vestea filemenea nepot, cel ce tratase pe eminescu într-o clinicã din viena. episcopul ioan popazu...

Vizite canoniceMitropolitul Andrei de ªaguna (1809 -

1873), mitropolit în Transilvania ºi Ungaria, avizitat parohia Mehadia în anii 1857 ºi 1866.Graþie strãdaniei sale reºedinþa episcopieieste adusã de la Vîrºeþ la Caransebeº, undeexistã ºi astãzi, înanul 1865.

Mitropolitul ªa-guna a fost un im-portant cãrturarde origine aromâ-nã, cu studii dedrept ºi teologie,profesor ºi mem-bru al AcademieiRomâne, cu relaþiiºi influenþe bene-fice pentru neamulromânesc. Printremultele sale realizãri spirituale pentru românise circumscriu: a ridicat cursul teologic de la6 luni la doi ani, apoi la trei ani, a constituitnumeroase fonduri pentru bisericile sãrace,pentru zidirea catedralei de la Sibiu, pentru a-jutorarea preoteselor vãduve, a înfiinþat tipo-grafia arhiediecezanã (1850), sub oblãduireasa s-au ridicat o mulþime de biserici ºi ºcoli, adeschis o secþie pedagogicã pentru pregã-tirea învãþãtorilor la Seminarul de la Sibiu, afondat ziarul "Telegraful Român" (1853), dela Sibiu, ºi "Asociaþia transilvanã" (1861) alcãrei preºedinte a fost. A scris o sumedeniede cãrþi, din care amintim: "Elementele drep-tului canonic al bisericii rãsãritene", "Manualde studiu pastoral", "Târcuiala evangheliilorîn Duminicile Învierii", "Instrucþiuni pentruprofesorii ºi duhovnicul din Institutul arhidie-cesan pedagogic-teologic" etc.

Episcopul Ioan Popazu al EpiscopieiCaransebeºului (1865 - 1889), a vizitatparohia Mehadia în douã rânduri: 11 noiem-

brie 1865 ºi la 25 septembrie 1877; ultima oa-rã a celebrat o cãsãtorie.

Primul episcop al diecezei Caransebe-ºului, aidoma mitropolitului Andrei baron deªaguna, a semãnat multiple fenomene ºiinstituþii culturale, amintim: a fondat InstitutulTeologic (1865), a înfiinþat Conferinþele învã-

þãtorilor (1866), afondat ºi InstitutulPedagogic (1876),a înfiinþat Tipogra-fia diecezanã ºipublicaþia "FoaiaDiecezanã" (1886),a creat o "Junime"la Caransebeº, fo-losindu-se de TituMaiorescu (nepotde sorã) ºi de doc-torul ConstantinPopasu, de ase-

menea nepot, cel ce tratase pe Eminescuîntr-o clinicã din Viena.

Episcopul Ioan Popazu ºi doctorul Con-stantin Popazu, profesor ºi medic la InstitutulTeologic-Pedagogic, supranumit "Cuib devulturi", au procurat din Bucureºti operele lite-rare ale clasicilor români, realizând o bogatãbibliotecã pusã la dispoziþia tinerilor "vulturi",pentru a deveni candele pe cãrãrile dezrobiriinaþionale româneºti, preoþi ºi învãþãtori însatele bãnãþene.

Episcop Iosif Traian Badescu (1858 -1933), întâiul episcop cu sorgintea în Banatde Caraº, bãºtinaº din ªopotul Vechi, cãrtu-rar important cu studii de drept la Budapestaºi studii teologice la Cernãuþi, unde ºi-aususþinut ºi doctoratul în teologie. Pãrinteleepiscop Iosif Traian Badescu fusese directo-

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 9 (22). ANUL III. NOIEMBRIE 2008. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor: COSTEL VLAICU; Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU

UUUUnnnn vvvveeeeaaaacccc ddddeeee ccccuuuullllttttuuuurrrrãããã ººººiiiittttrrrraaaaddddiiiiþþþþ iiiieeee oooorrrrttttooooddddooooxxxxãããã llllaaaa

MMMMeeeehhhhaaaaddddiiiiaaaa,,,, CCCCaaaarrrraaaaºººº--SSSSeeeevvvveeeerrrriiiinnnn

continuare în pagina 3

NICOLAE DANCIU PETNICEANU,MEHADIA, IULIE 2008

Piaþa din Mehadia în anul 1910

Votul uninominal are un concept demo-crat, sintagma formatã din douã entitãþilingvistice presupune desemnarea uneianumite persoane pentru scaunul de de-putat sau fotoliul de senator în ParlamentulÞãrii.

Acest vot uninominal înlocuieºte tristeleliste de partid, în care conducerea unuipartid propunea o listã de nume pe carecetãþeanul votant era pus în situaþia de-avota o anume listã nominalizatã ºi nu unanume candidat. Probabil de aici ºi absen-tismul cetãþenilor de la votare.

De data aceasta aveam ºansa absolutdemocratã de-a vota un OM pe care-lcunoaºtem, în care avem deplinã încrederecã ne va reprezenta cu cinste ºi folos înParlament.

Votul uninominal are tradiþie în electo-ratul românesc, a fost practicat cu aplomb,eficient ºi afectiv, în perioada interbelicã.

Pe asemenea liste, în perioade inter-belicã au candidat nume sonore în culturaromânã, precum: Camil Petrescu, OctavianGoga, Titel Petrescu, Iuliu Maniu, CornelZelea Codreanu ºi alþii.

În ceea ce mã priveºte, invit cetãþenii sãparticipe la votarea de la finele luniinoiembrie a.c., sã voteze ºi sã aleagã pe ceimai buni dintre cei buni pentru ParlamentulÞãrii; au ocazia sã aleagã persoana nomi-nalizatã cunoscutã ºi de care sunt legaþisentimental, în care au deplinã încredere cãajunsã acolo, sus, va fãuri legi pentrubinele tuturor cetãþenilor. Aºa sã ne ajuteDumnezeu!

Votul uninominalºi Parlamentul

României

primar IANCU PANDURU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

UUNNIIRREEAA ÎÎNN IIMMAAGGIINNII

Doi dintre fãuritorii României Mari: Regina Maria ºi RegeleFerdinand. Din pãcate, nepotul lor, Mihai de Hohenzollern,

este un degenerat ºi un rãufãcãtor al Istoriei...

Au fost rãniþi pentru recucerirea Basarabiei

Soldaþi din Mehadia pe frontul dinGaliþia 1915Colecþia Ion IonescuLa maºina de cusut se aflã MartinCinchezã, zis Mãgaru, tatãl luiCoriolan Cincheazã, care arevendicat Cãminul Cultural"Nicolae Cena" din Mehadia

Luptãtori pentru reîntregirea neamului românescÎn imagine - cãtane împãrãteºti din Regimentul 43 Infanterie Caransebeº -

din care au fãcut parte ºi personalitãþile: dr. Ioan Þeicu, protopopulBoldea, taragotistul Luþã Ioviþã, Mihail Oprea, din Petnic, bunicul lui NDP(vezi romanul "Bigamul" ºi "Tangou la Piave") ºi Constantin Vlaicu (*) dinPlugova (bunicul patern al colegului Costel Vlaicu, redactor al "Vestei").

"Vestea" Nr. 7 (sept. 2008), numãr trimis la Liga Scriitorilor din România (premiat primarul)

La schit e liniºte eternã ªi pacea doarme în chilia Când noaptea vine maiestoasã Aprinzând pe cer fãclii..

Rãmâne totul o poveste, O simplã-aducere aminte,

Când anii mor cu veºnicia Lãsând o þarã de morminte!

Codrii strãjuiesc în zare, Cu lumea lor de reverii, Cãzând' visarea peste schit Cu dor topit în nostalgii.

Când noaptea vine maiestoasã Aprinzând pe cer fãclii, La schit e liniºte eternã ªi pacea doarme în chilii!

ION MIUÞA

*

Un grup de soldaþi petniceni care a luptat pentru Unire

La schit

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

rul Institutului Teologic - Pedagogic într-ovreme anevoioasã pentru satele româneºtidin Banat, când Legea contelui maghiarApponyi fãcea ravagii în ceea ce priveºtemaghiarizarea forþatã a românilor. Episcopulprin "vulturii" sãi a þinut piept acestei legi dra-conice, inumane, privind deznaþionalizareaetnicilor români. De numele episcopuluiBadescu se leagã existenþa întâiuluiCalendar creºtin român din culturanoastrã.

Vizitele sale canonice sunt încrustate perãbojul vremii în anii 1922 ºi 1923, însoþitadesea de doctorul Constantin Popazu, cucare se afla într-o relaþie de amiciþie.

MITROPOLITUL DOCTOR NICOLAECORNEANU, mitropolit al Banatului, pãrin-tele spiritual al scribului acestor ºiruri izvoditedin suflet creºtin pentru suflet creºtin, de laPorþile Caraºului nostru.

Pãrintele mitropolit dr. Nicolae Corneanu,fiul preotului Liviu ºi al preotesei Elena, nãs-cutã Oprea (nume indo-european, strãvechi,însemnând mai sus de sus, ce ºi-a pus am-prenta pe destinului noului-nãscut), viitorulsavant, membru al Academiei Române,scriitor ºi membru al Uniunii Scriitorilordin România.

Mitropolitul Banatului nostru drag ºi sânt,componentã a pãmântului românesc, de laNistru pânã la Tisa, zisa Poetului Naþional,are o operã literarã cu implicaþii educative re-ligioase ºi laice neegalabile pânã în prezent.Iatã câteva titluri: "Ieºit-a Semãnãtorul" (cu-legere de predici), "Temeiurile învãþãturiiortodoxe", "Învãþãturã ortodoxã despremântuire", "Studii patristice", "Patristicamirabilã..." (pagini din literatura primelorveacuri creºtine) "Scara / Ioan Scãraru","Viaþa ºi petrecerea Sfântului Antonie celMare", "Biserica româneascã din nord-vestul þãrii în timpul prigoanei hortyste".

Aceastã de pe urmã carte a apãrut la Edi-tura Institutului Biblic ºi de misiune a BisericiiOrtodoxe Române (Bucureºti, 1986), ea esteun probatoriu ºi în acelaºi timp un rechizitoriudamnabil despre atrocitãþile comise dehortyºtii ºi ºovinii extremiºti maghiari în pe-rioada ocupaþiei maghiare a Ardealului deNord, crimele abominabile comise în Moisei,

Trãznea ºi Ip, unde au pierit copii, bãtrâni ºifemei gravide pe considerentul cã erauromâni. Sunt imagini privind devastarea bise-ricilor ortodoxe ºi profanarea cimitirelor,schingiuirea ºi uciderea preoþilor noºtri, careau pierit în chip de lumânare ºi nu auîngenuncheat în faþa cãlãilor unguri.

Mitropolitul Nicolae Corneanu a fãcut ovizitã canonicã în parohia Mehadia în anul1972, este aºteptat ºi dorit sã revinã pe a-ceste meleaguri patriarhale cu urme de orto-doxism ºi istorie veche româneascã scrijelatepe crestele munþilor cãrunþi.

O vizitã canonicã a fãcut ºi Î.P.S.S.episcop Lucian Mic în vara trecutã, 2007, înmiezul lui Cuptor, când a slujit în altarul sfinteibiserici ºi în final a încredinþat cheile parohieipãrintelui Ciprian. Când pronunþ numele

mãritului episcop Lucian Mic, sub cerulpleoapelor îmi rãsare chipul apostolic alEpiscopului Inocenþiu Micu Klein, baron deSadu, martirul cauzei naþionale româneºti, înVeacul Luminilor.

În motivaþia simpozionului propus depãrintele Ciprian se vorbeºte ºi de venerareacelor 30 de ani de la restaurarea picturii inte-rioare a bisericii ortodoxe române din Meha-dia. Aceastã formulare mã poartã cu gândulla slujirea bisericii noastre, între anii 1900 ºi1910, de cãtre vajnicul preot ConstantinDure, despre care ºtim cã a ajuns apoi proto-pop la Orºova ºi mai ºtim cã pe aceste me-leaguri cu aurã legendarã s-a nãscut fiul sãuDiodor Dure, care a urmat ºcoala la Mehadia,apoi studii înalte de picturã la Praga ºi laLondra, ajungând unul din marii pictori aiBanatului ºi ai neamului românesc. Pictorul

Deodor Dure este creatorul picturiiminiaturistice din arta româneascã.

Este prea adevãrat cã nu toþi preoþii careau slujit în altarul bisericii din Mehadia au fostpubliciºti ºi scriitori, pãrinþi de copii celebri,însã ºtiu cã domniile lor, în altar ºi înamvon, prin cuvântul lor, prin predicile lorau slujit limba româneascã, au creat viaþãromâneascã, au contribuit fãrã reticenþe lapãstrarea identitãþii fiinþei naþionale, aºacum a fãcut preotul Iosif Coriolan Buracuºi cum a fãcut în anii de pe urmã pãrinteleConstantin Grozãvescu. Glasul muzical alpãrintelui Puiu Grozãvescu nu a fost egalatde alt preot din zonã, poate doar de regretatulpreot Traian Nemoianu, care a slujit parohiadin Petnic, dupã preotul Ioan Chendi, luptãtorpentru fãurirea României Mari.

Când îl auzeam pe pãrintele Gzozãvescuinterpretând "Cântarea cântãrilor", creaþia samuzicalã, aveam impresia cã aud glasulcelebrului tenor lugojean Traian Grozãvescu,rubedenia sa onomasticã.

Sã nu uitãm cã în parohia Mehadia,înaintea lui Iorga, a poposit Octavian Goga îndrumul sãu, în vara lui 1937, spre Borlovenii-Vechi, însoþit de doctorul Ioan Þeicu, deziaristul Nichifor Crainic ºi de colonelulRomulus Boldea, fiul marelui preot Boldea.Poate atunci, poate altãdatã, poetul "pãtimiriinoastre" a declamat:

"Nu uita cã eºti românCãci, acolo-n deal, la tine-n satPopa Ioan te-a botezatªi lelea Stanca te-a purtatUn an la sân.

Nu uita cã eºti românCãci rãdãcinile de veacuriStau înfipte în ogorªi nu le poate smulgeUn viscol trecãtor.

Nu uita cã eºti românCãci tatãl tãu a fost cioban,Bunicul tãu a fost Traianªi-n þara asta eºti sortitSã fii stãpân...

*Copile!

Nu uita cã eºti român!

Mehadia, Aprilie 1969, în cimitir, cupreotul Urechiatu, la mormântul muzi-

cantului Nichi Mircea, socrul lui N.D.P.

urmare din pagina 1

Tradiþia este flacãra ce mai pâlpâie încã,veghind la eternitatea neamului. Ovedem din ce în ce mai micã ºi sun-tem nevoiþi sã îi dãruim o parte dinsufletul nostru pentru a nu o lãsa sãse stingã.

Tradiþia face parte din culturanoastrã popularã ºi constituie unelement esenþial al identitãþii. A re-nunþa la tradiþie înseamnã a renunþala identitate.

Astãzi, în era calculatoarelor,când copiii nu mai ascultã poveºtilebãtrânilor, iar bãtrânii sfãtoºi sunt

din ce în ce mai rari, suntem ameninþaþi de pierderea unei comori inestimabile -TRADIÞIA!

