Tase nottata putita tu numărat eau ferm aprobării Dir. G-rale P.T.T. Nr 5035*119 »7

Anul LXXI Arad 17 August 194? Nr. 34

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

Redacţia fi AdmiaLtr»t¡*

A R A D , S T R . E M I N E S C L M 8 A P A R E D U M I N E C A Redactor :

P r . Demian Tudor

Nr. 2599—1947.

A N D R E I din mila lui Dumnezeu drepteredincioaul Episcop al Eparhiei Aradului

lenopolei şi Hălmagiului.

Prea Cucernicilor şi Onoraţilor membri din clef şi mireni ai Adunării noastre Eparhiale, har şi milă delà Dumnezeu-Tatăl şi delà Domnul nostru Iisus Hriitos, iar delà smereaia Noastră arhiereasca binecuvântare.

In temeiul art. II alin. 10 din legea Nr. 167—1947, publicată m Monitorul Oficial Nr. 121 din 30 Maiu 1947, convocam Adunarea Eparhială a Aradului în sesiune extraor­dinară pe ziua de

D u m i n e c ă M A u g u s l 1 9 4 3 F ora 9 dimineaţa, când se va oficia Sfânta Liturgie şi Chemarea Duhului Sfânt în Catedrala din Arad, după care va urma deschiderea Adunării Eparhiale, în sala de şedinţe a Episcopiei.

Arad In 4 August 1947. ' ţ A N D R E I _ _ _ _ _ _ _ _ Episcopal Aradulii.

Săptămâna de retragere Statutul pentru organizarea misionaris­

mului religios în eparhia Aradului prevede, ia t re altele, pentru perfecţionarea misionarilor tractuali , organizarea unor săptămâni de r e ­tragere fie la episcopie, fie la Mănăst irea Ho-doş-Bcdrog (ar t . 25). Scopul acestor săptămâni de retragere - după însăşi prevederile s tatu­tului menţionat — este înviorarea râvnei şi familiariz&rea misionarilor cu metodele asisio-aare cele mai potrivite.

Pentru împlinirea acestor prevederi sta­tutare, Prea Sfinţia S a Părintele Episcop Andrei a şi dispus concentrarea la Mftsăstirea Hodoş Bodrog a tuturor misionarilor tractu&li, pe ziua de 7 August a. c. ceea ce s'a şi făcut.

Nimeni nu se poate Îndoi de rostui şi ef icaci­tatea acestei săptămâni de retragere spirituală ia singurătate sau în ta ina ascunsă e unor Mă­năstiri. E o veche şi experimentată metodă de pe­dagogie spirituală ortodoxă. Mântuitorul În­

suşi ne-a exemplificat-o în repetate rânduri la decursul vieţii Sale pământeşti . Oridecâteori avea de luat hotărîr i mari , oridecâteori avea să se întâlnească cu Dumnezeu-Tatăl in ta ina înfrigurată a unei rugăciuni, se re trăgea ia singurătate. In s ingurătatea pustiului Caran-taniei a postit timp de patruzeci de zile şl pa­truzeci de nopţi şi a învins ispitele lui S a t a a . In singurătatea unui munte a petrecut o şoapte de rugăciune Înainte de alegerea celor doiepre» zece Apostoli. Intr'ua alt pustiu s'a r e t r a s c i a d a aflat de uciderea Sf. loan Botezătorul şi aci a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor. Pe v â r ­ful tăinuit al unui munte s'a schimbat la i a ţ i şi tot pe un munte petrecu nopţi întregi'de ru ­găciune, înainte de răstignire, pe muntele Măs­linilor, în s ingurătatea grădinii Ghetsimani, a căzut cu faţa la pământ şi s'a rugat Tatălui ceresc.

Sfântul apostol Pavei mărturiseşte c ă şi el, după chemarea ia apostolat, s'a re traa ia

Pag. 246 É S S Í É K I C A Şl ŞSCOAI* Nr. 34 — lf Auguit 1 ? Arabia şi abia după t re i ani petrecuţi aci a'a suit la Ierusal im (Galat . 1, 17-18).

Următori exemplului Măslui torului şi c e . lai dat de apostolul neamurilor , cenobiţii şi • . •aberaţ i i veacuri lor primare se retrăgeau în s ingurătatea past iar i lor pe un timp oarecare saa peatru toată viaţa şl aci Îşi temcluiau de­săvârş i rea propriei lor vieţi- La iei, mulţi din­t re aflaţii par ia ţ i şi mari i organizatori ai vieţii noastre meaaka le obişnuiau să se re t ragă in pustiuri şi din aceas tă şcoală a pustiului au r ă s ă r i t a tâ ţ ia şi a tâ ţ ia ierarhi s trăluci ţ i şi dec-toiaici apără tor i ai dreptei credinţe. Re t raş i ia s ingurătate, ei puteau medita mai ftdâac a-•apra mia tu i t ea re lo r adevăruri ale dreptei credinţe, Îşi căliau voinţa Intra s tăpâal rea mai uşoară a pora i r i le r trupeşti , se puteau întâlni mai des ou Mâutui teral în fierii unei rugăciuni. S iaga ră ta t ea pustiului a fost aşadar î a t recu­tul Biser ic i i ortedoxe mediul prielnic, unde sfinţii par ia ţ i şi conducătorii de seamă ai a-cestei Biser ic i se înduhovnicfau şi se pregăteau pentru marea luptă ce o aveau de îndeplinit.

Pentru aeeeaş înduhevnicire, pentru ace­eaşi pregătire i a vederea ladepliair i i chemării Ier , au fesî adunaţi peatru e săptămână, în s igarăta tea Mănăst i r i i Hodoş-Bodrog «nisionasii t rac tual l din Eparhia noastră. E pentru prima dată eând se realizează la soi acest vechi de-siderat al preoţim L Şl e meri tai incontestabil al Prea Sfiaţ iei Sale Par ia t - Iui Episcop Andrei, dia pur tarea de grije a căruia a purces şi gân­dul şi planul detailat pentru orânduirea între-galui p tcgram din răstimpul aceste i săptămâni»

E o săptămână a rugăciunii, căci ragăciu-aea e pe primul plan ia programul acestei săp­tămâni de r e h agere. E o săpt&n- ână a t ră i r i i şi a unirii eu Hristos Domnul îa s f â ş i a Euha­ristie, căci zilnic toţi per t ic ipsnţ i i se împărtă­şesc cu Dumnezeiescul Trup şi Sânge pe care

le primesc din însăşi mâinile Arhiereului. E o săptămâaa a evlaviei căci această virtute e senţială caracter izează şi predomină toate sfia. tale slujbe ce se săvârşesc aci . E o săptămână a induhovnicfr'i vieţii , căci a lătur i de cele de pâaă fi ei postul şi infrânarea dela tot ceea ce e prea lumesc, ca şi preocuparea intensă de cele spiri tuale ocupă ec«laş îasemnat loc.

