Nr-141 Braşov Dumineeă 29 Iunie (12 Iulie) 1914. Anul LXXVIL

ABONAMENTULPe un an . . , 24 Coi' Pe o jnm. de an 12 „ Pe treî lani. . . 6 „

Pentru Românie şl strftinâtate:

Pe un an . . . 40 lei. Pp o jnm dte an 20 „

RE DAOŢI AŞl a d m i n i s t r a ţ i a

Târgul Inului Nr. 80

INSERATELE ie prlmeso la adminla< traţle. Preţul după tarii

şi învoială.

IELET0Î! F", 226 ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manueerlsele nu ae tu- napoiaaă.

»

Duhul ini Metternich(v. mol.) Nu cunoaştem o soarte

mai tragică şi mai şguduitoare decât cea a nefericitului duce de Reichstadt, a „puiului de Vultur" cum îl numeşte genialul Edmond Rostând.

Vedem deoparte pe eroul, care se stinge de dorul cenilui senin şi albastru al Franciei, sub care şi-a desfăşurat aaripiîe vulturul cel mare. II vedem cum soarbe cu nesaţ în­treaga epopee măreaţă a marelui său tată.

Dealtă parte ni-e dat să vedem mediul uşurel dedat spre plăceri a curţii din Viena. Mediul acesta se pare, că era format în adins, ca să abată gândurile tinerului pui de vul­tur şi să-l împletească în vraja lui ucigătoare de ori ce avânt. Iar după culise e figura întunecată a lui Met­ternich. Acest intrigant se foloseşte de toate mijloacele ca să depărteze din jurul prinţului ori ce amintire faţă de memoria tatălui său, veghia- ză ca Europa, această babă fără dinţi, să nu fie strivită din nou de călcâiele a unui al doilea N a­poleon.

E şguduitoare mai ales scena, când Metternich apare însuşi în pla* nul îniâiu şi îşi pune în joc întreg arsenalul de perfidie diplomatică, ca să nimicească ori ce credinţă înşine a tinărului prinţ aducândul până la paroxismul desperării.

Cu cruzimea unei fiare sălbatice disecă Metternich sufletul nenorocitei sale victime şi o face să creadă, că nu i în el n im ic ce s l seamene cu m arele său tată.

E grozav sbuciumul sufletesc al chinuitului prinţ. Când Metternich îl târeşte în faţa oglinzii, ca să dove­dească celea zise, tinărul cu o ul­timă sforţare sdrobeşte oglinda în mii de bucăţi cu un candelabru cei pică în mână. Parc’ar fi voit să alunge toate stafiile, cari voesc să ~ împingă în vâltoarea peirei. 1

Nu ştiu prin ce asociare de idei, dar de câte-ori mă gândesc la tragedia acestui principe răpus în luptă neegală, în o lume vitregă, îmi vine în minte soartea în multe prjvinţe asămănătoare a neamului ro mânesc din Ardeal, cu soartea fiului lui Napoleon.

S’au întâlnit aşa ea ’ntr’o ’ntâmplare Păşind încet pe drumul lung de ţară Prin colbul răscolit de vântul sării.Şi ’naintând pe drumul lung de ţară Şi-au povestit viaţa lor amară. -

...Târziu au tras la casa cea dintâie, In colţ, la crâşma veche din răscruce, Au târguit un păhărel de băutură Şi ’n colţ, la crâşma veche din răscruce S’au prins tovarăşi buni şi fraţi de

cruce.In noapte s’au pornit apoi pe lună, Cu sdrenţele legate strâns în spate— Nici ei nu ştiu de unde? cum? şi

unde ?...Cu sdrenţele legate strâns în spate Pe căi şi drumuri veşnic neumblate...

Ajunşi la casa cea dintâie ’n cale îşi târguesc un strop de băutură Cu patru bani ascunşi într’o năframă îşi târguesc un strop de băutură Şi-şi stâmpără grumazul de arsură.

Şi iar pornesc pe drumul lung de ţară Sdrenţoşi, flămânzi, de-apururi fără

nume,Cu gândul dus la casa cea dintâie —

Şi noi avem o obârşie aleasă. Nici neamul nostru nu s’a născut în sdrenţe şi n’a venit aici în piei de fiare, ci sub scutul şi în splen­doarea legiunilor a celui mai glorios imperiu, ce-a strălucit vre-odată în istorie.

Durere şi noi am avut pe Meb ternichii noştrii, trei de*odată, cari în decurs de cinci veacuri au ştiut să ne sdrobească ori ce avânt "şi să stângă ori-ce amintire cât de ştearşă a originei noastre. Infamul „Unio trium naţionum“, a veghiat, ca a- cest neam pe care 1 au clasat de nevrednic pentru libertate, să nu se împărtăşească nici de lărâmiturile unei civilizaţii, primejdioase pen­tru ei.

Legaţi de glie am trăit o viaţă grea, până ce au străbătut şi la noi vânturile de libertate din Apus, care ne-a dat cel puţin aparenţa de e- galitate cetăţenească şi posibilitatea de-a ne ridica prin propriile puteri la o stare culturală mai omenească.

Să nu credem însă, că duhul lui Metternich a dispărut cu lotul. Că energiile, cari se tem de avân­tul neamului nostru, s’ar fi dat cu lotul bătute, recunoscând sincer ade­vărul, că în v ia ţă tragediile nu se sfârşesc în totdeauna cu căderea j eroului.

Mai ales când eroul nu e un individ, ci — o n aţiu n e.

Faptul însuşi, că un popor de trei şi jumătate milioane ca al nos­tru e lipsit de âcel sprijin din partea puterii de stat, care să-i înlesnească deplina desfăşurare a facultăţilor s a }e etnice, — ne probează că încă şi azi o cultură adevărată şi supe­rioară în direcţie naţională e privită ca o primejdie pentru stat şi pentru cei ce s’au cocoţat sub aripile lui ocrotitoare.

Tot ce avem azi e opera es clusiv a vredniciei noastre, a ener­giilor culturale ce le are neamul românesc.

Ne putem închipui unde am fi noi azi dacă ar fi dăinuit cei doi trei ani de libertate naţională de pe vremea dietei din Sibiiu, când nă­dăjduiam, că pe viitor puterea de stat va sprijini cu milioanele bud­getäre ş i nisuinţele noastre în drep­tate spre o cultură naţională m a i înaltă.

Dar spiritul lui Metternich nu se manifestă numai pe terenul cul­tural. EI pretutindeni e de faţă, decâ- teori e vorbă ca să fim umiliţi, şi să ne slăbească credinţa în noi îm şine.

El e de faţă Ia Alba-Iulia când miile de ţărani aveau să asculte cu­vintele fruntaşilor noştri.

Acest spirit e de faţă când paz­nicii ideii de stat, se poartă crunt cu tineretul d. e. dintrun sat.

Metternich vorbeşte din coloa­nele plinej de patimă ale pressei şo­vine maghiare care ponegreşte şi batjocureşte tot ce-e românesc.

Noi însă stăm neclătinaţi şi cel mult un zâmbet amar ne scapă de pe buze.

Conştiinţa sufletului şi logica istoriei ne spune că neamurile nu de-aceea au fo3t prăsite pe pământ ca să ofere spectacolul unor „eroi de traged ie \

Neamurile num ai atunci p ie r când a pierit d in ele sim ţul de dem nitate ş i credinţa în chemarea istorică care i s ’a h ărăzit fiecărui p o p o r chiar şi celor ma:> m ici.

Iar cei ce deasemenea au su- terit oarecând de spiritul distrugător al lui Metternich, ar face bine să cetească mai cu atenţiune propria lor literatură scoţând din ea unele învăţături folositoare.

Acolo e opera măreaţă a lui Madách numită nu (tocmai potrivit „Tragedia om uluitt pentrucă ea de fapt e „tragedia om enim ei" .

Vor înţelege din ea, că precum omenimea întreagă, aşa nici o parte a ei, un popor nu e subiect po­tr iv it pentru tragedii. Madách nu termină cu căderea tragică a ome­nim», ci cu un apel puternic la luptă ş i credinţă.

In punctul acesta şi tragedia vremelnică a neamului românesc nu seamănă de loc cu soartea neferici­tului pui de vultur.

Nu! Pentrucă noi voim să trăim , să ne desvoltăm ş i în tărim în ciuda tu turor „ Metternich1*-Hor. Nu! Pentrucă noi avem voe de luptă ş i credinţă în biru in ţa cauzei juste pen tru care luptăm .

Sdrenţoşi, flămânzi, de-apururi fărănume,

Dar mulţumiţi cum nime doar pelume...

7. Marăşan.

Mişcarea femenistă.Din cauză că femeile din Franţa

se 8gită cu mai puţin ggomot şi cu mal puţină impetuozitate decât în Anglia, unde sufragetele dinamitează bisericile, distrug operele de artă şi păimuesc miniştrii, u’ar fi un motiv să se creadă aiurea că tocmai în ţara unde s’a proclami! pentru prima oară egalitatea deplină a femeei în faţa le­gilor orânduite, nu s’ar urmări cu multă asiduitate realizarea.

In Franţa se face o întinsă pro­paga ndăjemenistă, şi s’au obţinut multe reforme atât de ordin social cât şi de ordin economic. Cităm dintre cele ob­ţinute în uitimile legislaturi: autoriza­rea căuţârei paternitSţei, o indemni- zare hotărâtă tutulor femeilor lăuze sărace; autorizaţia femeei muncitoare mărita’e de a-şi încasa singură salariul, dreptul de a fi avocat, şi altele.

In ultimul timp toate grupările şi societăţile femeniste s’au unit într’o singură societate pentru ca cu forţ9 unite să lupte întru realizarea scopu- . lui lor, iar Dumineca trecută au orga- I

nizat o mare întrunire şi manifestaţie în Paris.

