atitudini libertatea de exprimare a magistraþilor. limite ºi … · 2011-09-12 · exprimare, pe...

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 3/2009 23

1. Reglementãri internaþionale în materie

Articolul 10 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului1 prevede cã (1) „Oricepersoanã are dreptul la libertatea de

exprimare. Acest drept cuprinde libertatea deopinie ºi libertatea de a primi sau de a comunicainformaþii ori idei fãrã amestecul autoritãþilorpublice ºi fãrã a þine seama de frontiere.Prezentul articol nu împiedicã Statele sã supunãsocietãþile de radiodifuziune, de cinematografiesau de televiziune unui regim de autorizare”. (2)„Exercitarea acestor libertãþi ce comportãîndatoriri ºi responsabilitãþi, poate fi supusã unorformalitãþi, condiþii, restrângeri sau sancþiuniprevãzute de lege, care constituie mãsurinecesare, într-o societate democraticã, pentrusecuritatea naþionalã, integritatea teritorialã sau

siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenireainfracþiunilor, protecþia sãnãtãþii sau a moralei,protecþia reputaþiei sau a drepturilor altora, pentrua împiedica divulgarea de informaþii confidenþialesau pentru a garanta autoritatea ºi imparþialitateaputerii judecãtoreºti.”

Acest text îºi are sorgintea în DeclaraþiaUniversalã a Drepturilor Omului din 10 decembrie1948, iar în analiza sa trebuie avute în vedere ºidispoziþiile Pactului Internaþional O.N.U. privitorla drepturile civile ºi politice, împreunã cuProtocolul facultativ ce-l însoþeºte.2

Art. 19 din Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului3 prevede cã „Orice persoanã are dreptulla libertatea de opinie ºi exprimare, ceea ceimplicã dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniilesale ºi acela de a cãuta, de a primi, de a rãspândi,

ATITUDINI

Libertatea de exprimare amagistraþilor.

Limite ºi vulnerabilitãþi

judecãtor Dragoº Cãlin, judecãtor Ionuþ Militaru, Curtea de Apel Bucureºti Judecãtoria Sectorului 6 Bucureºti

The freedom of speech is one of the most important fundamental rights and one of the preconditionsfor the good functioning of democracy. Because no right can be an absolute one, the most delicateissue is to establish a fair balance between the exercise of this right and the protection of generalinterests or of individual rights of other persons.

By the present study, we propose to analyze the sphere of free speech of judges, its correlationswith other fundamental rights, but also its limit, having in mind the present social environment, inwhich the generalized attacks to the address of justice are grooving, and “value judgments” aretransformed into “popular judgments” in the shape of an “extraordinary appeal” against every judgment.

1 Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi alibertãþilor fundamentale a fost adoptatã la Roma în 4noiembrie 1950 Guvernele membre ale ConsiliuluiEuropei ºi ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994,publicatã în M.Of., Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.

2 Art. 13 din Convenþia Americanã a Drepturilor Omului,adoptatã la data de 22 noiembrie 1969 la San José(Costa Rica), are un conþinut asemãnãtor.

3 Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului a fostadoptatã de cãtre Adunarea Generalã a O.N.U. la 10decembrie 1948 prin Rezoluþia 217A (III). A se vedeaI. Moroianu-Zlãtescu, E. Marinache, R. ªerbãnescu,Principalele instrumente internaþionale privind drepturileomului la care România este parte, vol. I – Instrumenteuniversale, ed. a 8-a, Ed. I.R.D.O., Bucureºti, 2006,p. 9.

24 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 3/2009

fãrã consideraþii defrontierã, informaþiiºi idei prin oricemijloace de expri-mare”.

La rândul sãu,Pactul internaþionalprivitor la drepturilecivile ºi politice4, înparagraful 1 al art.19, prevede cã„nimeni nu poate fi

îngrãdit în opiniile sale”, iar paragraful 2 alaceluiaºi text dispune cã „orice persoanã aredreptul la libertatea de exprimare care cuprindelibertatea de a cãuta, de a primi ºi de a rãspândiinformaþii ºi idei de orice fel, fãrã luarea înconsiderare a frontierelor statale, sub formãoralã, scrisã. imprimatã sau artisticã, prin oricemijloace, la alegerea sa”.

În sfârºit, art. 19 paragraful 3 al Pactuluidispune cã „exerciþiul acestor drepturi comportãîndatoriri deosebite ºi responsabilitãþi speciale,ceea ce înseamnã cã acesta poate fi supus unorrestricþii care trebuie expres prevãzute de lege,restricþii care au ca scop respectarea drepturilorºi reputaþiei altor persoane sau sunt necesarepentru salvgardarea siguranþei naþionale, aordinii publice, a sãnãtãþii sau a moralei publice.”

2. Conþinut ºi importanþãSimpla lecturã a textelor actelor internaþionale

în materie, anterior citate, conduce la concluziacã în sfera sa, dreptul la libera exprimarecuprinde libertatea de opinie ºi de exprimare aopiniei, dar ºi libertatea de informare, chiar dacãredactarea textelor corespunzãtoare este diferitã.

Libertatea de expresie nu poate fi disociatãde recunoaºterea libertãþii de gândire ºi deconºtiinþã, a libertãþii de a-þi manifesta opiniilefaþã de ceilalþi membri ai societãþii. În timp ceart. 9 din Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului protejeazã dreptul de a comunicaanumite convingeri, adicã idei structurate, cu oanumitã pondere în viaþa socialã, art. 10 apãrã

dreptul de a primi informaþii de orice naturã,precum ºi de a-þi exprima orice idee, fãrã caaceasta sã capete o anumitã „stare deconvingere”, chiar ºi pe cele care pot ºoca saudeconcerta pe cei din jur, cu excepþia celor carenu sunt compatibile cu valorile unei societãþidemocratice.

Importanþa deosebitã a libertãþii de exprimareprotejate de art. 10 din Convenþie a fost subliniatãpentru prima datã în cauza Handyside c.Regatului Unit5 în care Curtea europeanã astatuat cã „libertatea de exprimare constituie unuldin fundamentele esenþiale ale unei societãþidemocratice, una din condiþiile primordiale aleprogresului sãu ºi ale împlinirii individuale amembrilor sãi. Sub rezerva paragrafului 2 alarticolului 10, ea acoperã nu numai informaþiileºi ideile care sunt primite favorabil sau care suntconsiderate inofensive ori indiferente, ci ºi peacelea care ofenseazã, ºocheazã sauîngrijoreazã statul sau un anumit segment alpopulaþiei. Acestea sunt cerinþele pluralismului,toleranþei ºi spiritului deschis în absenþa cãroranu existã societate democraticã.

Curtea de la Strasbourg afirmã astfel ideeacã democraþia nu se rezumã la domnia opinieimajoritãþii, ci implicã într-o egalã mãsurãrespectul pentru minoritãþi, tolerarea manifes-tãrilor izolate sau excentrice, necesitândabordarea relaþiei individ-colectivitate dintr-operspectivã liberalã.6

Desigur, nu trebuie pierdut din vedere cãuneori libertatea de exprimare poate fi în conflictcu anumite interese colective sau individuale,ceea ce înseamnã cã ea nu ar fi conceputãdincolo de orice limite. Acesta este, astfel cumva rezulta din dezvoltãrile ce urmeazã, ºi sensuldispoziþiilor paragrafului 2 al art. 10.

Problema cea mai delicatã o constituie, însã,aceea de a gãsi mãsura echilibrului care trebuiesã existe între exerciþiul dreptului la liberãexprimare, pe de o parte, ºi protecþia intereselorsociale ºi ale drepturilor individuale ce aparþinaltor persoane, pe de altã parte, problemã asupracãreia instanþa europeanã a avut adeseori astatua în jurisprudenþa sa.7

4 Adoptat la data de 16 decembrie 1966 ºi intrat în vigoarela 23 martie 1976, a fost ratificat de România la 31octombrie 1974 prin Decretul nr. 212/1974, publicat înBuletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20noiembrie 1974.

5 CEDO, cauza Handyside c. Regatului Unit, cererea nr.5493/72, hotãrârea din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24.

6 A. Tudoricã, D. Bogdan, Articolul 10 - Dreptul lalibertatea de exprimare în Jurisprudenþã CEDO – studiiºi comentarii, Bucureºti, 2005, p. 264.

7 A se vedea C. Bârsan, Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului – comentariu pe articole, vol. I, Ed.All Beck, Bucureºti, 2005, p. 730.

Problemele legate defuncþionarea justiþieiconstituie un subiectde interes general, iar

dezbaterile pemarginea acestor

probleme suntprotejate de art. 10.


Întrucât prin studiul de faþã nu ne propunemsã tratãm acest drept fundamental din prismatuturor titularilor, ci numai a magistraþilor,reamintim cã – spre deosebire de ceilalþi subiecþi– funcþionarilor publici („agenþilor publici” îngeneral) art. 10 din Convenþie le este aplicabiloricare ar fi natura raportului juridic dintre agentºi autoritatea pe care o reprezintã,8 deºi în modlegitim statul le impune o „obligaþie de rezervã”.9

În cauza Stefan Harabin c. Slovaciei Curteaeuropeanã a reþinut cã „statutul de care sebucura reclamantul în calitate de preºedinte alCurþii Supreme nu-l priva de protecþia articolului10”.10 Preluând o expresie folositã de instanþaeuropeanã în legãturã cu libertatea de exprimarea militarilor11, putem spune aºadar cã „articolul10 nu se opreºte la uºile instanþelor”.

Orice ingerinþã în exercitarea libertãþii deexprimare, pentru a putea fi consideratãconformã cu prevederile Convenþiei Europenea Drepturilor Omului, trebuie sã îndeplineascãîn mod cumulativ urmãtoarele 3 condiþii: sã fieprevãzutã de lege; sã urmãreascã unul dinscopurile legitime enunþate în art. 10 paragraful2; sã fie necesarã într-o societate democraticãpentru atingerea scopului legitim urmãrit. 12

Vom prezenta în secþiunile urmãtoarerestricþiile ce pot fi aduse libertãþii de exprimarepe baza paragrafului 2, cu referire în mod specialla cele necesare pentru a împiedica divulgareade informaþii confidenþiale sau pentru a garantaautoritatea ºi imparþialitatea puterii judecãtoreºti.

