VALOAREA EDUCATIVA A JOCURILOR DE MISCARE

Astăzi, jocul, este apreciat ca cea mai importantă metodă de învăţământ.

Ca formă de activitate, el oferă satisfacţie copiilor, îi antrenează la o

participare conştientă şi determină în acelaşi timp o manifestare plenară a

personalităţii lor.

Analiza esenţei şi conţinutul jocurilor de mişcare, pun în evidenţă rolul lor

important în formarea şi dezvoltarea personalităţii umane, în acţiunea educativă de

integrare socială. Oricum ar fi privit, jocul îmbină plăcutul cu utilul şi facilitează

acţiunea de formare a personalităţii umane datorită caracterului său atractiv.

Copiii observă realitatea, iau cunoştinţă cu ea, fac un efort să înţeleagă,

reproduc logic, reactualizează creator. Se dezvoltă astfel spiritul de observaţie,

capacitatea de înţelegere, de apreciere şi autoapreciere, spiritiul critic, spiritul de

orientare, iniţiativă şi creativitate.

Participând conştient la joc, copilul compară ceea ce ştie cu ceea ce se cere,

străduindu-se să ajungă la model, în conformitate cu cerinţele de execuţie şi regulile,

uneori elaborând singuri reguli şi modalităţi de rezolvare ale sarcinii.

Jocurile de mişcare pregătesc copiii pentru muncă, formând şi dezvoltând

deprinderi şi calităţi motrice necesare în acest proces.

În cadrul jocului, între participanţi se stabilesc raporturi de colaborare,

cooperare, ajutor reciproc, care reflectă specificul relaţiilor de munca din societate.

Jocul formează deprinderi organizatorice şi dezvoltă capacitatea de

autoorganizare, elevii asumându-şi sarcini şi obligaţii de care răspund în faţa

colectivului.El trezeşte virtuţi morale, îi învaţă pe copii să suporte cu demnitate

înfrângerea şi în acelaşi timp să preţuiască victoria fără îngâmfare. Astfel, ei devin

mai hotărâţi, mai curajoşi, mai perseverenţi.Necesitatea de a respecta regula pentru a

preîntâmpina pedeapsa, apare şi mai pregnant în cadrul jocurilor pe echipe. El trebuie

să fie conştient că orice greşeală a sa, orice abatere de la regula jocului, atrage după

sine pedepsirea întregii echipe.Respectând regulile jocului i se dezvoltă voinţa şi

autonomia. De multe ori acesta este nevoit să-şi schimbe punctul de vedere, acţionând

în colaborare cu ceilalţi, jocul ridicând de mai multe ori obstacole ce trebuie depăşite

printr-un efort de voinţă, stăpânire şi mobilizare.Tot în joc, copiii încearcă să ia

atitudine în cazurile de lezare a demnităţii umane, faţă de minciună şi necinste,

împotriva acelora care-şi iubesc mai mult propria persoană şi nu-i preţuiesc îndeajuns

pe ceilalţi.

Prin independenţa relativă pe care o oferă copiilor, jocul le insuflă curaj şi

încredere în forţele proprii. Copilul nu se limitează la ceea ce i se cere, şi este dator să

formuleze el însuşi cerinţele, manifestându-şi exigenţa faţă de sine şi faţă de cei din

jur.

Sub aspectul atitudinii şi conduitei, jocul reprezintă o adevărată şcoală, o

invitaţie la acţiune, văzută prin prisma raţiunii. Deşi îngrădit de reguli, manifestarea

particularităţilor este liberă sau mai bine spus liber consimţită.

Stimularea interesului pentru joc se realizează şi prin creşterea treptată a

dificultăţilor legate de realizarea sarcinilor. Depăşirea acestora presupune dezvoltarea

la un nivel corespunzător a trăsăturilor caracteriale şi în special devotamentul,

onestitatea, fermitatea, combativitatea, stăpânirea de sine, curajul, hotărârea,

perseverenţa. De asemenea, o deosebită importanţă o are jocul în sfera motivaţional-

dinamică.