Intr’an mare local numit »Oran- gerid», care în timpul marei revoluţii slujise drept înch’aoâre nobililor şi unde mult sânge omenesc a curs în numele libertăţei, mai» mult de 8000 de femei s’au adunat pentru a aclama pe marile oratoare ale mişcărei fe­meniste franceze. Public numai feme- nin şi din toate clasele- de)a cele mai elegante creiatoare a ultimei mode, până la cele mai umfle lucrătoare de fabrici s’au ateliere.

Mişcarea femenistă franceză, ca şi mişcarea femenistă din fntreaga lume corespunde unor adânci nevoi sociale. Femeile au cunoscut în trecutul înde­părtat asuprirea cea mai desăvârşită. Chinezii din sec. VI de înainte de Chr. se îndoiau dacă femeile au suflet, iar Tucid de spunea de femeie că e >mai periculoasă decât valurile înfuriate ale mărei, decât focul arzător şi decât to­rentul ce cade din vârful muntelui în valuri repezi».

Femeile au fost cu totul excluse dela ori-ce manifestaţie publică perso­nală atât în antichitate cât şi în evul mediu, şi numai în timpurile moderne situaţia lor li s’a înbunătăţit.

Filozofia secolului al XVIII redu­cea femeia la vechiul ei rol, iar Jean Jacques Rousseau, în vestita sa operă »Emile sau despre educaţie,« limita via­ţa femeei în a fi numai soţie şi priete- nă. In 1789 revoluţia proclamă nu­mai drepturile omului şi cetăţeanului,

Başibtizuoii delà Deva.Din isp răv ile ju stiţie i şi adm in istra ţie i m agh iare .

La noi în Ungaria ca nicăiri!Un căpitan în retragere din

România, care vine la noi în ziua mare ca să-şi caute un act civil din arhivele forrurilor justiţiare ungare, care se legitimează la forurile com­petente — este considerat ca spion!

Doi advocaţi români, bărbaţi de o rară cinste şi cu o mare trecere în faţa Românilor şi a streinilor, doi patrioţi adevăraţi şi inescepţionabili, sunt supuşi în urma unui denunţ mizerabil, pe baza unei telegrame eronat şi tendenţios transmise, cea­suri întregi de o ceată de gendarmi şi detectivi ignoranţi, la cele mai barbare şicane şi perchiziţii domici­liare, pentru ca la urmă să rezulte cea mai curată nevinovăţie a lor.

Dacă cazul dela Deva n’ar fi ştât de revoltător şi dureros, dacă nu ne-ar crepa obrazul de ruşine pentru faptele săvârşite de lacheii forurilor administrative şi justiţiare din ţara, a cărei cetăţeni suntem ş i noi, ar trebui să isbucnim în hohote de râs şi să ne batem joc de starea de balamuc, în care a ajuns această nenorocită ţară, lăsată pradă unor indivizi de o ignoranţă şi • prostie incalculabilă şi nemaipomenită.

Cetind raportul amănunţit de mai jos, despre actele başibuzuceşti din Deva avem impresia, că anume se săvârşesc aceste fapte execrabile, pentru ca să se discrediteze Ungaria şi instituţiile ei înlăuntru şi în afară.

Căci ce va zice dl căpitan Cra- ioveanu şi ce vor zice în genere oaspeţii di a România, cari ne vizi­tează an de an şi lasă aici milioane de franci, când vor afla de isprăvile sbirilor din Deva, cari consideră pe cetăţenii români, cari vin pe-aici ca să-şi vadă de afacerile lor particulare sau de sănătate, de sp ion i şi tră ­dă tori ? Oare nu se cugetă stăpâni- torii noştri la urmările funeste, cari rezultă din astfel de procedeuri me­dievale? Oare nu se cugetă ei că Românii din regat vor răspunde îutr’o bună zi cu boicotarea acestei ţări, în care a perit de mult simţul de respect şi de ospitalitate faţă de ce­tăţenii unui stat, cari aduc an de

şi numai în 1793, când Robespierre şi Jacob’nii devin stăpânii revoluţiei şi inatitue votul universal, Con dor ce t ce­re in Convenţia Naţională egalitatea deplină a tutulor drepturilor politice, civile şi sociale pentru femei ca şi pen­tru bă rbaţi. Cu tot talentul şi ingenio­zitate a acestui spirit enciclopedic Con­venţia Naţională n’a putut fi convinsă şi votul universal a fost proclamat nus mai pentru bărbaţi.

Şi totuşi femeile au jucat un ma­re rol In evolupa societăţei franceze din sec. X5X Fără a vorbi de activi­tatea literară a unor femei ca Dna de Stael sau Giorge Sand, putem aminti numai rolul pe care l-au jucat femei­le Franţei şi în special cele ale Parisu­lui în perioadele revoluţionare, in re­voluţia dela 1789—1793, din prima cli­pă a adunărei statelor generale, cari trebuiau să devină adunarea constitu­antă şi până la lovitura de stat a lui Napoleon de la 18 brumaire 1794, fe­meile au fost conţinu alături de băr­baţi.

La dărâmarea Bastiliei,ca şi în zi­lele de 5 şi 6 Octombrie 1789 când re­gele a fost adus cu forţa dela Versai- iles la Paris, ca şi la asaltul Tuieiieriilor, în toate luptele de pe baricade ca şi de câte ori poporul Invada adunarea naţională, sfidând moartea femeile au fost alături de bărbaţii, părinţii, fraţii şi copii lor. La 1830, la 1848, ca şi în 1871, când iarăşi Parisul şi marile o- raşe ale Franţei au ridicat baricade pentru câştiigarea şl apărarea libertă-

an aţâţi bani în această ţară neno­rocită şi istovită de biruri şi cata­strofe elementare?!

Dar ce să zicem noi Ro­mânii din Ardeal şi Ungaria, când trebuie să asistăm cu pumnii în­cleştaţi la astfel de spectacole re­pugnante, când vedem că fruntaşii noştrii sunt şicanaţi, hărţuiţi şi bajocoriti de nişte imbecili, cari ar trebui să fie locatarii cutârui institut de corecţie dar nu reprezentanţii şi esecutorii puterei de stat?! « • • • • • } • • ♦ • • •

Dar ne oprim deocamdată aici şi lăsăm să urmeze darea de samă a corespondentului nostru din Deva, care nu mai are lipsă de nici an comeatar deosebit şi din care va trage fiecare om concluzia- nile inomise.

Iată acest raport ca din poveşti:

Deva, 9 Iulie 1914..Deabea ne mal putem stăpâni

volta noastră îndreptăţită asupra caşu­lui întâmplat în 7 Iulie aici în Deva. Ştiam no! de mult, că în ţeara aceasta a destrăbălării, unda moralul public şl respectul pentru sfinţenia libertăţii in­dividuale şl a locuinţii s’a stins — jus­tiţia este folosită ca armă de a susţinea puterea do stat mai ales !n contra naţionalităţilor.

Ştiam noi, că pe lângă o astfel de concepţiuno nenorocită asupra celei mai nobile funcţiuni de stat, ce numim jus­tiţie, concepţiune formulată In cercul guvernelor, — expoziturile guvernului sunt micii tirani, cari simţinduse ne­jenaţi în sus, o iau la largul lor în jos şi pe spatele biet românului îşi fac cariere. Cine licitează In şovinism, a« cela şi-a des bis doar teren de avansare în baza meritelor—la tot caşul bolnăvi* cioaseî

Dar când va veni juristul, filosoful, ş‘ sociologul viitorului, şl va ceti re­gistrul nesfârşit al condamnărilor atâ­tor români şl va vedea darea de seatoă a jertfelor de libertate şi de bani, Ia c Ti am fost condamnaţi, va trebui să ea dame cu drept cuvânt, că Ungaria e ra ta stare patologică p e vremea aces• tor petsecuţlttnli

ţilor publice, femeile au fost la aeelaş post al datoriei sociale.

Totuşi femeia graţie codului ci­vil francez nu poate dispoza liber de persoana sa, n’sre nici o putere legală asupra copiflor săi, n’are libera alegere a carierelor publice, cele mai mu Re fiindu-i oprite, n’are posesiunea liberă şi asigurată a bunurilor sale dobândite. Astfel deşi asupra femeilor atârnă mul* te şi grele responsabilităţi şi obligaţii, multe din cele mai elementare drep­turi nu le sânt recunoscute.

Obiecţiunile cari se opun eman- cipărei definitive a femeilor sânt măi m ut decât copilăreşte în occidentul Europei şi mai ales în Franţa unde ma* ssele s’au ridicat la o cultură intelec­tuală şi morală neatinsă aiurea.

De cât-va timp mişcarea feme­nistă din Franţa evoiuţioneazâ cu paşi repezi. Progresul diverselor societăţi grupuri, unite azi într’o singură asocia­ţie, se va desăvârşi nu numai prin cu­cerirea de reforme parţiale, ci prin de­finitiva emancipare a femeei.

Jn parlament se va depune în cu­rând un proect de lege pentru egaliza­rea drepturilor politice a a or bel or sexe şi se spere că se va vota cu mare ma­joritate. R z-stentă va fi numai din partea Senatului.

Totuşi multă vreme nu va trece şi Franţa ca şi ţările scandinavice va acorda femeilor drepturi politicé.

Paris, Iulie 1914.A N ,

Pagina”? .

0

Ştiam noi intelectualii din Deva, că de-o vreme Încoace fruntaşii rom&ni de aici stau sub pază secretă poliţială. Spionările scârboase ale satrapilor con­tinuau de mult Intru a afla ceva com­promiţător pentru Românii de aici des­pre pretinse agitaţiuni în contra între- git&ţii ţării acesteia, pe care am tra- dat-o noi valahii de atâtea ori, încât te miri, că a mái rămas o bucăţică ne- tradată.

Ieri apoi a Isbucnit mârşavul spio- nagiu în toată golătatea şi murdăria lui* Cei atinşi de josnicia satrapilor sunt valoroşii noştri bărbaţi domnii Fráncisc Hossu Longin şi Dr. Alexan­dru L. Hossu advocaţi aici în Deva. Vă înşir aici antecedenţele, ca să înţele­geţi ápol destrăbălarea fără frâu al or­ganelor părtaşe la actul de violenţă.