Ne pierdem în lumea planeteiCa mieii în turma de oi,Legând ignoranþa de suflet,Nevrând sã privim înapoi.

Ne pierdem de matca strãbunãAtraºi de mirajul strãinªtergând cu buretele vremiiTradiþii de neam ºi destin.


PROF. NICOLAE ANDREI

TRADIÞIE ºI IDENTITATE

N.D.P. ºi primarul Iancu Panduru, un însetatde acte culturale

Ne pierdem obârºia sfântãVoind a fi una cu toþiÎn lumea strãinã ºi durãÎn lumea cea plinã de hoþi.

Ne pierdem durerea ºi dorulMândria de neam ºi de þarãªi mulþi devenim la cuvinteRostite în semn de ocarã.

Ne pierdem trecutul, credinþa,Ne pierdem pe noi, printre noi,Legând ignoranþa de suflet,Nevrând a privi înapoi.

Dacã în perioada interbelicã,tradiþiile ºi obiceiurile locale fãceauparte din viaþa cotidianã, acumbruma de tradiþii ce se mai pãstreazãeste golitã de sentiment ºi conþinut,rãmânând doar aspectul festiv. Nu mai gãsimnici semnificaþia de odinioarã ºi nici naivita-tea ºi încãrcãtura sensibil sufleteascã a mo-mentelor. Trãim într-o altã lume, o lumeschimbatã cu alte preocupãri ºi idealuri. Ceeace ne-a mai rãmas ºi ceea ce se mai transmi-te, este doar o parte din tezaurul tradiþieinoastre populare.

Almãjul a fost ºi rãmâne o zonã etno-fol-cloricã aparte prin specific ºi frumuseþe an-

cestralã. Cântecul a însoþit întotdeauna almã-janul ºi almãjana pe potecile munþilor ºi peuliþele satelor (mai ales seara). Din durere ºisuferinþã ºi dragoste s-a nãscut doina:

Din suflet de þãran truditTe-ai zãmislit ca un izvorCa un poem ºoptit în tainãCe poartã dragoste ºi dor.

Ai stins prin focul tãu durereaCe nu se spune niciodatã,Dar care în mreaja ei cuprindeSimþire fragedã, curatã.

Din suflet ai pornit spre lumeCu bucurie sau durerePurtând pe titlul sãu feericDulceaþa bobului de miere.

În anul 1931, marele nostru muzicianGeorge Enescu spunea: "Þãranul românpoartã muzica în sinea sa. În singurãtateamunþilor ºi a plaiurilor ea îi este tovarãºã, ea

învinge temerile care-l cuprind, îl ajutã ca sã-ºi redea dorul, acea nostalgie inexplicabilãcare mistuie sufletul.

Izvorâtã din sufletul poporului român,hãrþuit de asupritori, muzica sa dureroasã ºinobilã se simte chiar ºi în ritmurile jucãuºeale vioaielor dansuri."

Astãzi încercãm de multe ori, prin eforturidisperate, sã menþinem aprinsã flacãratradiþiei chiar ºi în mod artificial. Lipseºteînsã trãirea sufleteascã pentru cã lipseºtesuportul real pe care s-a clãdit creaþiapopularã.

Nimeni nu ºtie cât de mult s-a pierdut întimp, din tot ce era odatã valoros. Timpul nupoate fi însã dat înapoi. El a trecut luând cu elsentimente, trãiri, preocupãri ºi speranþe.Cine mai poate ºi mai vrea sã înþeleagãmodul de viaþã arhaic, acum la începutulMileniului Trei? Totul pare de domeniullegendei ºi al inutilitãþii. Sã nu uitãm însã cãprezentul ºi viitorul se clãdesc pe temeliatrecutului.

Ne întoarcem mereu la satul de unde amplecat încercând fiecare dintre noi sã îipãstrãm imaginea ºi puritatea de altãdatã:

Nu vreau sã vãd cã te-ai schimbat,Cã lumea-i dezbinatã,Eu te pãstrez ºi te ador,Cu chipu-þi de-altãdatã.

În gândul meu rãmâi mereuIcoana tinereþii,Pãstrând tradiþii ºi comoriPentru tot restul vieþii.

Aºa te vreau, aºa te simt,Aºa te iau cu mineCând trec în lumea fãrã dorªi fãrã destine.

Pentru cã fiecare dintre noi simþim cã:

Aici am fost mereu printre ai meiAm înþeles ºi codrul ºi izvorul,

M-am bucurat, am plâns ºi am doinit

Privind în suflet dragostea ºi dorul.

Ne întorceam ºi noi astãzi în satulalmãjan, Borlovenii-Vechi, pentrua-l sãrbãtori la cei 70 de ani ai sãi pecunoscutul ºi îndrãgitul rapsod IosifCiocloda.

L-am cunoscut prin intermediulteleviziunii, l-am privit în sufletulmeu ºi nu l-am mai lãsat sã pleceniciodatã.

Doina almãjanã cântatã de IosifCiocloda nu a avut ºi nu va mai aveaniciodatã egal, prin frumuseþe, sen-

sibilitate ºi valoare artisticã. În ea se conto-pesc: bucuria, durerea, nostalgia, freamãtulcodrului ºi susurul izvoarelor, în ea se oglin-deºte tradiþia cântecului ºi a jocului almãjan.

Ca nimeni altul, Iosif Ciocloda a primitdoina în sufletul sãu, a udat-o cu lacrimilesufletului, apoi împreunã:

S-au ridicat încet spre steleCu visele de pe pãmântSorbind frumosul nemuririiDin lacrimã, din dor ºi cânt.

Iosif Ciocloda ne-a dãruit tot ce poate fimai frumos pentru suflet. Eu cred cã atuncicând îl va chema pãmântul, Dumnezeu îl vaierta, ascultându-i doinele ºi mãrturisirea:

Te-am apãrat cu sufletul ºi cântulCa sã rãmâi în veci nemuritorUn colþ de rai în colþul meu de þarã -

Banatul,Tu, Almãj sfânt, izvoditor de dor.


Cu primarul ºi cãzãnarul Nica Drãgan-Cârþan, din Plugova, laFestivalul Rãchiei, Herculane 2008

urmare din pagina 3

La Simpozionul Cetãþii (ediþia I-a),Mehadia, iarna 2007. Citeºte poerul

Ignea Loga. În prim-plan - Ache Sandu Profesorul Pavel Panduru, membru deonoare a Societãþii “Sorin Titel”

înmâneazã diploma de onoarepreotului Gabriel

Cu regretul de a nu putea lua parte în modpersonal la aceastã comemorare, vã mulþu-mesc pentru prilejul de a-mi exprima, dedeparte, câteva gânduri în amintirea tatãluimeu, Nicolae Marghetici (Margeanu).

Destul de devreme, am înþeles cã viata decopil de scriitor e diferitã de cea a altor copii.Erau mai întâi pãrþile bune, desigur, cândlipsa de inspiraþie lovea, aveam în tata unajutor nepreþuit la compunerile ºi comentarii-le cerute la ºcoalã; aveam acces neîngrãdit lauriaºa bibliotecã din sufragerie, pe care tata aalcãtuit-o cu multe sacrificii ºi pentru caremulþi colegi mã invidiau; lungile vacanþe devarã petrecute la Mehadia au devenit un ritualanual, pe care tata insista sã-l respectãm,spre imensa noastrã bucurie, chiar ºi atuncicând drumul presupunea cheltuieli pesteposibilitãþi. De altfel, departe de orice bogãþiematerialã, viata de copil de scriitor a be-neficiat, mai degrabã, de o nepreþuitã bogãþieintelectualã ºi spiritualã. Erau, desigur, ºiaspecte pe care atunci te consideram incon-venabile, dar pe care am învãþat mai târziu sãle apreciez: standardele ridicate faþã de per-formanþele mele la materiile umaniste -pentru mine, au devenit proverbiale ºedinþele

de francezã cu tata, care îmi cerea sã repet uncuvânt de 5-10 ori pânã când ajungeam lapronunþia perfectã, ori, corectându-mi teme-le, îmi rupea uneori foaia din caiet, cerându-mi sã refac totul. Abia peste ani am înþeles câtde mult mi-a servit în viaþã pedagogia peatunci aparent durã a tatei. Un alt exemplumi-a demonstrat rectitudinea coloanei salevertebrate: prin 1988-1989, în primii ani deliceu, mã gândeam sã mã pregãtesc pentruFacultatea de Istorie ºi încercam sã îl convingpe tata sã se înscrie în Partidul Comunist,cãci nu era membru, iar aceasta mi-ar fi îm-piedicat admiterea. Rãspunsul tatei? "Poþi sãte înveþi pentru orice altã facultate, pentrucare nu se cere membru în partid."Bineînþeles cã nu am acceptat uºor, pãrându-mi-se cã orice pãrinte ar trebui sã îndepli-neascã o formalitate de dragul copilului sãu.Pentru tata, care a renunþat la cariera de zia-rist pentru a nu intra în partid, nu ar fi fost oformalitate, ci un compromis moral inadmi-sibil. Doresc sã cred cã am preluat ceva dinmodelul de corectitudine moralã pe care tatas-a strãduit atât sã ni-l transmitã.

O zi tristã a fost aceea când maºina de

scris s-a oprit pentru totdeauna. Sper cã,

oprindu-se pentru o clipã în dreptul acesteiplãci memoriale, trecãtorii Mehadiei sã îºiaducã aminte mereu de scriitorul, fiulMehadiei ºi, nu în ultimul rând, Omul [cumajusculã] Nicolae Marghetici Mãrgeanu.

ADA NEGRARU

S-a întâmplat la Mehadia, pe data de 25 octombrie 2008, ºianume montarea plãcii comemorative Nicolae Mãrgeanu, scriitor,poet, jurnalist ºi editor, pe faþada casei în care s-a nãscut ºi a trãit întinereþe ºi la bãtrâneþe, varã de varã, în care a scris câteva dintrecapodoperele sale literare precum "Fuga lui Valer" ºi "Vremeacrizantemelor".

Placa a fost dezvelitã de domnul primar Iancu Panduru, ctitorulactului, ºi de fiul, George Marghetici, al regretatului scriitor, înprezenþa familiei ºi a numeroºi prieteni din localitate, dar ºi din altelocalitãþi: Timiºoara, Bucureºti, Suceava etc.

Cu acest prilej au þinut alocuþiuni: primarul Iancu Panduru, prof.dr. Iulian Lalescu, ing. George Marghetici ºi NDP, moderatorulmanifestãrii.

Placa a fost sfinþitã de un sobor de preoþi, amintindu-i cu pietatepe pãrinþii: Puiu Grozãvescu, Ciprian Zãrescu ºi Emil Bãbuþã.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã

Tata îmi este întipãrit în inimã ºi îl portoriunde aº merge. Când mã gândesc la el, lamama ºi la sora mea Ada, îmi revine vârstacopilãriei, cu posibilitãþile ei multiple ºiochii mari deschiºi spre visare ºi cercetaredin timpul vacanþelor petrecute de toþi patrula Mehadia.

Îmi amintesc cu bucurie de plantarea

unor pomiºori împreunã cu tata - rãdãciniputernice ale existenþei familiei Marghetici,aici la Mehadia pânã astãzi.

Educaþia ºi devenirea noastrã ca oamenia fost îndrumatã de inspiraþia filologicã a

5

Un eveniment cultural la Mehadia

Dallas, 22 octombrie 2008

Gânduri pentru comemorare

Primarul Iancu Panduru ºi George Marghitici, fiul scriitorului,în clipa dezvelirii plãcii comemorative Nicolae Mãrgeanu

ing. G. MARGHETICI25 oct. 2008


TATÃL MEU - SCRIITORUL N. MÃRGEANUN. MÃRGEANU

Logosul primarului Iancu Panduru ladezvelirea plãcii comemorative

NICOLAE MÃRGEANU, din Mehadia Priviþi ºi luaþi aminte: placa Mãrgeanu în eternitate.

Pe când o placã prof. NISTOR DOP?


- Sunteþi nãscut la Mehadia (aºezare cuatâtea rezonanþe în istoria þãrii noastre), iar euîn Bãile Herculane. Ne despart, peste ocreastã de munte, nici 2 km. Ne cunoaºtemde peste 12 ani. Dezvãluiþi-nne începuturile ºiieºirea în lume, vizavi de aceste meleaguri...Vorbiþi-nne despre poezie...

- E de ajuns sã evoc, cât de fugar, me-leagurile natale comune nouã amândurora,iubite poete Sabin Opreanu, pentru ca, im-plicit "sã vorbesc", cum îmi cereþi,despre poezie! Cãci totul, absoluttotul este încãrcat de lirism aici.Fantasticul râu Cerna, celelaltedouã cursuri de apã, Belareca ºiSvârdinul, ultimul cu "Bobotul"(cascada) sa misterioasã, Strãjo-þul, munte cu cleanþuri severe ºi vi-pere, cetatea turceascã, anterioarãde fapt stãpânirii turceºti, ruinelecastrului roman. Istorie majorã ºilegendã, care coboarã într-adevãrpânã la Iovan Iorgovan, în cine ºtiece epocã miticã, dar care îl încor-poreazã cu perfectã îndreptãþire ºipe Hercules al antichitãþii greco-romane.

- Autorul celor trei romane poliþiste scrisecu o perfectã stãpânire a mijloacelor genului:"Bãtãlia nevãzutã", "Cercul magic", "Romanulcare ucide", - construite solid, dovedindprofesionalitate ºi un rar simþ artistic în acestdomeniu în care alþii continuã sã scrie fãrãhar. Cum v-aaþi hotãrât sã scrieþi romanepoliþiste? A existat un "mobil"?

- Întrebarea e lipsitã de maliþie, care pro-vine din niºte prejudecãþi adânc înrãdãcinate,îndeosebi la criticii literari... ªi de ce nuromane "poliþiste"?! Vã asigur cã nu sunt maiuºor de scris decât "celãlalte", câtuºi de pu-þin! Aº zice, dimpotrivã, rigorile de construc-þie, sunt incomparabil mai mari, tehnica maidificilã. Dacã, aºa cum afirmaþi - ºi aº vrea sãvã cred! - acelea ale mele dovedesc "un rarsimþ artistic", este fiindcã le-am scris cu toatãpasiunea literarã de care am fost capabil înmomentul respectiv, punând la bãtaie toatecapacitãþile mele de creaþie, atâtea câte le am,ºi nu distrându-mã, ºi nu urmãrind "mobi-luri" extraestetice, sã zicem pecuniare. Le-amscris cu aceeaºi înfiorare cu care am scriscândva poezie. De aceea am ºi scris relativpuþine: e un gen extrem de dificil, credeþi-mã,dacã i te consacri cu toatã seriozitatea.

- Firul epic al romanului "Fuga lui

Valeriu" porneºte de la niºte evenimentepetrecute în Munþii Banatului, imediat dupãsfârºitul celui de-aal doilea rãzboi mondial.Cred cã meritã amintite aceste evenimentenecunoscute multora.