3. Limitele libertãþii de exprimare cu privirela autoritatea judecãtoreascã în jurisprudenþaCEDO

Cu referire la administrarea justiþiei, instanþaeuropeanã a precizat cã noþiunea de „puterejudecãtoreascã” („judiciary”, „pouvoir judiciaire”)priveºte „aparatul justiþiei” sau al sectoruluijudiciar al puterii statale, judecãtorii, în calitatealor oficialã, iar expresia „autoritate a puteriijudecãtoreºti” reflectã ideea cã tribunalele

constituie organele apropriate pentru a determina„drepturile ºi obligaþiile juridice” ºi a statua cuprivire la diferendele în aceastã materie, pe carepublicul larg le considerã ca atare, iar aptitudinealor de a-si îndeplini aceastã atribuþie îi inspirãrespect ºi încredere.13

Referindu-se la rolul presei în cadruldezbaterilor judiciare. Curtea a arãtat în cauzaSunday Times c. Regatului Unit cã „agitareala lumina zilei” a datelor unui proces, în aºa felîncât publicul sã dea înaintea pronunþãrii instanþeicompetente propriul sãu verdict, riscã sãconducã la pierderea respectului pentru tribunaleºi a încrederii necesare in activitatea acestora;de asemenea, procedându-se astfel se ajungela crearea unui pseudo-proces spectacol înmedia, împrejurare ce ar putea conduce, petermen lung, la producerea unor consecinþenefaste în privinþa recunoaºterii instanþelor caunice organe calificate spre a decide în privinþasoluþionãrii proceselor.14

Totuºi, dincolo de asemenea situaþii limitã,Curtea a arãtat cã presa are îndatorirea de ainforma opinia publicã asupra tuturor problemelorde interes general, iar printre acestea se aflã,fãrã nicio îndoialã, ºi cele care privescfuncþionarea justiþiei, instituþie esenþialã într-osocietate democraticã.15

Presa reprezintã unul dintre mijloacele decare dispun responsabilii politici ºi opinia publicãspre a se asigura cã judecãtorii se achitã deînaltele lor responsabilitãþi, conform scopuluimisiunii ce le este încredinþatã. Se cuvine, totuºi,sã se þinã seama de rolul deosebit ce revineputerii judiciare în societate. Ca garant al justiþiei,valoare fundamentalã a statului de drept,acþiunea sa are nevoie de încrederea cetãþenilor;de aceea, poate sã aparã necesarã protejareaei împotriva unor atacuri distructive, lipsite defundament serios, mai ales cã magistraþii suntþinuþi de obligaþia de rezervã care-i împiedicã sãreacþioneze într-o asemenea situaþie.16

8 CEDO, cauza Jacques Seurot c. Franþei, cererea nr.57383/00, decizia de inadmisibilitate din 18 mai 2004.

9 A se vedea L. Pech, La liberté d’expression et salimitation, Presses Universitaires de la Faculte de Droitde Clermont-Ferrand, p. 241.

10 CEDO, cauza Stefan Harabin c. Slovaciei, cererea nr.62584/99, decizia de inadmisibilitate din 29 iunie 2004.

11 CEDO, cauza Grigoriades c. Greciei, cererea nr. 24348/94, hotãrârea din 25 noiembrie 1997, Recueil 1997-VII,în care Curtea a afirmat cã „articolul 10 nu se opreºtela porþile cazãrmilor”.

12 Pentru detalii a se vedea: C. Bârsan, op. cit., p. 728 ºiurm. A. Tudoricã, D. Bogdan, op. cit., p. 30;

13 CEDO, cauza Sunday Times c. Regatului Unit (nr. 1),cererea nr. 6538/74, hotãrârea din 26 aprilie 1979, seriaA nr. 30, par. 55.

14 Idem, par. 63.15 C. Bârsan, op. cit., p. 752.16 CEDO, cauza Prager ºi Oberschlick c. Austriei, cererea

nr. 15974/90, hotãrârea din 26 aprilie 1995, seria A nr.313, par. 34.


Acest fapt justificã includerea printre scopurilelegitime care pot justifica o restrângere adusãlibertãþii de exprimare din perspectiva celui de-aldoilea paragraf al art. 10 a necesitãþii de a“garanta autoritatea ºi imparþialitatea puteriijudecãtoreºti”.

Curtea a decis cã atunci când este vorbadespre un magistrat de rang înalt, ”drepturile ºiresponsabilitãþile” sale în privinþa exerciþiuluilibertãþii de exprimare au o importanþã deosebitã;într-adevãr, este de aºteptat ca funcþionariiautoritãþii judiciare sã dea dovadã de o anumitãreþinere în punerea în valoare a libertãþii lor deexprimare de fiecare datã când sunt în discuþieautoritatea ºi imparþialitatea puterii judiciare, aºacum s-a apreciat în cauza Wille c.Liechtenstein17.

Referitor la critica fãcutã de jurnaliºti uneidecizii judecãtoreºti ºi a magistraþilor care aupronunþat-o, într-o cauzã în care ei au fostcondamnaþi pentru articolele publicate ceconþineau informaþii abundente ºi detaliatedespre circumstanþele unui proces în care s-adecis încredinþarea unor copii minori, instanþaeuropeanã a apreciat cã nu s-ar putea reproºareclamanþilor cã ºi-ar fi încãlcat obligaþiileprofesionale prin publicarea a ceea ce ei au aflatcu privire la cauza în discuþie; incumbã,într-adevãr, presei îndatorirea de a comunicainformaþii ºi idei privitoare la probleme de interespublic, iar dacã presa trebuie sã le difuzeze,publicul are dreptul sã le primeascã ºi aceastacu atât mai mult cu cât în speþã erau denunþatefapte grave privitoare la soarta copiilor de vârstãfragedã ºi la funcþionarea justiþiei.

În plus, «atitudinea magistraþilor, chiar în afarainstanþei, ºi mai ales atunci când se servesc decalitatea lor de magistraþi, poate sã constituie opreocupare legitimã a presei ºi sã contribuie ladezbaterea asupra funcþionãrii justiþiei ºi amoralitãþii celor care sunt garanþii acesteia».18

De asemenea, instanþa europeanã a arãtatcã statutul specific al avocaþilor îi plaseazã peaceºtia într-o poziþie centralã în administrareajustiþiei, ca intermediari între justiþiabili ºitribunale, ceea ce explicã normele de conduitã

impuse în general membrilor barourilor. Dat fiindrolul lor deosebit în materie, este necesar caavocaþii sã contribuie la buna funcþionare ajustiþiei ºi la întãrirea încrederii publicului înjustiþie.19

Totuºi, ea a reafirmat în acest context cã, pelângã substanþa ideilor ºi informaþiilor, art. 10protejeazã ºi modul în care acestea se exprimã,astfel cã, dacã avocaþii au dreptul sã se pronunþepublic asupra funcþionãrii justiþiei, criticile lor nutrebuie sã depãºeascã anumite limite.20

Reclamanta, avocata unei persoane acuzate desãvârºirea unei infracþiuni, fusese condamnatãpentru calomnie deoarece criticase modul în careprocurorul instrumentase cauza în care eraimplicat clientul sãu, acuzându-l pe procuror,într-un material prezentat în faþa instanþei, demanipulare ºi de încãlcare a obligaþiilor sale deserviciu prin ilegala administrare a probelor,deoarece ar fi transformat un co-acuzat înmartor, în timp ce împotriva unui potenþial martorîn favoarea acuzatului a formulat acuzaþii pentrua-l împiedica sã depunã mãrturie.

Curtea a arãtat cã ameninþarea cu un controlexercitat a posteriori cu privire la criticileexprimate de avocatul apãrãrii la adresa unei altepãrþi participante la o procedurã penalã, anumeprocurorul, este greu de conciliat cu îndatorireaacelui avocat de a apãra cu devotamentinteresele clientului sãu. Revine, în primul rând,avocaþilor înºiºi, sub rezerva controlului instanþei,sã aprecieze pertinenþa ºt utilitatea unuiargument prezentat în apãrare, fãrã a se lãsainfluenþaþi de „efectul disuasiv” pe care l-ar puteaavea o sancþiune penalã la care eventual s-arexpune, fie ea foarte uºoarã, sau obligaþia de aplãti despãgubiri pentru repararea prejudiciuluicauzat sau de a plãti anumite cheltuieli, iartribunalele ºi judecãtorii care le prezideazãtrebuie sã conducã procedura de judecatã în aºafel încât sã fie garantatã echitatea procesului ºilibertatea de exprimare a avocatului, nu sãexamineze, în cadrul unui proces ulterior,caracterul apropriat al declaraþiilor formulate deo parte în pretoriu (în faþa instanþei) -, situaþie cear fi incompatibilã cu garantarea libertãþii deexprimare.21

17 CEDO, cauza Wille c. Liechtenstein, cererea nr. 28396/95, hotãrârea din 28 octombrie 1999, Recueil 1999-VII,par. 64.

18 CEDO, cauza Sabou ºi Pârcãlab c. României, cerereanr. 46572/99, hotãrârea din 28 septembrie 2004.

19 CEDO, cauza Schöpfer c. Elveþiei, cererea nr. 25405/

94, decizia de inadmisibilitate din 20 mai 1998, Recueil1998-III, par. 29; Cauza Nikula c. Finlandei, cerereanr. 31611/96, hotãrârea din 21 martie 2002, Recueil2002-II, par. 45.

20 CEDO, cauza Nikula c. Finlandei, precit., par. 46.21 C. Bârsan, op cit., p. 753-754.


Deºi a constatat cã afirmaþiile reclamantei nuse înscriau în cadrul unei dezbateri privindchestiuni de interes general, Curtea a subliniatcã acuzaþiile în cauzã nu depãºiserã cadrulºedinþei publice ºi se referau la actele procu-rorului acþionând în cadrul procedurii în care eraimplicat clientul sãu, nefiind deci îndreptateîmpotriva calitãþii profesionale a procurorului îngeneral. În acest context, în opinia Curþii,procurorul trebuia sã tolereze o dozã semnifi-cativã de critici provenind din partea avocatuluiinculpatului.

În schimb, Curtea a subliniat distincþia întreaceastã cauzã ºi situaþiile în care acuzaþiiîndreptate împotriva actelor procurorilor aveaucaracterul unor insulte personale, cum s-aîntâmplat în cauza Mahler c. Germaniei, în careprocurorul fusese acuzat de avocatul inculpatuluicã redactase rechizitoriul aflându-se într-o starede beþie completã.22

În cauza Wirtschafts-Trend Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH c. Austriei 23 Curteaa considerat cã nu a reprezentat o încãlcare alibertãþii de exprimare a reclamantei, o societatece edita o revistã, condamnarea ei pentru a fipublicat un articol despre o procedurã penalãaflatã la începuturile sale, care avea ca obiectbrutalitãþile comise de poliþiºti cu prilejul expulzãriiunui imigrant ilegal, decedat la urcarea într-unavion, pentru faptul cã articolul în discuþiedezvãluia numele unuia dintre poliþiºtii anchetaþi.Ea a constatat cã jurisdicþiile interne au pus „înbalanþã” interesul publicului de a fi informatdespre comportamentul poliþiei ºi intereselepersonale ale poliþiºtilor anchetaþi ºi auconsiderat cã divulgarea identitãþii unuia dintreei a avut consecinþe negative asupra vieþii saleprivate ºi sociale. Curtea a admis cã instanþelenaþionale au avut în vedere protejarea poliþistuluiîmpotriva unui „proces în mass-media” ºirespectarea prezumþiei de nevinovãþie garantatãde art. 6 paragraf 2 din Convenþie, mai ales prinluarea în considerare a stadiului incipient alanchetei penale în discuþie.

În ceea ce priveºte afirmarea unor acuzaþii laadresa magistraþilor, în general privind lipsa deimparþialitate a acestora, jurisprudenþa Curþii aîncercat sã echilibreze interesele contrareincidente în astfel de situaþii.

