tuse convulsiva final

8/12/2019 Tuse Convulsiva Final

http://slidepdf.com/reader/full/tuse-convulsiva-final 1/76

1

Cuprins

Capitolul I – Noţiuni generale despre tusea convulsivă .................................... 3

1.1. Sistemul respirator .................................................................................. 3

1.1.1. Anatomia arborelui traheo- bronşic ................................................... 7

1.1.2. Fiziologia respiraţiei ....................................................................... 12

1.2. Tusea convulsivă ................................................................................... 17

1.2.1. Definiţie .......................................................................................... 18

1.2.2. Prevalenţă ....................................................................................... 191.2.3. Epidemiologie ................................................................................ 19

1.2.4. Etiologie ......................................................................................... 21

1.2.5. Patogenie ........................................................................................ 22

1.2.6. Diagnostic clinic ............................................................................. 25

1.2.7. Diagnostic paraclinic ...................................................................... 26

1.2.8. Diagnostic diferenţial ..................................................................... 261.2.9. Complicaţii ..................................................................................... 27

1.2.10. Profilaxie ...................................................................................... 28

1.2.11. Tratament ...................................................................................... 29

CAP. II INGRIJIRI GENERALE DE NURSING

● Definitia nursing-ului……………………………………………....................

Definiteanursei………………………………………………….....................

Rolulnursei…………………………………………………………………….

Functiilenursei…………………………………………………………………

Competentelenursei………………………………………………...................

Codul de etica profesionala si de ontologie medicala……………....................



2

Notiuni generale despre nevoile fundamentale ale fiintei umane………………

Rolul AMG in evaluarea si satisfacerea nevoilor

fundamentale……………….. Procesul de

ingrijire…………………………………………………………….. Rolul AMG in ingrijirea

copilului………………………………………………. Rolul AMG in ingrijirea pacientului cu Tuse Convulsină

……………………………….. Educatia pentru

sanatate…………………………………………………..……..

CAP. III PREZENTARE CAZURI

CAZUL I…………………………………………………………......................

CAZUL II………………………………………………………….....................

CAZUL III………………………………………………………........................

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................



3

Capitolul I – Noţiuni generale despre tusea convulsivă

1.1. Sistemul respirator

Fig. 1 – Sistemul respirator



5

Structural, sistemului repirator i se descriu:

1. o portiune de conducere alcatuita din cavitate nazala, nasofaringe,faringe, trahee, bronhii, bronhiole si bronhiole terminale.

Epiteliul respirator este alcatuit din cinci tipuri de celule dupa cum

urmeaza: celule bazale, celule in perie, celule cilindrice ciliate, celule

caliciforma si celule endocrine (cu granule mici/ Kulchitsky) .

a) Cavitatea nazala

- este impartita in vestibulul nazal si cavitatea nazala propriu-zisa, acestea

fiind delimitate de limen nasi.

- peretele superior (tavanul) este reprezentat de lama cribriforma (ciuruita)

a etmoidului.

- peretele inferior (planseul) este alcatuit din palatul moale si palatul dur

-peretele lateral contine cele trei cornete nazale (superior, mijlociu,

inferior), cele trei meaturi nazale (superior, mijlociu, inferior) si recesul

sfenoetmoidal.

b) Faringe

- este impartit in naso-faringe, oro-faringe si laringo- faringe

c) Trahee

- din punct de vedere histologic, cuprinde trei straturi: adeventitia,

submucoasa si mucoasa.

- tunica externa descrie o parte cartilaginoasa si una membranoasa

d) Arborele bronsic reprezentat de bronhiile primare, bronhii lobare,

bronhiole, bronhiole terminale si bronhiole respiratorii.

- in bronhiolele terminale si cele respiratorii se gasesc celule Clara, care

sunt un tip celular neciliat care secreta componenta glicoproteica a

urfactantului.

2. o portiune respiratorie propriu-zisa:



6

a) ducte alveolare

b) saci alveolari

c) alveole: acestea sunt in numar de aproximativ 300 de milioane, auforma poliedrica si aspect de „fagure de miere”. Se distring doua tipuri celulare,

in functie se rolul acestora si morfologie:

- alveole de tip I, avand rol structural

- alveole de tip II, avand rolul de a secreta surfactant

Bariera alveolo-capilara este formata din urmatoarele elemente:

- surfactant

- apa

- peretele alveolar (pneumocitele de tip I)

- membrana bazala a peretelui alveolar

- membrana bazala a peretelui capilar

- peretele capilar (avand epiteliu simplu scumaos)

Fortele de recul sunt deosebit de importante in fiziologia respiratiei.

Astfel de forte sunt reprezentate de:

- cutia toracica (foita parietala a pleurei)

- plamanii (foita viscerala a pleurei)

- volumul de repaus elastic al cutiei toracice

- volumul de repaus elastic al plamanilor

-inegalitatea vidullui pleural (la plamanul vertical, clinostatism) .

Un alt indice important este complianta: toracica, pulmonara, statica,

dinamica, specifica. Ideea este ca aceasta complianta scade sau creste in diferite

patologii (scade in boli restrictive si creste in boli obstructive) .

Un alt indice este distributia rezistentei in caile aeriene, astfel:

- in caile respiratorii superioare este de 80%, curgerea fiind turbulenta

- in caile respiratorii inferioare este de 20 %, curgerea fiind laminara.



7

Toti acesti indici au formule exacte de calcul si sunt deosebit de

importanti pentru investigarea funcionarii fiziologice a sistemului respirator.

In reglarea respiratiei este implicat SNC, la nivelul caruia se gaseste centrulrespirator dar si hormoni precum progesteronul (in sarcina) sau eritropoetina cu

efect asupra receptorilor periferici.

1.1.1. Anatomia arborelui traheo-bronşic

Arborele traheobronsic este reprezentat de trahee si bronhii. Traheea

este un organ tubular aflat in continuarea laringelui de la nivelul vertebrei C6

pana la T4, unde se imparte in cele doua bronhii principale.

Anatomie/ structura

Traheea are o lungime de aproximativ 10-12 cm si calibrul de 1,6-2 cm.

Traheei i se descrie un segment cervical si unul toracal.

Traheea are un schelet fibrocartilaginos care este format din 15-20

de inele cartilaginoase incomplete posterior. Acestea cartilaje sunt unite intre ele

prin intermediul unor ligamente fibroelastice si fibre musculare netede.

Ligamentul are rolul de a preveni supradistensia lumenului traheei iar fibrele

musculare au rolul de a regla calibrul luminal.

La exterior se descrie o adventitie alcatuita din tesut conjunctiv iar la

interior o mucoasa alcatuita din epiteliu cilindric ciliat. Lamina propria prezinta

cartilajele hialine, inelare dar si numeroase glande seromucoase.

Contractia fasciculului muscular si ingustarea luminala consecutiva intervin in

reflexul de tuse. In urma contractiei fasciculului muscular se reduce calibrul

traheei si creste velocitatea aerului expirat, favorizand eliminarea particulelor

straine din lumen.



8

Fig. 2 – Traheea

Traheea se divide in doua bronhii principale care intra in plamani la

nivelul hilului pulmonar. Impreuna cu arterele, venele si vasele

limfatice corespunzatoare fiecarui plaman, bronhiile formeaza radacina

pulmonara.



9

Intrapulmonar, bronhiile se ramifica in trei bronhii (in plamanul drept)

respectiv doua bronhii (plamanul stang). Aceste bronhii sunt corespunzatoare

lobilor pulmonari si se numesc bronhii lobare. La randul lor, acestea se totramifica, ramurile terminale numindu-se bronhiole. Acestea corespund lobulilor

pulmonari si se ramifica intralobular, formand un numar de 507 bronhiole

terminale.

Lobulii pulmonari sunt structuri cu aspect piramidal, avand varful

orientat catre hilul pulmonar. Fiecare lobul are la periferie un sept alcatuit din

tesut conjunctiv, care insa la adult nu este complet, neexistand astfel o perfecta

delimitare a lobulilor pulmonari.

Fig. 3 – Lobulii pulmonari



10

Din punctul de vedere al mucoasei, bronhiile principale sunt foarte

asemanatoare cu traheea, insa pe masura ce bronhiile se ramifica, structura se

simplifica. Aceasta trecere este insa progresiva, lenta.Fiecarei bronhii principale i se descrie un numar de 9-12 diviziuni

dihotomice. Pe parcursul ramficarii, diametrul bronsic se reduce treptat,

ajungand pana la o valoare de 5 mm.

Cartilajele bronsice sunt mai neregulate decat cele traheale si inconjoara

complet lumenul bronsic (la nivelul bronhiilor cu lumen mare). Odata cu

reducerea diametrului bronhiilor, inelele cartilaginoase sunt inlocuite cu placi

cartilaginoase izolate sau insule de cartilaj hialin.

Lamina propria contine o multitudine de fibre elastice si glande mucoase si

seroase. De asemenea se remarca prezenta limfocitelor atat la nivelul laminei

propria cat si printre celulele epiteliale.

Bronhiolele sunt cai aeriene intralobulare care au diametrul mai mic de 5

mm. Acestea nu prezinta nici cartilaje nici glande in structura mucoasei. Contin

insa celule caliciforme iar bronhiolele terminale contin celule Clarea care secreta

proteine care protejeaza epiteliul bronsic impotriva actiunii agentilor oxidanti si

a inflamatiei.

Bronhiolele respiratorii sunt rezultatul divizarii bronhiolelor terminale.

Mucoasa acestora se aseamana perfect cu cea a bronhiolelor terminale, singura

diferenta fiind ca peretele bronhiolelor respiratorii este intrerupt de alveole, la

nivelul carora se produce schimbul gazos. Epiteliul acestora contine celule Clara

dar si alveolocite de tip I in jurul orificiilor alveolare.

Ductele alveolare apar ca urmare a cresterii numarului de alveole in

portiunea distala a bronhiolelor respiratorii. Acestea sunt invelite de celule

pavimentoase alveolare. La nivelul laminei propria din vecinatatea orificiilor

alveolare se descrie prezenta unei retele de fibre musculare netede.

Ductele alveolare au orificii prin intermediul carora comunica cu sacii alveolari.



11

Fig. 4 – Structura arborelui traheo-bronsic

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Segmentul cervical al traheei vine in raport:

- anterior cu istmul glandei tiroide, muschii infrahioidieni si tegumentul

- posterior cu esofagul

- lateral cu artera carotida comuna, vena jugulara interna, lobii laterali ai

tiroidei si nervul vag

Segmentul toracal este situat in mediastinul superior:

http://www.romedic.ro/arata_img.php?img=anatomie_26_52.jpg&w=1000&h=2000&cale=/uploadart/anatomie



12

- anterior are raport cu arcul aortei si ramurile acestuia, cu timusul si cu

sternul

- posterior are raport cu esofagul- lateral are raport cu plamanii.

1.1.2. Fiziologia respiraţiei

Plamanii sunt responsabili in primul rand cu respiratia. Aceasta este

reprezentata de schimbul de oxigen si dioxid de carbon intre organism si mediul

exterior.

Functional, respiratia a fost impartita in patru:

1. Ventilatia pulmonara

Doi factori importanti influenteaza dimensiunea plamanilor: miscarile de

ridicare-coborare ale diafragmului si ridicarea-coborarea coastelor. Respiratia de

repaus se realizeaza prin miscrile diafragmului.

Ridicarea grilajului costal duce la proiectarea anterioara a sternului,

indepartandu-l de coloana vertebrala, marind in acest fel diametrul antero-

posterior cu aproximativ 20 % in inspiratia maxima fata de expiratie. Ridicarea

grilajului costal se realizeaza cu ajutorul muschilor inspiratori iar coborarea

acestuia cu ajutorul muschilor expiratori.

Presiunea pleurala este presiunea din cavitatea dintre pleura viscerala si

cea parietala. Aceasta este negativa din cauza unei succtiuni permanente la acest

nivel.

Presiunea alveolara este in repaus echivalenta cu presiunea atmosferica,

insa pentru a permite intrarea aerului in plamani pe parcursul inspiratiei,

presiunea de la acest nivel trebuie sa fie negativa. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O

pentru doua secunde necesare inspiratiei.



