Un om intelept mi-a spus odata ca printii si printesele sunt in mare parte responsabili de lipsa de realism pe care o dovedim de multe ori intr-o relatie

Un om intelept mi-a spus odata ca printii si printesele sunt in mare parte responsabili de lipsa de realism pe care o dovedim de multe ori intr-o relatie

Nu trebuie sa absolutizam, dar ne formam sub influenta lor, si inconstient incepem indelungata cautare a barbatului perfect.

Insa barbatul real are si nevoi, are si obiceiuri proaste, are si ticuri care ne deranjeaza, si totusi este atat de scump, ne face uneori sa uitam de noi, si apoi uita sa cumpere hartie, desi l-am sunat special

Si daca barbat perfect nu exista, asa cum nu exista nici femeie perfecta, am si o veste buna: exista relatii vii, adevarate, care poate isi mai pierd din pasiunea si tumultul inceputului, dar dobandesc dulceata fructului bine copt. Si daca tot vorbim despre trezirea la realitate, cred ca cel mai potrivit ar fi un dus rece sub care sa recunoastem unele din cele mai frecvente greseli pe care noi, femeile, le facem intr-o relatie.

Nimanui nu-i place sa fie sufocat, si cu toate astea, multe femei au dificultati in a se abtine. Pentru ca asa suntem noi create, sa fim mai grijulii (instinctul matern, bata-l vina) si sa mai si exageram. Lasati-i putina libertate, nu-i mai controlati fiecare gest, si nu-l sufocati nici cu prea multe confesiuni. Intelegeti ca barbatii au o psihologie diferita, ei sunt axati mai mult pe fapte, si nu inteleg placerea pe care o simtim noi atunci cand stam ore in sir la taclale, fara sa rezolvam nimic.

Barbatii nu vorbesc cu usurinta despre sentimentele lor, cand le exprima e ca si cum ar fi salvat Titanicul de la inec. O mare reusita! Care merita sincer apreciata. Asa cum si tacerea noastra este apreciata uneori, mai degraba decat insistentele. Poate va suna cunoscut: S-a intamplat ceva? Hai, spune-mi ce ai; Simt ca ai patit ceva; De ce nu vrei sa imi spui?; Ai ceva cu mine?; Am gresit eu cu ceva? Si toate astea inlantuite. Cititi-le cu voce tare si veti vedea ca suna ca un real asalt cu ghiulele, gloante, sageti otravite, si tot arsenalul feminin de insistente, vocea ce-si schimba tonalitatea, ochii ce incep sa lacrimeze, schimbarea abordarii, de la persoana a II a, la persoana I (inceput cu tu, sfarsit cu eu).

Acesta a fost numai un exemplu, insa suficient de puternic, sper. Sub asaltul de intrebari barbatii se enerveaza, refuza sa raspunda, deoarece lor nu le este atat de usor sa isi exprime slabiciunile sau emotiile. Pentru ei acestea sunt atitudini tipic feminine. Asa ca aveti rabdare si nu ii presati.

De multe ori ne trezim analizand excesiv afirmatiile partenerului, eventual apeland si la sprijinul unei prietene, care sa ne ajute sa gasim noi semnificatii spuselor lui, sau mai degraba care sa confirme concluziile noastre. Si de cele mai multe ori prietenele nu ne contrazic, ne compatimesc si le vine greu sa creda ca el a putut sa faca sau sa spuna asa ceva. Evident, ele sunt subiective, si cunosc numai varianta noastra.

Ajungem astfel la niste interpretari cu adevarat surprinzatoare, care cu siguranta il vor surprinde si pe el in momentul in care ii vom arunca totul in fata intr-un moment de furie.

Mult mai eficient ar fi sa-i comunicam onest nemultumirile exact in momentul in care acestea apar. Si sa nu le comunicam sub forma de repros, ci ca pe o informatie pe care o poate folosi. Si mare atentie, ascultarea eficienta presupune a asculta fara a emite judecati. Orice om se simte mult mai confortabil sa spuna ce are pe suflet daca nu aude in permanenta fraze de genul: Dar nu inteleg cum ai putut sa faci asta; Ai gresit foarte mult, etc.

Nu poti sa stii nimic sigur pana cand nu il intrebi si pe cel implicat si ii oferi si sansa de a se exprima, fara sa-l intrerupi. Sau mai grav, nu vei stii nimic sigur daca vei anticipa si-l vei lasa si pe el sa inteleaga faptul ca tu deja ai pus eticheta, printr-o invitatie la discutie de genul: Stiu ca o sa te enervezi, o sa incepi sa tipi, dar cum ai putut sa...? Spunandu-i din start ceea ce tu stii deja, omori si comunicarea si cresc si sansele ca asteptarile tale chiar sa devina realitate.

Unele femei cred, in mod eronat, ca daca isi exprima suferintele fizice si morale, fictive sau reale, carora ele le imprumuta titlul de sensibilitate, vor descatusa latura protectoare a masculului si il vor face sa le iubeasca si mai mult. Este un strigat disperat dupa atentie, dar de multe ori rezultatul nu este cel scontat. Barbatii adora, este adevarat, sa simta ca detin controlul iar femeia depinde intr-un fel de el. Dar daca ne lamentam exagerat, ne plangem mult prea des de diferite afectiuni sau de inima albastra, ii aratam cu fiecare ocazie cat suntem de sensibile (la fum, la mancare, la vorbe, la diferite actiuni, etc) vom reusi intr-un final sa-l enervam. Pentru ca barbatilor le plac femeile gingase, dar nu ipohondre. Si sincer acum, voua nu vi se pare obositoare o persoana care vorbeste in permanenta despre indispozitiile ei? Nu preferati sa aveti in jurul vostru persoane care cu un zambet reusesc sa va insenineze ziua si sa va readuca buna dispozitie? Si stiti vorba aceea: cu o floare nu se face primavara, dar cu un zambet cald aduceti primavara in sufletul celui care il primeste.