cainele om

5/6/2018 Cainele Om - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cainele-om 1/35



Daniel Dinea

*Cdinele om



Daniel Dinca

*

A.

atne e omEditia a IV-a

Ilustratii: ElaMays ~iLaviniaMusat

CAII~S_ - c t ~[ ; . J ..r---

Editura CALLASPRINT2006



Culegere text: Aurelia Fota

DTP: lonel Angheluta

Coperta: Alexandru Buzoianu

Corectura: Mihaela Dinca

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

DINCA., DANIEL '

Caincle om / Daniel Dinca, - Mangalia: CallasPrint, 2006

ISBN (10) 973-7662-19-9; ISBN (13) 978-973-7662-19-4

821.135.1-32

Lectori: prof. Cristina Malaete , Gheorghe Filip



Daniel Dined

Adolescentei lui Alexandru-Costin,eu umilinta ea n-am cautat ragazul

sa seriu aceasta carte in vremea copllarlel lui.

Odata cu seara care sufla in soare ca sa-i stinga lumina, Milica ajunse la un

alt colt de strada. Privi in toate partile cu speranta ca poate va zari un gard sau un

pom cunoscut, dar cand vazu ca nu recunoaste locurile, pricepu ca s-a ratacit.

Simti ca inima, de marimea unui bob de strugure, ii bate cu putere, si inspaimantat

scheuna pre lung 0alta chemare:-Mamicaaaaa ....Sant aiiiici ....Vino sama ieeeiii ...

Cu urechile ciulite i~i asculta strigatul cum se pierde in departari si astepta

un timp sa primeasca raspunsul. Ii raspunsera alti caini, parca in batjocura, ca e

prost si s-a ratacit, ~i-i veni sa planga cand intelese ca singura fiinta de la care

astepta un semn, nu l-a auzit.

-Am ajuns prea departe ~i mamica nu ma aude, zise si incepu sa alerge

inapoi, dar i se paru ca nu mai recunoaste locurile prin care banuia ca trecuse.

Incerca sa adulmece un miros cunoscut, dar narile fragede nu prins era decatadierea inserarii. Alerga mai departe, strigandu-si la fiecare oprire, chemarea.

Valatuci de intuncric veneau dinspre cer pe pamant si de fiecare data, strigatul lui

parca se impotmolea in ei si pleca tot mai slab.

Se jucase in curte cu fratii lui, de-a vanatoarea, si tot cautand locuri cat mai

indepartate in care sa se ascunda, gasise 0 spartura in gard, si prin ea iesise in

drum. Cu gura deschisa de uimire, privise in lungullui si i se paruse ca vede

marginea lumii. Niciodata nu mai cunoscuse atata departare si, lara sa-si dea

seama, pomise pe langa garduri, sa vada cum arata capatul pamantului.Cand se sfarsise amiaza, ajunsese acolo unde credea ca lumea se termina,

dar gasise alte drumuri cu noi departari. Mersese inainte cu dorul cautarii, lara

sa-si dea seama capoate rataci cararile.

In drumullui intalnisc multi oameni ~ile primise mangaierile. Nu se temea

de ei, fiindca in curtea unde venise pe lume, stapanii erau buni si credea ca toti

oamenii sunt la fel. Doar cativa boldei 11injurasera printre ulucile unor garduri pe

langa care trecuse, ~i-l intrebasera, ce cauta pe strada lor. Dar nici de ei nu Ii era

frica, fiindca i se parea ca nu trebuie decat 0data sa strige simamica lui ar veni sa-l

apere.

5



Daniel Dined

Frica venise peste el atunci cand luase drumul inapoi si dupa lungi cautari

pricepuse ca s-a ratacit. Dar seara cobora peste lume cu jocuri de umbre, cazute

parca din falfairea unor aripi de zmeu.

Mai striga 0 data, dar astepta raspunsul in zadar. Nu stia ce sa faca, II

invadase deznadejdea si inima ii batea in pieptul mic, aproape sa-l sparga, Sehotari sa mearga inaintc, insa picioarele obosite 11rugau sa se opreasca tot mai

des. Si, dincolo de toate, i se facuse 0foame de caine mare.

-Trebuie sa mananc ceva ca sa capat puteri, zise cu gandul la castronelul pe

care copiii stapanului 11umpleau cu lapte de doua ori pe zi. Poate gasesc un loc

unde sa rna aciuiez noaptea asta si vreun suflet de om, care sa-mi dea macar 0

coaja de paine.

