reabilitare ba - 2

Reabilitarea structurilor de beton armat

Cursul 2

1

Aspecte esenţiale pt. evaluarea seismică a i t ţii i t tunei construcţii existente

Verificarea alcătuirii de ansamblu a construcţiei pentru a identifica dacă există premisele unei comportări favorabile la acţiuni seismicela acţiuni seismiceVerificarea prin calcul a structurii de rezistenţă(verificări de rezistenţă de rigiditate şi de ductilitate)(verificări de rezistenţă, de rigiditate şi de ductilitate)Verificarea alcătuirii de detaliu a elementelor structurale şi nestructuraleş

2

Al ăt i d bl t ţiilAlcătuirea de ansamblu a construcţiilor

1) Simplitatea structuriipresupune existenţa unui sistem structural continuu şi suficient de puternic care să asigure un traseu clar, cât mai direct şi neîntrerupt* al forţelor seismice până la terenul de fundareforţelor seismice până la terenul de fundare.

* Este important ca forţele seismice care iau naştere în* Este important ca forţele seismice care iau naştere în toate elementele clădirii să fie preluate de planşee -diafragme orizontale - şi transmise structurii verticale, iar de la aceasta să fie transferate la teren prin intermediul sistemului de fundare.

3


2) Redundanţa structuralăruperea unui singur element sau a unei singure legături structurale să nu expună structura lalegături structurale să nu expună structura la pierderea stabilităţiitrebuie să se realizeze un mecanism de plastificare

fi i t l ti ă ităcu suficiente zone plastice, care să permită exploatarea rezervelor de rezistenţă ale structurii şi o disipare avantajoasă a energiei seismice.

* Notă: Pentru a fi redundantă o structură cu multiple legături interioare (multiplu static nedeterminat) trebuie să aibă toate legăturile dimensionate adecvat Astfel de exemplu o structură etajată dedimensionate adecvat. Astfel, de exemplu, o structură etajată de beton armat nu prezintă redundanţă, dacă lungimile de înnădire ale armăturilor din stâlpi sunt insuficiente.

4


3) Geometria (configuraţia) structuriiProiectarea seismică actuală urmăreşte realizarea unei structuri cât mai regulate distribuite cât mai uniform înstructuri cât mai regulate, distribuite cât mai uniform în plan, permiţând o transmitere directă şi pe un drum scurt a forţelor de inerţie aferente maselor distribuite în clădireEste important ca structura să prezinte pe cât posibil şiEste important ca structura să prezinte, pe cât posibil, şi uniformitate pe verticala construcţiei, urmărindu-se să se elimine apariţia unor zone sensibile, în care concentrarea unor eforturi sau deformaţii plastice excesive ar puteaunor eforturi sau deformaţii plastice excesive ar putea produce ruperi prematurePrin alegerea unei forme avantajoase a construcţiei, printr-o distribuţie adecvată a maselor a rigidităţii şi a capacităţiidistribuţie adecvată a maselor, a rigidităţii şi a capacităţii laterale de rezistenţă a structurii se urmăreşte reducerea în cât mai mare măsură a excentricităţilor.

5


3) Geometria (configuraţia) structuriiDetectarea prezenţei unor eventuale legături locale slabe între corpurile de clădire învecinate (unde cf concepţieiîntre corpurile de clădire învecinate (unde cf. concepţiei actuale de proiectare seismică s-ar fi impus separarea prin rost seismic).

Soluţie – Introducerea unui rost seismic

Stâlpi noi dinbeton armat

Zidărieportantă

ROSTbeton armat SEISMIC

6

Legătură slabă, puternic fisurată


3) Geometria (configuraţia) structuriiDetectarea fenomenelor de torsiune generală sub acţiunea forţelor seismice orizontale ca urmare aacţiunea forţelor seismice orizontale, ca urmare a asimetriilor de mase şi rigidităţi.

Moment de torsiune generală

7Soluţie – Reducerea excentricităţilor prin introducerea unor noi elemente rigide


4) Rolul de şaibă rigidă al planşeelorDetectarea gradului în care planşeele asigură o conlucrare spaţială a structurii sub acţiunea forţelorconlucrare spaţială a structurii sub acţiunea forţelor seismice orizontale.

* La clădirile vechi, planşeele de lemn sau din bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice nu pot asigura o conlucrare spaţială a ansamblului zidurilor

t t d t j l ă l li ii d l ţi d idă i i lăbit iportante → dezavantajul că unele linii de şpaleţi de zidărie, mai slăbite prin goluri de uşi sau de ferestre, nu pot fi “ajutate” printr-o conlucrare spaţială cu alte linii de şpaleţi mai puternice.

** Soluţia de introducere a unor planşee de beton armat aduce avantaje importante, dar creează în acelaşi timp şi condiţii pentru manifestarea mai pronunţată a unor torsiuni generale atunci când există asimetrii de mase şi/sau

8

p ţ g şde rigidităţi.


5. Rolul infrastructurii şi/sau al fundaţiilorDetectarea gradului în care sistemul de fundare şi eventual şi infrastructura posedă rigiditatea necesarăeventual şi infrastructura posedă rigiditatea necesară pentru a transmite cât mai uniform la terenul de fundaresolicitările generate de acţiunea forţelor seismice

i lorizontale.

9

Caracterizarea clădirilor din România d ă i d î f t li tdupă perioada în care au fost realizate

St bili i d i î f t li tă lădiStabilirea perioadei în care a fost realizată clădirea este hotărâtoare pentru a cunoaşte:

materialele folosite la execuţia elementelor structurale;sistemele constructive utilizate în perioada respectivă în Româniastadiul prescripţiilor tehnice şi în mod special al celor

f it l i t i i ă tât t t t il dreferitoare la proiectarea seismică, atât pentru structurile de rezistenţă, cât şi a elementelor nestructurale, cum sunt pereţii neportanţi de închidere şi despărţitoripunctele nevralgice potenţiale ale unei construcţii depunctele nevralgice potenţiale ale unei construcţii, de regulă caracteristice epocii în care a fost realizată