Antecedenţele.

; •. In M Iunie a- o. s’a prezentat la d-1 Dr. Alexandru L. Hossu d-1 Pe're Craiovan căpitan în rezervă In armata română, locuitor în Târgr Jiu şi pen­tru. a-şl dovedi identitatea persoanei sale şi-a prezentat poza în uniforma militară spunând că are o afacere ofi cioasă şi doreşte a~l angaja pe d-1 Dr. Hossu ca advocat. Tatăl d-sale vân- du-8e adecă ceva moşie unui om cu numele loan Migea din Stăneşti şi în jurul contractului de vânzare numitul Migea a comis abuz criminal, pentru care fapt l-a şi denunţat la forul com­petent din România şi auzind, că acu­zatul a fost deţinut şi chiar pedeps t la tribunalul din Deva, a cerut inter­venţia d-lui Dr* Hossu ca advocat, să-i esopereze o copie autentică a sentin­ţei de condamnare, ce s’a dat asupra lui Migea.

D-1 Dr* Hossu a intervenit ime­diat la procurorul din Deva, unde a şl aflat, că de fapt Migea loan Breida în anul trecut a fost deţinut şi pedepsit eu închisoare pentru Încercarea de a face negoţ cu carne vie. Sentinţa a- ceasta de condamnare are n-rul 10990/ 1913 bftö. S’a constatat astfel, că loan Migea cel condamnat este identic cu cel căutat de d 1 Craiovan, ast fel d-1 Dr. Hossu numai decât a redactat o cerere adresată procuraturii din loc în scopul de a i-se estrada d-lui Craiovan copia autentică a sentinţei din chestie pentru a uza de ea în procesul cri mi- nai în curgere la forul criminal din România. Cererea aceasta a subscris-o d-1 căpitan Craiovan şi a conţrasem- nat-o d-1 Dr. AI. L. Hossu ca advocat şi* astfel a fost şi Înregistrată la pro­curatura din Deva.

Observ, că d-1 Craiovan nu şi a tăinuit abBolut prezenţa în Deva ci s’a preumblat pe cetatea frumoasă a De­vei şi prin oraş, Prin urmare nimeni, nu s’a gândit ca acest fapt să poată prilegi başibozuda dela 7 Iulie, căci chiar dacă s’a făcut denunţare asupra petrecere! in Deva a d-lui căpitan Craiovanu, mai ales procurorul a ştiut şi trebuia să ştie din propriul arhiv, că în ce scop a umblat dnul Craiovean la d-nul Dr. Alexandru L. Hossu.

Cu toate aceste atât dl Craiovan cât şl dl Dr* Hossu au fost bănuiţi de şpionagiu.

„Orosszokkal“beszéltem...

A venit apoi cazul d-lui Francisc Hossu-Longin. Anume la 5 ori 6 Iulie d-1 Dr. Alexandru Hossu a primit o depeşă dela fratele d-sale dl. Francisc Hossu-Longin, dată la oficiul telegrafic din Budapesta, în care îl avizează, că a primit date despre starea sanitară a fiului său Sandi şi că a avut con zultări cu medicii, cari l’au tractat în sanato­riul din Budapesta şi că aceia Iau asi­gurat de curebilitatea pacientului. Dl. Francisc Hossu a dat depeşa în Buda­pesta; anume cu text unguresc, pentru- că cunoştea foarte bine revoltătoarele monstruozităţi şi schimonosiri ce să fac textelor româneşti din depeşe. Textul unguresc original al depeşei a fo st:

Jegyzéket megkaptam orvosokkal beszédem s azok a legjobb reménynyel biztatnak, többet levélben*

Din adlns ori din greşală, încă nu ştim. Oficiantul dela posta din Pesta ori cel ce a recipiat depeşa aici tn Deva, In loc de orvosokkal* (cu medicii) a schimonosit şi a dat textul „orosszok­kal“ (cu Ruşii).

Şl acum vă puteţi închipui volup­tatea "greţoasă a păzitorilor justiţiei, car! ca şi nescai hieoe ajunse la prada hoiturilor din morminte, şi-au început sbierăturile şl jocul satanic în jurul acestei telegrame, satisfăcuţi în sufle­tele lor setoase, că acum au prins peş­tele mare... plata urcată... avansări.» carieră.» etc.

A doua zi dimineaţa dl. Dr. Hossu a şi trimes pe adjunctul său la oficiul telegrafic din loc, să-i facă atenţi pe funcţionari ca să fie băgători de seamă la comunicarea telegramelor, căci uşor pe pot Ivi neînţelegeri şi neplăceri.

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 141—1914.

[ Perchiziţia |la d-nulDr. Al. Hossu.

Lupus in fabu la ! Chiar când ad­junctul d-lui Hossu se relntorcea dela poştă, i-a atras atenţiunea marşul unei cete de jandarmi şi poliţişti conduşi de un locotenent dela honvezi toţi tn plină armatură şi cu tnsignii de slujbă, cari ajunşi la poarta d-lui A. Hossu sau îm­părţit în două. Jumătate cu lo ofceaen- tul in frunte au intrat în curtea d-lui A. Hossu, iar cealaltă s’a postat înain­tea porţii casei d-lui Francisc Hossu. In scurtă vreme s’a produs un tumult din- tr’un colţ de stradă până într’altul, căci, domnii Hossu fiind cunoscuţi şi respectat! şi de străinii din loc, nimeni nu-şi putea da seamă, ce păcat teribil vor fi comis aceşti fruntaşi români.

A început apoi perchiziţia, care a durat dela 10 oare dimineaţa până la 3 oare după amiazi. Locotenentul, poate jenat şi ei de slujba uricioasă ce avea s-o săvârşească, a declarat dela început, că el e prezent în calitate de expert, încolo perchiziţia a încredinţat-o ser- gentului-major de jandarmi.

Perchiziţia a fost îndeplinită cu o bruscheţă jignitoare, căci sau atins de cele mai intime scripte familiare

?ii secrete oficioase de cancelarie. Pe ângă aceasta d-nul Dr. A. Hossu a

fost torturat cu fel şi fel de între­bări şi desluşiri, cari treceau, departe peste cadrul perchiziţiei şi compe­tenţa executorilor acesteia.

Nimic . mai grăitor pentru felul sălbatic al acestei perchiziţii, decât lista obiectelor confiscate în locuinţa d-lui Dr. A. Hossu. Vă alătur aci lista aceasta, din cáré vă veţi convinge, cft 1 s’au luat d-lui Dr. A. Hossu cele mai ino­cente scrisori şi cărţi ba ii s’a luat chiar şi notesul cu cheltuelile de cassă.

Iată lista lucrurilor confiscate con­form procesului verbal luat tn casa dlui Hossu:

1. Broşura «Călăuza Gorjuluj».2. Volumul d-lui N. iorga «Oameni

cari au fost»3. Trei trelegrame primite dela

fratele d-saie din Abazzia şi Budapesta.4. Două scrisori cu plic ale d-lui

căpitan Craiovan.5. Notiţe despre loan Mija.6. O scrisoare fără plic datată din.

3 Iulie adresată căpitanului Craiovan.7. Un notes despre cheltuelile caséi-8. O fotografie a m e i biserici gr. or9. Informaţia advocaţială In afa­

cerea căp. Craioveanu.10. Un bilet de vizită dela profe­

sorul Grigore Casavescu.11. O cartă de corespondenţă cu

chipul sportiştilor români.

Perchiziţia la d-1 Fr. Hossu.Vis-a-vis peste stradă se făcea în

acelaşi timp perchiziţie în casa d-lui Francisc Hossu-Longin în absenţa aces­tuia, căci d-1 Hossu petrecea la socrul dsale, d-1 George Pop de Băseşti. Aici încă s’a comis o serie de ilegalităţi în cursul perchiziţiei, ba pe Lapu, nepotul d-lui Francisc Hossu, l-au pus sub se­chestru oprindu-l de a putea trece la casa părintească aşa, că a trebuit să i-se trimită prânzul dincolo în locul unde la ajuns năpasta. Aici s’au cuprins două bilete de tramvai din Bucureşti de pe vremea expoziţiei din 1906 şi apoi un notes advocaţiai aflat altfel ia un loc deschis pe masa din cancelarie, toate acestea după o examinare îndrăz­neaţă a paturilor, mobilelor, dosul icoa­nelor şi ale tuturor ungheţelorprin odăi, birou, calină şi pod.

Aici în pod s’au ales jandarmii cu prada cea mai grasă, câtid hămi- siţi de foame, s’au năpustit asupra prunelor uscate, pe cari însă nu le-au trecut la registru, ci le-au cufundat în stomacurile lor corăitOare. E de remarcat, că asta a fost a treia perchi­ziţie ia d l Francisc Hossu-Longin, tot aşa de compromiţătoare şi ridicuiă pen­tru justiţia ungurească, ca şi cele de mai înainte.

Nota de bruscheţă şi brutalitatea acestor perchiziţii se potenţează nespus prin faptul, că ele nu numai s’au efeptuit prin necinstirea şi încălcarea sfintei z i de sărbătoare din 7 Iulie, dar şi prin barbarismul dovedit, căci era doar bine cunoscut în faţa tuturor organelor jus­tiţiare, că di Dr. Alexandru Hossu e om suferind, care mai avea la casă şi pe fiul abia acum adus din sanatoriul din Budapesta. Adaugeţi la toate aces­tea, că afluenţa oamenilor, cári um­pleau străzile, pentru un advocat este şi < mai critică chiar şi pe motivul, că prea uşor poate produce discreditarea repu­taţiei de advocat şi în firul daunei mo­rale chiar şi daună materială.