*Se opri in dreptul unei porti deschise si dupa ce privi in curtea larga, ramase

o clipa pe ganduri. Ar fi vrut sa intre, fiindca venea dinspre casa un miros ametitor

de carnati prajiti, dar in fata usii zarise doi caini la fel de zdraveni ca mama lui.

Ii simtisera prezenta, dar erau prea mari ca sa-l ia in seama.

-Pot sa intru si eu, nene? intreba Milica. Pana maine, ca m-am ratacit si mi-e

foame.

-Cine 0 fi, rna, si milogu' asta? se intrebara dulaii intre ei si izbucnira

deodata in ras.

-Milica rna cheama, zise el neintrebat si IaCUun pas inainte.-Stai pe loc! zisera dulaii in acelasi timp. Nu ti-am dat voie sa intri pe

teritoriul nostru. Nu ne plac strainii.

-Dar eu plec, murmura Milica, gata sa izbucneasca in plans.

-Pai, nu pleci? intreba un dulau si apoi hohoti ca dupa 0 gluma

nemaipomenita.

-Asteptam si eu 0 coaja de paine si 0 yorba buna, zise Milica, simtind in

acelasi timp ca 11sfasie dorul de mama lui, care l-ar fimangaiat si i-ar fi lins

lacrimile cu tot dragul din lume.-Asteapta! marai celalalt dulau, ca sa nu creada cineva ca el ar fi mai prejos

decat primul.

Milica ramase ametit in mijlocul portii. Ametit de foame, dar eel mai mult

de tristete, ca trebuie sa cerseasca pe la porti straine si sa innopteze departe de cei

dragi.

Ii placeau serile cand lumea intreaga adormea si ei ramaneau stapani pe tot

intinsul, dar acum intunericul ii parea un chin ~ide abia astepta ivirea zorilor ca sa

inceapa din nou cautarea, Incerca totusi sa mai adulmece 0 data, cu speranta capoate va simti in aer mirosul casei pierdute, insa aroma carnatilor prajiti ii veni in

nari ~i-1zapaci de-a bine1ea.

7



Cdinele om

8



Daniel Dined

-0 sa ramana, zise baiatul si fugi in casa de unde se intoarse cu 0jumatate de

carnat, pe care Milica 11inghiti haiduceste, Ce ochi blanzi are, rosti mai departe

nepotul, prinzandu-i capul in palme. Parca ar fiom. Are ~ibarbuta. Si un smoc de

par in fiunte. E asa de frumos!

/'



Cdinele om

Milica intelegea glasul oamenilor si se topea de bucurie. Se lasa pe spate si

primi aproape ametit mangaierile baiatului. Apoi fugira prin curte unul dupa

celalalt ~iintr-un tarziu i~i aranja culcusul pe 0haina veche adusa de copil, langa

usa,

Adormise greu, cu dor de cas a lui si mai ales cu teama. Cei doi caini1 1

amenintasera cu bataia, zicandu- i:

-Mai bine pleci cat mai ai timp, ca la noapte, cand vor adormi stapanii, te

gonim. Mai bine pleaca singur, ca sa scapi de bataie,

-Oricum vreau sa plec, sa-mi caut casa. Dar acum e noapte ~inu stiu pe unde

s-o tau.

-Pe unde ai venit, ii zisesera, smechereste. Gasesti tu drumul.

-Plec dimineata, inganase Milica, Stapanul m-a lasat sa dorm langa u~a, ca e

prieten cu mine si eu sant prieten cu el. Daca rna luati la bataie,0

sa tip si cand sescoala, vedeti voi!

-Mai vorbim noi, maraisera cainii, si dintr-odata, simtind ceva, sau poate

doar sa-l impresioneze, pomisera latrand razboinic spre poarta inchisa.

*

Milica se trezise dimineata teafar, dar inghetat de frigul noptii. Se intinse si

ca sa-si incalzeasca trupul, incepu sa alerge prin curte. I~i pregatea plecarea, si

cauta0

spartura prin gard, insa n-o gasi,-Cand vor deschide poarta 0 sa plec, i~i spuse, revenind pe haina din fata

usii. Mai trag un pui de somn pana se trezesc stapanii. Si poate inaintea plecarii,

primesc si ceva de mancare. Mi-ar prinde bine, ca am drum lung de colindat, pana

la casuta mea.

Ca sa-~i fereasca trupul cat mai mult de racoarea zorilor, se stranse langa

perete ca un covrig si inchise ochii. I~i aminti de fratii lui, langa care frigul nu era

atat de taios. Se ingramadeau impreuna ~i inghesuiti, aveau mai multa caldura.

Se mai trezea cate unul, mai ales din cauza puricilor, ~i atunci desteptarea eragenerala, dar nu era atat de frig.