- Da, au fost niºte evenimente furtunoase,un proces istoric dur, care a generat drameindividuale cumplite. Un numãr de indiviziºi-aau închipuit cã pot sili un râu de munte sãse întoarcã din drum, sã-ll facã sã curgã la

deal. Bineînþeles, au fost mãturaþi în caleaºuvoaielor ºi spulberaþi. A fost ceea ce putemnumi un proces tipic de orbire politicã, cuconsecinþele de rigoare. Dupã cum s-adovedit, în fruntea bandelor de teroriºti s-auaflat nu atât localnici, cât niºte "vinituri", faliþipolitici care încercau o soluþie disperatã, an-tonescieni, legionari, politicieni obscuri din"partidele istorice"; cei mai mulþi dintre local-nicii recrutaþi s-au aflat în situaþia lui GrigoreMelehov, eroul "Donului liniºtit", dar soartalor a fost mai crâncenã, cãci au trebuit sãplãteascã pentru gravele nelegiuiri în cares-au vãzut implicaþi. Veneam deseori la Me-hadia în acea perioadã ºi am cunoscut directmulte dintre întâmplãri ºi pe unii dintre "pro-tagoniºti". Unul dintre teroriºti fusese colegde ºcoalã primarã cu fratele meu mai mare ºimanifesta din copilãrie un excepþional talentactoricesc, de care s-a slujit apoi ºi în isprã-vile sale "haiduceºti" abominabile. Unele epi-soade s-au inspirat, deci, din întâmplãri rea-le, deºi, evident, romanul rãmâne o operã deficþiune. La care, mãrturisesc, þin în moddeosebit, fiindcã l-am scris în prima tinereþe(cu nouã ani înainte de a fi editat, în 1962),ceea ce reiese ºi din factura sa romanticã.

- Aþi desfãºurat o bogatã activitate redac-

þionalã la diferite reviste. Ce scriitori aþi maicunoscut? Am dori amãnunte...

-Amãnunte nu voi da, cred cã e prematursã abordez genul memorialistic! Voi evocatotuºi, aici, în câteva rânduri zgârcite, înprimul rând pleiada de scriitori bãnãþeni, cã-rora le datorez atâta pentru formarea mealiterarã: Petru Sfetca (la 16 ani, i m-am pre-zentat cu inima cât un purice, cãci deºi ºi elfoarte tânãr, era în ochii mei Maestrul de ne-

contestat al poeziei bãnãþene; nubãnuiam atunci cã vom deveniprieteni de-o viaþã, ºi cei mai apro-piaþi, la bucurii ca ºi la necazuri...);Zoltan Franyó, de la care am învãþatce înseamnã marea poezie ºi a cãruiatenþie ºi bunãvoinþã de-a dreptulpãrinteascã m-am bucurat detimpuriu; Virgil Birou, dupã opiniamea un mare prozator ºi care ar fiputut deveni unul foarte mare; eraun om cu inima largã ºi fierbinte, unadevãrat prieten mai mare ºi unîndrãgostit de Banat ca nimeni altul,de oamenii, de istoria, de culturaBanatului în toate manifestãrile sale.Îmi amintesc întotdeauna cu emoþie

de întâlnirile noastre în locuinþa sa din StradaDacilor, cu pereþii tapetaþi cu tablouri alevechilor maeºtri bãnãþeni, de dialogul mutdintre ochii sãi ºi tulburaþi, ºi ascuþiþi, cândîncorpora în el ºi se încorpora el însuºi înpeisajul înconjurãtor, cãci am drumeþit îm-preunã în Caraº, la Secu, la Vãliug, pe po-tecile Domogledului... Alexandru Jebeleanu,care mi-a fost un admirabil coleg de redacþiela "Banatul" ºi un îngãduitor prim-redactor.Nu vreau sã-l omit pe primul mentor al meuºi al multora, profesorul de românã AugustinCosma, care adusese de la Oradea, în refu-giu, micuþa, dar harnica ºi dârza revistã pen-tru elevi "Þara visurilor noastre", unde am de-butat la 12 ani; bãtrânului profesor, îi dãdeauîntotdeauna lacrimile de emoþie când dãdeapeste o poezie scrisã cu talent, oricât denaivã, de stângace ar fi fost...

Ei da, am lucrat ºi în alte redacþii, la Bucu-reºti, Cluj ºi chiar la Constanþa, ºi dacã tot m-am lansat, sã amintesc ºi numele altor colegiºi prieteni admirabili: de la "Flacãra", (bunica"României literare" de astãzi) pe Geo Dumi-trescu, Nicolae Jianu, Corneliu Leu, Victor

Convorbiri cu scriitorul NICOLAE MÃRGEANU

RRRR EEEE SSSS TTTT IIII TTTT UUUU IIII RRRR IIII

Întrevedere realizatã de SABIN OPREANU


Nicolae Mãrgeanu la inaugurarea cenaclului literar “Ad-Mediam”, aprilie 1977În dreapta sa scriitorii: NDP, Sabin Opreanu ºi Ion Florian Panduru


Tulbure, Dan Deºliu, Leonid Efremov; de la"Viaþa Militarã", pe febrilul romancier ºi dra-maturg, ºi totodatã un suflet de o neînchi-puitã generozitate, Laurenþiu Fulga, pe Ni-colae Tãutu, pe Mircea Rãdina, Dragoº Vicol;la "Tribuna" am avut norocul sã lucrez cot lacot ºi gând la gând, de la în-ceputurile revistei, cu IoanichieOlteanu, un caracter omenescde cristal, de dinamic, inegala-bil conducãtor de revistã, ºi amrãmas prieten cu Romulus Ru-san, Vasile Rebreanu, AlexandruCãprariu, Ion Lungu, DumitruMircea, Ion Orcãscu, Sorin Titel,Miron Scorobete, Negoiþã Iri-mie... Am cunoscut, în timp, maimult sau mai puþin îndeaproape,personalitãþi ca. G. Cãlinescu,Tudor Vianu, Lucian Blaga, Za-haria Stancu, Pãstorel Teodo-reanu, Romul Ladea, Marin Preda, MihaiBeniuc: dar cum spuneam, n-a venit încãvreme "memoriilor"...

- Sunteþi scriitor bãnãþean. Existã un"statut" al scriitorului bãnãþean? Prin ce datese singularizeazã literatura Banatului, într-uunpeisaj literar atât de divers ca al nostru?

Existã, aº zice, un statut de onoare alscriitorului bãnãþean, obligaþia moralã de a

da o imagine vie, originalã, rãscolitoare alumii în care s-a nãscut ºi a trãit ºi care e atâtde plinã de farmec. Nu e secret cã în litera-turã, Banatul a rãmas în urma altor provinciiromâneºti, dar situaþia va fi alta atunci când,alãturi de Ion al Glanetaºului, Dinu Pãturicã,Ilie Moromete, Ioanide, Ladima, vor putea fi

enumeraþi eroi literari nepieritori înfãþiºândpe oþelarii reºiþeni, þãranii din Caraº, ciobaniidin Severin, intelectualii timiºoreni, care au,hotãrât, un "ce" al lor care îi particularizeazã;aºa cum se poate vorbi de un Gheorghi Raþã,minerul din Anina, eroul din "Lume fãrã cer",ca tip distinct. Recentele studii exegetice alelui Nicolae Þirioi au conturat convingãtoraportul Banatului la literatura românã pânã în

anii socialismului. Astãzi Timiºoara are, pelângã revista "Orizont", ºi o editurã "Facla"care, sunt convins, vor aduce o foarte marecontribuþie la promovarea literaturii bãnãþene.

- Ne-aar interesa la ce lucraþi în prezent...

- În foarte scurt timp voi termina un nouroman de purã facturã poliþistã: "Vigu contra

Vigu", dar nu lipsit de poezie, aºasper. Cred cã nu vã aºteptaþi sã-irezum subiectul, nu-i aºa? Lucrezconcomitent la un alt roman, câtuºide puþin poliþist acesta: "Simplãsinucidere". Proiecte pentru viitorulmai mult sau mai puþin îndepãrtatam multe, nu e bine sã faci caz deele, dar voi indica pe cele strict"bãnãþene": o frescã a Reºiþei deieri ºi de astãzi - visul meu de douãdecenii! - , un roman al dramaticeivieþi a tenorului Traian Grozavescu

(în copilãrie m-am vrut mai de-grabã cântãreþ de operã decât

scriitor!), altul inspirat din viaþa paradoxalã aunui colonel comandant de regiment degrãniceri români în bãtãlia de la Austrelitz,unde a luptat vitejeºte spre onoarea armelorhabsburgice, a avut o convorbire revelatoarecu Napoleon, pentru ca sã sfârºeascã înºtreangul ce i l-au hãrãzit austriecii... Omul(îºi) propune, iar... Dar mai bine sã lãsãmproverbul neterminat!

Mehadia de odinioarã

urmare din pagina 6

tatei, moºtenitã pesemne de la bunicul Ioan Marghetici. Primeletradiþii ºi valori mi-au fost schiþate, cu dragoste de pãrinþii mei.

Cu emoþie mã gândesc la ziua când îi voi povesti fiului meu Ioan,de bunicul sãu - scriitor înzestrat cu har, binecuvântat de Dumnezeucu darul de a se depãºi pe sine ºi a ne lãsa moºtenirea sufletului sãuºi a personalitãþii sale complexe, subtil incifratã în romanele, nuveleºi poeziile sale.

Voi da citire unui text inedit, intitulat "Din colþul copiilor", carerelevã ipostaza de tatã-scriitor a lui Nicolae Mãrgeanu:

"Douã mogâldeþe, aproape tot timpul înflorind în zâmbet ºi râsete,

doi omuleþi de o perfectã voioºie... O fetiþã ºi un bãieþel ca atâteamilioane de fetiþe ºi bãieþei. Noi i-am adus pe lume, dar asta nu neîmpiedicã sã ne întrebãm, în anume ceasuri de tainã ºi înduioºare,prin ce miracol s-au ivit, aproape din senin, aºa, aici, lângã noi, sãne însoþeascã în misterioasa curgere a zilelor ºi apoi, cândva, fireºte,sa ne ºi înlocuiascã, mai mult sau mai puþin. Aceºti doi omuleþi - nedãm seama foarte bine - sunt douã lumi distincte, douã planete noiîn cãutarea punctului de gravitaþie. Ochii lor mari ºi cãprui, jucãuºi,râzãtori, înecaþi în luminiþe sclipitoare cel mai adesea, dar ºi gravi,gânditori, se poate spune fãrã a forþa defel, uneori, de o absolutãcandoare chiar ºi momentul elaborãrii” .

Acolo... undeva..., în cer arde fidel o luminiþã care îi poartã numeletatei ºi ne priveºte în fiecare zi cu drag, bucurându-se de prezenþadomniilor voastre aici, astãzi.

TATÃL MEU - SCRIITORUL N. MÃRGEANUurmare din pagina 5

Participanþi la actul cultural al dezvelirii ºi sfinþirii plãcii comemorative

Discursul inginerului George Marghitici


MMeehhaaddiiaa ,, ppaarr tt ii cc iippaannttãã aacc tt ii vvãã ll aaaacc ttuu ll ddee ll aa 11 DDeecceemmbbrr ii ee 11991188

RESTITUIRIRESTITUIRI

În baza patentei de la Viena, din iunie1872, se desfiinþeazã ºi Regimentul degrãniceri romano-banatic din Caransebeº,formaþie militarã dar ºi circumscripþieadministrativã cu caracter civil. La Mehadiaîºi avea sediul Compania a V-acare avea în subordine Mehadia,Bãile Herculane, Valea Bolvaº-nita, Plugova, Globul Rau, Peci-niºca ºi Bîrza.

Se procedeazã la organiza-rea teritorialã. Regiunea fostuluiregiment grãniceresc a fost îm-pãrþitã în patru centre adminis-trative: Caransebeº, Teregova,Bozovici ºi Orºova, denumitepreturi. Mehadia aparþinea pre-turii Orºova. Aceastã organizaredeterminã o nouã etapã socialã.Apar probleme noi, se nasc ne-mulþumiri, animozitãþi faþã de administraþiade stat maghiarã.

Autoritãþile maghiare folosesc diferitemetode pentru a-i îngrãdi ºi lipsi de uneledin drepturile câºtigate ºi acordate decurtea de la Viena, drept recunoºtinþãpentru participarea la diferitele rãzboaie,cât ºi pentru paza frontierei dinspre Impe-riul Otoman. Grãnicerii bãnãþeni au plãtit cusânge ºi multe jertfe, drepturile stabiliteprin Constituþia de la 1807ºi 1850. Presiu-nea asupra românilor s-a accentuat, lasfârºitul secolului al XIX-lea, la preturi ºicomune au fost încadraþi funcþionari unguri,cu scopul de-a înfrânge lupta românilor pe-ntru pãstrarea privilegiilor ºi drepturilorcâºtigate. Încercarea de a stopa lupta deemancipare naþionalã nu a dat roade.

Mehadia ca ºi toate satele din fostagraniþã sunt populate numai de români.Solidaritatea lor se manifestã la alegerilede deputaþi pentru dietã la 10 ianuarie1874, când a fost ales cu unanimitate devoturi, generalul Traian Doda, candidat înregiunea fostului regiment de graniþã.

În preajma alegerilor au avut loc adunãrielectorale, la Mehadia s-a þinut o adunarepopularã la care au participat un numãrmare de alegãtori. La 1 iulie 1875 a fostreales, tot cu programul Partidului NaþionalRomân, generalul

Traian Doda. Adoptând programul Par-tidului Naþional Român locuitorii Mehadieica ºi bãnãþenii, se solidarizeazã cu românitransilvãneni, pentru apãrarea fiinþei naþio-nale ºi desãvârºirea unitãþii naþionale. Lup-

ta politicã se intensificã pe fundalul eman-cipãrii naþionale, se menþine o stare de în-cordare. În unele situaþii s-a ajuns la con-flicte cu autoritãþile maghiare. Într-o astfelde încordare a fost organizat la Mehadia înfebruarie 1908 o întrunire a Partidului Na-þional Român, la iniþiativa ºi sub condu-cerea lui Grigore Crãciunescu, Costa Bu-deanu, Ghiþã Grecu, Nicolae Bardac,Gheorghe Craºovan ºi alþii. La întrunire auparticipat ºi locuitorii din satele învecinate.Da la Iablaniþa au venit numeroºi sãteni înfrunte cu preotul Gheorghe Tãtucu, un lup-tãtor de seamã pentru cauza naþionalã. Cuacest prilej Costa Budeanu ºi-a manifestatresentimentele faþã de candidatul de de-putat susþinut de autoritãþile maghiare,Burdea. Un jandarm maghiari îl jigneºte, îlagreseazã ºi îi taie borul pãlãriei cu sabia.Budeanu nu uitã ºi nu vrea sã ierte. Întâl-neºte pe Burdea la Caransebeº, scoate dinbuzunar un pistol, îl îndreaptã spre Burdeaºi trage, dar pistolul nu ia foc

Budeanu a fost arestat, acuzat fiind detentativã de omor. La proces a fost apãratde un numãr de avocaþi români din parteaPartidului Naþional Român. Au obþinut pu-nerea în libertate pe cauþiune. Reuºeºte sãtreacã în Þara Românesacã ºi acolo pesteocean, unde ºi-a gãsit sfârºitul. Odatã cuinstalarea în Mehadia a preotului Coriolan

I. Buracu în anul 1912, lupta pentru afirma-rea unitãþii naþionale se intensificã. Alar-mate de atitudinea cura joasã a acestuiluptãtor, autoritãþile maghiare dezlãnþuie oadevãratã prigoanã împotriva românilor.