Cauza Barfod c. Danemarcei24se referea lacondamnarea reclamantului care insinuaseîntr-un articol de ziar cã doi judecãtori îºiexercitaserã atribuþiile în mod pãrtinitor. Deºi aacceptat legitimitatea demersului ziaristului dea critica modul de funcþionare a justiþiei, Curteanu a constatat în concret o încãlcare aConvenþiei, din cauza faptului cã reclamantul îiatacase personal pe cei doi judecãtori fãrã a sebaza pe probe suficiente.25

Imperativul protejãrii reputaþiei judecãtorilor aavut câºtig de cauzã ºi în speþa Prager ºiOberschlick c. Austriei, deja amintitã, în careCurtea europeanã a aprobat decizia instanþelornaþionale de a-i condamna pe ziariºtii carecriticaserã activitatea judecãtorilor austrieci,acuzându-i de lipsã de imparþialitate ºi de faptulcã ignorã prezumþia de nevinovãþie a acuzaþilor.Decizia Curþii europene s-a bazat în maremãsurã pe caracterul generalizator ºi nenuanþatal afirmaþiilor incriminate ºi pe faptul cã acesteaau fost calificate drept fapte, ºi nu drept judecãþide valoare.

În acelaºi timp. Curtea europeanã a afirmatîn alte cauze dreptul ziariºtilor de a critica întermeni virulenþi activitatea magistraþilor ºi afuncþionarilor publici. Un exemplu în acest senseste cauza De Haes ºi Gijsels c. Belgiei. Înurma unor ample investigaþii jurnalistice, întinsepe zeci de pagini ale unor articole soliddocumentate, ziariºtii au demonstrat cã deciziaunei instanþe belgiene de a încredinþa doi copiitatãlui lor, notarul X, în ciuda unor foarte credibileacuzaþii aduse acestuia conform cãrora ar fiabuzat sexual de copii, erau determinate deinfluenþa pe care a exercitat-o notarul respectivîn cercurile juridice locale. Curtea de laStrasbourg a þinut seama de seriozitateainvestigaþiilor jurnaliºtilor, care îºi bazaserãafirmaþiile pe concluziile unor experþi în domeniulpsihologiei infantile, apreciind cã acuzaþiile delipsã de imparþialitate aduse magistraþilor caresoluþionaserã cauza erau justificate de “emoþiaºi indignarea cauzatã de faptele prezentate înrespectivele articole”. Prin urmare, condamnareaziariºtilor pentru calomnie a constituit o încãlcarea art. 10.26

22 CEDO, cauza Mahler c. Germaniei, cererea nr. 29045/95, decizia de inadmisibilitate din 14 ianuarie 1998.

23 CEDO, cauza Wirtschafts-Trend Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH c. Austriei (nr. 2), cererea nr.62746/00, decizia de inadmisibilitate din 14 noiembrie2002, Recueil 2002-X, p. 298-299.

24 CEDO, cauza Barfod c. Danemarcei, cererea nr. 11508/85, hotãrârea din 22 februarie 1989, seria A nr. 149.

25 A. Tudoricã, D. Bogdan, op. cit., p. 298-299.26 CEDO, cauza De Haes ºi Gijsels c. Belgiei, cererea nr.

19983/92, hotãrârea din 24 februarie 1997, Recueil1997-I.


În cauza Perna c. Italiei, Curtea a avut ocaziasã demonstreze cã acuzaþiilor de lipsã deimparþialitate aduse unui magistrat de cãtre presãli se aplicã aceleaºi principii în esenþã ca ºi încelelalte situaþii în care e vorba despre discutareade cãtre ziariºti a subiectelor de interes general.Ziaristul fusese condamnat în principal deoareceafirmase despre un magistrat cã depusese un“legãmânt de supunere” faþã de partidul comunistitalian ºi cã urmãrise sã declanºeze o anchetãpenalã împotriva domnului G. Andreotti,acuzându-l de legãturi cu mafia, deºi ºtia cã nuavea probe suficiente pentru a-l trimite înjudecatã, numai pentru a-i distruge carierapoliticã. În ceea ce priveºte prima afirmaþie, ceareferitoare la legãmântul de supunere faþã departidul comunist, Curtea de la Strasbourg aapreciat cã reprezenta o judecatã de valoarecare se baza pe niºte elemente de faptincontestabile, atâta timp cât militantismul political magistratului în cauzã era general cunoscut,nefiind negat nici de cãtre autoritãþile interne. Prinurmare, o asemenea afirmaþie se înscria în sferade protecþie a articolului 10 din Convenþie,sancþionarea ei nefiind compatibilã cu aceasta.Curtea a subliniat cu aceastã ocazie faptul cãpresa reprezintã unul dintre mijloacele prin careresponsabilii politici ºi opinia publicã verificãmodul în care judecãtorii se achitã de înalteleresponsabilitãþi ce le revin. Prin militantismul sãupolitic, magistratul în cauzã s-a expus în modinevitabil criticilor presei, care a considerat cãindependenþa ºi imparþialitatea magistraþilorconstituie o chestiune de interes general.27

Pe de altã parte, cea de-a doua afirmaþie,referitoare la declanºarea unei anchete penaleîmpotriva unui lider politic aflat în opoziþie faþãde partidul comunist italian numai dinconsiderente politice, include niºte elemente defapt susceptibile de a fi probate. Or, aºa cum aconstatat Curtea, articolul în cauzã nu evocãniciun element de probã care sã le susþinã ºi nuciteazã nicio sursã a informaþiilor de naturã sãconfirme aceste acuzaþii. De asemenea, nici încursul procesului derulat în faþa instanþeloritaliene, reclamantul nu a adus vreo probãreferitoare la aceste fapte concrete, mãrgi-nindu-se sã invoce mãrturiile unor persoane care

atestau numai activismul politic al magistratului,dar nu ºi faptele concrete referitoare la proceduraîmpotriva domnului Andreotti. În aceste condiþii,þinând seama ºi de gravitatea unor asemeneaacuzaþii îndreptate împotriva unui magistrat,Curtea a concluzionat cã afirmaþiile respectiveau depãºit limitele criticii admisibile, sancþionarealor fiind justificatã.28

Garantarea autoritãþii ºi imparþialitãþii justiþieia fost invocatã ºi în situaþia în care articoleapãrute în presã prezentau drept stabilitãvinovãþia unei persoane inculpate într-un procesaflat pe rolul instanþelor competente. Curtea s-apronunþat asupra unei asemenea situaþii în cauzaWorm c. Austriei, apreciind cã nu a fost încãlcatart. 10 de cãtre condamnarea ziaristului pentrucã a publicat un articol considerat capabil sãinfluenþeze soluþia unei proceduri penale aflateîn curs de desfãºurare.29

Dupã ce a reafirmat legitimitatea demersuluipresei de a comenta procese aflate pe rolulinstanþelor de judecatã, mai ales atunci cândacestea privesc personalitãþi cunoscute ale vieþiipublice (în speþã era vorba de un fost ministru),Curtea a subliniat faptul cã ºi aceste personalitãþitrebuie sã beneficieze de garanþiile privindechitatea procedurii instituite de art. 6 dinConvenþie, inclusiv prezumþia de nevinovãþie. Datfiind cã ziaristul era în mod evident convins încãde la început de vinovãþia inculpatului (acuzatde fraudã fiscalã), aceastã concluzie fiindprezentatã în articolele pe care le-a semnat,Curtea de la Strasbourg a acceptat ca fiindconvingãtoare argumentarea instanþeloraustriece conform cãrora ziaristul a încercat sãconvingã cititorii de necesitatea condamnãriiinculpatului, existând în speþã un risc obiectiv caarticolul în cauzã sã exercite o influenþã asuprasoluþiei ce urma a fi pronunþatã de instanþã.30

În cauza Roy ºi Malaurie c Franþei, Curteareia ideea, stabilitã în cauza Worm c. Austriei,conform cãreia «jurnaliºtii care scriu articolereferitoare la proceduri penale în curs, trebuiesã vegheze sã nu depãºeascã limitele fixate înscopul unei bune administrãri a justiþiei, ºi sãrespecte prezumþia de nevinovãþie a persoaneiacuzate». În aceastã cauzã, Curtea a constatatcã interdicþia absolutã, în dreptul francez, de a

27 CEDO, cauza Perna c. Italiei, cererea nr. 48898/99,hotãrârea din 6 mai 2003, Recueil 2003-V.

28 A. Tudoricã, D. Bogdan, op. cit., p. 300.

29 CEDO, cauza Worm c. Austriei, cererea nr. 22714/93,hotãrârea din 29 august 1997, Recueil 1997-V.

30 A. Tudoricã, D. Bogdan, op. cit., p. 301.


publica orice informaþii, prejudiciabile sau nu,referitoare la procese penale pornite la plângereaprealabilã cu constituire de parte civilã, încãlcadreptul la libertatea de exprimare, cu atât maimult cu cât ea nu viza ºi procesele în caretrimiterea în judecatã se realiza prin rechizitoriu,ori porneau la plângerea prealabilã fãrãconstituire de parte civilã.31

Judecãtorii pot fi predispuºi la acoperireaneregulilor, tendinþã ce þine de natura umanã,însã ei sunt totodatã profesioniºti. Formarea lor,modul de recrutare ºi experienþa ar trebui sã fiesuficient de riguroase pentru a le permite sãdepãºeascã orice deficienþe. Este important desubliniat cã în cadrul Curþii Europene aDrepturilor Omului, judecãtorii sunt selectaþi dincei mai buni profesioniºti ºi, mai presus de orice,sunt izolaþi de politica statelor membre, dinmoment ce salariile sunt plãtite de ConsiliulEuropei. Ar fi dificil sã se poatã obþine, la acestnivel, influenþarea judecãtorilor pentru a acoperideciziile afectate de incorectitudine sau decorupþie din sistemele judiciare ale statelorcontractante.32

Categoria profesionalã din care fac partejudecãtorii trebuie tratatã diferit de celelaltecategorii, în special faþã puterea executivã.Judecãtorii trebuie sã fie independenþi ºi, deºiconceptual fac parte dintr-o autoritate a statului,au atribuþii de control asupra tuturor formelor deexcese ale autoritãþilor. Acest deziderat face camenþinerea încrederii publice în justiþie sã fieindispensabilã în orice societate a unui stat dedrept, deoarece critica brutalã care pune laîndoialã integritatea judecãtorilor, pune laîndoialã ºi independenþa lor, iar dacã estenefondatã poate fi distrugãtoare pentru procesuldemocratic.33

În Marea Britanie, exempli gratia, legea sfidãriiinstanþei, atât în cadrul acesteia, cât ºi în afarã,potrivit cãreia nu se poate face nimic care sãsubmineze încrederea publicã în justiþie, sãscandalizeze instanþa sau sã ameninþeindependenþa puterii judecãtoreºti, este unexemplu de protecþie specialã instituitã în acestscop.34

Mãsuri similare existã în legislaþia altor stateºi au fost dintotdeauna un factor aflat în echilibrucu libertãþile individuale.35 În majoritatea statelorce fac parte din Consiliul Europei existã ovarietate de mecanisme formale sau informalepentru a limita sau sancþiona criticile adusejudecãtorilor. Þãri precum Franþa, Olanda,Spania, Italia, Suedia, Norvegia ºi bineînþelesDanemarca (statul împotriva cãruia a fostpronunþatã hotãrârea Barford) au instituit reguliîn codul penal care interzic criticareajudecãtorilor.36

În alte state, precum Germania, Elveþia ºiAustria (de unde provine cauza Prager ºiOberschlick), unde legile civile ºi penale privindcalomnia sunt accesibile judecãtorilor, în aceeaºimãsura ca oricãrui alt cetãþean. Tratându-i pejudecãtori ca pe orice cetãþean în privinþa legiice sancþioneazã calomnia, devine necesar unstandard mai ridicat în aprecierea probei veritãþii.O astfel de abordare este posibil sã fi influenþatjurisprudenþa Curþii Europene a DrepturilorOmului.