Ala íur ; de acs s l sa , cuaoş î i s ţ e l s teoretice şi pract ice ce s* împărtăşesc în răst impul a . ces te r alie de retragere*, Ie imprimă şi carac­ter®?, unei săptămâni de înviorare a râvnei mi . alonare şi de pregătire cât mai destoinică in vederea împlinirii acestei chemări . Sunt cu­noştinţe din domeniul Omüetícei , Misticei , See-tolegiei şi cel el Liturgice!, toate transpuse pe un plan cât mai actual . Cu acestea au fost îm­preunate îndrumări pract ice în împlctitul co­şurilor şi în apicultură.

Ceea ce caracter izează apoi aceas tă săptă­mână de re t ragere este activismui tuturor celer car i part icipă la desfăşurarea lucrăr i lor din decursul ei. F i eca re preot misionar slujeşte pe rând la sf. a l tar , f iecare predică una dia cele două predici s tabil i te , despre „ Je r t f a de pe cruce a Mântuitorului" sau „Judecata de apoi". Fie­care punea mâna în exerc i t a rea celer două in-daletniciri p rac t ice prográmate îa cadrul aces­tei săptămâni . După f iecare slujbă sau predică urmează discuţiuni în decursul cărora părţile bune sunt sulevate, ia r eventualele î tureiasări sunt corectate cu frăţească dragoste şi eu « u i t ă bunăvoinţă. La fel In cadrul lecţii lor teoretice se poartă discuţiani şi se schimbă experienţe preţioase, care r idică şi m&i mult aiv«iul lor.

In felul cum a fost organizată şi se des­făşoară programul acestei săptănrrâai de retra­gere, ea reprezintă o importantă înfăptuire a Eparhiei noastre şi in a te laş i timp şi o îndrep­tă ţ i tă nădejde a înviorăr i i misionarismului re ligios din aceste părţ i . T.

RECASATORIREA PREOŢILOR VĂDUVI Este mai mult ca probabil, dacă nu sigur, că la

sinodul panortodox, care se va întruni Ia toamnă la Moscova, se va pune la ordinea zilei şi problema recăsătoriei preoţilor văduvi. Căci situaţia, în care se găseşte astăzi de fapt majoritatea mare a preoţi­lor văduvi, nu mai poate fi tolerată. Unii dintre preoţii văduvi trăiesc în legătură de căsătorie civilă, iar alţii în concubinaj. Faţă de toţi aceştia ar trebui să se aplicee sancţiunile canonice, cari sunt categorice, dar cari nu se aplică în cele mai multe cazuri. Dacă autori­tatea bisericească are convingerea că dispoziţii ca­nonice în privinţa căsătoriei preoţilor văduvi trebuesc

observate şi aplicate, atunci acestea să se aplice pe toată linia şi faţă de toţi, cari se găsesc în această situaţie nenorocită. Nu este suficient ca sancţiunile să se aplice numai în cazurile denunţate, ci autori­tatea bisericească are datoria să se sesizeze din ofi­ciu şi să cerceteze din proprie iniţiativă situaţia tu­turor preoţilor văduvi, aplicând sancţiunile canonice faţă de toţi, cari au călcat prevederile canonice. Dar dacă autoritatea bisericească ar fi ajuns la convin­gerea că interesul superior bisericesc reclamă altă soluţie, are datoria să nu mai întârzie cu aducerea unei hotărîri, care va avea menirea să liniştească valurile

J * . 34 — 1T Augast 104T msmcM P a g . U T

tulburi din viaţa bisericească, produse de această ehestiune.

* * Se ştie că autorităţile supreme bisericeşti în­

totdeauna s'au preocupat de problema căsătoriei preoţilor, aducând In privinţa aceasta normele legis­lative şi canonice cuvenite. Cea dintâi normă privi­toare la căsătoria preoţilor o găsim în Sf. Scriptură. Sf. Apostol Pavel în epistola I către Timotei, cap. 3» r. 2 , arătând calităţile pe cari trebue să le aibă e-piscopii, spâne între altele că „episcopul trebue să fie bărbatul unei femei". Toţi comentatorii ortodocşi sunt de acord că aici sub cuvântai .episcop* avem să înţelegem atât pe episcop, cât şi pe presviter.

Dintre canoane cel dintâi care priveşte chestiu­nea, ce ne preocupă, este canonul 26 apostolese, care spune că „Dintre eeics au Intrat în eler netnsuraţl, vrând să se însoare, îngăduim numai esteţilor şt cân­tăreţilor". Apoi canonul 17 apostolese spune că : „cslcs s'a căsătorit cu două nunţi după botez sau a avut concubină nu poate fl episcop, sau prssblter, sau diacon, sau orice dtn catalogul lerattcesc".

Canonul 10 al sinodului local dela Ancira spune: „Toţi eelce sunt puşi diaconi, dacă chiar la punerea lor au mărturisit şt au zis că trebue să se însoare, fiindcă nu pot să rămână aşa, aeeştla însurându-se după aceasta, să rămână în slujbă pentrucă li s'a dat lor voie de eătre episcop. Dacă tnsâ oarecarl, tăcând şi prtmlndu-se la hirotonie (cu condiţia) să rămână aşa, dar după aceea s'au însurat, să înce­teze din dlaconle"-.

Dintre sinoadele ecumenice pentru prima dată sinedul trulan din anul 691/2 s'a pronunţat în pri­vinţa căsătoriei după hirotonie, dupăce s'au fost dat dispoziţiuni legale în acelaş sens de împăratul Ius-tian în sec. VI.

Sinodul trulan a dat două canoane referitoare la căsătoria preoţilor. Canonul 3 se ocupă de preoţii, cari mai înainte s'au fo'st căsătorit de două ori, iar canonul § reglementează pentru viitor chestiune că­sătoriei preeţilor. Sinodul, avâad în vedere starea de fapt că adică era o mulţime destul de mare de persoane din cler, cari s'au fost feăsătorit de două ari, sau cari s'au căsătorit după hirotonie, dispună ca toţi clericii, cari până la 15 Ianuarie 691 au ră­mas robiţi păcatului, adică nu au desfăcut împreu­nările necuviincioase, să fie caterisiţi. Ceice s'au poeăit şi s'au lăsat de bigamie sau le-a murit soţia a «oua, şi ceice au desfăcut căsătoriile încheiate după hirotonie, să se oprească dela orice slujbă sfântă; dupăce însă vor face penitenţă un timp oa­recare să se repună în treptele lor, dar nu pot fi promovaţi la trepte ierarhice mai înalte.