Urmãrit în mod deosebit, preotulCoriolan I. Buracu este anchetatde organele de jandarmerie. Afost acuzat pentru cã a scris unarticol în ziarul "Drapelul" dinLugoj /1913/ în care condamnaorganizarea unui spectacol înlimba maghiarã de cãtre învã-þãtorii români cu elevii români. Înanul 1914 este acuzat cã s-ar fiexprimat: "Ca peste trei luni ºiaºa vom aparþine României". Cutoatã teroarea dezlãnþuitã, ares-tãrile, prigoana, autoritãþile ma-ghiare nu au reuºit sã înãbuºe

sentimentele naþionale, dimpotrivã au de-terminat noi acþiuni de solidarizare cu Þara.

Înfruntând mari riscuri Enache Dop,Enache Boþoacã ºi Simeon Zãrescu, autrecut graniþa în Þara Românescã. În zilelede la începutul lunii noiembrie 19 trupelegermane înfrânte, retragerea trupelorgermane, zvonurile care circulau desprerevoluþia bolºevicã, venirea acasã asoldaþilor din diferite garnizoane, au creat ostare de incertitudine. Soldaþii plecaþi de ladiferite unitãþi au ajuns acasã înarmaþi,unde au aflat despre abuzurile ºi silniciile lacare au fost supuse familiile lor de cãtreautoritãþile maghiare, despre unii carecolaboreazã cu autoritãþile. În sufletul lorîncolþise germenul rãzbunãrii. Într-o astfelde atmosferã fierbinte s-au gãsit oamenicare sã-ºi dea seama cã s-ar putea crea ostare de haos ºi comite greºeli.

În scopul menþinerii ordinii ºi întâmpi-narea abuzurilor, la 17 XI 1918 s-a consti-tuit Consiliul Naþional Român ºi Garda Na-þionalã Românã. Au fost aleºi 20 de mem-bri ºi un comitet restrâns cu CoriolanGrecu. Consiliul Naþional Român a avut unrol foarte important în perioada de tranziþieºi pregãtirea pentru marea Unire de la AlbaIulia. La Alba Iulia, Mehadia a fost repre-zentatã de tânãrul pe atunci student uni-versitar Grigore Ion. I. BÃCILÃ

Viaþa continuã. Joc la Mehadia, dupã Unire


(...) O primã evocare este a unui crucifixde lemn cu mâner aflat în pãstrare pebirou, aºezat pe un suport de trei treptefãcut din scândurele vopsite în negru ºidespre care tatãl meu, Coriolan IosifBuracu, vorbea adesea.

Coriolan Iosif Buracu, în calitate depreot militar, în armata austro-ungarã, apublicat în ziarul "Românul" din Arad, înmai multe numere, un jurnal de frontintitulat "Din carnetul unui preot militar".

În capitolul opt al acestui jurnal, publicatîn numãrul 46 din 21.04 (04.05)1915 evocãfaptul cã în localitatea Sagars din Galiþia, la23 septembrie 1915, dupã lupte grele aizbucnit o epidemie de holerã ºi a avut de

înfruntat mari primejdii. Tata aratã: "Amprimit de la un preot rutean o cruce care îmilipsea la slujbe. Era frumoasã ºi mai alesfusese adusã de niºte pelerini de laIerusalim".

În calitate de amfitrion, la diferiteîntâlniri, Coriolan Iosif Buracu evoca faptulcum intrase în posesia ei. Preotul rutean l-a adus la casa lui, într-o odaie în care aveapereþii acoperiþi cu icoane, cruci, candele ºil-a îndemnat sã-ºi aleagã una dintreacestea. Tata a ales pe cea mai simplã casã-i fie de folos în activitatea lui de preot pefront. Întors de pe front crucea adusãdevenise un obiect de veneraþie pentruîntreaga noastrã familie.

Dupã exact zece ani, la Turnu-Severin,unde tatãl meu fusese numit directorul"Teatrului", un impunãtor Palat Culturalconsiderat "cel mai mãreþ monument de-dicat unirii tuturor românilor", valoareaspiritualã a crucifixului a sporit, fiind cruceape care a jurat Cãpitanul Corneliu ZeleaCodreanu (cãpetenia legionarilor români -n.r.) la procesul judecat la Turnu-Severin,în 1925. Despre evenimentul din acel an,fratele meu Florin a publicat în noiembrie1994 un articol sub titlul "Am fost garantulvieþii Cãpitanului", în "Gazeta de Vest" nr.103 (Timiºoara).

Prin urmare, crucifixul moºtenit de laCoriolan Iosif Buracu, are valoare istoricã.

Prof. MIHAI BURACU

EEvvooccaarree (( II ))

Miez de iunie. Luna cireºelor ºi luna florilor galbene,crescute pe malul râului. Brotãceii cântau în cor,prevestind schimbarea vremii.

Copiii au ieºit de la ºcoalã ºi s-au oprit pe podul dinlemn, cum s-au oprit ºi altã datã. Bãieþii începurã jocul"de-a peºtii". Dãdeau cu piatra pe oglinda apei, piatrasãrea din loc în loc, câte sãrituri atâþia "peºti" erau!Fetele au coborât pe malul râului ºi au cules florigalbene, unele ºi-au prins florile în pãr, altele ºi-au fãcutcoroniþã. În buza râului s-au înmulþit miresele cucoroniþe. Jocul lor se curmã brusc! Un camion hurui ºizgudui din încheieturã podul din lemn. Bãieþii au fãcutstânga-mprejur, holbând ochii, iar fetele au încremenitlocului!

Camionul încãrcat cu uniforme înarmate se oprisedincolo de pod, în faþa unei case piticoase cu un ochi ºiacela oblojit cu hârtie. În doi timp ºi trei miºcãriuniformele împrejmuirã ºi scotocirã casa. În cãsuþaaceea trãia de unul singur cel mai sãrac ºi cel mai blândom din lume! Cu cãtuºele la mâini fusese scos din casã ºilovit cu patul armei. Omul se cãina ºi se ruga sã fie lãsatîn pace. Copiii auzirã în clar: "Nu sunt om rãu!... N-amfãcut nimic rãu!... Mã confundaþi!... Nu sunt cel carepretindeþi cã sunt!... Vã rog, fie-vã milã!..." Nu le-au fostmilã. L-au urcat în camion, lovit întruna cu patul armei.

"Motor!" se auzi o comandã. ªi camionul se urni bolidde pe loc, lãsând în urmã nori de praf. Într-o clipã þâºnipe poarta casei, lãsatã vraiºte, un cãþelandru, þâºnilãtrând ºi alergând, în urma camionului, muºcând dezor dintr-un nor. N.D.P.

MEHADIA 2008

(Din volumul "Povestiri pentru Daria")

Un cãþelandru, muºcând dintr-un norLLuuii SSiivvuu

Silviu Colojoarã, GinÞãranu ºi Lulu Boieru

Câteºitrei din Mehadia: Siviu Popa (Silviu Colojoarã), GinÞãranu, omul cu maºina Ford, ºi Lulu Boieru, ofiþer de se-curitate.

Gin Þãranu îl lua pe Sivu, îl ducea în „Calul Alb”, restau-rantul mai sus de fântâna de pe ºosea, îi da douã-trei sutede monopol, aduna întâmplãtor doi martori ºi-l întreba peSivu: „Ce mai ºtii de comuniºti?!” Sivu cherchelit îi înjura pecomuniºti, ca la uºa cortului. Plecau. Sivu acasã, pestedrum, Gin Þãranu la telefoane. ªi telefona la Securitate.Noaptea venea Lulu, din ordin superior, ºi-l aresta pe Sivu ºidoi, trei ani, uneori ºapte, Sivu nu mai era vãzut prin Mehadia.O dovadã este ºi cartea poºtalã trimisã de la Aiud (celebraînchisoare) cãtre cumnata sa, Olga Colojoarã (soþia lui Nis-tor), în Orºova, pe dr. Schwartz 6, datatã 14 octombrie 1963:

„Dragii mei,Eu sunt bine ºi sãnãtos. Odatã cu primirea prezen-

tei c.p. (cãrþi poºtale – n.a.) sã nu mai trimiteþi nimic(nici ochelarii) pânã la o nouã comunicare de la mine.

Vã sãrutã cu drag, Silviu.”

Nota redacþiei:Silviu Colojoarã (amic cu NDP) n-a mai scris, începuserã li-

berãrile din puºcãrii, în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. El s-a eliberat ceva mai târziu, era socotit „recidivist”, va reveni acasãîn primãvara lui 1964. Bolnav, sãrac, îngrijit de familia Trapcea.Va muri în anonimat, cum vor muri Gin Þãranu ºi Lulu Boieru.

„Viaþa e o scarã murdarã pentru gãini”, zicea un filozof.

LAE CARABINÃ


În perioada comunistã, despre CorneliuZelea Codreanu ºi Miºcarea Legionarã s-au spus numai lucruri rele, atunci când s-auspus. Pentru cã, de cele mai multe ori,subiectul a fost tabu.

Dupã 1990 au apãrut o mulþime de cãrþiîn care Legiunea ºi primul ei lider suntprezentaþi în mod obiectiv, cu luminile ºiumbrele lor. Anumiþi istorici (ºi nu numai ei)preiau, însã, fãrã discernãmânt, vecheaacuzaþie la adresa lui Codreanu, cã, deºi afost liderul unei organizaþii care promovaromânismul, el însuºi nu ar fi fost român.

Dupã unii, ar fi fost huþul (rutean), dupãalþii, german. ªi, pentru ca tacâmul sã fiecomplet, unii istorici afirmã cã originea saar fi� "ruteano-germano-evreiascã".

Afirmaþiile acestora se bazeazã pefaptul cã, la naºtere, numele sãu de familieera Zelinski (nume strãin).

Fãcând o introspecþie asupra arboreluisãu genealogic, constatãm cã, CorneliuCodreanu îºi trage originea dintr-o familiede rãzeºi moldoveni, din satul Igeºti, þinutulStorojineþ - Bucovina. Strãbunicul sãudinspre tatã se numea Simion Zelea(numele de Zelea provenind de la zale, încare erau îmbrãcaþi oºtenii moldoveni întimpul luptelor).

În perioada anilor 1785 - 1848,Bucovina (care se afla sub ocupaþieaustriacã) a trecut sub administraþiepolonezã, devenind un fel de district alGaliþiei. Numele de familii româneºti (dar ºide alte etnii) au suferit persecuþiapolonizãrii, primind un "ici" sau un "chi" lacoadã, în scopul trecerii lor la religiacatolicã (polonezã) ºi a deznaþionalizãrii.

Astfel, Simion Zelea devine SimionZelinski.

Bunicul lui Corneliu Codreanu (fiul luiSimion Zelea-Zelinski), Neculai Zelinski,era pãdurar, fapt pentru care sãtenii îispuneau "pãdurarul" ori "Codreanul" ºi nu"Zelinski" cum era trecut în acte. Dincãsãtoria lui Neculai Zelinski Codreanu cuMaria Anticu (româncã ortodoxã) rezultã unfiu: Ion Zelinski Codreanu, care trece înRomânia, în anul 1898, devenind profesorla un liceu din Huºi.

Ion Zelinski Codreanu se cãsãtoreºte cuEliza Bruner, româncã ortodoxã dupãmamã (al cãrei nume era Mariþa Sârghi), iartatãl - Carol Brauner - era fiul unui germancãsãtorit cu o româncã (Cernea). Din

aceastã cãsãtorie rezultã, în anul 1899,primul din cei ºapte copii ai lor - CorneliuZelinski Codreanu.

În anul 1902, profesorul Ion ZelinskiCodreanu obþine aprobare Statului românde a-ºi lua vechiul nume în care senãscuse bunicul sãu - Zelea - darpãstreazã ºi numele neoficial al tatãlui -Codreanu.

Astfel cã, din acelaºi an, întreaga familiea profesorului va purta numele de ZeleaCodreanu. Numele de botez (neputând fipolonizate) ale strãbunicului, bunicului ºitatãlui sãu sunt pur româneºti: Simion,Neculai, Ion. Actul de naºtere al tatãlui - IonZelinski Codreanu - a fost scris în limbaromânã ºi poartã viza Consulatului romândin Cernãuþi (la care numai cetãþeniiaustrieci de origine etnicã românã seputeau adresa). El a fost botezat încredinþa ortodoxã (la polonezi ºi la austriecireligia fiind catolicã).

În concluzie, Corneliu Zelea Codreanuare numai sânge românesc dinspre tatã, iarde la mamã - "o picãturã de sângegerman".

Numele de "Zelinski", primit de lapolonezi, nu i-a putut schimba origineaetnicã, dupã cum cel mai mare poet alromânilor - Mihai Eminescu - a fost ºi arãmas român, chiar dacã pe certificatul sãu

de naºtere scrie "Mihail Iminovici" ºi, într-oantologie a scriitorilor din Ucraina, estemenþionat ca "poet moldovean de origineucraineanã".

Ceea ce s-a întâmplat cu românii dinBucovina, în perioada stãpâniriiaustro(polono) - ruse, s-a întâmplat ºi cucei din Transilvania, Bihor ºi Maramureº,supuºi oprimãrii naþionale austro-ungare.

ªi astãzi mai existã mii de românineaoºi în aceste zone care poartã numeungureºti.

Dacã strãinii au lovit în strãmoºii noºtricu arma perfidã a deznaþionalizãrii, prinschimbarea numelui, o datorie elementarãde români ne obligã pe noi, urmaºii, sãscoatem adevãrul la luminã ºi nu sã folosimaceeaºi armã otrãvitã pentru a-i denigra.Qui prodest? Neamului românesc, în oricecaz, nu!

ing. IOAN CIAMA, Timiºoara

CORNELIU ZELEA CODREANU -un român cãruia i se contestã naþionalitatea

El, C. Zelea Codreanu, a demascat corup-þia în Parlamentul României interbelice

Din arhiva NDP

OCTAVIAN GOGA:Nu uita cã eºti

român!Nu uita cã eºti românCãci, acolo-n deal, la tine-n satPopa Ioan te-a botezatªi lelea Stanca te-a purtatUn an la sân.

Nu uita cã eºti românCãci rãdãcinile de veacuriStau înfipte în ogorªi nu le poate smulgeUn viscol trecãtor.

Nu uita cã eºti românCãci tatãl tãu a fost cioban,Bunicul tãu a fost Traianªi-n þara asta eºti sortitSã fii stãpân.

Nu uita cã eºti român!

Nu mor strãmoºii niciodatã,Rãzboiul lor în noi ºi-l poartãCãci li-e þãrâna spulberatã,Dar nu li-e duºmãnia moartã,Strãveche, ura lor se împarteDin moº în moº, din tatã-n tatã,ªi azi, de dincolo de moarteEi ne mai cer o judecatã.

Co

rne

liu

Z.

Co

dre

an

u º

i so

þia

Catrene de Ignea Loga- iubitor de Mehadia -

** *

Sãrutul -Magicã dulbinã.

** *

Lin mã poartã vara-n pleoapeCa-n portul doldora de sare,În care mai sosesc corãbii,Cu mirodenii ºi uitare.