Un judecãtor englez37 afirma: „Justiþia nu esteo virtute închisã ermetic: trebuie sã i se permitãsã suporte supravegherea oamenilor de rând,care îºi exercitã dreptul de a critica, prinobservaþii ºi comentarii cuviincioase, dar totuºidirecte”.

În Germania anumite restricþii ale dreptului dea critica sunt impuse de principiile eticii

31 CEDO, cauza Roy ºi Malaurie c Franþei, cererea nr.34000/96, hotãrârea din 3 octombrie 2000, publicatãîn Recueil 2000-X.

32 Michael K. Addo, Are Judges Beyond Criticism UnderArticle 10 of the European Convention on HumanRights?, International & Comparative Law Quarterly(aprilie 1998), vol. 47, Cambridge University Press, p.425-438.

33 M.K. Addo, op. cit., p. 429.34 Report of the Commitee on Contempt of Court

(Phillimore Commitee Report) Cmnd 5794 (1974), par.162; G. Borrie ºi N. Lowe, The Law of Contempt (1973),cap. VI.

35 Pentru o analizã a unor cauze de acest gen, majoritateadin common law, a se vedea Geoffrey Robertson ºiAndrew Nicol, Media Law (1992), p. 296-299. În altestate europene continentale, normele ce protejeazãjudecãtorii sunt incorporate în codurile civile sau penale– a se vedea Clive Walker, Scandalising in the Eighties(1985) 101 L.Q.R. 359, 382.

36 Pentru o analizã a prevederilor relevante din Codurilepenale ale acestor state, a se vedea Barend vanNiekek, The Cloistered Virtue. Freedom of Expressionand the Administration of Justice in the Western World(1987), cap. 2.

37 Lord Atkin în Ambard c. Attorney-General of Trinidadºi Tobago [1936] A.C. 322, 335.


profesionale38, pe când în alte state, printre careºi Olanda sau Elveþia, unele limite sunt fixate deconvingerile culturale. În Elveþia, spre exemplu,s-a dovedit cã descentralizarea responsa-bilitãþilor judiciare între guvernul federal ºicantoane a creat „o interacþiune strânsã întrecomunitãþile locale (care sunt în general extremde conservatoare raportat la standardelevest-europene) ºi profesiile legale, aspect caredeterminã un grad ridicat de confort ºi o lipsã aexaminãrii critice a administrãrii justiþiei”.39

Mecanismul protejãrii judecãtorilor de abuzurieste atât de bine înrãdãcinat în teoria ºi practicastatelor vestice, încât poate fi alterat numai destatele contractante.

Imparþialitatea instanþeiO dimensiune importantã a libertãþii de

exprimare ce trebuie dezbãtutã este ce relevanþãare – ºi, eventual, în ce sens – faptul cãpersoanele acuzate de fapte comise prin criticiaduse unui judecãtor sunt judecate de colegiipresupusei victime. În mecanismul protejãrii uneiautoritãþi a statului prin intermediul legii privindsfidarea instanþei sau prin alte sancþiuni,tribunalele sunt chemate sã îndeplineascã osarcinã imposibilã, aceea de a sprijini procesuldemocratic tocmai judecând propria cauzã.

Simplul fapt, neechivoc, cã prin natura lorjudecãtorii sunt profesioniºti care ar trebui sãpoatã depãºi toate prejudecãþile nu poateschimba percepþia unui observator extern cã încauzã gradul de imparþialitate este oarecumafectat.

Drept consecinþã a acestui fapt, ar trebui oareca instanþele interne sau curþile internaþionale sãacorde o greutate mai mare principiului libertãþiide exprimare în acest context?

Deºi problema nu a fost analizatã deinstanþele interne ºi nici de Curtea europeanã,trebuie subliniat posibilul impact asupra calitãþiihotãrârilor pronunþate în astfel de cauze.„Existenþa imparþialitãþii în sensul art. 6 paragraf1 din Convenþie trebuie determinatã conform unuitest subiectiv, pe baza convingerilor personaleale unui anumit judecãtor, într-o anumitã cauzã,dar ºi conform unui test obiectiv vizând sã

stabileascã dacã un judecãtor a oferit suficientegaranþii pentru a exclude orice îndoialã legitimãîn aceastã privinþã”.40

Inevitabilul – trebuie spus – este cã judecãtoriiîn cadrul acestui sistem au responsabilitatea dea soluþiona conflicte de aceastã naturã ºi esteimposibil ca acest gen de cauze, privind criticiaduse propriilor colegi, sã fie scoase de subcompetenþa lor.

Posibilitatea de a fi pãrtinitor în sensul testuluiobiectiv va rãmâne nerezolvatã. Este posibil,totuºi, sã privim aceeaºi problemã dintr-un unghitotal diferit: acela al intereselor în disputã, cel dea proteja libertatea de exprimare pe de o parte,ºi cel de a menþine încrederea în sistemuljudiciar, pe de altã parte.41 De la judecãtori seaºteaptã sã menþinã un echilibru care sã asigureprocesul democratic.

4. Limitele libertãþii de exprimare a judecã-torilor în jurisprudenþa CEDO. Obligaþia derezervã

Dintre toate drepturile ºi libertãþile garantatede Convenþie ºi de Protocoalele sale adiþionale,numai cu privire la libertatea de exprimare art.10 paragraf 1 dispune cã exercitarea ei comportãîndatoriri ºi responsabilitãþi.

Invocându-se, pentru a se justifica o limitarea acestei libertãþi, „îndatoririle ºi responsa-bilitãþile” inerente exerciþiului acesteia în termeniiart. 10, nu trebuie pierdut din vedere cã oriceasemenea limitare trebuie sã îndeplineascãexigenþele prevãzute în al doilea paragraf alacestui text. Aºadar, „îndatoririle ºi responsa-bilitãþile” puse în evidenþã de art. 10 al Convenþieinu sunt în mãsurã sã justifice, prin ele însele,limitãrile libertãþii de expresie; ele au menirea dea contribui la aprecierea necesitãþii eventualeiingerinþe a autoritãþii publice în exerciþiul ei.

Extrem de relevantã în acest context estedecizia Curþii în cauza Wille c. Lichtenstein42,în care guvernul a susþinut cã afirmaþiile fãcutede reclamant – preºedintele TribunaluluiAdministrativ din Lichtenstein – reprezintã odeclaraþie politicã de naturã sã creezecontroverse, incompatibilã din acest motiv, cu

38 B. van Niekek, op. cit.39 B. van Niekek, op. cit., p. 90.40 CEDO, cauza Hauschildt c. Danemarcei, cererea nr.

10486/83, hotãrârea din 24 mai 1989, seria A, nr. 154,paragraf 46.

41 Un astfel de sentiment a fost exprimat de judecãtorul

Black în opinia majoritarã din cauza Bridges c.Californiei 314 U.S. 252, 260 (1941), când a arãtat cã„libera exprimare ºi procesele echitabile sunt douãdintre cele mai râvnite deziderate ale civilizaþiei noastreºi ar trebui sã încercãm sã alegem între ele”

42 Anterior citatã.


obligaþia sa de rezervã pe care o avea în virtuteastatutului de înalt funcþionar în sistemul justiþiei.Dl. Wille susþinuse într-o declaraþie publicãnecesitatea extinderii competenþei CurþiiConstituþionale asupra actelor suveranuluiprincipatului.

Curtea europeanã a început prin a arãta cãstatutul reclamantului de înalt funcþionar însistemul justiþiei, dobândit în urma desemnãriisale ca preºedinte al Tribunalului Administrativ,nu îl priva de protecþia oferitã de art. 10 dinConvenþie, reamintind în continuare cã nu poatefi consideratã ca necesarã sancþionarea unuifuncþionar, atunci când acesta se exprimã, fãrãvirulenþã, cu privire la chestiuni de interesgeneral. Curtea EDO a conchis cã a ingerinþaautoritãþilor publice concretizatã în intenþiasuveranului de a nu-i prelungi reclamantuluimandatul de preºedinte al TribunaluluiAdministrativ este incompatibilã cu prevederileart. 10.

Uneori, aceleaºi „îndatoriri ºi responsabilitãþi”sunt de naturã sã conducã la apreciereaexistenþei unor obligaþii specifice de moderaþieºi de reþinere pentru anumite categorii depersoane, pe temeiul statutului lor. În acest sens,poate fi vorba despre obligaþia de rezervã ceincumbã funcþionarilor publici, potrivit statutuluilor naþional sau internaþional, mai ales atuncicând informaþiile pe care ei le deþin sunt acoperitede secretul profesional.

Astfel, în cauza Morissens c. Belgiei,reclamanta avea un post de responsabilitate înserviciul de învãþãmânt provincial ºi a fostsancþionatã pentru participarea la o dezbateretelevizatã despre homosexualitate. Comisia aconsiderat cã, prin intrarea în funcþia publicã,reclamanta a acceptat anumite restricþii aleexerciþiului libertãþii ei de exprimare, restricþiiinerente înseºi funcþiei sale. În aceastã privinþã,Comisia a reamintit jurisprudenþa sa anterioarãpotrivit cãreia «obligaþia de rezervã, trãsãturãcaracteristicã a funcþiei publice în statele membreale Consiliului Europei, decurge din obligaþiile ºiresponsabilitãþile ce revin funcþionarilor publiciîn calitate de agenþi ai stalului. Restricþia

constând în îndatorirea de rezervã se regãseºte,de asemenea, în statutul personalului ConsiliuluiEuropei ºi al altor organizaþii internaþionale».43

Într-o altã cauzã, B c. Regatului Unit, în carereclamantul, cercetãtor la un centru de cercetãriatomice ºi deþinãtor al unui mandat de consilierlocal, a pretins cã sancþiunea disciplinarã pe carea primit-o pentru participarea sa, fãrã autorizareprealabilã, la o emisiune localã de televiziuneconsacratã securitãþii centrului reprezintã oîncãlcare a dreptului sãu la liberã exprimare,fosta Comisie a arãtat cã «este rezonabil ca unsalariat ce ocupã un post atât de sensibil precumcel din Ministerul Apãrãrii sã fie supus cel puþincâtorva limitãri privitoare la libertatea sa deexprimare, la informaþiile pe care le deþine încalitatea sa oficialã, mai ales datoritã participãriisale la rezolvarea problemelor de securitate alerespectivului centru, a caracterului ºi loculuimuncii sale ºi vechimii sale în muncã. Scopulrestricþiilor în aceste condiþii este legitim atât înlumina circumstanþelor de confidenþialitate încare reclamantul a primit informaþiile divulgate -adicã în exerciþiul funcþiilor sale - cât ºi din cauzaobligaþiilor ºi responsabilitãþilor care sunt impuseexerciþiului libertãþii de exprimare, astfel cumacestea sunt prevãzute în art. 10 paragraful 2 alConvenþiei».44

Tot astfel, în cauza E c. Elveþiei, fostaComisie a decis cã un magistrat are obligaþia dereþinere în legãturã cu critica funcþionãrii justiþieiprin manifeste cu caracter politic pe care el însuºile distribuia publicului.45

La fel, atunci când un avocat face declaraþiipublice, mai ales prin presã, are „obligaþii ºiresponsabilitãþi specifice”. Comisia nu Ie-a definitîn materie, dar a lãsat sã se înþeleagã faptul cãeste vorba tot despre obligaþia de rezervã.

