieşim, schimbul meu ieşea din dispozitiv.”Mi.E.: - Ieşea din dispozitiv.P.C.: - Aşa. Mai departe.Mi.E.: - Până la ora 1,00 m-am odihnit, am mâncat la cantină şi, marţi după-amiază, deci în data 19, am intrat din nou în dispozitiv.P.C.: - „Până la orele 13,00 m-am odihnit în Inspectorat, după care, la orele 14,00, am intrat în dispozitiv. În ziua de 19 decembrie.” Mi.E.: - Am rămas până la ora 22.P.C.: - „Unde am rămas până la orele 22.”Mi.E.: - Nu au fost, de data aceasta, nu au fost nici un fel de probleme.

780

P.C.: - „Perioadă în care nu au fost probleme, de nici o natură.”Mi.E.: - Da, se circula foarte rar şi, efectiv,nu a fost nici o problemă.P.C.: - „Oamenii neaflându-se în zonă. Circulaţia fiind practic suspendată.”Mi.E.: - Se circula, dar nu în flux obişnuit...P.C.: - „Circulaţia,practic, inexistentă aproape…” [lipsă text, n.n.] „nu s-a mai făcut acest lucru, deoarece...”Mi.E.: - Întrucât erau, au parvenit şi date, s-a văzut cert că devenise organizată mişcarea…P.C.: - „Deoarece atitudinile protestatare deveniseră majoritare…” Mi.E.: - Majoritare şi organizate. Erau cordoane.P.C.: - „…în stradă apărând coloane de demonstranţi organizate pentru a nu se mai da naştere la acte de destabilizarea liniştei publice.” V-aţi dat seama atunci, ce se urmărea prin acea activitate de luare şi încărcare a cadavrelor?Mi.E.: - Nu. Atâta timp, adică menţiunea făcută, ordinul dat, că urmau să fie conservate în vederea identificării şi autopsierii, faptul că Veverca era în uniformă, prezenţa unui cadru, directorul spitalului în mijlocul nostru, nici un moment nu mi-a dat de gândit… P.C.: - Daţi-mi, vă rog, volumul 7. S-a pus problema actelor în timp ce se executa încărcarea?Mi.E.: - Nu reţin, d-le preşedinte.P.C.: - „Nu reţin să se fi pus problema actelor pentru acele cadavre…” În timp ce, pentru acele cadavre ridicate… Ce vroiaţi să spuneţi?Mi.E.: - În dimineaţa zilei de 18 s-a constituit o comisie care urma să meargă la morga Spitalului Judeţean, pentru a proceda la identificarea cadavrelor. Lt.- colonel Stroia, şeful Serviciului Judiciar, mi-a dat telefon şi mi-a cerut să dau un om care să participe în această comisie, deci să facă parte din această comisie, împreună cu ofiţerii de criminalistică, reprezentanţi ai Procuraturii...P.C.: - „În dimineaţa de 18 decembrie, la cererea lt.- colonel Stroia, şeful Serviciului Judiciar, am trimis...”Mi.E.: - N-am trimis, pentru că nu aveam nici un om. Am spus că nu am pe cine.P.C.: - „i-am spus că nu am oameni care să-i trimit la morga spitalului…” Mi.E.: - …şi dumnealui a delegat din partea serviciului judiciar pe lt.-major Gavra.P.C.: - „…pentru activităţi de criminalistică pe linia identificării cadavrelor. Nu mi-am dat seama, în noaptea când au fost ridicate cadavrele, că, prin această operaţiune, se urmărea ascunderea unor fapte.” V-a spus careva să nu vorbiţi, să nu spuneţi despre ceea ce urma… sau aţi făcut?Mi.E.: - După aceea, deci nu ne-a spus; nu ne-a spus nimeni, însă, oricum, nici nu aş fi avut curajul sau să mă duc să spun la colegi ce am făcut noaptea, nu din

781

cauza sentimentului de culpabilitate… sa, ştiu eu, din cauza faptului că, efectiv, nu mi-ar fi convenit o astfel de situaţie.P.C.: - „Nimeni nu ne-a spus că trebuie să ascundem acea operaţiune, dar, cu toate acestea, nu am făcut-o cunoscută, dintr-un sentiment de jenă.” Uitaţi ce se consemnează la urmărirea penală, în funcţie… şi aţi semnat dvs…, „în funcţie de ora târzie la care s-au ridicat cadavrele, de faptul că, pe parcursul încărcărilo,r s-a stins lumina, de caracterul grăbit, precipitat al acestei activităţi, ne-am dat seama, cu toţii, şi chiar am comentat atunci cu colegii mei că este ceva necurat la mijloc, dar am executat un ordin al şefilor.” Ceea ce s-a consemnat aici corespunde celor declarate de dvs.?Mi.E.: - Întrebarea în cursul urmăririi penale se referea dacă ne-am dat seama, ulterior, sau dacă ne-am pus problema ce se întâmpla cu cadavrele. Şi, normal, nu ne-a fost totuna şi noi am comentat, dar nu la faptul că aceste discuţii şi aceste comentarii au avut loc la morgă sau după perioada imediată încărcării lor în autoizotermă.P.C.: - Aici ziceţi că: „ne-am dat seama, cu toţii, şi chiar am comentat atunci cu colegii mei că este ceva necurat la mijloc.” Deci vă refereaţi la momentul respectiv, nu la momentele ulterioare.Mi.E.: - Da.P.C.: - Sigur că, ca şi oriunde pe mapamond, unui cuvânt poţi să-i dai fel de fel de interpretări, dar prima impresie, din cele citite, ar fi aceea că atunci aţi comentat şi v-aţi dat seama că nu era ceva curat, cum aţi zis dvs., la mijloc.Mi.E.: - Referirea s-a făcut la un moment mult mai târziu, d-le preşedinte; nu ca o scuză, nu vreau să invoc presiuni, ancheta a fost în limite civilizate. Însă, în acel moment, noi, eu efectiv, când am făcut declaraţia, am precizat, de fapt, de la început, nu invoc faptul că nu am citit declaraţia…deşi nu am citit declaraţia, însă asta am vrut să arăt în relief că ulterior, în data de 3 - 4 - 5, când începuseră să se facă comentarii în presă despre groapa de la Cimitirul Săracilor cu cadavre, atunci noi ne-am pus problema. Deci asta este momentul la care făceam referire în cursul urmăririi penale, în timpul în care sunt menţionate în declaraţie.P.C.: - „Anchetarea mea a decurs în condiţii civilizate, procurorul neexercitând presiuni de nici un fel de natură asupra mea. Cu toate acestea, susţin că, ceea ce s-a consemnat în declaraţia de la fila 253 verso, cum că împreună cu colegii mei, mi-am putut da seama, în raport de condiţiile în care a avut loc încărcarea cadavrelor, că este ceva necurat la mijloc, remarca aceasta se referea nu la momentul respectiv…” vă rog să recitiţi fraza, că am pierdut şirul şi…Consultant: - Toată fraza?P.C.: - Toată.

782

Consultant: - „Cu toate acestea, susţin că ceea ce s-a consemnat la fila 253 verso, cum că, împreună cu colegii mei, mi-am putut da seama, în raport de condiţiile în care a avut loc încărcarea cadavrelor…”P.C.: - Virgulă, tăiaţi restul. Consultant: - „În raport de condiţiile în care a avut loc încărcarea cadavrelor…”P.C.: - „Încă din noaptea respectivă, nu corespunde ca dată această apreciere că…” citiţi-mi încă o dată.Consultant: - „Cu toate acestea, susţin că, ceea ce s-a consemnat la fila 253 verso, cum c, împreună cu colegii mei, mi-am putut da seama, în raport de condiţiile în care a avut loc încărcarea cadavrelor încă din noaptea respectivă…”P.C.: - „că încă din noaptea respectivă…”Consultant - Numai puţin.P.C.: - „că la mijloc este ceva necurat, nu corespunde momentului indicat; reflecţia privitoare la aspectul respectiv fiind făcută de mine şi, colegii mei abia la începutul lunii ianuarie 1990.” Da, d-le procuror, aveţi întrebări? Puneţi în paranteză volumul 7. Vă ascultăm.Procuror: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi pe inculpat să ne precizeze în calitatea lui de şef al Biroului Judiciar, specialist pe linia violenţei, să ne comunice cine anume putea, eventual, să transfere cadavrele de la morgă în alt loc în scopul pe care îl precizează.P.C.: - Dvs…Mi..E.: - Am înţeles întrebarea.P.C.: - Da, răspundeţi.Procuror: -Şi dacă avea, firesc, o asemenea aprobare.Mi.E.: - Deci am fost convocaţi şi ni s-a comunicat ordinul. Atâta timp cât nu mi-am pus problema competenţei sau a existenţei a unei astfel de aprobări; atât timp cât lângă noi era lt.-colonel Corpodeanu, locţiitor al şefului Miliţiei Judeţene, directorul Inspectoratului de Criminalistică…P.C.: - „În noaptea aceea, a cărării cadavrelor, am apreciat că acţiunea în sine este licită, întrucât lângă noi existau factorii de conducere competenţi atât pe linie de Miliţie, cât şi pe linie sanitară.” Dar dl. procuror vrea să ştie cu totul altceva. Vrea să ştie că dacă, şi în condiţiile acestea de legalitate era firesc şi normal ca dvs., ofiţer de Miliţie, să căraţi cadavre? Să vă transformaţi în brancardieri sau în autopsieri.Mi.E.: - Da, nu numai în această situaţie; când a fost stare de necesitate, în mod frecvent, în cadrul activităţilor profesionale…P.C.: - Răspundeţi la întrebare! Era firesc, norma,l chiar şi în stare de necesitate?Mi.E.: - Da, am considerat firesc.

783

P.C.: - „Am considerat firesc şi normal ca noi, ofiţeri de Miliţie, să fim puşi să executăm operaţiuni de brancardieri şi autopsieri. Mă refer la căratul cadavrelor.” Alte întrebări?Procuror: - D-le preşedinte, dacă inculpatul a aflat, pe urmă, că între timp fuseseră identificate bună parte din cadavrele furate de acolo. Adică, mai exact până la ora încărcării, după plecarea organelor de Miliţie, organele Procuraturii şi medicul legist au identificat o parte din cadavre, pe care ei le-au considerat neidentificate şi, în consecinţă, le-au sustras.Mi.E.: - Despre faptul că la o parte din cadavrele existente în morgă s-au întocmit acte în vederea identificării, care au folosit, ulterior, acestor evenimente, am aflat, ulterior, din ziar, din „Renaşterea bănăţeană”…Procuror: - D-le preşedinte, ne referim la momentul respectiv.P.C.: - În momentul respectiv, dacă aceste cadavre fuseseră…Mi.E.: - În momentul respectiv nu am cunoscut despre faptul că au fost identificate.P.C.: - „La momentul respectiv n-am ştiut că vreunul dintre cele aproximativ 40 de cadavre fusese identificat.”Procuror: - Şi o ultimă precizare, d-le preşedinte. Vă rog să-l întrebaţi dacă erau îmbrăcate sau nu.P.C.: - Erau îmbrăcate? Neîmbrăcate?Mi.E.: - Toate erau îmbrăcate sau parţial, în sensul că poate a avut haină...P.C.: - „Cadavrele erau, mai mult sau mai puţin, îmbrăcate. Oricum, aveau haine.” Mai aveţi întrebări?Procuror: - Nu, vă mulţumesc.P.C.: - Apărătorul inculpatului, vă rog.Av.ap.: - Mulţumesc, nu am întrebări.P.C.: - Dacă ceilalţi apărători aveţi de pus întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, o singură întrebare, legat de răspunsul dat la activitatea aceasta: dacă era normal sau nu să o desfăşoare. A dorit inculpatul să explice că au existat precedente în această direcţie, şi noi v-am ruga să-l lăsaţi să le evoce şi să le consemnaţi, pentru a vedea… P.C.: - Aţi mai cărat noaptea cadavre, cu maşina, noaptea, de la morgă? În prealabil?Mi.E.: - De la morgă nu, dar la morgă au fost frecvente situaţiile…P.C.: - „De la morgă niciodată, în prealabil, nici eu şi nici un alt coleg, din câte ştiu, nu a cărat cadavre. La morgă însă, datorită specificului muncii, am depus cadavre a căror cauză de moarte era necunoscută sau violentă.” Alte întrebări?Av.ap.: - Pentru inculpatul Preda, d-le preşedinte. Dacă ştie, fiind şef nemijlocit, în ce condiţii a însoţit Preda transportul la Bucureşti.P.C.: - A spus Preda, parcă l-am audiat.

784

Av.ap.: - A, dacă o luaţi de bună, eu socoteam că… mai ales că există două declaraţii cu privire la acest moment. Corpodeanu spunea într-un fel, inculpatul Preda a…P.C.: - Ştiţi în ce condiţii a însoţit Preda transportul la Bucureşti?Mi.E.: - Nu.P.C.: - „Nu cunosc în ce condiţii căpitanul Preda a însoţit transportul la Bucureşti.” Av.ap.: - Dacă, în perioada 16-18 decembri,e inculpatul Preda a părăsit postul iniţial.P.C.: - Ştiţi unde s-a aflat Preda în perioada aceasta?Mi.E.: - Am stat împreună până deci în 16, până în 18, la ora 8,00 şi, după aceea, în 18, în jurul prânzului… P.C.: - Ce importanţă are, d-le apărător, acest aspect vis-à-vis de fapta pentru care a fost trimis în judecată penal?Av.ap.: - Mă gândeam şi, mărturisesc cinstit, dvs. aţi consemnat în interogatoriul inculpatului Preda şi acest aspect. Şi vreau să-i verific sinceritatea, alături…P.C.: - Unde s-a aflat Preda?Mi.E.: - Am fost împreună, începând cu data de 16 până în dimineaţa de 18 ora 8,00.P.C.: - „În perioada 16 - 18 decembrie, dimineaţa, m-am aflat cu Preda în dispozitivul de pază a casei parohiale.”Mi.E.: - Şi zona limitrofă.P.C.: - Poftim?Mi.E.: - Şi zona limitrofă, bd. 6 Martie. P.C.: - „Şi în zona limitrofă, Bd. 6 Martie.” Şi până unde?Mi.E.: - Bd. 6 Martie, Bd.Tinereţii, Str. Treboniu Laurean, Piaţa Ştefan Furtună, Piaţa Maria…P.C.: - „Bd. 6 Martie, Bd.Tinereţii şi altele.” Alte întrebări?Av.ap.: - Dacă, în două cuvinte, apreciaţi că este util să-l caracterizeze pe inculpatul Preda ca militar.P.C.: - Nu mai apreciem necesar.Av.ap.: - Vă mulţumesc.P.C.: - Mai sunt întrebări? Av.ap.: - Aş vrea să-l întrebaţi dacă la morgă era posibilitatea conservării cadavrelor, şi dacă nu, ce s-ar fi întâmplat vis-à-vis de faptul că era în cadrul unui spital. Păstrarea cadavrelor, în continuare, în… P.C.: - Erau condiţii de păstrare la morgă?Mi.E.: - Am umblat, în cei aproape 12 ani...P.C.: - Răspundeţi la întrebare.Mi.E.: - Nu.

785

P.C.: - „Nu erau condiţii de păstrare a cadavrelor la morgă.” Din ce cauză?Mi.E.: - Cred că era un frigider, un congelator sau două, dar care nu funcţionau de foarte de mult, pentru că am umblat mult la morgă, datorită activităţilor profesionale.P.C.: - „Întrucât congelatoarele nu funcţionau.” Av.ap.: - Vis-à-vis de această „neconservarea” ce s-ar fi întâmplat?P.C.: - Concluziile ar trebui noi să tragem.Av.ap.: - Credeam că s-au dat explicaţiile…P.C.: - Da, altă întrebare.Av.ap.: - Vă mulţumesc.P.C.: - Da. Mai aveţi precizări de făcut?Mi.E.: - D-le preşedinte, nu mai am.P.C.: - Nu mai aveţi. Inculpatul Preda, aveţi să-i puneţi întrebări coinculpatului?P.L.: - Nu.P.C.: - Nu. Luaţi loc în bancă, acolo; d-le consultant-şef, vă rog să notaţi aspectele acestea cu prezenţa unuia sau altuia din inculpaţi.Consultant: - Da, da, e notat.

Audierea inculpatului Grui Tiberiu

P.C.: - Să intre inculpatul Grui Tiberiu. Da, da, până vă faceţi dvs., vă puneţi la punct problemele tehnice, Grui Tiberiu, da?G.T.: - Da.P.C.: - Aţi primit un exemplar din rechizitoriu?G.T.: - Da.P.C.: - Cunoaşteţi pentru ce sunteţi trimis în judecată?G.T.: - Da.P.C.: - Vă menţineţi declaraţiile de la urmărirea penală?G.T.: - Îmi menţin declaraţia dată în timpul urmăririi penale, cu dorinţa de a face unele precizări sau...P.C.: - Am înţeles, le veţi face. Veţi avea această posibilitate. Spuneţi-ne, în perioada 16 decembrie, când aţi fost arestat, pe data de 11, da?G.T.: - Pe data de 11 ianuarie.P.C.: - Ianuarie ‘90, da?G.T.: - Da.P.C.: - Cu ce v-aţi ocupat în cadrul organului de Miliţie?G.T.: - Am lucrat ca ofiţer operativ în cadrul Biroului judiciar de la fosta Miliţie a municipiului Timişoara.P.C.: - Aşa.

786

Consultant: - Se poate consemna.P.C.: - Da. „Menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în continuare arăt: Pe perioada evenimentelor desfăşurate la Timişoara am fost ofiţer operativ de judiciar în cadrul Miliţiei municipiului Timişoara.” Vă rugăm să ne relataţi succint faptele care vi se impută în sarcină, pentru care sunteţi invinuit în prezenta cauză. Deci amănuntele, dacă apreciaţi că nu sunt semnificative, ca de pildă: am mers, am coborât, am urcat, am traversat un culoar, am făcut stânga după uşă, nu le precizaţi. Dacă le consideraţi necesare a fi precizate, ni le spuneţi. Deci esenţa ne interesează.G.T.: - În data de 16 decembrie, în jurul orei 13,00, am fost anunţat de căpitanul Mişea şi căpitanul Preda că am fost numiţi împreună să facem parte dintr-o echipă care să se deplaseze în Bd. 6 Martie - Str. Timotei Cipariu, pentru a preveni unele infracţiuni stradale, acolo, unde ni s-a spus, mai multe persoane, mai mulţi enoriaşi s-au adunat să manifeste în faţa casei pastorului Tőkés.P.C.: - Deci între 16 decembrie orele, nu, nu bateţi, numai când vă dictez, deocamdată vorbesc cu inculpatul. Între 16 decembrie orele 16,00…G.T.: - Orele 13,00 ,am primit misiunea.P.C.: - Bine, şi până…G.T.: - Da. 16 m-am…P.C.: - Şi până când v-aţi aflat în Piaţa 6 Martie?G.T.: - În jurul orei 14,30-15,00 am ajuns împreună cu…P.C.: - Cât timp v-aţi aflat în acea piaţă ?G.T.: - Până în data de 17, la orele 18,30.P.C.: - Da, haideţi să trecem la obiect. Relataţi-ne ce s-a întâmplat în noaptea de 19 decembrie, începând cu ce oră?G.T.: - Dacă îmi permiteţi, în noaptea de 18 pe 19 decembrie.P.C.: - Atunci.G.T.: - În data de 18 decembrie am fost ofiţer de serviciu la fosta Miliţie a municipiului Timişoara. Ofiţer de serviciu pe dispecerat, serviciu executat în ţinută civilă. Aveam, dacă este necesar să precizez, aveam misiunea să preiau reclamaţiile, sesizările primite telefonic, pe care să le raportez conducerii şi care dispunea trimiterea de echipe de cercetare sau... În jurul orei 24,00, am fost sunat de către lt.-colonel Corpodeanu să mă prezint la dumnealui. I-am raportat că sunt singur la dispecerat şi nu am pe cine să las la…P.C.: - La dispeceratul de la Miliţia oraşului?G.T.: - Da, de la Miliţia orăşenească. Mi-a ordonat să caut pe altcineva şi mi-a închis. Am căutat un coleg care să poată executa acest serviciu, nu am găsit, a revenit cu telefon şi a insistat să mă prezint la dumnealui. Când am ajuns la Miliţia Judeţului, la dumnealui, se mai aflau colegi acolo, mi s-a ordonat să aştept. Am aşteptat mai mult timp, au apărut între timp cei toţi 6 colegi…P.C.: - Adică?

787

G.T.: - Căpitan Preda, maior Avram, maior Veverca, căpitanul Preda, lt. major Peptan şi eu. Aşteptând, am ieşit pe hol şi, la un moment dat, a ieşit şi lt. colonel Corpodeanu, a schimbat câteva cuvinte cu dl. col. Deheleanu şi ne-a ordonat să coborâm în curtea Inspectoratului. Aici, în curte, am fost trimis împreună cu maiorul Veverca şi maiorul Avram la un autotren care se afla în stradă, lângă Inspectorat, condus de căpitanul Ciucă. Am urcat în autotren şi ne-am deplasat la Spitalul Judeţean. În autotren am aflat că ne îndreptăm spre Spitalul Judeţean. Nu am cunoscut scopul deplasării. Ajungând la Spitalul Judeţean…P.C.: - De la cine aţi aflat?G.T.: - De la, scopul deplasării? De la Ciucă, că ne deplasăm la Spitalul Judeţean, dar în ce misiune nu, nu ni s-a precizat. Ajungând la poarta Spitalului Judeţean, poarta din stânga, respectiv…P.C.: - Atunci de ce vă mai chemase Corpodeanu sus la el? Putea...* [lipsă text, n.n.]

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Grui Tiberiu.

P.C.: - [lipsă text, n.n.] ... vroiaţi să ne comunicaţi altceva?G.T.: - Mie nu mi s-a spus, d-le preşedinte, pentru că, bănuiesc, unul dintre motive a fost pentru că am venit printre ultimii.P.C.: - Ultimul a venit Veverca, nu?G.T.: - Nu reţin exact ordinea, dar ştiu că eu am venit...P.C.: - Dacă aţi venit printre ultimii nu eraţi ultimul, oricum. G.T.: - Da, aşa e.P.C.: - De aceea, mai reflectaţi şi spuneţi-ne! Deşi aşa mare importanţă nu prea are… dar, cu cine aţi stat în Penitenciar, cu cine aţi stat în cameră?G.T.: - Cu inculpatul Teodorescu, Danciu şi Peptan.P.C.: - Nu, nu, de la început aţi stat cu cei trei?G.T.: - Da.P.C.: - De la început, de când aţi fost arestat?G.T.: - Nu, de la început am stat cu căpitanul Mişea, maiorul Avram şi locotenent-maj. Peptan.P.C.: - Bine. Deci susţineţi, în continuare, că abia în maşina respectivă aţi aflat… G.T.: - De deplasarea la Spitalul Judeţean.

788

P.C.: - „În seara de 18 decembrie, în jurul orelor 24,00, fiind ofiţer de serviciu pe dispeceratul Miliţiei oraşului Timişoara, Corpodeanu mi-a ordonat să mă prezint la el. M-am conformat şi, în cele din urmă, în locul respectiv s-au adunat şi ceilalţi co-inculpaţi, mă refer la : Mişea, Avram, Peptan, Preda.” Şi mai cine? „Şi Veverca.” A fost careva omis?

G.T.: - Nu.P.C.: - „Aici Corpodeanu, de faţă fiind şi Deheleanu, ne-a spus să coborâm în curte, fără alte precizări. Eu cu Avram şi Veverca…”G.T.: - Şi cu căpitanul Ciucă am urcat în cabina izotermeiP.C.: - „...şi căpitanul Ciucă am urcat în cabina unei autoizoterme, fiind condusă de Ciucă. După pornire, acesta ne-a comunicat că trebuie să ajungem la Spitalul Judeţean.” Ceilalţi cu ce au plecat?G.T.: - Au plecat cu un autoturism Dacia, d-le preşedinte.P.C.: - „Ceilalţi au plecat cu un autoturism Dacia.” S-a tras autofrigorifica aceasta în dreptul morgii, da?G.T.: - Nu, în dreptul porţii spitalului.P.C.: - Aţi pătruns pe ea, nu?G.T.: - N-am pătrunsP.C.: - Aţi lăsat-o afară, în stradă?

* caseta 063, sfârşitG.T.: - Am rămas în …P.C.: - În final ,aţi pătruns înăuntru?G.T.: - Da.P.C.: - Aşa. „Am ajuns, după sosirea primilor.” Cam la cât timp?G.T.: - Nu pot să ştiu, cred că imediat.P.C.: - „Am ajuns după sosirea primilor, ceva mai târziu.”G.T.: - Da, pentru că am mai aşteptat în poartă.P.C.: - „După ce s-a reuşit să se deschidă poarta, aşa, Ciucă a tras autoizoterma în dreptul morgii, în dreptul morgii Spitalului Judeţean, care era cu uşile deschise.” Da?G.T.: - Da.P.C.: - Şi iluminat.G.T.: - Şi iluminat.P.C.: - „Care avea uşile deschise şi era iluminată.” Bun. Ce s-a discutat aici? Cine a fost, ce a spus?G.T.: - În curte, când am ajuns, Corpodeanu, inculpatul Corpodeanu ne-a comunicat că trebuie să încărcăm un număr de cadavre neidentificate, în vederea păstrării lor, în vederea conservării lor, fiind neidentificate şi… În morgă fiind foarte multe cadavre, multe intrate într-un stadiu avansat de… P.C.: - Şi unde trebuia să le… v-a şi spus unde trebuiau duse?

789

G.T.: - Iniţial nu, am aflat când am ajuns la Inspectorat, când au fost numiţi Preda şi Peptan să însoţească transportul. P.C.: - Cine v-a spus atunci?G.T.: - La întoarcerea de la spital, am revenit la inculpatul Corpodeanu pentru a-i cere, efectiv, a-i solicita să îmi motiveze absenţa de la dispeceratul Miliţiei municipiului Timişoara în această perioadă, în cazul în care şefii de la această instituţie ar fi sesizat că lipsesc. Şi atunci am înţeles că căpitanul Preda şi lt-. maj. Peptan sunt numiţi să însoţească acest transport la Bucureşti la IML, unde trebuie să fie...P.C.: - „Înainte de a pătrunde în morgă, colonel Corpodeanu...” cine se mai afla lângă el?G.T.: - Eram toţi ceilalţi; şi colonel Ghircoiaş şi dr. Golea.P.C.: - „…lângă care se afla, pe lângă noi, ceilalţi 6, ceilalţi 7 de fapt, colonelul Ghircoiaş şi dr. Golea, ne-a comunicat că morga este tixită de cadavre şi că o parte dintre acestea trebuie încărcate în autoizotermă şi duse într-un alt loc, pentru conservare până ce vor fi identificate. Abia când ne-am întors la Inspectorat, după terminarea operaţiunii, am înţeles că aceste cadavre se duceau la Bucureşti, autoizoterma fiind gardată de Preda şi Peptan.” S-au luat la întâmplare cadavrele acestea?G.T.: - Nu s-au luat la întâmplare, aşa cum v-am arătat, s-au luat cele neidentificate. Ce mă determină să susţin acest lucru…P.C.: - Dar cineva indica pe cine?G.T.: - Da, colonel Ghircoiaş avea o listă şi ne indica...P.C.: - „Au fost urcate în autoizotermă numai cadavrele cu urme de împuşcătură.” Da?G.T.: - Da, pe unele s-a văzut, care erau dezbrăcate până la brâu.P.C.: - Aşa. „Şi numai cele care au fost indicate de colonel Ghircoiaş.” Corpodeanu ce făcea? Ţinea vreo evidenţă?G.T.: - Nu reţin să fi ţinut.P.C.: - Nu reţineţi.G.T.: - Prima parte a lucrării, dacă îmi permiteţi, am stat mai mult în maşină.P.C.: - „În prima parte a operaţiunii de încărcare eu m-am aflat sus, în autoizotermă, primeam cadavrele…”G.T.: - Împreună cu Peptan.P.C.: - „primeam cadavrele împreună cu Peptan. După care am trecut jos, la cărat.” Careva dintre dvs. a avut vreo reacţie contrară celor ce trebuia să faceţi acolo? V-aţi opus, într-un cuvânt, vreunul dintre dvs. să spuneţi „nu vrem”?G.T.: - Nu, nu ne-am opus.P.C.: - „Nici unul dintre noi nu s-a opus operaţiunii de încărcare.”G.T.: - Am considerat ordinul legal, adică…

790

P.C.: - „Am considerat că ordinul de luare a cadavrelor era legal.” Operaţiunea, câte cadavre au fost încărcate?G.T.: - Nu le-am numărat, dar cred că în jur de 35 - 40 de cadavre.P.C.: - „În jur de 35 - 40 de cadavre au fost încărcate în autoizoterma care a plecat la Bucureşti. Operaţiunea s-a terminat la orele...”G.T.: - În jurul orelor 4,30 – 5,00.P.C.: - „...4,30 – 5,00, după care cu toţii, mai puţin dr. Golea, am revenit la Inspectorat.” S-a discutat despre acte, ceva?G.T.: - Nu.P.C.: - „Nu s-a ridicat problema actelor pentru acele cadavre nici la morgă, nici după aceea.” S-a stins, la un moment dat, lumina din perimetru?G.T.: - Da, s-a stins, sigur, după ce aproximativ au fost încărcate 20, 15 - 20 de cadavre.P.C.: - „După încărcarea a aproximativ 15 - 20 de cadavre, lumina din perimetrul morgii a fost stinsă.” Din ce cauză? La cererea cui?G.T.: - Nu ştiu, în momentul în care s-a stins lumina, mă aflam în autotren, în autoizotermă.P.C.: - „Nu ştiu din ce cauză, pentru că mă aflam în autoizotermă.” Şi autoizoterma asta avea vreo 2 km., aşa, de nu aţi putut sesiza cauza?G.T.: - D-le preşedinte, stingerea luminii nu am pus-o pe seama unei intenţii, întrucât ştim că sunt multe străzi iluminate în sistem temporizator, când se stinge lumina de la sine şi, nu mi-am pus problema că cineva intenţionat a stins această lumină.P.C.: - Deci până la urmă v-aţi dat o explicaţie, numai că n-aţi vrut să ne spuneţi nouă de la început. Aţi făcut parte din vreun dispozitiv?G.T.: - În afară de echipa care a participat în data de 16 şi 17 la, pe bd.6 Martie la pastorul Tőkés nu am făcut parte din nici un dispozitiv.P.C.: - „În afară de echipa de pază a casei parohiale din care am făcut parte în zilele de 16 şi 17 decembrie, nu am făcut parte din nici un alt dispozitiv de pază.” Dar unde v-aţi aflat pe perioada evenimentelor?G.T.: - După executarea serviciului, în data de 18 - 19, am rămas la sediul unităţii, în rezervă ,şi în scopul apărării unităţii.P.C.: - „În restul perioadei m-am aflat la sediul unităţii, în rezervă, pentru a fi folosit acolo unde era nevoie de mine.” Şi aţi fost folosit?G.T.: - Nu.P.C.: - „N-am fost folosit însă în nici un loc.” De ce? Alţi colegi au fost.G.T.: - Consider că n-a fost necesar.P.C.: - Alţi colegi au fost folosiţi?G.T.: - Nu reţin să fi fost folosiţi, sunt… deci această echipă care am rămas acolo…P.C.: - Lăsaţi echipa, eu vorbesc de ce s-a întâmplat.