10

PERIOADA DE ÎNCEPUTDE SECOL1890-19201890-1920

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

C ţii b t l i b t l tCu rare excepţii, betonul şi betonul armat nu erau folosite ca materiale structuraleÎn general, clădirile aveau cel mult 4 niveluriÎn general, clădirile aveau cel mult 4 niveluri suprateraneClădirile obişnuite erau construite după reguli

i i î i l ă i i diempirice în ceea ce priveşte alcătuirea şi dispunerea elementelor portante verticaleCunoaşterea noţiunilor de calcul de rezistenţă eraCunoaşterea noţiunilor de calcul de rezistenţă era foarte precarăFrapează discrepanţa între nivelul elevat de proiectare al p p ţ punor construcţii importante de stat (podurile şi silozurile lui Anghel Saligny) şi caracterul rudimentar al modului de proiectare şi realizare a clădirilor obişnuite.p ş ş

12

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

PLANŞEELEPLANŞEELEPlanşee din lemn cu grinzi dese cu tavan suspendat din tencuială pe şipci şi trestie

Planşee din grinzi metalice dese şi bolţisoare de zidărie aparentăsuspendat din tencuială pe şipci şi trestie bolţisoare de zidărie aparentă

N f ă ib i id ă i lNu formează şaibe rigide care să asigure conlucrarea spaţială a zidurilor portante la acţiunea forţelor orizontale, astfel încât acestea lucrează practic independent şi eventualele carenţe de rezistenţă laterală ale unor pereţi nueventualele carenţe de rezistenţă laterală ale unor pereţi nu pot fi suplinite printr-o redistribuţie spaţială a solicitărilor orizontale către alţi pereţi cu rezistenţe mai mari.Transmit încărcările gravitaţionale unidirecţional →

13

Transmit încărcările gravitaţionale unidirecţional

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

PLANŞEELEPLANŞEELE

→ Majoritatea încărcărilor gravitaţionale sunt preluate de pereţii portanţi de pe una din direcţii în timp ce pereţii paraleli cu grinzilede pe una din direcţii, în timp ce pereţii paraleli cu grinzile planşeelor nu posedă lestarea necesară pentru a prelua în bune condiţii încărcările orizontale seismice acţionând după direcţia lor.

→ În multe cazuri avariile cele mai frecvente şi mai grave sub acţiunea

14

→ În multe cazuri avariile cele mai frecvente şi mai grave sub acţiunea forţelor seismice au apărut la pereţii nelestaţi (de rigidizare).

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

PLANŞEELEPLANŞEELENu dispuneau încă de centuri de beton armat pe liniile pereţilor portanţi. Grinzile de planşeu erau de regulă simplu

i fă ă l ă i d î l irezemate pe aceştia, fără legături de ancorare între planşee şi pereţi.Astfel, sub acţiunea cutremurelor succesive din 1977, 1986 şi 1990 l i il i ii i dâ d1990, capetele grinzilor s-au mişcat pe pereţii portanţi dând planşeelor o flexibilitate sporită chiar la acţiunea încărcărilor verticale, cât şi la cea a circulaţiei de vehicule grele pe străzile învecinate şi prin aceasta creând o senzaţie degrele pe străzile învecinate şi prin aceasta creând o senzaţie de insecuritate locatarilor.Fenomenul s-a observat în mod deosebit la clădirile publice cu circulaţie intensă pe planşee şi cu deschideri mai maricu circulaţie intensă pe planşee şi cu deschideri mai mari ale acestora, cum sunt clădirile judecătoriilor, tribunalelor şi şcolilor. Au fost cazuri în care înlocuirea planşeelor de lemn sau cu grinzi metalice prin plăci de beton armat s-a dovedit

ă î i l â d t id tnecesară în primul rând pe acest considerent.

15

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

PLANŞEELEPLANŞEELELipsa centurilor coroborată cu deschideri mai mari ale planşeelor au generat carenţe deosebite din punct de vedere

l ă ii di ii d ă (f ) i lal ancorării dintre pereţii de capăt (fronton) şi planşee→ tendinţa de desprindere a peretelui nelestat

16

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

ĂPEREŢII PORTANŢI DE ZIDĂRIELa stabilirea dispoziţiei în plan a pereţilor portanţi şi a celor de rigidizare nu existau reguli de coordonare a distribuţiei în plan arigidizare, nu existau reguli de coordonare a distribuţiei în plan a maselor şi a rigidităţilor elementelor portante verticale. Astfel, există frecvent cazuri în care apar disimetrii importante ale

i i i i ă i imaselor şi rigidităţilor elementelor verticale.• Cât timp planşeele nu asigură o conlucrare spaţială a structurii, aceste

disimetrii nu cauzează efecte semnificative de torsiune generală sub gacţiunea forţelor seismice.

• Dacă prin proiectul de consolidare a clădirii se prevede înlocuirea planşeelor existente cu planşee de beton armat problema poate căpătaplanşeelor existente cu planşee de beton armat, problema poate căpăta importanţă şi trebuie luată în considerare la verificarea prin calcul a ansamblului pereţilor portanţi în situaţia de după consolidare şi, dacă apare necesar, se impune luarea unor măsuri de corectare a acestorapare necesar, se impune luarea unor măsuri de corectare a acestor deficienţe.

17

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

ĂPEREŢII PORTANŢI DE ZIDĂRIERolul pereţilor de rigidizare (dispuşi perpendicular pe cei portanţi principali) la preluarea forţelor ori ontale seismiceportanţi principali) la preluarea forţelor orizontale seismice acţionând după direcţia respectivă, nu era luat în considerare, aceşti pereţi fiind prevăzuţi de multe ori prea rari sau realizaţi di id i d i i (l/2 id )din zidărie de grosime prea mica (l/2 cărămidă).

Pe parcursul exploatării clădirii, în pereţii portanţi s-au practicat deseori în mod necontrolat goluri de dimensiunipracticat deseori în mod necontrolat goluri de dimensiuni mari, pentru uşi sau nise, care au fost de natură să slăbească în mod semnificativ unii şpaleţi de zidărie.

Tot în mod necontrolat s-au executat uneori în timp supraetajări care au dus la suprasolicitarea la compresiune a unor pereţi portanţi şi totodată la majorarea corespunzătoare a p ţ p ţ ş j psolicitărilor din acţiuni seismice.

18

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

ĂPEREŢII PORTANŢI DE ZIDĂRIEExistă situaţii când s-au realizat ulterior extinderi în plan a clădirilor prin adăugarea de corpuri suplimentare cu structuriclădirilor prin adăugarea de corpuri suplimentare, cu structuri de multe ori diferite de cele ale construcţiei iniţiale. Extinderile respective s-au executat în mod frecvent fără asigurarea unor

i î id iil i i l hi iţeseri între zidăriile noi şi cele vechi, ceea ce s-a marcat prin desprinderi sau fisuri verticale sub acţiunea cutremurelor.