** *

Ca în vremea unui rege tracCurge lava

verbelor,prin veac!*

* *Iubirea tânãrã respirãÎn valuri de arome tari,Cum se aratã doar în versulCorãbierilor stelari.

** *

Vasile Barbu:Miniaturi de dor

Cânt,tãcândºi voi nu auziþi....Încotro - m-au întrebat,scoþând cheia

din broascã....Eu, tot pe Eao voi iubiPentru cã Tu aºa m-ai învãþat....Pânã acum n-am plânsdupã mine.Dar, azi......Sunt bãtrân...ªi mã mai þinde pahar....Plec la ospãþcu Ana.Mã-ntorc de la ospãþCu Ana.Rana....Fãrã tine nu pot.Cu tine nici atât.ªi totuºi eºtiprimul ºi ultimul meu gând....ªi când beaueu tot cu tine -închin....Adio...ªi dacã ne vomîntâlni...?...


pr. Stavr. Radu Botiº:Aºteptare

Dezmãþ e întreaga lume ce-o trãimCu rele cât cuprinde, uneori cu buneªi parcã nu vrea nimeni a ne spuneCe înseamnã, necuprinsul, sã iubim.

Stau adunate lungi zile, grãmadãIar strãlucirea lor parc-a apusPrivind în urmã vremea ce s-a dusNu mai e nimeni, unul, sã o vadã.

Trec vremi, iar alte vremi se norocescScãldate într-o luminã prea confuzã,Prezent este momentul ce ne scuzãPetrecerii prin spaþial lumesc.

Trec vremile, copiii noºtri crescN-au timp sã ne înþeleagã întristarea,Noi gârboviþi, ne mai urmãm cãrareaAlunecând, pe rând, în pãmântesc.

Trec zilele tãcute rând pe rândIar taina lor se pierde-n depãrtare -Umil aºteaptã clipe de împãcareIisus cu gestul încã blând.

Florina Pachia:Cum nu mai avem loc în cer?

Poieni de verbe,Pândite de cãtuºe acerbe...Poetul leagã noduri ºi semneSã nu-ºi uite brazda-ntre lemne...

Vâslind pe-o plutã de lacrimi,Mai aproape sau mai departe de paltini,Printre hornuri albind în suiº,Literatura românã se scrie... pe furiº.

Ionuþ Drãgan, student:Dunãrea nu poate...

S-au nãscut deodatã pe-un meleag de dorAmândoi sã fie fruntea în poporCãci aºa pãmântul i-a tot învãþat,Dar sã-ºi ducã crucea, n-au mai apucat.

Amãrâþi de soartã, viaþa ºi-o blesteamã,Despãrþiþi de sfânta ºi eterna mamã,În apus de ziuã îºi privesc hotarul,Dunãrea nu poate sã le-nece-amarul.

Gândul le e-n veacuri ºi la vremea vieLa minunea clipei din copilãrie.Inimile-ºi varsã picãturi de rouã,Dunãrea nu poate sã el rupã-n douã.

Rugãciuni semeþe, drumuri cãtre visSã-ºi trezeascã-n minte tot ce ºi-au promisÎnsã nãzuinþa e tot mai sãracãDunãrea nu poate sânge sã se facã.

Dincolo de patimi ºi trãiri cumpliteÎºi iubesc moºia, unicul pãrinte,Preschimbându-ºi soarta în odor curat,Mama lor e Þara marelui Banat.

Camelia Tamaº:Rugã

Dumnezeu sã mã aperede minede tãiºulvorbelor melede rãtãcireagândurilorºi înãlþimeasperanþelor.

11

PPPPEEEENNNNTTTTRRRRUUUU CCCCEEEE UUUUNNNNZZZZIIIIAAAARRRR LLLLOOOOCCCCAAAALLLL????

Chiar aºa, ar putea spune unii, cã doarexistã mult mai multe lucruri importante defãcut. ªi au dreptate! Trebuie sã facem atâtde multe lucruri încât este imposibil sã lerealizãm, dacã nu existã o colaborare defi-nitivã ºi permanentã între toþi locuitorii comu-nei, indiferent de funcþie sau poziþie socialã.

Considerând cã unul din mijloacele decomunicare ºi colaborare dintre noi toþi esteºi acest ziar, vã invit cu aceastã ocazie sãparticipãm împreunã la realizarea lui, pecare îl vrem al nostru, scris de noi toþi ºi, maiales, pentru noi toþi.

Mi-am propus sã prezentãm aici Hotãrâ-rile Consiliului Local Mehadia, legi ºi actenormative explicate simplu ºi exemplificat,programul de deplasare al funcþionarilor pri-mãriei în satele comunei, sã popularizãmrealizãrile bune din economie, învãþãmânt,culturã ºi sport locale, sã criticãm actele re-probabile, care din pãcate se mai întâmplãîn comunã.

ªi pentru cã am spus cã vrem sã fie unziar „al nostru”, vom fixa în fiecare sat cutiipoºtale doar pentru sugestii sau teme pecare sã le dezbatem în ziarul nostru.

Dorim prin acest ziar sã facem încã unpas spre desfiinþarea graniþelor incorectedintre Primãrie ºi locuitorii comunei.

Primãria nu este a primarului ºi a funcþio-narilor de acolo, ci a oamenilor, a tuturoroamenilor din comunã.

Primãria face legãtura dintre instituþii alesatului ºi oficialitãþi, pe de o parte, ºi locuitoriicomunei, pe de altã parte, întocmeºteproiecte de dezvoltare a comunitãþii, acce-seazã fonduri, vegheazã asupra respectãriilegii, luptã pentru bunãstarea comunei, im-plicit a oamenilor sãi, dar Primãria nu neumple hambarele ºi nu ne înfrumuseþeazãcasele, nu ne face sã ne hrãnim mai bine ºisãnãtos, nu ne face singurã oameni cucarte. Dar, prin efort comun, ne poate ajuta.

De aceea, pentru a-l parafraza pe JohnFitzgerald Kennedy (unul din foºtii preºedinþiai SUA), atunci când întreb: „Cu ce m-a aju-tat pe mine comuna?”, prima datã mã întreb:

„CE AM FÃCUT EU PENTRU COMU-NÃ?”

primar IANCU PANDURU


Restituiri

UN MONUMENTDupã rãsboiu s-au adunat sume de bani

pentru ridicarea unui monument eroilor na-þionali. S-a fãcut o "tablã" care cuprinde nu-mele lor în loc de monument, s-a depus omicã sumã de bani nu ºtiu unde ºi atâta tot.E imposibil ca contribuþia sã fi fost numai a-tâta, când þi-aminteºti de elanul cu cari ausubscris vãduvele ºi tot publicul. Mai acumun an a început din nou. Se înþelege divizatãîn trei pãrþi principale. Ce rezultat frumos arfi fost, dacã toþi ar fi conlucrat la un loc ºi nufiecare separat, încât n-o sã avem - poate îno sutã de ani - un monument. Aveam un cor:corul bãtrânilor apoi al tinerilor ºi iar al bã-trânilor, iar azi avem trei cântãreþi, care for-meazã un cor. Greºeala cea mai mare o poar-tã acei ce vorbesc sã fie dirijori, când în rea-litate toþi sunt niºte "analfabeþi muzicali".Cândva exista o "Casã Culturalã" care nu ºtiude câte ori ºi-a închis porþile. Acum din nouºi-a deschis uºa spre uimirea tuturor. Antici-pez rezultatul: Nimic. În Mehadia nu se vaputea face nimic, atâta vreme când toate pre-tinsele "Mari personalitãþi" nu vor dispãrea,iar colaborarea sincerã, cu o judecatã lim-pede, nu va predomina în acþiunile viitoare.

(Nici azi, în 2008, nu avem un monumentla Mehadia. - N.D.P.)

ILIE BOÞOCA, înv.("Grãnicerul", nr. 130, din 8.12.1935)

Este lãudabilã iniþiativa Ministerului În-vãþãmântului ºi Educaþiei ca bibliotecileºcolare sã fie înlocuite cu modeme centrede documentare ºi informare, unde vorexista fonduri documentare pluridiscipli-nare, pe multiple suporturi, centre care sevor înfiinþa în 428 de ºcoli din þarã. Spre bu-curia noastrã, printre judeþele selectate senumãrã ºi Timiºul. Un astfel de centra vatrebui sã aibã o suprafaþã minimã de treim.p., care se vor înmulþi cu zece la sutã dinnumãrul total al elevilor din respectivaºcoalã, la care se adaugã un spaþiu de pri-mire. Centrul va avea spaþii speciale pentrucalculatoare, aparaturã audio-video, pentrulecturã, dar ºi pentru orientarea ºi consi-lierea elevilor. Dotarea cu echipamente ITva fi completatã cu copiatoare ºi televizoare.

Doar cã dragostea pentru lecturã tre-buie cultivatã - spun specialiºtii - încã dinburtica mamei, mai exact din al doilea tri-mestru de sarcinã, când este indicat camama sã citeascã, cu voce tare, poveºti.Apoi, în primele luni de viaþã, trebuie sã secontinue cu basmele, copilul fãcând cone-xiune între cãldura vocii mamei ºi cãrþile depoveºti, pe care le va intui mai târziu.Prima carte va fi, desigur, de colorat ºi câtmai atractivã. Un copil cãruia i s-au citit po-

veºti va învãþa mai repede sã citeascã.Treptat va prinde gust pentru aranjareacãrþilor în biblioteca personalã, cumpãrân-du-le la început cu mama, iar apoi singur.Bucuria unui copil va fi extrem de marecând va descoperi cã are în biblioteca per-sonalã o carte recomandatã la ºcoalã. Darpentru aceasta, se impune o permanentãlegãturã a familiei cu ºcoala.

Desigur, în ziua de azi, mulþi copii auacces la calculator, la internet, acasã ºi laºcoalã. Dacã unui copil nu-i dezvolþi de micdragostea pentru carte, dacã pãrintele nuva fi capabil sã facã sacrificii pentru a cum-pãra un dicþionar, spre exemplu, ci doar uncalculator, copilul nu va alege niciodatãcartea, clasicã sau audio, în locul jocului lacalculator ºi nici nu-l va interesa sã calcepragul centrului de informare ºi documen-tare din ºcoalã, oricât ar fi acesta de dotat.Mai existã un amãnunt neglijat de mulþi pã-rinþi: pentru copilul, aflat la vârsta formãrii,lectura ºi chiar ascultarea prin mijloacemoderne, mai comode ºi mai tentante, aunei cãrþi vor fi o corvoadã, dacã i se impu-ne, în timp ce mama butoneazã televizorul,în cãutarea telenovelei preferate ºi nu va fivãzutã niciodatã rãsfoind sau “ascultând” ocarte. STELA RADU ONU

PPRRIIMMAA CCAARRTTEE "Banat"Revista editatã de gruparea

literarã din Municipiul Lugoj, cusprijinul primãriei ºi al sindicatuluidin învãþãmânt, fondatã de unanonim: Ion Ardealeanu.

Caseta numãrului 7 (iulie 2008)conþine: director: Iosif Crãciunes-cu, redactor-ºef: Dorin Murariu,apoi alte câteva nume, unelecunoscute precum: Maria Bologa,Simion Dãnilã, Cristian Ghinea,Dan Floriþa-Seracin ºi cam atât.

Condeie încercate (valoroase)sunt: profesorul Dorin Murariu ºiSimion Dãnilã. Mã surprindelipsa din colegiu de redacþie aprofesorului universitar dr.Gheorghe Luchescu! Între cei e-numeraþi are editate cele mai mul-te cãrþi, inclusiv un dicþionar literar!

Am citit ºi precedentele numereale acestei reviste, mã bucurãnumãrul prezent care are perso-nalitate, identitate proprie, nu una(ca precedentele) trãitoare subpulpana "mantalei" revistei "Ori-zont".

Se vede cã la cârma revistei seaflã un nume de realã perspectivã:profesor Dorin Murariu, criticliterar, sintetic ºi analitic.

Numãrul 7 este foarte bogat. Înmod special m-a cucerit interviulluat domnului Doru Popovici,marele nostru bãnãþean dinBucureºti, cãrãºeanul elitist.

În rest, informez (deformaþieprofesionalã...) cã în Timiºoara, pestr. A.C. Popovici 19/21 se aflãinginerul Ionuþ Birou, fiulromancierului Virgil Birou. Are încasa sa bustul Ioan PopoviciBãnãþeanu fãcut de RomulusLadea, pictor european. Ionuþdoreºte ca acest bust sã ajungã laLugoj, unde e locul sãu. Rogu-vã,interveniþi la factorii culturali îndrept pentru achiziþie. Ex-primarulMartinescu nu s-a dovedit sensibilla artã autenticã. Poate a fostsensibil la altceva... Dixit.

(LAE CARABINÃ)

O placã pentru profesorulNistor Dop!

Avându-se în vedere propunerea dom-nului primar Iancu Panduru de-a pune plãcicomemorative ºi altor personalitãþi, ne-amadresat în scris d-lui prof. director MihaiFeneºan, ca sã avizeze montarea unei plãciNistor Dop pe faþada liceului "Nicolae Stoicade Haþeg", unde regretatul profesor a predat.

Nu am primit rãspunsul dorit. Motivaþia:adresa nu a fost cu numãr de înregistrare.Nod în papurã.

S-a fãcut o asemenea propunere, ºtiindcã familia profesorului Dop Nistor nu estede acord cu montarea unei asemenea plãcipe casa în care s-a nãscut ºi a trãit regretatuldascãl, publicist, ctitor de cenacluri literare.

Altã ºansã nu existã. Nu poþi monta oplacã fãrã avizul ºcolii sau acceptul familiei.

Era prea frumos ca aceastã placã sã fifost dezvelitã la 1 Decembrie 2008, caeveniment în cinstea Unirii.

Textul propus d-lui directorM. Feneºan:

În aceastã ºcoalã a fost profesor ºidirector Nistor Dop, fiul Mehadiei,eminent pedagog, publicist ºi fran-cofil, fondator de cenacluri literare ºiinspector ºcolar.

1932 - 1990NDP


Pentru mine acest Dicþionar afost o surprizã plãcutã, conþinutulsãu a fost zi de zi transmis prin eterla Radio Semenic, Radio Reºiþa,graþie unui glas suav ºi autoritar -glasul redactorului Adina Niþã.

Echipa de lucru (Adriana Niþu,Karina Tincul ºi Gabriel Pintilie) abeneficiat de coordonarea ºi ochiulgazetãresc, profesionalizat alprofesorului Alex. Bârsescu.

Nu mã voi opri la inadvertenþelepresãrate ici - acolo între coperþileDicþionarului (deranjabil este falsaconstatare cã Paul Iorgovici a fostreprezentantul ªcolii Ardelene, înBanat?! Realitatea: ªcoala Arde-leanã abia se înfiripase, se cristali-zase, apoi ardelenii erau "puriºti"

pe câtã vreme Paul Iorgovici aacceptat componentele alogene înrestul vocabularului limbii române.Mã surprinde neºtiinþa profesoruluiA.B.)