791

G.T.: - Nu reţin să fi fost folosiţi.P.C.: - „Nu reţin dacă şi alţi, dacă alţi colegi au fost folosiţi în vreo misiune. Dacă alţi colegi din rezervă au fost folosiţi în vreo misiune.” Numai în noaptea aceea aţi fost la dispecerat?G.T.: - Da.P.C.: - „Numai în noaptea de 18 decembrie…”G.T.: - 24 de ore, precizez, din 18, ora 7,00 până în 19, ora 7,00.P.C.: - Ce aţi scris?Consultant: - „Numai în noaptea de 18 decembrie…” P.C.: - Tăiaţi! „Numai în noaptea de 18 - 19 decembrie, până la orele 7,00 am fost de serviciu pe dispecerat.” Şi ce mesaje aţi primit înainte şi după ce aţi revenit din misiunea respectivă?G.T.: - În timpul executării acestui serviciu, majoritatea telefoanelor au fost anunţuri în legătură cu spargerile unităţilor comerciale, unităţi incendiate, incendii şi foarte multe sesizări despre persoane care au comis acte de furt, vandalism, incendiere, de bunuri furate.P.C.: - Altceva? Persoane împuşcate aţi primit?G.T.: - Nu, în legătură cu aceasta nu am primit nici un mesaj.P.C.: - Nici un mesaj. Ce măsuri au fost luate pe baza acestor date preluate de dvs., ştiţi?G.T.: - Aceste date, care le primeam eu, trebuia să le raportez la dispeceratul Miliţiei Judeţene, respectiv la telefonul 204, unde răspundeau mai multe persoane, respectiv maiorul Mureşan, lt.-colonelul Caprian, căpitanul Bucur, plt.Turai.P.C.: - Deci Caprian, Mureşan, Bucur, Turai Ileana, e femeie.G.T.: - Da. P.C.: - Aşa. Şi?G.T.: - Totodată, raportam celui de la comanda unităţii, respective, în acea dată a fost lt.-colonel Dumitrescu.P.C.: - Ştiţi dacă s-a luat vreo măsură şi în ce a constat?G.T.: - Au fost trimise, a fost trimisă echipa de cercetare la faţa locului în zona Bd. Dâmboviţa, reţin, de fapt aceasta…P.C.: - Deci au fost trimise echipe de reţinere a „vandalilor”, înţeleg, sau cum?G.T.: - Da, şi au fost alte echipe, că una este cea de cercetare şi alta de reţinere, respectiv formată din subofiţeri tot din cadrul unităţii, care se deplasau cu autoturismele în zonele în care se indica că au fost reţinuţi „vandali” de cetăţeni sau de organele…P.C.: - „În perioada în care,efecti,v m-am aflat la dispecerat, am primit multe telefoane despre spargeri de magazine, sustrageri şi incendieri. Toate le-am raportat la Dispeceratul Judeţean, unde se aflau colonel Caprian, maiorul Mureşan, căpitanul Bucur şi plt.Turai Ileana. De asemenea, şi pe lt. colonel

792

Dumitrescu, aflat la comanda Miliţiei oraş, l-am informat cu aceste date. Ştiu că au fost trimise în teren echipe de cercetare a distrugerilor respective cât şi de identificare şi reţinere a persoanelor care au comis aceste fapte. Aceste echipe erau mobile.” Aveţi întrebări, d-le procuror?Procuror: : - Nu avem.P.C.: - Apărătorul inculpatului, dacă are întrebări.Av.ap.: - Avem o problemă în legătură cu ce nu s-a consemnat. Acesta a spus când s-a întors la Inspectorat, a fost ......transportul la Bucureşti cu destinaţia la I.M.L. Bucureşti. Acesta a fost ... P.C.: - „Am înţeles, de la Corpodeanu, când am revenit la Inspectorat, că transportul cadavrelor trebuia să ajungă la I.M.L. Bucureşti.” Av.ap. - Şi precizarea, cât timp s-a aflat în Inspectorat la dispeceratP.C.: - Păi, s-a consemnat.Av.ap.: - Nu, s-a consemnat greşit.P.C.: - „În noaptea de 18 - 19 decembrie, până la orele 7.” Este evident că mai puţin perioada cât s-a aflat la… Av.ap.: - Categoric, după câte am înţeles, inculpatul spunea că, de dimineaţa la 7,00, până a doua zi, 24 de ore. Mai puţin perioada cât a fost plecat.P.C.: - „Mai puţin perioada în care am fost plecat la morga spitalului, la dispecerat, m-am aflat, din 18 decembrie orele 7,00, până a doua zi, 19 decembrie, orele 7,00.Av.ap.: - Cunoştea morga şi dinainte. Vă rog să-l întrebaţi: erau condiţii de conservare...P.C.: - Nu-l mai întrebăm, d-le apărător.Av.ap.: - Cum apreciaţi dvs.P.C.: - Păi, dacă a spus că trebuiau trimise pentru congelare...Av.ap.: - Da, vă mulţumesc.P.C.: - Mai sunt întrebări? Spuneţi-ne, v-a atras atenţia Corpodeanu asupra secretului acestei operaţiuni?G.T.: - D-le preşedinte, ştiu că aceasta este o inadvertenţă între declaraţia mea iniţială scrisă şi cea de acuma. Nu ni s-a atras atenţia. Vă rog să puneţi această inadvertenţă şi faptul că nu am declarat real acolo...P.C.: - De ce n-aţi declarat?G.T.: - Poate este explicabil, starea fizică şi emoţională în care am dat această declaraţie. Am dat, în Penitenciar, doar după ce am fost acuzat, am aflat de… P.C.: - Şi acum, nu tot în Penitenciar vă aflaţi?G.T.: - A fost alta, vă rog să îmi permiteţi să clarific. Nu am fost arestat, ci doar introdus în Penitenciar ,pentru luarea declaraţiei. Ulterior, am fost arestat.P.C.: - Deci când aţi dat declaraţia, nu eraţi arestat?G.T.: - Nu, dar introdus în Penitenciar.

793

P.C.: - Doar introdus în Penitenciar. Datorită… aţi dat, totuşi, o declaraţie şi dvs., scrisă personal, unde...G.T.: - Da, aceea am dat-o în data de 5.P.C.: - Aşa, aşa.G.T.: - În Penitenciar, adică în condiţiile arătate mai înainte.P.C.: - A… şi deci nici asta nu corespunde?G.T.: - Bine, eu la această declaraţie m-am referit.P.C.: - „Find şocat de împrejurarea că fusesem introdus în Penitenciar, am menţionat, în declaraţiile date, contrar realităţii, că, Corpodeanu ne-ar fi cerut să păstrăm secretul operaţiunii de ridicare a cadavrelor. Acea stare în prezent nu o mai am, deşi mă aflu tot în detenţie.” Deci v-aţi acomodat. Obişnuinţa e a doua natură. „Precizez că, până la data procesului, am stat în aceeaşi cameră de la Penitenciar cu co-inculpaţii Mişea, Avram şi Peptan.” Ceilalţi ştiţi cum au stat?G.T.: - Nu.P.C.: - „Ceilalţi nu ştiu cum au stat.” Deci asta la 15 decembrie, ia uitaţi cât aţi scris: 1, 2, 3, 4 file, şi pe o parte, şi pe alta aţi scris şi aţi semnat chiar şi cu gradul. Asta în 5. Pe 11, când aţi fost arestat,, probabil, aţi mai dat o declaraţie consemnată de procuror cred, unde, în esenţă faceţi aceeaşi afirmaţie. Adică ce aţi scris dvs. cu mânuţa dvs. ,procurorul a consemnat în declaraţia pe care el a consemnat-o de data aceasta. A scris-o el. Şi pe 11 tot şocat eraţi?G.T.: - În data de 11, când mi s-a luat această declaraţie, s-a luat seara şi mai mult…P.C.: - Ce importanţă avea că era seara sau dimineaţa?G.T.: - Dar era târziu, şi dl. procuror a notat mai mult în virtutea cunoaşterii declaraţiei anterioare.P.C.: - „Tot ce mi-a consemnat procurorul în declaraţia din 11 ianuarie 1990 corespunde, întru totul, cu cele consemnate de mine personal în declaraţia din 5 ianuarie 1990 şi, pentru acelaşi motiv, pasajul la care m-am referit nu corespunde realităţii.” S-ar putea întâmpla ca mâine, poimâine să faceţi aceeaşi afirmaţie şi despre ce aţi declarat astăzi, în şedinţă publică.G.T.: - D-le preşedinte, am afirmat, de la început, că mă străduiesc ca să relatez exact adevărul. P.C.: - Şi credeţi că aţi reuşit să relataţi ?G.T.: - Da.P.C.: - Da ? Ne bucură. Dar tot procurorul o fi pus de la el, aşa, ceea ce s-a consemnat aici ? „Ca justificare a faptului că urma a fi ridicate pe timpul nopţii, lt. Corpodeanu ne-a explicat că acest lucru este necesar să fie făcut în această modalitat,e întrucât ziua sunt multe persoane în jurul spitalului.” E adevărat? A spus Corpodeanu treaba asta? [lipsă text, n.n.]P.C.: - ...care în mod obişnuit apar.

794

G.T.: - De persoanele care în mod...P.C.: - „De persoanele care apar pentru probleme medicale.” Întrebări?Av.ap.: - [neinteligibil, n.n.] ...?P.C.: - Vă refereaţi la toţi sau numai la dvs.?G.T.: - Mă refeream numai la mine.P.C.: - „Această apreciere este valabilă numai cu privire la mine.”Av.ap.: - Vă mulţumesc.P.C.: - Ceilalţi inculpaţi aveţi de pus vreo întrebare? Nu ? Aveţi?G.T.: - D-le preşedinte, permiteţi-mi să afirm că nu a fost singura justificare, care am explicat-o şi care ar motiva acţiunea noastră. Aş vrea să mă refer la faptul că, începând de la ordinul care ni s-a dat, ca fiind un ordin legal şi până la celelalte detalii care le-am perceput la faţa locului, au fost justificări ale activităţii noastre de încărcare a cadavrelor.P.C.: - Aţi precizat că aţi apreciat ca legală acţiunea, nu?G.T.: - Da, am precizat.P.C.: - Vreţi să mai…G.T.: - Dar nu s-a atins că aceasta ar fi singurul, singura motivaţie, poate nu am înţeles eu bine. La acest aspect, să fie singura motivaţie a legalităţii acţiunii noastre.P.C.: - Păi, nu vorbeam de legalitate aici. Vorbeam de o anume…G.T.: - JustificareP.C.: - …explicaţie a faptului că s-a făcut operaţiunea noaptea şi nu ziua. Legalitatea poate să existe sau să nu existe şi ziua, în amiaza mare, şi noaptea la miezul nopţii. Deci trebuie să facem o distincţie. Aţi înţeles? G.T.: - Da.Av.ap.: - Pentru liniştea sufletească a inculpatului. Aş vrea să se completeze şi cu aceea că, cu motivaţiile anterioare făcute.P.C.: - „Repet, încă o dată, că prezenţa şefilor noştri ne-a creat convingerea...”G.T.: - Mai există şi starea avansată de...P.C.: - „...convingerea că totul este legal. În plus, mai este de adăugat spaţiul insuficient pentru păstrarea acelor cadavre.”G.T.: - Şi condiţiile în care…P.C.: - Apărătorul dvs. îmi face semn că e bine.Av.ap.: - Dacă spune, aş vrea să continue cum consideră el, vă rog să-i îngăduiţi ca să…P.C.: - Mai doriţi să precizaţi şi altceva ?G.T.: - Deci ce am sesizat. Starea cadavrelor, acel miros...P.C.: - Dacă, dacă, în sfârşit, tot o să insistăm pe astfel de aspecte, o să se ajungă la concluzia, probabil, că, firesc, normal şi lega, e ca numai noaptea să fie ridicate cadavrel,e şi eu cred că nu prea…

795

G.T.: - Nu, eu am vrut să subliniez că această stare a cadavrelor nu ţinea cont de zi şi de noapte. P.C.: - Da, bine. Suspendăm şedinţa şi vom relua dezbaterile la ora 16 punct.

Audierea inculpatului Peptan Eugen

P.C.: - Să fie introdus inculpatul Peptan. Cum vă numiţi?P.E.: - Peptan Eugen.P.C.: - Ceva mai tare, ca să putem să ne auzim. P.E.: - Peptan Eugen.P.C.: - Aşa, aţi primit un exemplar din rechizitoriu? P.E.: - Da.P.C.: - Cunoaşteţi pentru ce sunteţi trimis în judecată?P.E.: - Da.P.C.: - Apărătorul dvs. este prezent? Cunoaşteţi că, potrivit regulilor procedurale aveţi, dreptul să puneţi întrebări, pe tot parcursul procesului celorlalţi inculpaţi, părţilor din proces, martorilor şi, eventual, experţilor, dacă va fi cazul. Menţineţi declaraţiile date?P.E.: - Da.P.C.: - „Menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în, continuare arăt.” Ne interesează doar aspectele esenţiale să ni le relataţi şi începeţi vă rugăm, cu noaptea de 18 - 19, legat de activitatea pe care aţi desfăşurat-o la morga Spitalului Judeţean Timiş. Mai întâ,i să ne spuneţi însă ce funcţie aţi îndeplinit în cadrul Miliţiei oraşului sau judeţului?P.E.: - De două luni eram la Miliţia judeţului Timiş, la biroul Judiciar.P.C.: - „Aproximativ de la începutul lunii noiembrie 1989 funcţionam ca ofiţer operativ în cadrul Sserviciului Judiciar al Miliţiei judeţului Timiş.” Mai înainte?P.E.: - La Miliţia municipiului Timişoara, tot la Biroul Judiciar.P.C.: - „Funcţionând tot ca judiciarist, la Miliţia orăşenească Timişoara.” Începeţi cu ce vă spuneam.P.E.: - În noaptea de 18 - 19, după ora 24,00, am fost anunţat să cobor la cabinetul adjunctului şefului Miliţiei Judeţene.P.C.: - Eraţi în sediul Miliţiei Judeţene, înţeleg.P.E.: - Da. Am coborât, acolo m-am întâlnit cu...P.C.: - La Corpodean?P.E.: - La Corpodean. Acolo au venit şi ceilalţi colegi.P.C.: - Enumeraţi-i. Deci primul aţi fost dvs,. înţeleg, nu?P.E.: - Nu, eu, practice, când am ajuns, nu era decât, nu era colonel Corpodeanu, dar am stat în anticameră. A mai venit căpitanul Preda parcă, căpitanul Grui şi …

796

P.C.: - Şi mai cine ? Deci v-aţi strâns toţi 6 sau cât, 7 ?P.E.: - Nu i-am văzut pe toţi 6 acolo. De cei pe care v-am declarat sunt sigur că i-am văzut acolo. P.C.: - Erau deja sosiţi?P.E.: - Nu. Au venit, ne-am întâlnit, efectiv, acolo. Dar asta a fost o perioadă foarte scurtă de timp, pentru că ni s-a spus să coborâm în curte, să aşteptăm, că avem de îndeplinit o misiune.P.C.: - Ce să aşteptaţi ?P.E.: - Să aşteptăm în curte, că avem de îndeplinit o misiune.P.C.: - Cine a spus asta ?P.E.: - Colonel Corpodeanu. P.C.: - Deci aţi coborât la biroul lui Corpodeanu, unde acesta încă nu era.P.E.: - Da.P.C.: - Aţi găsit acolo pe Preda şi Grui.P.E.: - Nu ştiu dacă i-am găsit acolo sau au venit ulterior, dar ne-am întâlnit acolo.P.C.: - Bun, v-aţi întâlnit acolo. Ceilalţi au mai apărut acolo?P.E.: - Nu, ne-am întâlnit în curte.P.C.: - Cu restul? Avram...P.E.: - Pe Avram l-am văzut.P.C.: - Avram, Veverca…P.E.: - Pe Veverca ,nu pot să precizez.P.C.: - Mişea era ?P.E.: - Da.P.C.: - Ciucă era?P.E.: - Nu l-am văzut.P.C.: - Bine, nu l-aţi văzut. Aşa, şi v-a spus Corpodeanu, ce?P.E.: - Că avem de îndeplinit o misiune. P.C.: - Ce fel de misiune ? Şi unde ?P.E.: - Atât. Şi să ne… eu, împreună cu căpitanul Preda, căpitanul Mişea şi colonel Ghircoiaş ne-am urcat în maşina condusă de colonel Corpodeanu şi ne-am îndreptat spre Spitalul Judeţean.P.C.: - Deci dvs. cu cine ? Cu Preda…P.E.: - Cu Preda… P.C.: - Mişea, colonel Ghircoiaş.P.E.: - Mişea şi colonel Ghircoiaş.P.C.: - El nu era sus acolo, colonel Ghircoiaş?P.E.: - Nu l-am văzut.P.C.: - Nu l-aţi văzut. „În noaptea de 18- 19 decembrie 1989, în jurul orelor 24,00 - 24,30, din ordin, m-am prezentat la cabinetul lt.- colonel Corpodeanu, unde am găsit sau, a venit după aceea, următorii colegi: Preda, Grui, Avram,

797

Mişea şi cred că şi Veverca. Colonel Corpodean era singur.” A venit singur, sau… ?P.E.: - Da.P.C.: - „După ce ne-am strâns toţi, ne-a ordonat să coborâm în curte, spunându-ne că avem o misiune de îndeplinit, fără să ne mai precizeze alte amănunte. Am coborât în curte şi acolo l-am găsit şi pe colonel Ghircoiaş.” Da ?P.E.: - Când ne-am suit în maşină.P.C.: - Mai précis, când,împreună cu Preda şi Mişea, m-am urcat într-o Dacia 1300 care, la al cărei volan se afla colonel Corpodeanu.” Ceilalţi?P.E.: - Ghircoiaş se afla în dreapta dumnealui.P.C.: - Bine, bine, dar ceilalţi, Avram, Grui, încotro s-au dus? Veverca ?P.E.: - Nu ştiu, noi am plecat înainte.P.C.: -„ Am plecat cu Dacia…” şi pe drum vi s-a spus ceva?P.E.: - Nu reţin.P.C.: - „…ajungând la Spitalul Judeţean Timiş.”P.E.: - Da.P.C.: - Aici...P.E.: - Am intrat la Urgenţă, am urcat la primul nivel, la cabinetul directorului spitalului.P.C.: - Cum îl cheama?P.E.: - Dr. Golea, am aflat ulterior.P.C.: - Da. Cine, dvs. cu mai cine?P.E.: - Cu Preda, cu lt.-colonel Corpodeanu, cu colonel Ghircoiaş.P.C.: - „Aici am pătruns în spital pe la Urgenţă, am urcat la etajul 2 la biroul dr. Golea împreună cu Corpodeanu, Ghircoiaş şi Preda.” Aşa, mai departe.P.E.: - Dr. Golea avea nişte acte pe masă, nişte foi, ce am înţeles eu, nu mai reţin exact cine a întrebat, Ghircoiaş sau Corpodeanu dacă astea sunt, şi dr. Golea a zis că da; şi au luat acea hârtie şi am coborât jos în… şi cheile le-a luat dr. Golea şi am coborât jos, la subsolul clădirii.P.C.: - De unde a luat cheile, de acolo de pe birou?P.E.: - Nu reţin exact, le-a avut asupra lui, asta ştiu sigur.P.C.: - Dar despre ce hârtii era vorba?P.E.: - Era o hârtie, nu ştiu, că nu m-am uitat şi nu m-a interesat.P.C.: - Dr. Golea, avea pe birou, cum să le numim? Tabele, ceva, cumva? Hârtii, puteau fi şi hârtii nescrise.P.E.: - Puteau fi. Nu m-am uitat pe ele şi...P.C.: - Da, dacă a fost întrebat „Acestea sunt?”, credeţi că erau nescrise?P.E.: - Probabil că erau scrise.P.C.: - „Dr. Golea avea pe birou mai multe hârtii scrise...”P.E.: - Avea mai multe hârtii, şi foi de observaţii, dar probabil…

798

P.C.: - „...şi unul din ei, Corpodeanu sau Ghircoiaş, l-a întrebat „Acestea sunt?” La răspunsul afirmativ am ieşit cu toţii, cu Golea în frunte, care avea în mână şi nişte chei. Am coborât la subsolul spitalului şi am ajuns…” unde?P.E.: - În morgă.P.C.: - „…în morgă…” ale cărei uşi?P.E.: - Două uşi, care au fost deschise de dr.Golea.P.C.: - „…ale cărei uşi au fost deschise de dr.Golea.” Inclusiv cele din afară, din exterior ?P.E.: - Uşa de la poartă ? Uşa de la poartă, nu reţin exact, ori a încercat, ori a spus Astea sunt cheile de la poartă”, şi cine a încercat a, spus că nu se potrivesc.P.C.: - Aşa, şi ? Atunci ce s-a întâmplat ? Deci când aţi ieşit.P.E.: - După ce am ieşit din morgă, s-a încercat deschiderea…P.C.: - Deci ce aţi sesizat? Cine mai ajunsese acolo?P.E.: - Noi patru, care am urcat sus.P.C.: - Alţii mai erau, ceilalţi colegi apăruseră?P.E.: - Erau în afara porţii.P.C.: - Păi, în afara porţii, de aceia discutăm.P.E.: - Da.P.C.: - Deci apăruseră, da?P.E.: - Apăruseră, da. Erau în faţa porţii, dar fiind întuneric, nu ştiam care sunt şi…P.C.: - „Între timp...”P.E.: - Erau şi soldaţi acolo, şi de asta…P.C.: - „...în curtea spitalului a intrat o autoizotermă condusă de co-inculpatul Ciucă,” da?P.E.: - Nu l-am văzut, personal nu l-am văzut la volan.P.C.: - Dar cine a fost?P.E.: - Nu ştiu, dar pe urmă, după ce am încărcat respectivele cadavre, atuncea am sesizat că dumnealui este conduc[torul auto.P.C.: - Nu ştiu, sunteţi puţin… nu ştiu, necooperant, ca să zic aşa.P.E.: - Nu cred.P.C.: - Ce se întâmplă? Nu vă simţiţi bine, care e situaţia?P.E.: - Emoţii.P.C.: - Da. Cum am spus acolo?Consultant: - „Între timp, în curtea spitalului a intrat o autoizotermă condusă de…”P.C.: - Tăiaţi „condusă de”, „care a tras în dreptul morgii,” da?P.E.: - Da.P.C.: - Bun. Mai departe.

799

P.E.: - Atuncea ni s-a explicat că trebuie să încărcăm un număr de cadavre, nu mi s-a spus câte, care sunt în stare avansată de putrefacţie şi care trebuiesc conservate pentru identificare, întrucât erau neidentificate. P.C.: - „Tot acolo au apărut şi ceilalţi colegi. Mă refer la Grui, Avram, Veverca şi Ciucă.” Da?P.E.: - Da.P.C.: - Cine v-a comunicat chestiunea aceea cu cadaver, şi în prezenţa cui?P.E.: - De faţă era dr. Golea, colonel Ghircoiaş şi colonel Corpodeanu, cine exact, a precizat asta, nu reţin. În orice caz, Corpodeanu sau Ghircoiaş. P.C.: - Bun, şi vreunul dintre dvs. şi-a exprimat dezacordul?P.E.: - Nu.P.C.: - „Unul dintre Ghircoiaş sau Corpodeanu, în prezenţa dr. Golea, ne-a comunicat, celorlalţi 7 ofiţer,i că urmează să urcăm în autoizotermă un număr de cadavre neidentificate, pentru a fi conservate într-un alt loc, întrucât condiţiile de la morgă nu erau corespunzătoare. Nici unul dintre noi nu s-a opus acelei, executării acelei operaţiuni.” S-a discutat despre ceva acte legate de cadavrele acelea?P.E.: - Nu.P.C.: - „Nu s-a discutat defel problema actelor privitoare la acele acte.” P.E.: - Cel puţin în prezenţa mea nu.P.C.: - „Cel puţin, în prezenţa, mea nu s-a întâmplat acest lucru.” Curtea era luminată acolo? Morga era luminată?P.E.: - Morga era luminată şi curtea spitalului.P.C.: - „Şi curtea spitalului cât şi morga erau luminate.” Erau multe cadavre acolo?* [lipsă text, n.n.]

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Peptan Eugen, audierea inculpatului Ganciu Gheorghe

P.C.: - [lipsă text, n.n.] „...s-a trecut la încărcarea cadavrelor. Noi… care s-a făcut de mine şi cu ceilalţi colegi, mai puţin Ciucă.” Da?P.E.: - Da.P.C.: - „Care însă a asistat la operaţiune.” Când s-a terminat operaţiunea?P.E.: - În jurul orei 4,30-5,00.P.C.: - „Până la orele 4,30 au fost încărcate în autoizoterma al cărui agregat de răcire funcţiona.” Câte cadavre?P.E.: - Aproape 40, în jur de 40.P.C.: - „În jur de 40 de cadavre.” Bărbaţi şi femei da?P.E.: - Nu pot să precizez,pentru că toată perioada acestei operaţiuni eu am stat sus,în autoizotermă…P.C.: - Primeaţi cadavrele.

800

P.E.: - ...era întuneric şi jos am spus că nu mai intru în morgă.P.C.: - Ce aţi scris ultima oară?Consultant: - „În jur de 40 de cadavre.”P.C.: - „Eu m-am aflat, în permanenţă, în interiorul acelei izoterme, primind de jos cadavrele şi aşezându-le în ea.”P.E.: - Împreună cu căpitanul Grui şi apoi cu căpitanul Preda. P.C.: - „Împreună cu căpitanul Grui, şi ,după aceea, acesta a fost schimbat cu căpitanul Preda.” Şi după ce aţi terminat ce s-a întâmplat?P.E.: - După ce am terminat operaţiunea ne-am întors la Inspectorat şi ni s-a adus la cunoştinţă, nu ştiu dacă la toţi, dar mie cel puţin, eu am aflat că aceste cadavre urmează să fie transportate la Bucureşti la IML unde sunt condiţii de refrigerare.P.C.: - Cine v-a spus treaba asta?P.E.: - Colonel Corpodeanu.P.C.: - Şi cine se mai găsea acolo?P.E.: - În mod sigur Preda şi Grui dar nu sunt sigur.P.C.: - „După terminarea operaţiunii ne-am întors cu toţii în aceaşi formaţie inclusiv cu autoizoterma la sediul Inspectoratului. Aici colonel Corpodeanu mi-

* caseta 064, sfârşita comunicat mie şi lui Preda, cred că de faţă era şi Grui că…” Va spus că trebuie să gardaţi transportul sau nu?P.E.: - Să însoţim..P.C.: - Da. Cum am spus?Consultant: - „…la sediul Inspectoratului. Aici colonel Corpodeanu ne-a comunicat mie şi lui Preda, cred că de faţă era şi Grui că…”P.C.: - „urmează să însoţim auoizoterma, mai puţin Grui, până la IML Bucureşti, unde cadavrele urmau să fie depuse. Gardarea o făceam cu un autoturism Dacia 1300 condus de…”P.E.: - Şoferul plt.adj. Cocic.P.C.: - „De plt.adj. Cocic Alexandru.” Autoizoterma a fost condusă?P.E.: - Autoizoterma a fost condusă de un şofer pe care nu l-am cunoscut iniţial. Pe drum am …P.C.: - „De un şofer necunoscut care a fost însoţit în cabină de …”P.E.: - Căpitanul Ciucă.P.C.: - „de căpitanul Ciucă.” De la Cocic ce aţi aflat?P.E.: - Nu prea am discutat că noi eram cam obosiţi şi ne-am culcat în maşină. P.C.: - Va atras atenţia Corpodeanu asupra secretului acestei operaţiuni?P.E.: - În mod special nu. Nu a spus vedeţi să nu vorbiţi sau nu..P.C.: - Da, dar a lăsat de înţeles că…P.E.: - Nu.

801

P.C.: - „Corpodeanu nu ne-a spus că acea operaţiune este secretă.” Dar dvs. v-aţi dat seama că totuşi nu trebuia difuzată? Sau că trebuia difuzat?P.E.: - Nu mi-am dat seama că trebuie sau nu difuzată dar, adică nu erau motiv de laudă acest…P.C.: - „Dar personal am înţeles că era o chestiune care trebuia fi făcută cunoscut. Nu era nimic de laudă.” Pe drum v-aţi mai oprit, aţi mai stat de vorbă, aţi mai schimbat ceva impresii?P.E.: - După municipiul Deva am oprit autoturismul şi am servit masa. Reţin că în acel loc căpitanul Preda la întrebat pe Ciucă dacă ştie unde este IML-ul întrucât îşi mutase sediul. Acesta ne-a spus că nu ştie, însă vom fi aşteptaţi la KM 36.P.C.: - De cine? A precizat?P.E.: - Nu.P.C.: - „La o haltă pe care am făcut-o după municipiul Deva, la întrebarea lui Preda, adresată lui Ciucă, dacă ştie unde se afla I.M.L.-ul din Bucureşti, acesta a răspuns că nu este nevoie să ştie, deoarece vom fi aşteptaţi la km 36 de pe autostrada Piteşti - Bucureşti.” Şi, întradevăr, aţi fost aşteptaţi acolo.P.E.: -Da, la km 36 am fost aşteptaţiP.C.: - Pe la ce oră aţi ajuns?P.E.: - În jurul orei 16,00 am ajuns la km 36 şi am fost aşteptaţi de nişte, am aflat ulterior că erau nişte colegi de la Miliţie, de la capitală, care …P.C.: - Nişte civili, erau civili da? V-aţi dat seama că erau lucrători de Miliţie?P.E.: - Da, după numărul de la maşină şi…P.C.: - După felul de a fi.P.E.: - Da.P.C.: - „Într-adevăr, în aceeaşi zi, la orele 16,00, când am ajuns şi am oprit la km 36, am fost întâmpinaţi de un număr de 6 bărbaţi în ţinută civilă, printre care se afla şi …”P.E.: - Ulterior, am aflat că colonel Baciu de la …P.C.: - „şi colonelul Baciu, pe care nu-l cunoşteam atunci, despre care mi-am dat seama că erau lucrători de Miliiei, după felul cum se purtau.”P.E.: - Mai mult după faptul că ne-au înmânat numerele şi …P.C.: - „Şi mai ales din împrejurarea că ne-a înmânat un rând de numere de înmatriculare pentru Bucureşti şi certificatul de înmatriculare aferent, cu indicaţia de a schimba numerele de Timişoara a autoturismului Dacia cu care am ajuns acolo. Pe Baciu l-am văzut, ulterior, la TV, în cursul lunii ianuarie 1990, şi atuncea am făcut legătura între acesta şi persoana care, în data de 19 decembrie, ne-a aşteptat la km 36.” Aţi asistat la vreo discuţie, ceva între Ciucă şi Baciu? P.E.: - Nu, nu. Ne-am suit în maşină şi Ciucă ne-a spus că vom fi cazaţi la hotelul ,,Astoria” şi ,,Cerna”. Doi la ,,Astoria” şi doi la ,,Cerna”.

802

P.C.: - „Ciucă ne-a comunicat că vom fi cazaţi la hotelurile ,,Cerna” şi ,,Astoria” din zona Gării de Nord, în timp ce ne urcasem în autoturismul cu care venisem. Ceilalţi lucrători de Miliţie din Bucureşti au preluat autoizoterma.” Şi ştiţi unde s-au dus cu ea?P.E.: - Nu. A rămas în spatele nostru, noi am plecat.P.C.: - „Şi nu ştiu unde s-au îndreptat cu aceasta.” La hotel aţi avut camerele rezervate?P.E.: - Da.P.C.: - Aţi fost înregistraţi în cartea de imobil?P.E.: - Nu.P.C.: - „La hotelurile menţionate am avut două camere rezervate pe alt nume.”P.E.: - Nu ştiu dacă pe alt nume.P.C.: - „În orice caz, nu ni s-a cerut buletinele de identitate pentru a fi notaţi în cartea de imobil. Fac precizarea că şoferul civil cu numele…”P.E.: - Ciaca.P.C.: - „Ciaca Dorel îl lăsasem în prealabil la un hotel…”P.E.: - La un hotel sau la o rudă, unde a spus că se va …P.C.: - „la un alt hotel sau la o rudă de a lui. A doua zi…”P.E.: - A doua zi, am primit un telefon, în jurul orei 8,00 – 9,00, şi ni s-a spus ca să mergem la km 36 ca să ducem maşina înapoi.P.C.: - „A doua zi, pe la orele 9,00, ni s-a comunicat prin telefon ca să mergem la km 36 unde, de unde vom prelua autoizoterma.” Nu?P.E.: - Da.P.C.: - „Aşa am făcut, dar numai după ce …”P.E.: - Am trecut pe la un atelier de… P.C.: - „am trecut pe la o unitate de reparaţii a MI…”P.E.: - unde a fost înlocuit schimbătorul de viteze…P.C.: - „unde s-a înlocuit schimbătorul de viteză şi …”P.E.: - şi numerele de pe autoturism.P.C.: - „şi numerele de TM cu cele de Bucureşti.”P.E.: - Numerele de Bucureşti cu cele de TM.P.C.: - „Revin şi arăt: numerele de Bucureşti cu cele de TM.” P.E.: - Întrucât noi pe drum nu am schimbat numerele că nu s-au potrivit. Şi când ne-am întors la km 36, şi după ce, a doua zi trebuia să ajungem la km 36, noi ne-am gândit că poate o să fim aşteptaţi de cineva şi o să vadă că nu am schimbat numerele şi să nu…P.C.: - Păi, şi deci cele de TM le-aţi schimbat cu cele de Bucureşti.P.E.: - Cu cele de Bucureşti, da.P.C.: - Deci cum am scris acolo? Era bine scris prima oară?Consultant: - „…Numerele de Bucureşti cu cele de Timişoara.”

803

P.C.: - Nu, invers. „Numerele de TM cu cele de Bucureşti. Pe la orele…” cât era ceasul când aţi plecat de la km 36 spre Timişoara?P.E.: - Era în jurul orei 13,00 - 14,00, poate.P.C.: - „13,00 am preluat autoizoterma şi în aceeaşi formaţie, ne-am întors în Timişoara. Autoturismul în care mă aflam a ajuns a doua zi, 20 decembrie, orele…”P.E.: - În jur de orele 7,00.P.C.: - „7,00, când ne-am prezentat…”P.E.: - Nu ne-am prezentat.P.C.: - Nu v-aţi prezentat. Dar ce aţi făcut?P.E.: - După ce am ajuns în curtea Inspectoratului, eu, împreună cu căpitanul Preda, ne-am dus la municipiu, la Miliţia Municipală şi ne-am culcat. P.C.: - „Eu cu căpitanul Preda am mers la un birou de la Miliţia municipală şi ne-am culcat.” Şi după aceea?P.E.: - Şi am rămas în unitate, în continuare.P.C.: - „Şi am rămas în unitate.” Până când? La dispoziţia cui şi până când? Dar nu aţi raportat la Corpodeanu nimic?P.E.: - Nu, nu. Am rămas la Miliţia Municipală şi acolo am aflat de, începusem să aflăm de ce se întâmpla în oraş. P.C.: - N-aţi mai ieşit deloc?P.E.: - Nu.P.C.: - „Unde m-am aflat până în…” P.E.: - în data de 22.P.C.: - „22 decembrie, în jurul prânzului, fără a mai ieşi din sediu.” Spuneţi-ne, după părerea dvs., când aţi ajuns acolo, la morgă, şi vi s-a spus că trebuie să urcaţi cadavrele în maşina aceea, ce socoteală v-aţi făcut, ca să zic aşa? P.E.: - După cum mi s-a explicat şi după cum era atmosfera acolo jos în morgă am luat de bună explicaţia dată de …P.C.: - „Personal, am fost de bună credinţă şi am luat de bună tot ce ni s-a spus legat de scopul acelei operaţiuni privitor la ridicarea cadavrelor.” Bine dar de ce, de pildă, nu v-aţi întrebat de ce se face noaptea această operaţiune şi nu se face ziua? V-aţi întrebat, atunci?P.E.: - Atunci nu m-am întrebat.P.C.: - „Atunci nu m-am întrebat de ce ridicarea cadavrelor avea loc noaptea, şi nu ziua.” Era firesc să se fi făcut ziua?P.E.: - Datorită împrejurărilor şi atmosferei care era în oraş, nu cred că…P.C.: - „Cred că datorită atmosferei tensionate din oraş, nu cred că ar fi trebuit ca acele cadavre să fie ridicate ziua.” Impresia dv. sinceră, dacă mi-o puteţi spune acuma, care a fost? Se căuta să se ascundă ceva cumva?P.E.: - Nu.