Lipsa unor ţeseri ale zidurilor la intersecţiile lor s-a remarcat înLipsa unor ţeseri ale zidurilor la intersecţiile lor s a remarcat în multe cazuri chiar in interiorul corpurilor executate în aceeaşi etapă.

19

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

ĂPEREŢII PORTANŢI DE ZIDĂRIEÎn cazurile când clădirile au fost executate “improvizat”, fără proiecte controlate în mod corespunzător s au detectat situaţiiproiecte controlate în mod corespunzător, s-au detectat situaţii foarte grave cum ar fi necorespondenţa pe verticală a poziţiei unor pereţi portanţi sau de rigidizare.

* Situaţii de acest fel au ieşit la iveală în mod deosebit în cazul supraetajărilor.

20

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

BUIANDRUGIIBUIANDRUGIIbolţi de cărămidă, grinzi metalice sau grinzi de lemnlungimea insuficientă de ancorare a buiandrugilor respectivilungimea insuficientă de ancorare a buiandrugilor respectivi în şpaleţii verticali de zidărie nu a permis transmiterea unor momente de încastrare → buiandrugii nu au putut lucra ca rigle de cuplare → în general, şpaleţii de zidărie trebuie

l l i i l i l ă î ăl i lădi iicalculaţi ca nişte console verticale pe toată înălţimea clădirii, conectate între ele la nivelul planşeelor prin legături pendulare

21

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

Ă Î ĂPEREŢII DE ZIDĂRIE PE ÎNĂLŢIMEA PODULUILa clădirile cu pod locuibil, dacă acoperişul este în două ape laacoperişul este în două ape, la capete pe înălţimea podului apar frecvent ziduri de fronton cu înălţimi mari → ancorate în modînălţimi mari → ancorate în mod necorespunzător, acestea se pot răsturna sub acţiunea forţelor orizontale seismiceorizontale seismiceProiectele de consolidare trebuie să cuprindă totdeauna şi măsurile de asig rare a acestor frontoane dar şiasigurare a acestor frontoane, dar şi al altor elemente verticale în consolă, cum sunt aticele înalte de pe liniile pereţilor de faţada şi

22

pe liniile pereţilor de faţada şi coşurile de fum

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

FUNDAŢIILENu se dispunea practic de nici un material satisfăcător, economic şi în acelaşi timp durabil în condiţiile contactuluieconomic şi în acelaşi timp durabil în condiţiile contactului permanent cu umiditatea din sol

La clădirile cu pereţi portanţi din zidărie suficient de groşi (de la p ţ p ţ g ş (2 cărămizi în sus) sistemul de fundare cu cea mai frecventă utilizare a constat în simpla continuare a pereţilor portanţi până la cota de fundare fie cu aceeaşi grosime ca şi în parteapână la cota de fundare, fie cu aceeaşi grosime ca şi în partea supraterană, fie cu o evazare prin îngroşarea zidăriei în partea subterană. De cele mai multe ori zidăria de fundaţie a fost realizată tot din cărămidă deci dintr un material sensibil larealizată tot din cărămidă, deci dintr-un material sensibil la umiditatea solului.

Zidăria de piatră, mai adecvată din acest punct de vedere, a fost p , p ,mai rar utilizată.

23

P i d 1890 1920Perioada 1890-1920

FUNDAŢIILEÎn perioada dinainte de 1920 nu se dispunea încă decât de cunoştinţe cu totul rudimentare în problemele de geotehnicăcunoştinţe cu totul rudimentare în problemele de geotehnică (acest termen de fapt încă nici nu exista), astfel că suprafeţele în plan ale fundaţiilor erau stabilite mai mult pe

i iconsiderente constructive.

La expertizarea clădirilor, examinarea dimensiunilor şi stării fundaţiilor prin sondaje în şanţ deschis executate înfundaţiilor prin sondaje în şanţ deschis executate în vecinătatea pereţilor portanţi este indispensabilă, fundaţiile putând reprezenta puncte nevralgice ale construcţiei.

24

PERIOADA INTERBELICĂ1920-1940

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940

Introducerea pe scară tot mai largă a betonului ca material de construcţie, sub forma betonului armat la structurile de rezistenţă respectiv a betonului simplu saustructurile de rezistenţă, respectiv a betonului simplu sau armat la fundaţii → a permis trecerea la clădiri cu înălţimi mai mari (în mod curent până la 10 etaje)ţ ( p j )

Lipsa, cu rare excepţii, a preocupărilor proiectanţilor pentru luarea în considerare a cerinţelor de bună p ţcomportare a clădirilor la acţiuni seismice → nu au existat nici un fel de prescripţii oficiale de proiectare seismică* Această ignorare a problemelor de proiectare seismică nu a fost specifică doar României, ci a constituit în egală măsură o carenţă şi pentru celelalte ţări de pe , g ţ ş p ţ pglob cu teritorii afectate de cutremure.

26

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940

Si t l t ti tili t î d tSistemele constructive utilizate în mod curent:1. Pentru clădirile cu puţine niveluri, s-au menţinut în

continuare soluţiile cu pereţi portanţi din zidărie decontinuare soluţiile cu pereţi portanţi din zidărie de cărămidă. S-a beneficiat în plus de avantajele oferite de introducerea betonului armat, atât la planşee, cât şi la alte elemente din componenţa structurilor de rezistenţă (centuri, p ţ ţ ( ,buiandrugi, stâlpi locali etc.) şi totodată de utilizarea betonului simplu sau armat ca material de bază pentru fundaţii;

2 Pentru clădirile cu multe niveluri s-au introdus şi s-au2. Pentru clădirile cu multe niveluri, s-au introdus şi s-au generalizat sistemele constructive cu structuri din beton armat monolit, cu grinzi şi stâlpi.* Şi pentru unele tipuri de clădiri cu puţine niveluri au fost adoptate uneori tot* Şi pentru unele tipuri de clădiri cu puţine niveluri au fost adoptate uneori tot structuri din beton armat cu grinzi şi stâlpi în locul celor cu pereţi portanţi de zidărie, în măsura în care cerinţele de libertate a spaţiilor şi de flexibilitate funcţională au impus-o (la blocurile de locuinţe cu magazine mari la parter, la lădi il d i t j t l t ţiil d bi i t )clădirile de magazine etajate, la construcţiile de birouri etc.)