Ne am şi mirat de răbdarea fl'o- sofică a dlui Dr. A. II ssu, cu care a suportat această perchiziţie ruşinoasă. Dealtfel dl Dr. A. Hossu a fost la înăl­ţimea chemării şi demnităţii sale de Român, când In decursul perchiziţiei, plină de şicanări şi fói de întrebări şi observări îndrăsneţe, a accentuat ca­racterul românesc al cancelariei sale spu­nând sus şi tare, că aici se vorbeşte

şi se lucră româneşte, iar la urma per- cbizit’ei a făcut un admirabil gest, căci, poftit fiind de perchizitor de-a subscrie reversalui obiectelor cuprinse în locul destinat subscrierii acuzatului, i-a decla­rat acestuia cu tărie, că d-sa nu esţe acuzat ci chiar d-sa e partida vătămată deci în calitatea aceasta subscrie şi aşa a şi făcut.

Fişpanul — revoltat.Dar ce să mai zicem de revolta

noastră, când s’a revoltat însuşi flşpa- nul, care venind dela gară cu soţia sa, n-a putut să-şi dea seamă asupra tu­multului, prin care nu putea străbate cu trăsura. In curând însă a aflat ceea ce se petrece şi astfel a văzut cu ochii proprii, în ce stadiu de degenerare au ajuns treburile din Ungaria şi că la ce soarte sunt espuşi fruntaşii Românilor. Avea-va oare d-1 fişpan tăria sufleteas­că, ca el, ca exponentul guvernului, să denunţe cazul stăpânilor săi întreve- nind la miniştrii Ştitru esoperarea unei retorziuni esemplare faţă de toţi aceia, cari au fost sftvfttfţiftdrii şi autorii ac­tului trecut pestei marginile legii. 'Dacă va face aceasta atunci îi va fi revolta sinceră şi atunci ta dovedi, că nu se identifică cu urzitorii şi făptuitorii a- cestui act de o rară brutalitate, pe care îi vom trece în istoria suferinţelor noastre ca un memento pentru genera­ţiile noastre din viitor şl pentru toată lumea cultă.

Dar ce să. zicem noi, când s’a revoltat chiar şi fişpanul? Ne adu­cem aminte, că în evul mediu sanc­titatea locuinţii era într’atât de res­pectată, încât chiar şi făptuitorul de rele luat la goană, refugiat in cur­tea deaproapelui, îşi afla scăpare, azil. Şi în evul mediu domnea pu­terea pumnului, iar azi Ungaria pretinde a fi stat constituţional şi totuşi azi se întâmplă faţă cu noi ceeace nu s’a întâmplat nici în vre- mile întunecate ale trecutului.

Aflăm de altfel, că d-1 Francisc Hossu Longin? şi d-1 Dr. Alexandru L. Hossu vor uza de toate remediile întru căutarea retorziunii faţă cu toţi aceia, cari sunt părtaşii başibu- zuciei dela 7 Iulie, ca să ştim odată, dacă mai există pentru noi un rest de libertate individuală, siguranţă personală şi respectarea locuinţelor noastre româneşti în această ţară nenorocită. Cor.

Camera* Eri s’a continuat des- baterea proiectului competenţelor ju­decătoreşti, fără a se termina. Proiec­tul a fost combătut de mai mulţi de­putaţi, opoziţionali, cari se par a face un fel de combatere obstrucţionistă. Sunt înştiinţaţi la cuvânt un număr considerabil de debutaţi opoziţionali, nu numai la discuţia generală, care e în curgere acum, ci şi la cea spe­cială.

Primul orator al şedinţei de eri a fost deputatul independist Narancsik. El accentuiază, că în proiect se face o nouă urcare de contribuţie, în o for­mă tainică. Aceasta Înseamnă pentru cetăţeni nouă poveri, contra cărora Narancsik protestează. Promite că la discuţia specială va lua cuvântul ia fle-care paragraf şi va propune modi­ficări.

Vorbeşte apoi Rakovszky Istvăn, care face şi critica parlamentului şi a »muncii naţionale». Urmează mai de­parte dep. Eitner, PetO Sin dor, Bene- dek Iăaos etc.

Şedinţa s’a încheiat la 6 oare d. a. Azi şi Luni nu se întruneşte came­ra. Viitoarea şedinţă se va ţinea Marţi.

Aci amintim, că câţiva deputaţi din partidul munpj aii stăruit să se ia de la ordinea zilei proiectul modifi­cării legii de spirt, dar Tisza nu şi-a dat învoiala. Va urma în şir acest pro­iect, apoî reforma, electorală, aşa că vacanţele de vară ale camerei vor fi cam scurte.

m andatul de la Agnita.In cercul Agnitei se ve face alegerea de deputat pentru cameră, pe la finea lunei corente. Candidatul comitetului cercual săsesc este Otto Lless, care va fi ales probabil cu unanimitate.

Din cam era Croaţiei. Incamera Croaţiei s’a desbătut zilele a- ceste budgetul Croaţiei şi in şedinţa de eri a fost votat.

Banul Skerlecz şi-a exprimat re­gretele asupra demonstraţiei, ce s’a făcut In Zagreb contra Sârbilor şi a promis, că vinovaţii vor fi pedepsiţi.

Cestiunea ţărănească în România.de al. la ni.— Urmare. —

Legea rurală din 1864.La sfârşitul secolului XVtlI si­

tuaţia eccnomică-socială a ţărănime! era aproape aceiaş in întreaga Europă. Pretutindeni domneşte servagiul. In afară însă de servii, cari erau ori-când la dispoziţia proprietarilor şi le mun­cea cât voiau, mai erau şi ţărani liberi, în număr foarte redus, cari stăteau pe moşiile boereşti, dând dijma şi făcând clacă şi nu erau atât de legaţi de proprietari.

La jumătatea sec. XVIII începe a se observa In occident că situaţia ţă­ranilor era disperată şi că organi­zarea socială a servagiului nu mai cores­pundea evoluţiei sociale care se înfftp- tuia. Nedreptatea ţărănime!, care pre­tutindeni de-a cursul veacurilor fusese deposedată, începe a fi recunoscută şi a se discuta modul desfiinţărei legă­turilor feudale agrare. Trebuia orga­nizată marea proprietate, creând în aceiaş timp o situaţie economică ţără­nime!. Pe toate pământurile proprie­tarii recunoşteau ţăranilor un drept asupra productelor.

In ţările române la sfârşitul sec. XVIII era aceiaş situaţiei agrară ca în occidentul Europei. Dacă de drept vechiul drept originar al ţărănime! asupra pământului nu fusese abolit prin nici o legislaţie, ci numai se restrângea acest drept, prin toate legiunile, se recunoştea dreptul de folo­sinţă pe pământul aşezărel. Am văzut că Regulamentul organic recunoaşte formal acest drept, pa o întindere cul- tivabilâ mai restrânsă, fără a pomeni nimic de dreptul originar al ţăranilor.

Ţăranii mai aveau un drept de posesiune emfiteotică asupra casei şi grădinei, asupra locurilor de oărătură, asupra livezilor de pruni şi pome- turilor.

Prin urmare nu exista o pro­prietate boerească curată. Dreptul lor era grevat de obligaţia de a da pă­mânt de folosinţă ţăranilor - pe o întindere pe care o reduceau mereu — şi de recunoaşterea anumitor drepturi de posesiune emfiteotică. Această ames­tecare între drepturile reale ale pro­prietarilor şi drepturile reale de uzu­fruct şl de emflteoză ale ţăranilor asupra aceiuiaş pământ, cari nu puteau lămuri cui aparţine în mod precis proprietatea, este cea mai vie dovadă a drepturilor originare ale ţărănime! române de care a fost deposedată prin silnicie de-a cursul veacurilor. Aceasta situaţie s’a menţinut până In 1864, foloasele ţăranilor reducându-se din ce în ce.

Organizaţia SGdală a regimului economic agrar devenise intolerabilă la sfârşitul sec. XVIII în Europa. In Franţa a început să se discute mai întâi chestia desfiinţărei drepturilor feudale. Nobilimea au opus o intran­sigenţă îndârjită. Oamenii noi din Franţa voiau să creieze o ţărănime liberă, proprietară pe pământurile pe care le muncea de veacuri, desfăcând-o de toate legăturile feud»ie. Obligaţiile şi legăturile cari reeşeau diu contracte trebuia răscumpărate, corneziie şi an­garalele creiate prin arbitrar şi vio­lenţe trebuiau desfiinţate fără nici o despăgubire. Revoluţia fl'od trium­fătoare şi iacobinii având direcţiunea ei, toate privilegiile şi leaturile fot - dale fură desfiinţate fără cea mai mică răscumpărare, declară du-se că «drepturile şl redevenţele feudalităţei nefline decât efectele servituţei şi a uzurpaţiei nici o distincţiune nu este posibilă, deci totul se suprimă f&ră nici o indemnitate din partea ţăranilor».

In urma Franţei, toate statele Europei in prima jumătate a veaoului trecut, din cauza necesităţilor politice şi economice au emancipat şi liberat ţărănimea de legăturile trecutului.

In ţările române desfiinţarea legă­turilor iobăgiste devenise imperioasă pe la jumătatea sec. XIX. Am văzut cu câtă conştiinţă o reclama ţăranul Scur- tulescu la 1848, şi mai ales la 1857 moş Ion Roată în divanul ad-hoc al Moldovei.

După tratatul din Paris situaţia disperată a ţăiănimei române începu a îngriji puterile protectoare. Turcia propunea ca «daca şi serbJrea per­sonală ce mai există în Moldova şi Valahia, fie subori-ce numire, se vor declara răscumpărabile prin o lege specială care se va decreta şi executa până într’un timp scurt«, iar comisia internaţională din Bucureşti, instituită prin tratatul din Paris spunea «că ei nu sânt tn stare a se pronunţa asupra bazelor însăş ale reformei» însă «tre­buie de-o parte a se îmbunătăţi starea ţăranilor, liberându-i de clacă prin des­păgubire şi constituindu-i proprietari pe ceeace au »zi în posesiune». Con­venţia din Paris, peşte un an în 1858, obliga principatele «să se proceadă fără întârziere la revizia legei care regulează raporturile proprietarilor so-

Iubii cu cultivatorii, în vedere dea ame­liora soarta ţăranilor«.