Pentru viitor sinodul, referindu-se la caneanele apostolice, dispune în eanoaul 6 că nici un subdia-eon, diacon sau presviter să au se căsătorească după

hirotonie. Cine ar îndrăsni să facă aceasta t i fie caterisit. Textul întreg al canonului 6 este următorul:

„După cum s'a zis tn canoanele apostoleştl c i dtntrt ceice au întrat In cler necăsătoriţi, numai ce-teţtl şl cântăreţii se poi căsători; şl noi păzind aceasta, dispunem ca de acum înainte nici ipodta-conul, nici diaconul, nlet presvltsrul, dupăee s'a hiro­tonit, ntcl de cum nu are voie să Intre tn legătură de căsătorie. Iar care va îndrăzni să facă aceasta, să se caterisească. Dar daeă ar vot vreunul dintre ceice întră în cler, să s* tmprsuns cu o femeie prin căsătorie legală, să facă aceasta înainte ds hirotonirea ipodtaconului, sau a diaconului, sau a presvlterulut*'

Aceste sunt dispoziţiile legale positive ale Sf. noastre Biserici referitoare Ia căsătoria preoţilor dapă hirotonire. Le vom examina pe rând.

1 . Sf. Ap. Pavel care dela episcop (I. Tim. S, 2) . între alte calităţi, şi ca „să fie bărbat al miel femei*. Acesta este locul, care se consideră drept impedi­ment absolut împotriva căsătoriei a doua a preoţilor. Apostolul vorbeşte numai de episcop, dar se sub­înţeleg şi presbiterii, fiindcă în Sf. Scriptură a T. N. cele două trepte ierarhice nu aveau şi numiri dis­tincte, ci aceloraş persoane li se dădea când numirea de presviter, când cea de episcop. Numai pe la în­ceputul secolului al doilea s'a atribuit treptei supe­rioare numirea de episcop, iar eeleilalte numirea de presviter.

Constatăm deci înainte de toate că sf. Ap. Pavel cere atât dela episcop, cât şi dela presvitor, să fie bărbat al unei femei. Fireşte că această dispoziţie nu este imperativă, ci contesivă. Nu se porunceşte ca episcopul şi presvîterul să se căsătorească numai decât, ci i se dă voie să se căsătorească sau să nu se căsătorească, dar pentru cel căsătorit pune re­stricţia ca să fie bărbat al unei femei.

Spre a putea lua în considerare acest loe dia Sf. Scriptură la deslegarea problemei căsătoriei preo­ţilor, este necesar să vedem cum se interpretează cuvintele Sf. Ap. Pavel: „să fie bărbat al msl femei". Se poate presupune că Apostolul aici nu a avut în vedere poligamia simultană, deoarece pe acel timp poligamia nu era în uz nici la Greci, nici la Romani şi nici Ia Iudei, decât numai ea abatere dela legile morale şi de Stat, fiind considerată ca o faptă in­famă. Nici unde în Testamentul Nou nu se vorbeşte despre poligamia simultană şi nu se combate din simpla motiv «ă nu exista. Prin urmare nu puteau să existe nici candidaţi Ia preoţie poligami şi Apostolul nu pe aceştia îi opreşte dela preoţie prin cuvintele: „t* fie bărbat al unei femei", ci pe ceise suceesiv ar fi avut mai multe soţii. Cuvintele Apostolului sunt în­dreptate contra poligamiei succesive. In felul acesta se interpretează acest loc de cei mai mulţi exegeţi din veacurile primare ale Creştinismului. La aceasta a contribuit de sigur mult şi concepţia rigoristă din acel timp.

Pag. 148

Dar cuvintelor Ap.-lui Pavel se poate da şi interpretarea următoare: In timpul acela corupţia morală era foarte răspândită şi, deşi nu era în uz poligamia, totuşi mulţi dintre soţi căutau raporturi sexuale cu persoane streine. Deci prin cuvintele: «episcopul să fie bărbat al unei femei", Apostolul a avut în vedere curăţenia vieţii conjigale, oprind strict preoţilor contactul sexual cu alte persoane, afară de căsătorie, căci preotul trebue să fie fără de prihană.

Pentru împrejurarea că Sf. Ap. Pavel la locul citat nu opreşte preoţilor căsătoria a doua, am pu­tea găsi argumente la locurile paralele din episto­lele Apostolului Pavel în care el permite văduvelor, deci şi văduvilor, căsătoria (Rom. 7, 2-3 şi I Cor. 7, 8-9,39, precum şi ep. I. Tim. 5,14). Apostolul chiar le dă văduvelor tinere sfatul să se căsătorească. A-devărat că aceste locuri se referă Ia creştini în ge-general, iar nu şi la clerici, dar motivarea admiterii căsătoriei a doua prin cuvintele dela I Cor., 7 , 9 : „că mai bine este să se căsătorească, decât să ardă", fără îadoială se referă la toţi creştinii, deci şi la pre­oţi, cari şi ei sunt supuşi aceloraşi ispite, având a-celaş organism corporal ca şi ceilalţi creştini.

Observăm în fine că dispoziţiile acestea ale Sf. Ap. Pavel nu constituesc norme de drept divin, nu fac parte din revelaţiunea divină, deoarece Aposto­lul însuşi declară că în privinţa aceasta nu are po­runcă dela Domnul, ci dă numai sfatul său. Legile de drept divin au caracterul obligativităţii pentru totdeauna, celelalte însă sunt susceptibile şi de mo­dificări. Astfel dacă oprirea recăsătoriei preoţilor ar îi o dispoziţie de drept divin, apoi tot de drept di­vin ar fi şi dispoziţia că episcopul trebue sau poEte fi bărbat al unei femei, deci că episcopii pot fi că­sătoriţi. De fapt mulţi episcopi au şi trăit în căsă­torie, întocmai ca şi unii dintre Sf. Apostoli. Totuşi acelaş sinod ecumenic trulan, care a oprit căsătoria a doua a preoţilor, prin canonul 12 opreşte căsătoria episcopilor, deşi Sf. Ap. Pavel permite episcopilor să fie căsătoriţi şi deşi exista şi canonul 5 apostolic, care deasemenea admite căsătoria episcopilor, ba chiar ameninţă cu afurisire şi caterisire pe episco­pul care ar lăpăda pe soţia sa sub pretext de evla­vie. Sinodul trulan a putut aduce hotărârea sa din canonul 12, având în vedere interesul suprem şi binele Bisericii şi în conştiinţa că nu vatămă o dis­poziţie de drept divin. Aşadar, dacă sinodul ecume­nic din consideraţiuni mai înalte a oprit căsătoria episcopilor, deşi Ap. Pavel o admite, tot din ace­leaşi consideraţiuni mai înalte, aceeaşi dispoziţie privitoare la preoţi este susceptibilă astăzi de o amendare. La orice caz opreliştea căsătoriei a doua a preoţilor nu se poate combate cu dreptul divin, pentrucă în acest caz ar trebui să admitem că Bi­serica începftnd cu sinodul trulan n'a păstrat dispo-