13

Complianta pulmonara reprezinta masura in care plamanii cresc in volum

pentru fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Valoarea

compliantei totale la adult este de aproximativ 200 ml/cm H2O.Fortele elastice pulmonare sunt cele responsabile de diferentele aparute pe

curba compliantei inspiratorii si expiratorii. Aceste forte sunt:

- fortele elastice ale tesutului pulmonar

- fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care

tapeteaza in interior peretii alveolari.

Plamanii sunt bogati in colagen si elastina. Fibrele de elastina se intind in

volume pulmonare mici si medii si fibrele de colagen au rolul de a preveni

supradistensia la volume pulmonare mari.

Forta de tensiune superficiala apare ca urmare a existentei unor forte

manifestate la interfata dintre doua stari de agregare (de exemplu lichid si gaz).

Aceste forte au tendinta de a micsora suprafata de contact. aceste forte se

formeaza si la nivel alveolar, intrucat suprafta alveolelor este acoperita de lichid,

iar interiorul acestora contine aer. In acest fel aerul alveolar are tendinta de a iesi

din alveole, iar ele sa se colabeze. Acest fenomen este regasit in toate spatiile

aeriene pulmonare deci efectul general este aparitia fortei de tensiune

superficiala.

Contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspir pentru respiratia de

repaus, expirul fiind un proces pasiv, aparut ca urmare a reculului elastic al

plamanilor si al structurilor elastice din cutia toracica. In concluzie, muschii

respiratori efectueaza lucru mecanic doar pentru inspir in aceasta situatie. Lucrul

mecanic poate fi sistematizat in trei fractiuni:

- necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva fortelor elastice

proprii, ceea ce poarta denumirea de travaliu compliant sau lucru mecanic

elastic.



14

- necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor

peretelui toracic, numita lucru mecanic al rezistentei tisulare

- necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene in momentultrecerii aerului in interiorul plamanilor, denumita lucru mecanic al rezistentei

cailor aeriene.

Expansiunea pulmonara poate fi investigata prin intermediul volumelor

pulmonare:

a) Volumul curent: aproximativ 500 ml, reprezinta volumul de aer inspirat

si expirat pe parcursul unei respiratii normale

b) Volumul inspirator de rezerva: aproximativ 3.000 ml, reprezinta

volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent

c) Volumul expirator de rezerva: aproximativ 1.100 ml, reprezinta

volumul de aer care poate fi expirat in urma unei expiratii fortate dupa expirarea

unui volum curent

d) Volum rezidual: aproximativ 1.200 ml, reprezinta volumul de aer

ramas in plamani dupa o expiratie fortata.

Suma a doua sau mai multe volume pulmonare formeaza capacitatile

pulmonare:

a) Capacitatea inspiratorie: aproximativ 3500 ml, reprezinta suma dintre

volumul curent si volumul inspirator de rezerva

b) Capacitatea reziduala functionala, aproximativ 2.300 ml, este egala cu

suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual

c) Capacitatea vitala: aproximativ 4.600 ml, este suma dintre volumul

inspirator de rezerva, volumul expirator de rezerva si volumul curent

d) Capacitatea pulmonara totala, aproximativ 5.800 ml, este egala cu suma

dintre capacitatea vitala si volumul rezidual.



15

Atat volumele cat si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la

femei comparativ cu barbatii si mai mari la atleti comparativ cu oamenii care nu

practica sport.Acestea volume (cu exceptia celui rezidual) se masoara spirometric. In

ceea ce priveste volumul rezidual si capacitatile pulmonare se folosesc metoda

dilutiei si tehnica pletismografica.

Volumul respirator pe minut: are o valoare de aproximativ 6 l/ min si este

produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie si reprezinta cantitatea

totala de aer deplasata in arborele respirator.

2. Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si sange

Difuziunea reprezinta miscarea moleculelor de gaz unele printre altele.

Din cinetica acestor molecle rezulta energia necesara difuziunii.

Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct proportionala cu presiunea

exercitata de fiecare gaz, care poarta denumirea de presiune partiala a gazelor.

Odata patruns in caile respiratorii, aerul este umidifiat. Concentratia

gazelor in aerul alveolar difera foarte mult de cea din aerul atmosferic: aerul

alveolar este inlocuit partial cu aer atmosferic la fiecare respiratie, din aerul

alveolar se extrage permanent oxigenul si se primeste permanent dioxid de

carbon de la plamani.

Membrana respiratorie este formata din endoteliu capilar, interstitiu

pulmonar, epiteliu alveolar si surfactant. Rata difuziunii gazelor prin membrana

respiratorie este influentata de anumiti factori:

- presiunea partiala a gazului in alveola

- presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar

- dimensiunile membranei respiratorii

- coeficientul de difuziune a gazului.



16

Difuziunea oxigenului se realizeaza din aerul alveolar spre sangele din

capilarele pulmonare, pentru ca presiunea partiala a oxigenului in aerul alveolar

este de 100 mm Hg pe cand in sangele din capilarele pumonare este de 40 mmHg.

Difuziunea dioxidului de carbon se realizeaza dinspre sangele din

capilarele pulmonare spre alveole, intrucat presiunea sangelui din capilarele

pulmonare este de 46 mm Hg pe cand aerul alveolar are 40 mm Hg.

3. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si

lichidele organismului spre si de la celule

a) Oxigenul, odata dizolvat in plasma capilarelor pulmonare, difuzeaza in

eritrocite la nivelul carora se combina cu ionii de fier, formand oxihemoglobina.

Sangele arterial transporta 20 ml oxigen/dl, dintre care 98,5% e transportat de

hemoglobina, restul fiind dizolvat in plasma. Cantitatea de oxigen care se leaga

de hemoglobina depinde de presiunea partiala a oxigenului.

b) Dioxidul de carbon difuzeaza din celule in capilare, in acest fel

determinand cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu aproximativ 5-6

mm Hg fata de sangele arterial. Dioxidul de carbon este transportat in plasma:

- dizolvat in plasma (aproximativ 5%)

sub forma de carbaminohemoglobina (5%)

- sub forma de bicarbonat plasmatic (90%).

4. Reglarea respiratiei este realizata de sistemul nervos central

De aici pleaca stimuli prin intermediul nervilor somatici catre muschii

respiratori.

Ritmul involuntar al respiratiei este sub controlul bulbului rahidian.

Centrii pontini modifica activitatea centrilor respiratori bulbari: centrul

apneustic determina cresterea duratei inspiratiei, iar centrul pneumotaxic



17

controlează punctul de intrerupere al pantei inspiratorii, limitand astfel

inspiratia.

1.2. Tusea convulsivă

Tuesea convulsivă (pertussis sau tusea măgărească) reprezinta o infectie

acuta, de origine bacteriana, a cailor respiratorii. Se asociaza cu accese de tuse

caracteristica (pun in pericol viata sugarilor) si, datorita ratei ridicate de

contagiozitate, afecteaza toate persoanele fara imunitate specifica, atat copiii cat

si adultii.

Tusea convulsiva este declansata de bacterii imobile (Bordella pertussis),

care produc toxina pertusis.

Tusea convulsiva apare mai ales toamna si iarna, transmiterea facandu-se

prin intermediul picaturilor Flügge. Pe langa simptomele generale de boala,

caracteristice sunt accesele de tuse spasmodica si durata lunga de evolutie a

infectiei (cateva saptamani).

Intre complicatiile posibile se numara apneea la copii si pneumonia, care

ii poate afecta si pe adulti. Datorita faptului ca tratamentul se incepe de obicei

prea tarziu, administrarea antibioticelor nu influenteaza durata si amploarea

acceselor de tuse. Antibioticele pot contribui insa la intreruperea lantului

infectios.

Pentru a preveni tusea convulsiva se recomanda vaccinarea. In cazul

tinerilor vaccinarea se va repeta pentru a preintampina aparitia tusei convulsive

la varsta adulta.

Depasirea unui episod de tuse convulsivă asigura o imunitate durabila

(cativa ani), dar nu pentru toata viata. Dupa o imbolnavire naturala, pacientul

dobandeste o imunitate de patru pana la douazeci de ani, pe cand vaccinarea este

eficienta intre patru si doisprezece ani. De aceea, se recomanda ca tinerii si



18

adultii insuficient protejati sa isi reinnoiasca la timp vaccinul, mai ales daca au

contact cu sugari, copiii mici sau daca lucreaza cu femei insarcinate sau care isi

doresc sa ramana gravide.

1.2.1. Definiţie

Tusea convulsivă (pertussis) este o boală infecţioasă acuta a arborelui

respirator, cauzata de bacteria Bordetella pertussis. Afectiunea se manifesta prin

,,tuse violenta’’, de unde si denumirea de pertussis. Mai este denumita si ,,boala

celor 100 de zile’’, datorita caracterului sau cronicizant.

Fig. 6 – Bacteria Bordetella pertussis



19

1.2.2. Prevalenţă

Din punct de vedere clinic, boala prezinta tuse persistenta (peste 2saptamani) si reprize de tuse cu debut si disparitie brusca. Cazurile severe sunt

acompaniate de vărsături si convulsii. Febra apare mai ales atunci cand se

instaleaza o suprainfectie (infectie data de un alt patogen decat cel aflat in

discutie). Tusea convulsiva este foarte contagioasa fiind plasata in primele 10

cauze de deces la nivel global, prin boala infectioasa. In ultimii 20 de ani s-a

constatat o reactivare a focarelor infectioase, datorita neglijarii programelor de

vaccinare.

1.2.3. Epidemiologie

Pertussis este o boala foarte contagioasa, ratele de atac fiind cuprinse intre

90-l00% la contactii neimunizati dintr-o familie. Transmiterea

microorganismului este mediata prin expunerea la picaturile respiratorii

expulzate in numar mare de indivizii simptomatici.Inainte de introducerea

ccinului pertussis la sfarsitul anilor 1940, in Statele Unite erau raportate anual

intre 115.000-270.000 cazuri (incidenta medie 150 de cazuri/100.000 persoane

pe an). Epidemiile de pertussis apareau la 3-4 ani, fara caracteristici sezoniere

semnificative. In perioada 1940-l948, pertussis a determinat mai multe decese la

copii decat difteria, poliomielita, rujeola, meningita si scarlatina la un loc.

Incidenta tusei convulsive a scazut de 100-l50 de ori dupa introducerea

ccinului universal celular integral, iar ratele de mortalitate scad chiar mai mult,

in primul rand ca rezultat al imbunatatirii supravegherii medicale. intreruperea

sau restrangerea utilizarii ccinarii pertussis s-a asociat cu reaparitia rapida a tusei

convulsive in Marea Britanie, Suedia si Japonia, in Statele Unite, incidenta tusei

convulsive a avut un minim la mijlocul anilor \'70, cu 1010 cazuri raportate in

1976, si a crescut ulterior, prezentand rfuri in 1983, 1986, 1990 si 1993. in



20

perioada 1992-l994, au fost raportate Centrelor de Control si Profilaxie a Bolilor

(CDC) un total de 15286 de cazuri de tuse convulsi. Din aceste cazuri raportate,

41% au fost la sugari (copii < 1 an), iar 78% din decesele prin tuse convulsi s-auinregistrat tot la sugari. Rata totala a fatalitatii a fost de 0,2%, dar la sugarii < 6

luni ea a ajuns la 0,6%. Dintre copin intre 7 luni - 4 ani care s-au imbolnavit de

tuse convulsi, aproximativ jumatate nu au primit numarul corespunzator de doze

de ccin pentru grupa lor de vârstă.

Persoanele peste 20 de ani au reprezentat 11 % din cazurile de tuse

convulsi raportate intre 1992-l994. Totusi, studiile epidemiologice sugereaza ca

incidenta actuala a tusei convulsive la aceste persoane este mult mai mare decat

loarea estimata pe baza cazurilor raportate pasiv la CDC. Studiile serologice

arata ca 12-30% de episoade de tuse paroxistica persistenta (de ex., episoade cu

durata mai mare de 2 saptamani) la adulti sanatosi, sunt date de pertusis. intr-un

studiu recent de seropre-lenta, incidenta tusei convulsive printre adultii din

S.U.A. a fost estimata a fi de 176 cazuri/100.000 persoane pe an - de 500-l000

de ori mai mare decat in studiile care se bazau pe cazurile raportate.