În cauza Kudeshkina c Rusiei46, reclamantaOlga Kudeshkina a susþinut cã excluderea sa dinmagistraturã ca urmare a declaraþiilor date înpresã încalcã dreptul sãu la liberã exprimare,consacrat de art. 10 din Convenþie.

Curtea a arãtat cã aplicarea unei sancþiunidisciplinare în situaþia din speþã constituie oingerinþã în dreptul reclamantei la libera de

43 CEDO, cauza Morissens c. Belgiei, cererea nr. 11389/85, decizie de inadmisibilitate din 3 mai 1988, publicatãîn D.R. nr. 56, p. 132

44 CEDO, cauza B c. Regatului Unit, cererea nr. 10293/83, decizie de inadmisibilitate din 12 decembrie 1985,publicatã în D.R. nr. 45, p. 66.

45 CEDO, cauza E c. Elveþiei, cererea nr. 10279/83,decizie de inadmisibilitate din 1 octombrie 1983,publicatã în D.R. nr. 38, p. 130.

46 CEDO, cauza Kudeshkina c. Rusiei, cererea nr. 29492/05, hotãrârea din 26 februarie 2009, www.echr.coe.int


exprimare, articolul 10 din Convenþie fiind pedeplin aplicabil, fapt necontestat de pãrþi. Încontinuare, Curtea a analizat îndeplinireacondiþiilor prevãzute de alineatul al doilea al art.10, reþinând cã ingerinþa în cauzã era prevãzutãde lege ºi urmãrea un scop legitim.

În ceea ce priveºte necesitatea ingerinþeiîntr-o societate democraticã, Curtea a luat înconsiderare toate circumstanþele cauzei, dinperspectiva principiilor consacrate în jurispru-denþa sa:

a. Libertatea de exprimare constituie unuldintre elementele de bazã ale unei societãþidemocratice, una dintre principalele condiþii aleprogresului ºi ale realizãrii fiecãrui individ. Ea nuvizeazã numai ideile sau informaþiile primite înmod favorabil, sau considerate ca fiindinofensive, sau indiferente, ci ºi pe acelea careofenseazã, ºocheazã sau neliniºtesc. Acesteasunt cerinþele pluralismului ºi ale toleranþei, fãrãde care nu este de imaginat existenþa uneisocietãþi democratice. Dupã cum prevede art. 10,acest drept este susceptibil de limitãri, însãacestea trebuie sã fie prevãzute strict de lege,iar nevoia de a restrânge libertatea de exprimaretrebuie sã fie stabilitã în mod convingãtor.

b. În sensul art. 10 par. 2 din Convenþie,adjectivul „necesar” implicã existenþa unei nevoisociale imperioase, în stabilirea cãreia statelecontractante beneficiazã de o anumitã marjã deapreciere, însã acestei marje de apreciere îicorespunde un control european privind atâtlegea, cât ºi deciziile de aplicare a acesteia, chiardacã provin de la o instanþã independentã.

c. În exercitarea atribuþiei sale de control,Curtea nu are în niciun caz sarcina de a sesubstitui autoritãþilor interne competente, ci de averifica, din perspectiva dispoziþiilor art. 10,deciziile luate de acestea în virtutea marjei deapreciere de care dispun. Aceasta nu înseamnãcã trebuie sã se limiteze la a verifica dacã statulprin autoritãþile sale a utilizat puterea sa deapreciere în spiritul bunei credinþe, cu grijã ºi înmod rezonabil; din contra, Curtea esteîndreptãþitã sã aprecieze ingerinþa în luminatuturor circumstanþelor cauzei, pentru adetermina dacã aceasta a fost proporþionalã cuscopul legitim urmãrit, ºi pentru a analiza dacãautoritãþile interne au adus motive pertinente ºisuficiente în justificarea ingerinþei. În acestcontext, Curtea trebuie sã se convingã cãautoritãþile naþionale, întemeindu-se pe oapreciere rezonabilã a faptelor pertinente, aufãcut aplicarea unor standarde conforme

exigenþelor impuse de principiile consacrate deart. 10.

În plus, Curtea a arãtat cã echitatea proce-durii, garanþiile procedurale, natura ºi gravitateasancþiunilor aplicate, sunt factori ce vor fi luaþi înconsiderare la aprecierea proporþionalitãþii uneiingerinþe în dreptul la liberã exprimare consacratde art. 10 din Convenþie.

Curtea a subliniat cã funcþionarii publici, caorice alþi angajaþi, beneficiazã de libertatea deexprimare, însã în acest context trebuie sã seþinã cont inclusiv de faptul cã angajaþii datoreazãangajatorului, în general, loialitate, rezervã ºidiscreþie, ceea ce presupune ca dezvãluirea decãtre funcþionarii publici a unor informaþii de careau luat cunoºtinþã în exercitarea atribuþiunilor deserviciu, chiar în ceea ce priveºte informaþii deinteres general, sã fie analizatã din perspectivaloialitãþii ºi rezervei pe care o datoreazã.Problemele legate de funcþionarea justiþieiconstituie un subiect de interes general, iardezbaterile pe marginea acestor probleme suntprotejate de art. 10.

Cu toate acestea, având în vedere rolulspecial pe care îl are puterea judecãtoreascã însocietate, Curtea subliniazã cã putereajudecãtoreascã trebuie sã se bucure deîncrederea publicului pentru a-ºi îndeplini în modcorespunzãtor atribuþiile. În consecinþã, esteposibil sã fie necesarã protejarea încrederiipublicului în faþa atacurilor distructive ºi vãditnefondate, cu atât mai mult cu cât judecãtorii auobligaþia de a fi rezervaþi, fapt ce îi împiedicã sãrãspundã în aceeaºi manierã în care suntcriticaþi.

În ceea ce priveºte protecþia puteriijudecãtoreºti, miza cea mai importantã oconstituie încrederea pe care instanþele trebuiesã o inspire persoanei acuzate, în proceselepenale, precum ºi publicului larg. Pentru acesteconsiderente Curtea a considerat înjurisprudenþa sa anterioarã cã este imperativ cafuncþionarii ce activeazã în justiþie sã dea dovadãde rezervã în exercitarea dreptului lor la liberãexprimare în toate cazurile în care autoritatea ºiimparþialitatea puterii judecãtoreºti ar putea fipuse în discuþie.

Aplicând principiile enumerate mai sus speþeide faþã, Curtea a observat cã niciuna dintredeclaraþiile petentei nu poate fi subsumatãnoþiunii de „divulgare” a unor informaþii protejatede secretul de serviciu. Pentru a argumentacriticile aduse preºedintelui unei instanþe,reclamanta a fãcut referire la experienþa sa


practicã în calitate de judecãtor, susþinând cã înprocesul penal privindu-l pe Zaytsev judecãtoriis-au confruntat cu presiuni din partea unor oficialiai statului, în special din partea preºedinteluiTribunalului din Moscova, fapt ce nu poate ficonsiderat ca divulgare a unor secrete deserviciu. Relatãrile reclamantei privind experienþasa ca judecãtor trebuie sã fie analizate carelatarea unei stãri de fapt, într-o indisolubilãlegãturã cu opiniile exprimate de aceasta.

În continuare, Curtea a analizat existenþa uneibaze factuale a declaraþiilor fãcute de cãtrereclamantã, pentru a putea aprecia caracteruladecvat al judecãþilor de valoare fãcute deaceasta în interviurile date.

Chiar dacã existenþa unor eventuale întâlniriprivate între reclamantã ºi preºedintele instanþei,în care aceasta din urmã ar fi chemat-o pereclamantã pentru a o interoga cu privire laprocesul în curs de desfãºurare este un subiectdisputat de cãtre pãrþi în concluziile lor,acceptând dificultatea probãrii unor astfel dechestiuni, Curtea a observat totuºi cã în sprijinuldeclaraþiilor reclamantei vin afirmaþiile asesorilorjudiciari ºi ale secretarului instanþei. Reþinândomisiunea Comitetului de analizã a competenþeiprofesionale din Moscova de a analiza în detaliususþinerile judecãtorului desemnat sã efectuezeraportul suspus dezbaterii comitetului, Curtea aconcluzionat cã acest comitet nu a asigurat obazã factualã fundamentatã deciziei sale deexcludere. Afirmaþiile reclamantei cã ar fi fostexercitate presiuni asupra sa în timpuldesfãºurãrii procesului nu au fost în modpertinent înlãturate de cãtre Comitet sauinstanþele care au analizat ulterior problema. Înconsecinþã, Curtea a reþinut cã reclamanta aprezentat o bazã factualã suficientã pentru aargumenta criticile aduse funcþionãrii instanþei.

Totodatã, Curtea a constatat cã afirmaþiilereclamantei vizau o problemã extrem desensibilã, respectiv cea a conduitei unor oficialiai statului în legãturã cu desfãºurarea unuiproces de corupþie la nivel înalt, proces condusde cãtre reclamantã în calitate de judecãtor. Îninterviurile sale, reclamanta a relevat o stare delucruri îngrijorãtoare, afirmând cã exercitarea depresiuni asupra judecãtorilor învestiþi cusoluþionarea unor cauze este o chestiunefrecvent întâlnitã, ºi cã aceastã problemã trebuietratatã cu seriozitate dacã sistemul judiciardoreºte sã-ºi menþinã independenþa ºi sã sebucure de încrederea publicului. Fãrã îndoialã,

reclamanta a pus în discuþie o chestiune deinteres public, care ar trebui sã fie deschisãdezbaterilor publice într-o societate democraticã.Decizia de a da publicitãþii aceste informaþii s-abazat pe experienþa personalã a reclamantei ºia fost luatã numai dupã ce a fost înlãturatã de lasoluþionarea cauzei.

Discursul politic se bucurã de o protecþiespecialã în baza art. 10 din Convenþie. Curtea afãcut referire la jurisprudenþa sa, în sensul cã,chiar dacã un subiect în dezbatere publicã areimplicaþii politice, acest fapt nu este de naturã aîmpiedica un judecãtor sã facã vreun comentariucu privire la acest subiect. Curtea a reþinut cãreclamanta a fãcut aceste comentarii îndiscursurile din campania electoralã, ºi cã, deºiunele afirmaþii ale reclamantei au avut un gradde generalizare ºi exagerare, declaraþiileacesteia nu au fost lipsite de o bazã factualã. Înconsecinþã, nu pot fi privite ca un atac gratuit laadresa unor persoane, ci ca niºte comentariideschise în legãturã cu o problemã de o mareimportanþã pentru public.