Nr. U — 17 August l M f

ziţiile dreptului divin, interzicând căsătoria episcopilor Deci dispoziţia aceasta nefllnd de drept divin, trebue, să o punem între normele disciplinare pasibile dt modificare. (Va nrma).

Prof. Dr. Nicolae Popovicl»

In ţara pe unde a predicat Domnul Hrlstos, hrana principală a locuitorilor e pâinea, peştele si mierea. Leopold Fonck, citându-l pe Julien: L'Egypt susţine că pâinile Palestinei erau un fel de turte cu un diametru de 20 cm., groase de 1 deget şl cântă­rind 130-150 gr. Trei pâini de acestea făceau raţia, unul om pe zi, (Luc. 11 5.) (Die Parabeln des Herrn).

Despre pâinea aceasta întâi, şi în general des­pre toate cele de neapărată trebuinţă susţinerii tru­pului e vorba în cererea rugăciunii domneşti.

Cerem pâine, strictul necesar şi nu alte bunătăţ Ceri sănătate ca să poţi sâmăna şi săpa, şt nu casă) dansezi sau să mergi la vânătoare. Cert pâine, apă, şt nu rachiu. Zici pâinea „noastrăn şi nu a „mea", fiindcă după cum o holdă nu se lucrează cu un sin­gur om, ci cu soţia, cu fiii, cu ziuaşii şi cu bietele vite tot aşa nici pâinea nu-i numai a unuia. După cum o gheată, o roată, nu se face numai de unul, ci şi de ucenici, calfe, furnisori de materiale prime, etc., etc., tot aşa şi pâinea e a tuturora. E şi a celui ce întinde mâna şi a celui ce nu izbuteşte nici cum şă t se ajungă făina până la seceriş.

Zici pâinea noastră ca şi când ăi zice, pâinea cea pe care o merit prin munca mea proprie, pâinea pe care río mănânc cu nedreptate, ca speeulaţie, cu furtul,

Zici „cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", ea şt când ai zice: „Doamne, ai spus: „Nu vă în­grijoraţi de ziua de mâine... Ajunge zilei răutatea ei (Mat. 5, 34). Doamne, pe un nebun l-ai sfârşit tocmai când îşi îngrămădea pâine pentru mai mulţi ani, dt aeeea, dă-ne după o zi pe alta, ea să ne aducem «-minte de tine în fiecare zi, şt nu numai la luna sau la anul, când se isprăveşte din hambar.

„... nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea eare-mi trebuie. Ca nu cumva în belşug să mă lapăd de tine şi să zic: „Cine este Domnul?" Sau nu cumva în sărăcie să fur şi să iau în deşert numele Dumnezeului meu" (Plld. 30,18-9). Numai şi numat aceasta poate fi rugăciunea unui om cuminte. Bogăţia nu-i bună căci naşte mândria; sărăcia la fel fiindcă naşte necinstea, hoţia.

Dă-mi Doamne îndăstularea, destulul, Aceasta s'o ceri. Dar aici vine şi greul chlbzuirii. Cât e destul pentru cel cu un singur, sau fără nici un copil în casă şi căi pentru cel ce trebuie să cumpere tolem toamna

BISERICA fl SCOALĂ

Vt. 3 4 — 17 August 1947 BISERICA II fCOALA

tot câte trel-patru căctule odată, iret-pătru perechi d« bocanci, două-trel ghiozdane, âouă-trel rânduri d» catete şt cirţl de şcoală?

O Inimă tare tă ştie dirija multul şl folosi şl împărţi puţinul: aceasta s-o ceri cu pâinea zilnică.

Un sfânt părinte mânca la masă cu mai mulţi călugări. La un moment dat l st păru că unii din st duceau la gură miere, alţii pâine, Iar alţii noroi. Sfân­tul te minună de aşa vedenie, st duse în ehiltt şt pe rugă: ,Doamne, fă să pricep, de ce mănâncă fraţii mei atâtea ţeluri de mâncări, deşi pe masă nu~l de-cât un ttngur fel? „Un glas dumnezeesc tt răspunse: ,Cei care U se pare tă mănâncă miere, sunt aeeta tare se aşează la masă cu frică şl cu cutremur şt care In tot timpul mâncării se roagă şi se gândesc la Dumnezeu. Cei pe care t-at văzut în mână cu pâine, sunt cel tare mănâncă cu mulţumire şl recu­noştinţă iot ceea ce le-a dăruit Dumnezeu şl orlee le puni pe masă. Cei pe care i-ai văzut ducând la gură noroiul drumului, sunt cei care aleg tn mâncare, cei care mănâncă boscorodind şi băgând de vină că w*l bună, nu-l feartă, nu-i sărată sau nu-i destulă."

Aşa-i şl pâinea, mâncarea pe care o ceri dela Dumnezeu. Se preface tn mâna ta, în stomacul tău hrană şl sănătate, sau teasc şl boală, după cum ţi-i inima, după cum ti-* vederile, priceperea şi răbdarea.

Sunt fericit nu fiindcă am, nici fiindcă n'am, ci fiindcă ştiu sta la mesă atât cu bogăţie cât şi cu sărăcie. P r . Gh. Perva

Despre ce să predicăm ? Dumineca a 12-a după Rusalii despre: S I M ­

B R I A L U C R Ă T O R I L O R . în t â ln i r ea tânăru lu i b o g a t cu M â n t u i t o r u l

a fos t un pri lej pent ru un lung ş i r de Î n t r e b ă r i . T o a t e au fost cupr inse în c â t e v a cuv in t e . I n t r e altele a fos t a r ă t a t unul din ce le mai u r â t e p i c a t e , opr i t de porunca d u m n e x e e a s c â : Să nu furi ( M a t e i 19, 18). D e s p r e păca tu l furtului s'a v o r b i t de multe or i . F a c e însă pa r t e din aces t păca t un altul, despre c a r e se c e r e s ă vorb im, enume despre ned rep t ă ţ i r ea l uc r ă to r i l o r p r in scă­derea sau pr in nepla ta s imbr ie i . E to t un fur t şi ur î ţenia păcatului es te însoţ i tă de ne în ţe leger i , de t u lbu ră r i ş l de v r ă j m ă ş i i î n t r e oameni .