Epidemiile mari de pertussis care apar in scoli, crese, spitale, institutii

indica transmisibilitatea crescuta a acestui microorganism la adolescentii

susceptibili si la populatia adulta. Mai mult, studii amanuntite asupra contactilor

din familie au aratat ca, in timp ce 40-80% din membrii familiei prezinta do

serologice de infectie, doar o treime pana la jumatate din aceste infectii au fost

simptomatice clinic. Tusea convulsi simptomatica nediagnosticata la adulti este

recunoscuta acum a fi o importanta sursa de transmitere la sugari si la copii, si

un mecanism de perpetuare a bolii in randul populatiei.

Studiile din timpul epidemiilor de tuse convulsi sugereaza ca protectia

imunologica indusa de ccinul celular total scade rapid. Contactii copiilor

infectati par sa reziste la colonizarea tranzitorie si la seroconversie timp de 2 ani

de la ultima lor ccinare, dezvolta tranzitor o colonizare asimptomatica sau cu



21

simptome minime si seroconversie la 3-5 ani, si prezinta tuse prelungita dupa 6-

l2 ani (frecvent insotita de alte simptome de tuse convulsi). Vaccinul celular

total nu ofera protectie peste 12 ani de la imunizare. Desi s-a crezut odata catusea convulsi ofera protectie pe toata durata vietii, studii recente arata ca adultii

care au avut tuse convulsi inainte redevin susceptibili pentru boala dupa 20 de

ani. intr-ader, procentul de adulti cu tuse convulsi in Germania, unde majoritatea

adultilor sunt imuni ca rezultat al infectiei naturale, este asemanator cu cel din

Statele Unite (133 cazuri/100.000 locuitori pe an).

1.2.4. Etiologie

Microbiologie

Bordetella pertussis a fost izolata prima data pe medii de cultura, in anul

1900. Microorganismul provoaca boala doar la om. Genul cuprinde si alte specii

de bacterii care determina o forma mai usoara de boala la om, sau infectii

oportuniste.

Bordetella pertussis este un cocobacil gram-negativ, de dimensiuni mici,

imobil si cu crestere lenta in mediile de cultura. Poate fi cultivat doar pe medii

speciale, la 36 grade Celsius.

Doar B.pertussis este capabil de a produce toxina pertussis. Acest

patogen poseda mecanisme enzimatice complexe care ii asigura supravietuirea

in conditii extreme de mediu sau in spatiul intracelular, unde va fi protejat de

sistemul imunitar al gazdei.Agenti patogeni

Cauza care declanseaza tusea convulsiva este reprezentata in general de o

infectie cu bacteria Bordetella Pertussis. Aceasta bacterie se inmulteste pe

mucoasele respiratorii si elibereaza o toxina specifica-pertusis- care declaseaza

simptomatologia bolii. Pe langa distrugerea mucoaselor, sistemul imunitar este

slabit, iar tesuturile alaturate deteriorate. Infectia cu Bordetella parapertusis



22

poate duce la manifestari clinice similare celor din tusea magareasca, dar care

evolueaza mai putin grav si pe o perioada mai scurta de timp.

Dupa un episod de tuse convulsiva depasit, bolnavul castiga o imunitatede durata (cativa ani), dar nu pentru toata viata, astfel incat se recomanda ca

adultii - mai ales cei care intra in contact cu sugari sau copii - sa repete

vaccinarea.

Calea de transmitere

Riscul de contagiozitate este cel mai mare la sfarsitul perioadei de

incubatie si incepe sa scada treptat dupa a sasea saptamana de boala.

Transmiterea se face prin intermediul picaturilor Fluegge, adica prin: tuse,

strănut, sarut si folosirea in comun a tacamurilor. Virulenta agentului patogen

este foarte mare: aproximativ 8 persoane din cele care iau contact cu bolnavul

vor contracta boala.

Perioada de incubatie

Perioada de incubatie pentru tusea convulsiva, adica intervalul dintre

momentul infectarii si debutul simptomatologiei, este in general de 21 de zile.

1.2.5. Patogenie

Infectia se transmite pe cale aeriana. Dupa invadarea tractului respirator,

bacteria se ataseaza la nivelul celulelor epiteliale ciliate, provoaca leziuni locale

si induce tuse. Tusea determina expulzarea de particule mici, infectante, care vor

imbolnavi alti contacti.

B. pertussis dispune de o serie de ,,factori de virulenta’’ ce vor contribui

la realizarea procesului infectios:

-fimbriile (prelungirile) de pe suprafata bacteriei mediaza aderenta la

celulele epiteliale.

-hemaglutinina filamentoasa (proteina de suprafata) implicata in aderenta

la celulele ciliate, permite bacteriei supravietuirea si multiplicarea intracelulara.



23

-citotoxina traheala: produce leziuni locale si favorizeaza absorbtia in

circulatie a toxinei pertussis.

-toxina pertusis: are efect toxic celular, determina aparitia efectelor biologice (limfocitoza, cresterea secretiei de insulina, sensibilizarea la histamina

si serotonina, precum si o productie crescuta de anticorpi IgG si IgE).

Mecanismul de aparitie al tusei paroxistice nu a fost inca pe deplin

lamurit.

Pertusis este o boala extrem de contagioasa, afectand in principal

persoanele neimunizate prin vaccinare. Vaccinul a fost introdus in uz abia in

anul 1940; in urmatorul deceniu boala a facut mai multe victime decat decesele

provocate de difterie, scarlatina si meningita la un loc. Intreruperea ulterioara a

programelor de vaccinare a condus in unele tari la reaparitia epidemiilor de tuse

convuslivă (Suedia, Japonia). De obicei, epidemiile de pertussis izbugnesc in

institutii precum: scoli, spitale, afectand mai ales adolescentii. Omiterea

diagnosticului de tuse convulsiva la un pacient simptomatic, va conduce la

perpetuarea bolii in colectivitate.

Vaccinul utilizat pentru combaterea epidemiilor induce protectie, dar de

scurta durata. Indivizii care nu au fost bolnavi niciodata de tuse convulsiva,

devin susceptibili de a dezvolta infectia dupa varsta de 20 de ani.

Manifestari clinice

Afectiunea se cronicizeaza, evoluand pe o durate medie de cinci

saptamani. Perioada de incubatie este de 7-10 zile. Simptomatologia prezinta trei

stadii: cataral, paroxistic si de convalescenta.

Tabloul clinic pentru tusea magareasca se poate delimita, in functie de

evolutia simptomelor, in trei stadii. Evolutia totala a bolii dureaza de la cateva

saptamani pana la cateva luni. In cazul tinerilor si al adultilor simptomele tipice

din tusea convulsiva pot sa lipseasca, singura manifestare fiind tusea cronica.



24

Stadiul cataral

Stadiul cataral dureaza intre una si doua saptamani. Simptomele tipicecare apar in aceasta faza pot fi confundate usor cu cele din răceală:

- Stranut;

- Guturai (rinoree);

- Raguseala;

- Febra usoara;

- Tuse usoara care evolueaza treptat spre tuse spasmodica;

- Uneori conjunctivită;

Stadiul convulsiv (paroxistic)

Acest stadiu dureaza intre trei si sase saptamani. Simptomele tipice sunt:

- Accesele de tuse caracteristica (spasmodica);

- Expectoratie vascoasa;

- Vomă;

- Agravarea nocturana a simptomelor;

- Rareori febra;

In 50 % dintre cazuri apare respiratia grea, cu senzatie de sufocare.

Prezenta febrei indica o suprainfectie bacteriana. Simptomatologia este mai

putin grava in cazul tinerilor si al adultilor.

Stadiul paroxistic cu o durata de 3-6 saptamani; manifestat prin: tuse

paroxistica (apare si dispare brusc), puternica si repetitiva; accesele de tuse apar

in timpul unui singur expir; in formele severe de tuse se produce distensia

venelor jugulare, protruzia globilor oculari (ochii proemina din orbite) si cianoza

(albastrirea tegumentul datorita hipoxiei). Dupa tuse, urmeaza expectoratia cu

secretii vascoase. Stimulii puternici din mediul extern (zgomot) pot declansa

accesul de tuse. Frecventa de aparitie a acceselor de tuse este in medie de 16/ 24

de ore, cu tulburarea somnului nocturn. In pertussis, efortul de tuse se poate



25

insoti de varsatură. In lipsa suprainfectiei bacteriene, febra este absenta. Stadiul

paroxistic predispune la aparitia complicatiilor tusei convulsive.

Stadiul de convalescenta Stadiul de convalescenta se caracterizeaza prin remiterea progresiva a

simptomelor intr-un interval de sase pana la zece saptamani.

Stadiul de convalescenta: perioada finala de boala, in care tusea diminua

in intensitate (tuse reziduala) si dispare complet abia dupa cateva luni. Tusea

paroxistica reapare daca intre timp, se produce o suprainfectie respiratorie de

etiologie virala sau bacteriana.

Analizele de laborator vor evidentia cresterea considerabila a numarului

de limfocite, mai ales la copii mici care nu prezinta imunitate antitoxica.

Evolutie

Evolutia tusei convulsive dureaza mai multe saptamani si chiar luni. In

cazul sugarilor tusea magareasca se poate asocia cu manifestari clinice severe.

Cu toate ca accesele de tuse sunt mai putin grave, exista risc de oprire a

respiratiei (apnee). In primul an de viata pot sa apara urmatoarele complicatii:

- pneumonie;

- otită medir;

- dilatari patologice ale unor segmente din arborele bronsic

(bronseictazii);

- Inflamarea cerebelului cu crize convulsive;

1.2.6. Diagnostic clinic

Diagnosticul de tuse convulsiva se pune de cele mai multe ori pe baza

atacurilor caracteristice de tuse. Prezenta bacteriei Bordetella pertussis poate fi

evidentiata in stadiul initial al infectiei cu ajutorul unui exudat faringian si al

unei proceduri de colorare. Realizarea unei culturi de Bordetella dureaza doar

cateva zile si este foarte specifica.



26

In cele mai multe cazuri, contextul epidemiologic sugereaza diagnosticul

de pertussis. Pacientul prezinta in antecedente contact cu o sursa umana

infectanta.Clinic, se constata prezenta acceselor de tuse paroxistica, cu o durata mai

mare de doua saptamani.

1.2.7. Diagnostic paraclinic

Urmeaza confirmarea diagnosticului prin examene de laborator. Tipic,

cocobacilul poate fi izolat in culturile din tamponament nazofaringian.

Recoltarea se face cu ajutorul unui tampon de tifon care se insera, pana la

umezire, in fiecare narina. Ulterior, cu ajutorul tamponului se face insamantarea

mediului de cultura. In mod uzual, culturile din secretiile nazofaringiene sunt

pozitive in mai mult de jumatate din cazuri.

Un alt mijloc de diagnostic il reprezinta detectarea ADN-ului bacterian in

secretiile nazale, prin utilizarea reactiei de polimerizare in lant: PCR; metoda

este eficienta mai ales daca pacientul a primit anterior tratament cu antibiotice.

Testele serologice pentru diagnostic, sunt disponibile in mod curent

pentru pacientii cu tuse mai veche de doua saptamani. Analizele

imunoenzimatice (ELISA) pot detecta anticorpii IgA si IgG din serul

pacinetului, indreptati impotriva toxinei pertussis.

Analizele biochimice ale sangelui indica: cresterea numarului de leucocite

si limfocite cu VSH normal. Radiografia toracopulmonara in complicatii,

prezinta o imagine de condensare pulmonara.

1.2.8. Diagnostic diferenţial

Aspectul prelungit (peste 2 saptamani) al tusei paroxistice, care este

acompaniata de reprize si de limfocitoza, este foarte specific pentru B. pertussis.

B. parapertussis determina in mod tipic o boala respiratorie mai usoara si nu



27

asociaza limfocitoza. Desi sunt specii distincte, B. pertussis si B. parapertussis

sunt ocazional asociate epidemiologie. Au fost izolate de la aceiasi pacienti

succesiv sau simultan. Desi unele virusuri, cum ar fi virusul sincitial respirator siadenovirusuri, au fost izolate de la pacienti cu tuse convulsi clinica (cu sau fara

izolarea B. pertussis), totusi nu exista do clare ca aceste virusuri determina

singure sindromul pertussis complet, cu reprize de tuse si limfocitoza.