Scopul rândurilor mele esteacela de-a ruga pe Adina sã reþinãºi alte "sãrbãtori", aniversãri ºi co-memorãri, pentru multe alte perso-nalitãþi culturale bãnãþene care lip-sesc dintre coperþile voluminosuluiop. Redau câteva nume mai impor-tante - lipsã la "apel"!: Pavel Cioba-nu (folclorist important), C. JuanPetroi (istoric important), Ion Neaþã(autorul Monografiei "Luceafãrul"),Traian Topliceanu (monografist),George Bãlteanu (poet), Ion LucaBãnãþeanu (violonist ºi compozi-

tor), Mariana Sperlea (pictor ºipoetã), Marcu Sofronie (autorulprimei monografii din cultura româ-nã), Paul Vasici-Ungureanu (auto-rul primei schiþe - Ruja - din literatu-ra românã), Ion Florian Panduru(prozator important), DimitrieGrama (poet ºi prozator, reºiþean),Dumitru Terfãloagã (monografist),Ion Bãcilã (monografist), IcoanaCristescu-Budescu (monografistã),Nicolae Andrei (poet), Dãnilã Sita-riu (monografist ºi eseist), PavelPanduru (monografist ºi publicist),Nicolae Mãrgeanu (poet, prozator,scenarist), Nicolae Lighezan(folclorist) etc. ªi lista poate conti-nua, dar, deocamdatã, atât.

N.D.PETNICEANU

Mostofelnic - pãmãtuf pentrr bãrberitªîbii - crengi de arbori uscateHîrce - ºoareceAceiat - îmbrãcatMistricioni - om slab de

înger, fãrã curajPascamet - dulceaþã din

dude sau alte fructeLãvor - ligheanStrujac - saltea umplutã cu

foi de porumbªcerfoniat - apropiat, frecatFloºnit - aºezatUcaºi - individ mai prostãnacBarabor - individ care umblã

din loc în loc, cãruia nu-i

place muncaAm ugit - am rãmasOgraisât - copil neastâm-

pãratPânzaicã - cearºafTarabã - gard din scânduriCârbiºi - individ aflat în stare avansatã de

ebrietateZorzoleie - caiseA zdrâmbonia - a plângeGlumbuf - carte funciarã

Puiuþi - poze din cãrþiCabuz - jar

Puturlan - porþelanBurtulag - butoi de 30 - 40 de

litriMuºticãl - port þigaretNima-nn drum - om de nimicStrafinat - strãnutatªiofãloagã - vas în care se dã

de mâncare la porciGolomoazã - impuritate aflatã

în lichideJâganie - individ rãu,

neastâmpãratBufãri - acte oficialeNasarâmbã - individ cu fizic

maiBâzdâcâi - a cãuta din greu

cevaImos - murdarZgândãrat - scuturatFeºtãr - inginer silvicªumari - pãdurar (ºuma - pãdure)Foºvart - brigadier silvicPorci - conuri de pinA criºi - a trimite vorbã, a transmite

COSTA VLAICU

FFrruunnzzuull ii þþãã ddee aarr þþaarr

Frunzuliþã de arþar

Iancu Panduru a rãmas PRIMAR,

În a treia legislaþie

Rãmâne la urmaº povaþã!

Cu suflet plin de omenie,

În primãrie, la Megie;

Om gândit ºi plin de gealã,

A bãgat duºmanii-n boalã;

Om gândit ºi minte multã

Toþi meginþii îl ascultã.

În Primãrie la Megie -

Mult respect, cinste ºi omenie.

“Frunzuliþã de dudãuMi-s primar la locul meu.În comuna mea - Megie -Plinã de istorie ºi omenie.”În satul meu, grãdinã mândrã,

Iosif Ciocloda-mi cântã.

Mehadia, iunie, 2008ACHE VASA

Dicþionar de evenimente ºipersonalitãþi din Banatul istoric

(- istorie, culturã, civilizaþie -)

Dicþionar de arhaisme din satul PlugovaDicþionar de arhaisme din satul Plugova

Bãrbaþi care nu mai sunt:un frizer (Petricã Chiosa)ºi un turtar (Giagim Iosif)


Profesorul Nicolae Iorga în vizitã la Mehadia, Iablaniþa

ºi Petnic (Caraº-Severin)

Preotul Octavian Trailovici, membru fon-dator în Societatea literar-artisticã "SorinTitel", preot în comuna Coºtei (Serbia, undepreoþise ºi tatãl sãu, Victor Trailovici, în pe-rioada interbelicã), preot ani de-a rândul înIablaniþa, astãzi decedat, s-a confesat, prin1988 lui Nicolae Danciu Petniceanu:

"În vara lui 1937, în campania aceeaelectoralã, profesorul Nicolae Iorga fusesela Iablaniþa, în vizitã la preotul GheorgheTãtucu (Tãtucu fãcea parte din partidul luiIorga, erau vechi prieteni). Stãtuse douãzile, a servit masa ºi a dormit în Casaparohialã, preoteasa Constanþa era oamfitrioanã de excepþie.

Nicolae Iorga declarase biserica din Ia-blaniþa, monument istoric, ctitoritã din1825. Profesorul însoþit de preotul Gh. Tãtu-cu ºi de mine ne-am deplasat a doua zi învizitã la biserica din Petnic, sat învecinat, lanici 5 kilometri, cãlãtorisem cu trãsura. Încapul satului, la Petnic, fuseserãm întâmpi-naþi de preotul Traian Nemoianu ºi de pri-marul Zaina, poreclã de sat. Primarul s-aprezentat:

- Hip!... Iorga a replicat:- Hâp! Nu Hip, prostule!"Primarul nu avea de unde sã ºtie cã sa-

vantul Iorga era un lingvist de marcã, profe-sor universitar ºi autor de tratate de limbã ºiliteraturã românã. LAE CARABINÃ

14

Tinereþea e dimineaþa vieþii. Dimineaþa sesimte omul mai puternic, mai bine dispus,creierul mai odihnit. Dimineaþa - tinereþeaeste floarea vieþii. Sã ne folosim de ea.

Tinerþii îmbãtaþi de nãdejde îºi închipuiecã vor îndeplini ceea ce urmãresc. Adevãrulvieþii însã, este cu totul altul decât acela alînchipuirii lor.

A ºti sã asculþi în loc de a vorbi, a ºti sãînveþi în loc de a te crede învãþat, tu care încãnu ºtii nimic, iatã o destoinicie pe care preapuþini tineri o au. Cum se vãd intrând înviaþã; tinerii se cred cã ar fi într-adevãr cevaºi, din nenorocire, aceastã încredere înfumu-ratã în valoarea lor închipuitã îi face sã u maiînveþe nimic, nu-ºi mai dau seama de mica

lor valoare ºi nu mai pot folosi de bunele sfa-turi ce li se dau de cãtre persoanele binevoi-toare, care au adevãrata încercare a vieþii.

Trebuie ca tineretul sã nu se închidã într-un cerc îngrãdit de simpatii ºi încolo pentruceilalþi sã nu poarte în suflet decât o urãsãlbatecã ºi prejudecãþi urâte.

Omul bun ºi cuminte cautã sã întindã zarecunoºtinþelor sale ºi va cãuta sã înveþe de astima ºi pe aceia care nu sunt de aceeaºipãrere cu dânsul.

Pilda rea este otrava cea mai puternicãpentru tineret.

CUVÂNT MOLD.("Grãnicerul", Nr. 166 170,

Anul IV, 12.07.1936)

Acum cinci ani a trecut la cele veºniceNicolae Pârvu, un nume emblematic pentrupresa vorbitã în Banat, fost redactor ºicrainic la Radio Timiºoara. Între meritele a-cestui mare ziarist reþinem câteva fapte deo-sebite:

- ctitor al statuii generalului Traian Doda,din Caransebeº, anul 1995, la un veac de lamoartea generalului;

- a instruit ºi promovat o pleiadã întreagãde ziariºti, în Banat, printre care pe DanNegru ºi Mario Balint;

- a sprijinit reeditarea revistei de culturã"Vrerea", Timiºoara (1995);

- a propus ºi sprijinit reeditarea Monogra-fiei oraºului Caransebeº, de Andrei Ghidiu(2001, ediþia princeps - 1909 - 1910);

- a editat monografia folcloricã MarianaDrãghicescu;

- a fost prima voce în eter, în noaptea de22/23 decembrie 1989, care a luat legãturacu "Europa Liberã";

- a sprijinit ºi promovat celebra Orchestrã"Lazãr Cernescu", din Caransebeº.

Cu aducere-aminte: N.D.P.

Comunicarea mea se vrea un omagiu adusGeneralului Traian Doda, deoarece anul acesta,în luna iulie 2008, s-au împlinit 186 de ani dela naºterea sa.

Ne-am obiºnuit sã-l cunoaºtem pe Gene-ralul Traian Doda sub aspectul activitãþii desfã-ºurate ca Preºedinte al Comunitãþii de Avere, ºide militant activ pentru înfiinþarea unui liceu ro-mânesc la Caransebeº ºi a unei ºcoli de me-serii la Bozovici. Am convingerea, cã activitateaGeneralului Traian Doda trebuie reanalizatã ºidin punct de vedere al contextului europeanprivind lupta de emancipare a popoarelor aflatesub dominaþia marilor imperii. Implicarea Ge-neralului Traian Doda, legatã de emanciparearomânilor, trebuie analizatã ºi sub aspectulparticipãrii active la realizarea independenþei destat a României.

Se cunoaºte prea puþin, ºi se vorbeºte înaceeaºi mãsurã, despre pãrerile generaluluiemise chiar aici, la Bãile Herculane, cu privirela rolul armatei române în Rãzboiul de Inde-pendenþã. Se impune, ca un fel de reparaþiemoralã, ca istoricii locului sã se ocupe maimult de aceastã activitate, prezenþa generaluluiTraian Doda la Bãile Herculane fiind imor-talizatã ºi pe pereþii Grotei Haiducilor.

Reîntorcându-mã la lupta de emanciparenaþionalã, este de amintit faptul cã Generalul afost adeptul miºcãrii activiste. Aºa se explicãîmprejurarea cã a fost ales, de foºtii luigrãniceri, deputat în Dieta de la Budapesta. Numi-am propus sã analizez acum programulpolitic al Generalului Traian Doda, dar dinaceasta rezultã cu claritate faptul cã nu a fost deacord ca românii din Transilvania ºi din Banatsã nu aibã aceleaºi drepturi ca celelalte naþio-nalitãþi din Imperiul dualist. Tocmai aceste ne-dreptãþi îl determinã pe General sã nu participe,ostentativ, la lucrãrile Dietei, dar - în acelaºitimp nici sã nu renunþe la mandatul de deputat.(Actul generalului a fost lãudat în "Tribuna" decãtre Ioan Slavici, fapt pentru care acesta a fostjudecat ºi condamnat la un an închisoare - n.r.)

Atitudinea fermã a Generalului Traian Dodafaþã de aspectele relevate în prezentul referat,au determinat autoritãþile de la Budapesta sãintenteze generalului un proces care s-adesfãºurat la Tribunalul din Arad.

Situaþia nou creatã - aceea ca un generalcare a servit întreaga sa viaþã tronul imperial sãfie chemat în instanþã - i-a adus prejudicii stãriide sãnãtate lui Traian Doda. Fiind foarte bolnavºi în imposibilitate de a se prezenta în judecatã,generalul a împuternicit un avocat - maghiar deorigine - care a pledat în favoarea sa.

Neprezentarea generalului în instanþã a fostinterpretatã de aceasta ca o sfidare atrãgându-i,în mod nejustificat - sub aspect juridic -antipatia completului de judecatã. Acest aspectrezultã din însãºi soluþia ce se va pronunþa încauza respectivã.

Legea prevede posibilitatea judecãrii cauzeiºi în lipsa generalului, chiar dacã acesta nu s-ar fi aflat în situaþia de care am amintit.Consider cã, de fapt, s-a urmãrit a i se da o"lecþie" generalului sau, poate, chiar umilireaacestuia, ceea ce nu s-a reuºit. Tribunalul de laArad l-a condamnat pe general la 2 ani închi-soare ºi la 1000 coroane amendã. Sfãtuit deintelectualitatea caransebeºeanã, Generalulînainteazã Împãratului un memoriu prin care îiaratã nedreptãþile care i s-au fãcut. Împãratul,cunoscându-i activitatea anterioarã, dispunegraþierea generalului ºi, în acest fel, procesulse încheie.

Atât procesul cât ºi întreaga activitate a Ge-neralului au fost în centrul atenþiei românilordin Bucureºti, Craiova, Galaþi, Brãila, precumºi a oraºelor ºi satelor din Transilvania ºiBanat.

În tot acel interval de timp - cât s-a derulatprocesul - sute ºi chiar mii de oameni, pânã ºiunii dintre adversarii sãi, i-au trimis scrisori defelicitare ºi îmbãrbãtare vis-a-vis de comporta-mentul demn al Generalului.

Scrisorile respective au fost însãinterpretate greºit de cãtre politicienii adepþi aiguvernului de la Budapesta, care l-au etichetatca bãtrân ºi senil.(!!!)

Ceea ce este demn de remarcat este faptulcã întreaga activitate a generalului, dar ºiprocesul derulat la Tribunalul din Arad, au fostviu apreciate ºi comentate de presa francezã.

Am gãsit necesar sã trec în revistã parte dinceea ce a însemnat, la vremea respectivã - ºi nunumai -, procesul Generalului Traian Doda.

Magistrat, MIHAIL RÃDULESCU

Procesul generalului Traian Doda Nicolae Pârvu (1935 - 2003)

Cugetãri pentru tineretul de aziRestituiri


ARHIVA PAROHIALÃ EªELNIÞAParohia Eºelniþa a fost pânã în l967 unitate a

Mitropoliei Banatului, Episcopii Caranse-beºului - protoieria Orºova, iar, dupã aceeaprotoieria a trecut sub jurisdicþia administrativãa mitropoliei - protoieria Turnu-Severin.

Arhiva a fost descoperitã în turla bisericiiparohiale în anul 1987, luna decembrie, cu oca-zia unor lucrãri de inventariere. Împrejurãrile încare aceasta a ajuns în locul ºi la data amintitenu sunt pe deplin cunoscute. Probabil primulcare a conºtientizat valoarea acestor documentea fost dr. Iosif Traian Bãdescu, nãscut la 15 mai1858 în ªopotul Vechi, episcop al Caransebe-ºului între anii 1920 - 1933. Tatãl Episcopului afost preot grãniceresc în Eºelniþa, între anii1843 - 1898.

Legãturile Episcopului cu Eºelniþa au fostfoarte strânse, dovadã ºi ultima lui dorinþã, de afi înmormântat în cimitirul parohiei Eºelniþa.

Arhiva parohialã cuprinde mai multe volu-me, dintre care un numãr de 9 (nouã) acoperãperioada de care ne ocupãm (1783 - 1887).

Volumul I conþine 184 de file, format39/25/4 cm. Ordinele circulare din acest volumsunt datate între anii I 783 - I 799. Din cele 184file scrise într-o chirilicã cursivã, de mânã, cucernealã, 3 sunt nescrise. Menþionãm cãvolumul nu are coperþi.

Volumul II (1809- 1816) în format 40/25/4cm cuprinde 171 file, dintre care 3 nescrise (dela fila 95 circularele din acest volum se gãsescºi în volumul III din aceiaºi Arhivã).

Volumul III din arhiva parohialã conþine 283file, dintre care 281 scrise în chirilicã, cu cer-nealã neagrã, de mai multe mâini, în perioada1877 - 1851. Este legat în carton ºi piele cu di-mensiunile de 40/25/3 cm.