P ă c a t u l e s te opr i t pr in porunca dumnezeeaseă ( Ieş i rea 20, 15 ; Deuteronom 5, 19), c a f r i c a de Dumnezeu să f ie în conş t i i n ţ a noas t r ă , c a să nu greşim ( I e ş i r e a 20, 20) şi să nu ne aba t em n ic i la dreapta , n i c i la s t ânga ( D e u t e r o n o m 5, 32). Hris tos Domnul a ce ru t de mai multe o r i să ne fer im de păca tu l de a fura ş i de a înşela ( M a r c u 10, 19; L u c a 18, 20).

F u r t sau ho ţ ie se numeşte luare pe a scues ,

sau pr in înşe lăc iune , sau cu sila din bunul aproa­pelui, c a r e es te o r i c a r e om d in lame. înşe lăc iunea În t r ebu in ţ a t ă Ia fu r tu r i se fo loseş te de necunc -ş t in ţa ş i de neş t i in ţa aproapelui , sp re a-i ia ce pagubă . L a un s f a t de împăc iu i r e s'a descoper i t cum a tnşelat un b o g a t pe un n e n o r o c i t de idiet, c a r e nu ş t ia n i c i s ă numere . O s ă p t ă m â n ă tn ş i r a l uc ra t idiotul la s ăpa rea ane i g rop i . S i m b ă t â s e a r a a i sp r ăv i t şi a Î n t r e b a t : ce-mi p lă teş t i pen­t ru luc ra ? B o g a t u l • r ă s p u n s : I ţ i dan dona mii de lei . L u c r ă t o r u l , In neş t i i n ţ a sa , a aia: A s t a 4 prea puţin. D a c ă v r e i să f ie-bine, dă-mi o sstâ de lei ş i mai puţin nu p r imesc . B o g a t u l s e pre­f ă c e a la Început , d a r apoi a s i s : f ie ş i o su t ă . înşe lăc iunea a fos t cunoscu t ă de a l ţ i l u c r ă t o r i , d a r boga tu l se d e s v i n o v ă ţ e s , că a s * ie-a fos t tocmeala şi c ă ei a da t c â t a s i s luc ră to ru l . T o t satul s 'a scu la t eu huiduiel i a supra bogatului , c a r e a fu ra t p r in înşe lăc iune ş i p r in b a t j o c u r i d»l* un nenoroc i t .

Cuvân tu l lui Dumnezeu s o c o t e ş t e că lucra­torul d in plata sa t r e b u e s ă t r ă i a s a ă , s ă se hră­n e a s c ă , s ă i a putere , s ă ia s i n g e . C e l c e i a din plata lucră torulu i e s te ca eel c e i a r lua singeU. P e n t r u a c e a s t a z i c e : S i nu ned rep tă ţ e ş t i pe năi­mit , pe ce l s ă r a c ş i pe ce l l ipsi t d i n t r e f r a ţ i i t ă i sau d i n t r e s t r ă in i i c a r e sunt in pămAots l t i u şi în ce tă ţ i l e ta le . C i eă-i da i p la ta tn aceeaş e i ş i s ă nu apună soare le îna in te de « c e a s t s , e i el es t e s ă r a c ş i sufletul la i esteapti a c e a s t a p l a ţ i , c a să nu s t r i g e el asupra t a c ă t r e D o m n * ! ş i s i nu a i p ă c a t ( D e u t e r o n o m 24, 1 4 — 1 5 ) . A c e a s t a Înseamnă, c ă s t r igă tu l să raculu i pen t ru p la ta sa dreap tă es te c a glasul sângelui lui A v e i , c a r e s t r i g a c ă t r e Domnul . A d e v ă r u l a c e s t a « e vede l impede din a l te c u v i n t e ale S f i n t e i S c r i p t u r i : C e l ce i* h r a n a t r ebu i toa re , e s t e c â şi ce l c e o m o a r ă pe aproapele său şi cel c e opreş te s i m b r i a s lugii , c a ace l c e v a r s ă s ânge ( în ţe lepc iunea Ini I i sus , fini lui S i r a h 34, 3 4 ) .

C â n d s e i v e s c ne în ţe leger i pent ru p i s t a 1« o ra to r i lo r , S f â n t a S c r i p t u r i to tdeauna i* apă­rarea l uc ră to r i l o r sau a s ă r a c i l o r , i: apără ML numai în caxu r i de m u n c i Împlini tă , ci f i când e v o r b a de o d a t o r i e d i n Împrumut. Pe lucrator îl a p i r ă p e n t r u c i e v r e d n i c să-şi pr ineasc i plat* (Numer i i 18 ,31; L u c a 10, T; I T i m o t e i >. 18) . Fe s ă r a c 11 a p i r i c a s ă r ă c i a s i nu i se f a c i mai apăsă toa re . D e a c i găs im c u v i n t e c a r e poruncesc s i se f a c i p i s t a la t imp, f i r i a m â n a r » , f i r i în­t â r z i e r e , i a r pent ru da to r i e S f i n t e S c r i p t u r i a» p re ş t e s i se 1a zălogul de c i t r e ce l b o g a t ş i pe a les , to t a ş a op reş t e s i se i a o h a i n i de care a r s v e a t r ebu in ţă . P l a t a t r ebu ia s i se f a c i z i ln ic ş i anume s e a r a . A ş * era l e g e a : S i n a nedrepţi-ţeş t i pe aproapele t iu ş i s i au-! ţ e faeş t i . PHtt*

Pag. 290 «SERICA Şl ŞCOALA Nr. 14 ~ 1T Au f uit lfctf

năimitului să nu rămână la tine până a doua zi (Leviticul 19, 13).

In Sfânta Scriptură şi în vechea istorie nu se găsesc atâtea nedreptăşi cu plata luptătorilor. Felul cam a nedreptăţit Laban pe ginerele său, pe Iacob, este cunoscută din imputarea pe care o face ginerele socrului său: Aşa miau fost cei douăzeci de ani în casa ta. Ţi am slujit patru­sprezece ani pentru cele două fete ale. tale şi sate ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria (Facerea 31, 41). Dar nici aceasta nu se poate socoti ca o înşelăciune din partea lui Laban, ci mai curând ca o încercare prin care Dumnezeu a voit şi a lăsat să treacă Iacob.

