PROCEDURĂ

PRIVIND

IDFENTIFICAREA ŞI COMBATEREA

VIOLENŢEI ÎN ŞCOALĂ

          

  Exemplar numărul 1

Data intrării în vigoare: 14.XI.2013

 

 

Evidenţa modificărilor procedurii

 

Ediţia Data ediţiei Revizia Data

reviziei Pagina Descriere modificareSemnătură conducător

compartiment

 

 

 

 

 

                   I.      SCOPUL PROCEDURII:

Prezenta procedură stabileşte măsurile de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală.

 

                II.      DOMENIUL DE APLICARE:

Procedura se aplică întregului personal care îşi desfăşoară activitatea  în cadrul Şcolii Gimnaziale Pia Bratianu:cadre didactice, personal didactic-auxiliarpersonal nedidactic, elevi, părinţi etc.

 

             III.      DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

-          Legea educatiei, nr. 1/2011

-          ROFUIP

-          Nota MEN si MMFPS, nr.30923/12.02.2013 si nr.118/CS/15.02.2013

-          Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;

-          Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei şcolare în unităţile de învăţământ, modificată şi completată prin Legea nr. 29/2010;

-          Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală;

-          Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei Române;

-          Ordinului MECTS nr. 1409/2007 privind aprobarea Strategiei privind reducerea fenomenului de violenta in unitatile de învăţământ preuniversitar

-          Legea Educaţiei Naţionale, nr.1/2011.

-          Protocolul de colaborare DGPMB – ISMB nr.120044/10.03.2011, respectiv 2965/25.02.2011;

-          Protocolul de colaborare interinstituţional pentru implementarea Strategiei de prevenire a criminalităţii la nivelul municipiului Bucureşti – DGPMB nr.4900/30.08.2011 şi ISMB nr.147481/01.09.2011.

-          HG 1156/2012 privind aprobarea Strategiei nationale pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013-2017 si a

Planului operational pentru implementarea Strategiei nationale pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013-2017

-          Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin O.M.Ed.C. nr. 4925 / 08.09.2005, publicat în M.O. Partea I Nr. 874 / 29.09.2005, art. 19 lit s, art. 41 – 42;

-          O.G.nr. 103 / 27.08.1998, privind structura normei didactice în învăţământul preuniversitar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 109 / 16.06.1998, publicată în M.O. Partea I, nr. 281 / 18.06.1998, art. 1;

-          O.M.E.C.I. nr. 5132 / 10.09.2009 pentru aprobarea Prevederilor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice funcţiei de diriginte, publicat în M.O. Partea I, Nr. 680 / 09.10.2009;

-          Regulamentul de organizare şi funcţionare a scolii;

-          Deciziile directorului Scolii Gimnaziale Pia Bratianu;

-          Fişa postului cadrului didactic.

 

 

             IV.      ABREVIERI AI TERMENILOR

 

Nr. crt. Abrevierea Termenul abreviat

1 M.E.C.T.S. Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului

2 C.E.A.C. Comisia de evaluare şi asigurarea calităţii

3 CP Consiliu profesoral

4 CE Comisia Evaluare

PV Proces verbal

 

 

                V.      RESPONSABILITĂŢI:

 

Lista cuprizand persoanele la care se difuzeaza ediţia sau, după caz, revizia din cadrul ediţiei procedurii operaţionale:

 

Scopul difuzării

Exemplar nr._____ Compartiment Funcţia Nume şi

prenumeData

primirii Semnătura

1 2 3 4 5 6 7

Informare 1 PSI Responsabil Ciuchita Raluca

15.11.2013

Evidenţă/ arhivare 3 Secretariat Secretar Peta

Marilena15.11.201

3

Verificare 0 Conducere Director Stoica Marilena

15.11.2013

 

 

 

             VI.      CONŢINUTUL PROCEDURII:

 

DESCRIEREA CONCEPTULUI DE „VIOLENŢĂ”

(1) violenţa fizică este nucleul dur al violenţei, în care sunt incluse faptele de gravitate maximă: omorurile voluntare sau tentativele de omor, violurile, loviturile şi rănirile voluntare grave, furturile armate sau cu uz de violenţă, vătămările corporale, tâlhăriile;

 (2) violenţa economică este acea  formă care afectează bunurile materiale (distrugeri, degradări de bunuri);

 (3) violenţa morală ( sau simbolică) care îmbracă forme ce pot fi puse în relaţie cu conceptul de autoritate şi raporturile de dominaţie.