Volumul IV (1851 1868) conþine 221 file,dintre care prima ºi ultimele douã sunt ne-scrise. Are format 40/25/4 cm, nu are coperte.

În volum se gãsesc pastorale ºi circulare volan-te ºi litografiate ale episcopului Ioan Popasu,cât ºi o pastoralã tipãritã a lui Andrei ªaguna.

Volumul V (1868-1887) este de dimensiuni39/24/3 cm, cuprinzând 291file, dintre careunele sunt volante, unele tipãrite, iar altelenescrise.

Volumele VI, VII, VIII ºi IX cuprind docu-mente care repetã perioada anilor 1783 - 1887.

Astfel, volumul VI conþine 152 file, format39/24/4 cm în chirilicã de mânã, ºi acoperã anii1851 - 1865.

Volumul VII are 172 file formal 40/26/4 cm,coperte de carton ºi cotor de pânzã. Într-o staregeneralã bunã.

Volumul VIII (1882 - 1835) din arhiva Paro-hiei Eºelniþa are format 39/24/3 cm, cuprinzând156 manuscrise, liste legat în carton ºi piele,dar coperþile trebuiau recondiþionate. Întregulmaterial din acest volum este întâlnit în vol. IIIal aceleiaºi arhive, fapt ce ne face sã credem cãvolumul a aparþinui pânã în 1967 unei alteparohii din Clisura Dunãrii (Ogradena, Tisoviþa,Plaviºeviþa).

Volumul IX conþine file scrise cu cernealãneagrã, de mai multe mâini în perioada 1836-1850.

Este legat în carton ºi piele cu dimensiunilede 38/24/5 cm. Conform unei însemnãri de pecopertã, abia lizibile, se pare cã volumul areprezentat registrul de circulare al parohieiOgradena. Argument în acest sens este ºi faptulcã majoritatea circularelor sunt întâlnite învolumul III, având uneori lipsuri sau adaosuri.

Menþionãm cã transcrierea din chirilicã avolumelor o datorãm pãrintelui AlexandruStãnciulescu-Bârda ºi a fost fãcutã între sept.1988 -febr. 1990

Preot SEVER NEGRESCU, Eºelniþa - Mehedinþi

CE ESTE UN TESTAMENT?Avocatul rãspunde

Potrivit art. 802 Cod civ." TESTAMENTUL- este un act revocabil (anulabil) prin caretestatorul dispune, dupã încetarea sa dinviaþã, de tot sau de o parte din avutul sãu."

Din definiþia reprodusã mai sus, rezultãcã testamentul prezintã urmãtoarele carac-tere juridice:

- Testamentul este un act juridic, decitrebuie sã îndeplineascã cerinþele esenþialeale oricãrui act juridic privind valabilitateavoinþei exprimate, capacitatea, cauza ºiobiectul sãu.

- Testamentul este un act juridic de voinþãunilateralã.

- Testamentul este un act personal, adicãnu poate fi fãcut prin mandatar.

- Testamentul este un act juridic pentrucauzã de moarte; adicã efectele lui se producdupã moartea testatorului.

- Testamentul este un act juridic esenþial-mente revocabil, adicã poate fi revocat (anu-lat) oricând de testator pânã la moartea sa.

- Testamentul este un act solemn, însensul cã forma sa este stabilitã prin lege.

Aºadar, dacã o persoanã doreºte sã laseprintr-un testament întreaga sa avere uneialte persoane cu care nu se înrudeºte, sepune întrebarea dacã un moºtenitor legal alacestuia (descendent sau soþ supravieþuitoral acestuia) mai are dreptul asupra bunurilortestatorului.

Ca regulã orice persoanã poate sã laseprin testament moºtenirea sa oricui doreºte,doar dacã nu exista moºtenitori rezervatariadicã (copii, pãrinþi ºi soþ supravieþuitor),aceºtia beneficiazã împotriva voinþei defunc-tului, de rezervã ºi numai de restul acesteiapoate dispune în voie cel ce lasã testa-mentul.

Dacã testatorul are moºtenitori rezer-vatari ºi a dispus de averea sa prin testamentmasa succesorala se împarte în douã pãrþi:

- rezerva succesoralã destinatã a fimoºtenitã de rezervatari chiar împotrivavoinþei testatorului ºi cotitatea disponibilã înprivinþa cãreia voinþa defunctului estesuveranã.

În cazul în care cel ce a lãsat testamenteîn favoarea uneia sau mai multor persoanecare nu au vocaþie succesoralã dar pe lângãacestea mai sunt ºi moºtenitori rezervatari,atunci mai întâi se va stabili cota legalã aacestora din urmã ºi abia apoi se vor puteapune în executare dispoziþiile testamentului.

Dacã testatorul dispune de întreaga saavere în favoarea unei persoane care nu estemoºtenitor rezervatar iar la dezbaterea suc-cesoralã existã ºi un moºtenitor rezervatar,rezerva succesoralã va fi de jumãtate dinmoºtenire, ceea ce înseamnã cã beneficiarultestamentului se va bucura doar de cealaltãjumãtate din moºtenire.

avocat CONSTANÞA VASILESCU

Ca joc magic, maiestos ca mesageri cumesaj miraculos sau misterios, mândri de ei camonoteiºti nemuritori din precreºtinismulZamolxist 1402 î.d.c. dupã Andras Huszti caremenþioneazã anul 1402 î.d.c. în mijloculsecolului 18 care nu dã sursele documentare,probabil luate de la înaintaºii care s-au ocupatde cultul precreºtin al zamoixismului.

Jocul cãluºarilor este istoria vie a strãmo-ºilor care înfrunta mileniile din preistoria dacilordupã descrierea antropologului Romulus Vuiaîn revista daco-românã din Cluj-Napoca într-unstudiu de sintezã, originea ºi istoria calmarilorcare la un congres de antropologie ºi etno-grafie þinut la Londra în 1935 a dus cu el grupulde cãluºari militari din Obreja, adevãrata Ta-paie Dacica, Pãdureþ Argeº din vechiul Regat ºiRomos din Transilvania pentru a demonstra peviu despre originea ºi istoricul cãluºarilor care

au uimit Londra. Ei au jucatpe stiluri din arhietipuri,prototipuri supertipuri, tipuri ºivariante de joc ale cãluºarilorcare derivã din radicalul cal,cãlãrit de cavalerii / cãluºari aistrãmoºilor noºtri menþionatde Homer în legendarul caltroian care a rezervat în Iliadalui cântul 10 (x) tracilor aliaþi

cu troienii. Calul troian este construit ºi sculptatde EPEOS dupã chipul ºi asemãnarea cailorfuraþi noaptea pe fulgerãturã cum caii se furãde Titid Diomede ºi Ulise care au fost duºi lacorãbii la grecii achei.

La Londra opincile dacice ale lui PETRUBUNDA zis Meghes pentru cã stãtea în megieºîn Obreja care au fost achiziþionate de BritishMuseum, iar el s-a întors în þarã în cizme de laccu tureac pe care îl prezentam în fotografiadocument alãturi de sora sa Floarea Pilupublicat în almanah turistic 1980 pag. 169/170pe care îi redãm în întregime ca documentconcludent de prof. Petru Pilu Gugulanuletnojocolog care a vizitat muzeele Europei încare sunt foarte multe obiecte de arta dinvisteria dacilor.

prof. PETRU PILU

Jocul cãluºarilor Jocul cãluºarilor

Cãluºerii din Mehadia, 1910


Naºterea unei cãrþi ºi denigrarea autorului, pentru reuºitã!E vorba de "Lumina de la Vãrãdia"

Anul 1999 fusese unul sãrbãtoresc pentru "Ce-tatea de praf" a Reºiþei. Biblioteca "Paul Iorgovici"aniversase douã decenii de la apariþia EdiþieiPrinceps a cãrþii "Observaþii de limbã româneascã"de Paul Iorgovici.

Fusesem invitat ºi eu. Participasem cu familiaCriºu Dascãlu, Criºu, doamna Doina ºi feciorulMihai, câteºtrei cãrturari de elitã, Criºu ºi Doina,amicii mei, prefaþaserã cu însemnãri docte reedi-tarea cãrþii în discuþie, ei se ocupaserã în extensode savantul din Vãrãdia de Caraº-Severin.

Fusesem invitat pentru cã scrisesem ºi eu unarticolaº, "Paul Iorgovici-BBrâncoveanu", pe care-lpublicasem în revista "Vrerea", reeditatã de mineîn metropola Banatului, articolaº pe care, mã pu-sese cine mã pusese, sã-l dedic domnului NicolaeSârbu, directorul prestigioasei instituþii reºiþene.Omul s-a bucurat, era normal sã se bucure pentrunoutate, el nu ºtia cã lui Paul Iorgovici i se zicea"Brâcoveanu"!...

Pe data de 15 ianuarie 2000, la rându-mi îlsãrbãtorisem pe bãdia Mihai Eminescu, cu multfast, cu concurs de creaþie literarã, cu lansareacãrþii "Domnul Eminescu soseºte iarna", cu recitalde poezie ºi cu o masã festivã la înãlþimeasãrbãtoritului.

Dupã masa festivã, urmase altã masã,una în cerc restrâns, acasã la mine, pe Li-dia 2/2, prilej cu care i-am dat-o cu licoriindigene ºi alogene. La propunerea prie-tenului G. Chiriac, bibliotecar în "Paul Ior-govici", am donat vreo trei cãrþi rare, cuvaloare patrimonialã între care "Monogra-fia României Mari" (1922), carte pentrucare mi se oferise o mie de mãrci de cãtredomnul Rogojeanu, un însemnat bibliofildin Bucureºti, gest refuzat în contul dona-þiei pentru biblioteca "Banatica" din Reºiþa.Am trãit cu mare intensitate problemelebãnãþene... (În parantezã o zic: cartea cupricina vreme de un an nu fusese în-registratã în evidenþele bibliotecii, de ce?!Habar n-am... Fusese doar la insistenþe...Acum aflu cã un domn profesor, bãtrân ºipensionar, din Reºiþa, donator, se plânge cã nu-ºigãseºte cartea în rafturile bibliotecii?! E trist cãlucrurile stau aºa...)

Atunci, la mine acasã, în euforia generalã, i-amarãtat niºte însemnãri domnului Sârbu ºi coleguluisãu despre Paul Iorgovici. Mi-a fãcut propunereasã scriu o carte despre amfitrionul spiritual alBibliotecii Judeþene Caraº-Severin. Am acceptat.Mi s-a fixat termen 2007 pentru 2008, când vor fi200 de ani de la moartea suspectã a învãþãtoruluidin Vãrãdia de Caraº-Severin.

Domnilor, vreme de ºapte ani am alergat prinbiblioteci, chit cã am cea mai bogatã bibliotecã(între confraþi, pe spaþiul banatic), am fãcut douãdrumuri la biblioteca Academiei Române din Bu-cureºti, un drum la biblioteca "Todoran" de la Uni-versitatea din Timiºoara, douã drumuri în oraºulVârºeþ, ca sã culeg date ºi imagini foto.

Am studiat peste trei sute de cãrþi, alþi autoridespre Paul Iorgovici. De un real folos mi-aau fosttrei autori: prof. dr. Nicolae Bocºan ºi soþii Criºuºi Doina Dascãlu.

De la început m-a fascinat Veacul Luminilor ºiizvorul luminilor absorbit spiritual de Paul Ior-govici, în peregrinãrile sale prin Europa. Aceastãtezã a fost firul fundamental al încercãrii mele. Eraun teren virgin, teren în care puteam veni cu cevainedit ºi am venit, dupã cum veþi vedea în rândurilede mai jos.

La începutul anului 2007 am început elabo-rarea lucrãrii "Lumina de la Vãrãdia", lecturând ºisintetizând cele peste o mie de fiºe de studiu

despre Iorgovici, opera sa ºi meleagurile natale.Varianta I-a a lucrãrii a fost prezentatã (mai -

iunie) domnului prof. univ. dr. Criºu Dascãlu,care, dupã o lunã, mi-a restituit-o pentru refacere.Nu-i plãcea modul cum fuseserã prezentate ideileiluministe ale lui Paul Iorgovici, ordinea lor ºitratarea separatã.

Despre truda mea am vorbit cu scriitorul IonMarin Almãjan, care, între altele, mi-a mãrturisitcã ziaristul Ion Medoia, corespondent la "RomâniaLiberã" este originar din Vãrãdia ºi cã el, Medoia,ºi-a luat licenþa în 1963 - 1964 cu o lucrare despreIorgovici, cã ºi odrasla sa (fiicã sau fecior) ºi-aluat licenþa cu o lucrare tot despre Paul Iorgovici.Aceastã ºtire m-a bucurat de-a dreptul.

L-am contactat pe domnul Medoia ºi am cãutatsã aflu de la el niºte informaþii neclare pentruinvestigaþiile mele. Mi-a spus cã Iorgovici avusesecasã într-un loc, unde acum e grãdiniþa, mi-avorbit despre o carte, "Bucvariul" de Iorgovici,despre care nu auzisem. ªi cam atât.

Am refãcut lucrarea, conform sugestiilorbenefice ale învãþatului de excepþie - Criºu Das-cãlu - varianta a II-a i-a plãcut, a scris un cuvântînainte ºi cu asta basta. Am predat-o domnului

Sârbu, în octombrie 2007, ca sã aibã timp delecturã ºi de tipar. În martie - aprilie Paul Iorgovicitrebuia comemorat.

Domnul Nicolae Sârbu ºi-aa permis, fãrã accep-tul meu, sã taie ºi sã adauge, mai ales sã adaugesubtitluri la lucrare, sã schimbe timpii verbali dinperfectul compus ºi mai mult ca perfectul în per-fectul simplu ºi imperfectul! Sârbu, ziarist de me-serie, nu are de unde sã ºtie cã timpii naraþiunii derememorare sunt doar timpii propuºi de mine, el alucrat pe text de parcã ar fi fost un text pentru ziar.În plus, nu a introdus toate fotografiile oferite, a a-vut grijã sã-ºi introducã fotografiile propriilorcãrþi, în chip de autoreclamã, mai mult, la o foto-grafie s-a fãcut o însemnare greºitã: în imagine eraprofesorul Popi Gligor din Vârºeþ, el a notat cãsunt eu în catedra sârbã din Vârºeþ! În final a adãu-gat un text semnat de profesorul Miclãu, care zicecã ideile filologice ale lui Paul Iorgovici sunt arti-culate pe ideile ªcolii Ardelene! Sârbu are scuze,nu-ii specialist în lingvisticã, dar Miclãu este dedamnat având în vedere cã este universitar! Învremea lui Paul Iorgovici ªcoala Ardeleanã abia secristalizeazã, ideile reprezentanþilor ei erau "puris-te", de eliminare a cuvintelor nelatine, pe câtã vre-me Paul Iorgovici este primul lingvist român careacceptã în limbã prezenþa altor cuvinte, alogene,dezvoltã ideea de componente slave.