In vremurile de demult însă era sclavia, ca o întocmire făcută de cei tari împotriva celor slabi. Sclavii erau luaţi în războaie dintre cei prinşi, care apoi erau vânduţi. Stăpânii care-i cumpărau îi în-ntrebuinţau la cele mai grele lucruri, fără altă plată decât hrana şi îmbrăcămintea. Cei care aveau sclavi erau stăpâni pe vieaţa sclavilor. Puteau să-i facă liberi, dar tot aşa pute-au să-i pedepsească în felul cum doreau: cu foamea, cu bătaia sau şi cu moartea. Vieaţa sclavilor era stoarsă de stăpânii lor şi truda lor efta furată ceas cu eeas de cei care-i ţineau în sclavie.

Azi nu mai sunt sclavi, dar poruncile dumne-zeeşti pentru apărarea săracilor şi a lucrătorilor sunt mai des călcate. Pe cât au izbutit sclavii să se scuture de jugul sclaviei, pe atâta şi-au dat stăpânii lor toată silinţa să Ie facă un nou jug, o nouă sclavie. Se trage din plata lucrătorilor, se amână plata şi simbria lor e fo!o3ica ca stă­pânii să cumpere ceva. Când lucrul se împuţi­nează, lucrătorii eant o parte trimişi din lucru, iar altă parte ţinuţi la lucru d i r cu condiţia să li se scadă simbria. Din pricina că prea mulţi atăpâai, singuratici sau societăţi, trag din plata lucrătorilor, au ajuns unii să spună că bogăţiile prea mari ar fi nedrepte, furate din vlaga, din sudoarea şi din sângele lucrătorilor. E de bună seama un rău, care îşi găseşte cauza în răutatea omului încâinit, care vrea să stoarcă pe cel mai slab. In vechime a fost sclavia, azi e înşelăciu­nea şi luarea din simbria lucrătorilor. Ş i nedrepta­tea veche şi fărădelegea de acum au învrăjbii pe •ameni unii cu alţii, iar pacea şi înfrăţirea au fâcut-o să întârzie.

Pământul cu toate bogăţiile din el şi de pe el a fost dat în grija şi în lucrarea omului, ca unui chivernisitor, iar omul a făcut ca iconomul cel rău care zicea în inima sa : Stăpânul meu în­târzie să vină şi a început să bată pe slugi şi pe slujnice şi s i mâaâace şi să bea şi să se îmbete. Nu se mai gândea că va veni stăpânul în ziua în care

nu gândeşte şi in ceasul în care nu ştie şi-1 va pe­depsi aspru (Luca 12, 45 48). Ş i la adevăr Dum* nezeu, Stăpânul nostru al tuturor vine să ne ceju ceteze, să ne mustre cu cuvântul Sfintei Scrip­turi, să ne pedepsească aci cu turburări mari între popoare, aci cu vrăjmăşii şi cu vărsări de sânge între fiii aceloraşi neamuri. Toate aceste pedepse ar fi putut *amul omenesc să le oco­lească, ţinând cu sfinţenie legea dată de Dum­nezeu. Râul încă nu a fost desrâdâcinat.

Abia ici-colo găseşti câte un exemplu fru­mos pentru preţuirea sudorilor la aproapele, ase* mănătoare cu preţuirea sutaşului din Evanghe-lie, care a purtat grijă de servitorul său ca dtt un frate bun, sau cum ar fi dorit s ă i poarte altul Iui de grijă (Luca 7, 1 10). Dar sunt şi azi astfel de oameni cu dragoste faţă de lucrătorii lor. Un gospodar înstărit avea trei fii şi o fiică. Fata era mai mare, băieţii mici, de nu puteau fi de ajutor. Omul a trebuit să-şi năimească un lucră­tor. Ani mulţi au slujit cu credinţă şi cu deose­bită hărnicie. Copiii gospodarului se făcuseră mari aşa că ar fi putut să se lipsească de servitor. L-au ţinut însă, pentru hărnicia, pentru cinstea şi pentru credincioşi» lui. Când s'a căsătorit ser­vitorul, stăpânul i-a fost naş la cununie şi naşul i a făcut finului cinste o frumoasă bucată de pă­mânt. Câţi bogaţi simt fără copii şi adună bo* gătii pentru care se ceartă rudele până nici nu-i înmormântat fostul stăpân şi averile se irosesc cu procesele, In locul certelor am avea buna în­ţelegere, dacă lucrătorii ar fi răsplătiţi din bo­găţiile la care şi ei au muncit. In oc să se pă'ră-duiascâ averile cu procesele pe la jadecătorii, ar putea să crească prin râvna lucrătorilor, care ar pune tot mai multă dragoste şi cinste în munca lor, dacă stăpânul le-ar răsplăti după cuviinţă. Răsplata şi plata la timp şi după porunca lui Dumnezeu dă lucrătorilor încredere, nădejde că vor avea din ce să trăiască omeneşte. Le ar da o mai mare bunăvoinţă şi o mai mare însufleţire, iar cu acestea şi munca ar fi mai cu spor şi mai rodnină. Binecuvântarea lui Dumnezeu se varsă prin l'icrători şi prin manca lor asupra stăpânu­lui care nu le fură sudorile, ci le răsplăteşte truda.

Aşa trebae să înţelegem povaţa pe care a dat o un tată bun fiului său: Plata năimitalui, care va lucra la tine, să nu rămâie la tine, ci dă-i-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti, de r«i sluji Iui Dumnezeu (Tobit 4, 14).

* •

B I S E R I C A L U I D U M N E Z E U Auzit-gţi că s'a zis : Au nu ştiţi că sunteţi

templul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu Io-caeşte in vei? De 9,a strica cineva templul lai

fîr. 14 — 17 Aufust IQ4H fim. m Dumnezeu, ii va strica pe acela Dumnezeu (1 Co-

• pinteni 8, 16-17) . Corintenii din t'mpurile sfan­ţului apostol Pavel erau numai de curând încreş-tinaţi. Cum credinţa nu le era Încă destul de adâncă, în scurtă vreme s'au desbinat în patru partide: unul al Paulienilor, care ţineau la Pavel; altul al Petrinilor care ţineau la Petru; al treilea al Apolonianilor, care ţineau la marele predicator Apolo; al patrulea care credeau numai într'o bi­serică nevăzută. Fireşte, au fost şi creştini în afară de partide, ţinând calea cea dreaptă. A-csstia s'au plâns la sfântul apostol Pavel. £1 le-a •cris despre mai multe lucruri şi între acestea şi despre partide. Le-a scris deoparte că unor copii în creştinism, de altă parte ca unora în care mai tălăzuiau teate patimile aduse din iudaism şi din păgânism.