Diagnosticul diferential, infectios si neinfectios, al tusei prelungite,

neinsotita de zgomot inspirator si de limfocitoza (forma caracteristica a tusei

convulsive la adolescenti si adulti), este foarte larg. Infectii respiratorii acute pot

produce si virusul gripal, adenovirusurile, Mycoplasmapneumoniae, Chlamydia

pneumoniae si bacterii piogene cum ar fi S. pneumoniae. in general, diagnosticul

de tuse convulsi trebuie luat in considerare cand un individ prezinta tuse

inexplicabila durand de mai mult de 2 saptamani, prezinta paroxisme severe de

tuse indiferent de durata lor, sau a avut tuse sau alte simptome respiratorii

superioare, indiferent de durata lor, dupa contactul cu un pacient cu tuse

convulsi.

1.2.9. Complicaţii

Tusea convulsiva poate provoca complicatii mecanice, respiratorii,

nervoase si din sfera O.R.L..

Cea mai de temut complicatie respiratorie este pneumonia, secunda

suprainfectiei cu Strptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae; apare

mai frecvent la sugari; sugarii pot dezvolta o pneumonie primara cu B. Pertussis.

Alte complicatii respiratorii: atelectazie, emfizem, apnee spastica.

Ca si complicatii neurologice apare encefalopatia (generata de hipoxia

cerebrala si efectele neurotoxice directe) si convulsiile. Encefalopatia se

manifesta prin: somnolenţă, febra, agitatie, convulsii.



28

Complicatii mecanice, datorate efortului exagerat de tuse:pneumotoray,

hernii inghinale (prin cresterea presiunii intraabdominale), hemoragii cerebeale.

Complicatii din sfera O.R.L.: otitele si sinuzitele maxilare sau frontale.

1.2.10. Profilaxie

Singura metoda eficienta de a preveni tusea magareasca o constituie

vaccinarea specifica. Pentru diminuarea riscului de infectare se recomanda

evitarea contactului cu persoanele infectate.

Vaccinarea

Imunizarea de baza impotriva tusei convulsive se face in mai multe faze.

Prima vaccinare si prima repetare a vaccinului se fac de regula odata cu vaccinul

impotriva tetanosului si al difteriei.

- Prima vaccinare: se face de fiecare data la varsta de doua, trei si

patru saptamani.

- A doua vaccinare: se face in intervalul de varsta unsprezece-

paisprezece ani.

- Prima repetare a vaccinului: la varsta de cinci-sase ani;

- A doua repetare a vaccinului: in intervalul de varsta noua-

saptesprezece ani.

Uneori se recomanda repetarea vaccinului si in cazul adultilor, deoarece

imunitatea oferita de vaccin nu dureaza mai mult de doisprezece ani. Aceasta

recomandare ii vizeaza in mod special pe adultii care intra in contact strans cu

sugari sau copii mici.

Toti contactii individului bolnav, vaccinati sau nevaccinati, vor fi tratati

profilactic cu eritromicina. Eritromicina utilizata prompt, limiteaza raspandirea

infectiei in colectivitate.



29

Imunizarea copiilor se face cu trivaccinul DTP ce contine: B.pertussis

omorat, anatoxina tetanica si anatoxina difterica. Initial se administraza trei doze

la interval de doua luni, urmate de revaccinare la 1,5 ani si la 6 ani.In prima saptamana dupa vaccinarea cu DTP au fost semnalate o serie de

cazuri de encefalopatie acuta in randul copiilor; encefalopatia secundara

vaccinarii poate conduce la boala neurologica si deces.

Varianta vaccinului DTP ce contine ce contine celula integrala, poate

determina in unele cazuri, inflamatie locala si febra. Foarte rar pot apare reeactii

severe: plans persistent, convulsii sau şoc anafialctic.

In concluzie, tusea convulsiva este foarte contagioasa; boala se

raspandeste pe cale aeriana, prin contact direct sau daca in camera respectiva a

respirat un indivit simptomatic. Accesele de tuse paroxistica favorizeaza aparitia

de aerosoli expulzati din tractul respirator, care raspandesc microbul pe un areal

variabil. Existenta unui caz de infectie recomanda tratarea profilactica a tuturor

contactilor acelei persoane, pentru a preintampina declansarea unei epidemii.

B.pertussis afecteaza doar omul. Pentru eradicarea lui este necesara

respectarea programului de imunizari.

1.2.11. Tratament

Tratamentul tusei convulsive se bazeaza in primul rand pe antibiotice.

Odata ce a avut loc infectarea cu bacteria Bordetella pertussis, declansarea bolii

nu mai poate fi impiedicata. Antibioticele nu actioneaza asupra

simptomatologiei, insa intrerupt lantul infectios si favorizeaza vindecarea. Cu

cat administrarea antibioticului se face mai devreme, cu atat mai rapid si mai

simplu evolueaza procesul de vindecare.

Se administreaza in mod special eritromicina si cotrimoxazol. Sugarii in

stare grava sunt tratati stationar deoarece nu pot expectora singuri sputa, ea

trebuind sa fie aspirata.



30

La domiciliu se pot folosi urmatoarele masuri pentru ameliorarea

simptomelor:

- Bolnavul ar trebui sa bea cat mai multa apa, pentru a favoriza

dizolvarea sputei la nivel pulmonar si expectorarea sa;

- Avand in vedere faptul ca atacurile de tuse apar in special noaptea,

se recomanda asigurarea unui grad optim de umezeala a camerei si o

temperatura scazuta ( se pot agata in camera batiste ude, de exemplu);

Tratamentul consta in aplicarea a trei categorii de masuri terapeutice:

1. Tratamentul cu antibiotice

Antibioterapia urmareste distrugerea cocobacilului B. Pertussis ce

colonizeaza tractul respirator. Se utilizeaza eritromicina, maxim 2 grame/zi,

timp de 14 zile. Eritromicina amelioreaza simptomatologia si diminua

severitatea bolii, daca terapia este initiata in primele doua saptamani de la

debutul tusei. Se mai pot utiliza antibiotice ca: azitromicina (macrolid),

claritromicina sau trimetoprim-sulfametoxazolul. In istoria medicala a fost

raportat un singur caz de rezistenta la eritromicina, aparuta la un sugar.

2. Tratamentul de sustinere

Sugarii prezinta cel mai mare risc de complicatii si deces in urma infectiei

cu B.pertussis. Sugarii si persoanele varstnice vor fi spitalizate. Tratamentul de

sustinere se realizeaza prin aspirarea secretiilor nazale si traheale, administrarea

suplimentara de oxigen si asigurarea nutritiei hipercalorice (eventual parenteral).

Antitusivele nu au efect de combatere a tusei convulsive.

3. Izolarea pacientilor spitalizati

Tusea convulsiva este foarte contagioasa; se transmite prin aerosoli

(picaturi de dimensiuni mici) expulzati de pacient in timpul acceselor de tuse.

Personalul medical de ingrijire va recurge la masuri suplimentare de protectie



31

impotriva infectarii cu B.pertussis: purtarea de masca chirurgicala in timpul

contactului apropiat cu individul bolnav. Pacientii vor fi izolati pentru o

perioada de cinci zile de la inceperea tratamentului cu eritromicina.



32

Capitolul II - Noţiuni generale de nursingRolul Asistentului Medical internarea pacientului cu Tuse Convulsiva.

Primirea bolnavelor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei reprezintă un

moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavelor.Atitudinea asistenteitrebuie să fie principală şi tovărăşească faţă de bolnave independent de starea

lor socială.Din potrivă ea trebuie să acorde o mai mare atenţie tocmai a celor

bolnave care necesită, fie prin gravitatea bolilor, fie prin gradul lor mai scăzut

de cultură, o preocupare mai atentă şi mai sistematică. Bolnavul adus în secţie va fi dirijat într-unul dintre saloane.Repartizarea lui vafi în funcţie de boală, gravitatea bolii şi strarea în care se găseşte, tinând seama

atât de interesele bolnavului nou internat, cât şi de interesele altor bolnavi.Bolnavi inconştienti , comatoase, cu excitaţii psihomotorii, cele cu

incontinenţă de materii fecale şi urină, precum şi cele suspecte de boli

infecţioase vor fi repartizate în rezerve. Pacienti var fi condusi de asistentă în salon unde li se va arăta patul.Cu această

ocazie, asistenta îi va prezenta colegi de cameră creând de la bun început o

atmosferă caldă între bolnavi vechi şi cea nou intrată. Scopul spitalizării bolnavelor, în majoritatea cazurilor este vindecarea.Pentru arealiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de

apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualeleinfluenţe nocive ale mediului înconjurător.Funcţiile întregului organism suntcontrolate de scoarţa cerebrală.Activitatea sistemului nervos central realizează

unitatea indisolubilă a organismului, precum şi legăturile lui cu mediul

înconjurător, prin excitaţiile pornite de la terminaţii nervoase intero şi

exteroreceptive, precum şi prin răspunsurile lui. Excitaţiile pornite din mediul înconjurător pot acţiona defavorabil asupra

sistemului nervos central, atât prin numărul, cât şi prin calitatea lor, ceea ce

duce la suprasolicitarea şi epuizarea celulelor corticale.Acestea la rândul loreliberează centrele subcorticale de controlul scoarţei cerebrale, dând naştere la

cele mai variate tulburări în funcţiile organismului, care cu timpul pot duce la

determinări anatomopatoligice. Regimul terapeutic de protecţie are scopul de a izola bolnavi de condiţiile

negative ale mediului înconjurător, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau

epuiza scoarţa cerebrală şi de a forma un anturaj plăcut cu acţiune favorabilă

asupra sistemului nervos central şi deci asupra organismului.Multi bolnavi suportă cu greu chiar şi faptul că sunt internate în spital.Condiţiile

de mediu de aici le creează o oarecare tensiune nervoasă. Rolul Asistentului Medical in asigurarea conditiilor de spitalizare



33

Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este

primit cu zambetul pe buze şi cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea

increderii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fidezbracati şi examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta şi asezat în

pozitia necesara examinarii.- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea şi imbaierea bolnavului,

după care acesta va fi imbracat în lenjerie curata şi condusa pe sectia cu paturi- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi

şi sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor

spitalizati.După ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza

biletul de internare, foaia de observatie şi trece datele pacientului în registrulde internari.Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotarat de catre medic.Salonul se alege în functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul

bolii) şi sex. Asistentul conduce bolnavul în salon, il ajuta sa-şi aranjeze

obiectele personale în noptiera şi sa se instaleze comod şi în pozitia indicata de

medic în pat.Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectieiprecum şi indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca

este cazul şi scopul acestuia. Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltari de produse

biologice şi patologice în vederea efectuarii analizelor de laborator indicate demedic.Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii şi vindecarii bolii.

Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de

stres este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu otemperatura de 18-20°C sa fie curate, linistite şi bine aerisite cu aer umidificat.

Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite lablocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca în primazi de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie şi

postoperatorie în vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei şi

a procesului de vindecare precum şi pentru evitarea unor complicatii grave şi

nedorite.Asistentul observa şi este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,greutatea, varsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea

psihica a bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de

dependenta în vederea satisfacerii acestora.



34

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale

pacientului precum şi bolile care au influenta asupra anesteziei şi interventiei

(afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)

Rolul Asistentului Medicali n asigurarea conditi il or igienice bolnavil or

internati in:

Pregatirea patului şi accesoriului. Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa

satisfaca atat cerintele de confort a pacientului, cât şi ale personalului de

ingrijire. Trebuie sa-i permita pacientului sa se poata misca în voie, sa nu-ilimiteze miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta în pozitiesezand, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca

asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie şi tratament cât

mai comod. Patul trebuie sa fie usor de manipulat şi curatat, prevazut cu rotite,

dispozitiv de ridicare şi la nevoie aparatoare.

Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama şi aleza. Pacientului i se ofera doua

perne şi o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din

bumbac cu cât mai putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare

pentru a intra sub saltea.Schimbarea lenjeriei de pat.- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat

avem nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-douapaturi, doua perne. După ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza

un scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, în ordineaintrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful seaseaza la mijlocul saltelei; se desface şi se intinde o parte a cearsafului spre

capataiul patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub

saltea la ambele capete. Se executa coltul apoi se introduce sub saltea toatapartea laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute. Dacaeste nevoie se aseaza musamaua şi se acopera cu aleza.Pernele se introduc înfetele de perna curate şi se aseaza pe pat.

- Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat se efectueaza atunci candstarea pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra seexecuta de obicei dimineata, inainte de curatenie, după masurarea

temperaturii, luarea pulsului şi toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de

mai multe ori pe zi. În functie de starea pacientului lenjeria se poate schimba înlungime sau în latimea patului.



35

Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun în ordinea prioritatii, impaturite în felulurmator :- patura şi cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare în trei sub forma de

armonica- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie în latime, fie în lungime în functiede metoda aleasa pentru schimbarea patului- cearsaful se ruleaza în lungime / latime

Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste şi se asigura ca

manopera va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-ivor cauza dureri şi i se cere cooperarea.Se asigura intimitatea pacientului, unmediu securizat, evitandu-se curentii de aer.

Atunci cand schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului pacientul va

fi intors în decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte şi de alta apatului. Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta în axiladreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-icapul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usorperna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor înaceeasi directie.

Se aseaza apoi în dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stangasub genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usorgambele pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce pacientul în decubit lateraldrept, sprijinindu-l în regiunea omoplatilor şi a genunchilor. Pacientul se

mentine acoperit. Asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cumusamaua şi aleza murdara până la spatele pacientului, sulul de lenjeriemurdara se afla în acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatealibera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua şi aleza pregatita mai

inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului şi se

aseaza o perna imbracata în fata de perna curata, apoi se aduce pacientul îndecubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l în regiunea omoplatilor şi sub

genunchi. Pentru a introduce pacientul în decubit lateral stanga, asistenta dinpartea stanga procedeaza la fel ca şi în cazul intoarcerii în decubit lateral drept :

prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce mana dreapta subumerii lui, sprijina capul pe antebrat şi după aceeasi procedura intoarce

pacientul în decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri delenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, oindeparteaza, introducand-o în sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeriacurata şi o intinde bine, iar pacientul este readus în decubit dorsal, sprijinit decele doua asistente.

După acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului seimpatureste în trei şi se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu



36

cearsaful folosit până atunci. Peste aceasta asistenta aseaza cearsaful curatimpaturit anterior în trei, în forma de armonica astfel ca una din marginilelibere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se

tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente,care sunt de o parte şi de alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale

cearsafului curat, iar cu cealalta mana colturile superioare ale cearsafuluimurdar şi, printr-o miscare în directia picioarelor pacientului, indeparteazacearsaful murdar şi acopera, în aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Seaseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura.Se continua aranjarea patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelorde la picioarele pacientului.

Atunci cand pacientul poate fi asezat în pozitie sezand, schimbarea

lenjeriei se face în latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, decatre doua persoane : una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara,aseaza şi deruleaza cearsaful curat.

După efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca

pacientul este asezat cât mai confortabil. În unele cazuri, aleza trebuieschimbata de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.

Rolul Asistentului Medical in asigurarea igienei generale si corporale.Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze

singur igiena corporala. În seara zilei precedente interventiei se face o baiegenerala a bolnavului şi se va pregati tubul digestiv pentru interventie prinefectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La pregatirea bolnavuluipentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai ales lacei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care seva opera prin spalare cu apa şi sapun, degresare şi dezinfectare cu alcool. Daca

regiunea prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se

indeparteaza bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi

imbracat cu lenjerie curata, se verifica starea de curatenie în regiunile :- inghinala- ombilic- axile- spatii interdigitale- unghiileBolnavul va fi dezbracat complet şi se va acoperii cu un cearsaf şi patura.

Se descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretelesau manusa de baie pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav. Ordinea în

care se face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea după carese clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa



37

fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, laspatii interdigitale, la coate şi axile. Se mobilizeaza articulatiile în toata

amplitudinea lor şi se maseaza zonele predispuse escarelor.

La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cumusamaua şi aleza în functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta peregiuni cu bolnavul în pat se va respecta urmatoarea succesiune :- fata- gat- urechi- brate şi maini

- parte anterioara torace- abdomen

- fata anterioara coapseBolnavul va fi intors în decubit lateral şi se vor spala :- spatele- fesele- fata posterioara a coapselorBolnavul se aduce din nou în decubit dorsal- gambele şi picioarele - organele genitale externe- ingrijirea parului- toaleta cavitatii bucale

Toaleta pe regiuniIngrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor şi prevenirea

infectiilor oculare . Materiale necesare :- apa sau ser fiziologic

- tampon de tifon- comprese- manusi de baie

- prosop- tavita renalaBolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser

fiziologic, cu mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de lacomisura externa spre cea interna. La pacientii inconstienti secretiile oculare seindeparteaza în mod regulat, se aplica comprese imbibate în ser fiziologic şi se picura lacrimi artificiale în mod repetat.

Ingrijirea mucoasei nazale are ca scop : mentinerea permeabilitatii cailorrespiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale şi a leziunilor mucoasei

nazale în cazul în care pacientul prezinta sonda endo-nazala.Materiale necesare:



38

- tampoane sterile montate pe bastonase- ser fiziologic- apa oxigenata diluata

- tavita renala- manusi de protectieSe intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu

care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curatafiecare cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apaoxigenata diluata. Se curata şi sonda, apoi se reintroduce şi se fixeaza. Se

supravegheaza functionalitatea sondei şi pacientul.Rolul Asistentului Medical in toaleta aparatului sau organului afectat.

Schimbarea pozitiei bolnavului şi mobilizarea pacientului cu afectiunii

Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. Lamobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii :

- sunt necesare doua asistente- prinderea pacientului se face precis şi sigur - exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie- mobilizarea se incepe incet şi se continua în functie de raspunsul fizic al

pacientuluiScopul mobilizarii este miscarea pacientului în vederea prevenirii escarelor cepot sa apara din cauza imobilizarii şi pentru recastigarea independentei.

Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 în 2 ore, masandu-sezonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientuluifavorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscularşi stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui,prevenind tromboflebitele şi pneumoniile. Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce şi gradat. La inceput se va efectua

mobilizarea activa în pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.

Captarea eliminarilorScop : observarea caracterelor fiziologice şi patologice ale dejectiilor precum şi

descoperirea modificarilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticuluiCaptarea materiei fecaleSe separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura şi

cearsaful care acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua şi aleza.

Pacientul se dezbraca şi se introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se

acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii perianale şi se

indeparteaza bazinetul cu atentie. După ce se acopera cu capacul se

indeparteaza din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se



39

aeriseste şi se spala mainile pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru

vizita medicala în locuri special amenajate.Captarea urinei

Servirea urinarelor se face în mod asemanator cu a bazinetelor. După utilizarese golesc imediat, se spala la jet de apa calda şi se dezinfecteaza. Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unelediagnostice.Captarea sputeiSe face în recipiente spalate, sterilizate, uscate şi în care se pune solutie lizol

3% sau fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza învederea unor analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruiestepacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I

se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. După golire,se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute în solutiedezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.Captarea varsaturilorPacientul se aseaza în functie de starea generala în pozitie sezand, decubitdorsal cu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta).Lenjeria de pat se protejeaza cu musama şi aleza, iar pacientul cu un prosop în jurul gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul şi se

ofera pacientului o tavita renala.Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-şi clateasca gura. I se ofera

cuburi de gheata, lichide reci în cantitati mici.Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii şi frecventa

se noteaza în foaia de temperatura. Se spala şi se dezinfecteaza recipientele, se

pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.Rolul Asistentului Medical in supravegherea functiilor vitale di vegetative.Supravegherea functiilor vitale în hemoragiile masive se face din ora în ora.Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata,

cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutieipostoperatorii se urmareste după graficul temperaturii, al pulsului şi prin

inregistrarea tensiunii arteriale.Respiratia-se masoara în scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu alevolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii şi al prognosticului. Elemente de apreciat sunt :- tipul respiratiei

- amplitudinea miscarilor respiratorii

- ritmul- frecventa



40

Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie detemperatura.

Asistenta aseaza pacientul în decubit dorsal, fara a explica tehnica ce

urmeaza a fi executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui şinumara inspiratiile timp de un minut.Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde ladoua respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut

- la 2 ani 25-35 respiratii / minut- la adulti 16-18 respiratii / minut- la varstnici 15-25 respiratii / minut

Orice operat poate prezenta în primele zile după operatie o usoara ascensiune

termica (37,5-38°C). Aceasta curba este în descrestere incepand din a treia - apatra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperaturacreste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii operatorii.Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare decaldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii înaxila :-se aseaza pacientul în decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, sesterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul curezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul petrunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul sementine timp de zece minute. Masurarea temperaturii în cavitatea bucala : seintroduce termometrul în cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa aarcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura şi sa respire pe nas.

Termometrul se mentine cinci minute. În cazul masurarii temperaturii pe calerectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul în decubit lateral cumembrele inferioare în semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbultermometrului în rect prin miscari de rotatie şi inaintare. Se mentine trei

minute.După terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se

sterge cu o compresa şi se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala

termometrul, se scutura şi se introduce în recipientul cu solutie dezinfectanta(cloramina 1%). În foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra.Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziunide grad.Valorile normale a temperaturii :

- copil 36-37,8°C- adult 36-37°C



41

- varstnic 35-36°CPulsul- trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu

atat pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 batai / minut dar dacaacest ritm se mentine şi în zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut subsupraveghere permanenta.Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea,greutatea, somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile,plansul, mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la oriceartera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos: radiala,temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . În practicacurenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.

Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului,bolnavul trebuie sa fie în repaus fizic şi psihic cel putin 5-10 minute inainte denumaratoare, intru-cât un efort sau o emotie oarecare în timpul sau inaintealuarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fiesprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santulradial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit detendoanele muschilor flexor radial al carpului şi brahioradial în profunzimea

caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelorindex, mediu şi inelar de la mana dreapta. După ce s-a reperat santul lui, se vaexercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degetepalpatoare, până la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului. Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseazaantebratul la nivelul respectiv.Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii detemperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :

- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut- la copil mic 100-120 pulsatii / minut

- la adult 90-100 pulsatii / minut- la varstnic 80-90 pulsatii / minutTensiunea arteriala- trebuie controlata la toti bolnavii postoperator şi în special la cei hipertensivi.

Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatiehemoragica.Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare(forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea şi calibrul

vaselor).

Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cumercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata



42

şi alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului şi creion sau pix rosu

pentru insemnarea valorilor în foaia de temperatura.Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric şi

palpatoric.Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica şi i se asigura un repaus

fizic aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica mansetapneumatica pe bratul pacientului sprijinit şi în extensie. Membrana

stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara amansetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se pompeaza aer înmanseta pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc până la disparitia zgomotelor

pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei,până cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii

arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercursau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea,zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata decoloana de mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomoteledispar acesta reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteazape foaia de temperatura valorile obtinute.La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu sefoloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii.Are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decât realitatea, palpareapulsului periferic fiind posibila numai după reducerea accentuata acompresiunii exterioare.Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala deculoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana demercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se hasureaza spatiulrezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt :- la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg

- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg

- la copil şi la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg- la adult 115/140-75/90 mmHg- la varstnici >150/>90 mmHg

Urmarirea diurezei- este importanta în vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales în cazulhemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentrumasurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore în recipiente cilindrice,gradate, cu gat larg, spalate şi clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe

dimineata la o anumita ora şi se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru

prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza senoteaza în foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare



43

cantitatii de urina şi zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii detemperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata în 24de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

Rolul Asistentului Medical in alimentatia si hidratarea bolnavului.Alementația va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii. În perioada febrilǎ regimul hidro-zaharat, iar cand fenomenele deranjante-dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ.În perioada febril regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe)sau alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).

Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului – cele necesare

cresterii ( la copii) sau cele necesare refaceri pierderilor, prin consum ( la adulti).- asigurarea aportului de vitamine şi saruri mineralenecesare metabolismuluinormal, cresterii (la copil ) şi celorlalte functii. - favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave;alimentatia ratională poate influienta tabloul clinic, caracterul procesului

infectios (patologic) şi ritmul evolutiei acestuiea, devenind astfel un factor

terapeutic.- prevenirea unei evolutii nefavorabile în bolile latente, transformarea boliloracute în cronice şi aparitia recidivelor.- consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.