804

P.C.: - „Nu. Personal, n-am trăit cu impresia că, prin ridicarea noaptea a acelor cadavre, se căuta să se ascundă aceasta.” Dvs. aţi făcut parte din vreun dispozitiv de apărare?P.E.: - Da, în data de 18, am făcut parte din dispozitivul „D-8”P.C.: - 18, de la ce oră?P.E.: - De la orele 9,00 dimineaţa, aproximativ şi până la orele 20,00.P.C.: - „În ziua de 18 decembrie, între orele 9,00 – 20,00, am făcut parte din dispozitivul „D-8”, ce avea în raza de acţiune Piaţa Ştefan Furtună…”P.E.: - Piaţa Ştefan Furtună, Bd. Tinereţii - 6 Martie.P.C.: - „Bd.Tinereţii şi 6 Martie.” Cine, cu cine mai eraţi acolo?P.E.: - Era plt.Mureşan, lt. maj.Roman…P.C.: - „Cu mine, în acel dispozitiv, s-au mai aflat locotenentul Roman, plt.Mureşan…”P.E.: - Mai erau câţiva subofiţeri pe care nu-i ştiu după nume.P.C.: - „şi alţi subofiţeri de Miliţie, care nu-i ştiu după nume.” Eraţi înarmaţi ?P.E.: - Da, eram înarmaţi.P.C.: - „Toţi eram înarmaţi cu pistoale-mitralieră şi de război.” Da?P.E.: - Da.P.C.: - Ce misiune aţi primit? De la cine?P.E.: - Dimineaţa, în dimineaţa acelei zile generalul Nuţă cu generalul Mihale…P.C.: - Macri era?P.E.: - Cred că da.P.C.: - Aşa, Corpodeanu era, Deheleanu era?P.E.: - Nu.P.C.: - Sima era?P.E.: - Nu mai reţin, dar pe ei doi îi reţin, pentru că au vorbit.P.C.: - Au vorbit. Şi ce v-au spus?P.E.: - Despre devastările ce s-au făcut în oraş, cu precădere în magazinele din şi că va trebui să luăm măsuri ferme, ca să nu se mai comită astfel de acţiuni.P.C.: - „În dimineaţa de 18 decembrie, înainte de a se instala dispozitivele, generalul Nuţă şi Mihale, în prezenţa lui Macri şi a altor factori de conducere, ne-a vorbit despre devastările magazinelor din oraş şi despre necesitatea ca noi să intervenim cu fermitate, ca să prevenim astfel de acte.” Despre uzul de armă v-a povestit ceva?P.E.: - Ni s-a spus de folosirea corectă a armamentului. Cu somaţia prealabilă, şi apoi pe cât posibil, adică cu foc, în mod deosebit, la picioare.P.C.: - Şi dacă vă atacau?P.E.: - Ideea asta n-a fost, nu-mi aduc aminte să fi fost discutată în şedinţă.P.C.: - Şi asupra cui trebuia să trageţi, în condiţiile arătate? Cu somaţie, cu foc de avertizare, asupra cui?

805

P.E.: - Asupra celor care atacă, dacă se mai întâmpla să spargă magazine, să dea foc…P.C.: - „Nuţă ne-a spus, dacă se va mai întâmpla să se spargă magazine, să se fure sau să se dea foc, avem dezlegare să executăm foc împotriva acestora, după ce, în prealabil, vor fi somaţi şi se va trage în sus.”P.E.: - Cu menţiunea că înainte să folosim armamentul să raportăm prin staţie situaţia din teren.P.C.: - „Ne-a precizat însă că mai înainte de a folosi armamentul va trebui să raportăm mai întâi prin staţie.”P.E.: - Între orele pe care le-am menţionat nu a fost nevoie de intervenţia noastră întrucât nu s-a comis nici o spargere, nu s-au …P.C.: - „Între orele menţionate nici eu şi nici altcineva din dispozitivul respectiv nu a folosit armamentul, întrucât nu a fost necesar.” Dar când v-aţi întors de la Bucureşti, de ce nu v-aţi continuat activitatea la dispozitive?P.E.: - Era suspendată.P.C.: - „Când am revenit eu de la Bucureşti, în dimineaţa de 20 decembrie,…” abia atunci aţi aflat, sau după ce v-aţi trezit?P.E.: - Când am venit, nu, când am venit, am aflat că toţi colegii erau în curte la Inspectorat şi prin birouri.P.C.: - „Toţi colegii din cele opt dispozitive erau retraşi la sedii.” L-aţi auzit pe Sima, pe Popescu dând ordin să se tragă?P.E.: - Nu.P.C.: - Nu?P.E.: - Nu.P.C.: - Da’ pe Nuţă l-aţi auzit? Pe Mihalea?P.E.: - În dimineaţa aceea, când ne-a prelucrat; ne-a spus că, dacă va fi nevoie, numai atuncea…P.C.: - „Pe nici unul dintre şefii de pe plan local sau veniţi de la Bucureşti nu l-am auzit să ordone să se tragă, să se tragă cu armamentul din dotare.” D-le procuror, aveţi întrebări de pus?Procuror: - D-le preşedinte, o singură întrebare. Dacă ne poate spune unde a fost spălată autoizoterma la înapoierea de la Bucureşti şi în prezenţa cui?P.C.: - Ştiţi unde a fost spălată?P.E.: - N-am auzit întrebarea.P.C.: - La întoarcerea de la Bucureşti, acea autoizotermă a fost dezinfectată, spălată, curăţată?P.E.: - Da, am înţeles că a fost spălată în curtea, în grădina Inspectoratului.P.C.: - „La gradină anexă a Inspectoratului am aflat că autoizoterma a fost spălată.”Procuror: - În prezenţa cui, d-le preşedinte?P.C.: - În prezenţa cui, de cine?

806

P.E.: - Asta am aflat ulterior, după …P.C.: - Da’ ştiţi de cine a fost spălată, în prezenţa cui?P.E.: - Nu.P.C.: - „Nu ştiu de către cine şi cine se mai afla…” [lipsă text, n.n.]Av.ap.: - O singură problemă d-le preşedinte.P.C.: - Vă rog.Av.ap.: - Legat de convorbiri, pretinsa convorbire telefonică a co-inculpatului Preda din hotel.P.C.: - Preda a vorbit de la Bucureşti cu cineva la telefon?P.E.: - Da, a vorbit la Alba-Iulia şi i s-a întocmit chitanţă pe numele lui.P.C.: - „Ştiu că Preda în data de…”, în ce dată?P.E.: - 19.P.C.: - „de 19 decembrie…P.E.: - În ziua când am ajuns la BucureştiP.C.: - „...exact când am ajuns la Bucureşti, seara, a vorbit telefonic la Alba Iulia, plătind convorbirea şi eliberându-i-se de la hotel chitanţa de rigoare.” Pe numele cui?P.E.: - Pe numele lui.P.C.: - „Pe numele lui.” P.E.: - Nu ni s-a menţionat să ţinem secret. P.C.: - Dar, acolo, când aţi ajuns, totuşi, când aţi ajuns la hotel sau pe drum spre hotel, problemele acestea despre numerele de înmatriculare, camerele reţinute...P.E.: - Camerele reţinute, am înţeles că şefii noştrii de la Timişoara se gândiseră ca să ne asigure un loc unde să fim cazaţi.P.C.: - Bine, dacă mai sunt alte întrebări.Av.ap.: - Dacă aveţi amabilitatea să consemnaţi observaţia pe care a făcut-o inculpatul, în sensul că nu a auzit pe inculpatul Sima să dea dispoziţii să se tragă.P.C.: - Păi, dacă am prins nici un şef de pe plan local sau veniţi de la Bucureşti?Av.ap.: - D-le preşedinte, a fost întrebarea dvs., nu a fost a mea, şi este răspunsul dumnealui.P.C.: - Da. Exact asta am vizat. Că nici un şef de pe plan local, Sima era şef nu? Av.ap.: - Dar bineînţeles. A fost o întrebare a dvs., nu a fost întrebarea mea. Dacă era…P.C.: - Da. „Încă o dată, repet că nu l-am auzit pe Sima să ordone deschiderea focului împotriva cuiva.” Speram că, cu acea frază, rezolvam problema în ansamblul ei. Da, mai sunt întrebări? Pentru inculpatul Ciucă?

807

Av.ap.: - D-le preşedinte, inculpatul a afirmat că pe traseul lui a oprit de mai multe ori maşina. Singur care a spus că a oprit maşina ca să repare acea instalaţie de răcire. Era în spate, cu autoturismul. Este adevărat sau nu ? Să vedem…P.C.: - Nu ne interesează dacă era adevărat sau nu, d-le apărător. Nu ne interesează, pentru că nu are relevanţă pentru rezolvarea cauzei. Treceţi peste aspectul acesta. Av.ap.: - Tot inculpatul Ciucă a declarat că, de faţă la discuţia cu colonelul Baciu, a fost şi inculpatul Peptan.P.C.: - Inculpatul Peptan ne-a precizat că n-a fost prezent la nici o discuţie. Aţi fost prezent la o discuţie între…P.E.: - Am văzut că au discutat, dar ce au discutat, nu ştiu.P.C.: - „Am văzut că Ciucă şi cu Baciu, când am ajuns la km 36, la ducere, au discutat, dar nu am auzit ce.” Mai sunt întrebări? Mai aveţi, cumva, dvs. de făcut precizări inculpat?P.E.: - Nu.P.C.: - Ceilalţi inculpaţi? Inculpatul?P.L.: - Sunt inculpatul Preda.P.C.: - Preda.P.L.: - S-a strecurat o greşeală, dacă vreţi să...P.C.: - Întrebări, întrebări fără precizări şi fără sugestii. Vă rog!P.L.: - ...în municipiul Timişoara, la întoarcere.P.C.: - La întoarcere. V-aţi întors în 20, când aţi zis?P.E.: - În 20.P.C.: - În 20. Asta e.P.E.: - În noaptea de 18 - 19, deci în 19 dimineaţa, am plecat din Timişoara.P.C.: - Da, deci pe 21, probabil.P.E.: - Da, pe 21.P.C.: - „Revin şi arăt că, în Timişoara, la întoarcere, am ajuns în data de 21 decembrie, la orele 7,00. Ceilalţi au vreo întrebare de pus? Nu, bine, veţi semna curând declaraţia. Vă rugăm să luaţi loc acolo, în boxă! Să fie introdus inculpatul Ganciu Gheorghe.

Audierea inculpatului Ganciu Gheorghe.

P.C.: - Da. Cum vă numiţi?G.G.: - Ganciu Gheorghe.P.C.: - Deci inculpatul Ganciu Gheorghe, datele personale sunt luate, aţi primit un exemplar de pe rechizitoriu.G.G.: - Da, d-le preşedinte.

808

P.C.: - Aţi luat la cunoştinţă pentru ce faptă, ce infracţiune suteţi trimis în judecată?G.G.: - Da, d-le preşedinte.P.C.: - Recunoaşteţi...G.G.: - Sunt trimis în judecată pentru favorizare…P.C.: - Recunoaşteţi învinuirea care vi se adduce, prin actul de inculpare?G.G.: - Mi se aduce învinuirea că am…P.C.: - Eu vă întreb dacă le recunoaşteţi.G.G.: - Dacă îmi permiteţi să fac nişte completări.P.C.: - Vi le permit, sigur că da. Deci aveţi nişte completări de făcut?G.G.: - Nişte completări, da.P.C.: - Declaraţiile date în faza urmăririi penale le menţineţi?G.G.: - Le menţin. P.C.: - „Menţin declaraţiile din faza urmăririi penale şi, în continuare, arăt:” În perioada aceasta, 19 - 22 decembrie, cu ce v-aţi ocupat, ce funcţie aţi îndeplinit?G.G.: - Am fost controlor la Administraţia Cimitirelor Bucureşti.P.C.: - Asta era titulatura?G.G.: - Titulatura, da. Administraţia Cimitirelor are un, o organigramă destul de mică şi eram, făceam parte, din personalul auxiliar.P.C.: - Da. „În perioada 18 - 22 decembrie 1989 am funcţionat ca controlor la Administraţia Cimitirelor din Bucureşti…” având sediul în?G.G.: - În Calea Şerban Vodă 249.P.C.: - La Cimitirul ,,Bellu”?G.G.: - La Cimitirul ,,Bellu”.P.C.: - Anterior, până a deveni controlor? Aţi fost sau nu lucrător la Interne?G.G.: - Am lucrat la M.I., d-le preşedinte, până în anul 1978, când am fost scos, am fost trecut în rezervă. P.C.: - Cu gradul?G.G.: - De colonel.P.C.: - De unde, de la Miliţie sau de la Securitate?G.G.: - Nu, din M.I. am fost ofiţer detaşat la Compartimentul de Stat al Planificării din 1961.P.C.: - „În anul 1978 am fost trecut în rezervă cu gradul de colonel, dată până la care mi-am desfăşurat activitatea ca ofiţer de Interne la fostul CSP...”G.G.: - Încadrat în Direcţia Militară al M.Ap.N.P.C.: - „Direcţia Militară a MApN.-ului” De ce aţi fost trecut în rezervă?G.G.: - Am fost trecut în rezervă, d-le preşedinte, din motive care mulţi cetăţeni ai ţării noastre au suferit. Un copil din familia mea, „tiranul” la vândut în 1978 în baza unui acord secret cu Israelul, fiind specialist în fizică, l-a vândut pentru Canada. În 1978 au fost vânduţi mai mulţi specialişti, printre care şi fata fratelui

809

meu, care a luat 25000 $. După ce Cabinetul 1 şi-a făcut treaba, a încasat banii pe sclavi, Cabinetul 2 lucrătoarea de cadre a început împotriva celor care… e binecunoscut, să fie loviţi.P.C.: - Cum i-a vândut? Nu am înţeles. I-a vândut ,aşa, ca la piaţă sau…G.G.: - Ca la piaţă. A luat 25000 $ pe bucată.P.C.: - La o cerere prealabilă?G.G.: - Nu, un contract secret al „tiranului”.P.C.: - Poftim?G.G.: - Un contract secret al „tiranului”. În 1978…P.C.: - Aveţi date certe când faceţi astfel de afirmaţii? Sau le deduceţi?G.G.: - Nu le deduc, dar ştiu că atâta s-a primit pe astfel de specialişti.P.C.: - A, ştiţi, deci n-aţi consultat cifra official, nu? „Am fost trecut în rezervă, pentru că o nepoată de a mea plecase în Canada.” Bun. Şi, acuma, să ne relataţi, în esenţă, aspecte legate de incinerarea acestor cadavre.G.G.: - Da.P.C.: - Când aţi...G.G.: - În seara zilei de 18 decembrie, orele 22,00 - 22,30, am fost sunat la domiciliu de inculpatul Macri Ion, cu care nu vorbisem de cel puţin 15 ani.P.C.: - „În seara de 18 decembrie ‘89 în jurul orelor 22,30, am fost sunat acasă de generalul Macri, cu care nu mai vorbisem de cel puţin 15 ani.” G.G.: - M-a întrebat dacă mai lucrez la cimitire şi crematoriu, cunoştea această treabă prin ofiţerii pe care veneau frecvent la cimitir cu fel de fel de funerare. I-am spus că mai lucrez şi mi-a spus că mâine, 19, în cursul dimineţii va veni la mine colonelul Baciu. Am spus că nu îl cunosc. A spus că am să-l cunosc, ,,Ajută-l într-o problemă!” Aceasta a fost toată convorbirea. O probez cu inculpatul Macri şi colonelul Stănică de la I.G.M. care mi-a confirmat la Bucureşti.P.C.: - Staţi, staţi, că nu am reţinut! Deci v-a spus că...G.G.: - Va veni colonelul Baciu în dimineaţa zilei de 19, să-i rezolv o problemă.P.C.: - V-a spus ce fel de problemă?G.G.: - Nu. Nici nu am ştiut de unde…P.C.: - Sau a cui problemă era?G.G.: - Nu, că vine colonelul Baciu, atât mi-a spus.P.C.: - „Generalul Macri, după ce s-a asigurat că îmi desfăşor activitatea în continuare în problema cimitirelor, mi-a comunicat că, a doua zi dimineaţa, 19 decembrie, va veni la mine colonelul Baciu şi mă roagă să-i dau concursul într-o problemă ce o are de rezolvat.”G.G.: - Nu-l cunoşteam pe acest colonel Baciu. P.C.: - „Nu-l cunoşteam pe acel colonel Baciu.” De Tudor Stănică ce a spus? Aţi spus ceva, dar nu am reţinut.

810

G.G.: - Convorbirea cu generalul Macri a fost confirmată de către colonelul Tudor Stănică, acest text de 10 cuvinte la I.G.M., când eu am fost acolo, când, de altfel, i-am făcut şi denunţul, mai ulterior.P.C.: - Aşa, şi a doua zi?G.G.: - A doua zi dimineaţa, în jurul orelor 8,00 - 8,15, a venit colonelul Baciu, s-a recomandat, în acel timp a venit şi şeful meu, şeful secţiei, Ciupadea GrigoreP.C.: - Ciupadea Grigore.G.G.: - Da. Ne-a făcut cunoştinţă, de altfel, şi mie şi lui, că nu ne cunoşteam, şi ne-a spus Baciu că dacă pot fi arse la crematoriu nişte „colete”.P.C.: - Chiar „colete” a zis?G.G.: - „Colete”, exact colete.P.C.: - „A doua z,i în 19 decembrie, în jurul orelor 8,15, m-am pomenit în biroul în care mă aflam cu o persoană în civil, care s-a recomandat a fi colonelul Baciu.”G.G.: - Şi vine din partea generalului Macri.P.C.: - „Şi că vine din partea generalului Macri. Acolo era şi Ciupagea, când să…”G.G.: - Da.P.C.: - „acolo prezent era şi Ciupagea Grigore…”G.G.: - Ciupagea Grigore, şeful secţiei.P.C.: - „şeful secţiei.” Când dictez vă rog să nu mai interveniţi, că nu mai înţelege.G.G.: - Am înţeles.P.C.: - „Colonelul Baciu ne-a întrebat dacă există nişte posibilităţi să fie incinerate la crematoriu…” v-a spus câte „colete”?G.G.: - Nu.P.C.: - „mai multe „colete”. De unde?G.G.: - De la Timişoara.P.C.: - „Care urmează să sosească, în cursul acelei după-amieze, de la Timişoara.” Cum a pronunţat cuvântul „colete”, la ce v-aţi gândit?G.G.: - La morţi.P.C.: - „Când a pronunţat cuvântul „colete”, m-am gândit, evident, la morţi.” Ce i-aţi răspuns?G.G.: - Am răspuns că nu e posibil. Crematoriul are fixat program de pe o zi pe alta.P.C.: - „I-am răspuns că…” Păi, solicita incinerarea într-un termen anume?G.G.: - Nu.P.C.: - „că nu este posibil întrucât toată activitatea crematoriului este planificată şi …”G.G.: - Programările erau de la o zi la alta.

811

P.C.: - „şi nu mai este loc şi de alte incinerări.”G.G.: - A insistat, a plecat de la crematoriu.P.C.: - „A insistat şi am plecat cu Baciu la şeful crematoriului.” Da?G.G.: - Iosef Emilian.P.C.: - „La co-inculpatul Iosef Emilian.” Pentru?G.G.: - A se convinge la crematoriu că nu există această posibilitate.P.C.: - „A se convinge personal de ceea ce îi spusesem.”G.G.: - Şeful crematoriului i-a confirmat exact ce i-am spus noi la, ,,Bellu”.P.C.: - A fost pus în temă şi el cu…G.G.: - Cu „coletele”, tot „colete”.P.C.: - „Şeful crematoriului, după ce a fost pus în temă cu scopul aflării acestuia acolo, i-a confirmat acestuia că nu e posibilă incinerarea, dat fiind programul zilei.” Şi atunci Baciu ce a zis?G.G.: - Baciu a plecat. Nu mi-a răspuns nimic. Pur şi simplu a plecat. A revenit Baciu în jurul orei 10,00 - 10,30, tot pe ziua de 19 tot la ,,Bellu”.P.C.: - „Baciu n-a mai replicat şi a plecat, după care a revenit în aceaşi zi, pe la orele 10,30.” G.G.: - Şi ne-a spus în clar că de la Timişoara trebuie să fie incinerate circa 40 de cadavre dintr-o catastrofă, din dispoziţia conducerii superioare.P.C.: -Cui va spus, cui a spus clar treaba aceasta?G.G.: - Mie.P.C.: - Iosef era?G.G.: - Nu, a venit la ,,Belu”.P.C.: - Cum s-a notat?Consultant: - „Baciu nu a mai replicat şi a plecat, după care a revenit, în aceeaşi zi, pe la orele 10,30.”P.C.: - „Când mi-a spus în clar că urmează să fie incinerate circa 40 de cadavre provenite dintr-o catastrofă din Timişoara.” G.G.: - Răspunsul a fost acelaşi, că nu se poate. Era un număr foarte mare de cadavre.P.C.: - „Răspunsul meu a fost acelaşi, că, datorită volumului existent, la crematoriu nu se poate a se trece la incinerări.”G.G.: - Şeful secţiei a spus să mai mergem încă o dată la crematoriu la Iosef să-l mai consultăm încă o dată, că Baciu a insistat că trebuiesc incinerate.P.C.: - „La insistenţele lui Baciu, ne-am dus, din nou, la Iosef Emilian căruia i-a spus în clar că e vorba de morţi de la Timişoara.”G.G.: - Şeful de la crematoriu, a spus că nu se poate, dar, la insistenţe a chemat cei 2 mecanici de la cuptoare şi i-a consultat ce se poate face. Programul crematoriului în ziua de 19 avea incinerări până în jurul orei 16.00.P.C.: - „La insistenţele lui Baciu, şeful crematoriului, i-a chemat pe cei 2 mecanici de la cuptoare…” cum îi cheamă pe aceia ştiţi?

812

G.G.: - Mititelu şi, al doilea, mă scuzaţi, nu ştiu, va relata administratorul.P.C.: - „Mititelu…”G.G.: - Îi cunoşteam numai după figură, că nu coordonam eu crematoriul.P.C.: - Câmpeanu cumva?G.G.: - D-le preşedinte, Iosef vă va confirma.P.C.: - „Pe al celuilalt nu ştiu şi ai consultat asupra posibilităţilor de incinerare, după terminarea programului de lucru, de la ora 16,00.”G.G.: - Da, după ce s-au consultat…P.C.: - După ora 16,00.G.G.: - Mecanicii şi cu şeful crematoriului, după ce s-au consultat, au spus că, totuşi, se poate face această treabă, dacă noi, de la ,,Bellu” le mai dăm încă 2 muncitori.P.C.: - „Cei 2 mecanici şi cu Iosef Emilian, după ce s-au consultat, au conchis că, după orele 16,00, pot fi incinerate acele cadaver, dacă vor mai veni în ajutor doi muncitori.”G.G.: - Şi vor funcţiona amândouă cuptoarele.P.C.: - „Şi vor funcţiona ambele cuptoare.”G.G.: - La unul din cuptoare a trebuit să-i pună vreo două cărămizi, undeva, la vatră. Asta o ştie mai bine responsabilul crematoriului. Cu această ocazie, am încheiat discuţia la crematoriu. La plecare, Baciu a insistat să-i punem la dispoziţie un recipient metallic, în care să fie depozitată cenuşa, pentru a fi transportată la Timişoara. Am spus că nu avem aşa ceva, nu avem în dotare aşa ceva, avem pubele care nu pot fi folosite. A insistat, totuşi, să-i dăm nişte pubele noi. În dotarea crematoriului exista aşa ceva în inventar şi au fost folosite nişte pubele noi la insistenţele lui Baciu.P.C.: - „Înainte de a pleca, Baciu ne-a cerut nişte recipienţi metalici, pentru depozitarea cenuşii rezultate, motivând că va trebui să o trimită la Timişoara. În lipsa acestora, i s-a pus, la dispoziţie nişte pubele noi. “G.G.: - Baciu a plecat, eu am mers la ,,Bellu” la şeful secţiei, Ciupagea, l-am informat, crematoriul poate să facă această treabă.P.C.: - „Baciu a plecat, eu am revenit la şeful secţiei Ciupagea, pe care l-am pus în temă cu aspectul că, după orele de program, pe care l-am informat că poate avea loc operaţiunea de incinerare solicitată, dacă se mai dau 2 muncitori.”G.G.: - Împreună cu Ciupagea am solicitat, la două cimitire, la cimitirul ,,Ghencea” un muncitor, prin şeful unităţii, la care am spus că va lucra la crematoriu după masă, începând de la ora patru, şi prin şeful cimitirului ,,Izvorul Nou” un alt muncitor. Muncitorul de la ,,Ghencea” se numeşte Zimbroianu Gheorghe iar cel de la ,,Izvorul Nou” se numeşte Iordan Gheorghe.

813

P.C.: - „Împreună cu şeful secţiei am intervenit la cimitirele ,,Ghencea” şi ,,Izvorul Nou” şi şefii de acolo ne-au trimis pe muncitorii Zimbroianu Ion şi Iordan Gheorghe; acelor şefi le-am precizat că cei doi muncitori urmează să fie folosiţi la incinerare la crematoriu, după orele 16,00.G.G.: - Cei doi muncitori s-au prezentat în jurul orei 12,00 la ,,Bellu” la administraţie…P.C.: - „Cei doi muncitori au sosit la administraţia cimitirului ,,Bellu” în aceeaşi zi, la orele 12,00.”G.G.: - În biroul şefului de secţie, Ciupagea Grigore şi cu mine am stat de vorbă cu ei să se prezinte la ora, în jurul orei 16,00 la crematoriu şi vor munci acolo. Li s-a atras atenţia asupra comportamentului şi, în special, asupra consumului de alcool, care este un viciu general, şi muncitorii au plecat la crematoriu.P.C.: - „Şi le-am atras atenţia să nu care cumva să fie beţi. Aceasta, pentru că îndeobşte cei care lucrează în acest mediu consumă alcool.”G.G.: - La ora 10,00, când am discutat cu şeful crematoriului şi cu Baciu, am întrebat şi eu şi Iosef dacă cadavrele respective vin cu documente legale. Ni s-a răspuns că da.P.C.: - „Fac precizarea că, la a doua vizită a colonelului Baciu, în jurul orelor 10,00, atât eu, cât şi Iosef Emilian l-am întrebat dacă cadavrele sunt însoţite, de acte.” Ce fel de acte trebuiau să fie?G.G.: - Documente legale de incinerare.P.C.: - „De actele legale pentru incinerare, şi acesta ne-a răspuns afirmativ.”G.G.: - Ne-a spus „Da”.P.C.: - Afirmativ. Mai departe.G.G.: - [lipsă text, n.n.] …asupra existenţei documentelor care trebuiau să însoţească cadavrele… când a fost adus cu avionul de la Bucureşti la Timişoara, la Penitenciar, l-am cunoscut pe colonelul Moraru pe care nu-l cunoscusem înainte nici pe el, şi l-am întrebat de ce nu au fost trimise actele. La care Moraru care nu cunoştea, a zis: „Matale eşti Ganciu?”, zic: „Da.” Cu ocazia asta mă …* [lipsă text, n.n.]

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Ganciu Gheorghe, audierea inculpatului Iosef Emilian

P.C.: - [lipsă text, n.n] …Cu avionul?G.G.: - Cu avionul.P.C.: - „Fiind adus la Penitenciarul Timişoara, călătoria am făcut-o împreună cu colonelul Moraru, fostul adjunct al şefului I.G.M., de la care am aflat cum s-a aflat numărul meu de telefon, prin intermediul celor de la evidenţa populaţiei, şi că Nuţă i-ar fi precizat că acele cadavre vor fi însoţite, de actele legale necesare.”

814

G.G.: - Da, în acest sens poate fi audiat inculpatul Macri.P.C.: - „Aspect cunoscut şi de Macri.” G.G.: - Tot în ziua de 19, la ora 4,30, m-am prezentat şi eu la crematoriu, că deja ne spusese colonelul Baciu că maşina va sosi în jurul orei 4,30-5,00, fiindcă plecase de dimineaţa, pe la ora 5, din Timişoara, dar noi ştiam că vor fi incineraţi numai în jurul orei 10,30. M-am prezentat acolo, a sosit maşina, era cam întuneric de acum, era bine întuneric, maşina era înăuntru destul, de mare, autofrigorific foarte mare. S-a deschis o uşă, nu se vedea nimic înăuntru, dar emana un miros puternic. L-am întrebat pe Baciu despre documente. Prima întrebare, la care Baciu mi-a spus: „Nu au sosit documentele, acum mă duc la telefon, la şeful crematoriului, să vorbesc cu cine trebuie”. Am spus că nu dăm nici un cadavru jos din maşină până când nu se rezolvă problema documentelor.P.C.: - „În jurul orelor 16,30 – 17,00, din aceeaşi zi, la crematoriu a sosit colonelul Baciu, însoţit de…” era însoţit de mai mulţi ofiţeri?

G.G.: - Erau două Dacii, frigorificul era însoţit de două Dacii; erau civili, nuera nici unul militar.P.C.: - De mai mulţi, dar ce erau, lucrători?G.G.: - Lucrători de Miliţie.P.C.: - „lucrători de Miliţie în civil şi de o autofrigorifică de capacitate mare…” cu numere de?

* caseta 065, sfârşit G.G.: - Nu pot să vă spun, nu am văzut.P.C.: - „Al cărui număr de înmatriculare nu l-am văzut, pentru că se înserase. În prezenţa mea şi a lui Iosef Emilian, colonelul Baciu a ordonat deschiderea uşilor.” Da?G.G.: - S-a deschis o uşă, să vedem ce este acolo. Nu se putea vedea nimic, că era foarte întuneric.P.C.: - „Din autotrenul acela ne-a izbit un miros foarte greu, specific, de cadavru.”G.G.: - Şi ne-a spus că nu au sosit documentele şi vin cu un curier special.P.C.: - „La întrebarea noastră, Baciu ne-a comunicat că nu a intrat în posesia documentelor pentru acele cadavre, dar că vor sosi ulterior cu un curier special.”G.G.: - L-am rugat pe Baciu să nu dăm nici un cadavru jos, până nu rezolvă problema documentelor în faţa şefului crematoriului, şi nu s-a coborât nici un cadavru.P.C.: - „La rugămintea mea, nu s-a coborât nici un cadavru, solicitând să facă intervenţia necesară obţinerii actelor.”G.G.: - Baciu şi cu Iosef au mers în birou, eu am rămas afară, la maşină. Şi au discutat, am înţeles, cu colonelul Moraru, care era şeful lui, cred. Nu cred că a

815

sunat la Timişoara, că nu ar fi avut timp, şi au ieşit afară şi şeful crematoriului, Iosef, mi-a spus că s-a ordonat începerea incinerării. În noaptea respectivă vine un curier cu documentele.P.C.: - „Baciu cu Iosef Emilian au mers în birou, să intervină telefonic şi după un timp, au ieşit, Iosef Emilian comunicându-mi că s-a ordonat să se treacă la incinerare, urmând ca, pe parcurs, să parvină şi documentele legale.” V-a spus Iosef că s-a discutat cu Moraru?G.G.: - Da, Iosef a stat lângă telefon cu Baciu.P.C.: - Da. „Iosef mi-a precizat că discuţia Baciu a purtat-o cu colonelul Moraru, la Bucureşti şi nu la Timişoara.” Telefonul acela are ieşire în afară?G.G.: - De la crematoriu?P.C.: - Da.G.G.: - Nu.P.C.: - „Menţionez că telefonul crematoriului nu are posibilitatea legăturilor interurbane.” Da, mai departe.G.G.: - Am mers cu toţi cei cinci muncitori în birou, şi cu Baciu şi cu Iosef. Doi deja îl cunoşteau de la ora 10,00, cei doi pe care îi consultase şi ştiau că vin aceste cadavre din catastrofă. Le-am prezentat şi celorlalţi trei muncitori, le-am spus: „Dl. doctor însoţeşte cadavrele şi dumnealui răspunde de toată incinerarea.” Au rămas în birou toţi cinci muncitori, cu Baciu şi cu Iosef, eu am ieşit afară şi am plecat. Nu am rămas la incinerare.P.C.: - „După aceea am intrat şi eu cu cei doi în biroul şefului crematoriului unde se aflau cei cinci muncitori care urmau să execute operaţiunea de incinerare.”G.G.: - Toţi au rămas în birou...P.C.: - „Acestora i l-am recomandat pe colonelul Baciu ca fiind medicul care răspunde de incinerare, după care am plecat, şi ştiu că incinerarea a avut loc în lipsa mea.” De ce l-aţi prezentat drept doctor?G.G.: - Dimineaţa, la ora 10,00, când a venit, ne-a spus de catastrofă şi nu ştiu dacă eu, nu ştiu dacă eu sau Baciu a avut această idee, nu pot spune acest lucru, pentru că aş spune un neadevăr. P.C.: - „Nu îmi amintesc dacă, la iniţiativa mea sau a lui Baciu, l-am prezentat pe acesta drept doctor.” Pentru serviciul adus de dvs. aţi primit vreo recompensă?G.G.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Dar ceilalţi au primit?G.G.: - Nu ştiu, d-le preşedinte.P.C.: - „Personal, pentru ajutorul dat lui Baciu, nu am primit nici un fel de recompensă şi nu ştiu dacă ceilalţi au primit aşa ceva.” Dar, cât v-aţi aflat dvs. acolo, Baciu le-a atras atenţia cu privire la un anume comportament?G.G.: - Nu. În prezenţa mea, nu.