Noi şi după nouăsprezece veacuri trăite în creştinism suntem tot aşa de copii în credinţă. In noi tălăzuiesc şi azi aproape aceleaşi patimi ca în strămoşii noştri de acum douăzeci de veacuri. Nu ne-am dat-silinţa să pătrundem înţelesul sfintei Evanghelii, nici să pătrundem noi în bunătatea sfintei Evanghelii. De aceea, cele scrise Corin-teniîor ni se potrivesc şi nouă celor de azi, de pare că nouă ni s'ar fi scris.

Corintenii z iceau: eu sunt al lui Pavel ; altul: eu sunt al lui Apolo; şi iarăş altul: eu sunt al lui Chifa. Creştinismul fraged şi abia în faşă era sfâşip.t în atâtea bucăţi câte partide erau, cum ai rnpe în bucăţi copilaşul din leagăn. Noi cei de i zi tot aşa zicem: eu sunt în partidul cutare, ea în al doilea, eu în al treilea şi cu aceasta sfâşiem unitatea omenească, de pare că neam fi născut membri ai vreunui partid şi nu oameni. Lupta s'a făcut mai pătimaşă decât cea dintre partidele din Corint.

De unde vin desbinârile între oameni ? O mamă şi-a trimis fiica în satul vecin. E r a iarna, zăpadă mare şi frig şi drumul ducea printr'o pă­dure pe o vale îngustă, cu multe cotituri. Drumul era grea şi fata era de vreo doisprezece ani. Ştia însă bine drumul şi era încrezută. Maica s'a n'a lăsat-o singura, ci i-a spus să meargă cu alţi săteni, bărbaţi şi femei, care făceau aceiaş drum. Din întâmplare toţi erau bătrâni şi mergeau încet. Fetiţa a plecat cu ei, dar nerăbdătoare cum a fost le-a luat-o înainte. La câteva sute de paşi de ceialalţi au atacat-o nişte lupi şi au şfâşiat-o. Oricare se răzleţeşte, va fi atacat de cel rău, care răcneşte căutând pe cineva să înghită (1 Petru 5, 8) .

Copii, cum erau in creştinism, corintenii s'au răjsleţit, s'au desbinat în partide. Fământeşti şi prea lumeşti cum suntem noi cei de azi, ne des-binâm, ne otrăvim ou zavistiile şi cu certurile,

iar lupii stau la pândă să ne sfâşie, leul răcneşte căutând să ne înghită.

Corintenilor, le-a scris Pave l : , Cine este Pavel, de voi faceţi partid tn numele lui? Cine-i Chifa, cine-i Apolo? A fost Hristos Împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? In numele lui Petru v'aţi botezat ? Noi, Petru, Apolo şi eu Pavel suntem nişte slabi lucrători, slujitori ai lui Hristos. Prin noi aţi crezut, căci noi am vestit Evan­ghelia în mijlocul vostru, dar nu în noi aţi crezut, căci nu despre noi înşine am predicat. Noi n'am avut de gând să ştim între voi, decât pe Iisus Hristos şi pe el răstignit, căei prin moartea lai n e a venit nouă mântsirea. Fevel fn marea sa iubire către Hristos s'a umilit, slujind, mai presus de orice, Iui Hristos şi Biserici i . Aşa ar trebui să se umilească şi mai marii de azi, aşa ar trebui să ne umilim toţi, ca lumea nu pe noi să ne vadă, ci să aibă înaintea ochilor numai iubirea f a ţ ade aproapele. Temelia Bisericii este iubirea Iui Dam-nezeu faţă de oameni şi iubirea omului faţă de semenii săi şi nimeni nu poate pune o altă te­melie (1 Corinteni 3,11).

L a clădirea unei biserici credincioşii pun la temelie şi în ziduri piatra şi cărămida cea mai trainică, iar în ea lucrurile cele mai de preţ şi mai frumoase. Ce este insă clădirea bisericii în preţ duhovnicesc faţă de sufletele care se vor închina In biserică. Fiecare suflet este o parte nepreţuit de scumpă din Biserica Iui Hristos, este un mădular prin care Duhul sfânt Increazâ în lume.

In America un negru a tăiat mâinile unui copil. Lumea s'a turburat aşa de mult, că deşi negrul a fost înconjurat de poliţie, oamenii au pus mâna pe negru şi in înţelesul cel mai groaznic al cuvântului, l-au sfâşiat. Este în oameni o putere care se turbură în faţa faptelor rele. D a r pn-terea aceasta e prea la suprafaţă, căci se revoltă pentru cele trupe jt i . In sufletele lucrate de Hristos este o putere care se îndurerează pentru certele, desbinările dintre oameni, adecă pentru stricarea Bisericii. E puterea prin care,lucrează Domnul şi cara a dat apostolului cuvintele scrise*: De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe acela Dumnezeu.

Fiecare este liber să creadă şi eâ aibă pă­rerea sa. Dar aceasta nu înseamnă că părerea sau credinţa ta să fie o sabie pentru uciderea aproapelsi tău. Trebuie să avem credinţa, că ori­câte ar fi părerile, oamenilor, printr'un strop de iubire ele pot şi trebue să se întâlnească. Aburii mărilor, din atâţia stropi de apă, se ridică, se Întâlnesc ca nori. D a r de ce să nu se adune pă­rerile noastre In nori de ploaie binecuvântată; de ce să fie numai cu furtună şi cu trăznets sau cu grindină încărcaţ i? -

* * * I i i BffSftfCA Şt ŞCOALA Nr. 34 —- 17 August 1847

Cn inima şi ca fruntea înălţate către Domnul •â ne târguim cu iabire pentru Înlăturarea cer­telor şi deebinirilor dintre oameni. Suntem templul lai Damneze», arând chemarea de a semăna şi de a creşte pacea din lume. Precum în biserici ne r u g i » pentru pacea de sus şi pentru pacea taai t întregi, fiecare om, ca un templu vis, să se roage fi c i lacreze cu dragoste pentru împăcarea •« •«o i lo r c s Dusanezea fi a unora cu alţii. Nr. 2405-1947. —

intreţinere vor pute» fi m t .