În ceea ce priveºte gravitatea sancþiuniiaplicate, Curtea a observat cã excluderea dinmagistraturã constituie, fãrã îndoialã, o sancþiuneextrem de gravã, fiind cu siguranþã deosebit detulburãtoare pentru o persoanã care activasetimp de 18 ani ca judecãtor. Aceasta era, potrivitdreptului intern, cea mai gravã sancþiunedisciplinarã ºi, în lumina celor reþinute mai sus,Curtea a constatat cã aplicarea acestei sancþiuninu corespunde gravitãþii faptei sãvârºite de cãtrereclamantã.

Curtea a reamintit efectul „descurajant” pecare îl poate avea teama de sancþiune asupraexerciþiului libertãþii de exprimare. Acest efecteste în detrimentul societãþii în ansamblul sãu,fiind totodatã un factor în legãturã cu analizaproporþionalitãþii ºi justificãrii sancþiunii aplicatereclamantei, care avea tot dreptul sã supunãdezbaterii publice deficienþele constatate. Curteaa constatat cã sancþiunea aplicatã reclamanteia fost extrem de severã ºi era aptã de a produceun efect „descurajant” asupra judecãtorilor carear fi dorit sã participe la dezbaterea publicãprivind eficacitatea instituþiilor judiciare.

În concluzie, Curtea a reþinut cã autoritãþilenaþionale nu au asigurat un just echilibru întrenevoia de a proteja autoritatea puteriijudecãtoreºti ºi a drepturilor altor persoane, pede o parte, ºi nevoia de a proteja dreptulreclamantei la libera exprimare, pe de altã parte,


încãlcând astfel dispoziþiile art. 10 dinConvenþie.47

În cauza Albayrak c. Turciei48, Curtea aconstatat cã a existat o ingerinþã în dreptulreclamantului la liberã de exprimare, prinaplicarea unei sancþiuni disciplinare pentrusubminarea onoarei ºi demnitãþii profesiei, acestfapt nefiind contestat, de altfel, de cãtre pãrþi.Deoarece mãsura disciplinarã aplicatã eraprevãzutã de Legea 2802, Curtea a reþinut cãingerinþa era prevãzutã de lege ºi urmãrea unscop legitim, respectiv menþinerea autoritãþiiputerii judecãtoreºti ºi asigurarea imparþialitãþiijustiþiei.

Dupã reiterarea principiilor consacrate înjurisprudenþa privind aplicarea art. 10 CEDO,Curtea a analizat proporþionalitatea sancþiuniiaplicate raportat la scopul legitim invocat, precumºi dacã argumentele invocate de Guvern suntsuficiente ºi relevante pentru a justifica aplicareamãsurii disciplinare pentru primul set de acuzaþiiaduse reclamantului.

Curtea a observat cã nici în deciziileautoritãþilor interne, nici în observaþiile înaintatede cãtre Guvern Curþii, nu s-a indicat în mod clarºi precis care sunt în concret faptele (comentariilesau atitudinile) ce se imputã reclamantului, faptepentru care Consiliul Superior al Judecãtorilor ºiProcurorilor a aplicat sancþiunea transferului lao instanþã inferioarã. Totodatã, a observat cã nusunt indicate nici dovezile care au fundamentatdeciziile autoritãþilor interne. Curtea a reþinut deasemenea cã din niciunul dintre actele puse ladispoziþia sa nu rezultã vreo situaþie din incidenþacãreia sã se deducã faptul cã urmãrirea de cãtrepetent a evenimentelor relatate în publicaþiile ºiemisiunile controlate de PKK ar fi avut vreoinfluenþã asupra conduitei sale profesionale. Aconstatat cã Guvernul nu a indicat nicio probãdin care sã rezultã cã reclamantul s-ar fi asociatcu miºcarea PKK, sau cã s-ar fi comportat într-oasemenea manierã încât capacitatea sa de asoluþiona imparþial cauzele ce i-au fost dedusesã fie pusã sub semnul întrebãrii.

În absenþa oricãror astfel de informaþii, Curteaa considerat cã autoritãþile interne au acordat oimportanþã semnificativã faptului cã reclamantula urmãrit sau a încercat sã urmãreascã presaaflatã sub controlul PKK. Curtea a subliniat cãlibertatea de exprimare impune efectuarea uneidistincþii între opiniile personale ale uneipersoane ºi informaþiile primite de cãtre aceastade la cei care doresc sã disemineze astfel deinformaþii.

Concluzionând, Curtea a constatat cã inge-rinþa adusã libertãþii de exprimare a reclamantuluinu a avut la bazã motive întemeiate ºi suficientepentru a se reþine cã ar fi fost necesarã într-osocietate democraticã, astfel încât a existat oîncãlcare a art. 10 CEDO sub acest aspect.

5. Limitele libertãþii de exprimare ajudecãtorilor în jurisprudenþa francezã ºiromânã. Obligaþia de rezervã

Cu siguranþã, obligaþia de rezervã nu poatesuprima libertatea de exprimare a judecãtorilor,cu toate cã aceastã libertate poate duce laconflicte ierarhice sau cu puterea executivã orilegislativã.

La data de 22.06.2008, Uniunea Naþionalã aJudecãtorilor din România a luat poziþie în modpublic faþã de ceea ce a numit, la acea datã,„Încãlcarea flagrantã a Constituþiei României decãtre Camera Deputaþilor – Comisia juridicã”49

prin care denunþa modul în care Comisia juridicã,de disciplinã ºi imunitãþi a Camerei Deputaþilor aprocedat în ce priveºte propunerea pe caretrebuia sã o facã Plenului Camerei cu privire lasolicitarea Ministerului Public de a fi declanºatãurmãrirea penalã faþã de anumiþi deputaþi. Astfel,s-a semnalat cã, în fapt, Comisia juridicã, dedisciplinã ºi imunitãþi s-a comportat ca o instanþãde judecatã, procedând la analiza ºi apreciereaunor probe din dosarele înaintate de MinisterulPublic, deºi o astfel de atribuþie aparþine doarputerii judecãtoreºti.

Se atrãgea atenþia asupra pericolului pe care-lreprezintã anexarea puterii judecãtoreºti de cãtreo altã putere, în speþã de cea legislativã, inclusiv

47 În interviul acordat Revistei Forumul judecãtorilor,publicat în acest numãr, doamna Olga Kudeshkinaarãta cã ”intervenþiile în mass-media au fostdeterminate de imposibilitatea de a discuta liber acesteprobleme în interiorul comunitãþii judecãtoreºti, datãfiind dependenþa sa ierarhicã de preºedinteleJudecãtoriei Orãºeneºti Moscova. Scopul acestorintervenþii a fost eliminarea unor fenomene inadmisibileºi incompatibile cu o putere judecãtoreascãindependentã. Intervenþiile publice au fost singura

soluþie pentru a atrage atenþia opiniei publice, a celormai înalþi demnitari ai statului, ca ºi a organismelorcomunitãþii judecãtoreºti ºi a judecãtorilor de rând,asupra problemei presiunilor exercitate împotriva lorde cãtre preºedinþii instanþelor de judecatã.”

48 CEDO; cauza Albayrak c. Turciei, cererea nr. 38406/97, hotãrârea din 31 ianuarie 2008, www.echr.coe.int.

49 http://www.unjr.ro/comunicate/incalcarea-flagranta-a-constitutiei-romaniei-de-camera-deputatilor-comisia-juridica.html


în ce priveºte prezumþia de nevinovãþie de caretrebuie sã beneficieze înºiºi cei supuºi acesteiproceduri, respectiv deputaþii pentru care s-acerut sau faþã de care s-ar putea sã se cearã ºiîn viitor declanºarea urmãririi penale. Pericolulreal este unul la adresa statului de drept, pentrucã, prin astfel de practici, poate fi instauratã odictaturã a unei singure puteri, cu costuri impor-tante pentru întreaga societate româneascã.

La data de 17.09.2008, asociaþia profesionalãa formulat o plângere prealabilã întemeiatã pedispoziþiile Legii nr. 554/2004, împotriva votuluiPlenului din 13.08.2008 asupra cererilor deurmãrire penalã a deputaþilor M.T.M. ºi A.N.,solicitând anularea rapoartelor Comisiei juridice,de disciplinã ºi de imunitãþi asupra solicitãrilorParchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie – Direcþia Naþionalã Anticorupþieadresate Camerei Deputaþilor în vedereaformulãrii cererilor de începere a urmãririi penalefaþã de deputaþii A.N., fost prim–ministru (raportulnr. 31/457/18.06.2008) ºi M.T.M. (nr. 31/393/13.05.2008); anularea actelor subsecvente,respectiv a proceselor-verbale referitoare la

rezultatul voturilor exprimate de deputaþi înºedinþa Plenului din 13.08.2008 asuprasolicitãrilor Parchetului de pe lângã Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie – Direcþia NaþionalãAnticorupþie50.

Deputatul A.N. s-a adresat ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, solicitând sancþionareadisciplinarã a mai multor judecãtori, aflaþi înstructurile de conducere ale asociaþiei, pentrusãvârºirea abaterilor disciplinare prevãzute deart. 99 lit. a ºi c din Legea nr. 303/2004,republicatã ºi modificatã.

În speþã, Comisia de disciplinã a apreciat cãformularea, la data de 17.09.2008, a plângeriiprealabile, întemeiatã pe dispoziþiile Legii nr. 554/2004, nu a reprezentat, prin conþinutul sau, oacþiune cu caracter politic si nici expresiamanifestãrii unor convingeri politice sau a opinieisemnatarului asupra unor cauze cu care a fostsesizat parchetul, ca atare nu sunt întruniteelementele constitutive ale abaterilor disciplinare.

În acest sens, s-a reþinut cã în cuprinsulplângerii nu s-a fãcut nici o apreciere cu privirela vinovãþia sau nevinovãþia persoanelor

50 În motivarea plângerii prealabile, s-au arãtaturmãtoarele: „Raportul cu nr. 31/457/18.06.2008 a fostdat cu exces de putere de cãtre Comisia juridicã, dedisciplinã ºi imunitãþi. Astfel, raportul menþioneazãtextual cã ”sugereazã sã nu cearã urmãrirea penalã adomnului deputat Adrian Nãstase pentru urmãtoareleconsiderente: solicitarea adresatã Camerei Deputaþilorde a cere urmãrirea penalã a domnului deputat AdrianNãstase este neconstituþionalã, întrucât, în temeiul art.109 alin. (2) din Constituþia României, republicatã, nua fost formulatã de organul competent, ºi anume deProcurorul General al Parchetului de pe lângã ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie; Camera Deputaþilor nupoate cere urmãrirea penalã a domnului deputat AdrianNãstase întrucât, pe fond, din analiza probelor existentela dosar, nu reies elemente care sã justifice aceastãcerere. Dupã analizarea tuturor punctelor de vedereexprimate de membrii Comisiei în cursul dezbaterilor,s-a trecut la procedura de vot secret cu bile. Din cei 28de membri ai Comisiei au fost prezenþi la dezbateri 22de deputaþi. În urma exprimãrii votului, prezentul raporta fost aprobat cu majoritate de voturi (18 voturi pentruºi 4 voturi împotrivã).O structurã parlamentarã a încãlcat grav limitele în careParlamentul se poate exprima prin acte sau faptejuridice. Astfel, potrivit separaþiei puterilor în stat,principiu consacrat expres de Constituþia României laart. 1 alin. 4, niciuna din puterile statului nu poateexercita atribuþii ce aparþin exclusiv altei putericonstituite în stat.Aºa cum puterea judecãtoreascã nu poate exercitaatribuþii ce þin de puterea legislativã, nici puterealegislativã nu poate exercita atribuþii ce þin de putereajudecãtoreascã. De altfel, art. 126 paragraf 1 din