816

P.C.: - Să fie discreţi, sau...G.G.: - Nu, în prezenţa mea, nu.P.C.: - „În prezenţa mea, Baciu nu le-a cerut acelor muncitori să păstreze discreţia asupra incinerării.” Dar, ulterior, aţi aflat ceva legat de acest aspect de la Iosef, de la muncitori?G.G.: - Nu, nu s-a făcut nimic în secret, am să revin. A doua zi dimineaţa, pe 20, la 7,30, am revenit la crematoriu mergând spre Bellu, în direcţie. Şeful crematoriului mi-a spus că nu a sosit peste noapte nici un...P.C.: - „A doua zi 20 decembrie la 7,30 m-am prezentat la crematoriu, unde Iosef Emilian mi-a precizat că nu a sosit nici un document privitor la cadavrele aduse de la Timişoara.”G.G.: - Ceea ce a apărut în plus în dimineaţa zilei de 20 a fost faptul că colonelul Baciu mi-a transmis şi mie, de altfel şeful crematoriului ştia, că nu se începe nici o incinerare pentru public, pe ziua de 20, până nu se termină Timişoara, ceea ce a fost o îngrijorare destul de mare pentru mine de acum.P.C.: - Când asta, pe 19?G.G.: - Pe 20, dimineaţa, când am sosit.P.C.: - „În dimineaţa aceleiaşi zile de 20 decembrie, colonelul Baciu mi-a transmis direct că, din dispoziţia conducerii…” care conducere?G.G.: - Conducerii dumnealui.P.C.: - „...conducerii I.G.M.-ului, nu se va trece la nici o altă incinerare pentru public, până nu se termină operaţiunea Timişoara. Acest lucru mi-a dat de gândit şi m-a alarmat.”G.G.: - M-a înfricoşat.P.C.: - „Chiar m-a înfricoşat.”G.G.: - Am mers la ,,Belu”, am informat pe şeful secţiei, Grigore Ciupagea de tot ce s-a întâmplat, că n-au venit documentele şi că crematoriul nu ştim cât va fi închis în dimineaţa zilei de 20.P.C.: - „Acelaşi lucru Baciu i la cerut şi lui Iosef Emilian. Deci acelaşi lucru i l-a cerut colonelul Baciu şi lui Iosef Emilian. În consecinţă, m-am dus la şeful secţiei, Ciupagea, şi i-am spus că documentele nu au sosit şi va trebui să ţinem închis crematoriul pentru public, până se termină cu incinerarea cadavrelor de la Timişoara.” Şi?G.G.: - În jurul orei 10,00 - 10,30, m-a sunat la ,,Bellu”, Iosef Emilian şi mi-a spus că s-a încheiat lucrarea Timişoara.P.C.: - „Pe la 10,30 m-a sunat de la crematoriu Iosef Emilian şi mi-a spus că s-a terminat cu incinerarea cadavrelor de la Timişoara.” Mai departe.G.G.: - Tot legat de documente, d-le preşedinte, dacă îmi permiteţi, ele au existat şi există.P.C.: - Asta o ştiţi din ce aţi aflat ulterior.G.G.: - Din presă, I.M.L.

817

P.C.: - Altceva dacă mai aveţi de spus. Presa e presă, probele sunt probe. Presa, ca orice presă, comunică fel de fel de date. Oricum, nu ştim în ce măsură cele afirmate în presă pot fi folosite în cadrul unui proces penal. Aţi înţeles ce vreau să vă spun?G.G.: - Am înţeles.P.C.: - Aşa. Altceva mai aveţi de spus?G.G.: - Da.PC.: - Vă rog.G.G.: - În cursul zilei de 20 şi 21, şeful crematoriului a insistat în mai multe rânduri la colonelul Baciu, care lăsase telefonul de la serviciu, pentru documente, asigurându-l că vor sosi, dar nu au sosit.P.C.: - „Deşi Iosef Emilian l-a sunat pe Baciu la birou de mai multe ori în zilele de 20 şi 21 decembrie, acesta nu a putut să-i trimită nici un document pentru că nu veniseră de la Timişoara.” Daţi-ne volumul 7. A, este aici, scuzaţi. Mai aveţi altceva de spus?G.G.: - Da.P.C.: - Vă ascultăm.G.G.: - După evenimentele din Bucureşti, o dată cu apariţia noilor organe de stat, după 26 – 27, am informat şi pe şeful meu şi pe şeful crematoriului că eu merg să denunţ această faptă.P.C.: - În ce dată?G.G.: - Pe 29 - 30 decembrie, şi, am căutat pe dl. prim-adjunct al ministrului de interne, pe gen.colonel Moldoveanu.P.C.: - Îl cunoşteaţi?G.G.: - Da. Nu am reuşit în 29 nici acasă, în ziua de 30 m-am dus la cabinet şi în după-masa zilei de 30, în jurul orei 20,30, am sunat acasă şi, am spus să mă primească, că am o faptă deosebită, la care dânsul mi-a răspuns: „Este vorba de „coletele” de la Timişoara? Stai liniştit, că după sărbatori te chemăm, că se cunoaşte.”P.C.: - „După ce dictatura a fost doborâtă, în jurul datei de 29 decembrie i-am comunicat lui Ciupagea şi Iosef Emilian că eu voi denunţa problema legată de incinerarea cadavrelor de la Timişoara. În aceeaşi zi, am căutat să i-au legătura cu generalul Jean Moldovan, pe care îl cunoşteam de mai înainte, deziderat pe care l-am realizat abia a doua zi, telefonic, spunându-i că am o problemă deosebită să-i raportez. Acesta mi-a replicat: „Dacă este vorba despre „coletele” de la Timişoara, problema este cunoscută, te voi primi după sărbători.” Adică după Anul Nou.”G.G.: - După Anul Nou, da.P.C.: - După Anul Nou. V-a primit?G.G.: - M-a primit.P.C.: - Când?

818

G.G.: - Pe 7. Mi-a dat telefon tot de la cabinet şi am fost la dumnealui şi am dat şi o notă scrisă.P.C.: - „Într-adevăr, pe data de 7 ianuarie 1990 am fost chemat la generalul Jean Moldovan, căruia i-am dat şi o notă scrisă.” O fi aceasta, care ne-a parvenit acuma?G.G.: - Da, dar eu, am făcut în detenţie o cerere dumnealui, şi am rugat să...P.C.: - Ia prezentaţi-o, d-le consultant şef.G.G.: - Da, aceasta este.P.C.: - Aceea este ?G.G.: - Da.P.C.: - Bine. Spuneţi-ne, vă rugăm, v-aţi putut da seama despre... de la bun început despre ilicitatea sau, în sfârşit, caracterul mai deosebit al acţiunii?G.G.: - Nu, d-le preşedinte, nu am cunoscut absolut nimic despre Timişoara, n-am cunoscut nici un fel, în presa noastră din Bucureşti nu s-a scris nimic, radio nu a dat nimic.P.C.: - „În zilele de 19 - 20 decembrie 1989, personal nu am ştiut nimic din cele întâmplate la Timişoara.” Şi, totuşi, în una din declaraţii faceţi precizarea că „personal, de la început am considerat că arderea cadavrelor este o crimă odioasă”.G.G.: - Fiindcă a fost fără documente.P.C.: - „Este adevărat că, în declaraţia olografă din 11 ianuarie 1990, am precizat că „personal, de la început am considerat că arderea cadavrelor este o crimă odioasă, această precizare însă am făcut-o considerând că lipsa actelor îi dădea acest caracter operaţiunii de incinerare.” D-le procuror, dacă aveţi întrebări. Procuror: - D-le preşedinte, avem două întrebări. Prima: dacă a observat, în seara aducerii cadavrelor, am înţeles că nu, sau a doua zi, când a venit la 7,30, că acele cadavre aveau urme, plăgi împuşcate, deci...P.C.: - Aţi văzut cadavrele?G.G.: - Nu am văzut, d-le preşedinte, nici un cadavru, nu cunosc că au fost împuşcate cu arme de foc.Procuror: - Şi o alta, dacă, în timpul incinerării, perimetrul a fost păzit şi de cine.P.C.: - A fost păzit perimetrul în timpul incinerării? G.G.: - A fost păzit de către Miliţie.P.C.: - „Este adevărat că perimetrul crematoriului “Cenuşa!” a fost păzit de miliţieni în civil, măsură luată ...”G.G.: - De colonelul Baciu.P.C.: - „...de colonelul Baciu, aceasta pe toată durata incinerării.”G.G.: - Numai când am venit eu, la 7,30 – 8,00, nu mai erau, numai noaptea au fost acolo. Când am venit eu, nu mai erau.

819

P.C.: - „Măsurile de pază s-au luat numai pe timpul nopţii. Dimineaţa, când am ajuns...”G.G.: - Pe 20.P.C.: - „A doua zi dimineaţa, 20 decembrie, când am revenit la crematoriu, acei lucrători de Miliţie nu i-am mai văzut.” Mai sunt întrebări?Procuror: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Apărătorul inculpatului.Av.ap.- D-le preşedinte, v-aş ruga respectuos să îl întrebaţi dacă ştie de unde l-a sunat 1generalul Macri.P.C.: - De unde v-a sunat generalul Macri?G.G.: - Nu ştiu, d-le preşedinte.P.C.: - „Nu ştiu de unde m-a sunat generalul Macri în seara de 18 decembrie 1989.”Av.ap.: - Dar se auzea aşa, ca ca de la... G.G.: - Se auzea foarte bine telefonul.P.C.: - Ca din Drumul Taberei în Drumul Sării?G.G.: - Nu pot să fac comparaţia, dar nu mi-a spus de unde, d-le preşedinte. Nici nu mă interesa să-l întreb şi nici el nu mi-a spus.P.C.: - Da, oricum, discuţia s-a purtat, discuţia telefonică a avut loc în condiţii de audiţie bună. Dar v-aţi dat seama, dar ce rost are dacă şi-a dat seama? Continuaţi dvs.!Av.ap.: - Nu insist la întrebarea asta, mulţumesc frumos. O altă întrebare. P.C.: - Aţi mai purtat, presupun, convorbiri telefonice şi urbane şi interurbane.G.G.: - Nu am înţeles, d-le preşedinte.P.C.: - Aţi vorbit la telefon şi loco, urban şi interurban. Puteţi să ne spuneţi care este diferenţa dintre una şi alta ?G.G.: - Câteodată e mai bun cel interurban.P.C.: - Poftim?G.G.: - Câteodată e mai bun cel interurban.P.C.: - Se aude vreo întrerupere, aşa, de parcă ar... G.G.: - Nu, ca audiţie e mai perfect ca cel urban.P.C.: - Asta ca audiţie, dar... G.G.: - Ca audiţie, n-am putut să-mi dau seama. Nu mi-am dat seama.P.C.: - Prin prefix aţi vorbit vreodată?G.G.: - Da, cum să nu.P.C.: - Şi ? Se aude un ţăcănit, aşa ? Periodic ?G.G.: - Nu, n-am sesizat.Av.ap.: - D-le preşedinte, am înţeles şi...P.C.: - „Deşi am mai purtat convorbiri telefonice interurbane, nu am sesizat producerea unui zgomot specific de întrerupere periodică, un fel de ţăcănit.” Scrieţi aşa, ca să fie pe înţelesul tuturor.

820

Av.ap.: - Ideea cu provenienţa cadavrelor v-a spus-o inculpatul, de catastrofă. Nu vreau să sugerez, atât vreau să întreb, cui i-a aparţinut, dumnealui sau lui Baciu ?P.C.: - Cui i-a aparţinut ?G.G.: - Colonelului Baciu.P.C.: - Mai în concret, aşa. El v-a rugat să spuneţi muncitorilor că e vorba de...G.G.: - Că toate cadavrele provin dintr-o catastrofă. P.C.: - „Ideea cu cadavrele provenite din catastrofă a aparţinut colonelului Baciu.” Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să-l întrebaţi dacă, în cursul incinerării sau în zilele imediat următoare, s-a făcut vreo menţiune undeva, într-un act, pe o hârtie, indiferent de ce natură, în legătură cu incinerarea?P.C.: - Ştiţi ceva?G.G.: - Da, mă scuzaţi, mi-a scăpat. Administratorul crematoriului, Iosef, a făcut menţiuni… [lipsă text, n.n.]Av.ap.: - Şi o ultimă întrebare. Acest registru este evidenţa clară a tuturor incinerărilor care se fac la crematoriul respectiv, deci se poate găsi la instituţia respectivă ? Păi, nu s-a făcut o evidenţă specială, mă gândesc că s-a mers într-o ordine cronologică.P.C.: - Păi, am înţeles de la inculpat că s-a trecut un număr.Av.ap.: - D-le preşedinte, eu vă înţeleg.P.C.: -Ştiu. Nume, prenume, ce rubrici are acel registru?G.G.: - Dacă îmi permiteţi, am înţeles întrebarea. Există un registru unic, în care se înscriu toţi cei care sunt incineraţi.P.C.: - Adică ce anume?G.G.: - Un registru cu mai multe rubrici.P.C.: - Ce conţin rubricile acelea? La ce se referă?G.G.: - Din ce am văzut, aşa: numele, prenumele, adresa, adică un registru unic.P.C.: - Date despre cel care urmează a fi incinerat.G.G.: - Da.P.C.: - „Registrul de la crematoriu conţine rubricaţii referitoare la numele, prenumele celui incinerat, domiciliu şi alte date necesare identificării.”Av.ap.: - Vă rog să mă iertaţi, am dedus sau am înţeles, cu precizarea inculpatului, că cele 40 de cadavre erau înregistrate sub acelaşi număr, aceeaşi poziţie.G.G.: - Da, da, într-o singură rubrică au fost înregistraţi, că nu aveau ce să detalieze numele celor 40, că nu aveam acte.P.C.: - Păi, nu am spus că a trecut cifra 40? „Încă o dată, menţionez că Iosef Emilian mi-a comunicat că a trecut numărul 40 în registrul de evidenţă a incinerărilor.”

821

Av.ap.: - Şi acuma, o ultimă întrebare. Pentru că sunt nişte contradicţii între interogatoriu, declaraţiile inculpatului Baciu, o să revin la acestea mai târziu. Atâta să-l întrebaţi: când a luat cunoştinţă, efectiv, Iosef că, de fapt, în acea autoizotermă nu sunt „colete“, ci sunt cadavre, ziua şi ora?P.C.: - Păi, a spus.Av.ap.: - S-a omis, vă rog să mă credeţi.P.C.: - A spus că, la a doua vizită din 19 decembrie, colonelul Baciu i-a spus şi lui Iosef, de faţă fiind şi dânsul, că e vorba de cadavre de la Timişoara. Aşa am şi consemnat.Av.ap.: - Am înţeles, poate că este omisiunea mea. Dacă s-a consemnat, eu vă mulţumesc.P.C.: - Sigur că s-a consemnat. Dacă nu s-a consemnat, atunci o să corectam.Av.ap.: - Nu-i nimic, o să facem corecturile.P.C.: - Alte întrebări. Sunt întrebări?Av.ap.: - D-le preşedinte, pentru Baciu. Când s-a dus Baciu, pentru prima dată, la el, la Ganciu, îl cunoştea pe Baciu dinainte ?P.C.: - A spus că nu.Av.ap.: - El ştia despre ce are de făcut? P.C.: - Cine ?Av.ap.: - Ganciu, ştia misiunea ?P.C.: - Ştia, în măsura în care i-a comunicat Baciu.Av.ap.: - Deci absolut nimic nu ştia despre ceea ce urmează să facă ? Cu ce să-l ajute pe Baciu ?P.C.: - D-le apărător, dvs. aţi fost atent când l-am interogat pe inculpat şi ce a comunicat inculpatul şi ce s-a consemnat? Dacă vreţi să reluăm problema de la capăt...Av.ap.: - Nu, d-le preşedinte, am pus numai întrebarea.P.C.: - Ne-a comunicat că Macri l-a sunat, i-a spus că va veni Baciu să-i rezolve o problemă, ce fel de problemă, va afla de la Baciu, şi Baciu i-a comunicat. Într-o primă fază, cum şi a doua în clar. S-a consemnat, inculpat, aşa ?G.G.: - Da.Av.ap.: - Cum spune colegul, declaraţii contradictorii, cum explică faptul că Baciu declara că Ganciu ştia despre ceea ce urmează să facă?P.C.: - Rămâne să vedem dacă mai e cazul să-l întrebăm pe Baciu o dată.Av.ap.: - D-le preşedinte, despre îndeplinirea acestei misiuni colonelul Baciu l-a ameninţat cu ceva, a făcut uz de grad, de funcţia pe care o are?G.G.: - Nu.P.C.: - „Menţionez că ajutorul pe care i l-am dat lui Baciu pentru a se realiza operaţiunea de incinerare, am făcut-o fără să fiu ameninţat în vreun fel de cineva.”

822

G.G.: - În afara zilei de 19, când colonelul Moraru a dat ordin...P.C.: - Am şi notat.Av.ap.: - În ziua de 19 a fost de faţă, la această convorbire telefonică, colonelul Moraru? P.C.: - Nu a fost, că a fost numai Iosef, a precizat.Av.ap.: - D-le preşedinte, referitor la ideea că aceste cadavre provin dintr-o catastrofă, Ganciu apreciază că Baciu ştia mai mult decât atât ?P.C.: - Care a fost impresia dvs.? La început, atunci ?G.G.: - Nu, nu pot să fac nici o apreciere, că nu aveam...P.C.: - „Nu pot să fac nici o apreciere referitor la cât ştia Baciu legat de operaţiunea de incinerare.”Av.ap.: - D-le preşedinte, întrebarea este clară, referitor la aceste aspecte pe care le-a evidenţiat Baciu, că provin dintr-o catastrofă, ştia ceva despre Timişoara, a făcut vreo referire?P.C.: - V-a făcut Baciu vreo referire?G.G.: - NuP.C.: - „Baciu nu mi-a făcut nici o referire la... cu privire la vreun eveniment de la Timişoara.”Av.ap.: - D-le preşedinte, este adevărat, aceste cadavre au fost înregistrate în registru. Cunoaşte Ganciu, a fost de faţă când colonelul Baciu a avut şi el iniţiativa aceasta, spunându-i lui Iosef să înregistreze ?P.C.: - D-le apărător, vă resping întrebarea şi vă fac din nou precizarea că dacă mai formulaţi întrebări cu răspuns, nu putem păşi la ce ne interesează, să aflăm adevărul. Păi, dvs. puneţi întrebări cu răspuns ? Se respinge întrebarea aceasta.Av.ap.: -A fost de faţă când a înregistrat Iosef şi la initiaţiva cui ?P.C.: - Respingem întrebarea.Av.ap.: - Vă rog să menţionaţi în caietul d-lui consultant.P.C.: - Da, o să menţionăm, menţionaţi. Aţi ajuns să ne substituiţi, cumva?Av.ap.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Vă rog, vă rog.Av.ap.: - Noi am pus întrebarea, dvs. o respingeţi, vă rog să consemnaţi.P.C.: - Vă rog să o puneţi aşa cum e corect, cum se spune la lege.Av.ap.: - D-le preşedinte, nu am sugerat, dacă...P.C.: - Nu, aţi dat răspunsul, e de ajuns, chiar mai mult. Continuaţi, vă rog.Av.ap.: - Nu mai avem alte întrebări, d-le preşedinte.P.C.: - Bine. Dacă mai sunt alte întrebări. Inculpaţii, aveţi de pus vreo întrebare co-inculpatului ? Spuneţi-mi, până la data începerii procesului, cu cine v-aţi aflat în cameră în Penitenciar ?G.G.: - Cu Teodorescu, cu Peptan şi cu Tiberiu, îmi scapă numele, Grui Tiberiu.

823

P.C.: - Până la începerea procesului ? Nu de la începerea procesului.G.G.: - Şi înainte de începerea procesului.P.C.: - Şi înainte ? Da, bine.G.G.: - Numai la sosirea de la Bucureşti am stat vreo două zile, aşa ne-a băgat atunci.P.C.: - Cu cine ?G.G.: - Toţi şase care am venit de la Bucureşti.P.C.: - Adică ?G.G.: - Ghircoiaş, Moraru, care s-a sinucis, Baciu, Ganciu şi Iosef.P.C.: - „Vreo două zile am stat în aceeaşi cameră de la Penitenciar cu Baciu, Ghircoiaş, Moraru, Iosef Emilian” şi cu mai cine ?G.G.: - Şi cu Moraru, la sosire de la Bucureşti.P.C.: - „După care am fost separaţi.”G.G.: - Şi acum sunt cu cei trei pe care i-am numit. P.C.: - Da, mai aveţi vreo precizare ?G.G.: - Nu, d-le preşedinte.P.C.: - Nu. Luaţi loc în bancă, veţi semna ulterior declaraţia, introduceţi-l, vă rog, pe Iosef Emilian.începe audierea inculpatului Iosef Emilian.

P.C.: - Da. Deci cum vă numiţi ?I.E.: - Iosef Emilian Zamfir.P.C.: - Iosef Emilian Zamfir, cunoaşteţi pentru ce sunteţi trimis în judecată ?I.E.: - Da. Pentru favorizare la infracţiunea de genocid.P.C.: - Menţineţi declaraţiile date în faza urmăririi penale ?I.E.: - D-le preşedinte, o menţin cu rugămintea de a-mi permite să fac anumite precizări.P.C.: - „Menţin declaraţiile date la urmărirea penală şi, în continuare, arăt:” Întreb inculpatul acuma, în zilele de 19, 20, 21 decembrie ce funcţie aţi îndeplinit la crematoriul “Cenuşa” ?I.E.: - Până la 13 ianuarie 1990 am îndeplinit funcţia de administrator al crematoriului.P.C.: - „Până la data de 13 ianuarie 1990 am îndeplinit funcţia de administrator al crematoriului uman “Cenuşa” din Bucureşti.” Vă rugăm să ne relataţi pe scurt faptele privitoare la incinerarea cadavrelor respective.I.E.: - Pe data de 19 decembrie 1989...P.C.: - Mai tare, mai tare.I.E.: - Pe data de 19 decembrie 1989, după o absenţă de o zi, respectiv în data de 18, când am avut o zi de recuperare, m-am prezentat la serviciu mai devreme de ora 8,00, după care, în jurul orei 8,00, am primit un telefon de la inculpatul Ganciu, întrebându-mă dacă am sosit la serviciu. I-am răspuns că sunt la

824

serviciu, după care mi-a zis că o să vină să discutăm o problemă, despre o problemă. Telefonul era dat din incinta secţiei cimitire, care îşi are sediul în cimitirul “Bellu”. În jurul orei 8,30 a venit împreună cu inculpatul Baciu, pe care mi l-a prezentat ca venind de la secţia cimitire, drept colonelul Baciu, şef de direcţie în cadrul fostului IGM şi discuţia la care mă refer a avut loc pe terasa crematoriului nu mai mult de 5 minute. Scopul acestei discuţii s-a referit la posibilitatea crematoriului, de a arde nişte „colete” care ar urma să vină de la Timişoara, fără a-mi spune nici când ar fi posibilă sosirea acestor „colete”, nici ca număr, nici absolut nimic. I-am răspuns că crematoriul îşi desfăşoară activitatea într-un anumit program şi că toate activităţile crematoriului sunt programate de pe o zi pe alta, cu excepţia situaţiilor când, chiar peste două sau trei zile, aşteaptă să fie o asemenea programare. D-le preşedinte, vă declar că această primă discuţie nu a avut ca spaţiu o întindere mai mare decât...P.C.: - Când v-a vorbit, pomenit de cuvântul „colete”, ce aţi înţeles ?I.E.: - Eu, personal ?P.C.: - Da.I.E.: - Personal, fiind administratorul crematoriului, am înţeles că e vorba totuşi de incinerări, dar vă informez că un asemenea cuvânt, pe timpul primei discuţii în terasa crematoriului, nu s-a pomenit cuvântul de incinerare. De fapt, coletul putea fi ori ars ori incinerare, în fond era cremaţie şi acelaşi lucru pentru toate aceste aspecte. Declar încă o dată că, mai mult decât atât, cât declar eu în prima această discuţie din data de 19… P.C.: - Am înţeles, continuaţi, nu trebuie să insistaţiI.E.: - Dânşii au plecat deci împreună, au plecat împreună, fără a-mi lăsa nici un mesaj în legătură cu această discuţie abordată în data zilei de 19. Mi-am văzut efectiv de treburi, eu eram singur la acea dată, pentru că casiera, care este tot în schema crematoriului, era liberă. Au revenit în jurul orei 9,30 - 10,00, spunându-mi că vin tot de la cimitirul “Bellu”, respectiv tot din cadrul secţiei cimitire, când, de data aceasta, colonelul Baciu mi-a spus clar că este vorba de incinerarea a 40 de cadavre care au plecat deja spre Bucureşti de la Timişoara, la ora 5,00 dimineaţa, din morga unui spital. În această situaţie, lucrurile au apărut cu totul altfel în faţa mea. Iniţial şi în acelaşi timp l-am întrebat dacă aceste cadavre sunt însoţite de acte care să dovedească cauza morţii pentru fiecare act absolut necesar incinerării. Dânsul mi-a spus că da, după care problema a apărut numai din punct de vedere al volumului de muncă privind acest număr mare de cadavre. În această situaţie, eu ştiu cum, tot în acest moment, colonelul Baciu mi-a spus că incinerarea trebuie să aibă loc în aceeaşi zi, respectiv pe data de 19, după ce se termina ultima incinerare programată în respectiva zi. Având în vedere, repet, acest număr mare de cadavre, personal nu am putut să iau o hotărâre de a-i promite, cel puţin, de a-i rezolva problema în cauză. Am omis a vă spune că, atunci când a venit cu aceasta, la această a doua

825

discuţie, mi-a spus că, din ordin superior, trebuiesc incinerate aceste 40 de cadavre. Deci, când l-am întrebat de acte, mi-a răspuns că actele sunt şi că vin o dată cu cadavrele. L-am invitat şi pe dânsul şi pe inculpatul Ganciu în birou, unde, firesc, am consultat personalul muncitor, care numai ei efectiv rezolvă problemele incinerărilor. La această discuţie a participat fochistul Mititelu Mihai şi Câmpean Gligor; al treilea muncitor cu care este încadrat în crematoriu, respectiv Bocioagă Ştefan, fiind plecat în cursă pe maşină în acea zi. În birou, inculpatul Ganciu l-a prezentat pe colonelul Baciu ca fiind doctor.P.C.: - Muncitorilor.I.E.: - Muncitorilor, da, după care Baciu, inculpatul Baciu a spus, a relatat ce v-am declarat eu aci, spunând că aceste cadavre provin dintr-o catastrofă din Timişoara. Şi pentru ei a fost o surpriză privind acest număr de 40 de cadavre, moment în care s-a încercat totuşi într-un timp foarte scurt, erau persoane care aşteptau să-şi rezolve alte treburi cu crematoriul, după care am încercat să găsim soluţii de rezolvare a acestei situaţii. Soluţiile au fost două. A se solicita la secţia cimitire trimiterea a încă cel puţin 2 muncitori şi de a pune în funcţiune la terminarea incinerărilor programate al doilea cuptor care este încorporat în crematoriu.P.C.: - Urmând ca toată noaptea să... I.E.: - Nu era vorba de noapte, d-le preşedinte, era vorba, am declarat şi repet, era vorba ca incinerarea să înceapă după ultima incinerare programată şi, în ziua aceea, ultima incinerare era programată la ora 15,00, deci aceste 40 de cadavre puteau începe incinerarea lor cel târziu la ora 16,00.P.C.: - La ora 16,00.I.E.: - La ora 16,00, da. După această discuţie în care s-au solicitat cei doi muncitori şi, totodată, prin conducerea secţiei urma să fie trimis un zidar care să facă o mică remediere la cel de al doilea cuptor, era vorba practic de două cărămizi căzute, atâta, alt deranjament nu avea; atunci s-a spus, tot de către inculpatul Baciu, că această cenuşă rezultată din incinerarea celor 40 de cadavre trebuie strânsă toată la un loc. Am coborât în sala de incinerare pentru a găsi o rezolvare şi în acest caz, dar pubelele cu care era dotat în mod obişnuit şi intra în inventarul crematoriului toate erau vechi şi în imposibilitatea de a fi folosite în acest scop. Atunci, inculpatul Ganciu a spus că se va îngriji ca cele vechi din inventarul crematoriului prin grija dumnealui să fie schimbate cu altele noi, pe care urma să le trimeată din secţia cimitire, respectiv de la Bellu. P.C.: - Da. Un moment, ca să consemnăm. „În dimineaţa de 19 decembrie 1989, în jurul orelor 8,30, după un prealabil telefon, a venit la biroul din cadrul crematoriului “Cenuşa”, unde mă aflam, co-inculpatul Ganciu Gheorghe, de la administraţia cimitirelor. Împreună cu încă o persoană în ţinută civilă, pe care mi-a recomandat-o a fi colonel Baciu Ion de la I.G.M. Acest ofiţer cu care am purtat o discuţie de aproximativ 5 minute s-a interesat

826

asupra posibilităţii arderii unor „colete” la crematoriu. Evident, când a pomenit cuvântul „colete”, eu m-am gândit la morţi. I-am explicat că nu există posibilităţi, întrucât programările deja sunt făcute. În consecinţă, cei doi au plecat şi au revenit în aceeaşi zi, la orele 10,30...”I.E.: - 9,30.P.C.: - „...9,30, prilej cu care colonel Baciu mi-a spus în clar că este vorba de 40 de cadavre ridicate de la o morgă din Timişoara...”I.E.: - Din ordin superior.P.C.: - „şi că, din ordin superior, după programul de lucru urmează să fie incinerate. Aşa a spus.”I.E.: - După ultima incinerare, d-le preşedinte.P.C.: - Da, bine. O să facem precizarea aceasta. „Ne-a mai spus…”, el v-a spus că provin din catastrofă, sau cine ?I.E.: - N-am înţeles.P.C.: - Cine v-a spus că provin din catastrofă ?I.E.: - Baciu.P.C.: - „Mi-a mai spus că acele cadavre provin dintr-o catastrofă care a avut loc la Timişoara. Pentru că i-am explicat că posibilităţi nu există de incinerare, am chemat la mine pe fochistul Mititelu şi pe un alt muncitor pe care îl chemă Câmpeanu Gligor, pentru a-i consulta asupra posibilităţilor de executare a incinerărilor solicitate. Cu această ocazie, Ganciu l-a prezentat pe colonel Baciu ca fiind medic. La rându-i, Baciu le-a spus muncitorilor că urmează să fie incinerate 40 de cadavre aduse de la Timişoara, care proveneau dintr-o catastrofă. În cele din urmă, a rezultat că, dacă se va pune în funcţiune şi cel de al doilea cuptor şi vor mai veni în ajutor alţi doi muncitori, în jurul orelor 16,00 din aceeaşi zi se poate trece la arderea cadavrelor. Tot atunci Baciu,cerându-ne nişte recipiente pentru cenuşa ce rezultă, ce urma să rezulte, în cele din urmă s-a oferit să facă el rost de pubele noi pentru a le schimba pe cele vechi, de la Administraţia Cimitirelor.” Sau de unde zicea?I.E.: - Cele vechi.P.C.: - Da, am înţeles, cele vechi, de la dvs., cu altele noi, de la Administraţie.I.E.: - Adică să facă un transfer, asta era.P.C.: - Lucru pe care l-a şi realizat, da?I.E.: - Da. După această discuţie care a durat totuşi puţin, pentru că, repet, eram singur şi erau destule persoane care aşteptau să-şi rezolve fiecare, în parte, problemele lor, deci după această discuţie, tot împreună, Ganciu şi Baciu au plecat, eu am rămas, normal, la serviciu, mi-am văzut de treburile mele profesionale. După ora 13,00, ieşind, tot pentru rezolvarea unor probleme, afară din birou, am văzut 7 pubele; am întrebat pe unul din muncitori ce sunt cu ele, acesta mi-a spus că au venit de la „Bellu“, după care, în jurul orei 15,00, au venit cei doi muncitori trimişi de la secţia cimitire.

827

P.C.: - „În jurul orelor 13 au sosit pubelele noi de la cimitirul „Bellu“, iar în jurul orelor 15,00 au venit în ajutor muncitorii Zimbroianu şi Iordan.” I.E.: - Numele lor îmi sunt mai puţin familiar, pentru că eu nu am lucrat cu ei niciodată. P.C.: - „Aşa după cum am aflat ulterior că se numesc.” Nu are importanţă când. Da, şi ?I.E.: - După această oră, deci după ora 15,00, eu mi-am văzut, în continuare, de programul meu de fiecare zi. În jurul orei 16,00 - 16,30, a venit inculpatul Ganciu, aşteptând să vină, aşa cum se discutase de dimineaţă cu Baciu, camionul acela în care trebuia să fie transportate cele 40 de cadavre. Aşteptarea a fost, într-adevăr, puţin mai lungă, deoarece maşina pe care noi o aşteptam a venit...* [lipsă text, n.n.]

* caseta 066, sfârşit

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Iosef Emilian.