27

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940

Structurile cu pereţi portanţi din zidărie pentru clădiri cu puţine niveluri

d b l i li l iIntroducerea betonului armat monolit ca soluţie curentă pentru planşee a adus îmbunătăţiri semnificative:

Planşeele lucrând ca şaibe orizontale rigide asigură oPlanşeele, lucrând ca şaibe orizontale rigide, asigură o conlucrare spaţială între pereţii portanţi şi prin aceasta creează posibilitatea unei redistribuţii a forţelor orizontale între şpaleţii de zidărie mai slabi şi cei mai puterniciîntre şpaleţii de zidărie mai slabi şi cei mai puternici

Prin folosirea la planşee a plăcilor armate ortogonal s-a realizat o transmitere bidirecţională a sarcinilor ţgravitaţionale la pereţii portanţi longitudinali şi transversali → o lestare mai uniformă a pereţilor, cu avantaje în ceea ce priveşte preluarea forţelor seismiceavantaje în ceea ce priveşte preluarea forţelor seismice orizontale acţionând după orice direcţie în plan

28

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


I d b l i li l i ă lIntroducerea betonului armat monolit ca soluţie curentă pentru planşee a adus îmbunătăţiri semnificative:

O ancorare mai bună între pereţi şi planşeele din beton armat;

Chiar dacă planşeele se menţin din lemn sau din grinzi metalice, prevederea de centuri de beton armat pe liniile pereţilor portanţi creează posibilitatea unei ancorări mai bune între pereţi şi planşee;creează posibilitatea unei ancorări mai bune între pereţi şi planşee;

Centurile de beton armat creează legături mai bune între pereţii portanţi longitudinali şi cei transversali;

Buiandrugii din beton armat, ancoraţi suficient la capete în şpaleţii de zidărie, permit ca plinurile orizontale dintre golurile suprapuse să funcţioneze în mod eficient şi ca rigle de cuplaresub acţiunea forţelor orizontale;

29

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


j l li i i i i liAceste avantaje în comportarea la solicitări seismice s-au realizat de fapt implicit prin folosirea betonului armat la planşee şi nu urmărindu-se în mod deliberat acest scop, care în epoca respectivă nu constituia încă o preocupare efectivă a proiectanţilor.

Introducerea betonului simplu sau armat la alcătuireaIntroducerea betonului simplu sau armat la alcătuirea fundaţiilor zidurilor portante → progrese importante

Celelalte neajunsuri ale structurilor cu pereţi portanţi de j p ţ p ţzidărie neconformaţi din punct de vedere seismic, semnalate înainte la clădirile din perioada de început de secol, s-au menţinut în continuare şi în perioada interbelicămenţinut în continuare şi în perioada interbelică.

30

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940

Structurile cu grinzi şi stâlpi din beton armat pentru clădiri multietajate (până la 10 etaje)

iExistă o diferenţiere cu caracter fundamental între „structurile în cadre” şi „structurile formate din grinzi şi stâlpi”

Structurile în cadre” trebuie să respecte următoarele condiţii de„Structurile în cadre trebuie să respecte următoarele condiţii de conformare şi armare:

1. Cadrele să fie capabile să preia forţe orizontale acţionând după orice direcţie în plan.

2. Rigidităţile ansamblului de cadre la deplasări orizontale după toate direcţiile să fie de valori comparabiledupă toate direcţiile să fie de valori comparabile.

3. Stâlpii să fie continui pe verticală până la nivelul infrastructurii.

31

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


iExistă o diferenţiere cu caracter fundamental între „structurile în cadre” şi „structurile formate din grinzi şi stâlpi”

Structurile în cadre” trebuie să respecte următoarele condiţii de„Structurile în cadre trebuie să respecte următoarele condiţii de conformare şi armare:

4. Armăturile longitudinale din rigle să fie astfel dispuse încât să asigure preluarea momentelor de continuitate în noduri, atât pentru momentele negative, cât şi pentru cele pozitive.

5 Cantitatea şi modul de dispunere a armăturilor transversale5. Cantitatea şi modul de dispunere a armăturilor transversale, în special a etrierilor din stâlpi, să se asigure o bună confinare a betonului şi împiedicarea flambării barelor de

ăarmatură

32

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


i iLa o construcţie existentă, controlul satisfacerii tuturor acestor cerinţe este foarte dificil de realizat, mai ales când nu se dispune şi de proiectul de execuţie cu detaliile de armare, ceea ce pentru clădirile mai vechi reprezintă cazul curent.

La construcţiile realizate înainte de 1940, avariate sau parţial prăbuşite la cutremurul din 1977 la care au devenit vizibileprăbuşite la cutremurul din 1977, la care au devenit vizibile unele caracteristici ale armăturilor rămase dezgolite, s-a constatat că în marea majoritate a cazurilor, cerinţele precizate

i i fă d â î i ă ă ă d lanterior nu erau satisfăcute decât în mică măsură sau deloc.

33

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


id d i i lPe considerente de economie greşit înţeleasă, s-a constatat tendinţa de a se adopta secţiuni foarte mici pentru elementele din beton armat şi mai cu seamă pentru stâlpi.

La execuţia acestor clădiri s-au utilizat betoane de calitate modestă, cu mărci echivalente cel mult clasei C8/10.

→ valori foarte mari (uneori chiar supraunitare), ale nivelului de solicitare la compresiune a stâlpilor (n=N/bhR )nivelului de solicitare la compresiune a stâlpilor (n=N/bhRc)

→ nerespectări flagrante ale cerinţelor de ductilitate

34

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


În Bucureşti, la cutremurul din 1940, socotit a fi fost de gradul 7 pe scara Mercalli, numeroase blocuri de locuinţe etajate cu structuri de acest fel au fost avariate semnificativ.

S a prăbuşit doar o singură clădire şi anume blocul “Carlton”S-a prăbuşit doar o singură clădire şi anume blocul “Carlton”de pe Bd. N. Bălcescu, având 12 etaje şi care, pe lângă defectele structurale caracteristice epocii, a avut şi defecte

ifi ispecifice importante.