Somnul il prinse repede, mai ales ca nu mai avea in el teama noptii petrecuta

printre straini si smecheri, cum Ie spusese in gand celor doi dulai care dormeau

dusi. Visa ca e impreuna cu fratii si mama lui la casuta lor din care, parca nu

plecase vreodata, Era soare si tolaniti pe iarba din curte, stateau de yorba cu burtile

in sus. Mancasera carnati din pomul pe care, in sfarsit 11gasise. Se minunau cat de

frumoasa e viata cand esti sanatos si ai de toate, fiindca pomul din vi suI lui era atat

de roditor, incat atunci cand rupeai din el un carnat, imediat cresteau alti trei la loco

Si nici nu era inalt. Puteai sa te agati cu labutele de crengile lui si sa te hranesti cat

vreI ...12



Daniel Dined

13



Cdinele om

Dupa plecarea baiatului spre scoala, Barbuta, cum aflase ca se numeste de

acum, intra in curte si chiar daca dorul de casa lui ii rascolea inima, se hotari sa mai

ramana un timp, mai ales ca la despartire copilul iispusese:

-Sa fii cuminte si sa rna asteptil



Daniel Dined

1 1 asteptase la poarta si dupa ce mancasera impreuna alergasera prin curte si

se jucasera cu 0 minge mica pe care baiatul 0 arunca, si el, ca un copoi de

vanatoare fugea dupa ea sa 0aduca inapoi. Trecusera mai multe zile ~iBarbuta i~i

amana mereu plecarea.

Iarba crescuse tot mai inalta prin gradini ~ipomii incepeau sa rodeasca, dupace i~i scuturasera floarea pe j ocurile lor. La inceput, dorul de casa pierduta ii

rascolise inima, dar odata cu scurgerea zilelor devenea tot mai slab si Barbuta uita

deMilica eel ratacit intr-o seara trecuta,

-Bre, Viliame, sa stii ca am uitat unde a fost casa mea, Ii spusese intr-o

amiaza insorita, celuilalt prieten, tocmai atunci coborat dintr-un pom. Am tot

amanat plecarea si acuma chiar daca as vrea sa rna duc, nu mai stiu unde e.

-Ce sa mai pleci, mai Barbuta ...Zici, doar asa ... Sa-ti vezi mama si fratii.

Dar, pana la urma tot va desparteati, ca erati multi si stapanul va mai repartiza pe laalti oameni, care aveau nevoie de paznici. Ca la asta voi santeti cei mai tari.

-A~a m-am gandit si eu, bre, Viliame. Ca soarta noastra e sa stam pe langa

stapan si sa avem grija de el.

-Pai, vezi? spusese motanul. Tot trebuia sa iei viata in piept odata. Aici ai tot

ce-ti trebuie ... Noi tinem unu' la altu' si, pe deasupra esti prieten la catarama cu

nepotul stapanului. Ce vrei mai mult?

-Bre, sa stii ca de dragullui n-am plecat. Ca am simtit ce mult tine la mine.

-Aici e norocul tau. Ca trebuia sa-ti castigi si tu mancarea de undeva.Dar, una e sa-ti arunce dumicatul din obligatie, rara sa te priveasca, alta e sa-ti dea

o coaja uscata de paine, dar cu drag. Aici e intorsatura si tu ai fost norocos.

-Matale stii mai bine, dar ~ieu cred ca am fost.

-Ai fost, asculta-ma pe mine, ca sant umblat prin poduri si prin pomi, de nu

s-a mai pomenit, zisese motanul, dupa ce-si luase din nou aerul de intelept. Ti-ai

facut si cunostinte prin zona ....Ca maine, poimaine, 0 sa pleci dupa fete si deja

cunosti vecinele. La urma, 0samai iesi prin lume, ca stapanul e vanator ...

-0 sa merg la vanatoare? intrebase Barbuta si, cu dorul alergarii in el, sevisase pe campuri.

*Se gandise de multe ori la asteptata vanatoare iar cand vara dadea semne sa

treaca, i~iaminti ca nu s-a dus si el sa faca 0baie la balta. Tocmai intra in gradina si

11vazu pe porc, tolanit in noroi in fata casei lui, napadita de muste sijego

-Maaaii, cum am uitat! i~i spuse Barbuta. Nu m-am scaldat si eu toata vara.

Si daca nu-l vedeam pe asta, chiar ca nu-mi mai aminteam.