Alexandru Cuza fiind ales dom­nitor la 1859 în ambele principate chestiunea ţărănească va căpăta o rezolvire. Acest mare democrat îşi va sacrifica tronul şi cu un alt iubitor al ţărănime! Mihail Kogălniceanu, vor înfăptui iegea rurală cunoscută sub numele de legea din 1864, care încă şi azi regulamentează raporturile intre pământ, ţărani şi proprietari.

Vom vedea mai la vale că şi aceasta lege rurală, deşi în intenţia lui Ouza şi a lui Kogălniceanu aceşti doi mari români, sincer1 democraţi a căror amintire trebuia venerată până in veacurile viitoare, până în cea mai umilă colibă — ar fi trebuit să libereze şi să emancipeze ţărănimea română din jugul iobăgiei seculare, din cauza împrejurărilor economico- sociale şi a putere! clasei dominante,— a realizat în prea puţină măsură spe­ranţele autorilor ei, creând din contra relaţii mult mai grele decât înainte, relaţii neoiobăgiste, sub care se sbate azi ţărănimea română.

Ou domnia lui Cuza-Vodâ se des­chide oluptă dramatică intre ţărănime şi deţinători ipământurilor, luptă—după cum spune d-1 Stere—dureroasă pentru mâudrla noastră naţonală şi tn care vedem numai un singur om apărând drepturile ţărănime!, Kogălniceanu con­tra tutulor forţelor arbitrariului şi usurpaţiunei. Dar să arăt pe scurt toate peripeţiile acestei drame.

înainte de unirea definitivă Kogăl­niceanu ca prim-ministru al Moldovei încearcă oarecari modificări în rapor­turile dintre ţărani şi boeri însă întâl­ni opunerea hotărîtă a adunărei legis­lative, care — pe baza legei electorale alcătuită de convenţia din Paris — era compusă în majoritate din reprezen­tanţi ai clasei proprietarilor. In acea vreme trimise Mihail Kogălniceanu o circulară rămasă celebră prefecţilor în care arăta cauza tulburărilor ţărăneşti cari se manifestau prin unele părţi ale

' Moldovei.»A provoca o asemenea tulbura­

re, este a fi duşmanul ţârei sale, însă această tulburare se poate face prin două feluri de oameni, de-opotrivă de primejdioşi şi cari de-opotrivă trebuie pedepsiţi după toată asprimea legilor. Propagandiştii cari, sub pretext că lu­crează pentru o reformă socială întă­râta poporul, provoacă intrigi şi prin aceasta nu fac decât a îngreuia mai mult această reformă cerută de con­venţia din Paris,—şi împilător ii cari, im­punând locuitorilor muncă şi îndatoriri, peste cuprinderea aşezământului şi a le­giuitelor învoieli, cari maltratându-t con­tra legei ş i a demnităţilor omeneşti, pro­voacă pe locuitori la ură şi la duşmă­nie...*.

Despre cauzele tulburărilor vorbea K gălniceanu în adunarea legislativă a Moldovei spunând :

» .. . i-a provocat rezultatul nega­tiv ce l-nu dobândit în adunarea din 1857 cererile lor cu privinţa boeres cu­iul. Ei cari au iscălit cu noi toate do­rinţele naţionale, când a venit timpul de a ne ocupa şi cu cererile lor spe­ciale, drept singur rezultat au căpătat insulte dela această tribună, astfel în­cât flecare din bieţii deputaţi s’au în­tors pe la casele lor cu desnădejdea în inimă şi cu blestemul pe buze şi nici în casele lor n’au fost liniştiţi. Fe unii i-au maltratat proprietarii, pentru- că au îndrăsnit a se tângui desoartea lor, pe alţii i-au tiranizat guvernul lu i Vagoridi, care cu sila le-a luat până şi buletinele Adunărei ad-hoc... nnii din ei au fost chiar închişi şi să răciţi.. *

»Domnilor sft fim bine siguri că câtă vreme ţăranul nostru se va lăsa să fie bătut de pământean, el se va lă­sa bătut şi de străin, ba chiar va pu­tea deveni instrument de râsbunare în mânele străinului. Domnilor două sute boieri nu fac o naţie, acesta este un adevăr pe care nimeni nu-1 poate con­testa.. .«

(Va ama.)

U ngurii »democraţi» la A - m erica. Din New-York se anunţă că Sâmbăta trecută a sosit acolo deputăţia maghiară plecată cu scopul de-a aduna părăluţe diu America. Pe contele Ká­rolyi Mihály, l-au însoţit 5 patrioţi, unii perciunaţi, cum e Buza Barna şi Hederváry Lehel. Ziarele şoviniste scriu, că oaspeţii au fost primiţi cu mare alaiu şi au şl ţinut în pripă o o adunare, la care au participat mii de oameni. Dar de altă parte spun că a fost de faţă lume multă din cauză că Sâmbătă s’a ţiuut, ca în fiecare an aniversarea zilei libertăţii Statelor- Unite. In aceasta zi este repaus gene­ral de muncă şi astfel s’au adunat mii

Nr. 140—1914. GAZETA T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

de yankeei, ca să vază şi ei »mi­nunea«. Ungurii mai puţinei.

Ziarul »Újság» e informat cS nu sunt speranţe de a se aduna sume mari in America. Colecta a ajuns abia la 5 mii de dolari şi cele dou& foi ungureşti, cari au făcut reclama cea mai mare, au colectat puţin: „Az A- merikai Magy. Népszava» abia 29 de dolari, şi »Szabadság» 8. Mai sunt şi alte piedeci. Socialiştii fac agitaţie con­tra oaspeţilor veniţi din »fericita» Un­garie şi urmarea e, că inteligenţa ma- ghiarâ e discutată. Isvorul agitaţiei este societatea antisemită maghiară »Verhovay».

»Democraţii» noştri perciunaţi şi neperciunaţi au slabe şanse.

Atentatul dela Serajevo.»Az Est« este informat, că în ziua co­miterii atentatului s’a espediat din Se­rajevo de un necunoscut la adresa ma­jorului Pribiesevici din Serajevo urmă­toarea telegramă: * Bei de Pferde g a t verkauft", pe româneşte »ambii cai vân­duţi bine«. Autorităţile fac cercetări întinse pentru eruarea persoanei, care a trimis această telegramă suspectă.

Luni s’au găsit în localităţile so­cietăţii »Prosvjetni-Dom« încă trei bombe.

Bombe cu duiumul, bombe zil­nic şi în tot locul, iar contele Tisza ne spune în cameră cu emfază, că situaţia din Bosnia n-are să ne in­spire temeri... Curat vorba: satul arde iar baba se pieptenă!

A narhia din A lbania, şti­rile din Durazzo şi din alte centre asu­pra situaţiei principelui Wied devin tot mai lugubre. Telegrame din Petersburg spun, că misiunea lui 7hurkan-paşa poate f i considerată ca eşuată.

»Naţional Zeitung« din Berlin află că in castelul prinţului de Wied din Neuvied se fac toate pregătirile pentru reprimirea familiei princiare, care a în­ceput să-şi trimită bagajele din Du­razzo.

* »Frankfurter Zeitung« ne aduce ştirea că ofiţerii albanezi vor fi reche­maţi, iar răsculaţii! albanezi pretind acUţn pe laţă un principe albanez pe tronul Albaniei ••• &

Ce-i doare pe ei?—Halucinaţiile >Ujsdg*-ulai din Cluj,—

Independista paşoptistă din Cluj, >Ujsâg«*ul, Invenţios de năstrunjaicii din metropola d-lui Apáthy — sufletul apărării Ardealului — caută să debu­teze iarăşi cu câteva scornituri, marfă »friss« scoasă de curând din depoul de senzaţii şi desfăcută pe taraba publi­cisticei ungureşti. Şi cu dibăcia comer- santului perciunat strigă în gura mare:

— Oláh staggione Erdélyben. U j trupp indul útnak — conştie, să vede, că năbădăile, cu cari debutează, numai pe lângă reclama cuvenită pot fi tre­cute ca marfă veritabilă în glăvăţinele muşteriilor ei intelectuali.

Sub titlul de mai sus, apoi, a- mintita foae înşiră verzi şi uscate, o serie întreagă de scornituri menite să îngreuneze şi să umfle şi mal mult creerii bolnăvicioşi, atacaţi de cumplita boală a şovinismului unguresc.

Înainte de a face marea descope­rire, că adecă trupa dramatică, care va pleca, în curând sub conducerea d-lui N. Băilă, este o nouă ceată de spioni ai României — »Ujsâg«-ul caută să mai întărească încă odată minciuna încor- nurată că trupa d-lui Antonescu — sub pretext de reprezentata teatrale—cutrie- rase anul trecut toate oraşele Ardealului, pentru a înscena demonstrata naţiona­liste şi a tace servicii de spionaj în fa - voarea României

Să mai stăruim asupra acestei scornituri cu o prea evidentă inten- ţiune — e de prisos. Trecem dar la o doua »ceată de spioni«, a d-lui Băilă.