 

JAQUES PAIN (2000): reperează 2 tipuri de violenţă în mediul şcolar: (4)  violenţele ,,obiective’’  care sunt de ordinul penalului (crime şi delicte) şi asupra cărora se poate interveni frontal;

 

(5) violenţele subiective – care sunt mai subtile, ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar; 

 

 

FORMELE VIOLENŢEI ÎN ŞCOALĂ

 

•         exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, jignire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire;

•          agresiune fizică: bruscare, împingere, lovire, rănire;

•         • comportament care intră sub incidenţa legii: viol, consum /comercializare de droguri, vandalism  (provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă), utilizare de arme, furt; ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă  faţă de cadrul didactic);

•         comportament şcolar neadecvat:

întârzierea sau fuga de la ore, părăsirea clasei în timpul orei, refuzul îndeplinirii sarcinilor, indisciplină, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare.

 

 

 

FACTORII DE RISC ÎN APARIŢIA VIOLENŢEI

 

1. Factori individuali:

               - factori biologici;

              - factori psihologici;

 

2. Factori de mediu socio-familial:

   - climatul socio-afectiv din familie (relaţiile dintre părinţi; atitudinea părinţilor faţă de copil; atitudinea copilului faţă de  familie);

  - tipul familiei (organizată/dezorganizată prin divorţ sau deces/reorganizată);  - condiţiile economice ale familiei (statutul ocupaţional al părinţilor; venitul familiei);

  - dimensiunea familiei (numărul de copii din familie);

  - nivelul de educaţie al părinţilor.

 

3. Sursele de violenţă asociate şcolii provin din :

•          neadaptarea practicilor pedagogice la nevoile şi specificul noilor generaţii;

•          perpetuarea relaţiilor de dependenţă şi subordonare a elevilor faţă de profesori;

•          preponderenţa comunicării pe axa profesor-elev;

•          atitudini de ignorare sau dispreţ ale profesorilor faţă de elevi;

•          evaluare neobiectivă, etichetarea, inducerea sindromului eşecului şcolar;

•          abuzul de măsuri disciplinare, sancţiuni inegale sau pedepse.

 

CAUZELE VIOLENŢEI ELEVILOR

 

Cauze individuale

Probleme de comunicare;

* Complexe, toleranţă scăzută la frustrări;

* Dificultăţi de adap-tare la disciplina şcolară;

* Imagine de sine negativă;

* Instabilitate emoţio-nală;

* Instabilitate motrică;

* Dificultăţi de concen-trare;

* Tulburări psihice grave.

 

 

Cauze familiale

* Preluarea unor modele de relaţionare din familie;

* Condiţiile economice precare ale familiei;

*Nivelul redus de educaţie a familiei;

* Indiferenţa, grija insuficientă acordată copiilor şi educaţiei acestora;

* Reacţii ale copilului la aşteptări prea înalte ale părinţilor;

 * Lipsa de supraveghere a copiilor, în cazul familiilor în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi tempo-rar la muncă în străinătate.

 

Cauze şcolare

*Deficienţe de comunicare şi relaţionare în grup;

*Programele şcolare prea încărcate şi programul supraaglomerat.

*Climatul de competiţie din şcoală;

*Managementul defectuos al clasei şcolare;

*Decalajul între aspiraţiile/ valorile elevilor şi oferta/ practica şcolară;

*Nedreptatea profesorului;

*Prejudecăţi ale profesorilor legate de apartenenţa etnică;

*Imobilismul elevilor;

*Funcţia de selecţie a şcolii;

 

PROFILUL PSIHILOGIC AL ELEVULUI VIOLENT

 

ÎN RAPORT CU COLEGII:

ü  Se ceartă mai mult;

ü  Ameninţă;

ü  Îmbrâncesc alţi elevi mai des;

 

ÎN RAPORT CU PĂRINŢII, PROFESORII:

ü  Răspund obraznic când sunt mustraţi;

ü  Se enervează rapid;

ü  Reacţionează agresiv la critică;

ü  Sunt lipsiţi de autocontrol;

 

ÎN CLASĂ:

ü  Lipsă de cooperare în clasă;

ü  Imposibilitatea de a urma instrucţiunile şi cererile profesorilor;

ü  Dificultăţi în realizarea corectă a temelor;

ü  Depun din ce în ce mai puţin efort pentru activităţile şcolare.

 

MANIFESTĂRILE VIOLENŢEI VERBALE

 

Fie că apare în familie, fie că apare la şcoală sau în grupul de prieteni, violenţa verbală se mani-festă prin:

1.      Ameninţări sau intimidări pentru a obţine unele beneficii sau pentru a-şi demonstra superioritatea. Acestea sunt destul de frecvente între copii, dar şi în relaţia adulţi-copii, atunci când adultul nu reuşeşte să îşi impună autoritatea şi să convingă copilul să urmeze un anumit comportament.

2.      Critica neconstructivă folosirea sarcasmului sau a insultelor atunci când sunt exprimate păreri referitoare la rezultatele obţinute.     “Nu ai făcut nimic bine, nu eşti în

stare de nimic!” este un mesaj care poate fi înca-drat în ceea ce numim “violenţa verbală”.