35

Bl l CARLTONBlocul CARLTON

36

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


După cutremurul din 1940 consolidările executate laDupă cutremurul din 1940, consolidările executate la celelalte clădiri înalte din Bucureşti au fost în majoritatea cazurilor insuficiente, construcţiile în cauză rămânând în

i l bil l i lcontinuare vulnerabile la acţiunea cutremurelor următoare.În l94l, profesorul Aurel Beleş a publicat o broşură cuprinzând principalele constatări făcute la cutremurul din 1940 şi în cadrul p p şcăreia a semnalat clădirile care au fost consolidate necorespunzător şi au rămas în continuare în pericol la viitoarele cutremure Din păcate cu toată valoarea ei tehnică şiviitoarele cutremure. Din păcate, cu toată valoarea ei tehnică şi ştiinţifică, lucrarea prof. Beleş nu a avut în perioada imediat următoare ecoul necesar şi a revenit în actualitate abia mai târziu după cutremurul din 1977târziu, după cutremurul din 1977.

37

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


Deficienţele structurale ale clădirilor multietajate interbelice dinDeficienţele structurale ale clădirilor multietajate interbelice din Bucureşti au ieşit la iveală în modul cel mai vizibil la cutremurul din 4 martie 1977, care deşi un pic mai slab din

d d l i di ii i ipunct de vedere al magnitudinii, s-a caracterizat printr-un spectru de răspuns mai defavorabil pentru clădirile cu structură flexibilă, cum sunt cele înalte cu grinzi şi stâlpi.În 1977 aproape 40 de blocuri de locuinţe din această categorie s-au prăbuşit, în condiţiile în care din miile de clădiri înalte realizate după 1950 s-au prăbuşit doar două scări de blocînalte realizate după 1950 s au prăbuşit doar două scări de bloc.Totuşi, şi în 1977 din clădirile interbelice cu racile similare celor prăbuşite au supravieţuit totuşi o serie de blocuri, care î ă f i ii jînsă au suferit avarii majore.

38

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


O parte dintre aceste clădiri au supravieţuit seismului dinO parte dintre aceste clădiri au supravieţuit seismului din 1977 datorită în primul rând aportului adus de pereţii despărţitori şi de închidere, care în acea vreme se realizau din id i d id i i i î d i l lzidărie de cărămidă şi care au participat în mod esenţial la

preluarea forţelor seismice.Rigidităţile acestor pereţi au fost dominante în raport cu cele ale g ţ p ţ pscheletelor de beton armat, pe care le-au descărcat de cea mai mare parte a solicitărilor seismice.Avariile pronunţate constatate la pereţii nestructurali (de regulăAvariile pronunţate constatate la pereţii nestructurali (de regulă fisuri la 45° produse de eforturile principale de întindere) confirmă contribuţia acestor pereţi la salvarea clădirilor în

ăcauză.

39

P i d 1920 1940Perioada 1920-1940


Construcţiile înalte din epoca 1920 l940 au fost de cele maiConstrucţiile înalte din epoca 1920-l940 au fost de cele mai multe ori realizate fără asigurarea prevederii unor rosturi între clădirile învecinate. De aceea, supravieţuirea unor bl i i l b ibil fi f i flblocuri cu structură mai slabă este posibil să fi fost influenţată şi de proptirea laterală reciprocă între clădirile alipite, ceea ce ar explica şi faptul că blocurile de capăt au avut de regulă avarii mai pronunţate sau s-au prăbuşit cu prioritate.O concluzie cu caracter general este că astăzi, în perspectiva unor viitoare cutremure puternice CLĂDIRILE CELE MAIunor viitoare cutremure puternice, CLĂDIRILE CELE MAI PERICLITATE ŞI CARE NECESITĂ A FI ANALIZATE ŞI CONSOLIDATE CU PRIORITATE SUNT CELE MULTIETAJATE DIN PERIOADA 1920 1940MULTIETAJATE DIN PERIOADA 1920-1940.

40

PERIOADA POSTBELICĂ1950-1977

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Perioada 1940-1950 este mai puţin semnificativă, deoarece în acest interval, din cauza războiului, s-a construit foarte puţinconstruit foarte puţin.

Pe măsură ce s-a trecut treptat de la economia de piaţă la cea centralizată s au creat primele institute mari decea centralizată, s-au creat primele institute mari de proiectare de stat, care au constituit nucleele de formare a noii generaţii postbelice de ingineri proiectanţig ţ p g p ţ

A apărut necesitatea de abordare a unor concepţii mai unitare si mai controlate în proiectarea structurilorunitare si mai controlate în proiectarea structurilor de rezistenţă ale clădirilor.

42

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

A i i ă i d d ă l i l iApariţia unor preocupări, deocamdată la un nivel mai rudimentar, în legătură cu necesitatea de a se lua în considerare si solicitările seismice.La primele proiecte realizate în perioada respectivă, s-a ţinut seama mai puţin de aspectele legate de concepţia de p p g pansamblu a structurilor, proiectarea seismică axându-se numai pe o verificare prin calcul static la forţe orizontale apreciate la 5% din încărcarea verticalăorizontale, apreciate la 5% din încărcarea verticală.În SUA începe o acţiune mai amplă şi mai sistematică de cercetări teoretice şi experimentale în domeniulcercetări teoretice şi experimentale în domeniul ingineriei seismice, impulsionată în special de efectele cutremurului puternic din l940 de la El Centro (C lif i )(California).

43

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Normativul P.13-63 - prima prescripţie de proiectare seismică din România

d d lStandardul 2923-63: prima hartă de macrozonare seismică a teritoriului României (Bucureştiul intra în zona de grad 7 după scara Mercalli). * Harta lua în considerare în principal efectele cutremurelor vrâncene şi se baza în special pe datele cunoscute de la cutremurul din noiembrie l940.

Diferitele forme intermediare ale normativului au fost trimise înDiferitele forme intermediare ale normativului au fost trimise în anchetă la principalele unităţi de învăţământ superior, de proiectare şi de cercetare → conţinutul normativului a devenit

t i t ţil lt î i t d fi i li l icunoscut proiectanţilor cu mult înainte de oficializarea lui

→ ideile de bază ale normativului au început să fie asimilate şi aplicate în proiecte încă înainte de 1963asimilate şi aplicate în proiecte încă înainte de 1963

44

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Principalele caracteristici ale normativului P.13-63:1. Pentru prima dată s-a scos în evidenţă faptul că asigurarea

protecţiei seismice nu se limitează la problemele de calcul ciprotecţiei seismice nu se limitează la problemele de calcul, ci se pune pe prim plan şi necesitatea unei concepţii corecte a ansamblului construcţiei.

li i î i l i i ă iiPe această linie, s-a arătat în special importanţa evitării efectelor defavorabile de torsiune generală prin evitarea sau reducerea la minimum a disimetriilor de mase şi de rigidităţi a elementelor portante, respectiv a excentricităţii centrului de rigiditate în raport cu centrul maselor.De asemenea s-au subliniat şi alte elemente legate de forma şiDe asemenea, s au subliniat şi alte elemente legate de forma şi alcătuirea clădirilor, care sunt de natură a influenţa comportarea la solicitări seismice.