Ținand seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie

astfel alcatuit incat sa satisfacă atat necesitatile cantitative, cât şi pe cele

calitative ale organismului.

Rolul Asistentei Medicale in administrarea medicamentelor. Reguli de administrare a medicamentelor

Se face la indicatia medicului cu respectarea unor reguli; se evita greselile carepot avea efecte nedorite asupra pacientului, uneori efecte mortale.ASISTENTUL:-respecta medicamentul prescris de medic- identifica medicamentul prescris după eticheta, forma de prezentare,

culoare, miros, consistena- verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea

medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescentamedicamentelor sub forma de solutie

- respecta caile de administrare prescrise de medic



44

- respecta orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se

mentine concentratia constanta în sange, avand în vedere timpul şi caile de

eliminare a medicamentelor

- respecta doza de medicament – doza unica şi daza/24h - respecata somnul fiziologic al pacientului – organizeaza administrarea înafara orelor de somn(se trezeste pacientul în cazul administrarii antibioticelor,chimioterapicelor cu ore fixe de administrare)

- evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unorsolutii medicamentoase în aceasi seringa, în acelasi pahar

- seveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrareape cale orala

- sespecta urmatorea succesiune în administrarea medicamentelor: pe

cale orala – solide, lichide, apoi injectii, după care administreaza ovule vaginale,supozitoare

- informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea cepriveste efectul urmarit şi efectele secundare

- anunta imediat medicul privind greselile produse în administrareamedicamentelor legate de doza, calea şi tehnica de administrare

- administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane- respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectiileintraspitalicesti.

Recoltarea produselor biologice şi patologice Examinarile de laborator efectuate produselor biologice şi patologice

completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia şi eficacitatea

tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltareaproduselor este efectuata de asistenta în majoritatea cazurilor. Acesta trebuiesa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare adiferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul

rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce laerori grave.Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau în timpul

recoltarii şi comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi

pregatit printr-o dieta adecvata, repaus la pat şi asezarea lui în pozitia necesara

recoltarii.Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea

produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incatacestea sa ajunga la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost

eliberate din organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate



45

inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitiepentru pregatirea pacientului şi indiferent de starea sa generala .

Rolul Asistentului Medical in educatia pacientului cu Tuberculoza Urogenitala.-recoltarea produselor de laborator. -masurarea functiilor vitale.-participarea la examinarea pacientului/pacientei.-aplicarea tehnicilor.-administrarea medicamentelor.-satisfacerea tuturor nevoilor pacientei/pacientului.-evitarea stresului si mentinerea indelungata a perioadei de repaus.-consum de alimente bogate in proteine si glucide.Fisa de evaluareMedicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta numai necesita o supraveghere permanenta şi poate continua tratamentulprescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentelebolnavului necesare formularii epicrizei şi completarii biletului de iesire şi va

asigura alimentatia bolnavului până la externare.

Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va aveagrija ca bolnavul sa-şi primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului şi

sa aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic şi cuprinse în biletul deiesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa în grijaapartinatorilor.



46

CAZ NR. I

Interviu:

Bolnavul I.G . In varsat de 45 ani din Bacau , se prezinta impreuna cu sotia sa la SpitalulJudetean Bacau in serviciul de Urgenta cu urmatoarele manifestari de dependenta:

- Tuse

- Febra

- Stare generala alterata

- Scadere ponderala

- Anxietate

Din relatarile pacientului si a sotiei sale aflam ca aceste probleme persista de catevasaptamani si ca tratamaentul recomandat de catre medicul de familei nu a dat roade.

Pacientul timp deo saptamana a stat acasa, urmand tratamentul recomandat de catre mediculde familie; In tot acest timp boala se agravase,tusea devenind din ce in ce mai agresiva.

Vazand ca tusea persista familia a decis sa se prezinte la serviciul de urgenta. Aici i-aadministrat oxigen pentru inbunatatirea resiratiei si am chemat medicul ortoped de garda.

Sosind medicul de garda,a constatatat starea pacientului destul de grava.

Pacientul este trimis in serviciul de radiologie,insotitde o asistente pentru efectuarea uneiradiografii.In urma acestei radiografii,medicul pune diagnosticul de Tuse Convulsiva sihotaraste internarea pacientului pe sectia Medicala in vederea ingrijirilor specifice.

Mai aflam de la pacient ca mai are doi copii si locuieste in Bacau si este profesor dematematica in cadrul unui Liceu din Bacau.

Din antecedente mai aflam ca ca a suferit o interventie chirurgicala la nivelul gatului si incauna de Hernie de Disc. Pacientul fiind cu aceasta afectiune nu se poate descurca de aceeatoate nevoiile vor fi satisfacute cu ajutorul nostru.

Familia va fi anuntata de toate problemele pe care le are pacientul si vor fi informati desprestarea sa .



47

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU TUSE CONVULSIVĂ

Diagnostic de nursing ObiectiveIntervenţii

EvaluareAutonome Delegate

Axietate din cauza

schimbarii mediului

manifestata prin nelinistesi perceptie negativa

asupra viitorului

-pacientul sa se integreze

în noul mediu.

-favorizez adaptarea

pacientului la noul mediu;

-identific impreună cu pacientul cauza anxietatii;

-furnizez explicatii foarte

clare si deschise asupra

ingrijirilor programate;

-ajut pacientul sa-si

recunoasca anxietatea;

-creez un climat de calm

si securitate;

-creez un climat de

înțelegere empatică;

-îl învăț tehnici de

relaxare

-la indicatia medicului îi

repartizez pacientului

salonul.

-pacientul nu si-a

ameliorat anxietatea.

Respiratie ineficenta

datorita:

-pacientul sa nu mai

tuseasca si sa elimine

-inainte de a incepe orice

tehnica ma voi spala pe

-la indicatia medicului voi

administra :

-pacientul prezinta o

respiratie adegvata.



48



-tusei ,a edemului

nucoasei bronsice cu

broducere crescuta de

mucus.

secretiile bronsice. maini,voi imbraca

manusile,halatul si masca.

-voi utiliza metode umede

de curatenie pentru

indepartarea prafului.-voi sfatui pacientul sa-si

acopere nasul si gura cu o

batista atunci cand tuseste

sau stranuta.

-voi invata pacientul sa

expectoreze in batista de

hartie de unica folosinta

sau in vase speciele.

-oxigen prin

oxigenoterapie pentru

imbunatatirea aportului de

oxigen.

-antitusive-Butamimiratsirop-per, os -15 ml de

4ori/zi.

-

Disconfort datorita:

-febrei

-transpiratii

-tusei

-oboselii

-pacientul sa nu prezinte:

-febra

-tuse

-oboseala

-voi aseza pacientul in

pozitie comoda.

-voi administra

pacientului lichide si

medicatia.


administra:

-Ampicilina-fl-im/12 ore.

-Bromhexina sirop-5ml

per os.

-pacientul nu mai este

obosit iar tusea si febra sa

diminuat.



49



Alterarea constantelor

biologice manifestate prin

cresterea infectiei in corp.

Verificarea constantelor. Pregatesc pacientul din

punct de vedere psihic si

fizic.

Pregatesc materialele

necesare .Respect normele de

protectie si evit

suprainfectarea.

Recoltez analizele

indicate de medic:

-Hb, Ht, TC, TS

-Uree sangvina

-Glicemie-Examen urina

Rzultatul analizelor sunt

in limite normale:

Hb:13,7g%

Ht:46%

TC:4minTS:8min

-uree:0,28g%

-glicemia:9,8g%

-examen urina:absent

Alterarea functiilor vitale ,

din cauza bolii

manifestata prin valori

patologice.

Observ eventualele

monificari pentru a

interveni.

Pregatesc pacientuldin

punc de vedere psihic si

fizic.

-Imi pregatesc materialele

necesare pentru efectuarea

masurarea functiilor

vitale.

La indicatia medicului

masor functiile vitale:

-respiratie

-temperatura

-puls, TA

-Notez in FO valorile

gasite.

Pacientul prezinta valori

normale:

R:17r/min

T:35,5grade C

P:66b/min

TA:11,7mmHg

Comunicare ineficienta cu

cei din jur datorita

prognosticului grav al

-pacientul sa comunice cu

cei din jur.

-inlaturarea depresiei.

-psihoterapie

-voi incerca sa linistesc

pacientul incurajandu-l ca

-pacientul este nelinistit si

nu comunica.



50



bolii si manifestata prin

inchidere in sine

totul va fi bine si sa aiba

rabdate si incredere in

echipa medicala.

Izolare sociala din cauza

bolii.

-pacientul sa nu fie o sursa

de infectie.

-voi informa pacientul si

familia despre boala sa sidespre riscul in care se pot

contamina persoanele

sanatoase.

-voi furniza informati

despre tranzmiterea

boli,prevenire si tratare.

-pacientul este informat in

legatura cu boala sa.

Somn inadecvat Pacientul sǎ prezinte somn

liniştit, odihnitor. Sǎ

prezinte stare de confort

psihic.

S-a asigurat pacientului un

mediu ambiant liniştit,

plǎcut, odihnitor, cu o

temperaturǎ constantǎ

între 18-20°C.

Pacientul sǎ prezinte somn

liniştit, odihnitor. Sǎ

prezinte stare de confort

psihic.



51

Fişă tehnologică

TEHNICA PERFUZIEI

Perfuzia reprezintă introducerea pe cale intravenoasă, picătură cu picătură a soluţiilor

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

Introducerea lichidelor în venă se poate face direct prin canule metalice fixate în venă, prin

canule din material plastic introduce transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudarea de

venă şi fixare în ea a unei canule, care poate rămâne pe loc câteva zile sau chiar săptămâni.

Pe cale intravenoasă pot fi administrate soluţii izotonice şi hipertonice – care nu se pot

administra pe altă cale injectabilă, deoarece sunt caustice pentru ţesuturi. Nu se introduc

soluţii uleioase deoarece produc embolie grasă.

Scopul perfuziei :

1. hidratarea şi mineralizarea organismului în stări de dezechilibru hidro-mineral;

2. administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit;

3. în scop depurativ – diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici

microbieni;

4. completarea proteinelor sanguine în caz de hipo - şi disproteinemie;5. pentru alimentaţia pe cale parenterală;

6. pentru perfizie de sânge.

Materiale necesare:

- trusa pentru perfuzat soluţii ambalată steril;

- soluţii hidratante în sticle speciale închise cu dop de cauciuc şi armură metalică, sau

pungi originale de material plastic încalzite la temperatura corpului;

- garoul de cauciuc, tăviţa renală, o muşama sau o aleză, benzi de leucoplast pentrufixarea acului sau canulei de tegumentul bolnavului;

- seringi de 5-10 ml, ace sterile, casoletă cu tampoane sterile, substanţe dezinfectante

sterile;

- stativ pentru fixarea flacoanelor.

Etape şi timpi de execuţie:

1.Pregătirea materialelor şi instrumentelor - Spălare pe mâini.



52

- Se scoate ceolofanul steril de pe flacon şi se dezinfectează dopul cu alcool.

- Se deschide trusa pentru perfuzat, se îndepărtează teaca protectoare de pe ac şi se

pătrunde cu el prin dop în flacon, închizându-se imediat sub ac tubul de aer.

- Se pătrunde cu tubul de aer în flacon prin dopul de cauciuc fără a atinge trocarul.

- Se suspendă flaconul pe suport, fixându-se tubul de aer la baza flaconului cu o bandă

de leucoplast.

- Se îndepărtează teaca protectoare de la capătul tubului.

- Se ridică deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor,

lăsând să curgă lichidul din dispozitivul de perfuzie – picuratorul fiind orizontal.

- Se coboară progresiv port-acul până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate

complet bulele de aer.- Se ridică picuratorul în poziţie verticală şi se închide aparatul de perfuzie, rămânând

atârnat pe stativ.

2.Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:

- Se anunţă bolnavul, se aşază în pat în decubit dorsal, comod cu antebraţul în extensie

şi pronaţie, aşezat pe un plan tare.

- Se pot utiliza venele de la plica cotului, cefalică sau bazilică, Venele maleolare.

- Pregătirea bolnavului trebuie făcută cu multă putere de convingere, datorită durateimai îndelungate a operaţiei şi menţinerii poziţiei corecte.

- Copiii mici vor fi imobilizaţi prin înfăşurarea într -un cearşaf .