3.      Poreclele care jignesc şi care fac referire la înfăţişarea fizică, la clasa socială sau la apartenenţa etnică.

4.      Ţipetele sau cuvintele spu-se pe un ton răstit. Când apar frecvent în relaţia cu un copil, pot avea efecte foarte puterni-ce asupra echilibrului emoţio-nal al copilului.

5.      Învinuirile şi reproşurile repetate.

De exemplu, ”Dacă m-ai asculta, nu m-aş comporta aşa cu tine, dar o meriţi.”.

6.      Manipularea emoţională. Atunci când victima încercă să iasă din relaţia cu  persoană care o agresează verbal - să întrerupă prietenia, să îl ignore sau să iasă din grupul respectiv - agresorul poate face apel la diverse modalităţi de manipulare a victimei. “A fost doar o glumă.”, “Ştii că aşa vorbesc eu, nu era nimic serios.” etc. sunt mesaje prin care o persoană victimă a violenţei verbale poate fi con-vinsă să rămână în continuare în relaţia respectivă.

7.      Neîncrederea în deciziile victimei şi descurajarea conti-nuă: “Nu vei reuşi niciodată acest lucru, poţi să încerci oricât vrei!”, “Sigur vei eşua la fel ca data trecută când ai încercat acest lucru” etc. Deşi cuvintele în sine pot să nu fie considerate neapărat “agresive” sau “jignitoare”, iar tonul pe care sunt spuse nu denotă agresivitate, ele au acelaşi efect ca formele mai evidente de violenţă verbală.

8.      Glume şi/sau farse. În grupurile de copii, apar frecvent asemenea situaţii în care, de obicei, copilul cel mai vulne-rabil sau cel mai timid din grup este ironizat şi supus farselor care au ca scop umilirea lui.

9.      Diminuarea meritelor persoanei. „Mare lucru, ai luat 10 la matematică, ai avut şi tu noroc!” Asemenea me-saje repetate au ca rezultat scăderea stimei de sine, a încrederii în sine şi, în timp, a izolării sociale a copilului.

10.  Transmiterea ideii că victima nu valorează nimic fără agresor. „Fără mine nu ai reuşi nimic/ Dacă nu aş fi

fost eu, nu ai fi ajuns aici.” sunt mesaje care au ca scop crea-rea unei relaţii de dependenţă între victimă şi agresor. Astfel, agresorul îşi exprimă superioritatea şi îşi satisface nevoia de putere.      Victima deseori găseşte scuze celui ce o manipulea-ză, caută explicaţii pentru comportamentul pe care îl are şi le găseşte, întotdeauna cu referire la propria persoană.    De exemplu, ”Ţipă la mine pentru că eu nu reuşesc să mă concentrez şi să înţeleg din prima ceea ce-mi spune”, ”Am meritat palma primită, fiindcă nu am făcut ceea ce a zis.”       Un copil care a fost victimă a violenţei verbale poate prelua cu uşurinţă aceasta modalitate de exprimare în rela-ţie cu alţi copii sau cu alte persoane adulte, atunci când va creşte.

 

CUM ÎI PUTEM AJUTA PE COPII SĂ FACĂ FAŢĂ VIOLENŢEI VERBALE?

 

Trebuie să-i învăţăm pe copii următoarele lucruri:

•       Abuzul nu e niciodată din vina victimei.

•       Nimeni nu merită să i se vorbească urât sau să fie jignit, oricât de mult ar fi greşit.

•       Nu e indicat să răspundă înapoi cu aceeaşi monedă.

•       A răspunde violent înseamnă doar a contribui la răspândirea violenţei şi a-l încuraja pe agresor.  

•       Violenţa verbală poate fi urmată destul de uşor de cea fizică.

•      Copilul să se îndepărteze de persoana care foloseşte violenţa verbală şi să o evite pe viitor.

•       Orice persoană poate deveni un agresor sau o victimă a violenţei verbale.  Este important să poată identifica în mod corect semnele violenţei verbale şi să fie atent din când în când la felul în care atât el, cât şi ceilalţi vorbesc.

 

ACTIVITATI PENTRU COMBATEREA VIOLENTEI

·         Constituirea Comisiei de mediere

·         Constituirea Comisiei de cercetare a abaterilor disciplinare

·         Constituire Comisiei pentru combatere a absenteismului si abandonului scolar

Comisiile isi desfasoare activitatea dupa un regulament propriu, aprobat de membrii lor, cu respectarea Regulamentului intern.

 

REZULTATE:

·         Reducerea manifestărilor violente în şcoală.

 

MODIFICAREA PROCEDURII:

·         În cazul unui regres se va iniţia o altă procedură ce va fi menționată în pagina de prezentare a prezentei proceduri.