tudor octavian - ba!

2
Bă! Autor: TUDOR OCTAVIAN 28 octombrie 2009 Acest apelativ românesc, folosit atât de golănime, cât şi de tot rangul de persoane publice, nu cred să aibă un echivalent în alte limbi. De la delicateţea feminină din "Măi Ionele!" la grosolănia ciocoiască a lui "Bă Ioane!" e un drum lung, pe care adresarea românească l-a făcut scurt şi accesibil în toată societatea. Mi-ar fi greu să afirm că există şi categorii profesionale unde nu se vorbeşte cu "Bă" şi "Băi". Până şi cele mai închise caste intelectuale au fost penetrate cu acest oribil "Bă" de către politicieni, de ţuţării acestora, de neamuri şi amante, de aciuaţii de tot felul graţie confuziei la nivelul valorilor. Nu m-aş mira să-i aud, zicându-şi amical cu "Bă", şi pe câţiva academicieni, mai ales că în lumea mică a literaţilor cu mare notorietate se practică un gen de mişto de mahala, ca o dovadă a pitorescului balcanic din oricare român. Procentul, în adresarea cu "Bă", ar fi cam trei cincimi de grobianism feudal, în celelalte două cincimi încăpând de toate: şi un aplomb prietenesc, şi un avans la colaborare, şi chiar un dram de duioşie colegială. Nici un alt cuvânt românesc nu e mai încărcat de diferenţe majore la înţeles, în funcţie de tonul cu care e rostit. "Bă" e un fel de potenţiator de ton, pentru a exprima lucruri pe care nu-i necesar să le spui pe nume direct. Când soţia vrea să divorţeze şi-i zice bărbatului "Gata, bă", tot dezgustul şi toată hotărârea ei stau în "Bă", nu în "gata". Ce-i mai imitaţi oameni cu bani, care fac din "Bă" şi "Băi" vorbele de bază din dialogul curent, sunt proprietarii marilor noastre echipe de fotbal şi persoanele din anturajul acestora. Datorită lor, adresarea cu "Bă" a devenit o marcă a potenţei financiare şi un drept al stăpânului. Ei între ei, finanţatorii fotbalului îşi vorbesc cu "Bă" printr-un consens subînţeles. Tot ce-i bun în partidele lor de barbut şi în discuţiile lor de afaceri cu şantajul la vedere e bun şi în pălăvrăgeala de la televizor, şi în relaţiile cu presa, chiar şi în conversaţiile insidios amicale cu politicienii din jurul unor cluburi de fotbal bucureştene. De fapt, tot fotbalul nostru e un focar activ de mitocănie camaraderească. Unde e "Bă" sunt şi "mânca-ţi-aş", "să moară mama", "să moară familia mea" şi "să moară copiii mei". Aşa cum

Upload: dan-vasile

Post on 06-Sep-2015

7 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

articol, proza scurta

TRANSCRIPT

B!

Autor: TUDOR OCTAVIAN

28 octombrie 2009

Acest apelativ romnesc, folosit att de golnime, ct i de tot rangul de persoane publice, nu cred s aib un echivalent n alte limbi. De la delicateea feminin din "Mi Ionele!" la grosolnia ciocoiasc a lui "B Ioane!" e un drum lung, pe care adresarea romneasc l-a fcut scurt i accesibil n toat societatea.Mi-ar fi greu s afirm c exist i categorii profesionale unde nu se vorbete cu "B" i "Bi". Pn i cele mai nchise caste intelectuale au fost penetrate cu acest oribil "B" de ctre politicieni, de urii acestora, de neamuri i amante, de aciuaii de tot felul graie confuziei la nivelul valorilor. Nu m-a mira s-i aud, zicndu-i amical cu "B", i pe civa academicieni, mai ales c n lumea mic a literailor cu mare notorietate se practic un gen de mito de mahala, ca o dovad a pitorescului balcanic din oricare romn.

Procentul, n adresarea cu "B", ar fi cam trei cincimi de grobianism feudal, n celelalte dou cincimi ncpnd de toate: i un aplomb prietenesc, i un avans la colaborare, i chiar un dram de duioie colegial. Nici un alt cuvnt romnesc nu e mai ncrcat de diferene majore la neles, n funcie de tonul cu care e rostit."B" e un fel de poteniator de ton, pentru a exprima lucruri pe care nu-i necesar s le spui pe nume direct. Cnd soia vrea s divoreze i-i zice brbatului "Gata, b", tot dezgustul i toat hotrrea ei stau n "B", nu n "gata". Ce-i mai imitai oameni cu bani, care fac din "B" i "Bi" vorbele de baz din dialogul curent, sunt proprietarii marilor noastre echipe de fotbal i persoanele din anturajul acestora. Datorit lor, adresarea cu "B" a devenit o marc a potenei financiare i un drept al stpnului. Ei ntre ei, finanatorii fotbalului i vorbesc cu "B" printr-un consens subneles. Tot ce-i bun n partidele lor de barbut i n discuiile lor de afaceri cu antajul la vedere e bun i n plvrgeala de la televizor, i n relaiile cu presa, chiar i n conversaiile insidios amicale cu politicienii din jurul unor cluburi de fotbal bucuretene. De fapt, tot fotbalul nostru e un focar activ de mitocnie camaradereasc. Unde e "B" sunt i "mnca-i-a", "s moar mama", "s moar familia mea" i "s moar copiii mei". Aa cum preedinii fac bi de mulime, n lumea fotbalului e la mod baia de igneal.E i o chestiune de masculinitate s vorbeti cu "B". Silaba nu iese numai din gur, ci i din gt, i din pntec. n momentele de autoritarism, i unii oameni de afaceri - altfel controlai n limbaj n relaia cu partenerii strini recurg la cte un "B" foarte simit, ca s-i afirme ntietatea n decizie. Ar fi mai uor de inventariat situaiile n care "B" nu-i are locul. Poate n diplomaie. Dar i acolo, cnd ajung s se simt bine un nalt funcionar de-al nostru i unul basarabean, nelegerea lor afectiv suport i un "Ia de aici, bi, frate-miu, i hai noroc!". E un "Bi" cu trimitere la cel mai cumsecade "B" de frie steasc. Aa c, b, cititorule, scuz-m c mi-am permis s m ntreb nc o dat dac vorbim cum suntem sau suntem cu vorbim?