Peste caldura zilei, ii trecu din nou prin minte unduirea ochiului de apa incare ar fi intrat sa se racoreasca si sa mai decimeze divizia de purici. Vazu cum

porcul se laraia in noroi si, printre gard, il intreba din curiozitate:

17



Cdinele om

18



Cdinele om

-Aiei ai dreptate, incuviinta motanul. Dar de ee neamul cainilor sa fie eel mai

tare? intreba, deranjat ea toemai rivalii lui de moarte au fost pusi in discutie.

-Pai, santem multi si vigurosi, arguments Barbuta, Santem plini de muschi,

daca toata ziua fugim dintr-o parte in alta si pe deasupra santem si destepti.

-Hai, e-o zisesi, rosti Viliam, suparat ea eineva pretindea ea ar exista desteptimai mari ea el.

-Dar eel mai mult mi-ar fi placut sa am maini, ea sa-mi iau si eu 0motoreta,

Dupa carnaciori, eel mai mult imi place sa rna plimb eu motoreta. Mi-as lua una

galbena si casca rosie sau invers si as baga 0 goneta pe ulita eu toata viteza.

Sau mi-as lua un cart. Tot galben si easea rosie ea foeul, ca asa se poarta si rna

prinde euloarea asta.



Daniel Dined

-Sa vezi ce goneta bagi tu la iarna prin zapada, pana !i s-or face talpile rosii,

cand te-o lua stapanu' la vanatoare ... ca e vanator,

-Zapada? intreba mirat Barbuta, fiindca nu 0vazuse vreodata, Ce e aia?

-Un fel de nisip rece ~i pufos, rosti motanul. 0 sa alergi prin ea sa aduci

vanatul si 0sa-!i pocneasca talpile de frig. Poate mai iei si cate un ghimpe, ca asa se

intampla cand umbli descult. Sau poti sa dai bot In bot cu lupul si atunci sa vezi

bataie.

Incins de caldura verii, Barbu!a se intinse pe nisip ~i oricat se stradui, nu

reusi sa-si imagineze cum arata zapada. Ca sa scape cumva de caldura, se visa

alergand prin racoarea padurilor ca un mare vanator iar In visullui trecu victorios

si peste 0haita de lupi.

-Bai, ce chef am de 0 bataie cu lupii, zise, frecandu-si spinarea de nisip.

Sau cu Gica, Parca imi vine sa rn a due si sa-i dau una peste rat.-Eeeh, se trezi In tine viteazul, rase Viliam. De abia te scapai de haidamac si

iar te mananca pielea.

-Bre, Viliame, ce rna faceam eu lara matale? zise Barbuta, izbucnind si el in

ras, Uite, ti-am facut si un cantec, pentru prietenianoastra,

-Nu mai spune?! se mira motanul si de atata bucurie se dadu peste cap,

alintandu-se si incepand sa toarca. Ia zi-l. .. Sa-l auzim.

-E frumos ca te doare capul cand 11auzi, zise Barbuta, tavalindu-se si el cu

spinarea pe nisip. Suna cam asa, adauga incepand sa cante: Viliameeee,Viliameeee ... Viliameeee, r na ... Viliamee ... Viliaaame, rna .. .I!i place?

-Pleaca frumos, ca e yorba de mine, raspunse motanul. Dar zi-l mai departe!

-Viiii -iiiiliiiamee, Viiiliameee .... Viliameee, rna , continua, Barbuta,

-Mai departe, rna, ca p-asta ai zis-o!

-Pai, asta e cantecu' ...

-Doar atata? intreba motanul, dezamagit. Nu e cam scurt?

-Nuuuu! raspunse Barbuta. Poti sa-l canti 0 zi intreaga daca vrei. Ca repeti

mereu asta cu Viliame. Si ca sa fie mai frumos, te lasi cand pe un picior, cand pealtul. Sau, daca poti, dansezi din buric. Si, ca sa ametesti de placere, te gandesti la

niste carnaciori prajiti,

-Sau niste chiftelute ...

-Ori niste salam cu puncte de grasime prin el, zise Barbu!a visator si

dintr-odata adauga cu gandul tintuit la mancare: Bre, Viliame, ia sa rn a inveti si pe

mine sa prind soareci!

-Soareci ... ?! hohoti Viliam simuland 0mirare superioara din care nu puteai

sa intelegi decat ca In afara de el nimeni nu mai era In stare de 0asemenea isprava.Soareci? Repeta, lncapa!anandu-se sa rada si mai tare, lncat celalalt sa priceapa

absurditatea dorintei .•

25



Cdinele om

26



Daniel Dined

-Aia a fost alta treaba, ca n-am vrut sa-l ranesc, Eram si mai tanar ... Dar de

atunci am facut niste muschi, de rna stie toata ulita de frica,

Dulaii 11lasara in pace, fiindca acest ultim adevar nu putea sa Ie fie pe plac.