45

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Principalele caracteristici ale normativului P.13-63:2. S-a introdus ideea că atât mărimea, cât şi distribuţia forţelor

seismice de calcul pe înălţimea construcţiei trebuie să seseismice de calcul pe înălţimea construcţiei trebuie să se bazeze pe un calcul dinamic, în funcţie de caracteristicile dinamice ale construcţiei.* i ib i i lă f l i l i i l* Distribuţia pe verticală a forţelor orizontale seismice rezulta apropiată de o formă triunghiulară sau parabolică, diferită de cea uniformă cunoscută la noi până atunci.** Pentru a ţine cont de interacţiunea dintre teren şi construcţie, forţa seismică de calcul se multiplica cu coeficientul de amplificare dinamică “β” în funcţie de perioada de vibraţieamplificare dinamică β în funcţie de perioada de vibraţie proprie a construcţiei.!!! În lipsa unor înregistrări experimentale ale cutremurelor din România, s-a adoptat curba spectrală folosită în SUA, bazată pe cutremurele californiene.

46

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Principalele caracteristici ale normativului P.13-63:2. După cum s-a dovedit ulterior la cutremurul din 1977, valorile

date în P 13-63 pentru coeficientul de amplificare dinamicădate în P.13-63 pentru coeficientul de amplificare dinamică β au fost cu mult subevaluate, în special pentru structurile în cadre etajate, ceea ce a condus la o subdimensionare sistematică a acestui tip de structuri la toate construcţiilesistematică a acestui tip de structuri la toate construcţiile proiectate până în 1977.Carenţa provine din diferenţa între specificul cutremurelor californiene, cu focar de mică adâncime, pe care s-a bazat curba spectrală şi cel al CUTREMURELOR VRÂNCENE CU FOCAR DE MARE ADÂNCIME.

47

S t l li t d l ţiiSpectrul normalizat de acceleraţii3.50

2 50

3.00

P13-63

P13-70

El Centro 1940

2.00

2.50

β

INCERC N-S 1977

1.00

1.50

0 00

0.50

0.000.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5

T [s]

*** Exceptând cele 2 scări de bloc, construcţiile în cadre etajate realizate în perioada 1950 1977 i t t t t i l t l di 1977 d di d ă t lădi i

48

1950-1977 au rezistat totuşi la cutremurul din 1977, dovedind că aceste clădiri au avut ductilitatea necesară pentru a putea dezvolta deformaţii post-elastice importante, însoţite de degradările corespunzătoare, fără a atinge însă colapsul.

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Principalele caracteristici ale normativului P.13-63:

3 Un alt aspect de noutate din prevederile normativului P 13 63 îl3. Un alt aspect de noutate din prevederile normativului P.13-63 îl constituie gradarea forţelor orizontale seismice de calcul după clasa de importanţă a construcţiilor.

4. In ceea ce priveşte ductilitatea, este de precizat că deşi valorile adoptate pentru forţele seismice orizontale de calcul includeauadoptate pentru forţele seismice orizontale de calcul includeau premiza că structura prezintă o ductilitate satisfăcătoare, condiţia de ductilitate nu era exprimată în mod explicit. De fapt termenul “ductilitate” nici nu apare în textul normativuluifapt termenul ductilitate nici nu apare în textul normativului.

49

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Principalele caracteristici ale normativului P.13-63:5. O carenţă a normativului, legată de nivelul pe plan mondial al

cunoştinţelor teoretice şi al experienţei practice din acea vremecunoştinţelor teoretice şi al experienţei practice din acea vreme îl constituie faptul că verificarea prin calcul la forţe orizontale se limita la verificarea la condiţia de rezistenţă, fiind ignorate condiţiile de rigiditate şi de ductilitatefiind ignorate condiţiile de rigiditate şi de ductilitate.Condiţia de rigiditate, exprimată prin limitarea mărimilor deplasărilor relative de nivel, nu figura deloc în normativ, ca de altfel nici în prescripţiile din epoca respectivă din alte ţări cu teritorii seismice.→ Această lipsă cumulată cu valorile scăzute de calcul→ Această lipsă, cumulată cu valorile scăzute de calcul utilizate pentru forţele orizontale seismice (c=2-3%), a condus în cazul construcţiilor în cadre etajate la structuri cu stâlpi foarte subţiri (secţiuni mici) construcţiile din aceastăfoarte subţiri (secţiuni mici), construcţiile din această categorie ajungând să capete denumirea “construcţii P.l3”

50

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Principalele caracteristici ale normativului P.13-63:6. Normativul se mai caracterizează prin faptul că se referă numai

la proiectarea construcţiilor noi Problemele punerii înla proiectarea construcţiilor noi. Problemele punerii în siguranţă a construcţiilor existente din perioada interbelică, avariate la cutremurul din l940, nu formau încă la data aceea o preocupare a prescripţiiloraceea o preocupare a prescripţiilor.

7. În 1970 a apărut o nouă redactare a normativului (P.13-70), care menţine linia generală a prescripţiilor din l963 cu unele rectificări, cea mai semnificativă fiind modificarea curbei spectrale de calcul; valorile maxime ale coeficientului de amplificare “β” fiind reduse cu 50%.p f β f

51

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Sisteme constructive utilizate în mod frecventÎntrucât clădirile noi erau în cvasi-totalitate proprietate de stat, împărţirea în clădiri joase şi înalte a devenit mai precisă şi aîmpărţirea în clădiri joase şi înalte a devenit mai precisă şi a fost influenţată în mod hotărâtor de condiţiile foarte severe de economie impuse de conducerea politică din acea vreme:

Pentru clădirile de locuit era interzis să se prevadă ascensoare în cazul construcţiilor având până la P+4Einclusiv Aceasta a determinat definirea drept clădiri joaseinclusiv. Aceasta a determinat definirea drept clădiri joasea celor fără ascensoare, adică a celor până la P+4 etaje.