I.E.: - [lipsă text, n.n.] ...a coborât, i-am spus, firesc, „bună seara”, împreună, toţi trei: eu, colonel Baciu şi Ganciu am deschis uşile termochingului; fiind foarte întuneric şi crematoriul neavând iluminaţie exterioară, s-a putut observa atât cât s-a putut observa, dinăuntru ieşind un miros destul de puternic. Exact în acelaşi moment i-am zis lui Baciu, colonelului Baciu: „daţi-mi actele”. În această situaţie, dânsul a spus că nu le are şi că urmează să le primească cu un curier special a doua zi.P.C.: - „În jurul orelor 18,00, din seara de 19 decembrie, la crematoriu, gardat de două autoturisme Dacia, a ajuns un tren frigorific, autotren frigorific. Deschizându-i-se uşile, din interior a năvălit un miros specific de cadavru.” I.E.: - S-au închis uşile la loc…P.C.: - „Au fost închise înapoi uşile şi le-am cerut colonel Baciu în prezenţa lui Ganciu…”, mai erau şi muncitori acolo?I.E.: - Nu.P.C.: - „în prezenţa lui Ganciu, altcineva nemaifiind, actele de însoţire a cadavrelor.” Ce aveaţi în vedere?I.E.: - Certificatele de constatare a decesului.P.C.: - „Aveam în vedere certificatele de constatare a decesului pentru fiecare cadavru. Colonelul Baciu ne-a spus că nu are acele acte, dar a doua zi dimineaţa urmează să le primească printr-un curier special de la Timişoara.” Şi atunci ce aţi făcut?

828

I.E.: - Având în vedere ceea ce am declarat eu până acum, totuşi s-a insistat să mergem împreună în biroul Administraţiei şi să dea încă o dată telefon la Timişoara, pentru a raporta această situaţie nou creată sau creată…P.C.: - „Cu toate acestea, am insistat ca Baciu, din biroul meu, să sune la Timişoara…”I.E.: - Nu la Timişoara, la IMG.P.C.: - „...la IMG pe şeful lui…”I.E.: - Pentru a raporta situaţia creată.P.C.: - „pentru a raporta situaţia creată.” A sunat?I.E.: - Da.P.C.: - Cu cine a vorbit?I.E.: - D-le preşedinte, vă spun că a vorbit cu şeful lui.P.C.: - „În prezenţa mea, Baciu a vorbit cu un şef de al lui, spunându-i că noi cerem actele cadavrelor…”I.E.: - A insistat foarte mult ca acest şef să-şi facă prezenţa la crematoriu.P.C.: - „Totodată, i-a cerut acelui şef să vină şi el la crematoriu.”I.E.: - Discuţii care au generat, în final, chiar cu ceartă, adică a fost o discuţie care, în general… au fost nişte discuţii violente, mai ales la problema actelor, după care şeful, când a închis aparatul telefonic… mi-a spus mie că acest şef să vorbească cu Timişoara, iar Baciu să revină cu un alt telefon..P.C.: - Cum am notat?Consultant: - „Baciu a vorbit cu un şef al lui, spunându-i că noi îi cerem actele cadavrelor; totodată, i-a cerut acelui şef să vină şi el la crematoriu, după care am înţeles…”P.C.: - „am înţeles că respectivul şef a rămas să ia legătura cu Timişoara. Discuţia telefonică dintre cei doi s-a purtat cu un ton ridicat, chiar violent.” Ţipau unul la altul?I.E.: - Oarecum, adică erau cuvinte care, în practica lucrurilor, nu erau de la subordonat la şef.P.C.: - Bun, mai departe.I.E.: - Închizând telefonul, Baciu mi-a zis că urmează, după ce şeful dânsului ia legătura cu Timişoara, să-l resune după maximum 10 minute şi atuncea va hotărî.P.C.: - „Baciu mi-a mai precizat că, după aproximativ 10 minute, şeful acela al lui îl va contacta telefonic şi îi va relata rezultatul telefonic de la Timişoara.” Şi în această situaţie?I.E.: - În mai puţin de 10 minute, Baciu l-a sunat din nou pe şeful de la I.G.M, la care acesta i-a spus: „Am vorbit la Timişoara că ordinul este să se înceapă incinerarea şi, într-adevăr, actele vor veni prin curier special.”

829

P.C.: - „După 10 minute, Baciu a luat iniţiativa şi i-a telefonat şefului acela de la I.G.M., care i-a comunicat că este ordin să se înceapă incinerarea, urmând ca până a doua zi să sosească de la Timişoara şi actele necesare.” I.E.: - Această discuţie a fost adusă şi inculpatului Ganciu, care era…P.C.: - „Conţinutul acestei discuţii au fost aduse şi la cunoştinţa lui Ganciu Gheorghe…”I.E.: - Care nu a fost prezent în birou.P.C.: - „care se afla afară.” I.E.: - În aceste condiţii, după ceea ce am relatat eu, pentru nişte considerente pe care, dacă îmi permiteţi, le declar acuma, mi-am dat seama că nu mă pot opune acestei incinerări, la data de 19.12.1989, având în vedere atât faptul că numărul mare de cele 40 de cadavre nu puteau fi ridicate dintr-o unitate spitalicească pentru care să nu se facă o formă legală, minimum acest certificat constatator de moarte. În al doilea rând, am avut în vedere că deja cadavrele aveau mirosul specific celor care se apropie să intre în stare de putrefacţie, iar crematoriul nu avea nici un fel de posibilitate de păstrare a acestor cadavre ca să nu se strice, la fel având în considerare numărul mare.P.C.: - „În această situaţie, am aprobat incinerarea, apreciind că nu aveam altă ieşire vis-à-vis de ordinul lui Baciu, cât şi de împrejurarea că acele cadavre se apropiau de stadiul de putrefacţie, iar la crematoriu nu existau condiţii de conservare.”I.E.: - D-le preşedinte, permiteţi-mi să declar că, mai presus de tot ceea ce v-am spus, a apărut un puternic sentiment de frică, conştient că, repet: la data şi în condiţiile de atunci,nu aveam absolut nimic de făcut, decât să nu mă opun acelei incinerări că, chiar cu mine şi fără mine, incinerările tot ar fi…P.C.: - „Menţionez că m-a şi cuprins un sentiment puternic de teamă şi mi-am zis că şi cu mine şi fără mine incinerarea tot urma să se facă.” Dar despre ce condiţii era vorba atunci?I.E.: - Faptul că venea, era dispus acel ordin superior despre care am declarat, faptul că eram foarte conştient că cadavrele înapoi de unde venise nu se mai puteau întoarce şi imposibilitatea efectivă, imposibilitatea mea fizică…P.C.: - Da, le-am notat pe toate acestea. Bun, şi deci am înţeles că s-a trecut la incinerare, da?I.E.: - În aceste condiţii, s-a trecut, nu, în aceste condiţii au fost chemaţi cei 5 muncitori care erau afară.P.C.: - „În aceste condiţii, au fost chemaţi în biroul subsemnatului cei 5 muncitori şi anume: Mtitelu, Câmpeanu, Bocioagă şi ceilalţi doi din afară.”I.E.: - Unde, din nou, inculpatul Ganciu l-a prezentat, prima dată, dimineaţa, prezentase numai…P.C.: - „Unde, din nou, Ganciu l-a prezentat pe Baciu drept medic, iar acesta a repetat că aceste cadavre provin dintr-o catastrofă de la Timişoara.”

830

I.E.: - Moment în care, inculpatul Ganciu a ieşit în curte pentru a dirija acest termoching care… P.C.: - „După care Ganciu a ieşit în curte pentru a dirija trenul autofrigorific către uşa crematoriului.”I.E.: - După ieşirea inculpatului Ganciu, Baciu după ce şi-a terminat tot ceea ce v-am informat eu aicia a prezentat celor 5 muncitori fiecăruia în parte câte o coală de hârtie, pe care fiecare a semnat-o sub numele, adică coala de hârtie era pentru fiecare individ în parte. Au semnat-o fiecare în parte după care le-a înmânat câte un plic spunându-le că: „eu nu am cunoştinţă nici ce conţine hârtia semnată, nici ce conţine plicul dat” acestora, spunându-i că asta este pentru munca prestată peste program.P.C.: - Aţi aflat de la muncitori ce primiseră?I.E.: - Nici nu i-am întrebatP.C.: - „După ieşirea lui Ganciu, Baciu le-a cerut celor cinci muncitori să semneze fiecare pe una şi aceeaşi coală de hârtie, după care le-a înmânat un plic cu un conţinut necunoscut mie, spunându-le că munca se plăteşte.” Da?I.E.: - Că e pentru munca prestată peste orele de program.P.C.: - „Că este pentru munca lor prestată, ce urma să o presteze peste orele de program.” Aţi aflat, totuşi, ce era acolo?I.E.: - Nu.P.C.: - Nici după aceea ?I.E.: - Foarte foarte târziuP.C.: - Foarte târziu. Ce aţi aflat?I.E.: - Că erau nişte bani.P.C.: - „Târziu am aflat că în plicuri, că plicurile conţineau câte o sumă de bani.” Când s-a terminat operaţiunea aceasta de incinerare?I.E.: - În jurul de ora, de incinerare?P.C.: - Da.I.E.: - Păi nu, că ajunsesem în momentul acesta. După acest moment pe care l-am declarat acuma, am ieşit afară, inculpatul Ganciu deja între timp plecase şi atunci s-a început incinerarea propriu-zisă.P.C.: - „După aceea s-a trecut la incinerarea celor 40 de cadavre, Ganciu fiind plecat.” Şi cât a durat ?I.E.: - Incinerarea s-a terminat dimineaţa după ora 10.P.C.: - „Care s-a terminat abia a doua zi, în jurul orelor 10.” S-au luat măsuri de pază a perimetrului ?I.E.: - Da. Prin grija inculpatului Baciu s-au luat măsuri de pază a perimetrului.P.C.: - „Prin grija colonelului Baciu s-au luat măsuri de pază a perimetrului pe perioada cât a durat incinerarea asta.”I.E.: - Da, bănuiesc că da, nu am văzut, nu am văzut nici când au venit aceştia ..

831

P.C.: - nici când au plecat.I.E.: - Nici când au plecat sau câţi erau.P.C.: - V-a precizat Baciu că, până nu se termină incinerarea asta, nu se mai… I.E.: - Asta vroiam să vă informez acuma. În noaptea aceea Baciu îi dădea telefon din timp în timp şefului, acelaşi şef de la I.G.M. pe care îl informa despre stadiul în care se aflau incinerările.P.C.: - „Periodic, în noaptea aceea, Baciu, care a fost tot timpul prezent, l-a sunat pe acel şef de la I.G.M., ţinându-l la curent cu stadiul incinerării.”I.E.: - Dimineaţa, în jur de ora 6,00, la discuţia cu acelaşi şef… după ce a închis telefonul, inculpatul Baciu mi-a spus că ordinul, probabil tot al celor care coordonau sau cei care conduceau această acţiune, ordinul era ca activitatea crematoriului să nu înceapă până nu se termină de incinerat cele 40 de cadavre.P.C.: - Da. „A doua zi, pe la orele 6,00, după o convorbire avută de Baciu cu acelaşi şef de la I.G.M., acesta mi-a comunicat că ordinul este de a nu se redeschide activitatea crematoriului pentru public decât după terminarea incinerării cadavrelor de la Timişoara.”I.E.: - Dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte. Precizez că este vorba de activitatea de incinerare, pentru că… P.C.: - „Precizez că este vorba de activitatea de incinerare…”I.E.: - Pentru că crematoriul mai desfăşoară şi alte activităţi.P.C.: - „ce se desfăşura pentru public.”I.E.: - În aceste condiţii, în jurul orei 10,15 - 10,30, s-a terminat incinerarea. Inculpatul Baciu a intrat în birou pentru a-şi lua la revedere de la mine, spunându-mi că va avea în preocupare a se interesa de actele care nu ajunseseră până la acea dată şi când, de comun acord, personal eu am consemnat în registrul de evidenţă al incinerărilor de pe fiecare zi, între 19 – 20, cifra de 40 de cadaver, urmând a complecta cu actele pe care le aşteptam să vină.P.C.: - „După terminarea operaţiunii de incinerare, Baciu mi-a promis că se va ocupa să-mi parvină actele acelor cadavre, actele de deces a acelor cadavre şi, de comun acord cu el, în registrul de evidenţă…”, ce fel de evidenţă?I.E.: - Evidenţa înregistrării cadavrelor incinerate.P.C.: - „…a cazurilor de incinerare am notat numărul 40, reprezentând cadavrele incinerate în noaptea de 19 - 20 decembrie 1989.” Mai aveţi şi alte precizări?I.E.: - Aş dori,,dacă e cu putinţă, fiind vorba tot de acte, să pot intercala un lucru care totuşi l-am omis. Adică faptul că, atunci când a început procesul efectiv de incinerare, din cadavrele pe care eu personal le-am văzut, am văzut pe pieptul acestora un leucoplast purtând un număr de ordine, ceea ce mi-a întărit convingerea că ele totuşi au fost înregistrate.P.C.: - „Am sesizat că cadavrele pe care le-am văzut, în număr de patru…”I.E.: - Nu, nu patru, majoritatea.

832

P.C.: - „Cadavrele pe care le-am văzut şi au fost majoritatea…” vă mulţumim pentru ajutor, d-le apărător, „purtau un leucoplast cu un număr de ordine, aspect care mi-a întărit convingerea că arderea acestora nu avea nimic…”I.E.: - Că au fost ridicate dintr-un spital şi înregistrate în acel spital.P.C.: - „că au fost ridicate dintr-un spital şi că, fără doar şi poate, s-au întocmit formele necesare.” Aveau urme de împuşcare?I.E.: - Da.P.C.: - Pe unde erau situate acele urme?I.E.: - În regiunea toracică.P.C.: - „Care prezentau plăgi împuşcate în zona toracelui. Bărbaţi, femei, copii.”I.E.: - Copii nu a fost nici unul. Majoritatea bărbaţi, şi femei foarte puţine.P.C.: - „Au fost şi bărbaţi şi femei, mai puţin însă, iar copii deloc.” Mai doriţi să consemnăm ceva?I.E.: - După această dată, cum am declarat, Baciu a plecat, eu pe 21 l-am sunat la prima oră, dânsul mi-a spus că nu are nici un răspuns în legătură cu actele care erau aşteptate de la Timişoara. După 21, datorită evenimentelor care au apărut şi în Bucureşti, nu am mai putut lua în nici un fel legătura cu dânsul, pentru că nu l-am mai găsit decât pe data de 25 decembrie, când dumnealui a zis că a raportat în scris despre tot ce se petrecuse la crematoriu, conducerii MApN în noaptea de 19 - 20.P.C.: - „În dimineaţa de 21 decembrie l-am sunat pe Baciu să aflu în ce stadiu se afla problema actelor cadavrelor. Acesta mi-a comunicat că nu a primit nici un act. După aceea, datorită evenimentelor ce au avut loc în Bucureşti, abia în data de 25 decembrie am putut să vorbesc cu Baciu la telefon şi acesta mi-a precizat că a dat un raport scris ministrului apărării referitor la operaţiunea arderii cadavrelor de la crematoriul “Cenuşa”. I.E.: - Acelaşi lucru a spus şi inculpatul Ganciu pe data de 29 decembrie, ca în 30 se va prezenta la… P.C.: - „În data de 29 decembrie 1989 co-inculpatul Ganciu mi-a comunicat că se va prezenta a doua zi la general-colonelul Jean Moldovan pentru a-i raporta…”I.E.: - Aceeaşi situaţieP.C.: - „aceeaşi situaţie legată de arderea cadavrelor.” Mai aveţi altceva?I.E.: - D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi să fac consideraţiile necesare, eventual să vă informez, să declar că de pe data de 20 până pe data de 10 ianuarie, oficial, nu am fost de nimeni întrebat cu ceea ce s-a întâmplat la crematoriu. După data de 24 – 23, mai mult, 25, am instruit personal un muncitor al crematoriului în eventualitatea că cineva de la Timişoara se prezintă pentru a cere relaţii în legătură cu ce se întâmplase la crematoriu să trimită aceste persoane în exclusivitate la mine pentru a le da eu relaţii. Nu am avut

833

nici un asemenea caz, oricum, relaţia era că nu puteam decât să spun că, într-adevăr, au fost incinerate persoane, că actele celor incinerate se afla la Timişoara. Nu am avut asemenea situaţii, iar după data de 10 a urmat prima declaraţie în calitate de martor. În 11 mi s-a efectuat o percheziţie domiciliară, pe 12 au venit şi au făcut, tot din cadrul Procuraturii, fotografii exterioare şi interioare la crematoriu, iar pe data de 13 m-am prezentat personal la Procuratura Generală, cu care ocazie mi s-a emis mandat de arestare.P.C.: - „În perioada 20 decembrie 1989 - 10 ianuarie 1990 nimeni nu m-a interogat în legătură cu operaţiunea de ardere a cadavrelor. În perioada 22 – 23…”, cu instruirea aceea a muncitorilor, când aţi făcut-o?I.E.: - 23 - 24.P.C.: - „În perioada 23 - 24, în zilele de 23 - 24 decembrie, le-am cerut muncitorilor să nu dea nici o relaţie vreunei persoane legate de acea incinerare şi să-i trimită la mine.” Da ?I.E.: - Dacă îmi permiteţi, să nu dea relaţii în ceea ce priveşte rezultatul incinerării, dar că incinerare propriu-zisă după ce eu am primit acel telefon… şi ei, respectiv fochistul, care era după mine, care putea da relaţii, dar neoficiale, să spună… adică să confirme că au fost incinerate. Dar el nu ştia care era situaţia nici a actelor şi nici ce s-a întâmplat în toată noaptea aceea.P.C.: - Cum am notat?Consultant: - „În zilele de 23 - 24 decembrie 1989…”P.C.: - Ştergeţi tot restul după aceea. „Le-am cerut muncitorilor…”, totuşi iniţial mi-aţi spus altceva. Eu, cel puţin, aşa am înţeles.I.E.: - Pe 23 - 24 şi, mai exact, pe data de 25, când am avut acea discuţie telefonică cu inculpatul Baciu, i-am spus acestuia să confirme că s-au făcut incinerări, dar să nu dea relaţii care, prin natura atribuţiilor pe care le aveam eu, qle puteam da în exclusivitate numai eu.P.C.: - Cum am notat?Consultant: - Pot să-l citesc?P.C.: - Da.Consultant: - „În zilele 23 - 24 decembrie 1989 le-am cerut muncitorilor să nu dea nici o relaţie vreunei persoane legate de acea incinerare şi să-i trimită la mine.”I.E.: - Lăsaţi-o şi aşa.P.C.: - Cum?I.E.: - Poate să fie şi aşa.P.C.: - Poate să fie şi aşa. Da. Cei care v-au audiat au exercitat presiuni? Mă refer la urmărirea penală, presiuni asupra dvs., au consemnat altceva decât le-aţi spus dvs.?I.E.: - Nu cred. Nu, presiuni asupra mea nu au exercitat.P.C.: - „Cei care m-au anchetat n-au exercitat presiuni asupra mea.”

834

I.E.: - Decât că, nu ştiu, condiţiile în care am fost…P.C.: - Am înţeles că sunteţi fost ofiţer.I.E.: - Da, d-le preşedinte, dar… P.C.: - Şi înţelegeţi ce înseamnă presiuni.I.E.: - Înţeleg, bine-nţeles.P.C.: - Nu mă refer la situaţia ca atare, care desigur că exercită o, conştient sau inconştient, o presiune asupra psihicului dvs. Mă refeream la activitatea celor care v-au anchetat pe dvs.I.E.: - Nu, nu.P.C.: - Deci cum am notat?Consultant: - „Cei care m-au anchetat nu au exercitat presiuni asupra mea.”P.C.: - Şi cu privire la cele consemnate? Au consemnat ce aţi relatat dvs.? Ce aţi relatat s-a consemnat corect?I.E.: - Cred că da.P.C.: - Păi, ori credeţi, ori nu credeţi.I.E.: - A consemnat corect. Adică...P.C.: - „Şi tot ce am relatat au consemnat corect.” Spuneţi-mi, într-o primă fază, când aţi fost adus la Penitenciarul Timişoara, cu cine aţi stat în aceeaşi cameră ?I.E.: - Prima dată? Toţi cei care am venit de la Bucureşti.P.C.: - Adică?I.E.: - Moraru, Baciu, Ganciu, Ghircoiaş şi subsemnatul.P.C.: - „După ce am fost arestat în data de 13 ianuarie 1990…”I.E.: - Pe data de 15 am fost. P.C.: - Poftim ?I.E.: - Pe data de 15 noaptea am ajuns la Timişoara.P.C.: - „În data de 13 ianuarie 1990 am fost trimis la Penitenciarul Timişoara, unde am ajuns în noaptea de 15 ianuarie…”I.E.: - Iar pe data de 16 am dat singura declaraţie.P.C.: - „deplasarea făcând-o împreună cu colonelul Moraru, colonelul Ghircoiaş, colonelul Baciu şi Ganciu.” În Penitenciar, câte zile aţi stat în aceeaşi cameră cu aceştia ?I.E.: - Nu mai ştiu să vă precizezP.C.: - Cu aproximaţie, câte zile?I.E.: - Câteva zile, oricum, a doua zi…P.C.: - „În Penitenciar, vreo câteva zile, am stat împreună cu toţi aceştia în aceeaşi cameră.”I.E.: - Dar pe data de 16 mi s-a luat declaraţia pe care…P.C.: - Da, o avem aici la dosar. Spuneţi-ne, înainte de a fi administratorul cimitirului, pardon, a crematoriului acesta, anterior, cu ani în urmă, aţi fost lucrător de Miliţie ?

835

I.E.: - Da.P.C.: - Până când ? Şi cu ce grad ?I.E.: - Până în anul 1983, cu gradul de maior.P.C.: - Unde, la ce organ ?I.E.: - La Direcţia de Paşapoarte.P.C.: - „Până în anul 1983, când am fost trecut în rezervă, am fost ofiţer M.I. cu gradul de maior în cadrul direcţiei paşapoarte.” De ce aţi fost trecut în rezervă ?I.E.: - Pentru faptul că sora mea, în 1972, deci cu 11 ani în urma Consiliul de Stat, îi aprobase căsătoria cu un cetăţean străin.P.C.: - De unde ?I.E.: - De unde era cetăţeanul ? Din Liban.P.C.: - „Am fost trecut în rezervă pentru că în anul 1972 sorei mele i se aprobase căsătoria cu un cetăţean străin şi plecarea din ţară.” Într-una din declaraţii faceţi afirmaţia că v-aţi dat seama că, în ce aţi făcut sau ce vi se cerea să faceţi, ajutaţi la înlăturarea urmelor unor fapte reprobabile de la Timişoara.I.E.: - Da, d-le preşedinte, aş dori ca, în legătură cu acest lucru, aş vrea, dacă este cu putinţă, să se ţină cont de faptul că eu am dat prima declaraţie pe data de 10 ianuarie, când deja era cunoscută, prin toate mijloacele de informare, situaţia de la Timişoara, şi am dat asemenea declaraţie… P.C.: - „Prima declaraţie pe care am dat-o în 10 ianuarie face referiri la genocidul de la Timişoara, întrucât, ca toţi ceilalţi, aflasem şi eu, prin mijloacele de mass-media, cele întâmplate acolo; şi aşa se explică faptul că am menţionat că ajutorul dat lui Baciu cu privire la arderea cadavrelor, de fapt , urmărea ascunderea celor întâmplate, ascunderea împuşcării oamenilor de la Timişoara.” Asta urmărea, nu ? Asta aţi vrut să ziceţi prin această frază care v-am citat-o ?I.E.: - Influenţat de datele… P.C.: - Păi, da, asta am consemnat.Citiţi ce am consemnat.Consultant: - „Prin declaraţiile ce le-am dat în 10 ianuarie 1990 făceam referiri la genocidul de la Timişoara…”P.C.: - Tăiaţi tot, să nu mai dăm naştere la alte supoziţii. „Influenţat de cele aflate din presă şi de la radio de evenimentele petrecute la Timişoara, în declaraţia din 10 ianuarie 1990 am făcut precizarea că ajutorul pe care l-am dat lui Baciu privitor la arderea acelor cadavre, de fapt a contribuit la înlăturarea urmelor genocidului de la Timişoara.” D-le procuror, dacă aveţi întrebări. Procuror: - D-le preşedinte, dorim ca inculpatul să precizeze următoarele împrejurări. Dacă o parte din cadavre erau îmbrăcate şi o parte sau câteva din ele prezentau cumva urme de autopsiere.

836

P.C.: - Vreun cadavru prezenta urme de autopsiere ?I.E.: - Nu.P.C.: - Erau îmbrăcate ?I.E.: - Sumar.P.C.: - „Cadavrele erau îmbrăcate sumar şi nu prezentau urme de autopsiere.” Altă întrebare ?Procuror: - Dacă, în dimineaţa zilei de 20 februarie, a primit vizitatori la crematoriu şi, în caz afirmativ, cine ?P.C.: - Pe 20 februarie ?Procuror: - Pardon, 20 decembrie, în jurul orelor 10,00.P.C.: - Aţi primit vizitatori şi cine au fost aceştia, în 20 decembrie, ora 10,00 ? La crematoriu ?I.E.: - D-le preşedinte, nu am primit un asemenea vizitator, dar am fost întrebat, pe data de 19 decembrie, aflându-mă în, nu, 19 ianuarie. Deci pe 19, eu personal pe 20 decembrie nu am primit nici un… P.C.: - Dar aţi fost informat că au venit ?I.E.: - Nu, nu m-a informat nimeni despre asemenea vizită, dar vroiam să completez faptul că pe 19, 18 a fost vineri, sâmbătă 19 ianuarie în Penitenciarul Timişoara am fost întrebat şi consemnat în scris dacă am primit o asemenea vizită de către un procuror militar al cărui nume nu îl reţin şi atunci am declarat ceea ce declar şi acuma. P.C.: - „În dimineaţa de 20 decembrie 1989 la crematoriu nu a venit nici un reprezentant al vreunui organ al Procuraturii să se intereseze de…” pardon, pardon, cum am scris ? Aveţi dreptate.Consultant: - „…de un reprezentant al Procuraturii…”P.C.: - Nu, nu citiţi din…Consultant: - „În după-amiaza de 20 decembrie 1989 la crematoriu nu a venit nici un reprezentant al Procuraturii…”P.C.: - Tăiaţi, tăiaţi.I.E.: - Nu a venit la mine, d-le preşedinte.P.C.: - Da, da, da, aveţi dreptate.Consultant: - Tot, sau numai?…P.C.: - Tot, tot. „Eu nu ştiu ca, după arderea cadavrelor, să fi venit vreun reprezentant al Procuraturii Militare la crematoriu, pentru a se interesa de ceea ce se petrecuse acolo mai înainte.” Altă întrebare. Procuror: - D-le preşedinte, întrebaţi-l pe inculpat dacă a primit ceva „parale”.P.C.: - Aţi primit vreo sumă de bani ?I.E.: - Nu.P.C.: - „N-am fost recompensat în nici un fel pentru că am acceptat să fie arse cele 40 de cadavre de la Timişoara.”Procuror: - Atât, vă mulţumesc.

837

Av.ap.: - D-le preşedinte, mie mi se pare că întrebările şi răspunsurile au fost corect puse, am o respectuoasă rugăminte, o singură întrebare să-i puneţi inculpatului. Dacă ştia care este situaţia şi care este atmosfera în Timişoara, în momentul în care…P.C.: - „Ştiaţi care era situaţia la Timişoara, auziserăţi ceva în data de 19 decembrie şi 20?I.E.: - D-le preşedinte, în perioada 16-17 decembrie 1989, împreună cu soţia am fost plecat din Bucureşti la o comună la o distanţă de circa 40 km de municipiul Bucureşti, pe 18 am fost…P.C.: - Ce comună ? Ce comună, cum se cheamă comuna ?I.E.: - Goleasca.P.C.: - Goleasca.I.E.: - Da. Am fost cu soţia acolo, acolo nu am avut, efectiv, de unde să aflu nimic în legătură cu…P.C.: - 16 şi 17.I.E.: - 16 şi 17, pe 18 am fost în recuperare, am rămas acasă, pe 19 m-am prezentat la servici şi m-am confruntat cu situaţia pe care am declarat-o, iar despre evenimentele din oraşul Timişoara nu am cunoscut absolut nimic decât în momentul în care s-a făcut public cele ce s-au petrecut aici în Timişoara.P.C.: - „În zilele de 19 si 20 decembrie 1989 nu cunoşteam nimic despre evenimentele petrecute la Timişoara, despre acestea aflând ulterior după fuga lui Ceauşescu Nicolae.” Altă întrebare ?Av.ap.: - Chiar dacă răspunsul la întrebarea mea este mai mult decât subiectiv, eu nu am ce să mă supăr, vă rog să-l întrebaţi dacă ideea că acest Baciu, că inculpatul Baciu este colonel de Miliţie, l-a determinat, totuşi, să treacă la incinerarea fără existenţa actelor, bineînţeles completare cu acea promisiune că actele există.P.C.: - D-le apărător, din contextul celor consemnate rezultă ceea ce dvs. … vreţi să se mai consemneze o dată ?Av.ap.: - Nu, nu, vă mulţumescP.C.: - Şi atunci ? Le-am enumerat exact pe toate.Av.ap.: - Vă mulţumesc frumos.P.C.: - Alte întrebări ?Av.ap.: - D-le preşedinte, onorată Curte, vă rog respectuos, ca să nu mai pun eu întrebarea care am pus-o eu iniţial co-inculpatului Ganciu, să o puneţi dvs., cu referire la ceea ce am vrut să întreb eu anterior, nefiind în sală inculpatul Iosef Emilian, referitor la acele registre, ca să nu sugerez inculpatului. Vă rugăm frumos.P.C.: - Păi, puneţi dvs. întrebarea, dar formulaţi-o de aşa natură încât să nu sugeraţi vreun răspuns.Av.ap.: - Da, bun.

838

P.C.: - Eu nu v-am interzis să puneţi întrebări.Av.ap.: - Referitor la gestul inculpatului Iosef Emilian de a înregistra aceste cadavre. Care a fost poziţia inculpatului Baciu ?P.C.: - Păi, a precizat şi am şi consemnat că, de comun acord cu Baciu, a trecut numărul de 40 în registru, s-a consemnat.Av.ap.: - Vă rog să-mi permiteţi, chiar şi Baciu a avut iniţiativa, în acest sens, împreună cu el ?P.C.: - Cine a avut iniţiativa trecerii numărului ?I.E.: - E greu să mă exprim, să pot explica. Oricum, când a plecat, atunci am spus: „Trecem cifra 40 între 19 şi următoarele incinerări care urmau a fi făcute, cele din 20.”P.C.: - Aşa s-a şi consemnat.Av.ap.: - Şi ce a făcut Baciu ?I.E.: - A spus foarte bine.P.C.: - A fost de acord.Av.ap.: - Vă rugăm frumos, mai consemnaţi.P.C.: - D-le apărător, nu ne cereţi imposibilul. „Menţionez că cifra 40, în registru, am consemnat-o personal, colonelul Baciu aprobându-mă şi spunând „foarte bine”.Av.ap.: - D-le preşedinte, vă rog să întrebaţi pe inculpatul Ganciu de ce, care este explicaţia lui pentru care a cerut colonelul Baciu pubele noi. Nu a dat explicaţii la acest aspect.P.C.: - Credeţi că mai este nevoie ca să se înţeleagă ?Av.ap.: - Eu cred că da.P.C.: - Noi credem că nu, şi atunci treceţi la altă întrebare.Av.ap.: - D-le preşedinte, dacă îmi permiteţi, eu aş vrea şi explicaţia, în contextul în care avea conştiinţă că această cenuşă se arunca, nu erau necesare pubele noi şi explicaţia noastră este pertinentă. M-aţi forţat să dau explicaţii.P.C.: - Ce importanţă deosebită mai avea… Av.ap.: - Cu privire la existenţa infracţiunii, are importanţă deosebită; colonelul Baciu a cerut pubele noi, pentru a se depune cenuşa care ştia că trebuia trimisă înapoi la Timişoara.P.C.: - Pentru ce a cerut pubelele acelea colonelul Baciu ?I.E.: - Pe mine mă întrebaţi ?P.C.: - Pe dvs. vă întreb.I.E.: - De ce a solicitat ? Ca să se depoziteze cenuşa într-un singur loc.P.C.: - „Pubelele au fost solicitate de colonelul Baciu pentru a fi depozitată cenuşa care urma să rezulte.” Dar îmi amintesc acuma că aşa am şi consemnat.Av.ap.: - Trebuiau trimise aceste pubele înapoi la Timişoara ? Ce a înţeles el?I.E.: - Tot eu să răspund ?