Barbuta crescuse mai mare ca ei si se temura 0 clipa ca nu cumva el sa-~i

aminteasca de ziua sosirii in poarta lor, cand 11umilisera rara motiv.Plecara in urma stapanului si pana seara, batura cu talpile rosii de frig,

zapezile. Padurile trosneau de ger, dar din adancul Ior nici un lup nu-si anuntase

prezenta,



Cdinele om

*-De frica mea n-a venit, strigase Barbuta din poarta, cand Viliam 11intrebase

de la streasina casei cum amers vanatoarea.

-Cine, rna? ingana Viliam, surprinzator de somnoros pentru gerul de afara.

-Lupu', bre, raspunse Barbuta iritat de atata neintelegere, de parca ar fi

vorbit cu prostii. II strigai, dar degeaba, zise mai departe, cu un chef de lauda cum

simtea ca nu mai avusese vreodata. Simi s-a parut mie ca I-am vazut si I-am luat la

miros, dar cred ca si-a dat seama cu cine are de-a face si a fugit. Da', maine rna due

dupa el din nou ...

-Mai bine stai acasa, ca nu esti tu de dus singur in padure, 11apostrofa Viliam.

Azi ati fost patru si0pusca, nu cum crezi tu. Stai acasa, ca maine 11taiem pe Gica.

-Eeeh!? IaCUBarbuta si stranuta de placere. Cine zice?

-0 auzii pe stapana ...-Ba, daca as avea maini, eu l-a~aranja pe nesimtit, Ca si acuma, cand tree pe

langa casa lui ma injura, dar nu-mi mai pun mintea cu el, zise Barbuta, cu gandul

la niste carnati pusi la uscat sub streasina. Ma due sa rna culc nitel, ca rna prinse

putin oboseala si la noapte iar intru in paza, Ca ce viata avem si noi ... Numai

munca,

Se scutura si, dupa ce IaCU 0 halta in fata bucatariei, de unde primi stiutul

codru de paine, 0 lua spre cusca lui, rotindu-si coada de bucuria mancarii si a

ispravii de peste zi. *Dupa miezul noptii, un val de blanda ninsoare se astemuse molatic peste sat,

iar Barbuta sarise gardul si iesise in drum ca sa alerge printre fulgii de nea.

Ii placea sa goneasca prin cemerea alba, fiindca asa i~iumplea inima de libertate.

Libertatea ii era la fel de draga ca si mancarea buna si se bucura pana la lacrimi ca

soarta I-a adus intr-o curte in care putea sa umble liber, mai ales ca printre garduri

vedea pe la vecini cum aproape toti confratii lui se zbuciumau in lanturi.

-Ce stapani buni am, i~i spuse, ~idintr-odata simti ca ii iubeste atat de mult,incat si-ar da si viata pentru ei.

" 'Isi scutura blana si fugi inapoi spre poarta, fiindca din curte auzi grohaitul

porcului si se gandi ca poate vrea sa dezerteze. II auzise de mai multe ori in noapte

cum grohaia, parca speriat, asa cum n-o mai facuse vreodata si ii trecuse prin

minte ca Gica a aflat deja ce 11asteapta si i~ipregateste evadarea. Ii paruse rau de

el, dar dincolo de toata vrajma~ia dintre ei, daca n-ar fiavut atata credinta pentru

stapani ~inu i-ar fiplacut prea mult carnatii din care spera sa primeasca macar un

coltisor, l-ar fiindemnat chiar el sa fuga.

-Asta e viata, i~i spuse si sari gardul ca sa intre in curte, cu gandul ca a doua zi

o sa aiba destula treaba la taiatul porcului.

30



Daniel Dined

31



Daniel Dined

padurile, insa numai un singur mistret se rostogoli in zapada, iar celalalt era la 0

distanta atat de mica de ei, incat omul nu mai avea timp sa incarce arma din nou.



Cdinele om

Hotarat sa se lupte pe viata si pe moarte cu agresorul, Barbuta se repezi

inaintea lui, dar porcul, din goana, 11izbi cu teasta mare si-1rostogoli in zapada. Cu

durerea in umar, cainele se ridica ~i vazu ca mistretul ii tavalea in zapada si

stapanul. Simti mirosul sangelui de om, care venea din piciorul batranului.