Constituþia României prevede fãrã echivoc cã „justiþiase realizeazã prin Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºiprin celelalte instanþe judecãtoreºti stabilite de lege”.Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi, structurãparlamentarã ce aparþine autoritãþii publice de numitã„Parlament (Titlul III, Cap. I din Constituþie) prevãzutãde Constituþia României la art. 64 paragraf 4, s-asubstituit puterii judecãtoreºti. În acest sens, se poateobserva cã a procedat la o judecatã efectivã, în sensulîn care a analizat probele din dosarele Parchetului depe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi, mai mult,s-a pronunþat pe „fond” .Or, analiza probelor unui dosar de urmãrire penalã, caºi pronunþarea pe fondul cauzei revin în exclusivitateinstanþei de judecatã în raport cu o cauzã penalã.Din acest punct de vedere, raportul comisiei, a cãruirevocare se solicitã prin prezenta, a fost dat cu excesde putere, în sensul în care s-a trecut în domeniulconstituþional al altei puteri constituite în stat. Lucrurilesunt cu atât mai grave cu cât efectiv Comisia s-aantepronunþat, prin configurarea soluþiei ce s-ar puteada în cauzã.Acest raport este ºi nelegal, din perspectiva Legii nr.115/1999 republicatã. Astfel, din punct de vederesubstanþial, Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþia acþionat în virtutea art. 13 alin. 1 din acest actnormativ, care prevede cã “Dezbaterea propunerii deîncepere a urmãririi penale în Camera Deputaþilor sauîn Senat se face pe baza raportului întocmit de ocomisie permanentã care, în cadrul competenþei sale,a efectuat o anchetã privitoare la activitatea desfãºuratãde Guvern sau de un minister ori de o comisie specialãde anchetã constituitã în acest scop.”


împotriva cãrora se solicitase începerea urmãriipenale ori în legãturã cu soluþiile ce ar trebui dateîn respectivele cauze de parchetele careinstrumenteazã dosarele, nemulþumirea expri-matã fiind generatã de blocarea procesuluijudiciar printr-un demers al puterii legiuitoare, faptcalificat drept imixtiune în actul de justiþie.

În considerentele plângerii prealabile nu a fostexprimatã o preferinþã faþã de anumite partidesau doctrine politice, demersul iniþiat fiind motivatde o pretinsã imixtiune a puterii legislative înactivitatea puterii judecãtoreºti.

Cu toate acestea, Comisia de disciplinã pentrujudecãtori a considerat cã formularea plângeriiîmpotriva votului Plenului din 13.08.2008 s-arealizat cu încãlcarea normei de conduitãînscrisã în art. 9 alin. 2 din Codul deontologic aljudecãtorilor ºi procurorilor, care impunemagistraþilor obligaþia de a se abþine de la oricecomportament, act sau manifestare de naturãsa altereze încrederea în imparþialitatea lor.

Analiza încãlcãrii deontologiei profesionales-a raportat doar la persoana semnataruluiplângerii, în lipsa unui proces-verbal sau a altuiînscris care sã consemneze votul exprimat demembrii asociaþiei.

Comisia de disciplinã pentru judecãtori ainvocat dispoziþiile pct. A 1, lit. b din Avizul nr. 3al Consiliului Consultativ al JudecãtorilorEuropeni, ce recomandã pãstrarea unui echilibrurezonabil între gradul în care judecãtorii se potimplica în societate ºi nevoia ca ei sã fie percepuþica independenþi ºi imparþiali în îndeplinireaîndatoririlor lor.

Deºi valori separate ºi distincte, imparþialitateaºi independenþa sunt strâns legate ca atributeale actului de justiþie, care se consolideazãreciproc. Independenþa este pre-condiþia pentruimparþialitate, esenþialã pentru credibilitateasistemului juridic, o cerinþã pentru atingereaobiectivului imparþialitãþii, în timp ce aceasta dinurmã valorificã independenþa.

Comisia de disciplinã pentru judecãtori areþinut cã, prin plângerea formulatã ºi adusã lacunoºtinþa publicului, nu s-au fãcut doar aprecieri

legate de o presupusã încãlcare a principiuluiseparaþiei puterilor în stat prin conþinutulrapoartelor Comisiei juridice, ci s-a contestatînsuºi votul exprimat si oportunitatea acestuia.Deºi nu s-a exprimat în mod expres opinia cuprivire la necesitatea începerii urmãririi penalesau temeinicia demersului Direcþiei GeneraleAnticorupþie în aceastã privinþã, în plângereaprealabilã a fost avansatã ideea unei obligaþii aCamerei Deputaþilor în formularea solicitãrii deîncepere a urmãririi penale, urmând ca justiþiasa se pronunþe asupra vinovãþiei celor doimembri ai Guvernului. Din aceastã perspectivã,persoanele cu privire la care organele decercetare penalã au desfãºurat acte premer-gãtoare ºi au solicitat avizarea începerii urmãriipenale pot aprecia, în mod rezonabil cã, înipoteza formulãrii unor acuzaþii penale la adresalor în faþa organelor judiciare, aparenþa deimparþialitate a instanþei ar fi afectatã, în condiþiileîn care contestarea votului Camerei Deputaþilors-a fãcut în numele unei asociaþii care se doreºtea fi reprezentativã pentru judecãtorii dinRomânia.

În cauzã, nu se analizeazã raporturile juridiceale asociaþiei cu terþii, în cadrul cãrora asociaþiaare personalitate juridicã de sine stãtãtoare, cicomportamentul judecãtorului care are calitatede membru al acesteia. Indiferent dacãacþioneazã independent sau în cadrul uneiasociaþii, judecãtorul are aceeaºi obligaþie derezervã în exercitarea drepturilor lui, impusã destatutul de magistrat.

În raport de cele arãtate, Comisia de disciplinãpentru judecãtori a dispus, în temeiul dispoziþiilorart. 361 din Regulamentul de organizare ºifuncþionare a Consiliului Superior al Magistraturii,sesizarea Secþiei pentru judecãtori din cadrulConsiliului Superior al Magistraturii pentru a seaprecia dacã au fost încãlcate de judecãtorulGDC dispoziþiile art. 9 alin. 2 din Coduldeontologic al judecãtorilor ºi procurorilor.

Sigur, cauza este încã pe rolul Secþiei pentrujudecãtori din cadrul Consiliului Superior alMagistraturii ºi soluþionarea sa51 va ridica mai

51 Amânatã ca urmare a anulãrii de Curtea de ApelBucureºti a art. I pct. 11 al Hotãrârii plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2008 pentrumodificarea ºi completarea Regulamentului deorganizare ºi funcþionare a Consiliului Superior alMagistraturii, aprobat prin Hotãrârea Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 326/2005, publicatã înMonitorul Oficial al României Partea I nr. 515/09.07.2008 ca fiind nelegalã. În motivare s-a arãtat cãa fost emisã prin încãlcarea compeþentelor Consiliului

Superior al Magistraturii ºi ale Inspecþiei judiciare,întrucât art. 38 din Legea nr. 317/2004 ºi punctele 22si 23 din Regulamentul de organizare si funcþionare aConsiliului Superior al Magistraturii, adoptat prinHotãrârea nr. 326/2005, prevãd atribuþia C.S.M. doarîn ceea ce priveºte adoptarea Codului deontologic ºiasigurarea publicãrii acestui Cod. Nimic nuîmputerniceºte Consiliul Superior al Magistraturii sastrângã date legate de conduita judecãtorilor ºiprocurorilor sau sã judece asemenea acte.


multe întrebãri esenþiale: faþã de principiile deorganizare ale unei asociaþii nonprofit: esteadmisibilã sau nu atragerea rãspunderii orga-nelor executive sau de administrare pentruopiniile, punctele de vedere sau judecãþile devaloare ale acesteia?52

Pe de o parte, jurisprudenþa CEDO garan-teazã protecþia prevãzutã de art. 10 a ideilor ºiopiniilor exprimate de formele asociative, ca unexerciþiu colectiv al libertãþii de exprimare (cauzaRefah Partisi ºi alþii c. Turciei, hotãrârea din13 februarie 2003).

Pe de altã parte, existenþa ºi activitateaasociaþiilor cu preocupãri în domeniul justiþiei aufost ºi sunt necesare pentru creºterea eficienþeifuncþionãrii instituþiilor juridice, a transparenþeiacestora, precum ºi a calitãþii actului de justiþie.Independenþa judiciarã este o valoare caretrebuie apãratã atât din interior, de profesioniºtiidreptului, cât ºi din afarã, de societatea civilã.

Obligaþia de imparþialitate ce revine magis-tratului este o obligaþie generalã de abþinere faþãde orice demers de apãrare a independenþei saude apãrare a unui principiu de drept?

Principiile de la Bangalore subliniazã dreptuloricãrui judecãtor la libera exprimare ºi opinie,la libertatea de asociere, precum ºi la libertateaconvingerilor, cu respectarea demnitãþii funcþieijudecãtoreºti, aºa încât sã nu fie prejudiciatã niciindependenþa, nici imparþialitatea acesteia.

Care sunt aºadar limitele demnitãþii funcþieijudecãtoreºti?

În Europa, în anul 2008, magistraþii spanioliau semnat un Manifest pentru o dezbatereraþionalã în materia politicilor penale. Preºe-dintele Consiliului Spaniol de Justiþie (CGPJ) asolicitat o anchetã cu privire la judecãtori, pentrua stabili dacã poate fi angajatã rãspunderea lordisciplinarã. Ulterior, dosarul a fost clasat.

În anul 1987, Consiliul Superior al Magis-traturii din Franþa a judecat cauza unui procuror,care, în cadrul ºedinþei de deschidere a anuluijudiciar, a exprimat o opinie publicã tranºantã:preferinþa pentru prevenire în dauna sancþionãrii,în materia abuzului de droguri. Consiliul a respinsacþiunea disciplinarã formulatã de ministrul

justiþiei, având în vedere cã “în cazul în care oîncãlcare a obligaþiei de rezervã pot apãreaabuzuri, sau pur ºi simplu excese sau provocãri,acestea nu se pot constitui prin simpla exprimarea unei idei nonconformiste”.

Le Syndicat de la Magistrature53 a publicat oculegere intitulatã “Vos papiers! Que faire facea la police?”, lucrare controversatã, din pricinacaricaturizãrii unui poliþist, pe copertã, ºi aevocãrii problemei “controlului feþelor, discri-minatoriu faþã de persoanele de culoare”.Acþionat pentru calomnie, autorul cãrþii esteachitat.