În joc se produce trecerea de la motivele sub forma dorinţelor nemijlocite

preconştiente, de nuanţe afective, la acea sub forma intenţiilor generalizate, situate la

hotarul conştientizării.

Eticul se corelează cu utilul, căci jocul îi sensibilizează pe copii, le formează

gustul pentru frumos, îi ajută să înţeleagă frumuseţea actelor motrice, de a reflecta în

propria lor execuţie, corectitudinea, îndemânarea şi coordonarea, graţia şi eleganţa.

Se poate afirma că în joc apar formule elementare de socializare, deoarece

fiecare participă la activitatea celorlalţi. Regulile şi scopurile urmărite în activitatea

respectivă, îl deprind pe copil să se încadreze în grupurile sociale în care va

intenţiona. Jocul creează condiţii care permit dezvăluirea unei autentice aptitudini,

favorizează dezvoltarea autocontrolului, perseverenţei şi fermităţii, obişnuindu-i pe

copii să conducă sau să fie conduşi.

Jocurile de mişcare capătă o importanţă deosebită pentru ca ele oferă

posibilităţi largi de manifestare a iniţiativei, de efectuare a anumitor acte motrice,

potrivit dorinţelor şi particularităţilor individuale: mişcarea şi plăcerea satisfac nevoile

vitale ale copiilor, favorizând dezvoltarea lor fizică şi psihică.

Aprecierea de care se bucură jocurile în rândul copiilor se datorează faptului

că aproape fiecare, conţine elemente de întrecere deosebit de stimulatoare. Nicăieri ca

în jocuri, copiii nu găsesc mai potrivit pentru a-şi descoperi şi pune în valoare

calităţile fizice şi psihice cu care sunt înzestraţi.

În joc sunt executate mişcări din cele mai variate: alergări, sărituri, prinderi,

căţărări etc., prin însuşirea cărora se dobândesc deprinderi utile ulterior în viaţă.

Mişcările devin mai precise, se dezvoltă îndemânarea, forţa, viteza, supleţea,

rezistenţa. Copilul capătă încredere în forţele proprii. De asemenea, prin desfăşurarea

efortului în comun se oferă cel mai bun prilej pentru dezvoltarea spiritului de echipă,

de acţionare în comun, de renunţare la interesele egoiste în favoarea celor colective.

În joc sunt solicitate şi dezvoltate creativitatea, mobilitatea, flexibilitatea,

capacitatea de aplicare în practică a cunoştinţelor însuşite. Întrecerea şi competiţia

amplifică încordarea psihică, capacitatea de concentrare a atenţiei.

Eforturile de voinţă şi gândirea trebuie să se armonizeze cu cele ale

partenerilor, în jocurile pe echipe, nefiind suficiente acţiunile inteligente individuale,

impunându-se o strânsă conlucrare cu partenerul.

Prin joc copilul nu numai că se dezvoltă sub toate aspectele, ci îşi şi dezvăluie

în acelaşi timp calităţile sau neajunsurile, care la rândul lor se corectează tot prin

intermediul jocului. Tot prin intermediul jocurilor de mişcare pot fi corectate unele

carenţe comportamentale. Repartizându-i unui copil instabil un rol conducător în joc,

acesta îl face să fie mult mai atent, mai preocupat de acţiunea ce urmează să se

desfăşoare, îi dă încredere în forţele proprii, stăpânire de sine.

Putem afirma că importanţa jocurilor de mişcare, valoarea lor complexă constă

tocmai în multitudinea aspectelor ce pot fi realizate concomitent prin intermediul lor:

formarea şi consolidarea deprinderilor motrice de bază, dezvoltarea calităţilor

motrice, precum şi a calităţilor de voinţă şi de caracter.

Forţa lor educativă rezultă din contribuţia pe care o au la educaţia intelectuală,

dezvoltarea proceselor de cunoaştere, formarea convingerilor, deprinderilor şi

obişnuinţelor de conduită morală, educarea atitudinii corespunzătoare faţă de muncă,

a disciplinei constituite educativ, estetică, pregătirea lor pentru muncă şi viaţă.

Prof. HOARCA GETA