* În aceste condiţii, întrucât costul/ml desfăşurat al construcţiilor scădea cu numărul de niveluri prin micşorarea ponderii costului fundaţiilor şi acoperişului, înălţimea optimă era cea maximală a domeniului respectiv, adică P+4E, care astfel a devenit soluţia predominantă pentru clădirile joase.

52

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Sisteme constructive utilizate în mod frecvent

Necesitatea ascensoarelor la clădiri mai înalte aducea o scumpire pronunţată, astfel ca la P+5E şi la P+6E devenea prohibitivă. Aceasta a făcut ca pentru clădirile înalte, limita p p ,inferioară considerată ca economică să fie P+7E.

* Marea majoritate a construcţiilor din această categorie din epoca l950-l977 au fost realizate în consecinţă cu P+7E…P+10E.

53

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Sisteme constructive utilizate în mod frecventIntroducerea pe scară din ce în ce mai largă a prefabricăriielementelor structurale din beton armat întâi doar la planşee şielementelor structurale din beton armat, întâi doar la planşee şi apoi şi la structurile principale de rezistenţă. Avantaje:

reducerea generală a consumului de manoperă pe şantier;g p p ş ;

concentrarea în fabrici a operaţiunilor care cer o manoperă de calificare superioară;

viteza mai mare de execuţie;

reducerea consumului de material lemnos în cofraje şi i il f j l i l lpentru susţinerile cofrajului planşeelor.

54

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri cu puţine niveluri (≤ P+4E)

Pentru blocurile de locuinţe fără magazine mari la parter, în cazul realizării lor grupate în ansambluri cu g pun număr mare de apartamente → realizarea numai din panouri (de pereţi şi de planşee) fără stâlpi saupereţi şi de planşee), fără stâlpi sau grinzi intermediare → schemă constructivă de tip “fagure” (cu pereţi portanţi transversali la fiecarepereţi portanţi transversali la fiecare travee).

55

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri cu puţine niveluri (≤ P+4E)La clădirile de locuit izolate, tot fără magazine mari la parter, s a utilizat de regulă sistemul constructiv cu pereţi portanţis-a utilizat de regulă sistemul constructiv cu pereţi portanţi din zidărie de cărămidă şi planşee prefabricate:

1. Soluţia cu ziduri portante transversale, dispuse la fiecare ţ p , ptravee - sistem de tip “fagure”

56

Discrepanţă evidentă între capacităţile portante ale pereţilor structurali de pe cele două direcţii

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri cu puţine niveluri (≤ P+4E)2. Soluţia cu ziduri portante longitudinale, în care pereţii

transversali sunt dispuşi numai pe conturul apartamentelortransversali sunt dispuşi numai pe conturul apartamentelor (sistem de tip “celular"), iar planşeele din fâşii prefabricate reazemă pe pereţii longitudinali, cei transversali având rolul d i idi i d l f l i l i â dde rigidizare şi de preluare a forţelor orizontale acţionând transversal construcţiei.

57

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri cu puţine niveluri (≤ P+4E)Treptat, în special la clădirile cu P+3E şi P+4E, au început să se introducă la colţurile şi la intersecţiile pereţilor de zidărieintroducă la colţurile şi la intersecţiile pereţilor de zidărie sâmburi de beton armat turnaţi pe măsura ridicării zidărieişi folosind zidăria drept cofraj pe feţele comune.

58

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri cu puţine niveluri (≤ P+4E)La clădirile cu magazine mari la parter s-au utilizat de cele mai multe ori chiar la puţine niveluri structuri în cadre dinmai multe ori, chiar la puţine niveluri, structuri în cadre din beton armat monolit sau cu grinzi prefabricate şi stâlpi monoliţi.

Doar la parter structura în cadre, fără pereţi de umplutură, lucrează

t t ă fl ibilă î tica o structură flexibilă, în timp ce la etaje pereţii de umplutură din zidărie rigidizează cadrele, astfel că pe ansamblu se poate ajunge la o structură rigidă cu parter flexibil.

59

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri cu puţine niveluri (≤ P+4E)Pentru buiandrugii peste golurile de uşi şi de ferestre, în perioada postbelică s-a generalizat utilizarea betonului armat:postbelică s-a generalizat utilizarea betonului armat:

în cazul plinurilor orizontale de înălţimi reduse, buiandrugii s-au turnat monolit, încorporându-se în

il di d l l lcenturile din dreptul planşeelor;în cazul plinurilor orizontale mai înalte, care intervin în special la golurile de uşi interioare, s-au prevăzut p g ş , p zbuiandrugi independenţi, de regulă prefabricaţi.

60

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri multietajate (P+7E… P+10E)La construcţiile fără magazine mari la parter s-au utilizat tot structurile din panouri mari prefabricate de tip “fagure”structurile din panouri mari prefabricate, de tip fagure . Având în vedere numărul mai mare de niveluri, dimensionările pereţilor structurali din panouri şi în special cele ale îmbinărilor lor nu au mai rezultat constructive ci au depins şi de rezultatelelor, nu au mai rezultat constructive, ci au depins şi de rezultatele verificărilor prin calcul.Soluţia dominantă la clădirile înalte a fost cea cu pereţi structurali din beton armat, cu sau fără cadre intermediare.

61

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri multietajate (P+7E… P+10E)Structurile de tip „fagure”

cu pereţii longitudinali de faţadă neportanţi vitraţi şi cucu pereţii longitudinali de faţadă neportanţi, vitraţi şi cu parapete din materiale termoizolatoare, de obicei din zidărie de beton celular autoclavizat.un număr restrâns de blocuri înalte din Bucureşti au fost realizate cu pereţi turnaţi în cofraje glisante. Planşeele s-au executat monolit, rezemate pe goluri lăsate în pereţii , p g p ţglisaţi, sub forma unor cutii de lemn care se demontează după trecerea cofrajului glisant.* Sistemul al cărui domeniu avantajos de utilizare este de fapt cel* Sistemul, al cărui domeniu avantajos de utilizare este de fapt cel al construcţiilor înalte fără planşee (silozuri, castele de apă, turnuri de televiziune etc.) nu s-a dovedit la fel de avantajos şi la clădirile cu planşee astfel că a fost abandonat după scurt timpclădirile cu planşee, astfel că a fost abandonat după scurt timp.