Cainele intui ca daca porcul nu moare, nici el ~i nici omul nu se vor mai ducevreodata acasa. Facu un salt spre ei si vazu ca agresorul prinsese in colti bratul

batranului, care lara puteri incerca sa se apere. Pregatit sa moara pentru eel care 11

primise in curte cand era al n im an u i s i -1 hra nis e ori 11mangaiase cu drag, se repezi

la gatul porcului. Salbaticiunea simti stransoarea si scapa din gura bratul omului.

Se intoarse, insa cainele zdravan Ii strangea gatul cu putere.

Se impinsera si se rostogolira amandoi in zapada. Sarira in picioare si se

ciocnira din nou, dar izbitura 11arunca pe Barbuta, ca ~i prima data, in zapada

patata pe alocuri de sange cald. Se smuci si reveni in picioare, chiar daca blanaalba i se inrosea vizibil langa coaste.

Un om ar fi gandit ca mai mult decat viata nu are ce sa piarda, insa cainele i~i

spuse ca mai mult decat viata lui inseamna cea a stapanului, In ultima clipa se feri

din calea unei alte izbituri si dintr-odata i~i aminti cum 11fentase, cand era

catelandru, pe Gica, Astepta intoarcerea porcului, care de doua ori era mai greu

decat el, iar cand ajunse aproape, se feri din nou ca sa nu fie atins si ii sari in

spinare, apucandu-l de ceafa groasa cu toata disperarea din el. Musca adanc si

smuci, dar porcul se rasuci cu el ca sa scape, insa Barbuta era hotarat sa nu-i mai

dea drumul, chiar daca ar fi fost nevoie sa stea pana noaptea asa, Se incorda si trase

cu putere, dar porcul se opintea si incerca sa muste si el. Se rotira un timp, iar intr-o

clipa cainele i~i vazu stapanul zvarcolindu-se in zapada. Simti ca turbeaza de

furie, de ura sau durere, si cu toata puterea pe care n-ar fi banuit-o vreodata in el,

smuci atat de violent, incat salbaticiunea cazu in genunchi. Trase din nou cand

pricepu ca mistretul incearca sa vina in picioare ~i-l mai tinu un timp trantit in

zapada. Ii simtea in gura sangele cald si nu putea sa inteleaga de ce cautasegalceava cu ei.

Se mai luptara 0 vreme rascolind zapada inrosita destul de mult si intr-un

tarziu, Barbuta pricepu ca puterile porcului au slabit. Incerca sa-l rastoame, dar

haidamacul era prea greu si se tinea bine cu burta pe zapada. Smuci insa de cateva

ori si intelese ca daca trage mai tare 11poate culca pe 0parte. Voia sa ajunga la gat,

ca sa sfarseasca odata scandalul.

I~i privi stapanul, care ghemuit in genunchi incerca numai cu 0 singura

mana sa incarce pusca si intelese ca, oricum, ei sunt invingatorii. I~i adunaputerile si smuci salbatic in toate partile, pana cand porcul, dezechilibrat, aluneca

pe 0parte. Ii dadu drumul din stransoare si-n urmatoarea clipa i~i infipse coltii in

38



Daniel Dined

39



Daniel Dined

-De ce rna dai, daca plangi? intrebase cainele, insa ca-n via!a, stapanul nu

stia sa-l auda. N -0sa mananc mult si, daca vrei, rna due singur la vanatoare, rostise

mai departe privindu-si omul in ochi, dar in afara de niste lacrimi batrane, primise

ca raspuns numai tacere.

Din noua curte, parca nici bolta cerului nu mai era atat de vie. Stelele pulsauindepartate si reci iar norii pareau niste monstri cu trupuri dezmembrate, care

asteptau miezul noptii ca sa-si deschida gurile flamande si sa-l inghita.

-Mai bine, i~i spuse Barbuta. Tot 0sa mor intr-o zi de dorul casutei mele si al

stapanului. Si al prietenului tanar care e la scoala ... Si allui Viliam ... care s-a facut

prieten cu mine din prima.

I~i amintise din nou de nepotul stapanului si noaptea intreaga astepta cu 0

speranta desarta ca tanarul sa se intoarca acasa si nevazandu-l in curte, sa-i fie atat

de dor, incat sa vina in fuga dupa el, dar zorii 11gasira in acelasi lant, cu mancareaintreaga in fa!a. Astepta si ziua intreaga, lara sa bea macar 0 gura de apa, iar la

lasarea serii pricepu ca mai are in e1 destula speranta.

Dupa noapte mai trecu 0zi si inca doua la fel, pana simti ca-i vine sa moara

dedor.