În 2005, procurorul F.R., din cadrul Parche-tului de pe lângã Tribunalul Arad a susþinut cã încadrul justiþiei din România existã persoanecorupte. Acesta a mai spus cã în fruntea multorinstanþe de judecatã din þarã se aflã persoanecare s-au molipsit de corupþie, iar în cadrulsistemului judiciar existã foarte multã corupþie,incompetenþã, iresponsabilitate ºi indolenþã. F.R.a declarat cã vinovaþi de aceste „pãcate“ suntmagistraþii din funcþiile de conducere ale curþilorde apel, tribunalelor, judecãtoriilor ºi parchetelordin România, care au intrat în sistem înainte de1989. Potrivit procurorului arãdean sunt, însã, ºio parte dintre tinerii magistraþi care s-au molipsitde ceea ce acesta numeºte „lepra corupþiei“, dars-a ferit sã dea publicitãþii un nume.

Începând din anul 1994, de când estemagistrat ºi pânã în prezent a reuºit sã-ºi facãdatoria, având conºtiinþa împãcatã ºi mâinilecurate; cã anul acesta a constatat pentru primaoarã cã un preºedinte al României ºi un guverndoresc cu adevãrat o reformã a sistemuluijudiciar românesc; atitudinea preºedinteluiRomâniei, poziþia primului-ministru ºi acþiunileministrului justiþiei i-au format convingerea cãDumnezeu a trimis un executiv care îºi doreºteîn mod sincer o justiþie sãnãtoasã, depolitizatã,necoruptã, responsabilã, competentã; cei carenu doresc reforma justiþiei, ci doar realizareapropriilor interese meschine ocupa în mare partefuncþiile de conducere ale instanþelor ºi parche-telor, funcþii pe care se strãduiesc sã ºi lepãstreze cu orice preþ; o parte din membrii Curþii

52 Asociaþia considerã cã a proceda în acest fel înseamnãa încãlca prevederile exprese ale art. 80 din OG nr.26/2000, cu referire la art. 35 din Decretul nr. 31/1954,adicã regimul juridic aplicabil persoanelor juridice. S-aignorat cu desãvârºire de cãtre judecãtorii inspectoriapãrarea cã asociaþia are o existenþã de sine stãtãtoare,

iar atât timp cât nu rezultã explicit cã o luare de poziþieeste asumatã individual, ea reprezintã exerciþiuldreptului la opinie ºi liberã exprimare al asociaþiei înseºi.

53 A se vedea Eric Alt, Organizarea sistemului judiciar: oproblemã europeanã, în Revista Forumul judecãtorilornr. 3/2009.


Constituþionale sunt reprezentanþii forþelorreacþionare din justiþia românã.

Prin Hotãrârea Plenului Consiliului Superioral Magistraturii din 08 septembrie 200554, s-areþinut cã afirmaþiile cu caracter general dincuprinsul memoriului au fost de naturã sãafecteze demnitatea instituþiei ºi a persoanelorcare înfãptuiesc actul de justiþie. Procurorul F.R.avea obligaþia sa se abþinã de la oricecomportament, act sau manifestare de naturãsã altereze încrederea în imparþialitatea ºiindependenþa magistraþilor, sã se abþinã de laorice acte sau fapte de naturã sã compromitãdemnitatea sa în funcþie ºi în societate, sã apereprestigiul autoritãþii judecãtoreºti ºi sã întãreascãîncrederea în integritatea ºi imparþialitatea sa,printr-un comportament adecvat în relaþiile cuîntregul corp social, sã nu îºi exprime pãrereacu privire la probitatea profesionalã ºi moralã acolegilor sãi.

Din punct de vedere profesional, procurorulF.R. cunoºtea faptul cã are obligaþia sãconcretizeze orice afirmaþie ºi sã o argumentezecu date care sã creeze convingerea cã esteadevãratã, astfel încât sã rezulte cã scopulpentru care a fost fãcuta a fost apãrarea imaginiijustiþiei. Însã, faþã de modul în care declaraþiileau fost fãcute, cât ºi faþã de conþinutul lor, nu sepoate spune ca acestea au ajutat laîmbunãtãþirea imaginii justiþiei, dimpotrivã auafectat-o ºi mai tare.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii aapreciat cã sesizarea este întemeiatã ºi a dispussesizarea Comisiei de disciplinã pentru procurori.

Prin rezoluþia de la 27 septembrie 2005,Comisia de disciplinã pentru procurori a dispusclasarea lucrãrii cu motivarea cã, potrivit noilorreglementãri din Legea nr. 303/2004 privindstatutul judecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,

nerespectarea prevederilor cuprinse în Coduldeontologic al judecãtorilor ºi procurorilor nu maiconstituie abatere disciplinarã.

S-a depãºit, în acest caz, obligaþia de re-zervã? Sau e vorba doar de idei nonconformiste,care nu pot constitui încãlcãri ale obligaþiei derezervã?

Ar fi putut avea sancþionarea procurorului F.R.un efect „descurajant” asupra judecãtorilor carear fi dorit sã participe la dezbaterea publicãprivind eficacitatea instituþiilor judiciare, astfelcum s-a reþinut în cauza Kudeshkina c. Rusiei?

Credem cã rãspunsul nu poate fi decâtafirmativ, deºi procurorul trebuia sã fie mai atentîn ce priveºte exprimarea pãrerii cu privire laprobitatea profesionalã ºi moralã a colegilor sãi,fapt care atrage încãlcãri ale normelordeontologice55.

Întruneºte elementele constitutive ale abateriidisciplinare prevãzute de dispoziþiile art. 99 lit. kdin Legea nr. 303/2004 republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, faptajudecãtorului care manifestã atitudini nedemnefaþã de colegii de serviciu, concretizate înprovocarea ºi întreþinerea unor stãri conflictualeatât cu judecãtorii instanþei cât ºi cu personalulauxiliar, precum ºi practicarea în incinta instituþieia unor ritualuri oculte56.

Jurisprudenþial, manifestarea de un judecãtora unui comportament agresiv, discriminatoriu ºiºicanator faþã de unele pãrþi ºi apãrãtorii lor,discuþiile cu justiþiabilii ale cãror procese le arede soluþionat, în afara ºedinþelor de judecatã,reprezintã abatere disciplinarã57.

Totodatã, faptul cã prin discuþiile în contra-dictoriu angajate cu avocaþii, cu referire ladisciplina ºedinþelor de judecatã ºi aplicarea deamenzi nemeritate, judecãtorul a creat acestorasituaþii umilitoare reprezintã o conduitã contrarã

54 Liliana Crângaºu, coordonator Dan Lupaºcu, ConsiliulSuperior al Magistraturii, Culegere de hotãrâri privindindependenþa, imparþialitatea ºi reputaþia profesionalãa judecãtorilor ºi a procurorilor, Ed. Universul Juridic,Bucureºti, 2006, p. 57 ºi urmãtoarele.

55 Manque dès lors à cette obligation le magistrat duparquet qui, dans un soit-transmis destiné àl’information d’un justiciable et dans une circulairediffusée à de nombreuses personnes, souligneouvertement la partialité des juges, en employant desexpressions qui, par leur nature, portent atteinte aurespect dû et à la confiance qui doit être accordée à lafonction judiciaire elle-même, ainsi mise en cause dansle principe même de son impartialité. (Hotãrârea nr.1270/22 decembrie 1958 a Comisiei de disciplinã a

procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii dinFranþa).

56 Decizia nr. 2/19 februarie 2007, Completul de 9judecãtori al I.C.C.J., citatã de T. Manea în Aspectedin jurisprudenþa Secþiilor C.S.M. în materia rãspunderiidisciplinare a judecãtorilor ºi procurorilor, RevistaJustiþia în actualitate nr. 1/2008, p. 55. Judecãtorulobiºnuia sã practice ritualuri oculte la sediuljudecãtoriei, stropind culoarele cu aghiazmã sipresãrând pe birouri pãmânt, sare si piper.

57 I.C.C.J., Completul de 9 judecãtori, decizia nr. 2/10martie 2003, citatã în G. Bogasiu, D. Vartires, A.Segãrceanu, Controlul de legalitate al hotãrârilor C.S.M.Jurisprudenþã I.C.C.J., Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2007,p. 146


Codului deontologic, care constituia, potrivit art.122 lit. d din Legea nr. 92/1992 abateredisciplinarã în forma atitudinilor ireverenþioaseîn timpul exercitãrii atribuþiilor de serviciu.58

Întruneºte elementele constitutive ale abateriidisciplinare prevãzute de dispoziþiile art. 99 lit. kdin Legea nr. 303/2004 fapta procurorului care,în cadrul anchetei desfãºurate într-o cauzãpenalã, a adresat cuvinte insultãtoare avocatuluiuneia dintre pãrþi59. Discuþiile între procuror ºiavocat s-au situat în afara cadrului procesual ºiau caracterizat un comportament incompatibil custandardele de conduitã înscrise în art. 8 ºi 14din Codul deontologic al judecãtorilor siprocurorilor.

4. ConcluziiAutoritãþile naþionale trebuie sã asigure un just

echilibru între nevoia de a proteja dreptul la liberaexprimare, pe de o parte, ºi nevoia de a protejaautoritatea puterii judecãtoreºti ºi drepturile altorpersoane, pe de altã parte.

Riscul de a conduce la pierderea respectuluipentru tribunale ºi a încrederii necesare inactivitatea acestora, la producerea unor con-secinþe nefaste în privinþa recunoaºterii instan-þelor ca unice organe calificate spre a decide înprivinþa soluþionãrii proceselor, justificã restrân-gerea libertãþii de exprimare.

Totuºi, presa are îndatorirea de a informaopinia publicã asupra tuturor problemelor deinteres general, iar printre acestea se aflã, fãrãnicio îndoialã, ºi cele care privesc funcþionareajustiþiei, instituþie esenþialã într-o societatedemocraticã.

Atitudinea magistraþilor, chiar în afara in-stanþei, ºi mai ales atunci când se servesc decalitatea lor de magistraþi, poate sã constituie opreocupare legitimã a presei ºi sã contribuie ladezbaterea asupra funcþionãrii justiþiei ºi amoralitãþii celor care sunt garanþii acesteia.

Din punctul de vedere al magistraþilor,obligaþia de rezervã ce le este impusã nu poatesuprima libertatea de gândire ºi de exprimare,însã interzice, totuºi, orice exprimãri criticescandaloase, de naturã sã submineze încre-derea ºi respectul pe care funcþia lor ar trebui sãle inspire justiþiabililor.

Magistraþii trebuie sã-ºi exprime opiniile într-omanierã prudentã, mãsurat, deoarece obligaþiade imparþialitate de care sunt þinuþi trebuie sãsatisfacã exigenþele serviciului public cãruia îiasigurã funcþionalitatea. Sancþiunile aplicate încazul abaterii de la aceste principii trebuie sã fieînsã ponderate, pentru a nu produce un efectdescurajant asupra celor care ar dori sã participela dezbaterea publicã privind eficacitateainstituþiilor judiciare.

58 I.C.C.J., Completul de 9 judecãtori, decizia nr. 5/09 iunie2003, citatã în G. Bogasiu º.a., op. cit., p. 152

59 Decizia nr. 16/2007 pronunþatã de Completul de 9judecãtori al I.C.C.J., citatã de T. Manea în Aspecte

din jurisprudenþa Secþiilor C.S.M. în materia rãspunderiidisciplinare a judecãtorilor ºi procurorilor, RevistaJustiþia in actualitate nr. 2/2007, p. 71.

atitudini libertatea de exprimare a magistraþilor. limite ºi … · 2011-09-12 · exprimare, pe...

Documents