Sub cuvânt că ar face un mic is­toric al »Societăţii teatrale române«, foaia clujană strecoară, prin pâlnia şo­vinismului, o Înşiruire de date false,

1 pentru ca la urmă să se pomenească, l eu un »miş-maş« tulbure de: agitatori,

Vajda-Voevozi .şi alte mirozenii, din caii, prin un procedeu demn de o vră­jitoare, scoate ca pe un »deus ex ma- china« trupa teatrală a d-lui Nicolae Băilă, om periculos, ales anume pentru conducerea trupei »de c&tră agitatorul naţionalist Vajda-Voevod«. Căci Nicolae B&ilă — după informaţia Ujsag-ului, dar numai după a iui — fusese mai Înainte »membru al Teatrului naţional din Bucureşti«, şi poate astfel înfrigura mai mult minţile celor înfierbântaţi de pericolul care ameninţă Ardealul. Pen­tru aceea santinela din Cluj îşi ţine

de datorie să atragă atenţia guvernului ca »numai în cazul acela să permită a- ceastă stagiune, când va avea garanta, că reprezentaţiile româneşti nu vor da anză la scandaluri şl demonstrata na­ţionaliste, Iar chestiile de spionaj dau de înţeles că autorităţile trebue să împăr- tăşască cu un control mal sever pe domnii »artişti*, {acest cuvânt îl închide în sem­nele citafiuni Ujsdgul) sub a căror era vată de bohem — după cum arată a- tâiea cazuri—nu numai odată se ascund ofiţeraşi români spioni, ca ceruzele lor bine ascuţite.«

Aţi auzit bine?Asta-i concluzia la care ajunge

Ujsâg-uL Şi am trece peste ea cu un zâmbet de compătimire la adresa men­talităţii din care a isvorât, dacă nu am înţelege intenţia cu care a fost plasată. Cât e vorba de spioni, ştiu doar bine credincioşii muncitori ai fa bricei de senzaţii din Cluj că atât trupa d-lul Antonescu cât şi viitoarea trupă a d-lui Băilă sunt cel puţin atât de de­parte de această acuză, pe cât ar fi spusele lor de adevăr. Dar altă e groaza lor. Văd in trupa d-lui Băilă ceea ce trebue să vadă ori care om cu mintea sănătoasă. Văd un nou focar al cui turei noastre naţionale; şi asta-i rana care-i doare, dar nu groaza de spionaj. Căci nenorocitul ticluitor ai articolului a avut slăbiciunea de a-şi da pe faţă această durere, când se vaieră că »de fa p t cultura ungurească din Ardeal n’are să se teamă de societatea teatrală ro mânească.*

Tot omul se vaieră şi se ţine de rana care-1 doare, iar citatul de mai sus e cea mai bună diagnoză a boalei de care sufere redacţia Ujsag-ului.

In jurul congresuluiînvăţătoresc.

In anul trecut învăţătorii români din Ungaria lansase ideea ţinerii unui congres invăţătoresc în oraşul Cluj. Stă­pânirea însă n-a admis ţinerea congre­sului. In primăvara acestui an Consis­torul arhid. aprobând ţinerea unui con­gres învăţătoresc, a dat ordin proto- presbiterilor tractuali să convoace cer­curile conferenţ'are pentru a se sfătui asupra demersurilor ce trebuesc luate in acest scop.

Cercul conferenţiar Braşov s-a şi Întrunit în conferenţă în Braşov, pen­tru a se chibzui asupra congresului, care este vorba să se ţină în vara sau toamna acestui an. La conferenţă au luat parte învăţătorii din protopresbiteratul Bra­şov, Bran şi Treiscaune. Vestea, că con­gresul se va ţinea în acest an, a fost primită cu multă bucurie şi însufleţire din partea Învăţătorilor. Consistorul arhid. Iu ordinul său spune, că din fle­care protopresbiterat pot fl aleşi ca de­legaţi cel puţin doi învăţători cari să participe la congresul ce se va ţinea Intr-unui din oraşele din Ardeal.

In conferenţă generală extraordi­nară a învăţătorilor ţinută la finea lui Aprilie în Braşov, s-a discutat amănun­ţit asupra felului ţinerii congresului. Membrul acelei conferenţe P. Dan a avut buna inspiraţie să propună în mod alfabetic pe toţi învăţătorii prezenţi ca delegaţi ai congresului. Propunerea s-a primit Intr-un elan de însufleţire. Acum avem informaţia, că Consistorul arhid. nu a căzut de acord cu acest decis al conferenţei şi contramandându-1 ordo­nează, ca din flecare protopresbiterat să se trimită numai câte doi învăţători ca delegaţi la congres.

Dacă ştirea este adevărată, atunci gândirea învăţătorilor trece printr-o nouă fază. Urmează dela sine întreba­rea, că de ce nu va fl dâud voe Ven. Consistor învăţătorilor a-şi manifesta dorinţa şi voinţa în toată libertatea şi în mod corporativ cum o pretinde a- ceasta demnitatea unei tagme de inte­lectuali? De sigur, că dacă interesele mari didactice nu ar cere ţinerea unui astfel de congres, nu s-ar fl ivit nici necesitatea acestei iniţiative isvorâte din cel mai curat sentiment faţă de şcoală şi poporul românesc. Problemele şcoalei române sunt multe şi diferite şi numai printr-o decernere sănătoasă şi minuţioasă s-ar putea da o deslegare norocoasă. Dacă relele cari bântue as­tăzi şcoala română ar putea fi delătu- rate baremi în parte, dacă vrerile ce ne înstăpânesc sufletul ar fi numai în parte realizabile, atunci şcoala română zi do zi ar face progrese tot mai mari, pro­grese cari ar contribui cu atât mai mult la bunăstarea şi fericirea poporu­lui nostru.

Învăţători! nici când n’au fost vâ­nători de glorie şi mărire, ci prin o neîncetată străduinţă au căutat numai mijloacele cari ar fi mai ducătoare la scop pentru a fi cât mai folositori po­porului, căruia îi servesc şi prin apos­tolatul lor sfânt să-şi asigure un locşor în imensul câmp al cinstei şi onoarei. Dacă învăţătorii români nu doresc alt­ceva decât perfecţionarea lor în înaterie de ştiinţă, dacă ei nu au alt dor decât acela a spulbera m ele nizuinţe învolbu­rate, de ce chiar aceia cari ar trebui să le insufle mai mult îndemn şi energie,

| le pun pedeci? Să presupunem, că con- I greşul despre care vorbim să va ţinea,

şl la el vor participa delegaţii din toate protopopiatele, 50—60 la număr, el nu s’ar mai putea numi congres, ci el ar fi un mic sinedrtu şcolar sau o anchetă învăţătorească, ai cărei membrii nu pot reprezenta voinţa generală a unei masse Scopul congresului ar fl concentrarea tuturor forţelor de cari dispunem.

Confirmarea aspiraţlunilor indivi­duale ale unei pături intelectuale con sfinţite prin sentimentul datoriei în a- postolatul ce propoveduesc — ar fl me­nit a forma un moment evolutiv în ca­drul nizuinţelor caste în direcţia spre care ţântesc.

Napoleon Împăratul împăraţilor a zis, că »victoria războiului atârnă dela Iuţeala desfăşurării forţelor«. Noi, în cazul ţinerii congresului Învăţătoresc, rezultate putem avea numai tn urma participării în mod corporativ la acest congres. In reasumat: Succesul acestui congres va depinde dela cantitatea — la primul loc — a forţelor spirituale con­centrate cu acest prilej pentru o cât mai bună plăsmuire a Ideilor de ordin pedagogic-didactic. Oraşul în care se va ţinea acest congres să fie martor al mai multor sute de pioneri ai culturii, cari să meargă în numele desrobirii unui popor asuprit şi apăsat de vitre­gia timpurilor. Numai aşa înţeleg eu ţinerea unui congres didactic.

Ghimbâşanul.

Din taverna infectă a bucătă­riei politice maghiare.Toate sunt de vândut în ţara asta

nenorocită ; nu e deci mirare, că cine vrea să dea de chilipir, se îndreaptă cu cele mai mari nădejdi spre faimoasa capitulă a Ungariei. . . Bazele putrede lipsite de ori ce fond moral ale vieţii politice corupte dela noi sunt una din­tre cele mai însemnate curioşităţi, cari atrag străinătatea spre Capitala de pe malurile dunărene plină de oameni iu­bitori de glorie comandată. . .

Procesul scandalos al belgianului Robert Quillet contra statului ungar respective a secretarului dela prezidenţia ministeriului, Alexandru de Ieszenszky e un simbol trist al acestei continue corupţii şf vinderi şi cumpărări de su­flete din fericita Ungarie.

Acest Quület pretinde dela statui ungar suma de 30,000 de franci, pen- trucă a plasat într’o revistă ilustrată din Londra ,7 he Graphie" biografia şi portretul fostului premier ;Ladislau L u­kács, aducându-i obişnuitele elogii cal­culate a conto.

Serviciile prestate, se vede, că i-s’au părut prea scumpe lui Lukács, care a tărăgănat lucrurile până ce în fine a căzut dela putere. Quillet Insă nu putea să rămână în pagubă. El a anticipat diferitele spese avute între altele şi cu plătirea şefului de redacţie alui »The Graphie«, şi acum le pretinde. Pe drept ori nedrept, o arată mulţi­mile de scrisori, depeşe aflătoare în posesia lui Quillet, pe cari i le-a adre­sat cândva însuş Lukács In această chestie delicată.

Care va fi sfârşitul acestui proces nu Importă.

Ca cetăţenii credincioşi ai patriei însă ne doare, când vedem In ce mâni se lapădă destinele acestei ţări neferi­cite.

Scandalul Lukács-Désy, panama­lele dela casinoul de pe insula Marga­reta etc. etc. Şi-acum Quillet...

Culmea imprudenţei—să întrebu­inţăm termen mai palid—Ungureşti s’a comis apoi educându-sè acest scandal in cameră şi tratându-se public în faţa lumii.

Ar trebui să înveţe politicianii maghiari barem cel mai elementar simţ de bunăvoinţă de a-şi acoperi go­liciunile scabroase în faţa celor cinstiţi.

Ş T I R I .— 28 Iunie 1914.

O declaraţie a d-lui Dr. T. Mihali.

D-l Dr. T. M i h a l i ne trimite spre pu­blicare următoarea declaraţie:

Cu privire la cele publicate în Nr. ultim (12) al revistei »Luceafărul« din Sibiiu, sub titlul »Retragerea d-lui Gol- diş dela Românul« declar următoarele:

Nu corăspunde adevărului, că la vre-o şedinţă a comitetului nu ar fi fost chemaţi toţi membrii, fie şedinţa aceea şi de atare, in care — după »Lu­ceafărul« — »şefii aranjază trebşoarele în familie«.

Nu corăspunde adevărului, că d-l Goldiş a fost silit să se retragă dela redacţia »Românului« şi încă din pri­cina, că a făcut apei — »spre spaima şefilor« — la unii din foştii redactori ai »Tribunei« să între în redacţia »Ro­mânului«.