-Mai bine rna due si stau la poarta, i~i spuse. Ori vagabond pe drumuri, dar

aici nu mai raman. Stau pe langa gard daca nu vrea sa rna bage in curte ~i 11vad

cand iese pe drum. Mai vorbesc si cu Viliam ... Si cand vine prietenul meu de la

scoala, ii ies inainte ... Ca pe vremuri ...Privi in toate partile, ca un viitor fugar ce se dorea a fi si, pentru prima data,

inghiti in grab a mancarea intreaga.

-Trebuie sa capat puteri, i~i spuse. Ca sa rup lantul ~isa tree peste gard. Si la

urma ... drumul care sa rna duca acasa. E departe ~idaca 11ratacesc, am de umblat

toata noaptea.

*

Astepta inserarca, iar cand stelele noptii mai aveau inca de mers ca sa vina

pe cer, forta de proba lantul greu care-i sugruma libertatea. Simti ca mai degraba

cedeaza cureaua care-i infasura gatul si, dupa ce mai privi inca 0 data prin curte,

smuci cu toata puterea. Cazu intr-o parte si se lovi in locul unei rani stiute de toti,

insa durerea era prea mica pe langa bucuria libertatii si dorul intoarcerii.

Dintr-un salt ajunse in drum si, dupa nas, incepu cautarile. Simti din nou in

trup dorul de fuga prin campuri inzapezite sau nu si latra cu pofta de viata spre

luna proptita in varfurile unor pomi inalti. Se intalni in cale cu alti confrati dar ca

sa nu mai piarda vremea cu ei, le striga de departe cine trece pe drum.

Ii paru rau ca nu poate sa strang a buzele, fiindca altfel ar fi fluierat pe langa

garduri ca un flacau. Ii venea sa cante, dar la fel regreta ca nu poate sa-si exprime

simtirea in grai omenesc.47



Cdinele om

48



Daniel Dined

-Barbuta! zise ornul, iar din glas cainele Ii simti bucuria si dintr-un salt trecu

peste poarta, Ce faci rna, credinciosule? rosti batranul, ciufulindu-i cu drag blana

alba. Te-ai intors acasa?



Cdinele om

Barbuta tacu ~idintr-odata i se paru ca in fata ii vine tot pustiul pamantului.

Se simtea tradat si daca ar fi avut sufletul motanului, ar fi luat calea pribegiei, cu

toata iama care statea pravalita peste ei.

-Ce zici, mergi? intreba Viliam.

-Daca n-ar fi stapanul si nepotu', care e prieten cu mine si eu sant prieten cuel, as pleca si azi, ca nu-mi place sa stau intr-un loc unde nu sant dorit. Dar stiu ca

daca rna duc ~ipana colo, la colt, mi se face dor de ei ....

-Cum vrei, zise motanul, pomind spre magazia de cereale, cu pofta de un

soricel cat de mic. Daca situatia nu se schimba, eu plec la primavara, adauga si,

tare mult ar fi vrut ca stapanul sa auda din casa, insa avea atata minte incat sa stie

ca e imposibil.

Barbuta ramase lipit de zidul casei si oricat ar fi vrut sa-i dea dreptate

motanului, nu putea, fiindca simtea altfel. Dintr-odata i se paru ca peretii vorbescsi se mira cum de nu i-a auzit niciodatal? Ca si oamenii, casa intreaga Ii paru 0

fiinta vie, de care se simtea atat de legat incat nu putea s-o schimbe cu alta.

Si curtea la fel ... si poarta ... sau drumul ... si tenisii nepotului, rupti si ramasi mult

prea mici. Ii cara in gura prin curte, fiindca in ei se impregnase mirosul prietenului

dejoaca,

Auzi pasi prin zapada ulitei si 0clipa crezu ca baiatul se intoarce acasa, dar

in locullui vazu pe strainul care dorea sa-i fie stapan. Ii veni in minte sa iasa in

drum si sa-l tavaleasca precum 0 facuse demult cu mistretul, insa omul strigasedeja, iar femeia se pregatea sa vina afara. Ii vazu in mana lantul gros si, ca sa nu

plece din curte, ar fi vrut sa devina 0piatra alba si sa se ascunda in ea la temelia

caser.

-Leaga-l bine, sa nu mai scape, zise femeia, iar vorbele ei ii parura lui

Barbuta ca suierul unor umbre, pe care le vedea uneori in noptile de paza. E un

caine bun, dar noi n-avem ce face cu el, adauga femeia. Santem batrani si e prea

mare ... Oi nu mai avem sa facem stana, barbatul nu mai poate vana ... Si nici asa,

sa-l tinem degeaba, ca mananca mai mult ca noi.