839

P.C.: - Tot. Nu mă întreabă pe mine, să ştiţi. E adevărat că tonul e aşa, mai interogativ…Av.ap.: - O să-mi reglez tonul P.C.: - Da, să-l reglaţi, poate până la sfârşit veţi reuşi.I.E.: - D-le preşedinte, în legătură cu cenuşa ce s-a adunat toată în acelaşi loc, dimineaţa; în dimineaţa zilei de 20, ora 6,00, când s-a vorbit cu şeful dânsului de la I.G.M… eu atunci am relatat că s-a transmis ordinul ca activitatea crematoriului să nu înceapă programul de incinerări până când nu se termină cadavrele de la Timişoara şi… P.C.: - Ştiţi ce urma să se facă cu cenuşa.I.E.: - …în acelaşi context s-a vorbit despre un consemn, ceea ce pe mine m-a determinat să cred că cenuşa urmează să fie dusă la km 36, pentru a se preda maşinii care a adus cadavrele. Dar nu mi s-a spus expres mie, eu nu am ştiut nici un moment ce se întâmplă…P.C.: - “Din tot ce s-a discutat, am înţeles că cenuşa rezultată urma să fie dusă la km 36 de pe autostrada Bucureşti - Piteşti...” Şi de ce acolo ?I.E.: - Pentru a fi predate de termochingul cu care venise cadavrele.P.C.: - „pentru a fi predate de autotrenul respectiv care adusese cadavrele.”I.E.: - În legătură cu acesta, dacă îmi permiteţi, d-le preşedinte.P.C.: - Da.I.E.: - Personal nu am fost informat cu nimic despre această cenuşă. Adică nu am cunoscut ce se întâmplă, cine a luat-o, când, atât. P.C.: - „De fapt nu cunosc ce s-a făcut cu cenuşa rezultată.” Dar de KM 36 ce mai ştiaţi ?I.E.: - Că de acolo a fost preluată…P.C.: - Cine v-a zis ?I.E.: - Baciu.P.C.: - „Colonelul Baciu mi-a precizat anterior că autofrigorifica cu cele 40 de cadavre o preluase de la km 36, de la cei care o aduseseră de la Timişoara.” Dar dvs… din birou s-a căutat la telefon o persoană anume, la un hotel ? Sau Baciu dacă...I.E.: - Nu, Baciu nu a căutatP.C.: - Dar cine a căutat ?I.E.: - A căutat un coleg al lui Baciu, al cărui nume nu îl cunosc, am menţionat, de fapt, şi în declaraţie, interesându-se la hotel “Astoria” dacă cineva de la o cameră din acel hotel a plecat sau se mai afla acolo. Răspunsul a fost că nu răspunde nimeni, asta a fost…P.C.: - Asta în ce zi ?I.E.: - Pe 20 dimineaţa.P.C.: - „În dimineaţa de 20 decembrie, un subaltern, cred, al lui Baciu, de la telefonul aflat în biroul meu, a sunat la hotelul “Astoria”, cerând să i se

840

comunice dacă o anume persoană dintr-o anume cameră, nu le reţin numele şi numărul, se mai afla sau nu acolo.” I.E.: - Nu cunosc ce i s-a răspuns de la recepţia hotelului.P.C.: - „Nu cunosc ce răspuns a primit de la recepţia hotelului.” Vă revin cu întrebarea: V-a spus Baciu că duce, urma să ducă cenuşa la Timişoara ?I.E.: - Nu.P.C.: -Colonelul Baciu nu mi-a spus că urma să se ducă cenuşa la Timişoara.”I.E.: - Mie nu mi-a spus.P.C.: - Păi, dacă nu mi-a spus, înseamnă că la dvs. se referea. Av.ap.: - A spus la altcineva, la muncitorii de acolo ?P.C.: - „Nu ştiu dacă altora le-a spus aşa ceva.”Av.ap.: - D-le preşedinte, la cele 2 discuţii telefonice care le-a avut Baciu cu superiorii lui de la I.G.M., de care spune inculpatul că a fost de faţă, la poziţia lui că nu poate incinera cadavrele fără acte, a dat al doilea telefon.P.C.: - Pe cine apăraţi dvs., vă rog ?Av.ap.: - Pe Baciu.P.C.: - Pe Baciu, vă ascultăm. Av.ap.: - A dat al doilea telefon aceluiaşi şef de la I.G.M. Ce a relatat, nu vreau să sugerez, vă rog să mă scuzaţi, ce a auzit din această conversaţie, care a fost poziţia lui Baciu faţă de acel şef?P.C.: - Păi, ne-a relatat-o şi am consemnat-o.Av.ap.: - Mă scuzaţi, ca întrebare, s-a opus executării ordinului, a spus că fără acte nu vrea să execute?P.C.: - Cine ?Av.ap.: - Colonelul Baciu.P.C.: - D-le apărător, s-a consemnat exact, aproape cuvânt cu cuvânt, ce. Vă rog să ascultaţi, întâi, ce ne-a comunicat inculpatul legat de cele 2 convorbiri telephonice, şi îmi amintesc că s-a consemnat următoarele: că Baciu i-a comunicat acelui şef că i se cer acte şi să vină şi el la crematoriu şi i s-a răspuns că urma să le primească, ce vreţi mai mult ? Păi, întrebaţi-l pe Baciu!Av.ap.: - El a fost de faţă, din declaraţiile martorilor…P.C.: - Păi, acuma...Av.ap.: - Martori în această cauză sunt doar co-inculpaţii, d-le preşedinte. Ceea ce este şi aceasta o problemă discutabilă.P.C.: - Am insistat şi eu pe aceeaşi temă.Av.ap.: - Aveţi dreptate. Dacă credeţi că este necesar, a declarat că…P.C.: - Impresia unui coleg este că dvs. aţi ajuns să ne interogaţi pe noi.Av.ap.: - Nu, d-le preşedinteP.C.: - Şi nu este departe de adevăr, vă rog să continuaţi cu întrebările.Av.ap.: - D-le preşedinte, încercam să facem o apărare matură.P.C.: - Vă rog să o faceţi la un mod rezonabil.

841

Av.ap.: - O facem în mod rezonabil, deşi nu am depăşit cu nimic măsura. Sunt întrebările corespunzătoare.P.C.: - Vă rog.Av.ap.: - Referitor la chitanţa ce a fost semnată de către muncitori. Ştie, actul semnat, ştie ce au semnat muncitorii, ce scria pe acea hârtie ? S-a consemnat o hârtie care a fost semnată.P.C.: - Ştiţi ce cuprindea, ce au semnat acolo ?I.E.: - Am declarat că nu cunosc conţinutul hârtiei. P.C.: - „Nu cunosc conţinutul acelei hârtii semnate de muncitori mai înainte de a primi plicurile amintite.”Av.ap.: - Faţă de aceşti muncitori, colonelul Baciu a declarat că totul se desfăşura într-un secret ? Să nu se afle ? Banii au fost daţi pentru acest aspect ?P.C.: - Banii au fost daţi pentru ce au muncit, aşa s-a şi consemnat.Av.ap.: - Da.P.C.: - „Colonelul Baciu nu a atras atenţia că n-ar trebui să se audă despre acea ardere a cadavrelor.” I.E.: - Nu s-a făcut, d-le preşedinte, nu s-a făcut nici un comentariu pe marginea…P.C.: - „De altfel, nici nu s-au făcut comentarii pe această temă.”Av.ap.: - Şi o ultimă întrebare, vă rog să mă scuzaţi dacă am fost cam lung în aceste întrebări. Faptul că a fost prezentat ca doctor de către Ganciu, din iniţiativa cui, cine, s-a discutat despre acest aspect, de a i se ascunde identitatea ?I.E.: - Eu nu pot să răspund la întrebarea asta, pentru că nu eu l-am prezentat pe Baciu.Av.ap.: - Este adevărat, dar faptul că s-a discutat până să vină muncitorii, tu eşti medic, nu, sunt colonel, nu declara la nimeni că sunt colonel ?P.C.: - S-a discutat aşa ceva ?I.E.: - Nu.Av.ap.: - Asta vă rugăm să consemnaţi.P.C.: - „Până a sosi muncitorii, nu s-a discutat asupra modului în care urma să se prezinte, să fie prezentat colonelul Baciu.”Av.ap.: - Vă mulţumesc respectuos pentru răbdarea pe care aţi avut-o.P.C.: - „Ganciu a fost cel care a prezentat pe colonelul Baciu.” Mai sunt întrebări ? Nu mai sunt. Co-inculpaţii prezenţi, aveţi întrebări de pus ? Nu aveţi. Vă rog să luaţi loc, veţi semna ulterior declaraţia, până computerul acesta o va da la iveală. Să intre inculpatul Bucur Viorel.

13.03.1990, audierea inculpatului Bucur Viorel

P.C.: - Da. Inculpatul ?

842

B.V.: - Bucur Viorel.P.C.: - Bucur Viorel. Cunoaşteţi pentru ce aţi fost trimis în judecată?B.V.: - D-le preşedinte, cunosc că sunt trimis în judecată pentru infracţiunea de favorizare la genocid.P.C.: - Menţineţi declaraţiile date în faza urmăririi penale?B.V.: - Având în vedere că, în cadrul urmăririi penale, am fost trimis în judecată după urmărirea penală cu un raport pe care l-am scris, îl menţin în cea mai mare parte, cu rugămintea de a-mi permite să adaog unele precizări.P.C.: - Deci pe baza unui singur raport... B.V.: - Raportul pe care l-am bătut eu la maşină. La prezentarea materialului mi-a fost arătat de către organele de Procuratură.P.C.: - Poftim ?B.V.: - În momentul în care mi s-a prezentat materialul de către dl procuror mi-

a fost prezentat acest raport al meu şi bătut la maşină.

* caseta 067, sfârşitP.C.: - L-aţi semnat, nu ?B.V.: - Da. Îl menţin.P.C.: - „Îmi menţin declaraţiile de la urmărirea penală şi fac, în continuare, următoarele precizări:” Spuneţi-ne mai întâi, în perioada 16 - 22 decembrie, ce funcţie aţi îndeplinit în cadrul Miliţiei judeţului Timiş ?B.V.: - Am fost...P.C.: - Adică pe ce funcţie eraţi încadrat?B.V.: - Am fost ofiţer specialist în cadrul Serviciului Economic de la Miliţia judeţului Timiş.P.C.: - „În perioada 16 - 22 decembrie 1989 am fost încadrat la Miliţia judeţului Timiş, în cadrul Serviciului Economic, ca ofiţer specialist pe probleme de …”B.V.: - Contrabandă aur-valută.P.C.: - „contrabandă aur şi valută.” Vă rugăm să ne relataţi, în esenţă, faptele care au stat la baza învinuirii ce vi se aduce.B.V.: - Începând cu data de 16 decembrie 1989, la orele 13,45, întregul efectiv al Miliţiei judeţului Timiş, deci şi eu, am primit ordin să rămânem în continuare la serviciu.P.C.: - De la cine ? Vă rog să şi precizaţi de la cine, când…B.V.: - Acest ordin mi-a fost transmis, practice, de plutonierul Cicu, care este... P.C.: - Provenea de la cine?B.V.: - Cred că de la conducerea Miliţiei, probabil. Mie mi l-a prezentat sau mi l-a transmis plutonierul Cicu, care este şef de cabinet la şeful Miliţiei Judeţene.P.C.: - Adică Deheleanu, da ?B.V.: - Da. Colonelul Deheleanu.

843

P.C.: -S-a transmis ordinul să... ?B.V.: - Rămânem în continuare.P.C.: - Bun.B.V.: - În jurul orelor 17,00 - 17,30, am primit un nou ordin să ne deplasăm în sala de festivităţi a Inspectoratului, unde au venit fostul inspector-şef, colonelul Popescu, şi ne-a dat ordin să ne deplasăm în faţa fostului Comitet Judeţean de Partid, deoarece vandalii au devastat fostul Comitet Judeţean de Partid, au spart geamuri şi s-a creat dezordine în acel loc. Sub comanda lt.-colonelului Dumitrescu, pe vremea aceea locţiitor la Miliţia municipiului Timişoara, şi a colonelului Minciu, care era şeful Serviciului Cadre a Inspectoratului, cu încă aproximativ 60 de cadre de Miliţie şi de Securitate, ne-am deplasat la locul respectiv.P.C.: - 60 aţi spus, sau câţi ?B.V.: - Circa 50 - 60.P.C.: - 50.B.V.: - Ajungând în faţa fostului Comitet Judeţean de Partid am observat că toate geamurile exterioare erau sparte, uşa, stema era dată jos şi mai era în faţă doar plutonul de intervenţie de la Miliţia municipiului. Am înţeles că acest pluton de intervenţie a reuşit să respingă sau nu ştiu cum să spun, pe cei care au atacat şi au provocat aceste acte de vandalism, şi tot colonelul Popescu a dat ordin să ne deplasăm în Str. 6 Martie colţ cu Timotei Cipariu, deoarece aceşti „vandali” sunt adunaţi în acest loc. Tot sub comanda lt.-colonelului Dumitrescu şi a colonelului Minciu, pe jos, pe Bd. Victoriei, ne-am deplasat şi, după aproximativ 15 - 20 de minute, am ajuns acolo. În momentul când am ajuns noi acolo, am observat, d-le preşedinte, că magazinele situate vis-à-vis de Strada Timotei Cipariu...P.C.: - Cu ce eraţi dotaţi ?B.V.: - N-am înţeles, vă rog.P.C.: - Cu ce eraţi dotaţi ?B.V.: - Vă precizez că nu eram dotaţi nici măcar cu baston de cauciuc. Noi, aceşti cei 60 sau 50 - 60 de cadre de Miliţie şi Securitate, eram cu mâinile goale.P.C.: - În ţinută militară ?B.V.: - Poftiţi ?P.C.: - În ţinută militară ?B.V.: - Unii erau în ţinută militară, eu eram în ţinută civilă.P.C.: - Vă duceaţi să vă luptaţi cu „vandalii” cu mâinile goale?B.V.: - Securitatea era, d-le preşedinte, în ţinută civilă şi de la Miliţie marea majoritate era în ţinută militară deoarece era un ordin încă de pe timpul Congresului al XIV-lea să rămânem în ţinută militară.

844

P.C.: - Da, un moment, să consemnăm. „În după-amiaza de 16 decembrie 1989, din ordinul colonelului Popescu, împreună cu alte 50 - 60 de cadre de Miliţie şi de Securitate, ultimii erau în ţinută civilă, ne-am deplasat la sediul Comitetului Judeţean de Partid, pentru a-i împrăştia pe cei care spărseseră acolo geamurile şi comiseseră şi alte acte de distrugere. Nu eram înarmaţi nici măcar cu bastoane. Ajungând acolo, pe la orele 16,30...”B.V.: - 17,30.P.C.: - „...17,30, am constatat că în zonă nu se afla decât plutonul de Miliţie intervenţii.”B.V.: - Da, format din 30 de cadre.P.C.: - „Cetăţeni nu mai erau. Din ordinul colonelului Popescu, toate cele 50 - 60 de cadre amintite am plecat spre Bd. 6 Martie, întrucât ni se spusese că acolo se repliaseră huliganii şi au trecut la devastarea magazinelor, fiind nevoie de intervenţia noastră. La orele 18,30 am ajuns acolo şi, într-adevăr, am constatat magazine sparte. Noi eram sub comanda fostului locţiitor al şefului Miliţiei oraş, lt.-colonel Dumitrescu, cât şi a fostului şef de cadre pe Inspectorat, colonelul Minciu.” Când aţi ajuns acolo, ce aţi mai constatat ? Fuseseră împrăştiaţi ?B.V.: - Când am ajuns în acest loc, erau grupaţi, nu vreau să exagerez, dar apreciez ca circa 1000 de persoane care au început să strige, să huiduie şi unii dintre aceştia, nu toţi, au început să arunce asupra noastră cu pietre, borcane de... P.C.: - Asta în Piaţa Maria, acolo ?B.V.: - Da.P.C.: - „Când am ajuns în zona Bd. 6 Martie, mai precis în Piaţa Maria, am mai constatat că erau strânşi peste 1000 de cetăţeni, din care doar câţiva... “B.V.: - Nu, vă rog să-mi permiteţi, din care marea majoritate au început să arunce cu pietre, cu borcane...P.C.: - „din care marea majoritate, când ne-au văzut, au început să arunce în noi, care ne apropiam, cu borcane, cu pietre, sticle...”B.V.: - şi alte obiecte contondente. Precizez...P.C.: - Aşa, fără motiv ?B.V.: - Au început, pur şi simplu, când au văzut că noi apărem în acest loc, să huiduie, să strige şi, pur şi simplu, au început să arunce.P.C.: - Au şi huiduit.B.V.: - Da. Fac menţiunea, d-le preşedinte, că poziţia mea în grupul acestor cadre de Miliţie şi Securitate era mai în spate, dar am putut observa cum, dintre persoanele care erau adunate, dintre civilii care erau adunaţi în acest loc, unii încercau să-i tempereze.P.C.: - „Unii dintre civili au încercat să-i tempereze pe cei cu manifestări huliganice, dar nu au reuşit.” Au reuşit sau nu au reuşit ?

845

B.V.: - Nu, nu au reuşit.P.C.: - Nu au reuşit. Şi atunci ?B.V.: - O parte din noi ne-am retras spre Miliţie. Eu, împreună cu lt.-colonel Pele, de la Securitate, am ocolit centrala C.F.R, am trecut pe lângă Spitalul C.F.R şi pe lângă Gară, am ajuns, după aproximativ 45 de minute, la Miliţie.P.C.: - „O parte dintre noi, printre care m-am aflat şi eu şi colonelul Pele, ne-am retras şi, după 45 de minute, am ajuns la Miliţie.”B.V.: - Din data de 16 orele 20,00, până în data de 22 ora 12,30 am stat în... P.C.: - „Din data de 16 decembrie 1989, orele 20, şi până în data de 22 decembrie 1989, orele 12,30, m-am aflat în permanenţă în sediul Inspectoratului MI…” unde anume ?B.V.: - O parte din timp în antecamera colonelului Deheleanu. P.C.: - „o parte din timp în antecamera colonelului Deheleanu…”B.V.: - Şi cea mai mare parte din timp în biroul meu, situat pe acelaşi nivel. P.C.: - „şi cea mai mare parte de timp în biroul meu situat la acelaşi nivel.” Şi ce aţi făcut în perioada aceasta ?B.V.: - În data de 16 seara, în jurul orei 21,30, colonelul Deheleanu mi-a spus să rămân în anticameră şi, în cabinetul lui, să răspund la telefoane, lucru pe care l-am şi făcut.P.C.: - Până când ?B.V.: - L-am făcut din data de 16, am avut o pauză în data de 17, de circa 2 ore, şi am continuat apoi din 18 dimineaţa, după înfiinţarea acelor „D”-uri. P.C.: - Până când ?B.V.: - Până în data de 18, la orele 24, dar vă precizez, d-le preşedinte, că nu eram permanent la telefoane şi la o staţie care era acolo... P.C.: - „În intervalul 16 decembrie, 21,30, 18 decembrie, orele 24, cu excepţia a două ore, din ordinul colonelului Deheleanu, m-am aflat în cabinetul şi antecamera acestuia cu misiunea de a răspunde la telefoane.” Şi doar răspundeaţi, ce mai făceaţi altceva ?B.V.: - Am să vă raportez.P.C.: - Păi, raportaţi.B.V.: - Din oraş, cetăţeni dădeau telefoane că: s-a spart magazinul Alimentara sau s-a spart magazinul de blănuri sau s-a spart magazinul de pantofi, lucru pe care eu îl transmiteam ofiţerului de serviciu de la Securitate la telefon interior 400. Şi aici ofiţerii aceştia se schimbau. De asemenea, primeam telefoane de la ofiţerul de serviciu de la Miliţia municipiului Timişoara, care îmi transmitea şi el aceleaşi evenimente. P.C.: - „Aveam misiunea de a recepţiona mesajele din exterior şi a le transmite mai departe la ofiţerul de serviciu de la dispeceratul organului de Securitate Judeţean. Aceleaşi mesaje le primeam şi le transmiteam mai departe, în acelaşi loc, şi de la dispeceratul Miliţiei municipiului Timişoara.” Mai departe.

846

B.V.: - Duminica, 17 decembrie, după ce a venit la Timişoara generalul Nuţă cu generalul Mihale şi cu încă un corp de ofiţeri de la I.G.M., generalul Macri, de la Securitate, a început să funcţioneze şi o staţie care se afla în antecamera colonelului Deheleanu.P.C.: - „După sosirea generalului Macri, Mihale şi Nuţă, în dimineaţa de 17 decembrie 1989, în antecamera colonelului Deheleanu s-a pus în funcţie şi o staţie de emisie-recepţie.” V-aţi ocupat şi de aceasta ? B.V.: - La această staţie, vreau să vă declar, d-le preşedinte, că în această perioadă concomitent răspundeam la telefoanele „inter MI” şi „TO“, care se aflau în biroul colonelului Deheleanu.P.C.: - „Mai menţionez că răspundeam la telefoanele „inter MI” şi „TO” aflate în biroul colonelului Deheleanu.” La fel primeaţi mesaje, transmiteaţi ?B.V.: - Vă raportez. Frecvenţa cu care sunau aceste telefoane era extraordinar de mare şi nu puteam face faţă.P.C.: - „Frecvenţa acestor telefoane primite era foarte mare şi abia puteam face faţă.”B.V.: - În jurul orelor 12,00, de la Bucureşti, de la conducerea MI au început să sune tot mai des telefoanele, să se intereseze de situaţia persoanelor reţinute. Respectiv, să se facă o situaţie cu privire la vârstă, sex, naţionalitate, religie, studii etc.P.C.: - Cine era ?B.V.: - Acest lucru îl cerea Statul Major al I.G.M., deoarece trebuia prezentat...P.C.: - Cine era acolo ?B.V.: - Reţin doar două nume: Mateescu şi Săndulescu. De Săndulescu nu sunt sigur, dar Mateescu reţin.P.C.: - „În aceeaşi zi, 17 decembrie, pe la orele 12,00, de la Statul Major al I.G.M. am recepţionat ordinul de a li se comunica numărul reţinuţilor pe categorii de vârstă, sexe, profesie etc.”B.V.: - Acest ordin l-am transmis prin ofiţerul de serviciu de la Securitate, deci nu direct, generalului Nuţă, care a luat măsuri să se întocmească o asemenea situaţie.P.C.: - „Acest ordin l-am comunicat generalului Nuţă, de fapt acest ordin l-am comunicat ofiţerului de serviciu de la Securitate, care, la rândul său, l-a transmis mai departe generalului Nuţă, care se afla instalat...”B.V.: - În cabinetul, în biroul colonelului Popescu, la circa 30 de m distanţă de biroul în care mă aflam eu.P.C.: - „în biroul colonelului Popescu, aflat la o distanţă de 30 de m de locul unde mă aflam eu. Nuţă a ordonat întocmirea acelei situaţii.” Da ?B.V.: - Da, dar fac precizarea că, până a doua zi, în data de 18, nu s-a întocmit acest tabel, cu toate că, din nou, Statul Major, chiar la un moment dat generalul Iulian Vlad, s-a interesat de această situaţie. I-am răspuns că eu sunt doar ofiţer

847

de serviciu şi nu pot să o fac şi nu pot să i-o dau şi sens în care i-am făcut legătura să vorbească direct cu generalul Nuţă. După ce au luat... P.C.: - „Situaţia cerută abia a doua zi a putut fi raportată, deşi între timp de ea s-a mai interesat şi generalul Iulian Vlad, pe care l-am pus în legătură directă cu generalul Nuţă.”B.V.: - Prin intermediul centralistei de la centrala telefonică.P.C.: - „Prin intermediul centralistei telefonice.”B.V.: - În seara zilei de 17, duminică, am auzit primele „trăsături”, adică primele focuri de armă în oraş, cu precizarea că eu şi respectiv întregul efectiv al Miliţiei ne aflam în sediu. A doua zi...P.C.: - I-aţi numărat pe toţi?B.V.: - Ştiu că s-a dat un ordin în acest sens, d-le preşedinte, ca nimeni să nu părăsească...P.C.: - „În seara de 17 decembrie, fiind în sediu, am auzit primele focuri de armă trase în oraş. Cred că toţi lucrătorii se aflau în sediu, pentru că se primise ordin în acest sens.” Da, mai departe.B.V.: - În data de 18, dimineaţa, în jurul orelor 8,30-9,00, am primit un nou ordin ca tot efectivul să se deplaseze, din nou, în sala de şedinţe a Inspectoratului, tot efectivul Miliţiei să se deplaseze în sala de şedinţe a Inspectoratului. Întrucât eram, în continuare, la aceste telefoane, eu am ajuns mai târziu în sala de şedinţe, dar în momentul în care am ajuns, vă precizez, sala era plină...P.C.: - Şi cu miliţieni şi lucrători de la Securitate ?B.V.: - Nu, doar trupele de Miliţie le-am văzut acolo, adică ce am observat eu în partea din spate a sălii; numai trupe de Miliţie, pentru că, am consemnat şi în raport, eu nu am stat mai mult de 5 minute în sală.P.C.: - Trupe de Miliţie, adică la cine vă referiţi ?B.V.: - Mă refer la cadrele Miliţiei Judeţene şi Miliţiei municipiului Timişoara.P.C.: - Deci lucrători de Miliţie, nu trupe, cadrele...B.V.: - Lucrători.P.C.: - Aşa.B.V.: - La pupitru se aflau generalul Nuţă, generalul Mihalea, generalul Macri şi încă un ofiţer din I.G.M, Obăgilă, dar nu-i cunosc gradul, lt.-colonel sau colonel. Am prins momentul în care generalul Nuţă a deschis această şedinţă, a spus că este stare de necesitate, că trupe de „vandali” au devastat cea mai mare parte a oraşului, cuprinsă între Operă şi Piaţa Reşiţa, pe o distanţă de aproximativ 5 km, că toate magazinele au fost sparte şi că trebuie constituite, vor fi constituite detaşamente, pentru a avea o misiune defensivă de a apăra principalele obiective economice ale oraşului.P.C.: - „În dimineaţa de 18 decembrie, în jurul orelor 8,30, s-a primit ordin ca toţi lucrătorii de Miliţie să se adune în sala de festivităţi. Am ajuns acolo

848

printre ultimii. La masa prezidiului, în faţa sălii arhipline, se aflau generalul Nuţă, Mihalea şi Macri, cât şi lt.-colonel Obagilă. Generalul Nuţă ne-a comunicat că grupuri de huligani au devastat, pe o distanţă de 5 km, între Operă şi Piaţa Reşiţa, magazinele, motiv pentru care va fi nevoie să se constituie mai multe detaşamente cu scop de apărare a acestor obiective economice.” Unităţi, că economice nu cred că le putem numi.B.V.: - Apoi a dat ordin să se folosească armamentul numai dacă se impune şi cu respectarea strictă a legii. Respectiv, aici îl citez: „somaţie, foc de avertisment, foc la picioare, iar dacă veţi fi atacaţi cu intenţie de a vă dezarma, foc nimicitor”.P.C.: - A dat şi ordin de înarmare, în prealabil ?B.V.: - Nu pot preciza.P.C.: - Eraţi înarmaţi atunci ?B.V.: - D-le preşedinte, eu fiind la telefoanele acelea de serviciu...P.C.: - Dar pe cei adunaţi i-aţi văzut cu arme?B.V.: - Nu, încă nu.P.C.: - „Generalul Nuţă a continuat că, pentru a preveni actele de devastare, va trebui să fim fermi şi chiar să facem apel la armamentul din dotare, dar numai după ce se va soma, se va trage foc de avertizare şi apoi cu foc la picioare.”B.V.: - Deci cu respectarea strictă a legii.P.C.: - A mai precizat că în ipoteza în care vom fi atacaţi de huligani şi de oamenii paşnici ?B.V.: - Nu, nici nu a fost vorba de oameni paşnici, numai de „vandali” şi de huligani.P.C.: - Deci în momentul în care eraţi atacaţi, că de cei care devastaseră, că de alţii care nu devastaseră, asta nu aveaţi de unde să ştiţi. A făcut distincţia asta? B.V.: - A făcut, a spus doar „vandali” şi huligani.P.C.: - Da, cum am notat ?Consultant: - „În ipoteza în care...” B.V.: - De asemenea, a mai precizat că nimeni să nu deschidă focul decât dacă raportează în prealabil situaţia exactă.P.C.: - Şi cu ipoteza aceea a dezarmării ?B.V.: - Da.P.C.: - Şi atunci ?B.V.: - Deci, d-le preşedinte, eu redau aici pe cât pot...P.C.: - Păi, nu, nu, staţi un moment, să ne înţelegem. Şi atunci când ar fi existat intenţia de dezarmare ? Sau numai în prima ipoteză ?B.V.: - Numai în prima ipoteză.

849

P.C.: - „Nuţă a mai cerut ca să se ceară aprobare de deschidere a focului numai în situaţia când huliganii ar fi trecut la noi devastări şi prin alte mijloace nu mai puteau fi potoliţi.”B.V.: - După ce se raportează în prealabil.P.C.: - Păi, am zis. Aprobare înseamnă a raporta şi a cere o anume conduită în continuare.B.V.: - Apoi aceste „D”-uri s-au deplasat în 8 puncte diferite ale oraşului.P.C.: - „Au fost constituite 8 „D”-uri, 8 detaşamente intitulate „D”-uri...”B.V.: - ”D” 1 până la “D” 8.P.C.: - „... care au fost amplasate...” B.V.: - ...în opt puncte diferite ale oraşului.P.C.: - Le ştiţi?B.V.: - Încerc să mi le amintesc. În faţa Operei, în faţa Catedralei...P.C.: - „în faţa Operei, a Catedralei...”B.V.: - La Calea Aradului, la pompa de benzină...P.C.: - „la Calea Aradului, la pompa de benzină...”B.C.: - Platforma industrială Calea Buziaşului, respectiv Întreprinderea Electrotimiş şi IAEM.P.C.: - „în dreptul Întreprinderilor Electrotimiş şi IAEM...”B.V.: - Piaţa Dacia, Piaţa Nicolae Bălcescu...P.C.: - „Piaţa Dacia, Piaţa Nicolae Bălcescu...”B.C.: - Bd. 6 Martie cu Tinereţii...P.C.: - „Bd. 6 Martie cu Tinereţii...”B.V.: - Nu-mi aduc aminte…P.C.: - Păi, cam atâta.B.V.: - Nu, numai 7 am numărat.P.C.: - Care-i al 8-lea?B.V.: - Nu îmi aduc aminte. Piaţa Traian.P.C.: - „Şi Piaţa Traian. Toţi componenţii acestor dispozitive au primit...”B.V.: - Muniţie…P.C.: - „muniţie de război şi pistoale...”B.V.: - Pistoale-mitralieră.P.C.: - „Pistoale-mitralieră. S-a funcţionat pe două schimburi, sub comanda unui ofiţer de Miliţie, care ţinea legătura...”B.V.: - Care ţinea legătura cu „baza” P.C.: - „Care ţinea legătura cu „baza”…” prin ce ?B.V.: - Vă precizez că generalul Nuţă a dat ordin să se monteze o staţie în biroul lui.P.C.: - Dar prin ce ţineau legătura ?B.V.: - Prin staţie.

850

P.C.: - „prin staţie de emisie-recepţie.” Din aceste dispozitive mai făceau parte şi alte forţe ?B.V.: - Din aceste dispozitive am aflat că mai făceau parte militari din trupele de Securitate şi trupele de Grăniceri.P.C.: - „În aceste dispozitive au mai fost incluşi militari în termen, înarmaţi, de la trupele de Securitate şi trupele de Grăniceri. Precizez că generalul Nuţă, în birou…” sau în anticameră ?B.V.: - În birou, pe masa de lucru. P.C.: - „În biroul unde se instalase, chiar pe masa de lucru, a dispus să i se monteze două staţii, am înţeles…”B.V.: - O staţie.P.C.: - „o staţie puternică.”B.V.: - Lucru pe care l-a făcut maistrul militar Gangoş.P.C.: - „Lucru adus la îndeplinire de maistrul militar Gangoş.”B.V.: - Până s-a montat această staţie la generalul Nuţă, detaşamentele dispuse... P.C.: - Când s-a montat staţia ?B.V.: - În data de 18, spre seara, nu pot preciza cu exactitate ora.P.C.: - Aproximativ.B.V.: - 22,00.P.C.: - „Această staţie a fost montată în data de 18 decembrie, în jurul orelor 22,00.” Continuaţi, vă rog.B.V.: - În antecamera colonelului Deheleanu, unde mă aflam eu, se mai aflau următorii: maiorul Mureşan Adam de la Serviciul Circulaţie...P.C.: - În aceeaşi perioadă s-au aflat ?B.V.: - Tot timpul.P.C.: - Cu dvs.B.V.: - Vă precizez că Biroul Circulaţie, Serviciul Crculaţie, este lipit de antecamera colonelului Deheleanu, este o uşă care corespunde.P.C.: - Da. „În antecamera colonelului Deheleanu, pe perioada cât m-am aflat eu acolo, cu mine au mai fost: maiorul Mureşan de la circulaţie...”B.V.: - Lt.-colonel Haprean de la circulaţie...P.C.: - „lt.-colonel Hapreanu...”B.V.: - Plt.-major Ticu Gheorghe... P.C.: .- „plt.-maj. Ticu Gheorghe, şeful de cabinet al colonelului Deheleanu...”B.V.: - Plt. adj. Turai Elena de la Serviciul Circulaţie...P.C.: - „plt. adj. Turai Elena...”B.V.: - Precum şi patru ofiţeri de la I.G.M., din care îmi aduc aminte doar...P.C.: - „precum şi patru ofiţeri de la I.G.M., din care îmi amintesc doar de...”B.V.: - Colonelul Ardeleanu şi colonelul Obăgilă.P.C.: - „colonelul Ardeleanu şi colonelul Obăgilă.”