Regret, că azi când ar trebui să fim intru toate solidari şi închegaţi, se

| lansează bănueli, din cari publicul ce- I titor şi-ar putea forma credinţa eronată, 1 că între membrii comitetului partidului

naţional român sunt neînţelegeri, ori ar fi aşa de mici la suflet, ca să poarte Sâmbetele d-lor, cari au lucrat şi co­laborat la »Tribuna«, ba că pretinsa diferenţă între d-l Goldiş şi comitet ar fl chiar înprietinirea şi colaborarea la »Românul« cu acei domni.

Fac apel la întreagă pressa ro­mânească, să se abţină dela orice ie de debitări ce ar putea să conturbe ar­monia şi bunăînţelegerea atât de indis­pensabilă marilor interese ale neamului nostru în aceste vremuri de o deose­bită importanţă istorică.

Dr. T. Mihali.

Se sporesc patrioţii! »Magyarországc-ul aduce ca model patriotismul Rutenilor din Nordul ţării. Căci — spu­ne ziarul amintit — ruteanul Fedor Vaszily, noul primar al unei comune din comitatul Ung, cu toate că prim- pretorele îi spusese să-şi rostească ju rămân tul în limba-i maternă— el, pa­triotul de Va8zily i-a răspuns flsolgăbi- răului pe ungureşte:

— Măria Ta., dle fibirău, eu vreau să-mi depun jurământul în limba ungu­rească; pentru că eu sunt ungur!

Model de patriotism!Dar nu numai atât Meritul în cre­

dinţa Rutenilor faţă de unguri—spune acelaşi ziar — îl are un alt patriot, tot rutean, episcopul Papp Antal al Mun- kacs-ului« In sânul Rutenilor — conti­nuă ziarul—s’a pornit o mişcare de a-şi manifesta cu tot prilejul şi pe toate terenele sentimentele lor patriotice, căci tineretul rutean învaţă, cu sârg., limba ungurească şi chiar şi bătrânii se salută pe ungureşte.

— Zdravăn popor! care şl-a păs­trat patriotismul cu toată agitaţia con­telui Bobrinsky şi a fraţilor Gerovsky — esclamă ziarul unguresc.

— Zdraveni oameni 1 — strigăm şi noi Împreună cu »Magyarország* — şi halal de ţara care şi aduce ca mo­del patrioţi de felul celor mai sus a- mintiţi, patrioţi cari escelerează şi se cred că fac bravură prin faptul că se lapădă de limba şi de legea lor 1 In constanţa sentimentelor lor Îşi poate răzima ţara toată nădejdea I

— Zdraveni patrioţi 1 Halal de ţa­ra, care se poate bucura cu atari »de­rék hazafiak«.

Delegaţia regim. 5 de roşiori — la Petersburg. fn ziua de 4 Iulie v. va pleca din Bucureşti la Petersburg, sub conducerea d-lui colonel Herescu, o de- legaţiune a regimentului 5 de roşiori »Ţarul Nicolae 11«, pentru a prezenta Ţarului uniforma acestui regiment. Se ştie, că patronul acestui regiment este Ţarul Rusiei, care va primi delegaţia română în ziua de 12 Iulie, când îi va fi prezentată de dl Diamandy, ministrul României la Petersburg.

Ocuparea Silistrei- Astăzi se împli­neşte un an dela ocuparea Silistrei de câtră armata română.

La gimnaziul superior de stat dinSibilU — după cum scrie T. K. — au fost înscrişi în anul şcolar espirat 473 de elevi, dintre cari 425 au dat exa­menul de finea anului. Dintre aceştia au fost maghiari 161, germani 25 şi români 249. Au căzut din câte un stu­diu 41, din câte două obiecte 32, şi din mai multe 36. Fireşte, profesorii vor spune, c& din lipsa de sârguinţă, ori de intelect, pe când adevărul va fl, că din pricina limbei pe care nu o cu­nosc şi în care sunt şiliţi să îveţe.

Un nou record de Înălţime, se a-nun(ă din Berlin, că aviatorul Lihne- kogel a stabilit un nou record de înăl­ţime, atingând cu un monoplán »Rum- pler« înălţimea de 6600 metri. Recordul mondial de înălţime îl susţinuse până acum aviatorul Legagneur, care a mu­rit zilele trecute în urma unui accident de aviaţie. El se ridicase până la 6100 metri.

Un leu eşit din cuşcă, se anunţă din Paris, că în orăşelul Bourg en Bresse din sudul Franţei, a scăpat din cuşcă un leu, în decursul unei reprezentaţii de menajerie. Publicul, cuprins de pa­nică a dat năvală spre eşiri, fără însă ca să se întâmple vre-un accident. Leul, in schimb, şi-a văzut frumos de drum şi a dispărut fără de urmă. Pentru prin­derea sau împuşcarea lui s’a format o expediţie, care-1 caută acum prin îm­prejurimile oraşului.

Aviz. In tipografia noastră află apli­care momentană 1—2 ucenici. Infor­maţii la administraţia ziarului.

In internatul şcoalelor româ­neşti din Braşov se primesc elevi înscrişi In clasele gimnaziale, reale şi comerciale. Taxa anuală e 700 cor. Prospect şi informaţiuni se pot cere dela direcţiunea internatului. (Braşov str. Prundului 39) Porond utca. 2—-9

Aviz. D-l Dr. Wilhelm Teutsch, din loc strada porţii Nr. 13 şi reluat practica medicală.

Arhiducii.' Familia domnitoare a Habsbur-

gilor, în afară, de diferiţi membrii, are şi mai mulţi arhiduci, eel mai înalt rang în ierarhia acestei ilustre case. Dintre arhiducii de azi, unul din cei mai capacităţi a fost moştenitorul de tron. Franciso Ferdinand. moşteni« torul a avut ín adevăr o asămănare, in planurile sale cu marele şi ne ui* tatul Iosif II. şi ambii au fost neno­rociţi şi eroi de tragedie. Iosif IL a trăit în o epocă care nu l-a priceput, şi a trebuit la moarte să-şi retragă refor­mele sale liberale, arhiducele din con­tra a fost oprit prin moartea bruscă a**şl valora ideile, analoage în libera- litatea timpului cu cele ale lui iosif U.

Io ori ce cas arhiducele ucis a fost, şi ca moştenitor de tron, unui din cei mai distinşi între soţii săi de aceiaş rang. C&ci trebue eă ştim, că nu toţi arhiducii sunt egali in ce priveşte averea, puterea şi gloria. Şi ia Curte rolul şi influinta arhiducilor e diferit.

Familia Habsburglcă are două linii una care stăpâneşte tronul şi ramul toscanlc. Din al treilea ram — ramul de Modena sau de Este — du trăieşte decât o femeie, regina Bavarlei.

Linia dominantă are azi 17 mem­brii in viaţă. Moştenitorul tronului eâte arhiducele Oarol Francisc-loslf, după care tronul compete fiului său, Franciso-Iosif Otto, oare are acum eta­tea de doi ani. Moştenitorul actual are un frate, de 20 de ani, arhiducele Maxlmillan, de prezent student în drept.

Putea avea aspiraţii Ia tron fra­tele mai mic al lui Franclsc Ferdinand, dar acesta în urma căsătoriei műé mor­ganatice a renunţat la dreptul său, a eşit din armată şi trăieşte în E'veţia, cu numele Ferdinand Burg. Mai există un arhiduce, fratele mai mic al M. Sale, Victor Ludovic, care e un bătrân bol­năvicios, de 72 de ani. Trăieşte retras de mult în castelul său din Kieshetni, lângă Salzburg.

Aceştia sunt rudeniile mai apro­piate ale M. Sale. Membrii celorlalte li­nii de înrudire sunt mal depărtate. Re­numitul unchiu al M. Sale, repozatu! arhiduce Albrecht, n’a avut băieţi, nu­mai fete. Un nepot al lui este arhidu­cele Friedrich. Acesta are avere foarte mare şi in ziare s’a anunţat că va fl numit de comandant al armatei aus- tro-ungare. Mai putem aminti aci din linia toscană pe arhiducele Ludovic Salvator. E de 67 de ani şi trăieşte mai ales în insulele Baleare din Medi- terană, retras şi ocupându-se cu şti­inţa.

Dinastia Habsburglcă are azi in viaţă 34 de membrii de partea bărbă­tească. (m —n.)

Din Braşov şi Ţara-fiârseLLa încheierea festivă a anului

şcolar la gimnaziul nostru, care va avea loc mâne, Duminecă, după oficie­rea serviciului divin din biserica Sft. Nicolae, în sala festivă a gimnaziului, va lua parte, precum suatem informaţi, un grup mai mare a elevilor promoţi- unii anului 1904, cari şi-au dat în­tâlnire dupâ 10 ani la Braşov. Foştii elevii de acum 10 ani, bărbaţi in pozi- iuni frumoase sociale, vor fi salu- :aţi în sala festivă de directorul li­ceului.

La serbarea de mâne sunt învi-aţi toţi prietinii şi binevoitorii şcoale­

lor noastre centrale.Pentru pilotul Ziegler. Un grup

de 10 membrii ai consiliului comunal n frunte cu medicul Dr. Kenyeres au

prezentat magistratului oraşului Braşov ) propunere, cu rugarea ca să fie pusă la ordinea zilei tntr’o şedinţă viitoare a consiliului comunal, în care se cere ca pilotului Ziegler să i se voteze trei ani de-arândul câte un ajutor anual de 5000 cor. In schimb d-l Ziegler sft ese- cute an de an sboruri gratuite asupra oraşului, delectând publicul braşovean şi strein, cu deosebire in lunile de vară.

Mult apreciata muzică din Bratenl va concerta începând de astăzi seară, zilnic în restaurantul Suciu (Nr. 5) din Braşovul vechiu. D-l Suciu, acest Ro­mân inimos, merită tot sprijinul publi­cului românesc din Braşov şi România«J grădină frumoasă, mâncări şibeuturl bune stau la dispoziţia publicului.