3.Tehnica propriu-zisă:

- Se dezinfectează tegumentele cu alcool după aplicarea garoului la nivelul unirii treimii

inferioare cu cea mijlocie a braţului( deasupra plicii cotului). Se palpează locul pentru

puncţie, apoi se va mai dezinfecta încă o dată cu alcool. Se cere bolnavului să deschidă

şi închidă pumnul, rămânând cu el închis. Se fixează vena la 4-5 cm sub locul puncţieişi se exercită o compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine.

- Se întroduce acul în mijlocul venei în direcţia axului longitudinal al venei. Nu se

abordează niciodată vena din lateral şi nu se întroduce acul cu bizoul orientat în jos.

- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30

grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul

înaintează în gol şi se continuă încă 1-2 cm în lumenul venei.

- Se verifică poziţia acului în venă prin aspirare. Se îndepărtează garoul şi se adaptează

amboul aparatului de perfuzie la ac.



53

- Se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se

reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat la 60 picături/min sau mai puţin în

funcţie de necesităţi.

- Se fixează cu leucoplast acul şi o porţiune din tubul de perfuzie în vecinătatea acului –

la pielea bolnavului.

- În tot timpul perfuziei se va controla dacă scurgerea lichidului este continuă, căci în

caz de obstacol, sângele din venă refulează şi se coagulează în lumenul acului. În

cursul perfuziei cu ace metalice se poate întâmpla ca acul să-şi modifice poziţia în

urma mişcărilor involuntare ale bolnavului. Se opreşte scurgerea lichidului şi se ridică

pavilionul acului, fiind vorba de lipirea vârfului acului de peretele venos.

- Înlocuirea flaconului se face înainte ca acesta să se golească complet, pentru a evita pătrunderea aerului în venă. Se închide prestubul şi se racordează aparatul de perfuzie

la noul flacon pregătit înainte. Se deschide imediat prestubul pentru a permite

lichidului să curgă, reglându-se viteza de scurgere.

- Înainte ca flaconul să se golească, se deschide prestubul, se exercită o presiune asupra

venei puncţionate cu un tampon îmbibat în alcool şi printr -o mişcare bruscă în direcţia

axului vasului se extrage acul din venă. Se aplică un pansament steril cu leucoplast.

- Spălarea pe mâini.4.Ingrijirea bolnavului după tehnică:

Se supraveghează bolnavul atent până la terminarea flacoanelor de perfuzat.

5.Reorganizarea locului:

- Se strâng materialele folosite, aparatul de perfuzat se aruncă în recipiente speciale,

- Se notează în foaia de observaţie : data, cantitatea de lichid perfuzat şi numele celui

care a făcut perfuzia.Incidente şi accidente:

- întroducerea bruscă a unei mari cantităţi de lichide în circulaţie poate supraîncărca

vena, dând semne de insuficienţă circulatorie : dispnee, dureri precordiale. Se

întrerupe imediat curentul de lichid şi se continuă un ritm lent, după ce au dispărut

fenomenele supraîncărcării inimii.

- hiperhidratarea manifestată prin tuse, expectoraţie, nelinişte, polipnee, creşterea

tensiunii arteriale se combate prin reducerea la minimum a ritmului de hidratare,

administrarea de diuretice, cardiotonice.



54

- embolie gazoasă – prin pătrunderea de aer în cantitate mare în curentul circulator. Ea

se previne prin expulzarea aerului din tub înainte de întroducerea canulei în venă şi

întreruperea perfuziei înainte de a se goli din rezervă şi din tub.

- nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infecţia şi apariţia de frisoane.



55

Fişă de evaluare finală

Pacientul B.B. sex masculin in varsta de 40 ani este adus de catre familie prezentand

manifestari dureroase retrosternale .S-a internat în secția Oncologie a Spitalului Județean deUrgență Bacău cu diagnosticul de Neoplasm Esofagian pentru investigații și tratament de

specialitate.

Pe perioada internarii pacientul a fost supus examinarilor clinice si paraclinice și unui

tratament adecvat afecțiunii.

Pacientul prezintă o evoluție mai bună și se externează cu următoarele recomandări:

-Revenirea la control

-Respectarea tratamentului prescris-Evitarea factorilor ce influenteaza evolutia bolii.

-Respectarea regimului alimentar.



56

CAZ NR. II

Interviu:

Bolnavul I.B . In varsat de 40 ani din Bacau , se prezinta impreuna cu sotia sa la Spitalul

Judetean Bacau in serviciul de Urgenta cu urmatoarele manifestari de dependenta:- Tuse

- Febra


- Scadere ponderala

- Anxietate

Din relatarile pacientului si a sotiei sale aflam ca aceste probleme persista de catevasaptamani si ca tratamaentul recomandat de catre medicul de familei nu a dat roade.


Vazand ca tusea persista familia a decis sa se prezinte la serviciul de urgenta. Aici i-aadministrat oxigen pentru inbunatatirea resiratiei si am chemat medicul de garda.


Pacientul este trimis in serviciul de radiologie,insotitde o asistente pentru efectuarea uneiradiografii.In urma acestei radiografii,medicul pune diagnosticul de Tuse Convulsiva sihotaraste internarea pacientului pe sectia Medicala in vederea ingrijirilor specifice.

Mai aflam de la pacient ca mai are doi copii si locuieste in Bacau este muncitor in cadrul

unei Fabrici de Unelte.Din antecedente mai aflam ca ca a suferit o interventie chirurgicala la nivelul gatului si incauna de Hernie de Disc. Pacientul fiind cu aceasta afectiune nu se poate descurca de aceeatoate nevoiile vor fi satisfacute cu ajutorul nostru.

Familia va fi anuntata de toate problemele pe care le are pacientul si vor fi informati desprestarea sa .



57




Dificultate de a respira

datorita :

-tusei- edemul mucoasei

bronsice cu producere

crescuta de mucus.

-pacientul sa respire pe

nas

-sa prezinte cailerespiratorii permeabile si

o buna respiratie.

-diminuare dureri

-pacientul sa nu devina o

sursa de infectie

-voi aseza pacientul

intr-o pozitie

optima(semisezand).-voi invata pacientul sa

tuseasca si sa expectoreze

.

-voi avea grija in

permanenta ca salonul sa

fie ingrijit aerisit si curat.

-voi invata si educa

pacientul sa foloseasca

batista individuala de

unica folosinta si evitarea

imprastierilor secretiei

nazale in salon.

-voi recolta produse

pentru laborator

Dificultate de a respira

datorita :

-tusei- edemul mucoasei

bronsice cu producere

crescuta de mucus.

-pacientul sa respire pe

nas

-sa prezinte cailerespiratorii permeabile si

o buna respiratie.

-diminuare dureri

-pacientul sa nu devina o

sursa de infectie



58



(exudat,secretii nazale,

expectoratie,sange).


biologice manifestate princresterea infectiei in corp.

Verificarea constantelor. Pregatesc pacientul din

punct de vedere psihic sifizic.

Pregatesc materialele

necesare .

Respect normele de

protectie si evit

suprainfectarea.


biologice manifestate princresterea infectiei in corp.

Verificarea constantelor.


din cauza bolii


patologice.

Observ eventualele

monificari pentru a

interveni.

Pregatesc pacientuldin

punc de vedere psihic si

fizic.

-Imi pregatesc materialele

necesare pentru efectuarea

masurarea functiilor

vitale.


din cauza bolii


patologice.

Observ eventualele

monificari pentru a

interveni.

Dificultate de a se -pacientul sa isi satisfaca -voi ajuta pacientul sa isi Dificultate de a se -pacientul sa isi satisfaca



59



imbraca si dezbraca

datorita stari pacientului.

nevoia de a se imbraca si

dezbraca.

satisfaca nevoia de a se

imbraca si dezbraca;

-voi schimba lenjeria de

pat de corp si pijamalele

de cate ori este nevoie.

imbraca si dezbraca



dezbraca.

Hipertermie -pacientul sa-si mentina

temperatura corpului in

limite normale.

-pacientul sa aiba o stare

de bine.

-voi avea grija ca

pacientul sa aiba parte de

un climat adegvat .

-voi schimba pacientul

decate ori este nevoie si

voi combate febra prin

administrare de lichide .

Hipertermie -pacientul sa-si mentina

temperatura corpului in

limite normale.

-pacientul sa aiba o stare

de bine.





inchidere in sine.


cei din jur.


-psihoterapie





echipa medicala.





inchidere in sine.


cei din jur.


Imposibilitatea de a se -calmarea durerilor si -voi explica pacientului Imposibilitatea de a se -calmarea durerilor si



60



proteja datorita axietatii

sau durerii provocate de

anumite tehnicii (injectie

sau perfuzie).

indepartarea stari de

anxietate.

importanta tehnicilor.

-voi face masaj cu alcool

si talc.

-voi schimba pozitia la

timpul stabilit.




sau perfuzie).


anxietate.

Alimentatie inadegvata

prin deficit datorita stari

generale alterate

manifestata prin

inapetenta si scadere

ponderala.

-pacientul sa fie echilibrat

hidro electrolitic.

-voi administra

pacientului cat mai multe

lichide ,glucide si proteine

pentru a acoperi pierderile

energetice.

-voi asigura necesarul de

vitamine si minerale -

asigurarea unei alimentatii

corespunzatoare prin:

-dieta hiper calorica,

echilibrata cu supliment

de vitamine;

-cresterea cantitatii de

lichide pentru fluidificarea


prin deficit datorita stari

generale alterate

manifestata prin

inapetenta si scadere

ponderala.

-pacientul sa fie echilibrat

hidro electrolitic.



61



secretiilor.



62

Fişă tehnologică

Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor

arteriali.

Scop – descoperir ea modificărilor morfo - funcţionale ale inimii şi vaselor.

Timpi de execuţie:

1. Pregătirea materialelor :

- pregătirea materialelor necesare;

- controlul şi verificarea instrumentelor şi aparatelor;

2. Pregătirea bolnavului:

- se informează bolnavul asupra scopului investigaţiei;

- se explică măsurile necesare pentru o măsurare corectă, 15 minute repaus înainte de

măsurare;

- efectuarea măsurării se face cel puţin după 3 ore de la servirea mesei.

3. Execuţia tehnicii:

- spălarea pe mâini cu apă şi săpun;

- aşezarea manometrului într-o poziţie vizibilă;

- aplicarea manşetei strâns pe braţul bolnavului sprijinit în extensie;

- cu mâna stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea

inferioară a manşetei şi olivele în urechi;

- cu mâna dreaptă pompează aer în manşeta pneumatică cu para de cauciuc până la

dispariţia zgomotelor pulsatile;

- se priveşte manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă cu ajutorul

ventilului pompei de aer până când se aude zgomotul pulsului, se observă gradaţia dinmanometrul dat de zgomotul tăcerii primei unde pulsatile;

- se memorează tensiunea maximă – sistolică şi minimă – diastolică;

- se îndepărtează manşeta de pe braţul bolnavului.

4. Reorganizarea locului de muncă:

- se aşează tensiometrul şi manometrul pe tava medicală;

- se aşează bolnavul comod;

- se dezinfectează stetoscopul cu tampon de vată cu alcool; - se aşează în dulapul pentru instrumente şi materialele necesare.



63

5. Notarea cifrică:

- se notează în foia de temperatură cu culoare albastră, haşurat.

Metode de determinare: palpare şi ascultatorie.

Valorile normale ale tensiunii arteriale:

- valoarea maximă obţinută în timpul sistolei;

- valoarea minimă obţinută în timpul diastolei.

Tehnica palpatorie:

- nu se foloseşte stetoscopul;

- etapele tehnicii sunt aceleaşi;

- ar e dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea, cât mai accesibilăartera radială;

- se foloseşte şi metoda oscilometrică (realizată de un aparat oscilometru) în caz de

investigaţii speciale;

- manşeta pneumatică bine fixată pe braţul pacientului;

- manometru va fi aşezat la vedere;

- la indicaţia medicului se poate face măsurători comparative la ambele braţe.



64

Evaluare finală

Pacientul I. B. sex masculin in varsta de 40 ani este adus de catre familie prezentand

urmatoarele manifestari :-tuse , scadere ponderala , anxietate ,stare generala alterata .S-a

internat în secția Medicala a Spitalului Județean de Urgență Bacău cu diagnosticul de Tuse

Convulsiva pentru investigații și tratament de specialitate.