ANUNŢ ŞCOLAR Cererile de primire ia Academia de Teologie ort.

r*sv din Arad pentru acul şcolar 1947-1948 se vor înainta Vtn, Consiliu Eparhial ort rom. din Arad până la data «le 10 Septemvrie 1947.

in Academia de Teologie se primesc absolvenţi de liceu cu bacalaureat, absolrenţi cu diplomă de se-asinar fi absolvenţi dela şcoala normali confesională •tt. rom. «lin Arad cu diploma de învăţător.

Cererile se vor timbra legal in ele se va arăta iwniciliul şi oficiul poştal.

La cerere se vor aaexa următoarele acte în original: 1. Actul de naştere dela oficiul stării civile. 2. Extrasul din registrul botezaţilor. J , Diploma de bacalaureat de liceu, seminar teo-

îegk, sau de învăţător. 4. Certificat medical prin care să se constate in­

tegritatea corporală şi spirituală a petiţionasului. 5. Certificat de moralitate dela oficiul parohial

«ie «are aparţine. 6. Certificat alela parohul locului că ştie ceti cu

Utere cirile şi că are aptitudini pentru cântare. 7. Dovada că studentul are Si. Scriptură (ed. Sf,

Sinod) şi cărţile de ritual necesare instrucţiei şcolare. 9. O dovadă scrită din pattea părinţilor sau a

tutorelui petiţionarului, vizată de conducătorul oficiu­lui parohis'. prin care se obligă a aduce alimentele şi 4 plăti regL 11 taxele de intreţinere în internat in cursul anilor de studii.

Studenţii care sunt in continuarea studiilor vor aduce dela oficiul parehial certificat prin care să do­vedească la înscriere că au cercetat regulat sf. slujbe ţi că au participat activ la vieaţa bisericească din pa-reaia unde au domiciliat in timpul vacanţei.

Taxele de înscriere sunt: 2©9.G§0 lei înscrierea, 1.000.000 lei taxa şcolară (didactru), 500.000 lei pen-rra bibliotecă şi 500.000 lei peatru mobil er.

Taxele şi alimentele pentru intreţinere în Inter­nat suat: 1.000.009 lei lunar şi anual: 140. kgr. făina de grâu, 20 kgr. de cucuruz, 150 kgr. cartofi, 6 kgr. unsoare de porc, 5 kgr. ulei, 150 bucăţi ouă, 20 kgr. ceapă, 20 kgr. fasole albă, 4 kgr. slănină afumată, 5 kgr. magiun sau miere de stup, 25 kgr. varză, 1 ştergar pentru bucâtirie.

Spălatul rufelor rămâne in grija studenţilor. Conducerea cantinei internatului va fi încredin­

ţat! uaui comitet de studenţi sub controlul şi supra­vegherea Rectoratului.

Teta de înscriere şi jumătate din taxele şcolare «e vor plăti Ia data înscrierii, iar restul până la 1 Fe­bruarie 1948. Taxa de intreţinere se plăteşte lunar şi anticipativ.

Studenţii săraci, merituoşi şi cu purtare bună, vor pnmi burse sau semiburse.

Studenţii sunt obligaţi să locuiască la Internat. Excepţii se vor adsnite numai in cazuri b nemotivate. Tipegrafia Dieccnană Arad, lnreg. Caro. ind. şi Corn

Taxele şcolare şi de jorate in cursul anului.

Fiecare student va aduce cu sine următoarele efecte: saltea, haine de pat, lingerie, îmbrăcăminte 2 farfurii, î pahar, 1 ceaşcă şi o garnitură de tacâmuri, îmbrăcămintea cu vesta închisă e obligatorie.

Examenele restante şi înscrierile se vor face dela 1-4 Octombrie, iar cursurile se vor începe în ziua de 6 Octombrie 1947.

PP. CC. Părinţi protopopi, preoţi şi profesori de religie sunt rugaţi a sfătui pe tinerii bani, care poseda pregătirea corespunzătoare, sâ îmbrăţişeze misiunea preoţească. CONSILIUL EPARHIAL.

Aviz Aducem la cunoştinţa P. C. Preoţi că de­

odată cu începerea anului şcolar , Sf . Episcopie deschide un Internat de copii In localul Aca­demiei de Teologie. Cei ca re doresc s i - ş f pla-sexe copiii în acest internat , sunt invitaţ i să-i prenoîeze la Veneratul Consiliu Eparhial din Arad. Condiţiile de primire se vor publica ui. te r ior . — — — —

C o n c u r s e Nr. 2523-1947.

Pentru îndeplinirea parohiei Măderat I, proto­popiatul Siria, se publică concurs prin alegere, cu termen de 30 zile.

V E N I T E . 1. Folosinţa sesiunei parohiale în extensiunea

ei de azi, 32 jug. cad., din cari circa 3 jug. sunt plantate cu vie.

2. Folosinţa casei parohiale, în edificiul fostei scoale confesionale Nr. 335.

3. Stolele şi birul legal. 4. Salarul dela stat, pe care parohia nu-1 garantează.

Parohia este de clasa primă. Dela recurenţi se recere cvalificaţiune preoţească pentru parohii de clasa primă.

Alesul va suporta din al său toate impozitele după beneficiul preoţesc şi îşi va îndeplini toate obligaţiunile legate de funcţiunea de preot-duhovnic.

Cererile de concurs, însoţite de actele necesare, adresate către Consiliul parohial ort. rom. din Mă­derat, se vor înainta, în termenul concursului, Con­siliului eparhial ort. rom. din Arad.

Recurenţii, admişi la candidare, se vor prezenta în sf. biserică din Măderat, cu prealabila încuviin­ţare a protopopului tractului Siria, pentru a servi, cânta, cuvânta şi a face cunoştinţa credincioşilor.

Din şedinţa Consiliului parohial a parohiei Mă­derat, dela 20 Iulie 1947.

Aprobat în şedinţa Consiliului eparhial ort. rom. dela 31 Iulie 1947.

t A N DRE1. Traian Clbian, 3—3 Episcop. cons. ref. eparhial.

L I C I T A Ţ I E Consiliul parohial Râpsig, in ziua de 17 August

ora 4 ţine licitaţie publică pentru pictura murală a Sf. Biserici. Devizul şi condiţiuniîe de licitaţie se pot ve­dea zilnic la of. parohial Răpsig. Consiliul parohial poate încredinţa lucrarea la bună învoială celui care prezintă mai multă garanţie morală. Reflectanţii nu pot cere despăgubiri de participare Ia licitaţie.

Râpsig, 3 August 1947. Consiliul parohial

L. a.ooo— Nr. 4246/1931.