Avis. Cunoscutul medic braşovean dl. Dr. Rudolf Hackműller s’a stabilit n Badea la Vieda ca medio curant uând în primire conducerea spitalului Maria.

Concert în grădina restaurantului «Coroană.» Mâne, Duminecă şi în cele- alte Dumineci şi zile de Joi eoncer- iează renumita capelă a lui Zomka íároly. In caz de timp favorabil în grădina Restaurantului dela 8 ore seara. intrarea liberă. (1—1)

Proprietar : lip . A. Mureşianu : Brarisce 6 Oomp

Redactor responsabili loan Brotea,

Figfeft 4 Nr. 141— 1914G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I

B e r b e c a r & C z i n kBRAŞOV, Str. Vămii Hr. 7, Telefon 470.

= Manufactură, Pânzării, Mode şi Noutăti, confecţiuni pentru Dame. ECel mai bine asortat în Lingerie pentru Bărbaţi şi dame.— Preţuri fixe. - - ILÆal leftiaa . c a o x i *eua.d.e.

C a s a cLe îx io re â .e re .

GERGELY LAJOSATELIER PENTRD INCÂLŢĂHINTE

Braşov, str. Caterinei Nr. 2.Lucrez ghete pentru bărbaţi, băeţi corespunzătoare celor mai mari pre tensiuni pe lângă responsabilitate Reparaturi fac punctual şi solid.

— Preţuri moderate* — Rog sprijinul On. public

G - e r g - e l ^ r L a j o s ,16-52 p a x x to fa r .

el. 620.

Atelierul de fotografie .SOLE” j Aranjament de tot modern.

Srtada Vămei Nr. 19. — Tel. 620.

iAGAGONMÉFiecare foiţă a hârtiei de cigarete este la margine cu gumi, Fumătorii pot prepara cigaretele acasă. Cărticica 80 foi 4 bani. 5 -5

PA R K -SA N A T O R IU M ■ w“vl "•B u d a p est, VI A ren a u t 84|b. | Beşica rim chm

Kx*«»*:*- încredinţat de ■iauter Pregăteşte în atelierul propria TTniiHT1 1 1 1% f l cu lucrători de primul rang ţR“]

li din stofe mod6 ne indigene.

0 3 Confecţionale de mantale englezeştiV A l l 38 .50 P e n t r u s t u d e n ţ i ş l o r ă ş e n i p r e ţ u r i m o d e r a te .

Salon de modă în B RA ŞOVm ciscM lî Co imtTârp Cailoasaeupra mag.r SacP

Comande din provincie se execută, fără a lua măsură cu garanţie.

D in ţişi dantură complectă tără pod. tragere de dinţi, ptomtiare, co­roane de aur şi po-

— dori de anr- —

C eri ArthurTechnic de dinţi diplom.

Str. Vămei Nr. 31.

Philipp Haas & Fii— B R A Ş O V , Strada P orţii Nr. 6 0 —

recomandă depositul bogat asortat cu :C o v o a re , S to fe de m o b ile , C o p e rte , P e rd e le , P lap o m e, A c o p e ră m â n t de tră s u r i, R o g o jin i.— e tc . e tc . —

C v l p r e ţ m r i d . e f a T t e r ic ă ,.BU0AP8ET. 63 Filiale. VIENA-

6-60

ooâoo3oo@e@@@@@sdoooooooood

A n trep rise de p om p e fu n eb re

E. TUTSEK.B raşov, S tra d a P o r ţ i i A ir. 3«viş-â-^is de tâcânia Steaua Roşie-

' Recomand Onor. public la cazuri de moarte stabiliinenta meu cu toate cele necesare pentru înmormântări mai pom poase şi mai simple CU p re ţu r i ie ftin e .

D epou de cosciuge de m e ta l ce se pot închid hermet'c, din prima fabrică din Viena.

Fabricarea proprie a c o s c iu g e lo r de lem n , de m e ta l şi im ita ţiu n î de m e ta l şi de lem n d e ş te ja r .

l epou de c u n u n i pentru monumente şi p la n tic i cu cu preţurile cele mai moderate.

Reprezentanţă do monumente de înarmară., cară funebre proprii cu 2 şi cu 4 cai, precum şi un c a r fu n e b ru vânăt pentru c o p ii, precum d cioclii.

Comande întregi se esecută p ro m p t d î iauasupra-mi şi tra n s p o r tu r i de m o rţi In E tr ă o u ta t t \

La cazuri de moarte a se adresa

25—15.Telefon interurb. 405. E. î s t s s k .

Fublicaţiune.rirecţiunea reaniunei econo­

mice de credit „Stuparul“ din Stu- pinile Braşovului aduce la cunoş­tinţă, cumcă în şedinţa extra­ordinară ţinută în 9 Iunie 1914 adunarea generală a hotărât di- solvarea reuniunei economice de credit, »Stuparul“ din Stapinile Braşovului.

De lichidatori s’au ales Domnii Romnlns Dopr contabil Braşov, Romulus Gosma învăţător, Nicolae Ghimbăşan şi Gheerge Drăpşel lo­cuitori din Stupiniie Braşovului.

Direcţiunea conform paragra- ului 249 pasagiul 2 din legea- comercială provoacă pe creditorii acestei reuniuni, ca să îşi validt- teze eventuale pretensiuni, cari le au faţă de reuniunea economică de credit „Stuparul“.

Braşov, Stupini în 6Iulie 1914.„ S T U F A R U L “

Reuniune economic i de credit In Stupiniie Br&şovulul.

George Constantin Dumitru Spiridonmp. director membru la direcţiuna mp .

C e l m a l p e r f e c t

COSMETICc a r e î n f r a m a e ţ e a z » ş i In v io -

re a z & f a ţ a e e te

Crema de Acafiaiul

K R I E G I E Re u * c o r . P u d r a I c o r . S ă p u n

fl e o r .Efect miraculos. Se bucură de mare

trecere nu sumai la noi, ci pretutindenea Deposit principal

K r l e g n e r - A p o th e k e , B u d a p e n t , C L a lv ln p la tz . Trimiteri poştale in fiecare zi.

O R I E N T .în tre p r in d e re in te rn a ţio n a lă de c o m e rţ ş l

T ra n s p o rt.Telephon Nr. 608 Adres. teleg. OrientC en t ra l a B ra ş o v . S tra d a P o r ţ i i N r . 71

Transportare de mărfuri dela gară, şi la staţiunile de căi ferate şi Vapoare calculaţie de chirii cu deplină garanţie pentru ratele oferite In magazinări. Reprezentanţă pentru

-62 toate ţările din Balcan şi orient.Referenze: Banca comercială ungară şi Banca ung de credit.

Cel mai bun isvor de cum părat:C1AI ŞI RUM,

PREJITURI DE CIAI,MIERE DIN FLORI,

YIN DE MALAGA, COGNIAC, L1CHERURI.

Jui. Teufsch magazin de droguerie. Fondat în anul 1890. T e l e f o n N r « 196 .

An onoare a aduce la cunoştinţa On. public ca cât de curând voi deschidă în

B R A Ş O V , Strada Mihael W eis Nr. 18,magazinul meu cu CIASORNtCE şi obiecte de aur şi argint. Rog sprijinul On. public.

Cu toată Soima ;

K f i P E A l t F A D .

Balsamul Farmacistului A. THIERRYeste o dnftorie vindecătoare la toa*e suferinţele de plumâni piept, alină catarul şi peripneumonia şi tuşea. Are efect eşcelent la laricgită- Prin f;argarizare împiedecă difteritis, răguş&lă etc. Vindecă frigurile, Vindecă boale de ficat sto­mac intestine colică, asthma, con restiune. acreală în găt etc. Vindecă trânjii, hemornide. Are efect purgativ, cu­răţ V rinichi, excită apetitul. Serveşte cu succes la dureri de dinţi, foolosit ca apă de gură Întăreşte gingiile, delătură mirosui greu din gură şi stomac, dureri de cap, şoldină etc. Mijloc bun contra limbricilnr Folosit extern pentru rane. foc vin, fistule, arsuri, degerături, r"e. —Să nu lipsească din nici o casă. cu deosebire rând gra-

reasă influrnţa* colera şi alte epidemii. — A se adresa:An die Schutzengel-Apotheke

des A. THIERY în Pregrada bei Rohitsch.12 sticle mici sau 6 duplâ sau 1 sticlă specială costă 5 K60 b

La comande mai mari preţuri scăzute.

A lifia O e n tlfo lia v e rita b ilă «epreşto şi vindecă Inveninarea sângelui, face operaţia de prisos.Se foloseşte : la stagnarea curgerei laptelui de prisos, dureri de piept, foo viu, suferinţe vechi la picioare, oase, răni, umflături de picioare şi carie; răni de lovituri, contuziani, scoaterea cor­purilor streine ca ţăndări de sticlă, aşchii, n&sip, alice, ghimpi etc., la umflături abscese, alubă, umflătură de unghii, băşică răni la picioare, răni produse de arsuri degerături, umflături de

gât, răni la copii eto. etc.2 borcane costă 3 K 60 baui, cu ramburs sautri miterea banilor.

Se oapâtă la farmacia J ° s e f v. Tdrok şi la farmacii din Ungaria. En gros lai Droguern : Thalmayer & Seitz, Kochmaister Nachf. Briider Radanovifce în Bpestal

Unde nu se află depozit să se facă comanda direct la 59—5q|

SehutzengeUpotheke des A. Thiery in Pregrada bei Rohitsch.

Magazin de mărfuri!Z B 3 2 - £ .Ş O T 7 \ T â r g ' U . g ' x â v i l - u . i 3 .N f o i f Î t â t i I Stofe moderne în toate felurile. Draperii ar­i i U V il l t J i! ţistiee, garnituri, stofe pentru mobile şi cuver­

turi de canapele.A lbituri pentru Dame şi bărbaţi, bluse.

— Mare deposit de Linoleum -3—50 I

TIPA a m , TIPOGRAFEI! A. MUREŞIANU BRANI6CE & COMP BRAŞOV.