Pe perioada internarii pacientul a fost supus examinarilor clinice si paraclinice și unui

tratament adecvat afecțiunii.

Pacientul prezintă o evoluție mai bună și se externează cu următoarele recomandări:


-Respectarea tratamentului prescris-Evitarea factorilor ce influenteaza evolutia bolii.




65

CAZ NR. III

Interviu:

Bolnavul O. V. In varsat de 10 ani din Bacau , se prezinta impreuna cu parinti sai la Spitalul

Judetean Bacau in serviciul de Urgenta cu urmatoarele manifestari de dependenta:- Tuse

- Febra


- Scadere ponderala

- Anxietate

Din relatarile pacientului si afamiliei sale aflam ca aceste probleme persista de catevasaptamani si ca tratamaentul recomandat de catre medicul de familei nu a dat roade.


Vazand ca tusea persista familia a decis sa se prezinte la serviciul de urgenta. Aici i-aadministrat oxigen pentru inbunatatirea resiratiei si am chemat medicul ortoped de garda.


Pacientul este trimis in serviciul de radiologie,insotitde o asistente pentru efectuarea uneiradiografii.In urma acestei radiografii,medicul pune diagnosticul de Tuse Convulsiva sihotaraste internarea pacientului pe sectia Pediatrie in vederea ingrijirilor specifice.

Mai aflam de la pacient ca mai are doi fratii si locuieste in Bacau este elev in clasa a IV a.

Din antecedente mai aflam ca ca a suferit o interventie chirurgicala la nivelul gatului .Pacientul fiind cu aceasta afectiune nu se poate descurca de aceea toate nevoiile vor fisatisfacute cu ajutorul nostru.

Familia va fi anuntata de toate problemele pe care le are pacientul si vor fi informati desprestarea sa de sanatate.



66




Axietate din cauza

schimbarii mediului

manifestata prin nelinistesi perceptie negativa

asupra viitorului.


în noul mediu.

-favorizez adaptarea

pacientului la noul mediu;

-identific impreună cu pacientul cauza anxietatii;

-furnizez explicatii foarte

clare si deschise asupra

ingrijirilor programate;

-ajut pacientul sa-si

recunoasca anxietatea;

-creez un climat de calm

si securitate;

-creez un climat de

înțelegere empatică;

-îl învăț tehnici de

relaxare


în noul mediu.


prin deficit manifestata

-pacientul sa fie alimentat

corespunzator si sa

-voi antrena pacientul sa

manance.

-pacientul sa fie alimentat

corespunzator si sa



67



prin scadere ponderala si

inapetenta.

primeasca aportul de

vitamine si minerale

corespunzatoare corpului

sau.

-voi asigura aportul de

vitamine si minerale.

-voi asigura aportul de

lichide prin fructe;

lapte;ciaiuri;compoturi sisucuri.

-il voi alimenta cu

alimente bogate in calorii:

-lapte ; branzeturi;carne ;

oua;

primeasca aportul de

vitamine si minerale

corespunzatoare corpului

sau.

Dificultate de a dormi

datorita tusei si dispneei

manifestata prin treziri

nocturne fregvente.

-pacientul sa bineficieze

de un somn corespunzator

cantitativ si calitativ.

-voi incerca sa ii calmez

tusea si favorizarea

expectoratiei.

-voi asigura un

microclimat

corespunzator, voi asigura

pacientului o

pozitie(semisezand)

favorizanta respiratiei si

-pacientul sa bineficieze

de un somn corespunzator

cantitativ si calitativ.



68



voi imbunatati aportul de

oxigen.

Dificultate de a se

imbraca si dezbraca


-pacientul sa isi satisfaca


dezbraca.

-voi ajuta pacientul sa isi

satisfaca nevoia de a se

imbraca si dezbraca;-voi schimba lenjeria de

pat de corp si pijamalele

de cate ori este nevoie.

-pacientul sa isi satisfaca


dezbraca.

Imposibilitatea de a se




sau perfuzie).

-calmarea durerilor si


anxietate.

-voi explica pacientului

importanta tehnicilor.

-voi face masaj cu alcool

si talc.

-voi schimba pozitia la

timpul stabilit.


administra :

-1f algocalmin IM

-5ml butamirat sirpo per

os.

-cefotaxim 1fl IM

-calmarea durerilor si


anxietate.





inchidere in sine


cei din jur.


-psihoterapie






cei din jur.




69



echipa medicala.

Dificultate de a se deplasa

datorita febrei, oboselii si

slabiciunii.

-disparitia oboselii si a

slabiciunii.

-voi combate febra cu

ajutorul lichidelor calde si

voi gasi o pozitie cat mai

comoda pentru pacient pentru a se putea odihni.

Dificultate de a se deplasa

datorita febrei, oboselii si

slabiciunii.



70

Evaluare finală

Fişă tehnologică

Injecţia intramusculară

Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adânc în ţesutul muscular.

Această cale de administrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemică.

Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate înghiţi medicaţie

orală, când este prea iritanta gastric.

Deoarece ţesutul muscular are mai putini senzori nervoşi permite administrarea de

substanţe iritante.

Locul de injectare trebuie ales cu multa grijă, se va face şi în funcţie de constituţia

fizică a pacientului. Se evită zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze.

Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale

mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.

Injecţia intramusculara se efectuează prin tehnica sterilă.

Materiale necesare:

• medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie

• seruri pentr u dizolvat

• seringă

• ac

• mânuşi

• comprese

• paduri alcoolizate

Medicaţia prescrisă trebuie sa fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese adecvat

(pentru injecţia intramusculară acul trebuie sa fie mai lung , în funcţie de ţesutul adipos al

pacientului, de locul ales pentru injecţie, şi cu un calibru potrivit pentru vascozitatea

substanţei de injectat).

Pregătirea echipamentului:

• se verifică medicaţia prescrisa ca data de expirare, coloraţie , aspect

• se testează pacientul sa nu fie alergic , în special înaintea administrării primei doze



71

• dacă medicaţia este în fiola, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată,

scoţând aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare

intramusculara

• dacă medicamentul este în flacon sub forma de pudra, se dezinfectează capacul de

cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicată, se scoate aerul şi se schimba acul

cu cel pentru injecţia intramusculara

• tehnica de extragere a substanţei dintr -un flacon este următoarea: se dezinfectează

capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, aceea

cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataşează apoi la acul din

flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi seringa se va umple singura cu

cantitatea necesara

• alegerea locului de injectare în injecţia intramusculara trebuie făcut cu grija. Acest loc

poate fi muşchiul deltoid (se poate localiza foarte uşor pe partea laterala a braţului, în linie

cu axila), muşchiul dorsogluteal ( poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesa cu

ajutorul unei cruci, rezultând patru cadrane. Cadranul superior şi exterior este muşchiul

căutat), muşchiul ventrogluteal (poate fi localizat prin linia imaginara ce trece prin

extremitatea superioara a sântului interfesier) şi muşchiul de pe faţa antero-externă a

coapsei(vastus lateralis).

Administrarea:

se confirmă identitatea pacientului

se explică procedura pacientului

se asigură intimitate

se spăla mâinile, se pun mănuşile

se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent

injecţii intramusculare

la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare

uzual fiind faţa superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei

se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare

se stimulează zona de injectare prin tamponări uşoare

se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare

se lasă pielea să se usuce

se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante



72

se poziţionează seringa cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să

simtă o înţepătura, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul

se introduce printr-o singură mişcare, repede , acul prin piele , ţesut subcutanat, până în

muşchi

se susţine seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu vine sânge. Dacă

apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnica

dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent pentru a permite muşchiului

să se destindă şi să absoarbă gradat medicaţia

după injectare se retrage acul printr -o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub

care a fost introdus

se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor pentru a ajuta

distribuirea medicamentului (masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat,

cum ar fi la administrarea de fier)

se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării pentru a observa

eventualele sângerări sau reacţii locale

dacă sângerarea continua se va aplica compresie locală sau gheata în caz de echimoze

se va reveni şi inspecta locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora

administrării

nu se va recapa acul

se vor arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare

Consideratii speciale:

la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o evidenta clara a

zonelor de injectare pentru a le roti

la pacienţii anxioşi se poate ţine gheaţa câteva secunde pe zona de injectare înainte de

administrare, pentru a anestezia întrucâtva locul

se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că injectarea într -un

muşchi încordat este dureroasă

injecţia intramusculara poate distruge celule musculare determinând astfel creşteri ale

nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştere

poate indica un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiza

celulelor musculare specifice inimii (CK-MB) şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii

care necesită o monitorizare atenta a CK şi CK -MB se va schimba modul de



73

administrare medicamentoasă din intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita

confuziile precizate mai sus

din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la

pacienţii vârstnici absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid

Complicaţii:

injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită alegerii unui

ac inadecvat sau unei tehnici greşite de administrare. Aceasta poate determina aparii a

unui abces

dacă locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate în acelaşi loc, aceasta

poate conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi , implicit, la scăderea eficientei

acestuia



74

Fişă de evaluare finală

Pacientul O. V sex masculin in varsta de 10 ani este adus de catre familie prezentand

urmatoarele manifestari :-tuse , scadere ponderala , anxietate ,stare generala alterata .S-a

internat în secția Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Bacău cu diagnosticul de Tuse

Convulsiva pentru investigații și tratament de specialitate.

Pe perioada internarii pacientul a fost supus examinarilor clinice si paraclinice și

unui tratament adecvat afecțiunii.

Pacientul prezintă o evoluție mai bună și se externează cu următoarele

recomandări:


-Respectarea tratamentului prescris

-Evitarea factorilor ce influenteaza evolutia bolii.




75

BIBLIOGRAFIE

1. ABROSE J. „Computerized Transverse Axial Scanning (tomography)”

2. ALDESCU C. „Neuroradiodiagnostic” - Editura Junimea, Iasi3. ALLEN J. H. , PARERA C. , POTTS D. G. „The Relation Of Arterial Trauma

To Complications Of Cerebral Angiography” - Ajr, 95: 845 - 851, 1965

4. ARSENIC C. , OPRESCU I. „Neurotraumatologie” - Editura Didactica Si

Pedagogica, 1983

5. BARRINGTTON N. A. , LEROTOS N. A. „Indications For Contrast Medium

Enhacement In Ct Of The Brain” - Clinical Radiology, 28, 535 – 537

6. BORIES J. , FREDY D. , ROSIER J. „Tomo - Encephalography. Technique And Normal Images” - 1, 200 - 209, 1970

7. BRUCHER J. M., STROODANT G., CORNELIS G. „Les Traumatismes

Craniens. Lesions, Symptomes Diagnostic Et Traitement” - Louvain Meditura 88, 23 - 51,

1969

8. CALOTA F., GHELASE F. „Urgente Chirurgicale” - Editura Novus, Craiova,

1992

9. CHISLEAG GH. „O Noua Metoda De Examen Radiologic - Tomografia

Computerizata A Capului” - Viata Medicala, 1977, Vol. 24, 51 – 59

10. COLLORD MET. „Ere Nouvelle De La Neurologie: La Tomographie Axiale

Transverse Computerisee (tatc)” - Emi - Scanning Et Ses Indications, J - Radiol Electrol,

1975, 56, 6 - 7, 453 – 469

11. COURVILLE C. B. „General Aspects Of The Pathology Of Cranio - Cerebral

Injury” - In: Injury Of The Brain And Spinal Cord, Editura IV, Springer Publication Co.

New York, 1960

12. DENINSCHI R., IONESCU I., NEAGU V., „Traumatologie clinica”, Editura

Medicala, 1967.

13. DENISCHI A., „Tratat de patologie chirurgicală – vol. III. Ortopedia”;

Bucureşti, 1988

14. DEREK C., HAEWOOD NASH M. B., HOLGER PETERSON M. D.

„Neuroradiology” - Merit Communications, 84 - 108, 1992

15. FEIGIN I. „Sequence Of Pathological Changes In Brain Edem” - In: Brain

Edema, Springer Publication Co. Wien - New - York, 1967



16. GOLDSMITH W. „The Physical Processes Producing Head Injuries” - In:

Head Injury, Conference Proceedings, Lippincott Co. Philadelphia, 1966, 350 – 382

tuse convulsiva final

Documents