851

B.V.: - Menţionez, de asemenea, că mai era un colonel de la trupele de Grăniceri şi un căpitan de la trupele de Securitate, a căror nume nu le cunosc, dar care, pe toată această perioadă, au stat şi au dormit acolo.P.C.: - „Au mai fost un căpitan de la trupele de Securitate şi un colonel de la trupele de Grăniceri.” Tot de la Centru, sau de unde?B.V.: - Nu, de aici.P.C.: - „Ambii de la unităţile de pe plan local.”B.V.: - După ce aceste „D”-uri s-au instalat în dispozitivele respective unde au primit ordin, s-a făcut primul apel. Au comunicat fiecare că s-au instalat şi că ,deocamdată, nu sunt probleme.P.C.: - La ce oră s-au instalat ?B.V.: - În jurul orelor 10,00, între orele 10,00 - 11,00 dimineaţa.P.C.: - „Toate cele opt dispozitive au fost instalate în ziua de 18 decembrie, între orele 10,00 – 11,00, şi au comunicat toate că nu sunt probleme.”B.V.: - Aceste dispozitive, practic, nu au mai comunicat deloc, până în data de 18, seara, când, după ora 20,00, pe rând, au început să ceară schimbul 2. Au început să solicite schimbarea lor.P.C.: - „După aceea, nu au mai luat legătura cu noi până seara, la orele 20,00, când au cerut să li se trimită schimburile.”B.V.: - Lucru care s-a efectuat la ora 22,00 cu ordinul expres ca ofiţerii de Miliţie care sunt în schimbul 1 să rămână în continuare, militarii în termen de la trupele de Securitate şi de la Grăniceri să vină, iar autocamioanele care îi duceau pe cei din schimbul 2 urma ca ulterior să îi aducă şi pe ofiţerii din schimbul 1.P.C.: - „Lucru care s-a realizat în jurul orelor 22,00 cu ordin expres de a fi aduşi mai întâi militarii în termen şi, după aceea, şi cadrele de Miliţie care urmau să fie schimbate.”B.V.: - În această perioadă continuau să sune telefoanele din oraş, să se comunice că, îmi aduc aminte cu exactitate, depozitul de ambalaje aparţinătoare Întreprinderii de aparate electrice şi de măsurat a fost incendiat.P.C.: - „În acest timp, au continuat telefoanele din oraş, comunicându-se că…” numai acel depozit ?B.V.: - Depozitul de ambalaje de la IAEM, depozitul de anvelope şi depozitul de lemne din cartierul Freidorf au fost, de asemenea, incendiate, cu marele risc de a exploda staţia de îmbuteliere. Distanţa dintre aceste depozite şi staţia de îmbuteliere cu gaz metan fiind foarte mică.P.C.: - „fuseseră incendiate 3 depozite şi...”B.V.: - Abatorul din... P.C.: - „şi exista riscul exploziei staţiei de oxigen…” sau ce era ?B.V.: - Nu, staţiei de gaz metan, a buteliilor de aragaz.P.C.: - „...a staţiei de îmbuteliere cu gaz butan.”

852

B.V.: - În această perioadă, în urma unui telefon primit din oraş, că pe Calea Girocului este un incendiu provocat la intersecţia dintre Str.Lidia... P.C.: - „Acele depozite erau situate în…”, ce locuri ?B.V.: - În apropierea Întreprinderii IAEM... P.C.: - „apropierea IAEM-ului.”B.V.: - Şi, cum v-am spus, staţiei de îmbuteliere a...P.C.: - Unde, unde este asta ?B.V.: - În cartierul Freidorf, la marginea oraşului.P.C.: - La marginea oraşului, în cartierul Freidorf. Aţi mai primit încă un telefon…B.V.: - Am mai primit încă un telefon în jurul orelor 23,00, că, pe Calea Girocului, nişte indivizi au provocat un incendiu la intersecţia străzii cu Str. Lidia.P.C.: - „Pe la orele 23,00, tot telefonic, ni s-a comunicat că la intersecţia Calea Girocului cu Calea Lipovei...”B.V.: - Nu, cu Str. Lidia.P.C.: - „la intersecţia Calea Girocului, Str. Lidia...” B.V.: - S-a provocat un incendiu pe trotuar, au fost scoase toate cărţile dintr-o librărie şi li s-a dat foc acolo...P.C.: - „S-a provoacat un incendiu pe trotuar, în sensul că s-a dat foc la mai multe cărţi dintr-o librărie.”B.V.: - Moment care coincide cu intrarea generalului Mihalea în acest birou în care mă aflam eu.P.C.: - „Atunci a intrat în birou generalul Mihalea, care a auzit…”, da ?B.V.: - Da, nu i-am raportat eu.P.C.: - „căruia i-am raportat...”B.V.: - Că pe strada respectivă...P.C.: - „despre incendierea acelor cărţi.”B.V.: - După încă trei minute, cinci minute, a intrat şi generalul Nuţă, deoarece amândoi, pe toată această perioadă, în jurul orelor 23 - 24, veneau să se culce. Generalul Mihalea se culca în biroul colonelului Deheleanu, iar generalul Nuţă se culca într-un birou aparţinător Serviciului Economic. La distanţă apropiată unul de altul. P.C.: - „După cinci minute a apărut şi generalul Nuţă. Ambii veneau, de fapt , să se culce.”B.V.: - Auzind despre acest incendiu, generalul Mihalea a întrebat care dispozitiv este cel mai aproape de locul respectiv. Generalul Nuţă a trimis pe cineva, nu pot să precizez pe cine anume, să aducă harta, avea o hartă cu dispunerea acestor dispozitive în teren, şi a zis dispozitivul nr.7, respectiv „D 7” să se deplaseze în locul respective, să vadă ce se întâmpla acolo cu incendiul şi dacă pot să reţină pe cei care l-au provocat. Din ordinul generalului Nuţă şi

853

generalului Mihalea am transmis prin staţie „D-7” să se deplaseze în locul respectiv şi, după aproximativ, după ce au comunicat că au recepţionat ordinul, după aproximativ 30 de minute, s-au întors şi au raportat că este un incendiu, dar problema este rezolvată de organele sau de trupele MApN care aveau dispozitiv în locul respectiv.P.C.: - „Aflând şi Nuţă despre incendierea acelor cărţi, a ordonat, mi-a ordonat să i-au legătura cu cel mai apropiat dispozitiv şi să îi trimit în zonă pentru a restabili ordinea şi a-i reţine pe cei care aprinseseră focul acolo. După 30 de minute, şeful dispozitivului 7…” cine era?B.V.: - Nu pot preciza, d-le colonel, pentru că erau cadrele din ambele dispozitive. Cadrele de Miliţie din ambele dispozitive.P.C.: - „pe care nu-l pot preciza, a comunicat că problema fusese rezolvată mai înainte de cei de la MapN, care s-au aflat mai aproape de acel punct.”B.V.: - Care se aflau cu dispozitivul chiar în zona respectivă, în Calea Girocului. Vă fac precizarea că, în apropierea acestei…P.C.: - „Am înţeles că cei de la MApN aveau dispozitivul chiar în Calea Girocului.”B.V.: - Da, unde au şi o unitate militară în apropiere. Precizez, d-le preşedinte, că, înainte ca „D 7” să plece în această misiune, am fost obligat prin ordin de către generalul Nuţă să repet ordinul pe care l-a dat dimineaţă cu privire la folosirea în strictă lege a armamentului şi să nu deschidă focul decât dacă i se raportează în prealabil. P.C.: - „Generalul Nuţă mi-a cerut să-i reamintesc şefului „D 7” ordinul de a face uz de armă împotriva huliganilor în condiţiile pe care le precizase în dimineaţa acelei zile…”B.V.: - Precizez că m-a obligat să... P.C.: - Vă rog, staţi un moment. „lucru pe care l-am şi făcut.” Dar de ce ziceţi tot că v-a obligat ? N-am înţeles.B.V.: - Ordinul este obligaţie. În momentul când...P.C.: - Dacă v-a dat ordin, de ce mai adăugaţi şi obligaţie ?B.V.: - Deci după ce mi-a dat ordinul de a-l transmite, apoi a insistat să repet ordinul pe care l-a dat dimineaţa...P.C.: - Păi, aşa am şi consemnat, e de ajuns, trebuie să-l repetăm întocmai ? Continuaţi, vă rog.B.V.: - După, aşa cum v-am precizat anterior, după 30 de minute, acest „D” s-a întors din misiune...P.C.: - Aţi spus, am şi consemnat.B.V.: - Moment în care activitatea mea la staţie şi telefoane s-a încheiat definitiv în această perioadă.P.C.: - De ce ?

854

B.V.: - Pentru că eram obosit, aveam două zile şi o noapte de când stătusem în acel cabinet. Erau şi ceilalţi ofiţeri pe care i-am amintit anterior, care au vorbit cu toţii la telefoane; şi, din acel moment, generalul Nuţă, prin montarea staţiei în biroul său, care era mult mai puternică decât aceasta, practic această staţie nu mai putea emite. Avea doar putere de recepţie. La telefoane eu nu am mai răspuns, pentru că au intervenit alţi colegi de-ai mei, cei pe care i-am prezentat anterior şi, până în data de 22 decembrie, orele 12,30, am stat în sediul Miliţiei, pe etajul Serviciului Economic. P.C.: - Şi ce aţi făcut ?B.V.: - Pur şi simplu am stat cu misiunea de a asigura paza în caz de atac a sediului, la fereastra biroului meu. Acolo cu...P.C.: - Aţi primit armament ?B.V.: - Am primit şi eu armament în data de 18.P.C.: - „Menţionez că şi eu am primit un pistol-mitralieră…” cu câte cartuşe ?B.V.: - Cu trei încărcătoare, adică 90 de cartuşe.P.C.: - „cu 90 de cartuşe de război, în dimineaţa de 18 decembrie 1989. Întrucât deja funcţiona staţia montată în biroul unde se instalase Nuţă, începând cu orele 24,00, din data de 18 decembrie, m-am retras în biroul meu, unde m-am aflat în aşteptare până în data de 22 decembrie 1989, ora 12,30. Aveam misiunea să ripostez dacă sediul era atacat.”B.V.: - Menţionez că, pe întreaga perioadă, 16 - 22 decembrie, nu am folosit armamentul, nu am tras nici un cartuş. P.C.: - „Personal nu am tras nici un cartuş.”B.V.: - Şi nici nu am cunoştinţă că altcineva să fi făcut acest lucru din cadrul Miliţiei şi a Securităţii.P.C.: - Şi a Securităţii.B.V.: - Da.P.C.: - „N-am cunoştinţă ca vreun lucrător de Miliţie sau Securitate să fi folosit armamentul.” Cât aţi făcut pe dispecerul-şef acolo, în afară de anunţurile acelea: s-a dat foc, s-a spart magazinul, altceva nu vi s-a mai comunicat ? De către şefii de dispozitive ? Sau de alţi lucrători?B.V.: - Fac precizarea, d-le preşedinte, că şi în perioada 17 - 18 decembrie nu eram singurul ofiţer sau singura persoană care răspundea la staţie. P.C.: - Am înţeles, dar...B.V.: - Personal, în afară de aceste apeluri pe care le făceau în mod... P.C.: - Am înţeles, am înţeles, nu le mai repetaţi.B.V.: - Nu am primit nici un alt apel.P.C.: - N-aţi mai primit nici unul ?B.V.: - Nici un alt apel.P.C.: - Urechile nu au mai auzit nimic. „Eu n-am recepţionat altceva ce am declarat şi s-a menţionat în declaraţie, în prezentul interogatoriu. Fac

855

precizarea că la telefoane şi staţia care, aşa cum am arătat, era instalată, au mai răspuns şi celelalte cadre menţionate.” Bine, dar aceste cadre nu v-au pus în temă cu cele ce li s-a comunicat lor ?B.V.: - Vreau să vă precizez că nu le eram şef , d-le preşedinte.P.C.: - Am înţeles că nu le eraţi şef, dar ele nu v-au spus, aşa ?B.V.: - Nu.P.C.: - Erau atât de secretoase? B.V.: - Nu, pentru că orice se primea prin telefon sau prin staţie se raporta la ofiţerul de serviciu de la Securitate, ca să poată lua la cunoştinţă generalul Nuţă.P.C.: - „Tot ce s-a recepţionat de către noi toţi...”Consultant: - Numai puţin, că întoarcem, schimbăm..P.C.: - Schimbaţi discheta.Consultant: - Acum se poate dicta.P.C.: - „Tot ce am recepţionat atât eu, cât şi ceilalţi enumeraţi pe timpul cât ne-am aflat la biroul colonelului Deheleanu, s-a raportat la ofiţerul de serviciu de la Securitate.” De ce s-a raportat acolo ?B.V.: - Pentru că acolo era generalul Nuţă.P.C.: - „Pentru că acolo era generalul Nuţă şi urma să hotărască măsurile care se impuneau.”B.V.: - Menţionez că, în această perioadă, nu s-a transmis nici unui „D” ordin de foc.P.C.: - Păi, la un moment dat faceţi precizarea că i-aţi auzit pe cei doi generali când spuneau să se tragă în oameni. Aşa scrie.B.V.: - Nu prin staţie, eu mă refer, d-le preşedinte, la... P.C.: - Păi, uitaţi că este scris de dvs., îmi arăta colegul aici: „amândoi” vă referiţi la Nuţă şi Mihale, „erau surescitaţi şi strigau „Foc, să-i omoare, foc nimicitor!”, fac precizarea că toţi şefii de dispozitive au fost personal instruiţi de…” cutare, cutare.B.V.: - Da.P.C.: - E adevărat ce aţi menţionat aici ? Aţi scris personal.B.V.: - Da, dar fac precizarea că cu respectarea strictă a legii.P.C.: - Deci strigau „foc nimicitor” şi mai adăugau cu respectarea legii ? Da ?B.V.: - Da.P.C.: - Păi, de ce nu aţi scris aici aşa ? Inculpat Bucur, vă rog să nu trăiţi cu impresia alta decât ar fi cazul. Dar se poate ?B.V.: - Îmi menţin declaraţia pe care v-o dau acuma, d-le preşedinte.P.C.: - Şi de ce nu o menţineţi pe cea dinainte, pe care aţi scris-o personal ?B.V.: - Pentru că înainte am dat patru declaraţii la patru procurori.P.C.: - Eu vă întreb de ce nu o menţineţi pe aceasta, care se află situată la fila 315, volumul 7, cred. Deci e scrisă de dvs.

856

B.V.: - Am făcut precizarea, şi la începutul acestui interogatoriu, că îmi menţin declaraţiile în parte, cu precizările pe care le fac.P.C.: - Vă rog să îmi răspundeţi de ce nu o menţineţi ? Au fost exercitate presiuni asupra dvs.?B.V.: - Mari de tot, d-le preşedinte.P.C.: - În ce, în ce au constat ? L-aţi auzit pe Nuţă şi Mihalea strigând să se deschidă focul prin staţie, sau nu ?B.V.: - Să se deschidă focul numai cu respectarea strictă a legii.P.C.: - Şi de ce nu aţi adăugat acest lucru acolo ?B.V.: - Pentru că...P.C.: - Cine v-a împiedicat ?B.V.: - Pentru că, în momentul în care am dat declaraţia aceea, eram permanent ameninţat de către procuror că mă va aresta: „Dar, d-le procuror, ce am făcut, ca să mă arestaţi ?”, „O să-ţi arăt eu !“, şi, până la urmă, vedeţi că... P.C.: - Şi v-a arătat.B.V.: - A reuşit.P.C.: - „Este adevărat că am declarat procurorului militar că atât generalul Nuţă, cât şi Mihalea erau surescitaţi şi strigau prin staţie „Foc, foc nimicitor! “, dar am omis să mai spun că cei doi precizau că acest foc să se execute cu respectarea legii.” Spuneţi-ne, vă rugăm, dacă se soma, se trăgea foc de avertizare şi apoi se executa foc într-un grup, ce se putea întâmpla ?* [lipsă text, n.n.]

13.03.1990, continuă audierea inculpatului Bucur Viorel

B.V.: - [lipsă text, n.n.] ...mai mulţi ofiţeri din I.G.M. Ştiu că acest colonel Roşiu se ocupa de această situaţie, deoarece, în data de 18 dimineaţa, după ce, din nou, de la Statul Major al I.G.M. s-a cerut această situaţie, generalul Mihalea a dat ordin colonelului Roşiu să o transmită.P.C.: - „Cunosc că problema privind prezentarea situaţiei reţinuţilor a fost preluată de către colonelul Roşiu din I.G.M., care, împreună cu mai mulţi ofiţeri...”B.V.: - Şi procurori din Procuratura Generală.P.C.: - „care, împreună cu mai mulţi ofiţeri şi procurori, s-a aflat la Penitenciarul Timişoara.” A trimis Nuţă pe careva la spital pentru a i se întocmi şi prezenta o situaţie ?B.V.: - Nu cunosc. P.C.: - Nu cunoaşteţi ?B.V.: - Nu.

857

P.C.: - „Nu cunosc dacă la spital s-a deplasat vreun cadru din ordinul lui Nuţă pentru a întocmi situaţia morţilor şi răniţilor.” Deşi aţi precizat în declaraţia olografă contrariul. Mergem mai departe. Continuaţi, vă rog!B.V.: - În data de 22 decembrie, la orele 12,30, după ce dictatorul a fugit, am primit permisiunea să plecăm acasă. Am intrat în biroul meu, mi-am asigurat armamentul în fişet, am încuiat biroul şi, cu intenţia de a pleca acasă, m-am îndreptat spre poarta auto. P.C.: - „În ziua de 22 decembrie, orele 12,30, după fuga lui Nicolae Ceauşescu, am primit încuviinţarea de a părăsi sediul organului. Am încuiat în fişet armamentul şi muniţia şi am coborât la poarta auto.”B.V.: - După ce, în prealabil, am dat telefon unui prieten să vină să mă ducă cu o maşină.P.C.: - „După ce, în prealabil, l-am rugat…”, pe cine ?B.V.: - Pe Stănici Teodor.P.C.: - „pe Stănici Teodor să vină să mă ducă cu maşina.”B.V.: - Ajungând la poarta auto, după aproximativ 5 minute de aşteptare, prietenul meu nu venea, am auzit un claxon de maşină în curtea Inspectoratului. M-am întors şi am observat că în această maşină se afla la volan plt. Matiaş Miron, în faţă generalul Nuţă şi în spate generalul Mihalea. Generalul Nuţă mi-a făcut...

*caseta 068, sfârşitP.C.: - Deci până a ieşi din curte, da ?B.V.: - Eram la poartă.P.C.: - Afară sau în interior ?B.V.: - Poarta era deschisă.P.C.: - Păi, poarta era deschisă, dar eraţi dincolo de poartă sau dincoace, în interior.B.V.: - Eram chiar acolo, în interior.P.C.: - Eraţi în interior, aşa, şi v-a claxonat Matiaş.B.V.: - M-a claxonat plt.maj. Matiaş sau nu ştiu cine, din cei trei care erau în maşină, putea oricare.P.C.: - Aşa este.B.V.: - Generalul Nuţă mi-a făcut semn cu mâna să mă duc înspre el. M-am dus, m-a întrebat unde plec. I-am răspuns: „mă duc acasă”.P.C.: - Da, staţi un moment. Unde am ajuns ?Consultant: - „Am încuiat în fişet armamentul şi muniţia şi am coborât la poarta auto după ce, în prealabil, l-am rugat pe Stănici Teodor să vină să mă ia cu maşina.”P.C.: - „În timp ce îl aşteptam pe acel amic, la poartă a apărut un Aro de culoare deschisă, condus de Matiaş Alexandru.”

858

B.V.: - Matiaş MironP.C.: - „Miron,” pardon, „autoturism în care se mai găseau generalul Nuţă şi Mihalea. Generalul Nuţă m-a întrebat unde merg, după care m-a invitat...”B.V.: - După care mi-a ordonat să urc în maşină.P.C.: - „mi-a ordonat să urc în maşină.”B.V.: - În momentul în care am urcat în maşină, atât mie, cât şi plutonierului Mateiaş Miron, ne-a cerut să-l ducem spre Mehedinţi. Fac precizarea, d-le preşedinte, că poarta auto a Inspectoratului de Interne Timiş este situată într-o poziţie în care, dacă voiam să-l duc la Mehedinţi, lua maşina la stânga şi, după 15 m la dreapta, era drumul spre Mehedinţi. P.C.: - „Nuţă a ordonat şoferului să se îndrepte spre judeţul Mehedinţi.”B.V.: - Ne-a cerut amândoura. Atât mie, cât şi şoferului, a zis că „mă duceţi la Mehedinţi”, aşa a precizat.P.C.: - „S-a adresat, în acelaşi timp, şi mie cu acest ordin.”B.V.: - I-am spus că eu nu mă duc la Mehedinţi, că nu am de ce să plec din Timişoara.P.C.: - „I-am replicat că nu mă duc la Mehedinţi, că nu am motive să părăsesc Timişoara.” B.V.: - Iar şoferul plt. Mateiaş Miron nu a luat-o spre Mehedinţi, a luat maşina spre dreapta, înspre cartierul Fabric.P.C.: - „Iar şoferul a apucat în altă direcţie, spre cartierul Fabric.”B.V.: - A întrebat unde îl ducem, şi plt. Matiaş şi cu mine am spus că este un drum spre Mehedinţi prin Calea Buziaşului.P.C.: - „A întrebat unde îl ducem şi Matiaş şi cu mine i-am spus că este un drum spre Mehedinţi prin Calea Buziaşului.” Păi, nu prea era, se putea şi prin Buziaş, nu ?B.V.: - Se putea, dar din momentul în care am ajuns pe Podul Decebal, podul din Badea Cârţan, Piaţa Traian, am vrut să cobor şi am spus : „Tov. general, eu nu mă duc, vă poate duce el, eu nu vreau să mă duc, nu mă duc niciunde, nu mi-am văzut familia de...”P.C.: - „La Podul Decebal i-am spus lui Nuţă că vreau să cobor, pentru că am familie.”B.V.: - Şi nu am de ce să mă duc la Mehedinţi.P.C.: - „Şi nu am de ce să mă duc la Mehedinţi.”B.V.: - După care mi-a cerut să-l duc undeva, să dea un telefon la I.G.M.P.C.: - „După care mi-a cerut să-l duc la un telefon de unde poate lua legătura cu I.G.M.-ul.”B.V.: - Pe străzile Timişoarei...P.C.: - Pe unde eraţi în acel moment ?B.V.: - În acel moment, eram deja pe, eram către Fabrica de Bere.

859

P.C.: - „În acel moment ne aflam în apropierea Fabricii de Bere.”B.V.: - Am luat-o spre dreapta.P.C.: - Aveţi mai multe fabrici în Timişoara ?B.V.: - Una. Am luat-o la dreapta şi, datorită faptului că pe străzile Timişoarei erau foarte mulţi demonstranţi, n-am avut unde să-l duc să dea telefon; am ajuns în cartierul Fratelia, pe Strada Bujorilor, unde intenţionam să-l duc la o cunoştinţă de a mea care se numeşte...P.C.: - Pe Strada…B.V.: - Pe Strada Bujorilor.P.C.: - „Întrucât în Fratelia erau foarte mulţi demonstranţi, i-am ocolit cu intenţia de a ajunge…”, şi aţi ajuns acolo ?B.V.: - Şi am ajuns pe Strada Bujorilor nr.88, unde locuieşte familia Grozoni.P.C.: - „cu intenţia de a ajunge pe Strada Bujorilor la familia Grozoni, pentru...” B.V.: - Pentru a-i facilita să dea telefon la Bucureşti, la I.G.M.P.C.: - „a-i facilita accesul la un telefon.”B.V.: - La această familie Grozoni nu era nimeni acasă. P.C.: - „La locuinţa acestei famili nu se găsea nimeni acasă, însă…”B.V.: - Am urcat din nou în maşină şi ne-am îndreptat spre Calea Şagului ajungând la intersecţia Calea Şagului cu Str. Bujorilor.P.C.: - „Şi am plecat cu maşina spre Calea Şagului.”B.V.: - După ce am ajuns la această intersecţie, generalul Nuţă a întrebat ce drum este acesta, arătând înspre Deta, Stamora Moraviţa.P.C.: - „Şi ajungând la intersecţia Deta...”B.V.: - Nu, la intersecţia Calea Şagului cu Str.Bujorilor.P.C.: - „la intersecţia cu Str. Bujorilor…”B.V.: - Generalul Nuţă a întrebat…P.C.: - „I-am răspuns lui Nuţă...”B.V.: - După ce acesta m-a întrebat...P.C.: - Păi dacă i-aţi răspuns, înseamnă că vă întrebase, că drumul care se desfăşura în faţa noastră...B.V.: - Drumul care se desfăşura în stânga noastră este drumul înspre Deta, Stamora Moraviţa.P.C.: - „Din stânga, era cel ce ducea înspre Deta - Stamora Moraviţa.”B.V.: - Aici a ordonat să-l ducem la primul post de Miliţie, la cel mai apropiat post de Miliţie, să dea telefon la I.G.M.P.C.: - „Din ordinul lui, pentru că tot cerea să ia legătura telefonică cu I.G.M.-ul, l-am dus la postul de Miliţie...”B.V.: - Primul post de Miliţie la care am ajuns, Jebel.P.C.: - „Jebel”.

860

B.V.: - Era Şag, Jebel, deci amândouă în ordine: Şag, apoi Jebel, amândouă aveau grilajul pusP.C.: - „Care era încuiat.”B.V.: - Erau amândouă încuiate. Apoi generalul Nuţă a spus să-l ducem la oraşul Deta, deoarece acolo are telefon direct „BC”-ul ca să poată vorbi cu I.G.M.P.C.: - Şi l-aţi dus ?B.V.: - L-am dus. La Deta, când am ajuns în faţa postului de Miliţie şi a Consiliului, era foarte multă lume, am ocolit şi am ajuns la... P.C.: - „Apoi, după ce am încercat să ajungem la Miliţia Deta, unde nu am putut datorită demonstranţilor, am ocolit şi am ajuns…”, unde ?B.V.: - Şi am ajuns la PCTF Stamora Moraviţa.P.C.: - „La PCTF Stamora Moraviţa.”B.V.: - Aici s-a prezentat cine este militarilor de la prima barieră şi a solicitat să fie anunţat la conducerea punctului. Lucru care s-a şi întâmplat, s-a ridicat bariera, s-a prezentat în punct şi a cerut maiorului Vioreanu şi lt.-colonelului Ardeleanu să facă comanda cu Bucureştiul.P.C.: - Aţi mers împreună cu el acolo ?B.V.: - Da.P.C.: - „Am pătruns cu Nuţă în punctul respectiv, care, celor doi ofiţeri ,Vioreanu şi Ardeleanu…” cum am dictat ?Consultant: - „Am pătruns cu Nuţă în punctul respectiv, care, celor doi ofiţeri, Vioreanu şi Ardeleanu...”P.C.: - „Aflaţi acolo, le-a cerut să facă legătura cu I.G.M.”B.V.: - La I.G.M., la cabinetul lui. Am ieşit pe holul sau în sala mare din PF unde era un televizor şi erau adunaţi circa 20 de persoane, vameşi, ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen, unde am stat aproximativ 5 minute. După aceea, m-am întors din nou în birou, unde se afla generalul Nuţă şi în momentul acesta a primit legătura. A vorbit cu plt.-adj. Stan de la cabinetul lui şi a spus următoarele: „Comunică acasă că sunt bine şi voi veni deseară sau mâine dimineaţă”.P.C.: - „După 5 minute Nuţă, a putut lua legătura cu şeful lui de cabinet, plt. Stan, căruia i-a cerut să comunice familiei sale că în acea seară sau a doua zi dimineaţa va ajunge acasă.” B.V.: - A băut o cafea, după care ne-am urcat în maşină şi, pe acelaşi drum, ne-am întors în Timişoara.P.C.: - „Apoi, pe acelaşi drum şi cu aceeaşi maşină, ne-am întors în Timişoara.”B.V.: - În momentul în care am intrat în Timişoara, pe Calea Şagulu, la intersecţia cu Str. Ana Ipătescu, am cerut şoferului s-o ia la stânga.

861

P.C.: - „La intersecţia Calea Şagului cu Ana Ipătescu i-am cerut lui Mateiaş...”B.V.: - Lui Mateiaş să o ia la stânga şi acolo am condus până la domiciliul mamei mele, situat pe Str.Tudor Vladimirescu.P.C.: - „Aşa am ajuns, cu toţii, la domiciliul mamei mele din Str.Tudor Vladimirescu...”B.V.: - Vladimirescu 41, unde eu am cerut şoferului Mateaş să oprească.P.C.: - „unde am oprit.”B.V.: - Generalul Nuţă m-a întrebat de ce am oprit; i-am spus: „Aici locuieşte mama mea şi trebuie să o văd.” A zis: „Bine, cobor şi eu, că vreau să beau apă.”P.C.: - „La întrebarea lui Nuţă, eu i-am spus că acolo locuieşte mama mea şi că doresc să o văd. Atunci Nuţă a coborât, spunând că vrea să bea un pahar cu apă.”B.V.: - După ce au coborât, atât generalul Nuţă cât, şi generalul Mihalea au urcat, au băut apă şi au încercat să dea un telefon. Menţionez că nu au putut să dea acest telefon, deoarece, cu trei săptămâni înainte, telefonul mamei mele nu funcţiona şi, nici două săptămâni după aceea, nu funcţiona acest telefon.P.C.: - Şoferul a rămas în stradă ?B.V.: - Cine ?P.C.: - Şoferul a rămas în stradă ?B.V.: - Şoferul a rămas în stradă, da.P.C.: - „Cei doi generali au mers cu mine în locuinţa mamei mele, unde au băut apă şi nu au putut purta vreo convorbire telefonică, deoarece legătura era întreruptă.” B.V.: - De mai mult timp.P.C.: - „De mai multă vreme.”B.V.: - Apoi, nu cred că a stat zece minute, la care a zis că: „Plecăm, vino şi tu!”, am coborât împreună cu mama mea şi cu nepotul meu până la poartă.P.C.: - Ce-i acolo, bloc, un apartament la bloc, sau ce ?B.V.: - Nu, este o casă cu două nivele. P.C.: - Cui aparţine ?B.V.: - Mama, sora şi eu, casa construită în 1980.P.C.: - Deci practic locuiaţi şi dvs. tot acolo ?B.V.: - Nu, eu locuiesc în altă parte, adică sunt co-proprietar, însă am alt domiciliu. Acolo locuieşte mama cu sora şi familia sorei mele, eu locuiesc în altă parte, în Ion Luca Caragiale nr.4, casă de stat.P.C.: - „După 10 minute, Nuţă mi-a cerut să-i însoţesc la gară sau aeroport.” B.V.: - Deoarece vor să plece la Bucureşti.P.C.: - „Întrucât vor să plece la Bucureşti.” Discuţiile astea le-aţi purtat în trei sau...

862

B.V.: - Nu, era... şi discuţiile acestea... d-le preşedinte, precizez că au început încă de…P.C.: - Nu, nu, acolo, în casă, la mama.B.V.: - Era de faţă şi mama.P.C.: - „La aceste discuţii a asistat şi mama mea.”B.V.: - Când am ajuns la poartă... P.C.: - „Şoferul s-a aflat tot timpul afară, în maşină.” B.V.: - Când am ajuns la poartă, i-am spus: „Tov. general (mă iertaţi că folosesc cuvântul „tovarăş” aici), nu mă mai duc niciunde, rămân acasă, pentru că mama a început să se plângă, eu nu mai am unde să plec şi vă rog să nu vă supăraţi, puteţi să mergeţi însoţit doar de şofer la gară sau la aeroport, unde doriţi”. După aceste cuvinte, generalul Nuţă m-a înjurat, a urcat în maşină ,şi din momentul acela... P.C.: - „La poartă i-am spus generalul Nuţă, că nu-l mai însoţesc, şi acesta în consecinţă, m-a înjurat şi, împreună cu generalul Mihalea, în Aro condus de Matiaş, a plecat, moment din care nu mai ştiu ce a făcut.”B.V.: - Ulterior am aflat, deci după 1 ianuarie. P.C.: - Mai doriţi să mai consemnăm ceva ?B.V.: - Atât.P.C.: - După părerea dvs,. puteaţi să-l refuzaţi pe Nuţă în periplul ăsta, în a-l însoţi în acest periplu ? B.V.: - În prima parte, d-le preşedinte, nu-l puteam refuza.P.C.: - De ce ?B.V.: - Pentru că vă precizez că generalul Nuţă a fost un om foarte dur.P.C.: - „În prima parte a periplului, cât l-am însoţit pe Nuţă şi Mihale,a nu puteam să mă opun, pentru că Nuţă era un ins foarte dur.”B.V.: - Şi, de asemenea, la ora aceea era şeful I.G.M. şi adjunct al ministrului de Interne.P.C.: - „Şi, în plus, la ora aceea era adjunct de ministru şi şef al I.G.M.” Păi când l-aţi refuzat nu era tot şef al I.G.M.-ului ?B.V.: - A doua oară, deci când am ajuns la domiciliu.P.C.: - Da, da, atunci e vorba, de a doua oară.B.V.: - L-am refuzat pentru că aveam certitudinea că se duce la gară sau la aeroport; şi-a dat şi el seama, probabil, că nu mai era necesară prezenţa mea ca să-l conducă şoferul până la gară sau la aeroport, fapt pentru care...P.C.: - Asta este altceva, eu vă întreb de ce, cum a doua oară l-aţi putut refuza ?B.V.: - L-am refuzat pur şi simplu şi eram hotărât să nu mă duc cu el. P.C.: - „E adevărat că şi în faza a doua, când l-am refuzat, Nuţă tot şeful I.G.M.-ului era pentru mine.” Cam ce distanţă era de la acea Fabrică de Bere până la Inspectorat ?