Din cauza intervenþiei în text ºi pe text a luiN.S., cartea mea apare abia în mai 2008, când afost lansatã la Reºiþa, la Casa de Culturã a Sin-dicatelor, graþie domnului profesor Vornica Ho-

raþiu, un cãrturar din constelaþia marilor tribuni.Un fragment al lucrãrii a apãrut ºi în "Coloana

infinitului" din Timiºoara, revistã patronatã deAurel Turcuº. Îndatã, cartea a fost trimisã mai mul-tor cãrturari bãnãþeni între care domnilor Ion MarinAlmãjan ºi lui Ion Medoia. ªi acum începe "bâl-ciu", denigrarea.

Almãjan mi-a spus prin telefon, cu seninãtate,bucurie nedisimulatã, cã Medoia i-a spus cã lu-crarea mea este o plagiaturã. M-am întristat. Aºa amînþeles cã domnul Medoia a refuzat sã participe lasãrbãtoarea lui Paul Iorgovici, în mai 2008, la Reºiþa.

În paralel, domnul Medoia, consãtean cu Ior-govici, ros de ambiþii, autorul unei lucrãri de licen-þã (nepublicate), reþineþi nepublicate, s-aa înhãmatla treabã, dupã lectura cãrþii mele a refãcut lucrareasa de licenþã ºi a elaborat carte sa "Paul Iorgovici- învãþat ºi patriot bãnãþean", Editura Eurostampa,Timiºoara, octombrie 2008. Rog reþineþi data. Car-tea mea a apãrut în mai, a lui în octombrie, acelaºian. În finalul cãrþii sale zicea cã un "ins", adicã eu,l-am plagiat! Cum puteam sã-l plagiez?! El aparepe "piaþã" în octombrie, când are lansarea la Re-ºiþa, lansare la care eu am participat, iar carteamea apare în mai, carte pe care el a studiat-o

probabil cu creionul în mânã... Domul încauzã (ziarist o viaþã de om, inhibat cu de-formaþii profesionale, susceptibil, deni-grator, subtil, tipic pentru ziariºtii profitoricomuniºti, care conºtienþi ºi interesaþi, lacomandã umflau cifrele ºi datele (în presade partid), imputã cã ordinea ideilor luiIorgovici sunt ca în lucrarea sa de licenþã!Tâmpenie cu T mare! Domnule, ideile nusunt ale mele, nici ale dumitale, sunt idei-le lui Paul Iorgovici ºi au fost tratate în or-dinea stabilitã de el în lucrarea "Observaþiide limbã româneascã". Îmi imputã loculgreºit al casei lui Iorgovici, este posibil,dar tot posibil este cã ea a aparþinut fa-miliei, descendenþilor (Paul, Petru ºiRomolus) preoþi, dascãli ºi muzicieni înVãrãdia pânã în veacul XX-lea. În Vãrãdiase ºtie cã este casa Iorgovici, casã ce mi-aa

fost arãtatã de prof. Ogrin, pensionar. Imputã cã înVãrãdia a fost bisericã, la venirea familiei Brânco-veanu. E posibil, dar biserica din Vãrãdia se ridicãdupã sosirea acestei familii. Sunt documente bise-riceºti. Apoi, stavile aceste eronãri posibile (sunt200 ani!) nu afecteazã fondul problemei, anume"Lumina de la Vãrãdia", iluminismul marelui învã-þat, care este unicul, în veacul sãu, care a fost adep-tul unui iluminism creºtin, cum nu erau iluminiºtiivremii sale, germani, francezi, americani ruºi etc.

Cu privire la licenþa dumitale habar nu am deea. La Editura "Facla" am avut redactori: Ion Nico-lae Anghel ºi Eugen Dorcescu, nu am primit de laei o pretinsã lucrare a dumitale pe care ai predat-o pentru publicare ºi nu a fost tipãritã fiind olucrare dincolo de modestie. Întreabã-l pe amiculAlmãjan, poate el ºtie ceva, ce nu ºtiu alþii, asta casã te dumireºti.

Eu sunt mulþumit de ceea ce am fãcut, baºca aminfluenþat pozitiv un domn, pe dumneata, ca sã-þþirevezi "opera" (sic) ºi sã poþi completa cu ce ai "ciu-gulit" din cartea mea, repeþi greºeala cu Paul Miclãuºi nu mai vorbi cã ai avut o lucrare de licenþã în careai proslãvit fenomenul luminilor ºi problemele dereligie, europenismul lui Iorgovici, idei strãine du-mitale ºi strãine partidului unic, nu se putea scrieaºa ceva, chiar într-oo lucrare de diplomã, în anul1963.

Te-am prins, domnule, cu ocaua lui Cuza. ªieu care te-am lãudat în carte! Ce lume!... Cecaractere infame!...

N.D.P.

Vãrãdia de Caraº, toamna 2007, cu consãtenii lui PaulIorgovici. Între ei profesorul Ogrin (*)

*


ABONAMENTELA

”VESTEA”La Primãria Mehadia, la

doamna Simona Ionescu,secretarã. Telefon:

523204, 523121 ºi 523193. (Redacþia)

Sãnãtate cu ceaiverde ºi negru

Atât ceaiul verde, cât ºi cel negru suntfolosite în scopuri terapeutice de pestepatru secole. Dacã ceaiul negru,chinezesc, este fermentat ºi apoi uscat,cel verde este uscat direct la otemperaturã care nu degradeazãcoloranþii (clorofila). La preparareaceaiului verde este deosebit deimportantã folosirea apei - la temperaturapotrivitã, care trebuie sã fie sub cea defierbere, ºi a timpului de infuzare afrunzelor, pentru a se evita apariþiagustului amar. Ceaiul verde ºi ceaiulnegru conþin o mulþime de vitamine ºisãruri minerale, dintre care cea maiimportantã este vitamina C, carestimuleazã ºi uºureazã digestia. Deasemenea, frunzele arborelui TheeaSinesis conþin tanin, aminoacizi, glucideºi uleiuri volatile. Atât ceaiul verde, cât ºicel negru au acþiune diureticã, fiindfolosite în special de persoanele care auprobleme cu rinichii. Sunt antiadipoase,laxative ºi stimulente respiratorii. Suntindicate persoanelor hipotensive, fiindexcelente stimulatoare cardiace. Ambeleceaiuri pot înlocui cu succes cafeaua,fiind foarte bune stimulente intelectuale ºifizice. O canã de ceai negru, bãutã zilnic,previne ºi vindecã ateroscleroza. Unstudiu clinic efectuat în SUA aratã cã unconsum de 4-5 ceºti de ceai verde pe ziprevine ºi combate cancerul de piele

Sarcina este o perioadã relativ scurtã înviaþa unei femei. Dupã ce a trecut, este caºi cum nici n-ar fi fost. Se uitã extrem derepede toate greutãþile, probleme care nusunt, însã, obligatorii pentru femeileînsãrcinate. De aceea, gravidele trebuie sãfacã tot ce le stã în putinþã, pentru a nu-ºireproºa mai târziu unele eventualeneglijenþe. Aceastã perioadã poatepresupune sacrificii, reþineri, abstinenþe,restricþii. Dar scopul este nobil, ºi meritã dinplin nouã luni de efort, pentru o viaþã careva aduce femeii doar satisfacþii, în altãordine de idei, sã spunem cã bebeluºultrebuie protejat încã din timpul vieþiiintrauterine, viitoarele mãmici uitând sã fiefoarte atente la ce mãnâncã. Esteimportant, mãcar în timpul sarcinii, ca elesã facã efortul de a se abþine de la aconsuma anumite alimente. Trebuieevitate, de pildã, pe cât se poate,produsele conservate, atât cele dinrecipiente metalice, cât ºi cele dinoricare alte tipuri de ambalaje. Se ºtie cãtoate acestea conþin zahãr, sare, uneorimultã grãsime, dar mai ales conservanþi,aromatizanþi ºi coloranþi. Este indicatãcitirea de fiecare datã, cu atenþie, a etiche-telor, urmãrirea termenelor de garanþie ºialegerea produselor fãrã aditivi.

Nerecomandale sunt, de asemenea, ali-mentele gãtite ºi îngheþate, semiprepara-tele etc. Ocoliþi cantinele, precum ºimâncãrurile gata preparate din super-marketuri. Toate aceste alimente, al cãrortimp de depozitare ºi condiþii de prepararenu sunt cunoscute, pot conþine bacterii, cese transmit uºor fãtului, punându-i viaþa înpericol.

Laptele ºi produsele lactate în general,nepasteurizate, ca ºi brânzeturile moi, potfi periculoase pentru sarcinã, din cauzariscului unei infecþii cu Listeria. De aceea,este de preferat sã fie evitate: cafeaua,ceaiul ºi ciocolata caldã conþin cafeina,substanþã care are un efect nedorit asuprasistemului digestiv. Reduceþi consumulzilnic sau eliminaþi-le complet. Puteþi bea,în schimb, multã apã mineralã. Dacãtotuºi vreþi sã consumaþi ceaiuri de planteîn timpul sarcinii, consultaþi un specialist înacest domeniu sau un farmacist.

În general, ceaiurile preambalate nu facrãu fãtului, însã e bine sã se preîntâmpineefectele nedorite. Cel din frunze de

zmeurã, spre exemplu, chiar se recomandãpentru un travaliu uºor. Zaharurileconþinute de prãjituri, biscuiþi, dar ºi debãuturile dulci, acidulate, sunt sãrace însubstanþe nutritive esenþiale ºi au ca efectîngrãºarea. Vã puteþi asigura aportul deenergie consumând hidraþi de carbon,existenþi în alimentele care conþin amidon,precum pâinea din fãinã integralã ºi pas-tele fãinoase. În schimb, reduceþi dulciurile.Alcoolul, de orice tip ar fi, consumat întimpul sarcinii, trece prin placentã în cir-culaþia sanguinã a fãtului, putând firealmente nociv. De aceea, este mai binesã vã preparaþi singurã bãuturi nealcoolice.Chiar ºi berea ºi vinurile, a cãrorconcentraþie de alcool este micã, conþin încantitate mare aditivi ori alte substanþechimice dãunãtoare, ce pot avea urmãrineaºteptate asupra sãnãtãþii fãtului.

ªi dacã cele de mai sus nu' suntindicate, este bine, totuºi, de ºtiut, ºi ceanume puteþi sã consumaþi. Printreelementele esenþiale de care aveþi nevoieîn timpul sarcinii se numãrã ºi acizii graºipolinesaturaþi, cu laþuri lungi. Aceºtia suntnecesari pentru dezvoltarea sistemuluinervos, a creierului ºi retinei bebeluºului.Fiindcã fãtul nu îi poate sintetiza singur, else bazeazã pe un aport suficient de lamamã, prin placentã, apoi, dupã naºtere,prin lapte. Cea mai bogatã sursã de acizigraºi esenþiali o constituie, de departe,peºtii graºi, precum macroul ºisomonul. De asemenea, un conþinutridicat de acizi graºi îl au ºi nucile,seminþele, cerealele ºi legumele cufrunze verde-închis.

SSffaa ttuurr ii ddee ll aa oo mmaammããDe evitat, în timpul sarcinii

O minune dumnezeiascã

MAICA ANICAÎnzestratã cu puteri miraculoase, rezolvã

orice problemã, chiar ºi prin telefon. Tel.0747668502.

Domnul parlamentar medi-teazã ºi viseazã la un noumandat, în timpul ºedinþei.

Halal parlamentari!


Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

UNUI PREOT CAM BÃTOCDeosebirea între tineªi mãgar nu este mareTu pe piept îþi atârni cruceaEl ºi-o poartã în spinare

LA JUDECATÃJudecãtorul: - Cum? N-ai avut

nici o fricã atunci când ai furatpunga omului?Hoþul: - Ba da, mi-a fost tare

fricã sã nu fie punga goalã...

LA HOTELProprietarul unui hotel

întreabã dimineaþa pe un client:- Ei, cum aþi dormit, domnule?Clientul rãspunde vesel:- Eu am dormit foarte bine,

dar ploºniþele dumitate n-auînchis un ochi toatã noaptea.

Dialogîntre poetul Damian Ureche

ºi un preot incognito.Prezent, poetul Ignea Loga

Cei doi, creatori de stihuri debunã calitate, s-au dus în vizitãla cunoscuta cântãreaþã de mu-zicã popularã, Delia Muºunea,membrã în Corul operei dinTimiºoara, amicã a celebreiAna Pacatiuº.

Intrând în hol, Damian Ure-che pe loc a dres douã versuri:

"Doamne, s-a împlinit minuneaAm ajuns ºi la Muºunea!"Popa-poet a rãspuns:"Pentru Doamna Delia,Bem ºi Evanghelia!"

CÃSNICIE MODEL- De unde vii în zorii zilei?- O femeie inteligentã nu în-

treabã niciodatã de unde vinebãrbatul

- Un bãrbat inteligent nu um-blã haimana pânã în zori.

- Te înºeli, un bãrbat inteli-gent nu se însoarã.

LA DOCTOR- Din doctoria aceasta veþi

lua câte trei linguri.- Scuzaþi-mã, d-le doctor,

suntem foarte sãraci, n-avemdecât 2 linguri.

OMULUI CU PLÃCIObiºnuit la plãci sã punãMemoriei sã-i aminteascã,Când puse una soacrei, bunã,Chemã ºi... popa sã-i citeascã!

VLAD CERNEA JERCA

UNUI AVOCATIeri la JudecãtorieSusþinea sus cu tãrieCã A... este un hoþ ordinarCum se face cã azi darSusþini cã A e... cinstit?!Când? Ieri sau azi ai minþit?

POLITICA ESTE OCURVÃ FÃRÃ GAURÃ

ÎNTRE PICIOARE!

Presa occidentalã ºi RadioEuropa Liberã (unde se aciui-serã evreii comuniºti români)condamnau regimul Ceauºes-cu pentru cã dãdea la oameniulei de soia! Perfect adevãrat!

Acum, în 2008, pânã ºi prie-tenii mei de la Radio "Seme-nic", Radio Reºiþa, într-o emi-siune din 19 septembrie a.c.lãuda, prin glasul unui doctor,beneficiile consumului de uleide soia! Se zicea între altele,nimic de zis, voce competentã,cã acest ulei previne bolile gi-necologice ºi reduce coleste-rolul din sânge. O fi! De la a-ceastã datã consum, eu ºi Anamea, doar ulei de soia, motivulfiind mai ieftin, deh, de-ale pen-sionarilor.

(NDP)

RAFA E PE ECRAN!Soacra mea, aia cu copâr-

ºeul în pod aproape trei dece-nii, stã câtu-i ziulica cu ochii întelevizor. Intru la ea în camerã,înainte de-a pleca în piaþã, cas-o întreb ce-i pofteºte inima.Ea cu ochii pe televizor.

- Hã, mã, hã, Nicule, hã,Rafa a ajuns la televizor! Darce buba rea a fãcut þiganulãsta?

- Nu-i Rafa, mamã. E noulpreºedinte al Americii.

- Nu se poate! Nu mã prosti!Rafa e tãciune ºi vânãt labuze!

- Nu, mamã! E domnulObama, preºedintele...

- Zãu?!- Zãu dacã mint...- Au, lãlãlã! Le-o pus negri

sula în cur la americani! Huide-o! Bine le-a fãcut! Sã se saturede rãzboaie! (Ginerele, NDP)

UUUUMMMMOOOORRRR NNNNEEEEGGGGRRRRUUUU

vestea filemenea nepot, cel ce tratase pe eminescu într-o clinicã din viena. episcopul ioan popazu...

Documents