-La mine are ce face, zise omul. 0 sa aiba de lucru. Numai sa vrea si sa nu

fuga iar, ca a treia oara nu mai yin dupa el.

-Leaga-l bine si tu, pana se invata si uita de noi.

Barbuta auzi cuvintele femeii si ar fi vrut sa-i spuna ca-n inima lui uitarea

n-are pe unde sa intre. 0 privi rugator, cu toata umilinta pamantului adunata in

ochii lui omenesti si nu reusi sa priceapa de ce e atat de linistita,

-Sa ai grija de el! auzi dintr-odata glasul stapanului si, cu speranta, tresari

cand 11vazu sprijinit de tocul usii. E un caine credincios ~iare suflet de om, adauga

batranul, intinzand mana spre el. Nu vreau sa-l dau, dar nu mai scap de gura

iisteia ...54



Daniel Dined

-Atunci nu rna da! striga Barbuta, Iingandu-i mana, dar strigatul sau ajunse

in urechile oamenilor ca un geamat lara inteles.

-Data trecuta cand s-a intors acasa, i-am spus ca nu-l mai dau, sopti batranul,

mangaindu-i fruntea, cu mana tremurata. Daca as sti ca a inteles, l-a~tine, cu toata

saracia mea ... Si cu toata galceava din casa,-Am intclcs, am intclcs! zise Barbuta, dar la fel ca si prima data, glasullui nu

era pentru urechi omenesti. Tine-rna la tine! striga, simtind lantul care 11trage,

indepartandu-l de mana stapanului. 0 sa mananc mai putin, dar tine-rna la tine ....

Se duse dupa lant, dar capul ii ramase intors la stapan. In dreptul portii pe

care pleca a doua oara, i~i aminti dintr-o data de seara in care cersise adapost si

intrase in curte la chemarea stapanului, II indragise din prima clipa. Si pe baiat la

feI. ..Atat de mult ii indragise, incat n-a mai avut puterea sa pIece ....

*Odata ajunsi in drum, i~iaminti cuvintele celui care voia sa-i fie stapan, cum

ca, daca mai fuge iar, nu-l mai ia inapoi. Se opinti in labele din fa!a si, cand

barbatul trase de Ian], i~i arata coltii agresivi. Omul trase din nou si Barbuta marai

infundat, iar cand simti ca celalalt capat al lantului vine spre el sa-l loveasca, se

repezi si-i prinse bratul in gura puternica, insa nu stranse prea tare. Sperietura 11

facu pe om sa-i dea drumul, iar cainele, care stia ca n-are decat 0singura casa, veni

in curte cu lantul dupa el.-Mars inapoil striga femeia, care alaturi de batran vazuse toata intamplarea.

Mars d-aici! repeta si, la strigatul ei, Barbuta, incoltit parca din toate partile, Ii

arata pentru prima data caninii. Ai vazutl? A marait si la mine, striga femeia,

fixandu-si cu ochi tematori dar ~ireci, barbatul care nu stia ce sa mai creada. Sa-l

duci d-aici, ca eu nu mai stau in curte cu ursu' asta, care poate sa rna omoare

oricandl Sa-l duci sau sa faci cu el ceva ...

Batranul ramase lara cuvinte si cu privirea incarcata de mila se uita in ochii

plini de speranta ai cainelui, care astepta de la el un semn de ingaduinta.-Adu-mi pusca, murmura omul. Si un singur cartus ...

Barbu!a incremeni, fiindca nu-i venea sa creada. Simti ca pamantul se

rasuceste si, sub talpi, zapezile fierb. Nu putea sa creada ca omul pentru care ar fi

murit oricand e in stare sa traga in el. Si, cu ce? Cu arma care Ii insotise ani buni pe

intindcrea unor campuri albe ... si inrosite uneori.

-Fugi, Ii striga de la streasina casei, Viliam. Fugi, ca Yinsi eu dupa tine ...

Barbu!a nu-l privi sinici nu voia sa asculte. Astepta ca femeia sa aduca pusca

si sa auda focul, care multi ani fusese pentru el un semn de bucurie. Putea sa

alerge, dar prin nemiscarea lui hotarase deja. Mintea 11duse la nepotul batranilor,

55



Daniel Dined

57



Tiraj: 13 000 exemplare Aparut: 2006

Editura CallasPrint, str. Petru Maior nr. 20A

Mangalia, 905500 judoConstantaTellFax: 0241-75.71.00

Email: [email protected]

Tiparul executat la: S.C. CALLASPRINT S.R.L.

TellFax: 0241-75.71.00 0..Email: [email protected]

mailto:[email protected]




cainele om

Documents