62

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977


într o perioadă din anii '60 sub presiunea dispoziţiilor deîntr-o perioadă din anii '60, sub presiunea dispoziţiilor de reducere a consumului de oţel, la unele ansambluri de clădiri cu structuri de tip fagure, pereţii structurali au fost

ă i ă i di i i i ăprevăzuţi cu armări discontinue pe inimă

63

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977


Sistemul structural de tip fagure promovat în anii 1960 65Sistemul structural de tip fagure, promovat în anii 1960-65 pe considerente de economie de oţel în structuri, a fost părăsit treptat din cauza inconvenientelor lui sub aspect f i l ( l “î h ” f ibilifuncţional (apartamente cu plan “îngheţat”, fără posibilitatea de a efectua transformări, comasări de camere etc.).Soluţia a fost menţinută doar la clădirile la care fiecare ţ ţtravee (cameră) constituie o unitate funcţională independentă (blocuri de garsoniere, cămine universitare etc.)

64

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri multietajate (P+7E… P+10E)Structurile de tip “celular”

Cu pereţi structurali de beton armat mai rari dispuşiCu pereţi structurali de beton armat mai rari, dispuşi numai pe contururile apartamentelor şi completaţi în interiorul apartamentelor cu cadre intermediare.

Acest sistem permite o libertate mai mare în interiorul apartamentelor şi totodată permite şi amenajarea întotodată permite şi amenajarea în parter a unor spaţii comerciale de mărime mijlocie.

65

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri multietajate (P+7E… P+10E)Structurile de tip “celular”

Structura este tot de tip rigid, adică rigidităţile pereţilor structurali p g , g ţ p ţsunt dominante în raport cu cele ale cadrelor intermediare, astfel că preiau practic în totalitate forţele seismice orizontale, iar cadrele rămân solicitate numai la încărcări gravitaţionale.

Au devenit posibile şi soluţii în care grinzile din interiorul apartamentelor g ps-au putut desfiinţa, planşeele fiind realizate sub formă de dale groase. A rezultat o soluţie şi mai avantajoasă subrezultat o soluţie şi mai avantajoasă sub aspectul libertăţii de plan în interiorul apartamentelor şi sub cel al simplităţii cofrajelor

66

cofrajelor.

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri pentru clădiri multietajate (P+7E… P+10E)Structurile cu nucleu central de pereţi structurali şi cu cadre perimetrale folosite cu precădere la clădirile de birouri darperimetrale, folosite cu precădere la clădirile de birouri, dar adoptate şi la unele blocuri de locuinţe.

67

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri specifice pentru clădiri multietajate cu magazine mari la parter1 Un prim sistem utilizat în anii '60 l au reprezentat structurile1. Un prim sistem, utilizat în anii '60, l-au reprezentat structurile

rigide cu parter flexibil, cu pereţi structurali din beton armat, rezemaţi la parter pe stâlpi. Puncte nevralgice:

Diferenţa mare de rigiditate între parter şi etaje conduce la o concentrare a energiei induse de cutremur la nivelul parterului flexibil, suprasolicitând stâlpii.p f , p pEste practic inevitabilă în acest caz apariţia de zone plastice la ambele extremităţi ale stâlpilor parterului. Se formează un mecanism de plastificare de etaj ceea ce creează premiselemecanism de plastificare de etaj, ceea ce creează premisele unei comportări dezavantajoase a structurii la acţiunea forţelor orizontale seismice.

68

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri specifice pentru clădiri multietajate cu magazine mari la parter1 Un prim sistem utilizat în anii '60 l au reprezentat structurile1. Un prim sistem, utilizat în anii '60, l-au reprezentat structurile

rigide cu parter flexibil, cu pereţi structurali din beton armat, rezemaţi la parter pe stâlpi.

Aceste dezavantaje, de altfel numai parţial investigate teoretic înainte de 1977, au determinat o rezervă crescândă faţă de acest sistem constructiv, care treptat a fost eliminat din proiecte.La nivelul cunoştinţelor noastre actuale, confirmate şi de comportarea în general peste aşteptări a clădirilor cu parter flexibil la cutremurele din 1977, 1986 şi 1990, nu se mai poate afirma că sistemul ar fi contraindicat în zone seismice, dar necesită luarea unor măsuri speciale, care în perioada anterioară seismului din 1977 nu erau încă prea bine înţelese şi aplicate.

69

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri specifice pentru clădiri multietajate cu magazine mari la parter2 Renunţarea începând din anii '70 la structurile rigide cu parter2. Renunţarea începând din anii '70 la structurile rigide cu parter

flexibil a condus la folosirea la clădirile cu magazine mari la parter (unele şi la mezanin) a structurilor în cadre etajate.

La construcţiile respective au fost adoptate reţele de deschideri şi travee mărite (6 x 6 m şi chiar mai mari)

t ţii l ăt i i i d t→ construcţii cu alcătuiri neeconomice pe de o parte pentru că structurile în cadre, cu deschideri mărite conduceau la un consum de oţel cu 40-50% mai mare faţă de cele cu pereţi structurali, iar pe de altă parte reţeaua de 6x6 m nu se suprapunea în mod favorabil peste planurile de arhitectură ale apartamentelor de la etaje.

70

P i d 1950 1977Perioada 1950-1977

Structuri specifice pentru clădiri multietajate cu magazine mari la parter2 Renunţarea începând din anii '70 la structurile rigide cu parter2. Renunţarea începând din anii '70 la structurile rigide cu parter

flexibil a condus la folosirea la clădirile cu magazine mari la parter (unele şi la mezanin) a structurilor în cadre etajate.

În ceea ce priveşte modul de execuţie a cadrelor, soluţia care s-a impus a fi cea mai adecvată a fost cea cu grinzi prefabricate şi stâlpi turnaţi monolit.p ş p ţRezemările grinzilor pe stâlpi s-au realizat astfel ca secţiunile stâlpilor pe înălţimile nodurilor să nu fie slăbite prin prezenţa grinzilor, acestea rămânând în afara nodurilorprin prezenţa grinzilor, acestea rămânând în afara nodurilor şi rezemând pe stâlpi prin intermediul unor prelungitori metalici sau fiind susţinute provizoriu pe popi până la întărirea şi intrarea în lucru a betonului. ş

71

D t li d i i f b i tDetaliu de rezemare - grinzi prefabricate

72

reabilitare ba - 2

Documents