863

B.V.: - 1,5 - 2 km.P.C.: - „Între amintita Fabrică de Bere şi Inspectoratul de Interne era o distanţă de aproximativ 1 km.” Şi, atunci nu i-aţi spus lui Nuţă, haideţi mai bine la Inspectorat, să daţi telefon.B.V.: - Nu mai voia să stea la Inspectorat, deoarece cred că-i era frică de demonstranţii care se apropiau de Inspectorat. P.C.: - „Nuţă şi Mihalea au fugit de frica demonstranţilor.” Şi credeţi că până a fug,i nu apucase să ia legătura cu I.G.M.-ul ?B.V.: - Nu cunosc, d-le preşedinte.P.C.: - „Nu ştiu dacă înainte de a pleca din Inspectorat, Nuţă luase sau nu legătura cu I.G.M.-ul.” Cât era ceasul, cu exactitate, când aţi plecat din curtea Inspectoratului ?B.V.: - 12,35 - 12,45.P.C.: - „Cu exactitate era ora 12,30 - 12,45, în data de 22 decembrie, când cu acel Aro, i-am însoţit, am plecat împreună cu cei doi generali din curtea Inspectoratului.” Dar aveaţi un motiv special să ajungeţi la mama dvs. acasă ? În afară de acea dorinţă presantă de a o revedea ?B.V.: - Voiam să nu mă mai duc cu generalul Nuţă niciunde. Voiam să scap de el, idee care mi-a venit pe drumul de întoarcere, deci încă îmi era frică că mă va obliga să mă duc cu el în altă parte, respectiv la Mehedinţi sau la... cine ştie unde.P.C.: - Păi şi l-aţi dus la mama dvs. şi aşa aţi scăpat de el ?B.V.: - Eu la mama mea nu l-am dus să-l ascund, d-le preşedinte. Eu la mama mea am ajuns, pentru că vroiam eu să rămân eu acolo şi căutam un motiv ca să opresc maşina, ca să pot coborî şi să nu mă mai duc cu el.P.C.: - „Am ajuns la mama mea pentru că intenţionam să rămân acolo.”B.V.: - Şi nu intenţionam să-i ascund pe generalul Nuţă şi Mihalea.P.C.: - „Şi, nicidecum ,să-i ascund pe cei doi generali.” Erau înarmaţi generalii ăştia ?B.V.: - Erau îmbrăcaţi cu paltoane şi nu pot preciza dacă erau sau nu înarmaţi.P.C.: - „Nu ştiu dacă cei doi generali erau înarmaţi.” V-au ameninţat cumva ?B.V.: - Nu.P.C.: - „Cei doi nu m-au ameninţat şi nu m-au obligat să-i însoţesc în periplul...”B.V.: - Ba da, v-am raportat la început, d-le preşedinte, că m-au obligat să-i duc să dea telefon, m-a obligat să urc în maşină.P.C.: - Şi în ce a constat obligaţia ? Dacă mai interveniţi în timp ce dictez, nu o să mai înţeleagă ce să scrie acolo şi, la final, precis o să-mi ridicaţi obiecţii că aţi fi relatat altceva şi s-a consemnat ...B.V.: - Vă rog să se consemneze...P.C.: - Eu v-am întrebat: în ce a constat obligaţia ?

864

B.V.: - Nu a fost o obligaţie, a fost un ordin dat de generalul Nuţă, la care eu... P.C.: - Cum aţi notat acolo ?Consultant: - „Cei doi nu m-au ameninţat şi nu m-au obligat să-i însoţesc în periplul descris.”P.C.: - „Arăt însă că mi-a ordonat să-i însoţesc.” Întrebări, d-le procuror.Procuror: - D-le preşedinte, rog ca inculpatul să răspundă la o singură întrebare: La venirea de la Stamora Moraviţa, este adevărat că purtau cu ei un tricolor ?P.C.: - Purtaţi un tricolor ?B.V.: - Am omis, d-le colonel, să declar că în comuna Denta au luat, generalul Nuţă a luat un tricolor în mână şi l-a ţinut pe...P.C.: - La întoarcere spre Timişoara.B.V.: - Da.P.C.: - „La întoarcere spre Timişoara de la PCTF Stamora, în comuna Denta…” de unde a luat tricolorul ?B.V.: - De la un copil.P.C.: - „generalul Nuţă a luat de la un copil un tricolor…” decupată stema ?B.V.: - Da.P.C.: - „care avea decupată stema şi l-a legat...”B.V.: - L-a ţinut în mână, era un steag cu o coadă de un metru.P.C.: - L-a ţinut afară, aşa ?B.V.: - Da, pe geam, scoasă.P.C.: -„şi l-a ţinut în mână, scoţându-l...”B.V.: - Nu, acolo l-a abandonat. La intrarea în Timişoara l-a abandonat şi apoi am urmat drumul pe care l-am...P.C.: - Ce număr a avut autoturismul ăsta Aro?B.V.: - Nu-mi aduc aminte.P.C.: - „Nu îmi amintesc numărul de înmatriculare al acelui autoturism Aro.” Dacă sunt întrebări din partea apărătorului inculpatului ?Av.ap.: - D-le preşedinte, legat numai strict de învinuirea care rezultă din rechizitoriu, vă rog să-l întrebaţi: la ora 12,30, din data de 22, ce a perceput personal în legătură cu sau de la cine, că a fugit dictatorul. A perceput din radio, televizor sau i s-a transmis de către cineva ?P.C.: - Deci de unde aţi aflat de fuga lui Ceauşescu Nicolae ?B.V.: - Eram pe culoarul Serviciului Economic când un coleg, dar nu mai pot preciza cine, a venit şi a spus că Ceauşescu a fugit, putem pleca acasă.P.C.: - „De la un coleg am aflat că Ceauşescu Nicolae a fugit şi că putem pleca acasă toţi.”Av.ap.: - La momentul respectiv a perceput pe altă cale faptul că puterea...P.C.: - Şi alţii din Inspectorat au plecat ?B.V.: - Toată lumea.P.C.: - „Toată lumea din Inspectorat s-a precipitat să plece.”

865

Av.ap.: - Pentru dumnealui... P.C.: - Întrebarea apărătorului dvs. sună cam aşa: la ora aceea, când aţi aflat de fuga dictatorului, la ce v-aţi gândit ? Aţi realizat ceva anume ?B.V.: - Când am perceput fuga dictatorului, primul lucru, afirm cu toată sinceritatea, m-am bucurat.P.C.: - „Aflând de vestea fugii dictatorului, m-am bucurat sincer.” Şi, după aceea, ce aţi mai făcut?B.V.: - După ce, după aceea, după ce am stat, vă referiţi... P.C.: - Şi la ce aţi mai reflectat ? După ce aţi aflat această veste. B.V.: - La altceva nu m-am gândit.P.C.: - „Şi la altceva nu m-am mai gândit.”Av.ap.: - Nu mai am întrebări.P.C.: - Nu mai aveţi întrebări.Av.ap.: -Tot în apărarea şi lui Bucur. D-le preşedinte...P.C.: - Întrebare, vă rog, fără introduceri, fără motivări.Av.ap.: - În interesul inculpatului Deheleanu, o situaţie pe care vrea să o relateze şi dumnealui.P.C.: - Întrebarea, d-le apărăto!.Av.ap.: - Care a fost poziţia după venirea generalul, Nuţă raportat la Deheleanu ?P.C.: - Deheleanu s-a aflat acolo, în birou, cât dvs. aţi făcut pe dispecerul ?B.V.: - Când a venit generalul Nuţă de la Bucureşti, a intrat prima dată în cabinetul, adică în biroul colonelului Deheleanu, şi aşa cum v-am declarat, era un om foarte dur, a strigat, a spus că M.I. se află în impas sau ceva asemănător, din cauza faptului că nu s-au luat măsuri de prevenire a acestor acte de vandalism; că, oricum, îl va schimba şi, de asemenea, a spus că, din acest moment, totul ce se va petrece la Miliţia Judeţului Timiş va fi comandat şi condus de către general Nuţă.P.C.: - „De cum a venit, generalul Nuţă i-a reproşat colonelului Deheleanu lipsa de fermitate în a preveni şi combate evenimentele în curs de desfăşurare de la Timişoara şi, i-a precizat că, din acel moment tot, ce se va întâmpla în cadrul Inspectoratului, din cadrul Miliţiei va fi condus şi comandat de el.” Altă întrebare.Av.ap.: - Domnule preşedinte, vă rugăm să-l întrebaţi: În punctul de frontieră Moraviţa, când generalul Nuţă a vorbit cu I.G.M.-ul, dumnealui a revenit în birou, cine mai era de faţă în birou, bineînţeles, din partea P.F. ? Ce ofiţeri erau ?P.C.: - Din ofiţeri, au mai fost la convorbirea telefonică avută ?B.V.: - Cu exactitate precizez că: maiorul Vioreanu... P.C.: - Când s-a vorbit la Bucureşti, nu?

866

B.V.: - Da, precis era maiorul Vioreanu şi nu pot preciza, cu exactitate, dacă era şi lt.-colonel Ardeleanu.P.C.: - „Sigur când a vorbit generalul Nuţă cu plt. Stan la I.G.M,. in P.F.: Stamora Moraviţa s-a aflat şi maiorul Vioreanu.”Av.ap.: - La reîntoarcerea în Timişoara, aşa se deduce că dumnealui a fost dispecerul acestui traseu, i-a comunicat sau a discutat cu Nuţă şi cu Mihalea ce traseu vor urma ? Ca să nu mă acuzaţi de sugerare.P.C.: - Nu vă acuz, d-le apărător, eu vă solicit, îmi fac datoria să vă tot amintesc ce spune legea, întrebări fără sugestii. I-aţi indicat traseul ce urma să-l parcurgeţi la întoarcere ? B.V.: - Nu, generalul Nuţă a aflat că am oprit maşina în dreptul imobilului unde locuieşte mama mea, doar în acel moment.P.C.: - „Doar în momentul în care am oprit în dreptul locuinţei mamei mele, atunci a aflat Nuţă unde am ajuns.”Av.ap.: - Da, vă mulţumim.P.C.: - Mai sunt întrebări ? Inculpaţii, aveţi vreo întrebare ? Veţi semna declaraţia după ce o veţi citi, imediat cum apar. Întrerupem şedinţa, o vom relua mâine, la orele 9,00.

*

P.C.: - Aţi luat cunoştinţă de interogatoriile celorlalţi inculpaţi ? Este careva dintre dvs. care nu a fost în măsură să procedeze la acest lucru ? Există întrebări din partea dvs. ? Nu? Nu. În cazul acesta, cred că domnii apărători vor fi de acord să păşim la audierea martorilor propuşi prin rechizitoriu…*

867

* caseta 069, sfârşit

868

INDICE

Anastasiu, Gabriel: colonel, locţiitorul şefului Direcţiei I din Securitate, inculpat: 2, 4, 11, 12, 14, 17, 18, 36, 39, 61, 76, 77, 78, 91, 92, 99, 104, 105, 146, 163, 194, 195, 209, 212, 213, 216, 282, 284, 342, 344, 347, 360, 364, 370, 371, 401, 445, 448.Avram, Gheorghe: maior în cadrul Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 6, 11, 20, 22, 23, 85, 126, 549, 632, 662, 663, 664, 683, 684, 697, 698, 702, 713, 716, 725, 728, 729, 737, 771, 773, 782, 783, 788, 791, 792, 794.Atudoroaie, Gheorghe: lt. colonel, locţiitor al şefului Securităţii Timiş, inculpat: 3, 5, 9, 10, 11, 12, 14, 17, 18, 45, 61, 62, 81, 96, 97, 107, 108, 146, 213, 214, 259, 261, 284, 285, 286, 315, 316, 332, 333, 335, 353, 383, 384, 393, 404, 405, 409, 410, 418, 423, 429, 438, 439, 440, 443, 466, 516, 522, 722.

Baciu Ion, colonel: şeful Miliţiei Economice din I.G.M. inculpat: 3, 5, 11, 21, 22, 23, 24, 33, 34, 76, 85, 91, 98, 273, 274, 504, 524, 525, 623, 637, 638, 648, 666, 667, 668, 669, 681, 683, 686, 716, 729, 746, 747, 754, 797, 802, 805, 806, 807, 808, 809, 810, 811, 812, 814, 815, 816, 817, 818, 819,

869

820, 821, 822, 823, 824, 825, 826, 827, 828, 829, 830, 831, 833, 834, 835, 836, 837.Biserica Reformată: 467, 735.Bobu, Emil: demnitar comunist: 204.Bocioagă, Ştefan: muncitor la crematoriul Cenuşa, martor: 820.Bolosin, Traian: maior in cadrul Inspectoratului de Interne Timiş, martor: 15, 427.Bucur, Viorel: căpitan in cadrul Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 7, 11, 13, 24, 86, 537, 561, 837, 852.847, 848.

Catedrala Mitropolitană: 135, 691.Caraşcă: maior in cadrul departamentului Cercetări din Securitate, martor: 44, 91, 210, 246, 247, 292, 315, 316, 349, 350, 373, 374, 401, 412, 425, 444, 454.Ceauşescu, Elena: demnitar comunist: 48, 66, 569.Ceauşescu, Ilie: general in cadrul M.I.: 31, 89, 132, 133.Ceauşescu, Nicolae: dictator comunist: 11, 48, 53, 57, 311, 342, 449, 488, 502, 561, 833, 860.Ciacă, Dorel: şofer, martor: 20, 21, 662, 668, 670, 671, 672, 678, 679.Circumvalaţiunii, strada: 133, 161, 221, 224, 229Ciucă, Valentin: căpitan in cadrul M.I. Timiş, inculpat: 3, 5, 9, 11, 20, 21, 22, 23, 85, 197, 276, 277, 519, 577, 648, 657, 661, 673, 720.Chiţac, Mihai: general, comandant al Armei Geniu in M.Ap.N.: 27, 30, 88, 89, 108, 109, 124, 136, 138, 146, 177, 219, 220, 222, 311, 312.Crişan, Teodor: doctor la I.M.L., martor: 570, 581, 587, 588, 589, 596, 604, 605, 625, 626, 632.Coman, Ion: general, comandamt alacţiunii de reprimare de la Timişoara, inculpat: 8, 15, 23, 27, 28, 29, 30, 31, 50, 51, 52, 53, 60, 66, 71, 72, 73, 74, 75, 88, 89, 90, 94, 95, 96, 97, 105, 125, 126, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 147, 149, 150, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 163, 170, 177, 178, 179, 182, 187, 189, 198, 220, 223, 228, 265, 269, 270, 313, 314, 323, 375, 430, 431, 445, 454, 455, 456, 486, 487, 488, 489, 492, 493, 494, 509, 510, 515, 528, 592, 593, 607, 608, 614, 625.Comitetul Judeţean de Partid: 29, 63, 74, 106, 115, 116, 122, 123, 124, 125, 127, 130, 131, 132, 133, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 144, 147, 149, 150, 152, 154, 155, 160, 167, 169,170, 171, 173, 174, 175, 176, 181, 182, 183, 184, 195, 198, 201, 204, 221, 224, 231, 232, 233, 234, 235, 260, 262, 265, 298, 299, 300, 309, 310, 311, 323, 329, 363, 396, 397, 399, 400, 402, 404, 412, 413, 415, 427, 438, 457, 458, 459, 483, 486, 488, 489,

870

490, 491, 495, 498, 502, 522, 534, 539, 580, 583, 584, 585, 606, 607, 608, 620, 621, 839.Consiliul Popular: 97, 131, 195, 204, 221, 232, 353, 441, 442, 502, 532, 570, 637, 647, 759, 767, 855.Corpodeanu Ioan: lt. colonel, adjunct al şefului Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 5, 11, 12, 13, 19, 20, 21, 73, 75, 84, 85, 99, 194, 277, 278, 437, 438, 467, 475, 476, 486,499, 516, 521, 522, 523, 529, 537, 543, 544, 554, 562, 565, 569, 571, 577, 595, 596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 611, 612, 613, 628, 629, 630, 631, 632, 633, 634, 635, 636, 662,663, 664, 665, 680, 681, 683, 685, 686, 688, 689, 693, 696, 697, 698, 699, 700, 701, 702, 703, 704, 704, 706, 707, 708, 709, 712, 715, 716, 717, 718, 719, 720, 722, 729, 731, 735, 737, 738, 739, 740, 743, 744, 745, 758, 759, 764, 770, 771, 772, 773, 775, 778, 779, 782, 783, 784, 785, 787, 788, 789, 791, 792, 793, 794, 795, 796, 798, 799.

Dacia, piaţa: 493, 494, 547, 845.Dăscălescu, Constantin: demnitar comunist şi de Stat: 52, 72, 94, 97, 98, 138, 139, 140, 147, 154, 155, 169, 498, 607. Decebal, pod: 606, 854.Deheleanu, Ion: colonel, şeful Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 4, 9, 11, 12, 13, 18, 20, 28, 30, 33, 58, 59, 73, 79, 88, 89, 98, 99, 103, 106, 112, 114, 123, 126, 127, 131, 145, 146, 169, 170, 183, 184, 186, 187,188, 197, 205, 206, 235, 255, 256, 259, 288, 290, 289, 371, 377, 431, 442, 453, 466, 478, 489, 494, 501, 510, 511, 514, 515, 519, 520, 522, 530, 531, 532, 535, 536, 538, 539, 540, 541, 544, 547, 548, 549, 555, 557, 559, 562, 571, 572, 573, 586, 589, 590, 591, 592, 602, 607, 622, 623, 627, 634, 635, 658, 559, 660, 670, 671, 678, 679, 683, 706, 707, 717, 722, 731, 735, 737, 738, 762, 763, 782, 783, 799, 838, 840, 841, 846, 848, 850, 860, 861.

Ganciu, Gheorghe: colonel în rez., controlor la Administraţia Cimitirelor, inculpat: 3, 7, 11, 14, 22, 23, 33, 34, 61, 75, 76, 80, 86, 91, 96, 98, 525, 636, 636, 638, 639, 643, 644, 649, 654, 655, 656, 795, 803, 809, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 823, 824, 825, 826, 828, 830, 833, 834, 837.Gilovan, Stela: asistent medical, martor: 23.Girocului, Calea: 56, 69, 132, 133, 137, 174, 175, 195, 509, 541, 735, 737, Ghircoiaş, Nicolae: colonel,şeful Institutului de Tehnică Criminalistică în cadrul I.M.G, inculpat: 3, 4, 11, 12, 13, 19, 20, 21, 23, 33, 59, 65, , 79, 80, 85, 86, 97, 102, 255, 274, 345, 376, 377, 378, 480, 481, 482, 484, 489, 520, 521, 526, 527, 535, 547, 548, 549, 550, 551, 552, 553, 565, 575, 577, 578,

871

579, 580, 590, 591, 599, 602, 613, 619, 623, 625, 662, 663, 665, 666, 683, 685, 686, 699, 701, 703, 704, 705, 715, 717, 718, 720, 724, 725, 728, 737, 738, 739, 740, 743, 744, 745, 770, 771, 772, 773, 784, 785, 792, 793, 794, 818, 830.Grui, Tiberiu: căpitan în cadrul Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 7, 11, 20, 22, 23, 57, 86, 465, 549, 610, 612, 613, 633, 662, 664, 697, 698, 702, 717, 718, 727, 731, 732, 735, 737, 742, 743, 754, 756, 768, 771, 773, 780, 781, 782, 791, 792, 794, 795, 796, 818.Golea, Ovidiu: doctor, directorul Spitalului Judeţean, martor: 19, 21, 23, 229, 240, 241, 255, 256, 274, 308, 343, 357, 458, 517, 521, 523, 524, 549, 550, 551, 552, 553, 563, 575, 590, 591, 592, 593, 594, 595, 596, 597, 598, 599, 600, 601, 603, 610, 611, 612, 613, 619, 625, 628, 629, 632, 664, 665, 699, 700, 702, 703, 704, 705, 712, 714, 718, 719, 720, 739, 740, 741, 743, 744, 772, 773, 775, 784, 785, 792, 793, 794, 832.Guşe, Ştefan: general, prim-adjunct al ministruului M.Ap.N.: 27, 28, 29, 30, 46, 49, 70, 71, 88, 93, 98, 109, 124, 189, 198, 219, 220, 222, 226, 269, 270, 311, 312, 313, 318, 319, 346, 358, 407, 454, 455, 456, 486, 489, 567.

Hotelul Continental: 125, 310.

Iosef Emilian-Zamfir: maior în rez., administrator la crematoriu, inculpat: 3, 7, 11, 22, 23, 86, 639, 640, 643, 644, 653, 654, 655, 656, 806.

Libertăţii, piaţa: 28, 88, 547, 565, 567.Lipovei, Calea: 56, 133, 142, 409, 411, 418, 451, 466, 509, 541, 847.

Macri, Emil: general, şeful Direcţiei Contrainformaţii Economice din Securitate, inculpat: 2, 3, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 22, 24, 25, 35, 49, 52, 61, 71, 76, 77, 87, 102, 105, 106, 107, 108, 111, 123, 127, 131, 133, 145, 146, 165, 184, 185, 186, 187, 189, 191, 198, 208, 210, 211, 212, 213, 214, 216, 217, 219, 222, 229, 235, 237, 238, 240, 241, 242, 245, 247, 250, 257, 258, 259, 265, 265, 267, 271, 273, 275, 276, 281, 282, 284, 285, 287, 288, 289, 290, 291, 294, 297, 298, 300, 302, 311, 312, 315, 316, 320, 321, 322, 323, 324, 328, 329, 330, 332, 334, 335, 337, 341, 342, 343, 347, 348, 349, 350, 351, 352, 355, 363, 365, 366, 371, 374, 375, 381, 382, 385, 401, 406, 407, 412, 413, 416, 425, 428, 429, 430, 431, 432, 433, 434, 435, 436, 437, 443, 444, 447, 452, 453, 454, 456, 459, 462, 464, 466, 487, 488, 491, 492, 493, 497, 511, 512, 513, 515, 516, 535, 539, 545, 572, 595, 598, 599,

872

601, 602, 610, 612, 613, 622, 627, 638, 639, 653, 671, 722, 723, 762, 763, 799, 800, 804, 805, 809, 814, 817, 841, 843.Maria, piaţa: 112, 114, 116, 117, 119, 133, 206, 212, 229, 231, 287, 351, 353, 382, 391, 392, 393, 394, 396, 399, 412, 413, 433, 447, 469, 472, 474, 475, 476, 479, 482, 530, 531, 532, 564, 574, 732, 733, 735, 758, 760, 761, 780, 840.Maria, pod: 53, 532.Matei, Ilie: demnitar de partid, inculpat: 27, 31, 88, 90, 113, 114, 125, 126, 130, 132, 134, 150, 174, 177, 220, 222, 244, 306, 310, 318, 329, 373, 409, 411, 425, 426, 441, 446, 457, 458, 477, 478, 486, 489, 492, 493, 495, 528, 566, 569, 580, 582, 637, 638, 676, 853.Mihalea, Velicu: general, adujctul şefului IGM: 12, 13, 14, 18, 19, 20, 24, 45, 55, 56, 58, 59, 72, 73, 75, 84, 96, 99, 102, 104, 123, 131, 132, 145, 163, 164, 188, 184, 194, 253, 320, 321, 330, 334, 340, 341, 372, 454, 455, 456, 479, 480, 481, 482, 483, 484, 486, 487, 488, 489, 491, 492, 493, 494, 497, 499, 513, 518, 519, 521, 522, 530, 534, 535, 536, 539, 543, 544, 545, 546, 547, 548, 555, 560, 561, 564, 566, 567, 571, 572, 579, 582, 583, 586, 593, 595, 598, 599, 601, 607, 608, 609, 610, 612, 613, 615, 616, 622, 652, 722, 762, 763, 764, 801, 843, 848, 851, 852, 853, 856, 857, 858, 859, 861.Milea, Vasile: general, ministru M.Ap.N.: 141, 456, 614, 616. Miliţia, sediu: 116, 144, 480, 507, 533, 549, 579, 583, 585, 586, 591, 679, 702, 718, 731, 770, 791, 849.Mişea, Eugen: maior, şeful Biroului Juridic în cadrul Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 6, 11, 20, 21, 22, 23, 86, 109, 276, 470, 471, 522, 549, 570, 631, 662, 664, 686, 697, 698, 699, 717, 718, 727, 731, 732, 733, 735, 737, 738, 739, 740, 741, 754, 755, 768, 781, 783, 788, 791, 792.Mititelu, Mihai: muncitor la crematoriul Cenuşa, martor: 22, 23, 645, 807, 820, 822.

Novac, Florica: medic, director al Direcţiei Sanitare Timiş, martor: 453, 590, 592, 593, 602, 614, 616.Nuţă, Constantin, general, şeful I.G.M.: 8, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 27, 28, 29, 30, 32, 33, 34, 40, 45, 46, 47, 52, 53, 55, 56, 58, 53, 55, 56, 58, 59, 63, 68, 72, 73, 74, 75, 80, 84, 85, 86, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 95, 96, 97, 98, 99, 102, 104, 105, 106, 123, 124, 126, 127, 129, 130, 131, 132, 133, 139, 140, 144, 145, 146, 147, 149, 150, 155, 163, 164, 169, 171, 172, 176, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 181, 189, 198, 227, 228, 229, 233, 234, 235, 249, 250, 251, 252, 253, 256, 265, 267, 273, 302, 313, 314, 320, 321, 322, 323, 329, 330, 334, 340, 341, 371, 372, 427, 428,

873

430, 431, 436, 437, 438, 439, 452, 454, 455, 456, 467, 468, 470, 471, 477, 478, 482, 483, 484, 485, 486, 487, 488, 489, 491, 492, 493, 494, 495, 497, 498, 499, 500, 502, 503, 504, 505, 506, 507, 508, 509, 510, 511, 512, 513, 514, 515, 516, 517, 518, 519, 520, 521, 522, 523, 524, 525, 527, 530, 533, 535, 536, 537, 539, 541, 544, 545, 547, 548, 549, 550, 555, 556, 558, 559, 560, 561, 562, 563, 564, 567, 570, 571, 572, 577, 581, 589, 590, 591, 592, 593, 595, 597, 598, 599, 601, 602, 607, 608, 610, 611, 612, 613, 614, 615, 616, 617, 618, 620, 622, 623, 624, 630, 633, 637, 638, 639, 640, 641, 642, 643, 644, 645, 646, 647, 649, 650, 651, 652, 653, 654, 655, 656, 659, 660, 661, 672, 678, 679, 683, 684, 696, 713, 722, 725, 726, 762, 763, 799, 800, 801, 809, 841, 842, 843, 844, 845, 848, 849, 850, 851, 852, 853, 854, 855, 856, 857, 858, 859, 860, 861.

Obăgilă: colonel, locţiitor al şefului Direcţiei Pază şi Ordine: 194, 480, 481, 482, 486, 516, 535, 544, 545, 566, 567, 570, 582, 583, 590, 591, 592, 602, 615, 620, 688, 693, 696, 764, 843, 846.Operei, piaţa: 16, 117, 133, 135, 138, 140, 144, 161, 177, 221, 223, 224, 229, 243, 244, 253, 274, 275, 304, 332, 489, 490, 547, 735, 736, 737.

Pacoste, Cornel: demnitar comunist, inculpat: 134, 138, 140, 141, 150.Penitenciarul: 31, 41, 42, 67, 68, 69, 72, 89, 92, 93, 97, 98, 144, 158, 165, 168, 171, 239, 246, 247, 258, 259, 274, 282, 303, 307, 308, 317, 318, 328, 333, 335, 336, 339, 340, 345, 373, 426, 451, 452, 453, 454, 480, 481, 483, 496, 497, 498, 502, 504, 506, 507, 533, 534, 544, 555, 557, 565, 566, 572, 573, 609, 610, 653, 671, 673, 683, 710, 727, 783, 788, 809, 818, 829, 830, 831, 852.Peptan, Eugen: lt. major în cadrul Miliţiei Timiş, inculpat: 3, 7, 11, 20, 21, 22, 23, 86, 549, 557, 662, 666, 667, 697, 698, 699, 717, 718, 727, 737, 738, 739, 740, 741, 745, 748, 770, 771, 772, 773, 782, 783, 784, 785, 790, 795, 802, 818.Petac, Marinela Mariana: asistent medical la Spitalul Judeţean: 23.

Popescu, Ion: colonel, şeful Inspectoratului de Interne Timiş, inculpat: 2, 3, 11, 12, 15, 16, 55, 63, 73, 74, 97, 101, 105, 106, 111, 115, 125, 128,139, 144, 145, 146, 150, 152, 156, 158, 162, 165, 167, 173, 175, 179, 182, 184, 185, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 198, 199, 228, 233, 234, 235, 236, 266, 277, 288, 290, 298, 299, 300, 309, 310, 311, 385, 396, 399, 437, 438, 484, 455, 473, 486, 487, 516, 522, 530, 531, 534, 536, 539, 565, 566, 567, 569, 575, 585, 607, 800, 838, 839, 842.

874

Postelnicu, Tudor: general, ministrul de Interne: 70, 71, 98, 116, 117, 118, 119, 120, 123, 148, 166, 169, 171, 182, 192, 193, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 313, 314, 321, 481, 513, 569, 643, 648, Preda, Laurenţiu: căpitan în Miliţia municipală, inculpat: 3, 6, 11, 20, 21, 22, 23, 86, 471, 549, 551, 557, 573, 574, 662, 664, 666, 667, 668, 669, 670, 673, 684, 697, 698, 718, 731, 739, 752, 754, 755, 756, 770, 771, 772, 773, 779, 780, 781, 782, 783, 784, 791, 792, 793, 795, 796, 798, 801, 802, 834, Radu, Bălan: demnitar p.c.r., inculpat: 52, 63, 75, 95, 97, 98, 106, 125, 126, 131, 132, 134, 135, 138, 139, 143, 144, 145, 152, 153, 201, 204, 298, 310, 313, 407, 432, 433, 457, 458, 464, 469, 473, 474, 477,.Radu,Tinu: maior în Securitatea Timiş, inculpat: 3, 5, 11, 12, 14, 17, 18, 39, 45, 47, 57, 81, 92, 93, 112, 113, 117, 120, 204, 206, 215, 216, 254, 259, 284, 295, 315, 316, 318, 319, 332, 340, 357, 359, 361, 383, 384, 387, 388, 391, 392, 393, 394, 395, 396, 401, 409, 412, 416, 429, 440, 441, 453,, 460, 466, 479.Securitatea, sediu: 109, 146, 219, 230, 238, 257, 276, 284, 311Sima, Traian: colonel, şeful Securităţii Timiş, inculpat: 2, 4, 8, 10, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 20, 63, 75, 76, 190, 199, 203, 216, 226, 238, 250, 260, 273, 311, 372, 391, 467, Spitalul Judeţean: 16, 60, 80, 96, 103, 133, 142, 146, 239, 241, 255, 278, 303, 307, 308, 320, 328, 239, 357, 458, 460, 465, 505, 520, 521, 547, 570, 576, 588, 590, 592, 593, 594, 595, 596, 599, 602, 606, 610, 611, 613, 614, 616, 627, 660, 671, 680, 685, 693, 698, 705, 711, 716, 718, 728, 729, 738, 739, 771, 772, 782, 783, 792.Stănculescu, Victor: general M.Ap.N.: 27, 28, 29, 30, 53, 88, 89, 95, 109, 124, 129, 130, 132, 134, 135, 137, 140, 144, 145, 146, 152, 153, 174, 198, 219, 220, 222, 269, 311, 312, 486, 493, 494.Ştefan Furtună, piaţa: 733, 734,780,799.Tinereţii, Bulevard: 583, 733.Treboniu Laurian, strada: 531, 734, 761, 780.Teodorescu, Filip: colonel, adjunct al şefului Contraspionajului, inculpat: 2, 4, 11, 12, 14, 17, 18, 20, 36, 38, 69, 72, 76, 78, 88, 91, 92, 98, 108, 109, 125, 146, 174, 209, 211, 212, 213, 216, 217, 219, 222, 229, 240, 241, 246, 247, 254, 258, 259, 267, 269, 273, 278, 286, 289, 298, 309, 321, 329, 331, 333, 339, 340, 341, 342, 344, 347, 349, 357, 363, 375, 376, 377, 401, 412, 416, 417, 440, 444, 445, 453, 454, 465, 558, 559, 783, 818, Tudor, Stănică: colonel, şeful Direcţiei Cercetări Penale din I.G.M.:33, 43, 44, 59, 69, 98, 102, 246, 247, 253, 255, 305, 307, 308, 316, 445, 497, 499,

875

521, 534, 535, 547, 548, 549, 558, 575, 595, 598, 599, 601, 610, 612, 613, 805.Veverca, Iosif: maior în Miliţia Timiş, inculpat: 3, 6, 11, 20, 22, 23, 85, 274, 516, 549, 551, 571, 576, 635, 636, 662, 663, 664, 673, 683, 686, 688, 695, 700, 713, 716, 717, 718, 720, 721, 729, 730, 737, 738, 739, 740, 758, 762, 770, 771, 773, 774, 775, 782, 783, 791, 792, 794. Vlad, Iulian: general în M.I.: 25, 26, 34, 35, 36, 38, 39, 43, 45, 48, 50, 63, 65, 70, 72, 82, 87, 91, 92, 93, 94, 97, 98, 104, 108, 185, 199, 208, 242, 257, 258, 267, 271, 275, 279, 280, 281, 289, 290, 294, 297, 298, 300, 302, 303, 306, 315, 316, 323, 329, 340, 342, 343, 344, 345, 349, 363, 365, 391, 394, 401, 403, 413, 443, 444, 453, 464, 558, 842, 856, Zimbroianu Gheorghe: muncitor la crematoriul Cenuşa: 22, 23, 808, 822.

ASOCIAŢIA MEMORIALUL RECOLUŢEI 16 – 22 DECEMBRIE 1989 TIMIŞOARATimişoara, RomâniaStrada Emanoil Ungureanu nr. 8

876

FUNDAŢIA ACADEMIA CIVICĂBucureşti, RomâniaPiaţa Amzei 13, et.2C.P. 22-216, sector 1

877